Dezbateri

Joi, 17 septembrie 2009 - Strasbourg

2. Criza din sectorul produselor lactate (dezbatere)

  Preşedinta. – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea orală adresată Comisiei (B7-0208/2009) de dl De Castro, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, referitoare la criza din sectorul produselor lactate (O-0085/2009).

  Paolo De Castro, autor. − (IT) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, sectorul produselor lactate traversează una dintre cele mai profunde şi mai grave crize din ultimele decenii: scăderea preţului laptelui şi criza generală de pe piaţa produselor lactate au devenit în momentul de faţă un motiv de îngrijorare în întreaga Europă. Este vorba despre o criză cu caracter ciclic, provocată de conjunctura economică dificilă care a determinat scăderea consumului de lapte şi a generat pieţe stagnante, preţurile plătite producătorilor fiind în cădere liberă.

Preţurile plătite producătorilor de lapte s-au prăbuşit peste tot, în Uniunea Europeană acestea atingând o medie de 24 de cenţi pe litru. Numeroşi operatori economici se află în situaţii şi mai grave, având în vedere că primesc preţuri mai mici de 20-21 de cenţi, pe când costurile de producţie se ridică la cel puţin 40 de cenţi pe litru.

Semne alarmante apar şi în cazul altor pieţe, precum cea a cerealelor, cea a uleiului de măsline şi cea a fructelor şi legumelor. Pe acest fundal, este necesar, în primul rând, să valorificăm în continuare toate măsurile de care dispunem în vederea stabilizării pieţei şi stimulării creşterii consumului, însă, în acelaşi timp, trebuie să fim capabili să privim spre viitor prin intermediul unor politici pe termen mediu şi lung şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru identificarea unor soluţii satisfăcătoare şi durabile, care să vizeze minimizarea riscului reprezentat de fluctuaţiile preţurilor.

În acest context, propunerile Comisiei de extindere a perioadei de intervenţie în cazul untului şi al laptelui praf degresat au fost salutate şi acceptate în cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, după cum arată votul unanim din data de 2 septembrie. Cu toate acestea, credem că aceste propuneri nu sunt suficiente pentru a limita consecinţele grave ale crizei din sector. Din acest motiv, tot în contextul adoptării propunerii Comisiei Europene, Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a adoptat un amendament la propunerea mea, care reintroduce, de asemenea, asistenţa pentru depozitarea privată a brânzeturilor, care a fost suprimată în temeiul bilanţului de sănătate al politicii agricole comune din noiembrie 2008.

Această decizie a fost unanimă, dnă preşedintă, dnă comisar, arătând că, în esenţă, membrii Comisiei pentru agricultură pe care am onoarea de a o prezida, împărtăşesc opinii identice şi exprimând dorinţa noastră de a transmite un semnal puternic către Consiliu şi Comisie, într-un moment delicat pentru un sector extrem de important pentru agricultura europeană.

Este vorba de o măsură care, pe lângă faptul că reprezintă o primă manifestare importantă a contribuţiei pozitive pe care noi, ca Parlament European, dorim să o aducem în calitate de lider atunci când avem în vedere aplicarea codeciziei şi în domeniul agricol, poate oferi, de asemenea, ajutor neîntârziat producătorilor de produse lactate, care încearcă să facă faţă unei pieţe din ce în ce mai dificile şi unei evidente şi drastice scăderi a vânzărilor.

Totuşi, aceste măsuri iniţiale pe care le vom supune votului astăzi nu sunt suficiente pentru a sprijini producătorii aflaţi în plină criză şi, din acest motiv, Comisia pentru agricultură solicită Comisiei Europene, prin intermediul unei întrebări orale şi al unei rezoluţii pe care ne pregătim să o supunem votului, introducerea unor măsuri noi şi eficiente în vederea combaterii crizei şi susţinerii sectorului.

Dorim să încurajăm şi în acelaşi timp să susţinem Comisia Europeană în procesul de decizie cu privire la acţiunile care trebuie întreprinse pentru a pune capăt o dată pentru totdeauna crizei din sectorul european al produselor lactate. În acest sens, sperăm că vom primi din partea Comisiei un răspuns detaliat la întrebările pe care i le-am adresat şi că aceasta va lua în serios propunerile noastre, astfel încât cooperarea interinstituţională să dea rezultatele pe care agricultura europeană le merită şi să dea dovadă de solidaritate oferind sprijin practic fermierilor europeni care se confruntă cu criza şi care au nevoie de ajutorul nostru în momentul de faţă.

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei. − Dnă preşedintă, permiteţi-mi vă rog să depăşesc puţin cele trei minute alocate luării mele de cuvânt, deoarece cred că, de fapt, nu ar fi suficiente trei minute pentru abordarea unei probleme atât de importante şi grave.

În primul rând, aş dori să spun că sunt foarte mulţumită de întrebările adresate de Comisia pentru agricultură, deoarece acestea îmi oferă o ocazie excelentă de a clarifica acţiunile care au fost întreprinse până acum.

De asemenea, aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru activitatea pe care o desfăşoară în acest domeniu. Ne-am luat cu toţii angajamentul de a găsi soluţii. Dumneavoastră vi l-aţi luat, şi eu, de asemenea.

Nu toată lumea este de acord cu soluţiile pe care le-am preferat, însă cred cu tărie că aceste soluţii funcţionează, că vor funcţiona în continuare şi, de asemenea, că sunt soluţii pe care le putem apăra pe plan politic.

Dl Paolo De Castro a solicitat, în numele comisiei, să spunem ce facem în practică. Rezultatul final este satisfăcător: preţurile înregistrează progrese. De exemplu, în decurs de o lună, preţurile la unt au crescut cu 4% în Franţa, cu 8% în Germania şi chiar cu mai mult în Regatul Unit.

Preţul la lapte praf degresat a crescut, de asemenea, cu 4% în Franţa şi Germania şi cu 23% dacă luăm în considerare media în întreaga Europă.

Preţul mediu la lapte a crescut în ultima vreme, iar Albert Deß tocmai mi-a spus azi dimineaţă că preţurile de pe piaţa la vedere (spot) au ajuns în prezent la 30 de cenţi în anumite sectoare.

Putem observa că achiziţionarea de intervenţie a brânzeturilor a încetat aproape în întregime, deoarece preţul pieţei este superior preţului de intervenţie, ceea ce reprezintă un alt semnal pozitiv.

Nu am ajuns încă acolo unde ne-am fi dorit, dar suntem pe calea cea bună. Acest lucru mă face să fiu mai încrezătoare ca niciodată cu privire la faptul că abordarea strategică pe care am adoptat-o de la bun început este cea corectă.

Cunoaşteţi elementele cheie ale acţiunilor întreprinse până acum. Am recurs la toate măsurile de intervenţie pe piaţă disponibile, iar în momentul de faţă preconizăm o cheltuială de aproximativ 600 milioane EUR pe o perioadă de 12 luni.

Am indicat că statele membre au posibilitatea de a începe plata directă către fermieri a plăţii unice pe exploataţie de la 16 octombrie în loc de 1 decembrie şi am hotărât, în temeiul reformei din 2003, să decuplăm prima pentru produsele lactate – 5 miliarde EUR în fiecare an – şi să o transferăm direct în schema de plată unică.

Pachetul de redresare şi deciziile adoptate în cadrul bilanţului de sănătate furnizează încă 4,2 miliarde EUR pentru a face faţă noilor provocări, inclusiv restructurării sectorului produselor lactate. Desigur, toate aceste măsuri vin să se alăture tuturor acţiunilor pe care le putem întreprinde în temeiul politicii de dezvoltare.

O precizare pentru dl Paolo De Castro, intervenţia în cazul brânzeturilor a fost de fapt suprimată în 1994. Cred că la mijloc este o confuzie între intervenţie şi depozitare privată, deoarece depozitarea privată a fost suprimată prin deciziile adoptate în cadrul bilanţului de sănătate.

Aşa cum am spus, abordarea adoptată în momentul de faţă pare să funcţioneze. Aşadar, sunt mai hotărâtă ca niciodată să nu revin nici în viitor la acţiuni care ar dăuna pe termen lung sectorului produselor lactate şi i-ar lipsi pe fermieri de orice posibilitate de a face previziuni.

Cu alte cuvinte, o schimbare de orientare faţă de decizia adoptată în urma bilanţului de sănătate nu este o opţiune viabilă, iar Consiliul European, şefii de stat, mi-au cerut în mod explicit să nu fac acest lucru.

Aşadar, ideea menţinerii regimului cotelor după 2013 nu este în program. Îngheţarea cotelor nu este în program şi nici revenirea la folosirea, ca în trecut, a anumitor instrumente de piaţă costisitoare, dar ineficiente. Toate acestea nu sunt în program.

Cu siguranţă, acest lucru nu înseamnă că ne-am îndeplinit datoria în ceea ce priveşte politica. Cred că este timpul să acţionăm mai departe. Este necesar să existe o continuare a raportului privind produsele lactate din luna iulie, să folosim măsurile incluse în acesta şi apoi să decidem asupra altor acţiuni pe termen mai lung.

Dacă se poate să încep cu raportul, voi aborda mai întâi chestiunea ajutorului de stat. Raportul a vehiculat ideea că statele membre ar putea, în mod provizoriu, să ofere fermierilor ajutoare de până la 15 000 EUR, în temeiul acestui cadru temporar pentru perioada de criză. De fapt, Comisia a lansat deja această acţiune şi prevede schimbarea normelor în săptămânile următoare.

Al doilea punct este simplificarea procedurilor de răspuns la preţurile din sectorul produselor lactate. În momentul de faţă, laptele nu este de fapt inclus în articolul 186 din organizarea comună unică a pieţei care permite Comisiei să întreprindă rapid acţiuni temporare, cu mijloace proprii, în perioade în care apar perturbări ale pieţei. Propun aşadar includerea sectorului produselor lactate în articolul 186, ceea ce ne va permite să trecem rapid la acţiune pe viitor în cazul în care ne confruntăm cu probleme grave în sectorul produselor lactate.

De exemplu, a fost necesar ca recenta extindere a intervenţiei să fie aprobată de Consiliu, iar Parlamentul şi-a exprimat, de asemenea, votul asupra chestiunii; în schimb, dacă sectorul produselor lactate ar fi fost inclus în acest articol 186, am fi putut acţiona imediat.

În termeni mai generali, am putea, cu efect aproape imediat, să mobilizăm măsuri de stimulare a cererii şi/sau am putea limita comercializarea laptelui, iar toate acestea ar fi instituite cu caracter temporar şi cu condiţia de a avea la dispoziţie toate finanţările necesare.

Al treilea punct care necesită atenţie din acest raport se referă la programele de cumpărare de către statele membre. O modalitate de restructurare este ca statele membre să poată cumpăra cote de la fermieri şi să pună aceste cote în rezerva naţională.

După cum ştiţi, rezerva naţională reprezintă, într-un fel, o parte din cota totală a statelor membre, deci dacă producătorii individuali depăşesc cota care le este atribuită, dar statele membre, per ansamblu, nu depăşesc cota care le este atribuită, luând în calcul inclusiv rezerva naţională, atunci nu este achitată nicio prelevare suplimentară.

Intenţionez să propun ca acele cote cumpărate şi ţinute în rezerva naţională să nu fie luate în calcul ca parte a cotei naţionale atunci când este vorba să decidem dacă trebuie să acordăm plăţi suplimentare sau dacă trebuie să cerem fermierilor să achite prelevări suplimentare sau nu.

În cazul în care prelevările suplimentare ar fi strânse oricum, atunci partea care corespunde cotelor cumpărate ar putea fi folosită în scopul restructurării. Poate părea puţin complicat, dar de fapt este vorba despre un instrument foarte eficace.

Întreprindem în prezent toate aceste acţiuni cu impact aproape imediat asupra pieţelor, dar este necesar să facem ceva şi pentru etapele pe termen mediu şi lung. Aş dori să mulţumesc cu această ocazie Franţei şi Germaniei pentru ideile formulate şi pentru contribuţia cu privire la aceste diverse posibilităţi.

Prima chestiune pe termen lung se referă la utilizarea relaţiilor contractuale dintre producătorii de lapte şi industria produselor lactate pentru o mai bună echilibrare a ofertei şi cererii de pe piaţa produselor lactate.

Consider că această abordare este cu mult mai potrivită decât sistemul de cote şi funcţionează deja în unele părţi ale Uniunii Europene.

Producătorii de lapte şi de produse lactate au acorduri clare care înlătură o mare parte din incertitudine. Pe de altă parte, unele state membre pur şi simplu nu folosesc această posibilitate, însă acest lucru poate fi schimbat prin identificarea unui cadru legal pentru aceste relaţii contractuale, păstrând în acelaşi timp, în mod clar, concurenţa loială.

A doua chestiune pe termen lung se referă la echilibrul de putere şi ştiţi că am purtat această discuţie de foarte multe ori. Este necesar să putem avea o imagine asupra întregului lanţ, de la producătorul primar până la lanţurile de supermarketuri pentru a vedea unde dispare valoarea adăugată.

De asemenea, vom lua în considerare noi pieţe şi, în cele din urmă, cred că se pot face multe lucruri în ceea ce priveşte costurile de producţie şi inovaţia.

Pentru a putea aborda în mod adecvat toate aceste idei pe termen mediu şi lung, doresc să institui un grup de lucru format din experţi din statele membre şi din partea Comisiei, astfel încât aceştia să poată atinge miezul acestei probleme.

După părerea mea, problema pieţei produselor lactate nu se limitează la o chestiune între Comisie şi statele membre. În realitate, Parlamentul joacă, de asemenea, un rol important, iar eu aştept cu nerăbdare discuţia care va avea loc astăzi aici cu privire la această chestiune importantă.

Vă mulţumesc pentru răbdarea de care aţi dat dovadă.

  Albert Deß, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, este, fără îndoială, extrem de dificil de rezumat această problemă în două minute, dar voi încerca să fac acest lucru sub forma unor idei cu liniuţă de la capăt.

Sectorul produselor lactate are probleme. Numeroşi producători de produse lactate îşi văd ameninţată însăşi existenţa. Principala cauză a acestei situaţii este o scădere uriaşă a vânzărilor de produse lactate. Comisia ar fi trebuit cu adevărat să acţioneze mai rapid în această privinţă.

Aş fi preferat, de asemenea, să văd măsuri mai puternice de promovare a vânzărilor în locul unei extinderi şi mai semnificative a intervenţiilor, de exemplu, reutilizarea grăsimii provenite din unt în industria producătoare de îngheţată. Anul trecut, în momentul în care preţul la unt a ajuns la mai mult de 4 EUR pentru scurt timp, o mare parte din industria producătoare de îngheţată a încetat procesarea grăsimii provenite din unt. Cunosc cifrele pentru Germania, care arată că aproximativ 100 000 de tone nu mai sunt procesate de industria alimentară, ceea ce corespunde unui milion de tone de lapte. Trebuie să încercăm să stimulăm din nou vânzările, pentru a elimina aceste cantităţi de pe piaţă.

Doresc să le mulţumesc grupurilor politice care au contribuit la redactarea propunerii noastre comune de rezoluţie. Din păcate, Grupul Verts/ALE nu a participat la această dezbatere.

Dnă comisar, solicităm ca măsură pe termen scurt, în cadrul unei propuneri suplimentare care a fost depusă cu 40 de semnături, majorarea subvenţiilor de minimis, deoarece acest lucru ar reprezenta o bună ocazie de a acorda asistenţă, în special producătorilor mai mici de produse lactate. Ar fi, de asemenea, oportună introducerea unui regulament privind pensionarea anticipată. Cunosc mulţi fermieri care au 58 de ani şi ar dori să-şi înceteze activitatea în curând. Un regulament adecvat ar fi necesar pentru această situaţie.

Dnă comisar, doresc să vă mulţumesc sincer pentru munca depusă. V-aş ruga să elaboraţi reglementări adecvate în vederea îmbunătăţirii situaţiei producătorilor noştri de produse lactate. Poate veţi avea încă ocazia să remediaţi această situaţie în viitorul apropiat.

(Preşedinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Luis Manuel Capoulas Santos, în numele Grupului S&D. – (PT) Dnă comisar, Comisia şi Consiliul au reacţionat cu întârziere în faţa crizei grave care afectează acest sector. Suntem cu toţii de acord asupra acestui punct. Situaţia îngrozitoare cu care se confruntă acest sector de activitate necesită acţiuni rapide şi ferme; în caz contrar, riscăm să asistăm la ruinarea mai multor mii de fermieri din întreaga Europă.

Grupul politic din care fac parte a depus eforturi considerabile pentru a permite ajungerea la compromisul cuprins în rezoluţia pe care o dezbatem astăzi aici. Sper ca propunerile formulate să merite atenţia dumneavoastră, dnă comisar, deoarece doar prin acţiuni menite să reducă oferta şi, simultan, să stimuleze cererea va fi posibilă restabilirea echilibrului pieţei şi ridicarea preţurilor la niveluri profitabile pentru producători.

Îmi pare rău că acest compromis nu a inclus suspendarea temporară a cotelor majorate sau introducerea, tot temporară, a primei pentru reducerea producţiei. Măsurile pe care le propunem reprezintă, cu toate acestea, o contribuţie utilă în vederea depăşirii mai rapide a crizei. Punerea adecvată în aplicare a acestora rămâne în grija dumneavoastră, dnă comisar.

  George Lyon, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, aşa cum am auzit şi de la alţi vorbitori, sectorul produselor lactate este în criză. Este necesar, fără îndoială, să acţionăm pentru a le uşura suferinţa, dar permiteţi-mi să spun răspicat că este vorba despre o criză pe termen scurt care impune luarea, de către Comisie, a unor măsuri de intervenţie pe piaţă pe termen scurt, după cum a fost subliniat în rezoluţie.

Trebuie spus clar, de asemenea, că de prea multă vreme consumatorii europeni plătesc pentru o politică agricolă disfuncţională care i-a dezamăgit atât pe fermieri, cât şi pe consumatori. Această criză nu ar trebui, aşadar, folosită drept scuză pentru a întoarce spatele căii către continuarea reformării şi liberalizării PAC. De aceea am depus amendamente în acest scop şi de aceea întâmpin cu satisfacţie asigurările pe care le oferiţi în această privinţă.

Dorim, de asemenea, să vedem Comisia concentrată pe readucerea ordinii pe o piaţă care în mod evident este deficitară. Consumatorii au de pierdut deoarece nu primesc beneficiile de pe urma scăderii preţurilor la lapte. Fermierii au de pierdut deoarece nu primesc o parte corectă din preţul de vânzare cu amănuntul al laptelui. Anchetele Comisiei privind lanţul alimentar ni se par binevenite, dar, dnă comisar, ne dorim să mergeţi mai departe.

Vă veţi angaja să întreprindeţi acţiuni care să elimine abuzurile supermarketurilor din poziţiile lor de monopol? Vă veţi angaja să susţineţi o piaţă competitivă care să permită ca producătorii să primească o parte corectă din beneficii şi vă veţi angaja să susţineţi o piaţă a laptelui funcţională, în care fermierii să beneficieze de profituri corecte, iar consumatorii de preţuri corecte?

Aştept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră, dnă comisar.

  José Bové, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, de luni de zile crescătorii de animale avertizează Comisia şi Consiliul cu privire la gravitatea crizei. Zeci de mii de locuri de muncă au fost desfiinţate în zonele rurale. Uniunea Europeană a contat pe creşterea cererii mondiale. Experţii Uniunii s-au înşelat amarnic. Criza financiară şi economică cu care ne confruntăm are repercusiuni directe asupra agriculturii şi consumului.

Decizia luată de dna Boel, comisar pentru agricultură, de menţinere a creşterii cotelor, precum şi dorinţa Consiliului de a le elimina până în 2015 reprezintă provocări la adresa producătorilor de lapte. Vremurile s-au schimbat. Politica europeană trebuie să se adapteze unui nou context global. Preţurile la lapte impuse producătorilor nu acoperă costurile de producţie. Unii fermieri mici pierd până la 30 de cenţi pentru fiecare litru de lapte. La sfârşitul anului, mulţi dintre aceştia nu vor fi câştigat absolut nimic sau chiar vor fi pierdut bani. De asemenea, unii dintre ei, după cum ne informează oficialităţi regionale, ajung astăzi chiar până la sinucidere.

Uniunea Europeană trebuie să ia rapid măsuri importante în faţa acestei crize fără precedent. Solicităm şefilor de stat sau de guvern care se întâlnesc în această seară pentru a pregăti reuniunea la nivel înalt G20 să includă problema crizei produselor lactate pe ordinea de zi a întâlnirii, astfel încât să poată fi luate măsurile necesare pentru a răspunde crescătorilor de animale.

Este necesar ca Uniunea Europeană să consolideze capacităţile de negociere ale producătorilor de produse lactate, astfel încât aceştia să nu mai fie supuşi dictatelor industriei agroalimentare. Aceasta ar trebui, de asemenea, să instituie o plasă de siguranţă pentru a garanta un preţ remunerator, astfel încât preţul să nu fie niciodată inferior costurilor de producţie. Uniunea Europeană trebuie să sisteze programul său de restituiri la export. Suma colosală de 480 milioane EUR a fost alocată recent, aceasta fiind adoptată cu sprijinul diverselor grupuri parlamentare atât de dreapta, cât şi de stânga, cu scopul de a vinde surplusul Uniunii la preţuri scăzute pe pieţele mondiale. Uniunea distruge sute de mii de locuri de muncă ale fermierilor din sud şi îi împinge cu cinism pe aceştia să îşi părăsească pământurile sau să emigreze.

Mai presus de toate, Uniunea Europeană trebuie să adopte imediat reduceri drastice, de 5%, în cazul cotelor europene de lapte, într-un mod care să fie invers proporţional cu volumul livrat de micii producători, pentru a restabili rapid un echilibru între ofertă şi cerere. O politică a neimplicării este inacceptabilă. Aceasta are consecinţe cumplite în materie de locuri de muncă şi modele de utilizare a terenurilor.

Fără micii fermieri, Europa nu poate exista.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, cred cu tărie că acţiunea Comisiei în cazul acestei probleme a întârziat foarte mult. Serviciile acesteia au stat cu braţele încrucişate prea mult timp şi mulţi fermieri au suferit îngrozitor din cauza acestui lucru. Avem posibilitatea fie de a lua hotărârea să sprijinim sectorul, fie de a lua hotărârea ca până la urmă să îi lăsăm pe fermierii noştri să dea faliment: în acel moment putem importa din străinătate, cu toate problemele generate de acest lucru.

Observaţiile dumneavoastră cu privire la viitor mi se par binevenite, dnă comisar, dar nu sunt mulţumit de observaţiile pe care le faceţi cu privire la perioada pe termen scurt. Cred că trebuie să întreprindem mai multe acţiuni pe termen scurt pentru a ajuta sectorul să traverseze actuala criză. Măsurile pe termen scurt necesită acţiuni imediate.

Îmi aduc aminte, desigur, de vremurile lacurilor de lapte şi ale munţilor de unt şi nu doresc o revenire la această situaţie. Nu cred că cineva din sector îşi doreşte o revenire la acea situaţie: nici fermierul, nici procesatorii, nici Comisia, nici noi, membrii acestui Parlament. Nu ne dorim revenirea la acea situaţie, însă una dintre principalele probleme pe care le sesizez în momentul de faţă este faptul că, în vreme ce fermierii se confruntă cu o reducere drastică a sumelor pe care le primesc pentru laptele lor, consumatorii plătesc aproape acelaşi preţ ca înainte.

Până când nu vom ataca problema puterii supermarketurilor în acest domeniu nu vom putea găsi răspunsurile. Acestea trebuie să fie controlate. Avem nevoie de un mediator, o persoană care să poată spune supermarketurilor că îşi depăşesc competenţele, că îi jefuiesc pe oameni, că îi jefuiesc pe fermieri şi că, pe parcurs, îi împing la faliment.

  Ilda Figueiredo, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dnă preşedintă, încă o dată nu pot decât să regret poziţiile adoptate de Consiliu şi ceea ce tocmai a fost spus aici de către doamna comisar care stăruie în a nu atinge fondul problemei şi în a nu recunoaşte necesitatea revizuirii deciziilor adoptate privind eliminarea cotelor de lapte. În schimb, doamna comisar doreşte să continue dereglementarea acestui sector împotriva intereselor fermierilor.

Insistăm aşadar să sprijinim necesitatea menţinerii sistemului de cote, chiar cu unele reajustări în vederea adaptării acestuia la nevoile fiecărei ţări, inclusiv eliminarea creşterii anuale de 1% până în 2015. Doamna comisar nu crede oare că, în aceste vremuri de criză profundă în sectorul produselor lactate, de o mai mare importanţă decât dereglementarea sectorului şi liberalizarea comerţului internaţional este sprijinirea agriculturii şi a sectorului produselor lactate din statele membre, în vederea promovării zonelor rurale şi a creării de locuri de muncă cu drepturi? Doamna comisar nu crede oare că este esenţială crearea, la nivel comunitar, a unui fond de asistenţă excepţională destinat sectorului produselor lactate, care să fie în beneficiul celor mai afectaţi producători şi al celor mai afectate ţări, precum şi definirea unor noi forme de asistenţă pentru producţia de lapte şi de carne? Eu consider că aceste lucruri sunt necesare.

  Giancarlo Scotta', în numele Grupului EFD. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, doresc să insist asupra dubiilor pe care le am cu privire la propunerea de extindere a perioadei de intervenţie 2009-2010 în cazul untului şi al laptelui praf degresat, deoarece această propunere prezintă riscul de a transforma măsurile pe termen scurt prevăzute pentru actuala criză de pe piaţă în măsuri structurale care ar întoarce de fapt sectorul produselor lactate la poziţia în care se afla înainte de introducerea cotelor.

Din dorinţa de a conferi un echilibru sporit măsurilor de intervenţie pe piaţă, beneficiile nefiind atribuite doar acelor state membre implicate în producţia de unt şi de lapte praf degresat, solicit reintroducerea asistenţei comunitare pentru depozitarea privată a brânzeturilor cu perioadă de maturaţie lungă.

În cele din urmă, aş dori să vă atrag atenţia asupra chestiunii marcajului originii şi a etichetării produselor lactate şi asupra trasabilităţii produselor: această solicitare provine direct de la consumatorii europeni – în număr din ce în ce mai mare – şi ne-ar putea ajuta să abordăm criza din sectorul produselor lactate. Sper ca şi colegii mei deputaţi, membri ai celorlalte grupuri politice, să poată sprijini această propunere.

  Diane Dodds (NI). - Dnă preşedintă, aş dori să îi mulţumesc doamnei comisar pentru cuvintele pe care ni le-a adresat astăzi. În ţara mea, în Irlanda de Nord, sectorul produselor lactate are o importanţă vitală. Atunci când sectorul produselor lactate se află în dificultate şi restul economiei rurale se află în dificultate. În momentul de faţă producătorii de produse lactate primesc pentru lapte puţin peste 20 de cenţi pe litru în ciuda costurilor din ce în ce mai mari. În Irlanda de Nord, fermierii nu au trebuit doar să se lupte cu preţurile reduse la lapte şi costurile ridicate, ci s-au confruntat şi cu a treia vară ploioasă consecutivă, iar acest lucru a avut consecinţe devastatoare asupra industriei produselor lactate din Irlanda de Nord.

A fost descurajantă vederea aseară a fermierilor din Belgia, atât de furioşi şi simţindu-se atât de neputincioşi, încât îşi pulverizau laptele pe câmpuri în semn de protest împotriva preţurilor mici la lapte şi a dificultăţilor cu care se confruntă şi ei. Comisia a făcut progrese binevenite pentru a introduce o bază pe piaţă, dar nu putem menţine preţurile la un nivel atât de scăzut încât este împotriva legilor economiei.

Invit Comisia să adopte măsuri pe termen scurt pentru a acorda ajutor: măsuri care să crească cererea de lapte; măsuri care să scadă costul de producţie; măsuri care să abordeze chestiunea lanţului de aprovizionare, cu preţuri în scădere la poarta exploataţiei şi cu preţuri ridicate în supermarket; şi măsuri care, pe termen lung, să creeze o industrie durabilă şi un viitor pentru fermierii tineri care se confruntă cu grave dificultăţi provocate de preţurile scăzute şi comisioanele bancare ridicate.

  Mairead McGuinness (PPE). - Dnă preşedintă, în momentul în care femeile fermiere încep să protesteze înseamnă că dificultăţile sunt acute. La acest sfârşit de săptămână m-am întâlnit cu un grup de irlandeze numit „Fermiere pentru un preţ echitabil” şi cred că ar trebui să ne oprim atenţia asupra cuvintelor „preţ echitabil”, deoarece producătorii nu primesc un preţ decent sau echitabil – şi acesta este subiectul dezbaterii noastre.

Ar fi nepoliticos să nu salutăm observaţiile făcute de doamna comisar cu privire la stabilitatea care începe să-şi facă simţită prezenţa pe piaţă, deşi la un nivel foarte scăzut, şi recunosc progresele înregistrate de Comisie şi faptul că aceasta a cheltuit sume de bani pentru a aduce stabilitate pe piaţă. Doar că toate acestea nu sunt suficiente şi nu s-au desfăşurat suficient de rapid, iar astăzi ne confruntăm cu o criză gravă.

Doresc să spun că, în special în ceea ce priveşte viitorul, comentariile dumneavoastră sunt binevenite. Acest Parlament este împărţit în ceea ce priveşte chestiunea cotelor de lapte, iar acest lucru mă preocupă, deoarece atunci când vine vorba de codecizie, în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, va trebui să gândim într-un mod mai coerent, ca grup, şi să transmitem semnale clare către fermieri în loc de mesaje divizate; permiteţi-mi, aşadar, să repet că remarcile dumneavoastră privind crearea de legături între producători şi procesatori, privind nivelurile producţiei, reprezintă un teren de explorat pentru noi, o problematică care necesită dezbateri suplimentare.

Dar trebuie să vă întrebăm, dnă comisar, ce fel de măsuri de sprijinire a pieţei credeţi că vor putea fi luate în lipsa cotelor care pot asigura producătorilor noştri un preţ echitabil şi decent? De asemenea, vă rugăm să soluţionaţi chestiunea pieţei: aceasta nu funcţionează. Toată lumea spune că nu câştigă niciun ban de pe urma laptelui, inclusiv supermarketurile – lucru de care mă îndoiesc profund – dar este nevoie de mai multă transparenţă şi de corectitudine faţă de fermieri.

  Stéphane Le Foll (S&D). – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, voi fi succint.

Cred că această dezbatere este formată din două părţi. Pe de o parte, există întrebarea urgentă: cum putem ieşi din această criză. Toate măsurile, de la asistenţa acordată fermierilor până la măsurile de intervenţie, sunt necesare – de fapt, absolut necesare. Este necesar să le susţinem şi chiar să solicităm ca domeniul lor de aplicare să fie extins. Este ceea ce propunem, împreună cu alţi câţiva colegi deputaţi, aici în Parlament.

În al doilea rând, este vorba despre întrebarea structurală referitoare la gestionarea pieţei produselor lactate, iar asupra acestui punct părerile noastre sunt diferite de ale dumneavoastră, dnă comisar. Dumneavoastră propuneţi să alegem calea utilizării relaţiilor contractuale. Vă pot spune de la bun început că introducerea relaţiilor contractuale între firmele industriale şi fermieri va avea drept rezultat, pe termen lung, punerea în concurenţă a acestor industrii, la scară europeană.

Avem nevoie, pentru reglementarea unei pieţe, de o reglementare publică. Nu există altă soluţie. După depăşirea crizei actuale, dezbaterea va trebui să se concentreze asupra acestei chestiuni. Consider că, în cadrul acestei dezbateri, trebuie să respectăm toate părerile şi toate opţiunile; mă tem că în momentul stabilirii bilanţului de sănătate am acţionat prea pripit în reglarea unei chestiuni, precum cea a cotelor care, până în prezent, cum aş dori să subliniez pentru toţi antevorbitorii mei, au permis menţinerea producţiei de produse lactate în Europa, asigurarea unei industrii foarte dezvoltate a produselor lactate şi, în acelaşi timp, păstrarea preţurilor la un nivel care până acum era cât se poate de accesibil pentru consumatori.

  Liam Aylward (ALDE). - Dnă preşedintă, în ultimele 12 luni majoritatea producătorilor de produse lactate din Irlanda şi din întreaga Uniune Europeană şi-au vândut laptele la un preţ inferior costului de producţie. Mijloacele de subzistenţă ale producătorilor de produse lactate sunt grav ameninţate.

În vreme ce decizia Comisiei de extindere până în 2010 a perioadei de intervenţie în cazul untului şi al laptelui praf degresat este foarte binevenită, măsurile pe termen scurt nu ar diminua pe termen lung presiunea la care sunt supuşi producătorii de produse lactate. În momentul de faţă trebuie întreprinse acţiuni care să gestioneze nu doar dificultăţile actuale, ci care să aibă şi incidenţă pe termen lung şi să asigure o industrie durabilă şi performantă pe viitor. Producătorii de produse lactate necesită asistenţă financiară imediată. Este necesară, de urgenţă, crearea unui fond european pentru produsele lactate de 600 milioane EUR, aşa cum a fost solicitat de Parlament în procedura bugetară din 2009. Producătorii de produse lactate au dreptul să primească preţuri echitabile şi este necesar un sistem adecvat de susţinere a preţurilor pentru a garanta producătorilor de lapte un preţ minim acceptabil pe litru şi un venit decent pentru a putea supravieţui. Atât producătorii irlandezi de produse lactate, cât şi cei europeni nu trebuie să fie forţaţi să renunţe la activitate şi solicit Comisiei şi Consiliului să acţioneze imediat şi în mod eficace.

Dnă comisar, permiteţi-mi să spun că aţi avut foarte multe reuşite în calitate de comisar şi omagiez eforturile semnificative pe care le-aţi depus. Aţi anunţat recent că urmează să vă retrageţi, permiteţi-mi deci să vă solicit ca, înainte de a pleca, să rezolvaţi sau să aduceţi o contribuţie cât se poate de importantă la rezolvarea acestei probleme.

  Oriol Junqueras Vies (Verts/ALE). - (ES) ¡Bon dia! Mă adresez acestui Parlament fără să pot face acest lucru în limba mea maternă, catalana, care este vorbită de peste 10 milioane de cetăţeni europeni.

Astăzi, în numele grupului din care fac parte, doresc să exprim solidaritatea noastră cu întregul sector agricol şi, în special, cu greva producătorilor de lapte şi cu acţiunile organizate de aceştia în întreaga Europă. Situaţia actuală nu poate dura şi necesită o soluţie politică. Este evident că măsurile adoptate până acum de Comisie nu au putut uşura criza şi nici nu au putut oferi o alternativă viabilă la programul de înlocuire a cotelor, prevăzut pentru 2015. În consecinţă, în Spania de exemplu – în Galiţia, ca să fiu mai precis – 14 000 de producători de lapte au fost obligaţi să facă faţă unei restructurări profunde pentru a putea continua să locuiască pe pământul lor şi să-l lucreze, însă în momentul de faţă aceştia sunt în continuare ameninţaţi de o dispariţie iminentă.

Pentru toate aceste motive, Comisia trebuie să intervină şi în sectorul laptelui în acelaşi fel în care a intervenit în alte sectoare, reglementând producţia, redistribuind cotele, oferind compensaţii temporare, încurajând trasabilitatea produselor şi facilitând apropierea dintre producători şi consumatori prin corectarea disfuncţionalităţilor provocate de oligopolul distribuţiei.

De ce nu a intervenit Comisia în mod ferm pentru a preveni consecinţele negative ale acestui oligopol instituit de cei mai importanţi distribuitori?

De ce nu garantăm supravieţuirea în zonele rurale a producătorilor noştri de lapte – şi a fermierilor, în general – fapt care are efecte secundare extrem de pozitive pe plan economic, social şi pentru mediul înconjurător?

  Hynek Fajmon (ECR). – (CS) – Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, criza din sectorul produselor lactate indică faptul că întregul sistem european de reglementări bazate pe cote este deficient şi ineficient. Nu avem nevoie de mai multe reglementări şi manevrări privind cotele, ci de eliminarea integrală a cotelor de lapte. Posibilitatea de a produce lapte ar trebui atribuită, în principal, producătorilor care au costuri mici şi obţin un profit. Soluţia de depăşire a crizei produselor lactate este suprimarea cotelor de lapte cât mai repede posibil. Susţin încercarea doamnei comisar de a suprima cotele până în 2015, dar nu voi avea niciun regret dacă acestea vor fi suprimate chiar şi mai devreme.

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL) . – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, ascultându-vă declaraţiile am devenit şi mai îngrijorat. Acestea nu reprezintă un răspuns suficient în faţa suferinţei acute a producătorilor de lapte şi a fermierilor în general.

Criza este una structurală şi nu a fost provocată doar de circumstanţele actuale, aşa cum aţi afirmat, ci de dereglementările succesive. Iată de ce solicităm o reuniune excepţională a Consiliului European, pentru a salva exploataţiile agricole mici.

Consiliul ar trebui, în primul rând, să decidă instituirea unui fond excepţional menit să ofere asistenţă producţiei neindustriale de produse lactate; în al doilea rând, stabilirea de urgenţă a unui preţ intra-european minim pe care centralele de achiziţii să fie obligate să-l adopte fără nicio majorare a preţurilor pentru consumatori; şi, în al treilea rând, blocarea cotelor naţionale de producţie şi stoparea importurilor abuzive din afara Comunităţii.

  John Bufton (EFD). - Dnă preşedintă, sunt foarte îngrijorat de situaţia industriei produselor lactate din Regatul Unit. Mi se pare că cea mai mare problemă este legată de desfacerea cu amănuntul, sector care înregistrează profituri uriaşe pe spinarea producătorilor noştri de produse lactate. Dacă ne uităm la preţurile la lapte pe care supermarketurile le impun consumatorilor şi apoi ne uităm la cât primeşte în realitate producătorul de produse lactate, observăm că diferenţa este absolut incredibilă.

Munca şi costurile principale pe care le implică producerea de lapte sunt suportate de fermier, dar în acelaşi timp supermarketurile acumulează profituri enorme. Marja pe care o primeşte fermierul este foarte nedreaptă. Trebuie să exercităm presiuni asupra supermarketurilor pentru ca acestea să plătească un preţ echitabil industriei producătoare şi, după părerea mea, nu va fi necesară modificarea preţului din supermarketuri al laptelui. Consumatorul nu va trebui să plătească mai mult pentru lapte. Supermarketurile trebuie să-şi reducă marjele de profit. Este de-a dreptul revoltător dacă ne uităm la profiturile colosale de care se bucură aceste supermarketuri în fiecare an şi, în acelaşi timp, vedem că industria produselor lactate se confruntă cu dificultăţi foarte mari. Dacă nu se iau măsuri cu privire la această problemă în viitorul foarte apropiat, cred cu adevărat că mulţi dintre producătorii noştri de produse lactate din Ţara Galilor, precum şi din restul Regatului Unit, vor ajunge la faliment.

Mai am o remarcă scurtă în legătură cu ceea ce a afirmat doamna comisar în această dimineaţă despre prelevarea suplimentară. Sunt îngrijorat de comentariile respective. Cred că acest lucru îi va afecta pe producătorii noştri cei mai eficienţi – cei care au reuşit să fie la înălţimea provocării, care au reacţionat la ce se întâmpla pe piaţă şi au investit masiv în propriile ferme, urmând o indicaţie venită din partea Comisiei potrivit căreia cotele urmau să fie suprimate. Impunerea unei prelevări suplimentare este contrară schimbărilor structurale pe care atât UE, cât şi guvernul Regatului Unit pretind a le susţine.

  Dimitar Stoyanov (NI). - (BG) Dnă preşedintă, Comisia este din nou într-o dispoziţie extrem de optimistă, aducătoare de veşti bune, însă nu înţeleg şi nu văd nimic pozitiv în faptul că mii de tone de lapte sunt aruncate în semn de protest tocmai împotriva politicii urmate în momentul de faţă.

Adevărul este că dl De Castro şi ceilalţi antevorbitori au perfectă dreptate să afirme că nici Comisia, nici Consiliul nu au luat suficiente măsuri, în timpul bilanţului de sănătate, pentru a preveni această criză. Printre altele, unde sunt reprezentanţii Consiliului care ar trebui să-şi exprime părerea cu privire la această problemă, având în vedere că votul decisiv în cazul oricărei reforme revine Consiliului?

Eu şi colegii mei est europeni din Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală am avertizat cu mai multe ocazii cu privire la faptul că avem nevoie de o majorare mult mai importantă a cotelor sau de suprimarea integrală a acestora, deoarece ţările noastre, proaspăt intrate în sistemele Uniunii Europene, au fost primele care au resimţit impactul crizei. Din păcate, am rămas o voce solitară în deşert şi acest lucru este greşeala Parlamentului.

Regret din tot sufletul că noi, pro-reformiştii, care ne doream cu adevărat ca politica agricolă să fie reformată, ne-am dovedit a fi profeţii nenorocirii. Sper ca pe viitor să învăţaţi ceva din această situaţie.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE). - Multe voci au cerut în această perioadă, încă de la începutul crizei, o îngheţare a creşterii cotelor de lapte. O astfel de măsură nu numai că nu ar reprezenta o soluţie, dar ar constitui o greşeală cel puţin din următoarele puncte de vedere.

În primul rând, nu există nicio legătură fundamentată economic între creşterea cotelor de lapte şi scăderea preţurilor pe piaţă. Cotele au crescut, producţia a scăzut. Nu văd unde este legătura. Piaţa însăşi este explicaţia pentru scăderea preţurilor. Cred că impunerea unor cote rigide ar determina în timp creşterea preţurilor. Cei care vor beneficia vor fi din nou nu producătorii, ci, din nou, procesatorii şi comercianţii. Dacă vrem să limităm producţia, ar trebui să-i încurajăm pe producători eventual să renunţe în mod voluntar la creşterea animalelor prin stimulente, şi nu prin măsuri care ar putea distorsiona piaţa. Ce se va întâmpla în ipoteza unei îngheţări a cotelor în momentul în care se va relua, de exemplu, cererea pe piaţa mondială? Ce ar putea face producătorii europeni? Pentru că producţia de lapte nu are un robinet pe care să îl închidem şi să îl deschidem…

(Preşedinta a întrerupt vorbitorul)

Spuneam, ce ar putea face producătorii europeni în ipoteza unei reluări a cererii pe piaţa mondială? Pentru că producţia de lapte nu are un robinet pe care să îl putem închide şi deschide după bunul plac. Dacă am reduce acum producţia, oamenii ar înceta, evident, să crească vaci, iar refacerea şeptelului ar fi foarte dificilă în momentul în care ne vom da seama că ceea ce unii îşi imaginează acum că ar fi o măsură bună, în realitate reprezintă o mare greşeală. <BRK>

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, stimaţi membri ai Consiliului, aş dori să încep prin a-i mulţumi colegului meu deputat, dl Capoulas Santos, datorită căruia această rezoluţie a fost posibilă.

Astăzi discutăm despre producătorii noştri de produse lactate şi dacă îi vom lăsa în această poziţie vulnerabilă sau dacă ne vom ocupa de ei în mod onest. Nu cred că trebuie să-i lăsăm în această poziţie vulnerabilă, ci să adoptăm o atitudine onestă faţă de ei. Da, sunt necesare de urgenţă măsuri pe termen scurt pentru depăşirea crizei. Da, intervenţia este absolut acceptabilă pentru o perioadă scurtă de timp dacă preţul laptelui a atins nivelul cel mai scăzut, iar subvenţiile suplimentare, împrumuturile şi fondurile pentru combaterea crizei sunt justificate. Cu toate acestea, ceea ce este absolut inacceptabil este, în primul rând, reînceperea discuţiilor despre cotele de lapte şi, în al doilea rând, reintroducerea restituirilor la export finanţate din impozite pentru produsele livrate ţărilor în curs de dezvoltare. Am părăsit acest drum fără cale de întoarcere în 2003 şi fac apel la dumneavoastră să ne menţinem pe această poziţie pentru binele producătorilor noştri de produse lactate.

  Britta Reimers (ALDE). – (DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, criza economică mondială a distrus echilibrul pieţei globale. La fel ca producătorii de lapte, suferim efectele faptului că preţurile au atins un nivel mai scăzut ca niciodată. Auzim iar şi iar că reglementările deja adoptate privind cotele de lapte ar trebui modificate. Fiind la rândul meu producător de produse lactate, nu pot decât să vă avertizez în legătură cu această modificare.

Măsurile de intervenţie adoptate de Comisie au reuşit, de asemenea, să împiedice scăderea şi mai accentuată a preţurilor laptelui, iar piaţa pare a se detensiona. Cu toate acestea, nu consider că această intervenţie este cu adevărat o modalitate bună de a obţine acest rezultat, deoarece va determina acumularea de stocuri, ceea ce ar putea împovăra mai târziu o piaţă în plin proces de redresare. Solicit, aşadar, Comisiei să ofere explicaţii în ceea ce priveşte felul în care va aborda această problemă.

  Richard Ashworth (ECR). - Dnă preşedintă, permiteţi-mi să o felicit pe doamna comisar pentru viziunea asupra viitorului sectorului şi să spun că susţin cu fermitate intenţia sa de a suprima cotele de lapte. Cred că aceasta este decizia potrivită pe care trebuie să o luăm. Mi se par binevenite, de asemenea, propunerile sale de a vedea în actuala criză o modalitate responsabilă şi adecvată de a sprijini producătorii în traversarea unei perioade dificile.

Cu toate acestea, doresc să fac două precizări. În primul rând, după părerea mea, punerea în aplicare a prelevării suplimentare în momentul de faţă ar fi nepotrivită. Este vorba de o reacţie pe termen scurt, previzibilă. Aceasta va transmite mesaje eronate şi nu îi va penaliza efectiv decât pe producătorii eficienţi, care plănuiesc să rămână în acest sector de activitate pe termen lung.

În al doilea rând, trebuie să recunoaştem că nu există nicio legătură directă sau una nesemnificativă între preţul din sectorul distribuţiei şi preţul materiei prime primit la poarta exploataţiei. Iată ceea ce eu numesc mecanism disfuncţional al lanţului preţurilor.

Influenţa cea mai importantă o va exercita mereu piaţa mondială şi trebuie să recunoaştem că piaţa mondială va fi mereu volatilă. Solicit, aşadar, Comisiei ca, pe termen lung, să propună planuri care să asigure existenţa unui fel de mecanism de stabilitate, de care să beneficieze nu doar producătorii, ci şi, desigur, pe termen lung, consumatorii.

  Esther Herranz García (PPE). – (ES) Dnă preşedintă, dnă comisar, v-aţi terminat discursul spunând că sectorul produselor lactate este în criză şi totuşi l-aţi început spunând că au fost deja luate toate măsurile posibile şi că situaţia este pe cale de a fi elucidată.

Ar trebui să ştiţi că doar o femeie înţeleaptă recunoaşte că s-a înşelat. Aşa spune o zicală din Spania, care s-ar putea aplica foarte bine situaţiei de faţă. De luni de zile sectorul produselor lactate traversează una dintre cele mai grave crize din istoria sa. În ciuda acestui fapt, deoarece Comisia Europeană şi unele guverne – printre care se pare că se numără şi guvernul ţării mele, guvernul spaniol – nu vor să fie supuse presiunii, acestea refuză să revină asupra deciziilor legate de bilanţul de sănătate al politicii agricole comune.

Deciziile respective au fost luate fără a se ţine în vreun fel seama de fragilitatea acestui sector şi într-un context al pieţei foarte diferit de cel care s-a dezvoltat de la adoptarea acelui compromis. Acest lucru te face să te gândeşti că statele membre nu au dorit sau nu au fost capabile să sesizeze, în acel moment, furtuna care se apropia. Reforma a devenit foarte repede irelevantă, din cauza întorsăturii semnificative care a avut loc pe piaţă, ceea ce arată că sectorul este în întregime la cheremul volatilităţii preţurilor.

Faptul că mari producători, precum Franţa şi Germania – ţări care, în termeni absoluţi, au obţinut cea mai importantă majorare a cotelor naţionale de producţie în urma acestui acord – sunt astăzi cei care solicită revizuirea deciziilor luate în cadrul bilanţului de sănătate ridică multe probleme.

După părerea mea, statele membre s-au înşelat şi ar fi trebuit să asculte cu mai multă atenţie acele voci, inclusiv a mea, care solicitau ca orice decizie finală cu privire la viitorul sectorului să fie amânată până în 2011.

E păcat că nimeni nu ne-a ascultat. Poate că ar trebui să ne ascultaţi acum.

  Iratxe García Pérez (S&D). – (ES) Dnă preşedintă, dnă comisar, dezbaterea de astăzi este vitală pentru a ne putea exprima preocuparea cu privire la criza din sectorul produselor lactate. Trebuie să elucidăm această situaţie care ameninţă viitorul a numeroşi producători de lapte din Uniunea Europeană.

Este vorba despre o criză europeană care trebuie abordată dintr-o perspectivă europeană, dând dovadă de ambiţie şi folosind toate instrumentele comunitare disponibile, lucru pe care Comisia pare incapabilă să-l facă pentru moment.

Dnă comisar, nu ar trebui să transferaţi responsabilitatea pe umerii statelor membre astfel încât acestea să ajute pe cine pot să ajute. Trebuie să găsim soluţii comune.

Prin urmare, acest Parlament are o responsabilitate importantă în materie de solicitare a unor măsuri destinate revigorării cererii şi nu doar a acelor măsuri indicate în propunerea de rezoluţie, ci şi a celor disponibile prin intermediul organizării comune a pieţei.

O altă chestiune importantă este diferenţa enormă dintre preţurile plătite producătorului şi preţul final plătit de consumatori, situaţie care afectează nu doar sectorul produselor lactate, ci toate produsele agricole şi animale.

Mulţi bărbaţi şi multe femei, confruntaţi cu actuala stare de nesiguranţă, au nevoie de un semnal clar şi ferm din partea noastră care să arate că le va fi garantată continuarea acestei activităţi.

  Marc Tarabella (S&D) . – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, ieri în Valonia fermierii decepţionaţi de cea mai gravă criză întâlnită vreodată în acest sector au vărsat peste trei milioane de litri de lapte. Aceştia primesc doar 19 cenţi pe litru. Criza este provocată de o ofertă de lapte supraabundentă, ceea ce determină scăderea drastică a preţurilor. Dereglementarea încurajează volatilitatea, iar condiţiile pieţei sunt în momentul de faţă total opusul a ceea ce erau cu puţin timp în urmă.

Dnă comisar, vă rog să încetaţi să vă ascundeţi cu încăpăţânare în spatele alegerilor făcute anul trecut şi să luaţi în considerare ce se întâmplă cu adevărat pe teren, în acest moment!

Şi Consiliul este vinovat, în primul rând pentru că nu este prezent aici pentru a asculta dezbaterea, dar şi pentru că nu ia decizii, din cauză că este condus într-o mai mare măsură de interese pur naţionale decât de o viziune europeană asupra agriculturii.

Piaţa nu funcţionează. Există supraproducţie. Ar fi foarte simplu să îngheţăm majorarea de 1% a cotelor sau să reducem cotele imediat cu 3 până la 5%, deoarece avem urgent nevoie să găsim nişte soluţii pe termen scurt. Adoptarea acestei măsuri ar împuşca doi iepuri dintr-o lovitură: am oferi din nou producătorilor un preţ decent şi, prin reducerea producţiei, am reduce factura europeană de sute de milioane de euro cheltuite pe diferite intervenţii, inclusiv restituirile la export.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D). – (PL) Acţiunile care au fost întreprinse – am vorbit astăzi cu fermieri polonezi şi cu fabricanţi polonezi de produse – indică faptul că s-a înregistrat o îmbunătăţire a situaţiei cu care se confruntă sectorul produselor lactate, chiar dacă nu încă una semnificativă, dar că nu s-a produs absolut nicio schimbare în situaţia foarte grea cu care se confruntă fermierii polonezi şi europeni. Aceştia primesc încă foarte puţini bani pentru produse, sub pragul de viabilitate. Acest lucru este valabil, de asemenea, în cazul fermierilor care au investit sume mari de bani, inclusiv finanţări şi împrumuturi din partea UE. Această situaţie îi afundă în dificultăţi suplimentare şi aceştia se află în incapacitatea de a-şi respecta obligaţiile.

Având în vedere aceste probleme, aş dori să vorbesc despre viitor. În momentul de faţă trebuie să reacţionăm la ce se întâmplă acum, dar trebuie să ne gândim şi la ce ne aşteaptă în viitor şi să planificăm politica noastră comună în aşa fel încât să ţină cont şi de fermieri. În acest context, aş dori repet următoarele: este necesar ca politica comună privind producătorii de produse lactate să implice planuri de investiţii responsabile în acest sector, astfel încât să putem evita cheltuirea de bani care, drept consecinţă a creşterii producţiei, ne va conduce înspre acelaşi fel de dificultăţi precum cele cu care ne confruntăm în acest moment. Sper, de asemenea, că toate organele politice de decizie vor ajunge la un acord cu privire la viitoarele cote.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Antevorbitorii mei au menţionat pe bună dreptate faptul că nu ar trebui să revenim la sistemul de cote şi la subvenţiile la export, dar politica urmată de Comisie a eşuat cu desăvârşire. Criza nu s-a calmat. Iată de ce dl Le Foll şi cu mine propunem îngheţarea temporară a cotelor, dar doar temporară.

Noile state membre se află în special în dezavantaj din cauza punerii în aplicare progresive, având în vedere că anul acesta primim doar 60% din subvenţii din pachetul financiar de la Bruxelles. În vederea contrabalansării acestei situaţii, guvernul maghiar a propus creşterea subvenţiilor bazate pe cote, dar Comisia nu a răspuns pozitiv acestei sugestii şi nici celei venite din partea Franţei, mai precis din partea ministerului francez. În cele din urmă, fac apel la colegii deputaţi să susţină amendamentele formulate de dl Le Foll şi colegii acestuia. Sprijinim, de asemenea, propunerea făcută de Elisabeth Jeggle în favoarea instituirii unui fond pentru produsele lactate de 600 milioane EUR şi extinderea programului de distribuire a laptelui în şcoli.

  Christel Schaldemose (S&D). - (DA) Dnă preşedintă, îi mulţumesc dnei comisar pentru un început de calitate – şi o bună introducere la această dezbatere! Recunosc faptul că producătorii europeni de produse lactate se confruntă cu o criză de mari proporţii, dar pur şi simplu nu înţeleg cum pot considera colegii mei deputaţi că dumneavoastră, cei din Comisie, nu aţi făcut destul. Aş vrea, desigur, să vă invit, dnă Fischer Boel, să reiteraţi tot ceea ce aţi întreprins. Mi se pare că lista iniţiativelor venite din partea Comisiei este lungă, de fapt este aproape prea lungă. Este aproape ca şi cum am distruge progresele înregistrate în legătură cu bilanţul de sănătate. Aş dori să subliniez, de asemenea, că este clar că eforturile care au fost făcute până acum pentru producătorii de produse lactate nu s-au oglindit nici în ceea ce-i priveşte pe lucrătorii din industria automobilelor care şi-au pierdut locurile de muncă, nici în ceea ce-i priveşte pe lucrătorii din industria construcţiilor navale care şi-au pierdut locurile de muncă în urma actualei crize economice.

Nu pot deci decât să vă invit să abordăm această criză cu mai multă grijă şi să ne asigurăm, de asemenea, că nu distrugem progresele solide care au fost totuşi înregistrate ca urmare a bilanţului de sănătate. Ideea îngheţării cotelor de lapte este, după părerea mea, complet fără ieşire! Nici nu ne putem întoarce la modelele vechi prin acordarea de restituiri la export – acest lucru nu ar face decât să distrugă pur şi simplu piaţa pentru alţi oameni, în alte părţi ale lumii. Trebuie să avem grijă. Dnă comisar, aş dori totuşi să vă invit să reiteraţi lunga listă de activităţi pe care le-aţi întreprins deja, astfel încât colegii mei deputaţi să vadă că, fără îndoială, nu trebuie să ne agităm şi să începem să adoptăm nenumărate măsuri suplimentare, ceea ce s-ar solda cu distrugerea progreselor solide care au fost făcute până acum.

  Georgios Papastamkos (PPE). - (EL) Dnă preşedintă, dnă comisar, măsurile sunt, fără îndoială, necorespunzătoare. Propunem alte intervenţii, mai precis orientate, mai ales pentru zonele montane şi cele dezavantajate din Uniunea Europeană, astfel încât toate statele membre să beneficieze de pe urma acestora în mod echitabil; intervenţii, precum protecţia sporită a denumirilor de origine, nu doar în interiorul Uniunii Europene, ci şi pe pieţele internaţionale, etichetarea clară şi indicarea obligatorie a originii produselor lactate, reactivarea – şi de ce nu – a depozitării private a produselor lactate şi acordarea de asistenţă satisfăcătoare, o creştere a numărului de destinaţii eligibile pentru restituirile la export, transparenţa totală în cazul lanţului de aprovizionare şi o reducere a discrepanţei dintre preţurile de producţie şi preţurile de consum.

Nu suntem purtătorii de cuvânt ai intereselor fermierilor. Suntem aici pentru a transmite neliniştea, strigătul de ajutor al forţelor creative din zonele rurale europene şi acest strigăt de ajutor venit din partea oamenilor din zonele rurale europene reprezintă pentru noi un îndemn permanent de a acţiona.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar – mi-ar fi plăcut să mă adresez şi preşedinţiei Consiliului – doamnelor şi domnilor, aşa cum aţi recunoscut, zilele trecute, şi dumneavoastră, dnă comisar, în faţa Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, preţul plătit producătorilor de produse lactate nu mai acoperă costurile actuale de producţie. Acest lucru înseamnă că producătorii noştri sunt pe cale de decapitalizare.

Aţi enumerat mai devreme măsurile pe care le-aţi luat în ultimele nouă luni. Măsurile respective există, admitem acest lucru. Cu toate acestea, ele nu au produs efectele scontate deoarece, după părerea noastră, nu au suficientă amploare şi, fără îndoială, există prea multă incertitudine cu privire la eficienţa ţintei spre care sunt orientate.

În această dimineaţă, aţi menţionat o redresare a pieţei, însă este clar că producătorii vor simţi efectele acestei situaţii abia în plăţile de la începutul anului viitor. Piaţa produselor agricole nu este similară cu piaţa metalelor sau cu piaţa energiei. Aceasta necesită instrumente de reglementare, deoarece ciclurile anotimpurilor şi ale naturii influenţează, de asemenea, condiţiile pieţei.

Interpretarea pe care aţi dat-o bilanţului de sănătate, încheiat în timpul preşedinţiei franceze, ne surprinde, având în vedere că rapoartele intermediare privind sectorul produselor lactate prevăzute de aceasta lasă deschise toate porţile, inclusiv pe cea a posibilităţii luării unor noi decizii asupra instrumentelor de reglementare a pieţelor.

Delegaţia franceză, din care fac parte, este convinsă că un sistem de cote revizuit va fi necesar după 2013. Tensiunea care a existat pe piaţa produselor alimentare înaintea actualei crize economice a demonstrat fragilitatea echilibrului dintre producţie şi consum în întreaga lume.

După distrugerea parţială a instrumentelor de intervenţie, nu avem nici dreptul, nici legitimitatea de a distruge astăzi instrumentele de producţie de care vom avea nevoie pe termen scurt.

Dnă comisar, trebuie să le redăm fermierilor demnitatea: aceşti bărbaţi şi aceste femei nu se sperie de munca grea.

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

  Antolín Sánchez Presedo (S-D). - (ES) Nu putem permite ca sectorul laptelui să intre în colaps. Este vorba de un sector vital pentru mediul rural, dar şi pentru siguranţa şi calitatea alimentelor.

Pieţele la termen şi perspectivele pe termen mediu şi lung ale pieţei laptelui şi produselor lactate în cadrul Uniunii Europene dau semne pozitive. Nu trebuie să permitem ca în aceste sectoare să existe o situaţie negativă. Avem nevoie de măsuri anticiclice şi de iniţiative comune.

Scăderea semnificativă a preţurilor indică foarte clar faptul că măsurile de sprijin nu sunt adecvate. Denaturările existente pe piaţa produselor lactate sunt dovada faptului că lanţurile individuale de aprovizionare nu pot funcţiona în mod eficient sau corect.

Producătorii se confruntă cu scăderi ale preţurilor, care dezechilibrează piaţa, nu ajung la consumatori şi întârzie redresarea sectorului. Acest lucru trebuie să fie corectat. Trebuie să asigurăm condiţii de concurenţă loială, precum şi consolidarea trasabilităţii în timpul comercializării.

  Riikka Manner (ALDE),- (FI)Dnă comisar, aţi menţionat faptul că nu se mai pune problema revenirii la sistemul bazat pe cote. Nu am văzut oare ce s-a întâmplat în industria laptelui după ce, în primăvară, Comisia a hotărât eliminarea treptată a acestor cote? A fost o decizie foarte proastă şi limitată. Eliminarea completă a cotelor va reprezenta lovitura fatală pentru multe ferme mici. Aceasta este politica pe care Comisia vrea să o pună în aplicare? Adevărul este că avem nevoie de un sistem restrictiv pentru sectorul produselor lactate. În cazul în care nu se va mai pune problema cotelor, aş dori să fac apel la dvs., dnă comisar, pentru a ne garanta faptul că, la nivelul Comisiei, vor fi propuse alte soluţii pentru rezolvarea crizei. Avem de-a face cu o criză europeană şi trebuie să aplicăm o politică agricolă care să garanteze un standard de viaţă cel puţin rezonabil pentru toţi fermierii, indiferent de ţara sau de regiunea din care provin aceştia.

  Yannick Jadots (Verts/ALE)-(FR) Dle preşedinte, dnă comisar, sunt reprezentantul ales al unei regiuni din vestul Franţei unde există foarte mulţi producători de produse lactate şi nu cred că vă daţi seama de tragica situaţie socială cu care se confruntă în prezent aceşti agricultori.

Dnă comisar, atunci când vorbiţi despre „producători”, eu înţeleg „procesatori” şi „distribuitori”. Producătorii de produse lactate nu au nevoie de mila dvs., dnă comisar. Ei nu au nevoie de teoriile liberale învechite care ne-au împins într-o criză mondială fără precedent. Producătorii de produse lactate au nevoie de o politică agricolă adevărată. Au nevoie de impunerea unor cote stricte. Iată de ce solicităm Consiliului să abroge politica dvs. şi să creeze în schimb o politică veritabilă, de sprijinire a producătorilor de produse lactate şi să pună capăt actualei politici de distrugere în masă a acestora.

  Janusz Wojciechowski (ECR). - (PL)Dle preşedinte, dnă comisar, dezbaterea noastră a avut loc în contextul unor evenimente dramatice asociate cu acţiuni ale fermierilor, care au vărsat lapte în semn de protest. Suntem cu toţii profund tulburaţi de ceea ce s-a întâmplat.

Am vrut să abordez o problemă pe care a menţionat-o şi colegul meu, dl Nicholson, şi anume felul în care marile lanţuri comerciale şi hipermarketurile i-au înşelat nu doar pe consumatori, ci şi pe propriii furnizori. Aş dori să vă reamintesc faptul că, în timpul mandatului parlamentar din 2008, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie scrisă - am fost unul dintre coautorii acesteia - privind nevoia de a pune capăt acestor abuzuri, ordonând Comisiei să efectueze o investigaţie detaliată în acest sens. Potrivit informaţiilor pe care le deţin, s-au luat măsuri, însă procesul pare să fie prea lent. Aş dori să întreb dacă acest subiect prezintă interes pentru dna comisar şi, în general, ce se preconizează că se va întreprinde pe viitor în legătură cu aceste tipuri de activităţi.

Politica economică a Uniunii Europene este una fundamental greşită, în condiţiile în care agricultorii primesc mai puţin de 10% din valoarea produselor lor. Acest lucru trebuie să se schimbe. Aş dori să o rog pe dna comisar să ia măsuri în această privinţă.

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL)-(CS) Dnă comisar, dvs. consideraţi drept progres creşterea cu 3% - 8% a preţului unor produse finite, precum laptele degresat şi untul. În opinia mea, aceasta este o insultă la adresa agricultorilor noştri. Principala problemă o reprezintă preţul la care laptele este achiziţionat de la agricultori. În Republica Cehă, de exemplu, preţul de achiziţie este cu până la 25% mai mic decât costul de producţie, însă preţul produsului finit, cel care este vândut apoi în magazine, ar acoperi cu uşurinţă toate costurile suportate de agricultori. Prin urmare, problema principală este aceea că undeva există o lacună. Această problemă trebuie rezolvată. În prezent, în Republica Cehă există mai puţine vite decât în perioada de după războaiele napoleoniene. Acest lucru pune în pericol chiar şi întreţinerea zonelor rurale. Dl Bové are mare dreptate, iar dl Fajmon foarte...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Krisztina Morvai (NI)-(HU) Dle preşedinte, este, în mod evident, necesară luarea unor măsuri de urgenţă, întrucât situaţia este dezastruoasă. Însă nu cumva este posibil ca problema să existe în profunzime, la elementele de bază? Cu siguranţă este ceva în neregulă cu un model sau un sistem în cadrul căruia o cantitate uriaşă de soia este importată din America Latină, de exemplu, crescându-se astfel supraproducţia din Europa şi distrugându-se mediul din America Latină. În criza care urmează după o astfel de acţiune, facem eforturi considerabile pentru a ne da seama dacă ar trebui sau nu să exportăm produse agricole în ţările în curs de dezvoltare la preţuri de dumping, distrugând astfel pieţele din aceste ţări, precum şi situaţia micilor întreprinderi şi a producătorilor. Nu cumva avem nevoie de un model nou, precum suveranitatea alimentară, în loc să impunem asupra agriculturii logica privind liberul-schimb, dictată de OMC? A doua întrebare pe care doresc să o adresez este următoarea. Solicităm sfaturi specifice sau elaborarea unei propuneri privind... (Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Astrid Lulling (PPE).-(DE) Dle preşedinte, am salvat băncile pentru că am fost nevoiţi să facem acest lucru. Acum ne confruntăm cu o situaţie în care trebuie să salvăm mii de agricultori de la un faliment iminent, generat de faptul că preţurile nu mai acoperă costurile de producţie.

Totuşi, trebuie să asigurăm menţinerea potenţialului nostru de producţie pentru a putea furniza populaţiei produse alimentare de înaltă calitate. Aparţin unei generaţii care a trecut prin experienţa raţiilor alimentare. Îmi aduc aminte că, în iarna anului 1944, eram nevoită să merg cu bicicleta opt kilometri doar pentru a primi două ouă. Sperăm că nu se va ajunge la o situaţie similară, însă şi securitatea aprovizionării - nu doar în sectorul energetic - reprezintă un aspect important.

Dacă nu suntem pregătiţi să luăm măsurile pe care le-am solicitat în rezoluţia noastră, consecinţele politicilor socială, economică şi de mediu din UE ne vor costa mult mai mult decât...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Ricardo Cortés Lastra (S-D).-(ES) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, aşa cum Comisia Europeană a precizat în comunicarea sa din 22 iulie, situaţia din sectorul produselor lactate s-a înrăutăţit dramatic în ultimele 12 luni.

Cu toate acestea, având în vedere impactul uriaş pe care criza l-a avut asupra preţurilor produselor lactate, în special asupra veniturilor obţinute de producători, măsurile propuse până în prezent de Comisia Europeană şi dezbătute de Consiliul de Miniştri s-au dovedit a nu fi în măsură să contrabalanseze scăderea cererii şi consecinţele acestui fenomen.

Actuala criză constituie mai mult decât o provocare în sensul inversării tendinţei descrescătoare a cererii de pe piaţă, reprezintă şi o şansă de a încuraja consumul de produse lactate şi promovarea acestora. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că produsele primare îşi menţin calitatea intactă până în momentul în care ajung la consumatorul final.

În acest sens, măsuri precum îmbunătăţirea procesului de etichetare, creşterea consumului de lapte în rândul anumitor sectoare ale populaţiei sau utilizarea laptelui ca hrană pentru viţei ar putea contribui nu doar la ameliorarea situaţiei actuale, ci şi a situaţiei structurale la nivelul întregului sector.

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei,- Dle preşedinte, în primul rând aş dori să le mulţumesc deputaţilor europeni pentru această dezbatere foarte intensă. Am urmărit dezbaterea cu mare atenţie. Dar, bineînţeles că am observat şi părerile divergente pe care le-am auzit din partea diverşilor deputaţi europeni.

În ceea ce priveşte sistemul de cote; acesta pare a fi considerat ţapul ispăşitor în această situaţie în care ne aflăm. Nu doresc să reduc în vreun fel - şi am fost foarte clară în acest sens, încă de la începutul discuţiei - importanţa faptului că sectorul produselor lactate se confruntă, atât în Europa, cât şi la nivel global, cu o criză fără precedent. Trebuie precizat foarte clar acest lucru. Prin urmare, înţeleg foarte bine frustrarea agricultorilor din diverse zone ale Europei, nu de peste tot, ci doar din anumite regiuni ale Europei.

Desfiinţarea sistemului de cote a fost hotărâtă în 2003, prin urmare nu este vorba de o decizie luată peste noapte, fără ca nimeni să nu ştie ce se întâmplă. Apoi, în timpul realizării bilanţului de sănătate, am discutat despre creşterea cotelor, pentru a uşura situaţia producătorilor de produse lactate.

Consider însă că cei care vor să învinovăţească sistemul de cote pentru toate problemele cu care se confruntă producătorii de produse lactate greşesc. Pentru că se observă că, în ciuda existenţei unui sistem de cote, nu am reuşit să menţinem preţurile la un nivel ridicat, iar sectorul produselor lactate s-a confruntat oricum cu apariţia unor modificări structurale. Dacă analizaţi retrospectiv situaţia din 1984, când a fost introdus sistemul de cote, în fosta UE10 existau 1,6 milioane de producători de produse lactate. Astăzi, în ceea ce a fost odată UE10, există 300 000 de astfel de producători: mai puţin de o cincime din numărul celor existenţi în 1984, când funcţiona un sistem de cote. Prin urmare, aceste modificări structurale au loc oricum.

Nu cred că reluarea sau revizuirea deciziei din timpul bilanţului de sănătate reprezintă cea mai bună politică şi, în acest sens, părerea mea este susţinută de toţi şefii de stat care, în deciziile elaborate în urma întrunirii din luna iunie, precizează foarte clar că trebuie să respect deciziile adoptate în urma bilanţului de sănătate. În timpul discuţiilor privind bilanţul de sănătate, nu am semnalat niciodată disponibilitatea de a revizui aceste decizii, pentru că acest lucru ar pune cu siguranţă în pericol capacitatea de anticipare a agricultorilor din Uniunea Europeană.

Însă, dle José Bové, cred că aţi spus că nu am acţionat cu precizie; cu alte cuvinte am avut o atitudine delăsătoare. Nu cred că este corect să spuneţi că noi nu am făcut nimic. Nu voi enumera din nou toate măsurile pe care le-am luat. Cred că, în cazul în care doresc să acorde o atenţie specială sectorului produselor lactate, statele membre au în prezent posibilitatea ca, în urma bilanţului de sănătate, să redistribuie plăţile directe, în aşa fel încât să trateze în mod preferenţial zonele de păşuni. Aceasta este o posibilitate şi ştiu că cel puţin un stat membru important a profitat de această ocazie, iar în ceea ce priveşte zonele muntoase, există o gamă largă de posibilităţi.

În prezent, nivelul producţiei din Europa este cu 45% sub cotă, prin urmare ce s-ar întâmpla dacă am vrea să reducem efectiv cota cu 5%? Am înrăutăţi, de fapt, situaţia tinerilor agricultori care au investit în viitor.

Prin urmare, le-aş recomanda acelor ţări, acelor state membre care vor cu adevărat să facă ceva pentru propriul sector al produselor lactate, să folosească posibilitatea de a cumpăra cote de la cei care doresc să părăsească sectorul produselor lactate. Este o modalitate mult mai bună de a garanta menţinerea investitorilor, ajutându-i totodată pe cei care vor să părăsească acest sector. Cred că aceasta este cea mai bună politică.

Îmi permiteţi, aşadar, să corectez neînţelegerea apărută în ceea ce priveşte suprataxarea? Nu introducem un nou sistem de suprataxare. Pur şi simplu le oferim statelor membre care cumpără cote de la agricultori posibilitatea de a reduce limita de kg sau de tone stabilită, însă acest lucru nu reprezintă o nouă suprataxă menită să îi pedepsească pe agricultori.

Câteva cuvinte despre activităţile de promovare. Deja am rezervat suma de 14 milioane de euro pentru activităţi de promovare până la sfârşitul anului. Am convenit să extindem programul de distribuire a laptelui în şcoli; iaurturile cu conţinut scăzut de zahăr - adică cele care conţin cel mult 7% zahăr - vor fi introduse de acum în programul de distribuire a laptelui în şcoli. În ceea ce priveşte etichetarea, am aflat de la mai mulţi deputaţi europeni că sistemul de etichetare este un subiect de interes. Vă propun să discutăm acest lucru în contextul hârtiei de calitate disponibile în acest moment. Prin urmare, cred că există foarte multe posibilităţi.

În fine, în legătură cu lanţul alimentar, sunt în totalitate de acord cu dvs. că nu există transparenţă în acest sens şi că nu putem vedea unde dispare valoarea adăugată. Prin urmare, aştept cu interes prezentarea acestui raport înainte de finalul anului, astfel încât să putem afla care este de fapt situaţia.

Trebuie să precizez că, dacă privim situaţia supermarketurilor din întreaga Europă, vom sesiza diferenţe uriaşe. Germania are tradiţia a numeroase magazine de tip discount. Aceste supermarketuri folosesc produsele lactate şi laptele de consum drept produse de apel, pentru a atrage consumatorii, oferind preţuri foarte mici, transferând însă, de fapt, facturile către agricultori, cărora le oferă preţuri mici. Aşadar, cred că va fi foarte interesant şi necesar de văzut ce se întâmplă, de fapt, în interiorul acestui lanţ, aşa că haideţi să abordăm chestiunea transparenţei şi să analizăm piaţa, atât pe plan intern, în cadrul Comisiei, cât şi la nivelul autorităţilor din domeniul concurenţei din statele membre.

Discuţia de astăzi a fost una foarte interesantă. Sper că aţi observat măsurile pe termen scurt şi cele pe termen lung pe care le-am elaborat împreună cu Franţa şi Germania. Sunt sigură că vom purta discuţii foarte interesante referitoare la viitorul sectorului produselor lactate în Europa, pentru că ne dorim cu toţii ca acest sector să aibă un viitor.

  Paolo De Castro, autor.-(IT)Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să mulţumesc Comisiei pentru că a luat decizia de a veni astăzi în Parlament pentru a prezenta noi propuneri privind rezolvarea crizei din sectorul produselor lactate. Este foarte important ca mandatul parlamentar care tocmai a început să fie caracterizat printr-un dialog interinstituţional între Comisie şi Parlament, un dialog pozitiv, care a lansat deja procesul de codecizie.

Dnă comisar, vom evalua cu mare atenţie noile dvs. propuneri şi va fi de datoria mea să solicit Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală să emită imediat, fără întârziere, un aviz cu privire la noile idei.

Daţi-mi voie să închei, cu toate acestea, prin a sublinia faptul că, în cazul în care amendamentul adoptat în unanimitate în cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală va fi adoptat şi în plenul Parlamentului, ne vom confrunta cu o dilemă politică dacă, după ratificarea Tratatului de la Lisabona, Consiliul ar respinge acest amendament. Prin urmare, vă invit, pe dvs. şi pe membrii Consiliului, să îl analizaţi cu mare atenţie.

  Preşedintele - Pentru a încheia dezbaterea, am primit şapte propuneri de rezoluţie ⁽¹⁾ în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc azi la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S-D), în scris -(PT)Eu provin dintr-o regiune ultraperiferică, din Insulele Azore, unde producţia de lapte reprezintă elementul de bază al economiei, societăţii şi mediului. În ultimele săptămâni, ne-am întâlnit cu producătorii, cu organizaţiile acestora şi cu reprezentanţii sectorului de procesare. Cu toţii au căzut de acord. Este vital ca, în prezent, Comisia să ofere un răspuns global imediat şi eficient, pentru a putea aborda situaţia actuală.

Fluxul de numerar din cadrul sectorului este în scădere. Este foarte important ca UE să acorde o atenţie deosebită regiunilor ultraperiferice şi să le includă în cadrul măsurilor de atenuare a efectelor crizei actuale.

Toţi cei cu care am vorbit au fost de părere că trebuie să oprim creşterea nivelului cotelor. Într-o piaţă dezechilibrată de excedente, orice ţară care îşi sporeşte producţia le afectează în mod negativ pe celelalte. Cei cu care ne-am întâlnit consideră, de asemenea, că ar trebui să menţinem cotele drept mecanism de reglementare a aprovizionării, care să stabilizeze activitatea acestui sector.

În contextul actual, marcat de o liberalizare totală, trebuie studiate urgent efectele sociale, economice şi de mediu ale acesteia asupra acestor regiuni. Trebuie elaborate măsuri specifice de prevenire a prăbuşirii acestei activităţi, căreia îi datorăm frumoasele noastre peisaje de ţară,calitatea mediului şi zonele rurale, dar şi progresul economic şi convergenţa la care am ajuns.

  Béla Glattfelder (PPE), în scris -(HU) Actuala criză de pe piaţa produselor lactate a fost provocată, în special, de creşterea cotelor de lapte. Comisia Europeană şi guvernele statelor membre sunt în egală măsură responsabile pentru situaţia actuală gravă care afectează sectorul produselor lactate, întrucât, în 2008, au sprijinit propunerea de creştere a cotelor, fapt ce a dus la apariţia unor cantităţi excedentare de lapte şi la prăbuşirea preţurilor.

Această decizie s-a bazat pe previziuni privind piaţa greşite ale Comisiei Europene. Totuşi, Comisia Europeană nu a renunţat la intenţia sa nici chiar atunci când a devenit evident faptul că sporirea producţiei era în contradicţie cu tendinţele pieţei.

Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană trebuie să renunţe de urgenţă la măsurile sale, care generează creşteri în producţia de produse lactate. În plus, ne opunem eliminării complete a cotelor după 2015. Lecţia importantă pe care trebuie să o învăţăm din actuala criză este aceea că piaţa produselor lactate trebuie reglementată. Fără această măsură, preţurile vor deveni imprevizibile. Producătorii europeni de produse lactate nu mai pot suporta pierderile generate de volatilitatea pe scară largă a preţurilor.

Sunt mulţumit de faptul că, în vederea atenuării efectelor crizei, Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a votat în favoarea iniţiativei mele, care ar creşte valoarea subvenţiilor la export de la 450 milioane de euro la 600 de milioane de euro. Fără subvenţiile la export, cantităţi importante din excedente ar rămâne pe piaţa internă a UE, fapt ce ar genera scăderi ulterioare ale preţurilor.

  Jim Higgins (PPE), în scris,- Cotele de lapte trebuie reduse cu 5 până la 10 % pentru ca preţurile să poate ajunge din nou la un nivel acceptabil. Însă doar cotele nu vor putea salva sectorul produselor lactate. Deşi Comisia acţionează corect adoptând o viziune pe termen lung, aceasta nu se poate totuşi detaşa de realitate - iar realitatea crudă este că industria agricolă, în special sectorul produselor lactate, se află într-un real pericol. Cele mai mici preţuri la lapte din 1983 şi până acum, alături de costuri ridicate, condiţii meteorologice nefavorabile şi lipsa de credite, au generat în 2009 un flux de numerar fără precedent şi o criză a veniturilor pentru familiile agricultorilor din sectorul produselor lactate. Deşi există indicaţii că pieţele dau semne de redresare, se pare că nu se pune încă problema creşterii necesare a nivelului preţurilor este nevoie de luarea unor măsuri la nivelul UE. Sunt de acord cu preşedintele Asociaţiei Agricultorilor Irlandezi (IFA), Padraig Walshe, şi cu preşedintele sectorului produselor lactate, Richard Kennedy, care susţin că cea mai rapidă metodă de a grăbi redresarea preţurilor este folosirea mai agresivă de către Comisia Europeană a tuturor măsurilor de sprijin pentru piaţă, cum ar fi:

- Compensări la export

- Ajutoare pentru procesare

- Intervenţii extinse asupra preţurilor

- Măsuri pe termen mai lung privind stocarea privată a untului

- Utilizarea atentă a stocurilor

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris).-(FI)Dle preşedinte, anul trecut situaţia din sectorul produselor lactate s-a înrăutăţit dramatic. Preţul laptelui la producător a scăzut şi, în prezent, mulţi producători de lapte sunt nevoiţi să vândă produse lactate la preţuri care nu reflectă costurile de producţie. Supravieţuirea producătorilor de lapte este pusă grav sub semnul întrebării. Până acum, criza din sectorul produselor lactate nu a putut fi rezolvată cu ajutorul măsurilor pe care Comisia le-a implementat. Acum este momentul să ne punem mintea la contribuţie şi să propunem soluţii noi. Comisia trebuie să stabilizeze urgent piaţa produselor lactate din Europa. În acelaşi timp, aceasta ar trebui să realizeze o evaluare detaliată a viitorului sectorului produselor lactate, în colaborare cu actorii din acest sector şi cu statele membre. Vă mulţumesc. <BRK>

  Véronique Mathieu (PPE), în scris -(FR) Pentru a rezolva situaţia economică deosebit de dificilă cu care se confruntă în prezent sectorul produselor lactate, Uniunea Europeană trebuie să intervină urgent în forţă. La fel ca majoritatea statelor membre, consider că soluţiile pe care le-a propus Comisia sunt nesatisfăcătoare. Bineînţeles, salut flexibilitatea pe care Comisia o permite, căci va oferi posibilitatea de a ridica plafonul de ajutor la nivel naţional de la 7 500 de euro la 15 000 de euro pentru producătorii aflaţi la limita subzistenţei. Cu toate acestea, este extrem de important să adoptăm instrumente de intervenţie mai eficiente. Pentru a putea face faţă volatilităţii din ce în ce mai crescute a preţurilor, pieţele noastre trebuie să fie reglementate într-o mai mare măsură. Declaraţia comună a 16 state membre privind situaţia pieţei europene a produselor lactate oferă Comisiei sugestii valoroase privind îmbunătăţirea procesului de reglementare a pieţelor produselor lactate. Cred, de asemenea, că este necesar să analizăm posibilitatea de a suspenda temporar creşterea cotelor, aşa cum solicită şapte dintre statele membre. Aş dori, de asemenea, să îmi exprim din nou sprijinul pentru introducerea unui „Fond pentru produsele lactate”, prin care să se acorde ajutor organizaţiilor şi cooperativelor de producători şi să fie sprijinite investiţiile în domeniul agricol, modernizarea, diversificarea activităţii din domeniul producţiei de lactate, măsurile regionale şi activităţile de marketing pentru produsele lactate.

  Ivari Padar (S-D), în scris,-(ET)Observând situaţia existentă în prezent pe piaţa produselor lactate, este evident faptul că sectorul nostru nu este încă pregătit pentru a face faţă consecinţelor crizei economice globale. Prin urmare, dezvoltarea politicii agricole comune ar trebui să fie în continuare orientată spre o mai bună competitivitate şi, pe termen lung, spre un management de piaţă mai puţin intens. Verificarea politicii agricole comune este un pas în direcţia corectă, iar menţinerea aceleiaşi direcţii şi în cadrul discuţiilor privind politica agricolă comună după anul 2013 este singura modalitate prin care acest sector poate fi consolidat.

  Daciana Octavia Sârbu (S-D), în scris. – Traversăm acum cea mai gravă criză din sectorul laptelui, generată de criza globală şi care reprezintă pe fond decalajul dintre cerere şi ofertă. Scăderea preţurilor la lapte şi produse lactate afectează în primul rând fermele cu venituri mici; din această cauză, nu cred că sistemul de cote ar trebui îngheţat în toate statele membre, ci ar trebui ca fiecare stat să decidă cum îşi stabileşte propriile cote. Problema este că, faţă de anii 1983-84, numai 1/5 dintre producători au rămas pe piaţă şi acum riscăm ca o altă serie de ferme să se închidă. Deci trebuie să luăm măsuri urgente pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Pentru a stopa criza din acest sector ar trebui să prevedem următoarele: extinderea măsurilor de stocare anticipate pentru unt, lapte praf şi brânzeturi, accelerarea creării unui fond pentru produsele lactate pentru a răspunde nevoilor micilor producători şi fermierilor tineri şi o înţelegere cu supermarketurile pentru a stabili un preţ decent pentru producătorii agricoli, cât şi un preţ decent la vânzare. <BRK>

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.