Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 6 mai 2009 - Strasbourg

1. Deschiderea şedinţei

PREZIDEAZĂ: DL PÖTTERING
Preşedinte

(Şedinţa a fost deschisă la ora 9.00)

2. Sprijin pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) - Program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistenţă financiară comunitară pentru proiecte din domeniul energiei - Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 în ceea ce priveşte cadrul financiar multianual (modificare) (dezbatere)

  Preşedintele. − Următoarea temă de pe ordinea de zi este dezbaterea comună privind:

– raportul (A6-0259/2009) dnei Petya Stavreva, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, referitor la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) [COM(2009)0038 – C6-0051/2009 – 2009/0011(CNS)],

– raportul (A6-0261/2009) dlui Eugenijus Maldeikis, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistenţă financiară comunitară pentru proiecte din domeniul energiei [COM(2009)0035 – C6-0049/2009 – 2009/0010(COD)] şi

– raportul (A6-0278/2009) dlui Reimer Böge, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la propunerea modificată de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Acordului interinstituţional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară în ceea ce priveşte cadrul financiar multianual [COM(2009)0171 – C6-0508/2008 – 2008/2332(ACI)].

  Petya Stavreva, raportoare. – (BG) Iniţiem astăzi în Parlamentul European o dezbatere importantă cu privire la alocarea de resurse suplimentare din bugetul european către zonele comunitare rurale, pentru a le ajuta să facă faţă consecinţelor crizei economice. Trebuie să menţionăm că sectorul agricol al Uniunii Europene va fi sprijinit în această perioadă dificilă cu 1,02 miliarde de euro. Am convingerea că fermierii şi locuitorii Comunităţii vor percepe acest mesaj important de furnizare a unor resurse financiare pentru sprijin suplimentar.

Suma pe care o va primi fiecare ţară este destinată pentru a dezvolta internetul în bandă largă şi pentru a răspunde noilor provocări descrise în revizuirea periodică a politicii agricole comune pentru anul 2008. Consider că investiţiile în infrastructura de internet, restructurarea sectorului de produse lactate, sursele regenerabile de energie, protejarea biodiversităţii şi a resurselor de apă sunt esenţiale pentru soluţionarea, într-o mare măsură, a problemelor din aceste regiuni, oferind opţiuni alternative oamenilor care locuiesc aici.

În raportul meu, referitor la bugetul pentru fondurile alocate pentru 2009, propun suplimentarea cu 250 milioane de euro a liniei bugetare pentru dezvoltare rurală. Ca urmare a acestei modificări, suma totală a resurselor disponibile pentru 2009 ar atinge aproape 850 milioane de euro. Din cauza necesităţii de a răspunde rapid actualei crize economice, efectuarea în 2009 a plăţilor programate pentru 2010 şi 2011 ar constitui un bun punct de plecare.

Aş dori să evidenţiez posibilitatea distribuirii resurselor între statele membre în funcţie de nevoile lor specifice. Această flexibilitate va permite fiecărei ţări să utilizeze resursele financiare în conformitate cu nevoile fermierilor şi ale locuitorilor din zonele rurale.

Având în vedere accesul limitat la credit în perioadele de criză financiară şi luând în considerare obstacolele care împiedică utilizarea fondurilor din programele destinate zonelor rurale, consider că este o ocazie bună pentru a aloca o parte dintre aceste resurse unor fonduri care să furnizeze împrumuturi şi garanţii pentru credite. Atunci vom putea să-i ajutăm cu adevărat pe cei care doresc să realizeze proiecte, dar nu deţin capitalul necesar demarării acestora.

Este important ca statele membre să respecte termenele planificate şi să includă activităţi suplimentare în programele de dezvoltare rurală, permiţând astfel utilizarea acestor fonduri. Beneficiile obţinute ca urmare a acestei asistenţe financiare vor fi cu atât mai mari, cu cât banii vor ajunge mai repede la fermieri şi în regiunile vizate. O altă condiţie importantă pentru utilizarea cu succes a resurselor este ca fiecare ţară să furnizeze rapid organizaţiilor regionale şi locale, precum şi potenţialilor beneficiari informaţii pertinente şi uşor accesibile despre noile oportunităţi de proiecte din cadrul programelor revizuite de dezvoltare rurală.

Aş dori să subliniez plăcerea cu care am lucrat la un raport ce evidenţiază abordarea activă şi sprijinul instituţiilor Europei în ceea ce priveşte viitorul sectorului agricol comunitar şi al zonelor rurale. Am considerat întotdeauna că asistenţa are cea mai mare valoare atunci când oamenii au cea mai mare nevoie de ea şi, în acest moment, zonele rurale au nevoie de mai multe resurse pentru dezvoltare şi modernizare. Aceasta este singura metodă de a stopa migraţia, de a proteja natura şi de a garanta ocuparea forţei de muncă şi crearea de noi locuri de muncă.

Aş dori să închei prin a le mulţumi colegilor mei din Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, care s-au implicat în elaborarea raportului, precum şi reprezentanţilor din Comisia Europeană şi Consiliu pentru utila lor cooperare. Aş dori, de asemenea, să mulţumesc organizaţiilor de sector pentru propunerile făcute. Apelez la dvs. pentru a susţine acest raport, astfel încât să putem da un nou avânt dezvoltării zonelor rurale din Uniunea Europeană.

  Eugenijus Maldeikis, raportor. – (LT) Comisia a prezentat un pachet suplimentar de măsuri extrem de important privind Planul de redresare economică pentru proiecte din domeniul energiei, care are o importanţă majoră, întrucât criza economică ridică o provocare pentru energia europeană.

Pachetul este alcătuit din trei părţi. Prima dintre acestea este reprezentată de infrastructura de gaze naturale şi de energie electrică, precum şi de proiectele care implică interconectări de o importanţă deosebită între reţelele de electricitate şi gaze. Ştim că această problemă este veche şi foarte sensibilă. Având în vedere criza actuală, finanţarea proiectelor de interconectare ar oferi un puternic impuls dezvoltării regionale din domeniul energiei şi cooperării interregionale şi ar consolida crearea unei pieţe energetice comune la nivel european.

A doua parte a pachetului vizează proiectele de parcuri eoliene offshore, iar a treia parte, proiectele de captare şi stocare a carbonului, care iau în considerare nevoile de schimbare climatică şi energie regenerabilă, întrucât am convingerea că, aflat în faţa crizei economice, sectorul energetic european trebuie să îşi modifice fundamental structura şi sistemele. Acesta ar fi un moment foarte oportun pentru a evalua situaţia actuală şi a reanaliza numeroase probleme de energie.

Consider că acest pachet, aceste trei programe, ar întări în mod semnificativ sectorul energetic european, ar avea impact asupra altor sectoare şi ar fi de mare ajutor pentru redresarea economică din Europa.

Consider că valoarea de 3,9 miliarde a acestui pachet reprezintă o sumă mare, care ar contribui la rezolvarea problemei deosebit de urgente a securităţii energetice europene. Alături de consecinţele crizei energetice şi de consecinţele socioeconomice, există marele risc politic ca state europene individuale să se confrunte cu probleme în ceea ce priveşte furnizarea gazelor. Acest risc rămâne şi în prezent unul ridicat.

Finanţarea proiectelor de interconectare ar consolida în mod semnificativ poziţia Europei şi ar oferi garanţii de furnizare suplimentare. Aş dori să adaug că, în timpul dezbaterii acestui document, Parlamentul European a propus introducerea în pachet a următoarelor aspecte.

În primul rând, Parlamentul s-a concentrat asupra posibilei redistribuiri a resurselor financiare neutilizate pentru proiecte. Întrucât intenţionăm să stabilim termene limită foarte stricte pentru pregătirea şi desfăşurarea proiectelor, credem că, în eventualitatea în care rămân bani neîntrebuinţaţi, aceştia ar trebui să fie redistribuiţi către proiectele dedicate eficienţei energetice şi energiei regenerabile.

În urma reuniunii trilaterale pe care am organizat-o într-o perioadă foarte scurtă de timp, am reuşit să ajungem la un acord cu Consiliul. Acesta a luat în considerare propunerile Parlamentului şi le-a integrat în acest pachet. Sunt foarte mulţumit de acest lucru şi aş dori să le mulţumesc reprezentanţilor Consiliului, preşedinţiei cehe şi comisarului Piebalgs pentru cooperarea lor foarte strânsă şi productivă. Am reuşit într-adevăr să obţinem un rezultat bun într-un interval de timp foarte scurt.

  Reimer Böge, raportor. − (DE) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, imediat după încheierea acordului privind bugetul pe anul 2009, Comisia a înaintat o propunere de revizuire a cadrului financiar multianual (CFM) pentru a finanţa reţelele transeuropene de energie şi proiecte de infrastructură de bandă largă, în contextul Planului european de redresare economică.

În retrospectivă, trebuie să menţionăm, mai întâi, că această propunere a complicat procedurile, întrucât nu am considerat ca fiind corect şi adecvat să se prezinte propuneri noi la doar câteva zile după încheierea acordului cu privire la buget şi, în al doilea rând, pentru că ar fi fost practic imposibil să ajungem la un acord cu Consiliul, atât în privinţa instrumentului de ajutor alimentar, cât şi a acestor elemente din pachetul de stimuli economici după definitivarea bugetului pe 2009. În propunerea iniţială de a aloca cinci miliarde printr-o perspectivă financiară revizuită împărţită în două tranşe – 3,5 miliarde de euro în 2009 şi 2,5 miliarde de euro în 2010 – Comisia a învăţat din dezastrul bugetar survenit odată cu propunerea privind instrumentul de ajutor alimentar. Datele prezentate de Comisie cu acea ocazie nu au corespuns cu ceea ce fusese convenit în buget. În mod evident, acesta este cazul şi acum.

Salut decizia Comisiei de a recepţiona sugestia Comisiei pentru bugete, pe care am prezentat-o în prima dezbatere, de a limita revizuirea şi de a lăsa chestiunile referitoare la zonele rurale, internetul în bandă largă şi modernizarea acestor structuri în zonele rurale în rubrica 2 a bugetului pentru agricultură şi de a nu le transfera la rubrica 1a. Aceasta a fost o sugestie adecvată, care a venit din partea acestei Camere, şi pe baza căreia s-a acţionat.

În runda a doua, am aflat că, iniţial, Consiliul a fost cel care a afirmat că Comisia nu poate să prezinte această propunere pentru instrumentul de ajutor alimentar şi că, în principiu, aceasta reprezintă o revizuire. Consiliul dorea pur şi simplu să se strecoare pe lângă condiţiile şi acordurile bugetare. Pe parcursul negocierilor şi al reuniunii trilaterale din 2 aprilie am rectificat acest lucru. Consider că am făcut primul pas corect spre aplicarea propunerii noastre de a aloca 2,6 miliarde de euro într-o primă etapă, de a majora plafonul pentru credite de angajament din anul 2009 de la subrubrica 1a cu suma de 2 miliarde de euro, de a reduce plafonul de la rubrica 2 cu aceeaşi sumă şi de a aloca 600 milioane de euro pentru dezvoltarea rurală. Ne vom strădui să asigurăm restul de 2,4 miliarde de euro printr-un mecanism de compensare la concilierea din cadrul procedurilor bugetare pentru 2010 şi 2011 utilizând toate – şi citez, pentru că este important – „utilizând toate mijloacele prevăzute de cadrul legal şi fără a aduce atingere pachetelor financiare aferente programelor care fac obiectul codeciziei şi procedurii bugetare anuale.”

De asemenea, pentru noi a contat ca angajamentele luate să nu fie prejudiciate şi micşorate în cuprinsul rubricilor. De aceea, aspectul pe care l-am negociat în această perioadă de timp a fost tocmai divizarea asupra căreia am convenit, întrucât am realizat cu toţii că în această legislatură trebuie să continuăm progresele înregistrate pe tema solidarităţii în domeniul energetic şi a modernizării infrastructurilor, inclusiv măsurile de control sanitar.

Cu toate acestea, este la fel de limpede că afirmaţiile din sesiunea plenară a Parlamentului European din 25 martie privind revizuirea cadrului financiar multianual trebuie să se regăsească pe agendă cât mai urgent. Apelăm la Comisie pentru a lua în considerare toate aceste deliberări cu privire la flexibilitatea şi îmbunătăţirea desfăşurării negocierilor în contextul politicii bugetare anuale şi multianuale din timpul deliberărilor referitoare la revizuirea planului financiar multianual din toamnă. Aceste negocieri anuale cu Consiliul, privind aceleaşi probleme an de an, şi în care ne împotmolim pentru că una din părţi nu vrea să avanseze, sunt o debandadă totală şi trebuie să înceteze, pentru că nimeni din exterior nu mai înţelege ce se petrece. Avem nevoie de mai multă flexibilitate, mai multă marjă de manevră în procedura bugetară multianuală. Solicităm Comisiei să înveţe din experienţele din ultimii doi-trei ani şi să prezinte propuneri relevante în toamnă. Aşteptăm nici mai mult, nici mai puţin!

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. − Domnule Preşedinte, actualul declin economic impune şi o stimulare la nivelul UE. Aceasta a fost convingerea noastră comună încă de anul trecut, de la începutul crizei. Aceasta a fost convingerea noastră comună încă de anul trecut, de la începutul crizei.

În noiembrie 2008, Comisia Europeană a propus un Plan european de redresare economică foarte complex, care a fost susţinut în decembrie de şefii de stat şi de guvern. Pe baza acestuia, un „pachet de cinci miliarde” menit să insufle un stimul imediat în economia UE a fost propus în luna ianuarie. Pachetul direcţionează acel stimul către obiective cheie, precum dezvoltarea internetului în bandă largă, securitatea energetică şi tehnologii cu nivel redus de carbon.

Comisia salută călduros acordul la care s-a ajuns în privinţa pachetului, după discuţii dificile, dar constructive, într-o perioadă foarte scurtă de timp.

Aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru sprijinul oferit propunerii noastre, precum şi pentru flexibilitatea şi disponibilitatea spre compromis arătate pe parcursul discuţiilor interinstituţionale. Acest caz demonstrează că Uniunea Europeană este capabilă să reacţioneze rapid dacă o situaţie de criză impune un răspuns imediat.

În ceea ce priveşte chestiunea bugetului – iar acum vorbesc în numele vicepreşedintelui Kallas – Comisia poate accepta soluţia asupra căreia au convenit cele trei instituţii, deşi această abordare diferă de propunerea noastră iniţială din decembrie 2008. Avem convingerea că proiectele vor fi realizate după cum s-a stabilit.

De asemenea, aş dori să confirm luarea la cunoştinţă de către Comisie a aşteptărilor Parlamentului referitoare la revizuirea bugetului şi la evaluarea funcţionării Acordului interinstituţional. După cum ştiţi, lucrăm la acestor aspecte şi vom prezenta concluziile noastre în toamnă sau, cel mai târziu, până la sfârşitul anului.

Mă voi referi acum la tema mea: energia. Regulamentul privind proiectele energetice reprezintă un instrument important pentru realizarea a două obiective: răspunde la problemele cheie de securitate şi la provocările legate de mediu din domeniul energetic, contribuind în acelaşi timp la redresarea economiei. Pachetul este totodată un exemplu de solidaritate în cadrul Uniunii Europene. Îndeosebi, criza gazelor a necesitat un răspuns rapid.

Este pentru prima dată când Uniunea Europeană a convenit să aloce o sumă atât de importantă pentru proiecte cheie din domeniul energiei.

Ştiu că unii dintre dvs. ar fi preferat să vadă în pachet mai multe măsuri privind proiecte referitoare la sursele regenerabile de energie şi la eficienţa energetică, însă consider că soluţia de compromis la care s-a ajuns în cele din urmă pe această temă este una bună. Într-o declaraţie completă, Comisia oferă asigurări că va reanaliza situaţia în 2010, referindu-se în mod expres la posibilitatea de a veni cu sugestii de utilizare a fondurilor neangajate pentru măsuri în domeniul eficienţei energetice şi al surselor regenerabile de energie. Declaraţia a fost trimisă Parlamentului şi va fi publicată în Jurnalul Oficial, alături de regulament, aşa că nu o voi citi aici.

Salut faptul că principiul de a propune proiecte noi, în cazul în care vom identifica riscuri grave în procesul de punere în aplicare a proiectelor actuale, este, de asemenea, menţionat în considerente şi într-un articol al regulamentului.

În plus, vă asigur că vom continua în ritm rapid demersurile referitoare la numeroase alte iniţiative în domeniul surselor regenerabile de energie şi al eficienţei energetice, aşa cum sunt menţionate în declaraţia noastră.

După încheierea rapidă şi cu succes a procedurii legislative, Comisia se va concentra asupra aplicării pachetului. Pot să vă spun că, în ceea ce priveşte proiectele energetice, intenţionăm să lansăm cererea pentru propuneri până la sfârşitul lunii mai şi mă aştept ca primele decizii de sprijin să apară până la sfârşitul acestui an.

Aş dori să le mulţumesc în special raportorilor, dna Stavreva, dl Maldeikis şi dl Böge, pentru implicarea lor în găsirea unei soluţii rapide la această propunere foarte importantă.

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei. − Domnule Preşedinte, mă voi referi doar la acea parte din pachet care vizează dezvoltarea rurală. În primul rând, asemenea dlui Piebalgs, aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru cooperare, îndeosebi Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Pe parcursul ultimei luni, am purtat un dialog foarte bun şi constructiv şi este evident că sprijinul dvs. în această chestiune este decisiv pentru obţinerea unui rezultat favorabil.

Este necesară adoptarea unor măsuri legislative cât mai curând posibil, astfel încât aceşti bani să poată fi investiţi în anul 2009 în dezvoltarea rurală şi să poată fi totodată cheltuiţi – mă refer atât la planificarea, cât şi la cheltuirea banilor.

Compromisul final ne-a lăsat cu ceva mai puţini bani pentru dezvoltare rurală decât am dorit. Iniţial am vrut 1,5 miliarde de euro şi am sfârşit cu 1,02 miliarde de euro. Domeniul de aplicare a investiţiei în bandă largă în zonele rurale a fost extins, iar statele membre vor avea acum flexibilitate deplină pentru a alege între banda largă şi noile provocări. Cred că aceasta este o idee destul de bună, astfel încât să nu impunem restricţii oamenilor care întâmpină dificultăţi deosebite în unele părţi ale Uniunii Europene, în ceea ce priveşte noile provocări.

Comisia ia, de asemenea, în considerare amendamentele. Dvs. solicitaţi extinderea sferei de aplicare a operaţiunilor eligibile de bandă largă pentru a include măsuri fără caracter normativ, precum stagii de formare în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi investiţii în servicii şi instrumente legate de TIC. Aş dori să amintesc că aceste investiţii şi activităţi se bucură deja de sprijin pe scară largă, atât în cadrul fondurilor structurale, cât şi în cadrul fondurilor pentru dezvoltare rurală. Se pune accent pe banda largă, întrucât se consideră că aceasta impulsionează cel mai mult creşterea şi dezvoltarea tehnologică.

În ceea ce priveşte promovarea pachetului de redresare, Comisia recunoaşte că acest lucru este necesar, dar poate fi integrat instrumentelor existente deja în instrumentarul specific dezvoltării rurale. De asemenea, actualul cadru strategic permite ca banii să fie deja cheltuiţi pentru proiectele din 2009.

Am studiat şi propunerea de a include în finanţare cele 250 milioane de euro care au fost adăugate la bugetul pe 2009 pentru dezvoltare rurală de către Parlament, la votul final cu privire la buget de anul trecut. Totuşi, această propunere nu a făcut parte din acordul cu privire la finanţarea pachetului de redresare la care s-a ajuns în timpul discuţiilor dintre cele trei părţi. Pentru a evita orice amânare în ceea ce priveşte adoptarea finală a acestui pachet, consider că ar trebui să profităm de ocazie pentru a reveni asupra sa mai târziu în cursul acestui an, când se va ajunge la un acord asupra restului finanţării pachetului de redresare.

Întrucât aceasta este ultima întâlnire aici în plen înaintea alegerilor pentru Parlament, aş dori să aduc tuturor sincere mulţumiri pentru foarte buna cooperare şi pentru schimburile de opinii – uneori cu mare dinamism şi emfază patriotică, dar mi-a făcut plăcere. Acelora dintre dvs. care nu candidează din nou, aş dori să le spun că a fost o plăcere să lucrăm împreună.

(Aplauze)

  Preşedintele. − Vă mulţumesc foarte mult, dnă comisar Fischer Boel. Este foarte amabil din partea dvs. să menţionaţi acest lucru. A fost şi este întotdeauna o plăcere să lucrez cu dvs. şi cu colegii dvs. din Comisie. Desigur, există unele diferende, însă cu dvs. şi cu comisarul Piebalgs a fost întotdeauna o plăcere şi aş dori foarte mult să vă mulţumesc în numele Parlamentului, precum şi personal.

  Mario Mauro, raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete. − (IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în cursul reuniunii trilaterale din 2 aprilie s-a ajuns în cele din urmă la un acord între Parlament şi preşedinţia cehă. În calitate de raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete, sunt foarte mulţumit de acest acord, care a făcut posibilă continuarea procesului legislativ privind planul de redresare în intervalul de timp la care am sperat.

Metodele de finanţare pentru 2009 sunt foarte clare: dintr-un total de 3,98 miliarde de euro, 2 miliarde vor fi alocate pentru energie prin metoda compensării cuprinsă în rubrica 2, „Conservarea şi gestionarea resurselor naturale”. Restul de 1,98 miliarde de euro alocat energiei va fi prevăzut ca parte din procedura bugetară pentru 2010, iar, dacă va fi nevoie, încheierea va surveni odată cu procedura bugetară pentru 2011.

Cu toate acestea, consider că este important ca mecanismul de compensare aplicat diverselor rubrici să nu pericliteze pachetul financiar destinat programelor adoptate prin codecizie sau procedura bugetară anuală. Cred, de asemenea, că, în lumina deficitului evidenţiat de actualul acord interinstituţional, trebuie să analizăm mai atent acest aspect pentru a face acest acord mai flexibil şi, astfel, mai potrivit să răspundă nevoilor financiare viitoare.

  Vicente Miguel Garcés Ramón, raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete. − (ES) Domnule Preşedinte, transmit avizul Comisiei pentru bugete, al cărei raportor am fost, cu privire la propunerea de modificare a Regulamentului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Propunerea face parte din Planul european de redresare economică.

Consiliul European reunit la sfârşitul lunii martie 2009 a propus alocarea a 3,98 miliarde de euro către sectorul energetic şi a 1,02 miliarde de euro către Fondul de Dezvoltare Rurală, cu scopul de a crea o nouă infrastructură de bandă largă în zonele rurale, de a îmbunătăţi infrastructura existentă şi de a răspunde noilor provocări: schimbările climatice, energia regenerabilă, biodiversitatea şi restructurarea sectorului de produse lactate.

Comisia pentru bugete a decis în unanimitate că suma de referinţă indicată în propunerea legislativă este compatibilă cu plafonul menţionat la rubrica 2 din actualul cadru financiar multianual pentru perioada 2007-2013.

PREZIDEAZĂ: DNA ROURE
Vicepreşedintă

  Rumiana Jeleva, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru dezvoltare regională. – (BG) În calitate de raportoare pentru aviz din partea Comisiei pentru dezvoltare regională, aş dori să precizez cât sunt de mulţumită de versiunea finală a Programului european de recuperare a energiei. Parlamentul a susţinut o poziţie puternică în timpul negocierilor cu Consiliul şi a obţinut cel mai bun rezultat posibil pentru cetăţenii europeni.

Programul european de recuperare a energiei este extrem de important pentru viitorul economiilor noastre europene. Actuala criză economică şi financiară periclitează diferite programe în domeniul securităţii energetice, lucru care este în detrimentul viitoarei noastre creşteri economice şi al succesului.

Ca urmare a acestui fapt, abordarea corectă este aceea de a acorda stimulente financiare suplimentare pentru proiecte din sectorul energetic care vor contribui la redresarea economiei noastre şi la promovarea siguranţei aprovizionării cu energie şi care, de asemenea, au drept obiectiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Şi în ţara mea, Bulgaria, acest nou program va consolida securitatea energetică în mod eficient, ca urmare a acordării de finanţare pentru conducta de gaz Nabucco şi a legăturii noastre cu reţelele de infrastructură din Grecia şi România. Acest lucru ne va face mai puţin vulnerabili în perioade de criză similare cu cea prin care am trecut în iarna trecută.

Stimaţi colegi, economiile noastre europene şi infrastructura noastră depind de accesul facil la energie. În această privinţă, Programul european de recuperare a energiei deschide calea către o infrastructură energetică mai eficientă şi mai eficace în Europa. De aceea, aş dori să subliniez încă o dată necesitatea unei politici comune în domeniul energiei în Uniunea Europeană. Doar împreună vom reuşi să obţinem un succes mai mare şi să oferim cetăţenilor noştri securitatea energetică pe care o merită. Aş dori să închei prin a felicita raportoarea pentru munca de calitate pe care a efectuat-o.

  Domenico Antonio Basile, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare regională. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, Comisia pentru dezvoltare regională a fost invitată de Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală să elaboreze un aviz privind propunerea de regulament al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), care acum se află în Parlament pentru dezbatere, în contextul unui pachet mai general în valoare de 5 miliarde de euro.

Măsura în cauză poate fi percepută ca un răspuns prompt din partea Comisiei la nevoile care stau la baza deciziei, adoptată de Consiliu la 11 şi 12 decembrie 2008, pentru a aproba un plan european de redresare economică care să conţină măsuri specifice în multe sectoare care sunt de competenţa Comunităţii şi de competenţă naţională, în vederea soluţionării crizei economice şi financiare care afectează pieţele europene din 2007.

În sectorul de dezvoltare rurală, măsura Comisiei propune introducerea unor actualizări corespunzătoare pentru Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului care să aibă drept obiectiv punerea în aplicare a liniilor directoare ale planului european menţionat.

În ansamblu, propunerea Comisiei - care prevede un buget de 1,5 miliarde de euro pentru a fi pus la dispoziţia tuturor statelor membre prin intermediul Fondului European pentru Dezvoltare Rurală, pentru a dezvolta accesul la internetul în bandă largă în zonele rurale şi pentru a face faţă noilor provocări identificate în evaluarea reformei politicii agricole comune pe termen mediu, încheiată în noiembrie 2008 - beneficiază de sprijinul deplin al Comisiei pentru dezvoltare regională, care consideră că, dacă sunt puse în aplicare în mod rapid şi în totalitate, măsurile sugerate vor putea cu siguranţă să contribuie la redresarea economiilor naţionale şi să îi facă pe consumatori să aibă din nou încredere în sistem, şi în acelaşi timp vor urmări, în mod eficient, obiectivele convergenţei teritoriale şi sociale în regiunile Uniunii. Toate aceste lucruri sunt valabile mai ales în cazul în care măsurile sunt combinate cu nevoia exprimată de Consiliu de a maximiza oportunităţile de cheltuieli pe parcursul primilor ani.

În exprimarea opiniei sale, comisia nu s-a limitat la o simplă evaluare a măsurilor propuse de Comisia Europeană, ci a decis să facă propria propunere, prin includerea anumitor modificări în textul prezentat acesteia. Principalul aspect pe care Comisia pentru dezvoltare regională a dorit să îl evidenţieze se referă la nevoia de a spori transparenţa şi informarea privind rezultatele obţinute în perioada 2009-2011 şi de a pune la dispoziţie instrumentele corespunzătoare pentru coordonarea acţiunilor finanţate prin FEADR şi fondurile structurale în legătură cu infrastructura pentru internetul în bandă largă.

A procedat în acest fel solicitând Comisiei să introducă o secţiune special dedicată verificării rezultatelor obţinute în legătură cu această activitate în cadrul raportului anual de monitorizare necesar pentru Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, în forma unui amendament specific introdus în textul măsurii propuse.

  Romana Jordan Cizelj, în numele Grupului PPE-DE. – (SL) Abordarea crizei financiare şi economice reprezintă un test important pentru unitatea şi solidaritatea Europei. Trebuie să demonstrăm două lucruri: în primul rând, că vom întreprinde măsuri comune şi că vom putea beneficia de acest lucru şi, în al doilea rând, că suntem capabili să menţinem priorităţile strategice pe care le-am stabilit pe parcursul ultimilor ani: şi anume, priorităţile care facilitează orientarea spre o societate bazată pe cunoaştere şi spre o societate inovatoare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră.

Sunt încântată să constat că Europa a răspuns acestei provocări în mod rapid şi unitar. Ne-am declarat împotriva protecţionismului şi am stabilit piaţa internă ca fiind una dintre realizările importante ale Europei, dar şi una care trebuie să fie păstrată într-un moment de criză. Procedând în acest fel, am reuşit, de asemenea, să ne păstrăm viziunea şi să acţionăm, fără să pierdem din vedere provocările noastre pe termen lung, care cu siguranţă includ şi schimbările climatice.

Permiteţi-mi să menţionez pe scurt şi proiectele din domeniul energiei. Într-o perioadă de timp relativ scurtă, am asigurat resursele financiare suplimentare pe care intenţionăm să le alocăm pentru dezvoltarea ulterioară a tehnologiilor noi, mai curate, şi în scopul creşterii aprovizionării fiabile cu energie. Ceea ce este important în acest context este faptul că includem, în cadrul acestui pachet, tehnologiile pentru captarea şi stocarea carbonului, promovarea energiei eoliene offshore şi interconectarea reţelelor de transport de gaze şi de electricitate.

Cu toate acestea, aş dori să vă atrag atenţie asupra faptului că, în ciuda numărului de proiecte de bună calitate pentru care trebuie alocat ajutor suplimentar, lipsesc din dosar unele proiecte importante. Din acest motiv, aş solicita ca aceste proiecte să fie monitorizate cu atenţie, punerea lor în aplicare să fie supravegheată şi, de asemenea, să găsim fonduri suplimentare cu ajutorul cărora să finanţăm proiectele care promovează utilizarea eficientă a energiei şi a altor surse de energie regenerabilă.

Permiteţi-mi, de asemenea, să adaug, în acest context, că energia geotermală reprezintă cu siguranţă un alt potenţial major care nu este exploatat. Consider că aceasta este una din sarcinile noastre cele mai importante pentru începutul următorului nostru mandat.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului PSE. – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, se pare că pacea Crăciunului ne învăluie - totul se aprobă foarte uşor. Din păcate, trebuie să adaug o notă mai acidă acestor proceduri.

Consiliul, care nu este reprezentat aici astăzi, a avut nevoie de luni de zile pentru a revizui şi a reanaliza propunerile prezentate de Comisie şi pentru a găsi o soluţie în situaţia în care ne confruntăm cu o rată a şomajului uriaşă, în creştere. Prin urmare, nu este vina Parlamentului. În acest caz, persoanele responsabile pentru buget erau chiar înaintea noastră în domeniul energiei. Cu siguranţă acest lucru nu ne-a făcut viaţa foarte uşoară. În mod normal, ei sunt cei care blochează. Dar am încercat să găsim o soluţie, iar Comisia a fost de mare ajutor, în timp ce Consiliul a fost îndărătnic.

Preocuparea noastră - şi acest lucru trebuie să fie de la sine înţeles - este aceea că toate creditele bugetare care nu pot fi cheltuite ar trebui alocate proiectelor pentru crearea de locuri de muncă, în special în cadrul proiectelor destinate securităţii energetice, eficienţei energetice şi conservării energiei. Acest lucru trebuie să fie de la sine înţeles. Dacă i-am întreba pe cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu alocarea banilor care nu sunt cheltuiţi în acest domeniu specific, cea mai mare parte a lor ar spune da. Numai Consiliul nu a conştientizat că acest lucru este de fapt ceea ce este necesar. În acest context, noi toţi - inclusiv membrii noului Parlament - ar trebui să insistăm ca acest lucru să fie exact ceea ce este pus în aplicare.

Nu ştiu dacă domnul Piebalgs va mai fi comisar şi dacă va mai fi responsabil pentru acest domeniu, dar sper ca şi Comisia să fie de părere că trebuie să ne asigurăm că toate creditele bugetare care nu pot fi cheltuite sunt transferate în alte domenii, în proiecte legate de ocuparea forţei de muncă privind eficienţa şi securitatea energetice.

În cele din urmă, aş dori să mulţumesc atât personal, cât şi în numele grupului meu, ambilor comisari pentru cooperarea lor. Dacă a fost mereu o plăcere, aceasta este o altă problemă, dar aţi fost mereu pregătiţi să participaţi la dialog şi sper că puteţi spune acelaşi lucru şi despre noi. Ne aflăm în toiul unei campanii electorale, dar lucrurile sunt puţin mai liniştite acum pentru dumneavoastră. Cu toate acestea, consider că puteţi trăi fără noi, cei din Parlament.

  Donato Tommaso Veraldi, în numele Grupului ALDE. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, propunerea pe care o discutăm face parte dintr-un pachet în valoare de 5 miliarde de euro alocat pentru planul european de redresare economică, din care 1 040 EUR sunt alocaţi pentru construcţia şi finalizarea infrastructurilor privind acoperirea internetului în bandă largă în regiunile rurale şi pentru dezvoltarea în raport cu noile provocări apărute la controlul situaţiei politicii agricole comune.

Pentru a răspunde la actuala criză financiară, trebuie să luăm măsuri mai ales în zonele rurale, folosind instrumente concepute pentru a ajuta aceste zone să iasă din izolarea structurală în care se află. Prin urmare, este crucial să garantăm utilizarea fondurilor comunitare disponibile, prin sporirea eficienţei şi a valorii lor adăugate. În domeniul dezvoltării rurale, trebuie adoptată orice tactică posibilă, pentru a garanta o mai mare flexibilitate financiară şi eficienţă.

Consider că este esenţial pentru Comisie să încerce să asiste statele membre în adoptarea strategiilor naţionale şi a programelor de dezvoltare rurală, menite să crească ocuparea forţei de muncă. Totuşi, sunt obligat să spun că, în conformitate cu normele Fondului pentru Dezvoltare Rurală, proiectele de punere în aplicare a internetului în bandă largă sunt în principal gestionate de către administraţiile publice - provincii, municipii şi comunităţi montane - care sunt, cu toate acestea, incapabile să includă TVA-ul în propria contabilitate. Acest lucru nu se întâmplă cu alte programe, cu alte regulamente care stau la baza fondurilor structurale, în cadrul cărora aceste cheltuieli sunt considerate eligibile.

Criza economică a accentuat pur şi simplu dificultăţile cu care se confruntau deja aceste autorităţi locale şi, astfel, incidenţa TVA-ului asupra bugetelor, legată de punerea în aplicare a diferitelor lucrări, este atât de mare încât există un risc ca autorităţile publice să nu reuşească să investească, iar resursele necheltuite să revină la bugetul comunitar. În cele din urmă, în ceea ce priveşte repartizarea resurselor, consider că trebuie să ne concentrăm pe utilizarea criteriilor istorice, după cum a propus Comisia.

  Guntars Krasts, în numele Grupului UEN. – (LV) Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Sunt de părere că acordul la care s-a ajuns pentru sprijinirea pe termen lung a politicii energetice a Uniunii Europene şi care prevede stimulente pe termen scurt pentru redresarea economică îndeplineşte ambele obiective. Singura excepţie, care nu poate permite o amortizare economică pe termen scurt, este reprezentată de finanţarea proiectelor de captare şi de depozitare a carbonului. Totuşi, acest lucru răspunde fără îndoială provocărilor politicii energetice pe termen lung, prin creşterea competitivităţii tehnologiilor întreprinderilor din UE pe pieţele mondiale, unde formele alternative de energie nu vor putea să înlocuiască arderea cărbunelui în viitorul apropiat. Salut cu căldură canalizarea celei mai mari părţi a finanţării spre proiectele de interconectare a reţelei energetice europene. Sunt mulţumit că au fost alocate resurse semnificative pentru integrarea în reţelele europene de electricitate ale statelor baltice, care sunt cele mai izolate regiuni din UE. Cu toate că aceste investiţii nu duc la integrarea completă a pieţelor celor trei state baltice în reţelele europene, totuşi, acest lucru este un factor important, puternic, care va promova siguranţa aprovizionării cu energie. Sper că acest lucru va servi drept stimulent pentru ca statele baltice să aplice în continuare reforme structurale propriilor sisteme energetice şi să creeze condiţii de piaţă care vor îmbunătăţi situaţia pentru consumatorii de energie din această regiune. Vă mulţumesc.

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE. – Doamnă preşedintă, aceasta este o zi tristă pentru credibilitatea Uniunii Europene. Pachetul de redresare economică pe care îl vom vota este, în realitate, un plan de neredresare care nu va produce aproape niciun stimulent economic imediat. Am avut luni de negocieri uneori intense cu Consiliul UE. Din nefericire, în loc să se opună acelor guverne, precum Germania, Ţările de Jos şi Regatul Unit, care au adoptat o abordare îngustă de tipul „îmi vreau banii înapoi”, majoritatea din acest Parlament şi Comisia au cedat pur şi simplu cererilor acestora.

Acest rezultat este foarte slab şi ar fi putut fi evitat. Am fi putut pune bazele unui adevărat instrument de solidaritate, în care marea majoritate a fondurilor s-ar fi îndreptat către economiile care aveau cea mai mare nevoie de acestea: prietenii noştri din Europa de Est. Am fi putut consolida eficienţa economică a acestui pachet, prin utilizarea instrumentelor de finanţare inovatoare, precum fonduri pentru garanţii la împrumuturi şi băncile publice sau Banca Europeană de Investiţii. Acest lucru ar fi transformat 5 miliarde de euro în 5080 miliarde de euro în investiţii, sumă de care avem nevoie în acest moment pentru economia europeană. Ne-am fi putut concentra investiţiile în acele domenii care determină crearea imediată de locuri de muncă, cum ar fi oraşele din Europa care se preocupă de renovarea clădirilor şi de transportul public sau companiile energetice independente care investesc în energii regenerabile sau industriile noastre din Europa care investesc în ecotehnologii. În schimb, aţi hotărât să concentraţi cea mai mare parte din aceste 5 miliarde de euro pe ajutorul de stat tradiţional acordat ţărilor cu cea mai redusă nevoie de bani: marile oligopoluri energetice din Regatul Unit, Germania şi Franţa.

În loc să trimitem un semnal puternic, trimitem un semnal de lipsă de curaj politic: instituţii europene slabe care cedează în faţa capriciilor guvernelor naţionale cu vederi înguste.

Din păcate, nu avem un Preşedinte al Comisiei curajos şi vizionar. Din păcate, liberalii şi socialiştii din acest Parlament nu au fost pregătiţi să lupte cu Grupul Verzilor pentru a transforma acest pachet de redresare într-un adevărat pas înainte pentru o nouă perspectivă verde. Înainte ca schimbarea să se poată produce în Europa, trebuie să schimbăm Preşedintele Comisiei. Pentru a face posibilă această schimbare, trebuie să schimbăm majorităţile din Parlamentul European. „Stop Barroso - către o nouă perspectivă verde”: mai mult ca niciodată, acesta este sloganul potrivit pentru viitoarele alegeri europene.

  Pedro Guerreiro, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) În privinţa aşa-numitului pachet al Uniunii Europene în valoare de 5 miliarde de euro pentru planul european de redresare economică, este necesar să reamintim rezoluţia adoptată de acest Parlament cu privire la revizuirea la jumătatea mandatului a cadrului financiar 2007-2013. Această rezoluţie prevede: că plafonul resurselor proprii reprezintă 1,24 % din VNB al UE în plăţi şi că acesta a fost într-adevăr sub 1 %; că, în fiecare an, marjele semnificative sunt coborâte mai jos de plafonul stabilit prin cadrul financiar multianual, cu peste 29 miliarde de euro în plăţi în ultimii trei ani; şi că există marje uriaşe între plafonul cadrului financiar multianual şi plafonul de resurse proprii ale UE, cu peste 176 miliarde de euro din 2010 până în 2013.

În acest context, trebuie să ne punem întrebarea: de ce, având în vedere situaţia economică care se înrăutăţeşte, nu folosim măcar fondurile prevăzute în cadrul financiar multianual?

De ce Uniunea Europeană alege să deducă 2 miliarde de euro din marja din agricultură, când mii de agricultori se confruntă cu dificultăţi din ce în ce mai mari?

Oare agricultorii au o mai mare nevoie de sprijin pentru a face faţă costurilor în creştere ale producţiei şi scăderii preţurilor la producător, sau pentru internet în bandă largă?

Pentru a asigura că această ajustare este neutră, de la care alte linii bugetare vor fi deduse aproape 2 miliarde de euro? Această sumă va fi dedusă din coeziune?

Cum se vor descurca cu distribuirea a aproximativ 4 miliarde de euro pentru proiecte în domeniul energiei şi aproape 1 miliard de euro pentru - aparent - promovarea serviciilor în bandă largă în zonele rurale? Cum se poate aplica acest schimb neechitabil?

Unde este, în cele din urmă, solidaritatea proclamată în mod excesiv pe teritoriul Uniunii Europene? Sau, în sfârşit, muntele se va dovedi încă o dată a fi un muşuroi de cârtiţă?

  Patrick Louis, în numele Grupului IND/DEM. – (FR) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, a dori un plan de redresare este o intenţie lăudabilă. Un plan de redresare după modelul Keynes este necesar pentru a răspunde la o criză economică ciclică, dar această criză este structurală. Prin urmare, instrumentul este inadecvat.

Reinjectarea de fonduri într-o economie de nestăpânit înseamnă doar aruncarea banilor pe fereastră. De fapt, stimularea economiei, fără a restaura mai întâi preferinţa comunitară la frontierele noastre, este precum încercarea de a încălzi o casă când toate ferestrele trebuie să fie lăsate deschise. Ceea ce se întâmplă este că acel cazan se goleşte, iar facturile la încălzire bat toate recordurile.

După aceste observaţii de început, am de făcut trei comentarii. În primul rând, o piaţă energetică nu este relevantă. De fapt, în acest domeniu, competiţia nu reduce preţurile, întrucât acestea sunt determinate de costurile mijloacelor de producţie. Prin urmare, suntem de părere că este esenţial să investim în surse de energie cu adevărat eficiente, pentru a evita capcana surselor de energie care sunt extrem de subvenţionate, cum ar fi energia eoliană, şi să optăm pentru energia solară şi nucleară.

În al doilea rând, nu există eficienţă pe o piaţă unică de electricitate. Pe distanţă mare, pierderea de energie este proporţională cu distanţa parcursă. Probabilitatea defalcărilor şi a pierderilor creşte odată cu complexitatea geografică a reţelei. Prin urmare, interconectarea reţelei de electricitate europene ar trebui să se întoarcă la scopul său primar, acela de a servi drept resursă de rezervă reciprocă la frontiere şi de a permite schimburile de energie, dar numai pe planul al doilea. Acest demers ar trebui să fie prioritatea noastră.

În al treilea rând, în privinţa raportului Podimata, care este legat de prezentul raport, recomandăm nu numai să se ia în considerare energia necesară pentru gestionarea unui produs, dar şi să se ţină seama de informaţiile privind cantitatea de energie necesară pentru fabricarea produsului respectiv.

Comunicarea acestei informaţii către consumatori va determina creşterea acelor produse cu valoare adăugată mare şi cu cerinţe de energie scăzute. Includerea acestei informaţii va acorda un avantaj competitiv foarte necesar pentru economiile noastre, care se află sub ameninţarea majoră a unei concurenţe globale neloiale.

  Sergej Kozlík (NI). – (SK) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, consider că Parlamentul European şi Consiliul au adoptat unele decizii extraordinare şi eficiente pentru a transfera cele 5 miliarde de euro de resurse neutilizate din anul 2008 în anul 2009 pentru un pachet de stimulente care să atenueze efectele crizei financiare, împreună cu suma de 4 miliarde de euro pentru a rezolva unele impasuri în domeniul reţelei energetice europene. Pe de altă parte, discursul domnului Turmes a fost adevărat din multe puncte de vedere, mai ales în privinţa gestionării fondurilor.

Consider că este important ca guvernele statelor membre să reacţioneze în mod flexibil şi ca toate resursele alocate pentru anii 2009-2010 să fie cheltuite şi să fie cheltuite în mod eficient, pe cât posibil. Situaţia de criză în aprovizionarea cu gaze de la începutul anului, după disputa dintre Rusia şi Ucraina, a demonstrat cât de vulnerabilă este o parte semnificativă a Europei în situaţii critice. Prin urmare, măsurile puse în aplicare şi finanţate din acest pachet ar trebui să contribuie la prevenirea repetării acestei crize.

  Agnes Schierhuber (PPE-DE). – (DE) Doamnă preşedintă, stimaţi comisari, doamnelor şi domnilor, aş dori în primul rând să adresez mulţumiri doamnei Stavreva pentru raportul său excelent. Este absolut crucial ca acest program economic, pe care l-am adoptat în întregime astăzi, să fie de asemenea disponibil în zonele rurale. Serviciile în bandă largă sunt un mijloc indispensabil de comunicare pentru zonele rurale, în special în Austria, pentru locuri de muncă noi şi moderne şi pentru diseminarea rapidă a informaţiilor. Nu ar trebui trecut cu vederea faptul că mai mult de 50 % din populaţia Uniunii Europene trăieşte în zonele rurale.

Doamnelor şi domnilor, mă apropii de sfârşitul carierei mele politice. Aş dori să adresez, de asemenea, sincere mulţumiri tuturor colegilor mei, Comisiei şi tuturor instituţiilor din Uniunea Europeană, în special funcţionarilor şi personalului, pentru ajutorul şi sprijinul lor. A fost o plăcere să lucrez cu fiecare dintre voi. În final, aş dori să le mulţumesc interpreţilor care au trebuit să traducă dialectul meu austriac-german.

Sunt convinsă că trebuie să fie în continuare absolut clar că politica agricolă comună, cu cei doi piloni ai săi, este esenţială pentru societatea Uniunii Europene. Agricultorii sunt în mod natural conştienţi de responsabilitatea lor faţă de societate. Dar aştept, de asemenea, ca societatea Uniunii Europene să fie conştientă de responsabilitatea sa faţă de toţi cei care îi protejează resursele. Având în vedere acest lucru, doresc toate cele bune Uniunii Europene pe viitor.

(Aplauze)

  Gábor Harangozó (PSE). – (HU) Stimate comisar, doamnelor şi domnilor. Aş dori să încep prin a mulţumi doamnei Stavreva pentru cooperare şi să o felicit pentru munca sa excelentă care a primit sprijinul unanim al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

În urma dezbaterii care a avut loc în cadrul Consiliului, avem la dispoziţie 1,02 miliarde de euro pentru a atenua impactul dureros al crizei asupra zonelor rurale. Am ajuns cu succes într-o situaţie în care banii pot fi folosiţi într-un mod mult mai flexibil, în comparaţie cu propunerea iniţială, într-un cadru extins în mod corespunzător, pentru a dezvolta accesul la internetul în bandă largă în zonele rurale şi pentru a aborda noile provocări definite în timpul revizuirii politicii agricole comune.

Planurile de dezvoltare rurală ale statelor membre trebuie revizuite cât de repede posibil, astfel încât sumele specificate acum să fie disponibile cât mai curând posibil. Acesta este probabil cel mai important aspect pentru populaţia rurală, deoarece, cu ajutorul acestor evoluţii, noi locuri de muncă, noi cursuri de formare şi noi pieţe pot deveni accesibile, conducând în acelaşi timp la o reducere a costurilor şi la o desfăşurare a unor noi tehnologii inovatoare.

Populaţia rurală reprezintă victima cea mai vulnerabilă a crizei economice. De fapt, privind în viitor, putem afirma că există şi riscul de continuare a excluderii teritoriale şi economice, care să se extindă dincolo de criza economică. Chiar şi înainte de izbucnirea crizei, un mare număr de state membre au trebuit să se confrunte cu declinul continuu din zonele rurale. Responsabilitatea noastră este aceea de a concepe şi de a pune în aplicare cât mai curând posibil măsurile necesare care au drept scop protejarea valorilor noastre rurale.

Stimaţi colegi, având în vedere că nu se aşteaptă ca partidul meu să obţină un scor bun la alegeri, astfel încât să lucrez în continuare printre domniile voastre în următorii cinci ani, prin urmare, aş dori, de asemenea, să vă mulţumesc pentru cooperarea excelentă de care am beneficiat în acest Parlament. În calitate de tânăr politician, nu pot decât să doresc fiecărui tânăr politician să aibă oportunitatea să înveţe într-o astfel de organizaţie excelentă modul în care funcţionează politicile europene.

  Lena Ek (ALDE). - (SV) Doamnă preşedintă, în momentul de faţă, există trei crize la nivel mondial şi european: criza financiară, îndelungata criză a locurilor de muncă şi criza climatică. Pachetele de măsuri ar trebui direcţionate către găsirea de soluţii la cele trei crize, dar consider că este dificil ca acest lucru să se întâmple cu acest pachet. Marilyn Monroe a spus odată „nu mă duce în ispită, căci o pot găsi singură”. Acesta este modul în care guvernele statelor membre par să fi acţionat cu privire la folosirea banilor pe care am reuşit împreună să îi punem la dispoziţie pentru acest pachet de economii. Poate fi criticat dur pentru că a folosit vechiul tip de energie şi, în special, în funcţie de factorul timp. Măsurile incluse în pachet se află atât de departe în viitor, încât este mai probabil ca acestea să creeze locuri de muncă în cursul următoarei recesiuni, mai degrabă decât în aceasta. Intenţia noastră a fost aceea de a încerca să punem în aplicare noi tehnologii şi idei noi, precum şi măsuri pentru crearea de locuri de muncă acum pe perioada actualei recesiuni din Europa. Prin urmare, vom continua să monitorizăm (în speranţa că vom fi realeşi) ceea ce a promis Comisia prin intermediul comisarului Piebalgs, şi anume monitorizarea corespunzătoare, de încredere a punerii în aplicare şi a supravegherii.

În final, doamnă preşedintă, aş dori să mulţumesc doamnei comisar Fischer Boel pentru munca extrem de constructivă pe care a depus-o şi comisarului Piebalgs, care a lucrat îndeaproape cu Comisia pentru industrie, cercetare şi energie şi care a deţinut un rol extrem de important în ceea ce priveşte pachetul energetic şi pachetul climatic, precum şi în privinţa a ceea ce am obţinut în acest domeniu în ultimii cinci ani. Aş dori să mulţumesc raportorului, pentru munca de calitate depusă, precum şi colegilor mei. În cele din urmă, cred într-adevăr că ar trebui să întrerupem lucrările Parlamentului European de la Strasbourg şi, pe viitor, să ne reunim într-o singură locaţie.

  Andrzej Tomasz Zapałowski (UEN). – (PL) Doamnă preşedintă, sprijinul pentru zonele rurale reprezintă o activitate foarte importantă, indiferent de forma pe care o are. Cu atât mai mult, atunci când acest sprijin vine sub forma introducerii unor noi tehnologii la nivel masiv în zonele rurale. Cu toate acestea, ordinea priorităţilor ridică îndoieli în mintea mea. Ce este mai important în prezent pentru dezvoltarea zonelor rurale - internetul în bandă largă, continuarea modernizării şi a dezvoltării infrastructurii transportului sau măsurile legate de sporirea locurilor de muncă în zonele rurale, în special pe perioada crizei?

În ceea ce mă priveşte, este evident că banii necesari pentru introducerea internetului în bandă largă şi pentru abordarea schimbărilor climatice în zonele rurale vor fi alocaţi în principal întreprinderilor şi firmelor care desfăşoară aceste activităţi şi nu agricultorilor sau locuitorilor din zonele rurale. Poate că aceşti bani ar fi trebuit să fie alocaţi pentru reducerea dezechilibrului în subvenţiile pentru fermele mijlocii, în special în noile state membre? În prezent, Uniunea Europeană pune la dispoziţia agricultorilor internetul în bandă largă la un preţ foarte ridicat, în loc să soluţioneze nevoi mai importante, cum ar fi să aducă fermele, şi nu preocupările agricultorilor, la un nivel mai ridicat.

  Konstantinos Droutsas (GUE/NGL). - (EL) Doamnă preşedintă, scopul programului de redresare economică în valoare de 5 miliarde de euro este de beneficia de pe urma crizei capitaliste şi de a ajuta capitalul să îşi îndeplinească obiectivele prin promovarea restructurărilor capitaliste în sectoarele strategice, cum ar fi energia şi comunicaţiile electronice.

Internetul şi reţelele în bandă largă sunt necesare pentru dezvoltarea zonelor rurale, dar nu constituie o prioritate. Atunci când venitul proprietarilor fermelor mici şi mijlocii scade în mod constant, iar aceştia se confruntă cu ameninţarea evacuării de pe pământul lor şi cu şomajul, atunci când economia tuturor zonelor este în criză din cauza PAC şi a dictatelor OMC, nu dezvoltarea reţelelor este cea care va contribui la dezvoltarea rurală; este o bătaie de joc la adresa agricultorilor săraci. Cele 1,5 miliarde de euro au fost alocate în principal pentru dezvoltarea companiilor de comunicaţii electronice, nu pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

Exact acelaşi lucru este valabil şi pentru cele 3,5 miliarde de euro alocate pentru realizarea unei reţele integrate de energie electrică şi pentru realizarea pieţei unice de energie electrică, prin facilitarea privatizărilor, a fuziunilor şi a preluărilor promovate de cel de-al treilea pachet privind liberalizarea şi de captarea şi stocarea carbonului, acel plan exagerat de costisitor şi neecologic, menit să crească profiturile şi să permită în continuare poluarea cauzată de unităţile de producţie.

Lucrătorii şi agricultorii înţeleg că aceste măsuri sunt luate pentru a consolida capitalul şi monopolurile, motiv pentru care le resping, luptă împotriva lor şi solicită producerea unor schimbări majore, astfel încât ei să nu devină animalele de povară ale crizei.

  Helga Trüpel (Verts/ALE). – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, este adevărat să spunem că Uniunea Europeană încearcă să aducă o contribuţie proprie la această criză financiară şi economică majoră. Este, de asemenea, adevărat să spunem că, în ceea ce priveşte promovarea serviciilor în bandă largă în zonele rurale, ar trebui să aibă dreptul să aducă o contribuţie reală pentru a se asigura că segregarea digitală a societăţii este depăşită şi că mai multe persoane au posibilitatea de a lua parte la aceasta şi de a consolida coeziunea internă în cadrul Uniunii Europene.

Cu toate acestea, în calitate de politician bugetar, aş dori să subliniez faptul că, deşi anunţul unui astfel de program va avea un impact public, nu este clar de unde anume vor proveni banii. Într-o anumită măsură, acest lucru este ambiguu. Nu pot să îl susţin, iar în cazul în care Consiliul adoptă astfel de decizii, iar Comisia, prin intermediul domnului Barroso, propune ceva de genul acesta, trebuie să ne asigurăm în mod serios că este clară provenienţa banilor. Aceasta este singura formă de politică cu adevărat convingătoare pe care o putem prezenta cetăţenilor noştri. Din păcate, în momentul de faţă, banii nu sunt disponibili. Statele membre trebuie să ia din nou atitudine, astfel încât să putem clarifica faptul că aceasta este o contribuţie pentru o mai bună politică structurală şi pentru mai multă solidaritate în Europa. Apoi, trebuie să avem o contribuţie comună, astfel încât să poată deveni într-adevăr o realitate.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Doamnă preşedintă, deşi Uniunea Europeană a introdus subvenţii pentru dezvoltarea rurală, în acelaşi timp, depopularea rurală cauzată de condiţiile impuse prin Tratatul de la Maastricht a încurajat entuziasmul de nestăpânit pentru liberalizare şi dezmembrarea infrastructurii rurale care l-a însoţit.

După căderea Chrysler şi închiderea posturilor de poliţie şi a şcolilor, datorită dereglementării decretate de UE, oficiile poştale vor fi şi ele în curând închise. Comisia planifică destul de clar să administreze în continuare eutanasia. În cazul în care criteriile de eligibilitate ale puterii economice sub nivelul mediu şi ale depopulării rurale încetează să se aplice din 2014, acesta ar putea fi sărutul morţii pentru multe zone defavorizate. În opinia mea, acest lucru este un atac asupra tuturor zonelor rurale, pe care nu trebuie să îl lăsăm să se manifeste. Avem nevoie de condiţii echivalente de viaţă în metropole şi oraşe, precum şi la ţară. În caz contrar, nu doar zone individuale, ci şi văi întregi din Europa vor fi în curând părăsite.

Renunţarea la subvenţii este, cu siguranţă, o abordare greşită, dacă dorim să protejăm zonele rurale vitale şi structurile mai mici ale clasei de mijloc. Cu toate acestea, zonele rurale nu pot supravieţui doar prin subvenţii agricole. Declinul agriculturii din ultimii ani arată acest lucru mai clar decât oricând. Subvenţiile pentru zonele defavorizate nu trebuie oprite, ci majorate. Fermele mici, mijlocii şi organice trebuie să supravieţuiască, iar suveranitatea alimentară trebuie menţinută. În cazul în care UE nu poate fi în curând descurajată de la promovarea, în primul rând, a creşterii intensive a animalelor şi a marilor proprietari de pământ - precum Regina Regatului Unit de exemplu - atunci este timpul ca agricultura să fie renaţionalizată sau măcar parţial renaţionalizată.

  Neil Parish (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, îi mulţumesc foarte mult domnului comisar că ne-a prezentat acest lucru în această dimineaţă şi îi mulţumesc foarte mult doamnei Stavreva pentru raportul dumneaei.

Este foarte important să soluţionăm problema pachetului de „cinci miliarde”. Pot să spun foarte răspicat Comisiei că, în cazul în care îşi ia angajamentul pe viitor pentru un pachet de cinci miliarde, ar trebui, probabil, să beneficieze într-o măsură un pic mai mare de acordul Consiliului înainte de a ajunge atât de departe. Sunt de acord că nu este întotdeauna uşor să determini Consiliul să fie de acord cu alocarea banilor, dar trebuie să ştim neapărat dacă aceşti bani vor fi până la urmă disponibili. Bănuiesc că probabil vor fi şi consider că vor fi în cele din urmă utilizaţi pentru un scop foarte bun.

Nu există nicio îndoială că agricultura este foarte importantă pentru zona rurală, dar există, de asemenea, multe alte activităţi acolo. Mai ales când este vorba despre fermele mai mici, este nevoie de un venit suplimentar. În special serviciile în bandă largă presupun posibilitatea dezvoltării multor afaceri mici în zonele rurale. De îndată ce serviciile în bandă largă vor fi disponibile, conexiunile vor putea fi foarte bune în majoritatea zonelor rurale din cadrul Uniunii Europene. Serviciile în bandă largă ar putea fi esenţiale pentru a ajuta afacerile să se dezvolte în agricultură, turism şi toate celelalte activităţi legate de internet.

În contextul unei adevărate recesiuni în Uniunea Europeană, acesta este un pachet de stimulente care - dacă putem obţine banii din sectoarele potrivite şi dacă putem face acest lucru la timp - va face o diferenţă reală, deoarece este necesar să se stimuleze afacerile. Agricultura este importantă, dar şi alte afaceri sunt de asemenea importante pentru mediul rural, iar acest pachet poate ajuta.

Aşadar, îi doresc numai bine Comisiei cu întregul proiect. Sper să obţineţi banii, dar - după cum am precizat - consider că, pe viitor, probabil va trebui să abordăm problema într-un mod mult mai uniform.

  Catherine Guy-Quint (PSE). – (FR) Doamnă preşedintă, în noiembrie 2008, Comisia a prezentat un plan de redresare care nu era corespunzător, nici în volum, nici în conţinut. După şase luni, trebuie recunoscut faptul că punerea în aplicare a acestui plan de redresare este aproape inexistentă şi doresc să aflu ce se întâmplă cu aceste 30 miliarde de euro din fondurile de redresare.

Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde de euro anunţate prin noi acţiuni şi încredinţate BEI? Cum se poate concilia un stimulent anunţat în valoare de 7 miliarde de euro prin intermediul fondurilor structurale şi al Fondului de coeziune cu un buget structural anunţat necheltuit în valoare de 10 miliarde de euro în 2009?

În final, în ceea ce priveşte cele 5 miliarde de euro despre care discutăm astăzi, aş dori să fac patru observaţii. În ciuda presiunii din partea Parlamentului European, Consiliul miniştrilor de finanţe nu a putut pune la dispoziţie suma de 5 miliarde de euro pentru anul 2009 şi a acordat doar 2,6 miliarde de euro.

Prin urmare, nu suntem în niciun caz siguri că, pentru anul 2010, Consiliul va putea găsi cele 2,4 miliarde de euro care lipsesc. Parlamentul este pregătit să găsească orice soluţie posibilă prin metode de reglementare. Cu toate acestea, celelalte priorităţi politice nu trebuie să fie, în niciun caz, puse în discuţie. Parlamentul nu va permite acest lucru. Nu putem accepta o realocare; acesta este o linie roşie peste care nu vom trece.

Va fi dificil să găsim aceste 2,4 miliarde de euro pentru că, din prezentarea PDB al Comisiei, ştim că va fi disponibilă o sumă maximă de 1,7 miliarde de euro. În afară de aceasta, Consiliul mai trebuie încă să fie de acord cu autorizarea acestor marje. Prin urmare, în orice caz, este important ca, în numele ortodoxismului bugetar pe termen scurt şi al unei abordări juridice privind reglementarea bugetară, multitudinea de state membre să nu mai poată să stopeze întregul plan de redresare.

Este necesar să se menţină un buget puternic pentru viitorul Uniunii şi putem constata - iar aceasta este cea de-a patra observaţie a mea - că dimensiunea şi modalitatea în care au fost negociate şi acceptate ultimele perspective financiare plasează viitorul Europei în mare dezavantaj.

  Jan Mulder (ALDE). - (NL) Doamnă preşedintă, ascultând această dezbatere, am sentimentul că majoritatea dintre noi suntem mulţumiţi, dar, cu toate acestea, am o puternică impresie că acest pachet este unul slab. Consider că preocuparea principală în cazul de faţă a fost aceea de a proteja imaginea Preşedintelui Barroso şi a Comisiei. Măsurile propuse vor fi fără îndoială utile, dar finanţarea rămâne încă nesigură.

Deşi bugetul agricol trebuie să ia în considerare situaţii neprevăzute, chiar şi în cazul unui excedent, am câteva obiecţii cu privire la faptul că acesta este mereu folosit ca o vacă de muls pentru a acoperi orice eveniment neprevăzut. Sunt de părere că Uniunea Europeană şi Comisia nu au reuşit să înveţe prea multe de la focarele de boli infecţioase la animale care au avut loc în trecut. Dacă acestea ar apărea din nou, ar trebui să le finanţăm din bugetul agricol.

Ceea ce aş dori să ştiu este: ce anume are prioritate pentru noi? Finanţarea măsurilor propuse pentru combaterea bolilor animalelor sau finanţarea acestui pachet, care încă trebuie să fie pus în ordine? Există o mare incertitudine care persistă în această privinţă, dar am înţeles că ajutorul pentru venit va fi întotdeauna la dispoziţie, în orice eventualitate, iar acest lucru mă linişteşte.

În ceea ce priveşte măsurile în cauză, acestea variază de la un stat membru la altul, dar sunt utile, fără îndoială. Şi eu sunt în favoarea securităţii energetice şi cred că orice întreprindem în acest sens va fi util.

În concluzie, aş dori să îi felicit pe cei doi comisari pentru lucrările pe care le-au efectuat şi, în special, pe doamna Fischer Boel, alături de care m-am bucurat de o cooperare foarte strânsă în ultimii cinci ani.

  Inese Vaidere (UEN). – (LV) Doamnelor şi domnilor, o iniţiativă în valoare totală de 5 miliarde de euro reprezintă un bun punct de pornire, atât pentru dezvoltarea viitoare a politicii energetice comune a Uniunii Europene, cât şi pentru dezvoltarea rurală pe termen lung. Consolidarea reţelelor interne este de asemenea importantă, precum este şi stabilirea de interconectări, care formează reţele unice. În opinia mea, ar trebui pus un accent mai mare pe eficienţa energetică şi pe diversificare, prin crearea de stimulente reale pentru utilizarea energiei eoliene offshore, a energiei geotermale şi a altor resurse de energie regenerabilă. Planurile statelor membre, inclusiv cele ale statelor mari, precum Germania, Franţa şi Regatul Unit, trebuie dezvoltate în conformitate cu politica energetică comună a Uniunii Europene. Pentru acele state puternic afectate de criza economică, ar trebui prevăzut în mod special un plafon de cofinanţare de 50 %. Trebuie acordat un sprijin real iniţiativelor locale şi regionale, destinate să introducă energie regenerabilă şi să încurajeze utilizarea acesteia. În ceea ce priveşte dezvoltarea rurală, trebuie acordată mai multă atenţie situaţiei reale decât indicatorilor istorici. Se discută nu numai despre introducerea serviciilor în bandă largă, dar şi, de exemplu, despre dezvoltarea drumurilor rurale. Resurse provenind de la Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală ar trebui să fie accesibile în special statelor membre mai slabe din punct de vedere economic. Vă mulţumesc.

  Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf (Verts/ALE). – (DE) Doamnă preşedintă, stimaţi comisari, acest plan de redresare economică nu este o capodoperă. Mai presus de toate, nu a mai rămas mare lucru pentru zonele rurale. Implică, de asemenea, un transfer de fonduri de la bugetul agricol la dezvoltarea rurală. Stimaţi comisari, acest lucru nu determină dezvoltarea rurală independentă a zonelor rurale, dar urmează încă o dată o logică echilibrată.

Mai presus de toate, este lăsat la latitudinea statelor membre să creeze programe de compensare. În Germania, acest lucru afectează fondul pentru lapte. O pierdere de 15 cenţi pe kilogramul de lapte înseamnă un deficit de 4,2 miliarde de euro doar pentru fermierii germani producători de lapte. În prezent, urmează să se instituie o compensare în valoare de 100 milioane de euro. Stimaţi comisari, permiteţi-mi să fiu clar în această privinţă. Acesta este doar mărunţiş, nu un plan de redresare economică!

  Maria Petre (PPE-DE). - Mai întâi de toate doresc să o felicit pe colega noastră, pe Petya Stavreva, pentru calitatea raportului pe care ni l-a prezentat astăzi.

Susţin amendamentele propuse de raportor, cum ar fi punerea la dispoziţie a 250 de milioane de euro pentru activităţile legate de noile provocări, chiar dacă, aşa cum spunea şi doamna comisar, asupra acestui lucru va trebui să revenim. Având în vedere necesitatea unei reacţii rapide la criza economică actuală, ar fi util – şi ştim asta cu toţii – să se prevadă plăţi ce pot fi efectuate deja în anul bugetar 2009. Această abordare corespunde, de altfel şi concluziilor preşedinţiei Consiliului European din 12 decembrie 2008.

Un aspect important al crizei economice actuale îl reprezintă reducerea disponibilităţilor generale, ale împrumuturilor şi înăsprirea condiţiilor pentru obţinerea creditelor de la bănci. Prin urmare, susţin propunerea raportoarei ca statele membre să aibă posibilitatea de a utiliza fondurile puse la dispoziţie pentru împrumuturi şi garantarea creditelor, ceea ce ar permite părţilor interesate din zonele rurale să efectueze investiţii în aceste perioade dificile.

Din cauza populaţiei dispersate şi a costurilor ridicate în unele comunităţi rurale, nu toţi cetăţenii ar putea dispune de acces privat la infrastructura de bandă largă. Prin urmare, sunt de părere că, alături de operaţiunile de infrastructură propuse, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a sprijini unităţile de internet public din comunităţile rurale, cum ar fi cele din bibliotecile publice şi din primării.

În consecinţă, sunt de acord ca informaţii specifice să fie puse la dispoziţia publicului general şi a autorităţilor locale responsabile cu punerea în aplicare a acestor noi măsuri. Pentru a asigura utilizarea cea mai eficace a resurselor disponibile şi pentru a permite dezvoltarea considerabilă a internetului de bandă largă în zonele rurale, consider că ar trebui să se utilizeze diferenţele existente între statele membre în ceea ce priveşte acoperirea cu bandă largă drept indicator pentru alocarea diferenţiată a acestor fonduri.

  Jutta Haug (PSE). - (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, ne despart mai puţin de două ore de decizia finală privind planul european de redresare economică. Ne-a luat cinci luni - inutil de precizat că motivul a fost sofistica din Consiliu - cinci luni să adoptăm o decizie privind pachetul care se află acum în discuţie.

Dacă am fi luat câtuşi de puţin în serios titlul acestui pachet, am fi fost nevoiţi să fim mult mai rapizi. Pachetul în sine este bun; nu există niciun dubiu în acest sens. Cu toate acestea, mă îndoiesc că va determina cu adevărat redresarea economică a Europei în contextul crizei actuale. Vor putea banii prevăzuţi să se îndrepte spre proiectele prevăzute în termenul prevăzut?

Este un lucru bun faptul că membrii Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie au avut îndoielile lor şi au negociat o declaraţie din partea Comisiei pentru a nu lăsa resturile în calea eficienţei energetice. Prin urmare, există o şansă ca cele 2,6 miliarde de euro pentru care se va decide să fie folosite în mod rezonabil. Dar oare vom reuşi să cădem de acord cu Consiliul în toamnă şi asupra deficitului de 2,4 miliarde de euro din cadrul planului de redresare în valoare de 5 miliarde de euro ?

5 miliarde de euro pentru o perioadă de doi ani reprezintă expresia solidarităţii europene. Acesta este un lucru bun. Cu toate acestea, un ajutor mai eficient pentru întreaga economie europeană provine dintr-un cadru politic structural şi regional comun: 38 miliarde de euro - doar anul acesta! Aceste resurse reprezintă forţa motrice din spatele economiei europene.

  Roberts Zīle (UEN). – (LV) Doamnă preşedintă, stimaţi comisari, compromisul de a nu da cele 5 miliarde de euro înapoi statelor donatoare, ci de a le utiliza pentru proiecte de dezvoltare rurală privind energia şi serviciile în bandă largă transmite următorul mesaj politic important. Denotă că şi într-o perioadă de criză, solidaritatea europeană nu a dispărut cu totul. Înţeleg ceea ce au precizat unii dintre colegii mei, şi anume că majoritatea banilor s-au întors pur şi simplu la acele ţări şi la proiectele lor în domeniul energiei, dar consider că în această propunere principiul solidarităţii este evident. De asemenea, consider că iniţierea unui proiect pe termen lung în domeniul energetic, precum conectarea statelor baltice cu reţelele de electricitate nordice, transmite semnalul potrivit, deoarece statelor membre le revine îndeosebi responsabilitatea de a rezolva problemele în vederea depăşirii pe termen scurt a perioadei de criză, ţinând seama de situaţiile lor specifice. Un alt punct asupra căruia, în opinia mea, trebuie să fim foarte atenţi este că aceste termene strânse pentru punerea în aplicare a proiectului pot conduce la o mare mâhnire dacă nu sunt finalizate proiectele incluse în această propunere. Asupra acestui punct trebuie să colaborăm toţi într-un mod foarte responsabil. Vă mulţumesc.

  Esther de Lange (PPE-DE). - (NL) Doamnă preşedintă, acesta este al treilea an al perspectivelor noastre financiare şi, de asemenea, al treilea an în care ne reunim aici pentru a discuta despre adaptarea intermediară a acestora. În 2007, am avut proiectul Galileo, care a fost destul de uşor de explicat. În 2008, am avut Facilitatea pentru alimente în valoare de 1 miliard de euro, când a trebuit să folosim orice truc legal pentru a garanta finanţarea, deoarece trebuia să fie finanţat în limitele categoriilor existente, deşi mai era puţin spaţiu disponibil pentru a încadra programul. În prezent, discutăm despre un pachet de stimulente economice, care reprezintă cu siguranţă o contribuţie binevenită pentru eforturile naţionale în acest domeniu şi care sperăm să fie un stimulent pentru proiectele energetice şi în bandă largă în partea de nord a ţării mele.

Cu toate acestea, încă o dată, mă simt obligată să exprim două rezerve în această privinţă. Mă bucur să constat că respectăm normele şi adaptăm într-adevăr perspectivele financiare, dar încă o dată a trebuit să recurgem la fleacuri pentru a face apel la bugetul din 2010 şi, posibil, la cel din 2011. Desigur, este bine de ştiut că acest lucru nu va afecta programele de codecizie, dar cum rămâne cu agricultura, despre care ştim că încă nu se încadrează în procedura de codecizie? Ce se va întâmpla dacă, după cum s-a sugerat deja, va apărea încă o epidemie în rândul animalelor sau dacă vom trece printr-o gravă criză a pieţei şi vom avea încă nevoie de această finanţare pentru agricultură? Poate Comisia să ne ofere garanţia că nu se va eschiva de la aceste responsabilităţi?

Cea de-a doua rezervă a mea este că trebuie să fim în măsură să monitorizăm cheltuielile asupra cărora am căzut de acord, ca un întreg. Cu două săptămâni în urmă, delegaţia mea s-a opus acordării de descărcare de gestiune pentru bugetul pe 2007, din cauza problemelor privind supravegherea şi responsabilitatea financiară. În niciun caz, acest pachet nu trebuie să genereze o deteriorare a responsabilităţii şi a supravegherii. După cum ar spune britanicii, „proba budincii o faci mâncând-o” şi consider că acest plan va fi un succes numai dacă îndeplinim toate condiţiile.

Ştiu că timpul alocat discursului meu a expirat, dar aş vrea să mai profit de încă trei secunde ca să mulţumesc comisarului pentru că a petrecut multe seri până târziu aici cu noi, pentru a discuta diverse aspecte după ce dezbaterile cu privire la agricultură luau sfârşit. Prin urmare, vă mulţumesc, domnule comisar, pentru accesibilitate şi cooperare.

  Costas Botopoulos (PSE). - (EL) Doamnă preşedintă, raportul şi în general iniţiativa pe care o dezbatem astăzi este necesară, dar mă tem că eficacitatea sa este îndoielnică. Este mai curând o împuşcătură în braţ, decât o terapie. Europa trebuia să facă ceva, deoarece aceasta este o criză majoră şi trebuie luate măsuri, dar cred că nu va face faţă provocării. În primul rând, nu sunt destui bani, având în vedere criza prin care trecem, şi nu există nicio garanţie că vor ajunge la cei care au cea mai mare nevoie de ei. Atât energia, cât şi internetul în bandă largă sunt sectoare importante, însă nu putem fi siguri că sunt sectoarele prioritare şi mai ales, dacă sunt sectoarele care vor genera locuri de muncă suplimentare şi creşterea de care avem nevoie.

În al doilea rând, după cum a precizat colegul meu, încă nu ştim dacă, de unde şi când va proveni o mare parte din bani, aproape jumătate din sumă, şi anume aproximativ 2,4 miliarde de euro. Deunăzi, am discutat în cadrul Comisiei pentru bugete cu comisarul Kallas, care în prezent nu ne poate oferi un răspuns cu privire la provenienţa creditelor.

În al treilea rând şi probabil cel mai important, soluţiile pe care le prevedem nu ne vor ajuta să abordăm problemele pe termen lung. Nu este o soluţie să continuăm să luăm banii rămaşi de la politica agricolă; nu este o soluţie să schimbăm pe ascuns echilibrul între politica agricolă şi cea regională şi celelalte nevoi ale Uniunii. Europa are nevoie de un plan global în contextul crizei, lucru care pare să îi lipsească în prezent. Mă tem că s-a pierdut această oportunitate pentru Uniunea Europeană şi mă tem că s-a pierdut în principal chiar din cauza Comisiei.

  Salvador Garriga Polledo (PPE-DE). – (ES) Doamnă preşedintă, stimaţi comisari, domnule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului (oriunde ar fi, pentru că nu este prezent aici), în acest Parlament cuvintele sunt importante: să numim cele 5 miliarde de euro un „plan european de redresare economică” este o izbucnire comică din partea Comisiei Europene, care nu are nimic de a face cu realitatea; este o simplă diversiune bugetară, modestă, cu un scop limitat şi cu efecte limitate.

Cu toate acestea, ar trebui să o salutăm, nu atât pentru alocarea finanţării, ci pentru ceea ce reprezintă în termeni politici şi bugetari. în primul rând, presupune o conştientizare a faptului că actualul cadru financiar pe care l-am adoptat pentru perioada 2007-2013 nu deţine instrumente corespunzătoare cu ajutorul cărora să abordăm o situaţie de criză economică. Pentru a găsi 5 miliarde de euro, a fost necesar, după cum a precizat domnul Reimer Böge, să ne croim drum printre procedurile bugetare, să forţăm acordul interinstituţional, iar cele trei instituţii să lucreze timp de şase luni; şi toate acestea, după cum s-a menţionat în nenumărate rânduri, pentru a lăsa jumătate din suma de finanţare la întâmplare în faţa unei alte proceduri de conciliere.

De asemenea, este o modalitate ciudată de a proteja agricultura comunitară. Să nu interpretăm greşit: la ce se ajunge este că banii suplimentari provenind de la politica agricolă comună finanţează alocările insuficiente ale altor categorii de cheltuieli. Aceasta este o consecinţă directă a greşelilor făcute în negocierea cadrului financiar. Vom vedea care sunt rezultatele atunci când va trebui să negociem următorul acord privind agricultura în 2013.

Prin urmare, salut obiectivele acestui pachet, dar sper că pe viitor nu vom fi forţaţi să regretăm mijloacele pe care le-am folosit.

  Glenis Willmott (PSE). - Doamnă preşedintă, cetăţenii noştri se aşteaptă din partea noastră să le punem la dispoziţie un ajutor real în aceste momente dificile. Măsurile de redresare economică europeană despre care discutăm constituie un pachet important şi aplaud importanţa acordată locurilor de muncă şi tehnologiilor ecologice care vor contribui la reducerea emisiilor de carbon şi la promovarea securităţii energetice.

Sunt, desigur, foarte mulţumită de faptul că ţara mea va primi o finanţare de până la 500 de milioane de euro pentru a promova energia eoliană offshore şi proiectele de captare şi stocare a carbonului. Cu toate acestea, este evident că, în ansamblu, pachetul propus are lacune atât în privinţa dimensiunii, cât şi a ambiţiei. Mi-ar plăcea să văd că se pune mai mult accent pe şomajul în rândul tinerilor. Avem nevoie să acordăm speranţă pentru viitor tinerei generaţii. Cu toate acestea, ceea ce avem astăzi în faţă este, fără îndoială, mai mult decât nimic. Prin urmare, deputaţii europeni laburişti vor sprijini aceste măsuri, deşi este evident că este nevoie de un nou plan de redresare economică.

Sper că deputaţii europeni conservatori prezenţi vor vota, de asemenea, în favoarea acestor măsuri pentru a sfida abordarea „nu se întreprinde nimic” a liderului lor izolaţionist, David Cameron, care s-a opus în mod consecvent măsurilor laburiste din Regatul Unit, care oferă ajutor real pentru cei mai afectaţi.

  Oldřich Vlasák (PPE-DE). – (CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, ţările europene adoptă pachete de salvare în valoare de miliarde pentru a-şi salva instituţiile financiare şi sectoarele industriale. Uniunea Europeană, în ansamblu, încearcă, de asemenea, să investească în economia europeană. Propunerea dezbătută pentru a sprijini redresarea economică prin intermediul asistenţei financiare comunitare pentru proiecte din sectorul energetic face parte dintr-un plan european de redresare economică care prevede alocarea unei sume totale în valoare de 30 miliarde de euro. Acest plan în valoare de 5 miliarde de euro pentru investiţiile publice are drept scop principal infrastructura energetică, accesul la internetul de mare viteză şi restructurarea agriculturii. Ar trebui să se înţeleagă faptul că diplomaţii europeni au dezbătut mai multe săptămâni forma specifică a pachetului. Preşedinţia, condusă de Republica Cehă şi de Comisie, a făcut o încercare responsabilă prin intermediul acestui pachet pentru a soluţiona - printre alte sarcini - criza gazului şi, astfel, pentru a reduce impactul unor probleme sensibile, mai ales în Europa Centrală şi de Est. Însă unele dintre aceste probleme rămân nerezolvate. Unele state membre care sunt mai încete în atragerea fondurilor UE pot plăti preţul eşecului de a nu-şi fi pregătit toate proiectele pentru anul următor. Încă persistă îndoieli cu privire la finanţarea pachetului. Cu toate acestea, consider că faptele respective nu justifică respingerea din partea noastră a acestui compromis la care s-a ajuns atât de greu. Respingerea poate cauza, în cele din urmă, nu doar o lipsă a banilor pentru proiecte de economisire a energiei, ci şi o lipsă de fonduri pentru a garanta siguranţa aprovizionării cu gaze a caselor noastre. Iar alegătorii ar socoti, cu siguranţă, acest lucru împotriva noastră în cazul în care ar apărea o nouă criză a gazului.

  Margaritis Schinas (PPE-DE). - (EL) Doamnă preşedintă, dezbaterea de astăzi este definită de doi parametri importanţi. În primul rând, de necesitatea de necontestat pentru noi de a depune mai multe eforturi în Europa pentru interconectarea energiei electrice şi internetul în bandă largă. În al doilea rând, dezbaterea de astăzi ridică în mod indirect întrebarea foarte importantă cu privire la prezentul şi viitorul cheltuielilor din agricultură, în contextul bugetului comunitar.

Bineînţeles, mesajul pozitiv este acela că Europa foloseşte bugetul comunitar ca pe un instrument împotriva crizei. Acest lucru este benefic şi trebuie să îl păstrăm. Cele cinci miliarde nu reprezintă mult, dar metoda noastră sistemică de a folosi bugetul comunitar ca pe un instrument pentru a lupta împotriva noilor probleme constituie metoda adecvată şi, tocmai de aceea, şefii de state şi de guverne au aprobat-o în cadrul recentei reuniuni la nivel înalt, unde au susţinut această abordare. Cu toate acestea, trebuie să fim atenţi. Dacă această metodă sistemică ne conduce la raţionamentul deductiv simplist că agricultura va avea întotdeauna credite neutilizate pentru a plăti noile solicitări şi dacă, astfel, concluzionăm, în perioada de până la dezbaterile importante privind viitorul agriculturii după anul 2013, că agricultura are deja mai mult decât este nevoie, aceasta ar fi o imensă greşeală strategică pentru Europa. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să considerăm că este necesar să procedăm mai „uşor” în domeniul agriculturii, deoarece bugetul a demonstrat că, până în 2013, am avut întotdeauna bani pe care i-am luat de la Galileo, pentru energie şi internet în bandă largă.

Agricultura are nevoie de resurse şi va mai avea nevoie de resurse şi după anul 2013. În acelaşi timp, trebuie să clarificăm un aspect în Uniunea Europeană, care este de la sine înţeles: noile priorităţi vor avea mereu nevoie de noi resurse.

  Lutz Goepel (PPE-DE). – (DE) Doamnă preşedintă, domnule Graefe zu Baringdorf, „mărunţişurile” au însemnat că, în micul meu sat de 450 de locuitori, s-au făcut mari progrese pentru micşorarea decalajului privind serviciile în bandă largă. Cred că, în trei sau patru luni cel mult, vom obţine ceea ce ne-am propus.

Doamnă Stavreva, vă mulţumesc foarte mult pentru raportul dumneavoastră. Este de foarte bună calitate.

Doamnelor şi domnilor, am putut să lucrez în această aleasă sală de şedinţe pentru dezvoltarea agriculturii timp de 15 ani, contribuind la formarea sa, indiferent de dimensiunea exploataţiei şi de forma juridică. Pentru mine, a sosit timpul să fac altceva. Aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor mei, funcţionarilor, domnului Piebalgs şi, în special, dumneavoastră, doamnă Fischer Boel.

  Atanas Paparizov (PSE). – (BG) În primul rând, aş dori să mulţumesc raportorului, domnul Maldeikis, şi să subliniez importanţa proiectelor legate de securitatea energetică. Acestea vor crea condiţii adecvate pentru o mai mare solidaritate între statele membre prin diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze şi a furnizorilor reali.

Aş dori să menţionez că, în urma negocierilor, ţara mea, care a fost serios afectată de criza energetică de la începutul anului, a beneficiat de anumite resurse şi s-au instituit legături cu sistemele din Grecia şi Turcia. Resursele alocate pentru Nabucco şi furnizarea de gaze naturale vor contribui, de asemenea, la securitatea în sud-estul Europei.

Consider că aceste măsuri din partea Comisiei şi aceste propuneri constituie doar începutul elaborării unei politici de securitate energetică. Aştept să se propună în viitorul foarte apropiat o strategie pentru îmbunătăţirea directivei privind siguranţa aprovizionării cu gaze naturale, precum şi un proiect de politică energetică comună.

  Margarita Starkevičiūtė (ALDE). – (LT) Aş dori să vorbesc despre impactul macroeconomic al acestui pachet. Adesea spunem că trebuie să rezolvăm problemele bancare şi să acordăm băncilor mai multe lichidităţi, mai multe fonduri. Acest pachet este important, deoarece stimulează lichiditatea de pe piaţa noastră comună. Întrucât capitalul circulă între ţări din cauza crizei - un proces natural în dezvoltarea economică - în multe ţări, societăţile au încetat să îşi desfăşoare activitatea din cauza lipsei de fonduri.

Un astfel de pachet este necesar, dar nu ca un fel de subvenţie sau de ajutor. Este necesar pentru a susţine piaţa noastră europeană unită, integrarea noastră, pe care le-am construit pe parcursul multor ani.

  Paul Rübig (PPE-DE). – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să îi mulţumesc doamnei comisar Fischer Boel şi domnului comisar Piebalgs. Acesta este un semn bun: agricultura şi energia una lângă cealaltă, conlucrând. Acelaşi lucru este valabil pentru domnii Schierhuber şi Karas, deputaţi europeni, care se avântă în luptă, ca să mă exprim astfel, în favoarea fermelor mici şi mijlocii. Acesta este un semn bun. Această dezbatere cu privire la cele 5 miliarde de euro denotă că avem ordinea de zi adecvată şi că trebuie să consolidăm puterea de cumpărare în zonele rurale. Într-un moment de criză economică şi financiară mai ales, provocarea noastră este, ca o prioritate, nu să trimitem banii de care avem nevoie către oligarhiile Rusiei şi magnaţii petrolului, ci să îi păstrăm în Europa şi să consolidăm zonele rurale de aici.

Aş dori să îmi exprim felicitările privind această iniţiativă şi sunt deosebit de mulţumit că o putem adopta astăzi.

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE). - Doresc şi eu să îi felicit pe colegii noştri raportori. Acest document este important întrucât interconectarea infrastructurii energetice trebuie să fie o prioritate.

Consider că trebuie investit însă mai mult în modernizarea infrastructurii pentru producerea şi transportul energiei electrice şi spun asta având în vedere şi pana de curent de acum câţiva ani, care a afectat mai multe state europene. Cred că pentru proiectul Nabucco însă trebuia alocată o sumă mai mare de bani. Este, totuşi, bine că se recunoaşte importanţa acestui proiect, încă o dată, prin acest document.

În ceea ce priveşte eficienţa energetică a clădirilor, faţă de comunicarea din luna octombrie a Comisiei în care erau prevăzute 5 miliarde de euro pentru acest subiect, nici în acest document nu regăsim resurse. Avem această prevedere legată de oraşele inteligente, dar sumele vor putea fi utilizate doar dacă rămân sume necheltuite şi cred că acest lucru este inacceptabil, pentru că trebuie create locuri de muncă şi există un potenţial imens în acest sector.

  Andris Piebalgs, comisar. − Doamnă preşedintă, constat un sprijin larg pentru propunerea noastră şi cred că este foarte important să reamintim care era situaţia la începutul acestui Parlament.

Avem mai mult sau mai puţin 27 de politici energetice naţionale şi 27 de pieţe cu diferite stadii de liberalizare. Cooperarea între statele membre privind problemele energetice a fost destul de complicată. Am prevăzut câteva linii directoare foarte importante, şi anume pachetul privind schimbările climatice şi energia şi am consolidat dimensiunea europeană a pieţei interne europene a energiei electrice. Dar problema provenienţei banilor a fost mereu prezentă şi până acum nu am alocat în mod serios sume substanţiale de bani pentru energie. Din cauza crizei financiare, ne confruntăm în mod evident cu întârzieri în multe proiecte energetice cu intensitatea ridicată a capitalului. În plus, criza gazelor naturale de la începutul anului ne-a reamintit din nou cât de vulnerabilă este Europa în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie şi cât de slab suntem interconectaţi, ceea ce face dificilă utilizarea modelului şi a domeniului de aplicare al Uniunii Europene. Cea mai mare parte a acestui pachet este de fapt alocată acestei interconectări atât de necesare. -

Domnul Paparizov a amintit de Bulgaria. Dacă Bulgaria ar avea trei interconectări suplimentare, ar avea mai puţin de suferit, iar acest lucru nu costă mult. Întrebarea este de ce nu s-a dezvoltat acest proiect. Există mai mulţi factori. Interconectarea nu este dezvoltată doar de un stat membru: este nevoie de cel puţin două state pentru acest lucru. De asemenea, este nevoie de societăţi pentru a se ocupa de acest lucru. În plus, acest pachet oferă, de fapt, linii directoare politice. Statele baltice au discutat îndelung cu privire la cooperarea şi interconectările cu piaţa nordică, dar, până la formularea acestui pachet, am oprit cumva dezvoltarea reală a interconectării baltice. O reuniune recentă a prim-miniştrilor din ţările baltice şi deciziile adoptate în cadrul acesteia sunt atât de importante încât ţările baltice nu vor mai fi o insulă de energie.

Consider că pachetul prevede exact ceea ce urmăreşte Parlamentul să obţină prin trei obiective: siguranţa aprovizionării, durabilitatea şi competitivitatea UE. Aşadar, i-aş ruga pe membrii acestui Parlament să sprijine această propunere, deoarece reprezintă într-adevăr o schimbare semnificativă pentru politica energetică europeană.

  Mariann Fischer Boel, comisar. − Doamnă preşedintă, am ascultat cu atenţie numeroasele observaţii pozitive şi constructive din discuţiile care au avut loc astăzi aici.

În primul rând, după cum au precizat unii dintre dumneavoastră, trebuie să specificăm foarte clar că nu ne vom confrunta cu o situaţie în care nu va exista nicio marjă în bugetul pentru agricultură. Avem un excedent, deoarece nu am avut cheltuieli extraordinare - am avut costuri foarte scăzute privind intervenţiile şi un cost foarte scăzut privind refinanţarea exportului - şi, prin urmare, putem gestiona această situaţie specifică. Dar nu ne vom lăsa antrenaţi în situaţia de a nu avea nicio marjă în buget, din cauza motivelor menţionate de domnul Mulder. Dacă ne vom întâlni cu o situaţie de epidemie în rândul animalelor, pot garanta astăzi aici că nu ne vom confrunta cu situaţia în care nu vor fi bani deloc sau nu vor fi destui pentru a soluţiona aceste probleme.

De asemenea, este important să subliniem solidaritatea cu privire la distribuirea banilor. Când analizăm dezvoltarea rurală, este evident că s-a făcut o redistribuire în conformitate cu banii disponibili din bugetul pentru dezvoltare rurală pentru diferitele state membre, ceea ce oferă un avantaj de facto noilor state membre.

De asemenea, este important să se perceapă această injecţie de capital ca fiind una singulară. În dezvoltarea rurală, va acoperi pur şi simplu lacunele pe care le avem în anul 2009, deoarece evaluarea „stării de sănătate” intră în vigoare la 1 ianuarie 2010 şi, prin urmare, ne-am aflat într-o situaţie în care nu am avut bani pentru preîntâmpinarea noilor provocări. Aceste provocări sunt în concordanţă cu ideile dragului meu coleg, domnul Piebalgs, privind energia regenerabilă din zonele rurale, utilizarea noilor tehnologii, utilizarea deşeurilor din sectorul agricol pentru a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, schimbările climatice, apa, biodiversitatea şi provocările cu care ne confruntăm în sectorul produselor lactate în Europa.

În final, sunt complet de acord cu faptul că serviciile în bandă largă reprezintă un avantaj, nu doar pentru sectorul agricol ci, de asemenea, pentru fiecare dintre noi. Cu toate acestea, este foarte important să asigurăm o legătură la reţeaua de bandă largă în zonele rurale pentru a încuraja întreprinderile mici şi mijlocii şi pentru a facilita posibilitatea cetăţenilor de mişcare şi de folosire în continuare a calculatoarelor, poate o dată sau de două ori pe săptămână, pentru a desfăşura o activitate care poate avea loc în oraş. Aşadar, serviciile în bandă largă reprezintă unul dintre lucrurile de viitor.

În general şi în concluzie, consider că a existat sprijin larg şi sper că investiţia pe care o vom face prin această plată unică se va dovedi a fi bine cheltuită.

  Petya Stavreva, raportoare. – (BG) Aş dori să vă mulţumesc pentru atitudinea pozitivă, precum şi pentru recomandările şi punctele de vedere pe care le-aţi exprimat. De asemenea, doresc să îi mulţumesc doamnei comisar Boel pentru abordarea sa pozitivă şi pentru sprijinul pe care continuă să îl ofere agricultorilor şi locuitorilor din zonele rurale. Aş dori să adresez mulţumiri speciale preşedintelui Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, domnul Parish, precum şi coordonatorului nostru, domnul Goepel, pentru sprijinul şi încrederea dumnealor.

Astăzi, când discutăm despre viitorul politicii agricole comune şi despre oportunitatea unui sprijin adecvat, este foarte important pentru noi să precizăm că sute de milioane de cetăţeni europeni trăiesc în zonele rurale care acoperă un procent mare din teritoriul Comunităţii. Aceştia au nevoie de sprijin prin intermediul solidarităţii noastre.

Sunt foarte mulţumită că toate rapoartele pe care le-am discutat pe parcursul ultimelor luni aici, în cadrul Parlamentului European de la Strasbourg, având ca principal subiect politica agricolă comună, sunt redactate în acelaşi spirit şi vizează acelaşi lucru: că trebuie să luăm în considerare şi să recunoaştem nevoile şi oportunităţile agricultorilor şi ale locuitorilor din mediul rural din toate statele membre.

În calitate de reprezentantă a Bulgariei, una dintre ultimele state care au aderat, consider că este imperativ pentru instituţiile europene, în special pentru Parlamentul European, să transmită un mesaj clar de sprijin cetăţenilor Comunităţii pentru a arăta că suntem aici pentru a da ajutor în momentele dificile ale unei crize economice. În pragul alegerilor europene, este important pentru instituţiile europene să demonstreze că sunt aproape de populaţie şi că doresc să o ajute în perioada dificilă cu care ne confruntăm în prezent.

  Eugenijus Maldeikis, raportor. – (LT) Aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor mei pentru sprijinul acordat. Această dezbatere a arătat că pachetul este de o importanţă majoră şi nu putem uita cât de dificil a fost pentru Comisie să îl pregătească şi să se asigure că acest acord este adoptat. Consider că trebuie să apreciem faptul că, într-o perioadă foarte scurtă de timp, statele membre au fost în măsură să ajungă la un acord, iar acest document se află în Parlament şi va fi supus votului.

Sunt de părere că a fost foarte dificil să se găsească un echilibru geografic pentru finanţarea acestor proiecte şi pentru evaluarea măsurilor de redresare (mă refer la amploarea impactului pe care îl vor avea acestea asupra proceselor macroeconomice şi asupra sectoarelor individuale) şi să se utilizeze diferite proiecte energetice subsectoriale pentru finanţare. Astfel, cred că această componenţă, pe care o avem în prezent, trebuie să genereze un rezultat, iar astăzi am fost foarte fericit să îl aud pe domnul comisar Piebalgs menţionând că ar trebui lansate cereri de ofertă înainte de sfârşitul lunii mai. Acest lucru denotă că reacţionăm în mod suficient de strategic, având în vedere sensibilitatea întregii probleme.

Cred că acest pachet este, de asemenea, foarte important, în sensul că procesele investiţionale în Uniunea Europeană încetinesc semnificativ în faţa crizei economice, iar acest pachet va constitui un impuls benefic şi un semnal atât pentru statele membre cât şi pentru companiile energetice să continue activităţile de investiţii, astfel încât obiectivele noastre energetice strategice în cadrul Uniunii Europene să poată fi îndeplinite.

Încă o dată, mulţumesc tuturor pentru sprijinul acordat şi vă rog să votaţi în favoarea acestui pachet.

  Preşedintele. – Dezbaterea comună a fost închisă.

Votarea va avea loc astăzi.

⁂

  Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf (Verts/ALE). – (DE) Doamnă preşedintă, m-aţi trecut cu vederea în timpul procedurii „catch the eye”. Bineînţeles, acesta este prerogativa dumneavoastră, dar acum aş dori să fac o declaraţie personală în conformitate cu Regulamentul de procedură.

  Preşedintele. – Nu este posibil, dle Graefe zu Baringdorf, dezbaterea s-a încheiat. Ştiţi foarte bine că sunt cinci minute disponibile în temeiul procedurii „catch the eye” şi că au prioritate membrii care nu au luat cuvântul în dezbatere. Prin urmare, nu vă pot permite să luaţi cuvântul acum, dezbaterea s-a încheiat. Îmi pare rău.

***

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Adam Gierek (PSE), în scris. – (PL) Regulamentul instituie un program de ajutor pentru economia UE pe perioada de criză. Alocarea acestui ajutor pentru proiectele energetice va conduce la redresarea economică, la o mai mare siguranţă a aprovizionării cu energie şi la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Cel puţin, se presupune că se va întâmpla astfel.

O sumă de 3,5 miliarde de euro a fost alocată în acest scop.

Va contribui acest program la depăşirea crizei? Mă îndoiesc. Nu vor fi create multe locuri de muncă pe termen scurt cu ajutorul acestor bani. Este nevoie de timp pentru a pregăti fiecare dintre aceste proiecte, astfel încât acestea vor îmbunătăţi situaţia economică doar după o perioadă de timp. Proiectele sunt diferite în privinţa importanţei lor. Cele mai importante sunt acelea care se referă la legăturile energetice între reţele. Acest lucru va consolida coeziunea în cadrul UE.

Cu toate acestea, sunt de părere că proiectele ar trebui să includă legăturile energetice între Polonia şi Germania.

În domeniul tehnologiei de captare şi stocare a carbonului, criteriile de eligibilitate sunt prea dure şi există o presupunere că tehnologia respectivă a fost deja dezvoltată pe acest tip de scală, deşi, în realitate, nu s-a întâmplat astfel.

Modul neglijent în care Comisia risipeşte banii Comunităţii este derutant şi consider că este rezultatul atât al discernământului slab, cât şi al doctrinei din spatele abordării. Desigur, banii aruncaţi pe fereastră, adică banii aruncaţi în instalaţiile CSC, ar fi făcut mai mult pentru combaterea crizei, în cazul în care ar fi fost utilizaţi pentru renovarea la scară largă şi izolarea clădirilor sau pentru construirea a sute de staţii de biogaz. Mediul înconjurător ar fi avut, de asemenea, de beneficiat.

  Zbigniew Krzysztof Kuźmiuk (UEN), în scris. – (PL) În cadrul dezbaterii referitoare la raportul privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară în ceea ce priveşte cadrul financiar multianual (2007–2013), aş dori să atrag atenţia asupra a trei aspecte.

1. Ar trebui să sprijinim alocarea a 5 miliarde de euro pentru finanţarea proiectelor energetice în 2009 şi 2010 şi pentru finanţarea dezvoltării infrastructurii de internet în zonele rurale. Ar trebui să alocăm 3,5 miliarde de euro pentru reţeaua energetică şi 1,5 miliarde de euro pentru infrastructura de internet în zonele rurale.

2. Deşi mi-am acordat sprijinul, aş dori să îmi exprim îngrijorarea că sursa acestor bani suplimentari se află la rubrica 2, prin urmare, acest lucru implică politica agricolă comună, în cadrul căreia plafonul anual prevăzut pentru perspectiva financiară 2007-2013 se va reduce cu 3,5 miliarde de euro în 2009 şi cu 2,5 miliarde de euro în 2010. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât securitatea alimentară a Uniunii Europene este ameninţată.

3. De asemenea, trebuie să îmi exprim îngrijorarea faţă de faptul că acest tip de schimbare fundamentală în cadrul perspectivei financiare 2007-2013 s-a făcut cu două luni înainte de sfârşitul actualului mandat parlamentar, în mare grabă şi fără nicio şansă de dezbatere obiectivă asupra subiectului.

  James Nicholson (PPE-DE), în scris. – Ca parte a planului european de redresare economică, a fost alocată o sumă suplimentară de 1 miliard de euro pentru dezvoltarea infrastructurii internetului în bandă largă în zonele rurale prin intermediul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Având în vedere că mă preocupă problemele agricole şi rurale, salut din toată inima această iniţiativă. În multe state membre, inclusiv în cel din care provin, agricultorii şi sătenii nu se bucură de acelaşi nivel de acces la internetul în bandă largă, ceea ce îi dezavantajează semnificativ în comparaţie cu persoanele care locuiesc în metropole şi oraşe.

Ar trebui să ne amintim că această iniţiativă face parte dintr-un pachet care are drept obiectiv stimularea economiilor europene în criză. În acest context, am speranţa că accesul îmbunătăţit la internetul în bandă largă va contribui la stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii din zonele rurale.

  Sirpa Pietikäinen (PPE-DE), în scris. – (FI) Este excelent că pachetul în valoare de cinci miliarde de euro promis de Comisie la momentul începerii crizei economice a fost în sfârşit aprobat. Aveam mare nevoie de bani şi cred că sunt valoroase priorităţile hotărâte de Comisie privind sprijinul pentru energie şi mediul rural, ceea ce presupune în special dezvoltarea reţelelor în bandă largă. Suma de 100 de milioane acordată pentru proiectul de cablu submarin Estlink 2 va avea un impact deosebit asupra Finlandei. Este de bun augur că proiectul Estlink a rămas pe listă, cu suma alocată neschimbată, încă din momentul în care Comisia a înaintat propunerea sa.

Cu toate acestea, priorităţile pentru pachetul de redresare din domeniul energiei sunt într-adevăr foarte supărătoare - faptul că ideea iniţială a Comisiei de a sprijini pur şi simplu liniile electrice, captarea şi stocarea carbonului (CSC) şi proiectele de energie eoliană offshore nu s-a schimbat pe parcurs. Liniile electrice şi energia eoliană offshore au meritat, desigur, fonduri suplimentare. Cu toate acestea, accentul iraţional pus pe captarea şi stocarea carbonului este de neînţeles, în special având în vedere că este probabil ca acesta să primească o finanţare considerabilă din veniturile obţinute în urma comercializării emisiilor.

Alte proiecte de energie regenerabilă ar fi trebuit, de asemenea, să aibă o şansă egală pentru a solicita fonduri suplimentare privind redresarea, în afară de cele legate de energia eoliană. În loc să se investească în tehnologia CSC, care reprezintă un risc, accentul ar trebui pus pe sursele de energie regenerabilă. În special, ar fi meritat să primească finanţare diferitele proiecte de energie solară.

A fost o declaraţie care a venit odată cu pachetul, care a sugerat că fondurile neutilizate ar putea fi canalizate în proiecte pentru a promova eficienţa energetică şi sursele de energie regenerabilă. În planurile iniţiale ale Comisiei, fondurile ar fi fost alocate eficienţei energetice, mai degrabă decât să se utilizeze resturile care ar fi putut rămâne pentru acest lucru. De asemenea, este extrem de regretabil că respectiva componentă planificată iniţial pentru „oraşele inteligente” a fost, în final, exclusă din pachetul de redresare.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris. – (PL) Doamnă preşedintă, pachetul european de redresare economică, cunoscut şi sub numele de pachetul în valoare de 5 miliarde de euro, este legat de dezvoltarea zonelor rurale din UE. Vom aloca o sumă suplimentară de peste 1 miliard de euro pentru a îmbunătăţi accesul la internet în zonele rurale şi pentru noile provocări care sunt specificate în revizia privind politica agricolă comună. Este păcat că banii disponibili au fost limitaţi într-o oarecare măsură, dar acum cel mai important lucru este să se finalizeze întregul proces legislativ, cât mai curând posibil. Acest demers ne va permite să reducem disparitatea care există între zonele rurale şi cele urbane în dezvoltarea infrastructurii internetului în bandă largă şi a serviciilor legate de noile tehnologii. Internetul nu reprezintă numai un fel de fereastră specială deschisă către lume şi un instrument pentru schimbul de opinii şi obţinerea de informaţii, ci şi o modalitate de a facilita multe probleme administrative.

Prin acceptarea acestui pachet, UE va transmite un semnal pozitiv societăţii noastre rurale. Agricultura deţine un rol important în zonele rurale, dar multe tipuri de întreprinderi mici se găsesc, de asemenea, în zonele rurale, precum magazinele, atelierele şi depozitele. Consider că dezvoltarea internetului va contribui la dezvoltarea educaţiei şi a micilor întreprinderi, inclusiv a serviciilor de turism, în aceste zone. De asemenea, poate contribui la câştigarea de venituri suplimentare, mai ales în micile exploataţii familiale.

  Vladimir Urutchev (PPE-DE), în scris. – (BG) Doamnelor şi domnilor, sincronizarea programului european de sprijinire a redresării economice, inclusiv investiţia de aproximativ 4 miliarde de euro în proiectele din domeniul energiei, este ideală şi va avea un efect pozitiv sub cel puţin două aspecte: stimularea redresării sectoarelor importante din economie şi rezolvarea problemelor substanţiale din domeniul energiei.

Recenta criză a gazelor a demonstrat, fără îndoială, că siguranţa aprovizionării cu energie depinde în mod direct de interconectarea infrastructurii energetice între statele membre, fără de care nu poate fi furnizată asistenţa către ţările afectate. Fără stabilirea unor conexiuni bune între sistemele din ţările relevante, nu este posibil să se creeze o piaţă energetică unificată sau să se aplice principiul solidarităţii în cadrul UE.

Criza economică impune soluţii rapide. De aceea, sprijin programul care a fost propus, deşi sunt pe deplin conştient că modul în care sunt selectate proiectele şi sunt distribuite resursele nu este cel mai corect.

Aş dori să subliniez sprijinul pentru conducta de gaz Nabucco separat, deoarece este timpul ca UE să depună mai multe eforturi pentru acest proiect, dacă nu dorim să risipim oportunităţile de a utiliza gazul din Marea Caspică pentru a ne diversifica sursele. Fac apel la Comisie să intervină mult mai activ astfel încât să obţină rezultate reale şi progres privind Nabucco, cât mai curând posibil.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

3. Directivele privind băncile afiliate instituțiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, dispozițiile de supraveghere și gestionarea crizelor (2006/48/CE şi 2006/49/CE) - Program comunitar de sprijinire a activităților specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare și al auditului

  Preşedintele. – Următorul punct este dezbaterea comună privind:

- raportul (A6-0139/2009) dlui Karas, în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE în ceea ce priveşte băncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, dispoziţiile de supraveghere şi gestionarea crizelor [COM(2008)0602 – C6-0339/2008 – 2008/0191(COD)], şi

- raportul (A6-0246/2009) dlui Hoppenstedt, în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui program comunitar de sprijinire a activităţilor specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare şi al auditului [COM(2009)0014 – C6-0031/2009 – 2009/0001(COD)].

  Othmar Karas, raportor. − (DE) Doamnă preşedintă, stimaţi comisari, doamnelor şi domnilor, astăzi am şansa de a vă prezenta nu numai constatările Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, ci şi rezultatele îndelungatelor negocieri cu Consiliul şi Comisia. Săptămâna trecută am ajuns la un acord în cadrul unui trialog privind abordarea comună pentru dezvoltarea unui nou cadru destinat pieţelor financiare.

Vă spun, vă rog, să analizaţi aceste propuneri, pe care le dezbatem astăzi, ca fiind un pachet complet. Unii dintre noi au dorit mai mult, unii mai puţin, în cadrul acestui Parlament, în cadrul Consiliului şi al Comisiei. Vă pot spune că nu am căzut de acord cu privire la cel mai mic numitor comun, dar am încercat să cădem de acord asupra a mai mult decât cel mai mare numitor comun.

Am propus o direcţie pentru următorii paşi, pentru că aceasta nu poate fi decât un prim pas. Nu avem un răspuns la criza economică şi financiară. Dar suntem gata să facem următorul pas, pentru a obţine o victorie în dezvoltarea unui nou cadru pentru pieţele financiare, care va duce la simplificarea reglementării de pe piaţa financiară şi la europenizare, care va crea certitudine pe pieţele financiare şi stabilitate pentru toţi participanţii pieţei, ceea ce reprezintă o evoluţie a pieţelor financiare, este o reacţie la criza financiară şi protejează sectorul descentralizat.

Aş dori să îi mulţumesc doamnei Berès, doamnei Bowles şi colegilor mei deputaţi din celelalte grupuri pentru sprijinul acordat şi, în special, Secretariatului şi întregului personal.

Această propunere conduce la mai multă transparenţă, la mai multă certitudine juridică şi, prin urmare, generează mai multă încredere într-un moment caracterizat printr-o lipsă a încrederii. Acesta nu este singurul corp de legi pe care îl propunem. În ultima şedinţă plenară, am decis să reglementăm agenţiile de rating, am adoptat noile structuri de supraveghere pentru sectorul asigurărilor, iar Comisia a prezentat o nouă propunere pentru fondurile mutuale protejate. Este un pachet suplimentar, cu ajutorul căruia indicăm direcţia.

Sunt cinci puncte. Primul este supravegherea pieţei financiare, unde, ca un prim pas, am consolidat rolul CEPS şi pe cel al Băncii Centrale Europene. De asemenea, am consolidat echilibrul între autorităţile de reglementare din statul de origine şi din statul gazdă. A doua etapă este că trebuie să realizăm acum o integrare mai puternică a supravegherii pieţei financiare. Toate cerinţele sunt cuprinse în acest raport, deoarece avem nevoie de o structură integrată de supraveghere pentru a ne permite să depăşim noile provocări.

Al doilea domeniu este reprezentat de securitizare, acordarea de credite. Introducem pentru prima dată norma conform căreia un credit poate fi acordat numai dacă creditorul deţine o rezervă de titluri de valoare în registrele sale. Am prevăzut o rezervă de cel puţin 5 %, dar am însărcinat CEPS să verifice dacă o creştere este rezonabilă şi să publice propriile constatări într-o revizuire a Comisiei înainte de sfârşitul anului, luând în considerare evoluţiile internaţionale. Acesta este un semn important pentru pieţe: fără o rezervă nu avem nimic. Rezerva conduce la transparenţă şi, de asemenea, la un mai bun control.

În al treilea rând, am reglementat expunerile mari din punct de vedere al fondurilor proprii/al gradului de risc. Nu se poate lua în considerare nicio expunere mare pentru mai mult de 25 % din fondurile proprii ale unei bănci. Iar în cazul în care băncile se împrumută reciproc, nu trebuie depăşită suma de 150 milioane de euro.

Al patrulea punct este faptul că facem eforturi pentru a îmbunătăţi calitatea fondurilor proprii şi a capitalului hibrid. Cu toate acestea, luăm în considerare reglementările legale existente în statele membre, deoarece nu dorim să avem efecte prociclice în timpul crizei economice şi financiare. Este un punct important faptul că am creat o reglementare tranzitorie corectă şi profesionistă, în special pentru cooperative, bănci de economii şi aporturi de capital tacite în Germania. Cu toate acestea, mai rămân multe de făcut.

Aş dori să menţionez prociclicitatea ca fiind al cincilea punct.

Aceste rapoarte precizează că efectele prociclice ale directivelor existente trebuie să fie identificate în mod clar şi foarte repede de către Comisie şi că trebuie să ne asigurăm că schimbarea necesară va avea loc până la toamnă.

Fac apel la dumneavoastră să acceptaţi acest raport şi propunerea de acord în cadrul trialogului, astfel încât noi, şi anume Uniunea Europeană şi Parlamentul European, să ne putem menţine rolul de lideri în ceea ce priveşte reforma pieţelor financiare. De asemenea, este important să punem în aplicare toate cerinţele pentru dezvoltarea viitoare, astfel încât să putem asigura accesul către o piaţa financiară îmbunătăţită, mai stabilă şi mai de încredere şi, încă o dată, să ne asumăm un rol de lider la următoarea reuniune la nivel înalt a G20. Solicit sprijinul dumneavoastră în această privinţă.

PREZIDEAZĂ: DL MAURO
Vicepreşedinte

  Karsten Friedrich Hoppenstedt, raportor. − (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, lipsa unei supravegheri financiare care să funcţioneze uniform pe cuprinsul Europei şi eşecul sistemului la nivel internaţional şi european sunt unele dintre motivele actualei crize financiare şi economice. De aceea, trebuie să ne asigurăm că informaţiile sunt integrate în sistem într-o manieră coordonată şi că organizaţiile individuale fac schimb de informaţii pentru a împiedica o altă criză.

Buna supraveghere publică ce funcţionează în unele state membre trebuie optimizată pentru toate cele 27 de state membre, astfel încât să se asigure bunul transfer al informaţiilor. Acest lucru necesită resurse financiare. Trebuie să rezolvăm criza acum şi să punem la dispoziţie resurse acum. Tocmai aceste lucruri se realizează prin programul comunitar de sprijin pentru activităţi specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare şi al auditului.

Salut răspunsul Comisiei la apelul la acţiune al Parlamentului şi faptul că aceasta propune să ofere Comunităţii sprijin financiar în sectorul serviciilor financiare şi în domeniul raportării financiare şi al auditului, ca şi pentru activităţile anumitor instituţii europene şi internaţionale, cu scopul de a se asigura că politicile comunitare în acest domeniu sunt eficace. Va fi prezentat un nou program comunitar pentru a permite contribuţii directe care să finanţeze aceste instituţii individuale din bugetul comunitar.

Cofinanţarea de acest gen pentru comisii şi autorităţile de supraveghere poate contribui într-o mare măsură la îndeplinirea mandatelor lor în mod independent şi eficient. Programul trebuie să fie conceput în mod flexibil şi finanţat corespunzător pentru a se asigura că cel puţin cerinţele comisiilor de nivel 3, inclusiv CESR, CEIOPS şi CEBS, sunt acoperite. Propunerea Comisiei a fost cu 40% sub ceea ce comisiile de nivel 3 consideră necesar pentru următorii patru ani. În Consiliu s-a manifestat un apetit scăzut pentru creşterea substanţială a bugetului, chiar dacă era clar că este nevoie de o îmbunătăţire considerabilă a supravegherii pieţei financiare.

La finalul negocierilor s-a convenit asupra unei cifre de aproximativ 40 de milioane de euro pentru următorii patru ani: 500 000 de euro pentru comisiile de nivel 3 pentru 2009 şi încă 38,7 milioane de euro din 2010 până în 2013, din care 13,5 milioane sunt alocate pentru aceste comisii. În ceea ce priveşte raportarea financiară şi comisiile de audit, propunerea iniţială a Comisiei pentru reformarea acestei organizări a fost prea slabă. Prin urmare, aceasta înseamnă că noi, ca Parlament, am putut face îmbunătăţiri şi, în urma negocierilor trilaterale, am obţinut un rezultat acceptabil în ceea ce priveşte valorile financiare individuale de referinţă şi perioadele de finanţare. Cele mai recente constatări ale Grupului Larosière şi ale raportului indică că există motive întemeiate pentru prezentarea de către Comisie a unui raport către Parlament şi Consiliu, nu mai târziu de 1 iulie 2010, şi a unor propuneri legislative necesare pentru continuarea reformei în domeniul reglementării şi al supravegherii pieţelor financiare europene, pentru a adapta acest program la schimbările efectuate.

Pe fondul actualei crize financiare este esenţial să se acorde prioritate maximă extinderii convergenţei în privinţa supravegherii şi cooperării în domeniul serviciilor financiare în ceea ce priveşte raportarea financiară şi auditul.

Acum 14 zile, în dezbaterea din sesiunea plenară asupra Directivei Solvabilitate II, am spus că este important ca Europa să transmită semnale clare de care să se ţină seamă în restul lumii. Cred că am transmis semnale clare în ultimele săptămâni, inclusiv prin raportul întocmit de dl Karas în privinţa agenţiilor de rating, că putem fi luaţi în serios de către partenerii noştri internaţionali şi că nu suntem doar pasageri în sistem, aşa cum am fost în ultimele câteva decenii. Acesta este un semnal bun.

Aş dori să le mulţumesc raportorilor alternativi, dna Bowles şi dna Berès. Întrucât aceasta este ultima mea luare de cuvânt în acest Parlament, aş mai dori să mulţumesc Comisiei, colegilor mei deputaţi şi Consiliului pentru cooperarea lor. A fost o plăcere să lucrez alături de dumneavoastră. Permiteţi-mi să dau un exemplu de rezultat mulţumitor al acestei cooperări. Preşedinţia Cehă a Consiliului a decis cu 30 de minute în urmă să accepte rezultatul negociat în cadrul discuţiilor trilaterale. Avem o propunere pe care o putem adopta azi şi am certitudinea că grupurile mari din Parlament vor vota şi ele în favoarea acestor propuneri.

Multe mulţumiri, din nou, pentru cooperarea dumneavoastră.

  Charlie McCreevy, membru al Comisiei. − Domnule preşedinte, la două săptămâni după ultima noastră dezbatere asupra măsurilor împotriva crizei financiare, mă bucur că am această ocazie de a discuta cu dumneavoastră acţiuni suplimentare care au fost luate în comun pentru a face faţă acestei provocări.

Astăzi îmi face o deosebită plăcere să salut perspectiva unui acord în primă lectură asupra a două măsuri cheie: programul comunitar de sprijinire a activităţilor specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare şi al auditului şi revizuirea Directivei privind cerinţele de capital (DCC). Ambele vor aduce o contribuţie importantă, nu numai în privinţa eforturilor de relansare, această contribuţie fiind crucială şi în ceea ce priveşte eficacitatea pe termen lung a supravegherii financiare şi a forţei sectorului financiar din UE.

În primul rând, aş dori să salut amendamentele Parlamentului la propunerea pentru un program comunitar de sprijinire a activităţilor specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare şi al auditului. Criza financiară a demonstrat nevoia de a consolida în continuare mecanismele UE în materie de supraveghere. Ne-a mai amintit de importanţa transparenţei şi a independenţei pentru organismele active în domeniul raportării financiare şi al standardelor de audit.

Pentru Comisie, o acţiune esenţială pentru realizarea acelor ţeluri este întărirea rolului organismelor cheie din aceste domenii, dar la nivel european şi internaţional. De aceea, Comisia şi-a propus să le asigure sprijin financiar.

Credem că există un consens asupra faptului că aceste organisme au nevoie de finanţare stabilă, diversificată şi adecvată. Când va fi adoptat, programul le va permite să-şi îndeplinească misiunea într-o manieră mai independentă şi mai eficientă. Pentru cele trei comisii de supraveghere, programul va constitui un prim pas în consolidarea capacităţilor lor în sensul recomandărilor stabilite în raportul de Larosière.

Programul le va da posibilitatea să dezvolte proiecte care vor spori convergenţa în materie de supraveghere în Europa şi cooperarea între autorităţile naţionale de supraveghere. În special, schimbul de informaţii va fi facilitat prin crearea de noi instrumente de tehnologia informaţiei. Pregătirea comună pentru supraveghetorii naţionali va permite apariţia unei culturi de supraveghere comune.

Programul va pregăti şi baza pentru următorii paşi în reformele de supraveghere, de care Comisia se va ocupa în săptămânile următoare. De asemenea, trebuie să asigurăm o calitate înaltă pentru normele de raportare financiară şi de audit, care sunt armonizate la nivel internaţional. Trebuie să ne asigurăm că există condiţii echitabile de participare pentru utilizatorii europeni şi că aceste norme sunt elaborate de către cei ce stabilesc standardele.

Aceasta este o condiţie importantă pentru crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru firme, cu atât mai mult în contextul economic actual. Evitând situaţia în care Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate, Grupul consultativ european pentru raportare financiară şi Consiliul de Supraveghere Publică Internaţională se bazează pe finanţarea voluntară acordată de părţi nediversificate şi potenţial interesate, putem îmbunătăţi calitatea şi credibilitatea procesului de stabilire a standardelor.

Consolidând Grupul consultativ european pentru raportare financiară, vom asigura Uniunii Europene recomandări mai puternice atunci când standardele internaţionale de raportare financiară sunt elaborate de către Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate. Ajutând Consiliului de Supraveghere Publică Internaţională să-şi mărească capacităţile de supraveghere, intenţionăm să ne asigurăm că standardele internaţionale de audit vor corespunde cerinţelor europene de calitate în momentul aplicării lor.

Amendamentele propuse modifică propunerea Comisiei în privinţa modului de redistribuire a pachetului financiar către beneficiari. Nu suntem pe deplin mulţumiţi în acest sens. În special, am fi preferat să nu fie redistribuite sume de la Grupul consultativ european pentru raportare financiară (EFRAG) către comisiile de supraveghere ale UE.

EFRAG este un organism european. Este un element esenţial al influenţei UE în procesul de stabilire a standardelor de către Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate. Distribuirea de sume din pachetul financiar de la EFRAG către alte organisme europene nu trimite semnalul corect. Recunoaştem însă că doar o sumă limitată va fi redistribuită de la EFRAG către comisiile de supraveghere ale UE.

De asemenea, credem că încă mai putem realiza majoritatea obiectivelor pe care le vizăm în cadrul programului şi, din aceste motive, putem sprijini amendamentele. După cum spunea şi domnul Hoppenstedt, sunt încântat să folosesc acest prilej pentru a anunţa că Coreper a adoptat amendamentele propuse în această dimineaţă şi aceasta înseamnă că atât Consiliul, cât şi Comisia pot sprijini acum propunerea Parlamentului.

Trecând la revizuirea DCC, îmi face plăcere să exprim sprijinul general al Comisiei pentru amendamentele Parlamentului. Sprijin general, dar nu sprijin total, întrucât Comisia încă nutreşte o serie de preocupări în privinţa securitizării.

Propunerea adoptată de Comisie în octombrie anul trecut este rezultatul unei consultări largi, proces ce a început înainte de criza financiară. În multe privinţe, această revizuire a DCC s-a dovedit a fi un prim răspuns oportun şi puternic la criză.

Recunoscând urgenţa situaţiei, Parlamentul European a răspuns în mod lăudabil, adoptând această propunere în prima lectură. În consecinţă, avem acum principii mai stricte de gestionare a riscului de lichidităţi, norme puternice referitoare la diversificarea riscului, o supraveghere consolidată, o bază de capital mai bună, lideri de societăţi care cu fonduri proprii achiziţionează acţiuni la firmele pe care le conduc, asemeni oricărui investitor, alături de o serie de cerinţe de măsuri prudenţiale pentru securitizare. Din orice perspectivă am privi, acesta este un progres semnificativ.

În ceea ce priveşte faimoasa reţinere de 5% pentru securitizări, sunt încântat să văd că Parlamentul a rezistat apelului din partea industriei de a respinge ceea ce aceştia considerau nu mai devreme de anul trecut drept un nonsens total. Aş dori să spun că norma privind reţinerea a apărut ca ceva ce reprezintă nu un nonsens, ci pur şi simplu bun-simţ. Această normă este recunoscută acum de către G20 ca o măsură cheie pentru consolidarea sistemului financiar. Privind în viitor, Comisia va sprijini, fără nicio îndoială, orice eforturi suplimentare de a face textul şi mai lipsit de echivoc.

Comisia s-a aflat în prima linie a iniţiativelor globale de abordare a crizei. Comitetul de supraveghere bancară de la Basel va proceda la fel. De aceea, salut clauza care prevede o revizuire până la finele anului 2009, sugerată de Parlamentul European. Comisia va examina necesitatea de a creşte valoarea cerinţei de reţinere, ţinând cont de evoluţiile internaţionale.

De asemenea, sunt încântat să văd că Parlamentul a rezistat solicitărilor adresate de industrie pentru norme mai puţin stringente în privinţa riscurilor interbancare. Să ne amintim de faptul că băncile nu sunt lipsite de riscuri. Aceasta este o lecţie crucială a crizei financiare. Diversificarea adecvată şi garanţiile sunt deosebit de importante pentru asigurarea stabilităţii financiare.

În privinţa fondurilor proprii, înţeleg ezitarea unora dintre deputaţi legată de faptul că Parlamentul ar putea lua în considerare retrogradarea anumitor instrumente naţionale care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru capitalul de bază de rangul 1. Permiteţi-mi să fiu mai exact. Înţeleg această ezitare, dar numai în contextul economic actual. Relansarea economică este pe calea cea bună. Comisia este angajată deplin în sporirea în continuare a calităţii fondurilor proprii, aşa cum s-a convenit la reuniunea la nivel înalt a G20.

În ceea ce priveşte securitizarea, Comisia încă mai consideră că unele aspecte ar fi necesitat o clarificare suplimentară şi o specificare a modului de calculare a reţinerii de 5%. Înţeleg că Parlamentul European a muncit sub presiunea timpului şi sunt încântat că o a doua şansă a fost acordată Comisiei pentru a consolida textul într-un raport ce trebuie prezentat la sfârşitul anului 2009.

Cele două rapoarte asupra cărora veţi vota azi demonstrează că atunci când deputaţii europeni, miniştrii de finanţe şi comisarii gândesc în perspectivă şi asigură conducere politică, un răspuns rapid şi eficace la provocările cu care ne confruntăm este posibil. Ambele măsuri discutate azi vor contribui în mod semnificativ la pregătirea procesului de revizuire a cadrului financiar şi de supraveghere al UE.

Pe lângă aceste măsuri, miercurea trecută am prezentat un pachet de iniţiative cruciale pentru a reacţiona la criza financiară, acoperind fondurile de investiţii alternative, structurile de remunerare şi pachetele de produse de investiţii cu amănuntul.

Nu în ultimul rând, peste trei săptămâni, o comunicare a Comisiei va prezenta opiniile acesteia cu privire la acţiunile de întreprins în urma recomandărilor raportului de Larosière privind supravegherea financiară. Cu aprobarea Consiliului European din iunie, alte propuneri legislative vor fi prezentate în toamnă.

  Gary Titley, raportor pentru avizul Comisiei pentru bugete. − Domnule preşedinte, mă voi referi la raportul dlui Hoppenstedt pentru a prezenta avizul Comisiei pentru bugete. Ca şi în cazul dlui Hoppenstedt, aceasta va fi ultima mea luare de cuvânt în faţa acestei Camere, după 20 de ani de activitate.

Comisia pentru bugete recunoaşte importanţa acestor propuneri şi urgenţa lor. Este cât se poate de clar că unele politici cheie ale UE vor fi subminate în lipsa finanţării adecvate şi, de aceea, suntem încântaţi să sprijinim propunerea. Cu toate acestea, am dori să subliniem că aceşti bani vin din suma alocată titlului 1a, reducând astfel această sumă şi, deci disponibilitatea finanţării altor proiecte ce pot fi importante în viitor. Trebuie să reţinem acest lucru.

În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm şi că aceste organizaţii nu vor deveni în nici un fel agenţii, pentru că dacă acest lucru s-ar întâmpla, ele ar face, bineînţeles, obiectul acordului interinstituţional privind agenţiile.

În sfârşit, nu am vrea ca poziţia Comisiei pentru bugete să fie subminată în niciun fel de graba în adoptarea acestor propuneri. De aceea, Comisia pentru bugete a fost încântată să sprijine propunerea dlui McCreevy de luni seara referitoare la finanţarea interimară, pentru a ne putea asigura că au loc proceduri de finanţare corecte şi discuţii trilaterale adecvate cu privire la implicaţiile financiare ale acestor propuneri.

  Preşedintele. − Mulţumesc, dle Titley, pentru cei 20 de ani pe care i-aţi dedicat cauzei europene.

  John Purvis, în numele Grupului PPE-DE. – Domnule preşedinte, părem a fi un şir de veterani cu mâna ridicată pentru a vorbi; aş fi preferat să nu iau pentru ultima dată cuvântul în Parlamentul European în cea mai proastă situaţie economică din viaţa mea - şi este vorba de o viaţă care a început în anii 1930 - şi aş fi preferat să nu trebuiască să iau cuvântul într-o dezbatere referitoare la un document legislativ european care nu este, din păcate, pe deplin satisfăcător: directiva privind cerinţele de capital.

Eu şi grupul meu vom sprijini compromisul la care a ajuns raportorul Karas cu multă îndemânare şi răbdare în condiţii de presiune puternică a timpului şi în condiţiile economice febrile actuale. Dar sper că aceia dintre colegii mei care vor reveni după alegeri se vor întoarce la procesul deplinei codecizii, care poate testa cu adevărat şi în totalitate legislaţia şi care o poate ameliora. Mă tem că mare parte din această legislaţie adoptată în grabă va produce consecinţe neintenţionate şi neplăcute. De exemplu, mă tem că normele privind expunerile mari, preamărite de comisarul McCreevy şi determinate de îngrijorări reale referitoare la riscul de contrapartidă, vor face şi mai dificilă reactivarea pieţei monetare interbancare la măsura sa deplină şi dorită. Mă tem că noua normă privind reţinerea, de asemenea lăudată de comisarul McCreevy, va obstrucţiona, de fapt, renaşterea securitizărilor, care reprezintă un mecanism esenţial şi predominant benefic pentru finanţarea ipotecilor, a creditelor auto şi de consum.

Toate stimulentele guvernamentale pe care cineva le poate avea în vedere nu pot compensa o piaţă a securitizărilor muribundă. Aşadar, sper că atunci când va fi momentul ca această directivă să fie revizuită, evaluările necesare de impact vor fi fost făcute, consiliile de înţelepţi vor fi fost deja consultate, contextul global va fi fost analizat corect şi pe deplin şi, în cele din urmă, vor fi puse în aplicare norme pe deplin adecvate.

  Pervenche Berès, în numele Grupului PSE. – (FR) Domnule comisar, deplâng absenţa preşedinţiei Consiliului. Domnule McCreevy, v-aţi plasat mandatul de comisar pentru piaţa internă sub semnul pauzei de reglementare. Din păcate - şi nu ştiu cum să mă exprim cel mai bine - ar fi trebuit să vă răzgândiţi şi să fi acceptat sfatul Grupului Socialist din Parlamentul European care, la prezentarea raportului dlui Katiforis, v-a spus că era necesară o legislaţie în privinţa agenţiilor de rating sau ar fi trebuit să îl ascultaţi pe raportorul nostru, dl Rasmussen, care v-a spus că trebuia introdusă reţinerea privind securitizările în sectorul bancar.

În sfârşit, ar fi trebuit să decideţi introducerea de garanţii pentru depozitele bancare. Vedeţi dumneavoastră, pauza de reglementare nu este o noutate. Din fericire, nu vom mai fi nevoiţi să ne ocupăm de aceste probleme împreună cu dumneavoastră în viitoarea sesiune parlamentară. Spun acest lucru pentru că ultima propunere pe care ne-aţi supus-o atenţiei în privinţa fondurilor alternative şi a fondurilor de investiţii era nerezonabilă şi faptul că nici măcar nu aţi fost de acord să veniţi şi să discutăm problema cu Comisia pentru afaceri economice şi monetare dovedeşte acest lucru.

În ceea ce priveşte raportul dlui Karas, consider că este un raport important pe care trebuie să-l adoptăm azi, pentru că transmite un semnal, în cadrul Uniunii, către sectorul nostru bancar şi către toţi partenerii noştri din G20 cu privire la necesitatea introducerii reţinerii pentru securitizări. Fondurile proprii trebuie definite mai bine. În viitor, va fi nevoie de o mai mare supraveghere transnaţională a grupurilor şi de o supraveghere integrată pe linia raportului domnului Jacques de Larosière. În sfârşit, trebuie să organizăm case de compensare pentru derivate şi pentru transferul riscului de credit.

Aş dori să îi mulţumesc dlui Karas pentru modul în care a fost posibil să redeschidem negocierile trilaterale pentru a putea, înainte ca această directivă să intre în vigoare, să revizuim pragul fixat pentru reţinere. După ce am comandat studii şi am încredinţat CEBS un mandat să determine în ce condiţii această reţinere trebuie planificată în mod expert, am putut verifica dacă pragul de 5%, asupra căruia vom vota azi, este cel potrivit, cu atât mai mult cu cât acum am corectat domeniul de aplicare al reţinerii, alegând, consider eu, soluţia corectă şi renunţând la garanţiile dorite de dl Purvis.

În ceea ce priveşte raportul dlui Hoppenstedt, doresc să-i mulţumesc cât se poate de sincer, deoarece cred că în acest caz ne-am implicat cu folos şi în mod pozitiv. În trecut, Comisia ne-ar fi spus că nu poate finanţa comisiile de nivel 3; azi, acest lucru este posibil chiar înainte ca respectivele comisii să devină agenţii. Salutăm acest aspect. La sugestia raportorului, atât costurile de funcţionare, cât şi costurile proiectelor vor fi astfel eligibile pentru finanţare şi Parlamentul va cunoaşte mai bine caracterul proiectelor ce vor fi finanţate în acest mod. Nu putem decât să considerăm această decizie binevenită; ne îndreptăm în direcţia corectă.

În sfârşit, legat de standardele de contabilitate şi de condiţiile în care organizaţiile internaţionale contribuie la întocmirea lor, am făcut presiuni asupra acestor organizaţii pentru a-şi îmbunătăţi modul de administrare şi pentru a-şi defini mai bine rolurile. Cred că şi în acest domeniu, Parlamentul European, cu raportul dlui Hoppenstedt, a făcut o treabă utilă şi aş dori să mulţumesc tuturor raportorilor, ca şi acestei Camere, dacă, aşa cum sper, va adopta mai târziu aceste două rapoarte cu o largă majoritate.

  Sharon Bowles, în numele Grupului ALDE. – Domnule preşedinte, textul DCC convenit este un bun pas înainte în privinţa capitalului de bază, a expunerilor şi a supravegherii. Prevederea legată de securitizare, actualmente cu penalităţi proporţionale în caz de nerespectare a obligaţiei de diligenţă, nu este perfectă, dar este potrivită scopului - scopul de a recâştiga încrederea şi de a repara piaţa securitizărilor. Revizuirea de la finele anului în privinţa procentului de reţinere înseamnă că am acoperit toate aspectele, inclusiv cooperarea internaţională.

Problemele europene cu securitizările au venit de pe partea achiziţiilor din SUA, dar teama a afectat şi propriile noastre securitizări. Băncile şi-au pierdut instrumentul principal care le permitea să-şi vândă creditele - un instrument important pentru că a eliberat capital pentru alte împrumuturi şi a fost un motor principal al dezvoltării. În 2006-2007, securitizările europene totalizau 800 de miliarde de euro: 526 de miliarde de euro sprijineau ipotecile europene şi zeci de miliarde pentru achiziţionarea de autoturisme, cheltuielile înregistrate pe cărţile de credit şi împrumuturi pentru IMM-uri - şi da, inclusiv în jur de 40 de miliarde de euro sub formă de credite pentru IMM-urile germane. Acestea sunt chiar domeniile unde criza creditelor loveşte cel mai tare. Nu este o coincidenţă. Pentru că trebuie să ne confruntăm cu faptul că posibilitatea de creditare a băncilor este limitată în funcţie de capitalul lor şi ele sunt blocate până se adună alt capital sau împrumutul este vândut. Aşa că, cu cât reuşim mai repede să asigurăm funcţionarea controlului de calitate al securitizărilor europene, cu atât mai bine.

S-ar putea spune că, dacă o reţinere de 5% garantează un comportament onest din partea băncilor, atunci un procent 10% ar face acest lucru şi mai bine, dar valoarea reţinută atrage o cheltuială de capital, deci reduce capitalul ce poate fi eliberat şi restricţionează creditarea. Un procent de 10% în momente de stres continuu asupra capitalului ar afecta debitorii şi afacerile, nu băncile. De aceea, alte forumuri - care au început şi ele cu propuneri de reţineri mai mari - au tendinţa de a rămâne la valoarea de 5% de asemenea.

În sfârşit, vigilenţa unei supravegheri inteligente va fi cea care va preîntâmpina viitoare abuzuri, mai de grabă decât reglementările pentru ce a fost şi s-a dus. În privinţa comisiilor de nivel 3, putem vedea că, în ciuda problemelor şi a lipsurilor în supraveghere, Parlamentul a recunoscut mai bine decât statele membre că deficitele nu pot fi astupate fără resurse. Parlamentul a urmărit acest aspect solicitând mai multe resurse pentru respectivele comisii. Organismele internaţionale de contabilitate şi de audit vor beneficia şi ele de pe urma unei finanţări neutre mai diversificate şi UE poate prelua conducerea în acest sens, dar nu la nesfârşit dacă alte ţări nu ni se alătură. Mă bucur că am clarificat acest lucru. Finanţarea trebuie căutată şi din partea utilizatorilor, de exemplu a investitorilor.

  Konstantinos Droutsas, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Domnule preşedinte, criza economică de azi este o criză a supraproducţiei, a supraacumulărilor de capital. Este, după cum admite toată lumea acum, o criză a sistemului capitalist în sine. Eforturile de a prezenta această criză ca pe una financiară, o criză a lichidităţilor, sunt făcute pentru a-i induce în eroare pe muncitori şi pentru a evita recunoaşterea adevăratelor cauze, care au dus la creşterea şomajului, la venituri mai mici, la relaţii de muncă flexibile şi la atacuri disperate asupra lor.

Măsurile luate pentru a supraveghea standardele de contabilitate, cu controale asupra liniilor de credit şi a fondurilor proprii, nu au eşuat doar în limitarea lipsei de răspundere a băncilor; în esenţă, sunt măsuri pe care băncile însele le doresc pentru a proteja această lipsă de răspundere, sub o supraveghere şi un control superficial, supraveghere care, în loc să protejeze interesele micilor deponenţi care au fost şi continuă să fie ameninţaţi de criza economică, menţine condiţiile concurenţiale pentru bănci şi le va permite folosirea de noi instrumente pentru a-şi mări profiturile.

Rezerva pe care băncile au demonstrat-o chiar statului cofinanţator, în schimbul unor controale şi mai mici, este tipică pentru poziţia lor, o poziţie caracterizată de lipsa de răspundere care, în jungla pieţei, are ca rezultat, din nou, o creştere a profiturilor şi a preţurilor, în timp ce muncitorii sunt încă o dată chemaţi să plătească costurile crizei. Muncitorii nu sunt înşelaţi sau dezorientaţi de deciziile Uniunii Europene de a pune capăt crizei. Ei ştiu că aceste decizii au pus întreaga greutate a crizei pe umerii lor şi că încearcă să menţină profituri şi mai mari pentru sistemul capitalist.

  Nils Lundgren, în numele Grupului IND/DEM. – (SV) Mulţumesc, domnule preşedinte. Am trecut printr-o recesiune financiară globală, care continuă să ne facă probleme. Înainte de a acţiona la nivelul UE, trebuie să analizăm de ce a apărut această situaţie. Aş dori să spun următoarele. În primul rând, avem de-a face cu un capitalism fără proprietari. Marile companii nu mai sunt gestionate de acţionarii lor, ci de fonduri de pensii, companii de asigurări şi alte tipuri de fonduri. Aceasta duce la o situaţie în care funcţionarii pot administra companiile cum vor şi fac acest lucru într-o manieră adecvată intereselor lor, ceea ce măreşte riscurile enorm, rezultatele fiind cele pe care le vedem acum. Avem bănci care sunt „prea mari ca să greşească”, după cum spune un slogan. Legea Glass-Steagall era menită să împiedice acest lucru, dar ea a fost abrogată în SUA. Poate că ar trebui să ne gândim dacă nu cumva aceasta este parte a soluţiei. Avem garanţii la depozite pentru deponenţi la scară mică şi chiar pentru deponenţii la scară mare. Aceasta înseamnă că persoanele care depun bani în bănci nu îşi bat prea mult capul dacă băncile sunt sigure sau nu, întrucât ştiu că vor fi protejaţi de contribuabili. Aceasta este o problemă. Şefii băncilor centrale nu distrug iluzia, ci mai degrabă sunt lăudaţi când asigură în mod constant lumea că baloanele de săpun pot continua să crească ad infinitum.

Alan Greenspan şi-a câştigat o reputaţie imensă pentru ceva ce, în practică, este o explicaţie semnificativă a motivului pentru care situaţia a devenit atât de gravă. Creditele ipotecare au marcat începutul şi o parte importantă a crizei şi au fost introduse de politicieni care spun acum că vom rezolva problema preluând şi mai mult din puterea pieţei. Mă îndoiesc că aceasta este o soluţie. Sistemul de reglementare Basel II a fost eludat prin sectorul bancar paralel. Acum vorbim de noi reguli pentru capital. Dacă asta înseamnă şi mai multă activitate bancară paralelă, ele nu ne vor ajuta. De aceea, cred că trebuie să abordăm problema altfel şi să ne întrebăm ce e de făcut. Apoi, vom descoperi că foarte puţine lucruri trebuie făcute la nivelul UE. Aceasta este o problemă globală şi trebuie rezolvată în altă parte.

  Sergej Kozlík (NI). – (SK) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, după părerea mea, una dintre cele mai bune măsuri adoptate de Parlamentul European în mandatul actual a fost decizia de anul trecut privind necesitatea unei reglementări mai stricte şi a unei stabilităţi mai mari în sistemul financiar. Este păcat că această decizie nu a fost adoptată cu trei ani în urmă. Înaintarea unui proiect de directivă privind cerinţele de capital este un alt rezultat practic în acest context. Criza financiară a atras atenţia asupra deficienţelor din mecanismele de supraveghere, inclusiv supravegherea consolidată.

Sunt de acord că punctul de plecare pentru rezolvarea problemei trebuie să fie crearea unui sistem european descentralizat de organisme de supraveghere bancară, pe baza modelului băncilor centrale europene. De asemenea, sunt în favoarea unor norme mai stricte pentru securitizare. Iniţiatorii trebuie să păstreze un anumit procent de risc care provine din expunerile pe care le securitizează şi trebuie solicitată o diligenţă suplimentară din partea investitorului. Doar aşa putem face progrese.

  Zsolt László Becsey (PPE-DE). – (HU) Mulţumesc, domnule preşedinte. Doresc să felicit raportorii şi raportorii alternativi ai grupurilor pentru compromisul la care s-a ajuns. Deşi mulţi dintre noi considerăm că o mare parte din argumente sunt departe de a fi ideale sau benefice, cred că este important ca text legislativ să fie elaborat acum, înainte de alegeri.

Aş dori să fac câteva remarci. 1. În calitate de raportor responsabil cu microcreditele, consider binevenit faptul că raportul evidenţiază cerinţa, care a apărut şi în raportul meu, pentru conceperea unui sistem de gestionare a riscului care să reflecte caracteristicile microcreditului, cum ar fi lipsa garanţiei tradiţionale şi excedentul. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai curând cu putinţă. Aş dori să mulţumesc doamnei Berès pentru amendamentul domniei sale la propunere. 2. Am fost deosebit de critic la adresa mecanismelor de supraveghere chiar în cadrul dezbaterii amendamentului din 2005. Acesta se aplică în special supravegherii instituţiilor mamă, care, de fapt, ridică şi probleme de structură în ceea ce priveşte organizarea în ţările unde se află sucursalele, deşi sucursalele sunt în general aflate în noile state membre.

Această vulnerabilitate este redusă, dacă nu chiar oprită, prin sistemul colegial, care, după părerea mea, este doar un pas pe direcţia bună, dar nu soluţia reală. Cu toate acestea, de dragul compromisului, consider că această situaţie este un progres în principal din cauză că actualul compromis militează pentru ca proiectul de regulament privind sistemul supravegherii integrate să fie elaborat rapid pe baza materialului grupului de Larosière, ceea ce va fi deja un lucru bun, după părerea noastră, şi va aduce un beneficiu semnificativ pentru comunitarizare.

Aş dori să spun câteva cuvinte de mulţumire pentru solidaritatea manifestată pentru ţările din afara zonei euro în legătură cu amendamentul la articolul 153 alineatul (3) întrucât, prin acceptarea propunerii mele, prima de risc separată nu se va aplica până la sfârşitul anului 2015 creditelor pentru aceste ţări, pe care, în general, acestea le-au primit în euro din finanţele publice sau de la banca centrală. Luând în considerare toate aceste aspecte, propun votarea în bloc a compromisului, inclusiv a reţinerii de 5%, dat fiind că, în sine, aceasta marchează un progres.

În sfârşit, întrucât este ultima mea luare de cuvânt, aş dori să vă mulţumesc, domnule preşedinte, dvs. şi tuturor colegilor deputaţi pentru munca pe care am putut s-o desfăşor aici în ultimii cinci ani.

  Elisa Ferreira (PSE). – (PT) Anul acesta, bunăstarea europeană va scădea cu 4% şi numărul şomerilor va creşte până la 26 de milioane. Lumea şi Uniune Europeană ar fi trebuit să facă mai mult, mai bine şi mai devreme în ceea ce priveşte reglementarea pieţelor financiare.

Consider binevenită munca desfăşurată de Parlament, în mare parte într-o atmosferă de urgenţă, dar aş vrea să subliniez contribuţia Grupului Socialist din Parlamentul European, care ar fi trebuit să fie mai bine apreciată la momentul oportun.

Regret că reacţia Comisiei a fost mai lentă, mai treptată şi mai limitată decât o cerea şi o cere situaţia, aşa cum o demonstrează recenta propunere privind fondurile de acoperire.

Adoptarea directivei privind cerinţele de capital este un alt pas în direcţia corectă. Ştim că proiectul nu este destul de ambiţios şi nu se ridică la înălţimea aşteptărilor, dar azi, cel mai important lucru este să dăm un semnal clar instituţiilor financiare şi pieţelor că s-a terminat cu felul în care s-au desfăşurat lucrurile până acum. Aplaud munca raportorului şi a raportorilor alternativi, în special a lui Pervenche Berès, în dorinţa lor de a ajunge la un compromis.

Directiva introduce norme clare, dar mai trebuie făcute încă multe în cadrul următoarei revizuiri în privinţa unor probleme mai controversate, în special în privinţa nivelului reţinerii aplicat pentru securitizare.

Astăzi este vital ca Parlamentul să asigure adoptarea acestei directive, trimiţând astfel un mesaj clar cetăţenilor europeni că lucrurile se schimbă şi vor continua să se schimbe şi că suntem deosebit de preocupaţi de situaţia lor.

  Wolf Klinz (ALDE). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, criza financiară ne-a arătat clar că trebuie să revizuim cadrul pieţei financiare a Uniunii Europene. Grupul meu sprijină propunerile dezbătute în timpul negocierilor trilaterale, în special propunerile pentru o nouă directivă privind cerinţele de capital pentru bănci. Supravegherea în funcţie de risc va creşte, abuzul de vehicule investiţionale specializate va dispărea şi calitatea produselor structurate se va îmbunătăţi ca rezultat al reţinerii de 5% pentru securitizare. Cu toate acestea, regret că norma pentru creditele interbancare pe o perioadă mai mică de un an este foarte restrictivă şi că sunt acceptate contribuţiile de capital tacit drept capital cu valoare întreagă doar pentru o perioadă tranzitorie.

Progresul înregistrat în restructurarea cadrului pieţei financiare este de apreciat, dar nu suficient. De aceea, munca va continua. Sper că băncile vor fi mai cooperante decât au fost în ultimele luni, când le-am văzut acţionând mai mult ca frână decât ca partener în căutarea de soluţii pe termen lung.

  Werner Langen (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, aş dori mai întâi să spun că am început acest al doilea proiect, care este în discuţie azi, pentru a aşeza reglementarea pieţei financiare pe o temelie normală. Criza pieţei financiare poate fi atribuită parţial eşecurilor pieţei şi parţial eşecurilor reglementării. Am elaborat o listă de măsuri ce trebuie reglementate de agenţiile de rating. Am adoptat rezoluţii legate de Directiva privind cerinţele de capital, de salariile administratorilor, de fondurile de acoperire, de normele de contabilitate şi de structura europeană de supraveghere. Astăzi avem de-a face cu al doilea punct.

Negocierile sunt conduse pe baza unui vot în comisie, nu în procedura normală în primă lectură, ci pe baza unui acord convenit între Consiliu, Comisie şi Parlament. Admit că domnul Karas a realizat multe lucruri. Cu toate acestea, un număr mare de colegi deputaţi, ca şi mine, au o cu totul altă părere, după cum a evidenţiat domnul Klinz. Aceasta este legată în primul rând de reţinerea pentru securitizare. Criza pieţei securitizărilor şi a pieţei financiare a apărut nu în ultimul rând din cauză că au fost create produse ale pieţei financiare fără risc propriu. De aceea, băncile nu mai au încredere una în cealaltă, pentru că nimeni nu are titluri pentru care îşi asumă responsabilitatea prin risc. Se propune o reţinere de 5%. După părerea mea, o valoare de 10% este cu mult mai potrivită şi de aceea am depus un amendament. Sunt sigur că, dacă acceptă toate celelalte lucruri, Consiliul va trebui să ia în considerare o reţinere de 10%. Noi, ca Parlament, avem responsabilitatea de a da cetăţenilor asigurări suplimentare că o criză de acest fel pe piaţa financiară globală nu se mai poate repeta.

De aceea, propun şi cer să acceptăm compromisul la care a ajuns domnul Karas în afară de reţinerea de 10% şi deducerea contribuţiilor de capital tacit.

  Ieke van den Burg (PSE). - Domnule preşedinte, particip la ultima dezbatere din această Cameră cu sentimente amestecate. Sunt foarte mulţumită de decizia pe care am luat-o pe marginea raportului Hoppenstedt de a creşte finanţarea comisiilor de nivel 3. Acesta este un pas către o supraveghere europeană solidă a pieţelor financiare care s-au dezvoltat cu mult peste graniţele naţionale. Am fost un suporter vehement al acestei probleme şi sper ca dezbaterea pe marginea ei să continue şi în următoarea sesiune.

Celălalt dosar legat de Directiva privind cerinţele de capital nu este, în opinia mea, un exemplu pozitiv de reglementare mai bună în conformitate cu procesul Lamfalussy pe care l-am dezvoltat în cei 10 ani de când lucrez aici. Voi sprijini rezultatele pentru că trebuie să trimitem un semnal puternic pieţei, dar aş fi preferat o abordare bazată pe principii şi o consultare mai transparentă în procesul politic. A intervenit aici presiunea de a obţine acest rezultat grăbit. Sper că la finele anului, când va avea loc o revizuire mai amplă a DCC, procesul Lamfalussy va fi şi el luat în considerare în mod adecvat. Recomand cu insistenţă Comisiei pentru afaceri economice şi monetare să repună în drepturi acest proces.

În ultima luare de cuvânt, m-aş referi şi la ce a spus dna Berès şi i-aş spune dlui McCreevy că este păcat că ceea ce a făcut pentru a reglementa aceste pieţe financiare este prea puţin şi prea târziu. Doresc să-mi exprim aprecierea faţă de colegii din Comisia pentru afaceri economice şi monetare pentru cooperarea lor în aceşti peste 10 ani. Sper ca în următorul mandat să aibă parte de un comisar care să fie devotat exclusiv pieţelor financiare, care să se ocupe de un portofoliu axat chiar pe acest subiect important care ne-a adus în aceste zile negre, un comisar care va fi devotat reglementării şi supravegherii europene a pieţelor financiare.

  Udo Bullmann (PSE). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, dacă doriţi să secaţi o mlaştină nu întrebaţi broaştele cele mai grase cum ar dori să se întâmple acest lucru. Aceasta este exact problema cu raportul referitor la Directiva privind cerinţele de capital, care se află în discuţie azi. Dacă nu dorim să înfiinţăm în continuare bănci ce se vor dovedi rele în zece sau douăzeci de ani, atunci trebuie să facem în aşa fel încât băncile şi instituţiile de credit să-şi asume un risc comercial semnificativ dacă vor continua să tranzacţioneze produse critice. Cinci la sută nu reprezintă un proces semnificativ.

Comisarul McCreevy a propus 15% şi a fost determinat de industrie să reducă procentul până la 5%. Consiliul a fost de acord cu acest lucru şi Parlamentul European a stabilit o cifră jalnică. Noi, germanii sociali democraţi vom vota pentru o valoare mai mare a reţinerii şi vom mai vota pentru continuarea contribuţiilor de capital tacit, pentru că o politică concurenţială care atacă un model de afacere şi care nu are nimic de a face cu restructurarea băncilor este nedreaptă.

Sper că vom adopta o rezoluţie rezonabilă şi că, după 7 iunie, vom avea un Parlament care va da dovadă de mai mult curaj şi îndrăzneală, care va transmite semnale clare în cadrul restructurării pieţei financiare.

  Antolín Sánchez Presedo (PSE). – (ES) Domnule preşedinte, ca prim răspuns la criza financiară din august 2007, adoptarea acestei directive nu trebuie să întârzie. Având în vedere circumstanţele, directiva trebuie aplicată cu prudenţă, pentru a evita o revenire şi trebuie însoţită de o revizuire mai ambiţioasă, în concordanţă cu evoluţiile internaţionale.

Instituţiile financiare au nevoie de o bază de capital solidă şi trebuie să concureze în mod echilibrat, printr-o definiţie armonizată a fondurilor proprii, în special a instrumentelor hibride, şi printr-o consolidare proporţionată a gestionării riscurilor majore. Este vital să asigurăm mai multă transparenţă şi să aliniem interesele emitenţilor şi ale investitorilor în procesele de securitizare. Reţinerea a cel puţin 5% din produsele securitizate în bilanţ, evitarea folosirii multiple a unor astfel de produse şi sporirea diligenţei necesare din partea investitorilor reprezintă paşi în această direcţie. Înfiinţarea de colegii de supraveghetori pentru grupurile transfrontaliere şi consolidarea rolului Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni sunt soluţii către o supraveghere europeană mai deplin integrată.

  Margarita Starkevičiūtė (ALDE). – (LT) Şi eu aş dori să mulţumesc colegilor mei pentru cinci ani excelenţi de cooperare, deşi trebuie să spun că mai rămân probleme nerezolvate pentru următoarea legislatură. Mai presus de toate, această directivă nu rezolvă problema evaluării activităţilor bancare.

Abordarea în funcţie de risc nu a fost adecvată scopului şi este absolut necesar să gândim un alt tip de evaluare, poate ceea ce numim abordarea în funcţie de performanţă. Mai mult, încă nu am decis cine va plăti. Contribuabilii cărei ţări îşi vor risca proprii bani, dacă un mare grup european are probleme?

Se va înfiinţa un fond special la nivel european? Vor contribui diferite ţări la un fond comun? Până vom avea răspunsul, nu putem spune că avem o reglementare solidă şi bine pregătită în sectorul financiar.

  Miloslav Ransdorf (GUE/NGL). – (CS) Domnule preşedinte, cred cu fermitate că măsurile pe care le dezbatem aici trebuie să fie de natură preventivă, având în vedere că situaţia este foarte gravă. Volumul de derivate financiare de pe piaţa internaţională este de cinci ori mai mare decât produsul intern brut din lumea întreagă şi aceasta este un balon de săpun ce se va sparge, cu riscul ca produsul intern brut să scadă dramatic, mai ales în Statele Unite. Întreaga lume, inclusiv ţările europene, va avea de suferit. Mai există şi pericolul hiperinflaţiei, dat fiindcă ideea dominantă, mai ales în Statele Unite, pare să fie că toate problemele pot fi rezolvate turnând din ce în ce mai mulţi bani în sistem, chiar dacă această strategie demonstrează neajunsuri serioase. De aceea, cred că aspectul preventiv este deosebit de important şi câteva dintre cele mai controversate instrumente folosite pe pieţele financiare, cum ar fi activitatea bancară paralelă de exemplu, ar trebui pur şi simplu interzise.

  Preşedintele. Înainte ca domnul comisar McCreevy să ia cuvântul, pentru că mai mulţi deputaţi au vorbit azi pentru ultima dată în Cameră, consider că este de datoria mea, nu numai în numele deputaţilor europeni, ci şi al tuturor cetăţenilor şi alegătorilor europeni, să le mulţumim pentru angajamentul lor de-a lungul timpului. Cred că misiunea pe care au ales-o de a căuta să îmbunătăţească lucrurile merită recunoştinţa concetăţenilor noştri.

  Charlie McCreevy, membru al Comisiei . − Domnule preşedinte, în primul rând permiteţi-mi să mulţumesc în special raportorilor, domnul Karas şi domnul Hoppenstedt, şi altora pentru dăruirea lor în găsirea compromisurilor în aceste două domenii speciale.

În ceea ce priveşte raportul Hoppenstedt, rezultatul pozitiv al Coreper din această dimineaţă netezeşte calea pentru o adoptare în primă lectură. Un acord privind această iniţiativă strategică este binevenit pentru că transmite semnalul corect: un semnal al hotărârii noastre de a răspunde crizei financiare, de a consolida supravegherea financiară şi de a îmbunătăţi procesul de evaluare a standardelor pentru raportarea financiară şi audit. Dar aceasta este doar o primă etapă dintr-un proces foarte lung. În lunile viitoare, aştept cu nerăbdare să continuăm această muncă cu dumneavoastră în noul Parlament.

În ceea ce priveşte securitizarea, suntem cu toţii de acord că cerinţa de reţinere de 5% este un prim pas. Comitetul de la Basel se va ocupa de reţinerea cantitativă. Acest lucru a fost solicitat de G20. Uniunea Europeană se află în prima linie şi va contribui la crearea unei consecvenţe suplimentare la nivel global.

Permiteţi-mi să fac o remarcă în legătură cu securitizarea. Doamna Bowles a adus o contribuţie solidă în această privinţă. Domnia sa este în favoarea securitizării şi a evidenţiat aspectele bune ale acesteia şi sumele de bani acordate pieţelor de capital pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi creditorilor din statele membre ale Uniunii Europene. Dacă există cumva impresia că nu văd beneficiile securitizării pe termen lung, vă pot asigura că le văd! În funcţia mea anterioară şi cu mult timp înainte de a veni aici, eram conştient de beneficiile securitizării. Cu toate acestea, problema este ce proporţie trebuie să reţină iniţiatorul securitizării într-o anumită situaţie. Accept ce a spus doamna Bowels: şi anume că, în viitor, reţinerea oricărui procent va atrage un cost de capital. Nimeni nu poate fi sigur de momentul în care se va încheia actuala criză financiară. Dar, indiferent când va fi acest sfârşit, cred că putem fi absolut siguri, în anii care vor veni, că instituţiilor financiare li se va cere, la toate nivelurile, să deţină un capital mai semnificativ şi de mai bună calitate în raport cu creditele acordate. Nu voi mai fi aici - dar mulţi dintre dumneavoastră veţi fi - şi, indiferent care este sfârşitul, acesta va fi rezultatul inevitabil al acestei crize financiare deosebite - nu imediat, poate nici pe termen mediu, dar pe termen lung el va fi o certitudine. Dacă m-aş uita într-un glob de cristal, asta aş vedea pentru anii care vin. Deci, procentul este aspectul aflat în dezbatere. Mi se cunoaşte părerea asupra acestui subiect. Am opinii foarte puternice legate de acest subiect de o lungă perioadă de timp încoace.

Diferite amendamente au fost înaintate în cadrul Consiliului de miniştri şi al Parlamentului European cu privire la diferite exceptări legate de un lucru sau de altul, faţă de care serviciile mele, la cererea mea, sunt cât se poate de împotrivă, pentru că eu cred cu putere în simplul adevăr că 5% din ceva e mai bine decât 55% din zero. Cu cât sunt mai multe exceptări - putem avea procente de 5%, 10%, 15% - 15% din zero rămâne tot zero. De aceea, întâmpin cu bucurie posibilitatea ca, în raportul său de la sfârşitul anului, Comisia să revină asupra acestei probleme speciale pentru a se asigura că textul este suficient de solid. Susţin cu tărie acest lucru pentru că nu vreau să văd exceptări deosebite. Dar apreciez bucuros ceea ce au spus doamna Bowels şi alţii referitor la meritele securitizării pentru piaţa de capital. Sper că n-am dat niciodată impresia că nu am făcut acest lucru.

În sfârşit, daţi-mi voie să mă alătur preşedintelui în a ura toate cele bune acelor deputaţi care vor alege alte viitoare cariere, oricare ar fi acestea. I-am cunoscut pe majoritatea într-o funcţie sau alta în cei cinci ani petrecuţi aici şi apreciez contribuţia lor, chiar dacă nu am fost întotdeauna de acord cu ei. Presupun că nu ar trebui să nominalizez, dar aş dori să îl menţionez în special pe domnul Purvis în acest sens. Întotdeauna am crezut că sfatul domniei sale este înţelept, chibzuit, fie el considerat dogmatic sau nu, şi îi doresc mult succes în continuare.

  Othmar Karas, raportor. − (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori în primul rând să vă mulţumesc pentru sprijin şi pentru semnalul pe care îl dăm deponenţilor, afacerilor, băncilor şi lumii finanţelor.

Dezbaterea a fost foarte deschisă. A evidenţiat, de asemenea, slăbiciunile şi necesitatea unei evoluţii viitoare. Pot să vă spun că toate dorinţele dumneavoastră, ca şi criticile şi rezervele, au jucat un rol în negocieri, că am încercat să le incorporăm în considerente şi în cererea de revizuire. Tot ceea ce s-a spus aici azi a jucat un rol, de asemenea, în acordul prezentat - în unele cazuri, un rol nu tocmai puternic - dar totul a fost luat în considerare.

De aceea este absolut clar că acesta este un pas important înainte, dar nu este pasul final, pentru că anunţăm, notificăm şi promovăm alţi paşi în acest acord şi specificăm direcţia pentru această dezbatere. Cu alte cuvinte, dezbaterea va continua, trebuie să continue. Dar cred că este important să trimitem un semnal clar acum, în această perioadă legislativă, că suntem competenţi, că dorim să creăm un climat de încredere, securitate şi stabilitate, că putem reacţiona repede şi că ştim ce trebuie făcut în continuare. De aceea apelez la dumneavoastră să facem acest pas împreună şi cu o mare majoritate.

Vă mulţumesc foarte mult pentru această dezbatere.

  Karsten Friedrich Hoppenstedt, raportor. − (DE) Domnule preşedinte, deja mi-am spus părerea asupra anumitor lucruri în prima rundă de discuţii. Cu toate acestea, aş dori să spun încă o dată, foarte clar, că lumea, inclusiv partenerii noştri din Statele Unite, China şi din alte părţi, urmăreşte Uniunea Europeană, Consiliul, Comisia şi Parlamentul pentru a vedea cum reacţionăm la criză. Am spus deja că a existat o reacţie, pe care o vedem în anumite norme care sunt regândite. Lucrurile evoluează oarecum în SUA în ceea ce priveşte Directiva privind reasigurarea şi alte lucruri de acest gen, cum ar fi garanţiile. Mai mult, lecţia învăţată este că, dacă noi, europenii, nu avem nimic concret de prezentat, atunci partenerii noştri nu vor reacţiona.

Luna trecută şi luna aceasta am adoptat hotărâri, am demarat acţiuni şi am reuşit să găsim soluţii rezonabile împreună cu Consiliul.

Aş dori încă o dată să profit de acest prilej pentru a mulţumi Comisiei, care a avut uneori mâna cam grea, şi Consiliului, cu care am încercat să găsim soluţii rezonabile în şedinţe nocturne şi în multe şedinţe trilaterale, pentru că, numai cu o oră în urmă, Consiliul a aprobat şi compromisul rezonabil la care s-a ajuns.

Desigur, mulţumesc şi camarazilor mei de luptă din Comisia pentru afaceri economice şi monetare, doamnei Berès, doamnei Bowles şi altora, dar şi membrilor personalului, care au purtat o mare parte din greutate pe umerii lor.

Cred că este poate important să evidenţiez încă o dată că am fost implicat în introducerea pieţei europene unice, în calitate de coordonator în timpul introducerii euro şi în alte procese de acest fel. Acestea sunt pietre de hotar care au influenţat munca de acum, ca şi modul de elaborare a politicilor. A fost amuzant să lucrez cu dumneavoastră şi aş dori încă o dată să mulţumesc colegilor deputaţi, Comisiei şi Consiliului - am spus deja acest lucru - pentru cooperarea lor. Celor care în mod voluntar nu vor reveni în Parlament le doresc tot binele pentru viitor.

Există multe sarcini, inclusiv sarcina de a comunica cât este de importantă Uniunea Europeană şi ce muncă importantă depune Parlamentul European. Este important, de asemenea, pentru alegerile ce vor avea loc în Germania pe 7 iunie şi în alte ţări între 4 şi 7 iunie, ca atenţia oamenilor să fie atrasă asupra importanţei muncii noastre. Sper că participarea la vot va fi ridicată. Încă o dată, mulţumesc tuturor şi vă doresc numai bine pentru viitor. Aceasta este ultima mea luare de cuvânt, după cum am spus.

  Preşedintele. – Dezbaterea în comun este închisă.

Votul va avea loc miercuri, 6 mai 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Paolo Bartolozzi (PPE-DE), în scris. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, prin amendarea directivelor privind instituţiile de creditare, fondurile proprii, expunerile mari, mecanismele de supraveghere şi gestionarea crizei, Uniunea Europeană se îndreaptă către o realiniere generală a întregului sistem.

Directiva amendată va elimina discreţia pe care statele membre o au în ceea ce priveşte fondurile proprii, care ar împiedica armonizarea supravegherii şi practicile concurenţiale corecte dintre bănci. Aceste discrepanţe trebuie depăşite prin norme comune care să permită organismelor de audit şi băncilor centrale să facă faţă unei posibile incapacităţi de plată a sistemului bancar, mai ales în ţări care au adoptat moneda euro. Amendamentele vizează necesitatea de a întări supravegherea grupurilor bancare transfrontaliere.

Redeschiderea negocierilor interinstituţionale privind acordul încheiat între Parlamentul European şi Consiliu viza pragul minim alocat valorii nominale a securitizărilor. Acesta se referă la suma de risc pe care băncile trebuie să o reţină în bilanţurile lor când plasează produse „structurate” deponenţilor.

În cadrul Consiliului, toate statele membre au votat menţinerea unui prag de 5%. Majorarea acestuia ar face imposibilă redresarea pieţei de securitizări şi nu ar contribui la reinstalarea siguranţei pe pieţe.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 11.50 şi reluată la ora 12.05)

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreşedintă

  Andreas Mölzer (NI). - (DE) Doamnă preşedintă, voi face referire la articolul 145 din Regulamentul de procedură. În cadrul şedinţei din 24 aprilie, Hans-Peter Martin a pretins că, în cursul absenţei mele în timpul votului, o persoană neautorizată a votat ilegal cu cardul aflat pe scaunul meu. Preşedinţia a reuşit să respingă acest fapt ca incorect.

Înţeleg că, în acest moment, în timpul campaniei electorale, mulţi dintre colegii mei devin agitaţi. Cu toate acestea, acest fapt este echivalent cu o acuzare de înşelătorie, fraudă şi îmbogăţire fără justă cauză din partea mea. Este un delict grav cel incriminat aici. Dl Martin defăimează, învinuieşte şi calomniază Parlamentul, pe deputaţi, chiar şi pe funcţionari şi mai ales pe colegii săi austrieci, necontenit, prin distorsiuni, semiadevăruri şi neadevăruri, iar limita pe care o pot tolera a fost depăşită. Solicit retractarea acestei acuzaţii, prezentarea de scuze şi o condamnare din partea preşedinţiei.

(Aplauze)

  Preşedinta. − Mulţumesc, dle Mölzer. După cum ştiu şi colegii, aparatul a fost verificat data trecută şi s-a constatat că acesta nu a fost utilizat sau folosit nepotrivit, astfel că problema a fost clarificată.

După cum observ, dl Hans-Peter Martin ar dori să ia cuvântul. Vă voi acorda cuvântul pentru câteva secunde.

(Murmure de dezacord)

  Hans-Peter Martin (NI). - (DE) Doamnă preşedintă, aţi putea solicita, vă rog, să se facă linişte în sală?

(Râsete)

Sau voi fi pedepsit prin retragerea indemnizaţiei mele zilnice dacă voi cuteza să spun cuvântul referendum?

Am dreptul să fac o observaţie personală în temeiul articolului 149. Resping întru totul ceea ce a afirmat adineauri colegul meu. Îmi amintesc de ceea ce am spus într-adevăr în plen în absenţa multora dintre extremiştii de dreapta şi a mulţimii din spatele meu. Susţin cele afirmate. Şi dacă sunt acuzat...

(Proteste)

Puteţi auzi încă multe alte proteste care sunt atât de teribile încât nu doresc să le repet în public. Însă acesta este comportamentul extremiştilor de dreapta. Cunoaştem acest lucru din istorie, iar acesta este marele pericol care ne aşteaptă.

În ceea ce priveşte acuzaţia de ilegalitate a acţiunii mele, aş dori doar să scot în evidenţă că poate că au existat mai multe încercări de a mă acuza, însă niciodată investigaţii criminalistice, nu pentru că judecătorii sau procurorii publici austrieci au avut prejudecăţi, ci pentru că şi-au dat seama cât de nefondate au fost aceste acuzaţii. Dacă extremiştii de dreapta merg în ofensivă cu astfel de argumente, atunci rămâne la latitudinea electoratului să judece problema.

(Preşedinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Preşedinta. − V-am ascultat. Am spus deja că problema a fost clarificată. Este de ajuns. Vă mulţumesc.

⁂

  Beniamino Donnici (ALDE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor! Doamnă preşedintă, după cum ştiţi, însă mulţi dintre colegii mei ignoră acest fapt, din cauza lipsei acute de informaţii furnizate de preşedinţie asupra acestei probleme, care este ţinută secret, Curtea Europeană de Justiţie a ajuns în sfârşit la un verdict în privinţa disputei îndelungate care m-a avut din păcate ca protagonist împotriva Parlamentului European şi a domnului Occhetto.

Curtea a anulat decizia luată de această Cameră la 24 mai de a nu îmi confirma mandatul în urma deciziei autorităţilor naţionale, iar Parlamentul European a primit ordinul de a suporta costurile. Intenţia deciziei luate la timp de Curte a fost de a reface componenţa legitimă a Parlamentului înainte ca mandatul acestuia să ia sfârşit, însă la 4 mai, ora 17:00, domnul Preşedinte Pöttering a prezentat acestei Camere o variantă unilaterală, ambiguă şi confuză a problemei, solicitând încă o dată Comisiei pentru afaceri juridice să-mi confirme competenţele, chiar dacă era conştient de faptul că aceasta era doar o luare de act. Pe lângă aceasta, domnia sa nici măcar nu a solicitat o întrunire extraordinară a comisiei, deoarece aceasta era ultima şedinţă a legislaturii parlamentare, dacă nu cumva decide să-mi extindă mandatul pentru încă o legislatură.

Din aceste motive, solicit preşedinţiei să rectifice această altă greşeală gravă până mâine pentru a se conforma deciziei Curţii de Justiţie. Doamnă preşedintă, aş fi preferat ca Parlamentul European să fie scutit de această importantă înfrângere juridică şi, în ciuda tuturor celor întâmplate, îmi prezint cele mai sincere scuze faţă de dvs. şi de colegii mei.

  Preşedinta. − Vă mulţumesc, domnule Donnici. Comentariile dvs. au fost notate, iar Preşedintele a făcut bineînţeles o declaraţie luni după-amiaza. Comentariile dvs. vor fi transmise reuniunii Biroului din această după-amiază.

4. Votare

  Preşedinta. − Punctul următor este votarea.

(Pentru rezultate şi alte detalii cu privire la vot: a se consulta procesul-verbal.)

4.1. Competențele și responsabilitățile comisiilor (B6-0269/2009)

4.2. Numărul delegaţiilor interparlamentare, al delegaţiilor la comisiile parlamentare mixte şi al delegaţiilor la comisiile de cooperare parlamentară şi la adunările parlamentare multilaterale (B6-0268/2009)

– Înainte de votare:

  Francis Wurtz, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, grupul din care fac parte ar dori un vot separat asupra alineatului (1) litera (a) ultima liniuţă, intitulat, şi citez: „Delegaţia pentru relaţiile cu Albania, Bosnia-Herţegovina, Serbia, Muntenegru şi Kosovo”. În ceea ce ne priveşte, acest fapt înseamnă de facto recunoaşterea existenţei Kosovo, lucru pe care îl considerăm inacceptabil.

Din aceste motive aş dori să putem vota separat asupra acestui alineat.

  Preşedinta. − Cererea este depusă după expirarea termenului, însă dacă este acceptată… Există obiecţii?

  Bernd Posselt, în numele Grupului PPE-DE. – (DE) Doamnă preşedintă, am obiecţii serioase de făcut. Această Cameră a votat cu o majoritate de trei sferturi în favoarea independenţei Kosovo, la fel ca şi Comisia şi aproape toate statele membre. Acest lucru mi se pare inacceptabil.

(Parlamentul a respins cererea de vot separat.)

4.3. Abrogarea unei directive şi a 11 decizii caduce din domeniul politicii comune de pescuit (A6-0203/2009, Philippe Morillon)

4.4. Abrogarea a patrusprezece regulamente caduce din domeniul politicii comune de pescuit (A6-0202/2009, Philippe Morillon)

4.5. Sprijin pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (A6-0259/2009, Petya Stavreva)

4.6. Procedura privind petiţiile (modificarea titlului VIII din Regulamentul de procedură) (A6-0027/2009, Gérard Onesta)

4.7. Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 în ceea ce priveşte cadrul financiar multianual (modificare) (A6-0278/2009, Reimer Böge)

4.8. Proiectul de buget rectificativ nr. 4/2009 (A6-0281/2009, Jutta Haug)

4.9. Buget rectificativ nr. 5/2009 (A6-0282/2009, Jutta Haug)

4.10. Indicarea consumului de energie a aparatelor TV (B6-0260/2009)

4.11. Indicarea consumului de energie a aparatelor frigorifice de uz casnic (B6-0259/2009)

4.12. Program de acţiune anual pentru 2009 pentru programul tematic „agenţii neguvernamentali şi autorităţile locale în dezvlotare” (Partea a II-a: acţiuni specifice) (B6-0285/2009)

4.13. Revizuirea generală a Regulamentului de procedură (A6-0273/2009, Richard Corbett)

− Înainte de votul asupra amendamentului 9:

  Monica Frassoni, în numele Grupului Verts/ALE. – Doamnă preşedintă, solicit o trimitere înapoi la comisie şi aş dori să explic de ce. Când am discutat acest act legislativ, am vorbit mult despre evaluările de impact. Ceea ce înseamnă: de fiecare dată când introducem un nou act legislativ, trebuie să fim în stare să spunem care va fi impactul acestuia. În ceea ce priveşte noile norme pe care le vom vota astăzi în cadrul raportului Corbett, nu înţelegem încă consecinţele schimbării dramatice a modului în care legiferăm, permiţând comisiilor şi mai multor raportori să poată prezenta proceduri şi amendamente complet contradictorii pentru votarea în plen.

Din aceste motive, Grupul Verts/ALE solicită o trimitere înapoi la comisie, nu pentru că suntem de părere că nu putem îmbunătăţi situaţia, ci pentru că acest fapt implică impunerea unei reforme care ne va face pe viitor viaţa legislativă foarte dificilă.

(Aplauze)

  Jo Leinen (PSE), preşedinte al Comisiei pentru afaceri constituţionale. – (DE) Doamnă preşedintă, reformarea Uniunii Europene este destul de dificilă, însă reformarea Parlamentului European pare şi mai dificilă. Cu toate acestea, trebuie să-i spun dnei Frassoni că acest proces de reformă durează de doi ani şi jumătate. Am avut un grup care s-a ocupat de această reformă şi din care a făcut parte şi dna Frassoni. Comisia noastră a respectat punct cu punct concluziile grupului pentru reformă. Cu alte cuvinte, astăzi prezentăm în plen ceva care a avut nevoie de doi ani şi jumătate pentru a fi discutat, dezbătut şi decis. De aceea, nu există niciun motiv pentru care acest punct ar trebui trimis înapoi la comisie. Astăzi ar trebui să ducem până la sfârşit acest act final şi să ne pregătim pentru noua perioadă legislativă cu multe îmbunătăţiri aduse activităţii noastre. Din aceste motive, votez împotriva moţiunii depuse de dna Frassoni.

  Richard Corbett, raportor. − Doamnă preşedintă, nu cred că este necesar să mai adaug ceva, în afară de faptul că justificarea Monicăi Frassoni legată de anumite modificări ar putea fi un motiv pentru care domnia sa va vota împotriva acelor modificări. Cu siguranţă însă, acestea nu sunt un motiv pentru a trimite întregul proiect înapoi la comisie, fapt care ar împiedica adoptarea oricăruia dintre amendamentele depuse astăzi şi care ar fi nespus de regretabil.

(Parlamentul a respins cererea.)

- Înainte de votul asupra amendamentelor 49 şi 67:

  Richard Corbett, raportor. − Doamnă preşedintă, înainte de a proceda la votarea amendamentelor 49 şi 67, v-aş ruga să inversaţi ordinea de votare şi să se voteze mai întâi amendamentul 67, care reprezintă un compromis ulterior apărut după votul din cadrul comisiei. Cred că ar fi mai util dacă am proceda în acest mod.

(Parlamentul a fost de acord cu solicitarea.)

(Şedinţa a fost suspendată pentru scurt timp.)

PREZIDEAZĂ: DOMNUL PÖTTERING
Preşedinte

5. Alocuţiune a Preşedintelui Parlamentului European

  Preşedintele. − Doamnelor şi domnilor, în câteva săptămâni, între 4 şi 7 iunie, cetăţenii Uniunii Europene vor alege un nou Parlament European. 375 milioane de oameni din 27 de state membre vor putea pentru prima oară să ia parte împreună la alegerile europene.

Pentru mulţi dintre dvs., aceasta va fi ultima săptămână la Strasbourg. Pentru mine, aceasta este de asemenea ultima săptămână în care voi avea dreptul să prezidez mini-sesiunile plenare.

Se ştie că democraţia devine mai puternică prin schimbare constantă. Şi noi ştim acest lucru. Împreună am acoperit o bună parte din drumul către crearea unei Comunităţi Europene progresiste. Împreună am putut realiza foarte multe.

Am avut succes nu doar în timpul ultimilor doi ani şi jumătate din mandatul meu, dar şi în timpul mandatului predecesorului meu, Josep Borrell Fontelles. Ceea ce am realizat în ultimii cinci ani reprezintă succesul tuturor.

Aş dori să vă adresez tuturor sincerele mele mulţumiri pentru angajamentul şi pentru pasiunea dvs. pentru cauza noastră comună europeană.

În calitate de Parlament European, suntem reprezentanţii direct aleşi ai cetăţenilor Uniunii Europene. Doamnelor şi domnilor, cu toţii întruchipăm bogata diversitate a continentului nostru european şi reflectăm, prin familiile noastre politice, imensa varietate de convingeri şi atitudini. În plus, acum câteva zile am sărbătorit a cincea aniversare de la extinderea istorică a Uniunii Europene, de la reunificarea continentului nostru pe baza valorilor noastre comune. Potrivit Declaraţiei de la Berlin de la 25 martie 2007, „Noi, cetăţenii Uniunii Europene, ne-am unit pentru binele nostru”.

(Aplauze)

Integrarea de succes a deputaţilor din statele membre care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 şi 2007 şi adaptarea activităţii noastre parlamentare la un Parlament European mai mare şi mai divers se află printre cele mai importante succese ale acestei legislaturi parlamentare.

Noi, cei 785 de membri ai Parlamentului, am învăţat să ieşim reciproc în întâmpinarea celuilalt, să învăţăm unii de la alţii şi să lucrăm mai bine unii cu alţii. În acest timp, Parlamentul European a câştigat în experienţă, putere şi bogăţie culturală.

Doamnelor şi domnilor, noi deputaţi vor revitaliza în curând activitatea Parlamentului. Ei se vor alătura celor care vor fi realeşi în iunie. Sper să continuăm să ne bucurăm de respectul reciproc care ne uneşte dincolo de graniţele politice şi naţionale.

În activitatea mea din ultimii doi ani şi jumătate, am fost ghidat de un ataşament puternic pentru activitatea parlamentară şi trebuie să vă mulţumesc tuturor pentru sprijinul acordat, încurajare şi sfaturi. Preşedintele este responsabil pentru asigurarea respectării tuturor normelor Parlamentului European, trebuie să se asigure ca aceste norme se aplică în mod egal tuturor deputaţilor, că ele sunt aplicate uniform şi că demnitatea Parlamentului nostru rămâne intactă. Acestea sunt ţelurile spre care am tins.

(Aplauze)

Aş dori să le transmit celor care vor fi aleşi în cadrul noului Parlament că suntem convingători doar dacă menţinem demnitatea Parlamentului European şi dacă o apărăm mereu pe baza legilor noastre comune.

În ziua de astăzi, foarte puţine rezoluţii sunt adoptate în Uniunea Europeană fără consimţământul explicit şi fără implicarea Parlamentului European. Într-o măsură din ce în ce mai mare, Parlamentul European s-a dezvoltat într-un spaţiu în care, în mod crucial, se găsesc compromisuri politice la nivel european. O dovadă a acestui fapt o reprezintă adoptarea Directivei privind serviciile şi a Regulamentului privind substanţele chimice, REACH, acum câţiva ani.

Pentru perspectiva financiară 2007-2013, codeterminarea Parlamentului European a fost deschizătoare de drumuri. Parlamentul European a avut o contribuţie decisivă la asigurarea finanţării necesare pentru programe de promovare a tinerei generaţii, cum ar fi Erasmus. Doamnelor şi domnilor, am plasat de asemenea abordarea schimbărilor climatice printre priorităţile agendei noastre politice. Faptul că am ajuns la un rezultat acceptabil a conferit o forţă extraordinară Uniunii Europene pentru negocierile de la conferinţa ce va fi ţinută în decembrie la Copenhaga.

Astăzi nu mai suntem singuri în eforturile noastre; noua administraţie americană condusă de preşedintele Barack Obama ne sprijină multe din propuneri. Sarcina noastră de acum este să câştigăm inimile şi minţile partenerilor noştri globali pentru a sprijini măsurile de combatere a schimbărilor climatice. Auzim deseori că alţii iau iniţiativa în abordarea schimbărilor climatice. Noi am preluat iniţiativa în abordarea schimbărilor climatice şi, doamnelor şi domnilor, putem fi mândri de acest lucru.

(Aplauze)

Reforma pieţei financiare la nivel european are loc, din multe puncte de vedere, la iniţiativa Parlamentului European. Încă din 2002, Parlamentul a solicitat o mai bună supraveghere şi reglementare a pieţei financiare. Toate procedurile legislative pentru o mai bună activitate bancară şi supraveghere financiară şi pentru reglementarea fondurilor speculative şi a salariilor directorilor ar trebui finalizate pe cât de repede se poate.

Parlamentul European a stabilit deja multe etaloane importante, ca rezultat al rezoluţiilor pe care le-a adoptat. Totuşi, rămân multe de făcut. Noul Parlament European ales trebuie să continue această activitate într-un mod angajat şi hotărât pentru a găsi o cale de ieşire din criză pe baza economiei de piaţă socială, definită în Tratatul de la Lisabona, şi pentru a garanta competitivitatea economiei europene în beneficiul întregii societăţii în contextul globalizării.

Doamnelor şi domnilor, copleşitoarea majoritate a deputaţilor văd Parlamentul ca fiind motorul procesului european de unificare. În ultimii doi ani şi jumătate am reanimat dezbaterea privind reforma instituţională şi am stimulat procesul care a dus la încheierea Tratatului de la Lisabona. Am reuşit de asemenea să ne asigurăm ca principiile de bază pe care le-am reprezentat întotdeauna vor fi menţinute în Tratatul de la Lisabona.

Tratatul de la Lisabona conţine reformele centrale necesare pentru a face instituţiile europene mai democrate, mai transparente şi capabile de acţiune. Ar trebui să ne concentrăm eforturile pentru a ne asigura că Tratatul de la Lisabona poate intra în vigoare la începutul anului următor. Sperăm la un rezultat pozitiv în Senatul ceh de la Praga.

(Aplauze)

Doamnelor şi domnilor, Parlamentul îşi sărbătoreşte a treizecea aniversare în calitate de instituţie democrată a Uniunii Europene direct aleasă. Se află acum în inima unei democraţii parlamentare europene, inimaginabile în 1979. Împreună, am dezvoltat democraţia parlamentară în Uniunea Europeană şi dincolo de aceasta.

Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt acum partenere. Munca noastră este complementară. Ne-am aprofundat cooperarea cu parlamentele naţionale şi am ţinut în mod regulat şedinţe pentru a face progrese împreună în ceea ce priveşte problemele importante.

Dezvoltarea relaţiilor noastre cu parlamentele din ţări terţe a fost dintotdeauna un obiectiv central al tuturor eforturilor noastre. Astăzi, Parlamentul este un partener respectat peste tot în lume, un susţinător al drepturilor omului şi al democraţiei. Iar lucrurile trebuie să rămână aşa.

Doamnelor şi domnilor, am făcut toate eforturile posibile pentru a ne asigura că Parlamentul este reprezentat, prin Preşedintele său şi prin reprezentanţii grupurilor politice, în organisme importante pentru modelarea viitorului nostru comun. Preşedintele Parlamentului European participă acum la şedinţele anuale ale şefilor de stat şi de guvern în cadrul G8 şi la reuniunile la nivel înalt cu ţări terţe, precum Reuniunea la nivel înalt UE-Africa, Reuniunea la nivel înalt UE-America Latină şi Reuniunea la nivel înalt UE-SUA. Mâine dimineaţă voi participa la reuniunea la nivel înalt a troicii cu privire la ocuparea forţei de muncă, iar mâine după-amiază la reuniunea la nivel înalt pentru inaugurarea Parteneriatului estic, organizată la Praga.

O realizare a acestei legislaturi este şi faptul că rolul Parlamentului în cadrul Consiliului European nu se mai restrânge la alocuţiunea inaugurală a Preşedintelui. Acum Parlamentul participă şi la deliberările instituţionale şi constituţionale ale reuniunilor la nivel înalt. În cadrul conferinţei interguvernamentale care a dus la acordul privind Tratatul de la Lisabona, Parlamentul European a fost pe deplin implicat la nivelul şefilor de stat şi de guvern prin participarea Preşedintelui său, iar la conferinţa interguvernamentală în sine printr-o delegaţie formată din trei membri. Acesta este un mare pas înainte.

Doamnelor şi domnilor, reforma metodelor de lucru şi a procedurilor Parlamentului European a fost şi încă mai este un proiect major. În acest scop, Conferinţa preşedinţilor a înfiinţat un grup de lucru cu un mandat detaliat, în care au fost reprezentate toate grupurile. Activitatea a fost finalizată cu succes. O mare parte - aproximativ 80% - din ceea ce a fost propus de grupul de lucru a intrat în vigoare şi a fost aplicat. Aceasta include reorganizarea dezbaterilor în plen, reforma procesului legislativ, îmbunătăţirea activităţii realizate în comisie şi o cooperare îmbunătăţită între comisii, precum şi posibilitatea prezentării de rapoarte de iniţiativă legislativă sau de rezoluţii contradictorii.

Aş dori să-i mulţumesc în mod deosebit preşedintelui grupului de lucru, Dagmar Roth-Behrendt, şi colegilor săi - ai noştri - pentru angajamentul lor deosebit.

(Aplauze)

Împreună am reuşit să adaptăm metodele de lucru ale Parlamentului European la circumstanţele politice în schimbare. Acum am modernizat procedurile şi am reorganizat metodele de lucru aflate la dispoziţia noastră, iar aceasta este o bază bună pentru activitatea care trebuie efectuată în noua legislatură parlamentară.

În Biroul Parlamentului European am încercat de asemenea să îmbunătăţim administrarea Parlamentului, să facilităm activitatea de zi cu zi a deputaţilor şi să modernizăm infrastructura de comunicare cu cetăţenii Uniunii Europene prin introducerea Web-TV, a premiului pentru jurnalism, a premiului pentru cetăţeni şi a premiului european pentru tineret Charlemagne.

Noul statut al deputaţilor, asupra căruia am lucrat mulţi ani, va intra în vigoare în noua legislatură. Este o contribuţie importantă la politica privind finanţele deputaţilor, transparenţa activităţii acestora şi relaţiile lor cu publicul.

Adoptarea unui statut clar, transparent al asistenţilor este un pas important înainte şi un mare succes, pentru care trebuie să le mulţumim tuturor colegilor noştri.

Doamnelor şi domnilor, aş dori să repet astăzi şi să reiterez ideea centrală care, în ceea ce mă priveşte, rezumă activitatea integrării europene. Ne-am asumat un angajament de respectare a demnităţii fiecărei fiinţe umane. Aceasta este valoarea supremă. Ea ne uneşte în comunitatea valorilor împărtăşite ale Uniunii Europene. Demnitatea umană trebuie respectată întotdeauna - este răspunsul etic la crizele morale din trecutul Europei.

(Aplauze)

Pentru noi, aceasta conduce la noţiunea de protecţie necondiţionată a demnităţii umane şi de promovare a dialogului între culturi, iar acestea au fost principii directoare în timpul mandatului meu.

Un impact de durată a fost adus de Anul european al dialogului cultural, fie prin dialogul cu Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană, prin întâlniri între tineri de convingeri religioase diferite - inclusiv din Israel şi Palestina - sau prin săptămânile arabe şi africane ţinute la Parlamentul European.

Am pus temelia unui dialog durabil, care trebuie de asemenea să ne ghideze, să ne inspire şi să ne angajeze în viitor.

O soluţionare paşnică a conflictului din Orientul Mijlociu este de asemenea importantă pentru o coexistenţă paşnică între creştini, evrei şi musulmani, precum şi pentru popoarele Uniunii Europene şi pentru ţările din întreaga lume. Gaza şi Cisiordania nu sunt tărâmuri îndepărtate; ele se află la uşa noastră, la Marea Mediterană. Trebuie să fim mai decişi pe scena internaţională şi să contribuim la menţinerea păcii şi a stabilităţii în Orientul Mijlociu.

În calitate de deputaţi în Parlamentul European putem oferi o perspectivă suplimentară pentru relaţiile din Orientul Mijlociu, deoarece putem gândi şi acţiona în afara canalelor diplomatice convenţionale. Având în vedere acest lucru, am militat pentru instituirea unui grup de lucru care să se ocupe de criza din Orientul Mijlociu. Ţinând seama de noile evoluţii din Orientul Mijlociu, este important să sprijinim cu fermitate soluţia care implică existenţa a două state - un stat israelian aflat între graniţe sigure şi un stat palestinian aflat între graniţe sigure. Nu trebuie să permitem ca aceste principii să fie puse la îndoială.

Doamnelor şi domnilor, aş dori să afirm că, în cadrul activităţii noastre de zi cu zi, avem de-a face cu multe probleme, legate uneori de situaţii foarte specifice. Nu ar trebui să ne uităm niciodată originile sau să pierdem din vedere valorile care ne unesc. Uniunea Europeană de astăzi, liberă, paşnică şi angajată social, s-a aflat pentru mult timp într-un proces de formare.

Trebuie să însufleţim temelia pe care se bazează Uniunea Europeană. Din aceste motive vă sunt deosebit de recunoscător pentru încurajările dvs. şi pentru sprijinul continuu acordat iniţiativei mele de creare a unei „case a istoriei europene”. Aş dori să mulţumesc în mod deosebit nu doar vicepreşedintelui Miguel Angel Martínez Martínez pentru sprijinul său constant, ci şi colegilor mei din această Cameră. „Casa istoriei europene” va fi utilizată ca loc în care ne putem reaminti identitatea noastră europeană şi în care aceasta poate fi reînnoită. Deciziile de bază pentru crearea Casei au fost deja luate.

Şedinţele de constituire ale celor două organisme de control au fost ţinute ieri. Cu sprijinul dvs. - dacă pe 7 iunie voi fi reales, bineînţeles, ca deputat în Parlamentul European - mă voi dedica sarcinii de garantare a finalizării „Casei istoriei europene” până la sfârşitul următoarei perioade legislative, în 2014.

În 2014 vom comemora o sută de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial. După o sută de ani trăim într-o Europă nouă, a păcii, libertăţii şi unităţii.

Mulţi oameni ne sprijină în eforturile constante pe care le facem. Doresc să mulţumesc în mod deosebit întregului personal angajat în serviciile administrative ale Parlamentului European, mai ales noului nostru secretar-general, Klaus Welle, şi adjunctului său, David Harley, ale căror angajament, cunoştinţe de specialitate şi dedicaţie ne fac posibilă activitatea politică.

(Aplauze)

Meritaţi mulţumirile noastre, sprijinul şi aprecierea noastră.

Îmi extind cele mai sincere mulţumiri faţă de personalul din cabinetul meu, însă, mai presus de toate, vă mulţumesc dvs., colegilor mei, în special Biroului şi preşedinţilor grupurilor politice, pentru cooperarea plină de încredere. Tocmai a avut loc o altă şedinţă a Conferinţei preşedinţilor. Luni seara a avut loc o şedinţă a Biroului, iar o alta va avea loc astăzi. În ceea ce priveşte problemele fundamentale ale democraţiei europene, am putea spune că nu au fost luate decizii discutabile, într-adevăr controversate, şi că am căzut de acord asupra problemelor de bază. S-a creat o relaţie de încredere pentru care sunt sincer recunoscător.

Am realizat foarte multe împreună şi trebuie să câştigăm încă o dată încrederea electoratului. Facem acest lucru, fiind ferm convinşi că acesta este modul istoric corect spre o unificare europeană. Campania electorală ce urmează ne dă posibilitatea de a vorbi cu cetăţenii despre motivul pentru care Uniunea Europeană este necesară. Aş dori să fac un apel către toţi cetăţenii să participe la alegeri şi să-şi acorde votul pentru viitorul Europei în secolul 21.

Noul Parlament va avea foarte multe de făcut. Va trebui să contribuie la depăşirea crizei economice şi financiare, la punerea în aplicare a politicii europene energetice, la trecerea la o economie cu emisii scăzute de CO2, la asigurarea unei securităţi crescute pentru cetăţenii Europei şi a păcii şi a stabilităţii în întreaga lume. Activitatea noastră a oferit o bază utilă pe care noul Parlament ales poate construi.

Activitatea mea de doi ani şi jumătate în calitate de Preşedinte al Parlamentului European a reprezentat o provocare colosală, de care m-am ocupat cu plăcere şi cu dedicare şi voi continua să fac acest lucru până pe 14 iulie. Este un mare privilegiu să mă aflu în serviciul Europei.

Vă mulţumesc sincer pentru încrederea pe care mi-aţi acordat-o şi pentru fiecare moment al acestui efort combinat de creare a unei Europe unite. Vă urez numai bine pe viitor.

(Aplauze prelungite)

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE-DE. – (FR) Domnule Preşedinte, stimate dle Pöttering, doamnelor şi domnilor, acest Parlament reprezintă vocea a 500 milioane de europeni, iar aceştia nu sunt suficient de conştienţi de acest fapt.

Sunt şi mai puţin conştienţi de faptul că acest Parlament are o inimă şi un suflet. Dle Pöttering, în timpul celor doi ani şi jumătate ai preşedinţiei dvs. nu aţi fost doar purtătorul de cuvânt al cetăţenilor, ci aţi personificat şi inima, generozitatea şi solidaritatea Europei. Există persoane care spun că nu este posibil să te îndrăgosteşti de Europa; aţi demonstrat opusul.

Cu toate că această legislatură se apropie de sfârşit, aş dori să subliniez cât de mult a progresat integrarea europeană şi cât de mult a contribuit Parlamentul sub conducerea dvs. la acest proces. Voi menţiona doar cele mai remarcabile exemple, la care v-aţi referit deja: pachetul energetic şi privind schimbările climatice, Directiva privind serviciile, perspectiva financiară 2007-2013 şi, mai recent, reglementarea pieţelor financiare.

Cu toate acestea, decât să trecem în revistă o listă anostă de directive şi regulamente, aş dori să subliniez, dincolo de legislaţia adesea foarte tehnică pe care o dezbatem şi o adoptăm aici, cât de importantă este activitatea noastră comună. Această importanţă reprezintă interesul general al europenilor. Deseori se spune că Europa se află departe de cetăţenii săi. Însă probleme precum siguranţa jucăriilor, cercetarea în domeniul prevenirii bolilor rare sau al bolii Alzheimer, protecţia consumatorului, măsurile privind protecţia mediului şi lupta împotriva încălzirii globale, politica energetică sau apărarea drepturilor omului în întreaga lume sunt ele oare într-adevăr departe de viaţa cotidiană a cetăţenilor?

Sub preşedinţia dvs., acest Parlament a cunoscut şi alte progrese majore. Mă gândesc la reforma internă, la realizarea căreia aţi contribuit şi care va transforma instituţia noastră într-una mai transparentă şi mai eficientă, şi la noul statut al deputaţilor în Parlamentul European şi al asistenţilor lor. Sub preşedinţia dvs., Parlamentul a multiplicat iniţiativele în cadrul Anului european al dialogului intercultural, făcând dreptate abundenţei de culturi şi convingeri din societatea noastră, şi transmiţând cea mai bună imagine posibilă a Europei: aceea a deschiderii şi a toleranţei. Sub preşedinţia dvs., Parlamentul a înţeles care este importanţa viitorului regiunii mediteraneene şi dorinţa acesteia de a contribui la realizarea păcii în Orientul Mijlociu.

Dle Preşedinte, la 25 martie 2007, aţi semnat în numele nostru Declaraţia de la Berlin, comemorând 50 de ani de existenţă a Uniunii Europene. Această declaraţie le aminteşte celor care poate au uitat care este obiectivul activităţii noastre zilnice, respectiv integrarea unei Europe libere, democratice, tolerante, care respectă statul de drept. Luând iniţiativa creării unei Case a istoriei europene, conferiţi o dimensiune durabilă activităţii efectuate de dvs. şi de predecesorii dvs. şi de toţi cei care au contribuit fiecare în felul lor la istoria noastră comună.

Pentru toate aceste fapte, aş dori pur şi simplu să vă mulţumesc, dle Preşedinte.

(Aplauze)

  Martin Schulz, în numele Grupului PSE. – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor! Aş dori să vă mulţumesc, dle Preşedinte, pentru activitatea dvs. În numele grupului meu, aş dori să spun că v-aţi achitat de funcţia dvs. cu multă demnitate. Aţi conferit demnitate Parlamentului prin felul în care aţi prezidat această Cameră.

Nu este momentul să vă trecem în revistă activitatea. Moştenirea lăsată de Preşedintele Parlamentului European face întotdeauna obiectul unei analize politice minuţioase. Putem fi de acord sau nu cu un lucru sau altul. Trecerea în revistă a activităţii Preşedintelui trebuie să se concentreze asupra a ceea ce acesta a realizat pentru succesul acestei Camere. V-aţi prezentat concluziile. Nu există nimic de adăugat. Rămâne de aceea întrebarea: ce a făcut Preşedintele, ca fiinţă umană, pentru această Cameră? Pentru mine şi pentru colegii mei din Grupul Socialist din Parlamentul European, este clar că aţi conferit demnitate acestei Camere, atât în interior, cât şi în exterior.

Această Cameră nu se comportă întotdeauna cu demnitate. Acest lucru este însă valabil pentru parlamentele din întreaga lume. Demnitatea unei adunări parlamentare comune multinaţionale cu peste 700 de membri din 27 de state, care fac parte din opt grupuri parlamentare diferite, care aparţin unor credinţe diferite, care au pielea de culori diferite, care au tradiţii politice diferite, care au trecut prin dezvoltări istorice diferite, trebuie protejată. Este dificil ca aceştia să fie uniţi şi să li se ofere un sentiment de unitate prin propria lor reprezentare. Însă dvs. aţi reuşit acest lucru. Iar pentru aceasta meritaţi sincerele noastre mulţumiri.

(Aplauze)

Dle Preşedinte, v-aţi ocupat de multe lucruri în cursul mandatului dvs. de doi ani şi jumătate. Pentru a sprijini cele afirmate despre felul în care v-aţi exercitat funcţia, aş dori să subliniez în numele grupului meu un punct asupra căruia părerile noastre au fost comune şi când aţi reprezentat această Cameră printr-o voce care s-a extins cu mult peste limitele diviziunilor politice, oferind astfel o voce persoanelor private de drepturi dintr-un loc compus exact în felul descris de mine anterior. V-aţi ridicat vocea împotriva scandalului de la Guantanamo într-un moment când nu era simplu să faci aşa ceva. Acest fapt, dle Preşedinte, va rămâne o piatră de hotar durabilă în mandatul dvs. Aţi demonstrat că cerinţa pe care v-aţi impus-o de a fi o persoană tolerantă şi cosmopolită, pe de o parte, şi angajată faţă de credinţa dvs. fundamentală creştină, pe de altă parte, a fost îndeplinită.

Plasând însă în centrul activităţii dvs. demnitatea umană, în totalitatea sa, provenind ea fie din tradiţia iluminismului, fie, în cazul dvs., din credinţa religioasă, aţi câştigat distincţia de bun Preşedinte al Parlamentului European şi ne vom aminti de dvs. în acest fel. Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze puternice)

  Graham Watson, în numele Grupului ALDE. – Dle Preşedinte, cuvintele dvs. de astăzi au fost tipice pentru mandatul dvs. de Preşedinte. Grupurile noastre nu cad întotdeauna de acord, însă, în timpul mandatului dvs. v-aţi dovedit a fi o figură onestă, corectă şi unificatoare, o persoană a cărei modestie ascunde multele dvs. realizări.

Aţi fost ales pe baza unui angajament valoros de implicare a Parlamentului într-un dialog intercultural, însă realizările dvs. merg mai departe de atât. În ceea ce priveşte indemnizaţiile deputaţilor, aţi finalizat activitatea vitală începută de Pat Cox. În ceea ce priveşte procedurile parlamentare, aţi supravegheat reformele solicitate de multă vreme de mulţi dintre noi şi prin iniţiative precum Europarl TV aţi sprijinit metodele moderne de comunicare cu cetăţenii noştri. Acesta este un palmares de care puteţi fi mândru şi o moştenire pe baza căreia succesorii dvs. ar trebui să construiască în continuare.

Sper că veţi scrie despre experienţele şi impresiile dvs. Ele sunt prea interesante pentru a fi lăsate în recile şi puternicele braţe ale uitării. În plus, după cum spunea poetul Emerson, nu există istorie, există doar biografii. Acest Parlament a devenit mai puternic în decursul timpului. Va fi încă şi mai puternic sub Tratatul de la Lisabona, dacă şi când acesta va fi ratificat. Va fi interesant de văzut ce planuri vor avea preşedinţii viitori pentru a extinde rolul pe care l-aţi jucat, reflectând valorile comune şi principiile pe care le preţuim.

Însă astăzi cred că vorbesc în numele multora când afirm că v-aţi câştigat respectul şi afecţiunea noastră. Ca şi în cazul dvs., acesta este ultimul meu discurs în plen în actuala mea funcţie. În calitate de lider al grupului din care fac parte din 2002, ştiu ce înseamnă dorinţa, care apare după o vreme, de a face şi altceva. Cu toate că nu mă voi mai afla din nou în acest scaun, ştiu că sunteţi conştient de faptul că mi-ar plăcea foarte mult să încerc să stau în locul unde vă aflaţi dvs. Dle Preşedinte, vă mulţumesc în numele grupului meu. Le mulţumesc serviciilor care organizează sesiunile, interpreţilor şi întregului personal care au contribuit la buna activitate pe care aţi realizat-o în calitate de Preşedinte al Parlamentului.

(Aplauze)

  Cristiana Muscardini, în numele Grupului UEN. – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în timpul acestui mandat, Parlamentul, mai ales sub preşedinţia dvs., şi-a consolidat capacitatea de a avea un impact politic asupra viitorului Uniunii, chiar dacă va trebui să aşteptăm noul tratat pentru a vedea concretizate ambiţiile acelora care au crezut întotdeauna în necesitatea puterii legislative sporite a instituţiei noastre, care este unică în lume deoarece este aleasă de cetăţenii a 27 de ţări.

Evenimente - de multe ori tragice - s-au succedat des şi repede în timpul acestui mandat şi, de multe ori, mai ales în timpul ultimilor doi ani şi jumătate, Parlamentul, prin dvs., dle Preşedinte, a putut exercita un rol crucial în medierea propunerilor. Rolul nostru a devenit unul din ce în ce mai evident din punct de vedere politic, care trebuie să ne ajute să depăşim diferenţele de partid care ne dezbină în propriile noastre ţări, astfel încât să putem atinge ţinte comune în interesul comun al popoarelor noastre şi să putem asigura mai multă dreptate, pace şi siguranţă în lume.

Când a început această legislatură, am văzut în sfârşit alăturându-ni-se naţiuni care au fost private multe decenii de libertate, iar aderarea României şi a Bulgariei în timpul legislaturii parlamentare a consolidat imaginea lumii despre o Europă care este capabilă să creeze unitate respectând diferenţele.

Ne încheiem mandatul în mijlocul unei crize economice care ne-a făcut să realizăm că avem de-a face cu o criză a sistemului, iar noul Parlament trebuie de aceea să fie şi o forţă motrice care va ajuta societatea să redescopere valori prea des neglijate în ziua de astăzi. Acum mai mult ca oricând, democraţia parlamentară din Europa şi de la nivel naţional reprezintă o garanţie a libertăţii.

Dle Preşedinte, vă mulţumesc în numele grupului meu şi în nume personal pentru angajamentul dvs. - ne-aţi reprezentat pe toţi - şi pentru marea contribuţie pe care aţi adus-o la instituirea reputaţiei instituţiei noastre, pentru care solicităm nu doar mai multă transparenţă ca oricând, ci şi atenţia cuvenită referitor la anumite secţiuni ale mass-mediei, care au devenit interesate de Europa doar în scopul de a da naştere unor dezbateri mărunte, superficiale, în loc să contribuie la sporirea sensibilizării comune şi a progresului împărtăşit.

Dle Preşedinte, după 20 de ani petrecuţi în acest Parlament, simt că este de datoria mea să mă alătur dvs., care m-aţi reprezentat excelent în această Cameră, şi să mulţumesc milioanelor de cetăţeni europeni care contribuie prin truda lor zilnică şi prin respectarea principiilor solidarităţii, justiţiei şi a rădăcinilor trecutului nostru la dezvoltarea unei societăţi care respectă mai mult drepturile şi care este mai conştientă de propriile sale îndatoriri.

  Monica Frassoni, în numele Grupului Verts/ALE. – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor! Dle Preşedinte, aţi avut imensul privilegiu să prezidaţi cea mai originală instituţie din lume, iar noi, membrii Grupului Verts/ALE, suntem convinşi că aţi făcut acest lucru cu motivaţie şi pasiune şi vă mulţumim pentru acest fapt.

Acum doi ani şi jumătate când am candidat împotriva dvs. la preşedinţia Parlamentului European în numele grupului meu, am pus accentul pe necesitatea unui Preşedinte al Parlamentului care să reprezinte o instituţie liberă de interesele statelor membre şi de presiunile efectuate de grupurile financiare de influenţă, care să conducă o administraţie liberă aleasă pe bază de merit şi nu de loialitate politică şi care să fie capabil să se adreseze unui public din ce în ce mai divizat şi indiferent. Atunci am criticat cu tărie decizia comună luată de dvs. şi de Grupul Socialist din Parlamentul European de a elimina orice încercare de relansare a dezbaterii constituţionale urmând referendumurile din 2005, o greşeală enormă care a facilitat pentru statele membre încercarea de a-şi însuşi din nou procesul reformei europene.

Doi ani şi jumătate mai târziu, noi, membrii Grupului Verts/ALE, v-am evalua activitatea, domnule Preşedinte Pöttering, ca pe una cu urcuşuri şi coborâşuri. V-am aprobat şi sprijinit activitatea din Orientul Mijlociu, mai ales activitatea dvs. în cadrul preşedinţiei Adunării Parlamentare euro-mediteraneene. V-am apreciat orientarea proeuropeană de neclintit, ideea unui Parlament deschis cetăţenilor, grupurilor, asociaţiilor şi celor mai îndrăzneţe iniţiative culturale, precum şi fermitatea dvs. privind statutul asistenţilor.

Am apreciat de asemenea angajamentul dvs. hotărât faţă de drepturile fundamentale, chiar şi în cazuri care nu corespundeau întocmai cu dorinţele majorităţii Parlamentului European, de la Rusia la China, şi v-am apreciat noua motivaţie ecologică, confirmată prin comentariile dvs. de adineauri asupra schimbărilor climatice.

Cu toate acestea, este de asemenea clar, dle Preşedinte, că, sub preşedinţia dvs., Parlamentul şi-a continuat transformarea treptată de la o instituţie care solicită şi luptă pentru democraţie într-o adunare care este prea adesea docilă şi atentă să nu provoace nelinişti în diferite guverne. Parlamentul s-a resemnat să nu facă din această luptă sau din transparenţă domenii privilegiate faţă de care electoratul are vizibilitate - este suficient să ne gândim la eşecul înscenat al comitetului de lucru privind grupurile de influenţă, a cărui activitate s-a încheiat astăzi nerealizând nimic, în ciuda unei rezoluţii foarte explicite aprobate acum un an, sau ne putem gândi la tăcerea privind problema celor două sedii de la Strasbourg şi Bruxelles şi risipa de bani şi CO2, care sunt de neînţeles pentru electoratul nostru.

Domnule Preşedinte, voi încheia. Prin reformele succesive ale normelor, preşedinţia dvs. a supravegheat de asemenea centralizarea graduală a puterii în mâinile câtorva persoane din instituţia noastră, în ceea ce priveşte consolidarea activităţii comisiilor şi rolul individual al deputaţilor şi intensificarea activităţilor de promovare a diversităţii şi a pluralismului.

Dle Preşedinte, poate că va exista o nouă majoritate în noul Parlament, însă suntem siguri de un lucru: îndelungata luptă pentru o democraţie europeană puternică, respectată, pluralistă şi înţelegătoare nu s-a terminat şi, cel puţin din acest punct de vedere, vă vom avea mereu alături.

  Francis Wurtz, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dle Preşedinte, preşedinţia dvs. a fost marcată – după cum tocmai aţi subliniat – de evenimente de o importanţă politică majoră, care au reprezentat din mai multe puncte de vedere o provocare pentru Europa şi, în acelaşi timp, şi pentru Parlament.

Unele dintre acestea se regăsesc în cadrul Uniunii, mai ales în ceea ce unii numesc criza instituţională, pe care eu aş descrie-o în schimb ca un simptom suplimentar al crizei de încredere sau al crizei de legitimitate a modelul actual european în rândul a din ce în ce mai mulţi concetăţeni.

Alte provocări au o dimensiune internaţională, precum conflictul din Orientul Mijlociu, pe care l-aţi menţionat. Acesta, departe de a avansa spre o pace dreaptă şi durabilă, se înrăutăţeşte privind cu ochii şi otrăveşte relaţiile internaţionale, când nu ameninţă coeziunea societăţilor noastre.

Alte probleme zguduie întreaga planetă şi putem menţiona aici criza mediului şi, în fond, criza financiară, economică, socială şi politică, care ne impune anumite alegeri la nivel de societate, chiar de civilizaţie.

În acest context excepţional de complex aţi avut sarcina de a conduce Parlamentul European şi de a îl reprezenta în faţa statelor membre şi a lumii. Grupul meu şi cu mine suntem de părere că v-aţi îndeplinit datoria cu cinste.

Bineînţeles, alegerile noastre politice sunt în mod limpede diferite şi uneori divergente. Cu toate acestea, deţinătorul unei funcţii înalte precum cea a dvs. este judecat tocmai prin abilitatea de a gestiona aceste conflicte de idei, necesare şi sănătoase, asigurând în acelaşi timp respectul pentru fiecare.

Acum pot spune că, în calitate de preşedinte al unui grup minoritar care, din punctul de vedere al multora, exprimă idei în afara opiniei majoritare, m-am simţit în largul meu sub preşedinţia dvs. Mai mult, în timp ce diferenţele noastre politice rămân în mod natural aceleaşi, relaţia dintre noi ca persoane s-a îmbogăţit vizibil.

Domnule Preşedinte, ne cunoaştem de 30 de ani. Am început să ne cunoaştem într-adevăr în ultimii 10 ani ai excelentei noastre cooperări din cadrul Conferinţei preşedinţilor. Vă apreciez enorm etica personală, care v-a ajutat să recunoaşteţi - cel puţin aşa cred - că este posibil să fii în acelaşi timp comunist, democrat, european şi umanist. Vă mulţumesc.

(Aplauze)

  Preşedintele. − Vă mulţumesc, dle Wurtz. Doamnelor şi domnilor, aş dori să adresez în numele tuturor mulţumiri domnului Wurtz, care a fost deputat din 1979 şi care va părăsi acum Parlamentul. Mulţumirile noastre se adresează de asemenea şi altor trei colegi, care se află aici din 1979 şi care vor părăsi acum Parlamentul: Klaus Hänsch, fost Preşedinte, Ingo Friedrich, fost vicepreşedinte şi chestor, şi Karl von Wogau, fost preşedinte al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi în prezent preşedinte al Subcomisiei pentru securitate şi apărare. Aş dori să-mi extind sincerele mulţumiri în numele tuturor faţă de aceste patru persoane şi faţă de toţi ceilalţi colegi care pleacă pentru enormul lor angajament. Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze puternice)

  Nigel Farage, în numele Grupului IND/DEM. – Domnule Preşedinte, Grupul Independenţă şi Democraţie a încercat în timpul acestei legislaturi să fie de folos, pozitiv şi constructiv.

(Reacţii diferite)

Da, deoarece am reprezentat vocea opoziţiei, iar într-o democraţie opoziţia este esenţială. Este vitală. Din păcate însă, după cum a subliniat şi preşedintele Václav Klaus când a venit aici, nu sunteţi într-adevăr de părere că ar trebui să existe şi un punct de vedere alternativ, iar ca rezultat al acestui fapt preşedinţia dvs. a fost marcată de felul profund dăunător în care i-aţi tratat pe deputaţii care au înfruntat şi care s-au opus Constituţiei/Tratatului de la Lisabona.

Momentul definitoriu pentru mine în această Cameră a fost când francezii au spus „nu”, când olandezii au spus „nu”, apoi irlandezii au spus „nu”, dar acest Parlament şi-a continuat activitatea cu încăpăţânare, ignorând dorinţele popoarelor. Chiar nu înţelegeţi acest lucru, nu-i aşa? „Nu” înseamnă „nu” şi este într-adevăr incredibil cum 499 de deputaţi au votat pentru ignorarea „nu-ului” irlandez şi pentru continuarea procesului legat de adoptarea tratatului. Ce fel de parlament este acesta? Dacă aţi fi crezut în democraţie, nu aţi fi trecut pur şi simplu cu buldozerul peste aceste trei rezultate de referendum.

Mai rău însă, vă temeţi atât de tare de opinia publică - ştiţi că nu mai aveţi prea multe şanse - că aţi recurs la abuzuri. Domnul Watson a spus că mă comport ca un huligan englez de fotbal, când eu pur şi simplu nu am făcut decât să subliniez că comisarul Barrot este un delapidator condamnat. Gary Titley a spus că sunt un reacţionar paranoic, care trăieşte la marginea societăţii. Ei bine, poate că are pe undeva dreptate, nu ştiu; însă Danny Cohn-Bendit, acest mare campion al liberei exprimări, a spus că opozanţii tratatului sunt bolnavi mintal, iar Martin Schulz, liderul socialiştilor, a spus în urma unuia dintre voturile de „nu” că nu trebuie să ne plecăm în faţa populismului şi că voturile de „nu” au deschis uşa fascismului.

Sper ca în următoarele patru săptămâni, în această campanie, electoratul Europei să poată vedea adevărata faţă a acestui proiect. Sunteţi naţionalişti; îi terorizaţi pe alţii; ameninţaţi; sunteţi antidemocratici; nu faceţi decât să vă daţi importanţă!

(Aplauze)

  Preşedintele. − Faptul că puteţi ţine un astfel de discurs arată că acesta este un Parlament European liber şi democrat!

(Aplauze)

  Daniel Hannan (NI). - Domnule Preşedinte, unora dintre colegi poate li se va părea greu de crezut acest lucru, însă îmi veţi lipsi. De când vă ştiu, mai întâi ca lider al Creştin-Democraţilor, apoi ca Preşedinte al acestui Parlament, aţi fost un model de demnitate, reţinere şi politeţe. Sunteţi un anglofil şi un eurofil în acelaşi timp şi reprezentaţi tot ce este mai bun din tradiţia integraţionistă. Veţi fi cu siguranţă foarte uşurat să auziţi că nu îmi pot aminti să fi fost vreodată de acord cu dvs.

(Râsete)

Însă, în cariera pe care am ales-o amândoi, ştim că implicarea ideologică este un bun rar, pe care îl apreciem chiar şi când îl descoperim într-un adversar.

Vă amintiţi cum ne-am aflat în conflict asupra interpretării date de dvs. Regulamentului de procedură al acestei Camere. Aceia dintre noi care au dorit referendumuri privind Tratatul Constituţional şi-au prezentat argumentele prin explicaţii paşnice asupra votului. Dreptul nostru de a proceda astfel a fost stabilit în mod lipsit de echivoc prin Regulamentul de procedură. Aţi ales în mod arbitrar să nu aplicaţi aceste reguli - nu aţi încercat să le schimbaţi, ceea ce ar fi necesitat o anumită perioadă de timp, dvs. pur şi simplu le-aţi ignorat. Nu este momentul să discutăm din nou asupra acestei probleme. Dar permiteţi-mi să spun următoarele: Preşedintele Parlamentului trebuie să reprezinte întreaga Cameră, inclusiv pe cei care exprimă puncte de vedere minoritare, iar dacă ne trataţi diferit, deschideţi uşa despotismului. De exemplu, aproape în fiecare lună au loc aici demonstraţii despre una sau alta, iar acestea sunt tolerate, însă când ridicăm pancarte cu un singur cuvânt pe ele: „referendum”, dvs. trimiteţi aprozii să ne înşface bannerele, iar mulţi dintre noi au fost ulterior amendaţi.

Înţeleg de ce cuvântul „referendum” iscă atâta nelinişte în această Cameră: electoratele a trei naţiuni au respins modelul dvs. constituţional. V-au făcut să vă simţiţi vulnerabil, iar din această cauză aţi devenit irascibil şi pentru că nu puteaţi să-i atacaţi direct pe alegători, v-aţi vărsat toată frustrarea asupra noastră, asupra minorităţii eurosceptice vizibile din această Cameră.

Dragi colegi, nu mă aştept să vă schimbaţi părerile despre oportunitatea centralizării puterii la Bruxelles. Însă, din propriul dvs. punct de vedere, v-aş îndemna să fiţi ceva mai imparţial în tratarea acelora dintre noi care reprezintă minoritatea. Dacă aţi putea să vă învingeţi antipatia pe care o aveţi din reflex pentru noi, poate aţi descoperi că aceasta v-ar sprijini propriul profil democratic. Toate organizaţiile au nevoie de critici. Insistenţa dvs. conform căreia UE este un bun absolut şi că orice fel de critică la adresa ei este ori necinstită ori xenofobă nu v-a adus nici un beneficiu, deoarece, fără o analiză minuţioasă critică, instituţiile de la Bruxelles devin exagerate, îngrijindu-se doar de propriile interese, şi corupte.

Dragi prieteni, sper ca în iulie să fim mai mulţi susţinători ai suveranităţii aici. Pentru prima oară în 50 de ani, acest Parlament va avea ceva din natura unei opoziţii oficiale. Succesorul dvs., Hans-Gert, va decide cum să trateze acea opoziţie, însă sper că se va ridica la înălţimea valorii de toleranţă pe care această Cameră pretinde că o îmbrăţişează.

(Aplauze)

  Preşedintele. − Am luat notă de acest lucru.

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Domnule Preşedinte, vă sunt recunoscător pentru posibilitatea de a adresa câteva cuvinte în numele preşedinţiei şi în numele Consiliului, ca răspuns la alocuţiunea dvs. şi la intervenţiile venite din partea reprezentanţilor grupurilor politice. Pentru noi este foarte important că aceşti cinci ani ai legislaturii au coincis cu primii cinci ani de statut de membru al Uniunii Europene al Republicii Cehe şi al celorlalte ţări care au aderat la acel moment. Cu atât mai mult cu cât Republica Cehă a avut privilegiul să deţină preşedinţia Consiliului pe ultima sută de metri a acestei legislaturi.

Aş dori în primul rând să vă aduc un omagiu dvs., domnule Preşedinte, pentru modul exemplar în care aţi condus această instituţie în decursul ultimilor doi ani şi jumătate. Respectul de care vă bucuraţi din partea acestui Parlament, un respect care se ridică deasupra diviziunilor politice de partid, reprezintă o mărturie puternică a calităţilor dvs., în special a obiectivităţii şi a integrităţii dvs. Întrucât vă număraţi printre relativ puţinii membri aleşi prima dată în 1979, aţi putut aduce considerabila dvs. experienţă, înţelepciune şi importante cunoştinţe în cadrul acestei funcţii. Vorbind în mod special în numele preşedinţiei, pot spune doar că v-am apreciat foarte mult toate calităţile în cadrul contactelor pe care le-am avut înainte şi în timpul preşedinţiei noastre. În numele Consiliului, doresc să vă urez numai bine pe viitor.

Sper că îmi veţi permite, privind în urmă la ultimii cinci ani, să îi aduc un omagiu şi predecesorului dvs., dlui Borrell, care a manifestat aceleaşi calităţi de imparţialitate şi de spirit de conducere. Amândoi aţi făcut în aşa fel încât această funcţie de Preşedinte să se bucure de respect şi de stimă. Parlamentul şi Uniunea în general au toate motivele să vă fie recunoscătoare amândurora.

În timpul ultimilor cinci ani, acest Parlament s-a folosit în mod eficace de puterile şi prerogativele sale, inclusiv în domeniul important al codeciziei, când Consiliul şi Parlamentul nu se găsesc de aceeaşi parte a mesei, având uneori păreri şi obiective foarte diferite. În ciuda acestor diferenţe, ambele instituţii lucrează împreună la garantarea funcţionării sistemului. Putem să nu fim de acord şi să purtăm dezbateri constructive, însă facem acest lucru în cadrul unor reguli şi proceduri convenite. Cred că ambele instituţii pot fi mândre de angajamentul nostru comun faţă de funcţionarea sistemului, iar ultimii cinci ani au oferit o mulţime de exemple că acesta funcţionează şi funcţionează chiar foarte eficient.

Domnule Preşedinte, stimaţi deputaţi, în mai puţin de trei luni un nou Parlament îşi va începe mandatul. Vor veni mulţi deputaţi noi. Veţi alege un nou Preşedinte, iar un alt stat membru va sta aici în calitate de preşedinţie reprezentând Consiliul. Sunt sigur că, în următorii cinci ani, toţi vor privi cu recunoştinţă şi cu respect moştenirea pe care aţi lăsat-o dvs., domnule Preşedinte, acestei instituţii. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Margot Wallström, vicepreşedintă a Comisiei. − (DE) Domnule Preşedinte, sub preşedinţia dvs., relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie s-au dezvoltat foarte bine, pentru a nu spune lin. Este meritul dvs. că, indiferent de existenţa unei campanii electorale, când, după cum este general cunoscut, potenţialul de conflict se află la apogeu, dezbaterile politice normale nu s-au transformat niciodată într-o criză între instituţii.

Dacă îmi permiteţi să fac un comentariu personal, aş dori să vă mulţumesc călduros pentru abordarea constantă prietenoasă şi călduroasă faţă de munca dvs. Nu doar aţi acţionat întotdeauna cu politeţe, ci aţi întreprins şi acţiuni corective când a fost necesar. Şi v-aţi comportat întotdeauna ca un domn. Aş dori de asemenea să subliniez cât de important a fost pentru acest Parlament şi pentru întreaga Uniune Europeană faptul că aţi avut curajul şi voinţa să apăraţi principiile şi privilegiile democratice ale Parlamentului, chiar şi împotriva unor şefi de stat, când a fost cazul.

(Aplauze)

Aş dori de asemenea să vă felicit pentru cei 30 de ani în calitate de deputat ales în Parlamentul European. Personalitatea dvs. şi-a lăsat foarte mult amprenta asupra acestor decenii şi aţi avut o contribuţie semnificativă în modelarea dezvoltării Parlamentului.

Preşedintele Barroso ar fi dorit foarte mult să vină în persoană, însă, după cum ştiţi, participă la reuniunea la nivel înalt UE-Canada de la Praga. În numele preşedintelui Comisiei şi al întregii Comisii, aş dori să vă mulţumesc călduros pentru preşedinţia dvs. de succes. Vă mulţumesc.

(Aplauze)

  Preşedintele. − Doamnă vicepreşedintă, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc călduros pentru evaluările dvs. în mare măsură favorabile. Le urez tuturor colegilor mei care nu se prezintă pentru a fi realeşi numai bine pe viitor şi sper să ne reîntâlnim. Tuturor colegilor care se prezintă pentru a fi realeşi şi care vor fi realeşi, aş dori să le spun că sper să ne continuăm buna activitate, cu condiţia, bineînţeles, ca şi eu să fiu reales. Ceea ce au afirmat astăzi preşedinţii grupurilor politice m-a încurajat să continui pe drumul către o Europă unită. Mulţumiri tuturor şi sper să ne revedem.

(Aplauze puternice)

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreşedintă

  Thomas Mann (PPE-DE). – (DE) Doamnă preşedintă, am o întrebare privind ordinea în acest Parlament. La scurt timp după vot, când şedinţa a fost suspendată doar pentru scurt timp, un deputat în acest Parlament se pare că a reuşit să introducă în instituţie un candidat la alegerile parlamentare şi a făcut câteva fotografii îndrăzneţe cu aceasta, abuzând, astfel, în opinia mea, de instituţia noastră. Nu trebuie să li se ceară socoteală acestor persoane?

  Preşedinta. − Vă mulţumesc, domnule Mann. Vom cerceta cazul.

6. Timpul afectat votului (continuare)

  Preşedinta. − Continuăm acum cu votarea.

6.1. Reţele şi servicii de comunicaţii electronice, protejarea vieţii private şi protecţia consumatorilor (A6-0257/2009, Malcolm Harbour)

- - Înainte de votare:

  Hanne Dahl (IND/DEM). - Doamnă preşedintă, doresc să spun un singur lucru în legătură cu votul pe care urmează să ni-l exprimăm. Conform listei de votare, se pare că mai întâi votăm un text de compromis de la comisie, în locul amendamentelor. În mod normal, cred că ar fi trebuit să votăm amendamentele mai întâi, aşadar aş dori să vă solicit să faceţi uz de prerogativele dumneavoastră în temeiul articolului 19 din Regulamentul de procedură şi să modificaţi ordinea de votare astfel încât să votăm amendamentele. Mă refer la amendamentele privind drepturile cetăţenilor. Este un lucru foarte important atât pentru raportul Habour, cât şi pentru raportul Trautmann.

  Preşedinta. − Doamna Dahl, în ceea ce mă priveşte, nu este nicio problemă. Nu văd nicio problemă în ordinea de votarea privind raportul Harbour. Vom proceda aşa cum este prevăzut în liste.

6.2. Reţele şi servicii de comunicaţii electronice (A6-0272/2009, Catherine Trautmann)

- Înainte de votare:

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Doamnă preşedintă, am solicitat cuvântul deoarece nu sunt de acord cu ordinea de votare privind raportul Trautmann. Solicit să mi se dea cuvântul înaintea supunerii la vot a amendamentului de compromis 10, pentru a explica de ce ar trebui schimbată ordinea de votare.

− Înainte de votul asupra amendamentului 10:

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Doamnă preşedintă, aş dori să solicit modificarea ordinii de votare şi amendamentul de compromis 10 să fie supus la vot după ce s-a votat asupra unor solicitări identice din partea diferitelor grupuri, care trebuiau supuse la vot după amendamentul 10.

Motivul pentru care solicit acest lucru este acela că, în opinia mea, amendamentele depuse de diferite grupuri depăşesc mult amendamentul de compromis privind „protecţia drepturilor cetăţenilor referitor la intervenţia asupra accesului la internet sau a pragurilor de acces la internet”. Consider că ar fi un lucru bun pentru Parlament, care şi-a declarat în mod clar sprijinul pentru ruşinosul amendament Bono/Cohn-Bendit, de a-şi declara, încă o dată, sprijinul pentru protecţia la cel mai înalt nivel a drepturilor cetăţenilor.

Regret că, la finalul unei consultări foarte bune cu dna Trautmann, nu pot solicita acest lucru, însă această consultare amicală, rezultatul bun al pachetului în domeniul telecomunicaţiilor nu ar trebui să însemne, în ultimă instanţă, că diminuăm drepturile cetăţenilor en passant.

(Aplauze)

  Alexander Alvaro, în numele Grupului ALDE – (DE) Doamnă preşedintă, în temeiul articolului 154 şi al articolului 155 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa susţine solicitarea Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană de a schimba ordinea de votare a amendamentelor şi susţine supunerea la vot a amendamentelor 1 literele (c) şi (p), 2, 5, 6 şi 9 înaintea amendamentului de compromis 10. Printre altele, acest lucru se referă la faptul că - poate mai există şi altceva pe lista dumneavoastră de votare -, în urma moţiunii adoptate de grupul nostru ieri, amendamentul de compromis 10 nu va mai beneficia de susţinerea Grupului ALDE. În ceea ce priveşte procedura de votare, articolul 154 explică ce amendament trebuie abordat mai întâi în cazul unor solicitări corespunzătoare sau conflictuale. Pentru noi, este important ca hotărârea să fie emisă înaintea oricărei intervenţii asupra comportamentului individual. Iată de ce am eliminat acest amendament.

  Angelika Niebler, în numele Grupului PPE-DE. – (DE) Doamnă preşedintă, nu mă adresez acum în calitate de preşedintă a comisiei, ci ca raportoare a grupului din care fac parte privind raportul Trautmann. Solicit acestui plen să respingă moţiunea de procedură şi să permită votarea în ordinea pe care aţi propus-o pe listele de votare.

Doamnă Harms, nimeni din acest Parlament nu doreşte limitarea dreptului la acces liber la internet. Am inclus acest aspect în amendamentul de compromis pe care l-am discutat, timp de multe luni, cu preşedintele ceh în exerciţiu al Consiliului. Toate partidele politice au fost implicate deplin în aceste discuţii. Solicit menţinerea ordinii de votare propuse iniţial şi respingerea modificării acesteia în forma propusă acum de Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană şi de Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa.

  Catherine Trautmann, raportoare. − (FR) Doamnă preşedintă, în primul rând aş dori să menţionez faptul că, în ceea ce priveşte solicitarea de a modifica lista de votare, dacă am înţeles bine, dacă serviciile au inclus amendamentul de compromis, folosindu-şi bunul simţ, înaintea depunerii amendamentului de către grupuri, este deoarece conţinutul acestuia depăşea sfera amendamentului 46. Conţine clauze care nu se referă doar la restricţionarea accesului la internet, ci include şi toate procedeele care pot afecta negativ drepturile utilizatorilor.

În al doilea rând, aş dori să le comunic deputaţilor că acest compromis a fost depus la articolul 1, care se referă la sfera de aplicare, şi că, prin urmare, are un efect generalizat, în timp ce amendamentul depus de grupuri se referă la articolul 8, care produce efecte asupra obiectivelor regulatorilor naţionali.

În cursul negocierilor privind acest compromis, am lucrat cu încredere şi în armonie cu toate grupurile politice. Constat, doamnă preşedintă, că, în acest moment, unul dintre grupurile politice şi-a retras semnătura de pe acest amendament de compromis. Prin urmare, aş dori să vă spun că, în calitate de raportor, voi continua, bineînţeles, să susţin acest compromis, şi că am votat şi în favoarea amendamentului 46.

Aş dori să spun că, în condiţiile în care se desfăşoară aceste dezbateri, este mai înţelept ca decizia privind ordinea de votare să revină plenului, decât să o lăsăm exclusiv la latitudinea dumneavoastră sau a raportorului. Cu toate acestea, aş dori să vă prezint această solicitare într-un mod foarte direct, deoarece trebuie să se înţeleagă ce va urma dacă votul este inversat.

Dacă nu este inversat, lista rămâne aceeaşi. Dacă este inversat, amendamentul 46 este adoptat dacă obţine majoritate calificată. În această situaţie, doamnă preşedintă, aş dori să vă solicit, de asemenea, să supuneţi la vot amendamentul de compromis - care depăşeşte sfera amendamentului 46 - după votarea acestuia din urmă. Dacă amendamentul 46 nu obţine majoritatea calificată, în acel moment nu vom vota amendamentul de compromis şi, prin urmare, Parlamentul va trebui sa aleagă.

  Preşedinta. − Am ascultat opiniile câtorva persoane şi iau în considerare foarte atent ceea ce a spus raportorul.

Înaintea acestei votări, am decis să consult diferite servicii şi am ascultat foarte atent ceea ce s-a discutat. În calitate de preşedinte şi în temeiul articolului 155 alineatul (2), am competenţa de a decide cu privire la ordinea votare. Mi se pare că această chestiune este atât de importantă, atât pentru acest plen, cât şi în afara acestuia, încât ar fi bine să votăm asupra amendamentelor iniţiale, însă fac acest lucru şi din punct de vedere procedural, deoarece, după cum am înţeles, amendamentul 10 este un amendament de compromis care a apărut doar după votul în comisie. Aşadar, mi se pare că există motive, atât din punct de vedere procedural, cât şi de altă natură, pentru a inversa ordinea de votare.

(Parlamentul a acceptat cererea dnei Rebecca Harms.)

(Aplauze)

6.3. Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice și Oficiul (A6-0271/2009, Pilar del Castillo Vera)

–Cu privire la raportul Trautmann (A6-0272/2009)

  Catherine Trautmann, raportoare. – (FR) Doamnă preşedintă, am solicitat permisiunea ca şi noi să votăm amendamentul de compromis, deoarece are o sferă de aplicare mai mare decât amendamentul 46. Aţi decis să nu supuneţi la vot acest compromis fără a ne oferi o explicaţie şi fără a da un răspuns raportorului. Am dorit să vă facem cunoscut acest lucru şi să vă spun că regret că nu s-a dat curs recomandării noastre, nici recomandării raportorului privind votul în Parlament.

De asemenea, aş dori să menţionez - pentru a explica votul care tocmai a avut loc - că, atunci când nu se adoptă vreo parte a amendamentului de compromis, întregul pachet este supus procedurii de conciliere. Aceasta este consecinţa votării de astăzi.

  Preşedinta. − Mulţumesc, doamnă Trautmann. Cred că Parlamentul înţelege consecinţele acestui fapt, însă vă mulţumesc, totuşi, că aţi subliniat acest lucru. Nu ar fi fost potrivit să luăm celalalt amendament de compromis şi, într-adevăr, votul ar fi fost mai mult decât clar.

⁂

6.4. Benzile de frecvenţă pentru comunicaţiile mobile (A6-0276/2009, Francisca Pleguezuelos Aguilar)

6.5. Egalitatea de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă (A6-0258/2009, Astrid Lulling)

- Înainte de votul asupra amendamentului 14:

  Astrid Lulling, raportoare. – (FR) Doamnă preşedintă, sunt de acord cu dl Cocilovo, care a fost raportor pentru avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, de a introduce următoarea clauză în acest important articol 6: „În cazul în care legislaţia unui stat membru nu prevede afilierea obligatorie la sistemul de securitate socială obligatoriu a persoanelor care desfăşoară activităţi independente, afilierea se acordă la cererea soţului colaborator/soţiei colaboratoare”.

Voi explica ce vreau să spun prin acest lucru. Insistăm ca soţii colaboratori să fie asiguraţi în mod obligatoriu, astfel cum este prevăzut şi în cazul persoanelor care desfăşoară activităţi independente. Cu toate acestea, dacă într-o ţară persoanele care desfăşoară activităţi independente nu sunt asigurate în mod obligatoriu, nu putem cere aplicarea acestui principiu şi în cazul soţilor/soţiilor acestora, întrucât aceştia/acestea nu pot fi afiliaţi/afiliate la un regim de asigurări care nu există. Acesta este motivul pentru care trebuie adoptat acest alineat. Prin aceasta, exprim şi punctul de vedere al domnului Cocilovo privind acest aspect.

(Amendamentul oral nu a fost acceptat)

6.6. Îmbunătăţirea securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (A6-0267/2009, Edite Estrela)

– Înainte de votare:

  Edite Estrela, raportoare. – (PT) Doamnă preşedintă, aş dori să solicit serviciilor să ţină cont de faptul că versiunea în limba portugheză este cea originală pentru toate amendamentele.

În al doilea rând, aş dori să solicit modificarea ordinii de votare, precum şi supunerea la vot a amendamentului 43 de la comisie înaintea amendamentului 83, pe motiv de coerenţă.

În cele din urmă, aş dori să subliniez faptul că această directivă pe care urmează să o modificăm este veche de 17 ani şi este în mod clar depăşită. Directiva revizuită nu va intra în vigoare înainte de sfârşitul viitoarei legislaturi. Cu alte cuvinte, legiferăm pentru viitor, nu pentru prezent.

În mod special, legiferăm pentru binele cetăţenilor, oferindu-le mai multe motive de a vota în alegerile din iunie.

Prin urmare, voi încheia solicitându-le colegilor mei deputaţi să-mi susţină raportul.

  Astrid Lulling, în numele Grupului PPE-DE. – (FR) Doamnă preşedintă, după cum se prezintă situaţia actuală, sunt 89 de amendamente la acest raport. Este complet haotic, iar votarea la care urmează să participăm nu ne va permite să susţinem o dezbatere cu adevărat obiectivă cu Consiliul şi Comisia. Aceste 89 de amendamente sunt în total dezacord unele cu altele. Propun să retrimitem raportul la comisie deoarece, aşa cum spunea dna Estrela, avem suficient timp să facem acest lucru.

(Aplauze puternice)

  Preşedinta. − Doamnă Lulling, vă rog să îmi confirmaţi dacă faceţi sau nu această cerere în numele grupului politic din care faceţi parte.

  Astrid Lulling, în numele Grupului PPE-DE. – Da, doamnă preşedintă, nu fac niciodată ceva altfel decât în numele grupului meu politic!

(Râsete şi aplauze)

  Edite Estrela (PSE). – (PT) Doamnă preşedintă, nu are sens să retrimitem acest raport sau această propunere la comisie, deoarece a fost discutat cu toate grupurile. Se presupune că este susţinut de o majoritate a acestui Parlament. De asemenea, a fost discutat cu Comisia şi Consiliul.

Evident, oamenii au opinii diferite. Ştim că, din păcate, Consiliul, sub Preşedinţia cehă, a adoptat o atitudine conservatoare cu privire la promovarea egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei.

Prin urmare, solicit Parlamentului să voteze în favoarea propunerilor şi să îmi susţină raportul, deoarece acesta le va oferi cetăţenilor mai multe motive de a participa la votul pentru alegerile europene.

(Parlamentul a decis să retrimită chestiunea la comisie.)

6.7. Fondul european de ajustare la globalizare (A6-0242/2009, Gabriele Stauner)

6.8. Program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistenţă financiară comunitară pentru proiecte din domeniul energiei (A6-0261/2009, Eugenijus Maldeikis)

− - Înainte de votul asupra rezoluţiei legislative

  Reimer Böge, în numele Grupului PPE-DE. – (DE) Doamnă preşedintă, după o consultare scurtă cu raportorul, am convenit ca punctele 2, 3 şi 5 din rezoluţia legislativă să fie modificate. Aş sugera următorul text pentru punctul 2:

„Consideră că suma de referinţă indicată în propunerea legislativă poate fi compatibilă cu Cadrul financiar multianual doar dacă acesta este revizuit”;

La punctul 3, prima teză ar trebui eliminată, restul rămânând neschimbat: „reaminteşte că trebuie evitată orice realocare care ar avea impact ... ” şi aşa mai departe.

Punctul 5: „reaminteşte că procesul legislativ poate fi încheiat doar odată ce a fost convenită finanţarea programului ”.

(Amendamentele orale au fost acceptate.)

6.9. Directivele privind băncile afiliate instituțiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, dispozițiile de supraveghere și gestionarea crizelor (2006/48/CE şi 2006/49/CE) (A6-0139/2009, Othmar Karas)

− Înainte de votare:

  Udo Bullmann, în numele Grupului PSE. – (DE) Doamnă preşedintă, acest raport a fost discutat aprins în câteva grupuri şi, pentru a garanta un vot nepărtinitor, doresc să vă solicit să-mi daţi cuvântul înaintea votului asupra considerentului 3, pentru a putea să-mi exprim punctul de vedere cu privire la ordinea de votare.

− Înainte de votul asupra considerentului 3:

  Udo Bullmann, în numele Grupului PSE. – (DE) Doamnă preşedintă, raportul prezintă diferite idei privind modul de reglementare a capitalului de bază, iar amendamentele 91 şi 92 merg chiar mai departe pentru că prezintă o definiţie mai clară şi mai exactă a capitalului, care ne va scuti de multă muncă în viitor. Prin urmare, solicit ca acestea să fie votate în primul rând, iar amendamentul 89 la considerentul 3 să fie supus la vot ulterior. Sper ca şi colegii mei deputaţi să fie de acord şi, de asemenea, vă solicit să acceptaţi ca votul asupra amendamentului 89 la considerentul 3 să se facă prin apel nominal.

  Othmar Karas, raportor. − (DE) Doamnă preşedintă, aş dori să subliniez că, în cadrul dezbaterilor, am afirmat foarte clar că amendamentele sunt reflectate într-o formă suficient de detaliată în amendamentul de compromis. Prin urmare, solicit să se păstreze această ordine. Nu am nicio obiecţie cu privire la votul prin apel nominal.

(Parlamentul a acceptat cererea domnului Udo Bullman.)

6.10. Program comunitar de sprijinire a activităților specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare și al auditului (A6-0246/2009, Karsten Friedrich Hoppenstedt)

6.11. Protecţia animalelor în momentul uciderii (A6-0185/2009, Janusz Wojciechowski)

− Înainte de votare:

  Janusz Wojciechowski, raportor. − Doamnă preşedintă, am două sau trei puncte tehnice scurte, dar importante.

Mai întâi, avem un bloc de amendamente depuse de Comisia pentru agricultură, printre care se află şi amendamentul 64. Acest amendament trebuie votat separat. Amendamentul vizează chestiunea creării unui Centru Naţional de Referinţă, care este o parte importantă a întregului regulament. Comisia pentru agricultură a propus eliminarea obligaţiei de a crea centrul de referinţă la nivel naţional. În opinia mea, ca raportor, acest lucru contravine logicii generale a întregului regulament. Vă sugerez să votăm amendamentul 64 separat.

În al doilea rând, vă rog să ţineţi cont de amendamentul 28, care se axează pe chestiunea controversată şi emoţională privind sacrificarea rituală. Votând în favoarea acestui amendament, se va elimina posibilitatea unei interdicţii totale asupra sacrificării rituale la nivel naţional. Votând împotriva amendamentului 28, se va menţine posibilitatea acestei interziceri.

Al treilea punct se referă la amendamentul 85. Comisia a propus reducerea timpului afectat transportului animalelor de la ferme şi aşteptarea în abatoare până la 24 de ore. Votul în favoarea amendamentului 85 va elimina această reducere a timpului de transport. Votul împotriva amendamentului 85 va susţine propunerea Comisiei de reducere a tmpului de transport.

(Cererea a fost respinsă deoarece 40 de deputaţi s-au opus.)

6.12. Agenda socială reînnoită (A6-0241/2009, José Albino Silva Peneda)

- Înainte de votare:

  Philip Bushill-Matthews, în numele Grupului PPE-DE. – Doamnă preşedintă, foarte pe scurt, sper ca plenul să mă ierte pentru acest amendament oral la alineatul 14, în ultima clipă. Colegii mei poate că ştiu că este o chestiune delicată, iar pentru anumite limbi şi pentru anumite state membre, acest lucru generează dificultăţi. Este important să încercăm să obţinem un sprijin maxim pentru acest raport, la final.

Sugerez ca, în locul punctului 14 astfel cum este redactat, să înlocuim întregul punct cu unul care a fost deja aprobat de plen. Acesta a fost punctul 23 din Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la contribuţia la Consiliul European din primăvara anului 2009 în legătură cu Strategia de la Lisabona şi care acoperă exact acelaşi domeniu. Îi voi da citire; conţine doar câteva propoziţii:

„constată că unele state membre au introdus conceptul de salariu minim; sugerează faptul că şi celelalte state membre ar putea beneficia din analiza experienţei acestora; invită statele membre să protejeze precondiţiile referitoare la participarea socială şi economică a tuturor şi, mai ales, să ofere reglementări privind aspectele de tipul salariului minim sau alte aranjamente legale obligatorii sau acorduri colective, în conformitate cu tradiţiile naţionale care permit lucrătorilor cu normă întreagă să aibă un venit din care să trăiască decent”;-

După cum am spus, acest punct a fost aprobat de grupurile politice în trecut. Îmi cer scuze pentru că îl depun acum. Raportorul nu are nimic împotrivă şi sper că Parlamentul va permite cel puţin depunerea amendamentului oral.

(Amendamentul oral a fost acceptat.)

  Jan Andersson (PSE). - (SV) Vă mulţumesc foarte mult. Aş dori să menţionez ceva, foarte pe scurt, cu privire la traducerea suedeză. La punctele 13 şi 36, „venit minim” a fost tradus prin cuvântul suedez „minimilön”, adică „salariu minim”. Ar trebui să fie „minimiinkomst ”. Există o diferenţă între „minimiinkomst” şi „minimilön” şi este o greşeală de traducere în limba suedeză la punctele 13 şi 36.

6.13. Incluziunea persoanelor excluse de pe piaţa muncii (A6-0263/2009, Jean Lambert)

⁂

  Preşedinta. − În mod excepţional, dragi colegi, precum şi aceia care aşteaptă să ofere explicaţii privind votul, puteţi constata că este foarte târziu. Suntem aici de ceva timp, aşa cum sunt şi interpreţii. Sunt foarte multe explicaţii privind votul şi cred că nu le vom trece pe toate în revistă până la ora 15:00. Aceasta fiind situaţia, iau decizia, aşa cum am procedat anterior, ca aceste explicaţii privind votul să fie examinate la sfârşitul programului, în seara aceasta.

  Daniel Hannan (NI). - Doamnă preşedintă, normele stipulează foarte clar că, după vot, fiecare deputat are dreptul să ofere o explicaţie privind votul în cel mult 60 de secunde. Sunt conştient că interpreţii noştri sunt aici de foarte mult timp. Sunt conştient că reţinem foarte multe persoane de la masa de prânz. Aş dori să vă sugerez un compromis care a fost folosit de colegul dumneavoastră, vicepreşedintele Alejo Vidal-Quadras, ultima dată când s-a întâmplat acest lucru, ceea ce permite oamenilor să ofere explicaţii privind votul unul după altul, sporind considerabil gradul de rapiditate al procedurilor.

  Preşedinta. − Vă mulţumesc, domnule Hannan. Am luat în considerare acea formulă. Sunt atât de multe lucruri despre care cred că nu vor funcţiona. Veţi putea oferi explicaţii privind votul după votare, adică în seara aceasta. Îmi pare rău, însă este prea târziu - şi ştiţi cât de mult apreciez contribuţiile dumneavoastă!

Explicaţii scrise privind votul

- Propunere de decizie (B6-0268/2009)

  José Ribeiro e Castro (PPE-DE), în scris. – (PT) Comunicarea Comisiei Europene COM(2007)281 stabileşte o provocare pentru toate instituţiile europene: „A sosit vremea ca Brazilia să fie privită ca un partener strategic, dar şi ca un principal actor economic şi lider regional sud-american. ” Acest parteneriat a fost întemeiat la 4 iulie la Lisabona, în timpul preşedinţiei portugheze a Uniunii Europene. La 12 martie 2009, Parlamentul European a adoptat o recomandare adresată Consiliului care prevedea că „parteneriatul strategic ar trebui să permită stabilirea unui dialog periodic, structurat între membrii Congresului Naţional din Brazilia şi cei ai Parlamentului European”.

În ciuda acestei declaraţii de principii şi a solicitărilor mele adresate Preşedintelui Parlamentului, constat cu mâhnire că Parlamentul persistă în opţiunea anacronică de a face din Brazilia unica economie a ţărilor BRIC fără o delegaţie parlamentară independentă. Acest fapt contravine propriei decizii a Parlamentului şi demonstrează o inerţie deplorabilă şi o atitudine pe termen scurt, ţinând cont de importanţa reală a Braziliei în lume. Sper ca viitorii deputaţi în acest Parlament, în special cei portughezi, să contribuie la schimbarea acestei stări regretabile şi să stabilească o comunicare directă şi productivă cu Congresul Naţional din Brazilia.

Am votat împotrivă.

  Francis Wurtz (GUE/NGL), în scris. − Grupul GUE/NGL s-a abţinut de la votul privind numărul de delegaţii interparlamentare, datorită faptului că se făcea referire la Kosovo în formarea Delegaţiei pentru relaţia cu Albania, Bosnia-Herţegovina, Serbia, Muntenegru şi Kosovo.

Constituirea unei delegaţii pentru relaţia cu un stat auto-proclamat care este rezultatul încălcării dreptului internaţional constituie în sine o violare de facto a dreptului internaţional.

Această abţinere nu priveşte toate celelalte delegaţii la care se face referire în aceeaşi decizie, pe care o susţinem.

- Raport: Philippe Morillon (A6-0203/2009)

  Glyn Ford (PSE), în scris. − Sunt încântat să votez astăzi, aici, cu privire la acest raport de abrogare a directivei şi a 11 decizii devenite caduce şi constat că următorul nostru raport, cel al domnului Morillon (A6-0202/2009), va abroga încă alte 14 regulamente devenite caduce.

Îl felicit pe colegul meu pentru iniţiativă, pe care am dori să o repetăm în toate comisiile şi domeniile noastre de competenţă. Cu siguranţă, aş fi adeptul unor regulamente şi directive cu o perioadă fixă de valabilitate, fapt ce ar pune capăt acceptării în continuare de acte cu putere de lege şi regulamente, precum şi poverilor care, automat, se răsfrâng asupra noastră, a tuturor.

- Raport: Petya Stavreva (A6-0259/2009)

  Katerina Batzeli (PSE) , în scris – (EL) Grupul parlamentar PASOK a votat în favoarea raportului Stavreva, deoarece acesta oferă statelor membre posibilitatea de a alege măsuri de sprijinire a dezvoltării rurale în momente extrem de importante pentru aceste zone şi pentru fermieri. Textul original al propunerii Comisiei a fost de asemenea îmbunătăţit pe baza amendamentelor depuse în Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

Cu toate acestea, nu se pot accepta în niciun caz reduceri oportuniste ale limitelor financiare pentru politica în domeniul agriculturii, pe motivul deţinerii de resurse neutilizate. Bugetul comunitar nu poate fi reciclat prin utilizarea mecanismului de flexibilitate. În locul acestuia, ar fi de preferat, din punct de vedere politic şi material, să discutăm o creştere a bugetului comunitar, astfel încât politicile comunitare existente, inclusiv PAC, să nu fie afectate, şi care va trebui folosit pentru a acoperi finanţarea unor politici noi, pentru abordarea crizei şi îmbunătăţirea competitivităţii UE.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea Raportului referitor la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).

Susţin acest act deoarece prevede alocarea a 250 de milioane de euro suplimentare faţă de fondurile planificate pentru 2009, precum şi mai multă flexibilitate în alocarea şi utilizarea mijloacelor financiare pentru dezvoltarea internetului în bandă largă în zonele rurale şi pentru noile provocări din domeniul agriculturii.

Această suplimentare a FEADR este necesară, mai ales în condiţii de criză. România trebuie să acceseze acest fond prin proiecte viabile, în scopul dezvoltării satelor noastre şi a creşterii nivelului de trai al oamenilor din zonele noastre rurale.

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris. – (SK) Raportul privind propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN), în scris. – (PL) Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală reprezintă o mare oportunitate pentru regiunile subdezvoltate istoric. De asemenea, fondul reprezintă o oportunitate de a reduce decalajele dintre statele membre vechi şi cele noi.

În administrarea fondului, trebuie să se ţină cont de faptul că politica agricolă comună este plină de nedreptate şi inegalitate. Diferenţele în acordarea subvenţiilor şi astfel în veniturile fermierilor determină menţinerea acestor decalaje, şi chiar mărirea acestora. Aceste diferenţe se referă nu numai la situaţia economică a celor care locuiesc în zonele rurale, ci şi la întreaga infrastructură, inclusiv la accesul la internet. Prin urmare, trebuie să ne amintim că fermierii germani, de exemplu, primesc subvenţii care sunt de două ori mai mari decât cele primite de fermierii polonezi şi de trei ori mai mari decât cele acordate fermierilor români.

De asemenea, trebuie să ne amintim că regiunile care au nevoie cel mai mult ajutor se află în România, Bulgaria şi în estul Poloniei.

- Raport: Richard Corbett (A6-0273/2009)

  Guy Bono (PSE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport prezentat de colegul meu englez, membru al Grupului Socialist din Parlamentul European, dl Corbett, privind revizuirea generală a Regulamentului de procedură al Parlamentului.

Am susţinut iniţiativa preşedintelui Grupului Socialist, dl Schultz, care a intenţionat să folosească această revizuire pentru a-l împiedica pe conducătorul francez al unui partid de extremă dreapta de a avea onoarea de a prezida sesiunea inaugurală a noului Parlament.

Conform noilor dispoziţii, sesiunea inaugurală a Parlamentului, care va avea loc la 14 iulie, va fi prezidată de preşedintele care îşi încheie mandatul, dacă este reales, sau de unul dintre cei 14 vicepreşedinţi în ordinea de precedenţă, în cazul realegerii.

De fapt, democraţia europeană se bazează pe principiile respectului şi toleranţei între popoare pe care dl Le Pen le ignoră intenţionat, prin încăpăţârea cu care face remarci revizioniste.

  Glyn Ford (PSE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport, în special în favoarea amendamentelor 51 şi 52 care prevăd înlocuirea decanului de vârstă care îndeplineşte funcţia de preşedinte la şedinţa inaugurală a noului Parlament printr-o „alegere provizorie”. Nu înţeleg de ce am avut tot timpul acest articol ciudat. Poate că „fondatorul sau fondatoarea ” acestui Parlament a avut o logică pentru acest fapt. Deputatul cu cel mai lung mandat are, cel puţin, avantajul experienţei, în locul celui al vârstei.

S-a întâmplat deja ca sistemul să fie abuzat de dl Le Penn şi de Frontul său Naţional când, în 1989, Claude Autant-Lara a aterizat în acest Parlament şi a făcut o farsă la şedinţa inaugurală printr-o intervenţie lungă şi foarte jignitoare. Luni întregi a stat deoparte, după ce şi-a îndeplinit rolul de a fi adus ridicolul în Parlamentul European. Nu putem ca, după 20 de ani, să-i oferim domnului Le Penn o a doua ocazie de a discredita Europa.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Scopul raportului domnului Corbett este de a alinia Regulamentul de procedură al Parlamentului la practica curentă a consensului general şi a negocierilor prealabile în grupuri mici, care transformă şedinţa plenară în nimic altceva decât o reuniune care înregistrează texte întocmite anterior de o mână de experţi. Rezultatul obţinut este instituţionalizarea unui vot public final asupra fiecărui text care abia atinge nivelul minim de transparenţă pe care îl pot aştepta cetăţenii din partea acestui Parlament.

Cu toate acestea, acest raport reprezintă, înainte de toate, o ocazie neaşteptată de a adopta in extremis un amendament-fantomă, deşi a fost respins în comisie, şi redactat exclusiv pentru a împiedica o singură persoană de exersa o funcţie care este, mai mult chiar, recunoscută în toate parlamentele din lume: aceea de decan de vârstă care îndeplineşte funcţia de Preşedinte la sesiunea inaugurală. Un act de-a dreptul excepţional, crima unei adevărate infamii politice! Nemaiauzit într-o democraţie!

Semnatarii nu sunt alţii decât dl Daul şi dl Schultz, care ar trebui cu siguranţă să încerce mai bine să se facă cunoscuţi în Germania, decât în Franţa. Aceasta este o dovadă în plus, dacă mai era nevoie, cu privire la complicitatea dintre dreapta moderată şi stânga fanatică, care votează împreună aproape toate textele adoptate în Parlament.

  Jean-Marie Le Pen (NI), în scris. – (FR) După respingerea de către Comisia pentru afaceri constituţionale a amendamentului privind decanul de vârstă, dl Scultz şi dl Daul, aceşti doi buni amici liberali-social-democraţi, reintroduc acelaşi amendament în plen.

Clasicii obişnuiau să spună că a greşi este omeneşte; a persevera în greşeală este diabolic.

Cu siguranţă, lecţia nu a fost învăţată. A canaliza lucrările Parlamentului European asupra umilei mele persoane frizează pateticul. De fapt, bătându-ne joc de Regulamentul de procedură într-o asemenea măsură, este ca şi cum am planta seminţele unui totalitarism latent.

Când vom elimina grupurile minoritare? Când vom elimina deputaţii recalcitranţi?

De la Claude Autant-Lara la Jean-Marie Le Pen, i-am trecut pe toţi în revistă. În 1989, după discursul inaugural al marelui regizor de film, s-a renunţat la discursul decanului de vârstă. După 20 de ani, urmează să renunţăm la decanul de vârstă pentru a-l împiedica pe acel afurisit Le Pen să prezideze alegerea Preşedintelui Parlamentului European.

Ce progres democratic, doamnelor şi domnilor!

Fără să vrea, dl Schultz şi dl Daul îmi fac o mare publicitate, de care nu voi pregeta să mă folosesc. Singur împotriva tuturor, voi ridica mănuşa şi martori îmi vor fi adevăraţii democraţi şi europenii sinceri: această mascaradă şi această negare a democraţiei nu servesc Europei, ci intereselor ascunse, partizane ale unui mic grup de politicieni.

  Patrick Louis (IND/DEM), în scris. – (FR) Ca deputat francez în Parlamentul European şi ca membru al Grupului Independenţă şi Democraţie, am ales să nu susţin amendamentele 51 şi 52 din raportul domnului Corbett.

De fapt, este neobişnuit să schimbi o regulă generală pentru a te conforma unui caz specific.

Mai mult, aceste manevre vor avea, fără îndoială, un efect opus faţă de cel intenţionat, cu alte cuvinte vor evidenţia lipsa de respect cu care multe state membre îi tratează pe unii dintre deputaţi şi candidaţi la alegerile legislative.

Mai mult, un partid politic care nu este mulţumit decanul decanul de vârstă actual nu poate fi împiedicat să prezinte un candidat mai în vârstă.

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris. – (FR) Nu am votat pentru revizuirea Regulamentului de procedură al Parlamentului deoarece, încercând să evit să avem un decan de vârstă care să îndeplinească funcţia de Preşedinte numit Le Pen, am găsit o soluţie neelegantă, fără îndoială neproductivă, în ciuda faptului că ar fi putut fi acceptată de toţi cei care sunt în favoarea unei politici privind abordarea integrată a egalităţii de gen.

Aşadar, puteam să fi înlocuit articolul 11 cu următorul text: „Decanul de vârstă dintre toţi deputaţii prezenţi, fie că este bărbat sau femeie, va îndeplini funcţia de Preşedinte până la anunţarea alegerii Parlamentului. Ordinea de înlocuire va începe cu cel mai vechi decan de vârstă de sex feminin”.

Astfel, am fi putut evita ca dl Le Pen să prezideze în calitate de decan de vârstă fără ca acest plen să ciopârţească Regulamentul de procedură şi să adopte o procedură care nu mai există în niciun alt parlament dintr-o ţară democratică.

Este o ruşine. Personal, am mai multă încredere în electoratul francez. Sper că va împiedica alegerea domnului Le Pen şi astfel acest exerciţiu nu va mai avea rost.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Uniunea Europeană în special, care slujeşte cauza democraţiei, toleranţei şi a libertăţii de opinie, se pare că nu o face atât de bine. Fie că este vorba despre dreptul popoarelor la auto-determinare, criteriile de aderare sau soluţii la problemele zilnice, se aplică două standarde comunitare diferite, în funcţie de situaţie.

Este exclus şi supus imediat prevederilor altor norme oricine nu îndeplineşte cerinţele de corectitudine politică, care incomodează construirea UE, care prezintă realităţi neplăcute în procesul de creare a UE. Principiul idem ius omnibus– justiţie egală pentru toţi – trebuie aplicat în mod strict dacă UE nu doreşte să alunece în ipocrizia corectă din punct de vedere politic. Animozităţile personale nu au ce căuta ca suport pentru „o legislaţie cu reflex rotular”.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Amendamentele propuse de raportor fac mai flexibile articolele privind registrul documentelor Parlamentului European şi simplifică Regulamentul de procedură. În plus, unele dintre acestea urmăresc să adapteze Regulamentul de procedură la noile norme şi la practica actuală.

Una dintre modificările cele mai importante este aceea de a-l investi pe Preşedintele Parlamentului European cu autoritatea de a invita parlamente naţionale (din statele care au semnat un tratat privind aderarea unei ţări la Uniunea Europeană) să desemneze dintre membrii săi un număr de observatori egal cu numărul viitoarelor locuri în Parlamentul European atribuite statului respectiv. Aceşti observatori iau parte la lucrările Parlamentului până la intrarea în vigoare a tratatului de aderare şi au dreptul de a lua cuvântul în cadrul comisiilor şi al grupurilor politice. Ei nu au drept de vot sau dreptul de a participa la alegeri pentru funcţii în cadrul Parlamentului.

O altă modificare a Regulamentului de procedură reglementează cu privire la procedura reuniunilor şi voturilor comune ale comisiilor mixte. Raportorii respectivi vor întocmi un singur proiect de raport, care va fi examinat şi supus la vot de către comisiile implicate, la reuniunea comună prezidată în comun a preşedinţii comisiilor respective.

Sunt modificări importante în ceea ce priveşte progresul lucrărilor parlamentare privind alocarea timpului afectat intervenţiilor şi întocmirii listelor vorbitorilor, precum şi amendamentelor privind votarea finală asupra unui document legislativ. Votul prin apel nominal sporeşte credibilitatea deputaţilor în faţa cetăţenilor.

- Recomandare pentru a doua lectură Malcolm Harbour (A6-0257/2009)

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) În prima lectură a Parlamentului European privind pachetul în domeniul telecomunicaţiilor, majoritatea deputaţilor a votat în favoarea amendamentelor 138 şi 166 care au fost discutate. Astfel, Parlamentul European a făcut cunoscut în mod clar faptul că este necesară o hotărâre judecătorească pentru a exclude pe cineva de pe internet, precum şi dreptul utilizatorilor la exprimare liberă şi la intimitate. Cu toate acestea, Consiliul a ales să ignore dorinţele Parlamentului European şi a eliminat amendamentele 138 şi 166. Parlamentul European şi Consiliul au ajuns acum la un compromis. Acest compromis nu conţine amendamentele 138 şi 166 în forma lor originală. Prin urmare, astăzi am votat împotriva compromisului.

Partidul June List şi Partidul June Movement din Danemarca îndrăgesc nespus ideea de a include amendamentele 138 şi 166 în pachetul privind telecomunicaţiile şi, astfel, au depus unele amendamente prezentate e către internauţi sub numele de „amendamentele privind drepturile cetăţenilor” şi care au fost susţinute de câteva alte grupuri politice din cadrul Parlamentului European. Dacă propunerea noastră ar fi câştigat susţinerea deputaţilor, Parlamentul European şi Consiliul ar fi avut o bună ocazie de a ajunge în cele din urmă la un consens în ceea ce priveşte pachetul în domeniul telecomunicaţiilor care protejează cu adevărat drepturile şi intimitatea utilizatorilor de internet.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Încercăm, astăzi, să sprijinim interesele economice prin orice mijloace. O mulţime de legi privind drepturile de autor urmează să fie introdusă brusc într-o lege-cadru pentru furnizarea de servicii de telecomunicaţii. Este suficient ca UE să introducă obligativitatea de a preveni clienţii cu privire la pericolele ce decurg din încălcarea „drepturilor intelectuale de autor”; ulterior, sancţiunile ar putea fi reglementate la nivel naţional. În cele din urmă, fiecare poate da vina pe celălalt. În acest raport, dezvoltatorii de programe pe calculator importanţi au încercat de asemenea să includă un obstacol în calea micilor dezvoltatori.

Poate că există încălcarea drepturilor pe internet, precum pornografia infantilă, pe care trebuie să o combatem, însă acest lucru nu trebuie să ne scape din mână în sensul sacrificării protecţiei datelor pe altarul intereselor economice ale unor câteva societăţi mari şi corporaţii multinaţionale. Ideea care a stat la baza pachetului în domeniul telecomunicaţiilor a fost foarte apreciată, însă datorită numărului extrem de mare de amendamente, se poate să se fi strecurat şi unul sau mai multe amendamente care critică pachetul respectiv.

- Recomandare pentru a doua lectură Catherine Trautmann (A6-0272/2009)

  Guy Bono (PSE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea amendamentului 138 pe care l-am depus în septembrie, anul trecut, şi care a fost adoptat de 88% dintre deputaţi.

Sunt mulţumit că a avut din nou susţinerea unei majorităţi covârşitoare a deputaţilor, care şi-au reafirmat astfel angajamentul de a apăra drepturile utilizatorilor de internet.

Cu o lună înaintea alegerilor europene, acesta este un semn bun. În ciuda a ceea ce se pare că UMP şi ministrul său de cultură cred, ceea ce contează este opinia Parlamentului European.

Acest lucru reprezintă încă o lovitură la adresa lui Sarkozy şi a guvernului francez: Parlamentul i-a răspuns „nu” lui Sarkozy, atât din punct de vedere al formei, cât şi al conţinutului. Deputaţii au respins răspunsul flexibil şi presiunea inadmisibilă exercitată de Franţa asupra celui mai important organism democratic de pe continentul european!

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Milioane de europeni depind de internet, direct sau indirect, în viaţa de zi cu zi. Prin limitarea, restricţionarea sau condiţionarea internetului, s-ar produce un impact negativ direct asupra vieţii de zi cu zi a publicului larg şi asupra multor mico-întreprinderi şi IMM-uri care depind direct de această resursă în desfăşurarea activităţii lor.

Aşadar, a fost important să se adopte propunerea grupului nostru, prin votul nostru favorabil, deoarece acest lucru va menţine libertatea de comunicare între utilizatori, fără ca acestea să fie controlate sau sponsorizate de intermediari.

Cu toate acestea, se pare că Consiliul nu este pregătit să accepte acest amendament, susţinut de o majoritate în Parlament care este împotriva limitării acordului rezultat în urma negocierilor cu Consiliul. Totuşi, acest lucru reprezintă o mică victorie, ţinând cont de faptul că a împiedicat adoptarea unei propuneri necorespunzătoare.

Trebuie să îi felicităm pe toţi aceia care apără libertatea de mişcare pe internet şi programele gratuite. Este o luptă pe care o vom continua pentru a garanta protecţia drepturilor cetăţenilor şi accesul nerestricţionat al utilizatorilor finali la servicii.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Mai întâi, amendamentele care protejează cel mai bine drepturile şi libertăţile cetăţenilor nu au fost adoptate de acest Parlament în cadrul raportului Harbour, care completează acest raport.

Apoi, o chestiune precum ordinea de votare, care din fericire s-a rezolvat, a pus sub semnul întrebării modul în care se poate soluţiona aici o problemă politică importantă: prin manevre politice alunecoase, meschine, apoi aruncând vina pe o administraţie care nu poate face nimic în situaţia respectivă.

În fine, deoarece nemulţumirea domnului Toubon, un apărător aprig al legii Hadopi, atunci când a fost adoptat amendamentul 1, cunoscut utilizatorilor de internet ca „amendamentul Bono”, a fost urmată de bucurie şi aprobare, atunci când doamna Trautmann a anunţat că acest text va trece printr-o a treia lectură, compromisul general fiind modificat, voinţa demostrată în mod clar a majorităţii din acest Parlament riscă să fie desconsiderată, precum rezultatele referendumurilor din Franţa, Olanda, Irlanda...

Dl Sarkozy şi prietenii săi au un mic răgaz. Cetăţenii, pe de altă parte, trebuie să rămână vigilenţi. Parlamentul care va fi ales la 7 iunie va negocia pentru a treia lectură. Nu este sigur dacă, odată ce-şi vor fi asigurat locurile, socialiştii vor mai fi apărătorii libertăţii.

  Dimitrios Papadimoulis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Pachetul în domeniul telecomunicaţiilor solicitat de Comisie şi Consiliu constituie o adevărată ameninţare la adresa drepturilor civile. Prin amendamentele depuse, am solicitat apărarea drepturilor civile, accesul universal la internet, precum şi transparenţa şi libertatea pe internet ca un spaţiu în care sunt schimbate idei şi nu ca o resursă controlată de politicieni şi oameni de afaceri. Utilizatorii de internet sunt clienţi, dar sunt în egală măsură şi cetăţeni. Vom continua lupta pentru protecţia libertăţilor individuale ale tuturor cetăţenilor din Europa.

  Vladimir Urutchev (PPE-DE), în scris. – (BG) Prin votul de astăzi asupra pachetului privind comunicaţiile electronice, Parlamentul a demonstrat că protecţia drepturilor consumatorilor reprezintă, într-adevăr, prioritatea sa numărul unu.

Fără a ţine cont de faptul că s-a ajuns la un compromis relativ acceptabil în a doua lectură, majoritatea din Parlament nu s-a temut să facă opoziţie şi să-şi menţină cu convingere şi insistent poziţia iniţială prin care se declara împotriva introducerii de restricţii privind accesul la internet, cu excepţia cazului în care există o hotărâre judecătorească sau este ameninţată siguranţa publică.

De fapt, întregul pachet a fost redus la o procedură de conciliere, iar punerea sa în aplicare a fost întârziată. Cu toate acestea, după votul de astăzi, trebuie să trimitem un mesaj puternic Consiliului şi Comisiei.

Aşadar, haideţi să recunoaştem că ceea ce s-a petrecut astăzi se referă la implicarea activă a persoanelor care reprezintă internetul, acele persoane care au folosit orice mijloc disponibil pentru a-şi exprima poziţia în faţa deputaţilor şi pentru a le solicita acestora să le apere drepturile.

Nu putem decât să încurajăm acest comportament.

Iată de ce ar trebui, de asemenea, să tragem concluzia că trebuie să ascultăm întotdeauna cu atenţie ceea ce ne spun oamenii, astfel încât legislaţia UE să se concentreze şi asupra nevoilor acestora, asigurând, în acelaşi timp, o protecţie maximă posibilă pentru sporirea intereselor cetăţenilor europeni.

- Raport: Francisca Pleguezuelos Aguilar (A6-0276/2009)

  Carl Schlyter (Verts/ALE), în scris. − (SV) Votez împotriva acestui raport, deoarece ar trebui să ofere garanţia că părţi din spectrul disponibil vor fi folosite în scopuri non-profit şi nu în profitul societăţilor mari din domeniul telecomunicaţiilor.

- Raport: Astrid Lulling (A6-0258/2009)

  Robert Atkins (PPE-DE), în scris. − Conservatorii britanici sprijină eliminarea diferenţelor de remunerare între femei şi bărbaţi, precum şi orice alte forme de discriminare între aceştia. Egalitatea de tratament în toate formele ocupării forţei de muncă este esenţială pentru o societate corectă şi echitabilă. Cu toate acestea, conservatorii consideră că guvernele şi parlamentele naţionale sunt în general cel mai bine plasaţi pentru a acţiona în cele mai eficiente moduri pentru propriile societăţi şi economii.

Conservatorii susţin ideea ca soţii/soţiile persoanelor care efectuează activităţi independente să aibă acces la asigurare în caz de boală, precum şi la dreptul la pensie şi la concediu de îngrijire a copilului. Cu toate acestea, considerăm că aceste decizii sunt cel mai bine stabilite la nivelul statelor membre.

Am decis să ne abţinem deoarece solicitarea pentru o nouă propunere legislativă privind egalitatea de remunerare, în temeiul articolului 141 alineatul 3 din Tratatul CE, este acoperită de promisiunea Partidului Conservator de a elimina capitolul privind chestiunile sociale, care nu se bucură de susţinerea noastră.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. − Acest raport îmbunătăţeşte modul în care se aplică principiul egalităţii de tratament, în UE, persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi soţilor/soţiilor colaboratori/colaboratoare. Cu toate acestea, în Irlanda, soţii/soţiile persoanelor care desfăşoară activităţi independente pot deveni contribuabili independenţi la sistemul de asigurări sociale complementare (PRSI), cu drepturi depline, dacă se face dovada unei legături comerciale între soţi. De exemplu, o persoană poate alege să plătească o contribuţie voluntară, care să îi permită să rămână asigurată odată ce a ieşit din sistemul asigurărilor sociale complementare (PRSI). Asigurarea socială este o chestiune de competenţă naţională şi, din acest motiv, am votat împotriva amendamentului 14. Deoarece prezentul amendament la articolul 6 din raport a trecut, am decis, împreună cu ceilalţi colegi irlandezi din Grupul PPE- DE, să ne abţinem de la votul final.

  Edite Estrela (PSE), în scris. – (PT) Am votat pentru raportul doamnei Astrid Lulling privind egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi angajaţi într-o activitate ca persoane independente, deşi consider că acest raport ar fi trebuit să meargă mai departe în consolidarea drepturilor femeilor şi în protejarea mamelor. Activitatea independentă rămâne o formă minoră de ocupare a forţei de muncă în Europa, reprezentând 16% din populaţia activă. O treime din persoanele care desfăşoară activităţi independente sunt femei.

Această propunere ar fi trebuit să înlăture obstacolele privind accesul femeilor la activităţile independente şi să asigure măsuri sau avantaje specifice pentru o angajare mai accesibilă în cadrul activităţilor independente.

Consider că soţii/soţiile colaboratori/colaboratoare ar trebui să beneficieze de un statut profesional clar definit şi de o securitate socială asemănătoare celei de care beneficiază persoanele care desfăşoară activităţi independente.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Sistemele de securitate socială sunt diferite în Europa, în funcţie de locul în care te afli. Acest lucru nu reprezintă o problemă, după cum mulţi ar putea crede. Este un rezultat firesc al faptului că ţările sunt diferite, iar alegerile democratice publice au generat sisteme politice diferite. Ca avocaţi ai cooperării interguvernamentale la nivelul UE, este firesc să respingem atât formularea propunerii de directivă a Comisiei, cât şi cea a raportului Parlamentului European care urmăresc să sporească puterea UE asupra sistemelor naţionale de securitate socială.

Cu toate acestea, merită să subliniem faptul că propunerile stringente înaintate urmăresc în primul rând garantarea nivelurilor minime. Astfel, formularea nu împiedică statele membre să meargă mai departe dacă doresc acest lucru. Acesta este un lucru pozitiv, dar nu ultimul, dintr-o perspectivă suedeză. Această flexibilitate, precum şi faptul că egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi este accentuată foarte clar ca principiu fundamental într-o societate democratică funcţională, ne-au determinat să votăm în favoarea acestui raport în totalitatea sa.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Persoanele care desfăşoară activităţi independente reprezintă doar 16% din forţa de muncă. Aproape o treime din cele 32,5 milioane de persoane care desfăşoară activităţi independente sunt femei.

Propunerea prin care se abordează obstacolele privind accesului femeilor la activităţile independente, printre altele prin adoptarea de măsuri care să ofere avantaje specifice pentru o angajare mai accesibilă a genului subreprezentat în activităţi independente, ar trebui susţinută.

Directiva 86/612/CEE a făcut un mic pas înainte pentru soţii/soţiile colaboratori/colaboratoare ale persoanelor angajate în activităţi independente, în sensul recunoaşterii activităţii acestora şi al unei protecţii sociale adecvate.

Înainte de toate, noua directivă ar trebui să asigure înregistrarea obligatorie a soţilor/soţiilor colaboratori/colaboratoare, astfel încât aceştia/acestea să nu mai fie muncitori invizibili, şi să oblige statele membre să ia măsurile necesare în vederea garantării asigurării de sănătate şi al pensiilor pentru limită de vârstă pentru soţii/soţiile colaboratori/colaboratoare.

În ciuda faptului că statele membre sunt departe de a fi ajuns la un consens în ceea ce priveşte nevoia de îmbunătăţire a cadrului legal din acest domeniu, sper să putem ajunge rapid la un punct de vedere comun, astfel încât această directivă să poată fi adoptată în primă lectură, înaintea alegerilor europene din iunie 2009.

Să susţinem iniţiativele pentru egalitate. Prin aşezarea intereselor oamenilor în primul rând, putem construi o societate mai dreaptă.

- Raport: Gabriele Stauner (A6-0242/2009)

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Gabrielei Stauner, deoarece consider necesară extinderea ariei de acţiune a Fondului european de ajustare la globalizare pentru a acoperi şi concedierile cauzate de criza economică şi financiară.

Obiectivul Fondului european de ajustare la globalizare este acela de a sprijini în mod eficient lucrătorii concediaţi ca urmare a globalizării. După adoptarea prezentului act legislativ, banii din acest Fond vor putea fi folosiţi şi în cazul concedierilor ce rezultă din criza economică şi financiară.

Rata de cofinanţare din fond este de 50%, iar până în 2011 aceasta poate fi ridicată la 65%.

Pachetul financiar anual maxim disponibil pentru Fondul european de ajustare la globalizare este de 500 milioane de euro, acesta urmând să fie utilizat în scopul sprijinirii oamenilor pentru căutarea unui loc de muncă sau finanţarea unor cursuri de formare profesională şi a unor alocaţii de mobilitate.

Sper ca şi România să acceseze bani din acest Fond, pentru a ajuta oamenii care îşi pierd locurile de muncă.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această îmbunătăţire parţială a Fondului European de Ajustare la Globalizare este doar o picătură faţă de ceea ce avem nevoie în această criză prin care trecem. Nu ţine cont de propunerile pe care le-am făcut pentru a creşte contribuţia comunitară la 85% din suma ce urmează a fi alocată şomerilor, sau chiar pentru a dubla suma fondului menţionat, pentru a acoperi mai multe persoane care pot avea de suferit în urma închiderii societăţilor. De aceea, am hotărât să ne abţinem.

Normele de modificare a Fondului European de Ajustare la Globalizare, adoptate astăzi, sunt destinate intervenţiei mai eficiente ale acestuia în cofinanţarea formării profesionale şi a plasării lucrătorilor concediaţi ca urmare a crizei economice. Noile norme lărgesc sfera de aplicabilitate a fondului şi oferă o creştere temporară a ratei de cofinanţare de la 50% la 65%, pentru a asigura o susţinere suplimentară din partea fondului pe perioada crizei economice şi financiare. Cu toate acestea, ţările care întâmpină dificultăţi financiare vor recurge la fond într-o mai mică măsură, dat fiind faptul că acestea vor trebui să suporte o rată înaltă de cofinanţare.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Ne confruntăm, în prezent, cu o criză fără precedent. Aceasta a afectat nu numai afacerile din domeniul financiar, ci şi din cel economic şi social, şi a lovit nu numai câteva state membre, ci întreaga Uniune Europeană şi întreaga lume.

Conducătorii Partidului Socialiştilor Europeni au adoptat o declaraţie comună care solicită statelor membre „un plan ambiţios de relansare pentru a proteja forţa de muncă şi pentru a preveni şomajul în masă”. Singura modalitate de a avea un efect real asupra economiei este de a-i oferi stimuli bugetari adecvaţi problemei abordate şi coordonaţi pe tot cuprinsul Europei. Prioritatea noastră, după care ne orientăm în orice facem sau afirmăm, este de a avea locuri de muncă sigure şi de a combate şomajul, promovând, în acelaşi timp, o bună dezvoltare ecologică.

Dacă nu vom facem noi eforturi pentru a combate criza în Europa, şomajul va atinge 25 de milioane la începutul anului 2010, iar starea finanţelor publice se va înrăutăţi considerabil.

Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEAG) a fost înfiinţat în 2006 şi va funcţiona până în 2013. Scopul acestuia este de a susţine lucrătorii disponibilizaţi ca urmare a globalizării. Fondul beneficiază de un buget anual maxim de 500 de milioane de euro, folosiţi pentru susţinerea măsurilor active de pe piaţa muncii, precum asistenţa acordată persoanele în căutarea unui loc de muncă, sub forma unor granturi de formare profesională suplimentară şi indemnizaţii de mobilitate.

Susţin ideea reducerii numărului de disponibilizări (la 500) necesare pentru a beneficia de intervenţie.

- Raport: Eugenijus Maldeikis (A6-0261/2009)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea raportului Eugenijus Maldeikis referitor la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului privind sprijinul financiar al UE pentru proiectele din domeniul energiei.

Sunt încântat că majoritatea covârşitoare a celor din Parlament (526 de voturi) au votat pentru; au sprijinit acest document.

Aş dori să subliniez încă o dată importanţa deciziei noastre.

Ca şi Letonia, Estonia şi Polonia, ţara mea, Lituania, face parte din Uniunea Europeană, în sens politic şi economic, de cinci ani. Cu toate acestea, din punct de vedere energetic, a fost şi continuă să fie ca o insulă, fără poduri care să o lege de piaţa energetică comunitară.

Prin decizia de astăzi, Parlamentul European a alocat 175 de milioane de euro construirii unui pod al energiei, care va lega Lituania şi Suedia.

Odată acest proiect realizat, ţările din regiunea noastră, care au devenit state membre ale UE în 2004, îşi vor conecta în final pieţele energetice cu statele scandinave, şi astfel, cu piaţa UE.

Este un proiect fantastic, un început bun, şi aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor mei care au votat pentru el.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea Raportului referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistenţă financiară comunitară pentru proiecte din domeniul energiei.

Planul european de redresare economică prevede investiţii în valoare de 5 miliarde de euro pentru proiecte de energie, internet în bandă largă şi măsuri destinate dezvoltării rurale. 3,98 miliarde de euro vor fi investite în infrastructura pentru electricitate, gaze naturale, energie eoliană, captarea/stocarea dioxidului de carbon. Parlamentul European sprijină alocarea a 1,02 miliarde de euro pentru proiecte din domeniul dezvoltării rurale.

Planul de redresare economică prevede alocarea a 200 de milioane de euro pentru construirea gazoductului Nabucco care va transporta gaze naturale din regiunea Mării Caspice spre UE. România susţine acest proiect. Esenţială pentru România este finanţarea din acest plan de redresare a proiectelor de interconectare de gaz România-Ungaria (30 milioane de euro) şi România-Bulgaria (10 milioane de euro) şi a dezvoltării infrastructurii echipamentelor care să permită inversarea fluxului de gaze în eventualitatea unei întreruperi de scurtă durată a aprovizionării (80 milioane de euro).

  Edite Estrela (PSE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea programului care oferă asistenţă financiară proiectelor în domeniul energiei. Propunerea de investiţie a Parlamentului European, întemeiată pe un acord încheiat cu Consiliul, este construită pe trei piloni, şi anume: interconectarea reţelelor de gaze şi de electricitate; captarea şi stocarea bioxidului de carbon; şi proiecte în domeniul energiei eoliene marine. Astfel, propunerea stabileşte procedurile şi metodele de acordare a asistenţei financiare în vederea stimulării investiţiei în crearea unei reţele energetice integrate în Europa, consolidând, în acelaşi timp, politica Uniunii Europene de reducere a gazelor cu efect de seră.

Este nevoie de o acţiune imediată de stimulare a economiei europene şi, prin urmare, este esenţial să avem măsuri care să garanteze un echilibru geografic adecvat şi o punere în aplicare accelerată. În Portugalia, proiectele în domeniul interconectării reţelelor de gaz (infrastructuri şi echipament) sunt eligibile, la fel ca şi proiectele de îmbunătăţire a interconectării reţelei de electricitate cu Spania.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Ambiţia Comisiei de a spori investiţiile în infrastructura energetică este ultima dintr-un lung şir de exemple privind aroganţă care a afectat funcţionarii din Berlaymont. Aceste investiţii propuse sunt în egală măsură mari şi costisitoare, şi încă nu s-a demonstrat că toate aceste investiţii vor trebui tratate la nivelul UE. În total, se propun investiţii de 3,5 miliarde de euro pentru perioada 2009-2010 - sumă ce urmează a fi alocată de la bugetele statelor membre. În ceea ce priveşte Suedia, acest lucru înseamnă o creştere semnificativă a cotizaţiei de membru cu încă 1,4 miliarde SEK. Faptul că Comisia nu a considerat necesar să desfăşoare o evaluare de impact minuţioasă asupra unei propuneri atât de cuprinzătoare, este de-a dreptul înspăimântător.

Raportorul pentru raportul Parlamentului European nu pare a fi preocupat în mod special de aceste obiecţii. În schimb, se propune o majorare a asistenţei de la 3,5 miliarde de euro la aproape 4 miliarde de euro.

Mandatul nostru de a conlucra în sensul unei cooperări la nivelul UE mai puţin costisitoare, ne determină să respingem acest tratament frivol privind banii contribuabililor. Cu toate acestea, ar trebui subliniat că există motive foarte întemeiate pentru a căuta în continuare modalităţi de dezvoltare şi îmbunătăţire a tehnicilor de separare şi stocare a bioxidului de carbon. Am votat împotriva raportului în totalitate.

  Anders Wijkman (PPE-DE), în scris. − (SV) Propunerea de a aloca aproximativ 4 miliarde de euro pentru proiecte în domeniul energiei în cadrul programului energetic european pentru redresare este o propunere bună. Cu toate acestea, conţinutul acestuia a devenit mult prea axat pe combustibili fosili. În plus, există o lipsă totală de susţinere pentru proiecte în domeniul îmbunătăţirii eficienţei de utilizare a energiei. Într-o fază incipientă, Comisia a propus rezervarea a 500 de milioane de euro pentru „oraşe sustenabile” - o propunere care, de altfel, a fost retrasă.

Asistenţa acordată „oraşelor sustenabile” ar fi permis ca proiectele de mari dimensiuni să dezvolte încălzirea cartierelor, căldura combinată cu electricitatea, precum şi ameliorări în construcţia de locuinţe. Astfel de proiecte ar fi eficiente din punct de vedere al costului, ar reduce emisiile şi ar crea noi locuri de muncă. Este extrem de regretabil că nu se profită de această oportunitate, în contextul crizei economice, pentru a relansa acest tip de măsură.

- Raport: Othmar Karas (A6-0139/2009)

  Udo Bullmann (PSE), în scris. − (DE) Membrii Grupului SPD în Parlamentul European au respins acest raport din două motive:

Mai întâi, reţinerea pentru securizarea împrumuturilor este un instrument important şi corect pentru implicarea instituţiilor financiare în coeficientul de risc al afacerilor privind împrumuturile respective. Cu toate acestea, acest fapt implică o reţinere importantă. Reţinerea de 5% stabilită de comun acord în cadrul reuniunii tripartite nu îndeplineşte această cerinţă. Iniţial, în cadrul procesului de consultare, Comisia Europeană a solicitat o reţinere de 15% însă ulterior a cedat presiunii din partea industriei şi a propus 5%. Conservatorii şi liberalii din Comisia pentru afaceri economice şi monetare au dorit să declare inutilă chiar şi această infimă participare la riscul afacerii prin depunerea unei garanţii de către instituţiile financiare. Membrii Grupului SPD în Parlamentul European sunt adepţii unei reţineri mult mai mari şi vor sublinia, de asemenea, această solicitare în reformulările ulterioare ale directivei privind cerinţele de capital

În al doilea rând, definiţia capitalului de bază dată de raportul Karas încalcă neutralitatea concurenţială a regulamentului. Acesta prevede ca, în viitor, aporturile de capital nu vor mai conta ca un capital de bază, deşi acestea pot fi absorbite în întregime în eventualitatea lichidării. Acest fapt lasă cale liberă unei competiţii neloiale împotriva băncilor publice din Germania. Constatăm că aporturile de capital reprezintă un instrument de refinanţare dovedit, compatibil cu legislaţia UE. Deoarece rezultatul dialogului tripartit ţine cont de amendamentele explicative propuse, respingem raportul.

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris. – (FR) Felicit raportorul pentru munca minuţioasă, depusă atât la conţinutul acestui text, cât şi în cursul negocierilor corespunzătoare. Circumstanţele excepţionale ne obligă la acţiuni rapide, corespunzătoare.

Pot accepta rezultatul care ne este propus în domeniul securizării. Introducerea sistematică a Colegiilor de supraveghere standardizate constituie un progres major.

Din toamnă, proiectul de raport a deschis calea cu ideea sa privind un sistem european de supraveghere descentralizat. Raportul grupului de Larosiere şi comunicarea Comisiei din 4 martie au dezvoltat această idee în mod util. Sunt încântat că aceste idei au întrunit acordul general.

În ceea ce priveşte sfera de aplicare, trebuie spus un singur lucru. În loc să luăm ca exemplu criteriile oarecum simpliste privind băncile transfrontaliere, ar fi mai înţelept să ne orientăm spre acele bănci care deţin o importanţă sistemică.

Acestea din urmă s-ar afla sub directa responsabilitate a noii autorităţi bancare. Celelalte bănci ar fi supravegheate de un colegiu sau, în cazul băncilor exclusiv naţionale, de supraveghetorul acestora la nivel naţional. Din motive ce ţin de gestionarea crizei, băncile sistemice ar trebui de asemenea să fie supuse dispoziţiilor de stabilitate financiară la nivel european.

  Peter Skinner (PSE), în scris. − Îl felicit pe dl Karas. Acest vot reprezintă o soluţie excelentă din multe puncte de vedere.

În primul rând, unul dintre motive îl constituie faptul că acesta este un pachet recomandat şi negociat de Parlament. Am participat la unele dintre aceste negocieri şi ştiu cât de dificile pot fi aceste discuţii

În al doilea rând, este vorba despre fond, care prevede ca această legislaţie să ofere o protecţie mai bună atât pentru cetăţenii britanici, cât şi pentru ceilalţi cetăţeni din UE.

Securizarea a fost metoda prin care s-au răspândit aşa numitele „valori toxice” între bănci, lăsând în urmă datorii uriaşe în multe bănci publice şi private.

Ideea de a reţine din valoarea de origine cât se poate de mult din acest 5%, urmată de o revizuire după evaluarea de impact şi schimbările la nivel internaţional, este vitală.

Diminuarea „efectului de pârghie” şi asigurarea unui capital corespunzător adecvat pentru bănci reprezintă garanţia în faţa comportamentului băncilor care ne-a adus la limita extremă a acestui dezastru financiar.

Dl Karas poate fi mulţumit de activitatea sa din timpul negocierilor. Ştiu cât îi este de greu Parlamentului să aducă îmbunătăţiri textelor, însă prima lectură este un moment foarte delicat.

- Raport: Karsten Friedrich Hoppenstedt (PPE-DE).

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Dacă cineva are vreun dubiu cu privire la obiectivele reale ale acestei propuneri, ar trebui doar să cităm din textul adoptat astăzi privind „eliminarea barierelor care există încă în calea bunei funcţionări a pieţei interne”. Mai mult, articolul 2 clarifică faptul că obiectivul general „este acela de a îmbunătăţi condiţiile de funcţionare a pieţei interne”.

Încă o dată se adevereşte că, în cele din urmă, în urma insuccesului aşa-numitului „Plan european de relansare economic㔺i a proclamării „solidarităţii la nivel european”, prima şi, până în acest moment, singura propunere de înfiinţare a unui program de sprijin comunitar este destinată serviciilor financiare! Pare aproape că nu ne confruntăm cu una dintre cele mai mari crize din capitalism, cu înrăutăţirea şomajului, distrugerea capacităţii de producţie, creşterea inegalităţilor şi dificultăţi sporite pentru lucrători şi marea masă a populaţiei.

Propunerile pe care le-am depus - precum creşterea bugetului comunitar, crearea unor programe comunitare de sprijinire a sectorului de producţie şi pentru protejarea locurilor de muncă cu drepturi şi servicii publice - au fost respinse. Totuşi, când vine vorba despre sprijinirea pieţei financiare şi o funcţionare bună a pieţei interne, nu ducem lipsă de finanţare comunitară. Acest lucru este inacceptabil. De aceea, am votat împotrivă.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Noi, euroscepticii, urmărim întotdeauna o cooperare cu UE cât mai puţin costisitoare. Banii contribuabililor trebuie folosiţi cu înţelepciune. Este important să fim atenţi cu resursele noastre comune, mai ales în aceste vremuri tulburi. Restricţiile bugetare trebuie să constituie în continuare un principiu de bază pentru noi, ca reprezentanţi aleşi.

Cu toate acestea, acest raport ne îndreaptă într-o direcţie total greşită. Propunerea iniţială de finanţare a Comisiei a fost considerată neadecvată şi absolut niciodată marile grupuri politice din Parlamentul European nu au propus dublarea creditelor pentru organismele de supraveghere financiară. Pe ce motive?, ne-am putea întreba. Avem de-a face cu o scădere financiară globală extinsă în care este nevoie de eforturi internaţionale la nivel global.

Supravegherea instituţiilor financiare din cadrul UE nu este un obiectiv al UE în momentul de faţă. E important să ţinem minte acest lucru. Totuşi, această propunere oferă o idee despre ambiţiile elitei politice influente. Cu vagi referinţe la criza financiară şi cu consecinţele sale previzibile în domeniul supravegherii şi controlului, aceasta nu reprezintă nimic mai mult decât o încercare de a prezenta poziţia UE. Aşadar, nu avem nicio altă soluţie decât să votăm împotriva raportului şi a propunerii de rezoluţie de înlocuire.

- Raport: Janusz Wojciechowski (A6-0185/2009)

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Deşi sunt un adept al bunăstării animalelor, ezit în cazul interzicerii unor practici precum importul produselor derivate din focă, cu condiţia să se demonstreze că suferinţa animalelor este minimă în momentul sacrificării acestora.

Cu toate acestea, există anumite practici care produc multă îngrijorare, nu în ultimul rând tradiţiile privind ritualurilor de sacrificare din anumite motive religioase. Datorită diversităţii culturale a Europei, unele dintre aceste practici, care sunt străine de respectul UE pentru bunăstarea animalelor, au început să prindă rădăcini. Prin urmare, animalele suferă inutil.

Accept faptul că unele religii acordă o importanţă fundamentală modului de sacrificare a animalului pentru ca să poată consuma carnea respectivă. Cu toate acestea, dezvoltarea unei culturi privind drepturile animalelor şi bunăstarea acestora a fost cu greu câştigată în Europa în ultimii 30 de ani şi nu ar trebui să o sacrificăm pe altarul corectitudinii politice. Animalele ucise prin metode ritualice trebuie mai întâi asomate, pentru a le reduce la minim suferinţa şi pentru a continua promovarea valorilor privind bunăstarea dragilor noastre animale.

  Edite Estrela (PSE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind protecţia animalelor în momentul uciderii acestora. Milioane de animale sunt ucise anual, în Europa. Multe dintre acestea sunt supuse unor tratamente care implică suferinţă inutilă, nu numai în timpul creşterii şi transportului, ci şi în timpul sacrificării şi uciderii acestora şi în timpul operaţiilor conexe. Trebuie evitată suferinţa animalelor la abatoare, inclusiv a animalelor crescute pentru producerea hranei şi a altor produse.

În opinia mea, propunerea este echilibrată şi în conformitate cu obiectivele comunitare privind asigurarea protecţiei şi bunăstării animalelor. Sunt de acord că sacrificarea extinsă a animalelor ar trebui desfăşurată cu respectarea standardelor umanitare, limitând suferinţa la care sunt supuse animalele.

Prin urmare, nu am votat în favoarea amendamentului care elimină interzicerea folosirii sistemelor de imobilizare a bovinelor în poziţii inverse sau nefireşti deoarece, după părerea mea, această practică aduce atingere bunăstării animalelor.

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris. – (PL) Doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului Wojciechowski privind protecţia animalelor în momentul uciderii. Mulţi se întreabă cum este posibil să protejăm animalele în momentul uciderii acestora. Poate suna paradoxal, dar este posibil. Oricine a participat sau asistat la uciderea unui animal este conştient de cât de dureroasă poate fi moartea unui animal. Introducerea noii legislaţii în acest domeniu va limita suferinţa inutilă a animalelor, iată de ce avem nevoie de această legislaţie.

  Carl Lang (NI), în scris. – (FR) Afirmând că animalele trebuie sacrificate fără a le produce o suferinţă inutilă, cu excepţia cazurilor riturilor religioase, majoritatea acestui Parlament a demonstrat atât ipocrizie, cât şi laşitate. „Riturile religioase” se referă în primul rând la sacrificările din cadrul unui ritual practicat în special în timpul sărbătorii musulmane Eid-al-Adha, când sunt ucise sute de mii de oi.

Recunoaşterea oficială a unei astfel de practici face parte dintr-un fenomen mult mai larg, acela de islamizare a societăţilor noastre. Legile şi obiceiurile noastre se modifică treptat pentru a se adapta legii islamice Sharia. În Franţa, din ce în ce mai multe autorităţi locale finanţează indirect construcţia de moschei. Meniurile din scoli sunt întocmite astfel încât să respecte cerinţele dietei islamice. În unele oraşe, precum Lille, piscinele au un orar special exclusiv pentru femei. Prin crearea în 2003 a Conseil français du culte musulman, dl Sarkozy, pe atunci ministru de interne, a introdus islamul în instituţiile din Franţa.

Pentru a pune capăt acestor curente, trebuie să respingem răspândirea islamului în mod corect, să inversăm fluxul migraţiei non-europene şi să creăm o nouă Europă, o Europă a naţiunilor suverane, fără Turcia, care să afirme valorile creştine şi umane ale civilizaţiei sale.

  Cristiana Muscardini (UEN), în scris. − (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, este regretabil că Parlamentul European, la sfârşitul mandatului său, abordează acest subiect sensibil într-un mod schizofrenic, pentru că este într-adevăr schizofrenic, pe de o parte, pentru a se proiecta în viitor chiar şi atunci când acesta din urmă introduce tehnologii folosite pentru a deprinde violenţa şi violul şi, pe de altă parte, pentru a se întoarce în trecut la riturile tribale şi a-i domoli pe cei care vor să vadă vărsare de sânge şi o suferinţă fără margini în ochii victimei.

Ne opunem ferm măcelului tribal care nu ţine cont de consens şi de libera alegere a fiecărui stat membru.

  Lydia Schenardi (NI), în scris. – (FR) Aprobăm dorinţa de a înlocui directiva din 1993 întru-un mod care îmbunătăţeşte şi standardizează condiţiile de sacrificare pe tot teritoriul Uniunii Europene.

De asemenea, aprobăm principiul conform căruia animalele ar trebui sacrificate exclusiv prin metode care să asigure o moarte instantanee după asomare, însă ne opunem total ideii de a permite excepţii în cazul ritualurilor religioase.

Opinia publică este foarte sensibilă şi total împotriva practicilor dureroase şi inutile. Atunci, de ce să le tolerăm, în numele religiei, indiferent dacă animalele sunt sau nu imobilizate înaintea uciderii?

Legislaţia strictă prevede introducerea obligatorie a verificării procedurilor, pentru a se asigura că animalele sunt asomate şi că nu-şi pot recăpăta cunoştinţa înainte de a muri, însă ar fi mai bine să se evite complet asemenea practici. Aparţin altor timpuri şi pot fi pe drept cuvânt numite barbare.

  Kathy Sinnott (IND/DEM), în scris. − Protecţia animalelor în faţa cruzimii este o responsabilitate foarte importantă. Cu toate acestea, cred că unele dintre propunerile destinate prevenirii cruzimii vor genera, de fapt, mai multă cruzime.

Mă refer, în special, la propunerea de a sacrifica animalele doar în abatoare. Fermierii ar fi obligaţi să încarce şi să transporte animalele, chiar dacă sunt bolnave sau bătrâne, iar o astfel de acţiune le-ar produce acestora din urmă durere şi suferinţă.

De asemenea, această propunere prezintă riscuri din punct de vedere al bolilor contagioase şi al infecţiilor. Uneori, este mai bine să reprimăm răspândirea bolii prin sacrificarea animalului în propria fermă, atâta timp cât acest lucru este făcut într-un mod uman. Nu mi-am susţinut expunerea orală.

- Raport: José Albino Silva Peneda (A6-0241/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. − (SV) Noi, democraţii socialişti din Suedia, am ales să votăm în favoarea raportului (A6-0241/2009) privind agenda socială reînnoită. Este un raport bun care, printre altele, prevede ca libertăţile economice şi normele privind competiţia să nu prevaleze niciodată asupra drepturilor sociale fundamentale.

Cu toate acestea, raportul conţine, de asemenea, cerinţele privind sistemele de remunerare minimă. Noi, social-democraţii, considerăm că este important ca toată lumea să beneficieze de garantarea unei remuneraţii decente din care să poată trăi, fapt care ar trebui încurajat de UE, în opinia noastră. Acest lucru este extrem de important pentru abordarea problemei lucrătorilor săraci. Modul în care statele membre decid să le garanteze cetăţenilor săi un salariu decent sau dacă fac acest lucru prin legislaţie sau lăsând reglementarea în acest domeniu la latitudinea partenerilor sociali, prin intermediul unor acorduri colective, trebuie să fie decis, în continuare, de statele membre.

  Robert Atkins (PPE-DE), în scris. − Conservatorii sprijină principiul unei remunerări minime în Regatul Unit. Cu toate acestea, considerăm că schemele de securitate socială şi remunerarea minimă ar trebui stabilite la nivel naţional.

Prin urmare, la votarea acestui raport, conservatorii s-au abţinut.

  Edite Estrela (PSE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului Silva Peneda privind agenda socială reînnoită. În cadrul crizei economice actuale, este esenţial ca politica în domeniul social să meargă mână-în-mână cu politica în domeniul economic, în scopul refacerii economiei europene. Modelele sociale europene se confruntă cu câteva provocări, precum modificările demografice şi globalizarea, la care nu pot fi imune. Prin urmare, au nevoie să fie modernizate dintr-o perspectivă pe termen lung, păstrându-şi, în acelaşi timp, valorile originale.

Europa trebuie să fie ambiţioasă în ceea ce priveşte politica în domeniul social, cu atât mai mult cu cât, în prezent, trecem printr-o criză serioasă. Cu toate acestea, consider că agenda socială reînnoită a Comisiei este complet lipsită de ambiţie, a venit prea târziu şi nu este exact ceea ce trebuie pentru a contracara provocările crizei economice şi financiare. Trebuie consolidate politicile în domeniul social şi al ocupării forţei de muncă, în vederea reducerii sau evitării pierderii locurilor de muncă şi a protejării cetăţenilor europeni împotriva excluderii sociale şi a riscului de sărăcie.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport conţine multe contradicţii. Cu toate acestea, în esenţă, insistă asupra liniilor directoare existente ale capitalismului neoliberal, deşi moderate pe ci, pe colo, însă fără a afecta politicile de bază care se află la originea crizei sociale şi economice actuale. Principiul călăuzitor este acelaşi ca întotdeauna. „Criza” este folosită acum pentru „a vinde” încă o dată reţeta „mai mult din acelaşi lucru”: flexibilitate, piaţă internă, parteneriate public-privat, şi aşa mai departe, ignorând faptul că politicile UE sunt, de asemenea, la originea crizei şi au înrăutăţit-o.

Adevărata „preocupare” inclusă în raport nu urmăreşte sau nu se adresează principalelor cauze ale unor probleme identificate, în special privind politicile economice, nesiguranţa locurilor de muncă, liberalizarea şi privatizarea serviciilor publice ş.a.m.d.

Nu există răspunsuri alternative, în special cu privire la consolidarea rolului statului în economie, în sectoarele strategice şi în dezvoltarea serviciilor publice de înaltă calitate, sau chiar în susţinerea unor salarii şi pensii mai mari. Cu toate acestea, raportul analizează necesitatea unei distribuţii mai echitabile a prosperităţii, însă nu indică modalităţile de realizare a acestui lucru şi nu solicită renunţarea la aceste politici care au adâncit inegalităţile sociale.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Recordul social al Europei dumneavoastră este un eşec răsunător. În Franţa, tocmai s-au făcut publice cifre înspăimântătoare: sărăcia a crescut cu 15% în doi ani, numărul lucrătorilor săraci a crescut dramatic şi, ca urmare, numărul gospodăriilor cu datorii foarte mari, ale căror resurse nu au fost suficiente, pentru o lungă perioadă, să acopere costurile vieţii de zi cu zi, au crescut exponenţial. Mai mult, suntem abia la începutul acestei crize profunde.

Îndemnaţi cetăţenii să fie „deschişi la schimbare” când, pentru lucrători, schimbare înseamnă pierderea locurilor de muncă şi certitudinea că nu vor mai găsi altele, mulţumită politicilor dumneavoastră. Vorbiţi despre „social ”, în timp ce Curtea de Justiţie calcă în picioare drepturile lucrătorilor în numele concurenţei şi al libertăţii de a oferi servicii. Adăugaţi la acestea flexibilitatea, acesta fiind un termen folosit abia pentru „insecuritate”. Pretindeţi chiar că acordaţi o atenţie deosebită femeilor şi mamelor, când de fapt politica dumneavoastră stupidă de „gen” determină pierderea drepturilor sociale specifice ale acestora, precum cele pe care le aveam în Franţa în domeniul pensionării şi al muncii pe timp de noapte.

Nu o reînnoire a agendei sociale este ceea ce avem nevoie, ci o schimbare profundă a sistemului dumneavoastră pervers.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Acest raport insistă asupra nevoii statelor membre de a moderniza şi de a reforma sistemele de securitate socială naţionale, introduce conceptul de remunerarea minimă şi revizuieşte programa din şcoli. De asemenea, prevede o participare financiară mai mare a angajaţilor la veniturile societăţilor şi urmează să introducă Anul european pentru voluntariat. Acestea sunt exemple extreme, neobişnuite, despre cum intenţionează UE să-şi asume autodeterminarea naţională.

În plus, raportul conţine două referiri la Tratatul de la Lisabona, care nu a intrat încă în vigoare. Este expresia cinică a aroganţei puterii! Implicaţia constă în faptul că dezbaterea democratică privind tratatul este percepută ca având loc în tribune, şi nu e considerată să aibă vreo semnificaţie asupra soluţiei.

Prin urmare, am votat împotriva raportului la votul final.

  Carl Schlyter (Verts/ALE), în scris. − (SV) În general, este un raport foarte bun, cu multe aspecte bune, însă din cauza cererilor repetate de creştere şi a solicitărilor statelor membre de a introduce remunerarea minimă în corelaţie cu condiţiile sociale cu caracter obligatoriu din punct de vedere legal, fapt ce ar implica un transfer de putere uriaş către UE, mă abţin de la vot.

  Anja Weisgerber (PPE-DE), în scris. − (DE) Modelele sociale europene se confruntă cu provocări uriaşe în timpul crizei financiare actuale.

Grupul conservatorilor germani (CDU/CSU) se declară pentru o Europă socială.

Din acest motiv, sprijinim raportul domnului Silva Penda privind agenda socială reînnoită.

De asemenea, salutăm atât faptul că, în aceste timpuri de criză, se acordă prioritate creării de locuri de muncă şi promovării, cât şi dorinţa noastră de a acţiona prin măsuri în domeniul educaţiei şi al formării profesionale.

Europa trebuie să creeze un cadru social şi să stabilească standarde la nivel european.

Cu siguranţă, trebuie să ţinem cont de competenţele statelor membre în această privinţă.

Din acest motiv, ne opunem solicitării globale de a introduce o remunerare minimă în toate statele membre, astfel cum s-a prevăzut iniţial la punctul 14 din raport.

Introducerea unei remunerări minime este o decizie care ar trebui lăsată exclusiv la latitudinea statelor membre.

Prin urmare, suntem mulţumiţi că amendamentul oral la acest punct a fost adoptat.

Trebuie asigurate suficiente beneficii pentru a permite fiecărei persoane să ducă o viaţă demnă, însă statele membre au opţiuni diferite în această privinţă.

Am afirmat în mod clar în amendamentul nostru oral că, pe lângă remunerarea minimă, trebuie acordată de asemenea atenţie acordurilor colective şi regulamentelor cu aplicabilitate generală, sau unui venit minim garantat de stat.

Astfel, respectăm principiul subsidiarităţii.

- Raport: Jean Lambert (A6-0263/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. − (SV) Noi, social-democraţii suedezi, am hotărât să votăm în favoarea raportului (A6-0263/2009) privind incluziunea activă a persoanelor excluse de piaţa muncii. Este un raport bun, extrem de important în criza economică actuală, în care sunt necesare măsuri active pe piaţa muncii pentru a garanta că cel mai slab dintr-o economie nu rămâne permanent în afara pieţei muncii.

Cu toate acestea, raportul conţine condiţii pentru sistemele de remunerare minimă. Social-democraţii consideră că este important ca toată lumea să beneficieze de garantarea unei remuneraţii decente din care să poată trăi, fapt care ar trebui încurajat de UE, în opinia noastră. Acest lucru este extrem de important pentru abordarea problemei lucrătorilor săraci. Modul în care statele membre decid să le garanteze cetăţenilor săi un salariu decent sau dacă fac acest lucru prin legislaţie sau lăsând reglementarea în acest domeniu la latitudinea partenerilor sociali, prin intermediul unor acorduri colective, trebuie să fie decis, în continuare, de statele membre.

  Robert Atkins (PPE-DE), în scris. − Conservatorii englezi sprijină o bună parte din acest raport şi s-au făcut demersuri pentru sprijinirea unui ajutor social adecvat, unor pieţe ale muncii care să favorizeze incluziunea şi accesul la servicii de calitate. De asemenea, încurajăm o abordare pozitivă şi inclusivă a sănătăţii mintale, a dizabilităţilor şi a dreptului la muncă a persoanelor în vârstă, precum şi o poziţie fermă împotriva traficului cu fiinţe umane.

Cu toate acestea, conservatorii nu sprijină conceptul unei directive privind discriminarea în UE. De asemenea, conservatorii nu pot sprijini solicitarea de a stabili un cadru legal pentru egalitate de tratament în ocuparea forţei de muncă pentru combaterea discriminării pe piaţa forţei de muncă sau a ocupaţiilor şi pentru un obiectiv european privind sistemele de venituri minime şi sistemele de contribuţie de înlocuire a veniturilor, care să ofere un ajutor social egal cu cel puţin 60 % din venitul naţional median egalizat un prag. Din aceste motive, ne-am abţinut. Aceste chestiuni trebuie tratate la nivel naţional.

  Philip Bushill-Matthews (PPE-DE), în scris.. − Grupul PPE-DE sprijină, în general, raportul iniţial al doamnei Jean Lambert. Totuşi, în comisie, un alt grup politic a introdus în raport puncte colaterale, care nu numai că erau în afara sferei de acţiune intenţionate a acestui raport, dar despre care se ştia că sunt de neacceptat pentru grupul nostru. Au făcut acest lucru în mod intenţionat, din motive politice la nivel de partid, meschine, pentru a ne împiedica să sprijinim acest raport în forma în care a fost prezentat în plen. Prin urmare, am depus o rezoluţie alternativă care conţine toate elementele raportului pe care se întemeiază şi pe care îl susţinem.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Acest raport ridică întrebarea: cum includem pe pieţele de muncă persoanele care sunt în prezent excluse de acestea? Răspunsul este, în mod clar, evident. Trebuie să creăm mai multe locuri de muncă şi o capacitate mai mare pentru pieţele muncii.

Faptul că UE chiar trebuie să-şi pună această întrebare demonstrează una dintre problemele fundamentale de la Bruxelles. Se acordă o atenţie mult prea mare protecţiei locurilor de muncă şi nu suficientă creării acestora. Modelul social european este în primul rând responsabil de numărul atât de mare de şomeri. Modelul social european acţionează exact invers faţă de cum ar fi trebuit să o facă: creează o economie a pieţei muncii care câştigă de pe urma celor care muncesc şi limitează posibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă pentru aceia care nu au un loc de muncă. Costul social al reglementării nesfârşite din UE este, de asemenea, uriaş, descurajând angajatorii să angajeze noi lucrători. Prea mare pentru planul UE de a deveni cea mai competitivă economie până în 2010.

Pentru a crea locuri de muncă pentru şomeri, economia europeană trebuie să se îndrepte într-o direcţie fundamental diferită. Conservatorii britanici se angajează să accelereze această schimbare de direcţie.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Acest raport abordează un număr important de chestiuni care, în principiu, ar trebui tratate împreună la nivelul statelor membre şi nu al UE. De exemplu, Parlamentul European insistă asupra necesităţii de a introduce obiective la nivelul UE referitor la garanţii privind venitul minim şi salariul minim. Acest raport conţine o referire la Tratatul de la Lisabona (care nu a intrat în vigoare). Prin urmare, am votat împotrivă.

7. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Şedinţa a fost suspendată la ora 14:40 şi reluată la ora 15:00.)

PREZIDEAZĂ: DNA ROURE
Vicepreşedintă

8. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal

9. Componenţa Parlamentului: consultaţi procesul-verbal

10. Concluziile Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind rasismul (Durban II - Geneva) (dezbatere)

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declaraţiile Consiliului şi Comisiei cu privire la concluziile Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind rasismul (Durban II - Geneva).

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Dnă preşedintă, aş vrea să încep prin a vă mulţumi pentru şansa de a comenta asupra Durban Review Conference, despre care ştiu că a fost urmărită cu interes de mulţi deputaţi prezenţi astăzi aici.

Procesul de pregătire a conferinţei a fost destul de complex, cu dubii serioase din partea unui număr semnificativ de ţări din cauza a ceea ce s-a întâmplat în 2001. Din cauza preocupării că această conferinţă ar fi folosită drept platformă de exprimare a urii şi intoleranţei extremiste, câteva state membre, inclusiv statul meu, au decis să se retragă din conferinţă. Aceste preocupări au fost confirmate de intervenţia unui membru al ONU în debutul conferinţei. Nu numai că am considerat acest lucru total inacceptabil, dar a fost de-a dreptul contrar spiritului şi scopului conferinţei.

Este regretabil, deşi poate inevitabil, faptul că acest incident şi plecarea ulterioară din sală a tuturor statelor membre, precum şi a altor membri ONU, au ţinut prima pagină a ziarelor, punând în umbră adoptarea consensuală a documentului rezultat. În acelaşi timp, cred că ar trebui recunoscută contribuţia foarte constructivă şi consistentă a UE la faza pregătitoare a conferinţei. Este mai ales cazul elaborării actului final, activitate în care UE a jucat un rol decisiv. In ciuda distragerilor despre care am vorbit, faptul că actul final al conferinţei respectă toate orientările majore ale UE este o realizare considerabilă.

Documentul final respectă în totalitate cadrul existent al drepturilor omului, mai ales cu privire la libertatea de exprimare, şi este în acord cu multe dintre cererile noastre, cum ar fi nevoia de evita orice referinţă la defăimarea religiilor şi de a se reţine de la individualizarea Israelului. În plus, paragraful despre comemorarea Holocaustului a fost păstrat în text.

Acum trebuie să reflectăm asupra implicaţiilor conferinţei în sine şi ale actului final asupra Uniunii Europene. Va trebui mai ales să definim modalitatea prin care susţinem punerea în aplicare a angajamentelor care au fost luate. Consiliul rămâne extrem de îngrijorat de fenomenele rasismului şi xenofobiei, pe care le considerăm drept cele mai mari riscuri la adresa drepturilor omului.

Ştiu că Parlamentul împărtăşeşte pe deplin aceste preocupări şi că aţi fost indispensabili creării unei mari părţi din baza legislativă şi a instrumentelor practice care să combată această nenorocire. Lupta împotriva rasismului şi xenofobiei este un proces în derulare care cere şi voinţă politică, şi măsuri practice, nu în ultimul rând în domeniul educaţiei. Există şi o nevoie continuă de a încuraja dialogul şi înţelegerea reciprocă şi de a promova toleranţa.

În timp ce există semne ale impactului pozitiv avut de legislaţia anti-discriminare a UE, progresul în lupta împotriva acestor fenomene este destul de lent la nivel global. De fapt, curentul este chiar negativ într-un număr de ţări. Am văzut cazuri în care criza economică din prezent începe să alimenteze intoleranţa rasistă şi xenofobă în lume. Pe fundalul crizei economice, politicile puternice împotriva rasismului sunt mai importante ca niciodată. Avem de-a face cu o creştere a numărului de atacuri violente împotriva imigranţilor, refugiaţilor şi solicitanţilor de azil politic, cum ar fi categoria romilor, nu doar în interiorul Europei ci şi în afara ei.

UE are un acquis puternic în lupta împotriva rasismului şi xenofobiei. Ambele fenomene sunt incompatibile cu principiile pe care se fundamentează UE. UE a respins şi a condamnat în mod repetat toate manifestările de rasism şi va continua să facă acest lucru. În limitele puterilor conferite acesteia prin tratate, UE va continua să atace rasismul şi xenofobia, atât în interiorul său, cât şi în contextul acţiunilor noastre externe.

Pe plan intern, am adoptat legislaţie care să interzică discriminarea directă şi indirectă, pe motiv de origine rasială sau etnică, la muncă, în educaţie, şi cu privire la accesul la bunuri şi servicii. Legislaţia interzice şi discriminarea pe alte motive, incluzând religia, vârsta, orientarea sexuală şi dizabilităţile, mai ales la locul de muncă. De asemenea, UE a adoptat legi care să interzică discursul urii pe canalele de televiziune, şi care să scoată în afara legii „incitarea publică la violenţă sau ură împotriva unui grup de persoane sau a unui membru dintr-un grup definit prin referire la rasă, culoare, religie, provenienţă sau origine etnică sau naţională”. Aceeaşi lege declară ilegală acceptarea publică, negarea sau trivializarea grotescă a crimelor de genocid, a crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război.

Pe plan extern, UE ridică în mod periodic problema rasismului şi a xenofobiei în dialogurile sale bilaterale, politice şi pe drepturile omului cu ţări terţe precum Rusia şi China. Ne-am asigurat şi că rasismul şi xenofobia sunt incluse în prim plan în strategiile noastre de cooperare, cum ar fi planurile de acţiune pentru politica europeană de vecinătate. Se întâmplă multe în interiorul diferitelor foruri multilaterale. În cadrul OSCE, statele membre îşi coordonează munca pentru a garanta că angajamentele luate de cele 56 state participante la OSCE din această regiune sunt respectate şi puse în aplicare. Aşa se întâmplă şi în interiorul Consiliului Europei şi în cadrul mai larg al Naţiunilor Unite.

Aceste exemple demonstrează angajamentul nostru colectiv de a lucra asupra acestui punct atât pe plan intern, cât şi, pe plan mai larg, cu parteneri din toată lumea. Durban Review Conference a făcut parte din categoria acelor eforturi mai largi. Nu a fost uşor şi în mod evident conferinţa a fost degradată de cei care s-au gândit să deturneze rezultatele ei în favoarea scopurilor lor politice limitate. Lăsând toate aceste lucruri la o parte, ar trebui să salutăm faptul că, în final, conferinţa a atras atenţia asupra nevoii continue de a lupta împotriva rasismului şi xenofobiei şi asupra angajamentului pe care îl avem, şi care este împărtăşit şi de mulţi alţii, de a eradica această nenorocire.

  Jacques Barrot, Vicepreşedinte al Comisiei. − (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor,sunt fericit că iau parte la această dezbatere. Comisia Europeană a urmărit cu atenţie pregătirile pentru conferinţa din Durban şi căutarea unei poziţii comune a Uniunii Europene în ceea ce priveşte participarea la această conferinţă.

În această privinţă, am luat în considerare apelul Parlamentului - al Parlamentului dumneavoastră - de a încredinţa Uniunii Europene participare activă la Durban Conference Review în contextul rezoluţiei cu privire la progresul înregistrat de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului - şi în special rolul Uniunii - rezoluţie pe care aţi adoptat-o la data de 19 ianuarie.

După cum ştiţi, cinci state membre au hotărât să nu participe la această conferinţă. Comisia a decis să-şi confirme participarea în calitate de observator, pentru că împărtăşeşte părerea majorităţii statelor membre conform căreia orientările esenţiale ale Uniunii Europene au fost menţinute în documentul conferinţei.

Actul final adoptat, care este rezultatul unui compromis, nu este textul ideal, dar acest document nu conţine nicio defăimare de tip anti-semitic, nicio defăimare a vreunei ţări sau regiuni din lume ori a vreunei religii.

Adoptarea consensuală a documentului final de către 182 de state membre ale ONU confirmă angajamentul făcut de comunitatea internaţională de a lupta împotriva rasismului şi a discriminării. Acesta este un răspuns la încercările deplorabile făcute de unii de a manipula conferinţa în scopuri anti-semitice, încercări împotriva cărora Comisia Europeană a reacţionat vehement.

În orice caz, evenimentele de la conferinţa de revizuire nu diminuează angajamentul pe termen lung al Comisiei de a face tot posibilul pentru a lupta împotriva manifestărilor de rasism şi xenofobie sub toate formele lor. Comisia rămâne hotărâtă să îşi urmeze politicile de luptă împotriva rasismului, xenofobiei şi anti-semitismului - şi în interiorul şi în exteriorul Uniunii Europene - în acord cu puterile acordate ei prin tratate.

Trebuie să spun, dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, că voi monitoriza personal şi îndeaproape aplicarea de către statele membre a deciziei-cadru privind lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei. Voi prelua personal sarcina de a monitoriza transpunerea acestei decizii-cadru şi trebuie să subliniez că Agenţia pentru Drepturi Fundamentale va fi de acum înainte un instrument prin care noi să urmărim toate aceste fenomene care solicită un mare nivel de fermitate din partea noastră.

Să sperăm că următoarea conferinţă ONU despre rasism nu va fi pătată de discursuri inacceptabile care sunt incitări veritabile la ură şi rasism. Acestea fiind spuse, aş mai adăuga că compromisul final ne oferă perspectiva unui viitor mai bun.

  Charles Tannock, în numele Grupului PPE-DE. – Dnă preşedintă, preşedintele iranian Ahmadinejad a declarat recent la conferinţa ONU despre rasism de la Geneva că Israelul este o ţară rasistă. Este tentant să îl catalogăm drept demagog populist în căutare de publicitate, dar în trecut a cerut ca Israelul să fie şters de pe hartă şi Israelul ar fi fără îndoială prima ţintă pentru arma nucleară pe care doreşte atât de mult să o construiască. Prin urmare, ar trebui să îi interpretăm intervenţia prin prisma ostilităţii sale implacabile faţă de statul evreu, care este, pe drept în opinia mea, aliatul şi partenerul UE.

În ceea ce priveşte acuzaţia de rasism, este dificil să găseşti o ţară mai diversă din punct de vedere etnic şi mai puţin rasistă decât Israelul, care include în societatea sa minorităţi arabe, armene, druze. Imaginea transportului aerian din anii '80 al evreilor etiopieni în Israel este încă prezentă în mintea mea.

Datorită statutului său de patrie a evreilor din toată lumea, Israelul îşi menţine desigur o politică deschisă imigrării, dar ar trebui să luăm în considerare şi poziţia în societate a arabilor israelieni . Ei se bucură de drepturi democratice şi de un standard de trai care sunt acordate rareori de ţările arabe propriilor cetăţeni. Bănuiala mea este că Ahmadinejad încearcă de fapt să distragă atenţia de la registrul îngrozitor şi oribil al drepturilor omului în Republica islamică Iran.

În Iran, jurnaliştii care îndrăznesc să critice regimul sunt arestaţi, pe când în Israel presa este liberă. În Iran, adulterinii, homosexualii şi tinerii sunt executaţi, inclusiv prin lapidare, în timp ce în Israel homosexualii şi lesbienele se bucură de toată protecţia legii. În Iran, minorităţile (creştini sau baha'i, de exemplu) sunt persecutate periodic, pe când în Israel minorităţile sunt apreciate şi drepturile lor sunt protejate.

Totuşi, în ciuda acestor dovezi, mulţi membri ai acestei Camere ar critica mai degrabă Israelul, aliatul nostru democratic, decât să denunţe regimul barbar şi potenţial catastrofic de la Teheran.

Israelul ar trebui să ştie că are prieteni în acest Parlament, prieteni ca mine care preţuiesc drepturile omului şi resping fanatismul. Sincer, în opinia mea, este ruşinos că state membre ale UE au trimis delegaţii la Durban II, ştiind foarte bine că preşedintele Ahmadinejad va fi prezent şi va veni cu aceste comentarii scandaloase.

  Ana Maria Gomes, în numele Grupului PSE. – (PT) Unii privesc Durban Review Conference ca pe un succes. De fapt, actul final respectă cele cinci coordonate esenţiale ale Uniunii Europene şi reflectă un consens global real, spre deosebire de versiunile anterioare care au dus la dezbateri atât de multe şi atât de intense.

Totuşi, din păcate, nu acest act va rămâne în amintirea celor care au venit din toată lumea să participe la conferinţa de la Geneva. Îşi vor aminti în primul rând de diviziunile adânci provocate de o conferinţă dedicată unui subiect de vocaţie universală, şi anume lupta împotriva rasismului, şi care a captat atenţia lumii.

Europa a arătat încă o dată fragilitatea unităţii europene în cele mai polarizante subiecte din punct de vedere politic, aşa cum a fost şi cazul acestei conferinţe.

Nimic nu ar fi fost mai simbolic decât exodul colectiv din sala de conferinţă al tuturor ţărilor Uniunii Europene ca răspuns la propunerile provocatoare şi inacceptabile ale unui preşedinte iranian care, în ciuda schimbării de atitudine de la Washington, insistă ca ţara lui să intre în coliziune cu Occidentul. În mod regretabil, anumite ţări europene nici măcar nu erau în sală pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de un discurs al cărui singur obiectiv, aşa cum a fost subliniat de Secretarul General al ONU, a fost să acuze, să divizeze şi chiar să incite.

Uniunea înseamnă putere şi Uniunea Europeană şi-a arătat slăbiciunea când a prezentat un front divizat. Lupta împotriva rasismului şi incitării la ură de către preşedintele Ahmadinejad şi alţii merita ceva mai bun.

  Sophia in 't Veld, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, aş dori să încep prin a face o remarcă generală. Nu ţările sunt rasiste, ci oamenii. Există mulţi oameni în Iran, sunt convinsă, care nu împărtăşesc opiniile preşedintelui lor şi cred că, în momentul în care Europa a fost slabă, mută, divizată şi absentă, când nu a vorbit în numele acelor oameni din Iran şi i-a permis domnului Ahmadinejad să îşi expună părerile rasiste, o şansă a fost irosită.

Eu una am fost împotriva boicotării acestei conferinţe, dar ceea ce cred că a fost mai grav a fost lipsa unei strategii europene. De ce a fost Europa divizată? De ce? Aş dori o explicaţie din partea Consiliului - şi am depus un amendament la raportul Obiols i Germà pe care îl vom discuta mai târziu - , de ce nu a existat nicio strategie europeană? De ce 27 de ţări europene nu pot cădea de acord asupra unei strategii? Dacă şi când Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, lucru susţinut de Consiliu, atunci cele 27 de ţări vor trebui să facă un efort mai mare pentru o strategie comună.

În ceea ce priveşte problema defăimării religiei, sunt extrem de îngrijorată de faptul că un organism al ONU capabil să adopte rezoluţii solicită o interdicţie totală a defăimării sau ofensării religiilor. În final, înţeleg că a fost atenuată în rezoluţia finală, dar sunt în continuare îngrijorată de faptul că aşa ceva poate apărea de la ONU. Totuşi, ironia sorţii este că este încă dificil să critici în această Cameră - nu să ofensezi, ci să critici - religiile, mai ales o religie europeană importantă, şi mai există un amendament depus de mine şi de colegul meu Cappato la raportul Obiols i Germà în care criticăm poziţia Vaticanului faţă de prezervative în lupta împotriva SIDA. Aş dori să solicit Consiliului încă o dată să explice ce s-a făcut pentru a se ajunge la o strategie europeană.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE). - Dnă preşedintă, aş dori să subliniez încă o dată că actul final al Durban Review Conference a fost adoptat prin consens. Deşi textul nu este perfect, reprezentând rezultatul unor negocieri dificile, în ceea ce priveşte noua poziţie înţeleg că este importantă continuarea discuţiilor actului nou şi a mult disputatelor probleme precum discriminarea rasială, xenofobia, stigmatizarea şi stereotiparea oamenilor în funcţie de religia sau credinţa lor.

Discuţiile viitoare ar trebui purtate într-o manieră non-confruntaţională, dar cu o reacţie puternică la declaraţiile inacceptabile şi la încercările de a folosi procesul Durban pentru exprimarea unei ideologii rasiste. Credinţa mea fermă este că, fără o poziţie consecventă a Uniunii Europene cu privire la protejarea drepturilor omului şi lupta împotriva rasismului şi xenofobiei, procesul Durban ar putea lua o direcţie greşită.

  Hélène Flautre (Verts/ALE). – (FR)Dnă preşedintă, în mod clar este păcat că victimele rasismului şi discriminării nu au fost punctul central al Conferinţei din Durban. Aceasta s-a întâmplat din cauza deturnării scandaloase a conferinţei de către preşedintele Iranului, ceea ce a fost - şi trebui să îmi exprim dezamăgirea - o capcană în care au căzut câteva state membre ale UE. Aceasta este problema.

Aş dori să le mulţumesc personal statelor membre ale Uniunii Europene care şi-au luat totuşi şi continuă să îşi ia un angajament; avem concluzii care sunt onorabile per ansamblu, chiar dacă imperfecte. Aş dori să aud preşedinţia vorbind despre eforturile depuse sau nu de către statele membre pentru a garanta că Uniunea Europeană nu s-a arătat dezorganizată la această conferinţă, situaţie care a fost demnă de milă.

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Dnă preşedintă, UE a fost permanent implicată pe parcursul pregătirii conferinţei şi a participat activ la proiectarea actului final, încercând să-l facă echilibrat pe cât posibil şi asigurându-se că respecta normele existente în materie de drepturi ale omului, mai ales libertatea de exprimare.

UE a reuşit şi să garanteze că Israelul nu va fi individualizat în acest text. Datorită eforturilor reunite ale UE am reuşit în mare măsură să producem în final un text care să respecte coordonatele noastre esenţiale, şi aceasta fără a ţine cont de faptul că anumite state membre ale UE au decis să nu participe în capacitatea lor naţională.

Ar mai trebui adăugat că ţările care nu au participat la conferinţă nu au împiedicat Uniunea Europeană, ca atare, să ia cuvântul în cadrul conferinţei. Preşedinţia a continuat coordonarea internă a participării UE, inclusiv pregătirea a două declaraţii în numele tuturor statelor membre ale UE, declaraţii făcute de Suedia, viitoarea preşedinţie. Declaraţia finală a fost făcută în numele a 22 de state.

După Durban, UE va analiza modul în care va susţine planul de lucru Durban. Faptul că cinci state membre din 27 au decis la final să nu participe deloc la conferinţă pune la îndoială angajamentul viitor al UE în lupta împotriva rasismului şi discriminării. Avem un acquis solid pe aceste probleme pe care ne vom baza în continuare. Aşa cum a fost scos în evidenţă pe drept - ca un fel de critică, cred eu - nu am putut găsi un teren comun la finalul pregătirilor pentru conferinţă. Nu a existat niciodată un teren comun, aşa că înainte de conferinţă nu a existat nicio poziţie a UE. S-a decis prin consens că existau poziţii naţionale, aşa că delegaţiile au părăsit camera în capacităţile lor naţionale.

Repet, miniştrii au discutat această problemă la ultima şedinţă şi se vor trage învăţăminte. Va trebui să reflectăm şi să revenim asupra acestui lucru, pentru că UE nu a ales calea „eroică” în cadrul acestei conferinţe. Trebuie să notăm acest lucru.

  Jacques Barrot, Vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Vă mulţumesc pentru discursurile dumneavoastră. Lunea trecută, dna comisar Ferrero-Waldner a primit o scrisoare de la dna Pillay, Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului, scrisoare care a fost trimisă tuturor miniştrilor de externe din Uniune.

În această scrisoare, dna Pillay a reamintit ce spusese deja la Bruxelles la 8 octombrie, într-o conferinţă organizată în comun de Parlamentul European cu privire la protecţia activiştilor drepturilor omului. Dna Pillay consideră că este important să restabilim o anumită unitate în ceea ce priveşte protecţia şi promovarea drepturilor omului în lume, mai ales în legătură cu lupta împotriva rasismului. Domnia sa invită toate statele membre ale ONU să participe la punerea în aplicare a programului ONU pentru combaterea rasismului, mai ales în forma în care este definit în actul final al conferinţei din Durban.

Cred că Uniunea Europeană trebuie să mediteze asupra răspunsului care trebuie oferit acestei invitaţii. În orice caz, Uniunea Europeană a adoptat o politică de luptă activă împotriva rasismului. Uniunea trebuie să rămână vigilentă şi devotată, astfel încât eforturile internaţionale pe acest subiect să rămână eficiente într-un mod demonstrabil. Personal, împărtăşesc perspectiva exprimată aici: o Europă cu o strategie, care să nu fi acţionat dezorganizat, ar fi putut beneficia cu adevărat de această şansă de a exprima, printr-o singură voce, opoziţia ei faţă de declaraţiile inacceptabile. Din aceasta putem trage învăţăminte. Sunt recunoscător preşedinţiei pentru că a spus că ar trebui să tragem învăţăminte din aceasta şi că - susţinuţi, cred eu, de ratificarea Tratatului de la Lisabona - noi trebuie să eficientizăm mai mult politica externă a Uniunii Europene cu privire la drepturile omului, precum şi acţiunea europeană în organizaţiile multilaterale. Nu pot decât să adaug ceea ce am spus eu în legătură cu acest subiect la discursurile unor deputaţi, cărora le sunt recunoscător. Încă o dată, aceasta trebuie să ne încurajeze să reflectăm pentru a pregăti strategii mai eficiente în viitor .

  Preşedinta. –Dezbaterea este închisă.

11. Raport anual privind drepturile omului în lume în 2008 (dezbatere)

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0264/2009), întocmit de dl Obiols i Germà, în numele Comisiei pentru afaceri externe, referitor la Raportul anual 2008 privind drepturile omului în lume şi politica Uniunii Europene în această privinţă (2008/2336(INI)).

  Raimon Obiols i Germà, raportor. − (ES) Dnă preşedintă, aş dori să fac nişte comentarii scurte pe marginea conţinutului acestui raport anual privind drepturile omului în lume şi rolul Uniunii Europene în acest domeniu. Mai întâi, aş dori să subliniez faptul că raportul are două domenii de aplicare diferite: primul este să descrie şi să evalueze situaţia, din păcate una negativă, deseori apropiindu-se de sau transformându-se în tragedie umană, a drepturilor omului în multe ţări şi regiuni din lume; cel de-al doilea este o evaluare bazată pe experienţa trecută a acestui Parlament în adoptarea de poziţii ca răspuns la probleme diferite, precum şi pe dorinţa raportorului ca raportul să fie situat în curentul predominant al poziţiilor şi actelor diferitelor instituţii Uniunii Europene, fără a căuta să pună accent pe elementele de dezacord, ci mai degrabă pe cele de acord. Aceasta deoarece raportorul crede că atingerea unor poziţii convergente conferă putere şi eficienţă acestei sarcini lente şi dificile de îmbunătăţire a situaţiei drepturilor omului în lume.

Există un al doilea aspect pe care l-am scos în evidenţă, şi anume acela de a identifica priorităţi specifice sau, cu alte cuvinte, de a produce un rezumat al posibilelor orientări fundamentale aflate la baza acţiunilor Uniunii Europene cu privire la drepturile omului în lume.

Aş prezenta nouă puncte în această problemă care au fost scoase în evidenţă de toate intervenţiile colegilor mei deputaţi şi de cadrul general al raportului. Primul plasează o prioritate urgentă, dacă vreţi să folosiţi un termen grandilocvent din punct de vedere istoric, pe lupta pentru abolirea definitivă a pedepsei capitale în lume. Aşa cum strămoşii noştri au reuşit în trecut să desfiinţeze sclavia pretutindeni, percepţia noastră este că azi, pentru generaţia noastră, este foarte posibil să realizăm obiectivul istoric al abolirii universale a pedepsei capitale pretutindeni în lume şi că Uniunea Europeană trebuie să fie în avangardă şi să joace un rol important în acest proces.

În al doilea rând, se pune accent pe ceea ce raportul denumeşte „feminizarea luptei pentru drepturile omului”. Cu alte cuvinte, scoate în relief faptul că femeile sunt cele care suferă cel mai mult din cauza atacurilor împotriva drepturilor omului şi că UE ar trebui să acorde atenţie specială şi prioritate acestui fapt. Din aceeaşi categorie face parte şi problema drepturilor copilului, asupra căreia raportul conţine câteva puncte destul de interesante, cred eu.

În al treilea rând, raportul face apel la sinergie dintre instituţiile Comunităţii. Faptul că există o specializare a rolurilor - mai multă realpolitik în Consiliu sau, poate, în Comisie, şi mai multe principii în Parlament - nu este o evidenţă - dar, pentru o eficienţă mai mare, trebuie să existe o consistenţă între poziţiile acestora.

În al patrulea rând, există menţiunea nevoii de a lărgi şi a intensifica tendinţa extrem de pozitivă a dezvoltării dialogului cu ţările terţe în materie de drepturile omului

În ultimul rând, raportul menţionează nevoia de a căuta alianţe în instituţii internaţionale pentru a evita situaţii precum cea a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, unde prezenţa Uniunii Europene este câteodată minoritară într-un anumit sens.

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Dnă preşedintă, aş vrea să exprim aprecierea Consiliului pentru activitatea raportorului, dl Obiols i Germà, şi a Subcomisiei parlamentare pentru drepturile omului. Dle Obiols i Germà, în această legislatură aţi fost un partener neobosit şi valoros în activitatea noastră reunită din domeniul drepturilor omului.

Raportul dvs. ne oferă şansa de a examina atent politica generală a Uniunii în domeniul drepturilor omului. Suntem cu toţii conştienţi de provocările cu care continuăm să ne confruntăm în acest domeniu. Consolidarea relaţiilor dintre instituţiile UE ne ajută să înfruntăm împreună aceste provocări. Raportul ne oferă un instrument valoros de analiză a ceea ce s-a înfăptuit până acum.

Raportul Parlamentului European subliniază relevanţa Raportului anual al Uniunii Europene privind drepturile omului. Încercarea noastră de face raportul mai interesant, mai lizibil şi folositor a avut un succes parţial, dar în mod evident există loc de mai bine. Vom lucra în continuare în această direcţie. Raportul dvs. ne va ajuta cu siguranţă în analizarea modalităţii de a spori coerenţa politicilor Uniunii Europene în materie de drepturile omului. Pe acest subiect se desfăşoară deja discuţii şi aş dori să vă asigur că, oricare ar fi rezultatul acestor discuţii, vom face toate eforturile de a oferi activităţii noastre o vizibilitate mai mare. Am putea obţine acest lucru printr-o folosire mai eficientă a surselor web sau printr-o mediatizare mai bună a raportului anual.

Aţi subliniat şi faptul că trebuie acordată mai multă atenţie rolului ONU în acest domeniu. Am continuat să facem eforturi coordonate în forumuri internaţionale, mai ales în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile omului, la recomandarea raportului Andrikienė, precum şi în cadrul celui de-al treilea comitet al Adunării Generale a ONU. Sunt depuse eforturi de a ne lărgi raza de acţiune într-un mediu de o dificultatea crescândă. Nu este uşor, dar aş dori să vă atrag atenţia asupra câtorva succese.

Am lucrat din greu să asigurăm Consiliului ONU pentru Drepturile Omului o credibilitate mai mare. Anul 2009 poate fi privit ca an decisiv pentru funcţionarea Consiliului pentru Drepturile Omului. UE a jucat un rol activ în cadrul celei de-a 10-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului şi a asigurat adoptarea unui număr de iniţiative importante, de exemplu extinderea mandatelor la Burma/Myanmar şi DPRK şi rezoluţia UE- GRULAC cu privire la drepturile copilului. Mai dezamăgitor, am eşuat în reintroducerea mandatului unui expert independent în RDC.

În Adunarea Generală, rolul celui de-al treilea comitet în protejarea şi promovarea drepturilor omului a fost confirmat, iar UE a jucat un rol activ la cea de-a 63-a sesiune a Adunării Generale a ONU. Aceasta a dus la rezultate bune, mai ales la elaborarea rezoluţiei asupra pedepsei capitale. O parte importantă din raportul dvs. este dedicată acestei probleme. Am ridicat-o permanent, inclusiv la cel mai înalt nivel, cu parteneri care ne împărtăşesc opiniile, pentru a susţine curentul global al abolirii. Aceste eforturi vor continua.

Aş dori să spun câteva cuvinte în legătură cu orientările europene. După revizuirea orientărilor Uniunii Europene în materie de drepturile omului şi adoptarea unor noi orientări cu privire la violenţa împotriva femeilor, accentul cade acum pe punerea în aplicare eficientă. Ca parte din aceasta, preşedinţia a înaintat câteva propuneri, cum ar fi trimiterea unor note de orientare şefilor de misiuni şi delegaţiilor Comisiei. Intenţionăm, de asemenea, să ridicăm aceste probleme în dialogurile şi consultările noastre cu ţări terţe.

Raportul atrage atenţia asupra drepturilor femeilor şi ştiu că dl Obiols i Germà acordă o atenţie specială acestei probleme. Aceasta este una dintre priorităţile noastre de vârf. Lucrăm la punerea în aplicare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului ONU, pe care o folosim ca reper pentru operaţiunile în domeniul PESA şi care ne-a permis dezvoltarea unui cadru pentru integrarea dimensiunii de gen.

În ceea ce priveşte apărătorii drepturilor omului, UE va continua să coopereze cu organizaţii ale societăţii civile. În interiorul Consiliului continuă munca la nivel oficial privind posibilitatea de a extinde eliberarea de vize pentru apărătorii drepturilor omului. În dialogurile cu ţările terţe, libertatea de exprimare şi abordarea cazurilor individuale vor rămâne elemente centrale ale planului nostru de lucru.

În ceea ce priveşte dialogurile şi consultările cu ţările terţe, UE va face toate eforturile de a garanta că aceste instrumente vor deveni şi mai eficiente în punerea în aplicare a politicii noastre în materie de drepturile omului. Am convenit, în special, să purtăm dialoguri locale cu cinci ţări din America Latină - Brazilia, Columbia, Argentina, Chile şi Mexic - şi vom continua să stabilim dialoguri cu ţările rămase din Asia Centrală.

Aş dori să spun câteva cuvinte cu privire la cel de-al 27-lea dialog privind drepturile omului între UE şi China, dialog care va avea loc la 14 mai în Praga. Este important să ne asigurăm de faptul că dialogurile noastre sunt cât se poate de productive şi au rezultate concrete. Dialogul dintre UE şi China cu privire la drepturile omului are cea mai mare tradiţie. Trebuie să se poată adapta şi să poată reflecta progresul înregistrat în abordarea chestiunilor referitoare la drepturile omului. Instituţiile ambelor părţi urmăresc cu atenţie progresele înregistrate în China. Diverse evenimente programate de-a lungul acestui an ne vor permite să menţinem o comunicare constantă cu omologii noştri chinezi. Acest dialog este preţios. Aşteptăm cu nerăbdare să vedem rezultate din ce în ce mai concrete ale acestor discuţii.

Pentru a conchide, aş dori să subliniez faptul că promovarea şi respectul pentru drepturile omului în lume reprezintă una dintre principalele noastre priorităţi de politică externă. Prin demersuri şi declaraţii şi prin diverse dialoguri politice şi operaţiuni de management al crizei, UE lucrează pentru obţinerea unui respect mai mare faţă de drepturile omului în toată lumea. Pentru a obţine rezultate, trebuie să adoptăm o abordare consistentă. Acest Parlament a fost cel care a insistat pentru sporirea consecvenţei la toate nivelurile, şi salutăm acest lucru.

În general, sunt foarte recunoscător pentru activitatea depusă de acest Parlament şi pentru sprijinul acordat în domeniul drepturilor omului. Calitatea premiului Sakharov ca instrument al promovării valorilor noastre comune este recunoscută la scară largă. Vom continua să revizuim măsura în care instrumentele precum clauze, sancţiuni şi dialog pe drepturile omului - verificate cu minuţiozitate de acest Parlament - pot juca un rol eficient ca parte a politicii noastre externe globale, în acelaşi timp asigurând cele mai înalte standarde de respectare a drepturilor omului.

  Jacques Barrot, Vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, particip cu plăcere la această dezbatere în plen cu privire la raportul dvs., dle Obiols i Germà. O înlocuiesc pe colega mea, dna Ferrero-Waldner, care este reţinută în Praga pentru a participa la reuniunea la nivel înalt Uniunea Europeană - Canada.

Aş dori mai întâi să îi mulţumesc dlui Obiols i Germà pentru calitatea activităţii sale. Vă mulţumesc pentru tonul pozitiv al raportului dvs., care demonstrează astfel eforturile depuse de Comisie şi de Consiliu de-a lungul anilor pentru a pune în aplicare recomandările Parlamentului.

Fie în cadrul dialogurilor pe tema drepturilor omului, fie în cel al dialogurilor politice cu organizaţii internaţionale, instituţiile au făcut eforturi imense pentru a avansa şi a oferi Uniunii Europene imaginea unui ambasador - un ambasador fervent şi credibil - pentru protecţia şi promovarea drepturilor omului, a libertăţilor fundamentale, a democraţiei şi a statului de drept.

Anul 2008 a fost marcat de aniversarea a 60 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, pe care toate instituţiile europene au sărbătorit-o împreună. A fost şi anul în care Comisia a putut individualiza două priorităţi, respectiv femeile şi copiii, şi în care s-a promovat o abordare interinstituţională.

Am încercat să punem în aplicare câteva recomandări generale care au apărut în rapoarte anterioare şi care au fost foarte bine reformate în raportul pe care îl analizăm astăzi. Am căzut de acord să ne concentrăm acţiunile asupra anumitor ţări, în ceea ce priveşte aplicarea orientărilor în materie de drepturile copilului, şi am mobilizat ambasadele statelor membre ale Uniunii Europene şi delegaţiile Comunităţii Europene pentru a monitoriza aceste acţiuni. Prin urmare, am preluat conducerea în lupta împotriva uneia dintre cele mai rele forme de încălcare a drepturilor omului şi copilului, recrutarea de copii soldaţi şi suferinţele produse copiilor în conflictele armate.

Permiteţi-mi să vă dau câteva exemple. La 10 decembrie 2007, Uniunea a adoptat orientări noi cu privire la drepturile copilului. În prima fază a punerii în aplicare, se va concentra pe violenţa împotriva copiilor. Lansăm un program-pilot care vizează 10 ţări din continente diferite. Aceste ţări au fost alese pentru că guvernele lor s-au angajat deja să combată violenţa împotriva copiilor şi, de asemenea, pentru că guvernele lor au nevoie de ajutor internaţional suplimentar pentru a continua lupta împotriva acestui tip de violenţă. În iunie 2008, Consiliul Uniunii Europene a revizuit orientările privind copiii afectaţi de conflictele armate, pentru a aborda într-un mod mai eficient şi la un nivel mai amplu efectele pe termen scurt, mediu şi lung ale conflictelor armate asupra copiilor.

Comunicarea Comisiei conţine o clauză specială pentru acţiunile pentru copii în cadrul acţiunilor externe ale Uniunii Europene şi se recomandă o abordare consecventă pentru promovarea drepturilor copiilor şi îmbunătăţirea situaţiei copiilor în lume. Comunicarea a fost supusă unei consultări la scară largă. Aceasta acordă o atenţie specială organizaţiilor non-guvernamentale. Pe baza acestei comunicări şi a planului ei de acţiune conex, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în mai 2008, concluzii al căror scop era acela de a consolida politica externă a Uniunii în materie de drepturile copilului.

În 2009, continuăm acest drum cu următoarele iniţiative. În iunie, Comisia va organiza la Bruxelles Forumul european privind drepturile copilului. Acest forum se va concentra mai ales pe aspectul muncii copiilor. Vom încerca să reunim toate părţile interesate. Personal, acord acestui forum o importanţă mare. În iulie, viitoarea preşedinţie suedeză şi Comisia vor organiza un forum ONG la Stockholm, care să aborde în special chestiunea violenţei împotriva copiilor. În sfârşit, în toamnă, vom publica un raport privind măsurile luate de Uniune pentru a lupta împotriva muncii copiilor, mai ales cele împotriva traficului de copii. Aşadar, acesta este un an care ar trebui să dezvolte şi mai mult angajamentul Uniunii Europene faţă de copii.

Îmi voi îndrepta atenţia acum asupra drepturilor femeilor. În ultimele luni, Uniunea Europeană şi-a consolidat politica externă în domeniul drepturilor femeilor. Noile orientări referitoare la violenţa împotriva femeilor şi la lupta împotriva tuturor formelor de discriminare a acestora recomandă un anumit număr de acţiuni. Aceste acţiuni vor beneficia de angajamentul şi de sprijinul misiunilor Uniunii şi delegaţiilor Comisiei.

Aş dori să subliniez adoptarea recentă de către miniştrii de externe din UE a abordării globale a Uniunii faţă de punerea în aplicare a Rezoluţiilor 1325 şi 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU. Ar trebui să amintim şi răspunsul pozitiv al Secretarului General al ONU la apelul comun lansat în 2008 de dna Ferrero-Waldner şi de 40 de femei care ocupă poziţii importante la nivel internaţional.

Acest apel a solicitat ONU să organizeze o conferinţă ministerială dedicată revizuirii Rezoluţiei 1325. Această conferinţă ministerială este programată pentru 2010. În mod evident, vom lucra cu viitoarea preşedinţie suedeză pentru a pregăti poziţiile pe care le vom lua la revizuirea acestei rezoluţii.

Aceasta este tot, dle preşedinte; fără îndoială mai sunt multe de spus, dar aş vrea să subliniez din nou că a consolida politica europeană în favoarea democraţiei şi a drepturilor omului cere, cu siguranţă, un nivel înalt de sinergie între instituţii. Comisia este pregătită să acţioneze conform acestor principii. Doreşte să stabilească o cooperare strânsă, astfel încât cele trei instituţii să-şi poată oferi sprijin reciproc. În această privinţă, Parlamentul European poate juca un rol esenţial, din moment ce, prin definiţie şi vocaţie, este cel mai îndreptăţit să vorbească în numele celor oprimaţi şi al celor care suferă.

Acestea sunt problemele pe care am vrut să vi le împărtăşesc după discursul preşedinţiei şi voi asculta cu atenţie discursurile membrilor.

  Laima Liucija Andrikienė, în numele Grupului PPE-DE. – Dnă preşedintă, aş vrea să-i mulţumesc colegului nostru, Raimon Obiols, pentru raportul şi rezoluţia elaborate. Proiectul rezoluţiei votate în Comisia pentru afaceri externe a fost echilibrat. Au fost făcute compromisuri. Raportul acoperă o listă lungă de chestiuni importante privind drepturile omului şi sper că rezoluţia va fi votată mâine cu o mare majoritate de voturi.

Acestea fiind spuse, aş dori să evidenţiez câteva probleme şi să menţionez un amendament foarte controversat depus înainte de sesiunea plenară. Este vorba de amendamentul depus de colegii noştri din grupul ALDE. Din moment ce suntem cu toţii de acord că această Uniune este fondată pe valori, inclusiv pe valori creştine, cum îşi poate imagina cineva că acest Parlament îşi va încheia legislatura condamnându-l pe Papa Benedict al XVI-lea pentru declaraţiile domniei sale? Consider că formulările alese de semnatarii acestui amendament sunt absolut inacceptabile şi ar trebui respinse.

Apărători ai drepturilor omului, sugerez ca în această rezoluţie noi, Parlamentul European, să reiterăm cererea ca toţi câştigătorii premiului Sakharov şi, mai ales, Aung San Suu Kyi, Oswalda Payá Sardiñas, grupul Damas de Blanco şi Hu Jia, să primească acces în instituţiile europene. Regretăm faptul că niciunuia dintre ei nu i s-a permis să participe la cea de-a 20-a ceremonie aniversară a premiului Sakharov.

În ultimul rând, dar nu cel mai puţin important, este şi relaţia dintre lupta împotriva terorismului şi drepturile omului. Sugerez ca Parlamentul European să apeleze la Uniunea Europeană şi la statele ei membre pentru a duce lupta împotriva terorismului în deplin acord cu drepturile omului şi libertăţile fundamentale ca prioritate de vârf a Uniunii şi ca element esenţial al acţiunilor sale externe. Menţionarea unor nume specifice în rezoluţie nu ar fi productivă.

  Richard Howitt, în numele Grupului PSE. –Dnă preşedintă, aş dori să îl felicit pe prietenul şi colegul Raimon Obiols i Germà pentru acest raport. Ca unul dintre raportorii care au elaborat în cursul acestei legislaturi rapoarte anuale ale Parlamentului privind drepturile omului şi în calitatea mea de vicepreşedinte al Subcomisiei pentru drepturile omului, din partea Grupului Socialist, aş dori să elogiez în Cameră ceea ce am realizat în această dezbatere care marchează sfârşitul celor cinci ani de mandat ai acestui Parlament European.

Cred că ne-am coordonat bine cu delegaţiile Parlamentului astfel încât deputaţii europeni din această Cameră le-au pus întrebări dificile guvernelor în cadrul reprezentanţelor noastre din lume, un proces la care sunt mândru că am luat parte şi eu: din Columbia în Turcia, din Georgia în Croaţia. Sunt foarte mândru de activitatea comisiei şi a deputaţilor europeni în construirea democraţiei şi monitorizarea alegerilor. Într-adevăr, experienţele mele din Afghanistan, Republica Democrată Congo, teritoriile palestiniene şi Angola au fost câteva dintre cele mai speciale experienţe pe care le-am trăit în ultimii cinci ani.

Sunt foarte mândru de faptul că am angajat şi reprezentat acest Parlament - cât se poate de bine, cred eu - în relaţie cu Consiliul pentru Drepturile Omului de la Geneva. Cred că am avut o influenţă reală acolo. Am încercat să îndepărtăm Europa de mentalitatea de bloc, pentru a se îndrepta şi spre alte regiuni ale lumii şi, desigur, am lucrat îndeaproape cu reprezentanţii speciali şi cu raportorii, cum a fost, de exemplu, cu ocazia vizitei recente, la a cărei organizare am participat, a Reprezentantului Special al ONU pentru afaceri şi drepturile omului, o chestiune foarte interesantă pentru mine.

Sunt încântat că am organizat o campanie şi că am condus-o, campania pentru semnarea pentru prima oară de către Comunităţile europene a unui instrument în materie de drepturile omului, Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap. Dle comisar, sunt încântat că, în ciuda opoziţiei iniţiale din interiorul Comisiei, acest Parlament a insistat să menţinem o iniţiativă separată pentru democraţie şi drepturile omului, astfel încât finanţarea pe care am acordat-o în domeniul drepturilor omului să fie vizibilă, proeminentă şi să continue chiar în ţările unde există regimuri politice care doresc să se opună respectării drepturilor omului.

Suntem lăudaţi frecvent în această Cameră pentru activitatea noastră în domeniul drepturilor omului, dar laud bravura şi curajul apărătorilor drepturilor omului cu care ne întâlnim şi discutăm zilnic, care şi-au pus viaţa în pericol pentru valorile şi standardele care sunt universale în lumea noastră şi ne sunt preţioase tuturor.

  Jules Maaten, în numele Grupului ALDE. – (NL) Dnă preşedintă, întotdeauna este dificil să scoatem în relief doar câteva puncte dintr-o rezoluţie ca aceasta, pentru că s-ar putea transforma foarte repede într-un brad de Crăciun. Totuşi, raportorul a făcut o treabă minunată şi problemele pe care tocmai le-a ridicat, cum ar fi pedeapsa capitală, trebuie, într-adevăr, să rămână o prioritate absolută a tuturor eforturilor noastre din domeniul drepturilor omului. Prin urmare, are dreptate.

Cred şi că subiectul implicării femeilor (femeia ca 'apărător al drepturilor omului') în problema drepturilor omului s-a bucurat de o atenţie prea mică de prea mult timp. În ceea ce priveşte acest punct, grupul meu nu va merge până la abordarea unor subiecte referitoare la folosirea unui limbaj sexist. Nu cred că puteţi rezolva astfel de probleme printr-un un fel de limbă nouă (newspeak) sau corectitudine politică, dar este drept ca această problemă să fie inclusă pe ordinea de zi.

Acelaşi lucru se aplică şi copiilor. Rezoluţia spune câteva lucruri foarte bune despre copii şi mă refer mai ales la textul despre turismul sexual cu copii. În ceea ce priveşte acest subiect, am lansat, împreună cu alţi deputaţi europeni, o campanie la care peste 37 000 de oameni au subscris până acum pe internet. Din păcate, suntem încă într-o situaţie în care sute de bărbaţi europeni zboară în fiecare săptămână spre Asia de Sud-Est, America Latină şi Africa pentru a abuza de copiii de-acolo - uneori copii de vârste foarte fragede - şi chiar este timpul ca Europa să facă ceva în această privinţă.

Sunt încântat de prezenţa aici a dlui comisar Barrot, pentru că dumnealui s-a implicat în această problemă şi a înaintat câteva propuneri foarte bune. Consider că acest lucru trimite un semnal important.

Drepturile omului sunt încă un fel de Cenuşăreasă a politicii externe europene. Dacă analizaţi politica noastră externă, veţi constata că este încă într-o foarte mare măsură dominată de facilitarea comerţului şi alte lucruri similare. Consider că drepturilor omului trebuie să li se acorde mult mai multă prioritate. În plus, aş cere Comisiei, în special, să acorde mai multă atenţie aspectului privind cenzura pe internet pentru că, în acest sens, membrii celor patru grupuri mari ale acestei Camere au lansat o iniţiativă privind o lege a libertăţii globale online, pe baza propunerilor făcute de Congresul SUA.

Înţeleg că anumiţi comisari, de exemplu dna Reding şi dna Ferrero-Waldner, şi-au arătat interesul faţă de acest aspect. Sper că vom reuşi să venim cu propuneri concrete în acest sens pentru că, deşi plata imediată în bani gheaţă este importantă, trebuie să fim pregătiţi să promovăm abordarea europeană a drepturilor omului şi democraţiei.

  Konrad Szymański, în numele Grupului UEN. – (PL)Dnă preşedintă, avem de-a face încă o dată cu un raport privind drepturile omului care a fost conceput sub dictatele ideologiei. Ideologia stângii de astăzi este complet insensibilă la problemele privind libertatea religioasă în părţi diferite ale lumii. Creştinii sunt persecutaţi în China, India, Iran, Vietnam, Russia şi recent şi în Pakistan. În ciuda prevederilor clare ale articolului 18 din Declaraţia Universală a drepturilor omului şi ale articolului 9 din Convenţia Europeană, stânga nu este interesată de libertatea religioasă. În schimb, ideologia de stânga se concentrează în mod patologic pe principiul nediscriminării minorităţilor sexuale, care nu este consacrat atât de puternic în dreptul internaţional.

Propunerea Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa de a-l ataca pe Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea pentru declaraţiile făcute în Africa este de-a dreptul curioasă. Se pare că liberalii au uitat de principiul separării bisericii de viaţa publică, de care obişnuiau să ne amintească în mod frecvent. Se pare că astăzi liberalii cer ca instituţiile religioase să fie subordonate statului şi autorităţii publice. Această cerere este împotriva libertăţii bisericii şi a libertăţii de exprimare, iar adoptarea respectivei propuneri înseamnă că vom vota împotriva raportului.

  Hélène Flautre, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dnă preşedintă, raportul anual întocmit de dl Obiols i Germà este excelent. Scopul acestuia, ca şi al tuturor activităţilor desfăşurate în această legislatură de către Subcomisia pentru drepturile omului, este de a rezolva neconcordanţa dintre vorbe şi fapte în politica externă a Europei şi de a extirpa orice inconsistenţă sau slăbiciune din politica noastră, începând cu statele membre care, adesea, încalcă dreptul internaţional. Este suficient să menţionăm tratamentul aplicat imigranţilor, cooperarea cu zborurile secrete ale CIA sau eşecul de a ratifica convenţiile internaţionale.

Cerinţele Consiliului sunt, la rândul lor, inconsecvente. Cum se poate explica faptul că, după încălcările permanente la care asistăm, Consiliul nu a dat încă acordul pentru punerea în aplicare a articolului 2 din Acordul de asociere cu Israelul? Politicile noastre sunt împărţite pe compartimente. În consecinţă, ele duc adesea lipsă de o perspectivă globală şi nu sunt integrate, iar instrumentele noastre nu sunt optimizate şi nici organizate în mod coerent. Imaginaţi-vă următorul lucru: Consiliul a publicat o comunicare în care salută crearea Subcomisiei pentru drepturile omului cu Tunisia, deşi nu putem încă să susţinem activiştii pentru drepturile omului din respectiva ţară din cauza obstacolelor pe care aceasta le pune.

În raporturile noastre succesive din proprie iniţiativă, am prezentat recomandări specifice, cum ar fi elaborarea unor strategii privind drepturile omului în funcţie de specificul ţării şi participarea mai directă a membrilor la elaborarea politicilor şi am reuşit să modificăm limitele. Mă gândesc, de exemplu, la orientările privind tortura.

Astăzi, activiştii pentru drepturile omului sunt mai bine protejaţi şi salut faptul că clauzele pentru drepturile omului sunt studiate în prezent în Consiliu şi în Comisie. Mai mult, doresc să subliniez cu această ocazie că am vrea ca această clauză să fie reformulată. Am dori punerea în aplicare a unui mecanism de reglementare a iniţierii unui dialog şi includerea sistematică a acestuia în cadrul tuturor acordurilor Uniunii Europene.

Suntem pregătiţi de cinci ani să începem activitatea de îmbunătăţire a politicii Uniunii, împreună cu Consiliul şi Comisia. Sarcina este în desfăşurare, cel puţin astăzi, şi aş vrea să le mulţumesc, pentru că receptivitatea lor şi a colegilor mei a fost esenţială pentru acest succes şi pentru credibilitatea sporită pe care o avem în prezent în acest domeniu.

  Erik Meijer, în numele Grupului GUE/NGL. – (NL) Dnă preşedintă, asistăm în continuare la situaţii în care, în afara Europei, guvernele ucid oameni pentru fapte pe care noi nu le considerăm pasibile de pedeapsă sau care merită, cel mult, o pedeapsă uşoară. Există încă regimuri care încearcă să se agaţe de putere prin recurgerea la violenţă, există încă oameni care sunt discriminaţi şi oameni care trăiesc în continuare în condiţii mizerabile şi umilitoare, sub pragul sărăciei.

Există încă grupuri de populaţii apatride care cred că guvernul statului în care se găsesc ar prefera ca ele să părăsească ţara pentru a le face loc celor care fac parte din grupul majoritar. Există guverne care nu se preocupă de anumite sectoare ale populaţiei lor şi care refuză să abordeze problemele acestora.

În Europa, suntem de acord că acest lucru este inacceptabil, dar continuăm să acţionăm după standarde duble. Ţările a căror prietenie vrem să o menţinem, pentru că sunt mari şi puternice din punct de vedere economic, sau cele care sunt partenere de comerţ importante sau pe care le vedem ca aliate pot scăpa cu mai multe nereguli decât ţările mici, fără putere. Trebuie să încetăm acest lucru. Altfel, fiabilitatea statisticilor noastre referitoare la abuzurile comise în materie de drepturile omului va fi pusă la îndoială.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului IND/DEM . – (NL) Dnă preşedintă, în calitate de raportor responsabil cu monitorizarea relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi China, sunt foarte mulţumit să constat că alineatele (80) şi (87) din prezentul raport acordă o atenţie considerabilă importanţei situaţiei drepturilor omului în China. Totuşi, există o încălcare gravă a drepturilor omului în Republica Populară Chineză care nu a fost inclusă în raport, şi prin asta mă refer la întrebuinţarea greşită a psihiatriei împotriva dizidenţilor.

Această corupere a serviciilor medicale este cunoscută sub numele de ankang, ceea ce înseamnă, într-un mod destul de deranjant, „sănătate prin odihnă”, şi este destul de adevărat: dacă bombardezi oamenii cu tranchilizante, se vor calma. În mod oficial, China a negat mereu şi cu înverşunare toate afirmaţiile despre sistemul ankang menţionat în raportul meu. Ceea ce aştept cu nerăbdare, totuşi, este primirea informaţiilor din partea Comisiei despre întrebuinţarea greşită a psihiatriei de către Beijing.

Am reţinut cu interes că preşedinţia cehă tocmai a anunţat o şedinţă pe tema drepturilor omului, care va avea loc săptămâna viitoare. În consecinţă, aş solicita preşedinţiei cehe să introducă problema psihiatriei politice din China pe ordinea de zi a acestei şedinţe. V-aş fi recunoscător dacă aţi face acest lucru, mai ales ţinând cont de negările Chinei.

Dnă preşedintă, aş vrea să închei prin a spune că, în urmă cu un an, am vizitat personal China şi am trecut prin experienţele prin care trec membrii bisericii protestante locale. Oricine dintre aceştia care are intenţia de a vorbi cu un străin este pedepsit prin detenţie prelungită sau intimidare preventivă. Din fericire, cei trei chinezi cu care am vorbit mai târziu au fost eliberaţi relativ repede.

Prevenirea unor întâmplări ca aceasta se poate realiza prin măsuri adecvate luate de Comisie şi de Parlament, aşa cum a spus dl Jarzembowski. Îi mulţumesc pentru menţiunea făcută. Pentru mine, aceasta este o dovadă decisivă a faptului că Uniunea Europeană poate fi eficientă când vine vorba de protecţia drepturilor omului. Aceasta ne dă speranţă pentru viitor.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE-DE). – (ES) Dnă preşedintă, raportul care ne-a fost prezentat de dl Obiols i Germà cu privire la drepturile omului demonstrează angajamentul total şi permanent al acestui Parlament faţă de cauza drepturilor omului în lume; aşa cum am spus şi cu alte ocazii, această cauză nu trebuie să se aplice doar unei regiuni, unei ţări sau unui continent, ci trebuie să fie de natură globală sau universală.

Raportul privind situaţia drepturilor omului ne aduce în faţă situaţia din ţări precum Iran, China sau Rusia, din Guantanamo şi din alte ţări, cum ar fi Cuba, unde nu se permite exercitarea unui drept fundamental. Problema în chestiune a fost interdicţia aplicată grupului cunoscut drept „Damas de Blanco” (Doamnele în alb) de a veni pentru a primi Premiul Sakharov, de a intra şi a ieşi din propria ţară; abuzuri similare se întâmplă şi în alte ţări, cum ar fi Nicaragua şi Venezuela, care vor reprezenta subiectul unei rezoluţii separate, care va fi votată mâine. Această situaţie ne arată cât de departe suntem de respectarea drepturilor omului în toate părţile lumii, în ciuda eforturilor noastre.

Dnă preşedintă, aş vrea să mă refer la amendamentul depus astăzi de către câţiva dintre colegii mei prin care se cere Parlamentului să condamne liderul unei instituţii care, cu toate erorile care poate s-au săvârşit în mai mult de două milenii şi pentru care s-au cerut scuze cu multe ocazii, s-a distins printr-o apărare cu adevărat hotărâtă a demnităţii umane. Faptul că Papa, ca lider spiritual a sute de milioane de oameni şi ca preşedinte al unui stat suveran, nu îşi poate spune părerea sinceră despre o chestiune delicată actuală fără a fi condamnat mi se pare, să fiu cinstit, un act de intoleranţă. Dnă preşedintă, cred că acest amendament este grotesc.

Am lucrat cu autorii acestui amendament cu alte ocazii, dar cred că, în prezent, în depunerea acestui amendament, domniile lor confundă adjectivele cu substantivele, adică ceea ce este secundar cu ceea ce este fundamental. Cred că cel mai important lucru este să respectăm părerile altora, chiar dacă nu sunt identice cu ale noastre, fără a condamna pe nimeni, şi aceasta înseamnă, dnă preşedintă, a nu confunda umbra unei picturi cu pictura însăşi.

  Maria Eleni Koppa (PSE). - (EL) Dnă preşedintă, dezbaterea Parlamentului European pe tema drepturilor omului în lume reprezintă unul dintre punctele de maxim interes al procesului politic. Cu toate aceste, Uniunea îşi poate exercita influenţa în apărarea drepturilor omului în lume numai dacă dă un exemplu propriu în acest domeniu.

Includerea clauzei drepturilor omului în toate negocierile este o victorie majoră, dar rezultatele trebuie să fie evaluate la intervale periodice, astfel încât politicile şi iniţiativele să poată fi ajustate.

Într-un context general, abolirea pedepsei capitale şi a torturii reprezintă încă prioritatea noastră esenţială, iar Uniunea trebuie să-şi intensifice activităţile în aceste sectoare. În ultimul rând, nu trebuie să uităm că anul 2008 s-a încheiat cu evenimente tragice în Gaza, unde drepturile omului au fost încălcate într-un mod flagrant şi unde forţele israeliene au utilizat arme experimentale şi interzise.

În calitatea noastră de Parlament European, avem obligaţia de a solicita expunerea acestui lucru, de a monitoriza cu atenţie cercetarea şi de a impune o repartizare a responsabilităţii în cazul oricărei încălcări a dreptului umanitar internaţional. Comunitatea internaţională nu ar trebui să arate nici cel mai mic grad de toleranţă faţă de crimele de război, oriunde şi de oricine ar fi comise. În încheiere, vreau să-i mulţumesc raportorului pentru munca excelentă depusă.

  Milan Horáček (Verts/ALE). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, şi eu aş vrea să felicit raportorul, pe dl Obiols i Germà, pentru raportul său foarte bun.

Perspectivele nu sunt prea bune pentru drepturile omului în multe ţări din toată lumea. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Europa - să ne gândim la Belarus, de exemplu. În consecinţă, Uniunea Europeană trebuie să îşi dubleze eforturile, prin punerea în aplicare în toate domeniile a politicii sale privind drepturile omului şi prin stabilirea de standarde clare. Înţelegem că drepturile omului sunt indivizibile. Aceasta poate fi luată în considerare, de exemplu, în timpul negocierilor pentru un acord nou cu Rusia, printr-o clauză obligatorie privind drepturile omului, care va influenţa toate sectoarele negocierilor.

Aş mai dori să sugerez ca Subcomisiei pentru drepturile omului să-i fie conferit statutul de comisie permanentă.

  Tunne Kelam (PPE-DE). - Dnă preşedintă, situaţia drepturilor omului în lume pare sumbră şi mă refer la câteva ţări mari - parteneri importanţi ai UE. Prin urmare, este important ca rezoluţia Parlamentului să insiste pe tratarea cu mai multă atenţie a drepturilor omului, în special a celor politice, în negocierea şi punerea în aplicare a acordurilor comerciale bilaterale, chiar şi când acestea sunt încheiate cu parteneri comerciali importanţi.

Întrebarea este: ce putem face, la nivel practic, pentru a îmbunătăţi situaţia? Poate ar trebui să începem cu încercări de a 'de-Schröderiza' Europa. Totuşi, ţările democratice nu pot evita partea lor de responsabilitate pentru această situaţie sumbră din multe părţi ale lumii.

Haideţi să ne gândim la Rusia. Concluzia Parlamentului cu privire la consultările UE-Rusia referitoare la drepturile omului este devastatoare. UE nu a reuşit să aducă nicio schimbare de politică în Rusia, mai ales cu privire la independenţa sistemului judiciar, tratamentul apărătorilor drepturilor omului şi al prizonierilor politici. Cazul Khodorkovsky este pur şi simplu simbolic. O singură lună din cel de-al doilea proces al său a arătat dimensiunea schimbării care s-a întâmplat în ultimii şase ani. Sistemul judiciar a fost total subordonat puterii de stat în dosarele penale.

În final, aş dori să insist asupra mesajului trimis de Parlament Consiliului de a oferi un răspuns concret, mai ales rezoluţiilor de urgenţă ale Parlamentului. Parlamentul European reprezintă, în cea mai bună formă posibilă, conştiinţa democratică a planetei noastre. Reacţionează rapid şi hotărât la tragediile umane din toată lumea. Cu toate astea, pentru a avea un impact real asupra situaţiei drepturilor omului, aşteptăm reacţia rapidă şi pozitivă a Consiliului. Aceasta ţine adesea şi de problema valori versus interes economic.

  Georg Jarzembowski (PPE-DE). - (DE) Dnă preşedintă, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni apelează la guvernul şi Partidul Comunist Chinez să conducă viitorul dialog cu privire la drepturile omului într-o manieră constructivă. Aceasta ar facilita în mod semnificativ relaţiile dintre UE şi China. Avem un interes real în îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale. Totuşi, acest dialog trebuie purtat într-o manieră corectă. Prin urmare, va trebui să ne susţinem cererile legitime în faţa Chinei. După părerea noastră, susţinătorul drepturilor civile, Hu Jia, trebuie eliberat imediat. Trebuie reluate discuţiile cu Dalai Lama, liderul religios al tibetanilor. Regiunea chineză Tibet trebuie deschisă accesului jurnaliştilor şi experţilor ONU în materie de drepturile omului.

În opinia mea, Republica Populară Chineză a demonstrat în perioada de dinaintea Jocurilor Olimpice că a putut acorda mai multă libertate presei, de exemplu, păstrând, în acelaşi timp, stabilitatea ţării. Acum, ar trebui să aibă curajul de a iniţia reforme ce au legătură cu taberele de re-educare, cu drepturile inculpaţilor, cu pedeapsa capitală, cu libertatea religioasă şi cu libertatea de asociere. Ar trebui să abordeze într-adevăr aceste drepturi ale omului şi să poarte discuţii cu noi.

  Robert Evans (PSE). - Dnă preşedintă, felicitările mele raportorului şi celorlalţi colegi. Dar acest raport trebuie să fie mai mult decât nişte cuvinte dintr-un document. Trebuie să fie un raport ghidat pe acţiune. Alineatul (1) spune: „Consideră că UE trebuie să avanseze spre o politică coerentă şi consecventă de susţinere şi promovare a drepturilor omului în lume” şi să facă acest lucru „ într-o manieră mai eficientă”. Aş dori să-mi îndrept remarcile asupra situaţiei din Sri Lanka şi câteva puncte din raportul acesta pot fi aplicate în acest context.

Alineatul (63) se referă la recrutarea de copii soldaţi, lucru pe care eu, şi sunt convins că şi alţi colegi, îl regretăm. Cred că alineatul (48) este cel care se referă la pedeapsa capitală. De la începutul anului, aproximativ 5 000 de civili au fost ucişi în atacurile guvernului din Sri Lanka împotriva teritoriului propriu: ceea ce, aş sugera, echivalează cu pedeapsa capitală şi cu moartea unor cetăţeni nevinovaţi. Guvernul şi armata din Sri Lanka sunt acuzaţi de o serie de încălcări ale drepturilor omului săvârşite împotriva propriului popor, de la atentate cu bombă în spitale, folosirea de arme ilegale până la negarea unor servicii umanitare şi medicale....

(Preşedinta a întrerupt vorbitorul.)

  Andrzej Wielowieyski (ALDE). – (FR) Dnă preşedintă, înţeleg foarte bine motivele colegilor mei din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa de a depune amendamentul nr. 2 cu privire la lupta împotriva SIDA şi aş sublinia faptul că, în general, sunt de acord cu aceste motive.

Cu toate acestea, mă opun acestui amendament. Biserica Catolică este independentă de statele membre şi are dreptul de a lupta împotriva SIDA cu mijloacele ei proprii, chiar dacă noi suntem de părere că această luptă ar putea fi purtată mai bine.

În esenţă, nu este corect şi rezonabil să lansăm un atac dur împotriva Papei chiar înainte de alegerile europene. Acest lucru ar putea cauza diviziuni adânci în societăţile noastre şi i-ar putea determina pe oameni să pună la îndoială valoarea participării lor.

Condamnarea dură de către Parlament a liderului spiritual a milioane şi milioane de credincioşi ar fi o greşeală serioasă.

  Árpád Duka-Zólyomi (PPE-DE). – (SK) Din calitatea mea de cunoscător al situaţiei din Cuba, aş dori să subliniez câteva fapte legate de Cuba. Consider că este esenţial să păstrăm articolele 84 şi 96 în raport. În articolul 84, Parlamentul European şi-a confirmat încă o dată poziţia sa faţă de câştigătorii cubanezi ai Premiului Sakharov, Oswaldo Paya Sardinas şi Grupul Doamnelor în alb. Articolul 96 salută iniţierea dialogului cu ţările din America Latină cu privire la drepturile omului, solicitând eliberarea prizonierilor politici şi respectarea drepturilor omului.

Aş mai dori să spun că lista raportului include doar două cazuri de încălcări ale drepturilor omului în Cuba, dar ar putea fi adăugate multe altele. De exemplu, Librado Linares Garcia, un bărbat în vârstă de 49 de ani, victimă a „Primăverii Negre” şi soţul uneia dintre Doamnele în alb, suferă de multe boli în închisoare, inclusiv o infecţie la ochi care a dus la pierderea treptată a vederii la un ochi şi acum se extinde şi la celălalt. Acest om nu a beneficiat de niciun serviciu medical în timpul detenţiei.

  Marios Matsakis (ALDE). - Dnă preşedintă, pentru a-i putea critica pe alţii într-o manieră plauzibilă, mai întâi trebuie să te autocritici. În această privinţă, pentru că noi condamnăm încălcările drepturilor omului în lume, trebuie să luăm mereu în considerare încălcările drepturilor omului care se întâmplă în cadrul UE.

Permiteţi-mi să vă amintesc două exemple. Mai întâi, Turcia, un stat candidat la aderarea la UE, a ţinut partea nordică a Ciprului sub ocupaţie militară în ultimii 35 de ani şi a alungat în mod violent aproximativ 200 000 de oameni din casele lor În teritoriul cipriot ocupat de armata turcă, peste 500 de biserici şi mănăstiri creştine au fost supuse distrugerii şi sute de cimitire creştine au fost profanate. Astăzi, 1 600 de cetăţeni ai UE sunt încă daţi dispăruţi, de la invadarea Ciprului de către Turcia în 1974.

În al doilea rând, Marea Britanie. Un stat membru care este suveran asupra a două colonii din Cipru: regiunile Akrotiri şi Dhekelia. Mii de civili - cetăţeni ai UE - din aceste zone sunt supuşi...

(Preşedinta a întrerupt vorbitorul.)

  Sophia in 't Veld (ALDE). - Dnă preşedintă, sunt puţin surprinsă de calificarea amendamentului întocmit de mine drept „grotesc” şi „inacceptabil”. Cred că nimeni nu este deasupra criticii - nici chiar Papa - şi întotdeauna am criticat vehement în această Cameră regula tăcerii introdusă de administraţia Bush în SUA, regulă care nu merge la fel de departe ca declaraţiile Papei. Papa ar trebui să ştie că este un lider religios foarte important şi influent şi că vorbele lui au greutate şi pot duce, direct sau indirect, la mii, chiar milioane, de morţi provocate de SIDA. Cred că este drept ca această Cameră să îl critice.

În al doilea rând, UE a fost întotdeauna un factor decisiv pentru drepturile omului, dar ne pierdem din credibilitate. În ultimii opt ani ne-am pierdut autoritatea morală din cauza sprijinului pe care îl acordăm modului în care SUA a luptat împotriva terorismului. Cred că este timpul ca UE să urmeze exemplul administraţiei Obama şi să declare care este rolul nostru în lupta împotriva terorismului.

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. −Dnă preşedintă, înainte de a-mi prezenta remarcile finale, aş dori să-i informez pe distinşii membrii de rezultatul discuţiei cu privire la Tratatul de la Lisabona din Senatul ceh.

Mă bucur să vă anunţ că majoritatea senatorilor au votat în favoarea Tratatului de la Lisabona.

(Aplauze)

Vă mulţumesc foarte mult. Acesta este un mic moment de bucurie al preşedinţiei noastre.

Continuând cu acest subiect, permiteţi-mi să-i mulţumesc încă o dată raportorului pentru activitatea sa şi pentru munca enormă depusă în elaborarea raportului său. A identificat câteva priorităţi, asupra cărora aş vrea să mă opresc câteva momente.

În ceea ce priveşte pedeapsa capitală, este clar că abolirea acesteia trebuie să devină realizarea generaţiei noastre.

În ceea ce priveşte drepturile femeilor, consider că acest subiect este deosebit de important, mai ales prin prisma implicării sporite a UE în operaţiunile şi misiunile PESA în zone unde femeile rămân sub ameninţare şi victime ale celor mai grave încălcări ale drepturilor omului. Mă gândesc mai ales la Afganistan şi Republica Democrată Congo, unde avem misiuni UE şi unde trebuie în mod categoric să facem tot ce putem pentru a îmbunătăţi situaţia.

Una dintre provocările cheie întâlnite pe plan intern este o mai mare integrare a drepturilor omului în cadrul PESA şi PESC, lucru care a fost deja menţionat în timpul dezbaterii. Preşedinţiile, împreună cu Reprezentantul personal pentru drepturile omului al Înaltului Reprezentant al Secretarului General, au continuat să includă problema drepturilor omului în grupuri de lucru geografice şi tematice de relevanţă şi în dialogul politic.

Preşedinţia continuă eforturile iniţiate de cele anterioare de a promova integrarea prioritară a drepturilor omului în activităţile Reprezentantului Special, precum şi în operaţiunile PESA. În acest context, Reprezentantul Personal al dlui Solana, dna Kionka, a organizat un grup de lucru cu reprezentanţi speciali şi înalţi reprezentanţi ai UE axat pe punctele focale, grup menit să le ofere instrumente de lucru care să îi ajute în activitatea zilnică de promovare a drepturilor omului.

Nu în ultimul rând, am identificat lupta pentru drepturile universale ale omului drept una dintre principalele provocări pe care le înfruntăm în forurile internaţionale.

Cred că trebuie să ne dublăm eforturile în încercarea de a fi înţeleşi de guverne. Trebuie să susţinem organizaţiile emergente ale societăţii civile şi apărătorii drepturilor omului care, pe plan intern, sunt cei mai buni avocaţi ai protecţiei drepturilor omului. Democraţiile datorează mult mişcărilor cetăţeneşti în dezvoltare care, aşa cum s-a întâmplat cu Carta 77 la timpul respectiv în ţara mea, pot fi instrumente ale schimbării.

  Jacques Barrot, Vicepreşedinte al Comisiei. – (FR)Aş dori mai întâi să salut această veste bună, după aceste obstacole, pentru că ea deschide calea spre acest Tratat de la Lisabona pe care îl vrem atât de mult şi care include - şi nu am de gând să las asta la o parte în timpul acestei dezbateri - Carta drepturilor fundamentale.

De asemenea, sunt foarte recunoscător pentru faptul că Parlamentul European a devenit, într-un fel, o tribună pentru toate cererile legitime conexe apărării drepturilor omului. Trebuie să spun că noi, cei din Europa, suntem mândri să avem un Parlament la fel de sensibil ca acesta la toate problemele din lume care ţin de drepturile omului, drepturile copilului şi drepturile femeilor supuse violenţei şi actelor de discriminare.

Aţi menţionat toate aceste sarcini în desfăşurare care rezultă din raportul excelent întocmit de raportorul dvs, dl Obiols i Germà, căruia aş vrea să îi mulţumesc încă o dată. Aş dori să spun cât de mult vrem ca această cooperare cu Parlamentul European să continue, şi dna Ferrero­Waldner ar fi exprimat poate mai bine decât o fac eu nivelul până la care această politică externă a Uniunii Europene ar trebui inspirată dintr-o serie de valori, aceste valori pe care Parlamentul European tocmai le-a amintit în diferitele discursuri.

Permiteţi-mi să vorbesc, la rândul meu, despre ostilitatea deplină pe care o simt faţă de pedeapsa capitală şi faţă de tortură. În această privinţă, aş dori să subliniez, cu toate astea, faptul că Uniunea Europeană este mulţumită să vadă că Statele Unite, împreună cu preşedintele Obama, pun capăt anumitor excese care au fost probabil comise în lupta împotriva terorismului. Aceasta este o veste importantă şi ar trebui să consolideze şi mai mult hotărârea noastră de a lupta împotriva tuturor formelor de tortură din lume. Acesta este un angajament personal de mare preţ pentru mine.

Aş mai dori să subliniez rolul Uniunii Europene în multele misiuni de asistare şi monitorizare a alegerilor, rol care, desigur, contribuie la apărarea şi promovarea democraţiei în lume. Ştim că există o relaţie între democraţie şi obligaţia de respectare a drepturilor omului. Şi acest lucru, cred eu, este în beneficiul Uniunii Europene.

Aş fi putut răspunde unor întrebări mai specifice despre copii. Am cerut Comisiei să adopte evaluarea deciziei-cadru cu privire la exploatarea sexuală a copiilor, astfel încât, printre altele - din moment ce un discurs s-a referit deja la această problemă - statele membre vor putea urmări în justiţie turismul sexual, chiar dacă actele nu au fost săvârşite în Europa. Aceasta va deschide calea unei operaţiuni foarte dorite de curăţenie în acest domeniu.

Nu pot oferi toate răspunsurile pe care discursurile dvs. excelente le merită, dnă preşedintă, dar trebuie să mulţumesc Parlamentului European pentru vigilenţa de care a dat dovadă în acest domeniu, ceea ce arată, în ultimă instanţă, ceea ce este mai bun din Comunitatea Europeană - ataşamentul faţă de valorile comune.

  Raimon Obiols i Germà, raportor. − (ES) Dnă preşedintă, aş dori să comentez rapid asupra a două puncte. Referitor la primul, aş vrea să spun că cea mai bună politică în materie de drepturi ale omului este, fără îndoială, cea care poate reuni oamenii; în consecinţă, dacă raportul conţine un mesaj mai important decât restul, acesta este mesajul unităţii. Aceasta înseamnă, în primul rând, unitatea statelor membre ale UE, din moment ce, recent, am avut probleme în această privinţă care trebuie rezolvate cât mai curând posibil; în al doilea rând, înseamnă unitatea instituţiilor; şi, în al treilea rând, înseamnă unitate sau convergenţă a abordărilor şi a obiectivelor.

Între realpolitik, care întoarce privirea când este vorba de o încălcare a drepturilor omului, având alte interese, şi nehotărâre, există o cale a voinţei politice şi a inteligenţei politice pe care trebuie să o urmăm.

Cel de-al doilea punct este că, în mod firesc, dacă suntem în favoarea eficienţei care este câştigată prin unitate, atunci numărul celor care vor vota mâine în favoarea acestui raport va fi cu atât mai mare, iar punerea în aplicare a acestuia în viitor va fi cu atât mai eficientă. În această privinţă, aş dori să spun că prioritatea fundamentală la votarea unui amendament ar trebui să fie obţinerea celei mai largi majorităţi posibile în Cameră; nu din motive personale, din moment ce rapoartele nu au drept de autor, ci din dorinţa de eficienţă politică în viitor.

  Preşedinta. –Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc mâine.

Înainte de a trece la următorul raport, aş dori să mă folosesc de faptul că prezidez pentru ultima oară şi de faptul că acesta este un raport în care este implicată şi comisia mea şi,doamnelor şi domnilor, aş dori să profit de prezenţa dvs. pentru a vă spune cât de mult mi-a plăcut să lucrez cu dvs. în ultimii 10 ani, iar ultimii cinci au fost extraordinari.

Aş dori mai ales să îi mulţumesc dlui comisar Barrot, care ne-a susţinut cu amabilitate - aş putea spune cu blânda autoritate a domniei sale - şi îi sunt recunoscătoare îndeosebi preşedintelui comisiei noastre, dl Deprez, şi tuturor colegilor mei.

Nu intenţionez să vă menţionez pe toţi, dar în sală se află dna Hennis­Plasschaer, dna in’t Weld, dna Lambert, dl Busuttil, precum şi dl Masip Hidalgo şi dna Dührkop Dührkop; Aş dori să vă mulţumesc tuturor, şi, ei bine, să îmi iau la revedere. Poate voi avea şansa de a vă revedea. Nu eu voi fi în prezidiu de această dată. Cred că mă voi ocupa doar de introducere şi apoi va prelua dl McMillan-Scott.

Atunci, dacă nu aveţi nimic împotrivă... Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Declaraţie scrisă (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Kinga Gál (PPE-DE) , în scris. – (HU) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor.

Dacă evaluăm situaţia drepturilor omului în 2008, acordând o atenţie specială politicii relevante a UE, avem încă motive de îngrijorare.

În acest context aş dori să subliniez situaţia drepturilor copilului, care reprezintă o preocupare globală. Pentru a asigura respectarea drepturilor copilului nu trebuie doar să ne concentrăm pe cazurile specifice de încălcare a acestor drepturi, ci şi pe ameninţările indirecte, cum ar fi, de exemplu, crimele de pe internet sau violenţa din mass-media.

Politica noastră cu privire la drepturile omului trebuie să fie fundamentată pe recunoaşterea faptului că încălcarea drepturilor omului nu este ceva care se întâmplă în mod tipic într-o altă ţară terţă. Din nefericire, în prezent există numeroase situaţii de acest gen şi în interiorul UE.

Aş dori să mă refer mai ales la evenimentele din Budapesta din 23 octombrie 2006, când am fost martorii unei încălcări în masă a drepturilor omului - acţiuni violente şi abuzuri ale poliţiei împotriva unor cetăţeni nevinovaţi care participau la o comemorare paşnică. Dovezi sunt oferite de o expoziţie de fotografii care poate fi vizitată acum aici, în Parlament.

Trebuie să facem totul pentru a ne asigura că astfel de incidente nu se mai repetă şi trebuie să ne dăm seama că trebuie să continuăm chiar şi în Uniunea Europeană lupta cotidiană de susţinere a respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a democraţiei, a libertăţii de exprimare şi a statului de drept.

12. Fondul european pentru refugiaţi pentru perioada 2008­2013 (modificarea Deciziei nr. 573/2007/CE) - Standarde minime pentru primirea solicitanţilor de azil (Reformare) - Cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (Reformare) - Instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale (Reformare) - Crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună privind:

- raportul (A60280/2009), dnei Dührkop Dührkop, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 573/2007/CE de instituire a Fondului european pentru refugiaţi pentru perioada 2008-2013 prin încetarea finanţării anumitor acţiuni comunitare şi modificarea limitei de finanţare a acestora [COM(2009)0067 – C6-0070/2009 – 2009/0026(COD)],

- raportul (A6-0285/2009), dlui Masip Hidalgo, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil (reformare) [COM(2008)0815 – C6-0477/2008 – 2008/0244(COD)],

- raportul (A6-0284/2009), dnei Hennis-Plasschaert, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională depusă într-un stat membru de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid (reformare) [COM(2008)0820 – C6-0474/2008 – 2008/0243(COD)],

- raportul (A6-0283/2009), dlui Popa, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Comisiei privind instituirea „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în vederea aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr. […/…] [de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională depusă într-un stat membru de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid (reformare)(COM(2008)0825 – C6-0475/2008 – 2008/0242(COD)) şi

- raportul (A6-0279/2009), dnei Lambert, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui Birou European de Sprijin pentru Azil [COM(2009)0066 – C6-0071/2009 – 2009/0027(COD)].

  Bárbara Dührkop Dührkop, raportoare. − (ES) Dnă preşedintă, am onoarea de a începe această dezbatere comună pe baza a cinci rapoarte foarte importante privind stabilirea unei politici europeni comuni cu privire la azil.

Raportul meu se rezumă la amendamentul adus Fondului European pentru Refugiaţi, FER, în scopul de a realoca fonduri pentru a crea un Birou European de Sprijin pentru Azil, care va avea statutul instituţional al unei agenţii de reglementare. Una dintre responsabilităţile agenţiei va fi aceea de a promova şi a consolida cooperarea practică dintre statele membre pentru a fi de ajutor în punerea în aplicare a sistemului comun de azil din Europa.

Din moment ce anumite sarcini repartizate în prezent şi finanţate sub egida FER vor fi îndeplinite acum de către Birou - aceasta se aplică, de exemplu, promovării bunelor practici, serviciilor de traduceri şi interpretariat şi sprijinului pentru dezvoltarea şi aplicarea de statistici comune, în scopul asigurării transparenţei şi a managementului echilibrat al resurselor - unele fonduri alocate FER trebuie să fie transferate Biroului.

În prezent, normele stipulează ca 10% din resursele Fondului să fie alocate pentru aceste sarcini. Comisia ne propune ca acest procent să scadă la 4% şi ca balanţa resurselor să fie transferată noului Birou. În acest fel, alocarea financiară a Fondului pentru perioada 2008-2013 s-ar reduce de la 628 de milioane EUR la 614 milioane EUR. Suntem de acord cu Comisia că aceaste sume sunt suficiente pentru prima fază a Fondului până în 2013, când este programată o revizuire.

Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a găsit de cuviinţă ca eu să deschid discuţia despre necesitatea instituirii acestui Birou. Propunerea a fost aprobată în unanimitate de către cele două comisii implicate: Comisia pentru libertăţi civile şi Comisia pentru bugete. Deşi Parlamentul, cum se ştie, este refractar la înfiinţarea de noi agenţii, în calitatea sa de autoritate bugetară, principala sa preocupare este managementul corect, raţional al resurselor alocate, iar în acest caz asigurarea cooperării practice dintre statele membre cu privire la problema azilului.

Ştim cu toţii că nivelul de acceptare a cererilor pentru azil variază considerabil între statele membre, rezultând în dificultăţi de management multiplu pentru statul membru gazdă. Acest lucru este adevărat mai ales pentru statele situate la limita de sud a Uniunii Europene, care sunt copleşite de un număr mare de oameni ajunşi pe neaşteptate la graniţele lor, având în vedere faptul că este, de asemenea, necesar ca ei să identifice, din toţi acei oameni, pe cei care necesită protecţie.

Oferirea de sprijin pentru restabilire şi transferul intern, voluntar al solicitanţilor de azil reprezintă cea mai bună dovadă şi formă de solidaritate pe care trebuie să o manifeste un stat membru. Acesta este, şi ar trebui să fie, obiectivul principal al instituirii acestui Birou.

Dnă preşedintă, acesta este finalul discursului meu despre subiectul abordat acum şi, ca şi dvs., aş dori să îmi iau la revedere în aceste ultime minute.

Acesta este ultimul meu discurs în această şedinţă plenară. Ca şi dvs., dnă preşedintă, aş dori să le mulţumesc tuturor membrilor acestei Camere, colegilor mei de grup, preşedintelui Comisiei pentru libertăţi civile şi colegilor mei din comisie pentru colaborarea de care ne-am bucurat în ultimii ani. Am avut dezbateri şi nu am fost mereu de acord, dar cred că, în final, am produs mereu lucrări bune pe care le-am adus în sesiunea plenară a acestui Parlament.

Dnă preşedintă, când am venit prima oară aici, în urmă cu 22 de ani, am ajuns la Comunitatea Economică Europeană, cu cele 12 state membre ale sale. Mă bucur că ceea ce las acum în urmă este o Uniune Europeană cu 27 de membri. A fost un real privilegiu să fiu chiar în centrul integrării europene. A fost o experienţă unică, magnifică. Dnă preşedintă, cred, de asemenea, că unul dintre cele mai mari succese a fost acela de a atinge nivelul „niciodată” care a fost la baza creării unificării europene; Cred că ne putem felicita pentru acest lucru.

Acum, când plec, sunt foarte fericită că am avut şansa de a trece printr-o astfel de experienţă şi vă cer să mă înţelegeţi, pentru că acum voi pleca de la această dezbatere. Mă întorc în Ţara Bască, unde se desfăşoară nişte evenimente istorice: după 30 de ani de guvernare bască naţionalistă, vom avea un preşedinte socialist al Ţării Basce, Patxi López, şi aş vrea să-mi reprezint grupul politic mâine, în cadrul învestiturii acestuia.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă spun la revedere pentru ultima dată.

(Aplauze)

  Antonio Masip Hidalgo, raportor. − (ES) Dnă preşedintă, Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a vizitat centre pentru imigranţi în diferite părţi ale Europei - aşa cum aţi făcut şi dvs., dnă preşedintă, cu o determinare deosebită - şi a observat condiţii foarte diferite şi situaţii intolerabile care trebuie să fie îndreptate.

Solicitanţii de azil, cu toate astea, nu sunt comparabili cu imigranţii ilegali. Solicitanţii de azil fug din calea persecuţiei; ei nu sunt atraşi de factori economici, ci sunt expulzaţi de regimuri care se opun libertăţii. Noi, cei din Spania, suntem foarte conştienţi de aceasta, din moment ce mulţi dintre noi, în calitate de exilaţi republicani, am fost duşi în Mexic, Franţa şi alte ţări.

Când Directiva privind returnarea a fost supusă dezbaterii, ideea că această lege nu se va aplica legislaţiei viitoare cu privire la primirea solicitanţilor de azil a fost exprimată foarte clar ; colegi din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni au spus acelaşi lucru. În opinia mea, este vital ca solicitanţii de azil să primească informaţii într-o limbă pe care o înţeleg. Restricţionarea oferirii de informaţii unui solicitant de azil într-o limbă pe care o înţelege sau despre care se presupune că o înţelege diminuează cerinţele existente şi nu ar fi acceptabilă, cred, din punct de vedere legal sau în ceea ce priveşte interpretarea drepturilor omului. Dreptul de a fi informat cum se cuvine este fundamental, pentru că reprezintă esenţa tuturor celorlalte drepturi.

Am analizat costul financiar al propunerii mele cu privire la ajutorul material. Propunerea mea cere ca ajutorul acordat solicitanţilor de azil să le asigure acestora standarde adecvate de viaţă, să le ofere capacitatea de a se întreţine şi să le protejeze sănătatea fizică şi mentală. În opinia mea, a cere mai puţin este echivalent cu a insulta demnitatea solicitanţilor de azil.

Propunerea mea clarifică cel de-al doilea motiv de detenţie [articolul 8 alineatul (2) litera (b)], introducându-l în cadrul unui interviu preliminar în conformitate cu orientările privind detenţia stabilite de Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiaţi. În articolul 9 alineatul (5) litera (1) propun, de asemenea, o revizuire ex officio a detenţiei de către autorităţile juridice atunci când există o schimbare de circumstanţe sau când devin disponibile informaţii noi, la cererea solicitantului de azil sau, după cum spuneam mai devreme, în absenţa unei astfel de cereri, în mod automat.

Amendamentul oral nr. 2 şi amendamentul de compromis nr. 5, adoptate în comisie, ridică problema acordării asistenţei juridice doar atunci când este necesară, şi gratis, la cererea solicitantului de azil. Solicit vot separat privind aceste două puncte, pentru a ne întoarce la asistenţa juridică care este aproape gratis, ceea ce consider că este corect.

În sfârşit, dacă propunerile iniţiale privind prestaţiile sociale acordate imigranţilor sunt reduse, aşa cum au obţinut alte grupuri în cadrul votului în comisie, atunci cred că este necesar să asigurăm accesul efectiv la piaţa muncii, chiar dacă acum suntem într-o perioadă de criză. Astfel, solicitanţii de azil vor câştiga independenţă, se vor integra în ţara gazdă şi vor reduce cheltuielile sociale care li se alocă. Aş dori, de asemenea, să le mulţumesc călduros dlui Barrot şi Comisiei pentru toate eforturile pe care le-a făcut domnia sa pe parcursul elaborării acestei directive.

PREZIDEAZĂ: Edward McMILLAN-SCOTT
Vicepreşedinte

  Jeanine Hennis-Plasschaert, raportor. − (NL) Domnule preşedinte, daţi-mi voie, mai întâi, să fac câteva observaţii generale. În ultimii ani, am fost puternic implicat în elaborarea politicii europene în materie de azil şi imigraţie în numele grupului meu, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Sunt sigur că aproape oricine poate vedea utilitatea şi necesitatea unei astfel de politici. În definitiv, o Europă fără graniţe interne are mare nevoie de o abordare comună în acest domeniu. Acestea fiind spuse, aş evidenţia că standardele pe care le-am convenit şi rezultatele obţinute până acum contrastează puternic cu ambiţiile stabilite în Programul de la Tampere, în Programul de la Haga şi, de curând, în Pactul francez privind imigraţia şi azilul.

Problema este că ori de câte ori Consiliul trebuie să ia o decizie concretă, cel mai mare numitor comun pare dintr-o dată cel mai mic şi, astfel, efectul de armonizare dorit nu se materializează. În plus, când s-a pus problema transpunerii în legislaţia naţională, multe state membre nu au reuşit să se ridice la nivelul acordurilor încheiate, atât în ceea ce priveşte sincronizarea, cât şi acurateţea.

În practică, acest lucru a condus la diferenţe enorme între statele membre. Acest aspect nu doar creează confuzie, ci lasă loc de interpretare celor care abuzează de sistem. Consiliul pare să fi eşuat total sau parţial în a sesiza că îmbunătăţirea calităţii şi asigurarea unei mai mari consecvenţe şi solidarităţi nu este numai în interesul solicitanţilor de azil, ci şi în interesul statelor membre.

În ceea ce priveşte propriul meu raport, aş dori să spun următoarele: Regulamentul Dublin existent este şi el produsul unui compromis politic fragil convenit în Consiliu. Ca urmare, acum avem un text care conţine prea multe pasaje ambigue şi prea multe lacune. Susţin din toată inima dorinţa Comisiei de a crea un sistem Dublin uniform şi eficient.

După părerea mea, articolul 31 este elementul politic cel mai important din reformarea propusă. După cum tocmai am spus, mai mult sau mai puţin, constat lipsa de consecvenţă şi solidaritate din partea Consiliului ca pe cea mai mare piedică în realizarea unei politici comune în materie de azil şi imigraţie. Doar din acea perspectivă, pot înţelege foarte bine dispoziţiile articolului 31 din propunerea Comisiei.

Cu toate acestea, rămâne valabil că sistemul Dublin nu a fost creat ca un instrument de împărţire a responsabilităţii şi nici nu se intenţionează să fie astfel. Un alt lucru extrem de evident este faptul că sistemul Dublin, în sine, nu a apărut ca replică la presiunea excepţională privind azilul sau ca replică la răspunderea excesivă ce planează asupra unor state membre. De aceea, mă tem, că în ciuda bunelor intenţii, propunerea Comisiei nu va reuşi să genereze o consecvenţă şi o solidaritate mai mare între statele membre.

Aş mai dori să evidenţiez că acele state membre care actualmente se luptă cu răspunderi excesive din cauza situaţiei lor demografice sau, poate, din cauza poziţiei geografice nu sunt ajutate de această propunere sau sunt ajutate doar într-o măsură nesemnificativă. Aceasta înseamnă că problema solidarităţii trebuie abordată într-un context mai larg.

În ultimii câţiva ani, a devenit limpede că ceea ce au nevoie statele membre este o abordare prin stimulente şi constrângeri. În ceea ce mă priveşte, înseamnă că este timpul, că este momentul să realizăm un progres, întrucât solidaritatea între statele membre va trebui să fie aplicată într-o manieră sau alta.

Ştiu că anumite state membre au răspuns mai degrabă negativ, pentru a spune cu blândeţe, la propunerile adoptate de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. Sunt conştient, de asemenea, că mă aflu pe un teren periculos în ceea ce priveşte dreptul de iniţiativă al Comisiei. Toate bune şi frumoase, cu toate acestea, şi, ca să fiu sincer, m-am săturat doar să aud cuvinte frumoase pe acest subiect.

Sunt sigur că Programul Stockholm al viitoarei preşedinţii suedeze va conţine dispoziţii exprimate cât mai frumos, dar, dacă pot spune astfel, stimate dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, v-aş sfătui să nu aveţi nimic de a face cu acest subiect pentru că, în practică, statele membre vor întoarce spatele încă o dată acestei probleme cât de curând.

  Nicolae Vlad Popa, Raportor. − Sistemul informatic comunitar Eurodac a devenit operaţional în ianuarie 2003 şi este conceput pentru a compara amprentele digitale ale solicitanţilor de azil şi ale anumitor resortisanţi ai unor ţări terţe sau apatrizi. Acest sistem asigură aplicarea corectă, precisă şi rapidă a Regulamentului Dublin, care vizează instituirea unui mecanism eficient şi operativ de determinare a responsabilităţilor privind solicitările de azil prezentate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene.

Eurodac este o bază de date informatizată care conţine amprentele digitale ale solicitanţilor de protecţie internaţională, cu vârstă de cel puţin 14 ani. Prezentul raport are în vedere eficientizarea funcţionării sistemului şi soluţionarea problemelor constatate în urma evaluării primilor ani de funcţionare. Am elaborat o serie de soluţii eficiente şi practice la problemele privind colectarea şi transmiterea datelor dactiloscopice de către statele membre.

Astfel, în prima etapă, amprentele digitale sunt colectate în termen de 48 de ore de la depunerea cererii de azil, iar în a doua etapă statele membre trimit datele astfel obţinute către sistemul central Eurodac, în termen de 24 de ore. Raportul include prevederi care permit prelungirea termenului de 48 de ore în cazuri excepţionale, cum ar fi: situaţia în care este necesară aplicarea unei perioade de carantină din cauza unei boli contagioase grave, în cazul distrugerii amprentelor, precum şi în cazuri de forţă majoră bine întemeiate şi dovedite, pentru perioada în care aceste circumstanţe se menţin.

Raportul susţine înfiinţarea, cât mai curând posibil, a unei agenţii descentralizate de gestionare Eurodac, VIS şi SIS II, pentru a asigura o funcţionare cât mai eficientă a acestor sisteme. Agenţia de gestionare va elabora un set comun de cerinţe care trebuie respectate de persoanele cărora le este autorizat accesul la infrastructura şi informaţiile Eurodac. De asemenea, au fost introduse prevederi care au în vedere interzicerea furnizării datelor înregistrate în sistemul Eurodac către autorităţile oricărei alte ţări terţe neautorizate, în special către statul de origine al solicitanţilor de protecţie, pentru a proteja membrii familiilor azilanţilor de consecinţele grave la care ar putea fi expuşi.

În redactarea raportului am urmărit stabilirea unor norme care să asigure funcţionarea cât mai eficientă şi mai operativă a sistemului şi, în acelaşi timp, protecţia datelor cu caracter personal şi a drepturilor fundamentale ale omului.

Nu în ultimul rând, aş dori să le mulţumesc colegilor shadow raportori, cu care am colaborat foarte bine, precum şi colegilor din Comisia LIBE, care au votat raportul în mare majoritate. O mulţumire şi autorilor amendamentelor. Doresc să remarc extraordinara, buna colaborare cu reprezentanţii Consiliului şi ai Comisiei Europene, cărora le mulţumesc.

  Jean Lambert, raportor. − Domnule preşedinte, am auzit mai devreme de la dna Dührkop Dührkop în ceea ce priveşte Fondul european pentru refugiaţi şi schimbările propuse în acest sens pentru a sprijini înfiinţarea Biroului European de Sprijin pentru Azil, iar eu sunt raportorul pentru regulamentul care se ocupă de această propunere – Biroul de Sprijin pentru Azil.

Ideea este că e vorba de un birou al cărui scop este acela de a sprijini statele membre la îmbunătăţirea – am putea spune a calităţii (ştim că unele state membre au o dificultate în ce priveşte conceptul de îmbunătăţire a calităţii) furnizării de decizii privind cererile de azil, dar acest birou mai intenţionează să ajute la dezvoltarea consecvenţei în rândul statelor membre, cât şi la sprijinirea acelor ţări care se află sub presiune deosebită în diferite momente, fie prin continuarea fluxurilor mixte de oameni care merg în acele ţări, fie din alte motive.

Am auzit deja de la unii de problemele lipsei de consecvenţă între statele membre in luarea deciziilor privind solicitările de azil, iar acest lucru face cu siguranţă parte din fondul de dificultăţii legate de sistemul Dublin.

Dar ceea ce dorim să vedem este această îmbunătăţire, şi o parte din problemă este să oferim pregătire. Susţinem că orientările UNHCR ar trebui implicate în proiect - poate începutul, chiar dacă nu conduc - şi că statele membre ar trebui să fie capabile să înveţe din experienţă că biroul trebuie să poată oferi pregătire comună sau, într-adevăr, pregătire specifică statelor membre după cum va fi nevoie, valorificând expertiză chiar din rândul statelor membre, dar şi de la UNHCR şi chiar de la ONG-urile relevante.

La un moment dat, am crezut că avem un acord la prima lectură, dar timpul şi, fireşte, dorinţa de a restabili pachetul de măsuri examinând sistemul european comun pentru azil arată că nu am ajuns până acolo. Dar am purtat discuţii însemnate între noi, raportorii alternativi şi, de asemenea, cu Consiliul pe acest subiect, iar acest lucru explică o parte dintre amendamentele supuse atenţiei noastre în acest moment, din care unele sunt de natură tehnică, în sensul introducerii unor aspecte care se regăsesc în mod normal în regulament şi care au fost omise în propunerea iniţială.

Pentru Parlament, rolul UNHCR în cadrul acestui Birou de Sprijin pentru Azil este crucial. Dorim, de asemenea, să vedem ONG-uri asociate îndeaproape biroului în forumul consultativ şi, fireşte, implicate în oferirea sau primirea de pregătire, acolo unde acestea contribuie la livrarea unui sistem de azil într-un stat membru.

Cu toate acestea, rolul Parlamentului se dovedeşte puţin mai dificil, în sensul convenirii asupra acestui subiect cu Consiliul. Vedem că Parlamentul este implicat îndeaproape în numirea directorului, inspirându-ne poate de la Agenţia pentru Drepturi Fundamentale ca model pentru acest lucru. Celălalt impediment, după cum indica Jeanine în introducerea sa privind sistemul Dublin, este cât putem, de fapt, să urmărim cooperarea statelor membre, aşa cum era, de la un punct de plecare care o face mai degrabă obligatorie decât voluntară. Deci acestea sunt cu siguranţă cele două mari probleme ale momentului.

Suntem încântaţi că Consiliul a arătat că ar putea accepta amendamentele noastre referitoare la pregătirea, în sine, şi, fireşte, furnizarea de experienţă externă, de exemplu, în ceea ce priveşte interpretarea, acolo unde este nevoie.

Deci suntem de părere că înaintăm în această problemă, dar vom vedea - când vom obţine poate o indicaţie din partea Comisiei despre cum vom spori cooperarea între statele membre - cât de departe vom putea ajunge cu această propunere.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, obiectivul propunerilor legislative asupra cărora tocmai aţi dat verdictul este instituirea unui sistem de azil cu adevărat comun care oferă protecţie mai mare, este mai eficient şi mai unitar.

Le mulţumesc din suflet celor cinci raportori pentru munca lor considerabilă şi excelentă. Aceasta este prima dată când Parlamentul, în calitate de colegislator, şi-a dat verdictul asupra problemelor legate de azil. Trebuie spus că o relaţie de muncă fructuoasă tocmai a început. Sunt încântat să văd că Parlamentul sprijină în mare măsură obiectivele propunerilor Comisiei. Acest sprijin este esenţial dacă vrem să depăşim unele neajunsuri ale instrumentelor legislative din prima fază. La acel moment, acestea au fost adoptate doar după consultarea Parlamentului.

Aş dori, cu toate acestea, să comentez asupra unor amendamente propuse, care dau naştere la unele motive de îngrijorare şi care merită să li se acorde o atenţie deosebită. Mă voi referi mai întâi la dl Popa. În ceea ce priveşte Eurodac, sunt de acord, în mare, cu propunerile sale. Daţi-mi voie să revin la dl Masip Hidalgo şi să vorbesc despre accesul la condiţiile de primire. Voi accepta un amendament în problema sensibilă a echivalenţei sprijinului material oferit solicitanţilor de azil şi a minimului de asistenţă socială garantată resortisanţilor.

Cu toate acestea, pentru Comisie trebuie să existe un indicator de referinţă. Acest indicator nu va obliga statele membre să ofere asistenţă socială solicitanţilor de azil, dar va permite introducerea unor reguli clare pentru a păstra demnitatea solicitanţilor de azil şi pentru a ne ajuta pe noi şi, în consecinţă, Comisia să monitorizăm aplicarea standardelor comune în fiecare stat membru.

Acelaşi lucru este valabil pentru principiul egalităţii cu resortisanţii în ceea ce priveşte accesul la asistenţă medicală pentru persoanele cu necesităţi specifice. Şi în acest caz pot accepta un amendament, dar aş mai dori să văd un indicator de referinţă reţinut, întrucât propunerea Comisiei vizează să depăşească neajunsurile actuale legate de protejarea persoanelor cu sănătate vulnerabilă. Aceasta ar fi tot legat de condiţiile de primire. Îi mulţumesc încă o dată dlui Masip Hidalgo pentru prezentarea sa excelentă.

Revin la Regulamentul de la Dublin. Îi sunt recunoscător, de asemenea, dnei Hennis-Plasschaert pentru că ne-a oferit o prezentare foarte bună a raportului său privind revizuirea Regulamentului de la Dublin. Doresc să evidenţiez o problemă de o importanţă majoră pentru mine: reunificarea familiei şi problema minorilor neînsoţiţi. Sistemul Dublin a fost adesea criticat pentru impactul negativ pe care l-ar fi putut avea asupra solicitanţilor de azil, în special în cazul familiilor sau persoanelor vulnerabile.

În propunerea sa, Comisia a vrut să asigure faptul că, în practică, familiile nu sunt despărţite şi că minorii nu sunt transferaţi, decât pentru a se alătura familiilor. Amendamentele care schimbă această abordare nu pot primi sprijinul nostru. Doresc să subliniez problema solidarităţii, care constituie subiectul unora dintre amendamentele înscrise în cadrul Regulamentului de la Dublin.

Aş dori mai întâi să mulţumesc raportorului nostru, dna Hennis-Plasschaert, şi Parlamentului pentru introducerea opţiunii de suspendare a transferului de solicitanţi de azil când un stat membru se confruntă cu dificultăţi. Cu toate acestea, este greu să mergem mai departe în contextul Regulamentului de la Dublin, întrucât acest regulament, dnă Hennis-Plasschaert, nu poate fi un instrument în sine pentru distribuirea solicitanţilor de azil între statele membre. V-am auzit într-adevăr solicitând solidaritate, şi Comisia poate accepta un amendament în preambulul regulamentului, pentru a da un semnal politic pe linia creării unor mecanisme îmbunătăţite şi formale de solidaritate.

De fapt, sunt hotărât ca, la o dată ulterioară, să propun instrumente concrete de creştere a solidarităţii la nivelul Uniunii Europene şi să uşurăm presiunea asupra sistemelor de azil din unele state membre. Trebuie să obţinem o distribuţie mai corectă a beneficiarilor de protecţie internaţională între statele membre. Uniunea a permis deja Fondului european pentru refugiaţi să sprijine proiecte pilot în acest context. Mai mult decât atât, odată operaţional, biroul de sprijin va putea oferi sprijin specializat acelor state membre care îl solicită. Cu toate acestea, aţi pus punctul pe „i”, şi anume necesitatea unei solidarităţi sporite şi mai multă consecvenţă între diferitele state membre.

Revin acum la biroul de sprijin. Vă mulţumesc dnă Dührkop Dührkop şi dnă Lambert pentru munca dvs. remarcabilă, rapidă şi eficientă, având în vedere că propunerile au fot înaintate de Comisie doar la 18 februarie. În acest caz, am într-adevăr nevoie de sprijinul Parlamentului pentru a pune repede în funcţiune biroul şi constat cu satisfacţie că propunerea de amendament privind Fondul european pentru refugiaţi este susţinută.

Unele aspecte legate de biroul de sprijin ar trebui comentate. Problema solidarităţii este, evident, în centrul preocupărilor Parlamentului, ca şi al preocupărilor mele. Remarc proiectul de amendament prin care se solicită biroului să sprijine aplicarea unui mecanism obligatoriu de distribuire a celor care beneficiază de protecţie internaţională. Propunerea Comisiei reflectă textul Pactului privind imigraţia şi azilul, întrucât prevede un sistem voluntar.

Cu toate acestea, după cum tocmai am spus într-un răspuns anterior, cât timp Comisia lucrează la un mecanism mai coordonat, soluţia nu va fi uşoară. Biroul, între timp, va sprijini mecanismele de redistribuţie internă, aşa cum sunt definite, indiferent de natura acestora. Regulamentul de a înfiinţa biroul nu este instrumentul corect pentru legiferare în privinţa principiilor fondatoare ale acestor mecanisme, dar, încă o dată, precum în cazul Regulamentului de la Dublin, Comisia va accepta un amendament în preambul.

Mai mult decât atât, Comisia crede că mandatul extern al biroului nu trebuie limitat la activităţi de reinstalare şi programe regionale de protecţie. Amendamentele care restricţionează mandatul biroului de sprijin trebuie evitate. Există amendamente menite să schimbe radical procedura de numire a directorului viitorului birou. Atenţie! Procedura propusă de aceste amendamente ar putea întârzia considerabil numirea directorului. Avem nevoie, într-adevăr, ca acest birou să fie înfiinţat rapid şi eficient. Formula pe care Comisia o propune este formula orizontală folosită în mod curent pentru 20 de agenţii de reglementare care ţin de primul pilon. Ar fi regretabil să ne depărtăm de o formulă armonizată când discuţia orizontală are loc în cadrul grupului interinstituţional privind agenţiile, la care participă Parlamentul.

Voi concluziona. Deja am depăşit timpul, dar activitatea Parlamentului mă determină să dau un răspuns detaliat. Unii au criticat propunerile privind Regulamentul de la Dublin şi condiţiile de primire în sensul că acestea ar fi prea generoase. Unii spun: „Da, dar această Europă a azilului va fi un semnal pentru cereri de azil nefondate.” Alţii, fireşte, au invocat principiul subsidiarităţii. Sincer, nu împărtăşesc aceste păreri critice. Doar o adevărată armonizare a dispoziţiilor europene în privinţa azilului în jurul unor standarde clare de promovare a echităţii şi eficacităţii va da Europei posibilitatea să pună în practică dorinţa de a-i proteja pe cei care au, de fapt, nevoie de o astfel de protecţie, evitând abuzurile încurajate de standarde aplicate ambiguu şi inegal. Experienţa arată că, în statele membre în care cererile de azil sunt rezolvate în mod obiectiv şi profesional, nu s-a creat niciun efect de semnal, nici gând de aşa ceva. Cred că nu există o incompatibilitate între a lupta împotriva abuzului de proceduri şi a creşte standardele de protecţie.

Pentru a concluziona, aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru implicarea sa în calitate de colegislator în problema sensibilă a azilului. O spun foarte simplu, dar cinstit, chiar şi în faţa Preşedinţiei: chiar avem nevoie de Parlamentul European ca să obţină acceptul pentru această politică privind azilul. Este o politică în conformitate cu valorile noastre europene care, uneori, de fapt, poate trezi temeri şi critici, chiar dacă toate acestea fac parte din spiritul umanitar şi tradiţia umanitară a continentului nostru.

De aceea, dle preşedinte, le sunt extrem de recunoscător tuturor membrilor şi, în special, celor cinci raportori pentru excelenta lor activitate.

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Domnule preşedinte, această nouă fază a activităţii noastre, menită să stabilească un sistem european comun de azil, va necesita un efort substanţial atât din partea Parlamentului, cât şi a Consiliului.

Consiliul susţine pe deplin necesitatea realizării unei armonizări sporite în domeniul azilului. Consiliul European, când a adoptat Pactul european privind imigraţia şi azilul, a salutat progresul înregistrat în domeniul azilului până în acel moment, dar, totodată, a recunoscut că mai există discrepanţe importante între statele membre în ceea ce priveşte acordarea protecţiei şi forma de protecţie.

Consiliul European, reiterând faptul că acordarea protecţiei şi statutul de refugiat este responsabilitatea fiecărui stat membru, a indicat, de asemenea, că a sosit momentul să adoptăm noi iniţiative pentru a finaliza instituirea unui sistem european comun de azil prevăzut de Programul de la Haga şi astfel să oferim un grad mai înalt de protecţie, aşa cum a propus Comisia în planul său strategic în materie de azil.

De aceea, Consiliul salută cele patru propuneri legislative importante pe care Comisia le-a înaintat în acest scop între decembrie şi februarie 2009 şi care reprezintă punctul central al dezbaterii noastre de astăzi.

Aceste propuneri se referă la condiţiile de primire pentru solicitanţii de protecţie internaţională, aşa-numitul Regulament de la Dublin şi Eurodac, care au fost toate prezentate în decembrie anul trecut, precum şi propunerea de înfiinţare a Biroului European de Sprijin pentru Azil, prezentată în februarie, anul acesta.

Aceste propuneri au constituit deja subiectul unor discuţii aprinse în cadrul organismelor Consiliului în scurta perioadă de timp de la prezentarea lor. Natura propunerilor şi complexitatea aspectelor tratate arată că examinarea nu s-a încheiat încă la toate nivelurile Consiliului.

De aceea, nu pot indica o poziţie fermă a Consiliului privind amendamentele pe care Parlamentul le propune în proiectele de rapoarte. Tot ceea ce pot spune este că membrii Consiliului vor analiza îndeaproape elementele din raportul Parlamentului în scopul înregistrării unui progres în privinţa acestor măsuri importante în cel mai scurt timp posibil.

Personal, sper că vom înregistra un progres rapid în privinţa a două propuneri al căror domeniu de aplicare este mai limitat. Acestea sunt propunerile care vizează crearea Biroului European de Sprijin pentru Azil şi modificarea Regulamentului Eurodac. Prin urmare, acestea sunt şi propunerile la care discuţiile sunt cele mai avansate în organismele Consiliului şi cu privire la care putem spune că există deja un grad semnificativ de convergenţă între opiniile Consiliului şi cele ale Parlamentului.

Înfiinţarea Biroului European de Sprijin pentru Azil va facilita schimburile de informaţii, de analize şi de experienţe între statele membre şi va contribui la dezvoltarea în continuare de modalităţi concrete de cooperare între administraţiile responsabile cu examinarea cererilor de azil. De asemenea, acesta va favoriza, pe baza unei cunoaşteri reciproce a ţărilor de origine, asigurarea coerenţei practicilor, a procedurilor şi, prin urmare, a deciziilor la nivel naţional. Atât Consiliul, cât şi Parlamentul sunt în favoarea înfiinţării unui astfel de birou. Preşedinţia consideră că propunerea poate şi trebuie să constituie subiectul unui acord prealabil între Parlament şi Consiliu pe o bază acceptabilă ambelor instituţii. După cum cunosc onorabilii membri, această propunere este însoţită de o altă propunere de modificare a Fondului european pentru refugiaţi. Întrucât scopul său este acela de a asigura finanţarea Biroului de Sprijin, ambele instrumente trebuie adoptate în acelaşi timp.

De asemenea, Consiliul speră că un acord prealabil ar putea fi posibil în ceea ce priveşte regulamentul Eurodac, întrucât doar câteva îmbunătăţiri tehnice sunt propuse de Comisie şi acestea ar trebui să contribuie la o mai bună funcţionare a sistemului.

Discuţiile care au avut loc până în prezent în cadrul Consiliului referitor la celelalte două propuneri - amendamentele la Directiva privind condiţiile de primire şi aşa-numitul Regulament de la Dublin - indică faptul că problemele ridicate sunt, fără îndoială, mai complexe şi mai dificile.

Propunerile Comisiei legate de Directiva privind condiţiile de primire, după cum ştiu onorabilii membri, sunt menite să modifice directiva existentă în vederea rezolvării deficienţelor identificate de Comisie în ultimii ani. Comisia consideră că marja de acţiune lăsată statelor membre de către directiva în vigoare este prea mare şi acest lucru a subminat obiectivul asigurării unor condiţii de primire adecvate pentru solicitanţii de azil în toate statele membre. De aceea, Comisia a propus o serie de modificări referitoare la probleme, precum accesul solicitanţilor de azil la încadrare în muncă, condiţii materiale de primire sporite, o mai bună rezolvare a problemelor persoanelor vulnerabile şi recursul la detenţie.

Regulamentul Dublin, adică regulamentul de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil, este menit să împiedice abuzul de procedurile de azil sub forma mai multor cereri depuse de aceeaşi persoană în mai multe state membre. Comisia propune acum o serie modificări menite să sporească eficienţa actualului sistem şi, de asemenea, pentru a asigura standarde de protecţie mai bune pentru cei ce solicită azil. De asemenea, propunerea conţine un mecanism de suspendare a transferurilor în cazul în care un stat membru se confruntă cu o presiune deosebită asupra sistemului său de azil care nu-i permite să ofere solicitanţilor de azil standarde de protecţie şi condiţii de primire adecvate.

Examinarea detaliată a propunerilor Comisiei privind primirea solicitanţilor de azil şi Regulamentul de la Dublin este în desfăşurare în Consiliu. Consiliul trebuie să-şi definească poziţia în raport cu o serie de aspecte care fac obiectul celor două propuneri, iar discuţiile sunt în desfăşurare în ce priveşte anumite probleme cheie. Acestea includ problema accesului la încadrarea în muncă şi detenţie în contextul Directivei privind condiţiile de primire şi modul în care să se răspundă mai bine necesităţilor statelor membre care se confruntă cu o presiune deosebită în contextul Regulamentului de la Dublin. Preşedinţiei îi este clar, deja, că va fi necesară o activitate sporită la nivelul Consiliului pentru a realiza nivelul necesar de acord între statele membre asupra acestor propuneri, care îi vor permite să angajeze discuţii cu Parlamentul în vederea unui acord între cele două instituţii. Acesta, fireşte, rămâne obiectivul nostru, iar Parlamentul poate fi sigur că părerile sale vor fi luate în considerare de către Consiliu, aşa cum sunt reprezentate de amendamentele propuse în proiectele de rapoarte relevante.

Atât Consiliul, cât şi Parlamentul se angajează să instituie un sistem european comun de azil care să ofere un înalt nivel de protecţie şi care să funcţioneze eficient. De aceea, ne confruntăm cu o provocare importantă în găsirea soluţiilor corecte care să ne permită să realizăm acel obiectiv. Sunt încrezător că există voinţă atât din partea Consiliului, cât şi a Parlamentului pentru a face acest obiectiv posibil şi, în acest context, Consiliul va iniţia o examinare detaliată a propunerilor Parlamentului privind toate cele patru instrumente.

  Simon Busuttil, raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete. – (MT) După cum bine spunea colega mea, Jeanine Hennis-Plasschaert, şi aş dori s-o felicit, acest pachet este constituit pe baza principiului solidarităţii. Solidaritatea trebuie să se îndrepte către cei care au nevoie de protecţie, dar, pentru prima oară, solidaritate şi cu acele ţări care îndură o sarcină disproporţionată. Această solidaritate este introdusă ca acord la propunerea Comisiei de a suspenda Regulamentul de la Dublin în cazul ţărilor care suportă o sarcină disproporţionată. Aceeaşi solidaritate este de la sine înţeleasă în propunerea Parlamentului European de a introduce un mecanism de distribuire a sarcinii care nu va mai fi voluntar, ci obligatoriu prin lege.

Cu toate acestea, eforturile noastre în favoarea solidarităţii sunt subminate de ceea ce se petrece în lumea reală, şi oamenii nu pot înţelege cum aici tot vorbim de solidaritate când acolo toţi încearcă să arunce responsabilităţile unii asupra altora. Chiar în acest moment, în timp ce noi discutăm despre toate acestea în această Cameră, un incident grav are loc între Malta şi Italia, care este al treilea de acest gen în decurs de câteva zile.

Două bărci care se îndreptau spre Lampedusa, cu 130 de imigranţi, sunt actualmente dincolo de Lampedusa, totuşi Italia refuză să meargă să-i salveze. Conform dreptului internaţional, aceste persoane trebuie escortate în cel mai apropiat port şi, după cum spunea dl vicepreşedinte Barrot, la momentul incidentului, cel mai apropiat port în acest caz este cel din Lampedusa. Domnule preşedinte, comportamentul Italiei sau mai degrabă cel al ministrului italian Maroni este ilegal în faţa dreptului internaţional, este arogant faţă de Malta şi este inuman faţă de imigranţii în cauză. Acest gen de comportament nu face onoare Italiei, iar această situaţie, domnule preşedinte, este gravă, de asemenea, pentru că transmite un mesaj periculos, care sugerează că nu trebuie să salvezi imigranţi pentru că dacă o faci, sarcina păstrării lor cade pe umerii tăi. Acesta este un mesaj extrem de periculos.

De aceea, mă adresez acum vicepreşedintelui Comisiei Europene, Jacques Barrot, şi îi cer să intervină fără întârziere pentru a debloca situaţia. I-aş mai cere să insiste ca Italia să-şi onoreze obligaţiile internaţionale şi i-aş mai cere să spună clar statelor membre ale Uniunii Europene că aceasta nu este doar o problemă între Malta şi Italia, ci este responsabilitatea tuturor, şi, în consecinţă, trebuie suportată de noi toţi. Domnule preşedinte, dacă refuzăm să arătăm solidaritate în practică, atunci vom determina erodarea încrederii dintre noi şi vom pierde încrederea tuturor cetăţenilor europeni. Dacă într-adevăr credem în solidaritate, atunci nu putem permite egoismului naţional să preia controlul. Fiecare trebuie să-şi joace rolul. Vă mulţumesc.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra, în numele Grupului PPE-DE. – (ES) Domnule preşedinte, aş dori să o felicit pe raportoare, dna Hennis-Plasschaert, pentru amabilitatea de a intra în dialog şi a negocia pe marginea acestui raport.

V-aş reaminti că azilul este o datorie morală a ţărilor mai norocoase. Nu trebuie să uităm că, în ciuda circumstanţelor economice grave pe care le trăim, solidaritatea este un element esenţial care trebuie să guverneze politicile noastre cu privire la azil şi imigraţie; solidaritate cu cei care, pe bună dreptate, ne cer protecţia şi solidaritate cu acei parteneri ai Comunităţii noastre care, din motive geografice şi de mărime, se confruntă cu cele mai mari presiuni migraţioniste.

În acest context, „pachetul privind azilul” este un instrument care este şi necesar, şi crucial pentru dezvoltarea ulterioară a politicilor privind imigraţia în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, aş dori să evidenţiez că măsuri precum cele cu care avem de-a face astăzi necesită mai mult timp pentru reflexie şi considerare; marja strânsă de manevră pe care am avut-o ca rezultat al termenelor finale impuse este total inadecvată.

Propunerea conţine mai multe aspecte care cu siguranţă vor necesita o revizuire în viitorul apropiat. Mă refer la situaţia solicitanţilor de azil, cazurile în care aceştia pot fi ţinuţi în detenţie, diferenţele fundamentale dintre conceptele de „custodie” şi „detenţie”, spaţiile în care pot fi ţinuţi în detenţie, formularea excepţiilor de la transfer, existenţa excepţiilor de la principiul general de stabilire a ţării responsabile cu analizarea cererii, detaliile specifice despre cine face parte din „familia nucleară” şi asistenţa ce ar trebui acordată statelor membre care au de-a face cu un număr mai mare de cereri.

În ciuda acestor chestiuni şi având în vedere viteza cu care am lucrat, putem spune că s-a adoptat un raport echilibrat, în general. Acesta este un pachet echilibrat care reflectă majoritatea preocupărilor grupului meu politic, în special, cele menite să garanteze drepturile oamenilor care caută protecţie internaţională şi cele destinate să sprijine acele state membre care au un număr mai mare de cereri internaţionale.

Aş dori să închei amintindu-vă că dreptul la protecţie jurisdicţională efectivă este un drept fundamental consacrat în constituţiile europene şi, în special, articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. De aceea, puterea judecătorească ar trebui să fie cel mai înalt garant al drepturilor individuale ale oamenilor care caută protecţie internaţională; pentru a realiza acest obiectiv, va fi necesar ca persoanelor care ar putea solicita protecţie să li se furnizeze asistenţă juridică.

Domnule preşedinte, voi încheia prin a sublinia necesitatea Biroului European de Sprijin pentru Azil şi a ajutorului pe care acesta îl poate oferi prin Fondul european pentru refugiaţi.

  Roselyne Lefrançois, în numele Grupului PSE. – (FR) Domnule preşedinte, în calitatea mea de raportor alternativ pentru reformarea Regulamentului de la Dublin, doresc să mulţumesc Comisiei Europene pentru calitatea textului pe care ni l-a propus. Acesta aduce, de fapt, îmbunătăţiri substanţiale sistemului Dublin, în special din punctul de vedere al respectării drepturilor fundamentale ale celor care caută protecţie internaţională.

Printre cele mai importante dintre aceste progrese se numără consolidarea principiului unităţii familiei; atenţia suplimentară acordată minorilor şi conceptul privind interesul copilului; garantarea unei mai bune informări şi a mijloacelor de apel pentru cei care caută protecţie internaţională; limitarea strictă a folosirii detenţiei; şi opţiunea suspendării temporare a transferurilor către state membre ale căror structuri de primire sunt sub presiune sau nu oferă un nivel de protecţie adecvat.

Când Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a votat, am reuşit să blocăm Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, care dorea să scape de unele din aceste dispoziţii, inclusiv de cea privind administrarea păstrării în detenţie a solicitanţilor de azil. Aceasta este, de fapt, o garanţie esenţială pentru noi, întrucât cei care caută protecţie internaţională nu sunt infractori, şi de aceea nu există motive de a-i pune în spatele gratiilor.

Cu toate acestea, unele din punctele din raport rămân problematice, nu în ultimul rând problema limbii care să fie utilizată pentru a furniza informaţii solicitantului. În opinia noastră, trebuie să fie o limbă pe care cel din urmă să o înţeleagă şi nu una pe care se presupune că o înţelege. Aş adăuga că, dacă o persoană este ţinută în detenţie, acest lucru i se oferă prin Convenţia europeană a drepturilor omului.

De asemenea, dorim să vedem cazuri în care cererile din partea minorilor fără părinţi pe teritoriul Uniunii sunt examinate de statul membru în care a fost înaintată ultima cerere, pentru a evita transferul minorilor dintr-un stat în altul. Acest lucru era prevăzut în textul iniţial al Comisiei, dar PPE, cu sprijinul raportorului, s-a opus acestei propuneri.

În sfârşit, întrucât Regulamentul de la Dublin nu vizează asigurarea unei distribuţii echitabile a responsabilităţilor în ceea ce priveşte examinarea cererilor de protecţie internaţională, pare esenţial, după părerea mea, să se creeze alte instrumente pentru a consolida solidaritatea, după cum spuneaţi, domnule comisar Barrot, cu statele membre aflate la graniţele externe ale Uniunii.

  Jeanine Hennis-Plasschaert, în numele Grupului ALDE. – (NL) După cum am mai spus în intervenţia mea iniţială în această Cameră, încă mai există diferenţe enorme între statele membre, iar dorita armonizare a fost, de fapt, un eşec în acest sens. Nu mai putem nega acest lucru. Directivele prevăd o serie de standarde procedurale, mai degrabă decât o procedură standard. Având în vedere numeroasele diferenţe pe care acum încercăm să le reconciliem, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa optează clar pentru o abordare pragmatică.

În ceea ce ne priveşte, continuarea armonizării legislative a statelor membre, care să includă, de asemenea, orientări pentru o aplicare corectă, constituie singura modalitate de progres, dar, din nou, acest aspect trebuie dublat de verificări necesare ale realităţii şi de convingere pragmatică.

Considerăm cruciale, în acest context, înfiinţarea Biroului European de Sprijin pentru Azil şi aplicarea propunerii de reformare a Directivei privind condiţiile de primire şi a Regulamentului EURODAC. De aceea, este păcat, şi adresez această digresiune Comisiei, că încă mai trebuie să aşteptăm publicarea atât a procedurii de reformare, cât şi a Directivei privind recunoaşterea. Publicarea lor este programată pentru 24 iunie. Cu toate acestea, din punctul de vedere al unei coerenţe sporite şi a unei mai bune legiferări, ar fi fost mai logic dacă aceste două propuneri ar fi fost adăugate în pachetul actual privind azilul.

Accept că cel care va avea ultimul cuvânt de spus în acest sens este Consiliul. Permiteţi-mi, totuşi, să subliniez din nou faptul că o coerenţă sporită, o calitate mai bună şi o consecvenţă şi solidaritate mai mari sunt elemente importante pentru toate statele membre. Nu voi uita vizitele noastre în grabă la graniţele externe ale Europei şi, în special, la bine-cunoscutele puncte fierbinţi. În acest sens, credibilitatea Uniunii Europene este în joc de ceva vreme. De aceea, vă cer să vă ţineţi promisiunile!

  Mario Borghezio, în numele Grupului UEN. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, cu puţin timp în urmă am auzit unele declaraţii foarte grave şi chiar calomniatoare făcute de un coleg deputat maltez împotriva guvernului italian şi împotriva ministrului Maroni, în special.

Jocul care se desfăşoară în Malta nu este, în fapt, foarte clar şi mă voi explica imediat. Nu aş vrea să-l numesc un joc murdar doar din respectul ce trebuie arătat unui stat membru al Uniunii Europene, dar colegul nostru deputat ar fi trebuit să declare cinstit că Malta a căutat întotdeauna să îşi păstreze întinderea excesivă a apelor sale teritoriale, care ajung până la insula Lampedusa. Guvernul italian a cerut Maltei în numeroase ocazii să reducă întinderea uriaşă a apelor sale teritoriale. Malta preferă să menţină lucrurile în aceeaşi stare pentru a-şi putea păstra şi cererea pentru contribuţii mari de la Uniunea Europeană.

Prin urmare, adevărul ar trebui spus în întregime; adevărul despre capacitatea şi dorinţa Italiei de a primi, proteja şi garanta drepturilor migranţilor care participă la acest trafic şi sunt victime ale acestuia este atât de orbitor de evident şi bine documentat încât nu este necesar să îl susţin.

Referitor la esenţa acestui raport, aş evidenţia că este de datoria noastră - în loc să continuăm aceste dispute care seamănă cu luptele între cocoşi din faimosul roman al lui Manzoni - este de datoria statelor membre să nu cedeze la chemările de binefacere ale sirenei, condimentate poate cu ipocrizie şi interese politice şi economice foarte specifice, ci să ne forţăm să aplicăm cu mare stricteţe principiul sacrosanct al azilului, şi făcând acest lucru să nu cedăm niciun pas în faţa celor care vor să-l folosească în scopuri inadecvate care nu sunt în concordanţă cu principiile nobile care l-au inspirat şi să preîntâmpinăm exploatarea sa, care favorizează exact acele organizaţii criminale care organizează şi exploatează comerţul ilegal cu imigranţi, la care ne referim în contextul situaţiei actuale.

Repet: este de datoria noastră nu să pretindem, nu să alegem argumente deschise exploatării, ci să găsim o abordare comună, mergând până la a lupta şi adopta măsuri eficiente pentru a asigura că dreptul la azil este susţinut şi nu devine dreptul exploatatorilor şi al consorţiilor din domeniul crimei organizate de a folosi legi nobile şi bune pentru realizarea ţelului lor detestabil de exploatare a oamenilor din ţările în curs de dezvoltare.

  Jean Lambert, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule preşedinte, şi eu sunt un raportor alternativ la acest pachet şi aş relua discuţia de la ceea ce spunea dl Díaz de Mera García Consuegra despre datoria morală. De asemenea, când vorbim de o aplicare riguroasă, aşa cum au menţionat unii deputaţi, unii dintre noi sunt mai îngrijoraţi de faptul că aplicarea normelor este într-adevăr corectă şi nu împiedică oamenii care au nevoie de protecţie să beneficieze cu adevărat de aceasta. Unul din meritele acestui pachet se referă la modul de îmbunătăţire şi garantare a faptului că toate statele membre operează la acelaşi standard înalt.

În ceea ce priveşte reformarea primirii solicitanţilor de azil, salutăm propunerea iniţială a Comisiei şi dorim să păstrăm unele părţi din aceasta, nu în ultimul rând pe cele referitoare la accesul pe piaţa muncii şi sprijin adecvat în materie de venituri, pe care le-am votat azi, mai devreme. Regret foarte mult că propria mea ţară, Regatul Unit, îşi exercită posibilitatea de neparticipare din cauza celor două propuneri. Este mare păcat în toate sensurile cuvântului.

Accesul la asistenţă medicală este, fireşte, la fel de important, nu doar în ceea ce priveşte urgenţele, ci şi îngrijirea neîntreruptă a sănătăţii, în special pentru cei care poate au suferit torturi şi, de aceea, au nevoie de sprijin pentru buna lor stare mentală.

În ceea ce priveşte reformarea Regulamentului de la Dublin, salutăm propunerea iniţială, sprijinim mecanismul de suspendare şi, într-adevăr, vom vota pentru definiţia cea mai cuprinzătoare posibil privind reunirea familiei.

  Giusto Catania, în numele Grupului GUE/NGL. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, cu o mare încărcătură emoţională voi face ultima mea declaraţie în această legislatură şi aş dori să încep prin a mă referi la lucrurile care au fost spuse în această Cameră prin invitarea comisarului Barrot de a interveni şi de a rezolva această problemă care mult prea des implică state membre cărora le place să pretindă că soarta solicitanţilor de azil este responsabilitatea altcuiva.

Doar cu câteva minute în urmă, am văzut pasarea responsabilităţii între Italia şi Malta, aşa cum, cu câteva zile în urmă, am aflat despre barca Pinar, care era pe mare de prea multă vreme, conducând la decesul celor care ar fi putut totuşi supravieţui. De aceea, aceasta este problema despre care discutăm când vorbim de azil; vorbim despre această nevoie reală, acest angajament pe care statele membre trebuie să-l arate în politicile de primire.

Salut cu căldură propunerile înaintate de colegii mei, de dl Masip Hidalgo, de dna Hennis-Plasschaert, în privinţa amendamentului la Directiva privind primirea şi Regulamentul de la Dublin. Ambele propuneri se îndreaptă în direcţia îmbunătăţirii sistemului de primire al Uniunii Europene pentru solicitanţii de azil.

Cred că avem datoria să subliniem echivalenţa între cetăţenii europeni şi solicitanţii de azil, pentru că azilul nu este ceva acordat de statele membre oamenilor care fug de războaie, azilul este o datorie a statelor membre şi este dreptul acelor oameni de a putea sta în ţările noastre cu toate drepturile de care se bucură cetăţenii europeni. De aceea, cred că este o referinţă pentru civilizarea iniţiativei noastre politice şi a capacităţii noastre de legiferare.

De aceea, sunt de acord cu amendamentele la această directivă şi acest regulament, cred că trebuie să garantăm dreptul la azil tuturor celor care îl solicită, întrucât viitorul Uniunii Europene depinde de calitatea modului nostru de a-i primi. Cred că acesta ar trebui să fie un punct care să definească însăşi ideea că susţinem Uniunea Europeană.

  Johannes Blokland, în numele Grupului IND/DEM. – (NL) Domnule preşedinte, mâine, în ultima zi când se întâlneşte plenul Camerei, vom vota un pachet de propuneri de îmbunătăţire a politicii privind azilul. După cinci ani de dezbateri şi vizitarea centrelor de azil, e momentul să venim cu măsuri concrete. Dacă, după toate acestea, vom fi nevoiţi să mai aşteptăm până la punerea în aplicare, reacţia finală va veni cu adevărat prea târziu.

Din cauza evenimentelor din 2005 şi 2006, a trebuit să abordăm problema imigrării ilegale, dar în acest proces solicitantul de azil a căzut peste bord literalmente. Deşi sunt pentru înfiinţarea unei agenţii de cooperare, am unele temeri în ce priveşte forma şi misiunea acesteia. Cum obţinem o listă de încredere a ţărilor de origine sigure? Ce surse vom folosi pentru a realiza această listă? Cum putem furniza protecţie adecvată surselor de informaţii ce provin din acele ţări care nu sunt sigure? Pot astfel de surse să fie făcute cunoscute în mod public şi cât de credibilă va fi o astfel de listă pentru un judecător independent? Aş dori să aud părerea Consiliului despre cum am putea evita această problemă.

De ce nu am delegat modalităţile concrete de cooperare la Frontex? Mandatul acestei agenţii este limitat şi ar fi foarte bine plasată pentru a aborda această sarcină, dacă i-am mări fondurile. Astfel, am putea răspunde în mod adecvat faptelor curente din teren, cu care Frontex se confruntă deja oricum. Pe baza experienţei noastre privind intrarea ilegală a solicitanţilor de azil şi a imigranţilor, am putea adopta măsurile potrivite pentru primirea solicitanţilor de azil. Mie, asta mi se pare o soluţie practică.

  Hubert Pirker (PPE-DE). - (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, în ceea ce priveşte propunerile care ne-au fost prezentate, sunt încântat să sprijin proiectul de regulament privind crearea unui Biroul European de Sprijin pentru Azil, Fondul european pentru refugiaţi şi Regulamentul Eurodac.

Cu toate acestea, aş dori să contest Directiva privind condiţiile de primire şi Regulamentul de la Dublin - şi s-ar părea că sunt singura persoană care face acest lucru în discuţiile de până acum.

Directiva privind condiţiile de primire a fost creată pentru ca refugiaţilor - refugiaţilor reali - să li se ofere cea mai bună asistenţă posibilă în cel mai scurt timp posibil. Cu toate acestea, mi se pare că ceea ce vor introduce amendamentele propuse este echivalent cu invitaţia de a încuraja imigraţia prin azil sau cu o invitaţie de a abuza de sistemul de azil, dacă vreţi să interpretaţi astfel.

De ce? Toţi solicitanţii de azil ar trebui să aibă acces rapid la piaţa muncii. Înţeleg că este un domeniu în care decizia aparţine statelor membre. Ceea ce se propune este ca grupul de indivizi cărora li s-a permis să depună o cerere de azil să fie extins la indivizi cu probleme de sănătate mentală - da, ştiu o mulţime de persoane cu probleme de sănătate mentală, dar nu toţi au dreptul la azil - sau la persoane în vârstă, de exemplu. Sunt folosite concepte juridice nedefinite. Nici nu accept ca tuturor solicitanţilor de azil să li se ofere asistenţă socială în acelaşi fel ca pentru proprii noştri cetăţeni. Cum nu este cazul, la aproximativ 95% nu li se acordă azil. Ceea ce se propune prin aceste amendamente este, cred, o cale greşită de urmat. De aceea, voi vota împotrivă împreună cu delegaţia Partidului Popular Austriac.

Regulamentul de la Dublin este acelaşi în anumite privinţe, întrucât promovează jonglarea cu cererile de azil. Această nouă clauză, care se introduce ca o clauză discreţionară, permite ca un solicitant de azil să caute ţara în care să depună cererea - cu condiţia ca aceasta să fie acceptată, fireşte - şi astfel conduce la jonglarea cu cererile de azil.

De asemenea, consider problematică suspendarea temporară a transferurilor. Înţeleg foarte bine situaţia Maltei, dar cred că a permite echipelor de sprijin să furnizeze asistenţă rapid este mai de ajutor decât să mergi pe calea propusă aici. Trebuie să ne asigurăm că ajutăm refugiaţii rapid, dar împiedicăm abuzul de azil cu orice preţ.

  Claude Moraes (PSE). - Domnule preşedinte, dacă îmi permiteţi, aş adopta mai degrabă o altă opinie, şi anume că pachetul privind azilul şi cei cinci raportori care s-au ocupat cu mare grijă de el merită sprijinul în această Cameră.

Avem un raportor alternativ pentru Eurodac şi propunerile lui Lambert şi cred că am avut o cooperare excelentă în elaborarea unui pachet care este atât realist, cât şi aplicabil şi care are mare grijă de transparenţă. De exemplu, în problema Eurodac - problema sensibilă a amprentării solicitanţilor de azil - am înregistrat îmbunătăţiri în felul în care se folosesc datele privind amprentele şi în creşterea rolului şi clarificarea competenţelor Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor.

Am dori să vedem trimiteri importante la mai multe articole din Carta drepturilor fundamentale şi la demnitate umană şi drepturile copiilor şi o rezolvare favorabilă a problemei limbii şi a solicitanţilor de azil, care au fost atât de bine ridicate de Antonio Masip Hidalgo şi Rosalyne Lefrançois.

În privinţa raportului Lambert privind crearea Biroului European de Sprijin pentru Azil, credem că acesta este un pas critic înainte în a transforma în realitate cooperarea dintre statele membre referitoare la sistemul european comun de azil. Grupul Socialist sprijină acest raport, dar am înaintat şi amendamente. Dorim să vedem o mai mare transparenţă şi responsabilitate, ceea ce cred că se străduieşte şi raportorul să facă. Dorim să vedem o implicare adecvată din partea UNHCR şi a ONG-urilor, şi am adăugat amendamente care recomandă niveluri bune de verificare atentă a sistemului din partea Parlamentului European.

Înţeleg ce spune comisarul despre viteza de decizie şi despre înfiinţarea Biroului European de Sprijin pentru Azil, dar responsabilitatea şi transparenţa, precum şi calitatea informaţiilor privind azilul sunt la fel de importante. Pentru a funcţiona bine, Biroul European de Sprijin pentru Azil trebuie să producă cele mai folositoare, transparente şi obiective informaţii, verificate atent în mod regulat. Cu aceste precauţii, vom avea o contribuţie puternică la un sistem european comun de azil corect şi echilibrat.

  Bogusław Rogalski (UEN). – (PL) Domnule preşedinte, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului conţin informaţii exhaustive în privinţa drepturilor de azil. Acesta este un drept fundamental când există persecuţie în ţara de origine a unei persoane pe motiv de rasă, religie, origine etnică, opinie politică sau apartenenţă la un anumit grup politic, iar acest lucru este destul de comun în lumea de azi. Acordarea acestui drept oamenilor ar trebui să însemne, de asemenea, garantarea dreptului la dezvoltarea vieţilor lor. Aceasta trebuie să fie o condiţie fundamentală.

Pentru a realiza acest lucru, ar trebui să le oferim celor care au solicitat azil acces la piaţa muncii, pentru că aceasta este cea mai bună modalitate prin care solicitanţii de azil devin independenţi. Aceasta împiedică totodată izolarea socială şi îi ajută pe solicitanţii de azil să ajungă să cunoască mai bine cultura ţării gazdă. Oamenilor care au solicitat azil trebuie să li se garanteze accesul la cea mai largă gamă de asistenţă procedurală, şi aceasta include dreptul la asistenţă juridică de înaltă calitate pentru a le uşura înţelegerea drepturilor lor.

  Adamos Adamou (GUE/NGL). - (EL) Domnule preşedinte, sistemul Eurodac este folosit pentru a aduna amprente de la solicitanţii de azil. Deşi admitem că s-a încercat îmbunătăţirea cadrului de funcţionare anterior al Eurodac, încă mai avem îndoieli în ceea ce priveşte două probleme majore: în primul rând, respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor care vin în Europa pentru un viitor mai bun, întrucât acestea sunt „dosare ale euro poliţiei”, cu care categoric nu suntem de acord. În al doilea rând, dacă măsurile adoptate sunt în conformitate cu principiile fundamentale ale Uniunii însăşi, cum ar fi, de exemplu, protecţia datelor personale, şi dacă măsurile prevăzute sunt în conformitate cu principiul proporţionalităţii. Nu suntem de acord cu amprentarea copiilor de 14 ani.

Măsurile propuse şi cu care nu suntem de acord împiedică solicitanţii de azil să ceară altui stat membru o a doua şansă dacă sunt respinşi de primul stat membru, într-un moment în care, ştim cu toţii, procedurile de azil includ întotdeauna un grad de subiectivitate care ar putea fi în detrimentul unei persoane care a fost deja victimizată.

Întrucât acesta este ultima mea intervenţie în această Cameră, aş dori să vă mulţumesc dvs., tuturor colegilor şi personalului pentru cooperare.

  Catherine Boursier (PSE). – (FR) Domnule preşedinte, domnule Barrot, doamnelor şi domnilor, şi eu sunt încântată că am posibilitatea să-mi spun părerea cu privire la o dezbatere crucială ca pachetul privind azilul, mai ales în penultima zi a legislaturii.

Prin diferitele noastre eforturi şi în ciuda adoptării a primei faze a sistemului european de azil, am devenit conştienţi de diferenţele care persistă între statele membre atunci când se ajunge la recunoaşterea statutului de refugiat.

Mai trebuie să admitem, în ciuda progreselor semnificative înregistrate de directivă în ceea ce condiţiile de primire - după cum au menţionat, în special, colega mea dna Lefrançois, ale cărei observaţii le sprijin în totalitate - trebuie să admitem că statele membre au încă mult spaţiu de manevră în această problemă. De aceea, aş dori să insist asupra faptului că în acest domeniu - mai ales în acest domeniu - trebuie găsită o cale de a aplica solidaritatea europeană.

În sfârşit, acum mai mult ca oricând, vreau să evidenţiez că solicitanţii de azil şi cei care solicită protecţie internaţională sunt vulnerabili şi, ca atare, trebuie să li se acorde o atenţie specială. Aceasta înseamnă, în special, că nu trebuie să fie ţinuţi în detenţie.

Dezbaterea privind „Directiva privind returnarea” este închisă; am fost cu toţii de acord. Nu este nevoie să redeschidem acea dezbatere când discutăm despre azil.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, doresc să le mulţumesc tuturor vorbitorilor şi, în special, să le mulţumesc raportorilor încă o dată. Voi face doar una sau două remarci privind în primul rând problema limbii şi mă adresez, în special, dnei Lefrançois. Trebuie să spun că propunerea ca solicitanţii de azil să fie informaţi într-o limbă pe care au şanse să o înţeleagă este considerată de Comisie ca echilibrată. Obiectivul acestei măsuri este acela de a permite furnizarea de informaţii adecvate solicitanţilor de azil făcând posibilă combaterea cazurilor potenţiale de abuz din partea unor solicitanţi de azil.

Aş dori acum să mulţumesc Parlamentului. Cu toate acestea, îmi veţi permite să-mi exprim surprinderea faţă de alocuţiunea dlui Pirker, în special. Domnule Pirker, nu vă pot permite să denaturaţi propunerea Comisiei. Când v-am auzit spunând că revizuirea Regulamentului de la Dublin ar putea conduce la un forum de „jonglerii”, nu vă pot permite, nu este posibil şi nu este adevărat. Propunerea Comisiei nu schimbă principiile pe care se bazează sistemul Dublin. Solicitanţii de azil nu vor avea posibilitatea să aleagă statul pentru azil, deşi este adevărat că statul responsabil va fi determinat pe baza unor criterii obiective, dar ţinând cont de consideraţii mai umane şi de reunificarea familiei, în special.

Nu pot să cred că în calitatea dvs. de membru al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, nu sunteţi conştient de această problemă a reunificării familiei. Nu vă pot permite să denaturaţi această propunere. Şi pentru Comisie este o problemă de stabilire a unor garanţii clare pentru a evita abuzarea de acest sistem. Am introdus, printre altele, un mecanism de identificare a persoanelor vulnerabile. Evident, statele membre trebuie să asigure o aplicare corectă şi echilibrată a principiilor pe care le-am sugerat.

I-aş mai spune domnului Blokland că este important să nu se confunde misiunile Frontex cu cele ale biroului de sprijin. Sunt misiuni diferite ce necesită calificări diferite dacă chiar vrem ca cererile de azil să fie tratate în Europa cu rigoarea şi umanismul necesare.

Nu pot crede că Parlamentul European nu poate găsi un acord larg pe baza activităţii încheiate de raportori. Desigur, aparţineţi unor familii politice diferite cu sensibilităţi politice şi filozofice diferite, dar să nu uităm că această Europă, care a asistat la persecuţii şi uneori la riscuri majore care puneau în pericol viaţa celor persecutaţi, nu este un model în acest sens. Aici nu e vorba de predică idealistă; este vorba de a fi credincioşi valorilor noastre. Insist asupra acestui aspect. Eu, personal, am nevoie de un sprijin foarte larg din partea Parlamentului European.

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Domnule preşedinte, în remarcile mele finale aş vrea să subliniez faptul că Consiliul salută dorinţa Parlamentului de a înregistra progrese neîntârziate în aceste dosare importante şi recunoaşte importanţa unei bune funcţionări a sistemului european comun de azil.

Consiliul va lua în considerare cu atenţie, pot să vă asigur, poziţia adoptată de Parlament cu privire la propunerile în lucru care se derulează în cadrul organismelor relevante ale Consiliului. Consiliul va examina în detaliu, în special, amendamentele Parlamentului pentru a stabili dacă este posibil un acord cu privire la acele propuneri la care munca este destul de avansată.

Daţi-mi voie să mai fac câteva comentarii despre principiului solidarităţii. Câţiva membri onorabili au evidenţiat pe bună dreptate că unele state membre, din cauza situaţiei geografice şi demografice, se confruntă într-adevăr cu o presiune deosebită asupra sistemelor lor de azil.

În acest sens, Consiliul European a subliniat principiul solidarităţii în Pactul european privind imigraţia şi azilul adoptat în toamna anului 2008. Pactul îndeamnă clar la solidaritate pe bază de voluntariat şi în mod coordonat pentru o mai bună relocare a beneficiarilor de protecţie internaţională, precum legislaţia aprobată, cum ar fi partea din programul „Solidaritate şi gestionarea fluxurilor migratorii”, şi prevede finanţarea unor astfel de activităţi la care statele membre pot participa, din nou pe bază de voluntariat.

Trebuie reţinut faptul că Biroul European de Sprijin pentru Azil poate fi indispensabil în aceste transferuri intracomunitare prin facilitarea schimbului de informaţii cu privire la aceste transferuri. Mai mult, biroul poate ajuta prin coordonarea delegării de funcţionari din alte state membre în statele membre aflate sub o presiune deosebită. Totuşi, acest regulament nu poate servi ca bază juridică prin crearea unui mecanism de transfer intracomunitar.

Daţi-mi voie să spun în finalul intervenţiei mele că încă ne aşteaptă mult de lucru în acest domeniu, întrucât Comisia şi-a anunţat deja intenţia de a înainta alte propuneri legislative în scopul completării sistemului european comun de azil. Aceste propuneri se referă la procedurile de acordare a azilului şi standardele de calificare şi statutul de calificare a solicitanţilor ca refugiaţi, precum şi la stabilirea schemelor de reinstalare a persoanelor aflate sub protecţia UNHCR. Trebuie să înregistrăm progrese cât mai repede cu putinţă, în timp ce ne asigurăm că viteza nu compromite calitatea. Am convingerea că putem conveni cu toţii asupra acestui lucru.

  Antonio Masip Hidalgo, raportor. − (ES) Domnule comisar Barrot, aveţi sprijinul meu; ceea ce cereţi acestei Camere, aveţi, cel puţin, de la acest raportor, şi încă din primul rând al raportului meu. Aş mai dori să spun că în această după-amiază, în cele două alocuţiuni, ne-aţi dat o lecţie juridică, morală şi istorică.

Unul din vorbitori s-a referit la protecţia jurisdicţională efectivă. În mod clar, protecţia jurisdicţională efectivă este un principiu fundamental. De aceea, cer să existe o prevedere clară ca solicitanţii de azil să fie informaţi într-o limbă pe care o înţeleg şi nu în orice altă limbă. Dacă acest lucru nu se întâmplă, nu va exista protecţie jurisdicţională efectivă şi vă rog să nu mă contraziceţi, pentru că v-aţi opune chiar principiilor de drept la care v-aţi referit anterior.

  Nicolae Vlad Popa, Raportor. − Eu vin dintr-o ţară, România, care până în 1989 a fost condusă de un regim comunist totalitar şi, pot spune, criminal. Acest regim şi-a ţinut cetăţenii ca într-o mare închisoare. Totuşi, zeci de mii de oameni şi-au riscat viaţa fugind şi cerând azil politic. Cunosc foarte multe din aceste destine şi ştiu cât de importantă este protecţia internaţională, protecţia instituţiei azilului politic.

Esenţial însă este ca noi să identificăm adevăraţii azilanţi, cei care într-adevăr au întemeiată cererea de azil politic. Şi, printr-o îmbunătăţire a sistemului de înregistrare, evident că putem să rezolvăm mult mai repede aceste cazuri. Dar aş dori, în paralel, să discut şi despre o altă problemă şi anume cea a reţelelor, infracţionalitatea aceasta criminală a reţelelor de traficanţi de azilanţi. Sunt reţele care obţin sume imense din transportarea azilanţilor către ţările membre ale Uniunii Europene. Şi cred că combaterea acestui fenomen infracţional trebuie să fie o preocupare prioritară şi trebuie elaborată o strategie de combatere a acestui fenomen.

  Jean Lambert, raportor. − Domnule preşedinte, salut sprijinul general în favoarea Biroului European de Sprijin pentru Azil pe care l-am auzit în această după-amiază şi aş dori foarte mult să le mulţumesc colegilor pentru cooperarea lor şi munca pe care am depus-o pentru acest lucru.

Sperăm să vedem acest birou complet operaţional cât mai repede cu putinţă. Obiectivul său, fireşte, este acela de a spori încrederea între statele membre, întrucât performanţa sistemelor de azil se îmbunătăţeşte pe baza unor modalităţi concrete de cooperare între experţi, prin pregătire şi tot ceea ce mai implică. Poate, pe măsură ce încrederea se îmbunătăţeşte, vom vedea state membre mai puţin îngrijorate cu privire la faptul că s-ar putea să fie nevoie să coopereze în mod obligatoriu pentru a-şi îndeplini obligaţiile.

Salut clarificarea comisarului referitoare la misiunile diferite ale Biroului de Sprijin pentru Azil şi Frontex. Sunt lucruri foarte diferite cu scopuri foarte diferite, deşi, desigur, cooperarea şi aplicarea sunt elemente importante în cadrul acestora. Unul din aspectele atinse a fost cel privind informaţiile despre ţări terţe - ţările de origine ale celor care solicită protecţie internaţională. Desigur, acesta este unul din lucrurile pe care le va aborda Biroul de Sprijin pentru Azil: cum să grupeze informaţiile dintr-o multitudine de surse într-un format standard şi, poate, un format în care oamenii să aibă mai multă încredere că informaţiile nu sunt folosite politic.

Cred că este o mare nedumerire pentru mulţi dintre noi cum o ţară va accepta oameni din Cecenia ca refugiaţi cu o rată de acceptare destul de mare, în timp ce altă ţară din apropiere nu va primi pe nimeni din Cecenia. Multora dintre noi le este absolut imposibil să creadă acest lucru când în realitate există aceleaşi informaţii. Deci încrederea în calitatea informaţiilor şi modul în care acestea pot fi folosite de statele membre reprezintă, de asemenea, o parte extrem de importantă a cooperării consolidate la care vom fi martori. Aşteptăm cu nerăbdare ca acest lucru să se întâmple.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, în ciuda faptului că nu am putut da un răspuns pe deplin satisfăcător, n-aş dori să plec lăsând fără răspuns problemele ridicate de dl Busuttil, deputaţii italieni care au luat cuvântul - dl Borghezio, dl Catania - şi toţi ceilalţi. Aş dori, cu toate acestea, să spun că problema cu care ne confruntăm în Marea Mediterană este una care nu afectează doar Malta şi Italia. Europenii trebuie să fie clar conştienţi de situaţia tot mai tragică şi dramatică care a fost descrisă aici.

Eu, personal am fost în Lampedusa şi Malta. M-am întâlnit cu cei doi miniştri la Bruxelles când s-a petrecut primul incident. Slavă lui Dumnezeu, am putut găsi o soluţie. Cu toate acestea, voi ridica din nou problema în faţa tuturor miniştrilor de afaceri interne la următorul Consiliu JAI de la începutul lunii iunie.

Vom încerca pe cât vom putea să ajutăm Malta şi Italia, dar este adevărat că Europa şi toate statele membre trebuie să gestioneze o situaţie care nu poate fi lăsată doar în grija a două state membre.

De aceea, trebuie să analizăm această situaţie; aceasta a fost esenţa întregii discuţii care a avut loc şi care a arătat necesitatea unei solidarităţi sporite între europeni.

  Preşedintele. − Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc joi, 7 mai 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. – EURODAC este un instrument cheie pentru managementul informaţiilor privind solicitanţii de protecţie internaţională şi imigranţii care fie au fost reţinuţi pentru trecerea ilegală a frontierei, fie depăşesc termenul de şedere legală pe teritoriul unui stat membru.

Reformarea Regulamentului EURODAC va soluţiona dificultăţi legate de eficienţa dispoziţiilor legislative ale acestuia, precum transmiterea cu întârziere, de către anumite state membre, a amprentelor digitale către sistemul central EURODAC, schimbul de date privind refugiaţii recunoscuţi într-un anumit stat membru şi desemnarea imprecisă a autorităţilor care au acces la baza de date EURODAC.

Consider că o utilizare mai eficientă a bazei de date EURODAC va putea avea loc doar în momentul în care EURODAC va utiliza aceeaşi platformă tehnică ca SIS II şi VIS. Sistemul de corespondenţe biometrice trebuie să fie comun pentru SIS II, VIS şi EURODAC pentru a asigura interoperabilitatea acestora şi eficientizarea costurilor.

Cer Comisiei să prezinte propunerile legislative necesare pentru stabilirea unei Agenţii responsabile de gestionarea celor trei sisteme IT, astfel încât aceste instrumente să se reunească într-o locaţie unică şi să se poată asigura, pe termen lung, o sinergie optimă între acestea, evitând astfel suprapunerea şi lipsa de coerenţă.

  Toomas Savi (ALDE), în scris. – Domnule preşedinte, salut călduros ideea creării Biroului de Sprijin pentru Azil, întrucât situaţia în ţările terţe, în special din Africa şi Orientul Mijlociu, se deteriorează continuu. Obiectez împotriva oricăror noţiuni de genul „Europa fortăreaţă” care ar fi izolată de problemele lumii a treia, multe dintre ele fiind cauzate direct sau indirect de foştii colonişti. Europa nu poate întoarce spatele angajamentelor sale faţă de ţări care odată erau exploatate cu nepăsare.

Biroul European de Sprijin pentru Azil va oferi o abordare coordonată a politicii europene comune în domeniul azilului. Sunt de acord cu principiul solidarităţii în cadrul Uniunii Europene când e vorba de solicitanţii de azil. Graniţele unor state membre constituie graniţa externă a Uniunii Europene şi, de aceea, sunt constant afectate de fluxurile imigraţioniste.

Să sperăm că Biroul European de Sprijin pentru Azil va contribui la uşurarea sarcinii statelor membre implicate.

13. Acordurile bilaterale între statele membre și țările terțe privind aspecte sectoriale și având ca obiect legea aplicabilă obligațiilor contractuale și necontractuale - Acorduri bilaterale între statele membre și țările terțe privind hotărîrile şi deciziile în materie matrimonială, a răspunderii părinteşti și a obligațiilor de întreținere - Crearea unui spaţiu UE al justiţiei penale (dezbatere)

  Preşedintele. − Următorul punct este dezbaterea comună privind

- raportul dlui Tadeusz Zwiefka, în numele Comisiei pentru afaceri juridice, referitor la acordurile bilaterale între statele membre şi ţările terţe privind aspecte sectoriale şi având ca obiect legea aplicabilă obligaţiilor contractuale şi necontractuale, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unei proceduri pentru negocierea şi încheierea acordurilor bilaterale între statele membre şi ţările terţe privind aspecte sectoriale şi având ca obiect legea aplicabilă obligaţiilor contractuale şi necontractuale [COM(2008)0893 – C6-0001/2009 - 2008/0259(COD)] (A60270/2009) .

- raportul dlui Gérard Deprez, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la acordurile bilaterale între statele membre şi ţările terţe privind hotărârile şi deciziile în materie matrimonială, a răspunderii părinteşti şi a obligaţiilor de întreţinere, referitor la propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a unei proceduri pentru negocierea şi încheierea acordurilor bilaterale între statele membre şi ţările terţe privind aspecte sectoriale şi având ca obiect competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi deciziilor în materie matrimonială, a răspunderii părinteşti şi de obligaţii de întreţinere, precum şi legea aplicabilă în chestiuni privind obligaţiile de întreţinere [COM(2008)0894 – C6-0035/2009 – 2008/0266(CNS)] (A60265/2009) şi

- raportul dnei Maria Grazia Pagano, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la crearea unui spaţiu UE al justiţiei penale, conţinând o propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind crearea unui spaţiu UE al justiţiei penale [2009/2012(INI)] (A60262/2009).

  Tadeusz Zwiefka, raportor. – (PL) Domnule preşedinte, domnule comisar, mai întâi aş dori să îi mulţumesc călduros pentru munca noastră încununată de succes raportorului Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, dl Deprez, precum şi tuturor raportorilor alternativi şi reprezentanţilor Preşedinţiei cehe şi Comisiei Europene. În ciuda poziţiilor noastre de negociere iniţiale relativ îndepărtate, am reuşit să ajungem la un compromis care, sper, ne va permite să încheiem o înţelegere cu Consiliul după prima lectură.

Propunerea de regulament stabileşte un mecanism pe baza căruia statele membre vor putea renegocia, negocia şi încheia acorduri bilaterale cu ţări terţe în domeniul cooperării judiciară în materie civilă şi comercială. Un mecanism analog este prevăzut în legătură cu acordurile bilaterale în domeniul competenţei, recunoaşterii şi executării hotărârilor şi deciziilor în materie matrimonială, a răspunderii părinteşti şi de obligaţii de întreţinere. Este un răspuns la o problemă practică care a apărut în urma avizului 1/03 al Curţii Europene de Justiţie privind noua Convenţie de la Lugano, conform căruia Comunităţile au competenţa să încheie acorduri externe în aceeaşi măsură în care au folosit mandatul de acceptare a mijloacelor legale în domeniul cooperării judiciare în cazuri civile, conform articolului 61 litera (c) din Tratatul CE.

Instrumentul propus stabileşte o procedură specială. Din acest motiv, cadrele juridice ale mecanismului propus trebuie să aibă o durată şi un domeniu de aplicare limitate. Prima condiţie este îndeplinită prin limitarea regulamentului propus la acordurile bilaterale în domeniile competenţei, recunoaşterii şi executării hotărârilor şi deciziilor în materie civilă şi comercială. A doua condiţie este îndeplinită prin „clauza de caducitate” conform căreia un acord încheiat în conformitate cu această procedură îşi pierde automat valoarea juridică în momentul încheierii unui acord de către Comunităţi cu o ţară terţă.

Fireşte, eu văd necesitatea de a include în cadrurile juridice problema exercitării competenţelor externe în domenii care includ legislaţia specifică a obligaţiilor contractuale şi necontractuale şi, de asemenea, aspectele matrimoniale. Cu toate acestea, pare necesar să clarificăm faptul că mecanismul propus va fi aplicabil nu doar acordurilor sectoriale determinate de domeniul limitat al acestei propuneri, ci şi altor acorduri, cum ar fi înţelegerile bilaterale şi acordurile regionale între un număr limitat de state membre şi ţări terţe vecine - desigur, doar în cazuri limitate, privind chestiuni specifice şi cu intenţia de a rezolva probleme locale.

Am fost sceptic în ceea ce priveşte necesitatea de a introduce „clauza de caducitate” la 31 decembrie 2014, dacă, în conformitate cu regulamentul propus, Comisia Europeană trebuie să prezinte un raport privind aplicarea rezoluţiei până la 1 ianuarie 2014. În plus, procesul de negociere a acordurilor cu ţările terţe este adesea complicat şi de lungă durată şi nu lasă statelor membre timp suficient pentru a folosi noua procedură. De aceea, propunerea de compromis conform căreia regulamentul expiră la 31 decembrie 2014 permite o folosire mai completă şi mai eficientă a procedurii de către statele membre.

În ciuda opiniei diferite a Comisiei Europene, eu consider că în raportul său privind aplicarea regulamentului Comisia ar trebui să prezinte regulamentul în contextul altor instrumente legislative, cum ar fi Bruxelles I. Mecanismul propus, care include o funcţie de control în două etape din partea Comisiei, va contribui fără îndoială la asigurarea coeziunii cu acquis-ul. Cu toate acestea, am încercat să obţin cea mai mare flexibilitate posibilă în procedura propusă şi o reducere a perioadei de timp stabilite pentru reacţia Comisiei, precum şi o reducere a încărcăturii birocratice. Autorizarea democratică şi rolul Parlamentului European nu sunt puse la îndoială şi, de aceea, insist ca Parlamentul European şi statele membre să primească informaţii în fiecare etapă, de la intenţia unui stat membru de a începe negocierile cu o ţară terţă până la încheierea unui acord.

Aş dori să subliniez că procedura pentru încheierea de acorduri bilaterale cu ţări terţe ne oferă o ocazie unică de a demonstra că Uniunea Europeană este capabilă să rezolve problemele cetăţenilor în interesul acestora, ceea ce este un lucru deosebit de important în contextul crizei economice şi a euroscepticismului în creştere în multe state membre. În concluzie, domnule preşedinte, în ciuda unor diferenţe de abordare într-un sens juridic specific, trebuie să dăm dovadă de pragmatism, respectând în acelaşi timp acquis-ul comunitar.

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL QUADRAS
Vicepreşedinte

  Gérard Deprez, raportor. – (FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, după cum tocmai a afirmat domnul Zwiefka, discutăm concomitent despre două rapoarte cu domenii de aplicare diferite, care însă se încadrează în aceeaşi logică şi sunt supuse unor proceduri identice.

Primul, pentru care dl Zwiefka este raportor - şi doresc să îi mulţumesc pentru amabilitatea pe care mi-a arătat-o şi pentru răbdarea de care a dat dovadă când s-a confruntat cu unele dintre cererile mele - se referă la o propunere de regulament în temeiul procedurii de codecizie. Al doilea, pentru care eu sunt raportorul, implică o propunere de regulament care prevede simpla consultare a Parlamentului European.

În esenţă, domnule preşedinte - şi sunt de acord cu acest lucru - problemele pe care încercăm să le soluţionăm cu ajutorul acestor două instrumente sunt grave şi adesea cu adevărat tragice. Fiecare dintre noi a auzit sau cunoaşte cazuri în care o căsătorie cu o persoană dintr-o ţară terţă a eşuat şi în care tatăl sau cel mai adesea mama nu mai are dreptul de a-şi vedea copiii, care au fost duşi de soţ în ţara de origine a acestuia sau în altă parte, iar uneori nu reuşeşte să afle unde se găsesc. Acelaşi lucru se întâmplă şi când este vorba de a primi o alocaţie de întreţinere.

Cu siguranţă, aceste probleme sunt reale, grave şi tragice. Este necesar să se găsească urgent o soluţie legitimă în acest sens, în special prin negocierea de acorduri cu state terţe.

Care este, însă, originea acestei probleme cu care ne confruntăm astăzi? De ce trebuie ca instituţiile europene să aibă de soluţionat această problemă? Răspunsul este simplu. Pentru toate aceste probleme, negocierea şi încheierea de acorduri cu una sau mai multe ţări terţe intră în competenţa exclusivă a Comunităţii. Natura exclusiv comunitară a acestor probleme este confirmată în mod explicit de hotărârile Curţii de Justiţie şi de avizele serviciilor juridice. Aceasta înseamnă că ceea ce părea foarte simplu este, de fapt, puţin mai complicat şi mai delicat. Deci, problema care se pune este următoarea: este posibil din punct de vedere juridic, având în vedere situaţia actuală a tratatelor şi jurisprudenţa Curţii, să se permită statelor membre să exercite una din competenţele exclusive ale Comunităţii şi, dacă da, în ce condiţii?

Personal, domnule preşedinte, nu sunt un mare jurist. Nu sunt jurist deloc, însă în tratatele actuale nu am descoperit niciun temei juridic care să autorizeze în mod explicit Comunitatea să delege statelor membre, fie în întregime, fie parţial, competenţele ce îi aparţin exclusiv. Astfel, în ceea ce mă priveşte, rămân extrem de uimit şi foarte sceptic cu privire la principiul mecanismului care ni se propune.

Acestea fiind spuse, trebuie să recunosc faptul că avizele serviciilor juridice ale instituţiilor noastre au deschis unele portiţe. Acest lucru este foarte clar. De exemplu, domnule comisar, avizul serviciului juridic al instituţiei dumneavoastră, citez: „este de acord ca exercitarea competenţei externe a Comunităţii de către statele membre să fie posibilă din punct de vedere juridic în circumstanţe excepţionale şi în anumite condiţii, atât din punct de vedere formal, cât şi material”. Serviciul juridic al Parlamentului European este mult mai puţin explicit, deşi a oferit câteva soluţii.

Aceste principii juridice foarte precise şi restrictive au stat la baza amendamentelor pe care le-am depus, precum şi a negocierilor la care am participat, care s-au desfăşurat în cadrul unor discuţii tripartite cu Consiliul şi Comisia. Sunt, repet, conştient de aceste tragedii suferite de unii dintre concetăţenii noştri şi sunt decis să depun toate eforturile necesare pentru a-i ajuta. De aceea, în cele din urmă, am fost de acord cu compromisul negociat cu Consiliul şi Comisia, însă doresc să precizez, domnule preşedinte, domnule comisar, că ceea ce reprezintă competenţa exclusivă a Comunităţii trebuie să rămână ca atare. Statele membre nu trebuie să ajungă, prin acordarea a nenumărate derogări şi extinderea domeniului de aplicare, să reclame ceea ce ţine de competenţa exclusivă a Comunităţii. Aceasta este poziţia pe care am adoptat-o şi cea pe care o voi susţine în viitor.

  Maria Grazia Pagano, raportoare. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să încep prin a adresa mulţumiri călduroase tuturor, colegilor mei deputați şi funcţionarilor care au contribuit la îmbunătăţirea textului pe care îl vom vota mâine. Mulţumiri speciale domnului Demetriou, a cărui excelentă recomandare prealabilă a reprezentat un punct de plecare în raportul meu.

În activitatea mea, am fost întotdeauna conştientă de necesitatea de a oferi orientările necesare pentru construirea unui spaţiu european autentic de cooperare judiciară şi sper, sunt convinsă chiar, că munca mea poate fi din nou de folos în cadrul apropiatei preşedinţii suedeze, care se va confrunta cu dificila sarcină a redactării Programului de la Stockholm.

Când am redactat textul am început cu două considerente: primul era că procesele penale prezintă numeroase implicaţii importante pentru libertăţile fundamentale, atât pentru victimele infracţiunilor, cât şi pentru suspecţi şi pârâţi. Prioritatea pe care acest Parlament nu poate să nu o evidenţieze şi cheia de boltă a raportului meu este, aşadar, accentul asupra respectării drepturilor omului.

În recomandare, s-a alocat mult spaţiu tocmai apărării drepturilor fundamentale, acordându-se o atenţie deosebită protecţiei victimelor, condiţiilor din închisoare, drepturilor deţinuţilor şi garanţiilor procesuale, inclusiv dreptul acestora de a li se citi drepturile şi dreptul la asistenţă din partea unui avocat numit oficial, dreptul la probe, dreptul de a fi informaţi cu privire la natura şi motivele acuzării şi dreptul de acces la documentele relevante, într-o limbă inteligibilă, precum şi dreptul la un interpret.

Al doilea considerent pe care mi-am întemeiat raportul este acela că, astfel cum se poate remarca din raportul privind punerea în aplicare a Programului de la Haga pentru 2007, gradul de punere în aplicare în ceea ce priveşte cooperarea juridică în domeniul penal este oarecum redus, chiar dacă în alte sectoare s-au înregistrat rezultate satisfăcătoare, de exemplu în domeniul cooperării civile, al gestionării frontierelor, al politicilor în materie de imigraţie şi azil.

Prin urmare, este limpede că trebuie să se facă ceva. Principiul recunoaşterii reciproce, piatra de temelie a cooperării reciproce, este foarte departe de a fi recunoscut în mod corespunzător. Este necesar să ajungem la rădăcina problemei, identificând cauzele acestei creşteri surprinzător de reduse, astfel încât să putem pregăti soluţiile cele mai eficiente.

Cred că principalele cauze sunt legate de lipsa conştientizării şi încrederii reciproce dintre state, prin urmare, în raport pun accent pe formare, evaluare, schimbul de informaţii şi bunele practici.

Când este vorba despre formare, cu siguranţă nu trebuie să trecem cu vederea măsurile considerabile care au fost luate, în special prin aportul în acest sens al Reţelei Europene de Formare Judiciară. În opinia mea, este necesar totuşi să depăşim modelul de formare actual, bazat, în special, pe şcoli naţionale destinate absolvenţilor de studii superioare, pentru a construi o cultură judiciară comună mai puternică, care încă lipseşte. Din acest motiv, am subliniat necesitatea promovării unui institut european de formare bine organizat, adresat judecătorilor şi avocaţilor, cu resurse adecvate, însă m-am referit la necesitatea evitării unei duplicări inutile a structurilor existente şi am accentuat rolul important al şcolilor naţionale.

În al doilea rând: avem nevoie de un mecanism mai eficient de evaluare completă a justiţiei, a autorităţilor judiciare şi a punerii în aplicare a directivelor europene. Prin urmare, raportul propune crearea unui grup de experţi care să monitorizeze permanent aplicarea dreptului comunitar şi calitatea şi eficienţa justiţiei, după modelul reprezentat de sistemul Schengen de evaluare reciprocă. Scopul acestuia este, de asemenea, acela de a identifica orice slăbiciune a sistemului şi orice deficienţe legislative în materia cooperării judiciare penale, pentru a-i oferi legiuitorului european toate resursele de informare necesare pentru o evaluare politică şi de reglementare corespunzătoare.

În sfârşit, utilizarea noilor tehnologii, care sunt foarte importante pentru colectarea de date, consolidează sistemele de baze de date existente şi circulaţia informaţiei. Sper ca votul de mâine să reprezinte un ecou al rezultatului excelent obţinut în cadrul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, doresc, bineînţeles, să le mulţumesc celor trei raportori şi, în primul rând, domnilor Zwiefka şi Deprez. Evident, Comisia se bucură că s-a ajuns la nişte compromisuri. Acestea fiind spuse, este adevărat că au existat negocieri intense încă din februarie şi că astfel am ajuns la un acord la prima lectură privind cele două propuneri prezentate de Comisie la sfârşitul lui 2008.

Acesta este un domeniu foarte sensibil pentru toate instituţiile implicate - Comisie, Consiliu, Parlamentul European - după cum foarte bine a arătat domnul Deprez. Le mulţumesc tuturor părţilor pentru faptul că s-a ajuns la un text care credem că respectă prerogativele instituţionale ale Comisiei şi care, în acelaşi timp, pare să fie un răspuns la aşteptările legitime ale statelor membre şi ale Parlamentului.

Aş sublinia totuşi că este vorba despre o procedură derogatorie, cu o durată şi un domeniu de aplicare limitate, şi că, în orice caz, competenţa exclusivă a Comunităţii în aceste chestiuni trebuie în continuare respectată. Sunt foarte ferm în această privinţă şi sunt de acord cu cele afirmate de dl Deprez, când a arătat că statele membre nu trebuie să profite astfel de situaţie pentru a revendica anumite competenţe şi a încuraja Comisia să abandoneze oarecum ideea de a formula propuneri.

Constat că suntem de acord aici. Acestea fiind spuse, este, de asemenea, cazul ca această flexibilitate să permită statelor membre să dispună, atunci când Comunitatea nu îşi exercită competenţele, de un cadru instituţional care să le permită cetăţenilor accesul la justiţie în ţări terţe, în special în domeniul drepturilor familiale. Este, de asemenea, adevărat - şi domnii Zwiefka şi Deprez au făcut aluzie la acest fapt - că trebuie să ne gândim la normele care reglementează divorţul, încredinţarea copiilor, dreptul de vizită şi obligaţia de întreţinere, precum şi la situaţiile dureroase care pot rezulta din cauza faptului că nu există o legislaţie universal aplicabilă în aceste domenii, la nivel internaţional.

De asemenea, propunerea privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale şi necontractuale ar putea avea un efect pozitiv asupra rezolvării unor probleme extrem de concrete şi de punctuale, precum cele privind traficul rutier şi navigaţia fluvială sau administrarea aeroporturilor situate la frontiera dintre mai multe state, precum aeroportul Basel-Mulhouse-Freiburg. Acestea fiind spuse, este vorba despre o altă aplicare a acestui cadru instituţional, care trebuie, încă o dată, să rămână o excepţie.

Doresc în orice caz să le mulţumesc raportorilor din Comisia pentru afaceri juridice şi din Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne pentru munca realizată, precum şi pentru înţelegerea de care au dat dovadă, ceea ce a permis să se ajungă la acest acord înainte de încheierea acestei legislaturi a Parlamentului.

Voi menţiona acum raportul doamnei Pagano, cu ale cărui metodă şi conţinut sunt de acord. Salut implicarea crescândă a Parlamentului în domeniul justiţiei penale, nu doar în ceea ce priveşte măsurile legislative, ci şi în ceea ce priveşte conceperea viitorului spaţiului european de justiţie penală.

Vă mulţumesc, doamnă Pagano, pentru ajutorul pe care ni l-aţi acordat în activitatea pe care o desfăşurăm în prezent, având în vedere că pregătim Programul de la Stockholm şi că vom publica o comunicare cu recomandări pentru perioada 2010 - 2014. Sunt încântat de faptul că raportul dumneavoastră sprijină pe deplin principiul recunoaşterii reciproce. Datorită principiului recunoaşterii reciproce, Uniunea a obţinut succese majore, inclusiv mandatul european de arestare, iar toate acestea constituie un plan director pentru un adevărat spațiu al justiţiei penale.

Raportul tratează, de asemenea, problemele întâmpinate în cadrul punerii în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce şi este adevărat că transpunerea şi aplicarea integrală şi coerentă a numeroaselor instrumente existente, întemeiate pe principiul recunoaşterii reciproce, trebuie monitorizate. Este, de asemenea, adevărat, însă, că nu poate exista recunoaştere reciprocă decât odată cu creşterea încrederii reciproce dintre autorităţile judiciare ale statelor membre. Acest fapt reprezintă într-adevăr elementul principal al recunoaşterii reciproce. Prin urmare, sunt recunoscător Parlamentului European pentru susţinerea creării unei culturi judiciare cu adevărat comune, după cum tocmai aţi afirmat, doamnă Pagano.

Aţi insistat pe bună dreptate asupra dezvoltării formării profesiilor juridice, a formării în domeniul mecanismelor europene, a relaţiilor cu Curtea de Justiţie, a utilizării instrumentelor de recunoaştere reciprocă, a cooperării judiciare şi a dreptului comparat. În această privinţă sunt întru totul de acord cu raportul dumneavoastră, deoarece cred că în programul de la Stockholm formarea judecătorilor şi schimbul de judecători între statele membre reprezintă cheia spre viitorul acestui spaţiu european de drept pe care ni-l dorim atât de mult.

Evident, Forumul privind justiţia, care reprezintă locul de întâlnire al diverselor reţele de profesii juridice, va fi, de asemenea, utilizat pentru a juca un rol esenţial în creşterea gradului de conştientizare în rândul practicienilor a dimensiunii europene a activităţii lor şi, cu ajutorul Uniunii, aceşti practicieni vor coopera pentru a asigura un adevărat schimb de bune practici.

De asemenea, Comisia este de acord cu propunerea din raport - într-adevăr, vă mulţumim - privind un mecanism de evaluare care să nu se limiteze la simpla transpunere a instrumentelor comunitare, ci care să aibă o sferă de cuprindere mai largă, respectiv situaţia justiţiei în statele membre.

Vor fi evaluate eficienţa şi rapiditatea sa, precum şi respectarea garanţiilor de apărare. În această privinţă, au început deja activităţi ce au drept punct de plecare ideea avansată de ministrul de justiţie al Ţărilor de Jos de a crea un mecanism de evaluare care să verifice modul în care funcţionează aparatul judiciar din punct de vedere al respectării principiilor statului de drept, utilizând, bineînţeles, aparatul existent şi aducând valoare adăugată în ceea ce priveşte monitorizarea politică. Pentru aceste evaluări se vor putea adresa recomandări.

În plus, Comisia susţine creşterea implicării Parlamentului European în mecanismele sale de evaluare. Domnule Deprez, aceasta ar putea fi o ocazie de a implica Parlamentul în activitatea grupurilor de experţi pe care le vom constitui anul acesta şi în anii următori.

Apoi, aţi menţionat transpunerea noii decizii privind Eurojust. Şi aici suntem de acord cu metoda sugerată în raport, privind utilitatea unui plan de punere în aplicare şi a reuniunilor dintre experţi şi statele membre. Datorită acestor elemente vom putea pune în aplicare rapid noua decizie privind Eurojust.

În final, raportul insistă asupra utilizării judicioase a noilor tehnologii. Strategia europeană în domeniul e-justiției a fost lansată pentru a exploata potenţialul tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul justiţiei.

Aveţi dreptate, nu pot decât să mulţumesc Parlamentului European pentru activitatea sa şi pentru dezbaterile pe care ni le-a împărtăşit în acest domeniu. Sunt, de asemenea, convins că împreună vom reuşi să construim acest spaţiu al justiţiei penale, care ar trebui să caracterizeze o comunitate de cetăţeni care pe bună dreptate au dreptul la o justiţie de calitate, indiferent de statul membru în care se află.

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. −Domnule preşedinte, mă bucur că am ocazia de a mă exprima cu privire la aceste trei propuneri legislative importante şi le sunt recunoscător raportorilor pentru munca asiduă pe care au realizat-o în cadrul rapoartelor lor. Aş dori mai întâi să comentez primele două propuneri iar apoi să mă refer la a treia propunere, privind dezvoltarea viitoare a justiţiei penale în cadrul Uniunii Europene.

Obiectivul primelor două propuneri cuprinse în rapoartele domnilor Zwiefka şi Deprez este acela de a stabili o procedură care să permită statelor membre să negocieze şi să încheie acorduri cu ţări terţe privind aspecte ale cooperării judiciare în materie civilă care intră în competenţa exclusivă a Comunităţii.

Prima propunere, supusă procedurii de codecizie, se referă la legea aplicabilă obligaţiilor contractuale şi necontractuale. A doua, supusă procedurii de consultare, cuprinde anumite aspecte din domeniul dreptului familiei.

Aş dori să subliniez faptul că procedura instituită prin cele două viitoare regulamente este concepută astfel încât să asigure integritatea dreptului comunitar. Înainte de a autoriza negocierea unui acord, Comisia va verifica dacă acordul respectiv nu face ca dreptul comunitar să devină ineficient sau dacă nu împiedică funcţionarea corespunzătoare a sistemului stabilit prin normele sale. Comisia va verifica, de asemenea, dacă acordul respectiv nu dăunează politicii de relaţii externe, astfel cum a fost stabilită de Comunitate.

De fapt, s-ar putea susţine că, prin faptul că statelor membre li se permite să negocieze şi să încheie cu ţări terţe acorduri compatibile cu dreptul comunitar, domeniul de aplicare a dreptului comunitar se extinde şi la alte ţări din afara Uniunii Europene.

Procedura stabilită în cele două propuneri se va aplica, în primul rând, în cadrul negocierii şi încheierii de acorduri bilaterale între un stat membru şi ţări terţe. În unele cazuri însă, aceasta se va aplica şi pentru negocierea şi încheierea de acorduri regionale între cel puţin un stat membru şi/ sau cel puţin o ţară terţă. În ceea ce priveşte acordurile regionale, procedura stabilită în propunerea din domeniul dreptului familiei se va aplica pentru modificarea sau renegocierea celor două convenţii dintre statele nordice, care există deja. În ceea ce priveşte propunerea privind dreptul aplicabil, doar câteva acorduri regionale intră sub incidenţa sa. Acestea ar putea reglementa, de exemplu, administrarea unui aeroport situat într-o zonă de frontieră, a căilor navigabile comune mai multor state sau a podurilor şi tunelurilor transfrontaliere.

Procedura stabilită în cele două propuneri se bazează pe gradul ridicat de încredere şi cooperare dintre statele membre şi Comisie. Se prevede un mecanism de soluţionare a acelor situaţii în care Comisia, pe baza evaluării sale, ajunge la concluzia că negocierea sau încheierea unui acord nu poate fi autorizată. În astfel de situaţii, statul membru respectiv şi Comisia vor angaja discuţii pentru a ajunge la o soluţie de comun acord.

Preşedinţia, în numele Consiliului, speră şi se aşteaptă să se poată ajunge la un acord la prima lectură privind propunerea din domeniul dreptului aplicabil. Între Parlamentul European, Comisie şi Consiliu au avut loc negocieri constructive, în cadrul cărora cele trei instituţii au reuşit să soluţioneze împreună mai multe probleme dificile.

Întrucât propunerea din domeniul dreptului aplicabil este aproape identică cu cea din domeniul dreptului familiei, se înţelege de la sine că amendamentele aduse primei propuneri au fost preluate în a doua propunere, chiar dacă aceasta nu este supusă procedurii de codecizie. Este foarte recomandabil şi în interesul unei bune legiferări să se menţină paralelismul celor două texte.

Aş dori să închei cu câteva comentarii asupra recomandării Parlamentului privind dezvoltarea justiţiei penale europene, care face obiectul raportului doamnei Pagano.

Consiliul susţine puternic importanţa recunoaşterii reciproce drept piatră de temelie a cooperării judiciare în cadrul Uniunii Europene. Considerăm că aceasta ar trebui atât extinsă - prin adoptarea pe viitor şi a altor instrumente juridice - cât şi aprofundată, printr-o punere în aplicare mai eficientă a instrumentelor de recunoaştere reciprocă adoptate până în prezent.

În această perspectivă, Consiliul ar dori să atragă atenţia Parlamentului asupra faptului că este în curs de finalizare a celei de-a patra serii de evaluări reciproce privind punerea practică în aplicare a mandatului european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.

În cadrul acestei serii de evaluări reciproce, experţii au examinat şi problemele legate de interacţiunea dintre mandatul european de arestare şi principiul recunoaşterii reciproce în general, pe de o parte, şi principiul proporţionalităţii, pe de altă parte. Însă, principiul proporţionalităţii trebuie, de asemenea, contrabalansat cu un alt principiu, la fel de drag Parlamentului - respectiv cel al subsidiarităţii. Realitatea este că autorităţile judiciare din diverse state membre au opinii diferite cu privire la ceea ce reprezintă o infracţiune gravă.

Consiliul aşteaptă să lucreze cu Parlamentul şi Comisia la un sistem de evaluare orizontală şi continuă şi de punere în aplicare a politicilor şi instrumentelor juridice europene.

Cu privire la formarea judiciară, Consiliul împărtăşeşte opinia Parlamentului că este necesar să se adopte o cultură judiciară europeană originală, printre altele, prin promovarea schimburilor directe între judecători, procurori şi membrii aparatului judiciar din diferite state membre şi să se dezvolte activ Reţeaua Europeană de Formare Judiciară.

De asemenea, Consiliul împărtăşeşte opinia Parlamentului privind necesitatea punerii în aplicare rapide şi eficiente a noilor decizii privind Eurojust şi Europol.

În concluzie, doresc să mulţumesc Parlamentului pentru activitatea asiduă şi detaliată pe care a desfăşurat-o în cadrul celor trei rapoarte examinate de noi în această după-amiază.

  Gérard Deprez, preşedinte al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. – (FR) Domnule preşedinte, cu siguranţă nu în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, ci mai mult în numele grupului meu, doresc să profit de acest scurt moment pentru a-mi exprima reacţia extrem de favorabilă faţă de raportul doamnei Pagano. Felicitări pentru raportul dumneavoastră, doamnă Pagano. Cred că, la redactarea acestui raport, aţi întocmit o listă extraordinar de detaliată a elementelor ce ar trebui să figureze cu prioritate, domnule comisar, în Programul de la Stockholm, care ştiu că este în curs de pregătire asiduă la Comisie.

Permiteţi-mi să subliniez, pe lângă ce s-a afirmat deja despre importanţa evaluării formării judecătorilor, două aspecte fundamentale pentru chestiunea încrederii reciproce şi care se află la baza a ceea ce ar putea deveni în viitor recunoaşterea reciprocă. În primul rând, independenţa sistemului judiciar. În prezent, o parte din statele membre UE nu dispun de un sistem judiciar care să fie independent de puterea politică a celorlalte puteri. Acest lucru este scandalos şi trebuie să înceteze.

În al doilea rând, garanţiile procedurale. Atâta timp cât nu putem fi siguri de faptul că, în unele ţări, persoane suspectate sau acuzate de comiterea unor tipuri de infracţiuni se bucură de garanţii procedurale similare celor existente în alte ţări, va fi greu să obţinem o acceptare pe scară largă a principiului recunoaşterii reciproce. Aceasta este o chestiune fundamentală pe care am dorit să o introduc în această dezbatere. Felicitări, doamnă Pagano.

  Csaba Sógor, în numele Grupului PPE-DE. – (HU) Graniţele naţionale stabilite după al doilea război mondial au separat comunităţi şi familii. Doresc să vă dau un exemplu în acest sens aproape de noi, aici