Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 16 septembrie 2009 - Strasbourg

5. SWIFT (dezbatere)

  Preşedintele − Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declaraţia Consiliului privind SWIFT.

  Beatrice Ask, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului – (SV) Dle preşedinte, în lupta globală îndreptată împotriva terorismului, principala întrebare este cum sunt finanţate aceste activităţi. Prevenirea finanţării terorismului şi depistarea indiciilor lăsate de astfel de tranzacţii pot preveni infracţiunile teroriste şi pot fi importante în investigarea unor infracţiuni de acest gen. Pentru a face acest lucru, avem nevoie de cooperare internaţională. În acest sens, trebuie să ne asumăm provocarea stipulată în Convenţia ONU din 1999 privind reprimarea finanţării terorismului şi în convenţiile Consiliului Europei în acest domeniu.

Membrii care au participat la reuniunea in camera a Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne din 3 septembrie 2009 au aflat cum TFTP, programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste, a contribuit la îmbunătăţirea securităţii cetăţenilor din UE şi nu numai. În ultimii ani, informaţiile primite prin TFTP au contribuit la dezvăluirea şi investigarea infracţiunilor teroriste şi au reuşit să prevină atacuri teroriste pe teritoriul Europei.

La 27 iulie 2009, Preşedinţia a primit de la Consiliu un mandat unanim de negociere, bazat pe o propunere a Comisiei. Ar fi fost mai bine dacă negocierile cu SUA s-ar fi putut desfăşura pe baza Tratatului de la Lisabona. Parlamentul European ar fi avut drepturi depline de participare, însă, după cum ştiţi, acest lucru nu este încă posibil. Pentru că SWIFT îşi mută baza de date din SUA în Europa la finalul anului, este esenţial ca UE să încheie cât mai curând un acord pe termen scurt cu SUA, astfel încât să nu existe niciun pericol de întrerupere a schimbului de informaţii. Acest lucru este în interesul tuturor.

Doresc să subliniez faptul că acesta este un acord interimar, până la încheierea unui acord permanent. Acordul interimar nu poate fi semnat pe mai mult de douăsprezece luni, iar Comisia a declarat că intenţionează să propună un acord permanent de îndată ce va intra în vigoare un nou tratat. Dacă vrem ca TFTP să fie folosit de UE şi de statele membre, SUA trebuie să furnizeze în continuare informaţiile din TFTP autorităţilor competente din UE, la fel ca şi înainte. Într-adevăr, aşa vor sta lucrurile.

Totodată, acordul interimar va oferi autorităţilor comunitare ce se ocupă de prevenirea infracţiunilor şansa de a solicita informaţii din bazele de date TFTP, pentru investigarea infracţiunilor teroriste. Preşedinţia este convinsă de beneficiile pe care le vor aduce informaţiile din TFTP. În acelaşi timp, ştim că acordul interimar trebuie să conţină mecanismele necesare pentru a garanta protecţia vieţii private a persoanelor, statul de drept şi protecţia datelor. Prin urmare, proiectul de acord conţine o prevedere conform căreia trebuie să existe o autoritate comunitară separată, care să primească, să prelucreze şi să aprobe orice cerere transmisă de SUA în vederea obţinerii de informaţii din SWIFT.

Este la fel de important ca acordul interimar să conţină prevederi detaliate privind protecţia datelor pentru informaţiile primite de SUA de la SWIFT, prin intermediul autorităţii europene. Acordul va extinde sfera de aplicare a angajamentelor unilaterale precedente asumate de SUA faţă de UE, în cadrul declaraţiilor privind TFTP din 2007, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Vom cere să fie incluse în acord şi alte câteva prevederi, despre care voi vorbi în continuare. Datele trebuie păstrate în siguranţă, accesul la date va fi înregistrat, căutările în baza de date TFTP vor fi restricţionate şi vor fi permise doar pentru persoanele sau informaţiile pentru care există motive solide de suspiciune sau o legătură clară cu o infracţiune teroristă. Perioada revizuită de păstrare a informaţiilor va fi limitată, iar informaţiile se vor şterge din baza de date după cel mult cinci ani sau şi mai devreme, dacă este posibil.

Putem spune în mod clar că TFTP va putea fi folosit doar pentru investigarea infracţiunilor teroriste, inclusiv în ceea ce priveşte finanţarea terorismului. Nici SUA, nici UE nu pot folosi sistemul pentru a investiga alte tipuri de infracţiuni sau în alte scopuri. Desigur, este important şi ca transferul de informaţii din UE către SUA, în cadrul TFTP, să fie proporţional. Prin urmare, pe lângă regulile privind autoritatea europeană pe care le-am menţionat anterior, acordul va conţine şi o prevedere conform căreia sistemul trebuie evaluat de un organism independent de evaluare. În ceea ce priveşte UE, organismul va consta în reprezentanţi ai Preşedinţiei, ai Comisiei şi două persoane din cadrul autorităţilor naţionale de protecţie a datelor din statele membre. Organismul de evaluare va verifica respectarea acordului, aplicarea corectă a prevederilor privind protecţia datelor şi dacă transferul de date este proporţional.

Avem responsabilitatea comună de a ne asigura că autorităţile de prevenire a infracţiunilor pot combate terorismul într-o manieră eficace. De asemenea, avem responsabilitatea comună de a ne asigura că aceste acţiuni se desfăşoară într-un climat de certitudine juridică, respectând drepturile fundamentale. Preşedinţia este convinsă că schimbul de informaţii cu SUA în cadrul TFTP creşte protecţia împotriva terorismului şi că putem realiza un acord interimar şi, în final, un acord pe termen lung, care nu doar să îndeplinească cerinţele stringente de protecţie a datelor, ci şi să respecte drepturile fundamentale.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei − (FR) Dle preşedinte, stimaţi deputaţi, în primul rând doresc să-i adresez sincere mulţumiri doamnei Ask pentru informaţiile prezentate în legătură cu SWIFT şi cu negocierile pe care le purtăm cu Statele Unite privind continuarea programului de urmărire a finanţării activităţilor teroriste, TFTP.

În cadrul reuniunii Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne din 22 iulie, am avut şansa de a explica funcţionarea TFTP şi de ce avem nevoie de o soluţie interimară pentru a preveni întreruperea acestuia. Reuniunea comună a Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi a Comisiei pentru afaceri economice şi monetare din 3 septembrie s-a desfăşurat în prezenţa Preşedinţiei suedeze, a directorului general al Direcţiei Generale Justiţie, Libertate şi Securitate, dnul Faull, şi a dlui Bruguière. Cred că această reuniune a permis clarificarea unei serii de aspecte încă nerezolvate.

Aş dori să subliniez pe scurt câteva aspecte. Valoarea adăugată a evaluării datelor din contextul TFTP, realizată de Trezoreria SUA, a fost confirmată de raportul dlui Bruguière, pe care membrii Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi ai Comisiei pentru afaceri economice şi monetare l-au putut examina cu ocazia reuniunii comune de la începutul lui septembrie. După cum ne-a reamintit şi Preşedinţia, această analiză a datelor a permis autorităţilor SUA să prevină atacuri şi să faciliteze investigaţiile privind atacurile teroriste, atât în Statele Unite, cât şi în Europa.

Totodată, raportul dnului judecător Bruguière a confirmat că autorităţile SUA şi-au onorat angajamentele asumate în 2007 în ceea ce priveşte protecţia datelor, şi anume – după cum tocmai a explicat foarte bine doamna Ask – limitarea duratei de păstrare a datelor şi limitarea accesului la date, astfel încât acestea să fie folosite doar când există suspiciuni de finanţare teroristă. Pe scurt, dnul Bruguière a spus că angajamentele au fost onorate.

Este clar, însă, că acel cadru juridic negociat în 2007 nu va mai fi operaţional, pentru că datele nu se vor mai afla în Statele Unite după schimbarea arhitecturii SWIFT, prevăzută pentru sfârşitul anului. Este nevoie de un acord internaţional interimar între Uniunea Europeană şi Statele Unite, astfel încât autorităţile SUA să poată continua analiza datelor privind tranzacţiile intereuropene aflate în Ţările de Jos.

Este imperios necesară includerea în acest acord a tuturor garanţiilor necesare pentru protejarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor noştri, în special pentru protecţia datelor cu caracter personal. Desigur, susţinem cu toate forţele Preşedinţia în eforturile sale în acest sens.

Dle preşedinte, în altă ordine de idei, aş dori, înainte de toate, să spun Parlamentului că, după cum tocmai a menţionat dna ministru, vorbim despre un acord interimar, a cărui durată nu poate depăşi 12 luni. Aceasta înseamnă că el poate fi renegociat imediat, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cu implicarea deplină a Parlamentului European. Vă pot asigura astăzi că, desigur, Comisia va ţine Parlamentul la curent în legătură cu evoluţia acestui subiect.

Doresc să adaug că ne bucurăm să putem pregăti acest acord, care va fi unul permanent, pe termen lung, solicitând, desigur, reciprocitate completă din partea partenerilor noştri din SUA. Lupta împotriva terorismului ne priveşte şi pe noi şi nu există motive pentru care să nu avem parte de o reciprocitate completă. Din acest motiv, cred că implicarea Parlamentului în această negociere a unui viitor acord pe termen lung va fi benefică.

Cred acest lucru cu toată sinceritatea. Doresc să mulţumesc din nou Preşedinţiei suedeze şi dnei Ask pentru prezentarea amănunţită a situaţiei care implică astăzi acest acord interimar.

  Ernst Strasser, în numele Grupului PPE – (DE) Dle preşedinte, dnă Ask, dle comisar, doamnelor şi domnilor, SUA este un partener important în lupta împotriva terorismului. Cu toate acestea, mai ales în ceea ce priveşte datele sensibile, dorim să avem, în cooperare cu partenerii americani, reglementări europene privind siguranţa datelor, privind drepturile civile şi drepturile individuale ale cetăţenilor noştri în ceea ce priveşte datele personale. Din acest motiv, noi, membrii Partidului Popular European (Creştin-Democrat), solicităm o serie de criterii de bază pentru încheierea acestui contract.

În primul rând, trebuie să existe un echilibru între securitatea civilă şi drepturile civile. În al doilea rând, avem nevoie de certitudine juridică pentru societăţile implicate şi pentru cetăţenii noştri. În al treilea rând, salutăm rolul de colegislator al Parlamentului European şi, prin urmare, salutăm şi intenţia de încheiere a unui acord provizoriu. Dnă Ask, vă urăm dumneavoastră şi Comisiei succes în săptămânile următoare.

În al patrulea rând, credem că seturile de date europene interne trebuie gestionate în baza legislaţiei europene, atât în acordul tranzitoriu, cât şi în cel final. În al cincilea rând, dorim introducerea suplimentară la nivelul UE a unui instrument similar TFTP şi, în al şaselea rând, considerăm că aceasta este o condiţie necesară pentru reciprocitate.

Acestea sunt ideile noastre şi credem că ele vor atrage un larg consens în plen. După încheierea acordului tranzitoriu, va trebui să negociem şi să încheiem rapid acordul final.

  Claude Moraes, în numele Grupului S&D – Dle preşedinte, SWIFT a devenit în mod clar un teren de încercare pentru a găsi echilibrul corect între cooperarea cu Statele Unite, lupta împotriva terorismului şi protecţia drepturilor fundamentale.

Atunci când, prin rezoluţiile din 2006 şi 2007, Parlamentul a solicitat deplasarea serverului oglindă al SWIFT de pe teritoriul american pe cel al Uniunii Europene, acest lucru s-a întâmplat, evident, deoarece consideram că protecţia oferită de cadrul Statelor Unite pentru cetăţenii UE nu respecta standardele UE şi ar fi trebuit îmbunătăţită. Această modificare este deci una pozitivă, iar grupul nostru salută faptul că cele două noi servere ale SWIFT vor fi acum mutate în Europa şi că se va stabili un nou cadru juridic, pentru ca TFTP din SUA să continue utilizarea şi prelucrarea datelor în cooperare cu autorităţile noastre de aplicare a legii.

Grupul meu a observat că recomandarea adoptată de Consiliu încearcă să răspundă unora dintre preocupările Parlamentului şi ale Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor. Însă unele întrebări cheie au rămas fără răspuns. Dacă standardele juridice ale SUA se aplică în continuare pe teritoriul UE în ceea ce priveşte prelucrarea datelor UE, cum putem garanta respectarea standardelor UE privind drepturile procedurale şi protecţia datelor cu caracter personal? Cărei instanţe se poate adresa un cetăţean sau o întreprindere din UE, în caz de urmărire penală?

Desigur, unul dintre cele mai importante aspecte îl reprezintă durata acordului şi natura interimară a acestuia, după cum au stabilit Consiliul şi Comisia. Alegerea unui temei juridic în cadrul celui de-al treilea pilon, împreună cu caracterul interimar lasă Parlamentul – şi, deci, cetăţenii UE – complet în afara procesului legislativ. Grupul socialist-democrat susţine că acest acord interimar trebuie să se aplice doar timp de 12 luni şi că trebuie negociat un nou acord, cu Parlamentul în calitate de colegislator, astfel încât Parlamentul să poată asigura echilibrul delicat al protejării drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni în lupta importantă şi critică împotriva terorismului.

  Sophia in 't Veld, în numele Grupului ALDE – (NL) Dle preşedinte, după toate aceste cuvinte călduroase, mă tem că intervenţia mea va agita puţin spiritele. Nu voi spune nimic în legătură cu conţinutul problemei, deoarece cred că este evident că ceea ce s-a negociat respectă standardele europene de protecţie juridică şi de protecţie a datelor cu caracter personal, însă doresc să obţin o serie de răspunsuri cu privire la proces, pentru că acesta este unul dintre nenumăratele cazuri în care Consiliul ia decizii care îi afectează pe cetăţeni, în spatele uşilor închise. Guvernele Europei şi guvernul Statelor Unite vor să ştie totul despre vieţile noastre personale, însă noi, în calitate de cetăţeni, nu aflăm ce face Consiliul. Din punctul meu de vedere, situaţia ar trebui să stea invers. Lupta împotriva terorii a devenit practic un tren al evadării, Consiliul manifestând un dispreţ clar pentru cetăţenii europeni şi democraţia parlamentară. De fiecare dată, indiferent dacă este vorba de SWIFT, PNR, păstrarea datelor sau orice altceva, ni se spune că „acest lucru este indispensabil pentru lupta împotriva terorii”. Dnă ministru, îndrăznesc să vă întreb când vom vedea şi fapte, când vom face nişte evaluări? Există şi câteva întrebări legate de SWIFT la care aş dori să aflu răspunsul, pentru că nu s-a oferit un răspuns la ele la data de 3 septembrie. De ce nu? Se ştia încă din 2007 că arhitectura Swift trebuie reformată. De ce Consiliul a lansat acest plan chiar în ultimul moment din vară, când Parlamentul încă nu îşi începuse activitatea? De ce nu aţi consultat parlamentele naţionale în legătură cu acest mandat? De ce? Dnă ministru, nu este oare acesta un caz de deghizare a unei decizii politice, din moment ce guvernele europene încearcă să aibă acces la datele noastre prin intermediul guvernului american? Aveţi curajul să o recunoaşteţi!

În final, doresc să abordez problema transparenţei. Documentele şi mai ales avizul juridic primit de la Serviciul juridic al Consiliului trebuie făcute publice, nu doar într-o încăpere accesibilă doar deputaţilor europeni – ştim deja ce anume conţin aceste documente, pentru că le-am găsit deja lângă fotocopiator – ci pentru toţi cetăţenii Europei. Aceasta înseamnă transparenţă adevărată.

  Jan Philipp Albrecht, în numele Grupului Verts/ALE – (DE) Dle preşedinte, Preşedinţia şi Comisia vorbesc constant despre consolidarea drepturilor civile şi despre o Europă a cetăţenilor. De fapt însă, drepturile fundamentale sunt erodate, iar dezbaterea publică în legătură cu acestea întâmpină obstacole. Se depun eforturi pentru a exclude parlamentele şi pentru a nu furniza informaţii. Această abordare netransparentă este inacceptabilă într-o Europă democratică.

Nu este suficient să batem la uşă; un parlament responsabil trebuie să oprească această evoluţie nedorită. Preşedinţia trebuie să întrerupă negocierile până ce va putea garanta drepturile cetăţenilor şi ale parlamentelor. În lipsa unui mecanism obligatoriu de protecţie, negocierile pe care le preconizaţi pentru datele bancare vor vinde drepturile de protecţie a datelor cetăţenilor Europei şi vor crea o suspiciune generală preventivă faţă de toţi cetăţenii.

Noi, Verzii, nu vom avea nimic de-a face cu acest proces. Nici măcar temporar şi cu siguranţă vom spune nu, în cazul în care vom avea servere în Europa şi nu numai în SUA, pentru că datele vor fi transmise în continuare către Statele Unite şi nu se va garanta protecţia juridică.

  Marie-Christine Vergiat, în numele Grupului GUE/NGL – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, pentru mine este o mare onoare să iau cuvântul pentru prima dată în acest Parlament, în numele milioanelor de europeni care vor o Europă diferită.

Dosarul SWIFT este un simptom al derapajelor de securitate comise în numele terorismului, prin care se arată dispreţ faţă de drepturile fundamentale ale concetăţenilor noştri. În acest caz, Statele Unite au piratat date bancare, fără vreo bază juridică şi fără să informeze autorităţile europene. Scandalul a determinat autorităţile europene să reacţioneze. S-a semnat un acord cu guvernul american. Un expert a evaluat acest acord. Ce expert, însă? Un judecător francez antiterorism, dnul Bruguière, ale cărui erori în domeniul drepturilor fundamentale sunt bine cunoscute în Franţa. Prin urmare, suntem sceptici în legătură cu calitatea acestui raport.

În afară de chestiunile de principiu, propunerea de rezoluţie prezentată include numeroase avertismente cu care suntem de acord, însă acestea sunt insuficiente. Propunem amendamente pentru a întări cerinţele pe care Parlamentul European are obligaţia de a le exprima. Trebuie să mergem mai departe şi să solicităm suspendarea acordului în caz de încălcare a acestor principii. Dorim să ştim de ce a durat atât de mult până ce autorităţile europene au informat Parlamentul şi de ce acest nou acord s-a încheiat în asemenea grabă.

Contăm pe Preşedinţia suedeză. Vom monitoriza în permanenţă respectul pentru drepturile omului. Da, cetăţenii au dreptul la securitate, însă acest lucru trebuie făcut fără să fim obligaţi să trăim într-o societate urmărită în permanenţă, în care toată lumea ştie totul despre noi.

  Beatrice Ask, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului – (SV) Dle preşedinte, vă mulţumesc pentru aceste importante puncte de vedere. Voi încerca să răspund la câteva dintre întrebări în puţinul timp pe care îl am la dispoziţie.

Prima întrebare ce apare este, desigur, cum putem garanta că SUA vor respecta acest acord. Doresc să spun că, în primul rând, ne putem baza pe raportul Bruguière, care descrie în mod corect respectarea termenilor conveniţi până în prezent. În al doilea rând, proiectul de acord menţionează un organism de evaluare, pe care vi l-am descris şi care implică Preşedinţia, Comisia şi reprezentanţii autorităţilor naţionale pentru protecţia datelor, iar scopul acestora este de a verifica abordarea corectă a problemei. Evident, este esenţial ca informaţiile să fie fiabile. De asemenea, este important ca toată lumea să-şi dea seama că, în ceea ce priveşte transferul de informaţii în acest program de date, nu toată lumea poate accesa sistemul şi orice fel de informaţii stocate în acesta. Pentru a putea avea acces la informaţii, trebuie să existe o suspiciune de infracţiune teroristă sau de finanţare a unei astfel de infracţiuni. Desigur,este restricţionat şi felul în care pot fi utilizate aceste informaţii.

În ceea ce priveşte criticile privind motivul pentru care se aduce tocmai acum în discuţie acest aspect, în timpul verii, doresc să precizez că Preşedinţia a pus cam aceleaşi întrebări ca şi membrii Parlamentului European. Am avut sarcina de a ne ocupa de pregătirea minuţioasă a acestei probleme şi, printre altele, de analiza acestui raport, care răspunde la o parte din întrebări, dar şi de alte probleme. Adevărul este că nu noi am hotărât că SWIFT trebuie mutat în Europa; acest lucru se întâmplă în baza altor decizii. Cu toate acestea, SUA poate folosi acest instrument în combaterea terorismului şi credem că şi nouă ne-ar fi de folos informaţii echivalente. Pentru ca acest lucru să fie posibil, avem nevoie de un acord. Pentru că Tratatul de la Lisabona nu a intrat în vigoare, am considerat necesară o soluţie temporară. Negocierile se îndreaptă în această direcţie, pentru care avem şi un mandat din partea Consiliului. Aceasta este situaţia pe care am încercat să o descriu.

Preşedinţia nu doreşte să restricţioneze în mod inutil nicio analiză sau dezbatere. În primul rând, aceasta este o dezbatere publică şi, în al doilea rând, ne bucurăm că putem vorbi despre mersul discuţiilor. Cu toate acestea, în timpul negocierilor, nu se va putea furniza acces continuu la documente, pentru că însăşi natura negocierilor arată că lucrurile se schimbă în permanenţă. Am încercat deci să descriu punctul nostru de pornire şi mandatul clar pe care l-am primit de la Consiliu. În acest sens, suntem foarte hotărâţi să combinăm un nivel ridicat de eficacitate şi utilizare practică cu cerinţele stricte ale certitudinii juridice şi ale respectului pentru libertăţile civile şi drepturile omului. Sunt convinsă că vom reuşi acest lucru. Dacă – contrar aşteptărilor – nu vom reuşi, atunci nu va exista niciun acord.

PREZIDEAZĂ: DL WIELAND
Vicepreşedinte

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. − (FR) Dle preşedinte, aş dori doar să confirm observaţiile dnei ministru, care a ajuns la o concluzie foarte clară: dacă nu ar exista cu adevărat asigurările de care avem nevoie privind protecţia datelor, pentru acordul durabil pe care va trebui să-l negocieze Preşedinţia şi care va fi susţinut de Comisie, nu am ajunge la un acord.

În această situaţie, consider că ar trebui să putem reconcilia aceste aspecte şi să desfăşurăm, astfel, o campanie împotriva terorismului, manifestând, desigur, respect pentru marile valori şi principii şi arătând, astfel, că Europa acordă o mare importanţă protecţiei vieţii private, pe de o parte, şi prevenirii spionajului comercial, pe de altă parte.

Doresc pur şi simplu să spun că, în ceea ce mă priveşte, de când am preluat această funcţie, am observat clar faptul că judecătorului Bruguière i s-a solicitat de către Consiliu să îşi desfăşoare misiunea de investigaţie în Statele Unite. Raportul Bruguière, care datează din decembrie 2008, mi-a fost înmânat în ianuarie 2009. Acest raport a fost prezentat Parlamentului European şi Consiliului JAI în februarie 2009. În acel moment, Comisia considera că dispunea de elementele esenţiale pentru a asigura continuitatea TFTP înaintea unei perioade în care, după semnarea Tratatului de la Lisabona şi cu Parlamentul în calitate de co-legislator, putem negocia într-adevăr un acord pe termen lung cu toate garanţiile menţionate de dna ministru şi cu toate cerinţele de reciprocitate la care a făcut referire cu precădere dl Strasser.

Cred că, în această privinţă, Consiliul şi-a exprimat foarte clar dorinţele. Comisia împărtăşeşte această opinie, acest angajament ferm şi clar al Consiliului de a se asigura că Parlamentul European va deveni într-adevăr co-legislator, într-un moment potrivit pentru un acord durabil.

  Sophia in 't Veld (ALDE). – Dle preşedinte, am o mică solicitare de respectare a Regulamentului de procedură. Observ că, din nou, nu primim răspunsuri la întrebările adresate Consiliului. Am întrebat de ce Consiliul a aşteptat doi ani, până în ultimul moment, pentru a decide asupra acestui acord şi, de asemenea, doresc să aflu de ce parlamentele naţionale au fost excluse complet din întreaga procedură. Putem primi răspunsul în scris. În final, am citit răspunsul dumneavoastră, care era destul de ambiguu şi care părea să spună că nu veţi publica avizul juridic al Serviciului juridic al Consiliului.

  Preşedintele. − Dezbaterea este închisă.

(Votul: 17 septembrie 2009)