Index 
Stenograma dezbaterilor
PDF 1152k
Joi, 7 mai 2009 - Strasbourg Ediţie JO
1. Deschiderea şedinţei
 2. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal
 3. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal
 4. Declaraţii scrise caduce: consultaţi procesul-verbal
 5. Situaţia din Republica Moldova (propuneri de rezoluţie depuse): consultaţi procesul-verbal
 6. Programul de cooperare în domeniul audiovizualului cu profesionişti din ţări terţe MEDIA Mundus (dezbatere)
 7. Proiect de regulament al Comisiei privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea substanțelor chimice precum şi restricţiile aplicabile acestor substanţe (REACH), în conformitate cu anexa XVII (dezbatere)
 8. Norme comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (dezbatere)
 9. Votare
  9.1. Integrarea perspectivei de gen în relaţiile externe ale UE şi în consolidarea păcii şi structurilor naţionale (A6-0225/2009, Libor Rouček)
  9.2. Noul rol şi noile responsabilităţi ale Parlamentului care decurg din Tratatul de la Lisabona (A6-0145/2009, Jo Leinen)
  9.3. Aspecte financiare ale Tratatului de la Lisabona (A6-0183/2009, Catherine Guy-Quint)
  9.4. Fondul european pentru refugiaţi pentru perioada 2008­2013 (modificarea Deciziei nr. 573/2007/CE) (A6-0280/2009, Bárbara Dührkop Dührkop)
  9.5. Standarde minime pentru primirea solicitanţilor de azil (Reformare) (A6-0285/2009, Antonio Masip Hidalgo)
  9.6. Cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (Reformare) (A6-0284/2009, Jeanine Hennis-Plasschaert)
  9.7. Instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale (Reformare) (A6-0283/2009, Nicolae Vlad Popa)
  9.8. Crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (A6-0279/2009, Jean Lambert)
  9.9. Acordurile bilaterale între statele membre și țările terțe privind aspecte sectoriale și având ca obiect legea aplicabilă obligațiilor contractuale și necontractuale (A6-0270/2009, Tadeusz Zwiefka)
  9.10. Programul de cooperare în domeniul audiovizualului cu profesionişti din ţări terţe MEDIA Mundus (A6-0260/2009, Ruth Hieronymi)
  9.11. Norme comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (A6-0274/2009, Paolo Costa)
  9.12. Acorduri bilaterale între statele membre și țările terțe privind hotărîrile şi deciziile în materie matrimonială, a răspunderii părinteşti și a obligațiilor de întreținere (A6-0265/2009, Gérard Deprez)
  9.13. Situaţia din Republica Moldova
  9.14. Raport anual privind drepturile omului în lume în 2008 (A6-0264/2009, Raimon Obiols i Germà)
  9.15. Crearea unui spaţiu UE al justiţiei penale (A6-0262/2009, Maria Grazia Pagano)
  9.16. Impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituţional al UE (A6-0142/2009, Jean-Luc Dehaene)
  9.17. Dezvoltarea relaţiilor dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale, în temeiul Tratatului de la Lisabona (A6-0133/2009, Elmar Brok)
  9.18. Punerea în aplicare a iniţiativei cetăţenilor (A6-0043/2009, Sylvia-Yvonne Kaufmann)
  9.19. Proiect de regulament al Comisiei privind (REACH), în ceea ce privește anexa XVII
 10. Explicaţii privind votul
 11. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 12. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 13. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept
  13.1. Iran: cazul Roxana Saberi
  13.2. Madagascar
  13.3. Venezuela: cazul lui Manuel Rosales
 14. Votare
  14.1. Iran: cazul Roxana Saberi
  14.2. Madagascar
  14.3. Venezuela: cazul lui Manuel Rosales
 15. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 16. Cerere de ridicare a imunităţii parlamentare: consultaţi procesul-verbal
 17. Semnarea actelor adoptate în cadrul procedurii de codecizie: consultaţi procesul-verbal
 18. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 19. Declaraţie de interese financiare: consultaţi procesul-verbal
 20. Transmiterea textelor adoptate în cursul prezentei şedinţe: a se vedea procesul-verbal
 21. Declaraţii scrise înscrise în registru (articolul 116 din Regulamentul de procedură): a se vedea procesul-verbal
 22. Calendarul următoarelor şedinţe: a se vedea procesul-verbal
 23. Întreruperea sesiunii
 ANEXĂ (răspunsuri scrise)


  

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL-QUADRAS
Vicepreşedinte

 
1. Deschiderea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
  

(Sesiunea a fost deschisă la ora 9.05)

 

2. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

3. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal

4. Declaraţii scrise caduce: consultaţi procesul-verbal

5. Situaţia din Republica Moldova (propuneri de rezoluţie depuse): consultaţi procesul-verbal

6. Programul de cooperare în domeniul audiovizualului cu profesionişti din ţări terţe MEDIA Mundus (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Primul punct pe ordinea de zi îl reprezintă raportul (A6-0260/2009) dnei Hieronymi, în numele Comisiei pentru cultură şi educaţie, referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui program de cooperare în domeniul audiovizualului cu profesionişti din ţări terţe MEDIA Mundus [COM(2008)0892 – C6-0011/2009 – 2008/0258(COD)].

 
  
MPphoto
 

  Ruth Hieronymi, raportoare. (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, sunt deosebit de încântată că am reuşit să întocmim şi să adoptăm un nou program de sprijin pentru filmele europene, pentru cultura şi economia Uniunii Europene şi ale lumii întregi, într-un interval de timp scurt – doar şase luni – şi înainte de încheierea prezentei legislaturi.

Acest lucru a fost posibil doar datorită excelentei cooperări, în legătură cu care doresc să îmi exprim cele mai calde mulţumiri. Vă mulţumesc foarte mult, dnă comisar. Propunerea Comisiei privind instituirea programului MEDIA Mundus a fost excelentă. Cooperarea cu Preşedinţia cehă a fost excelentă, iar cooperarea în cadrul Comisiei pentru cultură şi educaţie a fost optimă. Doar datorită acestei cooperări a fost posibilă realizarea acestui obiectiv într-un interval de timp atât de scurt.

Promovarea filmelor europene prin programul MEDIA a fost foarte reuşită în Uniunea Europeană în ultimii 15 ani. Nouăzeci la sută dintre filmele europene difuzate în afara ţării de origine sunt promovate prin programul MEDIA. Cu toate acestea, programul a promovat până în momentul de faţă doar proiecte din interiorul Europei, iar acest tip de promovare nu mai este adecvat în contextul globalizării pieţelor şi a noilor tehnologii.

Există noi oportunităţi, dar şi noi provocări. Programul MEDIA Mundus pe care îl dezbatem astăzi reprezintă o reacţie formidabilă. Este o reacţie la oportunităţile oferite industriei cinematografice europene de către noile pieţe din afara Europei. Aceasta reprezintă, de asemenea, o reacţie la necesitatea şi la oportunităţile de a utiliza promovarea filmelor şi filmele însele în vederea sprijinirii şi impulsionării dialogului intercultural.

Iată de ce doresc să îmi exprimi mulţumirile în legătură cu faptul că proiectele pilot MEDIA Mundus au fost lansate. 7 milioane euro au fost puse la dispoziţie. A devenit evident că cererea era uriaşă. Formarea profesională, marketingul şi distribuirea în reţelele mondiale au fost susţinute de proiectele pilot, iar pieţele emergente ale audiovizualului la nivel mondial – India, Brazilia, Coreea de Sud, Canada – au propus, în special, proiecte excepţionale.

În această privinţă, cu votul Comisiei pentru cultură şi educaţie, suntem bucuroşi să votăm pentru această propunere. Doresc să invit întregul Parlament să voteze „da” pentru ca acest program să fie susţinut în anii următori cu fonduri adecvate îndeplinirii obiectivului de sprijinire a promovării filmelor europene, în calitatea lor de ambasadoare ale valorilor noastre culturale pe plan mondial.

Acesta este ultimul discurs pe care îl rostesc în Parlamentul European. Mă consider foarte norocoasă că am reuşit să duc la bun sfârşit acest program cu ajutorul dumneavoastră şi aş dori să transmit un mesaj personal. În ceea ce priveşte activitatea viitoare, vă rog să nu uitaţi că bunurile culturale din Europa nu ar trebui considerate a fi doar bunuri economice, ci trebuie să rămână atât bunuri culturale, cât şi bunuri economice.

Doresc să mulţumesc în mod deosebit tuturor colegilor mei din Comisia pentru cultură şi educaţie, din secretariate şi dumneavoastră, dnă comisar, precum şi directorului general în funcţie, Gregory Paulger, pentru cei zece ani de cooperare fructuoasă în domeniul audiovizualului. Multe mulţumiri.

 
  
MPphoto
 

  Viviane Reding, membră a Comisiei. − Dle preşedinte, sunt întru totul de acord cu cele spuse de dna Hieronymi, iar aceşti 10 ani în care am lucrat împreună cu dumneaei şi cu alţi membri ai Comisiei pentru cultură şi educaţie au fost foarte eficienţi şi, din punct de vedere personal, foarte fructuoşi. Aşadar, mulţumesc tuturor celor care, indiferent de partidele din care fac parte, au depus eforturi reale astfel încât cultura să devină importantă şi să poată transmite ceva oamenilor.

Sunt foarte bucuroasă că Parlamentul a făcut câteva propuneri cu privire la raport, care reprezintă clarificări şi simplificări, îmbunătăţind astfel propunerea pe care o înaintasem.

După cum ştiţi, acţiunea pregătitoare MEDIA International a reprezentat baza pentru dezvoltarea MEDIA Mundus şi, în acest context, sunt de asemenea recunoscătoare Parlamentului că mi-a acordat 2 milioane euro în 2008 şi 5 milioane euro în 2009 pentru finanţarea acţiunii pregătitoare.

MEDIA Mundus va debuta în 2011 şi va continua acţiunea MEDIA International. Aceasta are drept obiectiv consolidarea relaţiilor culturale şi comerciale dintre profesioniştii din industria cinematografică europeană şi cei din întreaga lume. Conceptul programului MEDIA Mundus este nou, ambiţios şi inovator, deoarece promovează cooperarea între profesionişti, ceea ce nu se întâmplă în general în cadrul programelor europene şi, spre deosebire de programele existente, acesta se bazează pe avantajele reciproce, nu doar ale realizatorilor noştri de film, ci şi ale realizatorilor de film din ţările terţe, în diferite domenii. Primul avantaj de acest fel este formarea profesională, inclusiv stagiari şi formatori din ţările europene şi din ţările terţe. Aceasta va îmbunătăţi accesul la pieţele ţărilor terţe şi va crea încredere şi relaţii comerciale pe termen lung: acest lucru este absolut normal. Atunci când ai studiat la aceeaşi şcoală, în cadrul formării profesionale pentru industria cinematografică, cu cineva din Asia, cineva din Africa sau din Americi, este clar că ulterior în viaţa profesională vei simţi imboldul de a lucra împreună cu persoanele respective.

De aceea, sprijinim organizarea de forumuri pentru coproducţii internaţionale. Profesioniştii sunt formaţi împreună, iar apoi ne aşteptăm ca ei să înceapă să lucreze împreună. Avem nevoie aşadar de forumurile pentru coproducţii internaţionale.

Apoi este necesară îmbunătăţirea distribuţiei, circulaţiei şi vizibilităţii artelor audiovizuale europene în ţările terţe. Aceasta este întotdeauna o situaţie de pe urma căreia toată lumea câştigă pentru oamenii din ţările terţe din Europa. Este un exemplu foarte bun pentru a arăta că Europa nu este o Europă fortăreaţă, ci o Europă deschisă, o Europă care dă, care ia, care împarte.

Trebuie să îmbunătăţim cererea de conţinut audiovizual divers din punct de vedere cultural a publicului, care va fi foarte importantă; trebuie aşadar să îi convingem pe tineri, publicul tânăr în special, să vizioneze filme europene.

Sunt foarte încrezătoare în ceea ce priveşte faptul că MEDIA Mundus va spori gama opţiunilor oferite consumatorilor, astfel încât oamenii vor avea posibilitatea de a viziona filme europene. Acesta va aduce diversitate culturală pe pieţele europene, prin introducerea în Europa a unui număr mai mare de filme de calitate de pe pieţe mai mici din afara Europei şi va acorda o şansă filmelor europene pe piaţa internaţională. Va crea aşadar noi oportunităţi de afaceri pentru profesioniştii din Europa şi din întreaga lume. Bineînţeles, aceasta reprezintă o contribuţie economică foarte importantă. Este vorba despre competitivitate, dar mai presus de toate este vorba despre diversitate culturală – diversitatea noastră culturală – care este bunul nostru cel mai de preţ, precum şi diversitatea culturală a celor care locuiesc pe alte continente, care este bunul lor cel mai de preţ. Împărtăşirea acestora este o şansă extraordinară, care va fi prilejuită de MEDIA Mundus.

 
  
MPphoto
 

  Doris Pack, în numele Grupului PPE-DE.(DE) Dle preşedinte, dnă comisar, dnă Hieronymi, programul MEDIA Mundus este un proiect bazat pe o idee care îşi are originile în comisia noastră, Comisia pentru cultură şi educaţie. Acolo a văzut lumina zilei, dacă putem spune aşa. Mai înainte de toate, am sprijinit-o cu tărie, iar această idee poartă desigur pecetea nu doar a dnei comisar, ci şi a dnei Hieronymi, pe care noi toţi membrii Comisiei pentru cultură şi educaţie am fost bucuroşi să o sprijinim.

Am avut foarte multe de învăţat din proiectul Erasmus Mundus, care a deschis calea pentru studenţii noştri care doreau să meargă în ţări terţe şi viceversa. În contextul globalizării, acest lucru este într-adevărat necesar, iar MEDIA Mundus merge în aceeaşi direcţie în ceea ce priveşte realizatorii de filme. Este un exemplu excelent de organizare a unui dialog intercultural în acest domeniu, dialog care bineînţeles are o faţetă comercială dar care este, de asemenea şi mai presus de orice, un dialog cultural.

MEDIA Mundus va sprijini şi va pune în aplicare, de asemenea, Convenţia UNESCO privind promovarea diversităţii culturale în Europa şi în întreaga lume, prin stabilirea dialogului şi găsirea echilibrului între interesele economice şi interesele legate de realizarea de economii.

Desigur, prin MEDIA Mundus intensificăm mobilitatea filmelor noastre, a realizatorilor noştri de film şi a studenţilor şi, în cele din urmă, se întâmplă ceea ce Wim Wenders ne reaminteşte mereu să întreprindem, şi anume dăm Europei o nouă înfăţişare, transformăm visul european în realitate. Visul american ne-a fost transmis prin intermediul filmelor timp de decenii şi acest lucru se întâmplă în continuare în prezent. În cazul în care în cele din urmă ajungem la un stadiu suficient de avansat pentru a putea transmite visul european întregii lumi, în cooperare cu ţări terţe, prin imagini, vom fi făcut mult mai mult pentru stabilizarea Uniunii Europene decât am fi putut realiza în multe alte moduri.

Dacă lucrăm împreună în actuala societate globalizată, vom reuşi să îi determinăm pe americani să bată în retragere, într-o oarecare măsură, pe piaţa mondială şi să zugrăvim visul nostru puţin mai bine. Sunt convinsă că vom fi susţinuţi de ţări terţe, poate de Coreea de Sud sau de ţări din America de sud, pe care dorim într-adevăr să le ajutăm prin sporirea vizibilităţii producţiilor la scară mică ale acestora pe piaţa europeană.

În ansamblu, este vorba despre un proiect care ajută toate părţile implicate. Ajută ţările terţe şi industria cinematografică europeană. Era de mult timpul ca acest lucru să se întâmple. MEDIA Mundus este, din punctul meu de vedere, reacţia adecvată la provocările globale de ordin tehnic şi socio-economic. Aş dori să închei prin a spune că: „Ceea ce contribuie la diversitatea noastră ne va întări identitatea”.

 
  
MPphoto
 

  Christa Prets, în numele Grupului PSE.(DE) Dle preşedinte, dnă comisar, dnă Hieronymi, doresc să adresez sincerele mele felicitări cu privire la prezentul raport. Noi, toţi membrii Comisiei pentru cultură şi educaţie, putem fi încântaţi şi mândri de ceea ce am realizat într-un interval de timp atât de scurt. Am arătat că putem fi flexibili în activitatea noastră şi că, în loc să fim imobilizaţi de procedură, acordăm atenţia cuvenită preocupărilor celor care lucrează în industria cinematografică şi care aşteaptă cu nerăbdare ca această politică să fie finalizată cu succes. Am accelerat ritmul lucrărilor şi vom putea lucra în continuare după ce politica va fi adoptată, iar rezoluţia aprobată. Nu am insistat asupra unei lecturi. Cei care critică permanent munca noastră şi calomniază lucrurile pozitive pe care le-am realizat ar trebui să îşi amintească acest aspect.

Sunt încântată că în anul creativităţii şi inovaţiei noi îi ajutăm pe cei care sunt inventivi să fie şi mai inovatori şi le permitem să progreseze în formarea profesională şi să-şi sporească gradul de integrare pe plan mondial. În lumea digitală, totul se schimbă de la o zi la alta, tehnologia este diferită şi apar noi resurse şi noi provocări. Crearea unei alte reţele este aşadar necesară. Aceasta are nevoie de sprijinul financiar pe care îl acordăm. Dacă dorim să contribuim la creşterea industriei cinematografice europene şi să promovăm ideea Europei, nu avem nevoie doar de calitate sporită, aceasta fiind deja foarte ridicată dar putând fi chiar şi mai bună, ci trebuie, de asemenea, să acordăm sprijin financiar artiştilor noştri inventivi.

Într-un moment în care criza economică este pe buzele tuturor, crearea de noi locuri de muncă în industria cinematografică, încurajarea inovaţiei, îmbunătăţirea schimbului de informaţii, cercetarea şi studiile de piaţă reprezintă o contribuţie la crearea de locuri de muncă. Există un potenţial uriaş în acest domeniu pentru îmbogăţirea pieţei locurilor de muncă.

În ceea ce priveşte cooperarea transfrontalieră şi difuzarea în ţările terţe, aş dori să dau un exemplu. După părerea mea, Slumdog Millionaire este un exemplu de reuşită. Acest film, care a făcut înconjurul lumii, a fost sprijinit de programul MEDIA Mundus cu suma de 830 000 euro şi a devenit un succes mondial; ne-a făcut să conştientizăm o situaţie de urgenţă într-o ţară anume. Totuşi, a arătat, de asemenea, ce înseamnă cooperarea transfrontalieră. Iată de ce cred că acest program este un program excelent şi sunt mulţumită că l-am dus la bun sfârşit fără nicio problemă într-un interval de timp atât de scurt.

Aş dori să mulţumesc în mod special dnei Hieronymi şi să îi urez toate cele bune. A fost o excelentă colegă şi o expertă în domeniul mass-media. Vă mulţumesc, dnă Hieronymi, şi vă doresc toate cele bune.

 
  
MPphoto
 

  Zdzisław Zbigniew Podkański, în numele Grupului UEN. (PL) Dle preşedinte, obiectivul programului MEDIA 2007 a fost păstrarea identităţii şi diversităţii europene, a patrimoniului cultural european, îmbunătăţirea circulaţiei operelor audiovizuale europene şi sporirea competitivităţii sectorului audiovizual european. Programul MEDIA Mundus merge şi mai departe şi speră ca promovarea şi deschiderea pieţelor audiovizualului să genereze beneficii reciproce, atât în Uniunea Europeană, cât şi în ţările terţe. Acesta este, bineînţeles, un concept bun.

Cu toate acestea, subiectul de faţă ne îndeamnă să reflectăm asupra unui alt aspect. Mă refer la influenţa culturală a Europei în lume – influenţă care pare a scădea, lucru care mă îngrijorează profund. Observ, de asemenea, neparticiparea continentului nostru la dialogul intercultural în calitate de partener egal. Tradiţiile creştine care au modelat Europa sunt în general puse sub semnul întrebării astăzi şi se pare că Europa nu are o altă concepţie asupra propriei identităţi. Aşadar nu este surprinzător faptul că Europa pierde. Un exemplu elocvent care ilustrează această situaţie este partea mică deţinută de Europa în circulaţia mondială a operelor audiovizuale.

Putem deplânge faptul că, odată cu importanţa sa economică în scădere, rolul Europei va fi din ce în ce mai mic. Cu toate acestea, nu trebuie să ne smulgem părul din cap de disperare. Iniţiative precum programul pe care îl dezbatem astăzi reprezintă un pas mic dar necesar. Mai mult, următorii cinci ani se aştern în faţa Parlamentului European şi sperăm că deputaţii din legislatura viitoare vor face ca vocea Europei să fie mai bine auzită.

Ultima sesiune, ultimul discurs – doresc să exprim sincerele mele mulţumiri la adresa tuturor colegilor mei deputaţi, pentru cooperarea lor şi, în special, membrilor Comisiei pentru cultură şi educaţie, cu care am lucrat zi de zi. O felicit pe dna Hieronymi pentru raportul său. Vă mulţumesc tuturor.

 
  
MPphoto
 

  Helga Trüpel, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, într-adevăr, politica noastră privind cultura şi mass-media vizează să se dea Europei un suflet.

S-a constatat, în mod destul de corect, de către preşedintele Comisiei, dl Barroso, printre alţii, că oamenii nu se pot îndrăgosti de piaţa internă – oricât de importantă ar fi aceasta – ci doresc să vadă şi să se bucure de diversitatea culturală, de patrimoniul cultural al Europei. Ei doresc, de asemenea, ca diversitatea culturală să fie ambasadoarea Europei în lume.

Dna Pack avea dreptate când spunea, preluând o afirmaţie a lui Wim Wenders, că avem nevoie de imagini europene pentru a spune poveşti europene, pentru a exprima diversitatea istoriei europene şi a sensibilităţilor europene. Care a fost tragedia istoriei europene şi care sunt marile speranţe pentru un viitor paşnic şi mai bun? Aceasta reprezintă înţelegerea culturală de bază a Uniunii Europene, pe care dorim nu doar să o cultivăm pe plan intern, ci şi să o transmitem lumii exterioare. De aceea politica culturală europeană, şi politica cinematografică în special, este mereu o ambasadoare a identităţii europene. De aceea sunt mulţumită că am reuşit să demarăm acest program.

Aş dori să spun de la început că, în următoarea legislatură, acest program trebuie să fie extins, revigorat şi să i se acorde mai multe fonduri, astfel încât programul MEDIA Mundus să îşi poată îndeplini cu adevărat rolul de a clarifica, în cadrul cooperării internaţionale, care sunt valorile europene şi ce este diversitatea culturală europeană. Trebuie, de asemenea, să existe coproducţii, colaborare, formare profesională în cel mai bun sens al cuvântului, o situaţie în care nimeni să nu piardă, care să fie fructuoasă pentru ambele părţi. În această eră a globalizării şi digitalizării acest lucru va fi marca politicii europene privind cultura.

Doresc, de asemenea, să profit de ocazia de astăzi pentru a mulţumi dnei Hieronymi pentru cooperarea foarte bună de care a dat dovadă şi pentru că a reuşit să afirme clar în această Cameră că, deşi cultura are o faţetă economică, aceasta este întotdeauna mai mult decât un simplu produs. Este în realitate vorba despre identitate, diversitate, confruntare culturală – în sensul bun al cuvântului. Pentru că aceste lucruri sunt cele care îi mişcă pe oameni în inimă şi în conştiinţă. A avea mai multă încredere decât până acum în Europa trebuie să fie obligaţia noastră pentru viitor. Din acest motiv, dnă Hieronymi, reiterez cele mai sincere mulţumiri pentru buna cooperare de care aţi dat dovadă şi vă urez toate cele bune pentru viitor.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Věra Flasarová, în numele Grupului GUE/NGL.(CS) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, mulţumesc dnei Hieronymi pentru munca excelentă întreprinsă şi îi doresc încă mulţi ani de succes. Dezvoltarea mediului internaţional al audiovizualului merită atenţia noastră deoarece este vorba despre un domeniu de activitate interesant şi deschide un câmp larg pentru cooperare în cadrul Uniunii Europene, precum şi cu alte ţări din lume. Aprofundarea acestei cooperări, care include bugetul de 15 milioane euro pentru MEDIA 2011-2013, va lărgi posibilităţile de alegere oferite consumatorilor şi va aduce produse mai diversificate din punct de vedere cultural pe piaţa europeană şi internaţională. În acelaşi timp, aceasta va contribui la înţelegerea reciprocă dintre popoarele cu tradiţii culturale diferite. Alte aspecte foarte importante din cadrul acestor proiecte europene includ cursurile de formare profesională continuă destinate profesioniştilor din domeniul audiovizualului, diferitele activităţi promoţionale centrate pe cinema şi oportunităţile de circulaţie sporită a filmelor. Este, de asemenea, evident că domeniul audiovizualului este în primul rând domeniul tinerei generaţii, care utilizează drept surse de informare de bază televiziunea, dispozitivele care funcţionează prin protocoale Internet şi televiziunea digitală cu mai multe canale, alături de alte tehnologii legate de internet. Sprijinirea acestor sisteme prin intermediul proiectului european pot aşadar contribui la îmbunătăţirea calităţii serviciilor pentru utilizatorii menţionaţi.

În acest context aş dori totuşi să subliniez un alt aspect pe care îl consider de importanţă majoră. Toate mediile internet reprezintă o alternativă fără restricţii la mijloacele tradiţionale de comunicare. Din păcate, chiar în societăţile democratice, aceste mijloace tradiţionale de comunicare nu corespund adesea aşteptărilor, din cauza intereselor comerciale sau deoarece conducerea acestora aparţine unui mediu politic anume, ceea ce îi obligă în mod indirect pe angajaţi să practice autocenzura. Din aceste motive, multe informaţii ajung la public în mod distorsionat sau selectiv. Spre deosebire de mijloacele tradiţionale, expansiunea de proporţii a internetului, precum şi filmele şi informaţiile pe care acesta le difuzează, oferă un climat media cu adevărat independent, pluralist, eliberat de monopoluri şi carteluri. Aşadar este necesar să susţinem toate proiectele care consolidează această alternativă la lumea mass-mediei dominante, iar eu sunt bucuros că Preşedinţia cehă a contribuit la ducerea la bun sfârşit cu succes a proiectului MEDIA Mundus.

 
  
MPphoto
 

  Ljudmila Novak (PPE-DE).(SL) Cu programul MEDIA Mundus suntem pe drumul cel bun în sensul promovării mai eficiente a filmelor şi a cunoştinţelor europene. Filmul este un mijloc care ne permite să înregistrăm, să păstrăm, să ilustrăm şi să vindem diversitatea culturală a Europei. Cu toate acestea, având în vedere ritmul accelerat al dezvoltării tehnologiilor moderne, avem nevoie, de asemenea, de educaţie şi formare profesională continue. Ar fi păcat ca unele ţări terţe sau continente mai puţin dezvoltate să înceteze să realizeze filme care să prezinte felul în care trăiesc popoarele respective, poveşti interesante despre acestea şi, bineînţeles, propriul patrimoniu natural şi cultural şi propria istorie, doar pentru că au rămas în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea şi nu dispun de cunoştinţele necesare.

Din cauza dominaţiei filmelor americane, care stăpânesc o piaţă uriaşă, este mai dificil pentru cinematografia europeană să intre în concurenţă pe piaţa mondială, în ciuda faptului că are mult mai multe calităţi decât multe dintre filmele lacrimogene sau superproducţiile americane. Iată de ce MEDIA Mundus reprezintă o platformă bună pentru stabilirea de contacte cu realizatorii şi distribuitorii de filme din ţările terţe şi pentru schimbul de informaţii şi de cunoştinţe în domeniul cinematografiei. Din acelaşi motiv, Uniunea Europeană are în acest domeniu rolul de a reuni diferitele continente, precum şi de a unifica publicul de film din diferite ţări.

Vom dobândi un program nou, reuşit, dar vom pierde raportoarea şi o expertă în acest domeniu. Doresc să vă adresez complimentele mele personale, dnă Hieronymi, pentru întreaga muncă depusă, pentru lărgimea viziunii dumneavoastră şi pentru cooperare. În urmă cu cinci ani, când eram proaspăt intrată în Parlament ca deputată, dna Hieronymi a fost prima persoană la care am apelat pentru sfaturi şi informaţii, iar dumneaei a fost mereu dispusă să ofere ajutor şi înţelegere. Deci, încă o dată, permiteţi-mi să vă mulţumesc din suflet şi să vă urez fericire în viaţa familială şi în cea profesională, pentru că ştiu că nu vă veţi odihni pe viitor.

Unii dintre dumneavoastră ştiu că vor reveni în Parlament. Mi-ar face plăcere să revin şi eu, dar nu ştiu dacă acest lucru se va întâmpla sau nu. Permiteţi-mi aşadar să mulţumesc, aici şi acum, tuturor membrilor comisiei, Biroului şi Parlamentului pentru oportunitatea de a lucra în cadrul Comisiei pentru cultură şi educaţie. A fost o plăcere să lucrez pentru dumneavoastră. Indiferent de apartenenţele noastre politice, am lucrat în beneficiul culturii, educaţiei, tineretului şi sportivilor şi sportivelor. Mai mult, în ciuda faptului că sunt originară dintr-o ţară mică, ideile mele au fost luate în considerare de comisie şi ulterior au fost, de asemenea, confirmate de Parlament. Vă mulţumesc pentru colaborare.

 
  
MPphoto
 

  Mikel Irujo Amezaga (Verts/ALE).(ES) Dle preşedinte, Declaraţia universală UNESCO privind diversitatea culturală recomandă, printre altele, promovarea realizării de producţii audiovizuale de înaltă calitate, încurajând în special stabilirea unor mecanisme de cooperare care să permită difuzarea producţiilor respective; Comisia Europeană a luat în mod evident în considerare această declaraţie în elaborarea prezentei iniţiative.

Este evident că MEDIA Mundus va beneficia de interesul sporit şi de oportunităţile create de cooperarea la nivel mondial în industria audiovizualului şi că va lărgi gama de opţiuni oferite consumatorilor, prin introducerea de produse mai diversificate din punct de vedere cultural pe pieţele europene şi internaţionale şi crearea de noi oportunităţi comerciale pentru profesioniştii din sectorul audiovizualului din Europa şi din întreaga lume.

Sunt convins, şi nu ar trebui să avem nicio îndoială în acest sens, de capacitatea Comisiei de a gestiona bugetul astfel încât acesta să aibă cel mai semnificativ impact posibil şi să nu se risipească în proiecte separate. Aşa cum a spus un profesor renumit, programul MEDIA Mundus pentru cooperarea cu ţările terţe în domeniul audiovizualului este dovada că peisajul internaţional al audiovizualului a înregistrat schimbări semnificative, în special în ceea ce priveşte tehnologia. Prezenta iniţiativă vizează dezvoltarea de oportunităţi de cooperare pe piaţa audiovizualului, prin stimularea cercetării şi formării profesionale, precum şi prin finanţarea proiectelor de coproducţie pentru a încuraja cooperarea dintre profesioniştii din sectorul audiovizualului.

Doresc să închei, de asemenea, prin a-mi exprima recunoştinţa. A fost o plăcere să lucrez alături de toţi colegii mei din Comisia pentru cultură şi educaţie în ultimii doi ani. Vă mulţumesc, pe curând.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Morin (PPE-DE).(FR) Dle preşedinte, mai întâi de toate doresc să adresez sincerele mele mulţumiri dnei Hieronymi şi Comisiei pentru cultură şi educaţie. Dezvoltarea la nivel mondial a industriei cinematografice europene devine posibilă datorită acestui nou program MEDIA Mundus.

De fapt, acest program îşi are rădăcinile într-o politică. A fost creat în cadrul acţiunii MEDIA International care, începând cu 2007, s-a concentrat asupra dezvoltării relaţiilor Uniunii Europene cu pieţele audiovizualului din ţările terţe. Obiectivul acestei acţiuni era satisfacerea nevoilor imediate ale ţărilor terţe şi îmbunătăţirea eficienţei generale a MEDIA 2007. Era important să se facă faţă noilor probleme şi provocări generate de mondializarea pieţelor, care afectează sectorul audiovizual european.

Această acţiune pregătitoare a netezit calea pentru un program european de asistenţă extinsă vizând promovarea cooperării globale în industria audiovizualului. Apoi, foarte rapid, Comisia Europeană – pe care o felicit – a adoptat o propunere de instituire a programului MEDIA Mundus. Cu un buget de 15 milioane euro pentru perioada 2011-2013, programul va oferi noi oportunităţi pentru cooperarea internaţională şi crearea de reţele – şi acest concept de creare de reţele este extrem de important – între profesioniştii din sectorul audiovizualului din Uniunea Europeană şi din ţări terţe. Mijloacele audiovizuale sunt foarte populare în rândul tinerilor. Acestea aduc o contribuţie uriaşă la promovarea dialogului cultural şi este necesar, şi în acest caz, să se stabilească noi echilibre globale în acest sector între Statele Unite şi alte continente, care sunt producători majori, şi Europa, care îşi are locul de drept.

Programul este deschis proiectelor bazate pe parteneriate, care implică cel puţin trei parteneri, fiecare parteneriat fiind coordonat de un profesionist din partea Uniunii Europene. Dezvoltarea schimbului de informaţii, formarea profesională şi o cunoaştere temeinică a pieţelor, îmbunătăţirea competitivităţii şi a distribuţiei transnaţionale a operelor audiovizuale în întreaga lume, îmbunătăţirea circulaţiei şi expunerii operelor audiovizuale în întreaga lume şi extinderea cererii de diversitate culturală din partea publicului – toate aceste aspecte sunt acoperite de acest program.

Sprijinim propunerea Comisiei Europene, deoarece aceasta înseamnă că este posibilă punerea în aplicare a acestui program consensual asupra căruia am fost cu toţii de acord. Sunt plină de speranţe în legătură cu acest document; Susţin acest program deoarece corespunde convingerilor mele ferme legate de respect, de dialogul intercultural şi de susţinerea creaţiei, a formării profesionale şi a industriei audiovizualului şi doresc să mulţumesc dnei Hieronymi. Ştiu că în următoarea legislatură continuarea activităţii în această direcţie i se va datora dumneaei.

 
  
MPphoto
 

  Manolis Mavrommatis (PPE-DE).(EL) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, propunerea Comisiei privind programul MEDIA Mundus este primită cu bucurie de toţi cei care doresc ca sectorul audiovizual european să înregistreze o creştere, să devină mai puternic şi mai competitiv şi să exporte către restul lumii. Industria europeană a audiovizualului s-a dezvoltat şi s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii ani, iar profilul său internaţional s-a schimbat în ultimii 20 de ani, mai ales ca urmare a progresului tehnologic. Acest lucru a avut drept rezultat o puternică dezvoltare economică şi investiţii importante şi, drept consecinţă, creşterea cererii de material audiovizual pe anumite pieţe. Cu toate acestea, din păcate, există obstacole care afectează punerea pe piaţă a operelor europene în străinătate, inclusiv finanţarea neadecvată a companiilor europene din sectorul audiovizualului.

Sprijinul comunitar pentru sectorul audiovizual ţine cont de faptul că Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia promovează cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente din sectorul cultural, deoarece aceasta subliniază importanţa respectului pentru dimensiuni culturale diferite, astfel încât să fie încurajată diversitatea şi, în cele din urmă, deoarece sectorul distribuţiei determină diversitatea operelor audiovizuale şi a opţiunilor oferite consumatorilor. În continuare, puţine opere audiovizuale europene sunt prezente pe piaţa internaţională, în vreme ce operele audiovizuale din ţările terţe, cu excepţia celor din Statele Unite, se confruntă cu probleme similare legate de prezenţa limitată pe pieţele europene. Distribuitorii europeni sunt, în principal, companii mici care dispun de mijloace limitate în ceea ce priveşte obţinerea accesului la pieţele internaţionale. În consecinţă, noul program pune fonduri la dispoziţie astfel încât să poată fi luate măsuri în vederea îmbunătăţirii distribuţiei, marketingului şi promovării operelor audiovizuale europene în ţările terţe şi, prin extensie, a ţărilor terţe în Europa.

În cele din urmă, aş dori să o felicit pe dna Hieronymi pentru această nouă realizare excepţională şi să îi urez numai bine în viaţa personală şi în viitorul său rol, care va succeda prezenţei sale remarcabile în Parlamentul European. Aş dori să profit de această oportunitate pentru a mulţumi dnei comisar Reding şi tuturor membrilor Comisiei pentru cultură şi educaţie pentru cooperarea excepţională care s-a stabilit între noi în timpul acestei legislaturi de cinci ani.

 
  
MPphoto
 

  Iosif Matula (PPE-DE). - Sectorul cultural contribuie în mod cert la atingerea obiectivelor de natură economică, având în vedere faptul că implică aproximativ 5,8 milioane de lucrători, dar şi a obiectivelor de natură socială, prin promovarea valorilor Uniunii Europene în lume, ca să nu mai vorbim de extinderea posibilităţilor de alegere ale consumatorilor, prin creşterea competitivităţii industriei audiovizuale în Uniune.

Programul este relevant şi pentru că ia în calcul impactul dezvoltărilor tehnologice în domeniu, cu atât mai mult cu cât a fost generată, astfel, o cerere tot mai mare de conţinut audiovizual. Este binevenit un program coerent de promovare a operelor audiovizuale europene în lume, ţinând cont de fragmentarea pieţei de profil la nivel de continent, în comparaţie, spre exemplu, cu industria audiovizualului în Statele Unite ale Americii.

Nu în ultimul rând, sunt convins că va fi exploatată mai bine valoarea adăugată pe care o aduce industria cinematografică din statele membre. Pot aduce ca exemplu cinematografia din ţara mea, România, care a confirmat până acum prin premiile importante obţinute la nivel european şi mondial.

Felicit pe doamna raportor şi îi urez mult succes în viaţa de după Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 

  Margarita Starkevičiūtė (ALDE).(LT) Doamnelor şi domnilor, am lucrat în Comisia pentru afaceri economice şi monetare timp de cinci ani. Cu toate acestea, pe baza experienţei ţării mele, Lituania, trebuie să subliniez importanţa pe care o au programele pe care le dezbateţi pentru economia unei ţări şi cu atât mai mult asupra culturii unei ţări mici.

În urmă cu câţiva ani, industria noastră cinematografică era în plină criză. Cooperarea cu ţările terţe a fost cea care a ajutat la întremarea acesteia. În perioada respectivă, industria cinematografică lituaniană a devenit mai puternică, a stabilit o bază economică, iar acum contribuie în mod semnificativ la crearea de locuri de muncă. În acelaşi timp, în acest fel s-a creat un mediu favorabil apariţiei unor regizori talentaţi, iar astăzi regizorii de film lituanieni primesc premii internaţionale şi sunt renumiţi în întreaga Europă şi în lume.

Aşadar, aş dori să subliniez faptul că Uniunea Europeană ar trebui să acorde mai multă atenţie punerii în aplicare a unor astfel de programe, deoarece acestea contribuie la prosperitatea ţărilor şi a culturilor.

 
  
MPphoto
 

  Erna Hennicot-Schoepges (PPE-DE).(FR) Dle preşedinte, aş dori să încep prin a aduce un omagiu raportoarei, dna Hieronymi, care a călăuzit Comisia pentru cultură şi educaţie, folosindu-şi întreaga expertiză în acest domeniu specific. Vă mulţumesc, dnă Hieronymi, pentru tot ce aţi făcut.

Dnă comisar, aţi reuşi încă o dată să duceţi la bun sfârşit acest proiect; este vorba despre un proiect important, dar trebuie cântărit în funcţie de importanţa care i se acordă şi, cu siguranţă, nu este pe măsura ambiţiilor dumneavoastră în ceea ce priveşte finanţarea. Aşadar va trebui să se prevadă, în cadrul viitoarei perspective financiare, sporirea resurselor destinate acestui program. Mai rămâne să se acorde acestor oameni care călătoresc toate posibilităţile şi libertăţile, iar în acest domeniu ne confruntăm în continuare cu probleme nerezolvate privind vizele, securitatea socială şi statutul artistului. Mai sunt încă multe de făcut pentru ca artiştii să devină cu adevărat mobili.

În rest, cred că filmul este cel mai bun propagator al diversităţii culturale. Trebuie aşadar să sprijinim acest sector, care este încă tânăr. Poate că ideea deja prezentă a unui fond de garanţie ar putea reprezenta mijlocul de sprijinire a fondurilor, care nu sunt tocmai pe măsura ambiţiilor noastre.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN).(PL) Dle preşedinte, filmele provenind din ţările terţe sunt destul de des distribuite în Polonia. Rareori sunt de înaltă calitate dar, în acelaşi timp, este mult mai dificil pentru filmele europene să ajungă pe pieţele şi la spectatorii din ţările terţe. Deocamdată este extrem de important să sprijinim răspândirea culturii noastre. Este esenţial să promovăm filmele europene în alte ţări. Este esenţial să asigurăm o poziţie mai bună pentru aceste filme pe pieţele ţărilor terţe. În plus, consolidarea industriei cinematografice va asigura, de asemenea, calitatea sporită a filmelor produse. Acest lucru va avea, de asemenea, o importanţă deosebită.

Cred că un factor important în acest sens este efectul de sinergie realizat datorită mobilităţii şi cooperării cu ţările terţe. Consolidarea protecţiei proprietăţii intelectuale este un aspect semnificativ pus în discuţie de acest program şi care este legat şi de sprijinirea punerii în aplicare a convenţiei UNESCO.

Aş dori să mulţumesc foarte mult dnei Hieronymi pentru munca depusă la acest program şi pentru faptul că a reuşit să-l finalizeze înainte de sfârşitul acestui mandat. Am muncit împreună la acest program, dar contribuţia cea mai semnificativă a venit din partea dumneaei. Aş dori să adresez cele mai sincere mulţumiri tuturor membrilor Comisiei pentru cultură şi educaţie împreună cu care am lucrat pe durata acestei legislaturi.

 
  
MPphoto
 

  Viviane Reding, membră a Comisiei. − Dle preşedinte, mulţumesc tuturor celor care au contribuit la realizarea diversităţii noastre culturale, nu doar în Europa, ci şi dincolo de graniţe. Aş dori, în finalul acestui discurs, să vă ofer câteva exemple concrete care ilustrează felul în care aceasta poate funcţiona şi felul în care a funcţionat deja.

Am dezvoltat 11 parteneriate de formare profesională cu America Latină, India, Canada, Turcia, Ucraina, Moldova şi Georgia, care acoperă filmele, emisiunile de televiziune, filmele de animaţie, documentarele. De exemplu, un proiect „Cartoon connection” între UE, America Latină şi Canada pentru formarea profesională şi dezvoltarea specialiştilor din domeniul desenelor animate. De exemplu Prime Exchange, un atelier destinat autorilor şi producătorilor din India şi Europa, pentru a înţelege mai bine aspectele legate de finanţarea şi de marketingul filmelor. Iar distribuţia a fost promovată, de exemplu, de Clubul producătorilor europeni, care a organizat ateliere de coproducţie în China şi în India.

Dolma a organizat o lună dedicată documentarului în Chile, Paris Project a coprodus producţii dintre Japonia şi Coreea de Sud şi Europa, iar EuropaCinema a inclus o reţea de 230 de cinematografe europene şi 148 de cinematografe din restul lumii, pentru ca acestea să poată schimba filme între ele. Aşadar în aceste cazuri se pot vedea acţiuni concrete. Nu sunt vorbe mari, ci fapte, menite să îi ajute pe profesionişti să facă ei înşişi ceea ce ştiu mai bine: adică să facă filme, să prezinte filme, să facă filmele să călătorească. Mulţumesc tuturor celor care au contribuit pentru ca acest lucru să devină realitate.

 
  
MPphoto
 

  Ruth Hieronymi, raportoare. − (DE) Dle preşedinte, vă mulţumesc pentru această dezbatere încurajatoare şi constructivă. Sunt convinsă că, datorită acestui impuls, programul MEDIA Mundus, care a fost tratat cu precizie astăzi, nu doar se va bucura de un mare succes, ci va putea şi mobiliza sprijin suplimentar în anii următori.

Toţi cei care deplâng, pe bună dreptate, lipsa sau prezenţa insuficientă a culturii europene în lume, nu pot decât să întâmpine cu bucurie programul MEDIA Mundus şi să voteze cu entuziasm în favoarea acestuia. Este un exemplu excelent care ilustrează felul în care putem transmite mesajul nostru cultural în întreaga lume. Iată de ce vă solicit, cu toată convingerea, să transmiteţi în mod energic acest mesaj guvernelor noastre. Promovarea culturii europene în colaborare nu înseamnă mai puţină identitate naţională pentru toate ţările noastre şi state membre ale Uniunii Europene. Mai degrabă, aceasta le întăreşte identitatea naţională specifică şi reuneşte cultura noastră europeană astfel încât să putem fi un ambasador mai eficient în lume.

Pe această notă, aş dori să vă mulţumesc tuturor. Îi invit pe toţi cei care doresc să discute despre cum se poate realiza acest lucru la barul deputaţilor.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele − Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc astăzi la ora 12.

 

7. Proiect de regulament al Comisiei privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea substanțelor chimice precum şi restricţiile aplicabile acestor substanţe (REACH), în conformitate cu anexa XVII (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea orală adresată Comisiei de dl Ouzký şi dl Sacconi, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitoare la proiectul de regulament al Comisiei privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), în ceea ce priveşte anexa XVII (O-0071/2009 – B6-0230/2009).

 
  
MPphoto
 

  Guido Sacconi, autor. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dezbaterea de astăzi este deosebit de importantă, după cum ştim cu toţii, din două motive: în primul rând, deoarece este vorba despre una dintre substanţele care a provocat cele mai multe vătămări şi morţi în rândul cetăţenilor şi lucrătorilor din fabricile în care este utilizată şi produsă, şi anume azbestul. În al doilea rând, deoarece dezbatem una dintre primele măsuri de punere în aplicare a acestui regulament extrem de important care, într-un fel, a marcat această legislatură, adică regulamentul REACH.

Întrebarea pe care am adresat-o şi proiectul de rezoluţie asupra căruia vom vota astăzi – permiteţi-mi să precizez de la început, pentru a linişti Comisia şi pe dl vicepreşedinte Tajani, care este prezent aici în numele acesteia – nu constituie o opoziţie la adresa propunerii de regulament de punere în aplicare pe care Comisia l-a adoptat cu privire la acest aspect. Mă refer la punctul 2.6 din respectivul proiect de măsură, care furnizează anexa 17 omisă, care ar fi trebuit să reproducă prevederile anexei 1 la Directiva 76 – directiva privind substanţele periculoase, care va fi înlocuită de REACH şi deci abrogată – acest punct 2.6 extinde interdicţia în ceea ce priveşte comercializarea fibrelor de azbest şi a produselor care conţin azbest.

Totuşi, adevărul este că în aceeaşi decizie există derogări care pot fi acordate de anumite state membre – amintim că e vorba de patru state membre – prin care se pot menţine pe piaţă articole lansate înainte de 2005, precum şi diafragme care conţin azbest crisotil, utilizate în producţie în centralele electrolitice existente. Posibilitatea de a utiliza aceste derogări este, bineînţeles, condiţionată de respectarea de către statele membre a tuturor reglementărilor comunitare privind protecţia lucrătorilor, ceea ce, în practică, înseamnă că aceste centrale, odată ajunse la finalul ciclului de viaţă, nu cauzează probleme de sănătate lucrătorilor.

Există un motiv pentru care nu ne opunem acestui aspect: e adevărat că aceste derogări există, dar trebuie să recunoaştem că un mecanism, ca să spunem aşa, a fost prevăzut de Comisie, prin care cu timpul – în 2012 mai exact – aceste derogări vor fi revizuite prin rapoarte care urmează a fi întocmite de statele membre vizate, pe baza cărora Agenţia europeană pentru produse chimice va pregăti un dosar care să prevadă retragerea treptată a acestor derogări.

Aşadar nu ne opunem, dar dorim desigur, prin rezoluţia noastră, să oferim un stimulent puternic Comisiei pentru ca aceasta să fie puţin mai îndrăzneaţă, să meargă puţin mai departe şi puţin mai repede, am putea spune, ţinând cont mai presus de toate de faptul că există deja alternative la azbestul crisotil, cel puţin în cazul centralelor de înaltă tensiune şi, într-adevăr, societăţile implicate au lansat programe de cercetare promiţătoare pentru găsirea de alternative şi în cazul centralelor de joasă tensiune.

Stimulentul şi contribuţia noastră au două obiective. Primul obiectiv este stabilirea unei date, un termen limită – noi propunem 2015 – până la care să fie eliminate aceste derogări, lansând o adevărată strategie de retragere, care să includă măsuri care vor fi necesare la momentul respectiv în vederea demolării în siguranţă a acestor centrale şi, de asemenea, a garantării siguranţei în ceea ce priveşte exportul.

În cele din urmă, al doilea lucru pe care îl solicităm Comisiei – şi am aprecia să primim un răspuns şi în legătură cu acest aspect – se referă la un punct care este critic după părerea noastră, şi anume faptul că nu a fost încă adoptată o listă comunitară de articole care conţin azbest în cazul cărora se aplică o derogare; solicităm aşadar această listă, bineînţeles cât mai curând posibil, până în 2012, pentru a permite un control sporit şi o mai bună înţelegere.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei.(FR) Dle preşedinte, onorabili membri, permiteţi-mi, în primul rând, să îmi cer scuze în numele colegilor mei, vicepreşedintele Verheugen şi dl Dimas, care, din păcate, nu pot fi alături de noi în această dimineaţă, pentru a lua parte la dezbatere. Ştiu că dl Verheugen a avut discuţii intense şi fructuoase cu raportorul, dl Sacconi, căruia aş dori să îi mulţumesc pentru munca sa excelentă – spun aceasta şi la nivel personal.

Comisia este de acord în totalitate cu obiectivele privind sănătatea umană şi profesiile ecologice, pe de o parte, prin prevenirea oricărei expuneri la azbest şi, pe de altă parte, lucrând în scopul interzicerii totale a utilizării azbestului, sub toate formele sale.

În cadrul Uniunii Europene există reglementări foarte stricte privitoare la comercializarea, utilizarea, exportul şi depozitarea fibrelor de azbest. Comercializarea şi utilizarea tuturor fibrelor de azbest au fost interzise deja în totalitate, prin Directiva 1999/77/CE.

În privinţa altor utilizări, statele membre pot permite utilizarea unei forme de azbest crisotil în instalaţiile de electroliză care erau deja în funcţiune în 1999, până la momentul în care acestea ajung la finalul duratei de utilizare economică şi se furnizează substituenţi potriviţi, care nu conţin azbest.

Patru state membre folosesc această derogare. O revizie din 2006-2007 a indicat că toate limitele de expunere la locul de muncă au fost respectate şi că nu exista în acel moment o alternativă disponibilă pentru unele procese foarte specifice. Această limită existentă va fi încorporată în anexa XVII a regulamentului REACH, iar derogarea pentru diafragmele ce conţin crisotil va fi revizuită din nou în 2011.

În iunie 2011, statele membre vor trebui să raporteze cu privire la eforturile lor de a dezvolta diafragme fără crisotil, la măsurile întreprinse pentru protecţia lucrătorilor şi la sursele şi cantităţile de crisotil utilizate. Comisia îi va solicita apoi Agenţiei europene pentru produse chimice să examineze informaţiile trimise, în vederea abrogării acestei derogări.

Directiva 87/217/CEE a Consiliului privind prevenirea şi reducerea poluării mediului cu azbest stipulează măsuri pentru controlul emisiilor de azbest în timpul anumitor operaţiuni de demolare, decontaminare şi debarasare, pentru a se asigura că acele activităţi nu vor cauza poluare, cu fibre sau praf de azbest.

Directiva 83/477/CEE, modificată prin Directiva 2003/18/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă, conţine o serie de măsuri pentru asigurarea protecţiei adecvate a sănătăţii lucrătorilor, în cazul în care aceştia se confruntă cu riscuri legate de expunerea la fibrele de azbest. Înainte de a executa lucrări de demolare sau de îndepărtare a azbestului, întreprinderile trebuie să facă dovada capacităţii lor în acest domeniu. Înainte de a executa lucrări de demolare sau de îndepărtare a azbestului, acestea trebuie să elaboreze un plan care să specifice măsurile de care este nevoie pentru a se asigura că lucrătorii nu sunt expuşi la o concentraţie de azbest în suspensie în aer de peste 0,1 fibre pe cm3 măsurată în raport cu o medie ponderată în timp pe o perioadă de 8 ore.

Directiva-cadru 2006/12/CE privind deşeurile şi Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri, în acord cu hotărârea Consiliului privind criteriile pentru deşeurile acceptate în vederea depozitării, obligă statele membre să asigure depozitarea controlată a fibrelor de azbest şi a echipamentelor care conţin fibre de azbest. Statele membre trebuie să se asigure că deşeurile sunt recuperate sau distruse fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a necesita utilizarea unor procese sau metode care ar putea afecta mediul înconjurător.

Există cerinţe detaliate privitoare la procesul de eliminare şi depozitare a azbestului; de exemplu, zona de depozitare trebuie reacoperită în fiecare zi şi înaintea fiecărei operațiuni de compactare. Depozitul de deşeuri trebuie să fie reacoperit cu un strat final pentru a preveni dispersarea fibrelor. Trebuie să se adopte măsuri pentru a preveni orice utilizare a terenului după închiderea depozitului de deşeuri. Orice exporturi potenţiale de fibre de azbest sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 689/2008 şi, din 2005, a existat o singură notificare privind cazul unui export de fibre de azbest din Uniunea Europeană către un stat terţ.

În plus, hotărârile privitoare la azbest care figurează în anexa XVII a REACH sunt destinate interzicerii producţiei de fibre de azbest în interiorul Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că exporturile vor dispărea de la sine. Deşeurile care conţin azbest sunt deşeuri periculoase. Convenţia de la Basel şi Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 privind transferurile de deşeuri interzic exportul deşeurilor de azbest către ţările care nu sunt membre ale OECD. Cu privire la transferurile între statele membre ale Uniunii Europene şi cele membre ale OECD, acestea sunt supuse unei notificări prealabile în formă scrisă, precum şi unei proceduri de acordare a consimţământului.

Pentru a încheia, în lumina acestor aspecte, vă pot asigura că Comisia va examina dacă există motive pentru a propune alte măsuri legislative privind depozitarea controlată a fibrelor de azbest şi la decontaminarea sau depozitarea echipamentelor care conţin fibre de azbest, care depăşesc legislaţia aplicabilă, atât pentru administrarea deşeurilor, cât şi pentru protecţia lucrătorilor.

vicepreşedinte al Comisiei (IT) Dle preşedinte, onorabili membri, cu privire la lista articolelor care conţin azbest, care pot fi autorizate pe piaţa secundară, aceasta nu este încă disponibilă – pentru a răspunde imediat la întrebarea dlui Sacconi – însă Comisia intenţionează să revizuiască situaţia în 2011 pentru a elabora o listă armonizată valabilă în întreaga Uniune Europeană. Prin urmare, sper că am răspuns solicitării dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Anne Ferreira, în numele Grupului PSE. – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, după cum s-a afirmat deja, în 1999 Uniunea Europeană a adoptat o directivă privind interzicea azbestului începând cu data de 1 ianuarie 2005, permiţând însă o derogare pentru diafragmele utilizate pentru celulele de electroliză existente, până ce acestea ajungeau la finalul duratei lor de utilizare economică.

Această derogare, care a trebuit să fie reexaminată înainte de 1 ianuarie, avea ca scop să permită întreprinderilor vizate să elaboreze planuri pentru încetarea folosirii azbestului. Iată-ne astăzi, cu o întârziere de 18 luni; este aşadar timpul să facem progrese. Este adevărat că, parte a revizuirii anexei XVII a REACH, Comisia propune extinderea interdicţiei actuale privitoare la utilizarea şi comercializarea fibrelor de azbest şi a produselor care conţin aceste fibre, însă menţine opţiunea ca azbestul să fie utilizat în instalaţiile de electroliză din fabrici, fără impunerea unei limite temporale, chiar dacă există alternative fără azbest care sunt folosite de numeroase întreprinderi.

Mai mult, Comisia adoptă o prevedere care permite comercializarea articolelor care conţin azbest, în conformitate cu un sistem care poate varia de la o ţară la alta. Acest lucru este inacceptabil, de vreme ce utilizarea acestui produs a cauzat un mare număr de îmbolnăviri legate de expunerea la fibrele de azbest. Mai mult decât atât, numărul oamenilor care decedează ca urmare a acestor îmbolnăviri este foarte probabil să continue să crească în următorii ani, deoarece acest produs era încă utilizat până cu câţiva ani în urmă. Efectele azbestului asupra sănătăţii sunt cunoscute de multă vreme.

Aş dori să adaug că decizia Comisiei subminează anumite prevederi ale REACH, nu în ultimul rând, principiul substituţiei; este un semnal negativ, care a fost transmis şi celorlalte întreprinderi. Actuala criză economică nu poate justifica această prelungire.

Mai mult, această poziţie a Comisiei, care beneficiază de susţinerea majorităţii statelor membre din Consiliu, este în contradicţie cu poziţia Uniunii Europene, care are drept scop introducerea unei interziceri a azbestului la nivel mondial.

Mai am un singur aspect, înainte de a încheia: Confederaţia europeană a sindicatelor susţine în prezent faptul că nu a fost consultată cu privire la această chestiune şi sugerează că doar anumite întreprinderi s-au exprimat şi au fost luate în considerare. Comisia, la rândul său, susţine contrariul. Aţi putea clarifica această chestiune pentru noi?

 
  
MPphoto
 

  Satu Hassi, în numele Grupului Verts/ALE.(FI) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, istoria azbestului este una tristă şi o poveste plină de învăţăminte despre ceea ce se poate întâmpla atunci când principiul precauţiei este trecut cu vederea. Azbestul a fost utilizat iniţial ca material cu excelente proprietăţi tehnice, iar apoi, mai târziu, s-a observat că acesta produce moartea oamenilor. De exemplu, în ţara mea, numărul anual de decese cauzate azbestului nu a scăzut încă. Oricum, este nevoie de până la 40 de ani pentru ca boala să evolueze.

Scopul rezoluţiei pe care o discutăm nu este de a infirma decizia de comitologie la care se referă. Cred că cele mai importante puncte ale sale sunt paragrafele 8 şi 9, privitoare la ideea conform căreia Comisia ar trebui să înainteze o propunere legislativă la un anumit moment din acest an, cu privire la modul în care azbestul, fibrele de azbest, cât şi echipamentele şi structurile care îl conţin, ar trebui să fie distruse în întregime.

Desigur, avem încă un număr mare de clădiri, incluzând clădiri publice, nave, fabrici şi staţii de producere a energiei electrice, care au structuri ce conţin azbest şi, de exemplu, oamenii sunt expuşi la acesta atunci când se renovează clădirile, dacă nu se iau măsuri stricte de protecţie. Aceste structuri care conţin azbest trebuie să fie identificate şi demolate, iar azbestul trebuie distrus în siguranţă şi într-un mod în care oamenii să nu mai fie expuşi din nou la el.

Ar trebui să tragem învăţăminte din trista poveste a azbestului şi a experienţelor noastre cu acesta, atunci când abordăm noi riscuri de sănătate sau riscuri deja prezente. De exemplu, cercetătorii în domeniul tuburilor din nano carbon au precizat că efectele acestora asupra sănătăţii sunt foarte asemănătoare cu cele ale azbestului. Din acest motiv, trebuie să învăţăm o lecţie din experienţa noastră şi trebuie să acţionăm în conformitate cu principiul precauţiei, spre exemplu, în momentul în care adoptăm instrumente legislative de bază cu privire la nanomateriale.

 
  
MPphoto
 

  Vittorio Agnoletto, în numele Grupului GUE/NGL. – (IT) Dle preşedinte, dle Tajani, doamnelor şi domnilor, se pare că miile de decese produse deja de azbest şi zecile de mii de oameni supuşi riscului de a muri în anii ce vor urma din cauza expunerii progresive la azbest – perioada de latenţă, după cum ştim, poate fi de 15 sau chiar 20 de ani – nu au nicio importanţă.

Se pare că procesul Eternit, care a început în Torino, privind evenimentele de la Casale Monferrato, unde nu a existat nicio familie care să nu fi suferit pierderi, nu are nicio importanţă. Azbestul ar fi trebuit interzis din punct de vedere operaţional de către statele membre, aplicându-se directiva din 1999. Statele membre ar fi trebuit să ia toate măsurile posibile de precauţie pentru a proteja lucrătorii expuşi, aplicând directiva din 2003, închizând fabricile, neutralizând locaţiile contaminate şi oferind compensaţii victimelor şi locuitorilor locali. Acest lucru nu s-a întâmplat peste tot. S-a făcut puţin sau chiar nimic.

Am menţionat deja procesul din Torino, în care au fost acuzaţi patronii elveţieni şi belgieni. Toată lumea ştia despre aceste lucruri, însă s-au adoptat foarte puţine măsuri şi, mai presus de toate, industria s-a eschivat de la responsabilităţile sale, funcţionând graţie lacunelor create de inerţia autorităţilor publice. Această inerţie poate fi observată în evenimentele din Italia, din Brioni, unde nu s-a îndepărtat azbestul, în Porto Marghera şi în Cengio, unde încă mai au loc decese. Astăzi, industria îi solicită Comisiei să accepte încă o exceptare de la regulamentul REACH 2006, deja acordată pentru o perioadă limitată, pentru fibrele din azbest crisotil.

Este adevărat, instalaţiile de electroliză cu voltaj scăzut reprezintă un procent limitat, existând numai câteva astfel de instalaţii, însă, în momentul în care industriaşii pretind că este imposibil să se folosească o altă alternativă, atunci instalaţiile ar trebui închise. Poate fi considerat şantaj, însă în Suedia s-au găsit alternative la acest proces, folosindu-se ca înlocuitor tehnologii bazate pe membrane care nu conţin azbest, la voltaj scăzut, iar o soluţie similară a fost de asemenea adoptată şi pentru producerea hidrogenului. De ce „da” în unele state şi „nu” în altele? Deoarece în lupta îndelungată de a interzice PCB-urile (bifenilii policlorinaţi), au existat numeroase omisiuni şi tehnici de frânare, susţinute chiar de către Directoratul General pentru întreprinderi şi industrie al Comisiei Europene. Nici în acest caz nu s-a dat un exemplu bun.

Directiva din 1999 care interzice azbestul stipulează că revizuirea acestei autorizaţii ar trebui precedată de un aviz din partea Comitetul științific pentru toxicitate, care nu a fost niciodată emis. Acesta să fie modul în care Comisia respectă directivele? Ca să nu mai vorbim de uniunile sindicale, care afirmă că nici măcar nu au fost consultate vreodată.

Parlamentul European îşi aduce aportul pentru a compensa erorile altora. Această rezoluţie face apel la Comisie să umple, până în 2009, un gol legislativ privind interzicerea produselor de mâna a doua care conţin azbest; părţi de acoperiş, piese de avion şi oricare alte lucruri care trebuie aruncate odată pentru totdeauna. Totuşi, s-au stabilit date precise pentru o strategie vizând interzicerea tuturor tipurilor de azbest până în 2015, însă aceste obiective au fost deja stabilite în 1999. Au trecut zece ani şi decesele au continuat.

Una dintre primele iniţiative ale acestui mandat parlamentar a fost cea a Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, care a făcut apel la înfiinţarea unui fond comunitar pentru despăgubirea victimelor şi la fonduri ad hoc pentru decontaminare. Aceasta a fost o cerinţă specifică adresată Comisiei, care, în schimb, se pliază în prezent în faţa dorinţelor multinaţionalelor. Cu toate acestea, trebuie să mergem mai departe în direcţia unei acţiuni şi unor angajamente practice. Numai când acestea se vor realiza, începând cu cererile cuprinse în rezoluţia în cauză, vom putea fi mai înţelegători. În prezent, această voinţă nu este evidentă, aşadar vom vota împotriva acordării acestei scutiri.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Dl Bowis are cuvântul. Ne exprimăm deosebita afecţiune şi respectul faţă de dumnealui şi ne bucurăm să vedem că şi-a revenit.

 
  
MPphoto
 

  John Bowis, în numele Grupului PPE-DE. – Dle Preşedinte, sunteţi foarte amabil. Vă mulţumesc pentru aceste cuvinte. Este bine să te întorci pentru ultima mea săptămână în cadrul acestui Parlament – şi al oricărui alt parlament. Cred că 25 de ani de participare la viaţa politică sunt suficienţi.

Cu această ultimă ocazie, doresc să spun că mulţi dintre cei care suntem prezenţi în acest plen am investit mult din noi înşine în procesul REACH: Guido Sacconi şi mulţi alţi colegi au pus bazele unui cadru mai bun şi mai sigur pentru substanţele chimice. Mesajul meu către Parlamentul viitor este următorul: „Fiţi vigilenţi; urmăriţi cu atenţie procesul”.

În acelaşi mod, după cum a spus Satu Hassi, avem o istorie îndelungată în ceea ce priveşte azbestul şi avem un sentiment foarte puternic că trebuie să fim atenţi la aceasta. Când zăceam pe patul de spital, pentru operaţia de bypass şi plângându-mi de milă, urmăream la televizor cutremurul din Italia, fapt care m-a făcut să mă îndepărtez de problemele mele. Însă, de asemenea, mi-a reamintit în respectivul context că, atunci când se produce un dezastru ca acesta, este posibil să se elibereze azbest în atmosferă. Azbestul este adesea sigur, atâta vreme cât este acoperit. De îndată ce iese la suprafaţă, apar şi pericolele, aşadar unul dintre mesaje trebuie să fie să ne concentrăm asupra zonelor de risc din Uniunea Europeană pentru a vedea unde ar trebui să evidenţiem riscul şi să îl monitorizăm pe viitor.

Spunând acestea, aş dori să le mulţumesc colegilor mei pentru prietenia, susţinerea şi mesajele dumnealor din ultimele săptămâni. Voi preţui foarte mult cei 10 ani petrecuţi în acest Parlament şi voi privi cu interes la modul în care următorul Parlament continuă proiectele pe care poate noi am putut să le începem.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Vă mulţumesc foarte mult, dle Bowis. Vă puteţi odihni liniştit, fiind asigurat că mulţi dintre noi îşi vor aminti mereu de dumneavoastră şi vă vor fi recunoscători pentru efortul şi implicarea dumneavoastră în Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Guido Sacconi, autor. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, acestea sunt întocmai şi sentimentele mele. Aş dori, la rândul meu, să fac un comentariu personal.

Totuşi, mai întâi de toate, trebuie să recunosc că răspunsul Comisiei la întrebările specifice pe care la punem în rezoluţia noastră a fost pozitiv, în mare parte. Desigur, Parlamentului următor îi va reveni sarcina de a verifica şi de a se asigura că angajamentele subliniate sunt îndeplinite, în intervalele de timp prevăzute.

Într-o notă personală, aş dori să afirm două lucruri. Mai întâi, adresez cele mai bune urări către dl Bowis, alături de care am lucrat mult timp. Poate că noi doi am putea forma un club al observatorilor din Parlamentul European, pentru urmărirea acestor probleme pentru care am muncit atât de mult împreună şi am văzut rezultate frumoase, cred eu.

În al doilea rând, trebuie să spun, oarecum simbolic, că ultimul meu discurs din acest plen va fi pe marginea REACH şi a aplicării sale,căruia i-am dedicat timp încă de la începutul acestui mandat parlamentar, când se părea că nu vom putea ajunge niciodată la finalul acelui drum legislativ, ei bine, aceasta arată că sunt un om norocos, care a avut de asemenea şansa de a cunoaşte oameni ca dumneavoastră şi ca dl preşedinte; lucrând împreună, am ajuns la o înţelegere reală şi am realizat ceea ce eu consider că sunt rezultate cu adevărat semnificative pentru cetăţenii europeni.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, dle Sacconi. Vă asigur că şi nouă ne veţi lipsi, în privinţa muncii şi dedicării dumneavoastră. Permiteţi-mi să vă urez noroc şi fericire în eforturile dumneavoastră viitoare, care, sunt sigur, vor continua în acelaşi stil cu care ne-aţi obişnuit deja.

 
  
MPphoto
 

  Antonio Tajani, vicepreşedintele Comisiei.(IT) Dle preşedinte, onorabili membri, aş dori la rândul meu, înainte de finalizarea acestei dezbateri, să le mulţumesc dlui Sacconi şi dlui Bowis şi fac aceasta în calitate de fost coleg de clasă al dumnealor, după ce am lucrat eu însumi, atâţia ani în cadrul acestui Parlament.

Aş dori să le mulţumesc pentru munca pe care au depus-o şi pentru că au participat la diversele alianţe care au făcut cinste Parlamentului nostru. Aşadar, în calitate de deputat în Parlamentului European şi, astăzi, în calitate de comisar şi vicepreşedinte al Comisiei, le mulţumesc pentru contribuţia extrem de valoroasă pe care au adus-o la lucrările Parlamentului, arătând că pot exista – în ciuda celor spuse de unii jurnalişti în anumite momente – reprezentanţi buni, care se alătură şi slujesc instituţiile care reprezintă o jumătate de miliard de europeni. Aşadar, pentru acest motiv, doream să le mulţumesc, în acest ultim discurs din actualul mandat parlamentar în calitate de comisar.

După cum spuneam, doream oricum să le mulţumesc domnului Sacconi, în calitate de membru al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, pentru că a adus în discuţie această problemă cheie, cât şi dlui Bowis, al cărui discurs şi comentarii au arătat cât este de important acest subiect pentru toţi cetăţenii. Cred şi sper că această dezbatere a reuşit să risipească orice îndoieli şi îngrijorări: Comisia va raporta în mod regulat Parlamentului cu privire la aplicarea regulamentului şi, permiteţi-mi să fiu clar, nu va face compromisuri cu privire la protecţia lucrătorilor, la sănătate şi la mediu.

În raport cu remarcile făcute de dna Ferreira şi de dl Agnoletto, aş dori să evidenţiez, în numele Comisiei, că a fost consultată Confederaţia europeană a sindicatelor, iar lucrătorii din industria chimică au declarat îndeosebi că sunt în favoarea păstrării scutirii.

Aş dori de asemenea să evidenţiez faptul că nu este adevărat că nu există limite de timp, de vreme ce scutirea este revocată atunci când un produs alternativ devine disponibil. De asemenea, permiteţi-mi să vă reamintesc că Comisia va desfăşura o revizuire generală în 2011. Vă mulţumesc din nou pentru comentariile dumneavoastră şi pentru munca dificilă depusă cu privire la o chestiune atât de delicată cum este sănătatea lucrătorilor şi, aş spune, sănătatea tuturor cetăţenilor UE.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Pentru a încheia dezbaterea, am primit o propunere de rezoluţie(1), în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc astăzi la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Seeber (PPE-DE), în scris. (DE) Trebuie să întâmpinăm fără rezerve reducerile suplimentare de azbest în Europa.

Deoarece efectele cancerigene ale fibrelor de azbest sunt cunoscute de zeci de ani, iar UE a introdus de asemenea o interdicţie privitoare la utilizarea acestei substanţe dăunătoare în noile produse în anul 2003, ultimele rămăşiţe ale utilizării azbestului ar trebui acum să dispară treptat din Europa.

Majoritatea statelor membre aleg deja metode alternative. Mai ales în domeniul instalaţiilor de electroliză, se pot utiliza adesea alte materiale, ca o alternativă la azbest.

În lumina unei conştientizări din ce în ce mai crescute din partea europenilor, a problemelor de sănătate şi a standardelor foarte înalte de protecţie a mediului şi a sănătăţii din Europa, este inacceptabil ca substanţele cancerigene să fie încă în circulaţie în Europa.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.


8. Norme comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0274/2009) elaborat de dl Costa, în numele Comisiei pentru transport şi turism, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 95/93 privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare [COM(2009)0121 – C6-0097/2009 – 2009/0042(COD)].

 
  
MPphoto
 

  Paolo Costa, raportor.(IT)Dle preşedinte, dle Tajani, doamnelor şi domnilor, am plăcerea de a deschide această dezbatere cu o concluzie, să spun aşa, prin care recomand plenului, în acest moment, să adopte modificarea înaintată de mine şi de toţi reprezentanţii grupului din cadrul comisiei, pentru a încheia acest raport la prima lectură şi pentru a obţine astfel aprobarea regulamentului.

Facem acest lucru cu mult simţ de răspundere. Cred că vicepreşedintele Tajani va fi de acord că modul în care am încercat să răspundem unor nevoi şi dificultăţi obiective ale companiilor aeriene din acest moment – permiţându-le să îşi reţină sloturile orare chiar dacă nu le folosesc în timpul sezonului estival din acest an – reprezintă o măsură necesară, însă foarte dură, o măsură care trebuie rafinată.

Trebuie rafinată deoarece am văzut, în scurtul interval de timp care a fost permis discuţiilor, că există interese diferite, toate legitime de altfel, ale companiilor aeriene, că există companii care aşteaptă să le înlocuiască pe altele, în cazul în care primele nu au posibilitatea de a-şi respecta angajamentele, că există acum interese distincte între companiile aeriene şi aeroporturi, lucru care nu se întâmpla cu puţin timp în urmă şi, mai presus de toate, că există interese ale pasagerilor, în mod deosebit ale celor deserviţi de aeroporturi şi companii aeriene în regiunile cele mai îndepărtate, care ar fi supuşi unui risc mai mare dacă alegerea de a reţine sau de a elimina sloturile orare ar depinde numai de profitabilitatea acestora pentru companiile respective.

Acestea sunt probleme pe care nu le-am putut aborda decât foarte rapid, însă pe care le-am supus discuţiei. În mod esenţial, am simţit că trebuia să ne confruntăm cu problema de bază, aceea de a considera sloturile orare, aşa cum se cuvine, ca fiind bunuri publice care pot fi alocate sau garantate operatorilor privaţi, cum ar fi companiile aeriene şi aeroporturile, însă care nu pot fi transferate pe post de proprietate.

Aceasta este o temă foarte delicată, una pe care cred că va trebui să o mai reanalizăm. Trebuie să spun că motivul, sau compromisul potrivit, dacă vreţi, care stă la baza adoptării rapide de către noi a propunerii în formele care vor fi prezentate aici, rezidă în a ne asigura că Comisia îşi va onora angajamentul de a reveni asupra acestui subiect într-o manieră mai completă şi mai detaliată, pentru a combate odată pentru totdeauna o chestiune crucială nu numai pentru depăşirea crizei actuale, ci şi pentru finalizarea procesului de restructurare şi liberalizare a pieţei aeriene globale şi pentru construirea unei pieţe aeriene mai bune în interiorul Europei.

De aceea, combinând cerinţele actuale cu nevoile pe termen mai lung, mă simt capabil să recomand ca acest raport să fie adoptat.

De asemenea, în cele 20 de secunde care mi-au rămas, dle Preşedinte, voi profita de atmosfera acestei ultime zi de şcoală pentru a le mulţumi colegilor mei de clasă şi celor cu care am avut ocazia de a lucra în ultimii zece ani, de vreme ce acum am marea plăcere de a-mi încheia ultima zi la Strasbourg cu ultima, însă cu siguranţă nu cea din urmă, contribuţie a mea.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, dle Costa, şi felicitări pentru munca dumneavoastră de calitate. Numele dumneavoastră este legat de o serie de rapoarte importante şi eforturile dumneavoastră au jucat un rol în istoria recentă a Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Antonio Tajani, vicepreşedintele Comisiei.(IT) Dle preşedinte, onoraţi membri, încă o dată, în calitate de fost membru al acestui plen, aş dori să îi mulţumesc Comisiei pentru transport şi turism şi preşedintelui său pentru munca lor productivă din timpul în care eram deputat european şi pentru cooperarea pe care mi-au arătat-o din momentul în care am avut onoarea de a fi numit şi confirmat în funcţie de către Parlament, pe post de comisar european pentru transport. Acest parteneriat fructuos, doamnelor şi domnilor, poate fi observat din nou şi astăzi şi de aceea trebuie să îi mulţumesc Parlamentului încă o dată, în special comisiei pentru transport, prezidată de dl Costa, pentru rapiditatea cu care s-au ocupat de propunerea Comisiei Europene privitoare la sloturile orare.

O serie de evenimente – criza economică, criza financiară, noul tip de virus al gripei A – agravează şi mai mult situaţia din industria transporturilor aeriene, iar această situaţie demonstrează cât sunt de urgente şi de indispensabile măsurile de suport, nu numai pentru companiile aeriene, ci de asemenea şi pentru angajaţii acestora.

În lumina acestor lucruri, împărtăşesc îngrijorarea dlui Costa. Propunerea Comisiei nu este o soluţie definitivă. Este poate o propunere care a avut ca scop să facă faţă unei situaţii de urgenţă, însă care va trebui mai apoi să fie reexaminată în detaliu pentru a reproiecta întregul sistem; de fapt, la data de 15 aprilie, ca răspuns la îngrijorările şi comentariile dlui Costa, l-am informat, în calitate de preşedinte al comisiei, că Directoratul General pentru energie şi transport al Comisiei pregăteşte deja prezentarea unei propuneri, cât de curând, pentru revizuirea regulamentului.

Norma pentru utilizarea sloturilor a fost deja suspendată de două ori în trecut pentru a contracara crizele. Este un răspuns global la o criză globală, un răspuns care, în mod clar, nu afectează unul sau două state membre, ci afectează sistemul de transport aerian din întreaga Uniune Europeană şi, în alte circumstanţe grave – atacurile de la 11 septembrie şi criza SRAS (sindromul respirator acut sever) – s-au luat măsuri similare. Criza care a lovit în prezent industria transporturilor aeriene este probabil mai gravă decât acestea şi, până în acest moment, nu avem indicii despre momentul în care vom începe să vedem îmbunătăţiri.

Realitatea este că traficul este în declin continuu. Suspendarea regulii „foloseşte sau pierzi” pentru sezonul estival va aduce beneficii tuturor companiilor, europene sau de altă provenienţă, fără nicio discriminare, după cum au indicat IATA şi alte companii din afara spaţiului european. Sunt sigur că această măsură, care va fi pentru o perioadă de timp limitată şi care este o excepţie – suspendarea va intra de fapt în vigoare începând cu data de 29 martie şi până în data de 26 octombrie a anului curent, pentru a permite apoi sloturilor orare să fie reţinute pentru perioada estivală a anului următor – va oferi un moment de respiro tuturor companiilor, permiţându-le să facă faţă scăderii cererii.

Va preîntâmpina de asemenea situaţii paradoxale, cum ar fi cazul actual, în care companiile sunt forţate să efectueze zboruri fără pasageri pentru a nu îşi pierde sloturile, lucru pe care îl consider a fi complet inacceptabil, nu numai dintr-o perspectivă ecologică, ci este un lucru dăunător şi pentru resursele financiare ale companiilor aeriene – şi ştim că atunci când un sector se află în dificultate, acelaşi lucru se întâmplă şi angajaţilor acesteia.

Sunt convins că această măsură este necesară şi urgentă, de aceea nu pot să nu susţin compromisul la care au ajuns Parlamentul şi Consiliul, care va da posibilitatea ca propunerea să fie adoptată imediat. Din acest motiv, aş dori să îi mulţumesc din nou preşedintelui comisiei pentru transport şi întregului Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Georg Jarzembowski, în numele Grupului PPE-DE. – (DE) Dle preşedinte, dle Tajani, doamnelor şi domnilor, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni susţine suspendarea unică a normei utilizării minime de 80% pentru drepturile de decolare şi aterizare în aeroporturi, acordată companiilor aeriene pentru programul de zbor din vara lui 2010 şi îi mulţumim raportorului, dl Costa, pentru tratarea rapidă şi eficientă a acestui dosar.

Suspendarea oferă acum posibilitatea companiilor aeriene de a elimina zborurile în conformitate cu cererea în scădere, dincolo de limita planificată a utilizării minime, fără a-şi pierde drepturile de decolare şi aterizare pentru sezonul următor. După părerea mea, acest lucru este justificat o singură dată, pentru o singură perioadă, aşa cum a precizat vicepreşedintele, deoarece a existat un colaps imprevizibil al numărului pasagerilor, cauzat de criza financiară şi economică internaţională şi deoarece companiile aeriene nu pot prevedea încă evoluţia numărului pasagerilor în viitor. Suspendarea ajută de asemenea la protejarea mediului înconjurător, deoarece companiile aeriene ar putea să se simtă obligate să piloteze avioane pe jumătate goale numai pentru a-şi păstra sloturile orare.

Dle preşedinte, dle vicepreşedinte, iniţial, Grupul PPE-DE a respins regulamentul propus tot de dumneavoastră, de a da posibilitatea Comisiei, fără o codecizie reală din partea Parlamentului, să solicite suspendarea regulii în mod simplu, prin procedura de comitologie. Credem că, dacă intenţionaţi să faceţi o astfel de propunere pentru planul de zbor din timpul iernii, Parlamentul va trebui să o examineze cu atenţie, deoarece va trebui să luăm în calcul cu mai multă atenţie interesele numeroaselor tipuri diferite de companii aeriene, precum şi interesele aeroporturilor şi pasagerilor. Spunem „da” unei suspendări unice, însă „nu” posibilităţii de prelungire fără implicarea Parlamentului.

Cu toată sinceritatea, cred că, în condiţiile în care se pare că gripa porcină nu este la fel de virulentă aşa cum ne temeam la început, companiile aeriene vor trebui, în cele din urmă, să poată anticipa la ce număr de pasageri şi legături să se aştepte în decursul anilor următori. Trebuie să ne aşteptăm ca companiile aeriene să prezinte planuri realiste, astfel încât aeroporturile să aibă posibilitatea de a oferi sloturile orare nefolosite altor companii aeriene. Trebuie să fie în interesul nostru ca aeroporturile să poată să îşi folosească capacităţile în interesul clienţilor lor, pasagerii. Am un alt comentariu privitor la noua şi fundamentala revizuire a directivei privind sloturile orare. Consider că sloturile aparţin publicului şi nu aeroporturilor sau companiilor aeriene şi, de aceea, trebuie să acordăm o atenţie deosebită acestui aspect în viitor.

Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, deoarece această dezbatere, această sesiune plenară şi activitatea mea parlamentară se apropie de final, permiteţi-mi să extind mulţumirile mele sincere şi asupra colegilor mei din Comisia pentru transport şi turism şi din secretariatul Comisiei pentru transport şi turism, precum şi preşedintelui Comisiei pentru transport şi turism şi vicepreşedintelui Comisiei, cât şi întregii sale echipe din cadrul DG TREN. Am petrecut ultimii cinci ani muncind împreună în interesul cetăţenilor Uniunii Europene. Vă voi ţine pumnii pentru ca următorii cinci ani să vă aducă în continuare aceste lucruri. Comisia pentru transport şi turism este o comisie importantă şi vă mulţumesc pentru cooperarea excelentă.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Vă mulţumesc, dle Jarzembowski, şi vă doresc mult noroc şi fericire în anii ce vor veni şi în eforturile dumneavoastră viitoare.

 
  
MPphoto
 

  Brian Simpson, în numele Grupului PSE. – Dle preşedinte, aş dori să îi mulţumesc preşedintelui nostru, Paolo Costa, nu numai pentru că a elaborat acest raport, ci şi pentru munca sa în calitate de preşedinte al comisiei din timpul ultimei perioade parlamentare. Îi suntem foarte îndatoraţi pentru munca sa.

Acest raport este un microcosmos al muncii dlui Paolo Costa, deoarece este un raport care arată în mod clar că este adesea nevoie de înţelepciunea lui Solomon, alături de abilităţile diplomatice ale Naţiunilor Unite, pentru abordarea unor astfel de detalii tehnice precum „foloseşti sau pierzi” în cazul sloturilor orare. Preşedintele nostru a fost un foarte bun Solomon şi un foarte bun diplomat al Naţiunilor Unite în tot acest timp.

Însă, din nou, industria aviaţiei civile şi-a demonstrat capacitatea de a fi dezbinată cu privire la această problemă importantă, marile companii aeriene vociferând pentru a obţine o suspendare, în timp ce companiile aeriene low cost şi aeroporturile nu solicită nicio suspendare. Ceea ce mă preocupă este faptul că marile companii aeriene, susţinute de diferitele lor alianţe, nu vor fi mulţumite de o singură suspendare, ci vor mai cere şi altele şi, cunoscând influenţa nesănătoasă, nedemocratică pe care o exercită unele dintre ele asupra acestui Parlament şi asupra parlamentelor naţionale, cred că ziua de astăzi marchează un simplu început al unui proces şi nu un sfârşit, din nefericire.

Grupul meu va susţine compromisul propus de raportorul nostru şi adoptat de Comisia pentru transport şi turism, însă subliniez faptul că această suspendare, după cum menţionează adesea colegul meu Georg Jarzembowski, clauza „foloseşti sau pierzi”, este unică pentru o singură perioadă şi nu reprezintă o undă verde pentru suspendări ulterioare. Dacă Comisia simte că este nevoie de alte suspendări, atunci acestea trebuie să fie parte a unei reglementări revizuite, implicând în totalitate Parlamentul şi respectând în întregime drepturile acestui Parlament. Este un „da” pentru dezbatere, este un „da” pentru cooperare, însă este un „nu” pentru comitologie.

Recunosc starea periculoasă cu care se confruntă industria aviatică şi companiile aeriene, în special. De asemenea, înţeleg că sloturile nu se referă doar la decolare şi la aterizare. Au devenit garanţii de capital în înregistrările financiare ale companiilor aeriene, iar raportorul nostru are dreptate când declară că acest aspect trebuie să fie reanalizat în viitor.

Suspendarea clauzei „foloseşti sau pierzi” nu va afecta aeroportul Heathrow din Londra, nici pe cele din Frankfurt, Paris Charles de Gaulle sau din Amsterdam - Schiphol, ci va afecta aeroporturile regionale care deservesc aceste centre, deoarece aceste rute vor fi suspendate de companiile aeriene. Ceea ce nu ar trebui să uite companiile aeriene este că mai există şi alte părţi interesate, în afară de ele, care vor fi afectate de această suspendare.

Deoarece situaţia economică nu este bună şi deoarece recunoaştem nonsensul pilotării unor avioane goale, îl vom susţine pe raportorul nostru cu această ocazie, însă sper că opoziţia noastră la acest aspect a fost notată, ca referinţă ulterioară, nu numai în cadrul acestei Camere, ci şi de către industria aviatică în ansamblul ei.

În fine, în calitate de coordonator socialist, le mulţumesc tuturor celor din echipa mea şi, de asemenea, colegilor mei coordonatori din alte grupuri pentru munca excelentă şi cooperarea pe care am împărtăşit-o în timpul ultimilor cinci ani. Extind de asemenea aceste mulţumiri comisarului Tajani şi a echipei sale pentru timpul în care s-a aflat în funcţia de Comisar pentru transporturi.

 
  
MPphoto
 

  Erminio Enzo Boso, în numele Grupului UEN. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, este prima dată când iau cuvântul în acest plen. Este, totuşi, prima dată, deoarece sunt un membru nou şi am văzut lucruri care nu îmi plac, şi anume că dl Costa a luat o decizie alături de comisia sa şi aflăm apoi că sunt în curs înţelegeri paralele. Pot fi chiar pe faţă, dar aceste decizii făcute totuşi în afara comisiei...

Se spune că există democraţie în Europa. Nu cred acest lucru, dle preşedinte. Democraţia ar însemna transparenţă, însă a existat puţină transparenţă în ceea ce îl priveşte pe dl Costa, în ceea ce priveşte cetăţenii din sectorul aviatic, oamenii, aeroporturile şi lucrătorii.

Se presupune că vorbim despre liberalizare, însă de fapt ne confruntăm cu un monopol. Spun acest lucru din cauza plecărilor din aeroporturile Linate şi Malpensa, care sunt monopolizate de Alitalia şi Air France. Să luăm de exemplu Linate, care se află într-o perioadă grea, cu 160 000 de posturi în dificultate. Să lăsăm Linate să fie congestionat pentru a ţine cont de aeroportul Frosinone, susţinut de subsecretarul Letta? Atunci mă întreb dacă această lipsă de servicii este furnizată din cauză că Alitalia nu are avioane destule pentru a acoperi aceste servicii şi aceste ore de lucru? Atunci, de ce nu le alocăm altor companii care pot furniza servicii?

Dl Costa a afirmat în mod corect că „Încercăm să facem tot ce ne stă în putinţă”. Sunt conştient că ar putea exista persoane care nu îl plac pe dl Costa – nu este cazul meu – însă nu trebuie, şi nu îl vor trata cu o astfel de lipsă de respect.

Vedeţi, dle preşedinte, în acest moment ne confruntăm... Iată, Linate are 126.000 pe lista de aşteptare, în timp ce Alitalia-Air France nu doresc să facă aceste călătorii. Totuşi, aeroporturile trebuie să supravieţuiască. Trebuie să reducă din costurile de zbor. De ce, de vreme ce vorbim despre dreptul public la sloturile orare de zbor, nu începem să învăţăm cum să lucreze Alitalia, Air France şi multe alte companii aeriene?

Aşadar, în această privinţă, nu vreau să existe niciun oportunism electoral. Vedeţi, dle preşedinte, aceste sisteme sunt cunoscute sub denumirea de „lobby”-uri în Europa, în timp ce în Italia noi le numim „entităţi economice”, „mafia”, „camorra” şi „ndrangheta”.

 
  
MPphoto
 

  Johannes Blokland, în numele Grupului IND/DEM.(NL) Dle preşedinte, dle Tajani, dle Costa, aceasta va fi contribuţia mea finală la o dezbatere din Parlamentul European, după o perioadă de cincisprezece ani. Pentru mine, aceasta reprezintă, aşadar, o contribuţie foarte specială şi una pe care o fac într-o dezbatere specială, o dezbatere care are ca temă suspendarea timp de şase luni a regulamentului cu privire la aşa-numitele „sloturi orare ale aeroporturilor”.

De-a lungul ultimilor ani, am încercat să promovez o politică verde în domeniul transporturilor, pentru a asigura viitorul sectorului transporturilor. Cred că, cu ocazia acestui raport, am reuşit să facem acest lucru. Scăderea pragului de la 80% la 75% nu ne va rezolva problemele. Chiar dacă îl scădem, companiile aeriene nu vor lua încă în calcul posibilitatea de a pune capăt practicii de a zbura cu avioanele goale.

Din fericire, totuşi, compromisul la care am ajuns oferă soluţii care sunt, în primul rând, bune pentru mediul înconjurător, însă oferă şi susţinere pentru sectorul aviatic, care a fost grav afectat de criza economică. În acest dosar, cred că va trebui să conchidem că este ceva în neregulă cu legislaţia actuală privitoare la sloturile orare ale aeroporturilor. Atâta vreme cât aceste sloturi rămân într-atât de lucrative încât este rentabil să pilotezi avioane goale, legislaţia actuală nu va introduce nicio diferenţă.

Pentru acest motiv, sunt bucuros să constat că textul indică că orice suspendare suplimentară a sistemului sloturilor va garanta o schimbare completă a legislaţiei. Desigur, vom avea nevoie atunci de două dosare diferite, astfel încât să se poată întreprinde rapid orice acţiune urgentă necesară şi astfel încât să ne asigurăm că a existat destul timp pentru a se face o revizuire cuprinzătoare. Aş fi interesat să aud confirmarea din partea comisarului Tajani dacă se va lua sau nu în considerare această ultimă supoziţie.

Dle preşedinte, acum aş dori să închei atât acest discurs, cât şi munca mea din acest Parlament. A fost întotdeauna o plăcere să lucrez cu colegii mei din Comisia pentru transport şi turism şi aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor mei membri pentru aceasta şi, mai ales, preşedintelui Costa, pentru raportul său, pe care îl discutăm în momentul de faţă, cât şi pentru disponibilitatea sa de a colabora în vederea ajungerii la un compromis raţional cu privire la sloturile din aeroporturi.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, dle Blokland. Vă doresc, la rândul meu, mult noroc şi fericire în ceea ce întreprindeţi pe viitor în afara Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Luca Romagnoli (NI).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, mi se pare întru totul adecvat ca scutirea de la legea comunitară actuală să le permită companiilor aeriene să îşi reţină sloturile orare.

Se propune ca această scutire să soluţioneze o criză care este evidentă pentru toată lumea şi pe care am discutat-o de multe ori. Ar trebui să ne amintim de asemenea, că aceasta este o scutire care poate într-un anumit mod, şi cred că acest lucru este pozitiv, să pericliteze preluarea de către companiile din ţările terţe care, spre deosebire de transportatorii comunitari, au adesea posibilitatea de a beneficia de ajutor din partea statului şi de alte ajutoare şi cred că şi acest lucru trebuie luat în considerare.

În rest, simpatiile mele sunt în întregime sociale, iar susţinerea mea pentru această iniţiativă ar trebui văzută în această lumină. Sunt bucuros să spun că cei care, pe de altă parte, sunt liberalişti confirmaţi, trebuie să adopte, de această dată, o abordare complet opusă; cine ştie, este posibil să îşi revizuiască atitudinea, lucru pe care aş fi foarte bucuros să îl constat.

Aşadar, profit de această ocazie – acesta va fi ultimul meu discurs din această sesiune şi este puţin probabil să mă mai întorc aici pentru următorul mandat parlamentar – pentru a le mulţumi tuturor, acelor membri care, fără nicio ezitare, mi-au permis să lucrez cu ei şi care mi-au acordat astfel, fără nicio îndoială, o experienţă incomparabilă, atât din punct de vedere personal, cât şi politic.

Vă doresc toate cele bune şi aş dori în special să le mulţumesc colegilor mei din Comisia pentru transport şi turism, preşedintelui Costa, comisarului Tajani şi tuturor membrilor din acest plen, şi aş dori să închei cu un apel la mai multă transparenţă, pe care sper că o va oferi cu adevărat următorul Parlament, deoarece am votat pentru transparenţă cu privire la situaţia stagiarilor, a asistenţilor şi a multor altor colegi de-ai noştri, dar din nefericire mai trebuie încă să se materializeze. Mai presus de toate, aş dori să subliniez că ar trebui să oferim mai multe în termeni de – închei acum, dle preşedinte – transparenţă, cu privire la munca pe care o înfăptuim aici, de vreme ce acoperirea din mass-media, mai ales în majoritatea presei din Italia, este demagogică şi în întregime absurdă.

Listele de prezenţă ar trebui făcute publice, iar informaţiile privitoare la lucrările fiecărui membru în parte ar trebui să fie publicate oficial de către Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Vă mulţumesc, dle Romagnoli, şi vă doresc mult succes în munca dumneavoastră viitoare.

 
  
MPphoto
 

  Reinhard Rack (PPE-DE). (DE) Dle preşedinte, au fost spuse deja toate lucrurile importante care trebuiau să fie spuse cu privire la acest text important referitor la transportul aerian şi la oamenii care depind de acesta, fie în calitate de angajaţi, fie de pasageri. Însă nu şi de către mine. Aşadar, am ales în mod deliberat să nu repet ceea ce s-a spus deja, însă aş dori să profit de ocazie pentru a preciza ceva despre criză.

Dle Tajani, aţi indicat faptul că aceasta nu a fost prima şi, din nefericire, nu va fi nici ultima criză din industria aviatică cu care noi, precum şi industria aviatică, va trebui să ne confruntăm. Este normal că reacţionăm repede în astfel de situaţii critice şi încercăm să găsim soluţii rezonabile. Am reuşit să facem aceasta. Însă nu ar trebui să ascundem faptul că criza a fost folosită uneori, încă mai este folosită şi va fi folosită ca pretext pentru a organiza regulamente care nu servesc industria aviatică sau oamenii, ci interesele specifice.

În cadrul directivei privind refuzul la îmbarcare, cu formularea sa oarecum imprecisă cu privire la problema „circumstanţelor extraordinare”, am acordat companiilor aeriene posibilitatea de a interpreta această noţiune în mod vast. Este exact ceea ce fac – pe cheltuiala pasagerilor. În această directivă, am neglijat impunerea de amenzi pentru întârzieri. Mai ales în ultimele săptămâni şi luni, companiile aeriene au exploatat faptul că nu trebuie să plătească pentru întârzieri, ci trebuie doar să le garanteze pasagerilor drepturi minime – din nou, pe cheltuiala pasagerilor. Nu ar trebui să facem aceeaşi greşeală din nou.

De aceea, solicit ca, în următorul mandat parlamentar, dumneavoastră, sau cei care vor prelua acest dosar, să înainteze o propunere pentru schimbarea acestui text juridic.

Din altă perspectivă, aceasta este şi pentru mine ultima zi de şcoală din acest plen, la fel ca pentru mulţi colegi membri. În prima zi de şcoală, se primeşte de obicei un ghiozdan. Poate că în ultima zi aici vom avea pungă cu dulciuri. Dle Tajani, doresc să cer o „bombonică”. Vă rog să soluţionaţi nonsensul pe care l-am creat în acel moment cu regulamentul privind lichidele şi verificările de securitate din aeroporturi, cât de curând posibil. Acest regulament nu a fost în folosul nimănui şi nu a protejat pe nimeni. Nu a cauzat decât furie. Doar pentru că nimeni nu este destul de curajos şi de hotărât pentru a le spune oamenilor aceasta şi pentru a realiza abrogarea, încă mai suferim din cauza acestui regulament îngrozitor. Vă rog să umpleţi ghiozdanul şi să eliminaţi acest nonsens.

Vă mulţumesc cu sinceritate tuturor celor cu care am avut privilegiul de a lucra în ultimii ani.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, dle Rack. Vă asigur că plenul vă va simţi lipsa şi vă dorim toate cele bune în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Gilles Savary (PSE).(FR) Dle preşedinte, l-am ascultat acum câteva momente pe dl Boso şi nu subestimez faptul că există cazuri speciale, mai ales în Italia, în care ar fi preferabil în prezent să vedem cum se deschid sloturile orare. Totuşi, cred că trebuie să ne păstrăm sângele rece şi să recunoaştem că criza afectează sectorul aviatic mai rapid şi mai profund ca oricând. Este fără îndoială unul dintre primele sectoare care au fost afectate de reducerile bugetare – bugetele corporatiste, în termeni de călători în scopuri de afaceri şi bugetele familiale, în termeni de persoane care pleacă vara în vacanţă. Cealaltă opţiune ar fi fost să deschidem în totalitate sloturile, ceea ce ar fi avut ca rezultat, după toate probabilităţile, un scenariu în care companiile aeriene cele mai puternice îşi întorc înapoi avioanele goale care folosesc cele mai bune sloturi, îşi abandonează cele mai profitabile sloturi de planificare spaţială şi în care companiile aeriene low cost, care au un model economic diferit, profită de acesta pentru a vinde câteva sloturi.

Pe scurt, aceasta ar fi fost o redistribuire a rolurilor în cele mai rele circumstanţe. Nu ar fi avut nimic în comun cu economia reală, cu o piaţă funcţională; mai degrabă, ar fi jucat un rol în dumpingul social sau în apărarea poziţiilor dobândite, în cazul celor mai puternice companii aeriene. De aceea, cred că acest moratoriu este soluţia cea mai puţin rea, cu condiţia să fie numai temporară, ca evenimentele şi impactul crizei să fie monitorizate îndeaproape, ca progresele să fie prezentate în faţa Parlamentului şi să deschidem piaţa sloturilor în timp ce ne dedicăm timpul şi în vederea efectuării unei schimbări de politică şi a consolidării unei noi politici în Uniunea Europeană.

Acesta este discursul meu final în faţa acestui plen. Este un privilegiu deosebit, după 10 ani de lucru în aceeaşi comisie, să iau cuvântul la ceea ce este practic sfârşitul mandatului parlamentar, într-una dintre ultimele dezbateri, şi să fac acest lucru alături de prieteni. Aş dori să spun că a fost o plăcere pentru mine să lucrez cu personalităţi aşa de puternice şi de strălucite; nu voi uita această experienţă. Această comisie este una de elită, cred că trebuie să precizez acest lucru. A făcut o muncă remarcabilă; este o onoare acordată muncii Parlamentului şi a Parlamentului European. Aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor mei, din toate grupurile politice. Nu cred că mă voi mai bucura vreodată de o altă experienţă la fel de bogată, onestă, sinceră şi profund politică, precum aceasta.

Aş dori de asemenea să îi spun dlui Tajani că îl felicit pentru că a acceptat un mandat şi un portofoliu atât de dificile, precum cel al transporturilor, în timpul acestei legislaturi, şi aceasta deoarece răbdarea şi timpul sunt factorii care fac ca o persoană să fie competentă aici, aşadar merită să îi fie realocat acest portofoliu în timpul următorului mandat al Comisiei. Doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc pentru tot.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, dle Savary. Unul dintre lucrurile pe care le-aţi spus despre Comisie demonstrează perfect calităţile dumneavoastră şi efortul pe care l-aţi depus în munca dumneavoastră din cadrul Parlamentului. Sunt sigur că în viitor veţi beneficia de experienţe la fel de bogate.

 
  
MPphoto
 

  Ryszard Czarnecki (UEN).(PL) Dle preşedinte, iau cuvântul imediat după dl Rack şi dl Savary şi aş dori să le mulţumesc amândurora pentru munca lor din cadrul Parlamentului European. Nu ştiu dacă acesta va fi ultimul meu discurs aici. Depinde de alegerile care vor urma.

Doamnelor şi domnilor, astăzi discutăm ceva interesant, deoarece arată confruntarea dintre interesele absolut fundamentale ale companiilor aeriene şi interesele consumatorilor şi pasagerilor. Într-un moment de criză, companiile aeriene se salvează solicitând ca aceste limite, aşa cum am spus aici, să fie prelungite şi anul viitor. Dacă ajutăm companiile aeriene în această privinţă, şi cred că acest lucru ar fi rezonabil, nu trebuie să facem acest lucru pe cheltuiala pasagerilor. Este o situaţie foarte periculoasă aceea în care companiile aeriene tratează într-adevăr această problemă ca pe un pretext şi anulează zborurile fără teamă de urmări.

Alături de dl Rack, cred că ar trebui să ridicăm restricţiile privitoare la grupurile de pasageri, deoarece situaţia devine din ce în ce mai suprarealistă şi este foarte iritantă. Aş dori să profit de ocazie pentru a-l felicita pe comisarul Tajani pentru munca sa excelentă.

 
  
MPphoto
 

  Timothy Kirkhope (PPE-DE). – Dle preşedinte, după ce am auzit de la un număr de vorbitori că nu vor mai fi alături de noi după următoarele alegeri, sper că electoratul britanic îmi va da posibilitatea de a mă întoarce aici pentru un alt mandat. Aceasta este ultima dată când voi vorbi în această funcţie, în Cameră: voi fi relocat în timpul schimbărilor. Aş dori să îl felicit în mod special pe dl Jarzembowski pentru munca pe care a depus-o în numele nostru, al tuturor celor din comisie, şi să îi mulţumesc dlui Tajani, cât şi dlui Costa, pentru că ne-au prezentat această problemă.

Dezbaterea suspendării regulii 80/20 este foarte importantă, însă aceasta nu poate fi decât o măsură pe termen scurt şi nu trebuie să i se permită să devină parte a politicii aviatice pe termen lung. Aspectele pozitive sunt evidente: ajutarea transportatorilor, mai ales a companiilor naţionale de transport aerian, să treacă de declinul economic din momentul de faţă; de asemenea, interzicerea zborurilor efectuate cu avioane goale pentru îndeplinirea obligaţiilor privind sloturile orare este bună pentru mediul înconjurător. Însă soluţia nu rezidă în acest lucru şi nu trebuie să devină permanentă.

Problemele curente sunt legate de prăbuşirea financiară actuală, însă ar fi greşit să se pretindă că criza din sectorul aviatic derivă numai din acest lucru. Sănătatea unora dintre companiile naţionale de transport aerian a fost precară timp de un anumit număr de ani şi acestea trebuie să ia în calcul cu grijă modelele de afaceri în viitor. Trebuie să fie entităţi economice viabile, nu organizaţii cu privilegii speciale, iar pentru mine sau pentru colegii mei, recurgerea la măsuri protecţioniste nu este în general acceptabilă.

Desigur, vom susţine Comisia în această privinţă. Însă nu susţin utilizarea unei proceduri simplificate în viitor şi cred că ar fi o idee bună să organizăm o audiere cu privire la Directiva privind alocarea sloturilor, poate în toamnă sau în iarnă, când ne vom întoarce. Trebuie să găsim măsuri pentru a stabili stimulente bazate pe piaţă pentru companiile aeriene şi aeroporturi. În momentele de dificultate, eficienţa şi inovaţia trebuie răsplătite – sunt un susţinător al aeroporturilor regionale mai ales.

În final, haideţi să menţionăm doar starea precară a piloţilor: suspendarea clauzei „foloseşti sau pierzi” poate face ca unii piloţi să îşi piardă slujba. Vorbesc în calitate de pilot: aş dori să rog Comisia să explice de ce asociaţiile de piloţi nu au fost consultate în această privinţă, şi ar putea confirma că îngrijorările piloţilor şi ale altor oameni care activează în această industrie vor fi luate în totalitate în calcul?

 
  
MPphoto
 

  Emanuel Jardim Fernandes (PSE).(PT)Dle preşedinte, dle Tajani, doamnelor şi domnilor, Comisia Europeană a adoptat, în regim de urgenţă, o propunere de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 95/93 privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare. Scopul principal al acestei propuneri este suspendarea normei 80/20 sau, cu alte cuvinte, să împiedice scoaterea la licitaţie a sloturilor achiziţionate anterior, în cazul în care nu au fost utilizate. Nu se intenţionează ca acesta să fie un principiu ad eternum, nici un drept de proprietate – după cum tocmai a spus preşedintele comisiei, dl Costa – ci o măsură temporară.

Această suspendare se bazează pe conştientizarea faptului că criza economică a dus la un declin generalizat în traficul aerian de pasageri şi de marfă, cu un impact substanţial asupra transportatorilor naţionali şi a altor sectoare economice, făcând ca această perioadă să fie nesigură din punctul de vedere al locurilor de muncă. Ca rezultat, avem datoria de a nu forţa companiile aeriene să opereze zboruri la costuri semnificative din punct de vedere economic şi ecologic pentru a-şi păstra sloturile. De aceea susţin suspendarea normei 80/20.

Acestea fiind spuse, trebuie să profit de această ocazie pentru a întreba dacă această abordare va fi suficientă pentru a răspunde în mod eficient la criza globală care afectează acest sector sau dacă, după cum cred, Comisia va stabili şi va propune un program de susţinere pentru acest sector, astfel încât să fie stabil şi să aibă posibilitatea de a se dezvolta după criză.

Ar trebui să ne amintim că multe companii aeriene, după cum este şi cazul companiei naţionale de transport aerian din ţara mea, după ce au depăşit anterior crize economice şi după ce s-au consolidat din punct de vedere financiar, acum se găsesc într-o situaţie de criză care va fi dificil de depăşit, o criză care nu a fost cauzată de ele şi de pe urma căreia suferă.

Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, acesta este ultimul meu discurs din acest mandat legislativ şi ar putea fi şi ultimul pe ansamblu, în funcţie de ceea ce vor decide alegătorii. De aceea, nu aş putea să nu profit de această ocazie pentru a-mi exprima recunoştinţa pentru susţinerea şi cooperarea pe care le-am primit mereu de la colegii mei membri în modesta mea contribuţie la construirea unui proiect european şi a unui răspuns către cetăţeni.

De aceea, doresc să vă adresez mulţumirile şi recunoştinţa mea, în acest plen, dumneavoastră, dle preşedinte, vicepreşedintelui Tajani şi tuturor colegilor din grupul meu. Trebuie mai ales să îi menţionez pe aceia care au vorbit astăzi, aici – dl Simpson şi dl Savary – şi de asemenea pe acei membri care fac parte din alte grupuri, cum ar fi preşedintele comisiei noastre, dl Costa, cu care am avut plăcerea de a lucra pe marginea câtorva rapoarte şi de asemenea dlui Jarzembowski, pe care nu îl pot trece cu vederea. Dumnealui şi-a condus grupul în această zonă a transportului şi a fost mereu foarte cooperant, respingându-mi adesea ideile, însă spunându-mi că le-a înţeles, dând întotdeauna dovadă de multă eleganţă şi de un simţ deosebit al democraţiei.

Cel puţin aceasta este ceea ce voi lua cu mine acasă, pentru a lucra pentru ceea ce trebuie să fie o democraţie bună: democraţia respectului pentru pluralism şi pentru urmărirea scopurilor noastre comune.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, dle Fernandes. Să sperăm că electoratul portughez apreciază capacitatea dumneavoastră de conducere la fel de mult ca şi noi şi că, într-adevăr, veţi fi reales în funcţie.

 
  
MPphoto
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE). - Alocarea sloturilor este o problemă direct legată de insuficienţa capacităţilor aeroportuare, în special în aeroporturile mari. Criza economică şi scăderea relativă a traficului determinată de aceasta nu face decât să amâne, pe termen scurt, adevărata problemă, respectiv dificultăţile create de saturarea marilor noduri aeroportuare, precum şi de potenţiala saturare a aeroporturilor mici.

Avem datoria să găsim soluţii la problemele ivite pe moment, însă nu trebuie să pierdem din vedere rezolvarea problemelor de perspectivă. Parlamentul a solicitat Comisiei Europene un master plan coerent pentru creşterea capacităţilor aeroportuare. Un număr de aeroporturi europene au astfel de planuri, însă coordonarea lor la nivel european, în contextul cerului unic recent aprobat, este imperios necesară. Sunt convins că, prin crearea Observatorului European în noiembrie anul trecut, acest deziderat se va realiza în viitorul apropiat. Acest plan este esenţial pentru dezvoltarea durabilă a sectorului transporturilor aeriene, sector vital pentru economia europeană.

Problema sloturilor nu este doar o problemă europeană. Traficul de pe aeroporturile europene nu provine numai din Europa. Din acest motiv, chestiunea sloturilor trebuie să îşi găsească o rezolvare şi la nivel internaţional, cu sprijinul IATA, Eurocontrol şi al tuturor actorilor interesaţi din acest domeniu. De aceea, consider că recomandarea adresată astăzi Comisiei de către Parlament, de a reanaliza, în viitorul apropiat, impactul crizei asupra traficului aerian şi a de a revizui, în acest context, Directiva 95/93, reprezintă cea mai potrivită formulă pe care o putem propune în acest moment incert.

Fără o analiză atentă, riscăm să prejudiciem în mod nepermis atât principiul concurenţei, fundamental pentru economie, cât şi companiile aviatice emergente, a căror dezvoltare depinde încă, din păcate, de regula „utilizezi sau pierzi”. Cei care ar pierde sunt, în primul rând, pasagerii, şi acest lucru nu trebuie să se întâmple.

 
  
MPphoto
 

  Nina Škottová (PPE-DE).(CS) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, după cum am putut deja auzi aici, transportul aerian este afectat de diferite situaţii critice, incluzând SRAS şi gripa mexicană. În acelaşi timp, s-a înregistrat o scădere dramatică a numărului pasagerilor. Aş dori să menţionez unul dintre factorii care pot juca un rol în scăderea numărului pasagerilor, şi anume calitatea şi capacitatea serviciilor din aeroporturi şi mai ales verificările de securitate. Trebuie să spun că nu sunt numai nedemne – de exemplu, scoaterea pantofilor şi mersul desculţ prin dispozitivul de securitate – ci, de asemenea, în termeni de igienă, reprezintă o răspundere şi un pericol pentru sănătate. Nu aş fi surprinsă dacă numărul pasagerilor ar fi scăzut din cauza fricii de infectare – temeri pe care mijloacele de informare le încurajează la momentul de faţă. Aşadar, aş dori ca Uniunea Europeană să aibă un control mai bun asupra igienei sau verificărilor de siguranţă din aeroporturi, astfel încât să îmbunătăţească starea de bine, siguranţa şi confortul pasagerilor. De vreme ce aceasta este ultima dată când iau cuvântul în faţa acestui plen, vă mulţumesc tuturor pentru cooperare şi vă doresc numai succese pe viitor.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Şi eu vă doresc fericire în viitor, dnă Škottová.

 
  
MPphoto
 

  Miloslav Ransdorf (GUE/NGL).(CS) Aş dori să spun că situaţia curentă este marcată, mai presus de toate, de discrepanţa între capacităţile tehnice care se îmbunătăţesc constant şi măsurile de securitate care le fac viaţa dificilă pasagerilor aeroporturilor şi personalului din acestea. Cred că este în interesul nostru, mai ales în situaţia de criză economică care se face simţită acum pe glob – şi probabil că toamna va aduce un alt val al acestei crize, un alt atac de insecuritate financiară – să facem tot ceea ce putem pentru a ne asigura că acest sector depăşeşte criza şi se extinde. Părerea mea este că aceia care au resurse şi nu le utilizează sunt meniţi să intre în declin. Aş dori ca Uniunea Europeană să evite o astfel de situaţie şi aş dori să ne aflăm în linia întâi a progresului în ceea ce priveşte sectorul transporturilor.

 
  
MPphoto
 

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei.(IT) Dle preşedinte, aş dori să vă mulţumesc dumneavoastră şi tuturor acelor membri care au luat parte la această dezbatere cu privire la o măsură temporară – şi aş dori să subliniez această natură temporară – în domeniul transportului aerian. Un lucru foarte important, aş dori, la rândul meu, să le mulţumesc tuturor celor care părăsesc Parlamentul pentru munca pe care au depus-o.

vicepreşedinte al Comisiei. (FR) Aş dori de asemenea să îi mulţumesc dlui Savary, care nu se mai află în această Cameră. Îi împărtăşesc părerea; de aceea, sper să lucrez din nou cu domnia sa în anii ce vor urma, chiar dacă nu mai este deputat european.

vicepreşedinte al Comisiei. (IT) Le mulţumesc cu sinceritate acelor membri care părăsesc plenul pentru ajutorul pe care l-au acordat Comisiei, pentru comentariile lor inteligente şi, de asemenea, pentru criticile înaintate. Parlamentul ar trebui să îşi îndeplinească rolul şi nimeni nu este mai convins de aceasta decât mine, deoarece cred că, fără contribuţia puternică din partea Parlamentului, instituţiile europene ar fi incomplete şi incapabile să oferea protecţia optimă pentru interesele cetăţenilor.

Din acest motiv, aş dori să îl reasigur pe dl Jarzembowski, care mi-a pus o întrebare referitoare la procedura de comitologie: compromisul, care are susţinerea deplină a Comisiei, prevede folosirea procedurii de codecizie cu privire la posibila reînnoire pentru sezonul de iarnă. Acest lucru este pur ipotetic deoarece, subliniez, măsura este temporară şi se aplică numai pentru şase luni. Totuşi, orice propunere viitoare de reînnoire trebuie să fie întotdeauna precedată de o evaluare a impactului, luându-se în calcul efectele asupra consumatorilor şi a concurenţei. Aceasta va fi de asemenea parte dintr-o revizuire generală a regulamentului privind sloturile orare, faţă de care mi-am asumat un angajament în faţa Consiliului, la solicitarea ministrului britanic al transporturilor, după cum am confirmat de multe ori în acest plen.

Totuşi, criza a necesitat această intervenţie urgentă. Într-adevăr, datele furnizate de Asociaţia europeană a aeroporturilor ne indică faptul că 80% din aeroporturile europene au fost martore la o reducere a traficului, în ianuarie, cu procente între 8% şi 10% cu privire la pasageri şi între 25% şi 30% cu privire la marfă. Prin urmare, este o situaţie dificilă. Şi eu împărtăşesc speranţa şi dorinţa exprimată de anumiţi membri că gripa actuală se va dovedi mai puţin gravă decât s-a crezut iniţial. Totuşi, nu putem ascunde faptul că propunerea de suspendare a zborurilor din întreaga Uniune Europeană către o ţară sau zonă unde s-a manifestat iniţial epidemia a fost pe agenda întâlnirii de săptămâna trecută a Consiliului miniştrilor de transport, precum şi pe cea a Consiliului miniştrilor sănătăţii. Ar putea aşadar să existe repercusiuni, însă nu s-a luat nicio decizie, de vreme ce situaţia nu a fost considerată destul de gravă. Totuşi, este clar că există o dezbatere în acest sector; unele echipaje au decis să nu zboare în zone cu cazuri raportate de gripă, ceea ce a cauzat o scădere suplimentară a numărului pasagerilor avioanelor.

Cred că, în ceea ce priveşte drepturile pasagerilor – de vreme ce reprezintă un subiect evidenţiat de mulţi membri cu influenţă – chestiunea principală este să menţinem legăturile şi frecvenţa în beneficiul direct al cetăţenilor şi abia apoi să depăşim criza. Stabilitatea şi sustenabilitatea financiară a companiilor noastre aeriene reprezintă parametri cheie pentru protejarea avantajelor pieţei interne şi, mulţumită pieţei interne, pasagerii au acces la o varietate de legături, rute şi preţuri fără precedent în Europa. Doresc ca pasagerii să aibă posibilitatea de a continua să se bucure de această posibilitate de a alege. În ceea ce priveşte reglementările în materie de supraveghere, trebuie să consolidăm monitorizarea şi punerea în aplicare a Regulamentului 261. În acest scop, Comisia va publica – permiteţi-mi să îi adresez aceasta dlui Rack – o comunicare privind aplicarea regulamentului în a doua jumătate a anului 2009. Pe baza acestei evaluări, vom trage concluziile privitoare la viitor.

În privinţa lichidelor, după cum ştiţi, am publicat deja fosta anexă secretă din spatele acestei măsuri şi mulţumită utilizării unor tehnologii noi şi mai eficiente din punctul de vedere al siguranţei, sperăm să avem posibilitatea de a revizui situaţia înainte de 2010. Am fost foarte sceptic în privinţa aspectului lichidelor când eram deputat european, rămân astfel în continuare şi astăzi şi lucrez în mod special pentru a atinge acest obiectiv. În ceea ce priveşte îngrijorările exprimate de alţi membri cu privire la anumite aeroporturi care ar putea întâmpina probleme ca urmare a acestei măsuri – mă refer mai ales la un aeroport european care este parte a unuia dintre proiectele prioritare ale UE, aeroportul Malpensa – pot oferi unele informaţii cu privire la companiile aeriene, altele decât Alitalia-Air France. Permiteţi-mi să vă citesc câteva statistici: în aeroportul Malpensa, o companie aeriană germană, Lufthansa, a avut 8 741 de sloturi orare în 2008, iar la data de 24 martie 2009 a avut 19 520, ceea ce înseamnă o creştere a capacităţii cu mai mult de 100%. De asemenea, la Malpensa, o companie aeriană low cost, easyJet, a deţinut 15 534 de sloturi în 2008, iar la data de 24 martie 2009, a avut 22 936, o creştere semnificativă, reprezentând o majorare cu 47% a capacităţii. Este un fapt bine cunoscut că noua companie aeriană Lufthansa Italia are planuri, aşa cum putem citi pe site-ul internet al respectivei companii aeriene, aceste informaţii fiind aşadar de domeniul public, de a-şi extinde reţeaua cu noi zboruri de la Milano la Roma şi către oraşele Napoli şi Bari, precum şi către alte oraşe europene – Barcelona, Bruxelles, Bucureşti, Budapesta, Lisabona, Madrid şi Paris. Pot spune atunci cu siguranţă deplină că această măsură nu va cauza niciun rău – şi spun aceasta în calitate de comisar european pentru transport – unui aeroport şi centru european precum Malpensa, care este inclus în proiectele prioritare ale Uniunii Europene.

Aş dori să închei mulţumindu-i din nou Parlamentului pentru această dezbatere, confirmând cele afirmate în discursul meu de mai devreme, ca răspuns la cele spuse de domnii Jarzembowski, Simpson şi Blokland, cu privire la angajamentul pe care mi-l asum astăzi, în calitate de comisar pentru transport – şi sper să am posibilitatea să fac din nou acest lucru ca viitor comisar pentru transport – cu privire la procedura de codecizie în problemele privitoare la sloturi. Unele dintre ideile înaintate, cum ar fi cele incluse de raportor în modificările sale iniţiale, merită să fie studiate îndeaproape în contextul viitoarei revizuiri a regulamentului privind alocarea sloturilor şi – repet – personalul Comisiei, căruia îi mulţumesc din nou pentru contribuţia valoroasă pe care a adus-o în aceste săptămâni de muncă dificilă, are intenţia de a face aceasta şi se află într-adevăr în procesul de elaborare al noului text. În acelaşi timp, după cum s-a stipulat în modificarea pe care o dezbatem astăzi, Comisia va veghea cu grijă pentru a analiza cum evoluează criza din sectorul aviatic şi va propune măsuri pentru combaterea acesteia, aşa cum va fi necesar şi adecvat, acordând o importanţă majoră protejării drepturilor pasagerilor. Voi face acest lucru nu numai în domeniul transportului aerian, ci de asemenea şi în transportul maritim, feroviar, cu autobuzul şi autocarul. Acesta este un angajament pe care ni l-am asumat: există măsuri legislative care sunt discutate în momentul de faţă. Sper că următorul mandat parlamentar va putea duce la bun sfârşit aceste măsuri, deoarece principalul nostru obiectiv rămâne totuşi îndeplinirea nevoilor oamenilor care aleg acest Parlament şi care, prin consensul acestui Parlament, se bazează pe Comisia Europeană, pe executivul comunitar.

Dle preşedinte, vă mulţumesc şi dumneavoastră, dle Costa, precum şi tuturor acelor membri care au luat parte la această dezbatere, pentru cooperarea lor productivă. Angajamentul pe care mi-l asum este de a continua să lucrez cu membrii acestui plen şi cu Comisia pentru transport şi turism pentru a mă asigura că instituţia democratică care îi reprezintă pe cetăţenii europeni poate juca un rol din ce în ce mai influent. Sper că, odată cu Tratatul de la Lisabona, următorul Parlament va putea să facă astfel încât vocea poporului european să fie auzită mai bine.

 
  
MPphoto
 

  Paolo Costa, raportor.(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că trebuie pur şi simplu să evidenţiem trei concepte. Mai întâi de toate, cu privire la chestiunea în discuţie, am ajuns la un compromis, iar un compromis trebuie respectat. Ştim că este un compromis la care au ajuns instituţiile care îşi respectă promisiunile. Este o măsură temporară şi nu va mai exista o a doua: dacă există o a doua măsură, aceasta trebuie să fie în cadrul unei analize şi a unei propuneri mai complete privind sloturile.

Încă două sugestii, pe care sper că le veţi considera utile: prima este să urmărim îndeaproape efectele acestei suspendări de vreme ce, în mod cert, va duce la o reducere a sloturilor şi aceasta înseamnă că unele sloturi şi, în consecinţă, unele companii aeriene, nu vor fi utilizate. Alegerea lucrurilor care trebuie făcute şi care nu, va reveni companiilor individuale. În viitor, cred că ar fi mai bine să considerăm că, dacă trebuie să reducem din nou această activitate, atunci ar trebui să existe un control public asupra acelei alegeri, mai degrabă decât să o lăsăm la latitudinea criteriului de profitabilitate al întreprinderilor individuale.

Sugestia finală este că, indiferent de existenţa sau nu a crizei, subiectul sloturilor trebuie să fie abordat cum se cuvine, pentru binele său. Restabilirea noţiunii de sloturi în sfera conceptului de bunuri publice a căror utilizare poate fi autorizată, însă nu poate deveni proprietatea companiilor este o chestiune fundamentală, deşi trebuie să fie abordată cu mare grijă, astfel încât să nu se transforme imediat într-un instrument care ameninţă viabilitatea multor companii aeriene de care depindem cu toţii. Vă mulţumesc tuturor, din nou, pentru cooperare.

 
  
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc astăzi la ora 12.

Aceasta este şi ultima mea dezbatere în calitate de preşedinte în cadrul acestui mandat parlamentar şi aş dori să vă mulţumesc tuturor. Această dezbatere a fost oarecum ciudată, din cauză că trebuie să le spun la revedere şi noroc atât de multor colegi. Orice s-ar întâmpla, consider cred că va fi nevoie de multă muncă şi timp până ce noii sosiţi să ajungă la standardele celor care ne părăsesc acum.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Christine De Veyrac (PPE-DE), în scris.(FR) Sunt încântată că s-a ajuns la o înţelegere cu privire la acest text care să permită îngheţarea problemei sloturilor de zbor în timpul sezonului estival.

A trebuit să acţionăm în mod rapid şi eficient, confruntaţi fiind cu o criză majoră care loveşte sectorul transportului aerian.

Este deja a treia oară când, ca urmare a unei reduceri semnificative a traficului aerian, Uniunea a trebuit să utilizeze acest mecanism automat de reînnoire a sloturilor.

După cum am descoperit recent, norma privind obligaţia de a umple 80% din sloturi, deşi necesară pentru echilibrul sectorului, este uneori departe de realitatea de pe piaţă.

Faptul că există avioane care decolează fără pasageri la bord nu are niciun sens dintr-o perspectivă ecologică sau economică.

Pe viitor, vom avea posibilitatea de a reflecta la modalităţi de relaxare a acestei norme, în timp ce vom lua în calcul situaţia aeroporturilor.

De asemenea, sunt mulţumită să observ că acest compromis negociat între Parlament şi Consiliu necesită efectuarea unei evaluări de impact cuprinzătoare, dacă este reînnoită îngheţarea sloturilor.

Textul pe marginea căruia votăm reprezintă o măsură de urgenţă, însă, dacă situaţia ar continua, ar trebui să analizăm nu numai situaţia companiilor aeriene, ci şi a consumatorilor şi a aeroporturilor.

 
  
  

(Şedinţa a fost suspendată la ora 11.23 în timpul votării şi reluată la ora 12.00)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL ONESTA
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Urmează să începem o votare mai degrabă specială, deoarece, pentru toţi cei care, la fel ca mine, urmează să părăsească Parlamentul, cred că acest moment final petrecut împreună va fi oarecum emoţionant. Voi profita de timpul rămas de la unii dintre colegii noştri deputaţi care au întârziat şi care acum se aşează, pentru a aduce un omagiu serviciilor Parlamentului, care s-au asigurat ca Turnul Babel al activităţii noastre să nu se prăbuşească niciodată.

(Aplauze puternice)

Îi mulţumesc şi Birgittei Stensballe şi tuturor celor din echipa sa; aprozilor, care se asigură că documentele ajung întotdeauna în locul potrivit, la momentul potrivit; tehnicienilor; secretarilor; şi traducătorilor. Mulţumesc, bineînţeles, interpreţilor, cărora le prezint scuzele mele cele mai umile. Ca preşedinte, sunt conştient de stresul pe care vi l-am provocat prin derularea foarte rapidă a subiectelor.

(Aplauze)

Ştiu că, în secret, speraţi ca recordul meu de 900 de amendamente votate în decurs de o oră să nu fie doborât niciodată!

Pentru a încheia, vă voi dezvălui un mic secret, în timp ce ultimii câţiva deputaţi se aşează. Probabil că vă întrebaţi cum ne clasificăm amendamentele: este amendamentul X, scris în limba letonă, mai apropiat de textul original în limba portugheză decât amendamentul Y, scris în limba slovenă? Cine este responsabil pentru această clasificare? Ei bine, răspunsul se află alături de mine. Acest domn are formidabila sarcină de a realiza această clasificare semantică. De ce i-o încredinţăm lui? Pur şi simplu deoarece Paul Dunstan vorbeşte 27 de limbi.

(Aplauze)

Cred că putem fi mândri cu toţii de calitatea şi devotamentul personalului nostru.

 
  
MPphoto
 

  Gary Titley (PSE). – Dle preşedinte, iau cuvântul în conformitate cu articolul 145 pentru a face o declaraţie personală.

Ieri, în cursul dezbaterii cu Preşedintele Pöttering, dl Farage – în timpul predicii pe care a oferit-o Parlamentului – m-a acuzat că l-aş fi numit „reacţionar”. Trebuie să comunic Parlamentului că acest lucru este pe deplin adevărat – este un reacţionar!

(Râsete)

Aceasta nu este nimic faţă de comentariile pe care le-am primit prin email din partea membrilor partidului din care face parte. Am fost descris de către membrii Partidului Independenţei din Marea Britanie (UKIP) drept un „pedofil” şi un „răuvoitor gras”. Într-adevăr, când am avut o bombă în birou, membrii UKIP mi-au scris, iar dl Farage a dat publicităţii un comunicat de presă, comunicând, în esenţă, faptul că era ceea ce meritam. Recent, am primit emailuri de la UKIP prin care mi se comunica faptul că moştenitorul coroanei regale britanice este binecunoscut sub numele de „urechi mari”. Acest lucru vă spune tot ceea ce trebuie să ştiţi despre Partidul Independenţei Marii Britanii.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Declaraţia dvs. personală este desigur înregistrată, în conformitate cu Regulamentul nostru de procedură.

Dacă nu vă supăraţi, doamnelor şi domnilor, nu vom redeschide dezbaterea.

Vă voi acorda 30 de secunde, dar vă avertizez că vor fi doar 30 de secunde, ca gest de bunăvoinţă, deoarece acestea sunt cu adevărat ultimele câteva momente ale acestei legislaturi.

 
  
MPphoto
 

  Michael Henry Nattrass (IND/DEM). – Dle preşedinte, aceasta nu era o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură şi aproape tot conţinutul său comunica prostii. Membrii UKIP nu scriu acest gen de lucruri şi nu îşi irosesc cerneala pe tipul de persoane care susţin acest lucru. Acest lucru este absolut scandalos.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Aş dori să vă informez că aceasta a fost într-adevăr o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură, în conformitate cu articolul 145 referitor la declaraţiile personale. Solicitarea dlui Titley de a lua cuvântul în faţa Camerei a fost pe deplin justificată.

 

9. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru detalii privind rezultatul votării: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

 

9.1. Integrarea perspectivei de gen în relaţiile externe ale UE şi în consolidarea păcii şi structurilor naţionale (A6-0225/2009, Libor Rouček)
  

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Libor Rouček, raportor. − Dle preşedinte, UE şi statele sale membre s-au angajat să urmărească egalitatea de gen şi emanciparea femeilor drept una dintre priorităţile cheie ale agendei internaţionale.

Totuşi, o analiză mai amănunţită dezvăluie faptul că aplicarea efectivă a integrării dimensiunii de gen în cadrul politicilor externe ale UE lasă încă de dorit. De exemplu, doar opt dintre cele 27 de state membre au adoptat planuri de acţiune naţionale privind punerea în aplicare a Rezoluţiei nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU.

Mai mult, femeile sunt în continuare în mod semnificativ subreprezentate în poziţii la nivel înalt în cadrul Comisiei şi al Consiliului. De fapt, în acest moment, nu există nicio femeie reprezentant special al UE. Din acest motiv, raportul accentuează faptul că UE trebuie să-şi pună pe deplin în aplicare angajamentele asumate în acest domeniu. De exemplu, Comisia ar trebui să accelereze lucrările de elaborare a unui plan de acţiune al UE privind egalitatea de gen. Sunt convins că aceasta este cheia consolidării dimensiunii de gen în cadrul politicii externe a UE.

Permiteţi-mi să închei prin a spune că drepturile femeilor reprezintă o parte a conceptului mai larg privind drepturile omului şi drepturile civile. Fără a aborda egalitatea de gen şi fără a promova drepturile femeilor în cadrul politicii externe a UE, această politică nu poate fi eficientă.

(Aplauze)

 

9.2. Noul rol şi noile responsabilităţi ale Parlamentului care decurg din Tratatul de la Lisabona (A6-0145/2009, Jo Leinen)
  

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Jo Leinen, raportor. (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să spun câteva cuvinte în limba germană. Faptul că, pentru a-şi încheia activitatea în cadrul acestei legislaturi, această Cameră a adoptat cinci rapoarte, toate în legătură cu Tratatul de la Lisabona, este un semnal important pentru alegerile europene şi pentru perioada ulterioară acestora.

Activitatea depusă de această Cameră pentru Tratatul de reformă a fost continuă şi consecventă, chiar şi în momentele dificile şi atunci când multe persoane aveau îndoieli şi chiar doreau să abandoneze proiectul. Ieri, cu acordul obţinut în cadrul senatului ceh, am făcut un pas uriaş înainte. Felicitări ţării care deţine preşedinţia.

(Aplauze)

Acum avem într-adevăr motive pentru a fi optimişti cu privire la faptul că acest proiect de reformă va intra în vigoare la sfârşitul anului 2009, cu un vot pozitiv în Irlanda.

Noul Parlament European ales va avea multe competenţe şi capacităţi noi. Acest Parlament European nou ales al Uniunii Europene poate îndeplini promisiunea pe care am făcut-o, de a obţine o mai bună Uniune Europeană cu mai mult control democratic şi cu mai multă transparenţă. Le mulţumesc tuturor colegilor mei din Comisia pentru afaceri constituţionale, în special raportorilor de astăzi şi majorităţii copleşitoare a deputaţilor europeni care au susţinut toate rapoartele şi care au făcut posibil acest progres. Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Colegul nostru, Hans-Peter Martin, a solicitat să ia cuvântul; trebuie într-adevăr să fie pentru solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură.

 
  
MPphoto
 

  Hans-Peter Martin (NI). (DE) Dle preşedinte, am doar o singură întrebare. Dacă irlandezii spun „nu” încă o dată, cât de des trebuie să continue să voteze? Pentru a treia, a patra, a cincea oară? Aceasta nu este democraţie, acesta este un simulacru de parlament.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Nu a fost o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură, dar am avut delicateţea de a nu vă transforma într-un martir.

 
  
MPphoto
 

  Proinsias De Rossa (PSE). – Dle preşedinte, doresc să fac o declaraţie personală referitor la cele spuse adineauri de dl Martin. Parlamentul irlandez nu este un „simulacru de parlament” şi obiectez faţă de descrierea făcută de dl Martin.

(Aplauze)

 

9.3. Aspecte financiare ale Tratatului de la Lisabona (A6-0183/2009, Catherine Guy-Quint)
  

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Catherine Guy-Quint, raportor.(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, veţi fi dezamăgiţi. Veţi fi dezamăgiţi de discursul meu concis. În primul rând, aş dori să facem o corectură tehnică la nota de subsol nr. 2 de la alineatul (16); ultima cifră este „2021”, nu „2022”. Este o chestiune de aritmetică.

De asemenea, aş dori să spun câteva cuvinte cu caracter politic pentru a le mulţumi, în primul rând, tuturor celor care m-au susţinut în elaborarea acestui raport – este posibil să vi se pară extrem de tehnic, dar este în esenţă politic. Este foarte important ca Parlamentul nostru să voteze în favoarea acestui raport, deoarece acesta clarifică viitoarele competenţe bugetare ale Parlamentului în calitate de autoritate bugetară.

Deseori, votaţi bugetul ca pe un instrument de gestionare, când, de fapt, acesta este chiar esenţa politicii, iar rolul Parlamentului depinde de punerea sa în aplicare. Acestea sunt aspectele pe care am dorit să le cuprindem în acest raport; sper că îl veţi citi cândva. Cu toate acestea, permiteţi-mi să spun că va trebui ca noii deputaţi europeni să îl studieze şi să realizeze că elaborarea politicii bugetare europene necesită curaj bugetar şi că de acest curaj – pe care sper că îl vor avea şi că îl vom avea cu toţii – depinde viitorul Uniunii.

(Aplauze)

 

9.4. Fondul european pentru refugiaţi pentru perioada 2008­2013 (modificarea Deciziei nr. 573/2007/CE) (A6-0280/2009, Bárbara Dührkop Dührkop)

9.5. Standarde minime pentru primirea solicitanţilor de azil (Reformare) (A6-0285/2009, Antonio Masip Hidalgo)

9.6. Cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (Reformare) (A6-0284/2009, Jeanine Hennis-Plasschaert)

9.7. Instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale (Reformare) (A6-0283/2009, Nicolae Vlad Popa)
  

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Nicolae Vlad Popa, raportor. − Dle preşedinte, raportul Eurodac este o reformare şi ar duce la o funcţionare mai eficientă a sistemului. Colectarea şi transmiterea rapidă a datelor pot scurta perioada de acordare sau nu a drepturilor omului şi acest lucru este foarte important.

Aceasta este ultima sesiune plenară la care voi participa ca deputat european. Doresc să vă mulţumesc tuturor şi să spun cu optimism: goodbye, auf Wiedersehen, au revoir, arrivederci, hasta luego, la revedere!

(Aplauze)

 

9.8. Crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (A6-0279/2009, Jean Lambert)

9.9. Acordurile bilaterale între statele membre și țările terțe privind aspecte sectoriale și având ca obiect legea aplicabilă obligațiilor contractuale și necontractuale (A6-0270/2009, Tadeusz Zwiefka)

9.10. Programul de cooperare în domeniul audiovizualului cu profesionişti din ţări terţe MEDIA Mundus (A6-0260/2009, Ruth Hieronymi)

9.11. Norme comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (A6-0274/2009, Paolo Costa)

9.12. Acorduri bilaterale între statele membre și țările terțe privind hotărîrile şi deciziile în materie matrimonială, a răspunderii părinteşti și a obligațiilor de întreținere (A6-0265/2009, Gérard Deprez)

9.13. Situaţia din Republica Moldova
  

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (PSE).(DE) Dle preşedinte, din motive tehnice, noi, social-democraţii, nu am putut semna rezoluţia comună în cursul perioadei de timp prevăzute, dar am semnat-o mai târziu. Întreg grupul o susţine. De asemenea, spun acest lucru în special pentru colegii noştri români, cu dl Severin la cârmă.

 
  
  

- Înainte de votul asupra alineatului (10)

 
  
MPphoto
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE). – Dle preşedinte, doresc să propun următorul amendament oral la alineatul (10): doresc să adaug numele dlui Sergiu Mocanu. Textul ar deveni: „...arestări din motive politice, precum cele ale dlor Anatol Mătăsaru, Sergiu Mocanu şi Gabriel Stati;”.

 
  
 

(Amendamentul oral nu a fost acceptat)

 

9.14. Raport anual privind drepturile omului în lume în 2008 (A6-0264/2009, Raimon Obiols i Germà)
  

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Hartmut Nassauer (PPE-DE). (DE) Dle preşedinte, în numele Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat) şi al Democraţilor Europeni, aş dori să vă solicit, în temeiul articolului 151 alineatele (1) şi (3), să respingeţi amendamentul nr. 45a, prezentat de Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, drept inadmisibil, deoarece tratează declaraţia făcută de Papa Benedict, din următoarele motive. În primul rând, această declaraţie a fost făcută în 2009, în timp ce raportul vizează încălcări ale drepturilor omului care au avut loc în 2008. Prin urmare, acest amendament nu modifică textul pe care ar trebui să-l modifice. În al doilea rând, acest amendament compară declaraţiile făcute de Papă cu încălcări ale drepturilor omului dintre cele mai grave, precum utilizarea pedepsei cu moartea, încălcări ale drepturilor omului în China şi tortura de peste tot din lume. Această comparaţie arată o indiferenţă cinică faţă de victimele încălcărilor drepturilor omului din întreaga lume.

(Aplauze)

În al treilea rând, reprezintă o calomnie şi o discriminare atât de incredibile împotriva Papei încât Grupul ALDE s-ar putea identifica cu aceasta, dar sub nicio formă nu ar trebui să fie Parlamentul European.

(Aplauze puternice)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Doamnelor şi domnilor, vă voi prezenta avizul Serviciului Juridic şi al preşedintelui Parlamentului European,întrucât acesta a fost consultat, desigur, în conformitate cu Regulamentul nostru de procedură.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Cohn-Bendit (Verts/ALE).(FR) Dle preşedinte, doream doar să-i comunic, din punct de vedere juridic, dlui Nassauer, că Papa nu ia în considerare anii, deoarece ia în considerare eternitatea.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă rog, vă rog... Serviciul Juridic a verificat acest lucru foarte atent, din punct de vedere tehnic, din punct de vedere al elementelor menţionate, din punct de vedere al conţinutului şi din punct de vedere al perioadei de timp analizate.

Serviciul juridic consideră că amendamentul este admisibil, acesta fiind şi avizul preşedintelui Parlamentului European. Prin urmare, doar opinia dlui Pöttering va prevala. Aşadar, îmi pare rău, dle Nassauer, dar amendamentul este admisibil.

- Înainte de votul asupra alineatului (25)

 
  
MPphoto
 

  Raimon Obiols i Germà, raportor.(ES) Dle preşedinte, doresc să mă refer strict la o actualizare a informaţiilor, deoarece textul condamna întemniţarea unui conducător sudanez care a fost eliberat.

 
  
 

(Amendamentul oral a fost acceptat)

- Înainte de votul privind amendamentul nr. 2

 
  
MPphoto
 

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). (DE) Dle preşedinte, dle Nassauer, dreptul la autodeterminare este un drept al omului şi acesta include autodeterminarea sexuală. În această măsură, aceasta a fost deja un subiect în 2008 şi ce s-a spus este extrem de regretabil.

Voi citi cu glas tare amendamentul nr. 2. Pe de o parte, este vorba despre o corectură de fapt şi, pe de altă parte, despre o formulare oarecum mai echilibrată:

„Subliniază importanţa promovării drepturilor în materie de sănătate sexuală şi a reproducerii, drept o condiţie prealabilă pentru orice luptă reuşită împotriva HIV/SIDA, care provoacă pierderi enorme în ceea ce priveşte vieţile umane şi dezvoltarea economică, care afectează în special regiunile cele mai sărace din lume; se preocupă de declaraţiile făcute de Papa Benedict al XVI-lea, care creează impresia că utilizarea prezervativelor ar putea duce chiar la un risc crescut de infectare; consideră că acele declaraţii vor afecta în mod grav lupta împotriva HIV/SIDA;”. Restul amendamentului rămâne neschimbat.

(Aplauze din partea grupului PSE)

 
  
MPphoto
 

  Hartmut Nassauer (PPE-DE). (DE) Dle preşedinte, amendamentul nu are tonul nepoliticos al originalului, dar faptele rămân neschimbate. Prin urmare, respingem amendamentul oral.

 
  
  

(Amendamentul oral nu a fost acceptat)

- După votarea amendamentului nr. 16

 
  
MPphoto
 

  Christopher Beazley (PPE-DE). – Dle preşedinte, iertaţi-mă că vă întrerup prezidarea discuţiei, dar am înţeles că amendamentul nr. 16 a fost, de fapt, respins, şi totuşi aţi anunţat că a fost adoptat. Aţi putea clarifica situaţia?

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Da, vă rog să mă scuzaţi, a fost o greşeală de exprimare. Într-adevăr, majoritatea a fost împotrivă. A meritat să verificăm, dar serviciile au rectificat deja greşeala comisă de mine.

Vă mulţumesc pentru observaţia dvs.

 

9.15. Crearea unui spaţiu UE al justiţiei penale (A6-0262/2009, Maria Grazia Pagano)

9.16. Impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituţional al UE (A6-0142/2009, Jean-Luc Dehaene)
  

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Jean-Luc Dehaene, raportor.(NL) Dle preşedinte, înainte de toate, aş dori să fac o remarcă tehnică. Din câte am înţeles, amendamentul nr. 1 nu trebuia să înlocuiască textul ci, mai degrabă, să îl completeze. Din această perspectivă am acceptat acest amendament.

Aş dori să profit de această ocazie pentru a mulţumi întregii Comisii pentru cooperarea foarte strânsă şi pentru a sublinia cât de important este ca, în temeiul Tratatului de la Lisabona, să avem o cooperare interinstituţională fructuoasă de la început. De aceea aş dori să subliniez şi faptul că, în cursul perioadei de tranziţie de la Tratatul de la Nisa la cel de la Lisabona, trebuie să menţinem o cooperare strânsă şi cu Consiliul European, dacă dorim să evităm începerea următoarei legislaturi într-o stare de confuzie totală.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Pot confirma faptul că amendamentul nr. 1 este prezentat drept o adăugare.

 

9.17. Dezvoltarea relaţiilor dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale, în temeiul Tratatului de la Lisabona (A6-0133/2009, Elmar Brok)

9.18. Punerea în aplicare a iniţiativei cetăţenilor (A6-0043/2009, Sylvia-Yvonne Kaufmann)
  

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Daniel Cohn-Bendit (Verts/ALE).(FR) Dle preşedinte, în temeiul articolului 1 din codul de onoare al Parlamentului European, aş dori să vă mulţumesc în numele grupului din care fac parte pentru sesiunile pe care le-aţi prezidat. Aţi fost unul dintre cei mai buni – vă mulţumesc.

(Aplauze puternice)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Este adevărat că ne apropiem de votul final – aş dori să vă adresez câteva cuvinte de mulţumire pentru încrederea şi pentru prietenia pe care mi-aţi arătat-o atât de mult timp. Pentru ultima oară în cadrul acestei legislaturi şi pentru ultima dată în viaţa mea vă voi ruga, prin urmare, să votaţi. Apoi, fiecare va merge pe propriul drum.

Sunt convins că, în ciuda viziunilor noastre politice şi a parcursurilor noastre diferite, vom rămâne devotaţi idealurilor Europei, dar ar trebui să ştiţi că, din punctul meu de vedere, faptul că am avut norocul de a prezida aceste dezbateri, în această atmosferă colegială, timp de zece ani va rămâne pentru totdeauna o onoare foarte mare a vieţii mele.

(Aplauze puternice)

 

9.19. Proiect de regulament al Comisiei privind (REACH), în ceea ce privește anexa XVII
  

- După votare

 
  
MPphoto
 

  Joseph Daul (PPE-DE).(FR) Şi eu aş dori să vă mulţumesc şi să subliniez că articolul 2 conţine greşeala de a nu vă mai include pe listă. Aceasta este o adevărată ruşine!

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc.

 

10. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

- Raport: Jo Leinen (A6-0145/2009)

 
  
MPphoto
 

  Michl Ebner (PPE-DE).(DE) Dle preşedinte, noul rol al Parlamentului după Tratatul de la Lisabona va fi foarte important şi sper că Parlamentul va profita la maximum de şansa care i se acordă. Ca membru al unei minorităţi etnice prezente în mod tradiţional în cadrul Uniunii Europene, sunt deosebit de încântat că drepturile minorităţilor etnice sunt menţionate, pentru prima dată, ca drepturi individuale, în articolul 2. Sper că drepturile de grup vor urma cât mai repede posibil.

Mă retrag voluntar, din proprie iniţiativă, dar nu fără un sentiment de nostalgie după cinci ani ca deputat european şi după cincisprezece ani ca deputat al Parlamentului de la Roma. Ca cetăţean italian, cu limba germană ca limbă maternă, cu origini sloveno-austriece, cu influenţe tiroleze – un european adevărat – am fost îndeosebi de încântat că ne-am reunit cu toţii în această Cameră ca minorităţi şi că minorităţilor li s-au oferit şanse. Mulţi nu au simţit încă cu adevărat că aparţin unei minorităţi, dar sper că vor simţi acest lucru din ce în ce mai mult, inclusiv Statele Unite ale Americii. Sunt recunoscător Parlamentului pentru înţelegerea sa imediată a minorităţilor.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) Am votat în favoarea raportului şi a rezoluţiei dlui Leinen din următoarele motive. Suntem obişnuiţi să repetăm faptul că Parlamentul European este singura instituţie a Uniunii Europene aleasă în mod direct de către cetăţeni. Cu toate acestea, datorită faptului că este o instituţie aleasă de popor, consider că, până acum, competenţele Parlamentului European au fost insuficiente.

Prin urmare, cred că ceea ce am adoptat astăzi este foarte important, respectiv noile competenţe ale Parlamentului în contextul aplicării procedurii de codecizie, noile competenţe privind administrarea bugetului, noua procedură de aprobare şi noile competenţe de supervizare. De asemenea, cred că Tratatul de la Lisabona va consolida legitimitatea democratică a Uniunii Europene, în special prin sporirea competenţelor Parlamentului de aplicare a procedurii de codecizie.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI). – Dle Preşedinte, acum înţeleg care este tactica: de desconsiderare efectivă a voturilor şi de punere în aplicare a Tratatului de la Lisabona, ca şi cum electoratul din Franţa, Ţările de Jos şi Irlanda ar fi votat, de fapt, „da”.

Rând pe rând, articolele şi prevederile sale cele mai litigioase sunt introduse: ministrul de externe şi politica relaţiilor externe, Carta drepturilor fundamentale şi armonizarea justiţiei şi a afacerilor interne. Apoi, colegii se vor întoarce către electoratul irlandez şi vor spune: „Este prea târziu să votăm «nu» acum, deoarece am pus în aplicare întregul tratat, deci tot ceea ce aţi face ar fi să enervaţi pe toată lumea şi să vă autoizolaţi când, de fapt, cea mai mare parte a Tratatului de la Lisabona este deja în vigoare de facto, dacă nu de jure.”

Nu ştiu dacă acest lucru va funcţiona. Acest lucru va depinde de electoratul irlandez, dar aş fi oarecum dezamăgit dacă ar ceda presiunii. Depinde de ei, bineînţeles, să ia propriile decizii, dar este vorba, până la urmă, de oameni ai căror precursori au retezat puterea imperiului britanic. Dacă acum cedează presiunii Parlamentului European, cred că vor fi scădea ca naţiune.

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (PPE-DE). – Dle preşedinte, permiteţi-mi să contribui, la rândul meu, la numărul din ce în ce mai mare de omagii care vi s-au adus mai devreme. Vă mulţumesc foarte mult pentru modul în care aţi prezidat sesiunile noastre şi pentru răbdarea de care aţi dat dovadă ori de câte ori ne-am ridicat pentru a lua cuvântul.

Cred că este foarte important să recunoaştem, atunci când vine vorba despre Tratatul de la Lisabona, că acesta nu a fost încă ratificat şi nu ar trebui să ne comportăm de parcă ar fi fost ratificat. Nu ar trebui să ignorăm voinţa alegătorilor care încă nu l-au ratificat şi pe cea a acelor ţări care încă nu l-au ratificat.

Să nu uităm şi regulile de la începutul jocului şi să nu încercăm să le schimbăm la jumătatea drumului. La începutul procesului constituţional, regulile prevedeau obligativitatea ratificării de către fiecare ţară sau eşecul proiectului. Franţa şi Ţările de Jos nu au reuşit să-l ratifice, astfel încât Constituţia a eşuat. Şi în cazul Tratatului de la Lisabona, regulile iniţiale erau că fiecare ţară trebuia să-l ratifice, altfel eşua. Totuşi, când poporul irlandez a votat „nu”, am decis să continuăm şi să-i convingem să voteze încă o dată.

Dacă doriţi cu adevărat ca voinţa oamenilor să fie exprimată, atunci sugerez guvernului britanic să-şi îndeplinească angajamentul luat în mod public şi să organizeze un referendum privind Tratatul de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Gay Mitchell (PPE-DE). – Dle preşedinte, ar fi cu siguranţă o greşeală din partea poporului irlandez să urmeze aripa sceptică a Partidului Conservator Britanic. Îl pot asigura pe dl Hannan că poporul irlandez nu va urma – şi nu a urmat niciodată – aripa sceptică a Partidului Conservator Britanic.

Agenda acestuia nici măcar nu are în vedere interesele primordiale ale britanicilor – ci interesele Partidului Conservator. Este o ruşine faptul că o ţară care ni l-a dat pe Winston Churcill a trimis aceste persoane în Parlamentul European pentru a-şi pune interesele lor mărginite înaintea intereselor cetăţenilor britanici şi a intereselor Europei.

Este ciudat să-i vezi pe aceşti răuvoitori conservatori britanici membri ai absenteistului partid Sinn Fein, dintre care niciunul nu a fost prezent astăzi sau ieri în această Cameră. Aceştia nu se prezintă în Parlament. Nu participă în cadrul comisiilor parlamentare. Nu ştiu cum îşi justifică salariile şi cheltuielile, dar au comunicat Parlamentului că aprobarea acestui raport şi a altora a fost cel mai rău lucru care se putea întâmpla în acest mandat şi atunci nici măcar nu vin să voteze. Acest lucru este o ruşine absolută.

 
  
  

- Raport: Antonio Masip Hidalgo (A6-0285/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Evans (PSE). – Dle preşedinte, după 15 ani, acesta va fi ultimul meu discurs în cadrul Parlamentului European şi cred că există câteva probleme mai importante decât întreaga problemă a azilului şi a modului în care ţările europene fac faţă acestei provocări.

Nu există un răspuns facil la această problemă, pe de altă parte. Dacă ar fi existat, măcar o ţară l-ar fi găsit până acum. În realitate, aş sugera că singura cale de a reduce numărul persoanelor disperate care caută refugiu sau azil într-o altă ţară decât cea proprie este abordarea cauzelor principale care-i forţează să-şi părăsească căminele şi ţările de origine. De aceea este atât de important ca noi, în cadrul Uniunii Europene şi în cadrul tuturor ţărilor dezvoltate, să oferim sfaturi, ajutor şi sprijin – inclusiv sprijin financiar – acelor ţări care sunt afectate de război, de violenţă pe plan intern, de nerespectarea drepturilor omului sau de discriminare.

De asemenea, trebuie să abordăm sărăcia din întreaga lume care contribuie la presiunile migratoare. Nu ar trebui niciodată să-i condamnăm pe cei care sunt forţaţi să caute statutul de refugiat sau de azilant. În schimb, ar trebui să ne oferim înţelegerea şi sprijinul. Aceasta este provocarea cu care ne confruntăm astăzi.

 
  
  

- Raport: Jean Lambert (A6-0279/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (NI). – Dle preşedinte, dreptul de a-ţi controla frontierele este un atribut definitoriu al statalităţii, iar acordarea drepturilor de rezidenţă sau de cetăţenie reprezintă o caracteristică a naţionalităţii. Atunci când transferăm acest lucru de la nivel naţional la nivel european, tratăm UE ca pe o singură jurisdicţie, cu propriile sale frontiere exterioare şi cu celelalte atribute ale cetăţeniei. Acest lucru nu are niciun fundament: nimeni nu a votat pentru crearea acestui Oficiu European pentru Azil. Dar, bineînţeles, ceea ce facem noi este să creăm o nouă birocraţie, care acum va avea un interes legitim în armonizarea continuă a politicii la nivel european de-a lungul anilor, cu sau fără sprijin din partea oricărei naţiuni.

Trebuie doar să răspund – cu privire la un alt subiect – cuvintelor care tocmai mi-au fost adresate de către Gay Mitchell, deputat european reprezentant al Dublinului. Mi-a aruncat numele lui Winston Churchill în faţă şi a spus că a fost o ruşine pentru partidul acestuia să trimită la Strasbourg oameni ca mine.

Permiteţi-mi să-mi închei discursul citându-l pe Churchill însuşi în această privinţă. Acesta a spus: „Avem propriul nostru vis şi propria noastră sarcină. Suntem de partea Europei, dar nu parte din aceasta. Suntem legaţi, dar nu amestecaţi. Suntem interesaţi şi asociaţi, dar nu absorbiţi. Iar dacă oamenii de stat europeni ni s-ar adresa cu cuvintele folosite în trecut, «Să vorbesc pentru dumneavoastră cu regele sau cu căpitanul gazdei?», ar trebui să replicăm cu spusele femeii Shunamite «Nu, dle, deoarece trăim printre oamenii noştri».”

 
  
  

- Raport: Ruth Hieronymi (A6-0260/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle preşedinte, aş dori să spun foarte pe scurt că am votat în favoarea raportului dnei Hieronymi. De asemenea, doresc să-i mulţumesc dnei Hieronymi pentru activitatea excelentă pe care a depus-o în cadrul Comisiei pentru cultură şi educaţie în domeniul problemelor audiovizuale. Ştiu că urmează să părăsească Parlamentul şi că acesta a fost ultimul său raport pentru Parlamentul European, cel puţin pentru un timp.

Este foarte important să extindem componenta audiovizuală a programului MEDIA Mundus, pentru a o face accesibilă şi pentru ţările terţe, inclusiv pentru statele africane. Aceasta reprezintă o modalitate de extindere a cooperării. De asemenea, reprezintă o formă excelentă de cooperare în domeniul dezvoltării şi o cale de a încuraja aceste ţări să se îndrepte către o viaţă mai bună şi o dezvoltare mai bună. Este şi un mijloc prin care ne putem asuma o responsabilitate etică, după cum este şi corect, pentru naţiunile africane. Cu toate acestea, mai presus de toate, discursul meu este o mulţumire adresată dnei Hieronymi pentru munca sa extraordinară.

 
  
  

- Raport: Paolo Costa (A6-0274/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Neena Gill (PSE). – Dle preşedinte, iau cuvântul pentru a sprijini raportul Costa. Cu toate acestea, sunt preocupată şi am vrut să supun atenţiei acestei Camere modul în care prevederi ca acestea sunt folosite pentru a înăbuşi competiţia şi nu pentru a proteja companiile aeriene, scopul acestei legislaţii.

Nu este neobişnuit pentru companiile aeriene să acumuleze sloturi pe aeroporturi. Să vă dau un exemplu: aeroportul Birmingham din circumscripţia mea. Am fost martori la suspendarea zborurilor directe către Amritsar operate de Air India. Acest serviciu foarte popular şi profitabil a fost anulat în octombrie, obligând clienţii la deplasări inutile şi incomode spre alte aeroporturi, motivul fiind acela că Air India nu dorea să îşi piardă valoroasele sloturi de pe aeroportul Heathrow. Te lasă fără cuvinte faptul că există multe alte companii aeriene care ar ocupa sloturile dar nu pot, deoarece Air India se agaţă de acestea.

Ceea ce sper să se întâmple ca urmare a acestui lucru este că ne vom asigura ca liniile aeriene să nu deţină în mod inutil sloturi. Comisia trebuie să vegheze la utilizarea corectă a acestei legislaţii. Dincolo de lipsa mea de încredere, există şanse ca doar câteva alegeri să le fie lăsate consumatorilor.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie B6-0261/2009 (Moldova)

 
  
MPphoto
 

  Daniel Petru Funeriu (PPE-DE). - (RO) Situaţia din Republica Moldova este astăzi clară. Avem un partid comunist care are un comportament identic cu cel al partidelor comuniste sovietoide, care au înrobit jumătate din Europa secolului XX. Avem o opoziţie de inspiraţie democratică, care militează pentru o Republică Moldova ataşată valorilor europene.

Rezoluţia pe care am votat-o astăzi transmite un semnal politic puternic la Chişinău, dar acest semnal trebuie dublat în mod clar de acţiuni concrete ale Comisiei şi Consiliului. Chem aşadar Comisia Europeană să colaboreze activ cu opoziţia democratică de la Chişinău, pentru a găsi modalităţi eficiente de întărire a conştiinţei democratice în Republica Moldova. Cea mai eficientă metodă, în opinia mea, este ridicarea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova în spaţiul comunitar.

Doresc să spun limpede Consiliului că nu trebuie să ne facem iluzii. Cheia democratizării Republicii Moldova se află încă la Moscova. Uniunea Europeană trebuie să acţioneze pentru diminuarea acestei influenţe, iar istoria ne arată că aceste acţiuni trebuie să fie energice. Cetăţenii Moldovei aşteaptă de la Uniunea Europeană exact ceea ce cetăţenii Europei de Est aşteptau de la lumea occidentală înainte de ’89.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) Am votat pentru rezoluţia privind situaţia din Moldova, deoarece am fost unul dintre observatorii internaţionali care au monitorizat, la 5 aprilie, alegerile parlamentare din respectiva ţară. Am asistat cu toţii la tulburările care au avut loc după alegerile din Moldova dar, la o lună de la alegeri, cred că este deosebit de important să accentuăm încă o dată faptul că relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova trebuie să fie dezvoltate pe mai departe şi că dorim acest lucru în cadrul eforturilor noastre pentru o mai bună stabilitate, securitate şi bunăstare europeană şi pentru crearea unor noi linii de divizare.

Cu toate acestea, cooperarea Uniunii Europene cu Moldova trebuie să fie însoţită de o obligaţie clară şi adevărată din partea instituţiilor de guvernare din Moldova de a lupta pentru instaurarea democraţiei şi pentru respectarea drepturilor omului.

 
  
  

- Raport: Raimon Obiols i Germà (A6-0264/2009)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) Sunt deosebit de mulţumită de rezultatele votului cu privire la rezoluţia referitoare la raportul privind situaţia globală a drepturilor omului pe anul 2008. Sunt îndeosebi mulţumită de poziţia demonstrată de Parlament la votarea celui de-al doilea amendament, referitor la Papa Benedict al XVI-lea.

Sentimentul meu este că limbajul, propoziţiile şi vocabularul utilizat în cadrul acestui amendament sunt complet inacceptabile şi cu greu mi-aş putea imagina o situaţie în care Parlamentul ar putea să-şi încheie mandatul prin adoptarea unei declaraţii care îl condamnă pe Papa Benedict al XVI-lea pentru declaraţiile sale şi pentru învăţăturile Bisericii.

Prin urmare, felicit Parlamentul pentru adoptarea acestui document, un document important privind situaţia globală a drepturilor omului pe anul trecut, care accentuează cele mai importante probleme – pedeapsa capitală, tortura, brutalitatea, comportamentul inuman, situaţia apărătorilor drepturilor omului, situaţia drepturilor femeilor şi ale copiilor şi multe alte aspecte.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE-DE). – (DE) Dle preşedinte, sunt foarte recunoscător acestei Camere pentru că a respins atacul scandalos al liberalilor la adresa Papei. Chiar şi cu cuvintele mai atent alese ale dlui Graf Lambsdorff, ar fi fost o declaraţie scandaloasă. Trebuie să spun că se fac, în mod evident, încercări în această Cameră de a compara cea mai mare autoritate morală a secolului 21, care se extinde dincolo de miliardul de catolici şi care oferă sprijin Europei şi întregii lumi, cu călăii, cu cei care încalcă drepturile omului şi cu dictatorii. Acestea sunt nişte lucruri nemaiauzite şi se vor întoarce împotriva grupului liberal, precum şi a partidului german FDP.

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (NI). – Dle preşedinte, ori de câte ori discutăm despre drepturile omului pare că vorbim despre o Uniune Europeană virtuală: o Uniune Europeană care există doar în rezoluţiile Parlamentului, în comunicatele de presă ale Comisiei şi în comunicările Consiliului. Este acea UE minunată, paşnică, a drepturilor omului care îşi răspândeşte valorile nu prin bombele „daisy cutter”, ci mai degrabă prin acorduri comerciale şi acorduri de parteneriat.

Cu toate acestea, simt că este obligaţia cuiva să stea deoparte şi să întrebe unde se află această Uniune Europeană în lumea reală. În lumea reală, Bruxelles încearcă să vândă arme regimului comunist din Beijing şi să izoleze Taiwanul, se pune bine pe lângă Ayatolahul din Teheran, refuză să facă afaceri cu dizidenţii anti-Castro din Cuba şi încearcă să finanţeze gruparea Hamas. Conduce protectorate – sau satrapii, ca pe vremea Imperiului Otoman – în Bosnia şi în Kosovo, iar în interiorul propriilor frontiere ignoră voinţa oamenilor exprimată prin referendumuri.

Poate atunci când vom respecta dreptul elementar de a putea schimba guvernul la urne şi de a schimba politica publică prin votul propriu în cadrul Uniunii Europene, atunci vom fi câştigat autoritatea morală de a ţine predici altora.

 
  
  

- Raport: Maria Grazia Pagano (A6-0262/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Syed Kamall (PPE-DE). – Dle preşedinte, una dintre problemele care îi preocupă pe mulţi dintre alegătorii mei din Londra este eroziunea masivă a libertăţilor civile pe care am observat-o în Marea Britanie de la instaurarea guvernării laburiste în 1997. Ceea ce îi îngrijorează chiar mai mult este când le spun despre eroziunea masivă a libertăţilor civile care apare la nivelul UE. Am văzut cum multe tratate, ca Tratatul Prüm, au ridicat mari preocupări. Din fericire, o hotărâre recentă a CEJ a obligat guvernul britanic să înapoieze datele şi profilurile persoanelor care s-au dovedit nevinovate, deşi acesta ar fi vrut să le păstreze.

Cu toate acestea, decizia guvernului britanic de a îndepărta doar profilurile persoanelor nevinovate după cel puţin şase ani demonstrează faptul că ne desconsideră libertăţile. Decizia accentuează faptul că în Marea Britanie idiomul „nevinovat până la proba contrară” este tratat ca un stereotip, nu ca un concept fundamental al societăţii noastre. Este destul de grav faptul că forţele de ordine britanice au acces la acest volum mare de date şi informaţii personale, dar şi alte guverne europene vor putea avea să le acceseze.

Tratatul Prüm a fost introdus în mod forţat în legislaţia europeană, fără scrutin democratic adecvat. S-a crezut că informaţiile personale referitoare la peste 3,5 milioane de oameni ar putea circula acum în voie prin Uniunea Europeană. Acest lucru va da încredere puţinor oameni.

 
  
  

- Rapoarte: Jean-Luc Dehaene (A6-0142/2009) şi Elmar Brok (A6-0133/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE). – Dle preşedinte, ştiu că Parlamentul nu prea ştie ceea ce îşi doresc de fapt cetăţenii Europei. Preferă să le spună ceea ce considerăm noi că ar trebui să-şi dorească. Sunt rău; presupun că deputaţii europeni înţeleg ceea ce îşi doresc alegătorii noştri şi ce simt aceştia vizavi de Europa. Cu toate acestea, multora dintre noi, cei de aici, pur şi simplu nu le pasă.

Multora nu le pasă să asculte vorbind minorităţile care cred că UE se îndreaptă în direcţia greşită şi cu siguranţă nu le pasă să ţină seama de voturile din întreaga UE exprimate împotriva lor prin referendumuri. Acestora nu le pasă dacă realizează ce şi-au propus cu ajutorul unor guverne – ca cel din Regatul Unit – care îşi mint electoratul, care obţin mandate false, care promit un referendum pe tema acestor aspecte şi apoi nu îşi respectă promisiunea. Lucrul despre care le pasă celor de aici este timpul. De ce? De ce această grabă de a ratifica Tratatul de la Lisabona în cele 27 de state membre? Răspunsul este foarte simplu: pentru a le nega cetăţenilor britanici dreptul de a spune ceva privind această chestiune.

Părăsesc astăzi acest loc, cu speranţa de a reveni în parlamentul statului meu de origine, Camera Comunelor, pentru a reprezenta cetăţenii din Woodford Halse, Daventry, Long Bucby, Guilsborough, Brixworth, Earls Barton şi din orice alt loc din cadrul circumscripţiei cunoscute sub numele de Daventry. Aceştia sunt oameni care s-au săturat să fie ignoraţi de către actualul guvern al Regatului Unit, de către oamenii din Parlament şi de către Comisia Europeană. Dacă voi ajunge în Camera Comunelor, voi lupta până când alegătorii mei îşi vor spune părerea referitoare la acest tratat. Din fericire, înţeleg că votul din Regatul Unit va avea loc destul de repede. Aşadar, grăbiţi lucrurile aici după bunul plac. Cetăţenii din Marea Britanie îşi vor spune cuvântul.

 
  
  

- Raport: Elmar Brok (A6-0133/2009)

 
  
MPphoto
 

  Glyn Ford (PSE). – Dle preşedinte, aş dori să ofer o explicaţie cu privire la votul pe baza raportului Brok: în primul rând, ca omagiu adus activităţii dlui Brok în cadrul acestei instituţii; în al doilea rând, pentru a-mi arăta sprijinul faţă de ratificarea Tratatului de la Lisabona, dar, mai important, pentru a-mi îndemna guvernul, în momentul ratificării Tratatului de la Lisabona şi în momentul în care vom avea un loc în plus pentru Regatul Unit, să aloce acel loc cetăţenilor din Gibraltar.

Sunt mândru că am reprezentat Gibraltarul în ultimii cinci ani în Parlament şi mă bucur să continui să o fac. Dar trebuie să spun în mod cinstit că este dificil pentru cei şapte membri care au fost aleşi să reprezinte Gibraltarul să se poată ocupa în mod corespunzător de gama de probleme cu care ne confruntăm: drepturile omului, raportarea informaţiilor, pensiile, poluarea transfrontalieră şi, bineînţeles, relaţiile bilaterale cu Spania.

Unii susţin că nu este corect din punct de vedere matematic. Oferirea unui loc Gibraltarului va însemna renunţarea la prea multe. Ei bine, timp de mulţi ani în această instituţie Danemarca i-a cedat un loc Groenlandei. Groenlanda are aproape de două ori populaţia Gibraltarului. Danemarca a cedat 8% din locurile sale pentru 50 000 de oameni. Solicit guvernului britanic să cedeze mai puţin de 1,5% din locurile sale pentru 26 000 de persoane din Gibraltar.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI). – Dle preşedinte, timp de zece ani în această Cameră am ascultat o mulţime de pălăvrăgeli, dar nu cred că am auzit vreodată astfel de baliverne precum cele din dezbaterea de ieri pe marginea acestui raport, proferate de antici federalişti ca dl Brok şi dl Corbett, bodogănind despre suveranitatea parlamentelor naţionale de parcă le-ar păsa de acest lucru.

Suveranitatea unui parlament înseamnă, de fapt, suveranitatea poporului. Nu există pentru a garanta privilegiile parlamentarilor naţionali. Atunci când alegem un parlament, îi încredinţăm protejarea libertăţilor noastre pentru o perioadă de timp provizorie şi nesigură. Parlamentarii naţionali nu au dreptul de a face derogări permanente de la aceste libertăţi fără a se întoarce şi a cere un mandat explicit din partea cetăţenilor.

În cadrul parlamentului din Regatul Unit avem 646 de membri. 638 dintre ei au fost aleşi în temeiul unei promisiuni explicite de supunere a Constituţiei europene unui referendum înainte de a o ratifica. Când auzim că se pare că aceasta ar fi acum legală deoarece toţi aceşti parlamentari au aprobat-o, acest lucru nu anulează posibilitatea organizării unui referendum: anulează existenţa democraţiei reprezentative ca atare.

Dacă doriţi să reinstauraţi onoarea şi scopul şi sensul sistemelor noastre existente de guvernământ reprezentativ, ar trebui să avem încredere în oameni şi să le oferim referendumul – aşa cum am promis. Pactio Olisipiensis censenda est!

 
  
  

Explicaţii scrise ale votului

 
  
  

- Raport: Libor Rouček (A6-0225/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru raportul privind integrarea dimensiunii de gen în cadrul relaţiilor externe ale UE. Integrarea mai largă a femeilor în politică, în special în cadrul relaţiilor externe şi în diplomaţie, este esenţială pentru punerea în aplicare cu succes a politicilor externe ale UE, inclusiv în domeniile acordării de ajutoare, dezvoltării, extinderii, politicii de vecinătate, rezolvării conflictelor, securităţii şi consolidării păcii şi al comerţului internaţional.

În ciuda unei serii de documente de politici adoptate la nivelul UE privind egalitatea de gen şi drepturile femeii, angajamentul practic în acest domeniu este încă slab şi resursele bugetare alocate în mod specific pentru problemele de gen sunt insuficiente. Este important să subliniem că integrarea dimensiunii de gen necesită nu numai declaraţii politice la nivel înalt, ci şi dorinţa politică a conducerii UE şi a statelor membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. − Deputaţii europeni adepţi ai partidului conservator britanic susţin pe deplin o politică a egalităţii de şanse şi a nediscriminării femeilor în toate domeniile vieţii publice şi comerciale. Cu toate acestea, acest document este prea prescriptiv în abordarea sa şi încearcă să gestioneze la scară mică toate domeniile de acţiune externă, inclusiv crearea unui Institut european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, fără a recunoaşte progresele realizate de toate instituţiile europene de a oferi toate şansele personalului feminin. Raportul vorbeşte despre referinţe şi obiective foarte sugestive din punct de vedere al cotelor, mai puţin numindu-le, şi pledează pentru angajarea femeilor în cadrul misiunilor PESA fără a clarifica statutul lor combativ. Prin urmare, conservatorii britanici s-au abţinut cu privire la acest raport.

 
  
  

- Raport: Jo Leinen (A6-0145/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. (SV) Parlamentul a votat astăzi un raport privind noul său rol şi noile responsabilităţi care îi revin în punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona. Raportul colectează avize ale diverselor comisii în ceea ce priveşte schimbările pe care le va aduce Tratatul de la Lisabona. Acesta salută faptul că Parlamentul va avea mai multă influenţă asupra activităţii legislative a UE.

Am ales să votăm în favoarea acestui raport deoarece Parlamentul European trebuie să se pregătească pentru a putea pune în aplicare schimbările care vor avea loc în legătură cu activitatea sa în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Cu toate acestea, voturile noastre nu ar trebui să reprezinte sub nicio formă o prejudiciere a proceselor de ratificare de către statele membre individuale. Respectăm pe deplin dreptul fiecărui stat membru de a decide pentru sine cu privire la ratificarea Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Parlamentul European nu are rolul sau responsabilitatea de a pune în aplicare Tratatul de la Lisabona. De ce nu? Deoarece tratatul nu a intrat încă în vigoare: într-adevăr, a fost respins în totalitate de către alegătorii irlandezi anul trecut. Prin urmare, a vorbi despre noul rol şi noile responsabilităţi ale Parlamentului European în punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona este extraordinar de arogant şi simptomatic cu privire la lipsa de sensibilitate a instituţiilor faţă de opinia democratică care caracterizează UE.

Sper că, atunci când vor merge la urne în cursul acestui an, alegătorii irlandezi vor respinge încă o dată Tratatul de la Lisabona. Liderul partidului din care fac parte, Partidul Conservator, David Cameron, este dedicat organizării unui referendum naţional privind Tratatul de la Lisabona în cazul în care acesta nu a intrat deja în vigoare. Prin urmare, aş spera ca cetăţenii britanici să poată avea şansa de a îngropa definitiv acest tratat nefericit. Conservatorii britanici cred într-o viziune foarte diferită a UE decât cea reprezentată de Tratatul de la Lisabona şi formăm pe bună dreptate un nou grup politic în cadrul Parlamentului European pentru a ne apăra viziunea.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru raportului dlui Leinen. Acest raport prezintă o analiză detaliată a noilor competenţe ale Parlamentului European în perspectiva Tratatului de la Lisabona, în special noile competenţe de codecizie, noile competenţe bugetare, noua procedură de aviz conform, noile competenţe de examinare, noile drepturi de a fi informat şi noile drepturi ale cetăţenilor.

Rezultatul final este că Parlamentul European îşi va consolida competenţele, în special cele în materie de codecizie şi va avea o capacitate crescută de a influenţa procesul de luare de decizii, sporind astfel legitimitatea democratică a Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. (PT) Această rezoluţie face parte dintr-un pachet de cinci rezoluţii adoptate astăzi de Parlament, ceea ce indică cel mai evident dispreţ faţă de voinţa exprimată în mod democratic şi suveran de către cetăţenii francezi, olandezi şi irlandezi, care au respins Constituţia europeană şi aşa-numitul Tratat de la Lisabona. De asemenea, face parte din procesul şi campania antidemocratice menite să impună acest proiect de tratat inacceptabil.

Ignorând în totalitate voinţa democratică exprimată de aceste popoare şi chiar prevederile înscrise în tratate – pe care forţele combinate ale dreptei şi ale social-democraţilor le-au adoptat –, aceştia forţează cetăţenii irlandezi să voteze în cadrul unui nou referendum (în acelaşi timp împiedicând alte popoare de a fi consultate astfel). Aceştia măresc, de asemenea, presiunea şi imixtiunile pentru a forţa acceptarea acestui tratat, care va spori federalismul, neoliberalismul şi militarismul în UE.

Aceasta este democraţia noastră europeană cinică şi ipocrită. Aceiaşi oameni care, ignorând ceea ce s-a spus (ca Partidul Socialist Portughez şi Partidul Social Democrat Portughez), le-au negat cetăţenilor lor dreptul la o dezbatere şi la o consultare populară prin intermediul unui referendum privind propunerea de Tratat de la Lisabona şi care respectă voinţa poporului doar atunci când este identică cu a lor, îi roagă acum pe cetăţenii din fiecare stat membru să aibă încredere în ei şi să voteze pentru ei în cadrul iminentelor alegeri pentru Parlamentul European...

Este pur şi simplu o neruşinare...

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Tratatul de la Lisabona, care este identic în proporţie de 96% cu proiectul de Tratat Constituţional, a fost respins în cadrul referendumului din Irlanda. Anterior, proiectul de Tratat Constituţional a fost respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi din Ţările de Jos.

Majoritatea membrilor acestui Parlament refuză să-şi recunoască pierderile politice. Aceasta este o crimă îngrozitoare împotriva principiilor democratice şi un exemplu inadmisibil al aroganţei puterii care caracterizează cooperarea în cadrul UE.

Raportul dlui Leinen privind noile roluri ale Parlamentului European include paşii către Statele Unite ale Europei – după cum implică Tratatul de la Lisabona – şi, de asemenea, propune ca UE să acţioneze acum şi în domeniul educaţiei, inclusiv al sportului şi aşa mai departe.

Ar fi fost de dorit ca raportul să abordeze în schimb problema lipsei de legitimitate democratică a acestui Parlament. Încă o dată ne îndreptăm spre nişte alegeri în care se estimează că prezenţa la urne a alegătorilor va fi foarte scăzută. Electoratul din statele membre se simte în continuare foarte puţin legat de acest Parlament European supra-centralizat. Atâta timp cât dezbaterile politice privind democraţia reprezentativă se concentrează pe alegerile în cadrul parlamentelor naţionale, ar trebui ca parlamentele naţionale să fie cele mai importante organisme de luare a deciziilor din cadrul Uniunii – nu Parlamentul European.

Am votat împotriva proiectului de raport..

 
  
  

- Raport: Catherine Guy-Quint (A6-0183/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − De ce vorbim despre Tratatul de la Lisabona când nici măcar nu a intrat în vigoare? De ce ignorăm în mod efectiv voinţa democratică a poporului irlandez, care a votat pentru respingerea tratatului cu un an în urmă? Motivul, bineînţeles, este acela că UE se preocupă într-o foarte mică măsură de opinia democratică şi este hotărâtă să se îndrepte în mod rapid către o uniune mai apropiată ca niciodată în ciuda unei lipse a legitimităţii populare. Alegătorii irlandezi vor fi nevoiţi să voteze încă o dată cu privire la acest tratat deoarece UE pur şi simplu nu acceptă un răspuns negativ.

Prăpastia dintre UE şi cetăţenii săi devine din ce în ce mai mare. A vorbi despre Tratatul de la Lisabona ca despre o realitate nu face decât să consolideze acest deficit democratic. Din acest motiv şi din multe altele, sunt încântat că, în următoarea legislatură, conservatorii britanici vor face parte dintr-un nou grup politic, dedicat reformării UE, care va pune la încercare legitimitatea unei uniuni mai apropiate ca niciodată care s-a dovedit atât de nepopulară şi care a provocat atât de multe pagube în regiunea din care provin, nord-estul Angliei.

 
  
MPphoto
 
 

  Charlotte Cederschiöld, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris. (SV) Am votat în favoarea raportului privind aspectele financiare ale Tratatului de la Lisabona, care abordează forma pe care o va lua procedura bugetară în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare.

Nu susţinem părţile raportului care tratează posibilitatea UE de a-şi obţine resursele prin intermediul competenţei de impozitare. De asemenea, ne opunem stabilirii unor mecanisme de flexibilitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Tratatul de la Lisabona, care este identic în proporţie de 96% cu proiectul de Tratat Constituţional, a fost respins în cadrul referendumului din Irlanda. Anterior, proiectul de Tratat Constituţional a fost respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi din Ţările de Jos.

Majoritatea membrilor acestui Parlament refuză să-şi recunoască pierderile politice. Aceasta este o crimă îngrozitoare împotriva principiilor democratice şi un exemplu inadmisibil al aroganţei puterii care caracterizează cooperarea în cadrul UE.

Nu cred că Parlamentul European ar trebui să aibă o influenţă mai mare asupra bugetului UE. În cursul mandatului meu în Parlament am observat de nenumărate ori că majoritatea federalistă doreşte să acorde în mod liberal subvenţii pentru orice, de la proiecte culturale până la sprijin structural şi birocraţie europeană sporită. Conform majorităţii din Parlamentul European, diversele grupuri de interes implicate în politica regională, în sectorul pescuitului şi în agricultură trebuie toate să obţină o parte din banii UE. În anumite cazuri, cheltuielile nu sunt altceva decât cascadorii de relaţii cu publicul. Această politică liberală privind cheltuielile este dirijată de UE pe timp de criză financiară, atunci când statele membre sunt nevoite să îşi reducă cheltuielile cu îngrijirile medicale, şcolile şi bunăstarea.

Cel mai important este faptul că, din fericire, Parlamentul European nu a avut până acum o influenţă prea mare în ceea ce priveşte politica agricolă a UE. Dacă ar avea, UE ar sfârşi împotmolită în protecţionism şi subvenţii masive acordate tuturor grupurilor din sectorul agricol.

Am votat împotriva raportului.

 
  
  

- Raport: Bárbara Dührkop Dührkop (A6-0280/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Bradbourn (PPE-DE), în scris. − Conservatorii din Regatul Unit au votat împotriva pachetului privind azilul deoarece, în timp ce credem în cooperarea în acest domeniu, nu credem într-o abordare comunitară a politicii în domeniul imigrării şi azilului. Credem că, pentru noi, protejarea graniţelor naţionale rămâne un element cheie al politicii publice la nivel naţional.

 
  
  

- Raport: Antonio Masip Hidalgo (A6-0285/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Lang şi Fernand Le Rachinel (NI), în scris. (FR) Acum două săptămâni, Parlamentul European a adoptat un raport referitor la o politică comună de imigrare pentru Europa, creând astfel calea pentru ceea ce Comisia Europeană planificase deja: imigrarea masivă. Astăzi este rândul solicitanţilor de azil; ideea este de a institui o „Europă a azilului”.

Într-adevăr, obiectivul clar afirmat este de a asigura standarde mai înalte de tratare a solicitanţilor de azil în ceea ce priveşte condiţiile de primire a acestora. Acest lucru înseamnă nu doar standardizarea condiţiilor minime de primire în toate statele membre, ci şi acordarea de sprijin solicitanţilor de azil pentru a se stabili în număr foarte mare.

În acest scop, domeniul de aplicare a viitoarei directive va fi extins la toate persoanele care intră legal sau ilegal pe teritoriul Uniunii Europene. Restricţiile administrative care există în statele membre în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii vor trebui abolite complet. Asistenţa socială, medicală, psihologică şi pentru găsirea unei locuinţe, precum şi asistenţa juridică, vor trebui furnizate de către statul membru gazdă. Refuzul acordării acestor tipuri de asistenţă va face obiectul apelurilor şi anchetelor legale...ceea ce, adeseori, nu se întâmplă în cazul propriilor cetăţeni...

Prin adoptarea acestei celei de-a doua faze a „pachetului privind azilul”, Bruxelles facilitează şi încurajează imigrarea globală către Europa.

Ne vom opune întotdeauna acestei viziuni internaţionaliste, al cărei singur scop este pur şi simplu distrugerea popoarelor şi a naţiunilor Europei.

 
  
MPphoto
 
 

  Martine Roure (PSE), în scris. (FR) Pentru ultimul vot al acestei legislaturi, suntem rugaţi să ne dăm verdictul asupra pachetului privind azilul. Acest lucru marchează sfârşitul unui proces derulat de-a lungul acestui mandat. Deşi s-au înregistrat câteva progrese, există, din păcate, în continuare diferenţe între statele membre în ceea ce priveşte recunoaşterea statutului refugiaţilor. Dovada acestui lucru sunt limitele care pot fi văzute în cadrul directivei privind condiţiile de primire a solicitanţilor de azil. Din nou, statele membre se află în prim plan, în detrimentul unităţii europene pe care o cerem în acest domeniu. Sper că, în cursul următoarei legislaturi, în a doua lectură, vom putea să inversăm această situaţie pentru a crea o veritabilă legislaţie europeană în materie de azil, care să garanteze o protecţie reală a acestor femei şi bărbaţi extrem de vulnerabili.

 
  
  

- Raport: Jeanine Hennis-Plasschaert (A6-0284/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Charlotte Cederschiöld, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris. (SV) Noi, conservatorii, am votat astăzi în favoarea raportului dnei Hennis-Plasschaert A6-0284/2009 privind criteriile şi mecanismele de determinare a statului membru responsabil de cererile de protecţie internaţională prezentate de către resortisanţi ai unei ţări terţe sau de apatrizi.

Suntem conştienţi şi înţelegem faptul că influxul mare de persoane care sosesc cu mijloace de transport maritim pe Marea Mediteraneană pune o parte dintre ţările mai mici de la graniţa maritimă sudică a UE într-o situaţie dificilă şi suntem de acord că trebuie făcut ceva pentru a rezolva această situaţie.

Este important ca aşa-numitul mecanism de suspendare să nu fie formulat astfel încât să existe riscul eliminării stimulentelor pentru statele membre de îmbunătăţire a standardelor procesului de acordare a azilului şi de primire a solicitanţilor, lucru care ar fi contrar ideii fundamentale aflate la baza regulamentului comun.

 
  
  

- Rapoarte: Antonio Masip Hidalgo (A6-0285/2009) şi Jeanine Hennis-Plasschaert (A6-0284/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. (SV) Noi, social-democraţii, salutăm orice iniţiativă care îmbunătăţeşte situaţia solicitanţilor de azil şi a persoanelor fără documente. Pledăm pentru o politică comună generoasă în materie de azil şi imigrare, centrată pe nevoile oamenilor în conformitate cu angajamentele asumate de statele membre în cadrul Convenţiei de la Geneva. Deşi „pachetul privind azilul” implică realizarea unor progrese, am decis să votăm împotriva rapoartelor întocmite de dna Hennis-Plasschaert şi de dl Masip Hidalgo.

Noi, social-democraţii, obiectăm împotriva politicii în materie de azil şi imigrare derulate de majoritatea cu tendinţe de dreapta din cadrul Parlamentului European. În mod special, ne distanţăm de problema nefurnizării informaţiilor orale într-o limbă pe care aceştia o înţeleg, a detenţiei care nu trebuie să aibă loc în cadrul Convenţiei de la Geneva, a examinării medicale pentru a stabili vârsta şi de problema asistenţei juridice gratuite. De asemenea, considerăm regretabil faptul că cei de dreapta nu doresc să acorde solicitanţilor de azil dreptul de a intra pe piaţa muncii în decurs de şase luni.

 
  
  

- Raport: Jean Lambert (A6-0279/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Crearea acestui oficiu reprezintă încă un pas spre o politică comună europeană în materie de azil şi imigrare, o politică pe care eu o resping în totalitate. Consider că problema alegerii persoanelor cărora li se permite să intre în Regatul Unit ar trebui să fie responsabilitatea parlamentarilor aleşi şi a miniştrilor responsabili din Regatul Unit, nu responsabilitatea UE.

Predarea către UE a controlului politicii în materie de azil şi imigrare ar fi profund nefavorabilă intereselor noastre naţionale şi ne-ar expune unor riscuri potenţiale mai mari în ceea ce priveşte terorismul şi crima organizată.

Progresele către o politică comună în materie de azil şi imigrare este un alt semn al intenţiei UE de a crea o singură entitate politică, cu reguli uniforme pentru toată lumea. Aceasta nu este viziunea conservatorilor britanici asupra UE şi vom promova o viziune foarte diferită a acesteia atunci când vom forma o nouă grupare politică în cursul următoarei legislaturi.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Toate rapoartele legate de azil votate astăzi oferă o interpretare detaşată şi vastă a dreptului de azil care, în ultimă instanţă, este în detrimentul celor care au o nevoie reală de protecţie internaţională, pentru a-şi salva vieţile, integritatea fizică şi libertatea.

Noile drepturi sociale, financiare, familiale şi de altă natură pe care doriţi ca statele membre să fie forţate să le acorde solicitanţilor de azil vor acţiona ca un magnet pentru toţi potenţialii imigranţi economici, vor copleşi şi mai mult serviciile responsabile cu aceste probleme şi vor încetini şi mai mult examinarea cererilor depuse. Toate acestea, deoarece aţi refuzat în mod repetat să luaţi în considerare abuzurile şi încălcările procedurilor şi deoarece insistaţi în a face confuzie între drepturile şi statutul pe care refugiaţii recunoscuţi l-ar putea avea şi ceea ce doriţi să le acordaţi solicitanţilor de azil obişnuiţi.

Lucrul cel mai inacceptabil dintre toate, totuşi, este raportul Lambert, care creează un birou european de „sprijin” care va putea să repartizeze după bunul plac solicitanţii de azil de-a lungul statelor membre.

Nu suntem împotriva unei cooperări interguvernamentale în aceste domenii, unde se arată respect pentru dreptul suveran al statelor membre de a decide cine poate intra pe teritoriul lor, şi în ce condiţii, dar suntem împotriva politicilor dvs.

 
  
  

- Raport: Tadeusz Zwiefka (A6-0270/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru raportul Zwiefka deoarece consider că este foarte importantă stabilirea unei proceduri care să le permită statelor membre să negocieze acorduri internaţionale referitoare la probleme care ţin de competenţa exclusivă a Comunităţii, în cazurile în care Comunitatea a decis să nu îşi exercite competenţa.

Cu alte cuvinte, în prezent, Portugalia este împiedicată să încheie acorduri internaţionale pentru a grăbi cooperarea judiciară, inclusiv cu privire la probleme legate de divorţ şi de anularea căsătoriilor, întrucât se consideră că, parţial, Comunitatea ar fi obţinut competenţe exclusive în aceste domenii. Această propunere îi permite Comisiei să autorizeze încheierea unor astfel de acorduri, cu condiţia ca însăşi Comunitatea să nu intenţioneze să încheie sau să nu fi încheiat deja un acord privind acelaşi subiect cu o ţară terţă. Simt că este foarte important ca acest regulament să fie negociat cât mai repede posibil, deoarece este în interesul nu doar al cetăţenilor portughezi, ci şi al tuturor cetăţenilor din restul Europei.

 
  
  

- Raport: Ruth Hieronymi (A6-0260/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Hélène Descamps (PPE-DE), în scris. (FR) Relaţiile care s-au dezvoltat între industriile audiovizualului din statele membre ale UE şi cele ale ţărilor terţe trebuie să continue şi trebuie consolidate în interesul nu doar al profesioniştilor, ci şi al consumatorilor. Programul de cooperare în domeniul audiovizualului MEDIA Mundus, astfel cum a fost el adoptat astăzi de Parlamentul European, şi pe care eu îl sprijin, vizează atingerea acestui obiectiv.

Într-adevăr, acesta furnizează un cadru adecvat de îmbunătăţire a competitivităţii şi a distribuţiei transnaţionale a lucrărilor audiovizuale în întreaga lume. Iniţiat de Parlamentul European, acest program ar trebui să contribuie şi la promovarea diversităţii culturale, oferind în acelaşi timp valoare adăugată reală acţiunilor deja realizate în acest domeniu de Uniune şi de statele membre.

Datorită eforturilor făcute de raportorul nostru pentru a se ajunge la un acord în primă lectură, ar trebui să apară în curând noi oportunităţi comerciale şi care să le ofere profesioniştilor din domeniul audiovizualului perspectiva stabilirii unor relaţii de muncă pe termen lung cu omologii lor din ţările terţe.

 
  
  

- Raport: Paolo Costa (A6-0274/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jim Higgins (PPE-DE), în scris. − Am votat împotriva raportului Costa privind sloturile din aeroporturi, pentru a sublinia lipsa completă de consultare cu autorităţile aeroportuare, lipsa dezbaterii cu deputaţii europeni şi natura grăbită a legislaţiei. Această măsură nu va face decât să exacerbeze problemele din sectorul aviaţiei.

 
  
  

- Raport: Gérard Deprez (A6-0265/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului Deprez. Acest regulament stabileşte o procedură pentru negocierea şi încheierea acordurilor bilaterale între statele membre şi ţările terţe. Cred că este foarte important să stabilim o procedură care să le permită statelor membre să negocieze acorduri internaţionale în cazurile în care Comunitatea a decis să nu îşi exercite competenţa.

Ca exemplu, în prezent Portugalia este împiedicată să încheie acorduri internaţionale pentru a grăbi cooperarea judiciară, inclusiv cu privire la probleme legate de responsabilitatea parentală, obligaţiile de întreţinere şi divorţ, întrucât se consideră că, parţial, Comunitatea ar fi obţinut competenţe exclusive asupra acestor domenii. Această propunere îi permite Comisiei să autorizeze încheierea unor astfel de acorduri.

Având în vedere legăturile strânse ale Portugaliei cu anumite ţări, în special cu Comunitatea Ţărilor de Limbă Portugheză, şi numărul mare de migranţi portughezi din diverse ţări, este foarte important, în ceea ce priveşte dreptul familiei, ca Portugalia să poată grăbi recunoaşterea drepturilor cetăţenilor portughezi din aceste ţări prin încheierea sau revizuirea acordurilor bilaterale. Deşi am citat drept exemplu Portugalia, simt că este la fel de important pentru toţi cetăţenii UE ca acest regulament să fie negociat cât mai curând posibil.

 
  
  

- Rapoarte: Tadeusz Zwiefka (A6-0270/2009) şi Gérard Deprez (A6-0265/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Curtea Europeană de Justiţie a stabilit că, în anumite domenii, Comunitatea are competenţa exclusivă de a încheia acorduri internaţionale cu ţările terţe. Conform aceloraşi prevederi, statele membre care au încheiat deja acorduri bilaterale cu o ţară terţă sau care doresc să procedeze astfel în viitor sunt împiedicate să o facă, deoarece acest lucru nu este considerat compatibil cu Tratatul CE. Cu toate acestea, în unele cazuri excepţionale, UE poate autoriza statele membre să încheie acorduri bilaterale: în cazul în care Comunitatea nu are niciun interes în acordurile cu ţara terţă, în cazul în care respectivul stat membru are un interes anume în acest acord şi acordul nu are un impact negativ asupra dreptului comunitar.

Lista June este în favoarea realizării pieţei interne şi susţine activitatea privind căutarea de soluţii la nivel european pentru provocările de mediu cu care se confruntă Europa. În aceste domenii acceptăm un anumit nivel de supranaţionalism. Cu toate acestea, ne opunem măsurilor legislative supranaţionaliste menţionate anterior. Bineînţeles că statele membre trebuie să poată încheia acordurile bilaterale juridice individuale cu ţări terţe în cazul în care consideră că asemenea acorduri sunt mai profitabile pentru ele decât cele existente la nivel european! Deşi, fără nicio îndoială, este bine că se propune acum o posibilitate redusă de autodeterminare prin intermediul introducerii unei proceduri de negociere, aceasta constituie, cu toate acestea, un câştig mic şi nu schimbă scopul clar – chiar dacă neexprimat în mod explicit – al creării unui stat al UE.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie B6-0261/2009 (Moldova)

 
  
MPphoto
 
 

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris. (NL) În ceea ce priveşte protestele recente împotriva rezultatelor alegerilor din Moldova, grupul meu a depus o rezoluţie separată care diferă de compromisul la care au ajuns cele patru grupuri. Nu există nicio diferenţă între cele două rezoluţii în ceea ce priveşte apelurile noastre privind organizarea de alegeri libere şi corecte, dar diferă în evaluarea asupra guvernului şi a partidului majoritar din Moldova.

Grupul meu a urmărit raţionamentul conform căruia protestele au fost organizate de forţe nedemocratice care încearcă să conteste votul repetat pentru Partidul Comunist, acordat de o jumătate de electorat. În plus, s-a presupus că protestele au fost organizate de vecina Moldovei, România, care doreşte să anexeze Moldova. În această perspectivă, majoritatea celor din grupul meu vor vota împotriva rezoluţiei comune. Cu toate acestea, eu, personal, voi vota în favoarea acesteia.

Există mulţi moldoveni care au aplicat pentru obţinerea cetăţeniei române. Contactele noastre politice cu partidul aflat în prezent la conducere în Moldova nu trebuie să ne împiedice să respectăm dorinţa unei mari părţi a populaţiei moldovene de anexare la România. Acea dorinţă a fost stimulată de faptul că opinia publică dintr-o serie de state membre nu sprijină extinderea ulterioară. În aceste condiţii, anexarea la România ar fi singura cale prin care moldovenii ar putea intra în UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris. – (PL) Moldova se confruntă cu mari dificultăţi politice şi economice. Evenimentele dramatice din 5, 7 şi 8 aprilie de pe străzile Chişinăului după alegeri arată că societatea, şi în special tinerii, doresc schimbarea şi unificarea rapidă cu Uniunea Europeană. Comuniştii blochează reformele esenţiale şi negociază cu Rusia, chiar dacă, în mod oficial, susţin apropierea de structurile europene.

Ar trebui să ajutăm Moldova să meargă pe acest drum. Un mai mare angajament al UE va oferi guvernului şi poporului din Moldova o mai mare siguranţă că UE şi că posibilitatea aderării la aceasta sunt reale.

Guvernul trebuie să introducă reforme fundamentale pentru a permite o dezvoltare politică şi economică normală, reforme care vor duce la o economie de piaţă, la democratizarea vieţii civile şi la respectarea drepturilor cetăţenilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE), în scris. − Am votat pentru rezoluţia Parlamentului European privind situaţia din Republica Moldova. Consider ca fiind extrem de important că toate grupurile politice au acordat atenţia şi sprijinul cuvenit acestui subiect.

Ca membru al Grupului Socialiştilor Europeni din Parlamentul European, susţin ca Uniunea Europeana să continue să acorde tot sprijinul necesar Republicii Moldova pentru ca această ţară să-şi împlinească destinul european, pe măsura aspiraţiilor poporului său. Este importat ca Republica Moldova să se dezvolte economic şi să ofere cetăţenilor condiţii cât mai bune de viaţă, şansa de a se realiza. Consider că România, ca stat membru al Uniunii Europene vecin cu Republica Moldova, trebuie să contribuie, în condiţiile şi pe baza unui acord de cooperare, bună vecinătate şi respect reciproc, la dezvoltarea economică şi socială a acestei ţări.

 
  
  

- Raport: Raimon Obiols i Germà (A6-0264/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Unul dintre aspectele pozitive ale UE este modul în care încearcă să răspândească valorile democraţiei, ale drepturilor omului şi ale bunei guvernanţe în întreaga lume prin intermediul relaţiilor sale cu ţările terţe. Cu toate acestea, este profund ironic faptul că UE pune atât de mult accentul pe democraţia din alte părţi, ignorând democraţia chiar din cadrul UE, după cum se poate observa din reacţia faţă de respingerea Tratatului de la Lisabona de către Irlanda.

Doresc să atrag atenţia asupra a două părţi ale lumii: în primul rând, Asia centrală. Deşi recunosc importanţa strategică a acestei regiuni pentru UE, cred că angajamentul permanent din partea UE trebuie egalat de progrese înregistrate în domeniul drepturilor omului şi democratizării în Asia centrală.

În al doilea rând, aş dori să compar situaţia drepturilor omului din cadrul dictaturii comuniste autoritare din China cu democraţia liberă şi viguroasă a Taiwanului. Taiwanul se bucură de un standard extraordinar de înalt privind respectarea drepturilor omului în Asia de est şi poate servi drept exemplu Chinei referitor la ceea ce poate obţine o societate în momentul în care ia decizia îndrăzneaţă de a deveni cu adevărat liberă.

 
  
MPphoto
 
 

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. − Acest raport cu privire la Raportul anual privind drepturile omului în 2008 evaluează starea acţiunilor în domeniul drepturilor omului din lume şi solicită îmbunătăţiri în anumite domenii cheie.

În ceea ce priveşte amendamentul nr. 2, deşi dezaprob cu tărie poziţia Papei Benedict privind utilizarea profilactică a prezervativelor pentru a împiedica răspândirea HIV/SIDA, citată, nu am putut susţine amendamentul din cauza elaborării inutile şi inadecvate.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru Raportul anual 2008 privind drepturile omului în lume. Acest raport are în esenţă două obiective. În primul rând, a fost întocmit cu intenţia de a furniza o bază de referinţă documentară în vederea înlesnirii sensibilizării, discutării şi evaluării acţiunilor de peste an, în scopul îmbunătăţirii, corectării şi extinderii operaţiunilor viitoare. În al doilea rând, are scopul de a informa o audienţă cât mai mare cu privire la acţiunile UE de promovare a drepturilor omului în întreaga lume.

Cred că este foarte important să avem o dezbatere menită să stabilească priorităţi, să identifice problemele care necesită acţiune la nivel european şi să menţină, cu evaluări periodice, o listă a situaţiilor care necesită atenţie specială.

Acest raport include, de asemenea, problema drepturilor femeilor şi arată că există o lacună care trebuie acoperită în ceea ce priveşte elaborarea acţiunilor şi politicilor specifice ale UE în favoarea drepturilor femeilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. (PT) Trebuie doar să vă uitaţi la conţinuturile rezoluţiei privind situaţia din Palestina pentru a vedea în ce măsură aceasta este un exerciţiu inacceptabil de ipocrizie şi cinism din partea unei majorităţi din Parlament în ceea ce priveşte drepturile omului (în lume).

Rezoluţia nu conţine un singur cuvânt de condamnare a agresiunii nemiloase a Israelului împotriva poporului palestinian, care nu poate fi prin nimic justificată. Rezoluţia atenuează cruzimea tratamentelor aplicate populaţiei palestiniene din fâşia Gaza – pe care rezoluţia Consiliului ONU pentru drepturile omului a denunţat-o şi a condamnat-o – şi nu conţine un singur cuvânt de solidaritate pentru poporul palestinian, victima celor mai brutale încălcări ale drepturilor omului, săvârşite de armata israeliană şi de terorismul statului israelian.

Aspectele rezoluţiei cu care putem fi acord nu pot depăşi faptul că această iniţiativă anuală a Parlamentului European nu este, în esenţă, nimic mai mult decât un exerciţiu perfid de manipulare a drepturilor omului şi a utilizării lor inacceptabile ca o armă de imixtiune a puterilor majore ale UE (şi a marilor lor grupuri economice şi financiare) împotriva oamenilor care îşi afirmă suveranitatea şi drepturile.

Spunem încă o dată: puteţi conta pe noi în ceea ce priveşte apărarea drepturilor omului, dar nu contaţi pe noi pentru exercitarea ipocriziei.

 
  
MPphoto
 
 

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris. (PL) Am votat pentru adoptarea raportului Obiols i Germà privind Drepturile omului în lume 2008 şi privind politica Uniunii Europene în această privinţă. Am votat în favoarea acestuia deoarece amendamentul scandalos care îl ataca pe Papa Benedict al XVI-lea a fost respins. Dacă Papa ar fi considerat o ameninţare la adresa drepturilor omului, acest lucru ar însemna că lumea ar fi răsturnată. Nu îi înţeleg pe autorii acelui amendament.

Există, din păcate, multe cazuri de încălcare a drepturilor omului în lume. Acestea necesită angajament, condamnare şi acţiune din partea noastră. Biserica catolică şi multe alte confesiuni sunt aliatele noastre în lupta pentru asigurarea respectului pentru demnitatea umană. Atacul asupra Papei reprezintă doar o dovadă a cinismului de dinainte de alegeri şi a radicalismului dăunător. Este păcat că, la sfârşitul acestui mandat, o parte dintre deputaţii europeni se angajează într-o astfel de chestiune jenantă.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) O politică externă independentă este esenţială pentru menţinerea suveranităţii naţionale. Relaţiile externe ale fiecărui stat membru trebuie să fie supuse controlului democratic. UE nu trebuie să deruleze o politică externă comună deoarece o astfel de evoluţie riscă să le ia oamenilor şansa de a-şi responsabiliza politicienii aleşi pentru acţiunile lor în cadrul relaţiilor lor cu celelalte ţări.

Actualul raport conţine o serie de declaraţii importante care sprijină aspectele specifice referitoare la drepturile omului. Bineînţeles, am votat în favoarea acestora. Cu toate acestea, întreg raportul este un mijloc de promovare a poziţiilor UE în domeniul politicii externe.

Prin urmare, am votat împotriva acestuia în cadrul votului final.

 
  
MPphoto
 
 

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. (DA) Recunosc importanţa scopului rezoluţiei de a îmbunătăţi situaţia drepturilor omului într-o serie de ţări vulnerabile. Împărtăşesc ambiţia acesteia de abolire a utilizării pedepsei cu moartea şi de îmbunătăţire a situaţiei în care îşi desfăşoară activitatea susţinătorii drepturilor omului şi ONG-urile. În acelaşi timp, sunt de acord că trebuie stabilite obligaţii în materie de respectare a drepturilor omului în ţările cu care cooperează UE.

Cu toate acestea, nu pot vota în favoarea rezoluţiei, deoarece mă opun puternic menţionării ratificării întârziate a Tratatului de la Lisabona, care este o insultă la adresa respingerii Tratatului de către poporul irlandez. Mai mult, mă opun scopului de a avea structuri comune şi personal comun pentru crearea unor adevărate ambasade ale UE. Cred că UE nu are competenţe în acest domeniu; şi nici nu ar trebui să aibă.

 
  
MPphoto
 
 

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. − Nu sunt de acord cu amendamentul nr. 2, care a criticat Biserica Romano-Catolică şi pe conducătorul acesteia, Papa Benedict, pentru opiniile sale privind utilizarea prezervativelor, dar Camera a respins în mod înţelept acest amendament. Există puţine dovezi conform cărora promovarea utilizării prezervativelor previne de fapt transmiterea SIDA.

Papa Benedict este îndreptăţit să aibă propriile opinii, ca propriul său drept al omului, indiferent dacă ceilalţi sunt sau nu de acord cu el. Mă întreb dacă acest raport ar fi îndrăznit să critice un conducător al unei alte religii majore din lume în acelaşi mod ostil. Este rolul Bisericii Romano-Catolice să-i conducă pe credincioşi, nu să fie condusă. Ar trebui să acordăm mai mult respect unei biserici şi unei religii pe baza căreia s-au fondat valorile Uniunii noastre.

Deputaţii conservatori britanici sprijină standardele înalte ale drepturilor omului în lume, dar s-au abţinut în totalitate în privinţa raportului în cadrul votului final, deoarece acesta includea aspecte precum „drepturile reproductive” – care semnifică, de fapt, avort – şi pedeapsa cu moartea, care sunt chestiuni de conştiinţă individuală, şi susţinea domenii de politici ca CPI şi Tratatul de la Lisabona, pentru care avem o poziţie de partid care se opune.

 
  
MPphoto
 
 

  Geoffrey Van Orden (PPE-DE), în scris. − Sunt cel mai puternic susţinător al adevăratelor drepturi ale omului şi, prin urmare, nu am nicio problemă cu multe dintre aspectele acestui raport. Am fost personal răspunzător de introducerea unui paragraf prin care se solicită Consiliului şi statelor membre să ia măsuri mai eficiente împotriva catastrofei provocate de regimul Mugabe în Zimbabwe în privinţa drepturilor omului .

Cu toate acestea, raportul se referă în mod consecvent şi nejustificat la UE ca la un stat suveran – referinţe pe care eu şi alţi colegi deputaţi am încercat fără succes să le eliminăm în etapa de comisie. Ideea că statele membre individuale ar trebui să renunţe în favoarea Uniunii Europene la prerogativele lor naţionale în materie de chestiuni referitoare la drepturile omului, indiferent dacă o fac în forumul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în altă parte, este complet inacceptabilă. De asemenea, obiectez la referinţele gratuite şi inutile la Tratatul de la Lisabona, cărora conservatorii şi mulţi alţii li s-au opus în mod consecvent. Prin urmare, m-am abţinut de la votul final privind raportul.

 
  
MPphoto
 
 

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. (SK) Articolele 84 şi 96 ale raportului abordează situaţia drepturilor omului din Cuba. Trebuie spus faptul că, în ciuda presiunii internaţionale, intimidarea sistematică, interogarea şi formele sofisticate de violenţă au continuat împotriva Femeilor în alb chiar şi în 2008. Acum câteva săptămâni, regimul a încercat în toate modurile posibile să le împiedice de la organizarea unui protest silenţios cu ocazia împlinirii a şase ani de la întemniţarea soţilor lor. Ca un semn de susţinere, un marş de solidaritate pentru Femeile în alb şi pentru soţii acestora a fost organizat la Bratislava, la 28 aprilie 2009. Dintre cei 75 de activişti întemniţaţi acum şase ani, a căror cauză a fost susţinută de diverse organizaţii, printre care şi UE, 54 sunt încă în închisoare. Doar dacă le monitorizăm condiţiile vom reuşi să-i eliberăm înainte de a fi reduşi la epave umane. Să nu uităm că în curând vom comemora 20 de ani de la căderea comunismului în ţările din Europa centrală şi de est. Ceea ce putem face acum pentru prizonierii cubanezi şi pentru soţiile lor este să lăsăm paragrafele privind încălcările drepturilor omului în Cuba în textul raportului.

Simt că trebuie să menţionez amendamentul nr. 2, care îl critică aspru pe Papa Benedict al XVI-lea. Acest amendament îl calomniază pe conducătorul Bisericii Catolice. În afară de aceasta, îi plasează declaraţiile la acelaşi nivel cu crimele comise în ţările unde se abuzează de pedeapsa cu moartea, unde oamenii sunt torturaţi şi ucişi pentru că îşi exprimă propriile păreri şi unde nu există respect pentru cele mai elementare drepturi ale omului. Să respingem acest amendament.

 
  
  

- Raport: Maria Grazia Pagano (A6-0262/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Bradbourn (PPE-DE), în scris. − Conservatorii britanici consideră că, în timp ce cooperarea transfrontalieră în domeniul justiţiei penale este importantă, raportul încearcă să creeze un spaţiu comun de justiţie la nivel european, care ar compromite în mod semnificativ tradiţiile ţărilor al căror sistem judiciar se bazează pe dreptul comunitar. Prin urmare, nu putem susţine această propunere.

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Justiţia penală este, pe bună dreptate, responsabilitatea statelor membre ale UE. Pot accepta faptul că statele membre trebuie să coopereze în chestiuni transnaţionale legate de justiţia penală, dar nu accept crearea unui spaţiu european de justiţie penală. Extinderea aşa numitei „competenţe” europene în domeniul justiţiei penale ar fi o intruziune nemotivată şi inacceptabilă în suveranitatea britanică. Oamenii din regiunea mea din nord-estul Angliei doresc ca dreptul penal să fie responsabilitatea parlamentarilor britanici şi să fie aplicat de judecători britanici.

Faptul că UE încearcă să-şi extindă competenţele în domenii până în prezent rezervate exclusiv statelor membre demonstrează adevăratul scop al UE: crearea unui superstat federal. Oamenii din regiunea mea nu doresc să vadă realizarea acestui lucru. Aceştia resping înţelepciunea convenţională a unei Uniuni mai apropiate ca niciodată şi doresc să vadă un sistem de cooperare interguvernamentală mai liber, mai flexibil. Sper că noul grup pe care îl vor forma conservatorii britanici în următoarea legislatură va putea să ofere ceea ce majoritatea britanicilor îşi doresc de la Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Lang (NI), în scris. (FR) Sub masca combaterii organizaţiilor mafiote şi a crimei organizate în general, eurocraţii din Bruxelles doresc să-şi impună pe mai departe perspectivele federaliste, care distrug naţiuni, popoare şi identităţi.

Într-adevăr, în timp ce toată lumea ştie că fiecare stat membru al UE are propriile legi, tradiţii juridice şi coduri, aici ne confruntăm cu un alt atac al acestor fanatici euro-federalişti, sub forma dezideratului acestora de a crea o „cultură judiciară europeană”.

Pentru a institui această cultură, ar trebui create, în consecinţă, următoarele: o şcoală judiciară europeană, o academie de drept european pentru judecători, procurori, avocaţi ai apărării şi pentru toţi cei implicaţi în administrarea justiţiei.

Ce se întâmplă cu şcolile judiciare naţionale? Cum rămâne cu diferenţele inextricabile între legislaţiile care derivă din dreptul comunitar şi cele care derivă din dreptul pozitiv?

Nu se oferă niciun răspuns, evident.

În practică, întregul sistem judiciar şi penal al statelor membre va dispărea în faţa aceste armonizări forţate – şi anume, armonizarea descendentă.

Aceşti ucenici de vrăjitor ai Europei nu au înţeles un lucru; doar statele naţionale, componentele principale ale Europei, o vor putea îmbogăţi şi îi vor putea restaura locul de drept în lume.

Europa nu trebuie construită pe seama naţiunilor şi a popoarelor sale.

 
  
  

- Raport: Jean-Luc Dehaene (A6-0142/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. (SV) Parlamentul a votat astăzi pe marginea unui raport referitor la impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituţional al Uniunii Europene. Raportul propune ca deputaţii suplimentari care îi vor fi acordaţi Suediei şi altor state membre în cazul în care Tratatul de la Lisabona intră în vigoare să fie aleşi deja în cadrul următoarelor alegeri pentru Parlamentul European şi apoi să le fie conferit statutul de observatori în Parlament. De asemenea, raportul propune ca numirea unui nou preşedinte al Comisiei să fie efectuată în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Acest lucru înseamnă că alegerea preşedintelui ar trebui să reflecte majoritatea politică din cadrul Parlamentului European şi că alegerea candidatului ar trebui să fie precedată de discuţii între Consiliu şi grupurile politice din cadrul Parlamentului.

Am ales să votăm în favoarea acestui raport deoarece Parlamentul European trebuie să se pregătească pentru a putea pune în aplicare schimbările care vor avea loc în legătură cu activitatea sa în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Cu toate acestea, voturile noastre nu ar trebui să reprezinte sub nicio formă o prejudiciere a proceselor de ratificare de către statele membre individuale. Respectăm pe deplin dreptul fiecărui stat membru de a decide pentru sine cu privire la ratificarea Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituţional al Uniunii Europene. Acest raport studiază impactul Tratatului de la Lisabona asupra echilibrului instituţional european. Subliniază importanţa punerii în aplicare a noilor prevederi şi efectuarea primelor numiri.

Posibila intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona până la sfârşitul anului 2009 necesită un acord politic între Consiliu şi Parlamentul European în scopul garantării faptului că procedura pentru alegerea următorului preşedinte al Comisiei şi pentru nominalizarea viitoarei Comisii va respecta, în orice situaţie, esenţa noilor competenţe pe care Tratatul de la Lisabona le atribuie Parlamentului European în această privinţă.

Drept rezultat, raportul stabileşte o serie de recomandări menite să dezvolte un echilibru instituţional şi accentuează faptul că Tratatul de la Lisabona consolidează fiecare instituţie europeană în domeniul său de competenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. (PT) Această rezoluţie face parte dintr-un pachet de cinci rezoluţii adoptate astăzi de Parlament, ceea ce indică cel mai evident dispreţ faţă de voinţa exprimată în mod democratic şi suveran de către cetăţenii francezi, olandezi şi irlandezi, care au respins Constituţia europeană şi fratele geamăn al acesteia, aşa-numitul Tratat de la Lisabona, în referendumuri. De asemenea, este una dintre multele iniţiative menite să impună acest proiect de tratat inacceptabil.

În loc să îngroape Tratatul de la Lisabona odată pentru totdeauna, Parlamentul European adoptă o rezoluţie care glorifică echilibrul instituţional antidemocratic al Uniunii Europene propus în cadrul rezoluţiei, ascunzând faptul că, printre multe alte exemple, acesta:

- transferă puterile suverane de la cetăţenii portughezi la instituţiile supranaţionale ale UE, dominate de marile puteri, un exemplu fiind gestionarea resurselor biologice marine în zona noastră economică exclusivă.

- extinde aplicarea regulii majorităţii în cadrul proceselor decizionale, ceea ce va consolida dominarea marilor puteri şi va împiedica Portugalia să se opună adoptării deciziilor care sunt împotriva intereselor naţionale;

- sporeşte eliminarea autorităţii din cadrul instituţiilor democratice naţionale (singurele care reprezintă rezultatul direct al voinţei poporului), un exemplu fiind transferul competenţelor de la parlamentele naţionale, care îşi pierd competenţa de a lua decizii în domenii fundamentale şi care devin un fel de organism consultativ fără drept de veto asupra deciziilor comunitare care sunt împotriva intereselor naţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Tratatul de la Lisabona, care este identic în proporţie de 96% cu proiectul de Tratat Constituţional, a fost respins în cadrul referendumului din Irlanda. Anterior, proiectul de Tratat Constituţional a fost respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi din Ţările de Jos.

Majoritatea membrilor acestui Parlament refuză să-şi recunoască pierderile politice. Aceasta este o crimă îngrozitoare împotriva principiilor democratice şi un exemplu inadmisibil al aroganţei puterii care caracterizează cooperarea în cadrul UE.

Merită menţionat faptul că în alineatul (4) al raportului dlui Dehaene se afirmă (citat): „Salută faptul că Tratatul de la Lisabona stipulează că, în unanimitate şi cu avizul Parlamentului European, cu condiţia să nu existe opoziţie din partea unui parlament naţional, Consiliul European poate să extindă procedura de decizie cu majoritate calificată şi procedura legislativă ordinară în cazul unor domenii în care acestea încă nu se aplică”.

Fără a aduce atingere faptului că alegătorii din multe state membre sunt în mod vădit sceptici faţă de o Uniune din ce în ce mai supranaţionalistă, majoritatea federalistă din Parlamentul European indică posibilitatea realizării, în temeiul Tratatului de la Lisabona, a unei Uniuni cu un caracter supranaţionalist şi mai accentuat şi a transferului unor competenţe suplimentare către UE fără necesitatea adoptării unui nou tratat.

Am votat împotriva raportului.

 
  
  

- Raport: Elmar Brok (A6-0133/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. (SV) Parlamentul a votat astăzi un raport privind dezvoltarea relaţiilor dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale în temeiul Tratatului de la Lisabona. Acest raport salută noile competenţe care vor fi oferite parlamentelor naţionale de către Tratatul de la Lisabona. De asemenea, analizează posibilităţile de dezvoltare viitoare a relaţiilor între Parlamentul European şi parlamentele naţionale.

Am ales să votăm în favoarea acestui raport deoarece Parlamentul European trebuie să se pregătească pentru a putea pune în aplicare schimbările care vor avea loc în legătură cu activitatea sa în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Cu toate acestea, voturile noastre nu ar trebui să reprezinte sub nicio formă o prejudiciere a proceselor de ratificare de către statele membre individuale. Respectăm pe deplin dreptul fiecărui stat membru de a decide pentru sine cu privire la ratificarea Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru raportul dlui Brok. Acest raport salută noile competenţe oferite parlamentelor naţionale de către Tratatul de la Lisabona şi analizează posibilităţile viitoarei cooperări între parlamentele naţionale şi Parlamentul European.

Adoptarea Tratatului de la Lisabona în Republica Cehă reprezintă un pas important către intrarea în vigoare rapidă a acestuia. Acest raport ilustrează cât de important este acest nou Tratat pentru Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Am votat împotriva acestui raport, în primul rând deoarece îi lipseşte un scop: Tratatul de la Lisabona nu există; a fost respins prin trei referendumuri.

În al doilea rând, am votat împotriva acestuia deoarece recomandă subordonarea parlamentelor naţionale Parlamentului European: cel din urmă, la adăpost în puterea superiorităţii sale şi, fără nicio îndoială, a aroganţei sale insuportabile, ar ajuta parlamentele naţionale – constituite, în opinia sa, fără nicio îndoială, din filistini şi idioţi – să analizeze textele europene. Acesta este sprijin sau presiune? S-ar autoinvita la sesiunile plenare ale parlamentelor naţionale; ar juca rolul de consultant; ar influenţa modul în care parlamentele transpun textele pentru a încuraja uniformitatea; s-ar afirma el însuşi pentru a se asigura că se dezbat bugetele pentru apărare... le-ar dicta, de asemenea, modul în care ar trebui să controleze guvernele şi activităţile acestora în cadrul Consiliului?

În cele din urmă, am votat împotriva acestuia deoarece se bazează pe o dublă ipocrizie: parlamentele naţionale nu au obţinut nimic altceva decât un drept foarte greu de pus în aplicare şi, prin urmare, ineficient de monitorizare a respectării principiului subsidiarităţii; acest principiu este o iluzie, deoarece multe competenţe europene presupus exclusive sunt proslăvite, iar definiţia subsidiarităţii după cum este prevăzută în tratate promovează, de fapt, competenţele Bruxellesului.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. (PT) Această rezoluţie face parte dintr-un pachet de cinci rezoluţii adoptate astăzi de majoritatea membrilor Parlamentului, ceea ce indică cel mai evident dispreţ faţă de voinţa exprimată în mod democratic şi suveran de către cetăţenii francezi, olandezi şi irlandezi, care au respins Constituţia europeană şi fratele său geamăn, aşa-numitul Tratat de la Lisabona, în referendumuri. De asemenea, este una dintre multele iniţiative menite să impună acest proiect de tratat inacceptabil.

Această rezoluţie privind „dezvoltarea relaţiilor dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale în temeiul Tratatului de la Lisabona” este un prim exemplu de înşelăciune.

Parlamentul European salută „obligaţiile şi drepturile parlamentelor naţionale în temeiul Tratatului de la Lisabona... care sporesc rolul acestora în cadrul proceselor politice ale Uniunii Europene”. Ar fi un subiect ridicol dacă nu ar fi atât de serios. Parlamentul European ascunde faptul că, în ceea ce priveşte presupusa sporire a rolului parlamentelor naţionale în cadrul proceselor de luare a deciziilor, ceea ce se întâmplă, de fapt, cu Tratatul de la Lisabona este faptul că aceste parlamente pierd mult mai mult decât câştigă (aparent), luând în considerare transferul extensiv de competenţe către instituţiile Uniunii Europene. Chiar şi (pseudo-)scrutinul privind respectarea principiului subsidiarităţii (referitor la exercitarea de către instituţiile comunitare a competenţelor transferate între timp către UE de către parlamentele naţionale) nu conferă niciunui parlament naţional dreptul de veto.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Tratatul de la Lisabona, care este identic în proporţie de 96% cu proiectul de Tratat Constituţional, a fost respins de referendumul din Irlanda. Anterior, proiectul de Tratat Constituţional a fost respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi din Ţările de Jos.

Majoritatea membrilor acestui Parlament refuză să-şi recunoască pierderile politice. Aceasta este o crimă îngrozitoare împotriva principiilor democratice şi un exemplu inadmisibil al aroganţei puterii care caracterizează cooperarea în cadrul UE.

Raportul dlui Brok laudă convenţia care a elaborat proiectul de Tratat Constituţional. Această convenţie a fost aspru criticată pentru că a fost complet nedemocratică şi controlată de la conducere, de preşedintele său Giscard d'Estaing.

În opinia mea, raportul dlui Brok ar fi trebuit să ajungă la concluzia că, atâta timp cât dezbaterile politice ale democraţiei reprezentative se concentrează pe alegerile în cadrul parlamentelor naţionale, acestea ar trebui să fie cele mai importante organisme de luare a deciziei din cadrul Uniunii – nu Parlamentul European.

Am votat împotriva raportului.

 
  
  

- Raport: Sylvia-Yvonne Kaufmann (A6-0043/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. (SV) Parlamentul a votat astăzi un raport care solicita Comisiei să prezinte o propunere de regulament privind iniţiativa cetăţenească imediat după ratificarea Tratatului de la Lisabona. Iniţiativa cetăţenească va semnifica faptul că un milion de cetăţeni provenind dintr-un număr semnificativ de state membre vor putea să ia iniţiativa de a solicita Comisiei să depună o propunere legislativă. Acest lucru le va oferi cetăţenilor acelaşi drept ca şi Consiliul de a solicita Comisiei să iniţieze propuneri legislative.

Am ales să votăm în favoarea acestui raport deoarece Parlamentul European trebuie să se pregătească pentru a putea pune în aplicare schimbările care vor avea loc în legătură cu activitatea sa în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Cu toate acestea, voturile noastre nu ar trebui să reprezinte sub nicio formă o prejudiciere a proceselor de ratificare de către statele membre individuale. Respectăm pe deplin dreptul fiecărui stat membru de a decide pentru sine cu privire la ratificarea Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Corbett (PSE), în scris. − Eu şi colegii mei din delegaţia laburistă susţinem introducerea Iniţiativei cetăţeneşti în eventualitatea unei ratificări reuşite a Tratatului de la Lisabona. Aceasta ar consolida drepturile cetăţenilor de participare la procesul politic european şi ar fi veni în completarea actualului drept valoros de a adresa petiţii Parlamentului.

Cu toate acestea, sunt preocupat de faptul că propunerile dnei Kaufman ar duce la împotmolirea procesului de iniţiativă cetăţenească sau la limitarea acestuia de cerinţe birocratice oneroase (cum ar fi, de exemplu, necesitatea ca statele membre să verifice legalitatea fiecărei semnături şi precertificări din partea Comisiei) . Pentru a încuraja o mai mare participare, ar trebui să urmăm spiritul Iniţiativei cetăţeneşti – şi anume faptul că ar trebui să fie accesibilă şi cât mai uşor de utilizat. Prin urmare, nu am avut altă alternativă decât să ne abţinem de la votarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru raportul privind punerea în aplicare a iniţiativei cetăţeneşti. Tratatul de la Lisabona introduce iniţiativa cetăţenească europeană sau, cu alte cuvinte, dreptul cetăţenilor de a lua parte la procesul legislativ european. Acesta este un instrument cu totul nou, care consolidează democraţia şi drepturile cetăţenilor.

Este, fără nicio îndoială, un mod de a-i aduce pe cetăţenii europeni mai aproape de instituţiile europene şi de mărire a gradului de sensibilizare şi de participare a acestora la procesul de luare a deciziilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Scopul raportului Kaufmann este de a direcţiona modul în care punem în aplicare o „iniţiativă cetăţenească”, astfel cum este aceasta definită la articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană eşuat: „la iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii, resortisanţi ai unui număr semnificativ de state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuţiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care aceşti cetăţeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor”.

Prin urmare, raportul stabileşte condiţii precise de admisibilitate şi proceduri concrete care fac procesul de obţinere a unei astfel de iniţiative extrem de dificil.

Aş dori să-i avertizez aici pe cetăţeni. Acest „drept” nou este o iluzie. Acesta prevede un singur lucru: posibilitatea de a solicita Comisiei să elaboreze noi legi europene, dar nu să le abroge sau să le modifice pe cele deja existente; nici să schimbe politicile. Şi, în orice caz, nu există absolut nicio obligaţie pentru Comisie de a-i asculta.

Dacă eurocraţii sunt atât de nerăbdători să le ofere drepturi cetăţenilor europeni, aceştia ar trebui să înceapă prin a-şi respecta votul şi, într-un final, prin a realiza că „nu” înseamnă „nu” în franceză, olandeză, engleză, galeză şi în orice altă limbă.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. (PT) Această rezoluţie face parte dintr-un pachet de cinci rezoluţii adoptate astăzi de majoritatea membrilor Parlamentului, ceea ce indică cel mai evident dispreţ faţă de voinţa exprimată în mod democratic şi suveran de către cetăţenii francezi, olandezi şi irlandezi, care au respins Constituţia europeană şi fratele său geamăn, aşa-numitul Tratat de la Lisabona, în referendumuri. Este, de asemenea, una dintre multele iniţiative menite a impune inacceptabilul proiect de Tratat de la Lisabona.

Această rezoluţie este caracterizată de absurditatea şi de ipocrizia sa.

Parlamentul European ar putea preamări retoric „exercitarea calmă, transparentă şi eficientă a dreptului de participare a cetăţenilor” şi aşa-numita „iniţiativă cetăţenească” introdusă în proiectul de tratat, cunoscut acum drept Tratatul de la Lisabona. Adevărul este că forţele care conduc şi promovează această integrare europeană şi acest Tratat de la Lisabona au făcut şi fac tot ce pot pentru a-i împiedica pe oamenii să dezbată şi să înţeleagă conţinutul acestui proiect de tratat şi să fie consultaţi prin intermediul unui referendum.

Mai mult, ca urmare a respingerii acestui proiect de tratat federalist, neoliberal şi militarist de către irlandezi, aceste forţe fac tot ce pot pentru a impune organizarea unui alt referendum în acea ţară (ori de câte ori este necesar până când poporul irlandez va spune „da”).

Cu alte cuvinte, aceştia împiedică oamenii să-şi exprime voinţa democratică şi suverană prin intermediul unui referendum şi atunci, cu cuvinte mieroase, aruncă cu praf în ochi prin slăvirea aşa-numitei „iniţiative cetăţeneşti”, care, după cum pare, va fi chiar de la început supusă multor condiţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Tratatul de la Lisabona, care este identic în proporţie de 96% cu proiectul de Tratat Constituţional, a fost respins de referendumul din Irlanda. Anterior, proiectul de Tratat Constituţional a fost respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi din Ţările de Jos.

Majoritatea membrilor acestui Parlament refuză să-şi recunoască pierderile politice. Aceasta este o crimă îngrozitoare împotriva principiilor democratice şi un exemplu inadmisibil al aroganţei puterii care caracterizează cooperarea în cadrul UE.

Raportul dnei Kaufmann afişează o victorie prematură. Afişează o aroganţă excepţională faţă de democraţie şi, mai presus de toate, faţă de poporul irlandez, care este încă o dată forţat să participe la un referendum deoarece – în perspectiva stabilirii politice – aceştia au răspuns „greşit” ultima dată. În această situaţie, nu are rost să discutăm acest raport în Parlamentul European. „Iniţiativa cetăţenească” propusă este în sine o propunere extrem de neclară pentru influenţa cetăţenilor în ceea ce priveşte politicienii aleşi. Cei din urmă pot alege să desconsidere complet aceste iniţiative dacă acest lucru este pe placul lor.

Am votat împotriva raportului.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie B6-0258/2009 (Substanţe chimice)

 
  
MPphoto
 
 

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL), în scris. (NL) Deşi aceasta este o rezoluţie bună, am votat împotriva acesteia, deoarece Parlamentul European a acceptat, în cadrul rezoluţiei, aplicarea de către Comisie a unor exceptări de la interdicţia privind azbestul în cazul anumitor instalaţii de electroliză. Cred că, dacă spuneţi că există o interdicţie absolută privind azbestul în Europa, trebuie să fiţi consecvenţi cu acea afirmaţie şi să nu permiteţi derogări. Avem încă oameni care sunt foarte grav bolnavi ca urmare a expunerii la azbest şi consider de neînţeles modul în care Comisia nu a luat în considerare acest lucru. Prin urmare, am votat împotriva rezoluţiei din solidaritate cu victimele azbestului.

 

11. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 

(Şedinţa a fost suspendată la ora 13.20 şi reluată la ora 15.00)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedintă

 

12. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

13. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept

13.1. Iran: cazul Roxana Saberi
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea asupra celor şase propuneri de rezoluţii privind Iranul: cazul Roxanei Saberi(1).

 
  
MPphoto
 

  Tunne Kelam, autor. − Dnă preşedintă, Iranul este faimos pentru trecutul său în ceea ce priveşte drepturile omului, după cum s-a consemnat ieri în cursul dezbaterii privind situaţia drepturilor omului în lume.

Astăzi abordăm cazul Roxanei Saberi, o ziaristă care a fost judecată cu trei săptămâni în urmă şi care a fost condamnată la opt ani de închisoare pentru aşa-numita acuzaţie de spionaj. Adevărul este că dra Saberi nu a avut acces la serviciile avocatului său timp de mai mult de o lună. Nu avea cum să fie un proces echitabil sau transparent, deoarece procesul s-a ţinut cu uşile închise. Dra Saberi a fost în greva foamei timp de cel puţin două săptămâni. Este adevărat că a renunţat la grevă, dar starea sănătăţii sale este foarte precară.

Prin urmare, ne aflăm astăzi aici pentru a adresa un mesaj autorităţilor iraniene prin care condamnăm în mod clar sentinţa pronunţată de Tribunalul revoluţionar iranian la 18 aprilie 2009 şi solicităm ca dra Saberi să fie eliberată imediat şi în mod necondiţionat, în baza faptului că procesul s-a ţinut cu uşile închise, fără respectarea procedurilor judiciare corespunzătoare.

Aş dori să mai adaug faptul că Iranul este faimos pentru numeroasele execuţii publice sistematice, fie prin practica lapidării, fie prin cea a spânzurării, inclusiv a delincvenţilor minori. Acest lucru face parte, de asemenea, din mesajul nostru.

 
  
MPphoto
 

  Erik Meijer, autor.(NL) Două minute şi jumătate, dnă preşedintă. În ultimii cinci ani, am purtat multe dezbateri privind Iranul. Grupul meu a aprobat revoluţia de la sfârşitul anilor 1970, nu datorită vreunei afinităţi cu extremiştii religioşi ai acelei perioade, ci deoarece guvernul precedent, condus de familia Pahlevi, nu reprezenta poporul. Acel guvern a putut supravieţui doar datorită legăturilor sale strânse cu Statele Unite ale Americii şi cu Europa.

Deoarece guvernul anterior aceluia, care a fost condus de prim-ministrul Mossadeq şi care s-a bucurat de mai mult sprijin din partea poporului, a fost eliminat ca urmare a presiunii externe, marea majoritate a populaţiei care s-a opus guvernului a dobândit o atitudine anti-occidentală extremă. Occidentul nu era considerat un aliat în lupta pentru democraţie şi progres, ci un profitor şi asupritor colonial.

În prezent, nu mai există nicio îndoială asupra faptului că puterea a căzut în mâinile unor grupuri care nu numai că urmăresc conflictele cu Statele Unite ale Americii şi cu Israelul, dar care sunt, de asemenea, deosebit de conservatoare, intolerante şi nedemocrate. Acestea îşi asupresc proprii cetăţeni, au supus sistemul judiciar şi armata controlului ferm al fanaticilor religioşi şi împiedică electoratul să voteze pentru oamenii care au perspective mai moderate. Drepturile femeilor şi drepturile minorităţilor etnice şi religioase au fost împinse într-un colţ, iar pedeapsa cu moartea este adesea executată în public, în cele mai crude moduri cu putinţă, ca mijloc de reprimare a comportamentelor nonconformiste.

Mai mult, desfăşurarea de activităţi împotriva regimului în interiorul Iranului poate duce la detenţie. Membrii opoziţiei care au fugit peste graniţe sunt persecutaţi şi discreditaţi de guvernele, de presa şi de opinia publică a ţărilor în care locuiesc în prezent. Acest lucru reiese din încercările acestora de a include opoziţia aflată în exil pe o listă a organizaţiilor teroriste, cât şi din încercările de închidere a taberei de refugiaţi din Ashraf, în Irak. În mod întemeiat, Parlamentul a criticat recent aceste două practici.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Paulo Casaca, autor.(PT) Dnă preşedintă, 1 mai, care este o zi de sărbătoare pentru noi, occidentalii, continuă, din păcate, să fie o zi de luptă în Iran. Anul acesta a fost marcată nu doar de obişnuita represiune brutală a demonstraţiilor organizate de lucrătorii iranieni, ci şi de execuţia unei tinere în vârstă de 17 ani, Delara Darabi, care a fost condamnată pentru crimă, în ciuda tuturor probelor care indicau faptul că nu comisese această crimă.

Conform organizaţiei Amnesty International, în ziua dinaintea execuţiei, tânăra îi vorbise mamei ei despre planurile sale de viitor, în speranţa că impresionanta campanie derulată pentru eliberarea sa va avea succes.

Delara Darabi este încă un martir al fanatismului religios, ca mulţi alţii ale căror execuţii le-am blamat în această Cameră.

De asemenea, organizaţiile pentru drepturile omului au confirmat săptămâna aceasta informaţiile, publicate la 1 mai de către Consiliul Naţional al Rezistenţei iraniene, privind execuţia prin lapidare în închisoarea Lakan a unui bărbat acuzat de adulter şi au anunţat lapidarea iminentă a unui alt bărbat în provincia Gilan, dezminţind încă o dată zvonurile privind existenţa unui moratoriu iranian în ceea ce priveşte această practică barbară.

După cum a fost raportat de către mişcarea care luptă pentru abolirea pedepsei cu moartea, Tire as Mãos de Caim, Iranul este ţara cu numărul cel mai ridicat de execuţii pe cap de locuitor din lume. Chiar în această dimineaţă, patru persoane au fost executate în închisoarea Evin, iar alte opt persoane au fost executate în închisoarea Taibad, la data de 2 mai.

Întemniţarea cetăţenilor ţărilor terţe, precum cetăţeana americană, Roxana Saberi, este, de asemenea, o practică obişnuită de şantajare a altor ţări în vederea acordării de concesii diplomatice.

În această privinţă, comentariul făcut de secretarul organizaţiei Tire as Mãos de Caim, Sergio D'Elia, este extrem de pertinent şi evidenţiază cel mai important punct: brutalitatea regimului mulahilor nu este doar responsabilitatea regimului fundamentalist iranian. Guvernele europene consimt la aceasta prin tăcerea, toleranţa şi dorinţa lor constantă de aplanare şi cedează şantajului politic şi comercial al Iranului. Regimul de la Teheran ameninţă pacea şi securitatea întregii lumi şi, într-un mod mai evident, pe cea a propriilor cetăţeni, prin intermediul unor acte practicate de decenii. În loc să ia în considerare acest lucru, Europa face din Iran soluţia la problemele din Orientul Mijlociu, când, de fapt, acesta reprezintă principala problemă.

Cu această ultimă ocazie pe care o am de a mă adresa Parlamentului European, solicit celor care vor fi aici în cadrul următoarei sesiuni să nu îi lase pe iranieni pe mâna temnicerilor lor şi să nu îi abandoneze pe locuitorii din Orientul Mijlociu în prăpastia fanatismului religios.

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis, autor. − Dnă preşedintă, nu voi repeta ceea ce s-a afirmat deja în ceea ce priveşte necruţătorul regim teocrat iranian. Sunt de acord cu acele poziţii, dar doresc să abordez subiectul dintr-un unghi similar celui utilizat de colegul meu deputat european, dl Mayer, care tocmai a plecat.

Iranul, o ţară cu mii de ani de civilizaţie şi cultură, se află astăzi într-o stare deplorabilă în ceea ce priveşte democraţia, drepturile civile şi justiţia. O parte dintre ţările noastre din Vest nu sunt inocente în ceea ce priveşte această situaţie. Să nu uităm că guverne precum guvernul SUA şi guvernul Marii Britanii au sprijinit, au înarmat şi au menţinut la putere timp ce ani de zile binecunoscuta dictatură monstruoasă a şahului din Iran. Era inevitabil ca, atunci când şahul a fost răsturnat de revolta poporului, extremiştii islamici să găsească terenul fertil pentru a se instala la putere şi pentru a cultiva sentimente de ură faţă de Occident.

Apoi a urmat comportamentul excesiv de agresiv al administraţiilor succesive ale SUA şi poziţia sancţiunilor drastice, care doar au provocat şi mai multă suferinţă cetăţenilor iranieni obişnuiţi, agravând şi mai mult sentimentele ostile ale acestora faţă de Occident. Să sperăm că noul preşedinte al SUA, dl Obama, care a dat semne că preferă să lupte inteligent, nu fizic, după cum preşedintele anterior, dl Bush, a procedat fără succes, va da speranţe noi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea stării cetăţenilor iranieni şi a relaţiilor cu Occidentul.

O astfel de abordare îi va ajuta pe cetăţenii iranieni obişnuiţi să înţeleagă că Vestul le doreşte prietenia, nu duşmănia, şi, în final, cetăţenii iranieni vor răsturna ei înşişi regimul fundamentalist islamic care le controlează vieţile într-o manieră atât de nedemocratică şi care le provoacă atât de multă suferinţă, ca în cazul aflat în centrul dezbaterii noastre de astăzi.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska, autoare. (PL) Dnă preşedintă, Roxana Saberi este o ziaristă în vârstă de 32 de ani cu cetăţenie dublă, americană şi iraniană, absolventă a mai multor universităţi din Statele Unite ale Americii, Regatul Unit şi Iran. Aceasta lucra ca ziarist în Iran şi a continuat să îşi practice meseria şi după expirarea acreditării sale şi a fost arestată şi condamnată la opt ani de închisoare pe baza unei false acuzaţii de spionaj pentru Statele Unite ale Americii. În semn de protest faţă de acuzaţiile false şi de lipsa unui proces echitabil, aceasta a intrat în greva foamei. Este foarte slăbită. A început să bea apă îndulcită sub control medical şi a încetat greva foamei şi aşteaptă ca recursul său să se facă auzit. Sănătatea şi viaţa sa se află încă în pericol.

Iranul este faimos pentru pedepsele sale draconice şi pentru realizarea de execuţii publice, inclusiv a delincvenţilor minori. Noi solicităm eliberarea dnei Saberi. Solicităm să i se acorde dreptul la un proces echitabil. Cred că din partea comunităţii internaţionale ar trebui să se exercite presiune asupra Iranului în vederea opririi acestor practici draconice.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė, în numele Grupului PPE-DE.(LT) Vorbim despre Roxana Saberi, o ziaristă americano-iraniană care a lucrat pentru postul de radio ABC, pentru BBC şi pentru televiziunea sud-africană. Acuzată de spionaj, condamnată la opt ani de închisoare şi întemniţată, aceasta a intrat în greva foamei. La 1 mai, foarte slăbită, a fost transferată în spitalul închisorii. Ştim că timp de cinci săptămâni i s-a refuzat accesul la serviciile unui avocat. Procesul său nu a fost nici echitabil, nici transparent.

Ieri, BBC a anunţat că săptămâna viitoare, la 12 mai, Curtea de Apel va audia recursul Roxanei Saberi, dar că acest lucru se va întâmpla, încă o dată, cu uşile închise. Condamnăm decizia nefondată a Tribunalului revoluţionar iranian în ceea ce o priveşte pe Roxana Saberi. În plus, cred că este foarte important să le pretindem din nou instituţiilor guvernamentale iraniene să respecte prevederile tuturor instrumentelor internaţionale privind drepturile omului ratificate de Iran, în special Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi Declaraţia universală a drepturilor omului, ambele garantând dreptul la un proces echitabil.

 
  
MPphoto
 

  Justas Vincas Paleckis, în numele Grupului PSE. (LT) În ultima zi a acestei legislaturi, o zi atât de frumoasă de primăvară, ar fi plăcut să sperăm că, într-un fel, acest subiect, al încălcărilor drepturilor omului, nu va mai fi pe agenda Parlamentului într-o zi, că noi nu va mai trebui să-l discutăm în această Cameră. Cu toate acestea, din păcate, aceasta este doar o iluzie şi astăzi, ca întotdeauna, agenda noastră este supraîncărcată şi nici măcar nu conţine toate cazurile dureroase din diverse ţări din întreaga lume.

Aceasta nu este prima oară când am discutat despre Iran în cadrul acestei sesiuni plenare. De data aceasta suntem preocupaţi de întemniţarea ilegală a Roxanei Saberi. Aceasta a fost arestată prima oară pentru un delict aparent minor – achiziţionarea de vin – deşi, în Iran, acest lucru reprezintă un delict. Cu toate acestea, ulterior a apărut acuzaţia conform căreia ar lucra ca ziarist fără acreditare oficială, care mai târziu s-a transformat în acuzaţia că ar fi spion american. Guvernul iranian a organizat un proces de o zi cu uşile închise, fără martori sau acuzaţii concrete, declarate în mod public.

Aceasta nu este prima oară când guvernul iranian desconsideră drepturile omului, întemniţează în mod ilegal oameni şi dă verdicte care contravin standardelor internaţionale. Execuţia Delarei Darabi, detenţia ziaristei Maryam Malek şi a apărătorilor drepturilor lucrătorilor – acestea sunt doar câteva exemple. Trebuie să recunoaştem că fundamentaliştii iranieni continuă să organizeze procese politice, în încercarea de a intimida şi mai mult persoanele cu idei liberale. Este regretabil faptul că Iranul îşi continuă astfel politica de auto-izolare şi că nu reuşeşte să profite de iniţiativele venite din partea comunităţii internaţionale şi a noii administraţii a SUA, în vederea normalizării relaţiilor.

Am afirmat întotdeauna că dialogul şi înţelegerea reciprocă sunt mai bune decât confruntarea, dar de data aceasta propun să reacţionăm într-o manieră foarte strictă, dură în legătură cu acest caz şi să solicităm instanţei regimului iranian să respecte toate standardele internaţionale.

 
  
MPphoto
 

  Struan Stevenson (PPE-DE). – Dnă preşedintă, întemniţarea ziaristei Roxana Saberi în baza unor acuzaţii de spionaj născocite este ruşinoasă şi reprezintă o altă crimă îngrozitoare de pe lunga listă de abuzuri criminale practicate de regimul fascist de la Teheran.

Vinerea trecută, după cum ne-a comunicat Paulo Casaca, călăii iranieni au luat o fată în vârstă de 23 de ani din celula sa şi au dus-o la spânzurătoare fără a-i permite mai întâi să îşi vadă părinţii. Aceştia au spânzurat-o pe Dilara Darabi pentru o crimă pe care aceasta a negat că a comis-o la vârsta de 17 ani.

Iată ce înseamnă justiţie în Iran. Tortura şi execuţia în stil medieval a femeilor – chiar a femeilor gravide – şi a copiilor este un lucru obişnuit. Încălcarea drepturilor omului reprezintă o realitate cotidiană şi, cu toate acestea, există persoane în acest Parlament care susţin acest regim corupt şi malefic: exact ca acele companii europene care continuă să aibă relaţii de afaceri cu Iranul, ochii şi urechile lor fiind închise la ţipetele celor oprimaţi. Să le fie ruşine lor şi mulahilor brutali. Aceştia ar trebui să-şi aducă aminte de lecţiile de istorie: fiecare regim fascist este sortit eşecului; libertatea şi justiţia vor câştiga întotdeauna în faţa răului.

 
  
MPphoto
 

  Erik Meijer (GUE/NGL).(NL) Dnă preşedintă, timpul alocat iniţial discursului meu a fost scurtat pe nedrept deoarece s-a apropiat de limita de două minute şi jumătate, dar concluzia argumentului meu era că nu se poate crea o schimbare prin intervenţii externe sau alte forme de violenţă militară. Exact acest tip de abordare a dus în trecut la naşterea regimului actual. Dacă ameninţaţi Iranul cu intervenţii externe, mulţi oameni din Iran care urăsc guvernul actual vor căuta susţinerea acestuia pentru a-şi apăra tărâmul natal.

Cu toate acestea, nu trebuie nici să cădem în cealaltă extremă. Este greşit să încercăm să cooperăm cu acest regim având credinţa că gruparea actuală va rămâne la putere în mod definitiv sau că sprijinirea stabilităţii în această ţară va fi favorabilă aprovizionării cu energie a Europei. Numai prin apărarea cu consecvenţă a drepturilor omului şi sprijinirea opoziţiei democrate se pot aduce îmbunătăţiri. Acestea vor include şi tipul de îmbunătăţire de care va beneficia victima care este subiectul acestei dezbateri.

 
  
MPphoto
 

  Christopher Beazley (PPE-DE). – Dnă preşedintă, doresc să-mi susţin colegul – deşi este scoţian –, Struan Stevenson.

Persia, după cum ştim cu toţii, a fost una dintre marile civilizaţii ale continentului nostru şi ale acestei lumi. Există mulţi iranieni care sunt oameni buni şi decenţi. Struan a vorbit din inimă şi are dreptate. Nimeni nu ucide femei şi bărbaţi şi trăieşte pentru a se lăuda cu acest lucru. Ce vom face? Suntem doar membrii Parlamentului European. Putem doar să strigăm pentru a ne exprima furia împotriva acestei forme de brutalitate, a acestei forme de cruzime.

Singura mea concluzie este că ar trebui să-i susţinem pe acei iranieni democraţi, civilizaţi şi să lucrăm cu ei pentru a asigura o guvernare decentă, umanitară, civilizată pentru cetăţenii buni ai Iranului şi să permitem condamnarea asasinilor.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, membru al Comisiei. − Dnă preşedintă, Comisia urmăreşte îndeaproape cazul drei Roxana Saberi, inclusiv pregătirile pentru recursul procesului care va începe săptămâna viitoare. Comisia este preocupată de sănătatea drei Saberi, slăbită de o grevă a foamei pe care, conform tatălui drei Saberi, a început-o după ce a fost condamnată, luna trecută, de către Tribunalul revoluţionar de la Teheran, la opt ani de închisoare pentru o presupusă acuzaţie de spionaj.

Comisia consideră că procesul drei Saberi, care a avut loc cu uşile închise, nu a îndeplinit standardele minime necesare pentru un proces echitabil şi transparent. Comisia a sprijinit pe deplin declaraţia din 22 aprilie 2009 a preşedinţiei cehe a Consiliului privind cazul drei Saberi. Sperăm că sistemul judiciar din Iran va asigura organizarea rapidă a unui proces de recurs echitabil şi transparent, cu toate garanţiile date de legislaţia iraniană.

Comisia este profund preocupată de deteriorarea constantă a situaţiei drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din Iran. Recenta execuţie a drei Delara Darabi, spânzurată la 1 mai pentru o crimă neconfirmată pe care ar fi comis-o pe vremea când era minoră, este o altă confirmare a acestei situaţii îngrozitoare. Şi în acest caz, UE a dat publicităţii o declaraţie care condamnă puternic execuţia.

În repetate rânduri, Comisia a îndemnat şi va continua să îndemne autorităţile iraniene să îşi respecte angajamentele internaţionale privind drepturile omului, inclusiv cele care decurg din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi din Declaraţia universală a drepturilor omului. Îmbunătăţirea situaţiei drepturilor omului din Iran este, pentru Comisie, un element esenţial pentru a-şi intensifica dialogul politic şi cooperarea cu Iranul în viitorul apropiat.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterii.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Glyn Ford (PSE), în scris. – Condamnarea Roxanei Saberi la 18 aprilie 2009 pentru „spionaj” a fost făcută fără ca aceasta să aibă acces la serviciile unui avocat şi pe baza unui proces care nu a fost nici echitabil, nici transparent.

Nu sunt naiv. SUA se angajează în activităţi de spionaj dar, dacă Roxana Saberi era un spion, autorităţile iraniene nu au făcut nimic prin acţiunile lor pentru a convinge pe cineva de acest lucru. Părtinirea şi manipularea procesului şi a acuzatei au fost o parodie a conceptului de justiţie.

Pot doar saluta solicitarea inclusă în rezoluţie, de eliberare imediată a Roxanei Saberi pe motiv că procesul s-a ţinut cu uşile închise, fără respectarea procedurilor judiciare corespunzătoare şi pentru că a existat o încălcare flagrantă a normelor internaţionale.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.


13.2. Madagascar
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea referitoare la şase propuneri de rezoluţii privind Madagascarul.(1)

 
  
MPphoto
 

  Mikel Irujo Amezaga, autor.(ES) Dnă preşedintă, după cum se poate observa din rezoluţia însăşi, după două luni de ciocniri violente, Andry Rajoelina, fostul primar al capitalei malgaşe, a organizat o lovitură de stat la 17 martie 2009; acesta a fost sprijinit de armată şi de o auto-intitulată „Înaltă Autoritate pentru Tranziţie”, pe care o conduce, şi a suspendat Adunarea Naţională şi Senatul. Mai mult, sub presiunea rebelilor, preşedintele ales în mod democratic a fost forţat să părăsească Madagascarul.

Cu toate acestea, în februarie 2009, dl Rajoelina, care fusese ales în decembrie 2007 în funcţia de primar al capitalei Antananarivo, a fost, la rândul său, înlăturat cu forţa de la putere de către fostul guvern. Ar trebui să adaug că nemulţumirea populaţiei a fost exacerbată de un plan al fostului guvern, potrivit căruia o suprafaţă de un milion de hectare din sudul ţării urma să fie concesionată unei firme coreene.

Bineînţeles, condamnăm şi lovitura de stat şi toate încercările de acaparare a puterii prin mijloace nedemocratice. De asemenea, credem că nici Consiliul de Securitate al ONU, nici organizaţiile internaţionale din care Madagascarul face parte nu recunosc acest regim de facto şi solicităm restaurarea ordinii constituţionale. De asemenea, solicităm restaurarea imediată a sistemelor judiciar şi constituţional în ţară şi îndemnăm toate partidele malgaşe să respecte pe deplin prevederile constituţiei Madagascarului pentru a depăşi această criză.

Cu toate acestea, considerăm, de asemenea, că democraţia nu constă pur şi simplu în organizarea de alegeri şi ar trebui să raportăm eventualele neregularităţi majore ale unui guvern – a priori – legitim din Madagascar.

Totuşi, suntem convinşi că, atunci când va fi restaurată, ordinea constituţională ar trebui să se bazeze pe obiectivele şi principiile care apar deja în considerentul K al acestei rezoluţii, şi anume: un calendar clar pentru organizarea de alegeri libere, corecte şi transparente; participarea tuturor grupurilor politice şi a actorilor sociali din ţară, inclusiv a preşedintelui legitim Marc Ravalomanana şi a altor figuri cheie; în al treilea rând, promovarea unui consens între partidele malgaşe; în al patrulea rând, respectarea constituţiei Madagascarului; şi, în cele din urmă, respectarea instrumentelor relevante ale Uniunii Africane şi a angajamentelor internaţionale ale Madagascarului.

Este evident faptul că ne confruntăm încă o dată cu o situaţie de încălcare sistematică a drepturilor omului. În timp ce clasele conducătoare ale Madagascarului se angajează într-o luptă pentru putere prin organizarea de lovituri de stat şi se ceartă pentru contracte de afaceri importante, avantajoase, 70% din populaţie trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi. Acesta este singurul lucru pentru care trebuie să găsim soluţii. Să sperăm, atunci, că Uniunea Europeană îşi asumă rolul care îi revine în această privinţă.

Dnă preşedintă, schimbând complet subiectul şi profitând de prezenţa comisarului Orban la ultima sesiune a acestei legislaturi, aş dori să-i mulţumesc personal pentru modul în care administrează Direcţia Generală din portofoliul său.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt, autor. (DE) Dnă preşedintă, Bavaria şi municipalităţile sale deţin multe contacte în întreaga lume, asemeni Universităţii Catolice din Eichstätt. Prin urmare, aş dori să-i urez bun venit unei delegaţii de primari din această regiune.

Madagascarul este o ţară cu care lucrăm îndeaproape şi în mod intens. Există multe contacte culturale, economice şi ştiinţifice şi o prezenţă ecleziastică puternică şi susţinătoare. De aceea este cu atât mai regretabil faptul că, în această ţară cu peisaje frumoase şi bogată din punct de vedere cultural, se comit astfel de abuzuri îngrozitoare. Există un pericol real ca Madagascarul, în amplasarea sa importantă din perspectivă strategică, să devină un stat eşuat, ca alte state pe care le cunoaştem în Africa, dintre care cel dintâi este Somalia.

Prin urmare, este importantă restabilirea cât mai rapidă a relaţiilor civilizate şi democratice în Madagascar. De aceea sunt încântat că ne-am întâlnit cu grupul de contact acum câteva zile pentru a discuta cu privire la primii paşi concreţi. Trebuie să creăm o structură adecvată pentru a pregăti noi alegeri sub conducerea preşedintelui ales în mod democratic şi alungat, pe care noi continuăm să-l recunoaştem drept singurul şef de stat legitim.

Trebuie deschis un dialog la care trebuie să participe şi prim-ministrul, aflat în prezent în închisoare şi care trebuie eliberat imediat. Trebuie continuată furnizarea la cote maxime de ajutoare, nu doar umanitare, ci şi pentru dezvoltare vitală, în special în domeniul îngrijirilor medicale.

Din toate aceste motive, noi cei din Uniunea Europeană suntem solicitaţi să ne implicăm în negocierile de acolo, nu doar ca factor umanitar sau economic, ci, în special, ca factor politic care să determine instaurarea păcii în regiune. Pentru a obţine acest lucru, contăm pe cooperarea cu Uniunea Africană, care are încă o dată şansa să se afirme, încetul cu încetul, drept un factor de stabilizare democratică – stabilizarea poate fi, de fapt, şi antidemocratică – pe care o vom susţine puternic, cu mijloacele care ne stau la dispoziţie.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Erik Meijer, autor.(NL) Dnă preşedintă, în Madagascar, preşedintele în exerciţiu a fost forţat să se retragă în urma unei revolte populare. Acesta a încheiat acorduri cu companii străine care au adus venituri pe termen scurt guvernului său, dar care au fost în detrimentul poporului. Poziţia sa a devenit, astfel, foarte fragilă.

Ulterior, cu ajutorul armatei, conducătorul opoziţiei, fost primar al capitalei, a fost numit preşedinte interimar, în ciuda faptului că, din punct de vedere legal, era prea tânăr pentru a fi numit în acea funcţie. Acest proces, în special intervenţia armatei, a provocat critici. Uniunea Africană consideră acest lucru drept o lovitură de stat ilegală şi respinge noul guvern.

Cu toate acestea, cred că am putea face şi o comparaţie între aceste evenimentele şi recentele evenimente petrecute într-o anumită ţară europeană, Islanda. Şi în acea ţară, guvernul a trebuit să se retragă în faţa protestelor populare. Un guvern minoritar de o orientare politică total diferită a preluat apoi puterea, dar nimeni nu a considerat acest lucru o lovitură de stat. Între timp au fost organizate noi alegeri şi noul guvern şi-a asigurat o largă majoritate. Un astfel de rezultat este posibil şi în Madagascar, cu condiţia organizării unor alegeri în viitorul apropiat.

 
  
MPphoto
 

  Glyn Ford, autor. − Dnă preşedintă, iau cuvântul în numele Grupului Socialist şi ca raportor alternativ al Partidului Socialist European cu privire la Acordul de parteneriat economic (APE) încheiat cu grupul ţărilor din sudul Africii, din care făcea parte şi Madagascar. În aprilie am aprobat cu o majoritate covârşitoare respectivul Acord de parteneriat economic, cu ezitări privind situaţia din Zimbabwe. Dacă am dezbate astăzi respectivul APE, ar trebui să adăugăm ezitările pe care le avem în ceea ce priveşte Madagascarul.

Totuşi, cu doar 15 ani în urmă, părea că există posibilitatea ca Madagascarul să fie atât de diferit. Îmi aduc aminte de vizita din 1993 a preşedintelui, proaspăt ales la vremea respectivă, Albert Zafy. Dar, bineînţeles, până în 1996 acesta a fost acuzat de corupţie şi de abuz de putere. De atunci, Madagascarul a fost frământat de guverne instabile, cu ameninţări de secesiune şi cu puneri sub acuzare caracteristice unei politici dure.

Acum asistăm la o situaţie – o lovitură de stat militară – declanşată parţial de un plan al fostului guvern de a concesiona un milion de acri de teren din sudul ţării unei firme coreene, pentru practicarea agriculturii intensive, în condiţiile în care o parte semnificativă a populaţiei trăieşte cu mai puţin de un euro pe zi. Această schimbare neconstituţională a guvernului reprezintă un pas înapoi considerabil pentru democratizare.

Salutăm faptul că ONU a lansat un apel pentru colectarea unui ajutor umanitar în valoare de aproximativ 36 de milioane de dolari, anticipând penuria de alimente din cursul acestui an ca urmare a evenimentelor politice actuale din Madagascar, dar condamnăm ferm lovitura de stat şi toate încercările de acaparare a puterii prin mijloace nedemocratice. Îndemnăm restaurarea imediată o ordinii de drept şi constituţionale în ţară şi solicităm partidelor malgaşe să respecte pe deplin prevederile constituţiei. Dorim să vedem reinstaurarea Adunării Generale şi a Senatului şi solicităm respectarea mandatelor şi a imunităţilor parlamentarilor.

Dar acest lucru se va întâmpla numai în cazul în care comunitatea internaţională poate colabora pentru a-şi spori eforturile şi a exercita presiuni pentru a pune capăt violenţei politice şi a impasului politic din acea ţară.

 
  
MPphoto
 

  Thierry Cornillet, autor.(FR) Dnă preşedintă, nu putem păstra tăcerea în ceea ce priveşte situaţia din Madagascar şi nu vom fi singurii care o vor condamna. Uniunea Africană, Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud, Organizaţia internaţională a ţărilor francofone, Uniunea Interparlamentară, Uniunea Europeană, vorbind prin intermediul Comisiei, Statele Unite ale Americii, precum şi un număr mare de ţări, inclusiv ţara mea natală şi Norvegia – pentru a vorbi de ţările de pe continentul european – au condamnat lovitura de stat – pentru că este o lovitură de stat – care a avut loc în Madagascar.

Nu putem păstra tăcerea şi solicităm o reinstaurare a ordinii constituţionale. Pur şi simplu solicităm o abordare „fundamentală” cu, acolo unde este necesar, arbitrajul poporului malgaş prin intermediul consultării sub forma unor alegeri prezidenţiale sau a unui referendum. Este responsabilitatea adunărilor şi a politicienilor din Madagascar să decidă cu privire la cea mai eficientă formă de consultare.

Aşadar, ceea ce solicităm prin această propunere comună de rezoluţie este de a ne alătura comunităţii internaţionale în mesajul clar transmis celor care au acaparat puterea într-o manieră complet nedemocratică, sub forma unei lovituri de stat – oricât ar fi aceasta de deghizată, că ordinea constituţională trebuie reinstaurată, ca o garanţie a dezvoltării viitoare a acestei insule mari din Oceanul Indian.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska, autoare. (PL) Dnă preşedintă, criza politică din Madagascar a dus la o schimbare neconstituţională a guvernului. Aceasta a fost însoţită de tulburări, în cadrul cărora şi-au pierdut viaţa peste 130 de oameni.

Madagascarul a fost sub guvernare franceză până în 1960. Este vorba de o ţară aflată într-o situaţie dificilă. O ţară care are nevoie de ajutor umanitar şi, în special, de ajutor alimentar, iar acest ajutor i-a fost acordat Madagscarului. Autorităţile şi alegerile succesive pe care le-au organizat au fost sprijinite de armată. Preşedintele Ravalomanana a pierdut acest sprijin şi s-a retras la 17 martie 2009. Puterea a fost acaparată de Rajoelina, care a fost desemnat de armată.

Uniunea Europeană nu recunoaşte noul guvern din cauza modului nedemocratic în care s-a efectuat această schimbare. Uniunea Africană a suspendat calitatea de membru a Madagascarului şi critică înlăturarea forţată a lui Ravalomanana. Aceasta a ameninţat cu impunerea de sancţiuni în cazul în care ordinea constituţională nu va fi restaurată în decurs de şase luni.

Solicităm restaurarea ordinii constituţionale în Madagascar. Facem apel la comunitatea internaţională pentru a sprijini eforturile de restaurare a temeiului juridic de funcţionare a acestui stat. Cred că procesul electoral ar trebui monitorizat şi observat îndeaproape de reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, inclusiv, în special, de deputaţi europeni.

 
  
MPphoto
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, în numele Grupului PSE. (PL) Dnă preşedintă, în primele săptămâni din martie am fost martorii unei lovituri de stat dramatice în Madagascar. Rivalitatea, care exista de câţiva ani, între preşedintele ales şi liderul opoziţiei a adus insula în pragul războiului civil. La 17 martie 2009, a doua zi după capturarea palatului prezidenţial de către armată, Andry Rajoelina s-a autodeclarat şef al statului. Curtea Supremă malgaşă a declarat că fostul primar al capitalei Antananarivo deţine această funcţie în conformitate cu prevederile constituţiei. Acest lucru a cauzat suspiciuni, în primul rând din cauza faptului că există o clauză în statutul organic care prevede că, pentru a fi preşedinte, o persoană trebuie să aibă cel puţin 40 de ani, iar noul preşedinte are doar 34 de ani.

Preluarea puterii şi decizia Curţii Supreme au iscat o controversă pe toate planurile. Ceremonia de depunere a jurământului a fost boicotată de majoritatea diplomaţilor străini, iar Uniunea Africană a suspendat Madagascarul din calitatea sa de membru. Criza politică a dus la haos general şi la destabilizare în ţară, unde majoritatea oamenilor trăiesc de ani de zile într-o sărăcie teribilă, cu un dolar pe zi, şi au acces limitat la mâncare şi la apă, la servicii medicale şi de educaţie elementare. Am trăit în Madagascar timp de şase ani şi am devenit profund familiarizat cu aceste probleme, de aceea sprijin ferm apelul ONU pentru acordarea de ajutor umanitar urgent pentru cetăţenii Madagascarului.

Parlamentul European ar trebui să condamne în mod ferm lovitura de stat şi toate încercările de preluare a puterii care încalcă principiile democratice. Uniunea Europeană ar trebui să solicite o reînnoire a ambelor camere ale parlamentului, care au fost suspendate de noul regim. De asemenea, ar trebui să sprijinim eforturile trimisului special al Uniunii Africane şi pe cele ale reprezentanţilor ONU în discuţiile acestora cu reprezentanţii partidelor politice locale şi cu cei ai tuturor părţilor interesate. pentru a determina o reinstaurare imediată a ordinii constituţionale în ţară, în timp ce comunitatea internaţională ar trebui să-şi sporească în mod considerabil eforturile pentru a se asigura că ajutoarele umanitare ajung la locuitorii insulei, care trăiesc în pragul sărăciei.

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, Madagascarul, o fostă colonie franceză, pare să experimenteze tristul – dar nu neobişnuitul – tumult postcolonial în viaţa sa politică, cu suferinţele aferente trăite de cetăţenii săi.

Multe alte colonii ale ţărilor europene au suferit – sau suferă în continuare – din acelaşi motiv. Există multe exemple. Propria mea ţară, Cipru, este unul dintre acestea. În 1960, ţara şi-a câştigat parţial independenţa de sub stăpânirea colonială a Marii Britanii, însă vulturii diplomaţiei externe britanice au reuşit, în 1963, să manipuleze o confruntare intercomunitară care, în final, a avut drept rezultat divizarea insulei în 1974.-

Aceasta este o divizare care persistă şi în zilele noastre şi o situaţie care îi convine Marii Britanii. Un Cipru divizat nu poate încerca cu succes să scape de cele două zone coloniale britanice rămase, Akrotiri şi Dhekelia, pe care Marea Britanie le utilizează în scopuri militare şi pe care, în mod ruşinos, guvernul britanic a reuşit, de fapt, să le menţină în afara UE, astfel încât aquisul să nu poată fi aplicat miilor de civili ciprioţi – acum cetăţeni ai UE – care trăiesc acolo.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, membru al Comisiei. − Dnă preşedintă, în primul rând aş dori să subliniez preocuparea majoră a Comisiei faţă de actuala situaţie instabilă din Madagascar. De asemenea, aş dori să subliniez angajamentul continuu al Comisiei faţă de poporul malgaş.

Situaţia care există în respectiva ţară după înlăturarea forţată a preşedintelui Ravalomanana la 17 martie merită şi necesită atenţia noastră deplină şi, asemenea Parlamentului European, Comisia urmăreşte foarte îndeaproape evenimentele.

Comisia a aprobat în totalitate declaraţia dată publicităţii de către Preşedinţia cehă în numele Uniunii Europene la 20 martie, care condamnă transferul de putere şi care solicită partidelor malgaşe să respecte pe deplin prevederilor constituţiei Madagascarului.

Comisia consideră că a existat o încălcare flagrantă a elementelor esenţiale ale Acordului de la Cotonou şi că acesta reprezintă un „caz de urgenţă specială” în sensul articolului 96 al respectivului acord. Prin urmare, Comisia a lansat procedura de a propune Consiliului deschiderea consultărilor cu autorităţile aflate la putere, pentru a examina posibilele soluţii la criză, menite să restabilească ordinea constituţională.

Comisia va continua să facă uz de toate instrumentele de dialog pe care le are la dispoziţie pentru a găsi o soluţie generală la criza actuală. În acest scop, pe baza articolului 8 al Acordului de la Cotonou, aceasta intensifică dialogul politic cu toate părţile interesate relevante din Madagascar.

De asemenea, participă la desfăşurare principalelor eforturi internaţionale, în special în cadrul grupului internaţional de contact instituit recent de Uniunea Africană. În acest moment, opinia predominantă este ca părţile interesate la nivel politic din Madagascar să convină asupra unei foi de parcurs privind restaurarea ordinii constituţionale şi organizarea de alegeri.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterii.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.


13.3. Venezuela: cazul lui Manuel Rosales
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea asupra celor trei propuneri de rezoluţii privind Venezuela(1).

 
  
MPphoto
 

  Pilar Ayuso, autor.(ES) Dnă preşedintă, dle comisar, am semnat această rezoluţie şi am cerut să iau cuvântul în cadrul acestei sesiuni plenare deoarece am fost martoră la aşa numita „expulzare” a colegului nostru, Luis Herrero, care, de fapt, a fost o răpire. Mai mult, am avut şansa să văd cum persecuţia politică, abuzurile de putere ale regimului Chávez, intimidarea opoziţiei, ameninţările, nerespectarea demnităţii umane şi utilizarea greşită a justiţiei constituie o parte normală a vieţii în Venezuela.

Cazul lui Manuel Rosales a fost ultima picătură şi catalizatorul elaborării prezentei rezoluţii, dar există mii de cazuri la fel de sângeroase ca al acestuia; o parte dintre aceste cazuri sunt citate în rezoluţie şi altele nu, cum este cel al lui Eligio Cedeño, care s-a născut în Petare, o suburbie săracă a capitalei Caracas, o zonă cunoscută ca fiind periculoasă, faimoasă pentru alegerea unui primar care nu aparţinea regimului Chávez. Eligio a fost educat cu ajutorul celorlalţi, în special, cu ajutor din partea Citibank; a reuşit să-şi facă propria afacere, Banca Caracas, şi apoi a dus o viaţă normală, ajutându-i, la rândul său, pe cei mai nevoiaşi. Cu toate acestea, astăzi, el este întemniţat în mod ilegal într-o închisoare din Caracas, după doi ani de detenţie în care nu a existat nicio procedură judiciară justificată împotriva sa. Singura sa crimă a fost că făcea partea din oligarhia economică.

Un alt caz este cel al lui Nixon Moreno, un lider al studenţilor din Universitatea Anzilor, ales în cadrul consiliului universitar de câteva ori şi preşedinte al Federaţiei Centrelor Universitare. În 2003, acesta a câştigat alegerile Federaţiei împotriva actualului ministru al afacerilor interne şi al justiţiei, acesta fiind delictul comis de el. Astăzi, este acuzat de tentativă de omor şi de acte violente indecente, în ciuda faptului că a fost exonerat de acuzaţii.

Cazuri ca acestea reprezintă o caracteristică a vieţii cotidiene în Venezuela, unde persecuţia opoziţiei în scopul de a-i exclude din viaţa politică şi de a-i oprima pe dizidenţi a devenit parte integrantă din viaţa normală. Cu toate acestea, trebuie să transmitem un mesaj de speranţă democraţiei venezuelene: în ciuda provocărilor, sunt sigur că se va stabili democraţia şi că preşedintele Chávez va fi îndepărtat de la putere.

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis, autor. − Dnă preşedintă, cazul lui Manuel Rosales este un alt exemplu al aroganţei şi al comportamentului paranoic demonstrat uneori de guvernul venezuelean, din ce în ce mai autoritar. Persecuţia politică a dlui Rosales şi a multor altor persoane este regretabilă şi ar trebui condamnată în termenii cei mai aspri posibili. Vom solicita în mod serios guvernului respectivei ţări să înceapă să manifeste un comportament rezonabil şi democratic şi să înceteze acţiunile de încălcare a drepturilor omului în raport cu cetăţenii săi.

Dnă preşedintă, deoarece aceasta este ultima dată când voi mai lua cuvântul în cadrul sesiunii plenare, permiteţi-mi să profit de această ocazie să vă mulţumesc, dvs. şi tuturor colegilor noştri care au participat cu fidelitate la dezbaterile de joi după-amiaza privind drepturile omului şi care au contribuit la transformarea lumii în care trăim într-o lume mai bună.

Permiteţi-mi, de asemenea, să profit de această şansă, după cum am făcut deseori în trecut, pentru a le reaminti colegilor mei de situaţia critică a ţării mele, Cipru, care, de 35 de ani, suferă sub ocupaţia militară a părţii sale de nord de către Turcia. Cetăţenii – cetăţeni europeni – unor regiuni precum Kyrenia, Famagusta, Karpasia şi Morfou trăiesc în exil de la invazia devastatoare turcă din 1974. Ne îndreptăm spre UE speranţele privind îndeplinirea dorinţei umile a acestora de a se întoarce acasă şi de a locui acolo în pace şi securitate. Sper că UE nu îi va dezamăgi.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska, autoare. (PL) Dnă preşedintă, când schimbările politice impun restricţii asupra drepturilor opoziţiei la libertatea de exprimare publică, ar trebui să fim precauţi. Este un semnal puternic că democraţia este ameninţată. Arestarea opoziţiei constituie un semnal şi mai puternic.

Acest lucru se întâmplă astăzi în Venezuela. Manuel Rosales, primarul din Maracaibo şi oponentul preşedintelui Chávez în cadrul alegerilor din 2006, a trebuit să fugă din ţară. La scurt timp după ce preşedintele Chávez a câştigat un referendum prin care i s-a acordat posibilitatea de a-şi menţine funcţia pe mai departe, pe numele dlui Rosales a fost emis un mandat de arestare. Acesta a reuşit să fugă în Peru, unde se ascunde.

Această problemă ar trebui să fie subiectul următoarei reuniuni a EuroLat. Venezuela este obligată să respecte convenţiile pe care le-a semnat în temeiul cărora a garantat respectarea drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt, în numele Grupului PPE-DE.(DE) Dnă preşedintă, cu 20 de ani în urmă, socialismul s-a prăbuşit în cadrul picnicului paneuropean la graniţa austro-ungară. Am avut onoarea să mi se permită să particip la pregătirile relevante şi nu-i voi uita niciodată, puţin mai târziu, pe cancelarul federal, Helmut Kohl, şi pe Papa Ioan Paul II, cele două vârfuri de lance ale acestei realizări, intrând pe poarta Brandenburg şi afirmând că socialismul nu ar trebui înlocuit de capitalismul prădător, ci de libertate şi de o economie de piaţă socială.

Astăzi, suntem martorii unei regresii periculoase a Americii Latine către dictatură şi opresiune socialistă. Germenul de la care provin acestea, mă tem să spun, este Venezuela. Preşedintele Chávez încearcă să înăbuşe libertatea în toată America Latină cu ajutorul banilor proveniţi din petrol. De aceea cazul lui Manuel Rosales este atât de important. Dl Rosales nu este doar un democrat excepţional, pe care trebuie să-l apărăm; este şi o figură simbolică pentru democraţia din America Latină. Îl vom sprijini şi vom continua să susţinem libertatea cetăţenilor Americii Latine.

 
  
MPphoto
 

  Pedro Guerreiro, în numele Grupului GUE/NGL.(PT) Prin intermediul unui alt exerciţiu grotesc de distorsionare a realităţii, ne confruntăm încă o dată cu o încercare ruşinoasă a Parlamentului European de a interveni în Venezuela. În esenţă, această încercare face parte din manevrele dirijate de cei care conspiră împotriva procesului democratic şi suveran de emancipare şi de progres social iniţiat acum zece ani de poporul venezuelean şi confirmat în cadrul a 14 procese electorale.

Încă o dată, ceea ce îi deranjează cu adevărat pe autorii acestei iniţiative este faptul că, în ciuda tuturor problemelor, ameninţărilor, pericolelor şi interferenţelor, poporul venezuelean este un exemplu al faptului că merită să lupţi şi că este posibil să construieşti o ţară şi o lume mai corectă, mai democratică şi mai paşnică.

Acest lucru este demonstrat de dezvoltarea participării la scară largă a populaţiei, de reducerea nivelurilor sărăciei, inechităţii sociale şi şomajului, de lupta împotriva analfabetismului şi de extinderea educaţiei la toate nivelurile, de acordarea accesului a milioane de venezueleni la servicii de sănătate, la reţeaua naţională de pieţe alimentare la preţuri subvenţionate, de naţionalizarea de facto a industriei petroliere de stat şi a sectoarelor strategice ale economiei, de utilizarea terenului productiv de către fermieri şi de solidaritatea cu alte popoare, printre multe alte exemple.

Trebuie să ne punem întrebarea: până la urmă, ce drept are Parlamentul să dea lecţii de democraţie şi respect pentru drepturile omului, când acesta doreşte să impună un proiect de tratat respins de cetăţenii francezi, olandezi şi irlandezi, când adoptă directiva inumana privind returnarea, care încalcă drepturile omului în cazul migranţilor, dintre care mulţi provin din America Latină, şi care nu pronunţă niciun cuvânt de condamnare a agresiunii barbare a Israelului împotriva cetăţenilor palestinieni din Fâşia Gaza?

Pentru a nu ştiu câta oară spunem: încetaţi să pretindeţi că puteţi oferi lecţii lumii.

 
  
MPphoto
 

  Erik Meijer (GUE/NGL).(NL) Dnă preşedintă, am trăit eu însumi în Venezuela şi sunt familiarizat cu trecutul acestei ţări şi, în special, cu dictatura lui Marcos Pérez Jiménez în anii 1950. Sărăcia şi nedreptatea erau elementele esenţiale ale vieţii de atunci şi consider guvernul lui Hugo Chávez a fi o îmbunătăţire deosebit de semnificativă şi absolut necesară.

Cu toate acestea, sunt de părere că până şi un guvern înţelegător ar trebui să se comporte decent faţă de oponenţii săi şi să evite să recurgă la tehnici care le fac viaţa extrem de grea oponenţilor săi.

Voi vota în favoarea rezoluţiei comune exact din acest motiv, deoarece este esenţială în ceea ce priveşte protejarea democraţiei în general şi deoarece nu a fost formulată în scopul de a răsturna ceea ce reprezintă, în opinia mea, regimul benefic al lui Hugo Chávez.

 
  
MPphoto
 

  José Ribeiro e Castro (PPE-DE).(PT) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, doresc să-l corectez pe dl Guerreiro, care este dezinformat deoarece, conform cifrelor furnizate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, în ultimii 10 ani, sărăcia din Venezuela nu a scăzut nici măcar cu un procent.

Preşedintele Chávez a adus demagogie şi dictatură, din păcate cu sprijinul urnelor mobile, dar şi cu multă intimidare a cetăţenilor, după cum o demonstrează încă o dată cazul lui Manuel Rosales.

L-am cunoscut pe Manuel Rosales. Am avut onoarea de a-l întâlni în cadrul unei vizite în Venezuela. Soarta de care a avut parte este o mare ruşine, deoarece acesta doreşte să fie un om liber în propria sa ţară şi nu poate face acest lucru. Aceasta este problema cu Venezuela.

L-am cunoscut când era guvernator ales al statului Zulia. A fost ales de către oamenii săi drept primar al Maracaibo, dar nu poate trăi în propria ţară deoarece, în Venezuela, oamenii sunt persecutaţi şi calomniaţi. Aceştia sunt calomniaţi, după cum i se întâmplă, din nefericire, şi lui Manuel Rosales. Este cea mai rea pedeapsă care poate fi aplicată unui politician şi noi, care suntem politicieni în această Cameră, trebuie să fim cu toţii conştienţi de acest lucru.

Putem lupta pentru ideile noastre, dar nu avem dreptul să calomniem, să persecutăm sau să întemniţăm pe nimeni. Este exact ceea ce se întâmplă în Venezuela.

Doamnelor şi domnilor, este timpul să definim o strategie pentru America Latină. Aceasta trebuie să fie o strategie a diplomaţiei active pentru America Latină. Cu siguranţă trebuie să fie de partea progresului social, în conformitate cu multele milioane pe care le investim în fiecare an în dezvoltare şi în cooperare, dar trebuie să fie 100% de partea democraţiei, 100% de partea pluralismului şi 100% de partea libertăţilor fundamentale. Trăiască o Venezuelă liberă!

 
  
MPphoto
 

  Zita Pleštinská (PPE-DE). (SK) Sărăcia este întotdeauna un teren fertil pentru lideri totalitarişti care doresc să pozeze drept salvatori şi apărători ai poporului lor. În realitate, aceştia acţionează doar pentru propriul beneficiu. Iniţial, Hugo Chávez nu a vorbit despre socialism, ci doar despre dreptul la o lume mai bună. Cu trecerea timpului, însă, a început să vorbească despre socialism. Oponenţii săi nu au fost invitaţi să coopereze şi au devenit duşmanii săi de moarte şi, ulterior, prizonieri politici. A intervenit apoi în aspectele referitoare la libertatea canalelor media, iar cele care nu se supuneau au fost închise. Informaţii unilaterale, conducătorul-apărător, încălcări ale drepturilor omului, privarea de libertate: toate acestea se adaugă la totalitarism. Cazul lui Manuel Rosales reprezintă doar o confirmare a celor spuse de mine.

Alţi lideri care joacă acelaşi joc ca Hugo Chávez îi includ pe moştenitorii lui Castro, ai lui Lukashenko şi aşa mai departe. Aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor mei deputaţi europeni pentru că au transmis un semnal clar întregii lumi prin intermediul acestor reuniuni desfăşurate joi în cursul după-amiezii, în cadrul sesiunii plenare, prin care afirmă că Parlamentul European nu va tolera niciodată încălcările drepturilor omului nicăieri în lume.

Dnă preşedintă, aş dori să vă mulţumesc pentru că aţi prezidat reuniunile noastre din cadrul Parlamentului European, pentru cooperarea dvs. şi pentru prietenia dvs. personală.

 
  
MPphoto
 

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN).(PL) Dnă preşedintă, actuala legislatură a Parlamentului European se apropie de sfârşit, astfel că a venit momentul să facem un bilanţ. Putem afirma în mod obiectiv că am depus un volum uriaş de muncă şi că, printre rezultatele activităţii noastre, putem vedea în mod clar un angajament în sensul protejării drepturilor omului şi a aplicării acestora. Acest lucru este vizibil în special în ţările terţe. Suntem capabili să elaborăm o analiză foarte meticuloasă, după cum facem şi astăzi, a situaţiei din Iran, Madagascar şi Venezuela. Putem adopta rezoluţii potrivite şi le putem chiar aplica public. Aceste rezoluţii nu aduc întotdeauna rezultatele dorite, dar lucrăm la distanţă mare de ţările şi de societăţile care au aceste probleme, iar comunicarea şi abilitatea noastră de a pune în aplicare şi de a ne comunica ideile nu sunt întotdeauna foarte bune.

Situaţia este mai rea, doamnelor şi domnilor, în ceea ce priveşte democraţia şi protecţia drepturilor omului în cadrul Uniunii Europene. Aceasta este o chestiune neplăcută şi jenantă. În prezent, milioane de oameni lucrează ilegal. Aşadar, ce s-a întâmplat cu drepturile omului? Traficul de copii şi de femei înfloreşte. Aşadar, unde sunt drepturile omului în cadrul UE? Cum le protejăm? De ce nu suntem eficienţi?

De asemenea, trebuie spus faptul că a avut loc un incident neplăcut atunci când aici, în această Cameră am demonstrat pentru un referendum şi dl Pöttering a chemat serviciul de pază, fapt care a reprezentat o încălcare a drepturilor omului şi a dreptului nostru de a demonstra şi de a ne exprima opiniile. Cu toate acestea, rezultatul general este unul pozitiv şi cred că ar trebui cu orice preţ să continuăm acest tip de dezbatere şi acest tip de acţiune, în cadrul următoarei legislaturi.

 
  
MPphoto
 

  Christopher Beazley (PPE-DE). – Dnă preşedintă, iau cuvântul pentru solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură pentru a face o declaraţie personală. Acesta este discursul meu de rămas bun adresat Parlamentului European, de când am fost ales pentru prima oară acum un sfert de secol şi de când tatăl meu a fost ales acum 30 de ani – Peter Beazley, deputat al Parlamentului European pentru Bedfordshire şi North Hertfordshire.

Doresc să le mulţumesc tuturor colegilor meu deputaţi europeni, în special Preşedintelui nostru, Hans Gert Pöttering, cu care am avut onoarea asigurării apartenenţei conservatorilor britanici la Grupul Partidului Popular European.

Doresc să reamintesc serviciile Lordului Plumb – Henry Plumb – ca preşedinte al acestui Parlament, ale comisarilor britanici din cadrul tuturor partidelor – Roy Jenkins (preşedinte), Arthur Cockfield, Chris Patton, prim-ministrul Ted Heath şi Winston Churchill – toţi adevăraţi europeni.

Liderul partidului meu, dl David Cameron, a comis o greşeală gravă. Greşeşte: crede că, devenind anti-european în Camera Comunelor, îşi va asigura obţinerea funcţiei de prim-ministru al ţării mele. Eu, ca şi conservator britanic, îmi rezerv dreptul de a obiecta – aceasta este opinia mea finală. Există conservatori, socialişti, liberali britanici. Noi suntem europeni. Vom rămâne cu partenerii şi cu aliaţii noştri şi, dacă liderul partidului din care fac parte încearcă să distrugă 30 de ani de activitate a conservatorilor britanici pro-europeni, se înşeală!

(Membrii reuniţi în plen, ovaţionează, în picioare, vorbitorul.)

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, membru al Comisiei. − Comisia urmăreşte îndeaproape situaţia din Venezuela, cu îngrijorare. Comisia cunoaşte cazul lui Manuel Rosales. Acestuia i s-a acordat azil politic în Peru după ce a fost acuzat de corupţie în Venezuela. Comisia a reţinut explicaţia oferită de preşedintele partidului dlui Rosales, conform căreia acesta se ascunde pentru propria sa protecţie.

Comisia consideră că cererea de azil formulată de Manuel Rosales şi acceptarea acesteia de către guvernul peruvian este un caz bilateral şi că nu este în puterea Comisiei să se pronunţe asupra validităţii acesteia.

Suntem conştienţi de faptul că, recent, instituţiile judiciare au iniţiat câteva procese judiciare împotriva liderilor opoziţiei din Venezuela. Ştim că unele sectoare ale societăţii venezuelene au criticat proliferarea măsurilor care sunt considerate a afecta în mod nefavorabil dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea de exercitare a drepturilor politice. Acelaşi sector consideră că guvernul afişează o atitudine intolerantă faţă de critică. Suntem conştienţi de aceste realităţi şi urmărim îndeaproape situaţia politică din Venezuela.

Aş dori să subliniez importanţa pe care Uniunea Europeană o ataşează libertăţii de exprimare şi opinie, un drept fundamental al omului şi un element esenţial al democraţiei şi al statului de drept. Sperăm că instituţiile democratice din Venezuela vor respecta statul de drept şi vor menţine democraţia în ţară, în timp ce vor respecta obligaţiile care decurg din acordurile internaţionale semnate şi ratificate de Venezuela, inclusiv Convenţia americana privind drepturile omului şi, în mod specific, prevederile privind drepturile politice, prevăzute la articolul 23.

Doresc să asigur Parlamentul că, în cadrul Comisiei, vom continua să urmărim îndeaproape evoluţia situaţiei din Venezuela. Angajamentul Comisiei de a sprijini şi consolida democraţia şi protejarea şi promovarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale va continua să se reflecte în cadrul politicilor şi relaţiilor noastre de cooperare cu Venezuela.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc imediat.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.


14. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru detalii privind rezultatul votului: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

 

14.1. Iran: cazul Roxana Saberi
 

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE). – Dnă preşedintă, propunerea mea se referă la înlocuirea cuvintelor „autorităţile iraniene”, de la începutul alineatului (3), cu „Curtea de Apel, în cadrul audierii sale din 12 mai”. Alineatul (3) ar arăta atunci: „Îndeamnă Curtea de Apel, în cadrul audierii sale din 12 mai, să o elibereze pe Roxana Saberi...”.

 
  
 

(Parlamentul a convenit să accepte amendamentul oral)

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis, autor. − Dnă preşedintă, după ce prezenta propunere comună de rezoluţie a fost adoptată şi depusă, am fost informaţi cu privire la încă un caz ruşinos de brutal de lapidare a unui cetăţean iranian.

Prin urmare, ne-am gândit că ar fi adecvat să adăugăm la alineatul (7) următoarele: „în acest context, insistă ca autorităţile Republicii Islamice Iran să abolească de urgenţă practica lapidării; condamnă în mod ferm recenta execuţie prin lapidare a lui Vali Azad şi îşi exprimă preocuparea profundă pentru execuţia iminentă a lui Mohammad Ali Navid Khamami şi a lui Ashraf Kalhori;”. Înţeleg că acest lucru are aprobarea reprezentanţilor celorlalte grupuri.

 
  
 

(Parlamentul a convenit să accepte amendamentul oral)

 

14.2. Madagascar
 

- Înainte de votare

 
  
MPphoto
 

  Glyn Ford, autor. − Dnă preşedintă, în ceea ce priveşte următorul vot, privind „Venezuela: cazul lui Manuel Rosales”, Grupul Socialist, bineînţeles, şi-a retras semnătura de pe rezoluţia de compromis. Nu am participat la dezbatere şi nu vom participa la votare.

 

14.3. Venezuela: cazul lui Manuel Rosales
 

- După votare

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc foarte mult. Aceasta a fost o sesiune încărcată emoţional, nu doar datorită aspectelor referitoare la drepturile omului, ci şi datorită faptului că a fost ultima noastră sesiune. Vă mulţumesc pentru participare.

 
  
MPphoto
 

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN).(PL) Îmi permiteţi, în numele tuturor deputaţilor europeni şi al serviciilor şi asistenţilor noştri parlamentari, să vă ofer, dnă preşedintă, sincerele noastre mulţumiri– dvs. personal, Biroului Parlamentului European şi întregii administraţii – pentru prezidarea atât de bună a dezbaterilor, pentru buna cooperare şi pentru înţelegerea reciprocă. Vă dorim succes pe mai departe, realegerea în cadrul Parlamentului, multe satisfacţii în activităţile dvs. publice şi fericire în viaţa dvs. personală.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc foarte mult. Aş dori să profit de această ocazie pentru a le mulţumi tuturor serviciilor Parlamentului pentru activitatea lor preţioasă.

 

15. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal

16. Cerere de ridicare a imunităţii parlamentare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

17. Semnarea actelor adoptate în cadrul procedurii de codecizie: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

18. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

19. Declaraţie de interese financiare: consultaţi procesul-verbal

20. Transmiterea textelor adoptate în cursul prezentei şedinţe: a se vedea procesul-verbal

21. Declaraţii scrise înscrise în registru (articolul 116 din Regulamentul de procedură): a se vedea procesul-verbal

22. Calendarul următoarelor şedinţe: a se vedea procesul-verbal

23. Întreruperea sesiunii
MPphoto
 

  Preşedintele. – Declar suspendată această sesiune a Parlamentului European.

(Şedinţa a fost închisă la ora 16.15)

 

ANEXĂ (răspunsuri scrise)
ÎNTREBĂRI ADRESATE CONSILIULUI (Preşedinţia în exerciţiu a Consiliului Uniunii Europene poartă întreaga răspundere pentru aceste răspunsuri)
Întrebarea nr. 8 adresată de Mairead McGuinness (H-0221/09)
 Subiect: Sectorul produselor lactate
 

Este Consiliul conştient de problemele economice profunde cu care se confruntă sectorul produselor lactate din UE şi dacă da, de ce nu s-au întreprins mai multe măsuri pentru a aborda aceste probleme ca o prioritate urgentă?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul împărtăşeşte îngrijorarea exprimată de distinsul deputat în ceea ce priveşte situaţia dificilă de pe piaţa laptelui. După o perioadă fără precedent de preţuri record la lapte şi produse lactate în 2007 şi începutul anului 2008, producătorii europeni se confruntă acum cu pieţe slabe şi nesigure caracterizate printr-o puternică scădere, la nivel mondial, a preţurilor la produsele lactate.

La 23 martie, Consiliul a avut un amplu schimb de opinii cu privire la situaţia dificilă de pe piaţa laptelui şi a luat act de memorandumul prezentat şi sprijinit de o serie de delegaţii.

Cadrul juridic care reglementează piaţa laptelui şi a produselor lactate s-a schimbat semnificativ în ultimii doi ani, odată cu adoptarea de către Consiliu a aşa-numitului „mini-pachet pentru lapte” în septembrie 2007, cu creşterea cotelor naţionale pentru lapte cu 2% începând cu 1 aprilie 2008 şi cu adoptarea pachetului privind „controlul sanitar” în ianuarie 2009.

Acest nou cadru legislativ a fost adoptat ţinând cont de competitivitatea pe termen lung a producătorilor europeni. Efectele de piaţă pe termen scurt trebuie să fie contracarate prin instrumentele existente de măsuri de sprijinire a pieţei.

Distinsul deputat cunoaşte, cu siguranţă, seria de măsuri de sprijinire a pieţei adoptate de către Comisie. Acestea includ reactivarea restituirilor la export pentru toate produsele lactate, introducerea ajutorului pentru stocarea privată a untului şi intervenţia pentru unt şi lapte praf degresat. Comisia informează, în mod regulat, Consiliul cu privire la situaţia de pe piaţa laptelui.

Intră în atribuţiile Comisiei să prezinte propuneri suplimentare Consiliului cu privire la această chestiune. Comisia şi-a exprimat disponibilitatea de a examina posibilitatea extinderii produselor eligibile pentru „sistemul lapte pentru şcoli”. Cu toate acestea, aceasta a declarat că nu este momentul redeschiderii discuţiilor cu privire la pachetul „controlul sănătăţii”.

 

Întrebarea nr. 9 adresată de Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (H-0223/09)
 Subiect: Impas în negocierile pentru încheierea acordului de liber schimb dintre UE şi statele membre ale Consiliului de cooperare al Golfului.
 

După 20 de ani de negocieri, UE şi CCG nu au reuşit încă să încheie un acord de liber schimb, iar în decembrie trecut statele membre CCG s-au retras, unilateral, de la negocieri.

Cum intenţionează Consiliul să retrezească interesul statelor din Golf pentru negocieri în scopul de a încheia acordul cât mai repede posibil? Care sunt problemele încă nerezolvate care împiedică încheierea acordului? Cum intenţionează Consiliul să implice mai mult statele din Golf în deliberările privind reforma instituţiilor financiare internaţionale, în special a Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, având în vedere faptul că Arabia Saudită ia parte la reuniunea la nivel înalt G-20 şi şi-a exprimat interesul pentru reformarea acestor instituţii? Ce subiecte vor fi abordate, în special la cea de-a 19-a reuniune ministerială a Consiliului mixt dintre UE şi statele din Golf, care urmează să aibă loc?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Încheierea negocierilor privind acordul de liber schimb cu Consiliul de cooperare al Golfului (CCG) rămâne un subiect important pe ordinea de zi a Consiliului şi a fost o prioritate atât pentru fosta Preşedinţie, cât şi pentru actuala Preşedinţie cehă a Consiliului. Preşedinţiile şi Comisia, care negociază acordul în numele UE, au avut un contact intens cu CCG, în scopul de a continua negocierile. La cea de-a 19 a reuniune ministerială a Consiliului mixt UE-CCG de la Muscat, din 29 aprilie 2009, ambele părţi au făcut bilanţul recentelor consultări privind acordul de liber schimb şi au fost de acord să continue aceste consultări reciproce, cu privire la toate aspectele deosebite ce trebuie rezolvate în vederea reluării negocierilor.

Discuţiile din cadrul reuniunii ministeriale au inclus probleme de interes comun, cum ar fi procesul de pace în Orientul Mijlociu, Iran şi Irak, precum şi o serie de probleme mondiale, inclusiv lupta împotriva terorismului şi neproliferarea. Având în vedere importanţa crizei financiare mondiale, UE şi CCG şi-au exprimat profunda îngrijorare cu privire la impactul crizei asupra economiei mondiale. De asemenea, au salutat cele şase măsuri cheie şi recomandările reuniunii la nivel înalt G-20 şi au solicitat măsuri imediate şi decisive pentru punerea în aplicare a acestor decizii şi recomandări, în scopul de a restabili încrederea în pieţele mondiale şi stabilitatea pieţelor financiare.

 

Întrebarea nr. 14 adresată de Ryszard Czarnecki (H-0235/09)
 Subiect: Reuniunea la nivel înalt UE-SUA
 

Care este părerea Consiliului în ceea ce priveşte rezultatul reuniunii la nivel înalt UE-SUA în contextul combaterii protecţionismului economic?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

La reuniunea informală a şefilor de stat şi de guvern cu preşedintele Obama din 5 aprilie 2009, de la Praga, au fost discutate trei subiecte, şi anume situaţia economică şi financiară, schimbările climatice şi siguranţa energetică, şi relaţiile externe (pacea în Orientul Mijlociu, Afganistan, Pakistan şi Iran). În ceea ce priveşte situaţia economică şi financiară, şefii de stat şi de guvern şi-au exprimat mulţumirea cu privire la rezultatele obţinute la reuniunea G20 de la Londra din 2 aprilie şi au subliniat importanţa punerii cât mai rapide în aplicare a măsurilor convenite cu ocazia acelei reuniuni. Şefii de stat şi de guvern au căzut de acord asupra necesităţii de a combate orice formă de protecţionism şi şi-au exprimat sprijinul pentru încheierea rapidă a Rundei Doha de negocieri. A fost subliniat, de asemenea, rolul cooperării în cadrul Consiliului economic transatlantic, în contextul încercărilor de a menţine deschise fluxurile comerciale şi de investiţii.

Consiliul este mulţumit de faptul că discuţiile informale cu preşedintele Obama au fost pe deplin în conformitate cu viziunea Consiliului european din 19-20 martie cu privire la acţiunile ce trebuie întreprinse la nivel internaţional pentru a determina o revenire rapidă la o creştere economică durabilă.

În special în ceea ce priveşte necesitatea de a combate protecţionismul economic, Consiliul European a susţinut ideea de a menţine pieţele deschise şi de a evita orice fel de măsuri protecţioniste (nicio barieră suplimentară în calea investiţiilor sau a comerţului şi nicio restricţie suplimentară la export) şi să depună eforturi pentru a ajunge rapid la un acord cu privire la Agendei Doha pentru dezvoltare care să aibă rezultate ambiţioase şi echilibrate.

 

Întrebarea nr. 15 adresată de Kathy Sinnott (H-0237/09)
 Subiect: Evenimente excepţionale
 

În timp ce articolul 103 din Tratatul privind Uniunea Europeană afirmă că nici Comunitatea, nici statele membre nu răspund şi nu îşi asumă angajamentele autorităţilor administraţiilor publice centrale, fără a aduce atingere garanţiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific, articolul 100 prevede că, în cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăţi sau este serios ameninţat de dificultăţi grave, datorită unor catastrofe naturale sau unor evenimente excepţionale situate în afara controlului său, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru în cauză asistenţă financiară comunitară, în anumite condiţii.

A analizat Consiliul care sunt aceste evenimente excepţionale şi are o definiţie a acestora? Având în vedere actuala situaţie economică, prevede Consiliul apariţia unor astfel de evenimente pentru oricare dintre statele membre?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Alineatul al doilea al articolului 100 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, care pare să fie alineatul la care se referă distinsa deputată în întrebarea domniei sale, nu a constituit niciodată temeiul juridic pentru niciuna dintre propunerile analizate de către Consiliu. În mod similar, Consiliul nu a analizat niciodată o propunere întemeiată pe alineatul al doilea al articolului 103a din Tratatul CE, astfel cum a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht, şi care era dispoziţia corespunzătoare anterioară alineatului în chestiune.

Nu există o definiţie a „evenimentelor excepţionale situate în afara controlului unui stat membru” şi Consiliul nu a discutat niciodată o astfel de definiţie. În mod similar, Consiliul nu a discutat niciodată posibilitatea invocării „evenimentelor excepţionale” în contextul actualei situaţii economice.

În conformitate cu articolul 100 alineatul (2), Consiliul este gata să examineze orice propunere din partea Comisiei, în cazul în care Comisia prezintă o astfel de propunere. În conformitate cu articolul 114 alineatul (2) din Tratatul CE, Comitetul Economic şi Financiar se va implica în pregătirea lucrărilor de examinare ale Consiliului în legătură cu orice propunere a Comisiei, întemeiată pe articolul 100 alineatul (2).

Consiliul reaminteşte clauzele Declaraţiei privind articolul 100 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, anexată Tratatului de la Nisa. Potrivit acestei declaraţii, „deciziile în materie de asistenţă financiară, aşa cum sunt reglementate de articolul 100 şi care sunt compatibile cu regula „no bail-out” prevăzută la articolul 103, trebuie să fie conforme cu dispoziţiile acordului inter-instituţional privind disciplina bugetară şi perspectivele financiare”.

 

Întrebarea nr. 16 adresată de Nikolaos Vakalis(H-0239/09)
 Subiect: Politica UE în materie de cutremure: acţiuni întreprinse de Consiliu ca urmare a recentului cutremur devastator din Italia
 

În noiembrie 2007, Parlamentul a adoptat rezoluţia (P6_TA(2007)0507) privind o abordare integrată a cutremurelor din partea UE (prevenire, reacţie şi repararea daunelor) în care a solicitat adoptarea de măsuri specifice în ceea ce priveşte politica pentru protecţie, consolidarea clădirilor (cu o atenţie deosebită acordată clădirilor cu importanţă istorică şi culturală), finanţare, cercetare, informaţiile publice, etc.

Cum a răspuns Consiliul la această rezoluţie? Ce măsuri a întreprins în acest sens şi ce iniţiative intenţionează să adopte pentru a pune în aplicare propunerile? A reacţionat imediat la recentul cutremur devastator din Italia şi, dacă da, sub ce formă? A fost activat mecanismul UE de răspuns în caz de dezastre naturale? A adoptat UE măsuri politice şi economice pentru a oferi despăgubiri?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul este la curent cu rezoluţia Parlamentului European privind o abordare integrată a cutremurelor din partea UE. Acesta a adoptat deja la 5 martie 2007 o decizie de instituire a unui instrument financiar pentru protecţia civilă destinat acordării de asistenţă financiară în scopul de a îmbunătăţi eficienţa reacţiei la urgenţe majore, precum şi de a consolida măsurile de prevenire şi de pregătire pentru orice tip de urgenţe. În urma rezoluţiei, Consiliul a adoptat, de asemenea, la 8 noiembrie 2007 o nouă decizie de instituire a unui mecanism comunitar de protecţie civilă, menit să acorde asistenţă în cazul unor urgenţe majore şi să faciliteze o mai bună coordonare a intervenţiei statelor membre şi a Comunităţii. În plus, Consiliul a adoptat în noiembrie 2008 concluzii care au solicitat consolidarea asistenţei reciproce în materie de protecţie civilă între statele membre şi stabilirea unor măsuri europene de formare privind gestionarea dezastrelor. Preşedinţia consideră că aceste acte şi iniţiative vor ameliora considerabil resursele tehnice şi financiare disponibile pentru o mai bună evaluare a nevoilor, intervenţii comune ale echipelor de protecţie civilă ale statelor membre, precum şi pentru transportul şi coordonarea acestora.

În urma cutremurului care a lovit regiunea Abruzzo din Italia din 6 aprilie 2009, preşedinţia doreşte să prezinte condoleanţele sale rudelor celor care şi-au pierdut viaţa şi să aducă un omagiu tuturor celor care au reacţionat imediat, profesionişti şi voluntari care au muncit constant şi şi-au riscat vieţile în timpul întregii campanii pentru a salva vieţi şi a limita daunele cauzate proprietăţilor şi mediului.

La 10 aprilie 2009, prin intermediul Centrului de monitorizare şi informare (CMI), stabilit în conformitate cu mecanismul comunitar de protecţie civilă, Departamentul de protecţie civilă italian a solicitat ajutorul experţilor pentru evaluarea rezistenţei clădirilor. Ca urmare a acestei solicitări, 6 experţi tehnici au început evaluarea situaţiei la 18 aprilie. Având în vedere faptul că CMI este stabilit şi gestionat de Comisie, rugăm distinsa deputată să adreseze orice întrebare suplimentară Comisiei.

În cele din urmă, doresc să vă atrag atenţia asupra faptului că Comisiei îi revine sarcina de a decide dacă se poate acorda asistenţă prin Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, care poate fi mobilizat în caz de dezastre naturale, cum ar fi cutremurele.

 

Întrebarea nr. 17 adresată de Athanasios Pafilis (H-0243/09)
 Subiect: Obstrucţionarea demonstraţiilor anti-imperialiste şi pacifiste din Strasbourg
 

La 3 şi 4 aprilie, în timpul reuniunii la nivel înalt NATO la Strasbourg, autorităţile franceze au făcut uz de toate mijloacele de care dispuneau pentru a obstrucţiona demonstraţiile planificate de organizaţii pacifiste din toată Europa şi au terorizat locuitorii oraşului, împiedicându-i să participe la aceste demonstraţii. În acelaşi timp, în colaborare cu autorităţile germane, au împiedicat mii de demonstranţi paşnici să intre în oraş. Au transformat centrul Strasbourg-ului într-o zonă interzisă prin montarea unui număr mare de puncte de control ale poliţiei. Este tipic pentru comportamentul lor faptul că, la unul din punctele de control, departe de demonstraţii, poliţia a oprit un deputat european, autorul acestei întrebări, tratându-l ca suspect, reţinându-l mai bine de jumătate de oră, în ciuda faptului că acesta şi-a dezvăluit identitatea şi a arătat legitimaţia de la Parlamentul European şi paşaportul diplomatic!

Cum a apreciat Consiliul comportamentul autorităţilor germane şi franceze care au încălcat flagrant dreptul mişcării pacifiste de a-şi exprima opoziţia faţă de strategiile agresive ale NATO vizavi de popoarele lumii? A luat parte la planificarea şi punerea în aplicare a acestor măsuri represive? Şi dacă da, ce rol a avut?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul poate confirma faptul că autorităţile franceze şi germane au notificat în prealabil partenerii UE şi Comisia că, pentru câteva zile, vor reintroduce controale la frontiera lor comună din motive de securitate legate de organizarea reuniunii la nivel înalt a NATO, pe baza dispoziţiilor titlului III capitolul II din Codul de frontieră Schengen(1).

Consiliul nu a discutat însă problemele ridicate de distinsul deputat.

 
 

(1) Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane, JO L 105 din 13.4.2006, p.1.

 

Întrebarea nr. 18 adresată de Georgios Toussas (H-0246/09)
 Subiect: Legislaţie anticomunistă inacceptabilă în Lituania
 

Un portret al liderului istoric al Revoluţiei din octombrie, Vladimir Ilyich Lenin, a fost găsit recent în satul Svirplyay din Lituania. Poliţia a lansat imediat o anchetă pentru a-i aduce în faţa instanţelor pe „infractori” sub acuzaţia de „expunere publică a simbolurilor comunismului”. Aceste măsuri au fost luate în conformitate cu celebra legislaţie anticomunistă prin care Partidul Comunist a fost scos în afara legii încă din 1991 şi care a interzis, în 2008, folosirea simbolurilor sovietice şi comuniste.

Aceste acţiuni fac parte - şi întreţin - isteria anticomunistă în care instituţiile UE joacă un rol major, caracterizat prin eforturile greşit orientate din punct de vedere istoric de a plasa pe picior de egalitate fascismul şi comunismul, încercarea de a incrimina ideologia comunistă şi interzicerea folosirii simbolurilor comuniste şi a acţiunilor şi operaţiunilor partidelor comuniste. Istoria a demonstrat că anticomunismul şi persecutarea comuniştilor sunt etapele invariabile care precedă un atac general la adresa lucrătorilor, a drepturilor democratice şi libertăţilor populare.

Va condamna Consiliul nu doar această campanie anticomunistă, ci şi însăşi existenţa acestei legislaţii anticomuniste inacceptabile prin care se doreşte îngrădirea liberei circulaţii a ideilor şi a activităţii politice libere în Lituania, precum şi în alte state membre ale UE?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul nu a discutat această chestiune, deoarece este o problemă internă a statului membru în chestiune.

 

Întrebarea nr. 19 adresată de Marusya Ivanova Lyubcheva (H-0249/09)
 Subiect: Pirateria maritimă
 

In ultimele luni am asistat la o piraterie maritimă intensă şi mai multe cazuri de capturări de nave. În prezent, 16 cetăţeni bulgari sunt ţinuţi ostateci şi nu se ştie unde se află.

Având în vedere rezoluţia Parlamentului European din 23 octombrie 2008 privind pirateria pe mare (P6_TA(2008)0519 - B6-0537/2008) şi dezbaterile recente privind cel de-al treilea pachet privind siguranţa maritimă, ce măsuri ia Consiliul pentru a îmbunătăţi cooperarea în domeniul siguranţei traficului maritim şi pentru a asigura eliberarea cetăţenilor europeni răpiţi? Având în vedere că 22 de state membre sunt ţări costiere, are Consiliul în vedere consolidarea măsurilor comune de combatere a acestei forme de terorism maritim?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Problema pirateriei în largul coastelor Somaliei şi Golfului Aden este foarte îngrijorătoare şi a fost ridicată în Consiliu cu mai multe ocazii, cel mai recent la 30 martie când s-a ajuns la un acord cu privire la necesitatea accelerării luării măsurilor pentru a face ca acest important pachet maritim să ofere siguranţă tuturor flotelor comerciale şi navelor care transportă ajutor umanitar.

Combaterea pirateriei a fost discutată pe larg şi în cadrul Comitetului pentru siguranţă maritimă a Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI).

Ca urmare a adoptării UNSCR 1816 (2008), Consiliul a decis la 8 decembrie 2008 să lanseze o operaţiune maritimă a Uniunii Europene (Atalanta) pentru a contribui la stoparea, prevenirea şi reprimarea actelor de piraterie şi de jaf armat din largul coastelor somaleze. Scopul acestei operaţiuni este să contribuie la siguranţa traficului maritim în acea zonă.

Această operaţiune face parte dintr-o acţiune mai amplă a comunităţii internaţionale care implică un număr de ţări afectate de piraterie, precum şi comunitatea maritimă. Cartierul general al operaţiunii a stabilit procesele şi structurile necesare pentru a asigura maximum de coordonare cu ceilalţi actori din regiune şi cu reprezentanţii din industria maritimă.

 

Întrebarea nr. 20 adresată de Laima Liucija Andrikienė (H-0250/09)
 Subiect: Cooperarea în domeniul poluării marine accidentale sau deliberate
 

Când este vorba de elaborarea şi punerea în aplicare a răspunsurilor UE la problema evacuării în mare a armelor chimice, cum evaluează şi utilizează Consiliul documentele şi măsurile internaţionale existente, inclusiv Convenţia de la Londra din 1972 şi Protocolul din 1996 de interzicere a eliminării agenţilor chimici şi biologici, Convenţia privind armele chimice, Convenţia privind protecţia mediului marin al Atlanticului de nord-est (Convenţia OSPAR), lucrările Comisiei de la Helsinki şi decizia Parlamentului European şi a Consiliului (articolul 2 litera (b), Decizia 2850/2000/CE(1) de stabilire a unui cadru comunitar de cooperare în domeniul poluării marine accidentale sau deliberate?

Cum poate sprijini Consiliul promovarea activităţilor comune cu guvernele şi organizaţiile internaţionale relevante şi partenerii interesaţi în scopul îmbunătăţirii capacităţii lor de reacţie în caz de incidente legate de evacuarea armelor chimice în mare în diferite părţi ale lumii, precum şi reacţiile naţionale şi internaţionale la acestea?

Cum va promova Consiliul cooperarea dintre statele de la Marea Baltică în ceea ce priveşte schimburile de informaţii şi aprofundarea experienţei acestor state în abordarea problemei evacuării armelor chimice în Marea Baltică?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Comunitatea şi statele membre sunt părţi active la cele mai importante convenţii şi acorduri legate de mările regionale din Europa, cum ar fi Convenţia de la Helsinki din 1992 pentru protecţia Mării Baltice, Acordul de la Bonn din 1983 privind protecţia Mării Nordului, Convenţia de la Barcelona din 1976 pentru protecţia Mării Mediterane şi Convenţia din 1992 privind protecţia mediului marin al Atlanticului de nord-est (OSPAR).

La nivel comunitar, cadrul stabilit de Parlamentul European şi de Consiliu pentru cooperare în domeniul poluării marine accidentale sau deliberate pentru 2000-2006 a oferit sprijin statelor membre în eforturile lor de a proteja mediul marin. Acest cadru se referea, în special, la evacuarea de substanţe dăunătoare în mare, inclusiv substanţe provenite din materiale abandonate, cum ar fi muniţiile.

În acest cadru a fost înfiinţat un sistem de informaţii comunitar, găzduit de Comisie, în scopul de facilita schimbul de informaţii dintre statele membre privind capacităţile de intervenţie şi măsurile existente în caz de poluare marină.

În octombrie 200, Consiliul a înfiinţat un mecanism comunitar de protecţie civilă pentru a ameliora coordonarea asistenţei acordate de statele membre şi de Comunitate şi pentru a mobiliza asistenţa din partea acestora în caz de poluare marină accidentală, printre altele. Mecanismul comunitar de protecţie civilă a fost reformat prin decizia Consiliului din 8 noiembrie 2007.

O referire deosebită trebuie făcută, în acest domeniu, la rolul Agenţiei Europene pentru Siguranţa Maritimă (AESM), înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 iunie 2002. Pentru a reduce riscul oricăror forme de poluare marină provenită de la nave, inclusiv prin abandonarea în mare a armelor chimice; această agenţie oferă asistenţă tehnică Comisiei şi statelor membre ale UE cu privire la punerea în aplicare, monitorizarea, dezvoltarea şi evoluţia legislaţiei UE şi internaţionale relevante.

Preşedinţia doreşte, de asemenea, să reamintească faptul că în concluziile sale din decembrie 2008 privind politica maritimă integrată, Consiliul a salutat progresele în ceea ce priveşte procedurile pentru propunerea de directivă a PE şi a Consiliului (2)privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni în caz de încălcare, propunere pe care Consiliul o examinează în prezent.

În plus, Consiliul a încurajat statele membre să înceapă procedurile necesare pentru punerea în aplicate a Directivei cadru privind strategia maritimă, adoptată în 2008, care stabileşte cadrul în care statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a realiza sau a menţine o stare bună a mediului în mediul maritim, până în 2020 cel târziu.

În ceea ce priveşte problema ridicată de distinsul deputat, referitoare la promovarea cooperării între statele de la Marea Baltică, în decembrie 2007 Consiliul European a invitat Comisia să prezinte o strategie a UE pentru regiunea Mării Baltice, până în iunie 2009 cel târziu. O astfel de strategie trebuie, printre altele, să contribuie la abordarea provocărilor climatice urgente din Marea Baltică. În concluziile sale din 8 decembrie 2008, Consiliul a reiterat importanţa viitoarei strategii pentru Marea Baltică în contextul politicii maritime integrate a Uniunii Europene.

 
 

(1) JO L 332, 28.12.2000, p. 1.
(2) COD/2008/055

 

Întrebarea nr. 21 adresată de Rumiana Jeleva(H-0253/09)
 Subiect: Consiliul de asociere UE-Egipt: Nerespectarea planului de acţiune UE-Egipt prin difuzarea programelor televiziunii Al-Manar în Europa.
 

Difuzarea în Europa a programelor teroriste „Al-Manar TV”, scoase în afara legii, de către postul de televiziune prin satelit Nilesat continuă să fie o încălcare directă a planului de acţiune UE-Egipt şi constituie o ameninţare la adresa securităţii europene.

A ridicat Consiliul problema legată de difuzarea programelor postului de televiziune al-Manar în Europa, prin intermediul Nilesat, cu ocazia reuniunii Consiliului de asociere UE-Egipt care a avut loc la 27 aprilie 2009? Dacă nu, când intenţionează Consiliul să atenţioneze Egiptul cu privire la această încălcare a planului de acţiune UE-Egipt?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul înţelege îngrijorarea distinsului deputat cu privire la faptul că o parte din materialele difuzate de postul de televiziune Al-Manar ar putea fi echivalente cu incitare la ură.

Consiliul a abordat aceste preocupări în declaraţia sa pentru ultimul Consiliu de asociere UE-Egipt, care a avut loc la 27 aprilie 2009. S-a afirmat că „UE încurajează Egiptul să îşi continue eforturile de a lupta împotriva discriminării din orice motive şi de a promova toleranţa în chestiuni legate de cultură, religie, convingeri şi minorităţi. În acest context, UE este îngrijorată de conţinutul discriminatoriu al unora dintre programele postului de televiziune Al-Manar, difuzate prin satelitul egiptean Nilesat. UE condamnă orice încurajare a urii naţionale, rasiale sau religioase, care constituie incitare la discriminare, ostilitate sau violenţă”.

În plus, UE şi-a exprimat preocupările cu ocazia reuniunii privind lupta împotriva terorismului a experţilor UE-Egipt, care a avut loc la 31 martie la Bruxelles. Partea egipteană a luat act de această problemă.

Consiliul consideră că dialogul cu Egiptul sub forma structurii instituţionale a subcomisiilor şi a dialogului politic reprezintă cel mai eficient mod de a încuraja guvernul egiptean să continue progresele în domeniul drepturilor omului. Subcomitetul pentru afaceri politice cu Egiptul, a cărui a doua reuniune este programată pentru 7 iulie, poate permite ridicarea unor probleme legate de lupta împotriva rasismului, xenofobiei şi intoleranţei. Acest lucru include asumarea, în cadrul Planului de acţiune comun UE-Egipt, a acţiunii de „consolidare a rolului mass-media în combaterea xenofobiei şi discriminării pe motiv de convingeri religioase sau cultură”, precum şi a acţiunii de încurajare a mass-media „de a-şi asuma propriile responsabilităţi în această privinţă”.

Consiliul va continua să acorde o atenţie deosebită acestei probleme pe care nu va ezita să o abordeze cu alte ocazii, în cadrul dialogului politic constant cu Egiptul.

 

Întrebarea nr. 22 adresată de Alexander Alvaro(H-0255/09)
 Subiect: Libertatea de expresie şi actul ceh de limitare a libertăţii presei
 

O lege fără precedent prin care se limitează libertatea de expresie şi libertatea presei a fost introdusă recent în Republica Cehă, şi anume actul ceh din 5 februarie 2009 de modificare a Actului nr. 141/1961 Coll. privind procedurile judiciare penale (Codul penal), care prevede o pedeapsă de până la cinci ani de închisoare şi o amendă substanţială de până la 180 000 de euro pentru publicarea oricărei informaţii provenite din înregistrările poliţiei.

Ştie Consiliul dacă recentul act ceh adoptat are un precedent în orice altă ţară membră UE?

Admite Consiliul faptul că recent adoptatul act ceh se află într-o contradicţie flagrantă cu hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 martie 2007 în cauza Radio Twist, A.S.v.? Slovacia, care a afirmat faptul că publicarea înregistrărilor secrete ale poliţiei în interes public prevalează asupra dreptului la protecţia vieţii private?

Consideră Consiliul că actul ceh menţionat mai sus respectă principiile fundamentale ale libertăţii şi libertăţilor, astfel cum au fost evidenţiate de Carta drepturilor fundamentale şi de articolul 6 din TUE pe care se bazează Uniunea Europeană?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul consideră că libertatea de expresie este un drept fundamental recunoscut de articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi reflectat în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Statele membre sunt răspunzătoare pentru restricţiile impuse exercitării acestei libertăţi în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Consiliul nu poate adopta o poziţie cu privire la problema ridicată de distinsul deputat, care priveşte o chestiune internă a statului membru în cauză.

Preşedinţia poate doar informa că o plângere constituţională a fost depusă la Curtea Constituţională cehă în aprilie 2009.

 

ÎNTREBĂRI ADRESATE COMISIEI
Întrebarea nr. 35 adresată de Justas Vincas Paleckis (H-0220/09)
 Subiect: Parteneriatul UE-Rusia în domeniul transportului
 

În prezent se lucrează la o strategie pentru Marea Baltică. Un rol important în această strategie îl joacă politica privind dimensiunea de nord, expresia regională a cooperării UE cu Rusia, Norvegia şi Islanda. În cadrul dimensiunii de nord, Federaţia rusă reprezintă un partener foarte important în ceea ce priveşte logistica de transport. Cu toate acestea, Rusia este, în prezent, reticentă în ceea ce priveşte cooperarea cu UE în domeniul transportului: de exemplu, începând cu luna martie, aceasta a impus taxe de drum utilizatorilor din UE. Acest fapt are un impact semnificativ, în special asupra companiilor de transport din ţările vecine UE.

Care este poziţia Comisiei în această problemă? Cum intenţionează Comisia să încurajeze cooperarea cu Rusia în toate sectoarele transportului, inclusiv în ceea ce priveşte logistica transportului în cadrul dimensiunii de nord? Cum intenţionează Comisia să încurajeze Rusia să renunţe la politicile protecţioniste în sectorul transportului?

 
  
 

(RO) La solicitarea Consiliului european, Comisia pregăteşte, în prezent, o strategie UE pentru regiunea Mării Baltice. Unele părţi ale strategiei şi, în special, ale planului de acţiune, vor încuraja cooperarea cu partenerii noştri externi, cum ar fi Federaţia Rusă. Politica privind dimensiunea de nord şi structurile care o alcătuiesc, în special parteneriatele actuale şi cele viitoare, vor oferi o bază temeinică pentru continuarea acestei cooperări.

Dimensiunea de nord este o politică comună între UE, Rusia, Norvegia şi Islanda. Aceasta reprezintă, în plus, reflectarea regională a celor patru spaţii comune stabilite între UE şi Rusia. Este evident că aspectele legate de transport şi logistică reprezintă o parte importantă a acestei cooperări.

La reuniunea ministerială privind dimensiunea de nord, care a avut loc în octombrie 2008 la St. Petersburg, s-a decis stabilirea unui parteneriat privind dimensiunea de nord cu privire la transport şi logistică. Se lucrează în continuare la rezolvarea unor aspecte încă nesoluţionate, astfel încât parteneriatul să devină pe deplin operaţional începând cu 1 ianuarie 2010. Parteneriatul va juca un rol esenţial în abordarea diferitelor probleme legate de congestionarea circulaţiei referitoare la transport/logistică, precum şi facilitarea unor proiecte cheie de infrastructură aprobate de toţi partenerii.

O problemă importantă rămâne impunerea unui nou sistem de taxare a utilizatorilor drumurilor de către Rusia, care a fost pus în aplicare începând cu 1 februarie 2009. Comisia a solicitat Rusiei să elimine aceste tarife discriminatorii, care oferă un avantaj incorect transportatorilor ruşi pe o piaţă care ar trebui să fie echilibrată şi corectă. În acest context, revitalizarea dialogului UE-Rusia privind transportul şi discuţiile pe această temă ale comisarului pentru transport cu ministrul rus al transporturilor, Levitin, care au avut loc în februarie, constituie doi paşi în direcţia cea bună. În prezent, Comisia este în discuţii cu Rusia în vederea relansării dialogului nostru privind transportul şi pentru a stabili reuniuni ale grupului de lucru care să acopere toate domeniile ce constituie o preocupare pentru ambele părţi. Comisia va depune în continuare eforturi pentru a stopa punerea în aplicare a sistemului în discuţie, astfel încât să se evite impunerea de noi bariere în calea comerţului şi a relaţiilor noastre în domeniul transportului.

Comisia este hotărâtă să continue cooperarea constructivă cu Rusia şi în domeniul transportului şi logisticii. Dialogul nostru bilateral privind transportul, precum şi parteneriatul privind dimensiunea de nord vor fi instrumente esenţiale în această privinţă.

 

Întrebarea nr. 36 adresată de Eoin Ryan (H-0230/09)
 Subiect: Drepturile pasagerilor care folosesc transportul aerian
 

Un recent raport publicat în Irlanda a subliniat faptul că doar 5% din cetăţenii irlandezi cunosc drepturile pe care le au atunci când călătoresc cu avionul.

Ce face Comisia pentru a garanta faptul că pasagerii care folosesc transportul aerian sunt pe deplin protejaţi şi îşi cunosc drepturile?

 
  
 

(RO) De mai mulţi ani, Comisia a întreprins multe iniţiative şi acţiuni menite să sensibilizeze călătorii cu privire la drepturile care le sunt acordate de legislaţia comunitară şi să asigure respectarea efectivă a acestora.

În primul rând, în 2007 Comisia a întreprins o acţiune de distribuire la scară largă de afişe şi broşuri, disponibile în toate limbile oficiale ale UE. Afişul Comisiei, care oferă o perspectivă asupra diferitelor tipuri de drepturi de care se bucură pasagerii, a fost amplasat în marea majoritate a aeroporturilor Comunităţii de către ACI (Airports Council International). Aceste afişe şi broşuri sunt gratuite şi pot fi comandate şi pe internet pe site-ul Comisiei.

De asemenea, prin „Europe Direct Contact Centre”, călătorii pot primi informaţiile de care au nevoie prin telefon, e-mail sau web-chat. Acest centru de informare, finanţat de către Comisie, răspunde solicitărilor de informaţii în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

În noiembrie 2008, comisarul pentru transport a înfiinţat un nou punct de contact, care poate fi accesat prin site-ul lui web şi cel al DG TREN(1). Aici călătorii pot cere informaţii cu privire la toate reglementările comunitare referitoare la drepturile lor. Aceste solicitări primesc un răspuns rapid prin serviciul Europe Direct.

Apoi, Comisia s-a asigurat că marea majoritate a autorităţilor naţionale competente (NEB) au creat site-uri web care oferă informaţiile necesare în limba naţională respectivă cu privire la Regulamentul nr. 261/2004 privind drepturile pasagerilor în caz de anulări, întârzieri prelungite sau refuz la îmbarcare, precum şi Regulamentul nr. 1107/2006 privind drepturile pasagerilor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului.

NEB-urile au efectuat, de asemenea, inspecţii, pentru a verifica dacă companiile aeriene îşi îndeplinesc obligaţia de a oferi informaţii scrise pasagerilor, direct la înregistrare şi, în caz de incident, în conformitate cu Regulamentul nr. 261/2004.

În cele din urmă, în momentul intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1107/2006 privind drepturile specifice ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului, Comisia a lansat, în 2008, un video. Acesta a fost, de asemenea, distribuit ca instrument de comunicare tuturor aeroporturilor care fac parte din ACI. Informaţiile legate de Regulamentul nr. 1107/2006 şi punerea în aplicare a acestuia se regăsesc constant pe ordinea de zi a reuniunilor grupului la nivel înalt, la care participă inclusiv reprezentanţi ai societăţii civile europene care sunt cel mai direct afectaţi de această legislaţie.

 
 

(1) Direcţia Generală Energie şi Transport

 

Întrebarea nr. 37 adresată de Georgios Toussas (H-0247/09)
 Subiect: Scandal legat de subvenţiile pentru armatori
 

Între 2000 şi 2008, armatorii greci au beneficiat de subvenţii în valoare de 226 822 254,98 de euro pentru servicii de feribot către insule pe rute neprofitabile. Subvenţiile au crescut odată cu introducerea de către guvernul PASOK a Legii nr. 2932/2001, care a pus în aplicare Regulamentul (CEE) nr. 3577/92(1). În 2003, când legea a intrat în vigoare, subvenţiile au crescut de la 12 000 000 de euro în 2002 la 25 180 000. Scandalul legat de acordarea de subvenţii armatorilor, subvenţii plătite de cetăţenii greci, este perpetuat în prezent de actualul guvern Noua Democraţie care, numai în 2008-2009, le-a asigurat armatorilor mai mult de 100 000 000 de euro, adică un profit de 267 315,41 de euro pe rută. În aceeaşi perioadă, preţurile au crescut cu 376%.

Care este poziţia Comisiei cu privire la acuzaţiile dovedite că armatorii se bucură de o „mină de aur” de subvenţii pentru rute de feribot „brevetate” ca fiind neprofitabile? De ce nu publică raportul legat de serviciile de feribot în cadrul statelor membre ale UE?

 
  
 

(FR) În conformitate cu Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3577/92 (privind cabotajul maritim), pot fi încheiate contracte de servicii publice dacă piaţa nu oferă un serviciu de transport maritim adecvat către insule. Statele membre dispun de o marjă de apreciere foarte largă în ceea ce priveşte caracterul „adecvat” al serviciului.

În schimbul serviciului furnizat, statul membru oferă compensaţii financiare armatorului responsabil cu furnizarea serviciului public. Compensaţiile nu pot depăşi suma necesară pentru a acoperi costurile serviciului, ţinând cont de veniturile operatorului şi de un profit rezonabil.

Statele membre nu sunt obligate să înştiinţeze Comisia nici cu privire la contractele de servicii publice încheiate, nici cu privire la compensaţiile aferente. Din acest motiv, Comisia nu are acces la informaţii detaliate cu privire la sumele acordate armatorilor din statele membre. Comisia subliniază însă faptul că aceste subvenţii sunt oferite de toate statele membre care au insule şi folosesc acest tip de contract de servicii publice.

Distinsul deputat sugerează că unele rute profitabile sunt considerate neprofitabile pentru a justifica plata subvenţiilor. Dacă aceasta este într-adevăr situaţia, Comisia consideră că rutele în cauză trebuie supuse unui regim pur comercial. Comisia ar rămâne recunoscătoare distinsului deputat dacă acesta ar putea furniza informaţii detaliate cu privire la rutele în chestiune.

În cele din urmă, în ceea ce priveşte raportul privind aplicarea serviciilor de feribot, în prezent au loc consultări cu autorităţile maritime naţionale şi celelalte părţi interesate, în scopul de a aduna informaţii care să permită evaluarea funcţionării serviciilor de feribot şi a efectelor asupra liberalizării lor. Raportul la care face referire distinsul deputat va fi publicat până la sfârşitul anului.

 
 

(1) JO L 364, 12.12.1992, p. 7.

 

Întrebarea nr. 38 adresată de Gay Mitchell (H-0208/09)
 Subiect: Locuri de muncă în sectoarele ecologice
 

În contextul redresării economice şi al schimbărilor climatice au existat multe discuţii cu privire la locurile de muncă din sectoarele ecologice ca parte a soluţiei pentru ambele provocări.

Cum colaborează Comisarul pentru energie cu comisarul pentru ocuparea forţei de muncă pentru ca aceste propuneri să nu rămână doar retorică pură, ci să fie transformate în realitate?

 
  
 

(RO) Comisia recunoaşte importanţa trecerii la o economie rentabilă cu emisii reduse de carbon(1)Progresul în ceea ce priveşte această schimbare structurală va depinde în principal de dezvoltarea de noi politici coordonate şi actualizate în diferite domenii, de ritmul de implementare a politicilor existente, inclusiv cele destinate reducerii emisiilor de dioxid de carbon în statele membre, de viteza cu care se vor adapta pieţele şi tehnologiile şi de modul în care pieţele muncii se vor adapta la toate aceste schimbări.

În scopul atenuării şi adaptării la schimbările climatice şi pentru a reacţiona la provocările legate de mediu, o abordare strategică amplă şi o acţiune coordonată a factorilor de decizie implicaţi sunt necesare în mai multe domenii, alături de energie şi ocuparea forţei de muncă (cum ar fi mediu, industrie, R&D, transport şi educaţie). În ceea ce priveşte adaptarea, componentele pentru o acţiune coordonată în diferite sectoare şi niveluri de guvernare au fost stabilite recent de Comisie în Cartea albă „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru european de acţiune”(2). În ceea ce priveşte atenuarea, pachetul privind clima şi energia, adoptat în decembrie anul trecut, reprezintă un pas fundamental în direcţia bună, iar punerea în aplicare a acestuia va crea oportunităţi de angajare în sectorul energetic. De exemplu, se preconizează că sectorul energiei regenerabile va crea între 2,3 şi 2,7 milioane de locuri de muncă până în 2020, o contribuţie majoră aducând întreprinderile mici şi mijlocii(3)

Eforturi suplimentare pentru a facilita tranziţia către o economie cu emisii reduse de carbon pot fi susţinute de Strategia de la Lisabona pentru accelerarea procesului de restructurare şi pentru a asigura buna lui funcţionare. Planurile de redresare economică ale majorităţii, dacă nu chiar ale tuturor statelor membre, au ca punct central investiţiile în tehnologiile ecologice şi crearea de locuri de muncă ecologice. Politica UE în acest domeniu vizează crearea de locuri de muncă mai multe şi mai bune, precum şi rentabilitatea şi durabilitatea ocupării forţei de muncă. Reducerea amprentei carbonice la locul de muncă ar face ca toate locurile de muncă să fie mai ecologice.

Informaţiile legate de profilurile competenţelor într-o economie „verde” sunt insuficiente, în parte pentru că nu există o conştientizare suficientă a potenţialelor efecte ale unei schimbări structurale. Este rezonabil să presupunem că „ecologizarea” competenţelor va implica, în primul rând, aplicarea calificărilor şi a competenţelor tradiţionale la producţia/utilizarea de noi tehnici, materiale şi produse „mai verzi” şi, în al doilea rând, competenţe „verzi” specifice, de exemplu pentru reducerea amprentei carbonice. Prin urmare, Comisia a recunoscut importanţa a două măsuri, şi anume dezvoltarea capacităţii de a identifica competenţele necesare pentru o economie ecologică şi de adaptare la cerinţele pieţei de muncă, şi organizarea de programe de formare profesională pentru dezvoltarea competenţelor necesare pentru ocuparea noilor posturi.

În comunicarea sa din cadrul Consiliului european din primăvară(4), Comisia a subliniat importanţa ameliorării modului de monitorizare şi de anticipare a noilor competenţe necesare, precum şi de adaptare si aprofundare a competenţelor în acord cu noile cerinţe de pe viitoarea piaţă a muncii, cum ar fi pentru locurile de muncă implicate de o economie ecologică. Prin urmare, aceasta va sprijini statele membre şi partenerii sociali în a anticipa schimbările viitoare legate de ecologizarea economiei şi provocările de pe piaţa muncii care decurg din aceasta. Iniţiativa Comisiei „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă”(5)stabileşte un număr de activităţi destinate unei mai bune cunoaşteri a actualelor şi viitoarelor cerinţe de pe piaţa muncii şi mobilizează diferite instrumente comunitare pentru a sprijini promovarea competenţelor. În consecinţă, în 2009 Comisia va consolida cooperarea cu ILO(6) şi Cedefop(7) privind dezvoltarea de instrumente şi metode pentru anticiparea competenţelor necesare, în special din perspectiva „competenţelor ecologice”.

Forumul pentru restructurare pe care Comisia îl va găzdui în luna iunie va examina aspectele legate de atenuarea efectelor adverse asupra lucrătorilor şi a angajatorilor, datorate atenuării schimbărilor climatice şi a adaptării la acestea. Forumul va analiza, de asemenea, chestiunea competenţelor şi modul în care se poate facilita recalificarea celor afectaţi sau a celor care pot profita de oportunităţile create de tehnologiile cu emisii reduse de carbon.

Simplificarea normelor care reglementează Fondul Social European în acord cu planul european de redresare economică va facilita, de asemenea, finanţarea unor măsuri, precum formarea şi aprofundarea competenţelor, măsuri de activare pentru şomeri şi lucrătorii concediaţi şi sprijin pentru lucrătorii care desfăşoară activităţi independente. Abordarea bazată pe flexisecuritate(8) poate, de asemenea, sprijini procesul de adaptare la provocările structurale legate de schimbările climatice.

Prin cheltuieli importante axate pe economia ecologică şi pe proiecte ecologice (105 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013), politica de coeziune contribuie în mod considerabil la o creştere economică durabilă şi la crearea de locuri de muncă în Europa, precum şi la realizarea obiectivelor UE de combatere a schimbărilor climatice. Politica de coeziune contribuie cu 3 miliarde de euro la promovarea produselor şi a proceselor de producţie ecologice în IMM-uri(9) şi la crearea de noi locuri de muncă ecologice. Unul dintre scopurile clare ale finanţării cercetării şi inovaţiei este încurajarea investiţiilor în tehnologiile ecologice.

 
 

(1) Planul european de redresare economică adoptat de Comisie în noiembrie 2008 („Un plan european de redresare economică”, COM(2008)800 final) prevede politici favorabile mediului, reduce costurile la energie, creşte siguranţa energetică, creează locuri de muncă, sprijină gospodăriile cu venituri mici şi încurajează exporturile şi inovaţia.
(2) COM(2009) 147 final.
(3) A se vedea studiul „Impactul politicii privind energia regenerabilă asupra creşterii economice şi ocupării forţei de muncă în Uniunea Europeană”, elaborat de Comisia Europeană, DG Energie şi Transport în 2009, care va fi disponibil la adresa http://ec.europa.eu/energy/renewables/studies/index_en, în prima jumătate a lunii mai 2009.
(4) „Stimularea redresării economice europene”, COM(2009) 114 final.
(5) „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm şi să răspundem cerinţelor pieţei forţei de muncă în materie de competenţe”, COM(2008) 868.
(6) Organizaţia Internaţională a Muncii
(7) Centrul european pentru dezvoltarea formării profesionale
(8) Flexisecuritatea include: (i) strategii globale pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii; (ii) politici active şi eficiente în domeniul pieţei forţei de muncă; (iii) acorduri contractuale flexibile şi fiabile; şi (iv) sisteme de securitate moderne.
(9) Întreprinderi Mici şi Mijlocii

 

Întrebarea nr. 39 adresată de Mairead McGuinness (H-0222/09)
 Subiect: Comercianţii cu amănuntul şi întreprinderile în zonele de frontieră
 

Este Comisia la curent cu gravele dificultăţi cu care se confruntă comercianţii cu amănuntul şi întreprinderile din zonele de frontieră din Irlanda ca urmare a deprecierii dramatice a lirei sterline şi care are drept rezultat un avantaj concurenţial incorect pentru comercianţii cu amănuntul din Irlanda de Nord?

Ce fel de sprijin se poate acorda acestor întreprinderi aflate în impas, în cazul în care există astfel de măsuri?

Cunoaşte Comisia situaţii similare în alte state membre din zona euro care se învecinează cu state care nu aparţin zonei euro?

 
  
 

(RO) Ratele de schimb înregistrează fluctuaţii considerabile care, în general, deşi nu întotdeauna, sunt legate de schimbări economice fundamentale. Recenta depreciere a lirei sterline poate fi legată de o serie de factori economici. Aceştia includ îngrijorările participanţilor pe piaţa financiară cu privire la aşa-numitul twin deficit al Marii Britanii (un deficit comercial important asociat cu un deficit bugetar tot mai mare, inclusiv mari datorii contingente), temeri legate de o recesiune tot mai profundă în Regatul Unit comparativ cu alte economii dezvoltate şi o reducere drastică a ratei dobânzii de către Banca Angliei. În plus, deşi într-o mai mică măsură decât dolarul american, din momentul declanşării crizei pieţelor financiare, euro a fost avantajat de fluxurile „flight-to-safety”. În plus, deprecierea lirei sterline în 2007 şi 2008 a pornit de la un nivel de apreciere al acestuia net superior mediei sale istorice.

Comisia nu cunoaşte situaţii similare în alte zone de frontieră, deşi acestea nu pot fi excluse.

 

Întrebarea nr. 40 adresată de Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (H-0224/09)
 Subiect: Impas în negocierile pentru încheierea acordului de liber schimb dintre UE şi statele membre ale Consiliului de cooperare al Golfului.
 

După 20 de ani de negocieri, UE şi CCG nu au reuşit încă să încheie un acord de liber schimb, iar în luna decembrie a anului trecut statele membre CCG s-au retras, unilateral, de la negocieri.

Cum intenţionează Consiliul să retrezească interesul statelor din Golf pentru negocieri în scopul de a încheia acordul cât mai repede posibil? Care sunt problemele încă nerezolvate care împiedică încheierea acordului? Cum intenţionează Consiliul să implice mai mult statele din Golf în deliberările privind reforma instituţiilor financiare internaţionale, în special a Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, având în vedere faptul că Arabia Saudită ia parte la reuniunea la nivel înalt G-20 şi şi-a exprimat interesul pentru reformarea acestor instituţii? Ce subiecte vor fi abordate, în special la cea de-a 19-a reuniune ministerială a Consiliului mixt dintre UE şi statele din Golf, care urmează să aibă loc?

 
  
 

(RO) Comisia regretă decizia luată la ultima reuniune la nivel înalt a Consiliului de cooperare al Golfului (CCG, 29 decembrie 2008) de a suspenda negocierile cu UE pentru încheierea unui acord de liber schimb (ALS).

În ciuda suspendării, Comisia, în calitate de negociator al acordului, consideră că se poate încheia un acord dacă problemele rămase vor fi tratate cu suficientă flexibilitate (de exemplu, clauzele politice şi interzicerea drepturilor de export). Prin urmare, Comisia se angajează să continue discuţiile.

Semnalele primite la reuniunea ministerială UE-CCG, care a avut loc la Oman, la 29 aprilie 2009, au fost pozitive: CCG şi UE au analizat recentele consultări cu privire la ALS şi au căzut de acord să continue aceste consultări în ceea ce priveşte toate aspectele nesoluţionate, pentru a permite reluarea – şi în cel mai bun caz încheierea - acestor lungi negocieri.

Comisia este hotărâtă să facă eforturi în continuare pentru a găsi soluţii acceptabile pentru ambele părţi.

Rezultatele reuniunii la nivel înalt G20 de la Londra sunt foarte importante şi transmit un mesaj puternic de unitate mondială atât în ceea ce priveşte diagnosticarea, cât şi soluţiile în faţa actualei crize. Rolul Arabiei Saudite este unul constructiv, în special în ceea ce priveşte reforma legislaţiei şi a instituţiilor financiare internaţionale. Comisia salută, în special, sprijinul oferit de Arabia Saudită pentru creşterea resurselor Fondului Monetar Internaţional.

În contextul actualului mediu politic internaţional, cu ocazia reuniunii ministeriale de la Oman de săptămâna trecută (29 aprilie 2009), miniştrii UE şi CCG au dezbătut criza economică şi financiară mondială şi modalităţile de a o combate. O dezbatere detaliată cu privire la actualele inegalităţi pe plan mondial va avea loc cu ocazia următorului dialog economic dintre Comisie şi CCG, care va avea loc la 15 iunie 2009, la Bruxelles.

Agenda de lucru a reuniunii ministeriale a Consiliului mixt UE-CCG (Oman, 20 aprilie) a inclus, ca şi în anii precedenţi, probleme politice şi de cooperare de interes comun pentru ambele părţi:

Punerea în aplicare a acordului de cooperare din 1989: situaţia actuală şi perspectivele activităţilor de cooperare în domenii de interes comun, cum ar fi energia, mediul/schimbările climatice, cercetarea, învăţământul superior;

probleme regionale, cum ar procesul de pace din Orientul Mijlociu, Iran şi Irak;

un număr de probleme globale, cum ar fi lupta împotriva terorismului, schimbările climatice, drepturile omului şi criza economică şi financiară mondială.

La Oman a avut loc un schimb de opinii între UE şi CCG cu privire la toate aceste probleme, precum şi în ceea ce priveşte ALS. Un comunicat comun a fost convenit între cele două părţi. Principalele rezultate ale reuniunii au fost decizia de a revitaliza relaţia bilaterală dintre cele două părţi pe baza actualului acord de cooperare, şi decizia de a continua discuţiile referitoare la ALS în scopul de a relua negocierile.

 

Întrebarea nr. 41 adresată de Boguslaw Sonik (H-0225/09)
 Subiect: Centrul de studii pentru creştinismul estic din cadrul Academiei pontificale de teologie din Cracovia
 

A fost înaintată o propunere pentru crearea unui centru de studii pentru creştinismul estic în cadrul Academiei pontificale de teologie din Cracovia. Centrul vine în întâmpinarea nevoii de cercetare în domeniul lumii islamice şi a comunităţilor creştine din interiorul acesteia. Acesta se va axa în special pe dialogul intercultural şi respectul pentru drepturile minorităţilor din Orientul Mijlociu. Acest domeniu este de un interes major în contextul dezvoltării şi integrării Europei. Odată înfiinţat, centrul poate efectua cercetări în domeniul amintit mai sus. Centrul va fi finanţat parţial de către Academie, făcând posibilă cercetarea ştiinţifică şi acordarea de diplome academice. Poate comunica Comisia dacă este posibilă o finanţare suplimentară pentru acest centru?

 
  
 

(RO) În ceea ce priveşte fondurile structurale şi în conformitate cu principiul subsidiarităţii, Comisia nu este implicată în selectarea proiectelor, cu excepţia aşa-numitelor proiecte majore (în valoare de peste 25 de milioane de euro pentru mediu şi peste 50 de milioane de euro pentru celelalte sectoare), pe care Comisia le evaluează în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului. Responsabilitatea selectării proiectelor revine autorităţilor naţionale sau regionale din Polonia. Întrucât valoarea proiectului nu depăşeşte pragul pentru proiectele majore, orice decizie cu privire la acordarea de sprijin pentru proiect prin fondurile structurale, ţine de responsabilitatea statului membru. Pentru proiectele care sunt puse în aplicare în cadrul programelor operaţionale regionale, instituţia responsabilă pentru selectarea acestora este Oficiul Marshal, care îşi asumă rolul de autoritate de gestionare a programelor operaţionale.

Prin urmare, Comisia recomandă să se contacteze Oficiul Marshal din Malopolskie.(1)

>

În conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune, politica de coeziune trebuie să contribuie la o creştere economică susţinută, competitivitate şi ocuparea forţei de muncă prin includerea priorităţilor Comunităţii privind dezvoltarea durabilă, astfel cum au fost definite la Consiliul European de la Lisabona din 23 şi 24 martie 2000 şi la Consiliul European de la Göteborg din 15 şi 16 iunie 2001.

În general, în ceea ce priveşte cultura şi finanţarea acesteia la nivel naţional, trebuie reţinut faptul că este vorba despre un aspect care ţine de responsabilitatea statelor membre. Acţiunile întreprinse la nivel UE respectă pe deplin principiul subsidiarităţii, rolul UE fiind acela de a sprijini şi completa acţiunile statelor membre, iar nu de a le substitui pe acestea.

Programul UE „Cultura” pentru perioada 2007-2013 promovează mobilitatea transnaţională a profesioniştilor din domeniul cultural, a lucrărilor de artă, precum şi a produselor artistice şi culturale şi stimulează dialogul intercultural. Mai multe informaţii despre acest program pot fi oferite de punctul de contact pe probleme culturale din Polonia.(2)

 
 

(1) Urząd Marszałkowski Województwa Małopolskiego
Departamentul Polityki Regionalnej
Ul. Racławicka 56
30-017 Cracovia
Tel.: (012) 299-0700 Fax: (012) 299-0726 http://www.wrotamalopolski.pl/root_FEM/
(2) Centrul de contact pe probleme culturale din Polonia
Institutul Adam Mickiewicz
Alexandra Zajac
Katarzyna Grzybowska
Iwona Morawicz
Mokotowska 25 Str.
00-560 Varşovia
Polonia
Tel.: +48 22 44 76 170 / 172 / 171 Fax: +48 22 44 76 152
E-mail: azajac@iam.pl
kgrzybowska@mk.gov.pl
imorawicz@iam.pl
pkk.kultura@mk.gov.pl
http://www.mkidn.gov.pl/pkk

 

Întrebarea nr. 42 adresată de Colm Burke (H-0226/09)
 Subiect: Baza de date UE a profesioniştilor demişi din domeniul medical
 

Poate comenta Comisia modalităţile de creare a unui registru UE al profesioniştilor demişi, având în vedere faptul că Parlamentul European a solicitat includerea unor dispoziţii pentru astfel de măsuri în prima lectură referitoare la propunerea privind asistenţa medicală transfrontalieră?

 
  
 

(RO) Statele membre au înfiinţat propriile registre, în care profesioniştii din domeniul sănătăţii, membri ai unei profesii reglementate, sunt înregistraţi şi în care sunt menţionate, dacă este cazul, sancţiunile disciplinare sau penale împotriva acestora.

În plus, Directiva 2005/36/CE(1) privind recunoaşterea calificărilor profesionale a consolidat cooperarea administrativă dintre autorităţile competente, schimbul de informaţii între statul membru de reşedinţă şi statul membru gazdă devenind o obligaţie. Este vorba, aşadar, despre schimbul de informaţii legate de sancţiunile disciplinare sau penale aplicate sau orice alte circumstanţe particulare grave care sunt susceptibile de a avea consecinţe asupra continuării activităţilor în cauză, precum şi orice altă informaţii relevante referitoare la legalitatea instituţiei furnizorului de servicii şi comportamentul adecvat al acestuia.

A fost creat un instrument electronic, numit IMI (Sistemul de informare al pieţei interne), care facilitează schimbul de informaţii dintre autorităţile competente relevante pe bază de formulare standard, traduse în toate limbile şi care conţin întrebări relevante pentru aplicarea eficientă a Directivei 2005/36/CE. Sistemul IMI este pe deplin operaţional pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii, cum ar fi doctori, infirmiere, moaşe, farmacişti şi fizioterapeuţi.

Acest schimb de informaţii între statele membre trebuie să respecte legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal prevăzută de Directiva 95/46/CE(2)privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi Directiva 2002/58/CE(3) privind confidenţialitatea şi comunicaţiile publice.

În 2012, Comisia va publica un raport privind aplicarea Directivei 2005/36/CE în care va evalua dispoziţiile acesteia. În cazul în care în momentul respectiv se va constata că diferitele obligaţii şi mijloace de schimburi de informaţii nu sunt adecvate pentru abordarea problemelor care sunt în joc, obligaţiile (şi modalităţile acestora) referitoare la schimbul de informaţii vor trebuie reexaminate.

Propunerea de directivă a Comisiei privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere se axează pe drepturile şi mobilitatea pacienţilor. Această propunere prevede obligaţia cadrelor medicale din domeniul sănătăţii de a oferi toate informaţiile relevante pentru a le permite pacienţilor să facă alegeri în cunoştinţă de cauză. Aceasta poate include confirmarea acestei înregistrări.

 
 

(1) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale (Text cu relevanță pentru SEE) , JO L 255, 30.9.2005.
(2) Directiva 95/46/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, JO L 281, 23.11.1995.
(3) Directiva 2002/58/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice), JO L 201, 31.7.2002.

 

Întrebarea nr. 43 adresată de Liam Aylward (H-0228/09)
 Subiect: Exploatarea prin muncă a copiilor
 

În luna noiembrie a anului trecut, Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE a adoptat un raport referitor la exploatarea prin muncă a copiilor, al cărui coautor am fost şi eu, prin care solicita Comisiei să oblige marile companii care funcţionează în UE să îşi asume responsabilitatea pentru practicile utilizate în câmpul muncii la toate nivelurile lanţului de aprovizionare şi prin care sublinia faptul că pentru ca acest lucru să fie posibil, desfăşurarea activităţilor lanţului de aprovizionare în conformitate cu legea trebuie asigurată prin inspecţii temeinice regulate şi audit independent la toate nivelurile.

Ce măsuri adoptă Comisia pentru a-şi îndeplini responsabilităţile în această privinţă?

 
  
 

(RO) Întrebarea se referă la nota de monitorizare a Comisiei privind raportul APP referitor la exploatarea prin muncă a copiilor(1)După cum a fost indicat în nota de monitorizare, definiţia responsabilităţii sociale a întreprinderilor utilizată de Comisie şi statele membre cuprinde măsurile adoptate de întreprinderi în mod voluntar, iar nu ca răspuns la o reglementare obligatorie. Aceste măsuri obligatorii, cum ar fi monitorizarea lanţului de aprovizionare de către organismele publice sau de audit independent, nu sunt prevăzute.

Comisia a colaborat cu sectorul privat prin intermediul Alianţei europene pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor (CSR) şi a sprijinit o serie de ateliere de lucru sau „laboratoare” care au abordat teme sociale şi de mediu. Aceste ateliere au avut ca rezultat o serie de recomandări şi instrumente de sprijin pentru sectorul corporatist, inclusiv un nou portal web care oferă orientări pentru companii privind aspectele sociale şi de mediu din lanţul de aprovizionare.

Comisia găzduieşte un forum pentru părţile interesate multiple pentru CSR care implică angajatori, organizaţii nonguvernamentale (ONG), sindicate, reprezentanţi ai mediului academic şi investitori. Comisia participă, de asemenea, la iniţiativa OECD(2)de dezvoltare şi promovare a liniilor directoare multinaţionale, precum şi la încurajarea industriei UE de a se alătura iniţiativei „Global Compact” a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). De curând, Comisia şi statele membre analizează cadrul propus de John Ruggie, reprezentantul special al ONU pentru drepturile omului şi afaceri, în raportul său din 2008 intitulat „Protect, Respect and Remedy” (Protecţie, respect, remediere). În special, Comisia intenţionează să lanseze, în colaborare cu reprezentantul special al ONU, un studiu privind cadrul juridic referitor la aspecte legate de drepturile omului şi mediu aplicabile companiilor UE atunci când acestea îşi desfăşoară activitatea în ţări terţe.

După cum s-a arătat în prezentarea notei de monitorizare în cadrul reuniunii Comitetului social al APP din februarie 2009, Comisia îşi exprimă satisfacţia cu privire la participarea la reuniunea din septembrie 2009 a Comitetului social al APP pentru a discuta noi perspective şi rezultatul viitoarelor măsuri de monitorizare. O astfel de măsură va include următoarea reuniune a Forumului european privind drepturile copilului(3)(un forum consultativ permanent privind drepturile copiilor în acţiune internă şi externă), care va avea loc la 18 iunie 2009 şi care se va axa pe exploatarea prin muncă a copiilor. Unul dintre punctele de pe ordinea de zi este responsabilitatea socială a întreprinderilor şi contribuţia acesteia la combaterea exploatării prin muncă a copiilor. Comisia consideră că aceste progrese oferă o bază solidă pentru continuarea discuţiilor privind drepturile copiilor şi responsabilitatea socială a întreprinderilor.

 
 

(1) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/60_17/pdf/suivi_en.pdf
(2) Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
(3) http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/children/forum/fsj_children_forum_en.htm

 

Întrebarea nr. 45 adresată de Kathy Sinnott (H-0238/09)
 Subiect: Legătura dintre cancer şi munca de noapte
 

Munca în schimburi de noapte a fost corelată cu un risc crescut de apariţie a cancerului. Cercetările au arătat că bărbaţii care lucrează în schimburi de noapte prezintă un risc mai mare de apariţie a cancerului de prostată, iar femeile sunt mai predispuse la apariţia cancerului de sân.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a relatat că munca de noapte reprezintă un posibil factor cancerigen. Desemnarea a fost susţinută de Asociaţia americană de luptă împotriva cancerului.

Cunoaşte Comisia această legătură între cancer şi munca de noapte? Va sprijini Comisia cercetarea privind modul în care munca de noapte creşte riscul de apariţie a cancerului în UE? Va căuta aceasta cele mai bune practici şi cercetări privind modul în care munca de noapte poate fi mai sigură şi care este maximul siguranţei în cazul muncii de noapte? În ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, va publica Comisia linii directoare referitoare la factorul de risc pentru apariţia cancerului, astfel încât angajatorii şi lucrătorii să fie conştienţi de acest risc?

 
  
 

(RO) Comisia cunoaşte presupunerile referitoare la o legătură între munca de noapte şi cancer, legătură considerată a fi „probabilă” de către Agenţia Internaţională de Cercetare în Domeniul Cancerului a OMS.

Comisia admite că această legătură „probabilă” este cunoscută comunităţii ştiinţifice, ale cărei cercetări se bazează pe presupunerea preliminară că munca în schimburi de noapte poate afecta ritmul normal al ciclurilor biologice. Acest lucru are un impact asupra producţiei de melatonină care, la rândul său, induce o creştere anormală a producţiei de hormoni şi, astfel, conduce la riscul de apariţie a anumitor tipuri de cancer.

Comisia este implicată activ în încercările de a reduce impactul negativ al condiţiilor de lucru în ceea ce priveşte riscul de apariţie a cancerului. Agenţia europeană pentru siguranţă şi sănătate la locul de muncă şi Fundaţia europeană pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă sunt, de asemenea, angajate în investigarea efectelor ritmurilor perturbate de somn asupra sănătăţii.

Cu toate acestea, principalul mijloc de prevenire a cancerului rămân acţiunile preventive bazate pe factorii determinanţi pentru sănătate, astfel cum se prevede în Codul european împotriva cancerului. S-a estimat că aproximativ o treime din cazurile de cancer ar putea fi prevenite prin modificarea sau evitarea factorilor de risc, cum ar fi fumatul sau consumul de alcool.

Pentru a sprijini statele membre în eforturile lor de a aborda problema cancerului într-un mod mai eficient, Comisia intenţionează să lanseze în septembrie 2009 Parteneriatul european de acţiune împotriva cancerului. Parteneriatul va oferi un cadru pentru identificarea şi schimbul de informaţii, capacitate şi expertiză în prevenirea şi controlul cancerului prin implicarea părţilor interesate relevante din UE într-un efort colectiv de combatere a cancerului.

Acţiuni privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pe care le implică condiţiile de lucru sunt prevăzute în Directiva Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă (Directiva 89/391/CEE).

În plus, Directiva privind timpul de muncă (Directiva 2003/88/CE)(1)conţine o serie de măsuri de protecţie specifice pentru lucrătorii de noapte. În conformitate cu directiva în cauză, statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că lucrătorii de noapte beneficiază de o verificare gratuită a sănătăţii înainte de a fi repartizaţi în turele de noapte, iar ulterior de verificări regulate. De asemenea, statele membre trebuie să garanteze faptul că lucrătorii care suferă de probleme de sănătate care au legătură cu munca de noapte sunt transferaţi, în măsura posibilului, în ture de zi. Angajatorii care fac uz în mod regulat de munca de noapte trebuie să informeze autorităţile competente, în cazul în care acestea solicită acest lucru. În egală măsură, statele membre trebuie să se asigure că angajatorii care stabilesc modul de derulare a lucrului ţin seama de principiul general privind adaptarea lucrului la lucrător şi de cerinţele de siguranţă şi sănătate.

Comisia va continua să urmărească chestiunea importantă a presupusei legături dintre cancer şi munca de noapte.

 
 

(1) Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, JO L 299 din 18.11.2003, p. 9.

 

Întrebarea nr. 46 adresată de Alojz Peterle (H-0241/09)
 Subiect: Celulele stem
 

Directiva 2004/23/CE(1) din 31 martie 2004 stabileşte standardele de calitate şi securitate pentru donarea, procurarea, testarea, prelucrarea, conservarea, stocarea şi distribuirea ţesuturilor şi a celulelor umane. Directiva este considerată a fi cadrul de bază pentru obţinerea de celule şi ţesut în Uniunea Europeană. Transpunerea Directivei în legislaţia naţională înregistrează o întârziere considerabilă în anumite state membre. Ca urmare, anumite activităţi legate de celule şi ţesuturi sunt mai puţin dezvoltate în unele state membre. În plus, de multe ori, pacienţii şi cadrele medicale nu cunosc ultimele progrese în materie de celule stem, şi nici avantajele acestora.

A primit Comisia până pe 7 aprilie 2009 un raport actualizat de la toate statele membre cu privire la transpunerea diferitelor dispoziţii ale directivei, astfel cum se prevede la articolul 26 al acesteia?

În contextul Zilei europene a drepturilor pacienţilor din 18 aprilie, intenţionează Comisia să îşi intensifice eforturile pentru a informa pacienţii şi cadrele medicale cu privire la avantajele celulelor stem?

 
  
 

(RO) Comisia trimite anual statelor membre un chestionar în scopul de a evalua transpunerea şi procesul de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE privind calitatea şi siguranţa celulelor şi ţesuturilor umane. Rezultatele chestionarului sunt discutate cu statele membre în cadrul reuniunii autorităţilor competente. O sinteză a rezultatelor este publicată pe site-ul web al Direcţiei Generale Sănătate şi Consumatori.

Rezultatele chestionarului din 2009 va constitui, de asemenea, baza raportului privind punerea în aplicare a cerinţelor Directivei 2004/23/CE, astfel cum se prevede la articolul 26 alineatul (3). În prezent, Comisia primeşte răspunsurile care vor fi compilate pentru următoarea reuniune ce va avea loc între 27-28 mai 2009.

Obiectivul Directivei 2004/23/CE şi al directivelor de punere în aplicare este să stabilească standardele minime de calitate şi siguranţă pentru donarea, achiziţionarea, testarea, prelucrarea, conservarea, stocarea şi distribuţia de celule şi ţesuturi umane. Acesta nu acoperă cercetarea care utilizează celule şi ţesuturi umane şi nici nu interferează cu deciziile statelor membre privind utilizarea sau neutilizarea anumitor tipuri de celule umane, cum ar fi celulele stem.

 
 

(1) JO L 102, 7.4.2004, p. 48.

 

Întrebarea nr. 47 adresată de Athanasios Pafilis (H-0242/09)
 Subiect: Poluarea Golfului Maliakos de algele toxice Chattonella
 

De cel puţin două luni, alga toxică Chattonella, care a fost găsită în Golful Maliakos din Grecia, a determinat moartea unui număr foarte mare de peşti. Acest dezastru ecologic a dus pescarii locali la disperare, aceştia protestând pe bună dreptate faţă de această situaţie. Potrivit oamenilor de ştiinţă, apariţia acestei alge toxice este cauzată de accentuarea poluării multiple a râului Sperchios care se varsă în golf cu deşeuri industriale şi de altă natură. Localnicii spun că golful s-a transformat într-o „infuzie toxică”.

Care este părerea Comisiei cu privire la modul de abordare a acestei probleme ecologice grave, la necesitatea de a sprijini pescarii care sunt afectaţi din punct de vedere financiar şi, în mod mai general, la refacerea echilibrului ecologic din regiune care a fost perturbat din cauza poluării?

 
  
 

(RO) Distinsul deputat se referă la poluarea râului Sperchios şi a Golfului Maliakos şi la efectele asociate cu aceasta asupra populaţiei de peşti şi a pescarilor din zonă.

Legislaţia UE în materie de mediu oferă mecanisme clare de protecţie a apelor prin:

abordarea problemei poluării la sursă prin diferite directive, cum ar fi Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale(1) şi Directiva privind controlul şi prevenirea integrată a poluării (IPPC).(2)

fixarea de obiective de mediu pentru toate apele (râuri, lacuri, ape subterane, ape de coastă) prin Directiva-cadru privind apele.(3)

Directiva privind apele urbane reziduale solicită statelor membre să colecteze şi să trateze apele reziduale din toate zonele cu aşezări de peste 2 000 de locuitori (sau echivalentul în poluare prin apele reziduale) până în 1998, 2000 sau 2005 (în funcţie de dimensiunea aşezării şi caracteristicile apelor afectate). Directiva privind controlul şi prevenirea integrată a poluării (IPPC) prevede pentru instalaţiile industriale care intră sub incidenţa domeniului său de aplicare obligativitatea de a obţine un permis integrat, inclusiv condiţii bazate pe cele mai bune tehnici disponibile. Instalaţiilor existente li s-a impus obligativitatea obţinerii permiselor în conformitate cu directiva până la 30 octombrie 2007.

Comisia a examinat punerea în aplicare a ambelor directive de către Grecia şi a constatat că obligaţiile nu au fost aplicate în mod corespunzător. Prin urmare, Comisia a iniţiat procedurile privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Greciei cu privire la ambele directive.

Directiva cadru privind apele prevede ca normă obligaţia de a realiza/menţine o bună calitate a apelor („o stare bună”) pentru toate apele până în 2015. Statelor membre le revine obligaţia de a efectua a analiză de mediu asupra presiunilor şi efectelor până în decembrie 2004 şi de a elabora planuri şi programe pentru a realiza „o stare bună” până la 22 decembrie 2009.

Analiza de mediu a presiunii şi efectelor pentru râul Sperchior ridică în mod special probleme legate de calitatea apei în acel râu. După cum a menţionat distinsul deputat în cazul golfului Maliakos, perturbarea ecosistemului prin poluare poate conduce şi la dezvoltarea puternică a anumitor alge cu efecte toxice asupra peştilor. „Starea bună” pentru râuri şi estuare („ape de tranziţie”) este definită de o serie de criterii, inclusiv compoziţia şi abundenţa populaţiei de peşti. Planurile şi programele care trebuie prezentate până în decembrie 2009 vor trebui să abordeze probleme existente şi să stabilească măsuri pentru a realiza obiectivul de calitate a mediului atât pentru râul Sperchios, cât şi pentru golful Maliakos.

În ceea ce priveşte un posibil sprijin pentru sectorul de pescuit din acea zonă, în conformitate cu Regulamentul european privind fondurile pentru pescuit (4), în cazul unui dezastru natural sau al altor evenimente excepţionale, statele membre au posibilitatea de a lua măsurile adecvate pentru a contribui la finanţarea măsurilor de sprijin pentru încetarea temporară a activităţilor de pescuit. Principiile şi modalităţile generale sunt definite de regulament, însă responsabilitatea de a decide dacă activitatea respectivă de pescuit trebuie să fie închisă sau dacă se poate acorda sprijin, aparţine statelor membre.

 
 

(1) JO L 135 din 30.5.1991
(2)JO L 24 din 29.1.2008
(3)JO L 327 din 22.12.2000
(4) JO L 223 din 15.8.2006

 

Întrebarea nr. 48 adresată de Karin Riis-Jørgensen(H-0244/09)
 Subiect: Dreptul la pariuri sportive
 

La 8 martie guvernul francez a informat Comisia şi statele membre UE (în conformitate cu Directiva 98/34/CE(1)) cu privire la proiectul de lege privind jocurile pe internet şi pariurile. Pentru prima dată în UE, propunerea prevede introducerea unui „drept la pariuri sportive”, aparent în scopul protejării integrităţii competiţiilor sportive franceze. Acest drept ar obliga operatorii de pariuri sportive să încheie acorduri financiare obligatorii cu federaţiile sportive franceze.

Ar putea Comisia clarifica dacă astfel de restricţii pe piaţa franceză a pariurilor online sunt acceptabile şi compatibile cu legislaţia UE?

Ce dovezi (statistice sau de altă natură) au fost furnizate de autorităţile franceze pentru a justifica necesitatea acestor măsuri? În ce fel protejează un astfel de drept „integritatea sporturilor”?

 
  
 

(RO) Comisia analizează în prezent proiectul de lege în cauză şi nu şi-a definitivat încă poziţia, dar va face acest lucru înainte de expirarea termenului suspensiv la 8 iunie 2009.

 
 

(1) JO L 204, 21.7.1998, p. 37.

 

Întrebarea nr. 49 adresată de Konstantinos Droutsas (H-0248/09)
 Subiect: Distrugerea întreprinderilor mici şi mijlocii de pescuit şi a pescarilor independenţi
 

Politica comună a UE în domeniul pescuitului, orientată împotriva intereselor cetăţenilor, a devenit şi mai reacţionară prin propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru a asigurarea respectării reglementărilor politicii comune în domeniul pescuitului (COM(2008)0721). Politica comună în domeniul pescuitului s-a lovit de opoziţia clară a organizaţiilor reprezentanţilor pescarilor, deoarece vizează sprijinirea problemelor întâmpinate de marile întreprinderi: anunţă un alt „dezmăţ” pentru interesele companiilor de monopol din sector şi subminează drepturile întreprinderilor mici şi mijlocii de pescuit. Acest lucru va conduce la creşterea preţurilor la produsele de pescuit pentru lucrători şi va îndepărta întreprinderile de pescuit mici şi mijlocii şi pescarii independenţi. În acelaşi timp, nu prevede niciun fel de măsuri de control al poluării marine cauzate de pescuitul industrial, de deşeurile urbane, agricole, de transport maritim şi militar.

Care este poziţia Comisiei faţă de aceste probleme şi de reacţia justificată a pescarilor?

 
  
 

(RO) Propunerea pentru un nou regulament privind controlul activităţilor de pescuit (COM C (2008) 721) este menită să asigure respectarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), al cărei scop este conservarea bunăstării stocurilor de peşti în interesul tuturor pescarilor. Comisia nu împărtăşeşte punctul de vedere potrivit căruia propunerea sprijină interesele marilor întreprinderi în detrimentul întreprinderilor mici şi mijlocii. Prin noul regulament privind controlul se doreşte o respectare mai eficientă a normelor. În timp, acest lucru va avea ca rezultat oportunităţi mai bune de pescuit pentru toate sectoarele flotei de pescuit, in special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, şi va conduce la o mai bună aprovizionare a pieţelor.

Având în vedere că propunerea se referă la controlul activităţilor de pescuit, aceasta nu constituie instrumentul adecvat pentru abordarea problemei poluării maritime prin pescuitul industrial, deşeuri urbane, agricole, din transportul maritim sau militare. Aceste aspecte sunt abordate în legislaţia corespunzătoare.

 

Întrebarea nr. 50 adresată de Laima Liucija Andrikienė (H-0251/09)
 Subiect: Cooperarea în domeniul poluării marine accidentale sau deliberate
 

Parlamentul European şi Consiliul au adoptat Decizia 2850/2000/CE(1)de stabilire a unui cadru comunitar de cooperare în domeniul poluării marine accidentale sau deliberate şi a unui mecanism comunitar în domeniul intervenţiilor de urgenţă care ţin de protecţia civilă.

Ce măsuri a întreprins Comisia Europeană până în prezent în ceea ce priveşte ameliorarea „capacităţii de intervenţie a statelor membre în caz de evacuare accidentală sau de ameninţare iminentă de eliminare de hidrocarburi sau alte substanțe dăunătoare în mare şi pentru a contribui la prevenirea riscurilor”? Ce intenţionează Comisia să întreprindă în acest domeniu pe termen lung şi scurt?

 
  
 

(RO) Comisia a adoptat la 22 decembrie 2006 o comunicare(2)în care prezenta situaţia acţiunii comunitare în ceea ce priveşte pregătirea şi capacitatea de reacţie în cazul poluării marine, precum şi consolidarea şi continuarea acţiunilor de pregătire şi de intervenţie începând cu 1 ianuarie 2007 (după expirarea cadrului comunitar de cooperare)(3).

În caz de accident, dacă amploarea dezastrului depăşeşte capacitatea de intervenţie la nivel naţional, ţara afectată poate face apel la serviciile mecanismului comunitar de protecţie civilă şi ale Centrului de monitorizare şi informare (CMI), stabilite prin Decizia Consiliului 2007/779/CE, Euratom(4). Mecanismul de protecţie civilă a fost instituit în 2001 pentru a oferi sprijin în caz de urgenţe majore şi pentru a îmbunătăţi şi a contribui la coordonarea sprijinului oferit de statele membre şi de Comunitate.

Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă (EMSA) a fost înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului(5). Agenţia trebuie să ofere asistenţă tehnică şi ştiinţifică statelor membre şi Comisiei în legătură cu poluarea accidentală sau intenţionată cauzată de nave şi să sprijine, în urma unei solicitări de asistenţă, mecanismul de intervenţie al statelor membre în caz de poluare. Începând cu luna martie 2006, statele membre afectate au putut face apel la agenţie pentru a beneficia de nave anti-poluare în vederea completării eforturilor lor de a combate poluarea cu resurse suplimentare.

În decembrie 2006 UE a acordat agenţiei o finanţare multianuală de 154 de milioane de euro în domeniul intervenţiei în caz de poluare cauzată de nave pentru perioada 2007-2013(6). În conformitate cu planul său pentru acţiuni de pregătire şi intervenţie în caz de poluare, agenţia a creat o reţea de vase anti-poluare care acoperă toate mările regionale UE. Până în prezent, statele membre au solicitat mobilizarea acestor vase de trei ori.

În cele din urmă, trebuie notat faptul că UE a elaborat şi alte măsuri legislative care contribuie la prevenirea poluării cauzate de nave, ultimul exemplu fiind al treilea pachet privind siguranţa maritimă, recent adoptat.(7)

 
 

(1) JO L 332, 28.12.2000, p. 1.
(2) COM(2006)863
(3) JO L 332, 28.12.2000
(4) JO L 314, 1.12.2007
(5) JO L 208, 5.8.2002
(6) JO L 394, 30.12.2006
(7) Nepublicat încă în JO.

 

Întrebarea nr. 51 adresată de Holger Krahmer (H-0252/09)
 Subiect: Datele de expirare pentru utilizarea plumbului în anexa II (Decizia 2008/689/CE) la Directiva ELV 2000/53/CE
 

Datele de expirare stabilite recent prin revizuirea anexei II (Decizia 2008/689/C(1) la Directiva ELV 2000/53/CE(2)(sfârşitul lui 2010 pentru noile modele de vehicule) pentru utilizarea plumbului în puţinele aplicaţii care au rămas vor periclita introducerea aplicaţiilor ecologice şi de siguranţă la vehicule, dacă nu sunt puse la dispoziţie alternative tehnice la plumb. Este necesară prelungirea datelor de expirare.

Cum garantează Comisia faptul că actuala revizuire va determina luarea unei decizii pozitive rapide pentru a oferi siguranţă juridică şi de planificare industriei de autoturisme în cel mai scurt timp posibil?

În acest context, cum intenţionează Comisia să ia în considerare recomandările Consiliului, ale Parlamentului European şi ale Comisiei însăşi, având în vedere situaţia economică dificilă din industria de autoturisme, în special pentru a evita sarcinile administrative inutile şi crearea de noi sarcini economice, pentru a echilibra costurile şi beneficiile, pentru a analiza principalele principii CARS 21 prin evaluarea costurilor cumulative ale reglementării, precum şi pentru a oferi previzibilitate şi certitudine juridică?

 
  
 

(RO) Comisia revizuieşte regulat lista derogărilor de la „interdicţia privind metalele grele” conţinute în anexa II la Directiva ELV 2000/53/CE(3). În prezent, Comisia elaborează un studiu pentru a pregăti bazele celei de-a 5 a adaptări a acestei anexe la progresele tehnice şi ştiinţifice. Acest studiu se concentrează, în special, asupra celor două derogări menţionate de distinsul deputat. Prima consultare publică cu privire la acest subiect a avut loc între 26 ianuarie şi 9 martie 2009 (a se vedea: http://rohs-elv.exemptions.oeko.info). După ce toate datele ştiinţifice şi tehnice prezentate vor fi verificate de consultantul Comisiei, va fi pregătit un proiect de decizie a Comisiei de modificare a anexei II. Acest proiect va fi supus unei consultări cu toate serviciile Comisiei şi cu statele membre care vor vota asupra acestuia. În cazul unui vot favorabil, proiectul va face obiectul unui control parlamentar de trei luni. După acest interval, în cazul în care rezultatul este pozitiv, măsurile vor fi adoptate. Comisia intenţionează să adopte această decizie până la sfârşitul lui 2009.

Procesul de revizuire a anexei II nu creează noi sarcini economice, având în vedere că aceasta funcţionează din momentul adoptării directivei şi industria a ştiut mereu că oricare dintre derogări poate face obiectului unei revizuiri. Serviciile Comisiei depun toate eforturile posibile pentru a asigura previzibilitate şi siguranţă juridică pentru industrie, prin normele şi procedurile care trebuie aplicate în timpul oricărui proces de revizuire a legislaţiei comunitare. Comisia se află într-un contact permanent cu industria în această privinţă şi se străduieşte să ofere informaţii pertinente în fiecare etapă a procesului de revizuire a anexei II.

 
 

(1) JO L 225, 23.8.2008, p. 10.
(2) JO L 269, 21.10.2000, p. 34.
(3) JO L 269, 21.10.2000, p. 34.

 

Întrebarea nr. 52 adresată de Rumiana Jeleva (H-0254/09)
 Subiect: Consiliul de asociere UE-Egipt: Nerespectarea planului de acţiune UE-Egipt prin difuzarea programelor televiziunii Al-Manar în Europa.
 

Difuzarea în Europa a programelor teroriste „Al-Manar TV”, scoase în afara legii, de către postul de televiziune prin satelit Nilesat continuă să fie o încălcare directă a planului de acţiune UE-Egipt şi constituie o ameninţare la adresa securităţii europene.

A ridicat Comisia problema legată de difuzarea programelor postului de televiziune al-Manar în Europa, prin intermediul Nilesat, cu ocazia reuniunii Comitetului de asociere UE-Egipt care a avut loc la 27 aprilie 2009? Dacă nu, cum justifică Comisia amânarea repetată a atenţionării Egiptului cu privire la problema referitoare la această încălcare a planului de acţiune UE-Egipt?

 
  
 

(RO) În declaraţia sa din cadrul reuniunii Consiliului de asociere UE-Egipt din 27 aprilie de la Luxemburg, UE a încurajat Egiptul să îşi continue eforturile de combatere a discriminărilor din orice motive şi de promovare a toleranţei în chestiuni legate de cultură, religie, convingeri şi minorităţi. În acest context, UE şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la conţinutul discriminatoriu al unora dintre programele postului de televiziune Al-Manar difuzate de satelitul egiptean Nilesat. Comisia condamnă orice promovare a urii naţionale, rasiale sau religioase care constituie incitare la discriminare, ostilitate sau violenţă.

 

Întrebarea nr. 53 adresată de Alexander Alvaro (H-0256/09)
 Subiect: Libertatea de expresie şi actul ceh de limitare a libertăţii presei
 

O lege fără precedent prin care se limitează libertatea de expresie şi libertatea presei a fost introdusă recent în Republica Cehă, şi anume actul ceh din 5 februarie 2009 de modificare a Legii nr. 141/1961 Coll. privind procedurile judiciare penale (Codul penal), care prevede o pedeapsă de până la cinci ani de închisoare şi o amendă substanţială de până la 180 000 de euro pentru publicarea oricărei informaţii din înregistrările poliţiei.

Este Comisia în măsură să precizeze dacă recentul act ceh adoptat are un precedent în orice altă ţară membră UE?

Admite Comisia că, în conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi recunoscând valoarea juridică a Cartei drepturilor fundamentale, această lege fără precedent din Republica Cehă ridică probleme grave cu privire la impactul asupra libertăţii de expresie (garantată prin articolul 11 al cartei menţionate mai sus), în special din cauza ameninţării cu aplicarea unor sancţiuni severe de până la cinci ani închisoare şi amenzi de până la 180 000 de mii de euro?

Consideră Comisia că acest act constituie o încălcare gravă de către Republica Cehă, astfel cum se subliniază la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană?

 
  
 

(RO) Potrivit informaţiilor din mass-media, Comisia înţelege că în aprilie 2009 a fost depusă o plângere la Curtea Constituţională a Republicii Cehe împotriva legii la care se referă distinsul deputat.

Comisia reafirmă că libertatea de expresie este unul dintre principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană şi face parte din tradiţiile constituţionale comune statelor membre. Această libertate poate face obiectul unor restricţii doar în cazul în care acestea sunt „prevăzute de lege”, impuse pentru a atinge unul sau mai multe dintre scopurile legitime menţionate în Convenţia europeană privind drepturile omului şi „necesare într-o societate democratică” pentru ca unul dintre aceste scopuri să fie atinse.

Comisia reaminteşte, de asemenea, că în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia nu este în măsură să analizeze presupuse încălcări ale drepturilor fundamentale care nu au nicio legătură cu legislaţia comunitară.

 

Întrebarea nr. 54 adresată de Saïd El Khadraoui (H-0258/09)
 Subiect: Prime pentru tăierea pentru fier vechi a autovehiculelor vechi şi pentru achiziţionarea de autovehicule vechi
 

În ultimele luni, mai multe state membre au introdus sisteme temporare de acordare de prime pentru a scoate mai rapid din circulaţie maşinile vechi şi a le înlocui cu vehicule mai ecologice.

Poate prezenta Comisia o privire de ansamblu asupra efectelor acestor prime pentru tăiere pentru fier vechi în ţările care le-au introdus? Care este impactul asupra vânzărilor de maşini noi? Ce tipuri de maşini sunt vizate în special prin aceste prime? Care sunt caracteristicile ecologice ale maşinilor achiziţionate folosind aceste prime?

Poate oferi Comisia o estimare asupra numărului de maşini care au fost transformate în fier vechi ca urmare a acestor prime? Cât de vechi sunt maşinile predate? Care sunt caracteristicile ecologice ale maşinilor predate?

Intenţionează Comisia să întreprindă acţiuni legislative de stabilire a unui cadru pentru aceste prime pentru tăiere pentru fier vechi? Ce alte iniţiative a luat deja Comisia în privinţa primelor pentru tăiere pentru fier vechi?

Care este impactul primelor pentru tăiere pentru fier vechi asupra mediului? Accelerează acestea pur şi simplu procesul de achiziţionare a maşinilor noi sau ameliorează calitatea, eficienţa şi impactul asupra mediului ale maşinilor aflate în circulaţie?

 
  
 

(RO) Comisia consideră că măsurile adoptate în privinţa cererii, cum ar fi primele pentru tăiere pentru fier vechi, pot juca un rol important în promovarea reînnoirii parcului de maşini şi înlocuirea maşinilor vechi, mai poluante, cu vehicule mai noi şi mai avansate din punct de vedere tehnologic. De aceea, Comisia a salutat iniţiativele relevante ale statelor membre, asigurându-se, în acelaşi timp, că aceste programe respectă legislaţia comunitară.

Măsurile referitoare la cerere care vizează creşterea cererii de vehicule noi şi acordarea de sprijin pentru tăierea pentru fier vechi a celor vechi sunt prevăzute în Planul european de redresare economică(1) adoptat în noiembrie 2008. Acest plan de redresare stabileşte elementele cheie ale sprijinului public pentru sectorul de automobile.

La 16 februarie 2009, Comisia a invitat experţi din statele membre pentru a realiza un schimb de cele mai bune practici privind programele de tăiere pentru fier vechi. În consecinţă, la 25 februarie 2009, Comisia a adoptat „Orientări pentru programele de tăiere pentru fier vechi” ca parte din Comunicarea „Răspunsul la criza din industria europeană a automobilelor”(2). În acest act, Comisia şi-a exprimat dorinţa de a consolida coordonarea măsurilor naţionale în scopul de a asigura o eficienţă deplină a măsurilor şi a preveni denaturarea pieţei interne. Orientările oferă îndrumări practice pentru statele membre cu privire la modul în care trebuie elaborate programele de tăiere pentru fier vechi şi oferă clarificări privind legislaţia comunitară relevantă. În plus, statele membre au fost invitate să informeze mereu Comisia cu privire la programele lor de tăiere pentru fier vechi, în scopul de a asigura transparenţa. Comisia s-a angajat să evalueze rapid programele şi să verifice respectarea Directivei 98/34/CE(3), care prevede obligativitatea notificării cu privire la reglementările tehnice la stadiul de proiect. Prin urmare, Comisia nu vede deocamdată necesitatea unei acţiuni legislative de stabilire a unui cadru pentru primele pentru tăiere pentru fier vechi.

În prezent, 10 state membre derulează programe de tăiere pentru fier vechi şi alte 2 au anunţat introducerea acestora în viitorul apropiat. Merită remarcat faptul că caracteristicile programelor existente variază, în special în ceea ce priveşte condiţiile legate de vechimea minimă a unei maşini pentru a putea fi introdusă în program (între 9 şi 15 ani) şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească maşina ce urmează a fi achiziţionată (de exemplu, emisii euro, emisii de CO2, kilometraj maxim).

Este prea devreme să evaluăm eficienţa acestor programe. Cu toate acestea, pe baza informaţiilor disponibile, aceste programe s-au dovedit a avea succes în unele state membre, având efecte pozitive de propagare în alte state membre. Uşoara scădere a înmatriculărilor autoturismelor în Europa în martie 2009 a fost atribuită programelor de tăiere pentru fier vechi. Tot în martie 2009, aceste stimulente au amplificat în mod semnificativ vânzările în unele state membre, comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut (Germania cu 40%, Slovacia cu 18%, Franţa cu 8%). S-a raportat, de asemenea, că aceste programe au contribuit la creşterea cererii de maşini mai compacte, mai ecologice şi cu un consum redus de combustibil. Totuşi, încă nu dispunem de o evaluare sistematică a impactului asupra emisiilor de CO2 sau a emisiilor poluante din aer.

 
 

(1) COM(2008) 800 final
(2) COM(2009) 104 final
(3) JO L 204, 21.7.1998

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate