Stenograma dezbaterilor

Joi, 7 mai 2009 - Strasbourg

7. Proiect de regulament al Comisiei privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea substanțelor chimice precum şi restricţiile aplicabile acestor substanţe (REACH), în conformitate cu anexa XVII (dezbatere)

  Preşedintele – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea orală adresată Comisiei de dl Ouzký şi dl Sacconi, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitoare la proiectul de regulament al Comisiei privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), în ceea ce priveşte anexa XVII (O-0071/2009 – B6-0230/2009).

  Guido Sacconi, autor. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dezbaterea de astăzi este deosebit de importantă, după cum ştim cu toţii, din două motive: în primul rând, deoarece este vorba despre una dintre substanţele care a provocat cele mai multe vătămări şi morţi în rândul cetăţenilor şi lucrătorilor din fabricile în care este utilizată şi produsă, şi anume azbestul. În al doilea rând, deoarece dezbatem una dintre primele măsuri de punere în aplicare a acestui regulament extrem de important care, într-un fel, a marcat această legislatură, adică regulamentul REACH.

Întrebarea pe care am adresat-o şi proiectul de rezoluţie asupra căruia vom vota astăzi – permiteţi-mi să precizez de la început, pentru a linişti Comisia şi pe dl vicepreşedinte Tajani, care este prezent aici în numele acesteia – nu constituie o opoziţie la adresa propunerii de regulament de punere în aplicare pe care Comisia l-a adoptat cu privire la acest aspect. Mă refer la punctul 2.6 din respectivul proiect de măsură, care furnizează anexa 17 omisă, care ar fi trebuit să reproducă prevederile anexei 1 la Directiva 76 – directiva privind substanţele periculoase, care va fi înlocuită de REACH şi deci abrogată – acest punct 2.6 extinde interdicţia în ceea ce priveşte comercializarea fibrelor de azbest şi a produselor care conţin azbest.

Totuşi, adevărul este că în aceeaşi decizie există derogări care pot fi acordate de anumite state membre – amintim că e vorba de patru state membre – prin care se pot menţine pe piaţă articole lansate înainte de 2005, precum şi diafragme care conţin azbest crisotil, utilizate în producţie în centralele electrolitice existente. Posibilitatea de a utiliza aceste derogări este, bineînţeles, condiţionată de respectarea de către statele membre a tuturor reglementărilor comunitare privind protecţia lucrătorilor, ceea ce, în practică, înseamnă că aceste centrale, odată ajunse la finalul ciclului de viaţă, nu cauzează probleme de sănătate lucrătorilor.

Există un motiv pentru care nu ne opunem acestui aspect: e adevărat că aceste derogări există, dar trebuie să recunoaştem că un mecanism, ca să spunem aşa, a fost prevăzut de Comisie, prin care cu timpul – în 2012 mai exact – aceste derogări vor fi revizuite prin rapoarte care urmează a fi întocmite de statele membre vizate, pe baza cărora Agenţia europeană pentru produse chimice va pregăti un dosar care să prevadă retragerea treptată a acestor derogări.

Aşadar nu ne opunem, dar dorim desigur, prin rezoluţia noastră, să oferim un stimulent puternic Comisiei pentru ca aceasta să fie puţin mai îndrăzneaţă, să meargă puţin mai departe şi puţin mai repede, am putea spune, ţinând cont mai presus de toate de faptul că există deja alternative la azbestul crisotil, cel puţin în cazul centralelor de înaltă tensiune şi, într-adevăr, societăţile implicate au lansat programe de cercetare promiţătoare pentru găsirea de alternative şi în cazul centralelor de joasă tensiune.

Stimulentul şi contribuţia noastră au două obiective. Primul obiectiv este stabilirea unei date, un termen limită – noi propunem 2015 – până la care să fie eliminate aceste derogări, lansând o adevărată strategie de retragere, care să includă măsuri care vor fi necesare la momentul respectiv în vederea demolării în siguranţă a acestor centrale şi, de asemenea, a garantării siguranţei în ceea ce priveşte exportul.

În cele din urmă, al doilea lucru pe care îl solicităm Comisiei – şi am aprecia să primim un răspuns şi în legătură cu acest aspect – se referă la un punct care este critic după părerea noastră, şi anume faptul că nu a fost încă adoptată o listă comunitară de articole care conţin azbest în cazul cărora se aplică o derogare; solicităm aşadar această listă, bineînţeles cât mai curând posibil, până în 2012, pentru a permite un control sporit şi o mai bună înţelegere.

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei. − (FR) Dle preşedinte, onorabili membri, permiteţi-mi, în primul rând, să îmi cer scuze în numele colegilor mei, vicepreşedintele Verheugen şi dl Dimas, care, din păcate, nu pot fi alături de noi în această dimineaţă, pentru a lua parte la dezbatere. Ştiu că dl Verheugen a avut discuţii intense şi fructuoase cu raportorul, dl Sacconi, căruia aş dori să îi mulţumesc pentru munca sa excelentă – spun aceasta şi la nivel personal.

Comisia este de acord în totalitate cu obiectivele privind sănătatea umană şi profesiile ecologice, pe de o parte, prin prevenirea oricărei expuneri la azbest şi, pe de altă parte, lucrând în scopul interzicerii totale a utilizării azbestului, sub toate formele sale.

În cadrul Uniunii Europene există reglementări foarte stricte privitoare la comercializarea, utilizarea, exportul şi depozitarea fibrelor de azbest. Comercializarea şi utilizarea tuturor fibrelor de azbest au fost interzise deja în totalitate, prin Directiva 1999/77/CE.

În privinţa altor utilizări, statele membre pot permite utilizarea unei forme de azbest crisotil în instalaţiile de electroliză care erau deja în funcţiune în 1999, până la momentul în care acestea ajung la finalul duratei de utilizare economică şi se furnizează substituenţi potriviţi, care nu conţin azbest.

Patru state membre folosesc această derogare. O revizie din 2006-2007 a indicat că toate limitele de expunere la locul de muncă au fost respectate şi că nu exista în acel moment o alternativă disponibilă pentru unele procese foarte specifice. Această limită existentă va fi încorporată în anexa XVII a regulamentului REACH, iar derogarea pentru diafragmele ce conţin crisotil va fi revizuită din nou în 2011.

În iunie 2011, statele membre vor trebui să raporteze cu privire la eforturile lor de a dezvolta diafragme fără crisotil, la măsurile întreprinse pentru protecţia lucrătorilor şi la sursele şi cantităţile de crisotil utilizate. Comisia îi va solicita apoi Agenţiei europene pentru produse chimice să examineze informaţiile trimise, în vederea abrogării acestei derogări.

Directiva 87/217/CEE a Consiliului privind prevenirea şi reducerea poluării mediului cu azbest stipulează măsuri pentru controlul emisiilor de azbest în timpul anumitor operaţiuni de demolare, decontaminare şi debarasare, pentru a se asigura că acele activităţi nu vor cauza poluare, cu fibre sau praf de azbest.

Directiva 83/477/CEE, modificată prin Directiva 2003/18/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă, conţine o serie de măsuri pentru asigurarea protecţiei adecvate a sănătăţii lucrătorilor, în cazul în care aceştia se confruntă cu riscuri legate de expunerea la fibrele de azbest. Înainte de a executa lucrări de demolare sau de îndepărtare a azbestului, întreprinderile trebuie să facă dovada capacităţii lor în acest domeniu. Înainte de a executa lucrări de demolare sau de îndepărtare a azbestului, acestea trebuie să elaboreze un plan care să specifice măsurile de care este nevoie pentru a se asigura că lucrătorii nu sunt expuşi la o concentraţie de azbest în suspensie în aer de peste 0,1 fibre pe cm3 măsurată în raport cu o medie ponderată în timp pe o perioadă de 8 ore.

Directiva-cadru 2006/12/CE privind deşeurile şi Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri, în acord cu hotărârea Consiliului privind criteriile pentru deşeurile acceptate în vederea depozitării, obligă statele membre să asigure depozitarea controlată a fibrelor de azbest şi a echipamentelor care conţin fibre de azbest. Statele membre trebuie să se asigure că deşeurile sunt recuperate sau distruse fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a necesita utilizarea unor procese sau metode care ar putea afecta mediul înconjurător.

Există cerinţe detaliate privitoare la procesul de eliminare şi depozitare a azbestului; de exemplu, zona de depozitare trebuie reacoperită în fiecare zi şi înaintea fiecărei operațiuni de compactare. Depozitul de deşeuri trebuie să fie reacoperit cu un strat final pentru a preveni dispersarea fibrelor. Trebuie să se adopte măsuri pentru a preveni orice utilizare a terenului după închiderea depozitului de deşeuri. Orice exporturi potenţiale de fibre de azbest sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 689/2008 şi, din 2005, a existat o singură notificare privind cazul unui export de fibre de azbest din Uniunea Europeană către un stat terţ.

În plus, hotărârile privitoare la azbest care figurează în anexa XVII a REACH sunt destinate interzicerii producţiei de fibre de azbest în interiorul Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că exporturile vor dispărea de la sine. Deşeurile care conţin azbest sunt deşeuri periculoase. Convenţia de la Basel şi Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 privind transferurile de deşeuri interzic exportul deşeurilor de azbest către ţările care nu sunt membre ale OECD. Cu privire la transferurile între statele membre ale Uniunii Europene şi cele membre ale OECD, acestea sunt supuse unei notificări prealabile în formă scrisă, precum şi unei proceduri de acordare a consimţământului.

Pentru a încheia, în lumina acestor aspecte, vă pot asigura că Comisia va examina dacă există motive pentru a propune alte măsuri legislative privind depozitarea controlată a fibrelor de azbest şi la decontaminarea sau depozitarea echipamentelor care conţin fibre de azbest, care depăşesc legislaţia aplicabilă, atât pentru administrarea deşeurilor, cât şi pentru protecţia lucrătorilor.

vicepreşedinte al Comisiei − (IT) Dle preşedinte, onorabili membri, cu privire la lista articolelor care conţin azbest, care pot fi autorizate pe piaţa secundară, aceasta nu este încă disponibilă – pentru a răspunde imediat la întrebarea dlui Sacconi – însă Comisia intenţionează să revizuiască situaţia în 2011 pentru a elabora o listă armonizată valabilă în întreaga Uniune Europeană. Prin urmare, sper că am răspuns solicitării dumneavoastră.

  Anne Ferreira, în numele Grupului PSE. – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, după cum s-a afirmat deja, în 1999 Uniunea Europeană a adoptat o directivă privind interzicea azbestului începând cu data de 1 ianuarie 2005, permiţând însă o derogare pentru diafragmele utilizate pentru celulele de electroliză existente, până ce acestea ajungeau la finalul duratei lor de utilizare economică.

Această derogare, care a trebuit să fie reexaminată înainte de 1 ianuarie, avea ca scop să permită întreprinderilor vizate să elaboreze planuri pentru încetarea folosirii azbestului. Iată-ne astăzi, cu o întârziere de 18 luni; este aşadar timpul să facem progrese. Este adevărat că, parte a revizuirii anexei XVII a REACH, Comisia propune extinderea interdicţiei actuale privitoare la utilizarea şi comercializarea fibrelor de azbest şi a produselor care conţin aceste fibre, însă menţine opţiunea ca azbestul să fie utilizat în instalaţiile de electroliză din fabrici, fără impunerea unei limite temporale, chiar dacă există alternative fără azbest care sunt folosite de numeroase întreprinderi.

Mai mult, Comisia adoptă o prevedere care permite comercializarea articolelor care conţin azbest, în conformitate cu un sistem care poate varia de la o ţară la alta. Acest lucru este inacceptabil, de vreme ce utilizarea acestui produs a cauzat un mare număr de îmbolnăviri legate de expunerea la fibrele de azbest. Mai mult decât atât, numărul oamenilor care decedează ca urmare a acestor îmbolnăviri este foarte probabil să continue să crească în următorii ani, deoarece acest produs era încă utilizat până cu câţiva ani în urmă. Efectele azbestului asupra sănătăţii sunt cunoscute de multă vreme.

Aş dori să adaug că decizia Comisiei subminează anumite prevederi ale REACH, nu în ultimul rând, principiul substituţiei; este un semnal negativ, care a fost transmis şi celorlalte întreprinderi. Actuala criză economică nu poate justifica această prelungire.

Mai mult, această poziţie a Comisiei, care beneficiază de susţinerea majorităţii statelor membre din Consiliu, este în contradicţie cu poziţia Uniunii Europene, care are drept scop introducerea unei interziceri a azbestului la nivel mondial.

Mai am un singur aspect, înainte de a încheia: Confederaţia europeană a sindicatelor susţine în prezent faptul că nu a fost consultată cu privire la această chestiune şi sugerează că doar anumite întreprinderi s-au exprimat şi au fost luate în considerare. Comisia, la rândul său, susţine contrariul. Aţi putea clarifica această chestiune pentru noi?

  Satu Hassi, în numele Grupului Verts/ALE. – (FI) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, istoria azbestului este una tristă şi o poveste plină de învăţăminte despre ceea ce se poate întâmpla atunci când principiul precauţiei este trecut cu vederea. Azbestul a fost utilizat iniţial ca material cu excelente proprietăţi tehnice, iar apoi, mai târziu, s-a observat că acesta produce moartea oamenilor. De exemplu, în ţara mea, numărul anual de decese cauzate azbestului nu a scăzut încă. Oricum, este nevoie de până la 40 de ani pentru ca boala să evolueze.

Scopul rezoluţiei pe care o discutăm nu este de a infirma decizia de comitologie la care se referă. Cred că cele mai importante puncte ale sale sunt paragrafele 8 şi 9, privitoare la ideea conform căreia Comisia ar trebui să înainteze o propunere legislativă la un anumit moment din acest an, cu privire la modul în care azbestul, fibrele de azbest, cât şi echipamentele şi structurile care îl conţin, ar trebui să fie distruse în întregime.

Desigur, avem încă un număr mare de clădiri, incluzând clădiri publice, nave, fabrici şi staţii de producere a energiei electrice, care au structuri ce conţin azbest şi, de exemplu, oamenii sunt expuşi la acesta atunci când se renovează clădirile, dacă nu se iau măsuri stricte de protecţie. Aceste structuri care conţin azbest trebuie să fie identificate şi demolate, iar azbestul trebuie distrus în siguranţă şi într-un mod în care oamenii să nu mai fie expuşi din nou la el.

Ar trebui să tragem învăţăminte din trista poveste a azbestului şi a experienţelor noastre cu acesta, atunci când abordăm noi riscuri de sănătate sau riscuri deja prezente. De exemplu, cercetătorii în domeniul tuburilor din nano carbon au precizat că efectele acestora asupra sănătăţii sunt foarte asemănătoare cu cele ale azbestului. Din acest motiv, trebuie să învăţăm o lecţie din experienţa noastră şi trebuie să acţionăm în conformitate cu principiul precauţiei, spre exemplu, în momentul în care adoptăm instrumente legislative de bază cu privire la nanomateriale.

  Vittorio Agnoletto, în numele Grupului GUE/NGL. – (IT) Dle preşedinte, dle Tajani, doamnelor şi domnilor, se pare că miile de decese produse deja de azbest şi zecile de mii de oameni supuşi riscului de a muri în anii ce vor urma din cauza expunerii progresive la azbest – perioada de latenţă, după cum ştim, poate fi de 15 sau chiar 20 de ani – nu au nicio importanţă.

Se pare că procesul Eternit, care a început în Torino, privind evenimentele de la Casale Monferrato, unde nu a existat nicio familie care să nu fi suferit pierderi, nu are nicio importanţă. Azbestul ar fi trebuit interzis din punct de vedere operaţional de către statele membre, aplicându-se directiva din 1999. Statele membre ar fi trebuit să ia toate măsurile posibile de precauţie pentru a proteja lucrătorii expuşi, aplicând directiva din 2003, închizând fabricile, neutralizând locaţiile contaminate şi oferind compensaţii victimelor şi locuitorilor locali. Acest lucru nu s-a întâmplat peste tot. S-a făcut puţin sau chiar nimic.

Am menţionat deja procesul din Torino, în care au fost acuzaţi patronii elveţieni şi belgieni. Toată lumea ştia despre aceste lucruri, însă s-au adoptat foarte puţine măsuri şi, mai presus de toate, industria s-a eschivat de la responsabilităţile sale, funcţionând graţie lacunelor create de inerţia autorităţilor publice. Această inerţie poate fi observată în evenimentele din Italia, din Brioni, unde nu s-a îndepărtat azbestul, în Porto Marghera şi în Cengio, unde încă mai au loc decese. Astăzi, industria îi solicită Comisiei să accepte încă o exceptare de la regulamentul REACH 2006, deja acordată pentru o perioadă limitată, pentru fibrele din azbest crisotil.

Este adevărat, instalaţiile de electroliză cu voltaj scăzut reprezintă un procent limitat, existând numai câteva astfel de instalaţii, însă, în momentul în care industriaşii pretind că este imposibil să se folosească o altă alternativă, atunci instalaţiile ar trebui închise. Poate fi considerat şantaj, însă în Suedia s-au găsit alternative la acest proces, folosindu-se ca înlocuitor tehnologii bazate pe membrane care nu conţin azbest, la voltaj scăzut, iar o soluţie similară a fost de asemenea adoptată şi pentru producerea hidrogenului. De ce „da” în unele state şi „nu” în altele? Deoarece în lupta îndelungată de a interzice PCB-urile (bifenilii policlorinaţi), au existat numeroase omisiuni şi tehnici de frânare, susţinute chiar de către Directoratul General pentru întreprinderi şi industrie al Comisiei Europene. Nici în acest caz nu s-a dat un exemplu bun.

Directiva din 1999 care interzice azbestul stipulează că revizuirea acestei autorizaţii ar trebui precedată de un aviz din partea Comitetul științific pentru toxicitate, care nu a fost niciodată emis. Acesta să fie modul în care Comisia respectă directivele? Ca să nu mai vorbim de uniunile sindicale, care afirmă că nici măcar nu au fost consultate vreodată.

Parlamentul European îşi aduce aportul pentru a compensa erorile altora. Această rezoluţie face apel la Comisie să umple, până în 2009, un gol legislativ privind interzicerea produselor de mâna a doua care conţin azbest; părţi de acoperiş, piese de avion şi oricare alte lucruri care trebuie aruncate odată pentru totdeauna. Totuşi, s-au stabilit date precise pentru o strategie vizând interzicerea tuturor tipurilor de azbest până în 2015, însă aceste obiective au fost deja stabilite în 1999. Au trecut zece ani şi decesele au continuat.

Una dintre primele iniţiative ale acestui mandat parlamentar a fost cea a Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, care a făcut apel la înfiinţarea unui fond comunitar pentru despăgubirea victimelor şi la fonduri ad hoc pentru decontaminare. Aceasta a fost o cerinţă specifică adresată Comisiei, care, în schimb, se pliază în prezent în faţa dorinţelor multinaţionalelor. Cu toate acestea, trebuie să mergem mai departe în direcţia unei acţiuni şi unor angajamente practice. Numai când acestea se vor realiza, începând cu cererile cuprinse în rezoluţia în cauză, vom putea fi mai înţelegători. În prezent, această voinţă nu este evidentă, aşadar vom vota împotriva acordării acestei scutiri.

  Preşedintele. − Dl Bowis are cuvântul. Ne exprimăm deosebita afecţiune şi respectul faţă de dumnealui şi ne bucurăm să vedem că şi-a revenit.

  John Bowis, în numele Grupului PPE-DE. – Dle Preşedinte, sunteţi foarte amabil. Vă mulţumesc pentru aceste cuvinte. Este bine să te întorci pentru ultima mea săptămână în cadrul acestui Parlament – şi al oricărui alt parlament. Cred că 25 de ani de participare la viaţa politică sunt suficienţi.

Cu această ultimă ocazie, doresc să spun că mulţi dintre cei care suntem prezenţi în acest plen am investit mult din noi înşine în procesul REACH: Guido Sacconi şi mulţi alţi colegi au pus bazele unui cadru mai bun şi mai sigur pentru substanţele chimice. Mesajul meu către Parlamentul viitor este următorul: „Fiţi vigilenţi; urmăriţi cu atenţie procesul”.

În acelaşi mod, după cum a spus Satu Hassi, avem o istorie îndelungată în ceea ce priveşte azbestul şi avem un sentiment foarte puternic că trebuie să fim atenţi la aceasta. Când zăceam pe patul de spital, pentru operaţia de bypass şi plângându-mi de milă, urmăream la televizor cutremurul din Italia, fapt care m-a făcut să mă îndepărtez de problemele mele. Însă, de asemenea, mi-a reamintit în respectivul context că, atunci când se produce un dezastru ca acesta, este posibil să se elibereze azbest în atmosferă. Azbestul este adesea sigur, atâta vreme cât este acoperit. De îndată ce iese la suprafaţă, apar şi pericolele, aşadar unul dintre mesaje trebuie să fie să ne concentrăm asupra zonelor de risc din Uniunea Europeană pentru a vedea unde ar trebui să evidenţiem riscul şi să îl monitorizăm pe viitor.

Spunând acestea, aş dori să le mulţumesc colegilor mei pentru prietenia, susţinerea şi mesajele dumnealor din ultimele săptămâni. Voi preţui foarte mult cei 10 ani petrecuţi în acest Parlament şi voi privi cu interes la modul în care următorul Parlament continuă proiectele pe care poate noi am putut să le începem.

(Aplauze)

  Preşedintele. − Vă mulţumesc foarte mult, dle Bowis. Vă puteţi odihni liniştit, fiind asigurat că mulţi dintre noi îşi vor aminti mereu de dumneavoastră şi vă vor fi recunoscători pentru efortul şi implicarea dumneavoastră în Parlament.

  Guido Sacconi, autor. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, acestea sunt întocmai şi sentimentele mele. Aş dori, la rândul meu, să fac un comentariu personal.

Totuşi, mai întâi de toate, trebuie să recunosc că răspunsul Comisiei la întrebările specifice pe care la punem în rezoluţia noastră a fost pozitiv, în mare parte. Desigur, Parlamentului următor îi va reveni sarcina de a verifica şi de a se asigura că angajamentele subliniate sunt îndeplinite, în intervalele de timp prevăzute.

Într-o notă personală, aş dori să afirm două lucruri. Mai întâi, adresez cele mai bune urări către dl Bowis, alături de care am lucrat mult timp. Poate că noi doi am putea forma un club al observatorilor din Parlamentul European, pentru urmărirea acestor probleme pentru care am muncit atât de mult împreună şi am văzut rezultate frumoase, cred eu.

În al doilea rând, trebuie să spun, oarecum simbolic, că ultimul meu discurs din acest plen va fi pe marginea REACH şi a aplicării sale,căruia i-am dedicat timp încă de la începutul acestui mandat parlamentar, când se părea că nu vom putea ajunge niciodată la finalul acelui drum legislativ, ei bine, aceasta arată că sunt un om norocos, care a avut de asemenea şansa de a cunoaşte oameni ca dumneavoastră şi ca dl preşedinte; lucrând împreună, am ajuns la o înţelegere reală şi am realizat ceea ce eu consider că sunt rezultate cu adevărat semnificative pentru cetăţenii europeni.

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, dle Sacconi. Vă asigur că şi nouă ne veţi lipsi, în privinţa muncii şi dedicării dumneavoastră. Permiteţi-mi să vă urez noroc şi fericire în eforturile dumneavoastră viitoare, care, sunt sigur, vor continua în acelaşi stil cu care ne-aţi obişnuit deja.

  Antonio Tajani, vicepreşedintele Comisiei. – (IT) Dle preşedinte, onorabili membri, aş dori la rândul meu, înainte de finalizarea acestei dezbateri, să le mulţumesc dlui Sacconi şi dlui Bowis şi fac aceasta în calitate de fost coleg de clasă al dumnealor, după ce am lucrat eu însumi, atâţia ani în cadrul acestui Parlament.

Aş dori să le mulţumesc pentru munca pe care au depus-o şi pentru că au participat la diversele alianţe care au făcut cinste Parlamentului nostru. Aşadar, în calitate de deputat în Parlamentului European şi, astăzi, în calitate de comisar şi vicepreşedinte al Comisiei, le mulţumesc pentru contribuţia extrem de valoroasă pe care au adus-o la lucrările Parlamentului, arătând că pot exista – în ciuda celor spuse de unii jurnalişti în anumite momente – reprezentanţi buni, care se alătură şi slujesc instituţiile care reprezintă o jumătate de miliard de europeni. Aşadar, pentru acest motiv, doream să le mulţumesc, în acest ultim discurs din actualul mandat parlamentar în calitate de comisar.

După cum spuneam, doream oricum să le mulţumesc domnului Sacconi, în calitate de membru al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, pentru că a adus în discuţie această problemă cheie, cât şi dlui Bowis, al cărui discurs şi comentarii au arătat cât este de important acest subiect pentru toţi cetăţenii. Cred şi sper că această dezbatere a reuşit să risipească orice îndoieli şi îngrijorări: Comisia va raporta în mod regulat Parlamentului cu privire la aplicarea regulamentului şi, permiteţi-mi să fiu clar, nu va face compromisuri cu privire la protecţia lucrătorilor, la sănătate şi la mediu.

În raport cu remarcile făcute de dna Ferreira şi de dl Agnoletto, aş dori să evidenţiez, în numele Comisiei, că a fost consultată Confederaţia europeană a sindicatelor, iar lucrătorii din industria chimică au declarat îndeosebi că sunt în favoarea păstrării scutirii.

Aş dori de asemenea să evidenţiez faptul că nu este adevărat că nu există limite de timp, de vreme ce scutirea este revocată atunci când un produs alternativ devine disponibil. De asemenea, permiteţi-mi să vă reamintesc că Comisia va desfăşura o revizuire generală în 2011. Vă mulţumesc din nou pentru comentariile dumneavoastră şi pentru munca dificilă depusă cu privire la o chestiune atât de delicată cum este sănătatea lucrătorilor şi, aş spune, sănătatea tuturor cetăţenilor UE.

  Preşedintele. − Pentru a încheia dezbaterea, am primit o propunere de rezoluţie⁽¹⁾, în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc astăzi la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Richard Seeber (PPE-DE), în scris. – (DE) Trebuie să întâmpinăm fără rezerve reducerile suplimentare de azbest în Europa.

Deoarece efectele cancerigene ale fibrelor de azbest sunt cunoscute de zeci de ani, iar UE a introdus de asemenea o interdicţie privitoare la utilizarea acestei substanţe dăunătoare în noile produse în anul 2003, ultimele rămăşiţe ale utilizării azbestului ar trebui acum să dispară treptat din Europa.

Majoritatea statelor membre aleg deja metode alternative. Mai ales în domeniul instalaţiilor de electroliză, se pot utiliza adesea alte materiale, ca o alternativă la azbest.

În lumina unei conştientizări din ce în ce mai crescute din partea europenilor, a problemelor de sănătate şi a standardelor foarte înalte de protecţie a mediului şi a sănătăţii din Europa, este inacceptabil ca substanţele cancerigene să fie încă în circulaţie în Europa.

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.