Stenograma dezbaterilor

Marţi, 15 septembrie 2009 - Strasbourg

12. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)

  Preşedintele. − Următorul punct este timpul alocat întrebărilor (B7-0203/2009).

Următoarele întrebări sunt adresate Comisiei.

Partea întâi

Întrebarea nr. 20 adresată de Ilda Figueiredo (H-0277/09)

Subiect: Protejarea industriilor din sectorul textilelor şi confecţiilor în contextul comerţului internaţional

Situaţia gravă care se înregistrează în sectorul textilelor şi confecţiilor în unele ţări ale Uniunii Europene, cum ar fi Portugalia, necesită o strategie coerentă şi concertată a politicilor publice care susţin investiţiile în inovare, diversificare, formare profesională şi reconversie.

Dar aceste măsuri presupun, de asemenea, ca, în contextul comerţului internaţional, să se adopte măsurile necesare pentru protejarea industriilor din ţările Uniunii Europene, mai ales a sectoarelor mai sensibile cum ar fi cel al textilelor şi confecţiilor.

Ce măsuri ia Comisia pentru a proteja sectorul textilelor şi confecţiilor din ţările Uniunii Europene având în vedere noile acorduri de liber schimb cu ţările terţe, mai ales cu cele din Asia, cum ar fi Coreea de Sud?

Ce măsuri ia Comisia în vederea reglementării necesare în cel mai scurt timp a schimburilor comerciale pe plan mondial, fără a se limita la reglementarea pieţei financiare?

  Catherine Ashton, membră a Comisiei. − Urmărim foarte îndeaproape efectele crizei financiare asupra sectoarelor noastre industriale, inclusiv, desigur, asupra sectorului produselor textile şi al confecţiilor, o industrie importantă şi puternică în cadrul Uniunii Europene.

Ca reacţie la această criză, am înfiinţat planul european de redresare economică, la care se adaugă Fondul european de ajustare la globalizare şi Cadrul comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat. Sfera de aplicare a acestor măsuri a cuprins şi sectorul produselor textile şi al confecţiilor: de exemplu, ajutorul financiar al fondului de globalizare a fost utilizat pentru a reintegra lucrătorii disponibilizaţi în principal în întreprinderile mici şi mijlocii din acest sector din Italia, Malta, Spania, Portugalia, Lituania şi Belgia.

Sectorul produselor textile şi al confecţiilor a avut parte de un comerţ gestionat decenii la rând. La începutul anului 2009, comerţul din cadrul acestui sector a fost complet liberalizat. Sectorul a făcut faţă provocării liberalizării şi a iniţiat un proces de restructurare şi modernizare, ceea ce nu a fost uşor.

Sectorul a redus producţia de masă şi s-a concentrat pe produsele cu o valoare adăugată şi un conţinut tehnologic sporit. În prezent, produsele textile europene sunt cunoscute în lume pentru inovaţia şi performanţele lor tehnice. Sectorul a avut o evoluţie favorabilă, menţinând exporturile la cote importante la nivel mondial. Chestiunile privind accesul pe piaţă reprezintă, aşadar, o prioritate şi mă bucur că această industrie a adoptat noua noastră strategie privind accesul pe piaţă, înregistrând rezultate pozitive.

În cadrul negocierilor noastre comerciale, cum ar fi acordul de liber schimb cu Coreea de Sud sau tratativele comerciale multilaterale, luăm, desigur, în considerare aspectele sensibile ale diferitelor sectoare industriale, inclusiv sectorul produselor textile, iar ţinta noastră este obţinerea unor acorduri echilibrate.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Chiar ieri discutam aici despre problema acordului de liber schimb cu Coreea de Sud, iar dna comisar ştie că are nevoie de organizaţiile de afaceri. Aş dori să îi comunic că eu însămi m-am întâlnit cu diferitele organizaţii de afaceri din Portugalia, iar acestea mi-au transmis că sunt foarte îngrijorate din cauza clauzelor acestui acord de liber schimb cu Coreea de Sud. Există, de asemenea, îngrijorări semnificative la nivel european.

Sindicatele au şi ele preocupările lor şi oricine cunoaşte ţările din sudul Europei, cum ar fi Portugalia şi Spania, şi zonele în care aceste sectoare industriale sunt predominante, este perfect conştient de amploarea pe care a căpătat-o şomajul. În unele municipii, dnă comisar, acesta a depăşit nivelul de 20%, în special în nordul Portugaliei. Există municipii cu fabrici textile în care şomajul se situează la peste 20%! Ne temem de faptul că această situaţie s-ar putea înrăutăţi într-o ţară în care nivelul sărăciei este deja considerabil. Prin urmare, vă întreb ce se va face în mod concret...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  David Martin (S&D). – Este de apreciat faptul că dna Figueiredo se arată atât de preocupată de impactul social al închiderii fabricilor textile şi de pagubele suferite de această industrie. Însă este dna comisar de acord că Acordul de liber schimb cu Coreea de Sud prezintă la fel de multe şanse câte pericole pentru producătorii din industria europeană a produselor textile şi că, mai mult, acesta asigură accesul produselor noastre textile de calitate pe piaţa coreeană?

  Catherine Ashton, membră a Comisiei. − Înţeleg foarte bine sentimentul puternic pe care îl aveţi. Aceasta este o industrie foarte importantă şi sunt pe deplin de acord cu David Martin, care a studiat în amănunt acordul cu Coreea de Sud.

Fără îndoială că exportăm mult mai multă îmbrăcăminte în Coreea de Sud decât importăm de la ei, aşa că această piaţă oferă şanse reale. Este întru totul adevărat că, atunci când luăm în considerare toate acţiunile noastre din domeniul comerţului, trebuie să fim atenţi la impactul asupra industriilor, iar noi facem exact acest lucru.

Aş fi mai mult decât bucuroasă să continui acest dialog şi să furnizez mai multe informaţii privind abordarea noastră în această chestiune, întrucât sunt complet de acord că trebuie să ne sprijinim industriile în această perioadă de recesiune economică, să fim atenţi la sărăcia şi lipsurile care pot apărea şi să oferim noi oportunităţi comerciale care, de fapt, să contribuie la relansarea acelor economii şi sectoare. Exact acestea sunt lucrurile pe care încercăm să le facem.

Întrebarea nr. 21 adresată de Brian Crowley (H-0281/09)

Subiect: Prioritățile UE pentru Conferința Interguvernamentală privind Schimbările Climatice

Care vor fi prioritățile specifice ale Uniunii Europene în contextul Conferinței Interguvernamentale a ONU privind Schimbările Climatice ce va avea loc la Copenhaga în luna decembrie a anului curent?

  Stavros Dimas, membru al Comisiei. − Aceasta este o întrebare foarte oportună şi aş putea răspunde foarte scurt că priorităţile sunt încheierea unui acord la Copenhaga privind angajamentele de reducere a emisiilor de către ţările dezvoltate, iniţierea unor acţiuni de atenuare adecvate la nivel naţional de către ţările în curs de dezvoltare şi finanţele.

Aş dori totuşi să mai adaug ceva. Ne despart mai puţin de trei luni până la reuniunea de la Copenhaga, iar negocierile privind clima au intrat acum într-o fază decisivă.

Cu 250 de pagini de text de negociere la dispoziţie, negocierile încă nu au avansat îndeajuns pentru a se ajunge la un acord suficient de ambiţios şi detaliat. Cu toate acestea, majoritatea părţilor conştientizează caracterul urgent al chestiunii şi manifestă dorinţa de a se concentra pe punctele de convergenţă. Obiectivul suprem al acordului privind schimbările climatice este menţinerea încălzirii globale sub 2 grade Celsius, obiectiv care a fost susţinut la ultima reuniune la nivel înalt G8 şi la Forumul economiilor majore.

Avem nevoie de obiective comparabile şi mai ambiţioase în ceea ce priveşte reducerea emisiilor pentru grupul ţărilor dezvoltate, care propun astăzi, în ansamblu, o reducere de sub 15% comparativ cu anul 1990. Aceasta este mai mică decât reducerea de 25-40% solicitată de ştiinţă. Salutăm faptul că Japonia îşi va fixa un obiectiv mai strict. UE s-a oferit să adopte un obiectiv de reducere de 30% dacă alte părţi îşi vor lua angajamente similare.

Ţările în curs de dezvoltare ar trebui să adopte acţiuni de atenuare adecvate pentru a-şi reduce emisiile la 15-30% sub nivelul curent până în 2020. UE propune ca ţările în curs de dezvoltare (exceptând ţările cel mai puţin dezvoltate) să conceapă şi să pună în aplicare planuri de creştere bazate pe emisii reduse de dioxid de carbon care să cuprindă propriile acţiuni-cheie de atenuare. Aceste planuri ar constitui apoi baza pentru sprijinul financiar direcţionat şi alte genuri de sprijin.

Finanţarea internaţională corespunzătoare va fi esenţială pentru încheierea unui acord eficient la Copenhaga. Reuşita acordului va depinde de bani. Trebuie să mobilizăm investiţiile private şi să promovăm înfiinţarea unei pieţe internaţionale solide a carbonului, însă va fi nevoie şi de o finanţare publică substanţială. În această privinţă, este demn de menţionat parteneriatul mondial în domeniul tehnologiei, care are ca scop dublarea investiţiilor în tehnologiile cu emisii reduse de carbon. În plus, trebuie să consolidăm sprijinul acordat ţărilor celor mai sărace şi mai vulnerabile în vederea adaptării la efectele dăunătoare crescânde ale modificărilor climatice.

Săptămâna trecută, la 10 septembrie 2009, Comisia a adoptat o comunicare privind creşterea finanţării internaţionale pentru combaterea schimbărilor climatice, având ca scop accelerarea negocierilor la nivel internaţional. Avem în faţă o misiune dificilă şi ne aşteaptă negocieri intense în următoarele luni – însă eşecul nu reprezintă o opţiune.

  Brian Crowley (ALDE). – Dle preşedinte, aş dori să îi mulţumesc dlui comisar Dimas pentru răspunsul său.

Pe scurt, ştim oare care este poziţia reală a Statelor Unite ale Americii, acum că există o nouă administraţie, şi utilizează acestea aceleaşi cifre de reducere pe care le propune UE? În al doilea rând, în ceea ce priveşte Brazilia, Rusia, India şi China, care sunt producătoare uriaşe de emisii de CO2 şi alte tipuri de emisii, ce rol vor juca acestea şi ce presiuni putem exercita noi, cei din Uniunea Europeană, asupra acestora ca să respecte aceleaşi norme pe care le solicităm propriilor noastre state?

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Domnule preşedinte, domnule comisar, întotdeauna când vorbim despre schimbările climatice, vorbim de măsuri de adaptare la schimbările climatice, dar şi de măsuri pentru reducerea cauzelor care conduc la schimbările climatice. Aş dori să vă întreb în contextul conferinţei de la Copenhaga: ce prioritate are creşterea eficienţei energetice şi pentru ţările în curs de dezvoltare, dar şi ce discuţii aveţi privind criza apei potabile şi, bineînţeles, criza alimentară? <BRK>

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Există o evaluare a impactului privind schimbările suferite de competitivitatea europeană care vor rezulta din reducerea cu 20% sau 30% şi în ce fel va afecta acest lucru întreprinderile mici şi mijlocii şi, mai presus de toate, locurile de munca?

  Stavros Dimas, membru al Comisiei. − În ceea ce priveşte Statele Unite, noua administraţie s-a angajat să facă reduceri mult mai ambiţioase decât cele ale administraţiei anterioare. Totuşi, acestea încă nu sunt la fel de ambiţioase precum cele la care s-a angajat Uniunea Europeană şi se situează sub nivelul indicat de ştiinţă pentru menţinerea încălzirii globale sub 2°C, după cum au convenit toţi liderii economiilor majore în iulie 2009 la L'Aquila, inclusiv americanii, chinezii şi liderii celorlalte ţări pe care le-aţi menţionat.

Însă discuţiile din Statele Unite sunt în curs de desfăşurare. Proiectul de lege Markey-Waxman a fost votat în Camera Reprezentanţilor şi urmează acum să fie votat în Senat. Există destul de multe prevederi care necesită clarificări şi rămâne de văzut care va fi rezultatul net la final, întrucât acest proiect de lege ar putea fi mai ambiţios decât pare să fie în prezent.

De exemplu, în cazul în care calculul reducerilor de emisii include reducerile realizate prin investiţiile în „evitarea defrişărilor” – în funcţie de cum este efectuat acest calcul în cadrul obiectivului Statelor Unite referitor la reducerile de emisii sau în ceea ce priveşte finanţele sau orice alt aspect – acest lucru trebuie clarificat pentru a face o comparaţie între obiectivul Statelor Unite, cel al Uniunii Europene şi cel al altor ţări dezvoltate.

De fapt, remarcăm o atitudine favorabilă din partea acestei administraţii; colaborăm îndeaproape cu aceasta şi sperăm ca împreună să obţinem un rezultat pozitiv la Copenhaga, şi anume un acord care să cuprindă elementele pe care le-am descris anterior.

În ceea ce priveşte Brazilia, China, India, Mexic şi celelalte ţări în curs de dezvoltare, desigur că aşteptăm de la acestea o reducere a ratei de creştere a emisiilor de circa 15-30% sub nivelul actual. Repet, acesta este un lucru pe care ştiinţa îl consideră necesar în vederea menţinerii încălzirii globale sub pragul de 2 °C. Reducerile efectuate numai de ţările dezvoltate nu vor fi suficiente.

Unele dintre aceste ţări au luat deja măsuri la nivel naţional care vor duce la reducerea emisiilor, fie prin intermediul unor măsuri de eficienţă energetică, fie cu ajutorul unor investiţii în sursele regenerabile de energie, însă trebuie să intensificăm cooperarea cu acestea – schimb de informaţii, cooperare în ceea ce priveşte tehnologiile şi transferul de tehnologie – pentru a obţine reducerile de care avem nevoie.

Cât priveşte reducerea costurilor şi, după cum aţi menţionat, eficienţa energetică, este clar că toate investiţiile în eficienţa energetică reprezintă situaţii în care avem numai de câştigat. De exemplu, prin reducerea consumului de petrol importat nu numai că se economisesc bani, care nu se plătesc către ţările producătoare de petrol, dar se reduc şi emisiile de CO2.

În numeroase ţări, în special în ţările în curs de dezvoltare unde există probleme legate de poluarea atmosferică – problema poluării atmosferice din China, de exemplu, este foarte bine cunoscută – va exista beneficiul colateral al îmbunătăţirii calităţii aerului.

În ceea ce priveşte problema conexă a apei şi hranei, ambele reprezintă obiective ale politicilor Uniunii Europene. Noi sprijinim politici care vor îmbunătăţi calitatea sanitară şi rezervele de apă, îndeosebi în ţările foarte sărace. Cât priveşte hrana, de exemplu, atunci când am examinat Directiva privind biocarburanţii, am fost foarte atenţi să nu existe concurenţă între materiile prime pentru hrană şi biocarburant. Întotdeauna ţinem seama de aceste chestiuni importante.

Cât priveşte evaluarea impactului şi chestiunile legate de competitivitate, acestea au fost discutate pe larg atunci când am adoptat pachetul de măsuri privind energia şi schimbările climatice. Au fost efectuate numeroase studii nu doar de către Comisie, ci şi de către industrie şi de diferite sectoare. Prevederile din cadrul legislaţiei noastre vor oferi asigurările necesare pentru a menţine competitivitatea altor industrii europene, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii, acordând, de exemplu, cote gratuite, în multe cazuri în proporţie de până la 100% din emisiile acestora.

Prin urmare, acesta este un aspect pe care îl luăm în considerare şi, bineînţeles, acelaşi lucru va fi valabil şi când vom adopta obiectivul de 30%. În plus, dacă ţintim o reducere de 30%, aceasta va însemna să ajungem la un acord ambiţios la Copenhaga, unde toate ţările dezvoltate se vor angaja să fixeze obiective de reducere similare cu cele ale Uniunii Europene, iar ţările în curs de dezvoltare vor accepta acţiuni de atenuare care vor crea condiţii echitabile pentru toată lumea. Atunci vom avea obligaţii comparabile în ceea ce priveşte reducerea emisiilor, ceea ce va însemna că problema competitivităţii nu va exista.

Întrebarea nr. 22 adresată de Silvia-Adriana Ţicău (H-0301/09)

Subiect: Măsuri de stimulare a investiţiilor pentru creşterea eficienţei energetice şi pentru utilizarea energiilor regenerabile

Agenţia Europeană de Mediu a prezentat recent date provizorii, pentru anul 2008, privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Conform acestor statistici, emisiile din UE-15 au scăzut cu 1,3 %, iar cele din UE-27 cu 1,5 % faţă de nivelul anului 2007, ceea ce reprezintă un pas important în vederea realizării obiectivelor Protocolului de la Kyoto de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră până în 2012 cu 8% faţă de 1990, anul de referinţă.

Având în vedere că reducerea emisiilor de CO2 se datorează în principal creşterii eficienţei energetice şi utilizării energiilor regenerabile în sectoarele transporturilor şi al locuinţelor, precum şi în sectoarele industriale cu consum intens de energie, aş dori să întreb Comisia Europeană care sunt măsurile concrete pe care le are în vedere pentru a sprijini statele membre să stimuleze investiţiile în creşterea eficienţei energetice şi utilizarea energiilor regenerabile.

  Stavros Dimas, membru al Comisiei. − (EL) Dle preşedinte, onorabila deputată a accentuat în mod just procesul în derulare privind sporirea reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră, care se datorează parţial măsurilor de eficienţă energetică şi utilizării crescute a surselor regenerabile de energie în sectorul transportului şi al locuinţelor.

Comisia doreşte să sublinieze că eficienţa energetică şi sursele regenerabile de energie servesc şi altor obiective politice, precum sporirea securităţii alimentării cu energie a Uniunii Europene, consolidarea competitivităţii acesteia, crearea de locuri de muncă şi îmbunătăţirea nivelului de trai al cetăţenilor.

Ţinând seama de toate aceste beneficii, Comisia continuă să îmbunătăţească legislaţia şi programele Uniunii Europene în acest sector specific şi să ofere sprijin financiar.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Având în vedere că până în 2020 avem o fereastră de timp de 10 ani şi că rezultate notabile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pot avea loc în domeniul eficienţei energetice a clădirilor şi în domeniul transportului şi, având în vedere că suntem în plină criză economică şi că oamenii îşi pierd locurile de muncă, trebuie să subliniem că economia verde poate crea milioane de locuri de muncă. Pentru situaţii specifice trebuie să venim cu soluţii specifice. De aceea, sper că soluţia va fi că dumneavoastră, Comisia Europeană, împreună cu Parlamentul, vom putea găsi soluţii inovative pentru a creşte investiţiile în eficienţa energetică. Parlamentul a propus soluţii interesante, creşterea cotei din Fondul European de Dezvoltare Regională din 2014, crearea unui fond special începând cu 2014, posibilitatea de a utiliza un TVA redus, pentru eficienţă energetică şi energii regenerabile. Aş dori poate să ne spuneţi mai multe în acest sens. <BRK>

  Seán Kelly (PPE). – O întrebare simplă: cum sugerează Comisia că statele membre ar trebui să echilibreze utilizarea sporită a energiilor regenerabile cu nevoia de a menţine preţurile electricităţii reduse în scopul favorizării concurenţei?

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Ce stimulente pentru investiţii ar trebui introduse pentru a grăbi trecerea la sursele regenerabile de energie în gospodăriile private şi nu doar în cadrul întreprinderilor industriale şi comerciale?

  Stavros Dimas, membru al Comisiei. − (EL) Dle preşedinte, răspunzând la întrebarea dlui Kelly, comercializarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră se preconizează că va genera mulţi bani pentru trezoreriile statelor membre, iar printre măsurile pe care guvernele le pot lua se numără utilizarea unei părţi din aceşti bani pentru a sprijini persoanele cu venituri mici sau pe cele afectate de „sărăcia energetică”. Prin urmare, există o cale, iar banii sunt, de altfel, disponibili, pentru a răspunde la întrebarea dlui Kelly.

Noua directivă privind sursele regenerabile de energie impune statelor membre să ofere sprijin şi să introducă reforme la nivel administrativ şi în infrastructuri pentru a facilita dezvoltarea surselor regenerabile de energie. Fiecare stat membru s-a angajat să atingă anumite obiective până în 2020 şi trebuie să prezinte un plan naţional de acţiune cu privire la energia regenerabilă până în iunie anul viitor, în care să analizeze modul în care vor fi atinse obiectivele.

În ceea ce priveşte revizuirea directivei privind performanţa energetică a clădirilor, Comisia s-a angajat, de asemenea, să asigure o finanţare comunitară chiar mai importantă şi să propună noi finanţări pentru a sprijini punerea în aplicare a acestei directive. Comisia oferă deja finanţări directe pentru diverse proiecte legate de eficienţa energetică şi sursele regenerabile de energie, cum ar fi:

- o serie de eforturi în domeniul cercetării şi dezvoltării bazate pe programul-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică;

- 727 milioane de euro pentru perioada 2007-2013 în cadrul programului intitulat „Energie inteligentă – Europa”, pentru a contribui la înlăturarea obstacolelor din calea dezvoltării surselor regenerabile de energie, a ameliora mediul de afaceri şi a creşte gradul de conştientizare a publicului;

- peste 500 de milioane de euro pentru proiecte legate de parcurile eoliene din largul mării în cadrul programului european de redresare economică, pentru a da un impuls investiţiilor private din acest sector şi

- iniţiativa de a finanţa energia durabilă, care este gestionată în comun de Comisie şi Banca Europeană de Investiţii, are un buget de 15 milioane de euro pentru anul 2009 şi este menită să mobilizeze fondurile de pe pieţele de capital şi din cadrul fondului Marguerite, Fondul european pentru energie, schimbări climatice şi infrastructură, care este gestionat de Banca Europeană de Investiţii.

De asemenea, Comisia încurajează statele membre să utilizeze o mare parte din banii disponibili de la fondurile politicii de coeziune a UE pentru a susţine proiecte legate de eficienţa energetică şi sursele regenerabile de energie.

Întrebarea nr. 23 adresată de Czeslaw Adam Siekierski (H-0299/09)

Subiect: Ajutor pentru dezvoltare în contextul crizei

În contextul crizei economice actuale, există șanse reale de a se crea posibilități speciale pentru țările cel mai puternic afectate de această problemă? E vorba în primul rând de țările deosebit de sărace din așa-numita lume a treia. Este posibilă o creștere a ajutoarelor destinate țărilor în curs de dezvoltare? Ce măsuri se iau pentru utilizarea rapidă a ajutoarelor deja alocate țărilor în curs de dezvoltare, în situația în care propriile noastre probleme interne, precum insuficiența bugetului sau a timpului, nu ne lasă aceste posibilități? Cum poate fi simplificată procedura pentru creșterea acestor ajutoare?

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − În cadrul sferei sale de competenţă, Comisia a răspuns rapid până acum pentru a contribui la împiedicarea apariţiei unor consecinţe sociale dezastruoase în ţările în curs de dezvoltare, în special în ţările cel mai puţin dezvoltate, majoritatea dintre acestea fiind state ACP.

Printre aceste măsuri se numără onorarea angajamentelor în materie de ajutoare şi angrenarea unor resurse noi, adoptarea unor acţiuni contraciclice, ameliorarea eficienţei ajutoarelor, sprijinirea activităţii economice şi a ocupării forţei de muncă, revitalizarea agriculturii, investirea în creşterea ecologică, stimularea comerţului şi a investiţiilor private, colaborarea pentru o guvernare economică şi stabilitate şi protejarea persoanelor celor mai vulnerabile din ţările în curs de dezvoltare.

Au fost deja iniţiate acţiuni concrete şi proceduri pentru a grăbi procesul de acordare a ajutoarelor. Un mecanism ad-hoc de „FLEX pentru vulnerabilitate” va mobiliza 500 de milioane de euro de la Fondul european de dezvoltare. Acest instrument V-FLEX se adaugă acţiunilor întreprinse de Banca Mondială şi FMI şi va viza ţările cele mai vulnerabile, care au o capacitate de rezistenţă redusă, acordând o asistenţă financiară rapidă pentru a le ajuta să îşi menţină cheltuielile prioritare, în special în sectoarele sociale.

Întrucât instrumentul V-FLEX utilizează fonduri de rezervă care nu au fost alocate anterior, acesta reprezintă un mijloc suplimentar de finanţare pentru aceste ţări foarte vulnerabile. De asemenea, au fost mobilizate 80 de milioane de euro pentru finanţările din cadrul mecanismului EDF FLEX existent pentru ţările care au suferit pierderi semnificative ale exporturilor în 2008. În plus, revizuirea intermediară a strategiilor de cooperare pentru ţările finanţate din bugetul CE se află în derulare, iar revizuirea intermediară pentru ţările ACP finanţate din FED a fost accelerată pentru a redefini şi adapta strategiile naţionale şi alocările la începutul anului 2010.

Totuşi, este important să reamintim faptul că politica de dezvoltare este o competenţă partajată în cadrul UE. Principala responsabilitate pentru respectarea angajamentelor în materie de asistenţă oficială pentru dezvoltare le revine statelor membre înseşi. Cred cu tărie că această criză nu ar trebui să fie o scuză pentru statele noastre membre de a reduce ajutorul şi promisiunile donatorilor şi voi insista să ne păstrăm angajamentul de a acorda cotele de ajutor promise, atât pentru statele membre UE, cât şi pentru alţi donatori. În această privinţă, noi efectuăm o monitorizare publică a asistenţei oficiale pentru dezvoltare prin intermediul studiului anual Monterrey.

Pe baza informaţiilor strânse de la statele membre, preconizăm că asistenţa oficială pentru dezvoltare colectivă a UE va creşte de la 49 de miliarde de euro în 2008 la 53,4 miliarde de euro în 2009 şi 58,7 miliarde de euro în 2010. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că, în lipsa unor măsuri suplimentare luate de statele membre pentru a-şi îndeplini obiectivele individuale, obiectivele colective pentru 2010 nu vor fi atinse. În plus, această criză ne-a arătat şi faptul că trebuie să consolidăm mecanismele de acordare a asistenţei oficiale pentru dezvoltare, conform indicaţiei juste a onorabilului deputat.

Agenda internaţională privind eficacitatea ajutorului inclusă în Declaraţia de la Paris şi Agenda pentru acţiune de la Accra sunt acum mai importante ca niciodată. În aceste vremuri economice dificile, avem o responsabilitate specială faţă de ţările sărace ale lumii de a ne asigura că asistenţa pentru dezvoltare este canalizată eficient. Voi apăra personal această abordare în cadrul Consiliului pentru dezvoltare din luna noiembrie, iar criza financiară mondială va sta în centrul preocupărilor mele politice în săptămânile următoare.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Vă mulţumesc pentru explicaţie. Nu ar trebui UE să fie mai activă pe plan internaţional? Mă gândesc la instituţiile financiare, precum Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, care ar trebui să fie mai flexibile atunci când stabilesc nivelurile de ajutor şi acordă asistenţă pe perioada crizei. Cum putem elimina neregularităţile fiscale şi transferul ilegal al profiturilor din ţările sărace de către diverse firme? În sfârşit, cum putem liberaliza schimburile comerciale în mod corect pentru a fi în folosul celor care au nevoie de ajutor?

  Franz Obermayr (NI). – (DE) În special în vremuri când resursele sunt puţine, este important să întreprindem acţiuni direcţionate pentru a oferi un ajutor corespunzător oamenilor potriviţi la momentul potrivit. Aşadar, întrebarea mea este: Ce măsuri viitoare sunt planificate pentru a evalua eficienţa şi a cuantifica efectul asistenţei economice?

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Referitor la prima întrebare, cooperarea cu instituţiile internaţionale – FMI, Banca Mondială – avem o colaborare foarte strânsă cu aceste instituţii, de exemplu pentru instrumentul „flex pentru vulnerabilitate”. De fapt, am identificat împreună ţările care ar trebui să beneficieze în primul rând de acest nou instrument.

De asemenea, am insistat în repetate rânduri pe lângă instituţii să acorde mai multe împrumuturi ţărilor în curs de dezvoltare şi, din drepturile de tragere în valoare de 280 de miliarde USD, 8 miliarde USD vor merge către ţările în curs de dezvoltare. Prin urmare, cred că jucăm un rol de prim rang în influenţarea instituţiilor internaţionale să adopte această direcţie, iar aceasta va fi şi poziţia Comisiei, a dlui Almunia şi a mea la întrunirile Băncii Mondiale şi FMI de la începutul lui octombrie de la Istanbul.

În ceea ce priveşte a doua întrebare, cred sincer că acesta a fost subiectul primului meu răspuns. Am prezentat în detaliu modul în care ar trebui să se întâmple acest lucru. Sunt, desigur, dispus să repet, însă chestiunea se rezumă la faptul că trebuie să fim atenţi în special ca ajutorul să fie utilizat în mod adecvat.

Întrebarea nr. 24 adresată de Fiorello Provera (H-0289/09)

Subiect: Demografia şi politica de dezvoltare în Africa

Potrivit unui studiu al ONU, populaţia continentului african s-ar putea dubla până în 2050, ajungând la două miliarde. În acel an, populaţia Africii va fi dublă faţă de cea a continentului european. Rata medie a fertilităţii în Africa este de cinci copii la o femeie în comparaţie cu o rată de 1,7 în Orientul Îndepărtat şi de 1,47 în Uniunea Europeană.

Ce măsuri intenţionează Comisia să propună, de asemenea în legătură cu politicile pe termen lung în materie de imigraţie şi de mediu, pentru a adapta politica externă şi cea de cooperare pentru dezvoltare la aceste date?

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Comisia împărtăşeşte îngrijorarea onorabilului deputat potrivit căreia creşterea populaţiei din Africa şi impactul pe termen lung al ratelor ridicate ale fertilităţii ar putea contribui în mod semnificativ la creşterea presiunii asupra resurselor naturale ale Africii şi la determinarea traiectoriei de dezvoltare a continentului african.

Ratele fertilităţii sunt un element esenţial al problemei; potrivit Diviziei Populaţie a ONU, populaţia totală a Africii de astăzi este cu 8% mai mică decât dacă rata fertilităţii ar fi rămas la nivelurile din 1970. Mai mult, se preconizează că rata fertilităţii în Africa va scădea chiar sub 2,5% până în 2050. În zonele urbane ale continentului, o clasă mijlocie aflată în expansiune face mai puţini copii, într-un ritm comparabil cu cel al europenilor. Aceasta este o poveste promiţătoare din partea ţărilor care au ajuns la stabilitate politică şi au înregistrat o creştere economică impresionantă.

Conştientă de aceste provocări, Comisia Europeană are o politică de dezvoltare adaptată pentru combaterea sărăciei, promovarea dezvoltării durabile şi înfruntarea provocărilor politice pentru a contribui la încurajarea stabilităţii. În acest domeniu, Comisia este, de asemenea, supusă obligaţiilor prevăzute de strategia susţinută de conferinţa internaţională privind populaţia şi dezvoltarea din 1994, revizuită în 1999.

Strategia a extins conceptul de planificare familială la cel privind sănătatea şi drepturile sexuale şi de reproducere. Aceasta pune accentul pe drepturile omului, emanciparea femeilor, importanţa investiţiilor în sănătate şi educaţie şi furnizarea de servicii complete de sănătate a reproducerii tuturor celor care au nevoie de ele. În special, educaţia femeilor are un impact asupra comportamentului lor de reproducere.

Numeroase studii au descoperit o corelaţie puternică între educaţie şi fertilitate; odată cu creşterea nivelului de alfabetizare, ratele fertilităţii tind să scadă. Prin toate programele sale, Comisia preconizează să aloce aproximativ 1,7 miliarde de euro pentru educaţie în perioada 2007-2013; în plan mai general, suntem ferm dedicaţi obiectivului de a spori nivelul şi eficacitatea ajutorului colectiv al UE acordat sistemelor de sănătate, oferind acces universal la serviciile de bază, inclusiv cele de sănătate a reproducerii. În această privinţă, în cadrul agendei UE pentru acţiune cu privire la ODM – Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – UE s-a angajat să contribuie cu încă 8 miliarde de euro, din care 6 miliarde de euro pentru Africa, în domeniul sănătăţii, cu condiţia ca toate angajamentele să fie respectate pe deplin.

Pentru a aborda problema presiunii ecologice, este extrem de important să asigurăm durabilitatea mijloacelor de subzistenţă locale. Acest lucru implică combaterea deşertificării şi degradării terenurilor şi creşterea productivităţii agricole, stoparea exploatării excesive a biodiversităţii, a pădurilor şi a altor resurse naturale, inclusiv a oceanelor şi a apelor interioare. şi, în sfârşit, menţinerea schimbărilor climatice în anumite limite şi sprijinirea populaţiilor africane în adaptarea la schimbările climatice.

Comisia, alături de statele membre ale UE, lucrează la o strategie de integrare a considerentelor de mediu pentru a garanta că eforturile de cooperare pentru dezvoltare contribuie la aceste obiective. Pregătirile noastre pentru Reuniunea la nivel înalt privind schimbările climatice de la Copenhaga trebuie privite din această perspectivă.

În prezent, UE colaborează cu Uniunea Africană şi alte organizaţii regionale pentru a întări capacitatea acestora de a aborda problemele legate de mediul înconjurător şi schimbările climatice. UE promovează iniţiative importante pentru îmbunătăţirea gestionării pădurilor, în special prin aplicarea legislaţiei, gestionarea şi comerţul din domeniul silvic.

  Fiorello Provera (EFD). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, întrebarea mea era menită să sublinieze un anumit aspect: creşterea populaţiei mondiale are un impact atât asupra utilizării materiilor prime, cât şi asupra poluării. Cu toate acestea, în ţările în curs de dezvoltare, această creştere demografică este deosebit de mare, având şi consecinţe economice şi sociale. Întrebarea mea este următoarea: nu ar fi posibilă punerea în aplicare a politicilor de asistenţă pentru ţările în curs de dezvoltare alături de politicile privind planificarea familială, eventual prin sistemul ONG-urilor?

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Este interesant faptul că două treimi din populaţia Africii locuieşte în doar opt din cele 53 de state. Problema suprapopulării în Africa este în mod clar limitată la anumite ţări. În ce măsură influenţează aceste date politica de dezvoltare a Uniunii Europene?

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Nu avem o politică anume în privinţa planificării familiale, dar aceasta se poate concepe – iar acest lucru chiar se întâmplă – la solicitarea guvernelor în cauză. Numeroase decese materne sunt cauzate de avorturile efectuate în condiţii inacceptabile. În ţările în care legislaţia permite avortul, Comisia va susţine, de asemenea, aceste programe. Prin urmare, adoptarea unor astfel de măsuri depinde de ţările în cauză.

Referitor la a doua întrebare; trebuie să spun că atunci când privim continentul african şi ratele natalităţii, după cum am explicat în introducerea mea, există o legătură clară între dezvoltarea economică, gradul de urbanizare şi ratele fertilităţii. Acest fenomen nu este nou. L-am întâlnit în toate ţările de pe întreg globul. Odată cu urbanizarea la nivel mondial şi, să sperăm, cu cifrele de creştere mai mari, ne putem aştepta ca ratele fertilităţii să poată scădea. Acest lucru nu se limitează la câteva ţări, aşa cum sugerează onorabilul deputat. El este mai degrabă un fenomen care este legat de dezvoltarea ţării în cauză.

Întrebarea nr. 25 adresată de Jim Higgins (H-0274/09)

Subiect: Suspendarea negocierilor pentru Acordul de Liber Schimb dintre UE și Columbia

În lumina dovezilor clare că în Columbia continuă seria asasinatelor sindicaliștilor și în special în lumina faptului că în 2008 s-a înregistrat o creștere de 25% a acestor asasinate, este Comisia dispusă să recomande suspendarea negocierilor privind un acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Columbia?

  Catherine Ashton, membră a Comisiei. − Protejarea drepturilor omului este considerată o prioritate maximă în cadrul relaţiilor Uniunii Europene cu Columbia. Ca atare, urmărim îndeaproape situaţia din Columbia.

Cunoaştem bine dificultăţile cu care se confruntă sindicalismul din Columbia şi crimele fără întrerupere şi ameninţările la adresa liderilor şi membrilor de sindicat.

Cunoaştem aceste lucruri din sursele noastre de informare, din rapoartele şi declaraţiile emise de organismele tratatelor internaţionale, precum şi din propriile mele discuţii cu organisme precum Confederaţia europeană a sindicatelor.

Există în continuare îngrijorări cu privire la aplicarea eficientă a convenţiilor de bază ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii în această ţară. Noi îndemnăm în mod constant guvernul să intensifice eforturile de protejare a celor mai vulnerabile categorii de populaţie şi să cerceteze şi să pedepsească toate încălcările drepturilor omului.

Recentele atacuri asupra sindicaliştilor şi apărătorilor drepturilor omului au constituit subiectul unor demersuri ale ambasadorilor troicii UE la Bogotá şi au fost, de asemenea, puse în discuţie în timpul recentelor întâlniri la nivel înalt dintre Uniunea Europeană şi oficialii columbieni.

În plus, am lansat recent un dialog bilateral cu guvernul columbian cu privire la drepturile omului, care oferă o cale pentru un schimb de informaţii şi experienţă mai regulat şi mai sistematic în domeniul drepturilor omului şi va contribui la informarea în domeniul cooperării tehnice.

În plus, dorim să includem garanţii suplimentare în acordul comercial multilateral planificat pentru a ameliora punerea în aplicare a convenţiilor de bază din domeniul muncii şi mediului înconjurător în Columbia, ceea ce reprezintă o componentă a capitolului privind dezvoltarea durabilă. De asemenea, propunem monitorizarea de către instituţiile societăţii civile a punerii în aplicare a legislaţiei muncii. Sperăm ca acordul să contribuie în acest mod la îmbunătăţirea situaţiei activiştilor pentru drepturile lucrătorilor din Columbia.

  Jim Higgins (PPE). – Ştiu că drepturile omului reprezintă o prioritate şi nu reuşesc să înţeleg de ce Uniunea Europeană, care se mândreşte cu faptul că este apărătoarea drepturilor omului în lume, ar lua în considerare un acord comercial cu un regim precum cel din Columbia.

Douăzeci şi şapte de sindicalişti au fost ucişi de la începutul lui ianuarie 2009. Această cifră vorbeşte de la sine, iar în trecut s-a dovedit că modalitatea în care mesajul poate fi înţeles constă în sancţionarea economică a acestor ţări, cum s-a întâmplat în cazul sancţiunilor impuse Africii de Sud.

Cred în mod sincer că ar trebui să trimitem o delegaţie în Columbia pentru a vedea situaţia reală în mod direct, în loc să purtăm un dialog cu ei. Ar trebui să avem oameni pe teren şi ar trebui să suspendăm orice negociere comercială cu Columbia până când vom fi avea garanţia că drepturile omului sunt respectate la fel ca în restul lumii.

  David Martin (S&D). – Mă bucur foarte mult că dl Higgins a pus această întrebare. Are foarte mare dreptate în privinţa situaţiei pe care a descris-o şi chiar dumneavoastră, dnă comisar, aţi recunoscut acum faptele cazului.

În lumina acestei situaţii, va suspenda Comisia în primul rând acordul său SPG plus cu Columbia şi, în al doilea rând, negocierile pentru un acord de liber schimb până ce vom obţine asigurări din partea guvernului columbian că sindicaliştii, activiştii pentru drepturile omului şi alţii îşi pot face treaba în siguranţă în această ţară?

  Catherine Ashton, membră a Comisiei. − Vă mulţumesc amândurora şi vă înţeleg pasiunea şi sentimentul puternic. Nu sunt convinsă că suspendarea negocierilor va avea rezultatul dorit de fiecare dintre cei doi onorabili deputaţi. Cred că soluţia constă în continuarea dialogului, continuarea eforturilor pentru a include în discuţiile noastre şi, mai important, în acordurile noastre, o garanţie absolută în termenii doriţi de ambii onorabili deputaţi.

Aceasta este abordarea pe care am adoptat-o. Mă grăbesc să adaug că acest lucru nu înseamnă că nu i-am invitat pe cei care au discutat deja cu mine să continue să contribuie la garantarea faptului că suntem pe calea cea bună şi, desigur, ţin situaţia sub supraveghere, însă, în acest moment, aceasta este abordarea asupra căreia m-am decis.

Întrebarea nr. 26 adresată de Georgios Papastamkos (H-0261/09)

Subiect: Redresarea comerţului internaţional

Ritmul de creştere al comerţului internaţional a suferit o încetinire vizibilă în 2008 şi a scăzut şi mai mult în 2009, depăşind cu mult proporţia efectivă a recesiunii economice. Consiliul European (Bruxelles, 19-20 martie 2009), „recunoscând faptul că elementul-cheie pentru redresarea globală este comerţul liber şi echitabil”, a lansat un apel „în vederea încheierii rapide a negocierilor comerciale bilaterale şi a Agendei de dezvoltare Doha a OMC”.

Poate Comisia să furnizeze următoarele informaţii:

Ce iniţiative a avut în materie de finanţare a schimburilor comerciale? Ce progrese au fost înregistrate în cadrul actualelor negocieri pentru încheierea unor acorduri comerciale şi în ce mod se doreşte consolidarea fluxurilor comerciale externe ale UE?

  Catherine Ashton, membră a Comisiei. − Este, desigur, adevărat că relaţiile comerciale internaţionale au fost afectate deosebit de grav de criză. Secretariatul Organizaţiei Mondiale a Comerţului estimează o scădere a comerţului mondial de 10% în 2009, cu o descreştere de 14% în ţările dezvoltate şi circa 7% în ţările în curs de dezvoltare. Aceasta necesită adoptarea unor reacţii ambiţioase, lucru pe care l-am făcut în domeniul finanţării comerţului, al negocierilor multilaterale, precum şi al negocierilor bilaterale.

Alături de statele membre, am luat o serie de măsuri importante pentru a spori gradul de disponibilitate al asistenţei financiare pentru comerţ. În situaţiile în care părţile comerciale nu au mai fost dispuse sau nu au mai putut oferi asigurări pentru finanţarea exporturilor, statele membre au intervenit prin intermediul agenţiilor de credit la export.

În ceea ce priveşte asigurările pe termen scurt, acestea au fost facilitate de decizia Comisiei de a relaxa temporar condiţiile privind oferirea acestei asistenţe. În plus, suntem de acord cu relaxarea temporară a normelor OCDE privind asigurările de credit pe termen mediu şi lung.

La nivel multilateral, sprijinim cu tărie angajamentele luate în contextul G20 ca agenţiile naţionale de credit la export să pună la dispoziţie o capacitate guvernamentală de asigurare suficientă a creditelor la export acolo unde este nevoie şi susţinem, de asemenea, eforturile organizaţiilor multilaterale de finanţare de a pune la dispoziţie noi facilităţi de finanţare a schimburilor comerciale sau de a extinde limitele celor existente.

Pentru a ne asigura că vom consolida şi creşte exporturile, continuăm să purtăm diferitele negocieri comerciale în care ne-am implicat. Onorabilii deputaţi ştiu că prioritatea de pe frontul multilateral este şi rămâne încheierea unei Runde de la Doha ambiţioase, echilibrate şi cuprinzătoare, ceea ce ar aduce mari beneficii lumii şi, bineînţeles, economiei europene.

Recenta întrunire de la New Delhi la care am participat a oferit un nou avânt politic şi, alături de viitoarea reuniune la nivel înalt G20 de la Pittsburgh, sperăm că ne va permite să încheiem acordul în 2010.

Noi cerem adoptarea unui angajament real cu parteneri-cheie din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului în lunile care vor urma în vederea avansării negocierilor pe baza pachetului care a făcut obiectul unor negocieri ezitante până în acest moment. După cum deputaţii ştiu, alături de acest angajament, noi urmărim încheierea unei serii de acorduri bilaterale.

  Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Dle preşedinte, sub presiunea crizei economice, numeroase state introduc măsuri de învigorare a industriilor naţionale. Exemplul cel mai recent este decizia preşedintelui SUA, Barack Obama, de a impune taxe importurilor de pneuri din China.

Comisia a evaluat impactul asupra exporturilor europene pe care îl au politicile partenerilor noştri comerciali din ţările terţe, precum campaniile „Cumpăraţi produse americane” sau „Cumpăraţi produse chinezeşti”?

  Catherine Ashton, membră a Comisiei. − Am purtat, într-adevăr, discuţii cu Statele Unite şi China – de unde m-am întors săptămâna trecută; „Cumpăraţi produse americane” şi „Cumpăraţi produse chinezeşti” sunt două programe foarte diferite; cel puţin acestea sunt informaţiile pe care le am din surse fiabile. Am citit legislaţia programului „Cumpăraţi produse americane”. Mă îngrijorează mult mai mult punerea în aplicare a acesteia de către anumite state din Statele Unite decât prevederile sale.

„Cumpăraţi produse chinezeşti” reprezintă o propunere diferită. Sunt asigurată într-o anumită măsură de ceea ce atât Ministrul Comerţului, Chen Deming, cât şi vicepremierul Tang Jiaxuan mi-au spus săptămâna trecută în privinţa obiectivului şi a manierei în care întreprinderile europene vor fi tratate, însă rămân vigilentă pentru a mă asigura că întreprinderile europene nu vor suferit nici direct, nici indirect.

Referitor la actuala poziţie privind pneurile, la care cred că se referă onorabilul deputat, în acest moment doar monitorizăm situaţia pentru a vedea exact ceea ce se va întâmpla. Onorabilul deputat indică pe bună dreptate acest aspect ca pe un domeniu important care trebuie supravegheat pentru a vedea ce se va întâmpla şi, evident, sunt dispusă să ţinem legătura pe această temă.

  Preşedintele. − În absenţa dlui Moraes, vom renunţa la întrebarea nr. 27.

Întrebarea nr. 28 adresată de Liam Aylward (H-0279/09)

Subiect: Comercializarea produselor europene din carne de vită și de miel

Ce măsuri urmărește Uniunea Europeană pentru a sprijini comercializarea produselor europene din carne de vită și de miel în țările terțe, iar Comisia Europeană intenționează să prezinte noi inițiative de sprijin în cadrul acestui proces?

  Catherine Ashton, membră a Comisiei. − Depunem eforturi intense pentru a elimina ceea ce reprezintă nişte bariere sanitare vitale foarte complexe pentru a contribui astfel la comercializarea produselor europene, precum carnea irlandeză de vită şi de miel. Strategia privind accesul pe piaţă şi, în special, parteneriatul pentru accesul pe piaţă lansat în 2007 reprezintă elementul central al activităţii Comisiei în această privinţă. Strategia privind accesul pe piaţă stabileşte un parteneriat mai puternic între Comisie, statele membre şi întreprinderi pentru a intensifica activitatea de detectare, analizare, stabilire a priorităţilor şi înlăturare a barierelor.

Specificitatea acestei strategii constă în faptul că ea este aplicată cu ajutorul unor instrumente diverse de politici comerciale îmbinate în mod adecvat. Acest lucru presupune utilizarea unor canale multilaterale şi bilaterale şi completarea instrumentelor mai formale de politică pe termen mediu şi lung cu contacte politice şi cu o diplomaţie comună în domeniul comerţului.

Eforturile noastre legate de acest acces pe piaţă au fost intensificate considerabil în ultimii ani şi avem mai multe poveşti de succes care demonstrează că mergem în direcţia cea bună. De exemplu, am reuşit să impunem restricţii câtorva ţări şi să ridicăm interdicţia privind exporturile de carne din UE cauzată de incidentul privind contaminarea cu dioxină şi PCB din Irlanda din luna decembrie 2008, iar recent am reuşit să convingem Arabia Saudită, Iordania şi Filipine să accepte importurile de carne de vită din UE şi să tratăm anumite chestiuni legate de sistemul de plăţi unice într-o manieră mai favorabilă comerţului cu Egipt şi Israel.

Depunem eforturi insistente la diferite niveluri pe lângă ţări precum Indonezia, Malaysia şi Coreea de Sud pentru a-şi alinia complet o parte a legislaţiei cu cerinţele acordului privind sistemul de plăţi unice şi ale normelor internaţionale ale Oficiului Internaţional de Epizootii. Am solicitat producătorilor de carne de vită din UE să îşi exprime îngrijorările specifice şi să aducă sugestii privind modul în care am putea elimina barierele de pe pieţele-cheie. Recent, am primit reacţii favorabile, iar o prezentare efectuată de o asociaţie irlandeză de întreprinderi ne va ajuta să stabilim priorităţile şi să ne continuăm activitatea.

  Liam Aylward (ALDE). – Doresc să o întreb pe dna comisar dacă va lua în considerare o examinare amănunţită şi completă a bugetului pentru promovarea alimentelor. Acesta a fost utilizat începând cu anii 1970, este foarte restrictiv şi trebuie reformat. În plus, este dna comisar de acord că sporirea competitivităţii sectorului alimentar din UE va ajuta Uniunea Europeană să iasă din recesiunea economică?

  Seán Kelly (PPE). – Este bine ştiut faptul că produsele europene din carne de vită şi miel respectă cele mai stricte norme. Ce măsuri adoptă Comisia pentru a încuraja sau a solicita respectarea unor norme similare şi de către partenerii comerciali, în special de Brazilia?

  Catherine Ashton, membră a Comisiei. − În primul rând, nu cunosc foarte bine domeniul particular pe care onorabilul deputat l-a menţionat; prin urmare, dacă îmi este permis, îi voi răspunde ulterior în scris.

Totuşi, sunt complet de acord în ceea ce priveşte valoarea şi importanţa industriei pentru Uniunea Europeană şi pentru comerţ. Este, într-adevăr, un domeniu pe care trebuie să îl examinăm şi asupra căruia trebuie să ne concentrăm din ce în ce mai mult. Colaborez foarte strâns cu dna comisar Fischer Boel atunci când analizez acordurile comerciale pentru a mă asigura că partea privind agricultura din cadrul acordurilor noastre reprezintă un adevărat punct forte şi o şansă reală. Sper ca, pe măsură ce negocierile noastre vor avansa, onorabilul deputat să conştientizeze într-o mai mare măsură importanţa pe care o acordăm acestui domeniu.

În ceea ce priveşte principiul reciprocităţii, purtăm negocieri cu oficiali din ţările terţe şi le oferim instructaje pentru ca aceştia să înţeleagă ce înseamnă sistemul UE astfel încât să le câştigăm încrederea în nivelul de protecţie oferit atât consumatorilor UE, cât şi consumatorilor acestora.

Insistăm ca ţările terţe să îşi respecte obligaţiile internaţionale, în special acordul privind sistemul de plăţi unice al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, asigurându-ne că, atunci când stabilesc cerinţe, acestea respectă normele internaţionale sau îşi bazează cerinţele pe ştiinţă.

Întrebarea nr. 29 adresată de Bernd Posselt (H-0272/09)

Subiect: Poluare cauzată de extracția de lignit în Republica Cehă și Germania Centrală

Care este părerea Comisiei cu privire la poluarea cauzată de extracția de lignit în exploatări miniere de suprafață, respectiv de centralele termoelectrice pe lignit din Republica Cehă și Germania Centrală, precum și în legătură cu punerea în aplicare a planurilor de închidere, respectiv de renaturalizare - și din punct de vedere al securității?

  Stavros Dimas, membru al Comisiei. − (EL) Dle preşedinte, pagubele ecologice care pot fi cauzate de minerit şi de utilizarea lignitului în centralele electrice este o chestiune care este tratată în mod corespunzător în cadrul legislaţiei comunitare.

Conform Directivei privind deşeurile miniere, unităţile care procesează deşeuri miniere trebuie să deţină o autorizaţie care include un plan de gestionare a deşeurilor şi un plan pentru închiderea şi reabilitarea instalaţiilor. Aceste unităţi trebuie să ofere o garanţie financiară pentru a acoperi costul reabilitării terenului.

Directiva prevede efectuarea unor inspecţii de către autorităţile competente şi include obligaţii referitoare la prevenirea poluării aerului, apei şi solului. Directiva s-a aplicat noilor instalaţii începând cu mai 2008. Instalaţiile deja existente trebuie să obţină autorizaţia, în conformitate cu directiva, până în mai 2012.

De asemenea, până la jumătatea anului 2012, statele membre trebuie să întocmească o listă cu unităţile abandonate şi scoase din uz care provoacă sau pot provoca pagube ecologice.

Cadrul de reglementare al Uniunii Europene include şi alte directive, precum Directiva IPPC şi Directiva privind instalaţiile mari de ardere. În ceea ce priveşte răspunderea pentru mediul înconjurător, Directiva privind solurile se află pe masa Consiliului, dar nu a înregistrat progrese. Dintre acestea, cea mai importantă este, desigur, Directiva IPPC, care impune instalaţiilor mari de ardere să obţină o autorizaţie pe baza aplicării celor mai bune practici disponibile.

În acelaşi timp, Directiva privind instalaţiile mari de ardere stabileşte valori-limită minime pentru cei mai importanţi poluanţi atmosferici. Dacă o unitate îşi încetează activitatea, Directiva IPPC impune operatorului să ia măsuri pentru prevenirea oricărui risc de poluare şi pentru reabilitarea zonei.

Acest cadru juridic asigură un înalt nivel de protecţie a mediului în cazul unor eventuale pagube ecologice provocate de instalaţiile care funcţionează pe bază de lignit.

Cât priveşte închiderea instalaţiilor, acest aspect va fi hotărât în funcţie de respectarea de către acestea a cerinţelor statutare.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Vă mulţumesc pentru răspunsul dumneavoastră precis şi cuprinzător. Totuşi, eu am adresat şi o întrebare concretă privitoare la regiunile frontaliere, adică cele de la graniţa dintre Germania şi Republica Cehă, Germania şi Polonia, Polonia şi Republica Cehă. Există numeroase cazuri de acest gen în aceste regiuni. Aş dori să vă întreb dacă credeţi că există o cooperare transfrontalieră suficientă între statele în cauză şi dacă Comisia oferă asistenţă pentru măsuri transfrontaliere în aceste zone, în special în cadrul programelor regionale.

  Stavros Dimas, membru al Comisiei. − (EL) Dle preşedinte, în primul rând, există diverse surse de finanţare, atât pentru Republica Cehă de după 2007, cât şi pentru Germania. Trebuie, desigur, să vă reamintesc că, odată cu pachetul de măsuri privind energia şi schimbările climatice aprobat în decembrie anul trecut, vor exista suficienţi bani obţinuţi din sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră care, conform acordului adoptat, trebuie să fie reduse cu 50% pentru a combate schimbările climatice şi alte probleme similare.

Aceasta înseamnă că instalaţiile, în special instalaţiile exterioare de exploatare a lignitului, distrug în mod obişnuit mediul şi natura, provocând diverse probleme nu numai stării naturale a solului, ci şi apei din cauza altor poluanţi şi, după cum ştim, din cauza generării unor mari cantităţi de dioxid de carbon, având în vedere că lignitul este, din acest punct de vedere, cel mai dăunător combustibil. Pe o scară de la unu la zece, este poate unul dintre cei mai dăunători în privinţa emisiilor de dioxid de carbon. Aş dori să spun că banii pot fi obţinuţi şi din comercializarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră şi, în special în ceea ce priveşte cazul Germaniei, trebuie să precizez faptul că aceste cote de emisii de gaze sunt comercializate chiar în clipa de faţă. Prin urmare, există bani care provin şi din această sursă. Totuşi, pe lângă acest lucru, aş dori să menţionez faptul că există finanţări comunitare care pot contribui, de asemenea, la eliminarea pagubelor ecologice rezultate din activităţile de minerit.

Programele operaţionale regionale din perioada 2000-2006 au finanţat proiecte pentru regenerarea zonelor care fuseseră grav afectate în urma extracţiei de lignit din anumite state federale din fosta Germanie de Est, precum Saxonia, Saxonia-Anhalt şi Turingia. În documentele de programare relevante pentru perioada 2007-2013 există dispoziţii privind continuarea acestei asistenţe.

În ceea ce priveşte Republica Cehă, programul operaţional regional al zonei de nord-vest pentru perioada 2007-2013 finanţează măsuri de regenerare şi reabilitare a zonelor miniere abandonate. De asemenea, programul operaţional intitulat „Mediul” include printre priorităţile sale regenerarea zonelor miniere abandonate şi, desigur, cooperarea nu doar între ţări, ci şi între organizaţiile regionale, aduce beneficii ambelor părţi.

  Preşedintele. − Întrebările care nu au primit răspuns din lipsă de timp vor primi răspuns în scris (a se vedea anexa).

Timpul afectat întrebărilor s-a încheiat.