Preşedinta. − Următorul punct este dezbaterea privind:
- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Sophia in ’t Veld, Jeanine Hennis-Plasschaert, Leonidas Donskis, Gianni Vattimo, Sarah Ludford, Ulrike Lunacek, Raül Romeva i Rueda, Jean Lambert şi Judith Sargentini, în numele Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa şi al Grupului Verzilor / Alianţei Libere Europene, referitoare la legea lituaniană privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice (O-0079/2009 – B7-0201/2009),
- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Sophia in ’t Veld, Jeanine Hennis-Plasschaert, Leonidas Donskis, Gianni Vattimo, Sarah Ludford, Ulrike Lunacek, Raül Romeva i Rueda, Jean Lambert şi Judith Sargentini, în numele Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa şi al Grupului Verzilor / Alianţei Libere Europene, referitoare la legea lituaniană privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice (O-0080/2009 – B7-0202/2009),
- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Rui Tavares, Cornelia Ernst, Cornelis de Jong, Marie-Christine Vergiat, Willy Meyer şi Kyriacos Triantaphyllides, în numele Grupului Confederal al Stângii Unite Europene – Stângii Verzi Nordice, referitoare la legea lituaniană privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice (O-0081/2009 – B7-0204/2009),
- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Rui Tavares, Cornelia Ernst, Cornelis de Jong, Marie-Christine Vergiat, Willy Meyer şi Kyriacos Triantaphyllides, în numele Grupului Confederal al Stângii Unite Europene – Stângii Verzi Nordice, referitoare la legea lituaniană privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice (O-0082/2009 – B7-0205/2009),
- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Michael Cashman, Claude Moraes şi Emine Bozkurt, în numele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, referitoare la legea lituaniană privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice (O-0083/2009 – B7-0206/2009) şi
- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Michael Cashman, Claude Moraes şi Emine Bozkurt, în numele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, referitoare la legea lituaniană privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice (O-0084/2009 – B7-0207/2009).
Sophia in 't Veld, autoare. − Dnă preşedintă, cred că discutăm azi un subiect foarte important. Este vorba despre valorile europene. Am adresat întrebarea orală şi am elaborat o rezoluţie comună privind legea lituaniană, care se pretinde a fi pentru protecţia minorilor. Dar, de fapt, efectul acesteia este contrar, deoarece această lege poate cultiva ignoranţa, tabuurile şi stigmatele. Va expune homosexualii, lesbienele şi transsexualii tineri şi vulnerabili la intimidare şi excludere. Prin urmare, va cauza chin şi suferinţă de dimensiuni incomensurabile tinerilor, chiar persoanelor pe care legea este destinată să le protejeze. În loc de protecţie, le pricinuieşte rău tinerilor.
Prin urmare, am adresat această întrebare şi sunt foarte fericită că, în vara aceasta, am primit o scrisoare de la dl comisar Barrot în care exprima îngrijorarea Comisiei Europene cu privire la această lege, menţionând că Comisia Europeană va urmări îndeaproape acest subiect şi se va asigura că orice legislaţie naţională respectă legislaţia şi principiile europene. Cred că este foarte important, deoarece Comisia Europeană nu ar trebui să intervină doar când se încalcă regulile de piaţă, ci şi mai ales când se încalcă valorile europene. Nu putem tolera discriminarea. Europa este o comunitate de valori - valori despre care ştiu că sunt împărtăşite de majoritatea cetăţenilor lituanieni. Cu toţii suntem europeni.
Stimaţi colegi, în legătură cu rezoluţia, vă solicit sprijinul explicit în favoarea acesteia şi, în special, în favoarea modificării care prevede inserarea unei trimiteri la directivele existente contra discriminării, întrucât consider că este un efort minimum. De asemenea, vă rog să sprijiniţi cererea din rezoluţie prin care se solicită un aviz legal cu privire la legea în cauză din partea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale.
În final, cred că putem fi mândri, ca Parlament European - dacă vom adopta rezoluţia mâine - că reprezentăm vocea valorilor comune ale Europei.
Ulrike Lunacek, autoare. − (DE) Dnă preşedintă, după cum a afirmat antevorbitoarea mea, această lege votată în Lituania periclitează valorile europene, legislaţia europeană şi libertatea oamenilor, şi anume libertatea de a-şi trăi viaţa fără teamă a persoanelor tinere care sunt lesbiene, homosexuali, bisexuali sau poate transsexuali. În conformitate cu legea în cauză, se presupune că informaţiile factuale referitoare la acest subiect sunt dăunătoare pentru aceşti tineri. Vă pot spune ce înseamnă aceasta: înseamnă că aceşti tineri trebuie să trăiască în frică şi poate să sufere depresii. Ştim că s-a înregistrat o rată crescută a încercărilor de sinucidere în rândul persoanelor tinere lesbiene sau homosexuale sau care sunt într-o stare de confuzie în faza de asumare publică a orientării sexuale în legătură cu modul în care îşi vor trăi viaţa.
Această lege contrazice valorile europene, de aceea am fost încântată că dl comisar Barrot a oferit un răspuns în această privinţă în iulie. Aţi mai transmis părţii europene a Asociaţiei Internaţionale a Lesbienelor şi Homosexualilor (AILH) că Comisia va analiza acest text şi va explica următoarele măsuri pe care le va adopta. Ceea ce mă interesează pe mine azi este ce acţiuni intenţionaţi să întreprindeţi. Ce aţi promis deja dumneavoastră, Comisia - şi Consiliul - parlamentului lituanian? Ştim că fostul preşedinte şi noul preşedinte lituanian, care a fost cândva comisar, nu aprobă această lege, dar parlamentul insistă asupra acesteia. Sunt încântată că se prezintă azi o propunere, inclusiv o propunere de rezoluţie.
Sper că vom accepta cu toţii rezoluţia mâine şi vom putea solicita Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să adopte o poziţie cu privire la această lege, fiindcă aceasta îi este menirea. Între timp, ar trebui să fie clar în Europa noastră comună că lesbienele şi homosexualii nu vor dispărea din familiile şi şcolile noastre doar pentru că o lege interzice informaţii cu privire la aceste persoane. A fi diferit este normal, chiar şi în Europa noastră comună.
Rui Tavares, autor. – (PT) Doamnelor şi domnilor, această lege începe prin a pretinde că protejează copiii împotriva promovării homosexualităţii prin informaţiile publice. Ce înseamnă acest lucru de fapt? Înseamnă că dacă am un cinematograf în Vilnius şi doresc să afişez un poster pentru filmul O iubire secretă, nu o pot face? Înseamnă că dacă susţin un seminar privind homosexualitatea într-un loc public, teatru sau universitate din Lituania, nu o pot face? Înseamnă - după cum s-a dezbătut deja în parlamentul lituanian - că va trebui să plătesc o amendă care se ridică până la 1 500 EUR sau să prestez servicii în folosul comunităţii timp de o lună, în temeiul modificărilor codului penal care sunt în prezent în dezbatere în Lituania? De exemplu, o emisiune de televiziune poate arăta un cuplu homosexual care este fericit sau trebuie doar să arate un cuplu homosexual nefericit?
Doamnelor şi domnilor, m-a surprins o dată când au fost votate aceste modificări ale legii lituaniene privind protecţia minorilor: a fost 14 iulie 2009. Desigur, 14 iulie a fost ziua în care ne-am reunit aici pentru prima dată în acest al şaptelea mandat parlamentar, precum şi ziua care marchează a 220-a aniversare a principiilor europene, inclusiv dreptul la fericire, principiul libertăţii de expresie şi chiar şi principiul libertăţii de întrunire. Acum, libertatea de întrunire este de asemenea în pericol, deoarece, din nou, parlamentul lituanian a dezbătut mai recent posibilitatea de a interzice evenimente ca marşurile „mândriei homosexuale”.
Aşadar, când ne-am reunit aici pentru prima dată la 14 iulie 2009, a fost pentru că am avut o datorie - aş zice o datorie sacră - de a apăra aceste valori şi acestea sunt valorile care sunt în joc. Ştim cum încep aceste lucruri şi mai ştim şi care este întotdeauna rezultatul acestora. Ce vom face mai departe? Vom desemna o comisie care să examineze ce reprezintă şi ce nu reprezintă promovarea homosexualităţii? Unde - în cărţi, teatre, cinematografe, publicitate?
Vilnius este una dintre capitalele europene ale culturii de anul acesta, şi o merita cu prisosinţă, spre încântarea tuturor europenilor. A fi capitala europeană a culturii presupune responsabilităţi, totuşi: responsabilitatea de a promova cultura europeană din raţiunile cele mai bune şi nu pentru a o evidenţia din motive inadecvate anul acesta.
Prin urmare, fac apel la un vot în favoarea rezoluţiei noastre şi invit Agenţia pentru Drepturi Fundamentale să emită un aviz privind acest subiect foarte serios. Cu siguranţă, este minimum ce pot cere membrii acestui Parlament.
Michael Cashman, autor. − Dnă preşedintă, pot spune, ca homosexual, că sunt mândru că acest Parlament şi alte persoane se împotrivesc legii propuse. Legea propusă va încălca în mod flagrant tratatele UE privind drepturile omului, în special articolul 6, precum şi Directiva-cadru privind ocuparea forţei de muncă şi politicile generale privind nediscriminarea. În mod interesant, încalcă şi Convenţia ONU privind drepturile copilului, în sensul în care încurajează discriminarea persoanelor tinere lesbiene şi homosexuale. Prin urmare, pe cine protejează şi de ce anume?
Conservatorii britanici au introdus o lege similară în Marea Britanie în 1988. S-a recunoscut atunci şi se recunoaşte şi acum că aceste legi conduc la cenzură şi la promovarea discriminării şi homofobiei: discriminarea şi homofobia distrug vieţile oamenilor şi înnegresc sufletele celor care le practică. Legea propusă a fost condamnată de ONG-uri, inclusiv de Asociaţia Internaţională a Lesbienelor şi Homosexualilor, Consiliul Europei şi Amnesty International, precum şi de alte organizaţii. Această lege afectează persoanele tinere lesbiene şi homosexuale - profesori, funcţionari publici - şi ar putea fi folosită pentru a opri accesul tinerilor la orice material - filme, cărţi, jocuri, opere de artă - create de un homosexual sau o lesbiană. Vor încerca să interzică tinerilor să studieze operele lui Platon, Shakespeare, Oscar Wilde, Walt Whitman, Tennessee Williams, Tchaikovsky şi alţii, muzica lui Elton John sau să idolatrizeze mari jucători de tenis precum Martina Navratilova? Va afecta chiar modul în care tinerii şi celelalte persoane vor vorbi, vor gândi şi se vor comporta. Şi de ce? Tinerii au nevoie de educaţie, nu de izolare; ei au nevoie să înţeleagă lumea în toată diversitatea sa şi să fie învăţaţi respectul pentru cei diferiţi. Iubirea unui om pentru alt om nu este niciodată împuţinată prin gen sau sexualitate: este iubire.
Lesbienele şi homosexualii sunt femei şi bărbaţi obişnuiţi transformaţi în oameni neobişnuiţi de preocuparea extremiştilor pentru vieţile noastre sexuale şi de calomnia că lesbienele şi homosexualii sunt o ameninţare pentru societate. Aceasta este o reprezentare greşită şi josnică. Orice societate civilizată este judecată nu prin felul în care îşi tratează majoritatea, ci prin tratamentul pe care îl acordă minorităţilor. Prin urmare, le recomand lituanienilor şi europenilor: respingeţi acest pas primejdios înapoi spre trecut.
(Aplauze)
Cecilia Malmström, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului. – (SV) Dnă preşedintă, permiteţi-mi să încep prin a sublinia că libertatea de expresie şi nediscriminarea pe motive de orientare sexuală şi identitate de gen sunt temelia societăţilor noastre democratice. Uniunea noastră se bazează pe o varietate de principii şi valori, pe care se pretinde ca toate statele membre să le sprijine. Nu putem insista şi lupta pentru respectarea drepturilor omului în alte ţări dacă nu putem susţine aceste principii fundamentale în cadrul Uniunii Europene.
Aceste drepturi fundamentale şi, în special, libertatea de expresie şi dreptul de a nu fi discriminat, sunt recunoscute la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi mai sunt prevăzute la articolele 10 şi 14 din Convenţia europeană privind protecţia drepturilor omului. Aceste principii sunt reiterate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Există legislaţie la nivel comunitar care este menită să protejeze acest domeniu. Directiva 2000/78/CE interzice discriminarea la locul de muncă pe bază de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Anul trecut, Comisia a prezentat o propunere pentru extinderea acestei protecţii în alte domenii.
Această propunere este în prezent în dezbatere în Consiliu, iar Parlamentul a prezentat un aviz pozitiv. Salutăm această iniţiativă şi sperăm că va fi adoptată cât mai curând.
Este vorba despre legislaţie la nivel european. La nivel naţional, statele membre pot adopta legislaţie naţională în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cu condiţia - şi repet - cu condiţia ca legislaţia în cauză să respecte legislaţia primară şi secundară a Uniunii şi a Comunităţii, să se încadreze într-un domeniu în care Comunitatea nu are competenţă exclusivă şi să fie justificată de inexistenţa legislaţiei la nivelul Uniunii sau Comunităţii.
Legea în cauză adoptată de parlamentul lituanian în iulie şi propunerea de modificare a codului penal şi a legii administrative care este în prezent în dezbatere sunt o cauză de mare îngrijorare pentru Preşedinţia suedeză. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că legea respectivă nu a intrat încă în vigoare.
Din punctul nostru de vedere, o lege care vizează interzicerea promovării unei anumite orientări sexuale încalcă valori fundamentale precum libertatea de expresie şi egalitatea tuturor oamenilor. Preşedinţia şi-a lămurit poziţia în contactele avute cu guvernul lituanian în repetate rânduri.
În ceea ce priveşte aspectele de ordin juridic ridicate de deputaţi în discursurile lor, este important de subliniat că Consiliul nu joacă un rol formal în acest domeniu. Compatibilitatea legislaţiei naţionale cu tratatele nu intră în competenţa Consiliului şi nici a Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale. Comisia are misiunea de a examina dacă un stat membru îşi respectă obligaţiile în conformitate cu tratatele. Aceasta presupune nu doar monitorizarea transpunerii şi punerii în aplicare corecte a legislaţiei Uniunii şi a Comunităţii la nivel naţional, ci şi asigurarea respectării depline a legislaţiei europene primare. După cum sunt sigură că dl Barrot ne va asigura, Comisia poate iniţia proceduri corespunzătoare dacă consideră că un stat membru nu respectă legislaţia primară şi secundară.
Cu trimitere la articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Consiliul şi-ar exprima o profundă îngrijorare dacă ar descoperi cazuri de discriminare pe bază de sex, rasă, origine etnică, religie, invaliditate, vârstă sau orientare sexuală. Cu toate acestea, este necesară propunerea Comisiei în cazul în care Consiliul va iniţia o dezbatere cu privire la eventualitatea unei discriminări şi la măsurile care urmează să se adopte, dacă este cazul. În acelaşi mod, în conformitate cu articolul 7 din tratat, Consiliul poate acţiona doar dacă o treime din statele membre sau Comisia înaintează o astfel de propunere cu justificare corespunzătoare. Întrucât legea nu a intrat încă în vigoare, nu s-a prezentat o asemenea propunere.
Sunt în măsură să îi asigur pe deputaţi că problema discriminării persoanelor LGBT se află în agenda Preşedinţiei suedeze. O vom dezbate într-o reuniune la nivel înalt privind egalitatea în Stockholm, în 16-17 noiembrie.
Fireşte, luăm foarte în serios îngrijorarea Parlamentului European. Este vorba despre respectarea drepturilor fundamentale şi a drepturilor omului. În termeni formali, totuşi, această chestiune trebuie tratată într-un cadru legal şi instituţional. Ca reprezentantă a Consiliului, am încercat să răspund întrebărilor adresate cât mai corect şi să explic constrângerile pe care le întâmpinăm. Aştept cu interes punctele de vedere ale reprezentanţilor Comisiei cu privire la acest subiect.
Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. − (FR) Dnă preşedintă, dna ministru a explicat foarte bine aspectele juridice ale acestei probleme.
Aş dori să spun că, în repetate rânduri, Comisia a condamnat în mod ferm toate formele de homofobie. Fenomenul în cauză reprezintă o încălcare flagrantă a demnităţii umane. Comisia a repetat în mod remarcabil această poziţie în faţa Parlamentului European la 23 aprilie 2007, în şedinţa plenară în care s-a adoptat Rezoluţia privind homofobia în Europa.
În domeniile care intră în competenţele Comunităţii, Uniunea Europeană, la fel ca statele membre atunci când aplică legislaţia Uniunii, au obligaţia de a respecta drepturile fundamentale. Acestea sunt principii obligatorii ale legislaţiei comunitare.
Legea lituaniană privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice intră, într-o mare măsură, în domeniul competenţelor Comunităţii, întrucât conţinutul acesteia se referă la punerea în aplicare a directivelor privind serviciile audiovizuale şi privind comerţul electronic.
Prin urmare, Comisia a informat autorităţile lituaniene, chiar înainte de adoptarea proiectului de lege, că unele măsuri din această lege ar crea seroase îngrijorări în legătură cu compatibilitatea acestora cu drepturile fundamentale şi cu legislaţia comunitară. În pofida acestui avertisment, ar părea că versiunea actuală a legii adoptate la 14 iulie nu risipeşte îngrijorările exprimate de Comisie anterior.
În acest context, Comisia nu poate decât să-şi exprime rezerve serioase privind compatibilitatea acestei legi cu principiul libertăţii de expresie, principiul nediscriminării şi drepturile copiilor, inclusiv dreptul acestora de a avea acces la informaţiile necesare pentru dezvoltarea lor.
Comisia nu va ezita să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea legislaţiei comunitare, inclusiv a drepturilor fundamentale, desigur.
În conformitate cu informaţiile de care dispune Comisia, s-a instituit un grup de lucru în Lituania, la iniţiativa preşedintei, dna Grybauskaitė, pentru a introduce modificări suplimentare ale acestei legi. Aceste modificări ar trebui să fie propuse la sfârşitul lunii octombrie. Desigur, Comisia Europeană va aştepta rezultatul muncii acestei comisii şi conţinutul modificărilor înainte de a emite un aviz final asupra legii în varianta în care va intra în vigoare. Într-adevăr, nu pot decât să susţin punctul de vedere foarte clar al dnei Malmström, conform căruia Comisia are misiunea de a monitoriza situaţia şi de a propune eventual sancţiuni şi de a penaliza încălcările reglementărilor Uniunii Europene şi ale drepturilor fundamentale, a fortiori.
Acestea sunt informaţiile pe care am dorit să vi le ofer, arătându-vă că poziţia noastră a fost extrem de clară în această privinţă.
Vytautas Landsbergis, în numele Grupului PPE. – Dnă preşedintă, legea care este criticată şi dezbătută, în ciuda faptului că nu va intra în vigoare până în martie, conţine doar un rând în care se interzice promovarea homosexualităţii în rândul minorilor; aceasta este partea care deranjează atât de mult.
Preşedinta Republicii Lituania a luat iniţiativa de a prezenta imediat modificări lămuritoare. Astfel, rezoluţia noastră bate practic la o uşă deschisă. Noi ar trebui să ne concentrăm asupra intenţiei Parlamentului.
Cuvintele cheie în rândul supărător despre promovarea homosexualităţii în rândul minorilor sunt „promovare” şi „minori” - nu „homosexualitate”, după cum ar interpreta unii. Posibilitatea unei promovări directe în rândul minorilor a fost tratată prin adoptarea unei legi. „Promovarea” este o acţiune deliberată care depăşeşte limitele informării simple şi necesare furnizate în prezent de educaţia sexuală, care ar trebui să cuprindă o clauză de toleranţă faţă de atracţia şi iubirea între persoane de acelaşi sex.
Promovarea homosexualităţii în rândul minorilor, dacă ne deschidem ochii, poate însemna adesea mult mai mult - de la încurajarea practicării acesteia până la seducerea minorilor, chiar pentru prostituţie homosexuală. Media poate avea avantaje dintr-o asemenea afacere, probabil difuzând acest tip de promovare în rândul minorilor.
Stimaţi colegi, părinţi şi bunici, vă rog acum să vă ascultaţi inimile. Aţi fi în favoarea deschiderii acestui set întreg de provocări urmaşilor dumneavoastră?
(Interjecţie din sală)
Bine, este cazul dumneavoastră.
Dacă sunt expuşi unei asemenea „promovări” în mod regulat şi fără restricţie? Se pare că ne poticnim între două situaţii: prima, dacă cuiva îi place doctrina înşelătoare, este dreptul copiilor de a fi abuzaţi mental, în vreme ce a doua este dreptul copiilor de a fi protejaţi de abuzuri. Lăsaţi ca autodeterminarea lor să vină cu maturitatea.
Propunerea mea este de a susţine poziţiile care evocă atât Convenţia privind drepturile copilului, cât şi Declaraţia drepturilor copilului şi de a elimina alineatul (1), care este irelevant în prezent şi, prin urmare, necorespunzător pentru Parlamentul cel mai înalt al Europei.
Claude Moraes (S&D). – Dnă preşedintă, dl Landsbergis a oferit o justificare profund neconvingătoare a acestei legi. Am fost surprins; Credeam că va avea o justificare mai cuprinzătoare. Consiliul şi Comisia şi-au exprimat profunda îngrijorare şi aceasta este direcţia corectă. Antidiscriminarea şi libertatea de expresie sunt principii absolut fundamentale în legislaţia europeană.
În propriul meu stat membru, după cum a afirmat anterior dl Cashman, am avut o asemenea lege în 1988, care face acum parte din trecut, iar această lege va fi şi ea de domeniul trecutului deoarece, ca o Comunitate a valorilor, una dintre forţele cele mai mari ale UE constă în efortul nostru comun de a ridica ştafeta în privinţa drepturilor omului şi a protecţiei libertăţilor fundamentale. Este de asemenea dificil când un stat membru se află în vizor pentru o potenţială încălcare a acestei legi, dar, datorită Comunităţii noastre de valori, putem analiza legile de acest tip şi putem afirma, aşa cum au susţinut şi Comisia şi Consiliul, că ne provoacă o îngrijorare profundă.
Agenţia pentru Drepturi Fundamentale ar trebui să îşi facă datoria şi să adopte un aviz şi, după cum au susţinut Comisia şi Consiliul, există unele probleme în legislaţia existentă, legile antidiscriminare, în cadrul Uniunii Europene; să apărăm ceea ce avem şi să ne asigurăm că Grupul Socialist, alături de partidul nostru frate din Lituania, condamnă această lege şi să sperăm că acesta va fi rezultatul - că legea va fi de domeniul trecutului.
(Aplauze)
Leonidas Donskis, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, legea lituaniană privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor a şocat apărătorii drepturilor omului şi jurnaliştii din Lituania şi de peste graniţele acesteia prin caracterul său homofob şi profund nedemocratic.
Vă rog să-mi permiteţi să atrag atenţia asupra faptului că această lege a primit un veto din partea fostului preşedinte al Lituaniei, Valdas Adamkus, dar a fost învins de parlamentul lituanian. În plus, această lege a fost sever criticată de actuala preşedintă a Lituaniei, Dalia Grybauskaitė. Legea a fost evaluată în termeni fermi de media lituaniană, analişti şi apărători ai libertăţilor civile şi drepturilor omului, care i-au evidenţiat natura homofobă, alături de implicaţiile politice extrem de periculoase, precum cenzura şi autocenzura.
Această lege se referă puţin, dacă se referă măcar, la protecţia copiilor. În schimb, legea este împotriva persoanelor lesbiene şi homosexuale din ţară. În orice caz, ecuaţia homosexualităţii cu violenţă fizică şi necrofilie este respingătoare din punct de vedere moral şi profund condamnabilă. Cu toate acestea, este dificil de crezut că adoptarea unei astfel de legi este posibilă într-o ţară a Uniunii Europene la începutul secolului al XXI-lea. Personal, consider această lege ca pe o iniţiativă nefericită şi ca pe o neînţelegere profundă, pentru a nu spune mai mult.
Modificările articolului 310 din codul penal şi ale articolului 214 din legea administraţiei se dezbat în prezent în parlamentul lituanian care va incrimina, sub ameninţarea unei amenzi, a muncii în folosul comunităţii sau a închisorii, orice persoană implicată în promovarea homosexualităţii în orice spaţiu public. Dacă aceasta nu este o alunecare spre sponsorizarea de către stat a homofobiei şi incriminării exprimării publice a homosexualilor şi lesbienelor, atunci ce este?
Nu în cele din urmă, această lege este o ruşine, dar mai mult de atât ar fi o încercare de a o voala, de a trivializa şi, de fapt, de a o justifica. Aceasta înseamnă că susţin cu tărie rezoluţia.
Raül Romeva i Rueda, în numele Grupului Verts/ALE. – (ES) Doamnelor şi domnilor, acesta este un moment crucial al procesului de integrare europeană, deoarece, până nu demult, cu siguranţă nu am fi avut o dezbatere de acest tip. Şi asta pentru că pur şi simplu niciun parlament nu ar fi luat în considerare adoptarea unei astfel de legi.
Aceasta înseamnă că nu este doar un aspect intern al politicii lituaniene. În termeni simpli, trebuie să concluzionăm că ne înfruntăm cu o problemă care afectează direct supravieţuirea credibilităţii europene. Nicio parte a Uniunii Europene - şi aici este vorba despre cele trei instituţii - nu poate rămâne pasivă în timp ce un stat membru adoptă legi care persecută sau incriminează ceva atât de universal precum dreptul de a alege persoana cu care să întreţii relaţii emoţionale sau sexuale, indiferent de sex sau vârstă.
Dl Landsbergis, a vorbi normal despre homosexualitate, bisexualitate şi transsexualitate este cea mai bună garanţie că un copil va fi capabil să se împace cu propria sexualitate, respectându-se pe sine şi restul comunităţii.
Acest lucru este important, deoarece ceea ce solicităm în prezent este o garanţie a unei creşteri sănătoase, fără coerciţie, stereotipii negative sau incriminarea copilăriei. Putem realiza acest lucru prin însăşi întreţinerea unei dezbateri normale cu privire la această situaţie, aşa cum o facem noi, şi nu prin interzicerea sau incriminarea acesteia.
Konrad Szymański, în numele Grupului ECR. – (PL) Legea privind protecţia minorilor în Lituania a fost elaborată astfel din preocupare pentru dezvoltarea emoţională şi psihologică a consumatorilor celor mai tineri de media, care are o prezenţă crescândă în vieţile copiilor. Altă preocupare a legiuitorilor lituanieni a fost că copiii ar trebui crescuţi în conformitate cu convingerile părinţilor lor. Nu cred că există o persoană în acest Parlament care nu ar fi de acord că acestea sunt aspecte importante şi arzătoare. Aceste intenţii merită apreciere şi nu critică, deşi nu acesta este scopul principal.
Niciun articol din această lege nu încalcă legislaţia europeană şi, în majoritatea cazurilor, legea nici nu face referire la legislaţia europeană. Problemele ridicate în întrebarea scrisă intră sub incidenţa legilor naţionale ale statelor membre. Nimeni nu a dat autoritate Uniunii Europene să acţioneze în aceste domenii. Acesta este motivul fundamental pentru care ne opunem ridicării problemei la nivel european şi pentru care nu vom fi niciodată de acord cu o anumită ideologie care să justifice depăşirea limitelor autorităţii legislaţiei europene.
Acesta este şi motivul pentru care nu putem susţine niciuna dintre rezoluţiile prezentate în această privinţă.
Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL. – (SV) Dnă preşedintă, nu este vorba despre ideologie. Aş zice că este vorba despre valoarea egală a tuturor oamenilor. Aş mai dori să le mulţumesc Comisiei şi Consiliului pentru poziţia lor neobişnuit de clară. Sunt convinsă că Parlamentul, Comisia şi Consiliul acţionează acum împreună în cazul încălcării valorilor fundamentale.
Vorbim despre Uniunea Europeană şi despre respectarea drepturilor fundamentale ale omului de către Uniunea Europeană. Aceasta trebuie să se aplice tuturor statelor membre individuale. În practică, această legislaţie propusă riscă să transforme orice informaţii despre LGBT în informaţii ilegale. Imaginaţi-vă doar dacă s-ar interzice brusc lupta pentru egalitatea tuturor oamenilor, indiferent de orientare sexuală.
Este dincolo de orice îndoială că legislaţia propusă este un atac asupra drepturilor omului. Nici nu voi număra câte drepturi ale omului încalcă. Voi spune doar pe scurt: Susţin pe deplin această rezoluţie. Sper că Parlamentul va fi cât se poate de unit în exprimarea votului în favoarea acestei rezoluţii mâine.
Véronique Mathieu (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, înainte de toate, aş dori să evidenţiez importanţa pe care o are pentru Uniunea Europeană, pentru Parlament şi pentru toţi colegii noştri lupta împotriva tuturor formelor de discriminare, mai ales discriminarea bazată pe orientare sexuală.
De ce discutăm azi? Vorbim despre un proiect de lege în Lituania care ridică o problemă de aşa amploare încât s-a implicat dna Grybauskaitė. Şi-a exercitat dreptul de veto; chiar a investit un grup de lucru, care ne va propune modificări. Prin urmare, eu am toată încrederea în domnia sa şi sunt sigură că problema aceasta se va rezolva şi că statul membru în cauză va găsi o soluţie la această problemă serioasă care este discriminarea bazată pe orientare sexuală. Ne-am consultat, unele grupuri au propus o rezoluţie şi, din fericire, am ajuns la o rezoluţie comună. Doamnelor şi domnilor, sunt astfel convinsă să această rezoluţie comună va fi adoptată mâine şi că această problemă se va rezolva.
Desigur, este importantă protecţia sănătăţii intelectuale şi mentale a copiilor noştri, dar aş mai dori să vă reamintesc că este importantă şi lupta contra tuturor formelor de discriminare sexuală. Am muncit pentru realizarea acestui scop mulţi ani. Avem Agenţia pentru Drepturi Fundamentale. Are un scop. Ne-am luptat pentru înfiinţarea acesteia şi nu se pune problema astăzi să fie abandonată sau aruncată la coşul de gunoi.
Aş dori astfel să vă mulţumesc pentru că aţi dorit să adoptaţi această rezoluţie comună. Le mulţumesc tuturor colegilor mei care s-au dedicat atât de mult acestor negocieri. Este o mare plăcere să observ că am reuşit să elaborăm această rezoluţie comună şi sper că va fi adoptată de Parlament mâine.
Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Salut iniţiativa Parlamentului European de a demara o dezbatere cu privire la legea privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice, votată datorită eforturilor partidelor de dreapta din Lituania. Este regretabil că legea a fost votată fără o dezbatere şi o evaluare suficiente a conformităţii acesteia cu legislaţia internaţională şi cea a Uniunii Europene. Nici vocea organizaţiilor neguvernamentale nu a fost ascultată. Sub adăpostul scopului nobil de a proteja drepturile copilului, în realitate, s-a creat o bază juridică pentru a diviza societatea, a limita informarea şi a discrimina grupuri individuale ale societăţii. Fostul preşedinte al Lituaniei s-a opus proiectului de lege, iar noua preşedintă a înfiinţat un grup de lucru, care va prezenta un nou proiect de lege în Parlament în sesiunea din toamna aceasta.
Sper că va exista suficientă voinţă politică în Lituania pentru a îmbunătăţi această lege, cu atât mai mult cu cât avem experienţă în adoptarea şi punerea în aplicare a unor legi progresiste în acest domeniu. Acum şase ani, s-a adoptat legea privind egalitatea de oportunităţi datorită eforturilor social-democraţilor lituanieni şi aceasta a interzis orice discriminare directă sau indirectă pe bază de vârstă, orientare sexuală, invaliditate, rasă sau origine etnică în toate domeniile vieţii. În prezent, un proiect de directivă similar se dezbate în Consiliul de Miniştri. Această rezoluţie a Parlamentului European ar trebui să încurajeze parlamentul lituanian să adopte o asemenea lege, care respectă drepturile şi libertăţile omului şi în care nu există loc pentru nicio formă de discriminare, mai ales discriminarea pe bază de orientare sexuală.
Emine Bozkurt (S&D). – (NL) Dnă preşedintă, dle comisar, dnă ministru, doamnelor şi domnilor, ca şi dumneavoastră, şi eu sunt şocată de faptul că există un parlament în Europa care este capabil nu doar să propună astfel de regulamente, dar să le şi adopte. Această lege nu este doar o încălcare inacceptabilă a drepturilor homosexualilor şi lesbienelor din Lituania, ci aduce şi o atingere foarte serioasă poziţiei homosexualilor în întreaga Europă. Parlamentul Lituaniei le transmite că orientarea lor sexuală este ceva de care ar trebui să le fie ruşine şi de care copiii trebuie protejaţi.
Anticipez că Preşedinţia suedeză şi Comisia vor explica în mod clar parlamentului lituanian că valorile fundamentale precum egalitatea de tratament şi nediscriminarea nu sunt negociabile în Europa - nici acum, nici în viitor, de către nimeni! Din acest motiv, aş dori ca dl comisar să îşi ia angajamentul, aici şi acum, că Comisia nu va ezita nicio clipă să aducă Lituania în faţa Curţii Europene de Justiţie dacă această lege intră în vigoare.
Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Lituania a votat o lege care prevede o protecţie importantă a copiilor şi tinerilor împotriva efectelor externe ale informaţiilor, care le-ar putea pune într-un mare pericol dezvoltarea. Este clar că politica socială şi privind familia este de competenţa fiecărui stat membru al Uniunii Europene şi, prin urmare, nicio iniţiativă europeană nu poate condamna Lituania pentru aceasta.
Legea în cauză nu contravine niciunui standard internaţional în domeniul drepturilor omului. Am studiat problema şi aceasta este situaţia. Cred cu tărie că, dimpotrivă, legea consolidează procesele pentru protejarea copiilor de expunerea la informaţii sau imagini de care - şi subliniez - propriii părinţi doresc să-i protejeze.
Aş dori să invit la o aplicare consecventă a principiului subsidiarităţii pe care Irlanda şi-a asigurat-o în protocolul la Tratatul de la Lisabona. Cu toate acestea, astfel de „avertismente adresate ţărilor şi statelor membre” stabilesc un precedent grav în domenii extrem de sensibile precum familia.
Justas Vincas Paleckis (S&D). – (LT) Pentru prima dată în istoria Parlamentului European, în această sală onorabilă, acţiunile parlamentului lituanian sunt dezbătute într-un context negativ. Oricât de nevinovaţi şi bine-intenţionaţi sunt autorii şi susţinătorii legilor aflate în dezbatere, cu siguranţă nu ne-au îndreptat spre Europa secolului al XXI-lea. Cred că încrederea exagerată în propriul simţ al justiţiei a majorităţii din Seimas a avut un rol de jucat - deasupra noastră este doar cerul, facem ce vrem şi nu ne pasă de angajamentele internaţionale. Această dezbatere este o reacţie foarte serioasă din partea Consiliului şi Comisiei; este un semnal de avertisment către legiuitorii din Lituania că nu trebuie să involuăm, aproape în Evul Mediu, ci să acţionăm privind în perspectivă, să profităm de experienţa şi tradiţia ţărilor Uniunii Europene. Prin urmare, aceste dezbateri sunt necesare la fel cum este şi rezoluţia.
Cecilia Wikström (ALDE). – (SV) Dnă preşedintă, toţi oamenii sunt născuţi egali şi au aceeaşi valoare inviolabilă. În consecinţă, Parlamentul trebuie să clarifice foarte bine azi că vorbim despre cetăţenii Europei, indiferent de statul membru în cauză. Întrucât valorile fundamentale ale UE sunt toleranţa, deschiderea şi libertatea, sunt încântat că preşedintele nou-ales al Comisiei a clarificat azi că va numi un comisar al cărui portofoliu va cuprinde exact aceste aspecte ale drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Este deosebit de regretabil că o ţară ca Lituania - care cândva a traversat o perioadă de represiune şi dictatură - a produs acum, ca stat liber şi independent - o lege atât de condamnabilă şi care reprezintă cenzură, absenţa libertăţii şi intoleranţă. Toţi cei care susţinem principiile democratice şi avem simţul realităţii trebuie să denunţăm acum în mod insistent această lege lituaniană şi trebuie să votăm mâine. Deputaţii acestui Parlament să-şi reamintească unii altora că iubirea este cel mai important aspect al vieţii.
Anna Záborská (PPE). – (SK) În 2006, Slovacia a fost condamnată pentru că a cerut libertatea de conştiinţă. Astăzi, Lituania se află în faţa acestei comunităţi deoarece doreşte să protejeze copiii de sexualizarea societăţii. Consider această dezbatere o manipulare a Cartei drepturilor fundamentale ale omului, un document care este obligatoriu din punct de vedere juridic.
Acest Parlament ignoră legitimitatea unui parlament naţional care a votat de două ori legea fără nicio critică. Acest Parlament solicită un aviz din partea Agenţiei pentru Drepturile Omului. Dar agenţia nu are autoritatea de a verifica efectul legilor naţionale. Am o întrebare: ce trebuie să creadă irlandezii înainte de referendumul care urmează? Cu siguranţă se gândesc că va veni în curând momentul când vor fi criticaţi în acest Parlament pentru legile lor privind protecţia familiei şi a vieţii.
Regret că aici, în acest Parlament onorabil, nu reuşim să respectăm valorile europene, nu reuşim să respectăm diversitatea şi cultura naţională şi nici să respectăm protecţia copilului şi dreptul părinţilor de a-şi educa copiii.
Cecilia Malmström, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului. – (SV) Dnă preşedintă, cred că cele trei instituţii şi-au exprimat foarte clar punctul de vedere în această dezbatere. Respectarea drepturilor omului, toleranţa, inviolabilitatea individului şi interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală, între altele, sunt valori fundamentale ale proiectului european şi trebuie să rămână astfel. Statele membre au datoria de a respecta aceste valori, precum şi legile existente care se aplică în aceste domenii în cadrul Uniunii Europene.
Preşedinţia este deosebit de preocupată de legea în cauză, dar am luat la cunoştinţă că face de asemenea obiectul dezbaterilor şi criticilor în Lituania. Cum s-a menţionat anterior, dna preşedintă Grybauskaitė – care a fost anterior comisar şi este bine informată cu privire la valorile şi legile UE – a iniţiat ea însăşi un proces prin care această lege va fi revizuită şi făcută compatibilă cu legislaţia UE. Sunt extrem de încântată de clarificarea oferită de Comisie cu privire la consecinţele eventualităţii în care, contrar aşteptărilor, legea va intra în vigoare în forma sa iniţială.
Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. − (FR) Dnă preşedintă, sunt pe deplin de acord cu concluziile dnei ministru. Aş dori să sper că grupul de lucru investit de dna Grybauskaitė va fi în măsură să prevină introducerea unei legi, care, în unele privinţe, ar fi în dezacord cu legislaţia europeană.
Aş dori să insist asupra unui punct: ne-am temut că unele dispoziţii ale legii sunt contrare anumitor directive privind serviciile audiovizuale şi comerţul electronic. Nu este chiar de datoria noastră să stabilim legislaţia familiei, care este una dintre competenţele statelor membre. Prin urmare, tot ce s-a afirmat anterior şi în cursul dezbaterilor arată că trebuie să se facă o evaluare mai bună a lucrurilor la nivel naţional, în cazul acesta în Lituania.
Preşedinta. − În încheierea acestei dezbateri, am primit cinci propuneri de rezoluţie, (1) prezentate în conformitate cu articolul 115 din Regulamentul de procedură.
Dezbaterea a fost închisă.
Votarea va avea loc mâine, joi, 17 septembrie 2009.
Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)
Carlo Casini (PPE), în scris. – (IT) Analiza mea asupra propunerii de rezoluţie privind protecţia minorilor în Lituania vizează să demonstreze un interes instituţional foarte serios. Adesea, deputaţii europeni sau grupurile politice pretind să abordeze chestiuni referitoare la politica internă a statelor individuale: acest lucru nu pare a fi corect. În cazul de faţă, aparent, planul este să se determine Parlamentul European să exprime un aviz esenţial negativ faţă de legea lituaniană - al cărei conţinut întreg nu se cunoaşte - cu scopul lăudabil de a proteja minorii, impunându-se pe ascuns o poziţie pe care statele membre individuale o pot stabili după propria lor voinţă. Aş putea adăuga că acest lucru a fost menţionat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase ocazii. Principiul egalităţii se află dincolo de îndoială şi nimeni nu încearcă să pună la îndoială demnitatea persoanelor cu anumite orientări sexuale. Rezerva mea este de natură instituţională, întrucât se referă la relaţiile dintre uniunea Europeană şi statele membre individuale.
Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Discriminarea este interzisă prin legislaţia europeană şi cea internaţională. Există dispoziţii în acest sens în tratate, în Convenţia europeană privind drepturile omului şi în Carta drepturilor fundamentale. Niciun stat membru nu poate adopta legi care sunt contrare acestor acte.
Legea lituaniană este inadmisibilă, întrucât este absurdă şi homofobă. Homofobia este o boală. Persoanele care simt ură faţă de homosexuali nu merită nicio înţelegere. Acestea nu sunt atât homofobe cât sunt şoviniste ale orientării sexuale. Şi, la fel cum îi tratăm pe ceilalţi şovinişti, trebuie să îi supunem unor provocări şi să adoptăm legi corespunzătoare împotriva lor.
În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a eliminat homosexualitatea din Clasificarea statistică internaţională a bolilor şi a problemelor de sănătate. De asemenea, a confirmat că niciun tip de orientare sexuală nu este o afecţiune.
În orice societăţi, inclusiv în societatea lituaniană, există lesbiene, homosexuali şi bisexuali. Aceştia reprezintă un procent aproximativ de 4-7% din populaţie. Reprezintă o minoritate care este îndreptăţită să aibă drepturi depline. Marşurile egalităţii, care provoacă atâta îngrijorare unora, sunt organizate, printre altele, pentru a reaminti oamenilor acest principiu de bază, fundamental al egalităţii.
De aceea, invit Consiliul şi Preşedinţia să adopte măsurile corespunzătoare pentru a preîntâmpina adoptarea unei legislaţii discriminatorii de către statele membre. Trebuie să arătăm că Uniunea Europeană spune un NU ferm tuturor formelor de discriminare şi de intoleranţă.