Stenograma dezbaterilor

Marţi, 15 septembrie 2009 - Strasbourg

8. Alocuţiunea de inaugurare a Preşedintelui Parlamentului European

  Preşedintele. – Dlor Preşedinţi ai Parlamentului European, miniştri, preşedinţi şi reprezentanţi ai instituţiilor europene, doamnelor şi domnilor, dar, mai presus de toate, dragi prieteni.

Astăzi mă aflu în faţa dumneavoastră în calitate de cel de-al treisprezecelea Preşedinte al Parlamentului European ales prin vor direct. Mă bucur să văd astăzi printre noi câţiva foşti preşedinţi: dl Emilio Colombo, dl Enrique Barón Crespo, dl Egon Klepsch, dl Klaus Hänsch, dl José María Gil-Robles, dna Nicole Fontaine, dl Pat Cox şi dl Hans-Gert Pöttering.

(Aplauze)

Prezenţa dumneavoastră aici este un adevărat privilegiu pentru noi toţi.

Aşa cum au menţionat deja unii dintre dumneavoastră, alegerea mea este şi una simbolică - simbolizând visul unui continent unit pe care îl au cetăţenii din zona noastră din Europa, un vis ce acum s-a împlinit.

Dragi colegi din Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Republica Cehă, Ungaria, Slovenia, România, Bulgaria, Cipru şi Malta, cunosc şi înţeleg îngrijorările, nevoile şi aşteptările celor care au aderat recent la Uniune. Le cunosc pentru că sunt aceleaşi cu cele din ţara mea. Cu toate acestea, acum avem o răspundere comună pentru viitorul continentului. Nu mai există vechea şi noua Europă. Aceasta este Europa noastră! Ne dorim ca ea să fie una modernă şi puternică. Şi ne dorim ca şi cetăţenii să o vadă astfel. Însă pentru aceasta avem nevoie de energie şi multă muncă. Este un obiectiv la care au visat generaţii de europeni, unul demn de efortul necesar îndeplinirii sale. Sunt gata să fac această muncă şi să depun eforturile necesare, deoarece acele idealuri au fost şi ale mele.

(Aplauze)

Doamnelor şi domnilor, acum, când începem un nou mandat parlamentar, Europa, la fel ca şi noi - reprezentanţii săi - se confruntă cu multe provocări. Trebuie să le facem faţă. Trebuie să ne amintim că, în efortul pentru o Europă mai bună, Parlamentul European joacă un rol special, unul care nu este pur instituţional, ci şi social, un rol profund simbolic. Parlamentul European este esenţa sistemului democratic european. Este baza stabilităţii şi permanenţei acestui sistem, gardianul idealurilor şi valorilor încorporate nu doar în deciziile noastre, şi în efectele acestora, ci şi în dezbaterile pe care le purtăm. Cu toate acestea, Parlamentul European mai are încă o sarcină de îndeplinit - aceea de a crea viziunea unei noi Europe, o viziune care depăşeşte dimensiunile prezentului, o viziune care depăşeşte ceea ce este Europa în prezent, îndreptându-se către ce ar trebui să fie. Pentru a crea împreună această viziune, avem nevoie de imaginaţie, de cunoştinţe, înţelepciune şi, mai presus de toate, de curaj.

Hannah Arendt, filozof german de origine evreiască, a spus că zona politică este singura, cu excepţia religiei, în care pot apărea miracole. Cu exact 20 de ani în urmă, noi, europenii, am asistat la un astfel de miracol şi tocmai de aceea credem în puterea curajului, imaginaţiei şi înţelepciunii. Cred că toţi cei prezenţi au această convingere.

(Aplauze)

Eu privesc cu optimism provocările care ne aşteaptă. Pentru mine, adevăratele provocări din viitor sunt: în primul rând, criza economică şi solidaritatea europeană; în al doilea rând, energia şi mediul; în al treilea rând, politica externă; în al patrulea rând, drepturile omului şi sistemul nostru de valori; şi în al cincilea rând, Parlamentul nostru şi felul în care trebuie să-l reformăm.

Problema cea mai spinoasă şi dificilă cu care ne confruntăm este criza economică. Trebuie şi vom reuşi să o depăşim. Europa a avut iniţiativa propunând soluţii cu ocazia reuniunilor la nivel înalt G8 şi G20, soluţii care pot redresa economia mondială, păstrând, în acelaşi timp, modelul nostru social. În contextul globalizării, Europa trebuie să adopte o poziţie comună.

Acum, mai mult decât oricând, în această perioadă de criză, trebuie să ne concentrăm asupra dezvoltării economice şi combaterii şomajului. Trebuie să dăm suflu nou ideilor care stau la baza Strategiei de la Lisabona şi să găsim modalităţi de a investi în tehnologii noi, inovaţie, educaţie şi resurse umane. Bugetul Comunităţii joacă un rol important în a garanta că programele de cercetare europene au priorităţi şi proceduri clare.

Prin noul Tratat, Parlamentul şi Consiliul se vor bucura de puteri egale în ceea ce priveşte bugetul. Procedura de codecizie va include agricultura, pescuitul, comerţul extern şi justiţia şi afacerile interne, alocându-ne, în acelaşi timp, responsabilităţi egale în ceea ce priveşte cheltuielile agricole.

Trebuie să rezistăm tentaţiei protecţionismului şi a renaţionalizării politicilor comune. Politica de coeziune trebuie să rămână o prioritate a viitorului buget comunitar dacă ne dorim integrarea deplină a continentului nostru reunit. Piaţa unică este marea noastră realizare. Trebuie să o protejăm şi să o consolidăm pentru a ne asigura că Europa rămâne competitivă. Ceea ce înseamnă că integrarea europeană trebuie întărită, nu slăbită. Să ne asumăm convingerile cu curaj.

Dacă vrem să revitalizăm, să înţelegem şi să trăim în această comunitate pe care o creăm, două lucruri sunt esenţiale: solidaritatea şi coeziunea socială. Nu putem vorbi de o comunitate adevărată dacă nu există grija faţă de ceilalţi, mai ales faţă de cei mai vulnerabili - şomerii, cei fără educaţie şi locuitorii din zonele cele mai îndepărtate. Principalul obiectiv al preşedinţiei suedeze îl reprezintă combaterea şomajului. Şi noi îi vom sprijini în misiunea lor.

Acum ceva vreme, în spatele Cortinei de fier, pe străzi, se putea auzi sloganul: „Nu poate exista libertate fără solidaritate”. Acum putem afirma: „Nu poate exista o comunitate fără solidaritate”. Şi nici o Europă modernă şi puternică.

(Aplauze)

Nu vom putea depăşi criza economică dacă nu folosim vastul potenţial intelectual, economic şi creativ al femeilor.

Criza demografică ne îndeamnă să punem accent pe familie şi pe fertilitate. În acelaşi timp, trebuie să ne asigurăm că femeile nu vor fi nevoite să îşi sacrifice carierele pentru familie şi pentru a creşte copii.

(Aplauze)

Pentru a depăşi criza demografică, continuând să ne susţinem principiile democratice, trebuie să fim o comunitate deschisă. Imigraţia a adus mereu beneficii Europei. Trebuie să propunem soluţii care ne vor permite să invităm imigranţii şi să le creăm condiţiile necesare integrării, aşteptându-ne, în acelaşi timp, ca şi ei să fie deschişi la această integrare.

Ne confruntăm cu o criză energetică. Poate că europenii nu înţeleg aspecte de geopolitică, dar înţeleg când li se opreşte căldura. Trebuie să continuăm diversificarea resurselor energetice şi să accelerăm investiţiile în sursele regenerabile de energie şi combustibili fosili. Avem la dispoziţie energia nucleară, însă asupra acestui lucru trebuie să se pronunţe statele membre.

Trebuie să extindem reţeaua de conducte externe, pentru a nu depinde de o anumită ţară. Trebuie sporite interconectările dintre reţelele noastre de gaze şi electricitate. De asemenea, trebuie să avem în vedere posibilitatea de a achiziţiona gaze în comun, creând astfel o adevărată piaţă energetică europeană bazată pe solidaritate. Consider că a venit vremea ca Uniunea să aibă o adevărată politică energetică comună şi mă voi lupta pentru acest lucru.

(Aplauze)

De asemenea, energia a impulsionat crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului în 1951, originea Comunităţii noastre de astăzi. La vremea aceea Robert Schuman declara: „Solidaritatea de producţie astfel stabilită va demonstra că orice război... devine nu numai inimaginabil, ci şi imposibil din punct de vedere material.” Această idee a stat la baza acelei Comunităţi. Politica noastră energetică trebuie să ţină cont de ameninţările reprezentate de schimbările climatice pentru mediul înconjurător. Avem nevoie de o revoluţie verde şi trebuie să ne frânăm excesele din prezent.

Parlamentul European conduce dezbaterile pe acest subiect. Alături de mulţi dintre dumneavoastră, am lucrat ]n cadrul Comisiei temporare privind schimbările climatice. Cunoaşteţi poziţia mea şi ştiţi că voi colabora cu dumneavoastră pentru a ajunge la un compromis la Copenhaga.

Parlamentul este un actor important pe scena internaţională. Asta aşteaptă cetăţenii de la noi. Europa trebuie să îşi facă simţită prezenţa mai mult, nu doar între graniţele Uniunii Europene, ci şi la nivel mondial. Dezvoltarea unei politici externe coerente şi eficiente, care să includă şi o viziune asupra ordinii mondiale, trebuie să fie una din principalele provocări ale actualului mandat.

Jean Monnet declara odată că toată lumea are ambiţie. Problema se pune dacă te foloseşti de acea ambiţie pentru a deveni cineva, sau pentru a realiza ceva. Pe perioada acestui mandat, haideţi să avem ambiţia de a realiza ceva.

Deci, care ar fi cele mai importante obiective? Primul: o politică activă faţă de vecinii din sud şi est ai Uniunii Europene. În acest scop, trebuie să ne continuăm activitatea din Adunarea parlamentară euro-mediteraneană şi vom întreprinde acţiuni în cadrul Adunării Euronest.

Al doilea: ar trebui să promovăm democraţia şi modele de bună guvernare. Ar trebui să profităm de adunările interparlamentare şi de delegaţiile noastre pentru a organiza reuniuni parlamentare la nivel înalt, înainte de reuniunile bilaterale la nivel înalt ale Uniunii. Acest lucru este important deoarece Parlamentul European va fi implicat în luarea deciziilor pentru un număr mai mare de politici. EUROLAT este un bun exemplu al acestei cooperări.

Al treilea: este momentul să avem un parteneriat parlamentar transatlantic real, creând împreună un nou cadru pentru ordinea mondială. Voi încerca să consolidez relaţiile cu Congresul Statelor Unite, la toate nivelurile.

Al patrulea: trebuie să lucrăm la parteneriatul strategic cu Rusia, fără a ignora însă faptul că, la fel ca şi în cazul Chinei, considerentele economice şi politice nu pot avea prioritate în faţa drepturilor omului, statului de drept şi democraţiei.

(Aplauze)

În calitate de Preşedinte al Parlamentului, voi susţine pe deplin dialogul cu partenerii noştri ruşi, mai ales în contextul noii strategii Baltice.

Al cincilea: trebuie să întărim relaţiile cu India şi cu alte puteri emergente, cum ar fi Brazilia şi Republica Africa de Sud. India trebuie să ne fie atât un partener economic, cât şi unul politic.

Al şaselea: Orientul Mijlociu continuă să fie cheia stabilităţii globale. Europa trebuie să joace un rol activ în această regiune.

Al şaptelea: extinderea a fost una dintre strategiile noastre politice cele mai de succes. S-au bucurat strămoşii noştri europeni de o perioadă aşa de lungă de pace şi prosperitate, aşa cum este acum? În momentul de faţă Croaţia, şi poate Islanda, par a fi ţările cele mai aproape de aderare.

Al optulea: Uniunea Europeană este cel mai mare finanţator din lume. Trebuie să examinăm poziţia noastră faţă de actualii şi potenţialii beneficiari şi să nu ne uităm obligaţiile asumate faţă de ei prin Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Putem să închidem uşile pentru unii dintre cei care doresc să vină aici, dar haideţi să nu ne închidem şi inimile, şi să facem tot ceea ce ne stă în puteri pentru ca viaţa în ţările lor de origine să se apropie de standardele de care ne bucurăm noi în Europa.

Al nouălea: trebuie să ne consolidăm misiunile Uniunii desfăşurate în cadrul Politicii europene de securitate şi apărare. În ultimii şase ani au avut loc 22 de astfel de misiuni, care ar trebui să beneficieze de un mandat clar şi de resursele necesare îndeplinirii obiectivelor. Parlamentul European îşi doreşte o monitorizare şi un control mai atent al acestor misiuni. Atribuţiile bugetare extinse de care se va bucura Parlamentul prin Tratatul de la Lisabona ar putea îmbunătăţii flexibilitatea pe care o avem atunci când vor trebui alocate resurse pentru misiunile esenţiale pe care le sprijinim.

Implementarea noului Tratat trebuie să fie prioritară în viitorul apropiat. Eu sunt hotărât să pregătesc Parlamentul pentru a funcţiona în conformitate cu noile prevederi, imediat ce Tratatul va intra în vigoare. Cu toate acestea, în ciuda Tratatului, resimţim nevoia de schimbare. Simţim nevoia unei dimensiuni parlamentare mai dinamice în cadrul instituţiei.

În calitate de Preşedinte al Parlamentului, vreau să atrag atenţia asupra activităţilor esenţiale pentru reformarea parlamentului, începute în ultimii ani de predecesorii mei. Însă trebuie să continuăm în această direcţie. Voi face tot ceea ce îmi stă în putere pentru a face mai mult loc dezbaterilor politice creative în cadrul Parlamentului.

(Aplauze)

Sprijin cu tărie folosirea mai intensă a sistemului "catch-the-eye" pentru vorbitori, ca modalitate de animare a dezbaterilor plenare, şi vom începe să folosim sistemul imediat după discursul meu. Acest lucru este foarte important mai ales pentru garantarea drepturilor minorităţilor.

Cel mai important element care lipseşte din procesul de reformă este îmbunătăţirea relaţiilor cu celelalte instituţii ale Uniunii Europene - Comisia şi Consiliul. O mare parte a mandatului meu va fi alocată acestei activităţi.

În calitate de Preşedinte, voi încerca să pun bazele unui nou model de parteneriat cu Comisia, pentru a întări controlul parlamentar asupra executivului şi pentru a determina puterea executivă să devină mai răspunzătoare în faţa Parlamentului, aşa cum menţionează Tratatul de la Lisabona.

În luna iulie l-am invitat pe preşedintele Comisiei să participe la o sesiune alocată întrebărilor care se va organiza în fiecare lună în Parlament, în timpul căreia membrii au posibilitatea să pună întrebări de la microfon. Propun introducerea acestei practici cât mai curând posibil.

(Aplauze)

Acum două săptămâni, preşedintele Barroso ne-a transmis „liniile directoare ale politicii sale”, valabile pentru cel de-al doilea mandat. Aceasta este o inovaţie semnificativă, ilustrând acceptarea faptului că Parlamentul European este cel care alege preşedintele Comisiei. Sunt foarte mulţumit de acest lucru.

De asemenea, am încurajat comisiile parlamentare să examineze legislaţia aflată pe masa de lucru, pentru a stabili dacă noua Comisie îşi propune să abandoneze, să modifice sau să păstreze propunerile sale legislative. De asemenea, sfătuiesc comisiile să poarte discuţii serioase în legătură cu viitoarele strategii politice, pentru a garanta că viitorii comisari desemnaţi vor fi audiaţi pe baza unui program legislativ detaliat şi nu doar pentru a le evalua experienţa profesională şi CV-ul.

Trebuie să avem relaţii mai strânse cu Consiliul de Miniştrii. Dacă vrem ca aceste relaţii să fie credibile, ele trebuie să reflecte faptul că în actuala Uniune Europeană Parlamentul este un colegislator.

Trebuie, de asemenea, să discutăm împreună aspectele instituţionale care derivă din Tratatul de la Lisabona. Acestea se referă la extinderea procedurii de codecizie, la noul sistem de comitologie, la numirea unui nou Înalt Reprezentant şi vicepreşedinte al Comisiei, la controlul democratic asupra noului serviciu de acţiuni externe şi la întrebarea legată de cum se vor desfăşura şedinţele plenare în condiţiile unei „preşedinţii duale a Consiliului”.

Relaţia pe care o avem cu cele 27 de parlamente naţionale din statele membre ale UE trebuie să urmeze aceeaşi direcţie. În ultimii ani am avut o cooperare din ce în ce mai bună, iar Tratatul de la Lisabona va consolida aceste contacte, sporind rolul pe care îl au în elaborarea unor legi mai aproape de cetăţeni. Un exemplu bun de cooperare între Parlamentul European şi parlamentele naţionale îl reprezintă Programul Stockholm, care pune accent pe justiţie şi securitate publică.

Vreau să continui reformele în beneficiul resurselor umane şi cheltuielilor din Parlament, astfel încât acestea să se concentreze direct asupra programelor noastre.

Bogăţia şi puterea acestei instituţii sunt date şi de diferenţele dintre noi - naţionalităţi diferite, mentalităţi diferite şi limbi diferite. Tocmai de aceea toţi membrii trebuie să aibă posibilitatea de a vorbi în limba maternă, dacă doresc să o facă, pentru a-şi putea reprezenta alegătorii aşa cum se cuvine.

Trebuie să ne amintim întotdeauna că Uniunea nu înseamnă doar provocările din viitor şi o imagine de stabilitate şi prosperitate în continuă creştere. Mai presus de toate, ea se referă la drepturile omului.

Am observat cu îngrijorare relaţiile tensionate dintre Slovacia şi Ungaria, în ceea ce priveşte minorităţile naţionale. Aceasta continuă să fie o problemă majoră şi doresc să îmi ofer sprijinul pentru rezolvarea acestei dispute conform valorilor în care credem cu tărie şi care reflectă convingerile acestui Parlament.

(Aplauze puternice)

Un bun exemplu de preţuire a acestor valori este Premiul Sakharov, acordat militanţilor pentru drepturile omului, care acum reprezintă bazele unei „reţele Sakharov”, un lucru pe care intenţionez să îl dezvolt în viitor. De asemenea, aş dori să continui proiectul pentru o Casă a istoriei europene, început de predecesorul meu, care se află astăzi printre noi şi care este în continuare membru al Parlamentului European, ceea ce este îmbucurător.

Doresc să reamintesc încă o dată aici, în Parlament, că Uniunea este o unitate de idealuri şi valori. Pe acest fundament a fost creată.

Sunt hotărât să iau măsuri pentru a mă asigura că toate comisiile şi delegaţiile au acces la televiziune prin satelit şi la internet. Trebuie analizat modul în care sunt organizate alegerile europene. De exemplu, trebuie insistat pe folosirea noilor tehnologii pe perioada campaniilor, pentru a creşte rezultatele. De asemenea, a sosit momentul să începem o dezbatere asupra partidelor politice europene. Cetăţenii trebuie să ştie pentru ce votează - nu doar în ţările din care provin, ci şi la nivel european.

Acord o mare importanţă cooperării cu Conferinţa preşedinţilor. Împreună ne vom asuma răspunderea pentru activitatea acestui Parlament, alături de cei 14 vicepreşedinţi, cărora le mulţumesc pentru sprijinul exprimat. De asemenea, apreciez spiritul de parteneriat de care au dat dovadă preşedinţii comisiilor parlamentare. Mi-aş dori ca preşedinţii delegaţiilor interparlamentare permanente să poată exercita o influenţă semnificativă asupra politicii externe a Uniunii. Aspectele care ţin de bugetul Parlamentului vor fi soluţionate cu ajutorul chestorilor. Însă, mai presus de toate, dragi colegi, mă bazez pe cooperarea dumneavoastră.

Ştiu că, în calitate de Preşedinte al Parlamentului European, am responsabilitatea de a vă oferi condiţii bune de lucru, însă vă îndemn să împărţim cu toţii această povară.

Pentru mulţi dintre noi Tratatul de la Lisabona este o soluţie instituţională îndelung aşteptată. Astfel, Uniunea va putea rezolva mai bine problemele existente, iar instituţiile europene vor fi mai aproape de cetăţeni.

Onorabilul Bronisław Geremek, în memoria căruia a fost numită curtea principală a Parlamentului de la Strasbourg, obişnuia să spună că integrarea europeană este asemeni mersului pe bicicletă: trebuie să pedalezi fără încetare pentru a-ţi păstra echilibrul şi să mergi în direcţia bună. Aceste cuvinte ilustrează clar de ce ratificarea Tratatului de la Lisabona ne este atât de necesară.

(Aplauze)

Acum mai puţin de o săptămână am fost în Parlamentul polonez, pentru a comemora 20 de ani de la instaurarea primului guvern necomunist din partea noastră a Europei, sub conducerea lui Tadeusz Mazowiecki. A fost o aniversare foarte emoţionantă, deoarece a marcat începutul prăbuşirii rapide a sistemelor totalitare din alte ţări ale Europei Centrale. Această primă fisură a făcut posibilă dărâmarea zidului care diviza Europa.

Vă vorbesc astăzi de la Strasbourg, capitala unei regiuni cu o soartă asemănătoare celei a regiunii din care provin, Silezia, o regiune de graniţă, ai cărei locuitori au trebuit să îşi schimbe în mod frecvent naţionalitatea, fără a schimba locul unde trăiesc.

Jur solemn că în următorii ani, în calitate de Preşedinte al Parlamentului European, voi fi ambasadorul dumneavoastră, transmiţând mesajul unui continent reunit cetăţenilor din Europa şi din lumea întreagă.

Haideţi să lucrăm împreună pentru a găsi soluţii reale şi practice la provocările importante cu care se confruntă acum Europa şi tot globul! Haideţi să muncim pentru a ne îndeplini visurile! Haideţi să începem această misiune cu entuziasm, înţelepciune şi curaj!

Pentru că aceasta este Europa noastră. O Europă modernă. O Europă puternică.

(Adunarea, în picioare, aplaudă vorbitorul)

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Preşedinte, preşedinţi ai instituţiilor europene, dle Buzek, grupul meu susţine în totalitate programul dumneavoastră pentru Parlament şi modul în care vreţi să conduceţi Parlamentul în următorii cinci ani.

Dacă Parlamentul European are de jucat un rol, de îndeplinit o misiune în următorii cinci ani, atunci aceasta este cu siguranţă aceea de a împăca cetăţenii cu Europa. Şi nu există niciun avantaj mai bun decât acela de a avea ca Preşedinte un om care simbolizează Europa reunificată, aşa cum sunteţi dumneavoastră, dle Buzek.

De aceea, doresc să afirm cât sunt de mândru de faptul că grupul meu, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) este cel care a convins o mare majoritate a Parlamentului să vă acorde încrederea sa.

Această Europă, reunificată astăzi, nu înseamnă intoleranţă şi excludere, ci deschidere şi respect faţă de opiniile şi originile celorlalţi. Sunt convins că acest concept, de a trăi împreună ca europeni, ne aduce pe toţi aici, în Parlament. Mi-aş dori ca, sub conducerea dumneavoastră, Parlamentul European să îi facă pe cetăţeni să împărtăşească şi ei aceste valori.

De asemenea, sprijin hotărârea pe care aţi exprimat-o, dle Preşedinte, de a vă ridica la înălţimea acestei provocări, şi sper că vom depune eforturi speciale în favoarea tinerilor. Grupul meu nu va ezita să vă ajute.

Dle Preşedinte, aşa cum aţi spus, în ultimii ani Parlamentul a căpătat atribuţii extinse şi o autoritate crescută. Perspectiva intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona va creşte spectaculos această tendinţă. Tocmai de aceea Grupul PPE cere aplicarea sa cât mai curând posibil. Desigur, trebuie să ne pregătim din punct de vedere tehnic, pentru a putea lucra eficient cu Consiliul şi în cadrul unui strâns parteneriat cu Comisia, însă, mai presus de toate, trebuie să ne pregătim din punct de vedere politic. Obiectivul nostru principal este clar: să ne asigurăm că Parlamentul este mai apropiate de cele 500 de milioane de cetăţeni pe care îi reprezintă.

Dar în acest scop trebuie să continue, în special, modernizarea metodelor de lucru pe care le foloseşte, de exemplu modul de organizare a dezbaterilor - aţi făcut referire la acest lucru. În acest scop vă sprijin propunerea unei dezbateri animate, pe diverse subiecte, cu preşedintele Comisiei.

Doamnelor şi domnilor, este foarte greu să le explici europenilor ce face Uniunea Europeană. Departe de modelul tradiţional al „”opoziţiei/majorităţii” cu care suntem obişnuiţi în statele membre din care provenim, aici încercăm să ajungem la un consens, şi insist asupra acestui lucru, trecând de convingerile specifice ale grupurilor noastre politice.

După părerea mea, acesta denotă modernitatea acţiunii politice. Sunt convins că cetăţenii pot accepta această abordare, dar cu o singură condiţie: să ne dăm silinţa de a le explica mai bine mizele Europei. Aceasta este sarcina pe care vă încurajez să v-o asumaţi, dle Preşedinte, şi vă asigur că veţi beneficia de sprijinul deplin al grupului meu.

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Preşedinte, susţin comentariile dlui Daul. Dle Buzek, grupul nostru poate şi el să aprobe multe din, dacă nu chiar toate, punctele programului pe care l-aţi prezentat. Acest lucru este valabil pentru conţinutul prezentării dumneavoastră, pentru actualizările procedurale pe care le-aţi propus şi pentru revitalizarea dezbaterilor din Parlament. Marea majoritate a deputaţilor europeni va fi de acord cu conţinutul discursului prezentat de dumneavoastră.

Nu sunt pe deplin de acord cu dl Daul, care spunea că v-aţi prezentat programul pentru următorii cinci ani. Haideţi să ne începem activitatea concentrându-ne pe următorii doi ani şi jumătate, pentru că este o perioadă îndelungată.

Cu toate acestea, dle Buzek, consider că preluaţi mandatul într-un moment dificil pentru Uniunea Europeană. De asemenea, preluaţi mandatul într-un moment dificil pentru Parlamentul European. Pentru prima dată după o lungă perioadă de timp, consensul pro-european nu mai este de necontestat în acest Parlament. Din contră, pentru prima dată Parlamentul a devenit o platformă - acest lucru a apărut în timpul mandatului trecut şi a fost consolidat de recentele alegeri europene - pe care activează forţe care au căpătat atenţie şi influenţă şi ale căror obiective sunt opuse celor menţionate de dumneavoastră în discurs. Numărul membrilor din această adunare care doresc să pună punct integrării europene, al celor care doresc exact opusul, precum şi numărul membrilor care îşi doresc naţionalizarea a crescut semnificativ.

Pe parcursul mandatului trecut, am experimentat procesul prin care s-a încercat semnarea Cartei Drepturilor Fundamentale de către cei trei preşedinţi ai instituţiilor europene. Nu aş fi crezut niciodată că asemenea scene şi imagini ar putea avea loc într-un parlament democratic, multinaţional, însă cu toţii am fost martori la ce s-a întâmplat. Numărul membrilor cu opinii de acest tip a crescut.

De aceea aş spune că aveţi dreptate. Efortul de a continua şi avansa procesul de integrare, lupta pentru Tratatul de la Lisabona, care este o condiţie fundamentală pentru extinderea UE, precum şi lupta de a extinde UE pe baza unei mai bune integrări sunt abordarea corectă. Mă bucură faptul că Preşedintele acestui Parlament - mai ales provenind dintr-o ţară care a aderat la UE în cea mai recentă fază de extindere, un Preşedinte care, în calitate de prim-ministru al ţării sale, a demarat negocierile pentru aderare - declară că mesajul central al mandatului său este: vrem mai multă Europa. Ne dorim o Europă integrată, ne dorim o Europă unită şi ne dorim o Europă extinsă, ca parte a procesului de consolidare, pentru a obţine un lucru, şi aceasta a fost propoziţia esenţială a discursului dumneavoastră: solidaritatea care a dus la libertate.

Aceasta este solidaritatea de care avem nevoie acum pe plan intern, pentru a obţine această libertatea, împreună cu dreptatea socială. De aceea, socialiştii şi social-democraţii sunt complet de acord cu discursul dumneavoastră, dle Buzek. Reprezintă fundamentul ideologic şi spiritual al unei lupte în care trebuie să ne implicăm pe perioada acestui mandat parlamentar.

Atunci când abia fusesem ales membru, am avut privilegiul de a asculta discursul ţinut aici de preşedintele francez François Mitterand, în calitate de preşedinte în exerciţiu al Consiliului. N-am uitat niciodată o frază din acel discurs: „În cele din urmă, naţionalism înseamnă întotdeauna război.” Ceea ce înseamnă că opusul naţionalismului, depăşirea acestuia, idealul european, înseamnă pace. Iată pentru ce ne vom lupta alături de dumneavoastră, dle Buzek.

(Aplauze)

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – (NL) Dle Preşedinte, în primul rând, vreau să vă mulţumesc în numele Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa pentru discursul inaugural. Grupul nostru se identifică complet cu programul anunţat. Dle Preşedinte, aşa cum v-am spus şi la vremea respectivă, salut alegerea dumneavoastră în funcţia de Preşedinte al Parlamentului, nu doar pentru că simbolizaţi extinderea Uniunii Europene, ci şi pentru - şi vreau să insist asupra acestui lucru - implicarea dumneavoastră cu Solidarność. Până la urmă, Solidarność se poate mândri cu trei mari realizări. Le-a dat locuitorilor din Polonia un vot, a introdus democraţia în întregul bloc estic şi chiar a schimbat fundamental aspectul Europei, unificând o Europă divizată. După cum a reieşit clar din discursul dumneavoastră, dle Preşedinte, acest lucru vă oferă experienţa necesară realizării şi a trei obiective ambiţioase ale Parlamentului European în următorii ani. Acestea sunt: să dăm mai multă greutate părerilor europenilor, să facem Uniunea Europeană mai democratică şi, tot în acest sens, să avansăm pe calea integrării europene.

Doamnelor şi domnilor, cred că, în continuarea discursului inaugural al dlui Preşedinte Buzek, trebuie subliniat faptul că Parlamentul European este instituţia Uniunii Europene în care cetăţenii au cea mai mare încredere, conform Eurobarometrului. Astfel, noi avem o sarcină grea, deoarece nu putem trăda această încredere şi trebuie să ne asigurăm că ceea ce oamenii au de spus va avea mai multă influenţă în momentul luării deciziilor la nivel European. În acelaşi timp - conform afirmaţiilor dumneavoastră, dle Preşedinte - cred că ne confruntăm cu o dublă provocare. În primul rând, trebuie să punem în aplicare cât mai repede Tratatul de la Lisabona. În acest scop - după cum aţi propus - trebuie să începem negocierile cu preşedinţia Consiliului cât mai repede posibil, pentru a hotărî o serie de modificări.

În al doilea rând, dle Preşedinte - şi acesta este celălalt aspect al provocării - consider că Parlamentul trebuie să se folosească de toate pârghiile pe care le are la dispoziţie pentru a-şi extinde atribuţiile. Am făcut acest lucru în cazul procedurii de numire a preşedintelui Comisiei, însă trebuie să continuăm să facem acest lucru şi în alte aspecte. După părerea mea, elementul cel mai important al acestei legături îl reprezintă nevoia aprobării unui nou buget pentru Europa şi Uniunea Europeană, în următorii ani. Consider că aceasta este o şansă minunată pentru Parlament pentru a îndemna - a cere - ca pe viitor acest buget să se bazeze pe resursele proprii ale Uniunii Europene, deoarece acest Parlament nu va fi unul adevărat până nu va deţine un control total asupra propriilor sale resurse, pe care, în viitor, va putea să le strângă singur.

(Aplauze)

În aceasta constă o sarcină importantă pentru dumneavoastră, dle Preşedinte: să vă alăturaţi întregului Parlament în această luptă. În acest fel, veţi putea beneficia de sprijinul deplin al grupului nostru, mai ales în aceste vremuri de criză economică şi financiară, după cum bine ştim, când nu naţionalismul sau protecţionismul ne vor scăpa de probleme şi ne vor asigura viitorul; doar continuarea integrării europene reprezintă o soluţie pentru popoarele din Europa, pentru cetăţenii europeni.

În orice caz, dle Preşedinte, vă doresc mult succes.

(Aplauze)

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE)Dle Preşedinte, nu voi mai relua ceea ce a spus deja antevorbitorul meu. Pentru grupul meu a fost clar că vom sprijini candidatura dumneavoastră, deoarece am considerat că era momentul ca o figură importantă a Parlamentului European, care, de asemenea, provine dintr-unul din cele mai noi state membre, să îşi asume rolul de şef al acestui Parlament.

Pe viitor ne dorim ca Preşedintele Parlamentului să fie ales pe baza unor considerente cum ar fi abilităţile şi aptitudinile dumneavoastră, care au fost adesea recunoscute. Dorim să vedem, de asemenea, că puterea delegaţiilor naţionale în interiorul grupurilor mari este folosită mai puţin decât abordarea pe care o adoptă personalităţi ca dumneavoastră.

Aşteptăm foarte mult de la dumneavoastră în ceea ce priveşte depăşirea diferenţelor majore care continuă să existe între est şi vest şi pe care le-am descris în urmă cu câteva săptămâni. După vacanţa de vară şi observaţiile mele privind schimbările politice, vreau doar să afirm că, mai mult ca sigur, veţi avea o sarcină foarte dificilă. În opinia mea, marea criză financiară mondială şi ulterioara criză economică nu au uşurat deloc această sarcină, de a apropia mai mult estul şi vestul în cadrul UE. Dimpotrivă, provocările au devenit şi mai mari, deoarece inegalităţile reprezintă o problemă majoră.

Doresc să am şi o abordare puţin mai critică, reamintind Parlamentului că astăzi aniversăm prăbuşirea băncii Lehman Brothers. Noi trimitem o delegaţie importantă la reuniunea la nivel înalt G20 în cadrul căreia se va discuta despre modul în care poate fi depăşită criza financiară. Cu toate acestea, Parlamentul nu a reuşit să discute nicio rezoluţie pe această temă şi nu le-a oferit negociatorilor noştri o bază de lucru uniformă. Consider că aceasta este o dovadă de slăbiciune şi nu de tărie.

Cred că acest lucru este cauzat de faptul că, în continuare, nu putem ajunge la un acord în ceea ce priveşte modul în care am ajuns în această încurcătură. Cred că această criză majoră nu este doar responsabilitatea unui grup de bancheri nebuni, ci că ea a fost cauzată de încrederea neo-liberală în beneficiile unei pieţe financiare nereglementate, care nu doar a fost şi este în continuare dominantă în SUA, ci este foarte răspândită şi în Europa. Cât despre politicile Uniunii Europene, încă nu am ajuns la un consens în ceea ce priveşte evaluarea analizei şi, prin urmare, nu putem hotărî asupra căilor de ieşire din criză.

De asemenea, dle Preşedinte, sunt de acord cu tot ce aţi spus în legătură cu cea de-a doua mare provocare cu care ne confruntăm, aceea a schimbărilor climatice, în contextul unei runde de negocieri internaţionale. Sper ca la Copenhaga, europenii să îşi impună mai vehement punctul de vedere, nu ca până acum. Am impresia că europenii sunt departe de a juca rol principal în domeniul politicilor climatice.

Şi asta dintr-o serie de motive; totuşi unul îmi revine mereu în minte. În continuare, nu acordăm o încredere prea mare conceptelor de tipul Green New Deal (noua ordine mondială verde), prezentat de Ban Ki-moon sau Achim Steiner, în numele ONU. De asemenea, nu am putut să cădem de acord asupra faptului că trebuie să începem să transformăm vechea societate industrială, că trebuie să anticipăm lucrurile şi că tehnologiile care nu afectează mediul, eficienţa tehnologică, precum şi alte măsuri similare reprezintă viitorul nu doar pentru Europa, ci şi pentru întregul glob.

Dle Preşedinte, pot doar să spun că ne confruntăm cu provocări majore. Dacă intenţionaţi să veniţi cu idei moderne şi durabile, grupul nostru cu siguranţă vă va sprijini. Păcat că nu vom asista şi la o schimbare în componenţa Comisiei Europene, deoarece se pare că principalul actor, care a stat la baza vechilor concepte, dl Barroso, va fi în continuare preşedintele Comisiei şi pe perioada viitorului mandat parlamentar.

Dle Preşedinte, vă urăm noroc! În numele grupului meu vreau să vă spun că aşteptăm cu nerăbdare dezbateri interesante şi, să sperăm, productive.

(Aplauze)

  Michał Kamiński, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle Preşedinte, a fost o reală plăcere să vă ascult astăzi discursul şi programul pentru următorii doi ani şi jumătate. Vă mulţumesc foarte mult pentru această cuvântare. El dovedeşte respectul pe care ni-l purtaţi nouă, membrilor Parlamentului European, un respect care nu depinde de grupul politic sau ţara din care provenim sau de idealurile pe care le reprezentăm. A fost un discurs motivant, deoarece consider că Parlamentul are nevoie de acea conducere prezentată astăzi în viziunea dumneavoastră. Nu suntem de acord în toate privinţele şi nu este un secret pentru nimeni că între noi există divergenţe de opinie, însă doresc să încep cu acest aspect, răspunzând într-o oarecare măsură vocilor ascultate astăzi în Parlament.

Nu este un lucru rău faptul că Parlamentul este un loc de dezbatere, un loc de întâlnire pentru persoane cu păreri diferite în legătură cu subiecte diferite, inclusiv vederi diferite în ceea ce priveşte viitorul Europei. Problema este că ar trebui să ne implicăm în aceste confruntări de idei cu ceilalţi - cu bună-credinţă - astfel se va putea ajunge mereu la un compromis. Dacă pornim de la premisa - şi eu o fac - că toţi cei din Parlament au intenţii bune şi doresc binele acestui continent, atunci vom putea depăşi divergenţele şi vom fi mereu deschişi pentru discuţii. Nu avem nevoie decât de acea bună-credinţă.

Desigur, dle Preşedinte, grupul nostru, cel al Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, un grup care se mândreşte cu faptul că aduce în Parlament o dimensiune nouă a gândirii politice asupra Europei, va dori să fie o voce puternică pentru cei care ne-au ales. Pentru că, fără a nega mandatul democratic al fiecărui membru care ocupă un loc în Parlament, de fapt, respectăm profund aceste mandate, noi îi reprezentăm pe alegătorii noştri. Atunci când au ales partide care fac parte din Grupul ECR, alegătorii noştrii au ştiut pentru ce votează.

Dle Preşedinte, alegerea dumneavoastră a reprezentat un moment istoric. Aş dori să le reamintesc colegilor mei din Parlament că astăzi, printre noi, se află un grup de tineri polonezi, invitaţi de membrii diferitelor grupuri politice. Ei s-au născut la 4 iunie, în ziua în care s-au organizat primele alegeri aproape libere în ţara noastră. Poate că întâlnirea cu cei născuţi pe 4 iunie nu ne mai face să ne simţim tineri, văzând că ei sunt acum maturi. Însă vreau să vă spun că, astăzi, când am vorbit cu ei şi am realizat că au luat autobuzul de la Rzeszów, un oraş din sub-estul Poloniei, şi că au ajuns aici, la Strasbourg, la Parlamentul lor, fără a trebui să se oprească la graniţe, m-am gândit că niciunul dintre cei care ne amintim de 4 iunie nu ne-am fi putut imagina atunci un eveniment aşa de fericit - astăzi, tinerii polonezi, cehi, estonieni şi lituanieni vin aici, la Parlamentul lor.

Dle Preşedinte, sunt sigur că veţi păstra acest Parlament ca o instituţie democratică, ca un loc pentru dezbateri reale între persoane care vor sincer să ajute cetăţenii din Uniunea Europeană. Şi astăzi, când ne amintim că şi dumneavoastră, dle Preşedinte, veniţi din aceeaşi ţară ca şi mine, o ţară care a suferit mult din cauza totalitarismului, ştim un lucru - care este, de fapt, cel mai bun lucru în ceea ce priveşte UE - că Uniunea Europeană le-a asigurat naţiunilor din Europa 60 de ani fără război. Aceasta este o realizare importantă a organizaţiei, o organizaţie pe care noi, Grupul ECR, dorim să o reformăm, după cum indică însuşi numele nostru, însă este o organizaţie în care credem. Credem într-o Europă mai bună, iar în viitorul mandat parlamentar ne vom afla tocmai în serviciul acestei Europe, mai bune, mai apropiate de cetăţenii săi.

(Aplauze)

  Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL. – (SV) Dle Preşedinte, vreau încă o dată să vă felicit pentru numirea în funcţie.

Transparenţă, democraţie şi pluralism sunt cuvinte onorabile pentru UE şi pentru Parlament, însă aceste cuvinte nu trebuie transformate niciodată în simple politici simbolice. Din păcate, aceşti termeni ajung să fie uneori doar nişte cuvinte frumoase. În realitate, acordurile se încheie în spatele uşilor închise. Tocmai de aceea avem nevoie de o nouă metodă de lucru în Parlament, una care să ne prezinte deschis deciziile şi munca, în adevăratul spirit al democraţiei. Avem nevoie de o metodă de lucru deschisă, valabilă pentru toate grupurile politice şi pentru toţi membrii Parlamentului. Având în vedere că unii dintre deputaţii europeni nu se simt implicaţi şi conştienţi de munca depusă, cum ne putem aştepta ca cetăţenii să se simtă implicaţi, să aibă încredere în ceea ce facem şi să voteze la alegeri? Avem nevoie de noi tehnologii - avem nevoie de ele pentru a furniza informaţii - însă nu trebuie să uităm de cele mai importante ingrediente ale implicării. Acestea sunt democraţia şi transparenţa.

Trecem printr-o perioadă de criză financiară şi criză climatică şi de mediu. De asemenea, menţionez că avem acorduri comerciale care uneori amplifică problemele legate de rezervele de alimente şi sărăcia mondială.

În opinia stângii, soluţia acestor crize nu constă în continuarea aplicării aceleaşi politici care a contribuit în unele cazuri la crearea problemelor existente. Europenii au nevoie de o altă politică. Ei merită o altă politică - o politică care pune pe primul loc nevoile oamenilor şi nu pe cele ale pieţei, aşa cum se întâmplă în momentul de faţă. O modalitate de a redirecţiona politica pe calea cea bună constă în oprirea privatizării şi descentralizării serviciilor publice. De fapt, piaţa nu a reuşit să satisfacă nevoile oamenilor în ceea ce priveşte locurile de muncă şi drepturile sociale, de exemplu. Trebuie să suportăm consecinţele acestui lucru.

Vorbim despre democraţie. Însă pentru a îndeplini condiţiile unei democraţii, drepturile şi libertăţile civile nu trebuie încălcate niciodată. În prezent, am primit multe propuneri pentru o monitorizare suplimentară a cetăţenilor. Libertatea de expresie trebuie să fie valabilă şi pe internet.

Astfel, UE şi cetăţenii săi au nevoie de o politică diferită, pentru o societate mai corectă, caracterizată de o mai mare solidaritate. Noi, cei din Grupul Confederal al Stângii Unite Europene - Stânga Verde Nordică suntem pregătiţi şi acceptăm încântaţi responsabilităţile care ne revin pentru a contribui la crearea unei UE mai corecte, cu o mai mare solidaritate şi la o lume mai bună şi mai corectă.

  Francesco Enrico Speroni, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle Preşedinte, doresc să vă felicit din nou pentru numirea în funcţie. Salut discursul şi programul dumneavoastră şi aş dori să mă concentrez asupra unui aspect pe care eu îl consider ca fiind cel mai important sau care ar trebui să fie astfel pentru noi, deputaţii europeni, şi anume activitatea noastră legislativă.

Dialogul cu marile puteri este important, misiunile sunt importante, însă eu consider că principala sarcină a unui parlament este aceea de a legifera, de a stabili reguli, deoarece, până la urmă, am fost aleşi pentru a îndeplini această sarcină, acest mandat. Una dintre probleme este reprezentată de faptul că nu avem dreptul de iniţiativă legislativă, deoarece fondatorii şi urmaşii acestora ni l-au refuzat. Tot timpul votăm rezoluţii şi semnăm declaraţii scrise care nu sunt continuate, deoarece Comisia nu le ia în calcul.

Dl Barroso a spus că aşa este corect, deoarece, în cazul în care Comisia ar accepta propunerile legislative făcute de Parlament prin declaraţii scrise şi rezoluţii, s-ar încălca tratatele, care nu permit acest lucru. Dacă-mi permiteţi, eu consider că această interpretare este înşelătoare: tratatele nici nu prevăd, dar nici nu interzic în mod explicit acest lucru.

Vreau să subliniez că atunci când Parlamentul cere un lucru, când solicită o iniţiativă legislativă, o face în numele a milioane de cetăţeni europeni, al majorităţii milioanelor de cetăţeni europeni, deoarece, pentru a fi adoptate, atât declaraţiile scrise, cât şi rezoluţiile au nevoie de acordul majorităţii.

Prin urmare sunt sigur, dle Preşedinte, că vă veţi strădui să convingeţi Comisia să accepte faptul că propunerile înaintate de deputaţii europeni pot deveni legislaţie europeană, în conformitate cu voinţa cetăţenilor, alegătorii noştri. Este o sarcină oneroasă, însă sunt sigur că veţi depune toate eforturile pentru a o îndeplini.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle Preşedinte, în calitate de membru neafiliat, vă vorbesc, desigur, în numele meu, dar şi în numele anumitor colegi, nu al colegilor olandezi de la PVV, ci al colegilor de la Front National, din partidul bulgar Ataka, din partidul austriac FPÖ, al celor din Partidul Naţional Britanic, din partidul maghiar Jobbik şi din partidul flamand Vlaams Belang.

Dle Preşedinte, doresc să menţionez că nu pun la îndoială deloc sinceritatea propunerilor făcute de dumneavoastră. Totuşi, permiteţi-mi să spun că am dubii în legătură cu realismul lor.

Aţi evocat la început problema crizei economice. Se ştie că milioane de europeni îşi văd bunurile şi locurile de muncă ameninţate de efectele perverse ale globalizării, care, spre beneficiul celor puţini, i-a abandonat în braţele unei concurenţe neloiale, reprezentate de ţări ai căror muncitori sunt exploataţi în mod cinic, şi lacomelor interese financiare, indiferent de graniţe. Din păcate, Uniunea nu i-a protejat pe europeni de această situaţie. Ba din contră, chiar i-a aruncat în ea.

În al doilea rând, de pe poziţia modestă pe care o ocup, dar reprezentând forţele politice pe care dl Schulz le-a recunoscut ca o ameninţare pentru organizaţiile tradiţionale - şi îi mulţumesc pentru acest lucru - aş dori să cer Parlamentului şi dumneavoastră, dle Preşedinte, să fie mai modest şi să impună voluntar anumite limite prerogativelor noastre. În calitate de european şi creştin, sunt perfect convins că o parte din valorile declarate sunt valori universale. Mă bucur însă că pot insista asupra faptului că nu este de datoria noastră să dăm lumii principii şi legi, deoarece în acest scop există organizaţii speciale, cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite, şi cu atât mai mult în condiţiile în care în Europa sunt încă multe de făcut; aici, împotriva dreptului la viaţă, creăm condiţiile eliminării propriilor noştri copii; aici, împotriva libertăţii de expresie, impunem o dictatură morală, mediatică, politică şi juridică, cunoscută sub denumirea de „corectitudine politică”. Grupuri politice asemănătoare grupului nostru, care exprimă suferinţele şi speranţele a milioane de europeni, sunt discriminate, urmărite, şi uneori chiar dizolvate, aşa cum s-a întâmplat în Belgia cu partidul Vlaams Blok, într-un adevărat scandal care nu a stârnit niciun protest în Parlament. Dacă acest lucru s-ar fi petrecut în Africa sau în America Latină, am fi auzit cu siguranţă o altă versiune a evenimentelor.

Noi, membrii neafiliaţi, nu avem aceleaşi drepturi ca ceilalţi - asta este clar - şi, după cum v-am spus deja ieri, încă nu avem niciun reprezentant la Conferinţa preşedinţilor.

În final, din cauza metodelor de vot, milioane de europeni nu pot fi reprezentaţi în organismele legislative din propriile ţări, care ar trebui să reprezinte electoratul în toată diversitatea sa.

În încheiere, aş vrea să îmi exprim dorinţa de a ne aminti mereu în timpul activităţii noastre că pentru istoria omenirii, Europa este regiunea care a inventat libertatea naţiunilor, care nu poate fi găsită în altă parte; demnitatea egală a acestor naţiuni; şi respectarea jurisdicţiei şi a principiul neinterferenţei, ceea ce înseamnă că fiecare se ocupă de propriile probleme şi pe propriul său teritoriu. Aceasta este una dintre marile contribuţii ale civilizaţiei europene la moştenirea lăsată oamenilor.

  Cecilia Malmström, preşedintă în exerciţiu a Consiliului. – (SV) Dle Preşedinte, aceasta este prima şansă pe care o am, în calitate de membră a Consiliului preşedinţilor, de a mă adresa acestei Camere şi, în numele preşedinţiei suedeze, al întregului Consiliu şi al meu, personal, doresc să vă prezint cele mai sincere felicitări. Este minunat să vă vedem în această poziţie, la douăzeci de ani de la căderea Zidului Berlinului. Ştiu că aceasta este o victorie personală pentru dumneavoastră. Este însă o victorie şi pentru Parlamentul European şi pentru noi toţi, cei care susţinem cu înfocare cooperarea europeană şi tot ceea ce reprezintă ea.

De asemenea, doresc să vă mulţumesc pentru discursul vizionar şi planurile ambiţioase pe care le aveţi pentru acest Parlament. Sunt sigură că Parlamentul European este în siguranţă în mâinile dumneavoastră. Sperăm ca mandatul dumneavoastră să aibă ca rezultat decizii concrete, dar şi miracolul la care aţi făcut referire. Noi, cei din Consiliu, suntem nerăbdători să lucrăm cu dumneavoastră şi cu Parlamentul European. Mulţi membrii au vorbit deja despre numeroasele provocări cu care ne confruntăm: problema mediului, criza economică, locurile de muncă, rolul Europei pe plan mondial şi aşa mai departe.

Prin faptul că reprezentaţi cetăţenii, dar şi prin dezbaterile ţinute aici, aveţi un rol legislativ important. Este esenţial ca Parlamentul European să apere întotdeauna valorile europene. Dacă Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare - şi sper ca acest lucru să se întâmple - rolul Parlamentului European va fi extins, iar dumneavoastră veţi influenţa mai mult agenda europeană. Ştiu că vă veţi asuma cu seriozitate rolul de apărare a Parlamentului European şi a instituţiei, dar sper că în acelaşi timp veţi fi o punte către celelalte instituţii, precum şi un partener de dialog serios. Preşedinţia este nerăbdătoare să vă fie partener de dialog în următorii şase ani şi vă urăm numai bine în activitatea dumneavoastră.

  Preşedintele. – Doresc să le spun noilor membrii ai Parlamentului European că dna ministru este fost deputat european, deci este una de-a noastră.

  José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei. − Dle Preşedinte, în numele Comisiei şi în numele meu, doresc sincer să vă felicit încă o dată şi să vă urez toate cele bune pe perioada mandatului. Alegerea dumneavoastră simbolizează nu doar reunificarea Europei, ci şi o Europă foarte ataşată de valorile centrale, reprezentate de libertate şi solidaritate.

La nivel personal şi instituţional, îmi afirm angajamentul pentru o strânsă cooperare cu dumneavoastră şi cu Parlamentul European. Parlamentul şi Comisia sunt cele două instituţii comunitare, prin excelenţă, care sunt în centrul problemelor Comunităţii. Dumneavoastră şi membrii Parlamentului aţi fost aleşi în mod direct de cetăţeni şi Comisia are dreptul şi obligaţia de a pune interesele europene mai presus de orice alt interes. Cred că avem o responsabilitate specială faţă de proiectul european, respectând pe deplin Tratatele.

De aceea îmi reafirm dorinţa de a lucra împreună pentru a duce mai departe democraţia parlamentară europeană.

(Aplauze)

PREZIDEAZĂ: DOMNUL PITTELA
Vicepreşedinte

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE). - (IT) Dle Buzek, sunt foarte încântat de discursul dumneavoastră şi în special de partea privind rolul instituţional, precum şi social jucat de către Parlament, pe care l-aţi descris ca fiind esenţa veritabilă a sistemului democratic european.

Astăzi sărbătorim Uniunea celor 27 care s-au reunit încă o dată aici după separarea cauzată de ideologiile terorii care au ridicat ziduri pe continentul nostru, ziduri care nu au rezistat şi care au fost dărâmate de vântul democraţiei şi libertăţii.

În acest an sărbătorim a treizecea aniversare a primelor alegeri pentru Parlament prin sufragiu universal direct şi a douăzecea aniversare a căderii Zidului Berlinului. Sunt încântat să reamintesc, dle Buzek, că atunci când, pentru prima dată, în urmă cu 30 de ani, părinţii mei au votat pentru alegerea primilor deputaţi europeni din Italia, în ţara dumneavoastră nu exista dreptul de vot.

În 1979, la doar un an de la alegerea lui Karol Wojtyla drept Suveran Pontif al Bisericii Catolice, în timp ce în Italia şi în alte ţări aveau loc primele alegeri pentru Parlamentul European, eraţi activ în sindicatul, pe atunci semiclandestin, Solidarność, care a luptat pentru a aduce democraţia şi libertatea în ţara dumneavoastră. Pentru a susţine aceleaşi drepturi - democraţia şi libertatea - noi am mers la vot, în timp ce dumneavoastră vă riscaţi zilnic viaţa şi eraţi sub represiune.

Din acest motiv, domnule Preşedinte Buzek, sunt onorat că am contribuit cu simplul meu vot şi poate nedecisiv în alegerea dumneavoastră şi sunt încântat că astăzi în Parlament se întâlnesc şi se înnobilează istorii diferite, inspirate de aceleaşi valori şi idealuri: istorii care consolidează marea istorie a acestei Europe tinere.-

  Marek Siwiec (S&D). - (PL) Dle Preşedinte, vă felicit pentru alegerea în funcţie şi pentru discursul de calitate. Aş fi dorit să acordaţi un pic mai multă atenţie, în discursul dumneavoastră, ţărilor din estul Europei. În viitorul apropiat, vor avea loc alegeri foarte dificile în Ucraina. Parlamentul European are o responsabilitate deosebită, aceea de a se preocupa de procedurile democratice din ţara respectivă. Parlamentul European, instituţia de prim rang a Uniunii Europene, a fost iniţiatorul sprijinului acordat marilor schimbări care au avut loc cu cinci ani în urmă.

Aş solicita ca această chestiune, legată de alegerile prezidenţiale din Ucraina, să fie tratată într-un mod special şi neconvenţional, cu implicarea acelor instituţii şi delegaţii care au fost desemnate pentru aceasta, astfel încât Parlamentul European să fie cunoscut ca o instituţie serioasă care este preocupată de procedurile democratice din Ucraina.

  Eva Lichtenberger (Verts/ALE). - (DE) Dle Preşedinte, aş dori să vă felicit şi să vă spun un lucru în particular. Un Parlament este evaluat după modul în care îşi foloseşte şi îşi pune în practică drepturile şi prin faptul că nu se retrage din dezbaterile politice majore.

Toţi avem răspunderea să colaborăm cu dumneavoastră pentru a fi siguri că acest Parlament nu este supus presiunii din partea unor propuneri nedefinitivate ale Comisiei sau care reprezintă interesele unilaterale ale anumitor grupuri de interese. Suntem responsabili să ne exprimăm clar în momentul de faţă şi trebuie să facem acest lucru. Trebuie să ne gândim la felul în care Tratatul de la Lisabona va schimba situaţia noastră. Sper că vom putea să facem toate aceste lucruri.

Trebuie să demonstrăm clar - şi, după părerea mea, aceasta implică şi chestiunea alegerii preşedintelui Comisiei - că ne folosim drepturile şi trebuie să trimitem un semnal clar Comisiei. Aceasta înseamnă că acum nu trebuie să fie alegeri directe pentru dl Barroso.

  Zoltán Balczó (NI). - (HU) Dle Preşedinte Buzek, permiteţi-mi să mă adresez direct, chiar dacă acum sunteţi aşezat în scaunul de deputat. Alegerea dumneavoastră în acest Parlament a fost percepută ca un semn că nu mai există un bloc est-european, ci o Europă unită. Aţi menţionat aceasta în intervenţia dumneavoastră, când aţi vorbit despre faptul că nu mai există o Europă nouă şi una veche, ci doar Europa noastră.

Din păcate, mulţi oameni nu percep lucrurile astfel. De asemenea, v-aţi referit în intervenţia dumneavoastră la marea îngrijorare prin care au trecut ţările care au aderat abia în 2004. Astăzi, totuşi, sunteţi conştient de sentimentul de dezamăgire resimţit în aceste ţări. Motivul este că nu există egalitate în drepturi. Drepturile egale sunt chestiunea-cheie. Dl Lindblad, secretar de stat, a menţionat că egalitatea în drepturi a fost principiul fundamental al bugetului. Dacă este adevărat, de ce nu există egalitate în drepturi cu privire la subvenţiile din agricultură? Ungaria a demonstrat că poate să le primească cu sistemul său instituţional şi, cu toate acestea, este încă victima discriminării.

Dle Preşedinte, i-aţi încurajat pe toţi să îşi folosească limba maternă. Sunt încântat că în acest Parlament, ca maghiar, pot să am drepturi egale, dar în Slovacia aş fi pedepsit pentru folosirea limbii mele materne. Dle Preşedinte, aţi sugerat că acţionaţi în calitate de mediator. Vă mulţumim sincer pentru această ofertă. Totuşi, se poate obţine un rezultat real prin această acţiune numai dacă minoritatea ungară poate să îşi folosească liber limba maternă în ţara de origine. Vă doresc mult succes şi în această chestiune.

  Zuzana Roithová (PPE). -(CS) Dle Preşedinte, sunt încântată că dumneavoastră, ca cetăţean cu înaltă ţinută morală şi silezian de nădejde, aţi preluat ştafeta din mâinile dlui Hans-Gert Pöttering şi, la fel ca domnia sa, aţi pus accentul pe potenţialul Uniunii Europene unite în ceea ce priveşte valori precum drepturile omului şi solidaritatea dintre naţiuni. Această perioadă de alegeri, aflată în umbra crizei economice, va pune la încercare această solidaritate. Nu îmi fac griji pentru aceasta din perspectiva votului de aici, dar ştim că cetăţenii şi politicienii regionali examinează cu atenţie, din ce în ce frecvent, felul în care votăm, sub sloganul „generozitatea începe de acasă”. Prin urmare aş dori să vă invit, dle Preşedinte, ca atunci când veţi raporta în legătură cu activitatea noastră de aici, din Parlamentul European, să acordaţi o atenţie mai mare decât până acum îmbunătăţirilor situaţiei europenilor în termeni globali.

  Charles Tannock (ECR). - Dle Preşedinte, l-am admirat mereu pe dl Barroso, în calitate de preşedinte al Comisiei, acesta fiind un atlanticist şi adept al economiei de piaţă libere, pe care partidul meu îl sprijină şi stimează. De asemenea, sunt un prieten apropiat al Portugaliei, aşa că sunt foarte fericit să îl sprijin pe José Manuel.

Totuşi, sunt îngrijorat de ceea ce am citit ieri în Daily Telegraph şi anume că a convenit cu grupul ALDE asupra introducerii în Comisia sa a unui nou Comisar pentru drepturile omului, puternic şi inoportun, acesta urmând să încadreze chestiunile externe şi interne privind drepturile omului. Acest lucru pare să fie contrar hotărârii conduse de centrul dreapta din acest Parlament, de respingere a noii Comisii comune pentru drepturile omului şi este redundant cu activitatea Consiliului Europei şi a Comisarului pentru drepturile omului din cadrul acestuia din urmă. Este posibil, vă rog, ca preşedintele Barroso să clarifice politicile şi intenţiile domniei sale aici?

  Preşedintele. - Cred că această întrebare trebuia să fi fost adresată într-un alt moment astăzi, şi anume când vom dezbate declaraţia dlui Barroso şi nu acum.

  Csaba Sógor (PPE). - (HU) Dle Preşedinte Buzek, aţi vorbit despre litigiul dintre Slovacia şi Ungaria. Nu este un litigiu între Slovacia şi Ungaria. Este, de fapt, un litigiu între Slovacia şi Uniunea Europeană, deoarece implică o ţară care nu ţine cont de valorile europene fundamentale. Misiunea dumneavoastră este sprijinirea ajungerii la un acord nu între Slovacia şi Ungaria, ci între Parlamentul Uniunii Europene şi Slovacia, pentru că această ţară a încălcat documentele şi acordurile pe care le-a semnat şi ratificat.

În al doilea rând, trebuie abordată chestiunea Sileziei. Sunt încântat că aţi menţionat acest aspect. Sunt atât de multe teritorii ca acesta în Uniunea Europeană, care au aparţinut mai multor ţări diferite în ultimul secol. Noi, maghiarii, am fost împărţiţi între 10 ţări după Primul război mondial, dintre care şapte sunt acum state membre ale UE. Suntem foarte recunoscători că putem acum fi împreună fără să recurgem la arme şi la schimbarea frontierelor. În ultimul secol, cinci limbi oficiale au fost învăţate în regiunea Carpaţilor inferiori. De ce menţionez acest lucru? Pentru că şi în ţara mea, unde trăiesc în Ţinutul Secuiesc, în Transilvania, guvernul actual al României este încă jenat de limba şi simbolurile noastre materne.

Totuşi, problema legată de valorile drepturilor omului în Europa nu se limitează numai la blocul est-european; aceasta afectează şi vestul. Din această cauză îndemnăm Europa să nu aibă doar un comisar pentru minorităţi, ci şi o lege cadru pentru minorităţi, care să aibă caracter obligatoriu pentru fiecare ţară europeană.

  Diane Dodds (NI). - Dle Preşedinte, vă mulţumesc pentru discursul dumneavoastră. Cred, totuşi, că drumurile noastre sunt mult diferite. Stau aici în faţa dumneavoastră ca o persoană care crede într-o Europă a naţiunilor care cooperează între ele, nu o Europă încadrată de modelul federalist al Tratatului de la Lisabona.

La 2 octombrie, electoratul irlandez va fi chemat - a doua oară - să voteze Tratatul de la Lisabona, un tratat încropit pentru a eluda respingerea Constituţiei Europene de către populaţie. Îmi exprim aprecierea faţă de electoratul Republicii Irlanda pentru că a dat dovadă de înţelepciune la primul referendum, înţelepciune pe care cred că o vor arăta încă o dată la al doilea referendum. Îi îndemn să rămână fermi în hotărârea lor de a respinge tratatul. Promisiunile şi ameninţările ulterioare nu au făcut nimic pentru a modifica principiile tratatului. Acesta reprezintă în continuare un drum greşit pentru Europa şi naţiunile Europei.

Totuşi, cred că trebuie acordată această posibilitate de a alege şi poporului meu, poporul britanic. Guvernul laburist le-a promis un referendum şi ar trebui să îşi îndeplinească această promisiune. Dacă nu, posibilii lor succesori, Conservatorii, ar trebui să facă acelaşi lucru.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). - (HU) Dle Preşedinte, ca maghiar şi prieten al Poloniei, precum şi ca est-european şi cetăţean al unui noul stat membru, sunt încântat şi mulţumit de activitatea dumneavoastră ca preşedinte pentru că aceasta poate contribui la emanciparea completă a celor 12 noi state membre. Până acum, am fost doar egali, dar ne-am dori să fim şi mai egali.

Aţi făcut o promisiune istorică, dle Preşedinte, pentru că sunteţi pregătit să abordaţi o chestiune atât de delicată cum este Silezia, care nu a mai fost abordată înainte. Cu alte cuvinte, vă asumaţi un rol de mediator în abordarea problemelor legate de minorităţile naţionale. Minorităţile reprezintă 15% din populaţia Europei, 6,5% din acestea fiind minorităţi migrante sau imigrante, în primul rând în Europa de vest, iar 8,5% minorităţi istorice.

Faptul că doriţi să mediaţi conflictul dintre Ungaria şi Slovacia şi dintre majoritatea slovacă şi comunitatea etnică maghiară din Slovacia este un act istoric. Sper că acest exemplu va fi urmat şi de către Comisie. Nu putem ascunde problemele minorităţilor din Europa sub covor. Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc mult succes.

  Antonello Antinoro (PPE). - (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, am dorit să îmi exprim, dle Buzek, mândria de a face parte dintr-o instituţie atât de importantă precum Parlamentul European, pe care îl prezidaţi. Sacrificiile pe care le-aţi făcut pentru ţara dumneavoastră în urmă cu 20 de ani şi care astăzi permit celor 12 ţări menţionate anterior să fie reprezentate în plen consolidează Europa.

Totuşi, doresc să îmi exprim îngrijorarea faţă de programul pe care l-aţi definit în timpul intervenţiei dumneavoastră, care ar trebui să consolideze Parlamentul, ceea ce sper că va face. Sper că ceea ce aţi anunţat îşi va arăta roadele.

Sper că următorul preşedinte al Comisiei Europene, care sunt sigur că va fi dl Barroso, vă va asculta datorită cuvintelor puternice pe care le-aţi folosit, pentru a garanta că Parlamentul îndeplineşte nevoile a peste 550 de milioane de cetăţeni europeni care ne-au votat, care ne-au ales şi care doresc şi solicită ca Parlamentul şi fiecare dintre noi să ofere răspunsurile pe care, probabil, Europa a încercat să le dea, dar nu a reuşit pe deplin.

Cu privire la acest aspect al activităţii dumneavoastră sper şi sunt convins că prin dumneavoastră vom reuşi să atingem acea siguranţă la care dumneavoastră aţi făcut referire.

  Miloslav Ransdorf (GUE/NGL). - (CS) John Stuart Mill a declarat că parlamentul trebuie să fie o oglindă a existenţei naţionale. Este o realizare semnificativă şi, după părerea mea, este importantă pentru următorul nostru mandat, mai ales pentru că Europa este o chestiune prea importantă pentru a fi încredinţată numai deciziilor aşa-ziselor elite politice.

  Michael Theurer (ALDE). - (DE) Dle Preşedinte, doresc să vă felicit călduros pentru discursul dumneavoastră. Procesul de eliminare a divizării Europei a rezultat, pe de o parte, din dorinţa de libertate a ţărilor din centrul şi estul Europei şi, pe de altă parte, desigur, din atractivitatea Europei ca model economic.

Cred că avem prea puţină încredere, prea puţină încredere în viitor. Dacă nu putem realiza aceasta în Europa, atunci cine poate? Trebuie să explicăm cu mai multă convingere că putem lucra la rezolvarea problemelor noastre cu încredere. Avem mult potenţial şi există încă oportunităţi de dezvoltare în toată lumea. Atâta vreme cât există încă oameni în lume care au nevoie de bunuri şi servicii, vor exista încă oportunităţi de creştere. Putem să ne asigurăm că în Europa, noi şi toţi cei implicaţi vom lua parte la beneficii.

Aş dori să vă încurajez pe toţi să aveţi mai multă încredere în Europa ca model reuşit şi aş dori să vă solicit să transmiteţi această părere în discursurile dumneavoastră.

  Krisztina Morvai (NI). - (HU)Ungaria a comemorat revoluţia şi lupta pentru libertate din 1956 la 23 octombrie 2006. În acea zi, un număr mare de forţe ale poliţiei, orchestrate de guvern, au atacat demonstranţi paşnici, pietoni şi chiar numeroase grupuri de turişti străini din restaurante, în timp ce serveau masa.

Teroarea absolută a domnit în ţară. Multe sute de oameni au fost răniţi grav, inclusiv 14 oameni care au fost împuşcaţi în ochi, mulţi dintre ei pierzându-şi vederea. Multe sute de oameni au fost arestaţi şi li s-au întocmit false procese penale. Acest lucru s-a terminat doar recent când toţi au fost eliberaţi, aproape fără excepţie.

Premierul a lăudat poliţia pentru intervenţia de excepţie. Astăzi, dle Preşedinte, o avem în acest Parlament European pe Kiga Göncz, vicepreşedintă a Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, fostă membră a guvernului care a aprobat uzul de arme. Aş dori o părere de la dumneavoastră în legătură cu acest subiect, dle Preşedinte. De asemenea, aş dori să vă solicit, în numele Ungariei, să fiţi devotat spiritului solidarităţii, să luptaţi pentru drepturile omului în Uniunea Europeană şi să luptaţi pentru a pune capăt crizei drepturilor omului care continuă în Ungaria din toamna anului 2006. De asemenea, invit persoana din acest Parlament care aminteşte oamenilor de această situaţie şi dezonorează plenul să demisioneze din postul său de vicepreşedintă a Comisiei LIBE.

  László Tőkés (PPE). - (HU) Ca maghiar ca trăieşte în România, aş dori să îl felicit pe Preşedintele Jerzy Buzek, în spiritul solidarităţii, un succesor de seamă al fostului nostru preşedinte, Hans-Gert Pöttering. În spiritul solidarităţii, permiteţi-ne să vă reamintim că refugiaţii polonezi au fost bine primiţi de Ungaria în urmă cu 70 de ani.

În spiritul solidarităţii, doresc să exprim satisfacţia noastră pentru faptul că una dintre figurile cheie ale Sindicatului Solidarităţii a fost numită să conducă Parlamentul. Să ne amintim, de asemenea, de Papa Ioan Paul al-II-lea şi de aspectul credinţei. Sindicatul Solidaritatea şi Revoluţia Ungară din 1956 au însemnat libertate, în timp ce evenimentele de la Timişoara, alături de personalitatea şi spiritualitatea Papei Ioan Paul reprezintă puterea credinţei. De asemenea, ne aşteptăm ca prin aderarea lor, poporul polonez şi estul Europei îşi vor aduce aceeaşi contribuţie şi mai multă credinţă. Iată de ce aştept cu încredere preşedinţia dlui Buzek.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D). - (PL) Dle Preşedinte, aş dori de asemenea să vă felicit sincer, nu numai pentru alegerea dumneavoastră, dar şi pentru discursul de astăzi, pentru că aţi demonstrat că avem o Europă şi că nu există ţări vechi şi ţări noi. Europa rămâne diversă, iar ceea ce aţi promis, că Parlamentul European va reflecta această diversitate în activitatea sa, este o valoare imensă.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă că Europa este uniformă. Desigur, există multe diferenţe, pe care trebuie să le abordăm în Parlamentul European. Cetăţenii Uniunii Europene primesc de cele mai multe ori remuneraţie total diferită pentru aceeaşi activitate. Cetăţenii Uniunii Europene de astăzi, în număr care este mereu prea mare, nu au de lucru şi aceasta este o altă chestiune pe care trebuie să o abordăm. Este prea multă diversitate şi inegalitate în ceea ce priveşte accesul la beneficii legate de educaţie, cultură şi serviciile de sănătate. Este o provocare imensă, pe care Parlamentul European, sub conducerea dumneavoastră, trebuie să o soluţioneze.

Aş dori să aflu ce credeţi că se poate face, în contextul celor spuse în legătură cu politica energetică comună, cu un proiect care în prezent este mai mult german şi rusesc decât european? Mă refer la conducta de gaze, deoarece am discutat despre politica energetică. De asemenea, există întrebarea referitoare la extinderea Uniunii Europene - ce facem cu Ucraina? Ce calendar vom fixa pentru aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană?

  Jerzy Buzek, Preşedintele. - (PL) Aş dori, în primul rând, să mulţumesc tuturor celor care au luat cuvântul pentru sprijinul lor extraordinar. Înţeleg că putem să avem păreri diferite, în unele cazuri precise. Este foarte bine, pentru că acest lucru aduce mereu elemente noi. Numai schimbul de păreri, numai diferenţa de puncte de vedere şi dezbaterea ne pot oferi răspunsuri la cele mai dificile întrebări. Totuşi, sprijinul imens exprimat în plen în timpul discursurilor mă obligă în plus, pentru că înţeleg că suntem în faţa unor mari provocări şi trebuie să le depăşim pe toate. Mi-aţi acordat o misiune, o misiune excepţională şi puternică şi într-un moment special. Aş dori să subliniez că îmi dau seama de acest lucru şi sunt conştient de responsabilităţile mele legate de activitatea din următorii doi ani şi jumătate, nu numai din Parlamentul European, dar şi din întreaga Uniune Europeană şi, de asemenea, pentru impresia pe care cetăţenii noştri o au despre activitatea noastră, aspect care este extrem de important.

Aş dori să mulţumesc călduros dlui Joseph Daul, preşedintele Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat). Apreciez foarte mult accentul care se pune pe faptul că este vorba de Europa noastră. Mă consider a fi unul dintre cei care au venit aici din Europa centrală şi de est, dar astăzi Europa noastră comună are nevoie de acţiune concertată. Nu uit de unde am venit, dar timpul trece foarte repede. Integrarea ne cere să simţim o responsabilitate reciprocă, iar această responsabilitate să fie purtată şi de către noile state membre - cele pe care le numim „noi”, deşi, aşa cum am spus, nu există state „noi” şi state „vechi”.

Dl Schulz a subliniat că acesta este un program pe doi ani şi jumătate. Poate că aşa este. Nevoia de continuitate este lucrul pe care realmente l-am avut în vedere. De fapt, vorbeam despre cum ar trebui să fie Europa peste cinci sau zece ani şi în ce direcţie ar trebui să ne îndreptăm. În doi ani şi jumătate noul Preşedinte va adăuga noi priorităţi sau le va schimba puţin pe cele actuale, dar haideţi să avem mereu o perspectivă mai largă, poate chiar pe zece sau cincisprezece ani, astfel încât să putem anticipa evenimentele care ne-ar putea lua prin surprindere. Desigur, sunt de acord că cea mai bună extindere este cea care rezultă din integrarea noastră internă.

Dl Verhofstadt a pus accentul pe însemnătatea vocii cetăţenilor. Şi eu sunt de aceeaşi părere. Vocea cetăţenilor este extrem de importantă aici. Parlamentul reprezintă cetăţenii, de aici răspunderea noastră majoră. De asemenea, a subliniat faptul că trebuie să reacţionăm la criză împreună, inclusiv în afacerile economice, şi să luăm decizii împreună, ceea ce este exact opusul protecţionismului, aspect pe care am pus accentul şi în discursul meu.

Dna Harms a vorbit despre relaţiile cu parlamentele naţionale. Noi elaborăm peste 50% din legislaţia europeană, care este ulterior aprobată de parlamentele naţionale, deci este foarte important să avem relaţii bune cu parlamentele din ţările noastre. De ce? - pentru că avem nevoie de o relaţie mai apropiată cu cetăţenii. Nu există nicio îndoială că acele parlamente, parlamentele noastre naţionale, au un contact mult mai apropiat cu cetăţenii. Acestea apar la televiziune în fiecare zi, ceea ce nu este întotdeauna valabil pentru Parlamentul nostru. Să permitem cetăţenilor să fie informaţi despre importanţa acţiunilor întreprinse aici în Parlamentul European şi în Comisia Europeană şi Consiliul European. Să le permitem să afle că Parlamentul este responsabil pentru peste jumătate din deciziile privind ţările noastre. Datorită faptului că, de acum înainte, vom fi foarte apropiaţi de parlamentele naţionale, ne va fi mai uşor să comunicăm acest lucru.

Criza, desigur, evidenţiază o imensă lipsă de încredere. Despre aceasta a fost cu adevărat vorba. Dna Harms şi eu avem aceeaşi părere legată de chestiunea climatului. Am fost amândoi în Bali, în Poznań şi vom fi amândoi în Copenhaga. Vom ajunge la un acord.

Dl Kamiński a subliniat faptul că avem păreri diferite legate de viitorul Europei. Sunt de acord cu acest lucru şi trebuie într-adevăr să ne ascultăm unul pe altul. Dacă reprezentaţi ceea ce în momentul de faţă sunt grupuri destul de mari de cetăţeni, care au o părere un pic diferită despre viitorul Europei, aceasta ne avertizează cu privire la ceva, ne informează despre ceva şi noi sau eu, care credem într-un viitor european şi în integrarea europeană, aflăm mult mai multe despre europeni pentru că ridicaţi diferite tipuri de obiecţii. În ceea ce priveşte această chestiune, puteţi fi sigur că dezbaterea va fi minuţioasă.

Dna Svensson a discutat despre transparenţa Parlamentului, despre faptul că trebuie să ştim ce decizii luăm şi că alegătorii noştri trebuie, de asemenea, să ştie. Sunt de acord în totalitate. Nu am niciun dubiu că problema justiţiei sociale este importantă. Eu însumi provin dintr-un sindicat în care am activat foarte mulţi ani şi care era un sindicat obişnuit. Totuşi, ştim foarte bine că pentru a dispune de mijloacele adecvate pentru a-i ajuta pe cei mai săraci, trebuie să avem o economie sănătoasă şi că trebuie să încercăm mereu să găsim un echilibru între aceste două realităţi.

Dl Speroni a vorbit despre cooperarea oportună şi valoroasă cu Comisia Europeană şi Consiliul European. Vă rog să nu uitaţi că importanţa Parlamentului creşte. Tratatul de la Lisabona ne asigură puteri considerabil mai mari decât avem în prezent. Acesta este un lucru bun, deoarece, de fapt, suntem reprezentanţi aleşi direct de către cetăţenii UE.

Dl Gollnisch nu are nicio îndoială legată de sinceritatea intenţiilor mele, dar se întreabă dacă sunt realiste. Aş dori să spun că în urmă cu 30 sau 40 de ani, era total nerealist să credem că eu voi putea sta vreodată în faţa unei adunări atât de importante şi răspunde la întrebările dumneavoastră. Era atât de lipsit de realism, încât nici nu îndrăzneam să visez la aşa ceva. Aşadar putem observa că dacă acţionăm într-un anumit sens cu credinţă şi convingere profundă, atunci aceste lucruri imposibile devin posibile. Haideţi să ne străduim să facem ca imposibilul să devină posibil.

(Aplauze)

Dnă Malmström - da, colaborăm cu preşedinţia suedeză. Am fost deja în Suedia. Am discutat despre schimbările climatice, despre clima din Europa în general, despre criză şi despre şomaj. De asemenea, există un program foarte important - programul de la Stockholm. Să nu uităm acest lucru. Parlamentul are multe de realizat în programul de la Stockholm, inclusiv în domeniul crimei organizate şi nu doar din cadrul Uniunii Europene.

Nu există nicio îndoială în legătură cu faptul că vom colabora cu dl Barroso. Îmi place foarte mult oferta sa. Dl Silvestris a vorbit despre istoria scurtă a eliberării Europei şi împărtăşesc pe deplin opinia sa.

Dl Siwiec a menţionat Ucraina. De fapt, în ceea ce mă priveşte, este o problemă clară, pentru că am făcut parte din delegaţia Uniunii Europene în Ucraina. Am fost în Ucraina de trei ori, după cum vă amintiţi, şi nu am dorit să abordez acest subiect. Vă rog să vă amintiţi că, pentru europeni, fiecare aspect al cooperării europene este important: cea din regiunea mediteraneană, cea cu America Latină şi Statele Unite, însă cei mai importanţi sunt vecinii noştri. Vecinii noştri sunt în jurul Mării Mediterane şi în Europa de est. Acestea sunt zonele principale, Europa de est şi de sud, dar haideţi să nu discutăm despre care dintre ele este mai importantă. Alegerile se apropie în Ucraina deci, pentru următoarele şase luni, Ucraina va fi cu siguranţă cel mai important subiect. Totuşi, haideţi să nu discutăm în contradictoriu în această privinţă. Este foarte important să menţinem un echilibru. Susţin în totalitate opinia dumneavoastră cu privire la această chestiune.

Dna Lichtenberger a vorbit despre rolul Parlamentului în elaborarea legislaţiei. Sunt de acord, sunt de acord că trebuie să elaborăm legislaţia în mod transparent, că trebuie să avem propria opinie, dar acest lucru este deja declarat de facto prin Tratatul de la Lisabona. Dacă Tratatul de la Lisabona intră în vigoare, aceasta se va întâmpla în mod automat.

Dl Balczó întreabă dacă o Europă unită există cu adevărat, în măsura în care am declarat în discursul meu. Da, desigur, există şi este unită, dar este încă în proces de rezolvare, în parteneriat, a problemelor din agricultură. Am afirmat cu tărie că UE are fonduri pentru promovarea coeziunii. Din moment ce ne-am unit, haideţi să nu ne divizăm în alt sens, ca rezultat al lipsei de reciprocitate în ceea ce priveşte oportunităţile de dezvoltare ale cetăţenilor. Ne vom strădui să realizăm acest lucru. Unele ţări din Uniunea Europeană sunt membre de 20 sau 30 de ani şi fac încă parte din aceste programe şi avem cu toţii aceleaşi drepturi. Este cu adevărat o Europă unită în care avem standarde de viaţă diferite. Vom fi la acelaşi nivel, aceasta este speranţa noastră şi este o oportunitate pentru noi, dar haideţi să discutăm acum despre o Comunitate, precum şi despre responsabilitatea noastră. Am dorit să pun accentul pe acest aspect.

Dna Roithová a vorbit despre responsabilitatea comună în privinţa crizei şi sunt de acord pe deplin cu aceasta. În plus, trăim atât de aproape unii de alţii, încât deja nu există aproape nicio barieră în calea înţelegerii celuilalt. Acest lucru este extrem de important pentru noi. Dl Tannock a menţionat un comisar pentru drepturile omului. Desigur, este o chestiune de hotărât de către preşedintele Comisiei şi de către Comisie. Cu toate acestea, sunt sigur că noi şi dl Tannock ne vom întâlni în Ucraina peste câteva luni, când au loc alegerile prezidenţiale.

Dl Sógor a vorbit despre discuţiile europene bilaterale, prin urmare aş dori să spun că, într-adevăr, rezolvarea problemelor minorităţilor în mod bilateral este cea mai bună soluţie. Totuşi, este mai bine să deschidem frontierele, decât să le mutăm. În Europa, am învăţat să nu discutăm despre frontiere şi în partea noastră de Europă nu avem această problemă. Avem pur şi simplu graniţe deschise şi acesta este scopul nostru - este realizarea noastră cea mai mare.

Dna Dodds a spus că Uniunea Europeană ar trebui să fie o Europă a naţiunilor care cooperează şi nu o uniune federală. Aţi vorbit foarte înţelept. Vorbim, într-adevăr, despre cooperarea dintre naţiuni. Vorbim despre nevoia de păstrare a identităţii, dar şi despre nevoia de deschidere şi cooperare reciprocă. Sunt de acord cu ideile dumneavoastră, iar Uniunea Europeană, în configuraţia sa prezentă, precum şi în configuraţia prevăzută de Tratatul de la Lisabona, procedează exact aşa cum sugeraţi.

Dl Tabajdi a vorbit despre regiuni şi despre regiunea mea, Silezia, şi a spus că este într-un anumit sens un fel de mediator. Sunt de acord. În calitate de regiuni transfrontaliere, acestea oferă şansa unei mai bune înţelegeri reciproce. Dl Antinoro a vorbit apoi despre realizările din ţara mea. Vă mulţumesc pentru observaţiile dumneavoastră. Voi insufla forţă Parlamentului European? Desigur că am energia de a face acest lucru, dar este categoric nevoie de energia a celor peste 700 de colegi deputaţi. Contez pe acest lucru în totalitate şi înţeleg că noi toţi suntem „energici”.

Dl Ransdorf reprezintă cetăţenii şi viaţa naţiunii. Sunt de acord şi este motivul pentru care responsabilitatea şi competenţele Parlamentului European cresc. Haideţi să permitem parlamentelor naţionale să aibă o influenţă puternică asupra celor ce se întâmplă în Europa. Dl Theurer a vorbit despre căutarea libertăţii pe de o parte şi, pe de altă parte, despre atractivitate. Da, aici era atractiv, dar acolo luptam pentru libertate. Este adevărat. Vă rog să reţineţi că am aplanat situaţia din Balcani şi în prezent este pace în Balcani. Slavă Domnului! Ţările din acea regiune aşteaptă să se alăture Uniunii Europene şi aceasta este marea atractivitate a UE.

Dna Morvai şi-a amintit de unele evenimente dramatice. Dacă doriţi să-mi oferiţi anumite informaţii legate de acestea, vă rog să mă informaţi în scris. Mă pot şi întâlni cu dumneavoastră pentru a discuta acest lucru, pentru a înţelege această chestiune. Dl Tőkés a vorbit despre 1956 şi Ungaria. Noi toţi ţinem foarte mult la acele evenimente şi la credinţa noastră profundă în UE. Da, şi eu cred cu tărie în puterea Uniunii Europene.

Dl Olejniczak, totuşi, a adresat o serie de întrebări despre inegalităţile din Europa. Trebuie categoric să discutăm despre unitate, dar pe de altă parte, toate fondurile despre care am vorbit sunt încă operaţionale, ca şi toate măsurile menite să ne ofere oportunitatea de a elimina inegalităţile. Acestea rămân în vigoare; nu s-a schimbat nimic în acest domeniu. Situaţia în sine rămâne la fel de deschisă şi clară ca întotdeauna şi este un lucru foarte bun că avem cu adevărat o Europă unită. În ceea ce priveşte un răspuns referitor la aprovizionarea cu petrol, gaz şi resurse energetice în general, trebuie să vorbim despre o politică energetică comună. În acest fel, nu vor apărea tensiuni inutile între noi. Acestea ridică între noi bariere inutile pe care, la urma urmelor, le-am demontat timp de decenii şi aşa trebuie să facem şi pe viitor. Iată de ce propun în mod categoric o politică energetică comună.

Desigur, pentru a putea adera la Uniunea Europeană, există criterii care trebuie îndeplinite. S-a spus şi că, pentru ca alte state să adere la UE este necesar ca noi, cei care facem parte din UE, să fim bine integraţi, pentru că atunci primirea noilor state membre va fi eficientă. Avem nevoie de timp pentru integrare, dar o ţară precum Croaţia este, într-o mare măsură, pregătită pentru integrare. Înţeleg, referitor la Croaţia, că este foarte posibil să adere la UE destul de rapid, deşi a întâmpinat anumite probleme. Acelaşi lucru se aplică Islandei, dar calendarele pentru alte ţări, care nu sunt atât de bine pregătite, sunt foarte dificil de stabilit. Vă rog să vă amintiţi că ţările din centrul şi estul Europei care sunt acum în UE au început pregătirile pentru integrare din 1991/1992, deci a durat 12 ani. Ne-am pregătit pentru integrare timp de 12 ani şi de fapt am avut condiţii mai bune decât au aceste ţări în prezent, deoarece atunci situaţia mondială era mai bună - nu eram în criză şi mulţi alţi factori s-au combinat pentru a ne oferi un context mai bun. Va dura mult timp şi nu m-aş aventura să ofer calendare, dar să nu pierdem din vedere că extinderea este o politică bună a Uniunii Europene, deşi este una pe termen lung.

Aş dori încă o dată să vă mulţumesc pentru această dezbatere. Am notat cu atenţie toate comentariile şi acestea vor deveni acum o bază a reflecţiei asupra anumitor modificări. În plus, ne vom întâlni în mod regulat. Voi sta aici, unde sunt acum, deoarece doresc să fiu cât mai aproape posibil de dumneavoastră toţi.

(Aplauze)

  Preşedintele. - Vă mulţumesc, dle Buzek, în special pentru rigurozitatea cu care aţi răspuns la toate discursurile, fără excepţie.

Dezbaterea este închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. - (PL) Vă felicit pentru alegerea dumneavoastră în funcţia de Preşedinte al Parlamentului European. Împreună cu toţi compatrioţii noştri sunt mândră că, pentru prima dată în istorie, un polonez a fost numit în această funcţie de onoare. Pentru noi este o confirmare a rolului şi poziţiei noastre în Europa.

În acelaşi timp, Polonia este una dintre puţinele ţări care nu au încheiat încă procedura de ratificare a Tratatului de la Lisabona, un tratat care ar face mai eficientă integrarea europeană. Cred că este paradoxal. Vă reamintesc că parlamentul polonez a aprobat ratificarea Tratatului de la Lisabona în luna aprilie a acestui an, dar documentele de ratificare trebuie încă să fie semnate de către preşedinte.

Cred că aţi putea aduce o contribuţie valoroasă la dezbaterea publică din Polonia şi ajuta la intensificarea sprijinului din partea societăţii pentru tratat, ceea ce ar putea grăbi finalizarea procedurii de ratificare. De asemenea, doresc să vă mulţumesc pentru implicarea dumneavoastră personală în această chestiune în Irlanda. Sper din tot sufletul că poporul irlandez va vota „da” la data de 2 octombrie şi că formalităţile necesare vor fi apoi finalizate de Republica Cehă şi Polonia.

Sprijinirea încheierii „epopeii ratificării Tratatului de la Lisabona” este unul dintre cele mai importante obiective ale acestui Parlament şi sper că va fi şi unul dintre succesele sale.

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. - (PL) Acesta este un moment important în istoria integrării europene. Vă mulţumesc pentru programul pe care l-aţi prezentat. Sper că veţi reuşi să duceţi la bun sfârşit acest program ambiţios. Vă urez succes în călăuzirea activităţii Parlamentului European în conformitate cu valori care sunt importante pentru toţi europenii.

La fel ca mişcarea poloneză Solidaritatea, care a putut să schimbe faţa Poloniei şi a altor ţări din centrul Europei, solidaritatea europeană ne va permite să răspundem provocărilor cu care suntem confruntaţi în prezent. Acest lucru va fi posibil în anumite condiţii, şi anume ca solidaritatea noastră să fie solidă, reală şi hotărâtă să aducă schimbări. Exact ca în Polonia, unde totalitarismul nu a căzut datorită cuvintelor, ci datorită faptelor, la fel solidaritatea europeană va fi eficientă dacă va fi transpusă în acţiuni concrete. Cred că acest lucru se va întâmpla cu adevărat.

Această viziune asupra viitorului Europei este atrăgătoare pentru foarte mulţi europeni. Contez pe Parlamentul European, sub conducerea dumneavoastră, domnule Preşedinte, să joace un rol pozitiv şi activ în transpunerea în realitate a acestei viziuni. Vă mulţumesc foarte mult.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 13.25 şi reluată la ora 15.00)

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte