Stenograma dezbaterilor

Joi, 17 septembrie 2009 - Strasbourg

5. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

Propunere de rezoluţie RC-B7-0026/2009

  Tunne Kelam (PPE). - Dle preşedinte, am votat împotriva rezoluţiei privind Lituania, deoarece am considerat că reprezintă o reacţie prematură şi neechilibrată la o lege care nici măcar nu a intrat încă în vigoare, şi cu atât mai puţin în varianta iniţială.

Este adevărat că drepturile omului intră în competenţa Uniunii. Dar, în acest caz, Uniunea este pe punctul de a încălca principiul suveranităţii oricărui stat membru, motiv pentru care m-am opus acestei rezoluţii, luând totodată în considerare faptul că ar avea un efect negativ asupra referendumului irlandez, prin exemplul negativ pe care l-ar da asupra modului în care este tratată suveranitatea statelor membre.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Dle preşedinte, am votat împotriva acestei rezoluţii pentru că Lituania are capacitatea de a rezolva singură problema. Preşedintele lituanian a creat un grup de lucru special pentru a revizui această legislaţie care ar trebui să intre în vigoare abia în 2010. În plus, consider că rezoluţia ar însemna un amestec prea mare în afacerile unui stat suveran cum este Lituania. Mai mult decât atât, rezoluţia conţine o aserţiune care conduce la solicitarea avizului juridic al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. Evaluarea ţărilor individuale şi elaborarea unui aviz cu privire la astfel de cazuri nu se încadrează în competenţele Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale. Ar însemna un precedent foarte periculos.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dle preşedinte, sunt un pro-european convins şi susţin o constituţie europeană, precum şi Tratatul de la Lisabona. Sunt şi un luptător pentru drepturile omului. Cu toate acestea, rezoluţia face un mare deserviciu Europei, mai ales în perioada premergătoare referendumului din Irlanda şi se foloseşte în mod incorect de drepturile omului în scopuri ideologice. Legea lituaniană în chestiune nu are nimic de-a face cu drepturile omului sau, în orice caz, protejează drepturile copiilor lituanieni şi nicidecum nu le încalcă. Prin urmare, consider că această rezoluţie nu este decât o ruşine ideologică. Prin această rezoluţie, stânga şi liberalii din această instituţie au făcut un mare deserviciu Europei şi drepturilor omului.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Dle preşedinte, prietenii noştri lituanieni şi-au imaginat cu siguranţă cu totul altceva pentru ei. După ce s-au eliberat de jugul Uniunii Sovietice, au dorit să devină cât mai repede posibil membri ai celeilalte uniuni, care se doreşte a fi o asociaţie unică de naţiuni libere. Şi, totuşi, se pare că încă o dată avem de-a face cu cazul în care o formă de supraveghere a fost pur şi simplu înlocuită cu o alta, deşi una mult mai subtilă. Azi, din nou, Lituania nu mai este liberă: când Parlamentul lituanian adoptă o lege destinată protecţiei minorilor, este aspru criticat şi izolat. Nu mai există niciun domeniu liber de amestecul european, fapt care, cu siguranţă, nu se va îmbunătăţi în viitor. Dimpotrivă, noul comisar pentru drepturile omului - ce-i un nume? - va consolida încă şi mai mult această supraveghere europeană. Vă mulţumesc, dle Verhofstadt, vă mulţumesc, mandarini ai Comisiei pentru înclinaţiile către această sufocare a libertăţii.

  Daniel Hannan (ECR). - Dle preşedinte, observaţi cum creşte hăţişul de reglementări ale UE. Observaţi cum Bruxelles-ul îşi întinde crengile în fiecare crevasă, în fiecare cotlon al vieţii naţionale.

Chestiunile de acest gen, cum este protecţia minorilor, sunt aspecte sensibile şi etice pentru mulţi dintre alegătorii noştri. Dacă noi, în acest Parlament, ne luăm libertatea de a legifera pentru statele naţionale, care mai este rostul lor? Nu există o limită a infatuării noastre?

Permiteţi-mi să-mi clarific fără echivoc poziţia în această chestiune. Atunci când Regatul Unit a avut echivalentul cel mai apropiat al acestei legislaţii, care se numea secţiunea 28, am fost practic singurul conservator care s-a opus. M-am situat cu ani înaintea partidului meu prin susţinerea drepturilor egale pentru homosexuali, inclusiv egalizarea vârstei de consimţământ, precum şi prin susţinerea parteneriatelor civile. Mă bucur că şi restul partidului susţine în cele din urmă acelaşi punct de vedere.

Dar eu nu sunt un legislator lituanian! Persoanele care trebuie să hotărască în această problemă sunt cei responsabili prin mecanismele şi procedurile democratice din acea ţară. Dacă nu suntem dispuşi să le permitem exerciţiul acestui drept, atunci la fel de bine ar trebui să punem parlamentele noastre naţionale la naftalină, să le transformăm în muzee şi să le închidem uşile.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0047/2009

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle preşedinte, supravieţuirea multor ferme este în pericol. De aceea, sunt mulţumit că astăzi am adoptat o propunere de rezoluţie transpartinică privind criza din sectorul produselor lactate. Regret profund că Grupul Verts/ALE nu a participat la elaborarea acestei propuneri.

Trebuie să fie clar că nu putem învinge această criză doar cu măsurile propuse de Comisie. În primul rând, şi mai ales, trebuie să creştem consumul de produse lactate pentru a reduce tensiunea de pe piaţă. În această privinţă, promovarea vânzărilor este mai importantă decât stocarea. Propuneri constructive, cum ar fi utilizarea laptelui praf pentru hrănirea viţeilor, stabilirea de preţuri minime pentru brânzeturi, etichetarea clară a înlocuitorilor de brânză şi utilizarea grăsimii din unt în fabricarea îngheţatei şi a produselor de panificaţie au fost discutate mult timp. De ce nu au fost puse în aplicare de către Comisie decât acum, mă depăşeşte.

Îndemn comisarul responsabil să ia notă de măsurile formulate în propunerea de rezoluţie şi să le pună în aplicare în regim de urgenţă.

  Oldřich Vlasák (ECR). – (CS) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să explic de ce m-am abţinut de la votul privind criza din sectorul laptelui şi al produselor lactate. Este trist că în sectorul produselor lactate situaţia a devenit cât se poate de tragică. În ciuda faptului că preţurile de consum au crescut cu 14% în ultimii ani, preţul de achiziţie al laptelui a scăzut cu aproape 40%. Motiv pentru care mulţi producători de lactate europeni se confruntă acum cu ruina. În Republica Cehă, de pildă, potrivit directorului general al Madeta, dl Teplý, 15 fabrici de produse lactate se află în moarte clinică din punct de vedere financiar. Situaţia trebuie rezolvată în mod sistematic, printr-un management pe termen lung al sectorului, şi nu doar prin măsuri de sprijin pe termen scurt, cum ar fi subvenţiile, achiziţiile de intervenţie şi sprijinul pentru stocarea privată. Aceste măsuri nu fac decât să distorsioneze piaţa fără a preveni instabilitatea preţurilor. În acelaşi timp, trebuie să stabilim un nivel de condiţii egale pentru fermierii din toate statele membre, şi nu doar în sectorul lactatelor.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle preşedinte, este esenţial ca această propunere din partea Comisiei să fie acceptată, fiind vorba de o chestiune sensibilă, cel puţin dintr-un punct de vedere economic şi politic realist. Totuşi, dacă privim situaţia din toate unghiurile, trebuie adăugat faptul că scăderea preţurilor nu este rezultatul unei scăderi a cererii.

De asemenea, trebuie să ţinem cont de problemele fermierilor din Austria şi din regiunea alpină. Micile ferme locale nu pot concura într-un mod realist cu uriaşele ferme de produse lactate din nordul Germaniei şi din Ţările de Jos. Fapt care dă naştere unui dezechilibru. Distribuirea întregii cantităţi de lapte ar conduce la închiderea fermelor de lapte din Austria şi va avea consecinţe grave şi imprevizibile, inclusiv asupra zonelor cultivate.

S-ar ajunge la situaţia în care câteva companii multinaţionale ar domina întreaga piaţă europeană. Nu e greu să-mi imaginez care ar fi urmările şi în ceea ce priveşte calitatea alimentelor.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în ultimele zile, în întreaga Europă au avut loc proteste legitime ale producătorilor de lapte cu privire la preţuri, la lipsa de intervenţie din partea Uniunii Europene şi la autorizarea - nu viitoare, ci imediată - a etichetării, mai ales a produselor lactate artificiale.

Dorim produse proaspete pe mesele consumatorilor noştri, produse a căror origine să o cunoaştem, şi nu rebuturile pe care le primim din alte ţări: lapte praf prezentat în mod fals ca lapte proaspăt de la propriii noştri producători. Mâine, laptele va fi vărsat în Padania, ca şi în restul Europei - este un protest important, pentru că menţine calitatea produselor noastre. Noi, în Europa, dorim să mâncăm alimente sănătoase, din regiunea noastră: lapte bun şi proaspăt, pe care evident că îl beau. Noi, în Padania, bem în memoria sacrificiului făcut de producătorii noştri, pe care Europa are datoria să îi protejeze.

Comisarul european a exclus din dispoziţii brânza cu o perioadă îndelungată de maturaţie; producătorii de lapte praf sunt singurii protejaţi. Este o ruşine!

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Dle preşedinte, trăim într-o perioadă în care producătorii de produse lactate se sinucid în fiecare zi, chiar în state occidentale bogate, precum Franţa. Este o mare tragedie. Am votat în favoarea ambelor rapoarte ale dlui De Castro, pentru că este necesară o intervenţie imediată, urgentă. Însă, ştim cu toţii că laptele praf şi untul au fost stocate în stocurile de intervenţie. Vor fi scoase din stocurile de intervenţie şi rezultatul nu va fi decât o altă scădere a preţurilor. Este una dintre probleme.

Cealaltă problemă este că, mult mai probabil, aceste măsuri vor ajuta mai curând marii fermieri decât pe cei mici. Însă, nu trebuie să uităm că micii întreprinzători au nevoie de un sprijin imediat pentru a putea supravieţui, în timp ce, în cazul marilor exploataţii, este vorba de conservarea sau creşterea profiturilor. Avem nevoie de schimbări fundamentale. Trebuie să garantăm, în sfârşit, suveranitatea alimentelor şi nu să aplicăm modelul comerţului liber dictat de OMC. După cum au spus deja antevorbitorii mei, avem nevoie de alimente produse pe plan local de agricultorii locali.

  Daniel Hannan (ECR). - Dle preşedinte, la fel ca toţi antevorbitorii mei, sunt conştient de dimensiunea acestei crize din sectorul agricol. Orice deputat care reprezintă fermieri cunoaşte situaţia. Dar, criza este consecinţa sistemului nostru agricol actual - politica agricolă comună - care a avut repercusiuni catastrofale asupra fermierilor din regiunea mea din Regatul Unit. Şi nu doar pentru fermieri: ci şi pentru consumatorii noştri, pentru contribuabili, ba chiar şi pentru săracii din lumea a treia care constată că pieţele lor sunt refuzate pentru ca apoi surplusurile să fie depozitate acolo.

În Uniunea Europeană, reuşisem să ne îndepărtăm treptat de sistemul de sprijin direct, care a avut consecinţe nefaste pentru economie şi mediu, pentru ca acum să ne întoarcem de unde am plecat. Vă pot spune că în Regatul Unit oamenii au amintirea clară a modului în care a funcţionat sistemul de cote de lapte. Ni s-a alocat o cotă mai mică decât producţia noastră naţională, astfel că am avut imaginea extraordinară a fermierilor britanici care foloseau laptele ca îngrăşământ sau îl vărsau în canalele de scurgere pentru ca, apoi, să importăm lapte din Ţările de Jos, Franţa sau alte părţi din Uniunea Europeană pentru a putea satisface cererea. Abia începusem să ne îndepărtăm de acest sistem şi, acum, această instituţie tocmai a votat reintroducerea lui.

Oricine crede că Uniunea Europeană urmăreşte să facă mai puţin şi să aibă mai multă putere, trebuie doar să se uite la votul de astăzi.

  Syed Kamall (ECR). - Dle preşedinte, săptămâna trecută a avut loc re-relansarea mai multor albume ale formaţiei The Beatles în formă digitală îmbunătăţită. În această săptămână dezbatem sistemul de cote de lapte într-o formă îmbunătăţită. Deşi la prima vedere, cele două lucruri par să nu aibă nimic în comun, legătura devine sesizabilă dacă va gândiţi la titlul uneia dintre melodiile Beatles, Înapoi în URSS. Cred că rezumă totul. Avem un sistem în care preţurile şi cotele sunt decise de birocraţi şi nu de nevoile consumatorilor sau măcar de nevoile furnizorilor. Avem un sistem în care consumatorii plătesc de două ori mai mult pentru preţuri mai mari şi impozite mai mari pentru a sprijini un sistem care nu s-a plâns când preţurile erau ridicate.

Îmi amintesc că, la sfârşitul ultimului mandat, Martin Schulz spunea că, în sfârşit, a observat o social-democratizare a PPE. Cred că, de fapt, visul lui a ajuns mult mai departe şi asistăm la o sovietizare a UE. Avem într-adevăr de-a face cu o "UERSS"?

  Jens Rohde (ALDE). - (DA) Dle preşedinte, noi, liberalii danezi, manifestăm o foarte mare înţelegere pentru fermierii care se confruntă cu dificilele provocări economice din ziua de azi, după cum susţinem cu aceeaşi înţelegere ideea de a le acorda sprijin pe termen scurt celor care au nevoie de el. Singura problema este că sistemele instituţionalizate de sprijin pe termen scurt nu rămân niciodată pe termen scurt, în ciuda numeroaselor declaraţii de intenţie. Mereu devin ajutoare permanente, lucru cunoscut de toţi cei dintre noi care au fost implicaţi în implementarea lor, fie aici, fie în parlamentele naţionale. De aceea, ne temem - şi credem că justificat - că măsurile recomandate în această rezoluţie, precum şi iniţiativele Comisiei, privite din această perspectivă, vor conduce, de facto la o deviere permanentă de la excelentul proces de reformă început de Comisie, îndreptat către o agricultură eficientă şi, de aceea, considerăm că trebuie să respingem această rezoluţie.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0040/2009

  Zigmantas Balčytis (S-D). - Dle preşedinte, am votat pentru, deoarece problema securităţii aprovizionării cu energie este de o importanţă capitală pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.

Recenta criză Rusia-Ucraina a dezvăluit în mod clar actualele probleme din sectorul energetic şi, mai ales, dependenţa totală a unor state membre de furnizori unici de gaze naturale.

Izolate de restul Europei, ţările baltice sunt lăsate la mila furnizorilor de gaze din Europa de Est. Acum e mai important ca niciodată să dezvoltăm o politică energetică comună şi cuprinzătoare, bazată pe solidaritate, pe diversificarea resurselor şi apărarea intereselor comune.

Doresc să profit de această ocazie pentru a mulţumi Comisiei şi în special preşedinţiei suedeze pentru prezentarea Strategiei Mării Baltice, care va permite o mobilizare efectivă a fondurilor structurale, în scopul unei utilizări mai eficiente a acestora pentru a realiza obiectivele comune.

Sunt convins că, dacă va fi corect aplicată, strategia va deveni un exemplu de succes regional.

În final, doresc să îndemn Comisia să se implice direct în punerea în aplicare a Strategiei Mării Baltice, pentru a garanta faptul că, în anumite cazuri, interesele statelor membre individuale nu vor prevala asupra realizării obiectivelor strategice comune.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece problema energiei este un test important pentru solidaritatea europeană. Statele membre trebuie să colaboreze în această chestiune.

Politica energetică trebuie corelată cu politica externă. La rândul ei, Comisia trebuie să diversifice măsurile pentru a asigura securitatea energetică în diferitele state membre ale UE. Lupta împotriva schimbărilor climatice înseamnă că energia care depinde de cărbune se poate confrunta cu constrângeri financiare serioase. Iar creşterea preţurilor va afecta cetăţenii. A sosit timpul să introducem o politică comună, la nivelul UE, în acest domeniu. Comisia trebuie să afirme în mod categoric că va combate atitudinile egoiste ale statelor membre care nu vad niciun pericol în dependenţa continuă de un singur furnizor, cum ar fi, de pildă, dependenţa de Rusia în privinţa gazelor.

Trebuie să acţionăm. Comisia Europeană şi comisarul pentru energie trebuie să îşi exprime în mod clar voinţa politică.

  Iosif Matula, (PPE). - Domnule Preşedinte, am votat pentru această rezoluţie şi o să explic de ce. Uniunea Europeană este dependentă de importurile de energie, consumul este în continuă creştere, dar rezervele naturale sunt limitate. Securitatea energetică presupune, în acelaşi timp, diversificarea surselor şi a rutelor de transport, dar şi o interconectare foarte eficientă între statele membre, aşa cum se lucrează astăzi prin proiecte cu finanţare europeană la magistralele de gaz dintre România şi vecinii ei, Ungaria şi Bulgaria. Iată, mi-am spus, unde suntem, dar ce mai avem de făcut?

Aş face o comparaţie, poate îndrăzneaţă, dar simplă, cu energia electrică. Astăzi, curentul electric ajunge în casele noastre fără să mai ştim de unde vine. Printr-o reţea diversificată a gazelor naturale şi multiple reţele de transport, trebuie să atingem exact acelaşi scop: asigurare de gaz în orice situaţie şi indiferent de situaţie. Iată de ce am susţinut şi susţin proiectul Nabucco dar, în paralel, şi trecerea spre diversificarea surselor de energie regenerabilă. <BRK>

Explicaţii scrise privind votul

Raport: Paolo De Castro (A7-0005/2009)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind o propunere de regulament al Consiliului în ceea ce priveşte perioadele de intervenţie 2009 şi 2010 pentru unt şi laptele praf degresat, deoarece consider că aceste măsuri reprezintă o continuare a unei măsuri pozitive care a avut efecte imediate în reglementarea excesului de provizii ce afectează piaţa laptelui şi a produselor lactate. Scăderea preţurilor pe piaţa mondială a laptelui şi a produselor lactate din ultimele 12 luni a fost determinată de o creştere generală a producţiei şi o scădere pe plan mondial a cererii, ca urmare a crizei economice şi financiare. Acest lucru justifică continuarea intervenţiei publice în ceea ce priveşte untul şi laptele praf.

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Pe baza raportului colegului meu italian, deputatul Paolo de Castro, am votat pentru propunerea de regulament al Consiliului de derogare de la regulamentul privind organizarea pieţei comune (OPC) în ceea ce priveşte perioadele de intervenţie 2009 şi 2010 pentru unt şi laptele praf degresat. După explozia mondială a preţurilor la toate produsele alimentare din 2007 şi, prin urmare, şi a preţurilor laptelui, ultimele 12 luni au însemnat un colaps în ceea ce priveşte preţurile. Sprijin Comisia, care la începutul lui 2009 a introdus un ajutor pentru stocarea privată a untului, într-un efort de a sprijini piaţa. Având în vedere natura excepţională a situaţiei, sprijin prelungirea până la 28 februarie 2010 a actualei perioade de intervenţii publice pentru unt şi laptele praf degresat, prin intermediul unei proceduri de licitaţie. În plus, ţinând cont de incertitudinea cu privire la timpul necesar pentru relansarea pieţei produselor lactate, am sprijinit autorizaţia acordată Comisiei de a prelungi perioada de intervenţie 2010/2011, tot prin procedura de licitaţii, în cazul în care condiţiile de piaţă vor impune acest lucru.

  David Casa (PPE), în scris. − Acest raport se referă la propunerea de regulament al Consiliului de derogare de la regulamentul privind OPC cu privire la perioadele de intervenţie pentru unt şi laptele praf degresat. Având în vedere faptul că în sectorul produselor lactate se înregistrează o criză gravă, am votat în favoarea acestui raport.

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. − (SV) Suntem pe deplin conştienţi că situaţia fermelor de produse lactate este drastică. Cu toate acestea, suntem la fel de conştienţi de faptul că intervenţiile din partea UE nu reprezintă o soluţie. A sosit vremea unei tranziţii către un sistem bazat pe piaţă şi asigurări, care să elibereze fermierii fără a distorsiona piaţa internă şi mondială. De asemenea, este timpul unei revizuiri a situaţiei cu privire la concurenţa în industria materiilor prime la scară largă şi în industria alimentară la scară aproape la fel de largă, care stă între fermieri şi consumatori.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) În ceea ce priveşte amendamentele care propun o îngheţare a cotelor la lapte, doresc să afirm următoarele. În primul rând, nu există nicio bază pentru a presupune că o creştere a cotelor de producţie (care ar urma unei revizuiri a CAP) va avea un efect asupra crizei din sector.

În al doilea rând, îngheţarea creşterii cotelor (ceea ce se propune prin amendamentele la rezoluţia Parlamentului European) ar nedreptăţi fermierii din ţările care în prezent sunt pe punctul de a-şi folosi cotele. Ar fi nedrept şi chiar imoral să schimbăm regulile în acest moment al jocului. În al treilea rând, doresc să vă reamintesc că la reuniunea la nivel înalt din 2002 de la Copenhaga, s-a negociat (aceste negocieri au inclus Polonia) pe marginea cotelor de lapte, plecându-se de la premisa că aceste cote se vor aplica până în 2007. În Luxemburg, sistemul de cote a fost prelungit până în 2014, fără participarea noastră sau dreptul de a vota.

Nu putem rezolva problemele din sectorul produselor lactate acordându-le unor producători ocazia de a-şi îmbunătăţi producţia în detrimentul altor producători. Conceptele de care uzăm şi acţiunile pe care le întreprindem trebuie să ne permită să acordăm fiecăruia o şansă, indiferent de ţara din care provine, fie că este vorba de cele 15 vechi state membre sau de cele 12 noi state membre.

  Jörg Leichtfried (S&D), în scris. − (DE) Sunt de acord cu soluţia pe termen scurt a Comisiei de achiziţionare a untului şi a laptelui praf. Totuşi, îndemn la o soluţie pe termen lung pentru criza produselor lactate, de pildă prin utilizarea unui control flexibil al cantităţii pentru un preţ al laptelui care să acopere costurile. Surplusul de lapte trebuie stopat la nivel naţional prin impunerea cerinţelor europene.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Criza din sectorul produselor lactate a condus, de asemenea, la scăderea dramatică a preţurilor la unt şi lapte praf degresat. Salut propunerea Comisiei de a continua să subvenţioneze piaţa şi să prelungească perioada de intervenţie până la 28 februarie 2010. Este de sperat ca urmarea să fie o relansare a pieţei şi că preţurile vor fi determinate, din nou, de cerere şi ofertă. Totuşi, pentru o perioadă limitată de timp, consider că această intervenţie este necesară şi, de aceea, am votat în favoarea propunerii raportorului.

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris. − (IT) Grava criză din sectorul producătorilor de produse lactate riscă însăşi existenţa exploataţiilor de producţie a laptelui. Prin urmare, consider că este corect să ne opunem gestionării individuale a cotelor, deoarece acest lucru ar însemna, de fapt, înlocuirea plăţilor compensatorii de sfârşit de an, un mecanism care, dimpotrivă, este esenţial pentru sistemul de producţie italian. Sunt, însă, în favoarea unei creşteri temporare a preţului de intervenţie, a iniţiativelor şi a măsurilor care vizează realizarea unui echilibru în interiorul sectorului, a intensificării fluxului de informaţii oferite consumatorilor, precum şi a pasului important reprezentat de introducerea de etichete de origine pentru lapte şi produsele lactate.

În special în vederea restabilirii echilibrului între cerere şi ofertă, trebuie să sprijinim propunerea de îngheţare temporară a unei părţi din cotele alocate statelor individuale şi să oferim un mecanism de compensare pentru producătorii obligaţi să distrugă o parte din producţia lor, proporţională cu procentul îngheţat de cote de lapte.

  Daciana Octavia Sârbu (S-D), în scris. − Uniunea Europeană travesează acum una dintre cele mai grave crize înregistrate de sectorul laptelui, criza datorată creşterii producţiei şi scăderii semnificative a cererii la nivel mondial. Având în vedere situaţia dramatică în care se află producătorii de lapte din Europa, este necesar să continuăm perioada de intervenţie publică (adică de cumpărare şi stocare a laptelui praf degresat şi a untului), până cel puţin în luna februarie a anului viitor sau până în 2011, dacă este considerat necesar. Nu cred că ne permitem să asistăm la o desfiinţare a fermelor europene, pentru că după un an am fi nevoiţi să importăm lapte şi produse din lapte din spaţiul extracomunitar şi, dacă luam în considerare faptul că standardele sanitare nu vor fi în niciun caz cele dorite de noi, am avea mult prea mult de pierdut. Raportul este binevenit în acest context, dar pentru a soluţiona într-adevăr problema din sectorul laptelui trebuie să luăm măsuri conexe, pentru că acest stoc implică alocarea de resurse importante şi s-ar putea ca la un moment dat stocul să fie inutil. Trebuie să investim acum într-o agricultură sustenabilă capabilă să ofere necesarul de hrană, chiar dacă suntem în perioada de criză financiară, pentru a preveni mai târziu o criză alimentară. <BRK>

Raport: Paolo De Castro (A7-0004/2009)

  David Casa (PPE), în scris. − Este o propunere care modifică actualul sistem de ajutor direct acordat agricultorilor. Având în vedere că sunt de acord cu nevoia acestor modificări, am votat pentru.

  Daciana Octavia Sârbu (S-D), în scris. − Suntem la început de mandat, când stabilim priorităţile pentru politicile viitoare ale Uniunii Europene. Ştiu că suntem tentaţi să ne focalizăm atenţia asupra unor chestiuni pe care le considerăm extrem de importante şi să omitem altele. În acest sens, vreau să subliniez faptul că putem renunţa la multe, dar nu putem renunţa la mâncare, de aceea agricultura trebuie să rămână un domeniu prioritar pentru UE. Sunt de părere că este necesară o creştere a cuantumului ajutorului de minimis acordat agricultorilor, peste limita de 15.000 de euro stabilită de Comisie, precum şi acordarea unui buget mărit pentru promovarea sectorului laptelui şi produselor lactate. Recomand cu tărie sprijinirea fermierilor producători de lapte şi carne, în vederea stabilizării pieţelor, prin includerea în cadrul temporar de criză pentru ajutoare de stat.

De altfel, este nevoie ca sistemele de ajutor direct să ţină cont şi de particularităţile noilor state membre, în care sectorul agricol joacă un rol important în economia naţională şi să asigure menţinerea sprijinului pentru agricultură, astfel încât să permită depăşirea problemelor structurale şi atingerea obiectivului de convergenţă, prin creşterea nivelului de dezvoltare în sectorul agricol, eliminarea decalajelor de eficienţă şi de competitivitate faţă de vechile state membre. <BRK>

Propunere de rezoluţie: SWIFT B7-0038/2009

  Zigmantas Balčytis (S-D), în scris. − Lupta împotriva terorismului a fost una dintre priorităţile ordinii de zi a acestei instituţii. Totuşi, trebuie să găsim echilibrul corect între măsuri de securitate şi protecţia drepturilor fundamentale şi a libertăţilor civile. De asemenea, trebuie să garantăm cel mai mare respect pentru viaţa privată şi protecţia datelor cu caracter personal. Echilibrul şi proporţionalitatea trebuie să fie principiile fundamentale pe care să se bazeze lupta împotriva terorismului. Uniunea Europeană a demonstrat întotdeauna un angajament ferm în protecţia cetăţenilor, angajament care trebuie menţinut. Comunitatea este construită pe statul de drept şi toate transferurile de date cu caracter personal europene către ţări terţe trebuie să respecte garanţiile procedurale şi drepturile la apărare.

Se înţelege de la sine că orice transfer trebuie să respecte legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal la nivel european şi naţional. SWIFT reprezintă o infrastructură-cheie şi trebuie să ne asigurăm că orice solicitare de transfer de date este justificată corespunzător pe baza cazurilor vizate şi supusă autorizării judiciare. Comunitatea trebuie să adopte o poziţie fermă în negocierile cu SUA, pentru a garanta faptul că datele SWIFT nu pot fi folosite în alte scopuri decât cele legate de finanţarea terorismului.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog şi Åsa Westlund (S&D), în scris. − (SV) Noi, social-democraţii, am ales să ne abţinem de la votul privind amendamentul 1. Pentru asigurarea controlului democratic este esenţial ca Parlamentul European şi parlamentele naţionale să aibă acces la documentele şi instrucţiunile de negociere care preced negocierile cu autorităţile Statelor Unite cu privire la accesul la mesageria financiară. Cetăţenii europeni trebuie să poată avea încredere că transmiterea coordonatelor lor bancare nu violează legislaţia naţională sau europeană. În acelaşi timp, suntem conştienţi cât de importantă este în viitor o anchetare eficientă a crimelor de terorism, dar nu cu orice preţ pentru democraţie.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru rezoluţia comună privind viitorul acord internaţional pentru a pune la dispoziţia Departamentului de trezorerie al Statelor Unite datele din mesageria financiară privind plăţile, în scopul prevenirii şi combaterii terorismului şi a finanţării terorismului. Totuşi, ca reprezentant al cetăţenilor, şi conştient de natura sensibilă a acestui subiect, care afectează drepturile fundamentale, solicităm garanţii clare înainte de semnarea oricărui acord privind SWIFT cu Statele Unite. Aceste garanţii sunt: datele pot fi transferate doar în scopul de a combate terorismul; un mecansim reciproc să oblige Statele Unite să transmită, la rândul lor, informaţii financiare relevante la solicitarea autorităţilor europene; validitatea acestui acord interimar să fie limitată la cel mult 12 luni; negocierea unui nou acord mai târziu, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cu deplina participare a Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale.

Doresc, de asemenea, ca secretomania care a învăluit în mare măsură miezul acestei probleme să fie eliminată şi deputaţii europeni să aibă acces la mult mai multe informaţii decât până acum, legate de procedurile prevăzute în acest acord.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Potrivit acordului internaţional prevăzut, datele privind mesageria financiarătrebuie puse la dispoziţia Departamentului de trezorerie al Statelor Unite în scopul prevenirii şi combaterii terorismului şi a finanţării terorismului. Transmiterea de date privind mesageria financiară către puterile străine reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor noştri, în special în cazul în care destinatarul datelor este Statele Unite ale Americii.

Statele Unite au demonstrat în multe rânduri că nu tratează cu seriozitate protecţia datelor cu caracter personal, mai ales dacă este vorba de realizarea şi punerea în aplicare a proiectelor şi obiectivelor guvernului. Deşi această propunere de rezoluţie are intenţii bune de a proteja cetăţenii europeni, utilizarea necorespunzătoare a acestor date importante nu poate fi exclusă. Din acest motiv, am votat împotriva acestei propuneri de rezoluţie.

Propunere de rezoluţie: CE/Tadjikistan B7-0025/2009

  David Casa (PPE), în scris. − Tadjikistan ocupă o poziţie geografică importantă, deoarece este situat la o intersecţie-cheie între Europa şi Asia şi, prin urmare, joacă un rol important în menţinerea stabilităţii in regiune. Am votat în favoarea acestei rezoluţii care încearcă să identifice un număr important de probleme ce trebuie abordate în Tadjikistan.

Raport: Alojz Peterle (A7-0007/2009)

  Zigmantas Balčytis (S-D), în scris. − Salut cu entuziasm parteneriatul propus între CE-Tadjikistan şi acordul de cooperare care prevede un cadru pentru viitoarea cooperare a UE cu Tadjikistan. Regiunea Asiei Centrale este foarte importantă pentru Comunitate din punct de vedere economic şi politic şi acest acord va ajuta la întărirea relaţiilor politice, economice şi comerciale ale UE, precum şi la consolidarea prezenţei acesteia în Tadjikistan şi Asia Centrală în general.

În plus, acest acord va stimula creşterea economică şi va sprijini dezvoltarea durabilă, acţiunile împotriva sărăciei, precum şi stabilitatea în Tadjikistan şi în regiunea Asiei Centrale. Sunt încântat să constat că acest acord cuprinde şi aspecte legate de lupta împotriva terorismului şi a armelor de distrugere în masă, a traficului de droguri şi a crimei organizate. Din acest moment, atât UE, cât şi Tadjikistan vor continua un dialog politic strâns, ce va conduce către relaţii mai profunde în numeroase domenii.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) În 2007, sub preşedinţia germană, UE a adoptat o strategie pentru Asia Centrală, care viza o nouă asociere. Acordul cu Tadjikistanul face parte din această strategie şi s-a arătat deja că principala miză în regiune sunt resursele naturale, în special gazele. Am votat împotriva raportului privind Acordul de Parteneriat şi Cooperare dintre Uniunea Europeană şi Republica Tadjikistan, deoarece singurul interes al UE în această ţară îl reprezintă resursele ei naturale şi poziţia geografică, Tadjikistanul având graniţe cu Afganistanul şi China.

Relaţiile UE cu ţările terţe trebuie bazate pe alte interese, pe interese reciproce, pe respectul pentru suveranitatea ambelor părţi şi, desigur, pe respectul pentru gestionarea resurselor lor.

Propunere comună de rezoluţie: Situaţia existentă în Lituania ca urmare a adoptării legii privind protecţia minorilor (RC-B7-0026/2009)

  Robert Atkins (ECR), în scris. − Eu şi colegii mei conservatori britanici, putem fi de acord cu multe aspecte din acest raport. Susţinem în continuare, din toată inima, asigurarea de drepturi şi şanse egale pentru toţi oamenii, indiferent de dizabilităţile lor, de rasă, religie sau sexualitate, după cum respingem orice formă de discriminare. Cu toate acestea, avem reţineri serioase cu privire la implicarea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale şi a Uniunii Europene în chestiuni care considerăm că ţin de competenţa statelor naţionale individuale.

De aceea, am decis să ne abţinem de la votul asupra acestei rezoluţii.

  Martin Callanan (ECR), în scris. − Membrii Conservatorilor şi reformiştilor europeni sprijină cu fermitate tratamentul egal pentru toţi, indiferent de rasă, religie, sexualitate sau dizabilitate şi condamnă ferm discriminarea în orice manifestare a acesteia.

Cu toate acestea, avem reţineri serioase cu privire la implicarea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale şi a Uniunii Europene în chestiuni care considerăm că ţin de competenţa statelor naţionale individuale. Ca naţiune democratică, considerăm că această chestiune trebuie decisă de parlamentul lituanian şi de poporul lituanian.

De aceea, am decis să nu susţinem această rezoluţie.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European privind legea lituaniană referitoare la protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice, deoarece consider că este necesară o revizuire urgentă a legii care a trecut prin parlamentul lituanian pe 14 iulie 2009, conform căreia este interzisă „diseminarea directă către minori [...] a informaţiilor publice în care se promovează relaţiile homosexuale, bisexuale sau poligame, deoarece are un efect dăunător asupra dezvoltării minorilor.” În conformitate cu principiile Uniunii Europene, toate formele de discriminare şi, mai ales, discriminarea bazată pe orientarea sexuală ar trebui eliminate, motiv pentru care Agenţia pentru Drepturi Fundamentale trebuie să emită un aviz asupra legii în chestiune şi amendamentelor la aceasta, din perspectiva Tratatelor UE şi a legislaţiei UE.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Propunerea de rezoluţie înaintată astăzi este într-adevăr uluitoare. O ţară este pusă la zid pentru că parlamentul ei, ales în mod democratic, este în curs de a examina o lege - în acord, de altfel, cu legile care există în majoritatea statelor membre - destinată protejării minorilor şi care vizează în mod specific protecţia lor de orice propagandă care promovează homosexualitatea, bisexualitatea sau poligamia. Ce poate fi mai normal atunci când e vorba de copii? Ei bine, nu, se pare că este „discriminare” şi întreaga UE se mobilizează împotriva bietei Lituanii, „vinovată” de interzicerea prozelitismului şi de încurajarea valorilor familiale.

Şi mai uimitor este faptul că Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat), care teoretic pretinde că este creştin democrat şi că are anumite valori morale, s-a alăturat acestei absurdităţi, iniţiată de stânga. Ca de obicei, drepturile copiilor nu au nicio valoare în faţa presiunii exercitate de anumite grupuri de lobby. Trebuie spus că, la vremea lor, unii membri ai acestui Parlament au pledat în favoarea pedofiliei în numele libertăţii universale şi al dreptului tuturor la sexualitate, indiferent de vârstă. Această rezoluţie nu e doar criminală, e dezgustătoare.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluţiei privind condamnarea legii lituaniene referitoare la protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice, care stabileşte interzicerea oricăror informaţii cu privire la homosexualitate, dacă acestea sunt accesibile minorilor. Această lege contravine legilor europene, în special în ceea ce priveşte discriminarea bazată pe orientarea sexuală, cu un pronunţat caracter homofob şi, în acelaşi timp, constituie un obstacol în calea libertăţii de expresie. A fost condamnată la scară largă de ONG-uri, inclusiv de AILH (Asociaţia internaţională a lesbienelor şi a homosexualilor) şi Amnesty International şi de Consiliul Europei. Trebuie să oferim tinerilor o viziune a societăţii deschisă către diversitate şi bazată pe principiul respectului pentru ceilalţi, oricât de diferiţi ar fi. De partea ei, Comisia Europeană, ca şi gardian al Tratatelor, trebuie să acţioneze în mod responsabil şi să iniţieze procedurile de încălcare a dreptului comunitar împotriva Lituaniei, dacă aceasta va persista în decizia de a adopta această lege. Prin acest vot, îndemnăm parlamentarii lituanieni să ia atitudine şi să respingă acest text care reprezintă o întoarcere într-un trecut pe care, personal, îl condamn.

  Jim Higgins, Seán Kelly, Mairead McGuinness şi Gay Mitchell (PPE), în scris. − Aceasta este o explicaţie a votului în numele delegaţiei Fine Gael în Parlamentul European. Deputaţii Fine Gael s-au abţinut de la votul asupra Lituaniei deoarece procesul legislativ/legal nu s-a încheiat încă. Când procesul legislativ lituanian va fi fost finalizat, se va putea analiza dacă, într-adevăr, contravine sau nu Tratatelor UE. Aceasta este procedura corectă şi firească. Remarcăm, de asemenea, că rezoluţia aşază o formă de discriminare deasupra celorlalte şi reprezintă, în sine, o formă de discriminare.

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Am votat împotriva rezoluţiei care ar putea stabili un precedent foarte periculos pentru Uniunea Europeană. După părerea mea, conţinutul şi obiectul acesteia sunt incompatibile cu principiul subsidiarităţii. Rezoluţiile de acest gen pot favoriza euroscepticismul, deoarece sunt dovada tendinţei UE de a se implica în afacerile interne ale statelor membre ale UE. Principiul neamestecului în afacerile interne ale statelor membre ale UE nu este un principiu absolut, dar nimic din ceea ce se întâmplă în Lituania nu ne obligă să luăm măsuri. Cei care vor o Europă mai bună ar trebui să voteze împotriva acestei rezoluţii. Acesta este motivul deciziei mele. Vă mulţumesc foarte mult.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Parlamentul lituanian a aprobat amendamentele la legea privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice. Scopul acestei legi este prevenirea diseminării informaţiilor publice „care promovează relaţiile homosexuale” sau care „sfidează valorile familiale”.

Din acest motiv, autorităţile lituaniene ar trebui să modifice sau să abroge legea şi ar trebui să se abţină de la a adopta amendamentele la codurile penal şi administrativ, pentru a garanta faptul că legile sunt compatibile cu drepturile omului şi libertăţile fundamentale, astfel cum sunt consacrate în legislaţia internaţională şi europeană.

Un pas în direcţia bună este faptul că preşedintele Lituaniei a cerut Parlamentului lituanian să reanalizeze legea, astfel încât aceasta să respecte principiile constituţionale ale statului de drept, ale siguranţei juridice şi clarităţii juridice şi să nu contravină unei societăţi deschise şi unei democraţii pluraliste.

Din aceste motive, şi din cauza necesităţii unei revizuiri urgente a acestei legi, am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie a Parlamentului European.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – (FR) Am votat împotriva rezoluţiei care stabileşte un precedent periculos, în sensul că punctele de vedere exprimate nu respectă principiul subsidiarităţii şi reprezintă o formă de intervenţie în acţiunile suverane ale parlamentului unui stat membru, într-un moment în care legea în chestiune nici măcar nu a intrat în vigoare.

Propunere comună de rezoluţie: Criza din sectorul produselor lactate (RC-B7-0047/2009)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am susţinut şi am votat în favoarea amendamentului 28 la această rezoluţie, prin care se solicită Comisiei şi statelor membre să adopte urgent măsuri suplimentare pentru a interveni în actualul nivel de producţie comunitară printr-o îngheţare temporară a creşterii cotelor care au fost stabilite prin ultimele reforme ale politicii agricole comune, deoarece acest amendament abordează interesele tuturor producătorilor de lapte portughezi şi, mai ales, a câştigat sprijinul producătorilor de lapte din Azore. Din acest motiv, regret că amendamentul nu a câştigat votul majorităţii deputaţilor din Parlamentul European.

  Zigmantas Balčytis (S-D), în scris. − Am votat pentru această rezoluţie comună, deoarece, contrar previziunilor Comisiei privind creşterea substanţială a preţurilor la produsele lactate, piaţa produselor lactate asistă la o deteriorare dramatică, preţurile laptelui continuând să scadă în ciuda intervenţiei şi a subvenţiilor la export. Economiile multor state membre depind în mare măsură de agricultură şi de industria produselor lactate. Din păcate, diferenţa dintre preţurile plătite de consumatori în supermarketuri pentru produsele agricole şi banii pe care îi primesc producătorii este foarte mare. Mulţi producători de produse lactate din UE sunt într-o situaţie extrem de dificilă şi sunt obligaţi să-şi vândă produsele sub costurile de producţie. Comisia trebuie să adopte măsuri adecvate pe termen scurt şi lung pentru a combate această criză şi a salva piaţa produselor lactate a UE. În această privinţă, sprijin pe deplin solicitarea de a crea un fond al UE pentru produsele lactate, în scopul de a ajuta producătorii şi de a susţine investiţiile în ferme. Dacă vrem să avem o piaţă a produselor lactate funcţională, trebuie să sprijinim investiţiile în modernizarea fermelor, micii producători şi tinerii fermieri. Şi, cel mai important, trebuie să ne asigurăm că fermierii primesc un preţ corect şi corespunzător pentru producţia lor.

  David Casa (PPE), în scris. − În ultimele 12 luni am asistat la deteriorarea pieţei produselor lactate care a condus la scăderea preţurilor sub 21 de cenţi pe litru, pentru mulţi fermieri singura alternativă fiind vânzarea în pierdere a produselor lactate. Este o situaţie deosebit de gravă şi, de aceea, am votat în favoarea acestei rezoluţii.

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Christel Schaldemose şi Britta Thomsen (S&D), în scris. − (DA) Am votat împotriva propunerilor de majorare a ajutorului agricol pentru sectorul produselor lactate. Grupul nostru votează constant în favoarea reducerii subvenţiilor pentru agricultură şi continuarea reformei politicii agricole a UE. În această privinţă, Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European a votat împotriva amendamentelor 16, 17 şi 19, deoarece, în ciuda unui conţinut bun, aceste amendamente nu erau relevante pentru discuţia în chestiune.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie privind criza din sectorul produselor lactate, deoarece consider că sunt necesare măsuri urgente pentru a rezolva criza gravă prin care trece sectorul, în special prin stimularea cererii, astfel încât să restabilim echilibrul de piaţă. Totuşi, este regretabil că acest compromis la care s-a ajuns în Parlament nu include şi suspendarea temporară a creşterii cotelor sau alte măsuri pentru a reduce producţia şi care ar ajuta fermierii să facă faţă acestei crize.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Grava criză care afectează sectorul produselor lactate necesită adoptarea urgentă de măsuri mai eficiente pentru sprijinirea producătorilor, precum şi considerarea perspectivei de eliminare a cotelor în 2015.

Stabilizarea pieţei laptelui şi a produselor lactate nu va fi realizată doar prin una sau două măsuri bizare, cum ar fi stoparea creşterii cotelor, în scopul de a atenua efectele imediate şi temporare ale crizei. Dimpotrivă, trebuie avute în vedere soluţii pe termen mediu şi lung, după cum trebuie analizate motivele pentru care această piaţă nu funcţionează corect, precum şi cele mai bune modalităţi de a menţine o producţie sustenabilă, fără a ignora dreptul cetăţenilor la un preţ corect.

Şi în această privinţă, trebuie să subliniez statutul foarte şubred, din punct de vedere competitiv, al regiunilor izolate care depind în mare măsură de producţia de produse lactate, cum ar fi Insulele Azore. Regret o anumită indiferenţă din partea Comisiei Europene, la fel ca şi gestionarea defectuoasă a acestui proces de către guvernul portughez. Abilitatea conducătorilor noştri de a acţiona şi de a apăra interesele naţionale este foarte importantă în vremuri de criză. Din păcate, nu este cazul. Privind înspre partea pozitivă, remarc succesul amendamentelor al căror coautor am fost şi care sprijină o creştere a plăţilor de minimis. Nu este soluţia ideală, dar ajută.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestei rezoluţii, deşi nu merge destul de departe. Pentru a stabiliza preţurile acum, trebuie retras urgent bonusul de 2% din creşterea anuală care depăşeşte cota. Sistemul de cote va trebui să fie continuat după 2015 sau să fie înlocuit cu un alt mecanism de reglementare. Este esenţial să ajustăm producţia de lapte la cererea europeană, pentru a garanta producătorilor un preţ corect. Transparenţa pieţei este esenţială şi, din această perspectivă, sugerez înfiinţarea unui observator european pentru a ajuta la monitorizarea şi reglementarea pieţei de la producţie la distribuţie.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Rezoluţia adoptată conţine măsuri pozitive care sunt necesare în contextul actual al gravei crize care afectează sectorul. De aceea am votat pentru. Acestea sunt însă doar măsuri one-off, care nu rezolvă problemele fundamentale ale sectorului, în special cele ale producătorilor mici şi mijlocii, pentru care situaţia este foarte probabil să se înrăutăţească, având în vedere intenţia anunţată de a desfiinţa cotele de lapte.

Bătălia purtată de producătorii de lapte, care merge dincolo de obiectivele imediate - de a-şi vinde produsele la preţuri care să le garanteze supravieţuirea - are o semnificaţie şi o importanţă mai ample, care au legătură cu tipul de agricultură pe care îl dorim pentru viitor. Modelul neoliberal de agricultură, care promovează invadarea pieţei cu produse din ţări cu o capacitate de producţie mai mare şi încurajează producţia intensivă în unele ţări şi abandonarea agriculturii şi dependenţa alimentară în altele, trebuie să fie înlocuită cu un model bazat pe conceptul de suveranitate alimentară şi siguranţă alimentară - dreptul fiecărei ţări de a produce într-un mod durabil. În acest model, mecanismele publice de control al producţiei - cotele, adaptate la nevoile fiecărei ţări - sunt esenţiale.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Atunci când o politică conduce fermierii la suicid, când determină oamenii să îşi distrugă deliberat fructele muncii lor pentru că nu există nimic mai rău decât ceea ce le oferă acea politică, este timpul să schimbăm acea politică. Liberalizarea agriculturii, în general, şi a sectorului produselor lactate, în particular, a fost un dezastru. De câte ori trebuie repetat în această instituţie că, pentru faptul că hrăneşte populaţia, că ajută la sporirea atractivităţii vieţii rurale şi la menţinerea populaţiei în zonele rurale, agricultura nu poate fi considerată ca o activitate economică oarecare? Produsele alimentare nu sunt produse asupra cărora se poate specula pe pieţe deconectate de orice realitate. Este absurd să încurajăm importarea de produse care nici măcar nu satisfac criteriile de calitate pe care trebuie să le respecte fermierii noştri. Este scandalos să îi lăsăm pe aceşti fermieri la mila celor ce prelucrează produsele şi a prădătorilor din marile centrale de cumpărare care fac profituri pe spatele producătorilor şi al consumatorilor. Propunerile timide sau vagi ale textului nu sunt nici suficiente, nici pe deplin satisfăcătoare, dar măcar există. De aceea am votat pentru.

  Pascale Gruny (PPE), în scris. – (FR) Starea pieţei produselor lactate s-a înrăutăţit considerabil în ultimele 12 luni: preţul laptelui a scăzut cu 30% într-un an, cea mai mare scădere înregistrată în ultimii 20 de ani. De aceea, trebuie să introducem urgent noi forme de reglementare la nivel european, astfel încât sectorul produselor lactate să nu mai depindă doar de regulile de piaţă, ci să le poată face faţă. În prezent, instabilitatea veniturilor producătorilor nu permite o alocare optimală a resurselor vitale pentru investiţiile viitoare în sector. Prin urmare, Comisia Europeană are datoria de a facilita relaţiile contractuale din lanţul agroalimentar, astfel încât să echilibreze relaţiile dintre diferiţii operatori din sector, să stabilizeze pieţele şi să prevină riscurile de pe piaţă. De asemenea, trebuie să încurajeze o mai bună organizare în interiorul sectoarelor. În plus, trebuie analizat dacă o creştere a cotelor de lapte ar avea un efect pozitiv asupra preţurilor de producţie. Europa trebuie să acţioneze acum. Nu mai putem aştepta. Dacă nu acţionăm, riscăm să asistăm la o deteriorare de durată a sectorului european al produselor lactate, privând astfel zonele rurale vulnerabile de motorul economiilor lor.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Greva laptelui ia amploare în ţările Europei, cu aceste imagini frapante ale laptelui vărsat pe câmpuri. Ca urmare a îngrijorărilor producătorilor de produse lactate, Parlamentul European a adoptat o poziţie. În acest context, am votat pentru crearea unui fond de 600 de milioane de euro din bugetul prevăzut de UE pentru 2010, pentru a sprijini producătorii de lapte care, în acest moment, se confruntă cu o criză gravă şi fără precedent în sectorul lor şi se luptă cu legile cererii şi ofertei pe piaţa mondială a produselor lactate.

Împreună cu colegii socialişti am depus, de asemenea, un amendament prin care am solicitat suspendarea cotelor la produsele lactate actualmente în vigoare, în scopul de a determina o creştere a preţurilor. Ar trebui, de asemenea, să adoptăm măsuri periodice care să completeze măsurile de management al pieţei deja adoptate, din moment ce acestea din urmă s-au dovedit ineficiente în faţa volatilităţii preţurilor.

  Elisabeth Jeggle (PPE), în scris. – (DE) Sectorul produselor lactate trece în prezent printr-o criză de dimensiuni fără precedent: preţurile de producţie au scăzut dramatic, preţurile de consum au crescut şi multe ferme din UE se luptă pentru supravieţuire. Comisia a stat prea mult timp pe margine şi a privit această evoluţie din postura de observator. În propunerea noastră de rezoluţie, care este sprijinită de aproape toate grupurile, afirmăm clar că deciziile luate în noiembrie 2008 în cadrul evaluării stării de sănătate nu sunt suficiente pentru situaţia actuală. Ampla reformă agricolă adoptată este insuficientă.

Dacă s-au schimbat condiţiile de bază, Comisia trebuie să ia iniţiativa şi să implementeze o măsură care va ajuta fermierii din UE. În rezoluţia noastră solicităm măsuri cuprinzătoare: stabilizarea pieţei, reduceri promoţionale, un program amplu de distribuire a laptelui în şcoli, majorarea sumei maxime de plăţi minime, de la 7500 la 15000 de euro, pentru toate domeniile producţiei agricole, un sistem de pensionare anticipată/răscumpărare a cotelor, consolidarea organizaţiilor producătorilor, etichetarea corespunzătoare a produselor lactate, asigurări la creditele pentru export, după modelul celor care există în SUA şi, pentru măsurile speciale, fondul pentru produsele lactate. Prin această rezoluţie suntem gata să ne asumăm responsabilitatea pentru agricultura europeană. De aceea am votat în favoarea acestei rezoluţii.

  Marine Le Pen (NI), în scris. – (FR) Sectorul produselor lactate este în pericol. De luni de zile, producătorii de produse lactate sunt într-o continuă pierdere, în timp ce preţul laptelui pentru consumatori nu a scăzut deloc: cei care au câştigat sunt marii distribuitori. Mii de mici producători francezi se află în pragul falimentului. Greva generală din sectorul laptelui, care reprezintă o ultimă încercare a producătorilor de a se face auziţi şi a nu muri în indiferenţa generală, se extinde acum în multe ţări europene, punând, astfel, în pericol multe locuri de muncă din alte ramuri ale sectorului produselor lactate. Este imperios necesar să găsim soluţii eficiente pentru acest sector-cheie al agriculturii franceze şi europene şi să operăm o schimbare radicală, pentru că - să nu ne învârtim în jurul cozii - singurii responsabili pentru această tragedie sunt Comisia Europeană, Consiliul, Parlamentul European şi ultraliberalismul lor. Trebuie să acţionăm urgent: să menţinem principiul cotelor şi după 2015; să reducem urgent cotele pentru a stopa scăderea preţului laptelui; să aliniem preţurile la costurile suportate efectiv de producătorii independenţi; şi să instaurăm o transparenţă totală în procesul de stabilire a preţurilor de către marii distribuitori. Fermierii aşteaptă o acţiune fermă.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. − (DE) Am salvat băncile pentru că a trebuit să o facem. Fapt recunoscut şi acceptat de toţi politicienii responsabili.

Acum ne confruntăm cu aceeaşi situaţie în industria agricolă, unde trebuie să împiedicăm falimentul iminent al fermierilor, în special în sectorul produselor lactate, deoarece preţurile nu mai acoperă costurile de producţie. Trebuie, într-adevăr, să garantăm că potenţialul nostru de producţie este suficient pentru a le asigura cetăţenilor europeni produse alimentare de calitate.

Fac parte dintr-o generaţie care a trecut prin experienţa raţionalizării alimentelor şi care a fost nevoită să facă provizii pentru a avea suficientă mâncare. Să sperăm că nu vom mai ajunge niciodată într-o astfel de situaţie. Totuşi, cei care nu au trăit niciodată experienţa foamei nu înţeleg cât de importantă este pentru Europa o politică agricolă comună puternică.

Nu doar în sectorul energetic avem nevoie de siguranţă în ceea priveşte aprovizionarea.

Vă rog să luaţi în considerare faptul că, dacă prea multe ferme din la fel de multe regiuni sunt obligate să-şi înceteze activitatea pentru că noi nu suntem capabili, sau nu suntem pregătiţi să adoptăm măsurile necesare pe termen scurt propuse în rezoluţia noastră, costurile pentru UE şi statele membre vor fi mult mai mari decât costurile pe care le presupune luarea de măsuri adecvate pe termen scurt în cadrul politicii agricole comune.

Rândurile şomerilor s-au îngroşat prea mult. Abandonarea fermierilor ar fi un lucru iresponsabil din punct de vedere social, economic şi de mediu.

Sper că avertizarea noastră va fi auzită.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat pentru propunerea comună de rezoluţie, deşi o consider insuficientă. Propunerea de a suspenda sistemul cotelor de lapte în 2015 şi de a creşte până atunci cota cu 1% pe an va legaliza, practic, surplusul care există deja în anumite ţări care produc peste cotele lor şi care, apoi, îl exportă la preţuri foarte mici, determinând scăderea preţurilor pieţei, în unele ţări chiar sub costurile de producţie. Măsurile pe care Comisia încearcă să le aplice au ca obiectiv ultim dereglementarea şi, ca urmare, liberalizarea sectorului produselor lactate în Europa.

Suntem total contra acestor măsuri, deoarece, la fel ca reformele politicii agricole comune, servesc doar intereselor marilor companii în detrimentul micilor producători. Sprijinim măsurile de reglementare a sectorului produselor lactate.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) În ultimele luni, evoluţia situaţiei de pe pieţele produselor lactate ameninţă existenţa multor producători. Preţul produselor lor a scăzut rapid. Fermele mici şi mijlocii au fost cele mai afectate şi sunt nevoite să recurgă la rezervele lor pentru a supravieţui. Din acest motiv, se impune o acţiune rapidă din partea UE. Comisia a fost mult prea timidă în încercările de a combate criza, motiv pentru care este parţial responsabilă, ca urmare a deciziei de a creşte cotele de distribuţie.

Iniţiativele Parlamentului, care în majoritatea lor se regăsesc în această propunere de rezoluţie, sunt, de aceea, şi mai apreciate. Acestea includ, în primul rând, crearea unui fond al laptelui căruia să i se aloce 600 de milioane de euro, măsuri de stimulare a cererii de produse lactate, un control mai strict al calităţii şi obligaţii clare de etichetare. Nevoia de a vota în favoarea rezoluţiei propuse şi a măsurilor pe care le conţine mi s-a impus ca o evidenţă, având în vedere că trebuie să îi sprijinim pe agricultorii noştri.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Un semnal de alarmă: aceasta este esenţa rezoluţiei noastre; îndeamnă Comisia şi Consiliul să ia măsuri urgente pentru a găsi o ieşire din criza care îi afectează din plin pe producătorii de lapte. Ieri, în Belgia, criza a căpătat o nouă dimensiune, în momentul în care peste 2000 de producători au vărsat 3 milioane de litri de lapte în Ciney. Nu facem decât să denaturăm dezbaterea dacă ne mulţumim să punem întreaga responsabilitate pe seama eliminării cotelor. Motiv pentru care am fost împotriva amendamentului 28, mult prea simplist, care cerea îngheţarea cotelor. Cauzele principale sunt altele: o scădere a cererii, o concurenţă mondială dură şi, mai ales, marjele de profit inacceptabile ale companiilor de distribuţie, care au fost criticate de multe asociaţii ale consumatorilor. Este ceea ce m-a determinat ca în paragrafele 17 şi 18, al căror autor sunt, să solicit Comisiei efectuarea unei anchete pentru a determina dacă avem de-a face cu carteluri. Este în joc credibilitatea Comisiei. Pe de altă parte, am sprijinit amendamentul 1, care preia iniţiativa a 16 state membre şi solicită restabilirea echilibrului dintre diferiţii operatori din sector. Personal, sprijin fixarea unui preţ minim pentru lapte în fiecare ţară.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Anticipând votul asupra rezoluţiei privind criza din sectorul produselor lactate, am depus şi sprijinit câteva amendamente pentru reglementarea pe termen scurt a pieţei produselor lactate, în special printr-o îngheţare a creşterii cotelor sau o reducere temporară a cotelor (între 3% şi 5%). Şi totuşi, toate aceste măsuri au fost respinse de Parlamentul European. Producătorii au dreptul să aştepte de la Parlament măsurile radicale de care au nevoie. În ciuda unor elemente pozitive, rezoluţia nu răspunde acestor aşteptări: de aceea m-am abţinut de la votul final.

Propunere comună de rezoluţie: Securitatea energetică (RC-B7-0040/2009)

  Maria da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Europa depinde în mare măsură de energia importată. Pentru a reduce dependenţa energetică, trebuie să acţionăm în direcţia eficienţei energetice, a diversificării resurselor energetice prin utilizarea tot mai mare a resurselor regenerabile, precum şi a diversificării ţărilor de origine şi de tranzit. De asemenea, la fel de importantă pentru sporirea siguranţei energetice este consolidarea la nivel european a pieţei energetice interne. Trebuie acordată prioritate gazoductelor şi reţelelor de electricitate care să acopere întreg teritoriul european. În această privinţă, două dintre proiectele incluse în planul de relansare economică sunt foarte importante pentru Portugalia: reţeaua de electricitate dintre Portugalia şi Spania, care va ajuta la consolidarea pieţei iberice a electricităţii; şi reţeaua dintre Spania şi Franţa, pentru a evita transformarea Peninsulei Iberice într-o insulă din punct de vedere energetic. Îndemnăm Comisia şi Consiliul să depună eforturi pentru a încuraja dezvoltarea de proiecte bazate pe energie regenerabilă în ţările din sudul Europei, care au un potenţial ridicat în ceea ce priveşte energia regenerabilă. Zone întinse din regiunea Alentejo au cel mai ridicat potenţial solar din Europa, după cum au demonstrat hărţile de distribuţie a radiaţiilor solare.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European privind aspectele externe ale securităţii energetice, deoarece consider că elaborarea unei adevărate politici energetice comune va fi decisivă pentru garantarea siguranţei aprovizionării energetice în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, o piaţă internă a energiei într-adevăr funcţională şi diversificarea surselor de energie reprezintă, în egală măsură, aspecte importante în prevenirea unor crize viitoare şi a întreruperilor de furnizare a energiei. În această privinţă, consider că sporirea investiţiilor în energii regenerabile şi eficienţă energetică trebuie să constituie un element-cheie în politicile europene.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Dependenţa energetică a Uniunii Europene, nevoia strategică de a o reduce şi ameninţările la stabilitatea UE cauzate de o astfel de vulnerabilitate sunt bine cunoscute şi au fost amplu dezbătute.

În această privinţă, nivelul de dependenţă al ţării mele depăşeşte cu mult media europeană, dezvăluind eşecul repetat în acest domeniu al guvernelor care s-au succedat şi determinând temeri foarte mari cu privire la o posibilă criză pe pieţele energetice.

Având în vedere relaţiile dificile cu unii dintre principalii noştri furnizori, limitele diversităţii surselor de energie şi insuficienţa capacităţii de aprovizionare, consider că este important pentru toate statele membre ca Uniunea Europeană să acţioneze en bloc pentru a-şi apăra interesele comune şi a demonstra că este capabilă de a le impune într-un context de negociere foarte exigent.

În egală măsură, consider că statele membre nu trebuie să se eschiveze de la responsabilităţile lor, ci trebuie să decidă cu privire la diferite coşuri energetice, să analizete toate alternativele, inclusiv cea nucleară, printr-o evaluare fără prejudecăţi, şi să le pună în practică dacă se dovedesc utile, privilegiind acele forme care se dovedesc mai eficiente, mai sigure şi mai ecologice.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) În viitorul apropiat, Europa nu va fi capabilă să se desprindă de dependenţa energetică de ţările din afara Europei. Este adevărat că, pentru a reduce aceste constrângeri, trebuie să diversificăm formele de dependenţă, atât în ceea ce priveşte sursele energetice, cât şi ţările furnizoare. Însă, ca să fiu sincer, nu înţeleg care este rostul aruncării în braţele Turciei, strategie care, se pare, e motivată mai mult de ostilitatea faţă de Rusia, decât de chestiunile energetice. Turcia este punct de tranzit obligatoriu pentru celebrul gazoduct Nabucco, care a fost sistematic privilegiat faţă de alte proiecte. Această ţară va dispune de mijloace de presiune considerabile.

În ceea ce priveşte Desertec, iar nu înţeleg de ce să devenim dependenţi de ceea ce, pentru moment, este un proiect care face parte dintr-o iniţiativă privată. De fapt, cred ne aflăm într-o contradicţie din moment ce, pe de o parte, se doreşte o politică energetică centralizată, în mâinile Comisiei şi, pe de altă parte, se oferă sectorul energetic european operatorilor privaţi, determinând o creştere a preţurilor şi o reducere a serviciilor, precum şi un impact negativ asupra alternativelor energetice. Şi, mai ales, cred că energia este o problemă mult prea importantă pentru a fi lăsată în grija funcţionarilor Comisiei sau pentru a fi abandonată intereselor pentru profit ale câtorva companii.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Această propunere comună de rezoluţie privind aspectele externe ale securităţii energetice conţine opţiuni importante pentru viitoarea politică energetică a Europei. În special, consider foarte importantă creşterea considerabilă a proporţiei de surse de energie regenerabilă în actualul amestec energetic şi, de aceea, sunt în favoarea proiectului Desertec, propus de un grup privat de investitori.

Astfel se va reduce şi dependenţa UE de statele individuale de la care am primit până în prezent combustibilii fosili. Din nefericire, proiectul Nabucco nu va avea niciun efect în acest sens, deoarece UE va deveni şantajabilă în ceea ce priveşte integrarea Turciei în UE. Având în vedere influenţa directă a regimului islamic în Turcia, proiectul în forma lui actuală trebuie să fie respins. Din acest motiv, în ciuda numeroaselor elemente pozitive conţinute în text, m-am abţinut de la votul asupra textului ca întreg în votul final.

  Geoffrey Van Orden (ECR), în scris. − Cunoaştem preocupările diferiţilor noştri aliaţi. Totuşi, din perspectivă britanică, eforturile de a realiza o abordare mai coerentă a siguranţei energetice în UE nu au nevoie nici de Tratatul de la Lisabona, nici de lărgirea competenţelor Comisiei Europene. Există deja suficiente mecanisme care să le permită statelor membre ale UE să adopte o poziţie comună în negocierile cu Rusia, dacă asta ne dorim.

Trimiterile la Tratatul de la Lisabona din această rezoluţie sunt nefaste. Conservatorii britanici se opun vehement ratificării acestui tratat, precum şi oricărei încercări de integrare politică la nivel UE. Regret şi lipsa oricărei referinţe la energia nucleară în amestecul de surse de energie sustenabile şi diverse care vor fi necesare în următorii ani. Securitatea energetică este, în primul rând şi mai ales, responsabilitatea propriilor noastre guverne.