Stenograma dezbaterilor

Joi, 17 septembrie 2009 - Strasbourg

1. Deschiderea şedinţei

PREZIDEAZĂ: DNA DURANT
Vicepreşedintă

(Şedinţa a fost deschisă la ora 9)

2. Criza din sectorul produselor lactate (dezbatere)

  Preşedinta. – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea orală adresată Comisiei (B7-0208/2009) de dl De Castro, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, referitoare la criza din sectorul produselor lactate (O-0085/2009).

  Paolo De Castro, autor. − (IT) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, sectorul produselor lactate traversează una dintre cele mai profunde şi mai grave crize din ultimele decenii: scăderea preţului laptelui şi criza generală de pe piaţa produselor lactate au devenit în momentul de faţă un motiv de îngrijorare în întreaga Europă. Este vorba despre o criză cu caracter ciclic, provocată de conjunctura economică dificilă care a determinat scăderea consumului de lapte şi a generat pieţe stagnante, preţurile plătite producătorilor fiind în cădere liberă.

Preţurile plătite producătorilor de lapte s-au prăbuşit peste tot, în Uniunea Europeană acestea atingând o medie de 24 de cenţi pe litru. Numeroşi operatori economici se află în situaţii şi mai grave, având în vedere că primesc preţuri mai mici de 20-21 de cenţi, pe când costurile de producţie se ridică la cel puţin 40 de cenţi pe litru.

Semne alarmante apar şi în cazul altor pieţe, precum cea a cerealelor, cea a uleiului de măsline şi cea a fructelor şi legumelor. Pe acest fundal, este necesar, în primul rând, să valorificăm în continuare toate măsurile de care dispunem în vederea stabilizării pieţei şi stimulării creşterii consumului, însă, în acelaşi timp, trebuie să fim capabili să privim spre viitor prin intermediul unor politici pe termen mediu şi lung şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru identificarea unor soluţii satisfăcătoare şi durabile, care să vizeze minimizarea riscului reprezentat de fluctuaţiile preţurilor.

În acest context, propunerile Comisiei de extindere a perioadei de intervenţie în cazul untului şi al laptelui praf degresat au fost salutate şi acceptate în cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, după cum arată votul unanim din data de 2 septembrie. Cu toate acestea, credem că aceste propuneri nu sunt suficiente pentru a limita consecinţele grave ale crizei din sector. Din acest motiv, tot în contextul adoptării propunerii Comisiei Europene, Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a adoptat un amendament la propunerea mea, care reintroduce, de asemenea, asistenţa pentru depozitarea privată a brânzeturilor, care a fost suprimată în temeiul bilanţului de sănătate al politicii agricole comune din noiembrie 2008.

Această decizie a fost unanimă, dnă preşedintă, dnă comisar, arătând că, în esenţă, membrii Comisiei pentru agricultură pe care am onoarea de a o prezida, împărtăşesc opinii identice şi exprimând dorinţa noastră de a transmite un semnal puternic către Consiliu şi Comisie, într-un moment delicat pentru un sector extrem de important pentru agricultura europeană.

Este vorba de o măsură care, pe lângă faptul că reprezintă o primă manifestare importantă a contribuţiei pozitive pe care noi, ca Parlament European, dorim să o aducem în calitate de lider atunci când avem în vedere aplicarea codeciziei şi în domeniul agricol, poate oferi, de asemenea, ajutor neîntârziat producătorilor de produse lactate, care încearcă să facă faţă unei pieţe din ce în ce mai dificile şi unei evidente şi drastice scăderi a vânzărilor.

Totuşi, aceste măsuri iniţiale pe care le vom supune votului astăzi nu sunt suficiente pentru a sprijini producătorii aflaţi în plină criză şi, din acest motiv, Comisia pentru agricultură solicită Comisiei Europene, prin intermediul unei întrebări orale şi al unei rezoluţii pe care ne pregătim să o supunem votului, introducerea unor măsuri noi şi eficiente în vederea combaterii crizei şi susţinerii sectorului.

Dorim să încurajăm şi în acelaşi timp să susţinem Comisia Europeană în procesul de decizie cu privire la acţiunile care trebuie întreprinse pentru a pune capăt o dată pentru totdeauna crizei din sectorul european al produselor lactate. În acest sens, sperăm că vom primi din partea Comisiei un răspuns detaliat la întrebările pe care i le-am adresat şi că aceasta va lua în serios propunerile noastre, astfel încât cooperarea interinstituţională să dea rezultatele pe care agricultura europeană le merită şi să dea dovadă de solidaritate oferind sprijin practic fermierilor europeni care se confruntă cu criza şi care au nevoie de ajutorul nostru în momentul de faţă.

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei. − Dnă preşedintă, permiteţi-mi vă rog să depăşesc puţin cele trei minute alocate luării mele de cuvânt, deoarece cred că, de fapt, nu ar fi suficiente trei minute pentru abordarea unei probleme atât de importante şi grave.

În primul rând, aş dori să spun că sunt foarte mulţumită de întrebările adresate de Comisia pentru agricultură, deoarece acestea îmi oferă o ocazie excelentă de a clarifica acţiunile care au fost întreprinse până acum.

De asemenea, aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru activitatea pe care o desfăşoară în acest domeniu. Ne-am luat cu toţii angajamentul de a găsi soluţii. Dumneavoastră vi l-aţi luat, şi eu, de asemenea.

Nu toată lumea este de acord cu soluţiile pe care le-am preferat, însă cred cu tărie că aceste soluţii funcţionează, că vor funcţiona în continuare şi, de asemenea, că sunt soluţii pe care le putem apăra pe plan politic.

Dl Paolo De Castro a solicitat, în numele comisiei, să spunem ce facem în practică. Rezultatul final este satisfăcător: preţurile înregistrează progrese. De exemplu, în decurs de o lună, preţurile la unt au crescut cu 4% în Franţa, cu 8% în Germania şi chiar cu mai mult în Regatul Unit.

Preţul la lapte praf degresat a crescut, de asemenea, cu 4% în Franţa şi Germania şi cu 23% dacă luăm în considerare media în întreaga Europă.

Preţul mediu la lapte a crescut în ultima vreme, iar Albert Deß tocmai mi-a spus azi dimineaţă că preţurile de pe piaţa la vedere (spot) au ajuns în prezent la 30 de cenţi în anumite sectoare.

Putem observa că achiziţionarea de intervenţie a brânzeturilor a încetat aproape în întregime, deoarece preţul pieţei este superior preţului de intervenţie, ceea ce reprezintă un alt semnal pozitiv.

Nu am ajuns încă acolo unde ne-am fi dorit, dar suntem pe calea cea bună. Acest lucru mă face să fiu mai încrezătoare ca niciodată cu privire la faptul că abordarea strategică pe care am adoptat-o de la bun început este cea corectă.

Cunoaşteţi elementele cheie ale acţiunilor întreprinse până acum. Am recurs la toate măsurile de intervenţie pe piaţă disponibile, iar în momentul de faţă preconizăm o cheltuială de aproximativ 600 milioane EUR pe o perioadă de 12 luni.

Am indicat că statele membre au posibilitatea de a începe plata directă către fermieri a plăţii unice pe exploataţie de la 16 octombrie în loc de 1 decembrie şi am hotărât, în temeiul reformei din 2003, să decuplăm prima pentru produsele lactate – 5 miliarde EUR în fiecare an – şi să o transferăm direct în schema de plată unică.

Pachetul de redresare şi deciziile adoptate în cadrul bilanţului de sănătate furnizează încă 4,2 miliarde EUR pentru a face faţă noilor provocări, inclusiv restructurării sectorului produselor lactate. Desigur, toate aceste măsuri vin să se alăture tuturor acţiunilor pe care le putem întreprinde în temeiul politicii de dezvoltare.

O precizare pentru dl Paolo De Castro, intervenţia în cazul brânzeturilor a fost de fapt suprimată în 1994. Cred că la mijloc este o confuzie între intervenţie şi depozitare privată, deoarece depozitarea privată a fost suprimată prin deciziile adoptate în cadrul bilanţului de sănătate.

Aşa cum am spus, abordarea adoptată în momentul de faţă pare să funcţioneze. Aşadar, sunt mai hotărâtă ca niciodată să nu revin nici în viitor la acţiuni care ar dăuna pe termen lung sectorului produselor lactate şi i-ar lipsi pe fermieri de orice posibilitate de a face previziuni.

Cu alte cuvinte, o schimbare de orientare faţă de decizia adoptată în urma bilanţului de sănătate nu este o opţiune viabilă, iar Consiliul European, şefii de stat, mi-au cerut în mod explicit să nu fac acest lucru.

Aşadar, ideea menţinerii regimului cotelor după 2013 nu este în program. Îngheţarea cotelor nu este în program şi nici revenirea la folosirea, ca în trecut, a anumitor instrumente de piaţă costisitoare, dar ineficiente. Toate acestea nu sunt în program.

Cu siguranţă, acest lucru nu înseamnă că ne-am îndeplinit datoria în ceea ce priveşte politica. Cred că este timpul să acţionăm mai departe. Este necesar să existe o continuare a raportului privind produsele lactate din luna iulie, să folosim măsurile incluse în acesta şi apoi să decidem asupra altor acţiuni pe termen mai lung.

Dacă se poate să încep cu raportul, voi aborda mai întâi chestiunea ajutorului de stat. Raportul a vehiculat ideea că statele membre ar putea, în mod provizoriu, să ofere fermierilor ajutoare de până la 15 000 EUR, în temeiul acestui cadru temporar pentru perioada de criză. De fapt, Comisia a lansat deja această acţiune şi prevede schimbarea normelor în săptămânile următoare.

Al doilea punct este simplificarea procedurilor de răspuns la preţurile din sectorul produselor lactate. În momentul de faţă, laptele nu este de fapt inclus în articolul 186 din organizarea comună unică a pieţei care permite Comisiei să întreprindă rapid acţiuni temporare, cu mijloace proprii, în perioade în care apar perturbări ale pieţei. Propun aşadar includerea sectorului produselor lactate în articolul 186, ceea ce ne va permite să trecem rapid la acţiune pe viitor în cazul în care ne confruntăm cu probleme grave în sectorul produselor lactate.

De exemplu, a fost necesar ca recenta extindere a intervenţiei să fie aprobată de Consiliu, iar Parlamentul şi-a exprimat, de asemenea, votul asupra chestiunii; în schimb, dacă sectorul produselor lactate ar fi fost inclus în acest articol 186, am fi putut acţiona imediat.

În termeni mai generali, am putea, cu efect aproape imediat, să mobilizăm măsuri de stimulare a cererii şi/sau am putea limita comercializarea laptelui, iar toate acestea ar fi instituite cu caracter temporar şi cu condiţia de a avea la dispoziţie toate finanţările necesare.

Al treilea punct care necesită atenţie din acest raport se referă la programele de cumpărare de către statele membre. O modalitate de restructurare este ca statele membre să poată cumpăra cote de la fermieri şi să pună aceste cote în rezerva naţională.

După cum ştiţi, rezerva naţională reprezintă, într-un fel, o parte din cota totală a statelor membre, deci dacă producătorii individuali depăşesc cota care le este atribuită, dar statele membre, per ansamblu, nu depăşesc cota care le este atribuită, luând în calcul inclusiv rezerva naţională, atunci nu este achitată nicio prelevare suplimentară.

Intenţionez să propun ca acele cote cumpărate şi ţinute în rezerva naţională să nu fie luate în calcul ca parte a cotei naţionale atunci când este vorba să decidem dacă trebuie să acordăm plăţi suplimentare sau dacă trebuie să cerem fermierilor să achite prelevări suplimentare sau nu.

În cazul în care prelevările suplimentare ar fi strânse oricum, atunci partea care corespunde cotelor cumpărate ar putea fi folosită în scopul restructurării. Poate părea puţin complicat, dar de fapt este vorba despre un instrument foarte eficace.

Întreprindem în prezent toate aceste acţiuni cu impact aproape imediat asupra pieţelor, dar este necesar să facem ceva şi pentru etapele pe termen mediu şi lung. Aş dori să mulţumesc cu această ocazie Franţei şi Germaniei pentru ideile formulate şi pentru contribuţia cu privire la aceste diverse posibilităţi.

Prima chestiune pe termen lung se referă la utilizarea relaţiilor contractuale dintre producătorii de lapte şi industria produselor lactate pentru o mai bună echilibrare a ofertei şi cererii de pe piaţa produselor lactate.

Consider că această abordare este cu mult mai potrivită decât sistemul de cote şi funcţionează deja în unele părţi ale Uniunii Europene.

Producătorii de lapte şi de produse lactate au acorduri clare care înlătură o mare parte din incertitudine. Pe de altă parte, unele state membre pur şi simplu nu folosesc această posibilitate, însă acest lucru poate fi schimbat prin identificarea unui cadru legal pentru aceste relaţii contractuale, păstrând în acelaşi timp, în mod clar, concurenţa loială.

A doua chestiune pe termen lung se referă la echilibrul de putere şi ştiţi că am purtat această discuţie de foarte multe ori. Este necesar să putem avea o imagine asupra întregului lanţ, de la producătorul primar până la lanţurile de supermarketuri pentru a vedea unde dispare valoarea adăugată.

De asemenea, vom lua în considerare noi pieţe şi, în cele din urmă, cred că se pot face multe lucruri în ceea ce priveşte costurile de producţie şi inovaţia.

Pentru a putea aborda în mod adecvat toate aceste idei pe termen mediu şi lung, doresc să institui un grup de lucru format din experţi din statele membre şi din partea Comisiei, astfel încât aceştia să poată atinge miezul acestei probleme.

După părerea mea, problema pieţei produselor lactate nu se limitează la o chestiune între Comisie şi statele membre. În realitate, Parlamentul joacă, de asemenea, un rol important, iar eu aştept cu nerăbdare discuţia care va avea loc astăzi aici cu privire la această chestiune importantă.

Vă mulţumesc pentru răbdarea de care aţi dat dovadă.

  Albert Deß, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, este, fără îndoială, extrem de dificil de rezumat această problemă în două minute, dar voi încerca să fac acest lucru sub forma unor idei cu liniuţă de la capăt.

Sectorul produselor lactate are probleme. Numeroşi producători de produse lactate îşi văd ameninţată însăşi existenţa. Principala cauză a acestei situaţii este o scădere uriaşă a vânzărilor de produse lactate. Comisia ar fi trebuit cu adevărat să acţioneze mai rapid în această privinţă.

Aş fi preferat, de asemenea, să văd măsuri mai puternice de promovare a vânzărilor în locul unei extinderi şi mai semnificative a intervenţiilor, de exemplu, reutilizarea grăsimii provenite din unt în industria producătoare de îngheţată. Anul trecut, în momentul în care preţul la unt a ajuns la mai mult de 4 EUR pentru scurt timp, o mare parte din industria producătoare de îngheţată a încetat procesarea grăsimii provenite din unt. Cunosc cifrele pentru Germania, care arată că aproximativ 100 000 de tone nu mai sunt procesate de industria alimentară, ceea ce corespunde unui milion de tone de lapte. Trebuie să încercăm să stimulăm din nou vânzările, pentru a elimina aceste cantităţi de pe piaţă.

Doresc să le mulţumesc grupurilor politice care au contribuit la redactarea propunerii noastre comune de rezoluţie. Din păcate, Grupul Verts/ALE nu a participat la această dezbatere.

Dnă comisar, solicităm ca măsură pe termen scurt, în cadrul unei propuneri suplimentare care a fost depusă cu 40 de semnături, majorarea subvenţiilor de minimis, deoarece acest lucru ar reprezenta o bună ocazie de a acorda asistenţă, în special producătorilor mai mici de produse lactate. Ar fi, de asemenea, oportună introducerea unui regulament privind pensionarea anticipată. Cunosc mulţi fermieri care au 58 de ani şi ar dori să-şi înceteze activitatea în curând. Un regulament adecvat ar fi necesar pentru această situaţie.

Dnă comisar, doresc să vă mulţumesc sincer pentru munca depusă. V-aş ruga să elaboraţi reglementări adecvate în vederea îmbunătăţirii situaţiei producătorilor noştri de produse lactate. Poate veţi avea încă ocazia să remediaţi această situaţie în viitorul apropiat.

(Preşedinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Luis Manuel Capoulas Santos, în numele Grupului S&D. – (PT) Dnă comisar, Comisia şi Consiliul au reacţionat cu întârziere în faţa crizei grave care afectează acest sector. Suntem cu toţii de acord asupra acestui punct. Situaţia îngrozitoare cu care se confruntă acest sector de activitate necesită acţiuni rapide şi ferme; în caz contrar, riscăm să asistăm la ruinarea mai multor mii de fermieri din întreaga Europă.

Grupul politic din care fac parte a depus eforturi considerabile pentru a permite ajungerea la compromisul cuprins în rezoluţia pe care o dezbatem astăzi aici. Sper ca propunerile formulate să merite atenţia dumneavoastră, dnă comisar, deoarece doar prin acţiuni menite să reducă oferta şi, simultan, să stimuleze cererea va fi posibilă restabilirea echilibrului pieţei şi ridicarea preţurilor la niveluri profitabile pentru producători.

Îmi pare rău că acest compromis nu a inclus suspendarea temporară a cotelor majorate sau introducerea, tot temporară, a primei pentru reducerea producţiei. Măsurile pe care le propunem reprezintă, cu toate acestea, o contribuţie utilă în vederea depăşirii mai rapide a crizei. Punerea adecvată în aplicare a acestora rămâne în grija dumneavoastră, dnă comisar.

  George Lyon, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, aşa cum am auzit şi de la alţi vorbitori, sectorul produselor lactate este în criză. Este necesar, fără îndoială, să acţionăm pentru a le uşura suferinţa, dar permiteţi-mi să spun răspicat că este vorba despre o criză pe termen scurt care impune luarea, de către Comisie, a unor măsuri de intervenţie pe piaţă pe termen scurt, după cum a fost subliniat în rezoluţie.

Trebuie spus clar, de asemenea, că de prea multă vreme consumatorii europeni plătesc pentru o politică agricolă disfuncţională care i-a dezamăgit atât pe fermieri, cât şi pe consumatori. Această criză nu ar trebui, aşadar, folosită drept scuză pentru a întoarce spatele căii către continuarea reformării şi liberalizării PAC. De aceea am depus amendamente în acest scop şi de aceea întâmpin cu satisfacţie asigurările pe care le oferiţi în această privinţă.

Dorim, de asemenea, să vedem Comisia concentrată pe readucerea ordinii pe o piaţă care în mod evident este deficitară. Consumatorii au de pierdut deoarece nu primesc beneficiile de pe urma scăderii preţurilor la lapte. Fermierii au de pierdut deoarece nu primesc o parte corectă din preţul de vânzare cu amănuntul al laptelui. Anchetele Comisiei privind lanţul alimentar ni se par binevenite, dar, dnă comisar, ne dorim să mergeţi mai departe.

Vă veţi angaja să întreprindeţi acţiuni care să elimine abuzurile supermarketurilor din poziţiile lor de monopol? Vă veţi angaja să susţineţi o piaţă competitivă care să permită ca producătorii să primească o parte corectă din beneficii şi vă veţi angaja să susţineţi o piaţă a laptelui funcţională, în care fermierii să beneficieze de profituri corecte, iar consumatorii de preţuri corecte?

Aştept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră, dnă comisar.

  José Bové, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, de luni de zile crescătorii de animale avertizează Comisia şi Consiliul cu privire la gravitatea crizei. Zeci de mii de locuri de muncă au fost desfiinţate în zonele rurale. Uniunea Europeană a contat pe creşterea cererii mondiale. Experţii Uniunii s-au înşelat amarnic. Criza financiară şi economică cu care ne confruntăm are repercusiuni directe asupra agriculturii şi consumului.

Decizia luată de dna Boel, comisar pentru agricultură, de menţinere a creşterii cotelor, precum şi dorinţa Consiliului de a le elimina până în 2015 reprezintă provocări la adresa producătorilor de lapte. Vremurile s-au schimbat. Politica europeană trebuie să se adapteze unui nou context global. Preţurile la lapte impuse producătorilor nu acoperă costurile de producţie. Unii fermieri mici pierd până la 30 de cenţi pentru fiecare litru de lapte. La sfârşitul anului, mulţi dintre aceştia nu vor fi câştigat absolut nimic sau chiar vor fi pierdut bani. De asemenea, unii dintre ei, după cum ne informează oficialităţi regionale, ajung astăzi chiar până la sinucidere.

Uniunea Europeană trebuie să ia rapid măsuri importante în faţa acestei crize fără precedent. Solicităm şefilor de stat sau de guvern care se întâlnesc în această seară pentru a pregăti reuniunea la nivel înalt G20 să includă problema crizei produselor lactate pe ordinea de zi a întâlnirii, astfel încât să poată fi luate măsurile necesare pentru a răspunde crescătorilor de animale.

Este necesar ca Uniunea Europeană să consolideze capacităţile de negociere ale producătorilor de produse lactate, astfel încât aceştia să nu mai fie supuşi dictatelor industriei agroalimentare. Aceasta ar trebui, de asemenea, să instituie o plasă de siguranţă pentru a garanta un preţ remunerator, astfel încât preţul să nu fie niciodată inferior costurilor de producţie. Uniunea Europeană trebuie să sisteze programul său de restituiri la export. Suma colosală de 480 milioane EUR a fost alocată recent, aceasta fiind adoptată cu sprijinul diverselor grupuri parlamentare atât de dreapta, cât şi de stânga, cu scopul de a vinde surplusul Uniunii la preţuri scăzute pe pieţele mondiale. Uniunea distruge sute de mii de locuri de muncă ale fermierilor din sud şi îi împinge cu cinism pe aceştia să îşi părăsească pământurile sau să emigreze.

Mai presus de toate, Uniunea Europeană trebuie să adopte imediat reduceri drastice, de 5%, în cazul cotelor europene de lapte, într-un mod care să fie invers proporţional cu volumul livrat de micii producători, pentru a restabili rapid un echilibru între ofertă şi cerere. O politică a neimplicării este inacceptabilă. Aceasta are consecinţe cumplite în materie de locuri de muncă şi modele de utilizare a terenurilor.

Fără micii fermieri, Europa nu poate exista.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, cred cu tărie că acţiunea Comisiei în cazul acestei probleme a întârziat foarte mult. Serviciile acesteia au stat cu braţele încrucişate prea mult timp şi mulţi fermieri au suferit îngrozitor din cauza acestui lucru. Avem posibilitatea fie de a lua hotărârea să sprijinim sectorul, fie de a lua hotărârea ca până la urmă să îi lăsăm pe fermierii noştri să dea faliment: în acel moment putem importa din străinătate, cu toate problemele generate de acest lucru.

Observaţiile dumneavoastră cu privire la viitor mi se par binevenite, dnă comisar, dar nu sunt mulţumit de observaţiile pe care le faceţi cu privire la perioada pe termen scurt. Cred că trebuie să întreprindem mai multe acţiuni pe termen scurt pentru a ajuta sectorul să traverseze actuala criză. Măsurile pe termen scurt necesită acţiuni imediate.

Îmi aduc aminte, desigur, de vremurile lacurilor de lapte şi ale munţilor de unt şi nu doresc o revenire la această situaţie. Nu cred că cineva din sector îşi doreşte o revenire la acea situaţie: nici fermierul, nici procesatorii, nici Comisia, nici noi, membrii acestui Parlament. Nu ne dorim revenirea la acea situaţie, însă una dintre principalele probleme pe care le sesizez în momentul de faţă este faptul că, în vreme ce fermierii se confruntă cu o reducere drastică a sumelor pe care le primesc pentru laptele lor, consumatorii plătesc aproape acelaşi preţ ca înainte.

Până când nu vom ataca problema puterii supermarketurilor în acest domeniu nu vom putea găsi răspunsurile. Acestea trebuie să fie controlate. Avem nevoie de un mediator, o persoană care să poată spune supermarketurilor că îşi depăşesc competenţele, că îi jefuiesc pe oameni, că îi jefuiesc pe fermieri şi că, pe parcurs, îi împing la faliment.

  Ilda Figueiredo, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dnă preşedintă, încă o dată nu pot decât să regret poziţiile adoptate de Consiliu şi ceea ce tocmai a fost spus aici de către doamna comisar care stăruie în a nu atinge fondul problemei şi în a nu recunoaşte necesitatea revizuirii deciziilor adoptate privind eliminarea cotelor de lapte. În schimb, doamna comisar doreşte să continue dereglementarea acestui sector împotriva intereselor fermierilor.

Insistăm aşadar să sprijinim necesitatea menţinerii sistemului de cote, chiar cu unele reajustări în vederea adaptării acestuia la nevoile fiecărei ţări, inclusiv eliminarea creşterii anuale de 1% până în 2015. Doamna comisar nu crede oare că, în aceste vremuri de criză profundă în sectorul produselor lactate, de o mai mare importanţă decât dereglementarea sectorului şi liberalizarea comerţului internaţional este sprijinirea agriculturii şi a sectorului produselor lactate din statele membre, în vederea promovării zonelor rurale şi a creării de locuri de muncă cu drepturi? Doamna comisar nu crede oare că este esenţială crearea, la nivel comunitar, a unui fond de asistenţă excepţională destinat sectorului produselor lactate, care să fie în beneficiul celor mai afectaţi producători şi al celor mai afectate ţări, precum şi definirea unor noi forme de asistenţă pentru producţia de lapte şi de carne? Eu consider că aceste lucruri sunt necesare.

  Giancarlo Scotta', în numele Grupului EFD. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, doresc să insist asupra dubiilor pe care le am cu privire la propunerea de extindere a perioadei de intervenţie 2009-2010 în cazul untului şi al laptelui praf degresat, deoarece această propunere prezintă riscul de a transforma măsurile pe termen scurt prevăzute pentru actuala criză de pe piaţă în măsuri structurale care ar întoarce de fapt sectorul produselor lactate la poziţia în care se afla înainte de introducerea cotelor.

Din dorinţa de a conferi un echilibru sporit măsurilor de intervenţie pe piaţă, beneficiile nefiind atribuite doar acelor state membre implicate în producţia de unt şi de lapte praf degresat, solicit reintroducerea asistenţei comunitare pentru depozitarea privată a brânzeturilor cu perioadă de maturaţie lungă.

În cele din urmă, aş dori să vă atrag atenţia asupra chestiunii marcajului originii şi a etichetării produselor lactate şi asupra trasabilităţii produselor: această solicitare provine direct de la consumatorii europeni – în număr din ce în ce mai mare – şi ne-ar putea ajuta să abordăm criza din sectorul produselor lactate. Sper ca şi colegii mei deputaţi, membri ai celorlalte grupuri politice, să poată sprijini această propunere.

  Diane Dodds (NI). - Dnă preşedintă, aş dori să îi mulţumesc doamnei comisar pentru cuvintele pe care ni le-a adresat astăzi. În ţara mea, în Irlanda de Nord, sectorul produselor lactate are o importanţă vitală. Atunci când sectorul produselor lactate se află în dificultate şi restul economiei rurale se află în dificultate. În momentul de faţă producătorii de produse lactate primesc pentru lapte puţin peste 20 de cenţi pe litru în ciuda costurilor din ce în ce mai mari. În Irlanda de Nord, fermierii nu au trebuit doar să se lupte cu preţurile reduse la lapte şi costurile ridicate, ci s-au confruntat şi cu a treia vară ploioasă consecutivă, iar acest lucru a avut consecinţe devastatoare asupra industriei produselor lactate din Irlanda de Nord.

A fost descurajantă vederea aseară a fermierilor din Belgia, atât de furioşi şi simţindu-se atât de neputincioşi, încât îşi pulverizau laptele pe câmpuri în semn de protest împotriva preţurilor mici la lapte şi a dificultăţilor cu care se confruntă şi ei. Comisia a făcut progrese binevenite pentru a introduce o bază pe piaţă, dar nu putem menţine preţurile la un nivel atât de scăzut încât este împotriva legilor economiei.

Invit Comisia să adopte măsuri pe termen scurt pentru a acorda ajutor: măsuri care să crească cererea de lapte; măsuri care să scadă costul de producţie; măsuri care să abordeze chestiunea lanţului de aprovizionare, cu preţuri în scădere la poarta exploataţiei şi cu preţuri ridicate în supermarket; şi măsuri care, pe termen lung, să creeze o industrie durabilă şi un viitor pentru fermierii tineri care se confruntă cu grave dificultăţi provocate de preţurile scăzute şi comisioanele bancare ridicate.

  Mairead McGuinness (PPE). - Dnă preşedintă, în momentul în care femeile fermiere încep să protesteze înseamnă că dificultăţile sunt acute. La acest sfârşit de săptămână m-am întâlnit cu un grup de irlandeze numit „Fermiere pentru un preţ echitabil” şi cred că ar trebui să ne oprim atenţia asupra cuvintelor „preţ echitabil”, deoarece producătorii nu primesc un preţ decent sau echitabil – şi acesta este subiectul dezbaterii noastre.

Ar fi nepoliticos să nu salutăm observaţiile făcute de doamna comisar cu privire la stabilitatea care începe să-şi facă simţită prezenţa pe piaţă, deşi la un nivel foarte scăzut, şi recunosc progresele înregistrate de Comisie şi faptul că aceasta a cheltuit sume de bani pentru a aduce stabilitate pe piaţă. Doar că toate acestea nu sunt suficiente şi nu s-au desfăşurat suficient de rapid, iar astăzi ne confruntăm cu o criză gravă.

Doresc să spun că, în special în ceea ce priveşte viitorul, comentariile dumneavoastră sunt binevenite. Acest Parlament este împărţit în ceea ce priveşte chestiunea cotelor de lapte, iar acest lucru mă preocupă, deoarece atunci când vine vorba de codecizie, în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, va trebui să gândim într-un mod mai coerent, ca grup, şi să transmitem semnale clare către fermieri în loc de mesaje divizate; permiteţi-mi, aşadar, să repet că remarcile dumneavoastră privind crearea de legături între producători şi procesatori, privind nivelurile producţiei, reprezintă un teren de explorat pentru noi, o problematică care necesită dezbateri suplimentare.

Dar trebuie să vă întrebăm, dnă comisar, ce fel de măsuri de sprijinire a pieţei credeţi că vor putea fi luate în lipsa cotelor care pot asigura producătorilor noştri un preţ echitabil şi decent? De asemenea, vă rugăm să soluţionaţi chestiunea pieţei: aceasta nu funcţionează. Toată lumea spune că nu câştigă niciun ban de pe urma laptelui, inclusiv supermarketurile – lucru de care mă îndoiesc profund – dar este nevoie de mai multă transparenţă şi de corectitudine faţă de fermieri.

  Stéphane Le Foll (S&D). – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, voi fi succint.

Cred că această dezbatere este formată din două părţi. Pe de o parte, există întrebarea urgentă: cum putem ieşi din această criză. Toate măsurile, de la asistenţa acordată fermierilor până la măsurile de intervenţie, sunt necesare – de fapt, absolut necesare. Este necesar să le susţinem şi chiar să solicităm ca domeniul lor de aplicare să fie extins. Este ceea ce propunem, împreună cu alţi câţiva colegi deputaţi, aici în Parlament.

În al doilea rând, este vorba despre întrebarea structurală referitoare la gestionarea pieţei produselor lactate, iar asupra acestui punct părerile noastre sunt diferite de ale dumneavoastră, dnă comisar. Dumneavoastră propuneţi să alegem calea utilizării relaţiilor contractuale. Vă pot spune de la bun început că introducerea relaţiilor contractuale între firmele industriale şi fermieri va avea drept rezultat, pe termen lung, punerea în concurenţă a acestor industrii, la scară europeană.

Avem nevoie, pentru reglementarea unei pieţe, de o reglementare publică. Nu există altă soluţie. După depăşirea crizei actuale, dezbaterea va trebui să se concentreze asupra acestei chestiuni. Consider că, în cadrul acestei dezbateri, trebuie să respectăm toate părerile şi toate opţiunile; mă tem că în momentul stabilirii bilanţului de sănătate am acţionat prea pripit în reglarea unei chestiuni, precum cea a cotelor care, până în prezent, cum aş dori să subliniez pentru toţi antevorbitorii mei, au permis menţinerea producţiei de produse lactate în Europa, asigurarea unei industrii foarte dezvoltate a produselor lactate şi, în acelaşi timp, păstrarea preţurilor la un nivel care până acum era cât se poate de accesibil pentru consumatori.

  Liam Aylward (ALDE). - Dnă preşedintă, în ultimele 12 luni majoritatea producătorilor de produse lactate din Irlanda şi din întreaga Uniune Europeană şi-au vândut laptele la un preţ inferior costului de producţie. Mijloacele de subzistenţă ale producătorilor de produse lactate sunt grav ameninţate.

În vreme ce decizia Comisiei de extindere până în 2010 a perioadei de intervenţie în cazul untului şi al laptelui praf degresat este foarte binevenită, măsurile pe termen scurt nu ar diminua pe termen lung presiunea la care sunt supuşi producătorii de produse lactate. În momentul de faţă trebuie întreprinse acţiuni care să gestioneze nu doar dificultăţile actuale, ci care să aibă şi incidenţă pe termen lung şi să asigure o industrie durabilă şi performantă pe viitor. Producătorii de produse lactate necesită asistenţă financiară imediată. Este necesară, de urgenţă, crearea unui fond european pentru produsele lactate de 600 milioane EUR, aşa cum a fost solicitat de Parlament în procedura bugetară din 2009. Producătorii de produse lactate au dreptul să primească preţuri echitabile şi este necesar un sistem adecvat de susţinere a preţurilor pentru a garanta producătorilor de lapte un preţ minim acceptabil pe litru şi un venit decent pentru a putea supravieţui. Atât producătorii irlandezi de produse lactate, cât şi cei europeni nu trebuie să fie forţaţi să renunţe la activitate şi solicit Comisiei şi Consiliului să acţioneze imediat şi în mod eficace.

Dnă comisar, permiteţi-mi să spun că aţi avut foarte multe reuşite în calitate de comisar şi omagiez eforturile semnificative pe care le-aţi depus. Aţi anunţat recent că urmează să vă retrageţi, permiteţi-mi deci să vă solicit ca, înainte de a pleca, să rezolvaţi sau să aduceţi o contribuţie cât se poate de importantă la rezolvarea acestei probleme.

  Oriol Junqueras Vies (Verts/ALE). - (ES) ¡Bon dia! Mă adresez acestui Parlament fără să pot face acest lucru în limba mea maternă, catalana, care este vorbită de peste 10 milioane de cetăţeni europeni.

Astăzi, în numele grupului din care fac parte, doresc să exprim solidaritatea noastră cu întregul sector agricol şi, în special, cu greva producătorilor de lapte şi cu acţiunile organizate de aceştia în întreaga Europă. Situaţia actuală nu poate dura şi necesită o soluţie politică. Este evident că măsurile adoptate până acum de Comisie nu au putut uşura criza şi nici nu au putut oferi o alternativă viabilă la programul de înlocuire a cotelor, prevăzut pentru 2015. În consecinţă, în Spania de exemplu – în Galiţia, ca să fiu mai precis – 14 000 de producători de lapte au fost obligaţi să facă faţă unei restructurări profunde pentru a putea continua să locuiască pe pământul lor şi să-l lucreze, însă în momentul de faţă aceştia sunt în continuare ameninţaţi de o dispariţie iminentă.

Pentru toate aceste motive, Comisia trebuie să intervină şi în sectorul laptelui în acelaşi fel în care a intervenit în alte sectoare, reglementând producţia, redistribuind cotele, oferind compensaţii temporare, încurajând trasabilitatea produselor şi facilitând apropierea dintre producători şi consumatori prin corectarea disfuncţionalităţilor provocate de oligopolul distribuţiei.

De ce nu a intervenit Comisia în mod ferm pentru a preveni consecinţele negative ale acestui oligopol instituit de cei mai importanţi distribuitori?

De ce nu garantăm supravieţuirea în zonele rurale a producătorilor noştri de lapte – şi a fermierilor, în general – fapt care are efecte secundare extrem de pozitive pe plan economic, social şi pentru mediul înconjurător?

  Hynek Fajmon (ECR). – (CS) – Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, criza din sectorul produselor lactate indică faptul că întregul sistem european de reglementări bazate pe cote este deficient şi ineficient. Nu avem nevoie de mai multe reglementări şi manevrări privind cotele, ci de eliminarea integrală a cotelor de lapte. Posibilitatea de a produce lapte ar trebui atribuită, în principal, producătorilor care au costuri mici şi obţin un profit. Soluţia de depăşire a crizei produselor lactate este suprimarea cotelor de lapte cât mai repede posibil. Susţin încercarea doamnei comisar de a suprima cotele până în 2015, dar nu voi avea niciun regret dacă acestea vor fi suprimate chiar şi mai devreme.

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL) . – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, ascultându-vă declaraţiile am devenit şi mai îngrijorat. Acestea nu reprezintă un răspuns suficient în faţa suferinţei acute a producătorilor de lapte şi a fermierilor în general.

Criza este una structurală şi nu a fost provocată doar de circumstanţele actuale, aşa cum aţi afirmat, ci de dereglementările succesive. Iată de ce solicităm o reuniune excepţională a Consiliului European, pentru a salva exploataţiile agricole mici.

Consiliul ar trebui, în primul rând, să decidă instituirea unui fond excepţional menit să ofere asistenţă producţiei neindustriale de produse lactate; în al doilea rând, stabilirea de urgenţă a unui preţ intra-european minim pe care centralele de achiziţii să fie obligate să-l adopte fără nicio majorare a preţurilor pentru consumatori; şi, în al treilea rând, blocarea cotelor naţionale de producţie şi stoparea importurilor abuzive din afara Comunităţii.

  John Bufton (EFD). - Dnă preşedintă, sunt foarte îngrijorat de situaţia industriei produselor lactate din Regatul Unit. Mi se pare că cea mai mare problemă este legată de desfacerea cu amănuntul, sector care înregistrează profituri uriaşe pe spinarea producătorilor noştri de produse lactate. Dacă ne uităm la preţurile la lapte pe care supermarketurile le impun consumatorilor şi apoi ne uităm la cât primeşte în realitate producătorul de produse lactate, observăm că diferenţa este absolut incredibilă.

Munca şi costurile principale pe care le implică producerea de lapte sunt suportate de fermier, dar în acelaşi timp supermarketurile acumulează profituri enorme. Marja pe care o primeşte fermierul este foarte nedreaptă. Trebuie să exercităm presiuni asupra supermarketurilor pentru ca acestea să plătească un preţ echitabil industriei producătoare şi, după părerea mea, nu va fi necesară modificarea preţului din supermarketuri al laptelui. Consumatorul nu va trebui să plătească mai mult pentru lapte. Supermarketurile trebuie să-şi reducă marjele de profit. Este de-a dreptul revoltător dacă ne uităm la profiturile colosale de care se bucură aceste supermarketuri în fiecare an şi, în acelaşi timp, vedem că industria produselor lactate se confruntă cu dificultăţi foarte mari. Dacă nu se iau măsuri cu privire la această problemă în viitorul foarte apropiat, cred cu adevărat că mulţi dintre producătorii noştri de produse lactate din Ţara Galilor, precum şi din restul Regatului Unit, vor ajunge la faliment.

Mai am o remarcă scurtă în legătură cu ceea ce a afirmat doamna comisar în această dimineaţă despre prelevarea suplimentară. Sunt îngrijorat de comentariile respective. Cred că acest lucru îi va afecta pe producătorii noştri cei mai eficienţi – cei care au reuşit să fie la înălţimea provocării, care au reacţionat la ce se întâmpla pe piaţă şi au investit masiv în propriile ferme, urmând o indicaţie venită din partea Comisiei potrivit căreia cotele urmau să fie suprimate. Impunerea unei prelevări suplimentare este contrară schimbărilor structurale pe care atât UE, cât şi guvernul Regatului Unit pretind a le susţine.

  Dimitar Stoyanov (NI). - (BG) Dnă preşedintă, Comisia este din nou într-o dispoziţie extrem de optimistă, aducătoare de veşti bune, însă nu înţeleg şi nu văd nimic pozitiv în faptul că mii de tone de lapte sunt aruncate în semn de protest tocmai împotriva politicii urmate în momentul de faţă.

Adevărul este că dl De Castro şi ceilalţi antevorbitori au perfectă dreptate să afirme că nici Comisia, nici Consiliul nu au luat suficiente măsuri, în timpul bilanţului de sănătate, pentru a preveni această criză. Printre altele, unde sunt reprezentanţii Consiliului care ar trebui să-şi exprime părerea cu privire la această problemă, având în vedere că votul decisiv în cazul oricărei reforme revine Consiliului?

Eu şi colegii mei est europeni din Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală am avertizat cu mai multe ocazii cu privire la faptul că avem nevoie de o majorare mult mai importantă a cotelor sau de suprimarea integrală a acestora, deoarece ţările noastre, proaspăt intrate în sistemele Uniunii Europene, au fost primele care au resimţit impactul crizei. Din păcate, am rămas o voce solitară în deşert şi acest lucru este greşeala Parlamentului.

Regret din tot sufletul că noi, pro-reformiştii, care ne doream cu adevărat ca politica agricolă să fie reformată, ne-am dovedit a fi profeţii nenorocirii. Sper ca pe viitor să învăţaţi ceva din această situaţie.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE). - Multe voci au cerut în această perioadă, încă de la începutul crizei, o îngheţare a creşterii cotelor de lapte. O astfel de măsură nu numai că nu ar reprezenta o soluţie, dar ar constitui o greşeală cel puţin din următoarele puncte de vedere.

În primul rând, nu există nicio legătură fundamentată economic între creşterea cotelor de lapte şi scăderea preţurilor pe piaţă. Cotele au crescut, producţia a scăzut. Nu văd unde este legătura. Piaţa însăşi este explicaţia pentru scăderea preţurilor. Cred că impunerea unor cote rigide ar determina în timp creşterea preţurilor. Cei care vor beneficia vor fi din nou nu producătorii, ci, din nou, procesatorii şi comercianţii. Dacă vrem să limităm producţia, ar trebui să-i încurajăm pe producători eventual să renunţe în mod voluntar la creşterea animalelor prin stimulente, şi nu prin măsuri care ar putea distorsiona piaţa. Ce se va întâmpla în ipoteza unei îngheţări a cotelor în momentul în care se va relua, de exemplu, cererea pe piaţa mondială? Ce ar putea face producătorii europeni? Pentru că producţia de lapte nu are un robinet pe care să îl închidem şi să îl deschidem…

(Preşedinta a întrerupt vorbitorul)

Spuneam, ce ar putea face producătorii europeni în ipoteza unei reluări a cererii pe piaţa mondială? Pentru că producţia de lapte nu are un robinet pe care să îl putem închide şi deschide după bunul plac. Dacă am reduce acum producţia, oamenii ar înceta, evident, să crească vaci, iar refacerea şeptelului ar fi foarte dificilă în momentul în care ne vom da seama că ceea ce unii îşi imaginează acum că ar fi o măsură bună, în realitate reprezintă o mare greşeală. <BRK>

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, stimaţi membri ai Consiliului, aş dori să încep prin a-i mulţumi colegului meu deputat, dl Capoulas Santos, datorită căruia această rezoluţie a fost posibilă.

Astăzi discutăm despre producătorii noştri de produse lactate şi dacă îi vom lăsa în această poziţie vulnerabilă sau dacă ne vom ocupa de ei în mod onest. Nu cred că trebuie să-i lăsăm în această poziţie vulnerabilă, ci să adoptăm o atitudine onestă faţă de ei. Da, sunt necesare de urgenţă măsuri pe termen scurt pentru depăşirea crizei. Da, intervenţia este absolut acceptabilă pentru o perioadă scurtă de timp dacă preţul laptelui a atins nivelul cel mai scăzut, iar subvenţiile suplimentare, împrumuturile şi fondurile pentru combaterea crizei sunt justificate. Cu toate acestea, ceea ce este absolut inacceptabil este, în primul rând, reînceperea discuţiilor despre cotele de lapte şi, în al doilea rând, reintroducerea restituirilor la export finanţate din impozite pentru produsele livrate ţărilor în curs de dezvoltare. Am părăsit acest drum fără cale de întoarcere în 2003 şi fac apel la dumneavoastră să ne menţinem pe această poziţie pentru binele producătorilor noştri de produse lactate.

  Britta Reimers (ALDE). – (DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, criza economică mondială a distrus echilibrul pieţei globale. La fel ca producătorii de lapte, suferim efectele faptului că preţurile au atins un nivel mai scăzut ca niciodată. Auzim iar şi iar că reglementările deja adoptate privind cotele de lapte ar trebui modificate. Fiind la rândul meu producător de produse lactate, nu pot decât să vă avertizez în legătură cu această modificare.

Măsurile de intervenţie adoptate de Comisie au reuşit, de asemenea, să împiedice scăderea şi mai accentuată a preţurilor laptelui, iar piaţa pare a se detensiona. Cu toate acestea, nu consider că această intervenţie este cu adevărat o modalitate bună de a obţine acest rezultat, deoarece va determina acumularea de stocuri, ceea ce ar putea împovăra mai târziu o piaţă în plin proces de redresare. Solicit, aşadar, Comisiei să ofere explicaţii în ceea ce priveşte felul în care va aborda această problemă.

  Richard Ashworth (ECR). - Dnă preşedintă, permiteţi-mi să o felicit pe doamna comisar pentru viziunea asupra viitorului sectorului şi să spun că susţin cu fermitate intenţia sa de a suprima cotele de lapte. Cred că aceasta este decizia potrivită pe care trebuie să o luăm. Mi se par binevenite, de asemenea, propunerile sale de a vedea în actuala criză o modalitate responsabilă şi adecvată de a sprijini producătorii în traversarea unei perioade dificile.

Cu toate acestea, doresc să fac două precizări. În primul rând, după părerea mea, punerea în aplicare a prelevării suplimentare în momentul de faţă ar fi nepotrivită. Este vorba de o reacţie pe termen scurt, previzibilă. Aceasta va transmite mesaje eronate şi nu îi va penaliza efectiv decât pe producătorii eficienţi, care plănuiesc să rămână în acest sector de activitate pe termen lung.

În al doilea rând, trebuie să recunoaştem că nu există nicio legătură directă sau una nesemnificativă între preţul din sectorul distribuţiei şi preţul materiei prime primit la poarta exploataţiei. Iată ceea ce eu numesc mecanism disfuncţional al lanţului preţurilor.

Influenţa cea mai importantă o va exercita mereu piaţa mondială şi trebuie să recunoaştem că piaţa mondială va fi mereu volatilă. Solicit, aşadar, Comisiei ca, pe termen lung, să propună planuri care să asigure existenţa unui fel de mecanism de stabilitate, de care să beneficieze nu doar producătorii, ci şi, desigur, pe termen lung, consumatorii.

  Esther Herranz García (PPE). – (ES) Dnă preşedintă, dnă comisar, v-aţi terminat discursul spunând că sectorul produselor lactate este în criză şi totuşi l-aţi început spunând că au fost deja luate toate măsurile posibile şi că situaţia este pe cale de a fi elucidată.

Ar trebui să ştiţi că doar o femeie înţeleaptă recunoaşte că s-a înşelat. Aşa spune o zicală din Spania, care s-ar putea aplica foarte bine situaţiei de faţă. De luni de zile sectorul produselor lactate traversează una dintre cele mai grave crize din istoria sa. În ciuda acestui fapt, deoarece Comisia Europeană şi unele guverne – printre care se pare că se numără şi guvernul ţării mele, guvernul spaniol – nu vor să fie supuse presiunii, acestea refuză să revină asupra deciziilor legate de bilanţul de sănătate al politicii agricole comune.

Deciziile respective au fost luate fără a se ţine în vreun fel seama de fragilitatea acestui sector şi într-un context al pieţei foarte diferit de cel care s-a dezvoltat de la adoptarea acelui compromis. Acest lucru te face să te gândeşti că statele membre nu au dorit sau nu au fost capabile să sesizeze, în acel moment, furtuna care se apropia. Reforma a devenit foarte repede irelevantă, din cauza întorsăturii semnificative care a avut loc pe piaţă, ceea ce arată că sectorul este în întregime la cheremul volatilităţii preţurilor.

Faptul că mari producători, precum Franţa şi Germania – ţări care, în termeni absoluţi, au obţinut cea mai importantă majorare a cotelor naţionale de producţie în urma acestui acord – sunt astăzi cei care solicită revizuirea deciziilor luate în cadrul bilanţului de sănătate ridică multe probleme.

După părerea mea, statele membre s-au înşelat şi ar fi trebuit să asculte cu mai multă atenţie acele voci, inclusiv a mea, care solicitau ca orice decizie finală cu privire la viitorul sectorului să fie amânată până în 2011.

E păcat că nimeni nu ne-a ascultat. Poate că ar trebui să ne ascultaţi acum.

  Iratxe García Pérez (S&D). – (ES) Dnă preşedintă, dnă comisar, dezbaterea de astăzi este vitală pentru a ne putea exprima preocuparea cu privire la criza din sectorul produselor lactate. Trebuie să elucidăm această situaţie care ameninţă viitorul a numeroşi producători de lapte din Uniunea Europeană.

Este vorba despre o criză europeană care trebuie abordată dintr-o perspectivă europeană, dând dovadă de ambiţie şi folosind toate instrumentele comunitare disponibile, lucru pe care Comisia pare incapabilă să-l facă pentru moment.

Dnă comisar, nu ar trebui să transferaţi responsabilitatea pe umerii statelor membre astfel încât acestea să ajute pe cine pot să ajute. Trebuie să găsim soluţii comune.

Prin urmare, acest Parlament are o responsabilitate importantă în materie de solicitare a unor măsuri destinate revigorării cererii şi nu doar a acelor măsuri indicate în propunerea de rezoluţie, ci şi a celor disponibile prin intermediul organizării comune a pieţei.

O altă chestiune importantă este diferenţa enormă dintre preţurile plătite producătorului şi preţul final plătit de consumatori, situaţie care afectează nu doar sectorul produselor lactate, ci toate produsele agricole şi animale.

Mulţi bărbaţi şi multe femei, confruntaţi cu actuala stare de nesiguranţă, au nevoie de un semnal clar şi ferm din partea noastră care să arate că le va fi garantată continuarea acestei activităţi.

  Marc Tarabella (S&D) . – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, ieri în Valonia fermierii decepţionaţi de cea mai gravă criză întâlnită vreodată în acest sector au vărsat peste trei milioane de litri de lapte. Aceştia primesc doar 19 cenţi pe litru. Criza este provocată de o ofertă de lapte supraabundentă, ceea ce determină scăderea drastică a preţurilor. Dereglementarea încurajează volatilitatea, iar condiţiile pieţei sunt în momentul de faţă total opusul a ceea ce erau cu puţin timp în urmă.

Dnă comisar, vă rog să încetaţi să vă ascundeţi cu încăpăţânare în spatele alegerilor făcute anul trecut şi să luaţi în considerare ce se întâmplă cu adevărat pe teren, în acest moment!

Şi Consiliul este vinovat, în primul rând pentru că nu este prezent aici pentru a asculta dezbaterea, dar şi pentru că nu ia decizii, din cauză că este condus într-o mai mare măsură de interese pur naţionale decât de o viziune europeană asupra agriculturii.

Piaţa nu funcţionează. Există supraproducţie. Ar fi foarte simplu să îngheţăm majorarea de 1% a cotelor sau să reducem cotele imediat cu 3 până la 5%, deoarece avem urgent nevoie să găsim nişte soluţii pe termen scurt. Adoptarea acestei măsuri ar împuşca doi iepuri dintr-o lovitură: am oferi din nou producătorilor un preţ decent şi, prin reducerea producţiei, am reduce factura europeană de sute de milioane de euro cheltuite pe diferite intervenţii, inclusiv restituirile la export.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D). – (PL) Acţiunile care au fost întreprinse – am vorbit astăzi cu fermieri polonezi şi cu fabricanţi polonezi de produse – indică faptul că s-a înregistrat o îmbunătăţire a situaţiei cu care se confruntă sectorul produselor lactate, chiar dacă nu încă una semnificativă, dar că nu s-a produs absolut nicio schimbare în situaţia foarte grea cu care se confruntă fermierii polonezi şi europeni. Aceştia primesc încă foarte puţini bani pentru produse, sub pragul de viabilitate. Acest lucru este valabil, de asemenea, în cazul fermierilor care au investit sume mari de bani, inclusiv finanţări şi împrumuturi din partea UE. Această situaţie îi afundă în dificultăţi suplimentare şi aceştia se află în incapacitatea de a-şi respecta obligaţiile.

Având în vedere aceste probleme, aş dori să vorbesc despre viitor. În momentul de faţă trebuie să reacţionăm la ce se întâmplă acum, dar trebuie să ne gândim şi la ce ne aşteaptă în viitor şi să planificăm politica noastră comună în aşa fel încât să ţină cont şi de fermieri. În acest context, aş dori repet următoarele: este necesar ca politica comună privind producătorii de produse lactate să implice planuri de investiţii responsabile în acest sector, astfel încât să putem evita cheltuirea de bani care, drept consecinţă a creşterii producţiei, ne va conduce înspre acelaşi fel de dificultăţi precum cele cu care ne confruntăm în acest moment. Sper, de asemenea, că toate organele politice de decizie vor ajunge la un acord cu privire la viitoarele cote.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Antevorbitorii mei au menţionat pe bună dreptate faptul că nu ar trebui să revenim la sistemul de cote şi la subvenţiile la export, dar politica urmată de Comisie a eşuat cu desăvârşire. Criza nu s-a calmat. Iată de ce dl Le Foll şi cu mine propunem îngheţarea temporară a cotelor, dar doar temporară.

Noile state membre se află în special în dezavantaj din cauza punerii în aplicare progresive, având în vedere că anul acesta primim doar 60% din subvenţii din pachetul financiar de la Bruxelles. În vederea contrabalansării acestei situaţii, guvernul maghiar a propus creşterea subvenţiilor bazate pe cote, dar Comisia nu a răspuns pozitiv acestei sugestii şi nici celei venite din partea Franţei, mai precis din partea ministerului francez. În cele din urmă, fac apel la colegii deputaţi să susţină amendamentele formulate de dl Le Foll şi colegii acestuia. Sprijinim, de asemenea, propunerea făcută de Elisabeth Jeggle în favoarea instituirii unui fond pentru produsele lactate de 600 milioane EUR şi extinderea programului de distribuire a laptelui în şcoli.

  Christel Schaldemose (S&D). - (DA) Dnă preşedintă, îi mulţumesc dnei comisar pentru un început de calitate – şi o bună introducere la această dezbatere! Recunosc faptul că producătorii europeni de produse lactate se confruntă cu o criză de mari proporţii, dar pur şi simplu nu înţeleg cum pot considera colegii mei deputaţi că dumneavoastră, cei din Comisie, nu aţi făcut destul. Aş vrea, desigur, să vă invit, dnă Fischer Boel, să reiteraţi tot ceea ce aţi întreprins. Mi se pare că lista iniţiativelor venite din partea Comisiei este lungă, de fapt este aproape prea lungă. Este aproape ca şi cum am distruge progresele înregistrate în legătură cu bilanţul de sănătate. Aş dori să subliniez, de asemenea, că este clar că eforturile care au fost făcute până acum pentru producătorii de produse lactate nu s-au oglindit nici în ceea ce-i priveşte pe lucrătorii din industria automobilelor care şi-au pierdut locurile de muncă, nici în ceea ce-i priveşte pe lucrătorii din industria construcţiilor navale care şi-au pierdut locurile de muncă în urma actualei crize economice.

Nu pot deci decât să vă invit să abordăm această criză cu mai multă grijă şi să ne asigurăm, de asemenea, că nu distrugem progresele solide care au fost totuşi înregistrate ca urmare a bilanţului de sănătate. Ideea îngheţării cotelor de lapte este, după părerea mea, complet fără ieşire! Nici nu ne putem întoarce la modelele vechi prin acordarea de restituiri la export – acest lucru nu ar face decât să distrugă pur şi simplu piaţa pentru alţi oameni, în alte părţi ale lumii. Trebuie să avem grijă. Dnă comisar, aş dori totuşi să vă invit să reiteraţi lunga listă de activităţi pe care le-aţi întreprins deja, astfel încât colegii mei deputaţi să vadă că, fără îndoială, nu trebuie să ne agităm şi să începem să adoptăm nenumărate măsuri suplimentare, ceea ce s-ar solda cu distrugerea progreselor solide care au fost făcute până acum.

  Georgios Papastamkos (PPE). - (EL) Dnă preşedintă, dnă comisar, măsurile sunt, fără îndoială, necorespunzătoare. Propunem alte intervenţii, mai precis orientate, mai ales pentru zonele montane şi cele dezavantajate din Uniunea Europeană, astfel încât toate statele membre să beneficieze de pe urma acestora în mod echitabil; intervenţii, precum protecţia sporită a denumirilor de origine, nu doar în interiorul Uniunii Europene, ci şi pe pieţele internaţionale, etichetarea clară şi indicarea obligatorie a originii produselor lactate, reactivarea – şi de ce nu – a depozitării private a produselor lactate şi acordarea de asistenţă satisfăcătoare, o creştere a numărului de destinaţii eligibile pentru restituirile la export, transparenţa totală în cazul lanţului de aprovizionare şi o reducere a discrepanţei dintre preţurile de producţie şi preţurile de consum.

Nu suntem purtătorii de cuvânt ai intereselor fermierilor. Suntem aici pentru a transmite neliniştea, strigătul de ajutor al forţelor creative din zonele rurale europene şi acest strigăt de ajutor venit din partea oamenilor din zonele rurale europene reprezintă pentru noi un îndemn permanent de a acţiona.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar – mi-ar fi plăcut să mă adresez şi preşedinţiei Consiliului – doamnelor şi domnilor, aşa cum aţi recunoscut, zilele trecute, şi dumneavoastră, dnă comisar, în faţa Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, preţul plătit producătorilor de produse lactate nu mai acoperă costurile actuale de producţie. Acest lucru înseamnă că producătorii noştri sunt pe cale de decapitalizare.

Aţi enumerat mai devreme măsurile pe care le-aţi luat în ultimele nouă luni. Măsurile respective există, admitem acest lucru. Cu toate acestea, ele nu au produs efectele scontate deoarece, după părerea noastră, nu au suficientă amploare şi, fără îndoială, există prea multă incertitudine cu privire la eficienţa ţintei spre care sunt orientate.

În această dimineaţă, aţi menţionat o redresare a pieţei, însă este clar că producătorii vor simţi efectele acestei situaţii abia în plăţile de la începutul anului viitor. Piaţa produselor agricole nu este similară cu piaţa metalelor sau cu piaţa energiei. Aceasta necesită instrumente de reglementare, deoarece ciclurile anotimpurilor şi ale naturii influenţează, de asemenea, condiţiile pieţei.

Interpretarea pe care aţi dat-o bilanţului de sănătate, încheiat în timpul preşedinţiei franceze, ne surprinde, având în vedere că rapoartele intermediare privind sectorul produselor lactate prevăzute de aceasta lasă deschise toate porţile, inclusiv pe cea a posibilităţii luării unor noi decizii asupra instrumentelor de reglementare a pieţelor.

Delegaţia franceză, din care fac parte, este convinsă că un sistem de cote revizuit va fi necesar după 2013. Tensiunea care a existat pe piaţa produselor alimentare înaintea actualei crize economice a demonstrat fragilitatea echilibrului dintre producţie şi consum în întreaga lume.

După distrugerea parţială a instrumentelor de intervenţie, nu avem nici dreptul, nici legitimitatea de a distruge astăzi instrumentele de producţie de care vom avea nevoie pe termen scurt.

Dnă comisar, trebuie să le redăm fermierilor demnitatea: aceşti bărbaţi şi aceste femei nu se sperie de munca grea.

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

  Antolín Sánchez Presedo (S-D). - (ES) Nu putem permite ca sectorul laptelui să intre în colaps. Este vorba de un sector vital pentru mediul rural, dar şi pentru siguranţa şi calitatea alimentelor.

Pieţele la termen şi perspectivele pe termen mediu şi lung ale pieţei laptelui şi produselor lactate în cadrul Uniunii Europene dau semne pozitive. Nu trebuie să permitem ca în aceste sectoare să existe o situaţie negativă. Avem nevoie de măsuri anticiclice şi de iniţiative comune.

Scăderea semnificativă a preţurilor indică foarte clar faptul că măsurile de sprijin nu sunt adecvate. Denaturările existente pe piaţa produselor lactate sunt dovada faptului că lanţurile individuale de aprovizionare nu pot funcţiona în mod eficient sau corect.

Producătorii se confruntă cu scăderi ale preţurilor, care dezechilibrează piaţa, nu ajung la consumatori şi întârzie redresarea sectorului. Acest lucru trebuie să fie corectat. Trebuie să asigurăm condiţii de concurenţă loială, precum şi consolidarea trasabilităţii în timpul comercializării.

  Riikka Manner (ALDE),- (FI)Dnă comisar, aţi menţionat faptul că nu se mai pune problema revenirii la sistemul bazat pe cote. Nu am văzut oare ce s-a întâmplat în industria laptelui după ce, în primăvară, Comisia a hotărât eliminarea treptată a acestor cote? A fost o decizie foarte proastă şi limitată. Eliminarea completă a cotelor va reprezenta lovitura fatală pentru multe ferme mici. Aceasta este politica pe care Comisia vrea să o pună în aplicare? Adevărul este că avem nevoie de un sistem restrictiv pentru sectorul produselor lactate. În cazul în care nu se va mai pune problema cotelor, aş dori să fac apel la dvs., dnă comisar, pentru a ne garanta faptul că, la nivelul Comisiei, vor fi propuse alte soluţii pentru rezolvarea crizei. Avem de-a face cu o criză europeană şi trebuie să aplicăm o politică agricolă care să garanteze un standard de viaţă cel puţin rezonabil pentru toţi fermierii, indiferent de ţara sau de regiunea din care provin aceştia.

  Yannick Jadots (Verts/ALE)-(FR) Dle preşedinte, dnă comisar, sunt reprezentantul ales al unei regiuni din vestul Franţei unde există foarte mulţi producători de produse lactate şi nu cred că vă daţi seama de tragica situaţie socială cu care se confruntă în prezent aceşti agricultori.

Dnă comisar, atunci când vorbiţi despre „producători”, eu înţeleg „procesatori” şi „distribuitori”. Producătorii de produse lactate nu au nevoie de mila dvs., dnă comisar. Ei nu au nevoie de teoriile liberale învechite care ne-au împins într-o criză mondială fără precedent. Producătorii de produse lactate au nevoie de o politică agricolă adevărată. Au nevoie de impunerea unor cote stricte. Iată de ce solicităm Consiliului să abroge politica dvs. şi să creeze în schimb o politică veritabilă, de sprijinire a producătorilor de produse lactate şi să pună capăt actualei politici de distrugere în masă a acestora.

  Janusz Wojciechowski (ECR). - (PL)Dle preşedinte, dnă comisar, dezbaterea noastră a avut loc în contextul unor evenimente dramatice asociate cu acţiuni ale fermierilor, care au vărsat lapte în semn de protest. Suntem cu toţii profund tulburaţi de ceea ce s-a întâmplat.

Am vrut să abordez o problemă pe care a menţionat-o şi colegul meu, dl Nicholson, şi anume felul în care marile lanţuri comerciale şi hipermarketurile i-au înşelat nu doar pe consumatori, ci şi pe propriii furnizori. Aş dori să vă reamintesc faptul că, în timpul mandatului parlamentar din 2008, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie scrisă - am fost unul dintre coautorii acesteia - privind nevoia de a pune capăt acestor abuzuri, ordonând Comisiei să efectueze o investigaţie detaliată în acest sens. Potrivit informaţiilor pe care le deţin, s-au luat măsuri, însă procesul pare să fie prea lent. Aş dori să întreb dacă acest subiect prezintă interes pentru dna comisar şi, în general, ce se preconizează că se va întreprinde pe viitor în legătură cu aceste tipuri de activităţi.

Politica economică a Uniunii Europene este una fundamental greşită, în condiţiile în care agricultorii primesc mai puţin de 10% din valoarea produselor lor. Acest lucru trebuie să se schimbe. Aş dori să o rog pe dna comisar să ia măsuri în această privinţă.

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL)-(CS) Dnă comisar, dvs. consideraţi drept progres creşterea cu 3% - 8% a preţului unor produse finite, precum laptele degresat şi untul. În opinia mea, aceasta este o insultă la adresa agricultorilor noştri. Principala problemă o reprezintă preţul la care laptele este achiziţionat de la agricultori. În Republica Cehă, de exemplu, preţul de achiziţie este cu până la 25% mai mic decât costul de producţie, însă preţul produsului finit, cel care este vândut apoi în magazine, ar acoperi cu uşurinţă toate costurile suportate de agricultori. Prin urmare, problema principală este aceea că undeva există o lacună. Această problemă trebuie rezolvată. În prezent, în Republica Cehă există mai puţine vite decât în perioada de după războaiele napoleoniene. Acest lucru pune în pericol chiar şi întreţinerea zonelor rurale. Dl Bové are mare dreptate, iar dl Fajmon foarte...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Krisztina Morvai (NI)-(HU) Dle preşedinte, este, în mod evident, necesară luarea unor măsuri de urgenţă, întrucât situaţia este dezastruoasă. Însă nu cumva este posibil ca problema să existe în profunzime, la elementele de bază? Cu siguranţă este ceva în neregulă cu un model sau un sistem în cadrul căruia o cantitate uriaşă de soia este importată din America Latină, de exemplu, crescându-se astfel supraproducţia din Europa şi distrugându-se mediul din America Latină. În criza care urmează după o astfel de acţiune, facem eforturi considerabile pentru a ne da seama dacă ar trebui sau nu să exportăm produse agricole în ţările în curs de dezvoltare la preţuri de dumping, distrugând astfel pieţele din aceste ţări, precum şi situaţia micilor întreprinderi şi a producătorilor. Nu cumva avem nevoie de un model nou, precum suveranitatea alimentară, în loc să impunem asupra agriculturii logica privind liberul-schimb, dictată de OMC? A doua întrebare pe care doresc să o adresez este următoarea. Solicităm sfaturi specifice sau elaborarea unei propuneri privind... (Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Astrid Lulling (PPE).-(DE) Dle preşedinte, am salvat băncile pentru că am fost nevoiţi să facem acest lucru. Acum ne confruntăm cu o situaţie în care trebuie să salvăm mii de agricultori de la un faliment iminent, generat de faptul că preţurile nu mai acoperă costurile de producţie.

Totuşi, trebuie să asigurăm menţinerea potenţialului nostru de producţie pentru a putea furniza populaţiei produse alimentare de înaltă calitate. Aparţin unei generaţii care a trecut prin experienţa raţiilor alimentare. Îmi aduc aminte că, în iarna anului 1944, eram nevoită să merg cu bicicleta opt kilometri doar pentru a primi două ouă. Sperăm că nu se va ajunge la o situaţie similară, însă şi securitatea aprovizionării - nu doar în sectorul energetic - reprezintă un aspect important.

Dacă nu suntem pregătiţi să luăm măsurile pe care le-am solicitat în rezoluţia noastră, consecinţele politicilor socială, economică şi de mediu din UE ne vor costa mult mai mult decât...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Ricardo Cortés Lastra (S-D).-(ES) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, aşa cum Comisia Europeană a precizat în comunicarea sa din 22 iulie, situaţia din sectorul produselor lactate s-a înrăutăţit dramatic în ultimele 12 luni.

Cu toate acestea, având în vedere impactul uriaş pe care criza l-a avut asupra preţurilor produselor lactate, în special asupra veniturilor obţinute de producători, măsurile propuse până în prezent de Comisia Europeană şi dezbătute de Consiliul de Miniştri s-au dovedit a nu fi în măsură să contrabalanseze scăderea cererii şi consecinţele acestui fenomen.

Actuala criză constituie mai mult decât o provocare în sensul inversării tendinţei descrescătoare a cererii de pe piaţă, reprezintă şi o şansă de a încuraja consumul de produse lactate şi promovarea acestora. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că produsele primare îşi menţin calitatea intactă până în momentul în care ajung la consumatorul final.

În acest sens, măsuri precum îmbunătăţirea procesului de etichetare, creşterea consumului de lapte în rândul anumitor sectoare ale populaţiei sau utilizarea laptelui ca hrană pentru viţei ar putea contribui nu doar la ameliorarea situaţiei actuale, ci şi a situaţiei structurale la nivelul întregului sector.

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei,- Dle preşedinte, în primul rând aş dori să le mulţumesc deputaţilor europeni pentru această dezbatere foarte intensă. Am urmărit dezbaterea cu mare atenţie. Dar, bineînţeles că am observat şi părerile divergente pe care le-am auzit din partea diverşilor deputaţi europeni.

În ceea ce priveşte sistemul de cote; acesta pare a fi considerat ţapul ispăşitor în această situaţie în care ne aflăm. Nu doresc să reduc în vreun fel - şi am fost foarte clară în acest sens, încă de la începutul discuţiei - importanţa faptului că sectorul produselor lactate se confruntă, atât în Europa, cât şi la nivel global, cu o criză fără precedent. Trebuie precizat foarte clar acest lucru. Prin urmare, înţeleg foarte bine frustrarea agricultorilor din diverse zone ale Europei, nu de peste tot, ci doar din anumite regiuni ale Europei.

Desfiinţarea sistemului de cote a fost hotărâtă în 2003, prin urmare nu este vorba de o decizie luată peste noapte, fără ca nimeni să nu ştie ce se întâmplă. Apoi, în timpul realizării bilanţului de sănătate, am discutat despre creşterea cotelor, pentru a uşura situaţia producătorilor de produse lactate.

Consider însă că cei care vor să învinovăţească sistemul de cote pentru toate problemele cu care se confruntă producătorii de produse lactate greşesc. Pentru că se observă că, în ciuda existenţei unui sistem de cote, nu am reuşit să menţinem preţurile la un nivel ridicat, iar sectorul produselor lactate s-a confruntat oricum cu apariţia unor modificări structurale. Dacă analizaţi retrospectiv situaţia din 1984, când a fost introdus sistemul de cote, în fosta UE10 existau 1,6 milioane de producători de produse lactate. Astăzi, în ceea ce a fost odată UE10, există 300 000 de astfel de producători: mai puţin de o cincime din numărul celor existenţi în 1984, când funcţiona un sistem de cote. Prin urmare, aceste modificări structurale au loc oricum.

Nu cred că reluarea sau revizuirea deciziei din timpul bilanţului de sănătate reprezintă cea mai bună politică şi, în acest sens, părerea mea este susţinută de toţi şefii de stat care, în deciziile elaborate în urma întrunirii din luna iunie, precizează foarte clar că trebuie să respect deciziile adoptate în urma bilanţului de sănătate. În timpul discuţiilor privind bilanţul de sănătate, nu am semnalat niciodată disponibilitatea de a revizui aceste decizii, pentru că acest lucru ar pune cu siguranţă în pericol capacitatea de anticipare a agricultorilor din Uniunea Europeană.

Însă, dle José Bové, cred că aţi spus că nu am acţionat cu precizie; cu alte cuvinte am avut o atitudine delăsătoare. Nu cred că este corect să spuneţi că noi nu am făcut nimic. Nu voi enumera din nou toate măsurile pe care le-am luat. Cred că, în cazul în care doresc să acorde o atenţie specială sectorului produselor lactate, statele membre au în prezent posibilitatea ca, în urma bilanţului de sănătate, să redistribuie plăţile directe, în aşa fel încât să trateze în mod preferenţial zonele de păşuni. Aceasta este o posibilitate şi ştiu că cel puţin un stat membru important a profitat de această ocazie, iar în ceea ce priveşte zonele muntoase, există o gamă largă de posibilităţi.

În prezent, nivelul producţiei din Europa este cu 45% sub cotă, prin urmare ce s-ar întâmpla dacă am vrea să reducem efectiv cota cu 5%? Am înrăutăţi, de fapt, situaţia tinerilor agricultori care au investit în viitor.

Prin urmare, le-aş recomanda acelor ţări, acelor state membre care vor cu adevărat să facă ceva pentru propriul sector al produselor lactate, să folosească posibilitatea de a cumpăra cote de la cei care doresc să părăsească sectorul produselor lactate. Este o modalitate mult mai bună de a garanta menţinerea investitorilor, ajutându-i totodată pe cei care vor să părăsească acest sector. Cred că aceasta este cea mai bună politică.

Îmi permiteţi, aşadar, să corectez neînţelegerea apărută în ceea ce priveşte suprataxarea? Nu introducem un nou sistem de suprataxare. Pur şi simplu le oferim statelor membre care cumpără cote de la agricultori posibilitatea de a reduce limita de kg sau de tone stabilită, însă acest lucru nu reprezintă o nouă suprataxă menită să îi pedepsească pe agricultori.

Câteva cuvinte despre activităţile de promovare. Deja am rezervat suma de 14 milioane de euro pentru activităţi de promovare până la sfârşitul anului. Am convenit să extindem programul de distribuire a laptelui în şcoli; iaurturile cu conţinut scăzut de zahăr - adică cele care conţin cel mult 7% zahăr - vor fi introduse de acum în programul de distribuire a laptelui în şcoli. În ceea ce priveşte etichetarea, am aflat de la mai mulţi deputaţi europeni că sistemul de etichetare este un subiect de interes. Vă propun să discutăm acest lucru în contextul hârtiei de calitate disponibile în acest moment. Prin urmare, cred că există foarte multe posibilităţi.

În fine, în legătură cu lanţul alimentar, sunt în totalitate de acord cu dvs. că nu există transparenţă în acest sens şi că nu putem vedea unde dispare valoarea adăugată. Prin urmare, aştept cu interes prezentarea acestui raport înainte de finalul anului, astfel încât să putem afla care este de fapt situaţia.

Trebuie să precizez că, dacă privim situaţia supermarketurilor din întreaga Europă, vom sesiza diferenţe uriaşe. Germania are tradiţia a numeroase magazine de tip discount. Aceste supermarketuri folosesc produsele lactate şi laptele de consum drept produse de apel, pentru a atrage consumatorii, oferind preţuri foarte mici, transferând însă, de fapt, facturile către agricultori, cărora le oferă preţuri mici. Aşadar, cred că va fi foarte interesant şi necesar de văzut ce se întâmplă, de fapt, în interiorul acestui lanţ, aşa că haideţi să abordăm chestiunea transparenţei şi să analizăm piaţa, atât pe plan intern, în cadrul Comisiei, cât şi la nivelul autorităţilor din domeniul concurenţei din statele membre.

Discuţia de astăzi a fost una foarte interesantă. Sper că aţi observat măsurile pe termen scurt şi cele pe termen lung pe care le-am elaborat împreună cu Franţa şi Germania. Sunt sigură că vom purta discuţii foarte interesante referitoare la viitorul sectorului produselor lactate în Europa, pentru că ne dorim cu toţii ca acest sector să aibă un viitor.

  Paolo De Castro, autor.-(IT)Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să mulţumesc Comisiei pentru că a luat decizia de a veni astăzi în Parlament pentru a prezenta noi propuneri privind rezolvarea crizei din sectorul produselor lactate. Este foarte important ca mandatul parlamentar care tocmai a început să fie caracterizat printr-un dialog interinstituţional între Comisie şi Parlament, un dialog pozitiv, care a lansat deja procesul de codecizie.

Dnă comisar, vom evalua cu mare atenţie noile dvs. propuneri şi va fi de datoria mea să solicit Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală să emită imediat, fără întârziere, un aviz cu privire la noile idei.

Daţi-mi voie să închei, cu toate acestea, prin a sublinia faptul că, în cazul în care amendamentul adoptat în unanimitate în cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală va fi adoptat şi în plenul Parlamentului, ne vom confrunta cu o dilemă politică dacă, după ratificarea Tratatului de la Lisabona, Consiliul ar respinge acest amendament. Prin urmare, vă invit, pe dvs. şi pe membrii Consiliului, să îl analizaţi cu mare atenţie.

  Preşedintele - Pentru a încheia dezbaterea, am primit şapte propuneri de rezoluţie ⁽¹⁾ în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc azi la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S-D), în scris -(PT)Eu provin dintr-o regiune ultraperiferică, din Insulele Azore, unde producţia de lapte reprezintă elementul de bază al economiei, societăţii şi mediului. În ultimele săptămâni, ne-am întâlnit cu producătorii, cu organizaţiile acestora şi cu reprezentanţii sectorului de procesare. Cu toţii au căzut de acord. Este vital ca, în prezent, Comisia să ofere un răspuns global imediat şi eficient, pentru a putea aborda situaţia actuală.

Fluxul de numerar din cadrul sectorului este în scădere. Este foarte important ca UE să acorde o atenţie deosebită regiunilor ultraperiferice şi să le includă în cadrul măsurilor de atenuare a efectelor crizei actuale.

Toţi cei cu care am vorbit au fost de părere că trebuie să oprim creşterea nivelului cotelor. Într-o piaţă dezechilibrată de excedente, orice ţară care îşi sporeşte producţia le afectează în mod negativ pe celelalte. Cei cu care ne-am întâlnit consideră, de asemenea, că ar trebui să menţinem cotele drept mecanism de reglementare a aprovizionării, care să stabilizeze activitatea acestui sector.

În contextul actual, marcat de o liberalizare totală, trebuie studiate urgent efectele sociale, economice şi de mediu ale acesteia asupra acestor regiuni. Trebuie elaborate măsuri specifice de prevenire a prăbuşirii acestei activităţi, căreia îi datorăm frumoasele noastre peisaje de ţară,calitatea mediului şi zonele rurale, dar şi progresul economic şi convergenţa la care am ajuns.

  Béla Glattfelder (PPE), în scris -(HU) Actuala criză de pe piaţa produselor lactate a fost provocată, în special, de creşterea cotelor de lapte. Comisia Europeană şi guvernele statelor membre sunt în egală măsură responsabile pentru situaţia actuală gravă care afectează sectorul produselor lactate, întrucât, în 2008, au sprijinit propunerea de creştere a cotelor, fapt ce a dus la apariţia unor cantităţi excedentare de lapte şi la prăbuşirea preţurilor.

Această decizie s-a bazat pe previziuni privind piaţa greşite ale Comisiei Europene. Totuşi, Comisia Europeană nu a renunţat la intenţia sa nici chiar atunci când a devenit evident faptul că sporirea producţiei era în contradicţie cu tendinţele pieţei.

Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană trebuie să renunţe de urgenţă la măsurile sale, care generează creşteri în producţia de produse lactate. În plus, ne opunem eliminării complete a cotelor după 2015. Lecţia importantă pe care trebuie să o învăţăm din actuala criză este aceea că piaţa produselor lactate trebuie reglementată. Fără această măsură, preţurile vor deveni imprevizibile. Producătorii europeni de produse lactate nu mai pot suporta pierderile generate de volatilitatea pe scară largă a preţurilor.

Sunt mulţumit de faptul că, în vederea atenuării efectelor crizei, Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a votat în favoarea iniţiativei mele, care ar creşte valoarea subvenţiilor la export de la 450 milioane de euro la 600 de milioane de euro. Fără subvenţiile la export, cantităţi importante din excedente ar rămâne pe piaţa internă a UE, fapt ce ar genera scăderi ulterioare ale preţurilor.

  Jim Higgins (PPE), în scris,- Cotele de lapte trebuie reduse cu 5 până la 10 % pentru ca preţurile să poate ajunge din nou la un nivel acceptabil. Însă doar cotele nu vor putea salva sectorul produselor lactate. Deşi Comisia acţionează corect adoptând o viziune pe termen lung, aceasta nu se poate totuşi detaşa de realitate - iar realitatea crudă este că industria agricolă, în special sectorul produselor lactate, se află într-un real pericol. Cele mai mici preţuri la lapte din 1983 şi până acum, alături de costuri ridicate, condiţii meteorologice nefavorabile şi lipsa de credite, au generat în 2009 un flux de numerar fără precedent şi o criză a veniturilor pentru familiile agricultorilor din sectorul produselor lactate. Deşi există indicaţii că pieţele dau semne de redresare, se pare că nu se pune încă problema creşterii necesare a nivelului preţurilor este nevoie de luarea unor măsuri la nivelul UE. Sunt de acord cu preşedintele Asociaţiei Agricultorilor Irlandezi (IFA), Padraig Walshe, şi cu preşedintele sectorului produselor lactate, Richard Kennedy, care susţin că cea mai rapidă metodă de a grăbi redresarea preţurilor este folosirea mai agresivă de către Comisia Europeană a tuturor măsurilor de sprijin pentru piaţă, cum ar fi:

- Compensări la export

- Ajutoare pentru procesare

- Intervenţii extinse asupra preţurilor

- Măsuri pe termen mai lung privind stocarea privată a untului

- Utilizarea atentă a stocurilor

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris).-(FI)Dle preşedinte, anul trecut situaţia din sectorul produselor lactate s-a înrăutăţit dramatic. Preţul laptelui la producător a scăzut şi, în prezent, mulţi producători de lapte sunt nevoiţi să vândă produse lactate la preţuri care nu reflectă costurile de producţie. Supravieţuirea producătorilor de lapte este pusă grav sub semnul întrebării. Până acum, criza din sectorul produselor lactate nu a putut fi rezolvată cu ajutorul măsurilor pe care Comisia le-a implementat. Acum este momentul să ne punem mintea la contribuţie şi să propunem soluţii noi. Comisia trebuie să stabilizeze urgent piaţa produselor lactate din Europa. În acelaşi timp, aceasta ar trebui să realizeze o evaluare detaliată a viitorului sectorului produselor lactate, în colaborare cu actorii din acest sector şi cu statele membre. Vă mulţumesc. <BRK>

  Véronique Mathieu (PPE), în scris -(FR) Pentru a rezolva situaţia economică deosebit de dificilă cu care se confruntă în prezent sectorul produselor lactate, Uniunea Europeană trebuie să intervină urgent în forţă. La fel ca majoritatea statelor membre, consider că soluţiile pe care le-a propus Comisia sunt nesatisfăcătoare. Bineînţeles, salut flexibilitatea pe care Comisia o permite, căci va oferi posibilitatea de a ridica plafonul de ajutor la nivel naţional de la 7 500 de euro la 15 000 de euro pentru producătorii aflaţi la limita subzistenţei. Cu toate acestea, este extrem de important să adoptăm instrumente de intervenţie mai eficiente. Pentru a putea face faţă volatilităţii din ce în ce mai crescute a preţurilor, pieţele noastre trebuie să fie reglementate într-o mai mare măsură. Declaraţia comună a 16 state membre privind situaţia pieţei europene a produselor lactate oferă Comisiei sugestii valoroase privind îmbunătăţirea procesului de reglementare a pieţelor produselor lactate. Cred, de asemenea, că este necesar să analizăm posibilitatea de a suspenda temporar creşterea cotelor, aşa cum solicită şapte dintre statele membre. Aş dori, de asemenea, să îmi exprim din nou sprijinul pentru introducerea unui „Fond pentru produsele lactate”, prin care să se acorde ajutor organizaţiilor şi cooperativelor de producători şi să fie sprijinite investiţiile în domeniul agricol, modernizarea, diversificarea activităţii din domeniul producţiei de lactate, măsurile regionale şi activităţile de marketing pentru produsele lactate.

  Ivari Padar (S-D), în scris,-(ET)Observând situaţia existentă în prezent pe piaţa produselor lactate, este evident faptul că sectorul nostru nu este încă pregătit pentru a face faţă consecinţelor crizei economice globale. Prin urmare, dezvoltarea politicii agricole comune ar trebui să fie în continuare orientată spre o mai bună competitivitate şi, pe termen lung, spre un management de piaţă mai puţin intens. Verificarea politicii agricole comune este un pas în direcţia corectă, iar menţinerea aceleiaşi direcţii şi în cadrul discuţiilor privind politica agricolă comună după anul 2013 este singura modalitate prin care acest sector poate fi consolidat.

  Daciana Octavia Sârbu (S-D), în scris. – Traversăm acum cea mai gravă criză din sectorul laptelui, generată de criza globală şi care reprezintă pe fond decalajul dintre cerere şi ofertă. Scăderea preţurilor la lapte şi produse lactate afectează în primul rând fermele cu venituri mici; din această cauză, nu cred că sistemul de cote ar trebui îngheţat în toate statele membre, ci ar trebui ca fiecare stat să decidă cum îşi stabileşte propriile cote. Problema este că, faţă de anii 1983-84, numai 1/5 dintre producători au rămas pe piaţă şi acum riscăm ca o altă serie de ferme să se închidă. Deci trebuie să luăm măsuri urgente pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Pentru a stopa criza din acest sector ar trebui să prevedem următoarele: extinderea măsurilor de stocare anticipate pentru unt, lapte praf şi brânzeturi, accelerarea creării unui fond pentru produsele lactate pentru a răspunde nevoilor micilor producători şi fermierilor tineri şi o înţelegere cu supermarketurile pentru a stabili un preţ decent pentru producătorii agricoli, cât şi un preţ decent la vânzare. <BRK>

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.

3. Securitatea energetică (Nabucco şi Desertec) (dezbatere)

  Preşedintele. - Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declaraţia Comisiei privind securitatea energetică în ceea ce priveşte proiectele Nabucco şi Desertec.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei, -Dle preşedinte, problema energiei va continua să fie, fără îndoială, un punct de interes pentru Parlament în următorii cinci ani. În acelaşi timp, în ultimii cinci ani am înregistrat progrese semnificative în ceea ce priveşte elaborarea unei politici energetice europene robuste, care se îndreaptă în trei direcţii: securitatea aprovizionării, durabilitatea şi competitivitatea.

Pentru a atinge aceste obiective, dimensiunea externă este un aspect extrem de important, din două motive. În primul rând, dependenţa UE de importuri – în prezent, 50% din resursele energetice provin din afara Uniunii Europene, iar tendinţa este ca acest procent să crească.

În al doilea rând, chestiuni legate de durabilitate. Obiectivele privind schimbările climatice nu vor putea fi atinse niciunde în lume dacă energia nu va fi produsă prin metode mai curate şi dacă nu va fi utilizată într-un mod mai eficient. Din acest motiv, dialogul cu ţările producătoare, ţările de tranzit şi ţările consumatoare este crucial.

Cele două proiecte menţionate astăzi în plen sunt, într-un fel, complementare şi, în acelaşi timp, se încadrează foarte bine în strategia generală.

În primul rând, proiectul Nabucco. M-am întors ieri din Baku şi vă pot spune că suntem pe cale să finalizăm acest proiect. Am înregistrat progrese semnificative în luna iulie a acestui an. Patru state europene au semnat cu Turcia un acord interguvernamental, ceea ce înseamnă că anul viitor am putea deja lua o decizie privind investiţia finală pentru a putea obţine, până în anul 2014, aprovizionarea cu gaze naturale.

Am identificat trei surse care sunt pregătite să aloce volume de gaze naturale. Este vorba, în primul rând, de Azerbaidjan, unde decizia finală privind investiţiile la Shah Deniz 2 trebuie luată cât mai repede, apoi există alte regiuni, din Turkmenistan şi Irak, acestea fiind, în prezent, cele mai mari surse de furnizare a gazelor.

Unde sunt dificultăţile? Întotdeauna apar dificultăţi legate de modul special în care acţionăm în domeniul energetic şi de felul în care sunt organizate multe dintre ţările producătoare. În Uniunea Europeană, proiectele sunt bazate pe industrie, ceea ce înseamnă că întotdeauna toate riscurile comerciale sunt calculate foarte precis. Ţările care posedă resurse s-ar aştepta la mai multe decizii progresiste. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că, în cazul în care decide să construiască o conductă, UE construieşte conducta respectivă, iar după aceea noi ne obligăm să furnizăm gazul. Filozofiile sunt diferite. În acelaşi timp, se înţelege clar că toate companiile din Uniunea Europeană sunt pregătite să cumpere gaz, iar noi le venim în întâmpinare.

Cred că această chestiune a tranzitului este mai mult sau mai puţin rezolvată. Aşteptăm în continuare ratificarea acordului interguvernamental, însă nu mă aştept să apară prea multe dificultăţi. De asemenea, pentru a facilita achiziţionarea de gaz din regiunile care au adoptat metode speciale de vânzare a acestuia, dezvoltăm în prezent conceptul unei „corporaţii caspice de dezvoltare”, care ar reduce riscurile cu care s-ar putea confrunta companiile care cumpără gaz de la graniţa turkmenă, de exemplu, sau cele care investesc în zone unde riscurile politice şi economice sunt serioase.

Suntem pe drumul cel bun şi consider că acesta este un exemplu bun de cooperare între proiectele din domeniul industriei şi sprijinul politic din partea instituţiilor UE.

De asemenea, am alocat fonduri şi pentru Coridorul sudic, în special pentru proiectul Nabucco. Am lansat o invitaţie de depunere de oferte. În acest moment, nu pot spune dacă această iniţiativă a avut succes sau dacă a fost suficient de bună, însă măcar invitaţia a fost lansată.

Desertec este o altă iniţiativă industrială care se află în prezent într-un stadiu incipient. Este foarte interesant faptul că folosim potenţialul energiei solare din Africa şi îl transportăm în Uniunea Europeană, însă avem nevoie de anumite măsuri adiacente dacă vrem ca acest proiect să se materializeze.

În primul rând, vorbim de dezvoltarea tehnologică pe care am susţinut-o timp de mulţi ani. O mare centrală termică care foloseşte energia solară concentrată va fi inaugurată luna aceasta la Sevilia. Aceasta este una dintre tehnologiile care ar putea fi folosite în cadrul proiectului Desertec şi cred că, fără sprijin din partea UE, nu am fi înregistrat progrese atât de mari în privinţa acestei tehnologii.

În al doilea rând, este nevoie să colaborăm cu partenerii, pentru că este foarte clar că nu putem spune doar: vă vom acapara teritoriul, vom instala panouri solare şi vom transporta energia electrică în Uniunea Europeană. Ar trebui ca aceste proiecte, în cazul în care se vor materializa, să fie deţinute în comun. Din acest motiv, în luna octombrie vom participa, împreună cu ţări din zona mediteraneană şi din Golf, la o conferinţă pe tema utilizării surselor regenerabile de energie. Este evident faptul că, pentru reuşita proiectului Desertec este nevoie ca aceste proiecte să fie deţinute în comun, altfel rezultatele nu vor fi încununate de succes.

În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, trebuie menţionat aspectul interconectării. Trebuie să facem deosebirea între două tipuri de interconectare. Unul dintre acestea se referă la filozofie şi la pieţe. De o bună bucată de timp sprijinim integrarea pieţelor din Africa de Nord. S-au înregistrat progrese, însă trebuie să întărim aceste măsuri. Al doilea tip se referă la interconectările fizice cu Uniunea Europeană, prin intermediul cablurilor.

Cred că Desertec se va realiza treptat. Nu va fi un proiect mare, însă cred că vor exista elemente care, în final, ar putea corespunde obiectivelor noastre: energie curată pentru ţările implicate şi exporturi suplimentare către Uniunea Europeană.

De asemenea, am furnizat stimulente comerciale. Odată cu directiva privind energia regenerabilă, am creat posibilitatea ca statele UE să investească în ţările terţe şi să transporte electricitate către Uniunea Europeană, astfel încât obiectivul va fi îndeplinit cu ajutorul energiei produse în ţara terţă respectivă.

Acestea fiind spuse, în acest moment este foarte dificil să precizăm un termen de realizare a proiectului Desertec. Este vorba de o iniţiativă nouă, care se află încă la început şi nu putem spune că Desertec face parte din strategia noastră privind securitatea aprovizionării. Este o mişcare promiţătoare spre o strategie privind schimbările climatice pe care trebuie să o promovăm, însă pentru securitatea aprovizionării există proiectul Nabucco, iar în acest moment este prea devreme pentru a ne putea baza pe Desertec.

Aş dori să închei spunând că cele mai bune măsuri de garantare a securităţii aprovizionării pe care le putem lua se află în interiorul Uniunii Europene. Acest parlament a sprijinit foarte mult eficienţa energetică. Aceasta nu este legată doar de schimbările climatice. Este, de fapt, un element extrem de important în cadrul securităţii aprovizionării. Aş spune că este un aspect mai important decât proiectele Desertec şi Nabucco, gazoductul South Stream şi gazoductul Nord Stream la un loc. De fapt, este cel mai important element. În prezent, se poartă discuţii cu Consiliul în privinţa a trei instrumente juridice şi aş dori să subliniez faptul că este necesar să fim ambiţioşi şi să avem succes în această privinţă.

Cât despre energia regenerabilă, sunt foarte recunoscător pentru sprijinul pe care acest parlament l-a acordat planului de redresare şi sunt optimist în ceea ce priveşte lucrurile pe care le-am auzit despre cererile depuse privind folosirea energiei eoliene offshore. Se pare că vor fi utilizate toate fondurile alocate sprijinirii acestui tip de energie. Finanţarea nu vine doar din partea UE, pentru că pachetul general se ridica la aproximativ 600 de milioane de euro, însă valoarea totală a proiectului este de 4 miliarde de euro, prin urmare cea mai mare investiţie vine din industrie. Cred că este o combinaţie foarte bună, întrucât energia regenerabilă conferă totodată şi securitatea aprovizionării.

În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, ştiu că uneori există o problemă în ceea ce priveşte captarea şi stocarea carbonului (CSC). De obicei, CSC este necesară din două motive. În primul rând, ca răspuns global în faţa schimbărilor climatice, însă, din alt punct de vedere, vom utiliza şi cărbune şi lignit pentru a asigura securitatea aprovizionării. S-au înregistrat progrese semnificative şi în ceea ce priveşte cererile privind finanţările acordate în temeiul planului de redresare, prin urmare, după părerea mea, planul de redresare a avut succes. După anunţarea rezultatelor, va fi nevoie ca noi - Comisia, Consiliul şi Parlamentul - să revizuim felul în care fondurile UE trebuie orientate pentru a consolida securitatea aprovizionării în Uniunea Europeană. Cu siguranţă va fi nevoie de mult mai multe măsuri în acest sens.

  Ioannis Kasoulides, în numele Grupului PPE. -Dle preşedinte, suntem cu toţii de acord să vorbim într-un singur glas şi să avem o politică externă comună privind securitatea aprovizionării cu energie.

Este binecunoscut faptul că mixul energetic şi aprovizionarea cu energie diferă de la un stat membru la altul, în funcţie de poziţia geografică şi de alţi factori distincţi. Prin urmare, diversificarea se aplică şi în ceea ce priveşte aprovizionarea.

Dacă este redirecţionată corespunzător, o reţea diversificată şi interconectată ar putea asigura cândva securitatea aprovizionării pentru toată lumea. Sprijinim necesitatea creării unui Coridor sudic, iar Nabucco este un proiect european comun.

Totuşi, trebuie găsite răspunsuri la anumite întrebări privind recentul acord semnat de dl Putin cu Turcia, privind cantitatea de gaz pe care Azerbaidjanul o va furniza în schimbul investiţiei, privind oferta făcută de Gazprom de a cumpăra toate exporturile Azerbaidjanului, privind stabilitatea aprovizionării din Irak şi privind promisiunea Rusiei de a furniza o cantitate dublă prin gazoductul South Stream.

Dialogul privind energia purtat cu Rusia reprezintă o necesitate bazată pe principiul pragmatic şi echitabil al securităţii aprovizionării şi al securităţii cererii. Toate celelalte aspecte geopolitice trebuie lăsate deoparte.

În privinţa solidarităţii, avem nevoie de planuri concrete pentru cazuri de urgenţă, precum stocarea şi noua tehnologie bazată pe GNL. Cipru, de exemplu, investeşte jumătate de miliard de euro în tehnologia bazată pe GNL şi regret faptul că Uniunea contribuie doar cu 10 milioane de euro.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S-D-(DE)Dle preşedinte, dle comisar, vă mulţumesc pentru raportul dvs. Problema securităţii aprovizionării cetăţenilor noştri devine din ce în ce mai importantă. În special în acest sens, portofoliul dvs. va juca un rol şi mai important în viitor - şi va fi important şi pentru identitatea europeană.

Aşa cum aţi spus, diversificarea reprezintă un alt aspect necesar. Sunt în totalitate de acord cu dl Kasoulides, potrivit căruia cooperarea cu Rusia va fi întotdeauna importantă, întrucât această ţară reprezintă un partener important în ceea ce priveşte furnizarea de gaz. Cu toate acestea, nu ar trebui să depindem prea mult de o singură ţară, oricare ar fi aceasta, ci ar trebui să ne diversificăm acţiunile, iar Nabucco este o metodă foarte bună în acest sens.

În al treilea rând, aş dori să vorbesc despre solidaritatea de care este nevoie în UE. Aţi prezentat mai multe propuneri referitoare la felul în care ar trebui să creştem gradul de solidaritate şi la modul în care poate fi consolidat rolul UE în calitate de mediator în cadrul conflictelor care ne afectează, în special cele dintre Rusia şi Ucraina. Aţi vorbit, de asemenea, despre Desertec. Consider că ambele proiecte sunt importante, întrucât calendarele lor de realizare sunt diferite.

De asemenea, trebuie să analizăm - lucru care va cădea în sarcina succesorului la postul pe care îl ocupaţi, fie că va fi vorba de dvs. sau de altcineva - modul în care noi, cei din Europa, ne declarăm, pe de-o parte, în favoarea unor proiecte de mare anvergură, precum Nabucco şi Desertec, iar pe de altă parte pledăm pentru descentralizarea unei părţi din producţia de energie şi electricitate.

În prezent, există o serie de proiecte industriale în curs de dezvoltare - bazate la rândul lor pe industrie - care le permit consumatorilor şi chiar gospodăriilor să recurgă într-o mai mare măsură la un tip de producţie de energie care să le ofere securitatea aprovizionării. Aceasta se poate realiza, pe de-o parte, prin folosirea contoarelor inteligente, iar, pe de altă parte, printr-o producţie efectivă de energie în cadrul gospodăriilor individuale. În acest sens, abordarea Europei ar putea fi aceea de a spune: „da, bineînţeles că avem nevoie de aprovizionare externă, avem nevoie de securitatea aprovizionării şi de proiecte inovatoare de anvergură, ca Desertec, însă trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că oamenii, companiile şi întreprinderile, precum şi gospodăriile individuale, îşi pot controla mai bine bugetul acordat energiei şi consumul de energie, din punct de vedere al preţurilor, al economiei şi al mediului”.

  Johannes Cornelis van Baalen, în numele Grupului ALDE.-(NL)Dle preşedinte, pentru mine este o onoare, în calitate de membru nou-ales, să mă adresez plenului pentru prima oară. Fac acest lucru şi în calitate de fost membru al camerei inferioare a Parlamentului olandez şi de vicepreşedinte al Internaţionalei Liberale, întrucât îmi propun să tratez politica europeană, politica naţională şi politica internaţională drept unul şi acelaşi lucru. În special în domeniul energiei, există o legătură directă între aceste forme ale politicii.

Dle preşedinte, atunci când vine vorba de poziţia noastră, de poziţia Europei în lume, în prezent suntem vulnerabili la şantaj. Depindem de anumite regiuni instabile şi de ţări cu regimuri nedemocratice. Această situaţie trebuie să înceteze. De aceea, grupul din care fac parte, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, sprijină proiectele Nabucco şi Desertec şi aş dori să atrag atenţia asupra rolului important pe care fostul lider parlamentar al partidului meu naţional, dl Van Aartsen, l-a jucat în cadrul acestui proiect.

Dle preşedinte, există două aspecte pe care aş dori să le subliniez. Sunt mulţumit că, în prezent, Comisia acceptă faptul că mediul de afaceri joacă un rol important. Nu este posibil ca numai autorităţile - guvernele naţionale, Europa sau organismele internaţionale - să fie implicate în problema energiei. Mediul de afaceri joacă, la rândul său, un rol important. În al doilea rând, dle preşedinte, noi, membrii acestui parlament, nu ar trebui să acceptăm subiecte tabu, precum ideea de a recurge din nou la energia nucleară în cadrul mixului energetic. Acest lucru este valabil şi în cazul Europei, în cadrul relaţiilor internaţionale. Energia nucleară, fuziunea nucleară şi fisiunea nucleară au o importanţă crucială. Există probleme extrem de importante în privinţa deşeurilor, însă trebuie să ne asigurăm că vom permite cercetării, dezvoltării şi schimbului de informaţii să îşi joace rolul în acest sens. Energia nucleară are un rol foarte important, pentru că va ajuta la combaterea efectului de seră. Şi de această dată, grupul pe care îl reprezint nu şi-a format un punct de vedere final în această privinţă. La rândul nostru, considerăm că este necesar ca această discuţie să fie redeschisă, însă nu trebuie să declarăm energia nucleară drept un subiect tabu pentru acest parlament. În consecinţă, aş dori să aflu care este părerea Comisiei în această privinţă.

  Reinhard Bütikofer, în numele Grupului Verts/ALE.-(DE)Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, discutând astăzi despre politica externă privind securitatea energiei, suntem, desigur, conştienţi de un adevăr fundamental, care a fost deja menţionat de dl Piebalgs, şi anume faptul că elementul crucial în ceea ce priveşte independenţa energetică se află în interiorul Uniunii Europene. Ca să mă exprim mai clar, dacă am putea introduce standarde energetice reduse sau standarde energetice zero pentru clădirile noastre, atunci am economisi mai multe gaze naturale decât am putea importa prin intermediul proiectului Nabucco, al gazoductului South Stream şi al gazoductului Nord Stream la un loc. Este important ca rezoluţia noastră să menţioneze faptul că opţiunile rentabile asociate energiei regenerabile, strategia privind eficienţa energetică şi economia de energie, în special, trebuie să constituie aspecte centrale ale acestei politici. După părerea noastră, în această situaţie nu va mai fi nevoie de energie nucleară suplimentară.

În al doilea rând, un mesaj important cuprins în această rezoluţie este acela că, la nivelul UE, avem nevoie de o politică externă comună privind securitatea energiei, lucru pe care nu îl avem în acest moment. Această politică ar trebui să includă promovarea eficienţei energetice şi a energiei regenerabile în cadrul unei politici de vecinătate, precum şi adoptarea de către UE a unei poziţii comune în cadrul negocierilor cu ţările de tranzit. Comisia ar trebui să se asigure că deţine capacitatea necesară pentru aceasta, astfel cum solicita Parlamentul în urmă cu doi ani, în rezoluţia sa privind acest aspect.

După părerea noastră, Nabucco este un proiect prioritar, pentru că ar consolida independenţa noastră energetică, în special în relaţia cu Rusia, cu toate că sunt de acord cu afirmaţiile dlui Kasoulides conform cărora există în continuare foarte multe întrebări fără răspuns în acest sens. Cu toate acestea, este păcat că, promovând proiectul gazoductului South Stream, concurent direct al proiectului Nabucco, unele state membre subminează politica privind dobândirea independenţei energetice.

În ceea ce priveşte politica energetică, noi, membrii Grupului Verts/ALE, considerăm, de asemenea, că este important să nu uităm drepturile omului şi să nu neglijăm dialogul privind aceste drepturi atunci când discutăm despre energie. Atunci când ne lărgim perspectiva pentru a include Desertec sau chiar Oceanul Arctic - aşa cum am precizat în rezoluţie -, este în egală măsură important să facem acest lucru în spiritul parteneriatului, nu în spiritul neocolonialismului.

  Geoffrey Van Orden, în numele Grupului ECR. -Dle preşedinte, aş dori să vorbesc foarte pe scurt despre trei chestiuni.

În primul rând, faptul că ne complacem în actuala situaţie a politicii energetice ne pune din ce în ce mai mult în situaţia periculoasă de a depinde de Rusia. Este de la sine înţeles că, în măsura posibilului, ar trebui să ne coordonăm răspunsurile, însă orice politică unificată a UE ar fi în mod inevitabil denaturată de acele ţări care deja sunt alături de Gazprom pentru a-şi îndeplini interesele. Nu ar trebui, pe de altă parte, să cedăm niciun alt domeniu de interes naţional vital Comisiei Europene, care vede în fiecare posibilă criză o oportunitate de a-şi extinde competenţele. Fără îndoială, mulţi dintre noi vor vota împotriva ratificării Tratatului de la Lisabona sau împotriva oricăror eforturi de a continua integrarea politică profitând de diversele probleme cu care se confruntă ţările noastre în domeniul energetic.

În al doilea rând, diversificarea surselor de aprovizionare impune un mai mare angajament faţă de proiectul Nabucco. Pentru ca acest gazoduct să se bucure de succes, colaborarea cu Turcia este esenţială, dar, cu toate acestea, deschiderea capitolului privind energia în cadrul negocierilor purtate între UE şi Turcia a fost blocată. Ce măsuri iau Consiliul şi Comisia pentru a rezolva această situaţie nefericită?

În al treilea rând, am observat că termenul „nuclear” nu apare în textul rezoluţiei. În mod evident, surse durabile şi diversificate de aprovizionare cu energie necesită asumarea unui angajament mai mare faţă de energia nucleară şi în acest sens sunt de acord cu colegul nostru, dl van Baalen.

  Helmut Scholz, în numele Grupului GUE/NGL.-(DE)Dle preşedinte, dle comisar, securitatea energetică se află în mod justificat astăzi pe ordinea de zi privind politica externă. Cu toate acestea, în loc de a asigura energia şi influenţa şi ultimele rezerve de combustibili fosili, în loc de a insista pentru a acorda prioritate problemei dependenţei, atunci când vine vorba de elaborarea unei politici energetice durabile ne confruntăm, după părerea mea, cu provocări complet diferite.

În primul rând, trebuie să existe o trecere globală către mai multe surse de energie regenerabilă, spre o eficienţă energetică sporită şi economii de energie. Cu alte cuvinte, nu avem nevoie de dispute pe tema politicii externe privind energia - şi mai ales dacă nu vom face decât să dezbatem problema -, ci mai degrabă avem nevoie de energie furnizată în mod inteligent şi la preţuri rezonabile.

În al doilea rând, securitatea energetică trebuie să facă parte dintr-o politică europeană responsabilă de dezvoltare şi de menţinere a păcii. Accesul la energie este vital pentru fiecare dintre noi, pentru dezvoltarea economică şi pentru lupta împotriva sărăciei. Prin urmare, un proiect precum Desertec nu trebuie să reprezinte o modalitate de a folosi politica energetică pentru a continua colonialismul. Ce vor câştiga din aceasta locuitorii ţărilor din Africa, unde populaţia este în creştere şi unde cerinţele energetice sunt din ce în ce mai mari? De ce nu au fost şi ei implicaţi până acum, pe picior de egalitate, în procesul de planificare şi de luare a deciziilor?

Aprovizionarea cu energie la nivel global constituie, la rândul său, un element al politicilor de prevenire a crizelor şi de menţinere a păcii. Acestei abordări îi lipseşte, de asemenea, o relaţie a Uniunii Europene cu Caucazul de Sud şi cu Asia Centrală. În calitate de furnizori de energie - de exemplu în cazul Nabucco,- aceste ţări prezintă un interes din ce în ce mai mare pentru UE, însă la nivel local, în aceste ţări nu există concepte de prevenire a conflictelor şi de dezvoltare durabilă. A venit vremea ca UE să pună capăt unei politici externe în domeniul energiei care are drept unice efecte sporirea concurenţei pentru rezervele de petrol şi de gaze naturale sau dezvoltarea tehnologiilor nucleare. În acest moment avem nevoie de parteneriate veritabile în domeniul energiei regenerabile şi al unei aprovizionări descentralizate.

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD.-(IT)Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, ştim cu certitudine că cererea de energie va creşte şi că producţia europeană de gaze naturale este într-un declin constant. Este vital ca statele membre şi, prin urmare, Europa să pună în aplicare politici menite să asigure o aprovizionare abundentă şi sigură. Diversificarea surselor şi a reţelelor de transport răspunde acestei cerinţe.

În virtutea acestui aspect, nu există niciun fel de concurenţă între diversele proiecte aflate în curs de desfăşurare, ca de exemplu Nabucco sau gazoductul South Stream. Aceste politici privind diversificarea au însemnat şi reducerea, în cursul ultimilor ani, a dependenţei Europei de principalii furnizori. De exemplu, cantitatea de gaz rusesc furnizată către Europa a scăzut de la 75% în 1990 la 45% în prezent. Prin urmare, proiectul Nabucco este unul bun, asemenea proiectului privind gazoductul South Stream.

Până când Europa va avea o politică energetică unică şi comună, Italia nu are doar dreptul, ci şi datoria de a lua orice fel de măsuri, de la economisirea de energie până la...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Zoltán Balczó (NI).-(HU) Aflat la Ankara la 13 iulie, data semnării acordului Nabucco, dl Barroso a spus că respectivele conducte de gaze sunt făcute din oţel. Cu toate acestea, proiectul Nabucco „cimentează” relaţiile dintre popoarele implicate în această afacere, stabilind o legătură strategică între Uniunea Europeană şi Turcia. Primul ministru Putin a declarat că oricine poate pune atâtea conducte de fier ruginite în pământ câte vrea, însă va avea nevoie să le umple cu ceva. Tocmai nesiguranţa în privinţa surselor este cea mai mare preocupare legată de acest proiect. Singurul lucru sigur este faptul că investiţia de 8 miliarde de euro va fi benefică pentru cei implicaţi în proiect.

De fapt, aşa cum s-a întâmplat în cazul Ucrainei, ţara de tranzit pentru livrarea de gaze din Rusia, Turcia poate cauza probleme. Mulţi dintre noi nu sunt de acord cu stabilirea unei legături concrete între Turcia şi Uniunea Europeană. Despre ce anume este vorba în proiectul Desertec? Despre Africa de Nord, despre oglinzi rotative, celule solare, transmisie în curent continuu şi asigurarea a 15% dintre cerinţele energetice. În prezent, toate acestea reprezintă mai degrabă un miraj decât un plan realist. Desertec nu va fi felul principal de pe meniul consumatorilor din Uniunea Europeană. Sunt şanse mult mai mari să fie doar un desert foarte scump. De aceea sugerez să ne implicăm în cercetări privind creşterea gradului de siguranţă a energiei nucleare, pentru că această formă de energie este în acelaşi timp curată şi ieftină. Este un aspect demn de luat în considerare, deoarece securitatea energetică se opreşte la consumator sau mai degrabă la factura pe care o primeşte acesta şi la posibilitatea acestuia de a o plăti sau nu.

  Elmar Brok (PPE).-(DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, energia este un aspect vital pentru întreaga societate, pentru oameni şi pentru economie. Prin urmare, este important ca noi, europenii, să găsim soluţii comune, cu toate că ar fi bine ca mixul energetic să rămână o responsabilitate naţională. Aceasta înseamnă că, în timpul deliberărilor comune, nu este nevoie să ne certăm pe tema energiei nucleare, a energiei cu emisii reduse de carbon şi a altor tipuri de energie, în privinţa cărora eu am alte păreri faţă de cele exprimate de dl Bütikofer, de exemplu.

Trebuie să încercăm, totuşi, să găsim o poziţie comună în privinţa aspectelor externe ale securităţii energetice. În ceea ce priveşte politica internă, sunt în totalitate de acord cu dl comisar că problemele legate de energia regenerabilă şi de economiile de energie, de exemplu, sunt mai importante, la fel cum este şi cazul cercetării privind descoperirea de posibilităţi noi.

Cu toate acestea, pentru a ne reduce dependenţa de furnizorii externi, este nevoie să ne diversificăm activitatea. Proiectele Desertec şi Nabucco sunt instrumente importante în această privinţă. Trebuie, de asemenea, să negociem cu Rusia în privinţa chestiunilor legate de Acordurile de parteneriat şi cooperare şi de securitatea energetică, în condiţiile în care Rusia s-a retras, pe nedrept, din Carta energiei. Şi aceasta este o sarcină importantă pentru noi. Trebuie să recunoaştem, totuşi, faptul că avem de-a face cu ţări care nu sunt neapărat de încredere şi că, din nefericire, nu putem face o diferenţă între ţările pe care ne putem baza şi cele pe care nu ne putem baza.

Astfel că trebuie să echilibrăm puterea deţinută de furnizor cu puterea consumatorilor din Uniunea Europeană. Interconectivitatea, problema depozitelor de gaze comune - aceste lucruri sunt importante pentru a garanta siguranţa aprovizionării neîntrerupte a oricărei ţări în parte. Dacă ne vom ajuta unii pe ceilalţi, vom fi atât de puternici încât nimeni nu ne va putea deconecta. Acesta este aspectul crucial pe care trebuie să îl prezentăm aici.

În acest sens, trebuie să subliniem, de asemenea, foarte clar faptul că investiţiile private sunt necesare, pentru că, în lipsa acestora, situaţia ar deveni imposibilă. S-au făcut multe până acum însă, pentru a găsi cea mai bună soluţie, interesul nostru comun esenţial în materie de securitate trebuie coordonat cu interesele economice. Acest lucru nu trebuie văzut ca o contradicţie. Cred că atunci vom reuşi cu adevărat să găsim o soluţie adecvată. Aceasta înseamnă că în acest context trebuie luate în considerare şi aspecte legate de legea concurenţei şi vreau să spun că nu ar trebui ca puterea marilor furnizori, ca de exemplu Gazprom sau chiar alte companii...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Teresa Riera Madurell (S-D).-(ES) Dle preşedinte, aş dori să subliniez oportunitatea acestei propuneri de rezoluţie şi să salut efortul depus de toate grupurile pentru a se ajunge la o propunere comună.

Doamnelor şi domnilor, pentru a împiedica apariţia unei noi situaţii de neputinţă, precum cea cu care s-au confruntat mulţi dintre cetăţenii noştri atunci când Rusia a hotărât să oprească furnizarea de gaze prin Ucraina, este vital să diversificăm cât mai mult sursele de energie şi modalităţile de transport al gazului. În acest sens, este nevoie să construim urgent noi conducte de gaz, ceea ce, asemenea proiectului Nabucco şi a altor proiecte, va contribui la sporirea securităţii aprovizionării în Europa Centrală. Cu toate acestea, pentru a asigura aprovizionarea în toate ţările din Uniunea Europeană, aceste eforturi trebuie completate cu rezerve provenite din sudul continentului.

Acestea fiind spuse, doresc să subliniez, aşa cum a făcut şi dl comisar, o altă dimensiune a acestei probleme. Recenta criză ne-a arătat că nu stocurile de gaze lipsesc în UE, ci mai degrabă lipsesc reţelele de transport. De aceea este important să ne concentrăm eforturile spre îmbunătăţirea interconectărilor în cadrul UE. Doamnelor şi domnilor, ar trebui să mă credeţi când vă spun că în această situaţie există foarte mult loc de mai bine.

Vă voi oferi exemplul ţării mele. După cum ştiţi, Spania ar putea deveni o importantă axă de tranzit pentru Europa, datorită legăturilor sale cu Algeria prin conducta Medgaz, care se află deja într-un stadiu avansat de construcţie, precum şi datorită celor şase centrale cu gaz natural lichefiat, a căror capacitate s-ar putea dubla în cazul apariţiei unei noi situaţii de urgenţă. Cu toate acestea, Spania nu poate fi de ajutor dacă nu îşi îmbunătăţeşte capacitatea de interconectare prin Munţii Pirinei.

În final, ar trebui să fim conştienţi de faptul că a construi proiecte mari de infrastructură reprezintă doar un singur aspect, cu toate că unul important, al politicii UE privind securitatea aprovizionării. Această securitate depinde în egală măsură şi de economiile de energie şi de utilizarea surselor de energie regenerabilă. În acest sens, considerăm drept vitală cooperarea noastră cu ţările nord-africane în cadrul procesului de dezvoltare a formelor de energie regenerabilă. Acest lucru are legătură cu apelul meu privind consolidarea aprovizionării din sudul Europei.

Prin urmare, dle comisar, planul solar mediteranean, condus de Uniunea pentru Mediterană, este o idee atractivă pe care noi, cei din acest parlament, vrem să o susţinem.

  Graham Watson (ALDE).- Dle preşedinte, ne confruntăm cu trei mari provocări în acest domeniu - securitatea aprovizionării cu energie, ineficienţa pieţei noastre interne în ceea ce priveşte energia şi necesitatea de a combate schimbările climatice. Proiectele Desertec şi Nabucco sunt elemente esenţiale în găsirea unor soluţii la aceste provocări.

Dacă vom reuşi să producem energie termosolară de înaltă tensiune în Africa de Nord, vom putea găsi o utilitate pentru Uniunea pentru Mediterană, vom putea susţine aprovizionarea cu apă în ţările de pe malul sudic al Mediteranei şi vom putea dezvolta tehnologii privind generarea de energie electrică, pentru care există o piaţă mondială foarte largă. Dacă putem convinge statele membre de necesitatea politică privind o mai mare independenţă energetică şi dacă reuşim să împiedicăm Berlinul şi Parisul să submineze această independenţă la fiecare pas, atunci proiectul Nabucco ne va putea ajuta să ne diversificăm aprovizionarea cu petrol şi gaze naturale.

Propunerea de rezoluţie pe care o avem astăzi în faţă spune puţine lucruri despre ceea ce trebuie să facem aici, în Uniunea Europeană. Trebuie să dezvoltăm producţia de energie regenerabilă - termosolară şi sub alte forme. Trebuie să construim o instalaţie de distribuţie a energiei electrice CC de înaltă tensiune cu ajutorul unei reţele inteligente - o investiţie de aproximativ 50 de miliarde de euro, care va crea însă foarte multe locuri de muncă - şi avem nevoie de unităţi de stocare a petrolului şi a gazelor naturale şi, mai mult decât atât, avem nevoie de o politică de stocare prin care să ne reducem dependenţă periculoasă de Rusia.

Rezervele noastre de energie se vor baza în continuare pe petrol şi pe energie nucleară însă, întrucât ne pregătim pentru conferinţa de la Copenhaga privind Schimbările climatice globale, singura idee semnificativă este aceea de a trece la folosirea surselor de energie regenerabilă. Energia eoliană ar putea răspunde noilor cereri de energie electrică din China în următorii 20 de ani şi ar putea înlocui 23% din energia generată cu ajutorul cărbunilor. Cantitatea de energie pe care deşerturile o obţin de la soare în şase ore este mai mare decât cantitatea utilizată de omenire într-un an. Dle comisar, aţi spus că acest aspect nu face parte din strategia noastră privind securitatea aprovizionării cu energie. Ei bine, ar trebui.

  Franziska Katharina Brantner (Verts/ALE).- Dle preşedinte, pentru noi, securitatea energetică este într-o mare măsură o chestiune de independenţă energetică, aşa cum mulţi au spus şi, aşa cum dl Piebalgs a spus în mod corect, cea mai eficientă strategie este aceea a eficienţei, a economisirii şi a resurselor regenerabile.

Noi, însă, Verzii, suntem realişti şi ne dăm seama că, pe termen mediu, vom avea nevoie de rezerve de gaze naturale. Prin urmare, suntem în favoarea diversificării şi considerăm totodată că proiectul Nabucco este un proiect european prioritar.

Dar daţi-mi voie să spun de ce nu credem că o strategie nucleară este o strategie de independenţă şi cu siguranţă nu o strategie de independenţă energetică. Până la urmă, uraniul este importat, şi nu doar cel provenit din ţările care ne plac. Şi, dacă vorbim despre securitate, trebuie să menţionăm implicaţiile în materie de securitate pe care le presupune energia nucleară, în special proliferarea nucleară, şi vedem problemele care există în acest sens în privinţa altor aspecte importante legate de securitate. Nu putem trece cu vederea acest lucru şi nu putem spune că energia nucleară este complet separată de aspectul proliferării nucleare.

În plus, grupul nostru crede cu tărie că toate proiectele trebuie să abordeze preocupările referitoare la transparenţă şi la corupţie şi nu ne putem pune în calea unui dialog riguros şi onest privind drepturile omului purtat cu ţările cooperante, dar nici în calea unei abordări holistice şi politice faţă de aceste ţări.

PREZIDEAZĂ: PÁL SCHMITT
Vicepreşedinte

  Konrad Szymański (ECR). – (PL) Din momentul semnării acordurilor privind realizarea proiectelor Nabucco şi South Stream, a început o competiţie acerbă. Timpul va decide dacă proiectul Nabucco va juca un rol în cadrul politicii externe şi de securitate a Uniunii Europene. Din acest motiv sunt surprins de poziţia politicii Comisiei Europene faţă de Rusia în ceea ce priveşte acest aspect.

Comisia comite o gravă eroare considerând că proiectul South Stream nu reprezintă un rival pentru proiectul Nabucco. Comisia greşeşte prin faptul că nu reacţionează la acapararea continuă a pieţei energetice europene de către Gazprom. În plus, Comisia greşeşte prin aprobarea tacită a punerii în aplicare a proiectelor Gazprom în regiunea Mării Baltice şi a Mării Negre.

Proiectul Nabucco va avea succes numai dacă acesta obţine garanţii politice pe termen lung. De aceea avem nevoie de politici active în Asia Centrală, în regiunea Mării Negre. Crearea unor legături în domeniul energetic între aceste ţări şi Europa va consolida puterea de stat a acestora, va fortifica securitatea europeană şi poate va deschide chiar drumul către reformele pe care le anticipăm.

Dacă Afganistanul reprezintă un test pentru NATO, securitatea în domeniul energetic constituie cu siguranţă un test pentru entuziasmul şi maturitatea Uniunii Europene. Succesul acestor planuri depinde în exclusivitate de voinţa noastră politică. Amendamentele la tratate reprezintă o problemă mai puţin importantă.

  Jacky Hénin (GUE/NGL). – (FR) Dle preşedinte, independenţa regiunii noastre în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie şi securitatea instalaţiilor energetice şi a consumatorilor nu ar trebui să coexiste cu sfidarea intereselor popoarelor din ţările producătoare de gaz şi ţările de tranzit; în caz contrar riscăm generarea unui conflict. Concurenţa dintre proiectele de conducte de gaz nu constituie doar o sursă de neplăceri, ci şi un factor al tensiunilor din Europa de Est, regiunea Caucaz şi Asia Centrală. Eliminarea problemelor grave legate de sursele de gaz şi alte tipuri de energie generate de pieţele speculative, prin intermediul unor acorduri tarifare care respectă ţările producătoare şi ţările de tranzit şi care oferă securitate consumatorilor europeni, ar garanta securitatea pe plan global.

Aceasta ar putea fi misiunea Agenţiei Europene pentru Energie monitorizată de Parlamentul European şi de Consiliu, ale căror politici unice sunt cooperarea şi promovarea interesului public. Atunci, de ce avem sentimentul că, în acest caz, interesele comerciale primează în faţa intereselor cetăţenilor europeni?

Aş dori să transmit totodată un avertisment oficial Comisiei pentru a evita tentaţia de a face din proiectul Nabucco un cal troian, instrument pentru determinarea aderării Turciei la UE prin constrângere. Respectarea caracterului laic, a drepturilor femeilor şi a drepturilor poporului kurd, precum şi recunoaşterea genocidului armean trebuie să constituie criteriile cu ajutorul cărora se decide potenţiala aderare a Turciei la UE.

  Niki Tzavela (EFD). - (EL) Dle preşedinte, dle comisar, sunteţi cunoscut pentru pragmatismul dvs. şi pentru simţul realităţii, dar aş adăuga, cu tot respectul pe care vi-l port, că nu întrevăd finalizarea proiectului Nabucco pentru conducta de gaz. După analiza capacităţii acestei conducte de gaz, am stabilit că sunt necesare 31 de miliarde de metri cubi de gaz anual pentru ca această conductă de gaz să fie fiabilă şi eficientă.

Tocmai v-aţi întors din Azerbaidjan şi aveţi certitudinea că aceasta este o ţară furnizoare de gaz. Azerbaidjanul promite gaz tuturor. Unde va găsi însă cantitatea de gaz pentru a umple conducta, este o chestiune care continuă să frământe ţările implicate în proiectul privind construirea gazoductului Nabucco. Până acum, Baku promite „Vă vom oferi tuturor gaz”, însă nu se află în poziţia de a garanta măcar tranzitul sigur al gazelor. În ceea ce priveşte Iranul, la care aţi făcut referire dle comisar, acesta va avea relaţii turbulente şi explozive cu Uniunea Europeană pe o perioadă îndelungată, înainte ca acesta să devină furnizor de gaze naturale.

Piaţa energetică internaţională susţine ideea că Rusia se află în spatele azerilor şi că va trebui să ne confruntăm cu aceştia. Înainte să vă implicaţi din punct de vedere financiar, ne puteţi spune dacă puteţi asigura furnizorul nostru?

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Dle preşedinte, Nabucco reprezintă prima operă de un imens succes a lui Giuseppe Verdi. În spiritul noii armonizări italiano-ruse, South Stream, proiectul energetic ce poartă acest nume, se află totuşi în pericolul de a fi distrus. În condiţiile în care considerăm că un presupus membru al Partidului Verde, cum este Joschka Fischer, a semnat un contract referitor la activităţi de lobby pentru o sumă cu şase cifre, atunci întreaga compoziţie sună mai degrabă ca o melodie pop care vizează un public restrâns, decât ca o simfonie a durabilităţii şi a economiei.

În următorii ani, electricitatea obţinută din energie solară va deveni mult mai ieftină. Întreaga investiţie ar putea fi utilizată pentru a genera un total de 8 000 de megawaţi de energie eoliană. Dacă zăcămintele de gaze naturale din Iran şi Irak vor fi, de asemenea, direcţionate către Europa, atunci vom avea aceeaşi soartă ca Verdi, care nu şi-a găsit liniştea ani de zile după lansarea operei sale Nabucco.

  Pilar del Castillo Vera (PPE). – (ES) Dle preşedinte, dle comisar, vă mulţumesc că aţi explicat foarte clar situaţia actuală a proiectului Nabucco şi a potenţialului şi viabilităţii acestuia – se pare pe termen scurt, după cele afirmate de dvs. – precum şi, de asemenea, pentru informaţiile referitoare la proiectul Desertec.

Nu poate exista nicio îndoială că soarele reprezintă o sursă extraordinară de energie. Transformarea acestei energii într-o energie care să poată fi utilizată de oameni este un domeniu care a cunoscut o dezvoltare semnificativă în ultimii 20 ani. Cu toate acestea, nu există de asemenea nicio îndoială că vom avea un drum de parcurs până când potenţialul maxim şi viabilitatea acestei surse să fie asigurate sub aspect tehnologic, în special în proiecte precum proiectul Desertec pe care îl dezbatem acum. Acest proiect este binevenit şi de aceea trebuie să-l sprijinim şi să avansăm în permanenţă pentru a soluţiona problemele tehnologice.

Însă, trebuie neapărat să vă atrag atenţia asupra faptului că, atunci când vorbim despre eficienţa energetică, în special despre securitatea furnizării acesteia şi, prin urmare, diversificarea surselor energetice, o anumită sursă de energie este ignorată într-o oarecare măsură. Bineînţeles, aici mă refer la energia nucleară. Această sursă de energie este discriminată în mod sistematic, deoarece nu corespunde realităţilor din multe state ale UE sau tendinţelor globale ori necesităţilor energetice actuale ale omenirii.

Această situaţie trebuie schimbată în totalitate. Trebuie să adoptăm o atitudine prin care să luăm în considerare toate sursele de energie posibile, având în vedere rolul pe care acestea îl pot deţine. În acest Parlament nu putem să întoarcem spatele acestei realităţi în mod vădit.

  Kristian Vigenin (S&D). - (BG) Dle comisar, doamnelor şi domnilor, nu este o coincidenţă faptul că problema politicii şi a securităţii energetice este dezbătută destul de frecvent în acest Parlament, mai ales în urma situaţiei create la începutul acestui an când mai multe state membre ale Uniunii Europene au fost private în mod virtual de alimentarea cu gaze naturale. Acesta a fost probabil punctul critic al relaţiilor dintre Comisia Europeană şi statele membre ca un tot unitar în acest sens.

Nu dezbatem acum cu preponderenţă problemele tehnice şi detaliile referitoare la dezvoltarea politicii energetice din cadrul Uniunii Europene, ca aspecte externe ale securităţii energetice şi ale dezvoltării Uniunii Europene în acest domeniu, deoarece la finalul zilei există două laturi ale acestei probleme. Este de fapt o problemă importantă, deoarece afectează în final pe fiecare cetăţean în parte.

Trebuie să fim pe deplin conştienţi de acest lucru când discutăm despre proiectul Nabucco, care este fără îndoială unul dintre proiectele prioritare din acest domeniu, alături de Desertec. Trebuie totodată să fim foarte conştienţi că există ţări în Uniunea Europeană care nu numai că se bazează pe un singur furnizor, dar şi pe o singură rută de aprovizionare.

Prin urmare, nu pot accepta ca proiectul Nabucco să constituie o provocare pentru proiecte ca South Stream şi, în anumită măsură, Nord Stream al căror obiectiv este furnizarea de gaze direct din Rusia către un stat membru al Uniunii Europene, asigurând astfel faptul că Uniunea Europeană nu depinde de aprovizionările prin ţările de tranzit care sunt instabile atât din punct de vedere politic, cât şi economic.

În acest sens, Comisia Europeană are dreptate atunci când afirmă că nu există nicio provocare şi că trebuie să încercăm să integrăm toate aceste proiecte individuale într-o strategie comună în care, subliniez, proiectul Nabucco constituie în mod cert o prioritate majoră.

După aşteptările noastre, Comisia îşi va prezenta propunerile care vizează sporirea rezervelor de gaze din cadrul Uniunii Europene, un lucru foarte important, şi dezvoltarea sistemului de interconectare dintre statele membre cu o capacitate mai mare, un element de asemenea important în garantarea securităţii atât pentru cetăţeni, cât şi pentru întreprinderile din Uniunea Europeană.

Desigur, nu ar trebui să subestimăm problema eficienţei energetice, care constituie un alt element important al politicii noastre de garantare a securităţii energetice pentru Uniunea Europeană.

  Fiona Hall (ALDE). - Dle preşedinte, vreau să mulţumesc comisarului european pentru faptul că a amintit deputaţilor că există de asemenea latura cererii în ceea ce priveşte securitatea energetică. Decizia de a scoate de pe piaţa europeană becurile incandescente va economisi echivalentul generării cantităţii anuale de electricitate necesare pentru Finlanda.

În toamna aceasta dorim să încheiem un acord cu Consiliul privind un pachet de măsuri energetice eficiente. 40% din energia pe care o utilizăm este consumată în clădiri, astfel încât ceea ce contează foarte mult pentru viitorul securităţii energetice este să stabilim standarde ridicate de eficienţă atât pentru clădirile noi, cât şi pentru cele existente. Sper că statele membre din cadrul Consiliului vor sprijini propunerile Parlamentului, care are ca obiectiv să stopeze pierderile totale de energie, utilizată în prezent pentru încălzire, răcire şi iluminat. Dacă nu pentru altceva, miniştrii ar trebui să sprijine propunerile respective în interes propriu, deoarece acest lucru le va uşura munca în mod semnificativ, precum şi responsabilitatea de a păstra luminile aprinse şi gazul deschis.

  Indrek Tarand (Verts/ALE). - Dle preşedinte, avem trei preocupări majore în ceea ce priveşte proiectul Nabucco. Proiectul se derulează prea lent şi într-un mod lipsit de intensitate şi nu suntem de acord cu poziţia adoptată de Comisie, reiterată de dl Landaburu săptămâna trecută, prin care se afirmă poziţia neutră a Comisiei între proiectele South Stream şi Nabucco. Comisia ar trebui să se declare în favoarea proiectului Nabucco.

În al doilea rând, dorim o implicare mai activă a Comisiei de această dată în ceea ce priveşte guvernele statelor membre respective şi să încerce încă o dată să obţină o latură competitivă şi avantaje pe cheltuiala altor state membre. Nu voi menţiona astăzi acele ţări decât pentru a spune că una dintre aceste ţări are capitala numită Roma.

Dacă nu ne mişcăm rapid cu proiectul Nabucco, vom fi martorii unor evenimente neplăcute, similare celor din Ungaria, unde compania Surgutneftegas a obţinut un număr semnificativ de acţiuni la compania ungară MOL. O situaţie similară are loc şi în Baumgarten, Austria.

Altfel, dle comisar, vă dorim succes în elaborarea politicii energetice comune care încă lipseşte în UE.

  Sajjad Karim (ECR). - Dle preşedinte, viitorul Europei depinde de asigurarea energiei. După cum arată atât Acordul Nabucco, cât şi iniţiativa Desertec, Turcia este un punct de pornire esenţial şi, în acest sens, reiterez punctul de vedere al dlui Van Orden. În acest moment este necesar să obţinem o mai mare încredere şi legături mai puternice cu ţările care vor fi partenerii noştri în domeniul energetic, inclusiv Orientul Mijlociu şi statele nord africane. În legătură cu multe dintre acestea există o problemă de dezvoltare. Prin proiectul Desertec, generarea în masă de electricitate din energia solară reprezintă o şansă unică pentru obţinerea veniturilor care trebuie utilizate şi în beneficiul poporului acestora. Această oportunitate nu trebuie ratată.

Din păcate, unele state membre – printre care şi ţara mea – nu s-au folosit de trecutul recent pentru a pregăti o strategie coerentă în domeniul energetic. Circumscripţia electorală din care fac parte, partea de nord-vest a Angliei, a fost considerată ca fiind aria principală pentru generarea de energie eoliană şi, totuşi, proiectele de urbanism ale Marii Britanii constituie un impediment. În timp ce noi trebuie să căutăm sub aspect exterior viitoarele resurse de energie, statele membre trebuie, de asemenea, să utilizeze cât mai eficient posibil resursele şi potenţialul pe care le deţin deja.

  Marisa Matias (GUE/NGL). – (PT) Dle preşedinte, am ascultat cu atenţie şi aş dori doar să ridic trei probleme. Prima: la ce ne referim de fapt atunci când vorbim despre energie şi securitatea energetică? Ne referim la oameni – oamenii pentru care trebuie să asigurăm accesul egal la energie şi securitate pentru ca aceştia să nu rămână fără energie pe timp de iarnă; în final, vorbim despre relaţiile de putere între marile puteri; sau, şi mai grav, folosim securitatea energetică şi aceste proiecte, cum ar fi Nabucco sau Desertec, drept scuze pentru a transmite mesaje altor regiuni ale lumii sau altor ţări? În cazul în care este vorba despre transmiterea mesajelor, cu ce autoritate morală facem acest lucru?

A doua problemă pe care aş dori s-o subliniez este faptul că, ori de câte ori ne exprimăm opiniile împotriva tranzacţiilor netransparente ale entităţilor străine de pe piaţa europeană, solicităm Comisiei să ia măsuri imediate. Aş dori să aflu poziţia solicitării noastre cu privire la tranzacţiile netransparente de pe piaţa europeană făcute chiar de cetăţenii europeni. Pentru a încheia, dle preşedinte, aş dori să aduc în discuţie a treia problemă. Am sentimentul că am ratat cu toţii şansa de a avea o politică pe termen mediu şi lung. Am ales-o pe cea pe termen scurt şi, încă o dată, ceea ce ne-a rămas este o întărire a intereselor pieţei interne şi a marilor companii industriale.

  Herbert Reul (PPE). – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, nu este devreme ca securitatea aprovizionării să fie recunoscută ca un punct cheie al politicii energetice. Din păcate, nu este atât de simplu pe cât părea uneori în dezbaterile politice. Discutăm astăzi despre două proiecte: Nabucco, un proiect foarte real la care putem lucra, şi Desertec, un proiect interesant sau o idee ori o viziune interesantă şi nimeni nu poate încă estima exact dacă, unde şi cum pot fi acestea puse în aplicare.

Trebuie să ne preocupe chestiuni concrete şi să lucrăm la acestea. De asemenea, trebuie să promovăm proiectele vizionare, însă trebuie să ne ferim să credem că există doar o singură soluţie la o anumită problemă sau o singură strategie pentru soluţionarea problemelor. Prin urmare, punctul de vedere exprimat de mulţi colegi este foarte corect: nu există un singur răspuns, există multe soluţii la aceste probleme.

Acestea includ, de exemplu, faptul că nu trebuie să permitem ca o dezbatere intensă privind problema CO2 să facă să depindem tot mai mult de gazele naturale, lucru care apoi ne creează probleme din nou, deoarece avem nevoie de conducte noi de gaz. Trebuie să spunem „da” unei politici a cărbunelui şi de aceea avem nevoie de o nouă tehnologie a centralelor electrice. Trebuie să spunem „da” captării şi stocării cărbunelui, „da” energiei nucleare şi energiei regenerabile şi „da” economisirii de energie. Nu se pune problema de a face un lucru sau altul, ci de a face aceste lucruri împreună. În opinia mea, orice altceva ar fi imoral şi iresponsabil şi cred că nu ne vom face nicio favoare.

Acest lucru se referă totodată la problema sursei furnizoare şi a rutelor de transport. Nici în acest caz nu există doar un singur răspuns. Toţi cei care cred că se pot baza pur şi simplu pe o dezbatere cu privire la conducte de gaz se înşeală, desigur, pentru că dacă dorim să avem mai puţine dependenţe trebuie să păstrăm o varietate de opţiuni deschise, inclusiv gazele naturale lichefiate, şi să începem să ne ocupăm de acestea. Astfel, întrebarea rămâne – şi este o întrebare foarte importantă – cum să asigurăm capitalul necesar disponibil pentru a pune în aplicare proiectele solicitate. Ce rost au planurile frumoase dacă nu există dorinţa de a investi în ele?

Prin urmare, este important modul în care continuăm politica noastră energetică, precum şi modul în care îi tratăm pe cei la care ne aşteptăm să investească în proiecte. Companiile trebuie încurajate. Trebuie să ne ferim de ideea că putem forţa orice lucru să se întâmple şi să stabilim dinainte fiecare detaliu în parte. Iarna trecută, multe soluţii au funcţionat fără decizii politice luate pentru că oameni inteligenţi au cooperat cu înţelepciune în locuri diferite şi pentru că Comisia a asigurat rolul de intermediar.

  Marita Ulvskog (S&D). - (SV) Dle preşedinte, este, desigur, inacceptabil ca cetăţenii europeni să rămână fără electricitate în miezul iernii sau să fie obligaţi să intre în şomaj pentru că sectoarele industriale în care lucrează nu pot plăti preţurile ridicate la energie şi sunt, astfel, forţaţi să concedieze oameni sau chiar să oprească activităţile acestora. Prin urmare, este foarte important să luăm decizii înţelepte pentru a proteja sursele de aprovizionare cu energie.

În acelaşi timp, cerinţele proiectelor mari de infrastructură trebuie să fie exprimate în mod clar în ceea ce priveşte atât impactul asupra mediului, cât şi independenţa ţărilor. Statele membre nu trebuie puse în situaţia în care să se afle la discreţia altui stat. Analizele de impact asupra mediului trebuie efectuate de organisme fiabile independente înainte de demararea marilor proiecte.

Acest lucru se aplică, desigur, tuturor proiectelor mari identificate, dar aş dori să menţionez în special Marea Baltică, care este o mare interioară vastă şi sensibilă. Avem nevoie de analize şi decizii care să garanteze că Marea Baltică nu se va transforma într-o mare moartă pentru că noi, în Parlamentul European, nu am avut o viziune pe termen suficient de lung şi nu am fost destul de exigenţi în luarea deciziilor. Datorăm acest lucru copiilor şi nepoţilor noştri.

  Adina-Ioana Vălean (ALDE). - Dle preşedinte, cu toţii ne dorim o securitate energetică, atunci de ce nu avem acest lucru? Poate pentru că există 27 de interpretări cu privire la ceea ce înseamnă securitatea energetică.

Consider că aceasta înseamnă, printre altele, diversificarea surselor energetice şi reducerea dependenţei noastre de necesarul de gaz provenit din Rusia. Nu trebuie să căutăm prea departe probe pentru acest lucru, ci putem să privim doar la unele dintre statele noastre membre care, fiind prea îndepărtate de Rusia pentru a avea o conductă de gaz, nu se confruntă cu toate problemele legate de dependenţă.

Cred că ar trebui să ne concentrăm pe gazele naturale lichefiate, pe dezvoltarea tehnologiilor, pe construirea terminalelor GNL şi aprovizionarea cu gaz din întreaga lume. Ar trebui să ne implicăm, de asemenea, în direcţia înfiinţării unei pieţe globale a GNL, după cum există piaţă de combustibil şi de bunuri.

În ceea ce priveşte conducta de gaz Nabucco, cred că proiectul ar trebui să fie reconceput rapid pentru a lua în considerare gazul provenit din mai multe surse şi pentru a reconsidera ruta mai scurtă care ar putea fi trasată din Georgia, Ucraina, până la Marea Neagră, în România. Trebuie doar să ne uităm pe hartă.

Faptul că statele membre au opinii sau interese diferite în ceea ce priveşte securitatea energetică este, de asemenea, dovedit de faptul că anumite ţări care s-au implicat în proiectul Nabucco, au contribuit şi la proiectul South Stream, diminuând astfel credibilitatea proiectului Nabucco şi şansele unei politici energetice europene comune. South Stream înseamnă în mod clar creşterea dependenţei de gazul rusesc.

  Paweł Robert Kowal (ECR). - (PL) Ascultându-i pe colegii mei antevorbitori, mă întreb dacă cetăţenii Uniunii Europene sunt constrânşi să ne asculte pur şi simplu cuvântările. Am fi putut testa acest lucru în ianuarie anul acesta, pe parcursul crizei energetice. La urma urmei, adoptăm rezoluţii deoarece cu toţii simţim că Uniunea nu face faţă problemei securităţii energetice. Observăm totodată, dle comisar, că interesul faţă de proiectul Nabucco a scăzut în rândul statelor membre ale UE, deşi acest lucru nu s-a întâmplat în cazul tuturor proiectelor energetice. În partea de nord avem proiectul Nord Stream care reprezintă o mişcare importantă împotriva politicii externe comune. În sud avem proiectul South Stream. Aici şi statele membre ale UE sunt dornice să se implice. Cu toate acestea, când vine vorba de proiectul Nabucco, auzim doar promisiuni, însă niciodată nu se găsesc suficienţi bani sau sprijin politic.

În timp ce dezbatem acest subiect la Strasbourg, malaxoarele pentru ciment au sosit pe ţărmul Mării Baltice pentru a fi puse în funcţiune în cadrul proiectului Nord Stream. Aş vrea să ştiu dacă mă pot baza pe cuvântul susţinătorilor Tratatului de la Lisabona, şi anume faptul că atunci când tratatul va fi ratificat, aceştia vor înceta să sprijine proiectele Nord Stream şi South Stream. Proiectul Nabucco se poate dovedi a fi un excelent pas înainte în ceea ce priveşte asigurarea securităţii energetice. Dacă vom continua să facem simple afirmaţii, atunci, în timpul viitoarelor crize energetice, când vom trimite cetăţenilor europeni broşuri ce conţin rezoluţiile noastre, aceştia le vor distruge.

  Gabriele Albertini (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, sunt de acord cu comisarul Piebalgs. Declaraţiile sale confirmă acum faptul că proiectul South Stream nu este rivalul proiectului Nabucco, ci o contribuţie suplimentară la diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale Europei. Securitatea energetică a Europei se bazează pe o varietate de surse, rute şi ţări furnizoare.

La o creştere zero, viitoarea cerere de gaz este estimată la un supliment de 100 la 150 miliarde m3 până în 2020. Pe baza acestor presupuneri, dezvoltarea opţiunilor diferite este imperativă, iar South Stream nu reprezintă o alternativă la proiectul Nabucco, ci o completare a acestuia. Comisia consideră coridorul sudic ca pe o serie de proiecte, inclusiv Nabucco, South Stream şi gazoductul Turcia-Grecia-Italia (TGI). Dezbaterea anti-rusească se află, prin urmare, în conflict cu situaţia la care vom fi martori în următorii câţiva ani.

Parlamentul European trebuie să solicite pragmatism şi, mai presus de toate, consistenţă în deciziile pe care Uniunea Europeană le-a luat deja în mod esenţial: prin planul european de redresare economică, prin Decizia nr. 1364/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a orientărilor pentru reţelele energetice transeuropene şi prin a doua strategie de securitate energetică.

Diversificarea surselor, a rutelor şi a ţărilor furnizoare reprezintă elementul de bază al politicii de securitate energetică din Europa şi, lăsând la o parte interesele politice şi economice ale diverselor ţări implicate în mod direct, confruntarea dintre proiectele South Stream şi Nabucco trebuie analizată cu realism, nu prin prisma deformată a ideologiei, ci mai degrabă printr-o viziune clară a ceea ce trebuie făcut.

  Anni Podimata (S&D). - (EL) Dle preşedinte, dle comisar, dacă trebuie să abordăm problema securităţii noastre energetice într-un mod sigur şi viabil, avem nevoie de o strategie globală care să corespundă necesităţii de a diferenţia sursele de energie şi să adoptăm reguli comune cu privire la ţările de tranzit, deoarece dependenţa noastră de o singură sursă de energie este la fel de negativă ca cea de o singură ţară de tranzit.

Prin urmare, avem nevoie de un echilibru şi acesta nu va fi obţinut nici prin adoptarea unei atitudini belicoase faţă de Rusia, de care depindem sau vom depinde oricum din punct de vedere energetic, şi nici prin sprijinirea unui singur gazoduct alternativ, şi anume Nabucco, într-un moment în care persistă încă incertitudinea cu privire la capacitatea de aprovizionare şi la condiţiile politice şi economice din ţările din regiunea Mării Caspice şi din Caucaz.

În ceea ce priveşte proiectul Desertec, sunt de acord cu multe dintre obiecţiile exprimate şi doresc să adaug un lucru: obiectivul strategic al Uniunii Europene trebuie să fie de a ne face să devenim treptat independenţi de importurile de energie, nu să înlocuim gazul natural importat cu energia electrică importată din surse regenerabile.

Dacă dorim cu adevărat să fim independenţi din punct de vedere energetic pe termen lung, trebuie să promovăm eficienţa energetică şi să utilizăm în mod optim sursele naţionale de energie regenerabilă.

  Toine Manders (ALDE). – (NL) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să vă felicit pentru abordarea integrată a acestei propuneri. Această diversificare este foarte importantă şi aş dori, de asemenea, să subliniez ceea ce a spus colegul meu, dl van Baalen. şi anume că trebuie să luăm în considerare toate formele de energie, inclusiv energia nucleară. Însă – şi acesta este un lucru pe care l-am învăţat în şcoala primară – soarele este sursa tuturor energiilor şi cred că trebuie să ne concentrăm pe acesta în viitor.

Când vine vorba de diversificare, nu trebuie să ne referim numai la tipurile de energie, ci şi la furnizori. Mulţi dintre dvs. au vorbit despre Rusia. Până acum, Rusia ne-a furnizat mereu gaz când le-am solicitat acest lucru, însă pe viitor va fi important să avem mai mulţi furnizori. În al doilea rând, cum putem garanta siguranţa energetică? Putem garanta acest lucru doar dacă ne putem aproviziona cu energie prin intermediul reţelelor şi cred că rolul dvs. principal – aţi negociat un număr de obstacole, Nabucco, Desertec – în următorii ani va fi să realizaţi o reţea integrată în care ţările implicate, toate statele membre ale UE, depun eforturi în aceeaşi direcţie şi doresc totodată să pună în aplicare politica energetică în mod integrat. Le puteţi solicita bani oamenilor de afaceri instituţionali, investitorilor privaţi, însă cred că trebuie să începeţi să lucraţi la o reţea integrată imediat, un fel de supergrit, o buclă de inducţie pentru Europa, capabilă să vizeze fiecare utilizator final.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Dle preşedinte, energia nu este un sector inclus în sfera de competenţă a Uniunii Europene. Dle Piebalgs, felicitări pentru toată activitatea pe care o desfăşuraţi.

Energia şi accesul vor duce la conflict – uneori sub aspect militar, uneori sub aspect politic şi alteori sub aspect economic. În privinţa gazelor, vom avea un război al gazelor. Mai mult, nu vom şti dacă gazul este cauza conflictului sau o consecinţă a acestuia, dar în orice caz, vom avea un război al gazelor.

Cunoaştem cifrele: în ţările din Caucaz există rezerve pentru două secole; în Rusia pentru un secol; în Africa de Nord pentru jumătate de secol; în regiunea Mării Baltice pentru jumătate de secol; iar în Europa pentru aproximativ 20 ani. Prin urmare, trebuie să ne pregătim pentru gazele de import.

Da, dle comisar, Nabucco este un proiect solid şi trebuie să-l susţinem, însă trebuie să oferim sprijinul financiar şi politic tuturor surselor diverse de aprovizionare cu energie, atât pentru Nord Stream cât şi pentru South Stream, din nord şi din sud.

Trebuie să ne bazăm, de asemenea, pe companiile industriale, care sunt competente şi echitabile şi care au un cod de conduită etică, dar să nu fim naivi. Dle comisar, vă invit să studiaţi imediat propunerile făcute de anumite state membre care ar dori să avem un instrument operaţional european pentru a lua măsuri pe piaţa gazelor, adică, să creăm un birou european central de achiziţie de gaz, lucru pe care, de altfel, îl faceţi pentru regiunea Caucaz împreună cu Caspian Development Corporation.

Aş dori să vă felicit cu privire la proiectul Desertec. Cunoaştem cifrele: 1 km2 de deşert primeşte echivalentul a 1,5 milioane barili de petrol. Este un proiect excelent pentru zona euro-mediteraneană. Ştim că 0,3% din zonele de deşert ale planetei ar putea furniza energie întregii lumi.

Ştim că vom rezolva problemele noastre energetice prin abilitatea şi ştiinţa umană, dar într-un mod etic.

Dle comisar, faceţi un lucru foarte bun, pentru că avem în faţă o Europă care are rezultate, care oferă protecţie şi o Europă care acţionează. Felicitări, continuaţi în acest mod – veţi avea sprijinul Parlamentului European.

  Justas Vincas Paleckis (S&D). - (LT) Gazoductul „Nabucco” va permite Europei să se simtă puternică şi în siguranţă. Totuşi, nu toate ţările din regiunea Mării Caspice urmează drumul democraţiei şi nu putem avea încredere în toate. O mare parte depinde de relaţiile cu Turcia. Chiar dacă pentru moment nu există nicio perspectivă de a accepta acea ţară ca membră a UE, nu trebuie să o îndepărtăm şi să provocăm un sentiment anti-european acolo. Proiectul Desertec este important mai ales pentru că se îndreaptă spre viitor. Când discutăm despre securitatea energetică, se acordă prea puţină atenţie surselor de energie regenerabilă şi, în special, eficienţei energetice. Mă bucur că este exact ceea ce a subliniat astăzi comisarul. Mecanismele financiare şi economice ar trebui stabilite la nivelul UE, care va încuraja statele membre ale UE şi companiile individuale să economisească energie şi să treacă la cele mai noi şi mai curate tehnologii şi aceasta va reprezenta o contribuţie majoră la securitatea energetică şi în combaterea schimbărilor climatice.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE). - (LV) Dle preşedinte, dle comisar, în calitate de politician leton cunosc foarte bine ce înseamnă pentru un stat să fie dependent din punct de vedere energetic. Deşi Letonia generează aproximativ o treime din necesarul său energetic din propriile resurse regenerabile, celelalte două treimi ale bilanţului nostru energetic provin îndeosebi de la un stat furnizor – Rusia. Fiind o ţară mică, puternic dependentă de resursele energetice, înţelegem foarte bine cât de costisitoare poate fi această dependenţă atât pentru consumatorul final în ceea ce priveşte preţul, cât şi pentru întreaga ţară, în ceea ce priveşte potenţiala vulnerabilitate politică. Bilanţul energetic al fiecărui stat membru al Uniunii Europene este diferit, însă suntem preocupaţi cu toţii de una şi aceeaşi problemă – securitatea aprovizionării cu energie. Securitatea aprovizionării cu energie poate fi obţinută prin diversificarea surselor de aprovizionare, deoarece cu cât avem mai mulţi furnizori, cu atât depindem mai puţin de fiecare furnizor în parte. Rusia este un partener important al Uniunii Europene în ceea ce priveşte resursele de gaz. În Europa, importăm în total aproximativ un sfert din consumul total de gaz din Rusia. Unele ţări, cum ar fi Letonia, depind chiar în totalitate de resursele de gaze din Rusia şi, de la an la an, dependenţa globală a Europei de resurse din acea ţară tinde să crească. Una dintre sursele alternative de aprovizionare este gazoductul Nabucco planificat, care va livra gaz din ţările Asiei Centrale în Europa, trecând prin Turcia. Cred că este foarte important ca Parlamentul să ofere un sprijin special acestui proiect, deoarece acesta va consolida în mod direct securitatea noastră comună a reţelei de aprovizionare cu gaz. Cu toate acestea, gazoductul Nabucco reprezintă doar punctul de plecare al soluţionării securităţii noastre comune în ceea ce priveşte reţeaua de aprovizionare cu gaz. Trebuie să realizăm o politică energetică unită a Europei care să ne coordoneze activitatea în toate problemele legate de energie. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Edit Herczog (S&D). – (HU) Dle preşedinte, mai întâi de toate, aş dori să vă mulţumesc pentru faptul că pot lua cuvântul în limba maghiară în acest Parlament, ceea ce-mi permite să salut vicepreşedintele în această limbă. Aş dori să încep prin a spune că, dacă privim în urmă la ultimii cinci ani, comisarul Piebalgs a devenit probabil unul dintre cei mai de succes comisari pentru politicile echilibrate, orientate spre viitor pe care le-am acceptat împreună cu Parlamentul până acum.

În ianuarie, în cadrul conferinţei privind proiectul Nabucco de la Budapesta, Ungaria, comisarul Pielbags a declarat pentru prima dată că Uniunea Europeană doreşte să ofere sprijin politic şi financiar pentru proiectul Nabucco. Va trebui să strângem o sumă estimată la aproximativ 8 miliarde euro pentru cei 3 300 km de gazoduct. Cele două sarcini majore pe care le avem de realizat sunt deci să obţinem aproximativ 2 miliarde euro din bugetul Uniunii Europene şi, în al doilea rând, să creăm acele condiţii care vor facilita şi vor asigura o accesare mai simplă a creditului şi în termeni mai buni.

Promisiunea iniţială a fost de aproximativ 30 milioane de euro. Este necesar să realizăm că trebuie să continuăm. Sunt convins că în următoarele câteva luni, comisarul va depune toate eforturile sau va lăsa pe seama următorului comisar să asigure succesul proiectului. Suntem cu toţii conştienţi că în cazul unei crize economice, nu consumatorii casnici vor fi cei care vor duce greul luptei în ceea ce priveşte pierderile de curent şi de energie, ci companiile. Stimaţi colegi, ne referim la acele companii în care lucrează cetăţenii şi alegătorii noştri, iar noi le punem în pericol veniturile, periclitând securitatea energetică.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, securitatea energetică reprezintă fără îndoială o prioritate fundamentală care trebuie stimulată în primul rând prin creşterea eficienţei energetice şi prin diversificarea furnizorilor, a surselor şi a rutelor de furnizare, dar mai presus de toate, prin promovarea intereselor energetice ale Uniunii în relaţie cu ţările terţe.

Cu ocazia Consiliului European din martie s-a afirmat că, pentru a-şi îndeplini obiectivele de securitate energetică, Uniunea Europeană trebuie să fie pregătită, atât în comun, dar şi fiecare stat membru în parte, să îmbine solidaritatea cu responsabilitatea. În opinia mea, acesta este punctul esenţial: Politica energetică europeană trebuie să fie legată în mod direct de politica externă a Uniunii, deoarece, în timp ce afirmăm mereu că acţiunea politicii noastre externe va fi cu adevărat eficientă când ne exprimăm cu o singură voce, acest lucru este valabil şi pentru politica energetică.

Tocmai aceasta este problema; până acum – până când am putut să ne exprimăm cu o singură voce – eforturile multor guverne care sunt implicate în operaţiuni complexe, cum ar fi Nord Stream şi South Stream, trebuie privite nu ca fiind în conflict cu sprijinul pentru proiectul Nabucco, ci ca făcând parte din aceeaşi strategie în care îmbinăm pragmatismul cu realismul pentru a aduce în prim plan interesele cetăţenilor noştri.

Din acest motiv, spunem un „da” hotărât proiectului Nabucco, însă la fel de hotărâtă este şi decizia noastră de a susţine eforturile depuse de guvernele noastre pentru a asigura că diversificarea aprovizionării garantează bunăstarea populaţiilor noastre.

  Silvia-Adriana Ţicău, (S-D). - În 2008, deficitul comercial al Uniunii Europene a înregistrat un nivel record de 242 de miliarde de euro, datorită, în principal, creşterii preţului la energia importată. Proiectul Nabucco va trece prin Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria şi va furniza anual Uniunii 30 de miliarde de m3 de gaz natural din Marea Caspică. Cele 200 de milioane de euro alocate în prim-planul european de redresare economică sunt insuficiente. Solicităm ca Uniunea să suplimenteze în mod semnificativ fondurile alocate. Desertec va utiliza energia solară din nordul Africii şi va include şi realizarea unui plan mediteranean pentru captarea energiei solare şi construirea unei reţele de transmitere a energiei electrice ce va lega Uniunea Europeană de Orientul Mijlociu şi de nordul Africii. Uniunea trebuie să investească mai mult în diversificarea surselor de aprovizionare cu energie. Ca raportor pentru performanţa energetică a clădirilor solicit Uniunii să furnizeze instrumente financiare inovative care să stimuleze investiţiile în utilizarea energiilor regenerabile şi în creşterea eficienţei energetice, în special pentru clădiri şi în domeniul transporturilor. <BRK>

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Nabucco va asigura o parte importantă din cererea de gaz a Uniunii Europene. Ceea ce este şi mai important, însă, este aspectul politic: se va elimina dependenţa de o sursă unică. Crizele repetate au demonstrat că situaţia actuală, cu Rusia ca singură sursă şi Ucraina, ca singură ţară de tranzit, nu asigură securitatea economiei şi a cetăţenilor Europei. Dezvoltarea unor noi rute de aprovizionare cu energie trebuie să aibă aceeaşi importanţă ca şi dezvoltarea relaţiilor cu Rusia. Întârzierea demarării proiectului Nabucco s-a datorat, din păcate, intereselor individuale ale unor state membre. Statele membre trebuie să înţeleagă că de avantajele acestui proiect nu vor beneficia doar ţările pe care le traversează, sau societăţile comerciale participante, ci toţi cetăţenii europeni cărora guvernele naţionale trebuie să le asigure bunăstarea şi securitatea.

Erorile care au contribuit la întârzierea acestui proiect nu trebuie repetate în ceea ce priveşte asigurarea surselor pentru gaz. Există în zonă ţări precum Azerbaidjan, Turkmenistan, Kazahstan, Irak, Iran, care doresc să participe cu rezervele lor la alimentarea gazoductului. Comisia trebuie să repete ceea ce a făcut pentru acordul interguvernamental, respectiv să participe la următoarele negocieri şi să ajungă cât mai rapid la un rezultat pozitiv. Dacă nu o facem noi, alţii o vor face şi foarte sigur, nu în interesul cetăţenilor europeni. <BRK>

  Francisco José Millán Mon (PPE). – (ES) Dle preşedinte, având în vedere dependenţa UE de resursele energetice externe, asigurarea aprovizionării sale este o problemă care trebuie inclusă în permanenţă în politica externă a UE. În plus, toate estimările confirmă faptul că cererea de energie la nivel mondial va creşte semnificativ în următorii 25 de ani.

Aici în Europa, trebuie să diminuăm dependenţa noastră de gazul rusesc, în special după crizele din ultimii ani. Există, de asemenea, o strategie clară în Rusia de a asigura monopolul în Europa în sectorul gazelor. De aceea avem proiecte ca Nord Stream, Blue Stream II şi South Stream.

Prin urmare, trebuie să diversificăm furnizorii şi rutele. Acesta este motivul pentru interesul manifestat faţă de proiectul Nabucco, care va permite accesul la gazul din Azerbaidjan şi Irak, precum şi la gazul din Turkmenistan, consolidând astfel relaţiile noastre energetice cu Asia Centrală, o regiune care prezintă o importanţă din ce în ce mai mare.

Prin urmare, sunt încântat de acordul încheiat anul trecut în luna iulie, raportat de comisar, precum şi de sprijinul evident oferit proiectului Nabucco de Preşedintele Barroso în orientările politice pe care le-a prezentat recent.

Ştiu că există îndoieli cu privire la viabilitatea proiectului Nabucco, dar am avut şi eu îndoieli cu privire la conducta de petrol Baku-Tblisi-Ceyhan care este în prezent o realitate.

Trebuie să subliniez faptul că ţările din zona ţărmului de sud al Mediteranei joacă, de asemenea, un rol important în ceea ce priveşte furnizarea de gaze naturale către Europa. Ţara principală în acest sens este Algeria, care este un furnizor important de gaze naturale pentru ţara mea şi pentru Italia. Trebuie să ne asigurăm că lucrările la gazoductul Medgaz sunt finalizate rapid. Doresc să mai evidenţiez ţări, precum Egiptul şi Libia, ca furnizori de gaze naturale.

Pentru a conchide, problemele energetice trebuie să constituie o prioritate în relaţia euro-mediteraneană în beneficiul ambelor părţi.

Doamnelor şi domnilor, Tratatul de la Lisabona include energia ca responsabilitate comună şi stabileşte că unul dintre obiectivele politicii energetice a UE va fi garantarea securităţii resurselor energetice. Aceasta ne încurajează să continuăm dezvoltarea unei politici externe comune privind energia din ce în ce mai semnificative, astfel cum se subliniază în propunerea de rezoluţie care urmează să fie adoptată astăzi.

Voi încheia spunând că acest lucru este un obiectiv dificil, aşa cum s-a demonstrat prin eşecul nostru în Europa, în Uniunea Europeană, de a obţine o piaţă energetică internă reală, pentru că nu avem nici măcar interconectările necesare. De aceea sunt încântat de angajamentele asumate în acest sens în documentul menţionat de Preşedintele Barroso.

  Rachida Dati (PPE). – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, aşa cum tocmai au afirmat colegii mei, criza recentă a gazelor apărută între Rusia şi Ucraina demonstrează nevoia urgentă de a creşte securitatea şi independenţa energetică a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană este în continuare prea dependentă, în special în ceea ce priveşte importurile de gaz, întrucât până în anul 2020 va trebui probabil să importe aproximativ 80% din gazul său. Această situaţie nu poate continua, pentru că, în caz afirmativ, va periclita în permanenţă securitatea energetică a Uniunii Europene. În mod clar proiectele de infrastructură aflate în derulare, la care tocmai aţi făcut referire, reprezintă un pas în direcţia bună.

Criza recentă a gazelor dintre Rusia şi Ucraina a încetat deja de câteva luni bune. Dle comisar, la ce să ne aşteptăm în această iarnă? Este vital pentru cei care s-au confruntat cu crize şi cei care de teme de ele pe viitor să ştie cum îi va proteja Europa de aceste noi crize potenţiale.

  Michael Gahler (PPE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, această rezoluţie clarifică încă o dată necesitatea elaborării unei politici europene externe cuprinzătoare, inclusiv sub aspectul securităţii aprovizionării cu energie.

S-au spus deja multe astăzi cu privire la proiectele Nabucco şi Desertec. În ceea ce priveşte diversificarea surselor de aprovizionare, aş dori să vă atrag atenţia asupra unei regiuni învecinate care a fost caracterizată până în prezent prin stabilitate şi siguranţă în aprovizionarea cu energie a Europei şi care are totodată un potenţial de exploatare imens şi va deveni mai accesibil în urma schimbărilor climatice. Mă refer la regiunea Arctică. Aici există, pe de o parte, o tradiţie existentă de cooperare materială, inclusiv cu Rusia, de exemplu, iar, pe de altă parte, UE ca atare care nu este prezentă acolo, spre deosebire de Rusia, SUA, Canada şi chiar China.

Pentru a garanta interesele pe termen lung ale Europei şi în această regiune, aş dori să mă pronunţ în favoarea dezvoltării unei strategii pragmatice, pe termen lung, împreună cu parteneri precum Norvegia şi Islanda, cu scopul de a coopera cu Rusia, SUA şi Canada pentru a asigura un echilibru între diversele interese existente acolo, nu numai cu privire la securitatea comună a aprovizionării, ci şi la problemele de mediu şi la accesul la noile rute de transport neobstrucţionate de gheaţă. Acest lucru va evita şi potenţialele conflicte ce pot apărea aici în graba de a asigura resursele energetice care sunt încă disponibile.

  Bastiaan Belder (EFD). – (NL) Dle preşedinte, Turcia are un rol important de jucat în diminuarea dependenţei Europei de Rusia. Problema se pune acum ce preţ este pregătită Europa să plătească Turciei. Între timp, Turcia joacă pe două fronturi şi încearcă să beneficieze atât de proiectul Nabucco, cât şi de proiectul South Stream. Nu este în interesul Europei. Invit Consiliul şi Comisia să facă o alegere clară pentru proiectul Nabucco. Acest proiect va reduce în mod direct dependenţa noastră de Rusia şi, dată fiind scăderea uşoară a cererii de gaz din Europa, este în orice caz complet inutil să realizăm două rute sudice de aprovizionare. Turcia trebuie să-şi expună punctele de vedere cu privire la proiectul Nabucco. Negocierile cu Turcia pe această temă ar trebui totuşi păstrate strict separat de negocierile de aderare a ţării. Nu ar trebui ca Turcia să primească un bilet de intrare în Uniune pentru faptul că este cooperantă.

  Lena Barbara Kolarska-Bobińska (PPE). - (PL) Uniunea Europeană are nevoie de furnizori ale căror activităţi comerciale să rămână transparente şi care să-şi îndeplinească obligaţiile. Carta energiei şi Protocolul privind tranzitul reprezintă o încercare de a stabili un sistem bazat pe principii clare. Rusia şi-a afirmat recent dorinţa de a se retrage din Tratatul privind Carta energiei, fapt care trebuie privit ca un avertisment. Ar trebui să constituie un avertisment pentru companiile care fac investiţii în Rusia, precum şi pentru Comisie. Acest lucru ar trebui să încurajeze totodată Comisia să ia cât mai curând posibil măsuri pentru crearea unui sistem de securitate energetică la nivel european.

Putem spera doar că Rusia va respecta Carta şi nu va lua măsuri definitive. Piaţa internă a gazelor din cadrul Uniunii Europene trebuie să funcţioneze fără restricţii, permiţând conexiunile şi reţelele de gaz transfrontaliere. Consumatorii de gaz europeni nu pot fi lăsaţi la mila monopolurilor.

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Matthias Groote (S&D). – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, mi-a plăcut foarte mult ce a explicat dl comisar astăzi cu privire la proiectul Desertec. Acest proiect are un imens potenţial, iar îndemnul său constă în faptul că este format din mai multe proiecte mici individuale. Acesta va crea locuri de muncă şi va pregăti calea pentru politica industrială de mediu solidă pentru care ne luptăm.

Am o întrebare pentru Comisie. Când aţi vorbit despre proiectul Desertec, am avut senzaţia că aţi avut o oarecare reţinere. Care sunt măsurile concrete planificate pentru infrastructura de reţea, care constituie o problemă majoră în legătură cu dezvoltarea energiei regenerabile? Desigur, ideea este să se transmită energie electrică spre Europa prin linii de curent direct de înaltă tensiune din deşerturi. Ce măsuri de sprijin poate lua Comisia Europeană în acest sens? S-a avut deja ceva în vedere în această privinţă? La ce ne putem aştepta de la următoarea Comisie în acest sector?

  Charles Tannock (ECR). - Dle preşedinte, grupul ECR susţine necesitatea unei politici comune externe privind securitatea energetică a Europei, bazată pe solidaritatea dintre statele membre ale UE, însă mixul energetic trebuie să rămână o responsabilitate a statului membru. Desigur, trebuie să ne îndepărtăm de dependenţa totală de petrolul şi gazul rusesc, pe care până şi Marea Britanie, în mod normal dependentă de gazul din Marea Nordului şi cel norvegian, îl importă în prezent.

Trebuie să dezvoltăm coridorul sudic şi să considerăm proiectul White Stream, alături de proiectul Nabucco, drept o prioritate, însă şi rutele trans-caspice şi chiar cele trans-sahariene trebuie considerate ca fiind proiecte de viitor extraordinare pentru Uniunea Europeană. Avem nevoie de o mai bună capacitate de stocare a gazelor în Europa şi de o mai mare integrare a gazoductului nostru şi a reţelelor electrice. În Marea Britanie suntem foarte interesaţi şi de centralele de energie nucleară.

Salut investiţiile făcute în energia regenerabilă, inclusiv proiectul solar Desertec, care constituie un mijloc de combatere a schimbărilor climatice şi sprijină diversificarea. De asemenea, avem nevoie de o eficienţă energetică mai mare – deşi interzicerea recentă a becurilor incandescente în cadrul UE este considerată ca fiind deosebit de drastică, aceasta ignoră pericolele de sănătate asupra pielii şi a mediului din cauza mercurului şi face ca UE să devină neagreată în mod inutil în ţara mea.

  Alejo Vidal-Quadras (PPE). – (ES) Dle preşedinte, estimările arată că, începând de acum şi până în anul 2030, consumul de gaze naturale din Uniunea Europeană va creşte cu peste 40% şi că producţia noastră internă va scădea. Acest lucru înseamnă că cererea nu va fi satisfăcută, în ciuda tuturor proiectele actuale în derulare. Prin urmare, avem nevoie de toate sursele posibile de aprovizionare şi, mai ales, de coordonarea tuturor acţiunilor statelor membre pentru a le optimiza contribuţia la necesităţile noastre comune.

Proiectele South Stream şi Nabucco implică aspecte economice, energetice, istorice şi politice foarte importante. Trebuie să luăm aceste lucruri în considerare într-un mod foarte atent, cu multă inteligenţă şi să nu uităm în continuare de preocupările şi nevoile tuturor ţărilor afectate. Multe dintre problemele de care suntem acum afectaţi ar putea fi rezolvate dacă am fi coordonat în primul rând acţiunile tuturor statelor membre, dacă am fi construit mai multe terminale de gaze lichefiate, dacă am fi îmbunătăţit piaţa internă şi, încă o dată, dacă ne-am fi exprimat cu o singură voce.

  Derek Vaughan (S-D). - Dle preşedinte, salut textul prezentat astăzi de diversele grupuri politice şi declaraţia anterioară a comisarului, în special recunoaşterea necesităţii diversificării tehnologiei noastre energetice şi a asigurării aprovizionării.

Desigur, nu există un răspuns pentru asigurarea aprovizionării noastre. Toate tehnologiile trebuie avute în vedere. Trebuie să fie un mix, inclusiv captarea şi stocarea cărbunelui şi, desigur, eu provin din Wales, unde există multe resurse de cărbune.

Eficienţa energetică trebuie să fie, de asemenea, îmbunătăţită. De aceea, cred că ar trebui să cheltuim mai mult din fondurile structurale europene pentru măsuri de eficienţă energetică pentru a economisi energie, dar şi pentru a stimula economia.

Aş dori, de asemenea, să atrag atenţia rapid asupra a două aspecte. În primul rând, asupra proiectului Desertec, care cred că este un proiect captivant, însă trebuie să recunoaştem că este un proiect pe termen lung. Nu este o soluţie de moment.

În al doilea rând, stocarea rezervelor de gaze naturale este importantă, dar, încă o dată, trebuie să recunoaştem că acest lucru este costisitor şi că este nevoie de finanţare.

Astfel, sprijin toate textele prezentate astăzi, în special cele depuse de Grupul S&D, dar aceste puncte sunt importante şi aş dori să salut punctele de vedere ale comisarului asupra acestor probleme.

  András Gyürk (PPE). – (HU) Doamnelor şi domnilor, propunerea de decizie menţionează că compania rusească Surgutneftgaz, a cărei proprietate nu este clară, a achiziţionat recent o parte majoritară a companiei petroliere maghiare MOL. Aş dori să mai adaug ceva în legătură cu acest lucru. Eu am transmis personal o întrebare cu solicitare de răspuns scris comisarului în urma acestei tranzacţii. Acesta a afirmat în răspunsul său că dumnealui consideră legală solicitarea noastră de a oferi o protecţie sporită companiilor europene de energie împotriva achiziţiilor externe care nu prezintă niciun fel de transparenţă. Acestea sunt veşti bune. De asemenea, trebuie să adăugăm că regulamentele actuale nu corespund realizării acestui obiectiv.

Cu toate acestea, regulamentele privind transparenţa pot fi uşor împiedicate. De aceea, solicităm Comisiei Europene să-şi abandoneze poziţia comodă de introspecţie inactivă. Aceasta ar trebui să elaboreze, în cooperare cu guvernele, cadrul legal pentru a oferi o protecţie eficientă împotriva preluărilor ostile. Dle preşedinte, piaţa liberă este o realizare europeană comună. Să nu devenim vulnerabili chiar în această chestiune.

  Ivo Vajgl (ALDE). - (SL) Se pare că sistemul „catch-the-eye” funcţionează bine şi mă bucur să aud că acest lucru este adevărat. Avem nevoie de o aprovizionare cu gaze naturale sigură şi diversificată. Cu toţii suntem de acord asupra acestui lucru.

Cu toate acestea, cred că o mare parte din discuţiile noastre de astăzi s-au concentrat asupra unei singure probleme: avertismentele ameninţării ruseşti. O astfel de dezbatere nu poate avea consecinţe constructive pentru Europa şi cred că am fi mult mai bine aprovizionaţi dacă am dezvolta un parteneriat cu Rusia.

Aş fi de asemenea recunoscător comisarului Piebalgs dacă ne-ar oferi informaţii cu privire la progresul înregistrat în dialogul privind securitatea energetică, privind îmbunătăţirea relaţiilor noastre cu Rusia şi implementarea standardelor democratice, fapt pentru am dori ca Rusia să acorde acestora o atenţie sporită.

  Andrzej Grzyb (PPE). - (PL) În septembrie 2007, în urma deciziei Parlamentului European şi a Consiliului din 2006 şi cu privire la problema – printre altele – gazoductului Nabucco, a fost numit un coordonator european pentru proiect, şi anume dl Josias Van Aartsen. În 2009, acesta a prezentat un raport interesant care conţinea concluzii la fel de interesante. Una dintre aceste concluzii făcea referire la dificultăţile care pot fi întâlnite în momentul punerii în aplicare a proiectului Nabucco. Chiar şi nivelul actual de finanţare se referă la acest lucru.

Aş dori să vă întreb dacă, în ciuda interesului dvs. personal în această chestiune, consideraţi că numirea unui coordonator pentru punerea în aplicare a proiectului Nabucco ar putea să facă acest lucru în mod mai eficient, astfel încât să fim siguri că ceea ce discutăm astăzi şi ceea ce statele membre ale UE – inclusiv ţara mea, Polonia – aşteaptă să se întâmple, va avea o şansă de 100 % să devină realitate.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. − Dle preşedinte, ar fi dificil pentru mine să răspund la toate întrebările adresate, dar aş dori să subliniez câteva puncte.

În primul rând, politicile pe care le urmăm în sectorul energetic încearcă să promoveze bunăstarea cetăţenilor noştri şi a industriei noastre. Ceea ce dorim este o furnizare sigură a energiei regenerabile necostisitoare şi curate. Acesta este obiectivul nostru cuprinzător.

În al doilea rând, nu încheiem niciodată afaceri secundare atunci când discutăm acordurile energetice. Nu există compromisuri privind extinderea sau drepturile omului. Lucrăm din punct de vedere al interdependenţei în aprovizionarea cu energie, care este cel mai important lucru şi în beneficiul tuturor – pentru furnizori, ţările de tranzit şi pentru consumatori. Este nevoie de timp pentru a ne convinge partenerii, însă aceasta este singura modalitate de a obţine stabilitatea.

În al treilea rând, chiar dacă pare uneori că suntem prea lenţi, cred că este esenţial să ne bazăm pe propunerile industriale şi pe sprijinul pentru industrie, pentru că acest lucru ne face să fim mai puternici. Poate că nu ne face să fim o barcă de viteză în oceanul energetic, dar ajută la stabilitate. Când facem o schimbare, avem o bază mult mai vastă pentru aceasta, deci suntem mult mai protejaţi. Toate proiectele au fost bine verificate din punct de vedere al eficienţei costurilor şi al viabilităţii viitoare. Cred că este sprijinul adecvat care trebuie oferit.

Următorul sector în care avem un punct slab şi despre care continuăm să discutăm este politica energetică externă şi coerenţa. Este adevărat că existe multe controverse – sau cel puţin controverse observate – şi, în calitate de comisar, aş fi cu adevărat bucuros să observ o politică energetică externă mai coerentă.

Propunerea de rezoluţie abordează tocmai această problemă deoarece, deşi nu există un conflict inclus între statele membre, există un conflict sesizat. Toate activităţile realizate de statele membre sunt în beneficiul Uniunii Europene. Ar trebui să continuăm să facem acest lucru şi să încercăm să construim un sistem în care să ne exprimăm cu o singură voce, nu numai verbal, ci şi în ceea ce priveşte punctele de vedere pe care dorim să le subliniem. Din acest motiv, a doua analiză strategică a politicii energetice este foarte importantă. Toate punctele pe care le prezentăm în cadrul celei de-a doua revizuiri a politicii energetice se află încă acolo.

În acelaşi timp, din punctul de vedere al Comisiei, ne dăm seama în mod clar că nu ne putem permite să transformăm interdependenţa în dependenţă. De aceea, sprijinim în special proiectele de diversificare cum ar fi Nabucco şi GNL – nu numai că acestea schimbă complet relaţia noastră de interdependenţă cu alte ţări, dar ne şi oferă marje suplimentare de siguranţă. Cu asta ne ocupăm, însă în acelaşi timp luăm în considerare în mod evident ceea ce se întâmplă în lumea energetică.

În ceea ce priveşte problema energiei nucleare, ne-am îndepărtat de această opţiune. Am adoptat o Directivă privind securitatea nucleară, dar acest lucru reprezintă un punct naţional şi foarte sensibil în mare măsură. Chiar cred că, din punctul de vedere al Uniunii, ar trebui să dezvoltăm o cooperare a autorităţilor de reglementare în domeniul securităţii nucleare şi să încercăm să stabilim un sistem mai sigur şi mai coerent. Dar mă îndoiesc că putem continua în această direcţie.

În ultimul rând, cred cu tărie că aceste probleme şi dezbateri contribuie foarte mult la conturarea politicii energetice, dar nu există niciun instrument care să ia măsuri pentru aceasta. Există multe instrumente şi vom reveni la această dezbatere în viitor.

Vă mulţumesc foarte mult pentru această dezbatere. Voi fi foarte fericit să răspund la întrebările din Comisia ITRE sau din orice alte comisii care doresc să discutăm problemele energetice în mod mai detaliat.

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Am primit şase propuneri de rezoluţie care au fost depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură⁽¹⁾.

Votul va avea loc astăzi la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris. – Salut progresele făcute prin semnarea acordului de la Ankara privind lansarea proiectului Nabucco, respectiv prin semnarea protocolului privind acordul în vederea lansării proiectului Desertec. Proiectul Nabucco trebuie să fie prioritar întrucât reprezintă o soluţie pentru problema aprovizionării cu gaz, care s-a acutizat în ultimii ani. Ştiu că, deşi Nabucco este un proiect atât de important din punct de vedere geopolitic, trebuie să existe în acelaşi timp şi puternice raţiuni comerciale ale partenerilor din proiect pentru a deveni cât mai repede realitate. Criza economică care a redus banii pentru investiţii ale companiilor participante, cât şi unele incertitudini legate de sursele de aprovizionare ale conductei sunt obstacole care trebuie depăşite. Cele 200 milioane de euro pe care le oferim proiectului sunt binevenite, dar în plus trebuie să intensificam demersurile politice şi diplomatice pe lângă Turcia şi ţările din regiune furnizoare de gaz. De asemenea, doresc să adresez un îndemn la solidaritate către statele membre pentru a putea preveni crize ale gazului similare celor din ultimii ani. Nu ne permitem să aşteptăm intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi finalizarea Nabucco în timp ce europenii riscă să rămână fără gaz în plină iarnă din cauza disputelor ruso-ucrainene. <BRK>

  Ivailo Kalfin (S&D), în scris. – (BG) Din păcate, UE încă nu posedă o politică de securitate energetică eficientă. În ultimii ani, primii paşi au fost făcuţi în această direcţie, lucru pentru care aş dori să îl felicit în special pe comisarul Piebalgs. Bulgaria şi-a adus, de asemenea, contribuţia în acest sens. Cu toate acestea, aceste procese sunt încă prea lente, în special în lumina activităţii dinamice din partea Rusiei şi a altor concurenţi.

Avem nevoie de o politică mai clară şi mai activă care trebuie să includă unele dintre următoarele trăsături:

- încurajarea finalizării tuturor proiectelor care sunt legate de aprovizionarea cu gaz în Europa şi care pot asigura în mod real finanţarea bazată pe piaţă, inclusiv proiectele Nord Stream şi South Stream;

- încurajarea construirii de noi mijloace care vor contribui la independenţa energetică şi la reducerea emisiilor de CO2, în special centralele pe bază de energie nucleară şi de surse de energie regenerabilă;

- dezvoltarea normelor comune privind aprovizionarea şi tranzitul gazelor;

- o politică activă pentru ţările Asiei Centrale şi Caucaz pentru a asigura rezervele de gaz caspic pentru Europa.

  Tunne Kelam (PPE) , în scris. – Această dezbatere a devenit o dovadă suplimentară a necesităţii acerbe a UE de adoptare a unei politici energetice unite. Există membri care îndeamnă Comisia şi statele membre să ia măsuri concrete şi coordonate în spiritul solidarităţii şi care propun să acţionăm ca şi cum UE a avut deja o astfel de politică. Eforturile lor nu au numai valoare politică şi morală, ci şi una practică, deoarece în calitate de reprezentanţi ai cetăţenilor aceştia pot accelera crearea politicii energetice comune. Alţii se folosesc de absenţa unei astfel de politici ca scuză pentru a justifica acţiunile lor bilaterale cu furnizori care ignoră adesea cerinţele de transparenţă şi concurenţă echitabilă, fără să mai menţionăm solidaritatea europeană. Aceasta este o abordare lipsită de viziune şi riscantă care se află în mâinile acelor furnizori nedemocraţi a căror strategie politică este să divizeze şi să slăbească UE. Comisia ar trebui să ofere nu numai consultanţă politică şi juridică, ci şi consultanţă financiară companiilor care depun eforturi pentru diversificarea resurselor noastre energetice. Pentru a avansa către o solidaritate energetică autentică, statele membre ar trebui să înceapă să se informeze reciproc, precum şi Comisia cu privire la acordurile lor cu terţii parteneri.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – Dat fiind că suntem la început de mandat, consider că unul dintre domeniile în care Parlamentul European trebuie să se implice activ este asigurarea securităţii energetice. În acest context, semnalez importanţa proiectului Nabucco, care va contribui la asigurarea securităţii energetice a Uniunii Europene, întrucât pe această cale se asigura accesul consumatorilor europeni la surse alternative, pe un traseu sigur. Semnarea, la 13 iulie 2009, a Acordului dintre Austria, Bulgaria, România, Turcia şi Ungaria privind proiectul Nabucco, reprezentând angajamentul politic al statelor partenere la acest proiect de a continua eforturile de materializare a gazoductului, a transmis un semnal pozitiv pentru investitori şi statele furnizoare de gaze naturale. Se impune ca, în continuare, ţările implicate în acest proiect, alături de Comisia Europeană, să-şi concentreze eforturile pentru atragerea investiţiilor şi asigurarea unor furnizori viabili pentru Nabucco. <BRK>

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – Pe lângă prima poziţie în topul exportatorilor de gaze, Rusia a devenit recent şi cel mai mare exportator de petrol din lume, depăşind Arabia Saudită. Această situaţie plasează Moscova într-o poziţie de influenţă deosebită, bazată pe controlul resurselor. Dar energia este o marfă, căreia trebuie să i se aplice principiile economiei de piaţă. Energia nu trebuie să poată fi folosită drept instrument de presiune politică. Crizele energetice cu care Europa s-a confruntat au demonstrat importanţa diversificării surselor de aprovizionare cu energie. De asemenea, au demonstrat valoarea adăugată pe care Nabucco o reprezintă în acest sens pentru întreaga Uniune Europeană. România a fost şi rămâne un susţinător ferm al proiectului Nabucco. De altfel, în luna iulie, România a semnat Acordul Interguvernamental privind proiectul Nabucco, alături de Turcia, Bulgaria, Ungaria şi Austria. Considerăm încheierea acestui acord un succes şi un important pas înainte. Un gazoduct de dimensiunea şi ambiţia Nabucco va trebui să facă faţă multor provocări înainte de a deveni realitate. Singura soluţie pentru a depăşi aceste provocări este perseverenţa demersurilor. <BRK>

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Facem eforturi susţinute să încurajăm o politică energetică coerentă, dar o astfel de politică există şi este pusă pe deplin în aplicare. Există doar o mică problemă: NU este problema noastră. Este problema Rusiei. Compania franceză EDF semnează acum proiectul South Stream. Înainte de aceasta, ruşii au preluat interesul companiei ungare MOL faţă de proiectul Nabucco. Şi înainte ca terminalul de gaz austriac din Baumgarten să fie preluat de misterioasa companie Centrex. Avem nevoie de o politică energetică europeană clară chiar acum. Aceasta este probabil ultima noastră şansă de a ne alătura în cadrul proiectului Nabucco. În caz contrar, dacă Consiliul şi Comisia rămân neutre, acestea trebuie să fie pregătite pentru ierni reci şi o politică foarte fierbinte.

***

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, vă rog să faceţi linişte în sală pentru că am primit veşti de la Kabul despre un atac foarte grav împotriva forţelor internaţionale de menţinere a păcii şi informaţiile imprecise pe care le avem până acum relatează despre şase morţi în contingentul italian, în rândul trupelor speciale Folgore.

Prin urmare, aş dori să ţinem un minut de reculegere tocmai pentru ca să ne putem aminti de cei care luptă pentru realizarea idealurilor noastre de pace şi de libertate din întreaga lume.

  Preşedintele. – Doamnelor şi domnilor, aşa cum l-aţi auzit pe dl Mauro, un incident tragic a avut loc în Afganistan: şase apărători ai păcii şi-au pierdut vieţile. V-aş ruga să ţinem un moment de reculegere în semn de respect faţă de acest tragic accident.

(Deputaţii s-au ridicat şi au ţinut un minut de reculegere)

PREZIDEAZĂ: Dl LAMBRINIDIS
Vicepreşedinte

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.

4. Votare

  Preşedintele.- Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultatul votului şi alte detalii: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

4.1. Perioadele de intervenţie 2009 şi 2010 pentru unt şi laptele praf degresat (A7-0005/2009, Paolo De Castro) (vot)

4.2. Sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul PAC (A7-0004/2009, Paolo De Castro) (vot)

4.3. SWIFT (vot)

- Înainte de votul privind amendamentul 2

  Jeanine Hennis-Plasschaert, în numele Grupului ALDE. – Dle preşedinte, Grupul ALDE nu este de acord cu această schimbare.

(Solicitare a Grupului Verts/ALE ca textul amendamentelor 1 şi 2 să fie eliminate)

– Înainte de votul privind amendamentul 1

  Jeanine Hennis-Plasschaert, în numele Grupului ALDE. – Dle preşedinte, Grupul ALDE are, din nou, o obiecţie.

(Solicitare a Grupului Verts/ALE ca textul amendamentelor 1 şi 2 să fie eliminat)

4.4. Acord de parteneriat și cooperare CE / Tadjikistan (vot)

4.5. Încheierea unui Acord de parteneriat şi de cooperare între CE şi Republica Tadjikistan (A7-0007/2009, Alojz Peterle) (vot)

4.6. Situaţia existentă în Lituania ca urmare a adoptării legii privind protecţia minorilor (vot)

4.7. Criza din sectorul produselor lactate (vot)

4.8. Securitatea energetică (Nabucco şi Desertec) (vot)

  Preşedintele.- Timpul afectat votului s-a încheiat.

5. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

Propunere de rezoluţie RC-B7-0026/2009

  Tunne Kelam (PPE). - Dle preşedinte, am votat împotriva rezoluţiei privind Lituania, deoarece am considerat că reprezintă o reacţie prematură şi neechilibrată la o lege care nici măcar nu a intrat încă în vigoare, şi cu atât mai puţin în varianta iniţială.

Este adevărat că drepturile omului intră în competenţa Uniunii. Dar, în acest caz, Uniunea este pe punctul de a încălca principiul suveranităţii oricărui stat membru, motiv pentru care m-am opus acestei rezoluţii, luând totodată în considerare faptul că ar avea un efect negativ asupra referendumului irlandez, prin exemplul negativ pe care l-ar da asupra modului în care este tratată suveranitatea statelor membre.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Dle preşedinte, am votat împotriva acestei rezoluţii pentru că Lituania are capacitatea de a rezolva singură problema. Preşedintele lituanian a creat un grup de lucru special pentru a revizui această legislaţie care ar trebui să intre în vigoare abia în 2010. În plus, consider că rezoluţia ar însemna un amestec prea mare în afacerile unui stat suveran cum este Lituania. Mai mult decât atât, rezoluţia conţine o aserţiune care conduce la solicitarea avizului juridic al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. Evaluarea ţărilor individuale şi elaborarea unui aviz cu privire la astfel de cazuri nu se încadrează în competenţele Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale. Ar însemna un precedent foarte periculos.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dle preşedinte, sunt un pro-european convins şi susţin o constituţie europeană, precum şi Tratatul de la Lisabona. Sunt şi un luptător pentru drepturile omului. Cu toate acestea, rezoluţia face un mare deserviciu Europei, mai ales în perioada premergătoare referendumului din Irlanda şi se foloseşte în mod incorect de drepturile omului în scopuri ideologice. Legea lituaniană în chestiune nu are nimic de-a face cu drepturile omului sau, în orice caz, protejează drepturile copiilor lituanieni şi nicidecum nu le încalcă. Prin urmare, consider că această rezoluţie nu este decât o ruşine ideologică. Prin această rezoluţie, stânga şi liberalii din această instituţie au făcut un mare deserviciu Europei şi drepturilor omului.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Dle preşedinte, prietenii noştri lituanieni şi-au imaginat cu siguranţă cu totul altceva pentru ei. După ce s-au eliberat de jugul Uniunii Sovietice, au dorit să devină cât mai repede posibil membri ai celeilalte uniuni, care se doreşte a fi o asociaţie unică de naţiuni libere. Şi, totuşi, se pare că încă o dată avem de-a face cu cazul în care o formă de supraveghere a fost pur şi simplu înlocuită cu o alta, deşi una mult mai subtilă. Azi, din nou, Lituania nu mai este liberă: când Parlamentul lituanian adoptă o lege destinată protecţiei minorilor, este aspru criticat şi izolat. Nu mai există niciun domeniu liber de amestecul european, fapt care, cu siguranţă, nu se va îmbunătăţi în viitor. Dimpotrivă, noul comisar pentru drepturile omului - ce-i un nume? - va consolida încă şi mai mult această supraveghere europeană. Vă mulţumesc, dle Verhofstadt, vă mulţumesc, mandarini ai Comisiei pentru înclinaţiile către această sufocare a libertăţii.

  Daniel Hannan (ECR). - Dle preşedinte, observaţi cum creşte hăţişul de reglementări ale UE. Observaţi cum Bruxelles-ul îşi întinde crengile în fiecare crevasă, în fiecare cotlon al vieţii naţionale.

Chestiunile de acest gen, cum este protecţia minorilor, sunt aspecte sensibile şi etice pentru mulţi dintre alegătorii noştri. Dacă noi, în acest Parlament, ne luăm libertatea de a legifera pentru statele naţionale, care mai este rostul lor? Nu există o limită a infatuării noastre?

Permiteţi-mi să-mi clarific fără echivoc poziţia în această chestiune. Atunci când Regatul Unit a avut echivalentul cel mai apropiat al acestei legislaţii, care se numea secţiunea 28, am fost practic singurul conservator care s-a opus. M-am situat cu ani înaintea partidului meu prin susţinerea drepturilor egale pentru homosexuali, inclusiv egalizarea vârstei de consimţământ, precum şi prin susţinerea parteneriatelor civile. Mă bucur că şi restul partidului susţine în cele din urmă acelaşi punct de vedere.

Dar eu nu sunt un legislator lituanian! Persoanele care trebuie să hotărască în această problemă sunt cei responsabili prin mecanismele şi procedurile democratice din acea ţară. Dacă nu suntem dispuşi să le permitem exerciţiul acestui drept, atunci la fel de bine ar trebui să punem parlamentele noastre naţionale la naftalină, să le transformăm în muzee şi să le închidem uşile.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0047/2009

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle preşedinte, supravieţuirea multor ferme este în pericol. De aceea, sunt mulţumit că astăzi am adoptat o propunere de rezoluţie transpartinică privind criza din sectorul produselor lactate. Regret profund că Grupul Verts/ALE nu a participat la elaborarea acestei propuneri.

Trebuie să fie clar că nu putem învinge această criză doar cu măsurile propuse de Comisie. În primul rând, şi mai ales, trebuie să creştem consumul de produse lactate pentru a reduce tensiunea de pe piaţă. În această privinţă, promovarea vânzărilor este mai importantă decât stocarea. Propuneri constructive, cum ar fi utilizarea laptelui praf pentru hrănirea viţeilor, stabilirea de preţuri minime pentru brânzeturi, etichetarea clară a înlocuitorilor de brânză şi utilizarea grăsimii din unt în fabricarea îngheţatei şi a produselor de panificaţie au fost discutate mult timp. De ce nu au fost puse în aplicare de către Comisie decât acum, mă depăşeşte.

Îndemn comisarul responsabil să ia notă de măsurile formulate în propunerea de rezoluţie şi să le pună în aplicare în regim de urgenţă.

  Oldřich Vlasák (ECR). – (CS) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să explic de ce m-am abţinut de la votul privind criza din sectorul laptelui şi al produselor lactate. Este trist că în sectorul produselor lactate situaţia a devenit cât se poate de tragică. În ciuda faptului că preţurile de consum au crescut cu 14% în ultimii ani, preţul de achiziţie al laptelui a scăzut cu aproape 40%. Motiv pentru care mulţi producători de lactate europeni se confruntă acum cu ruina. În Republica Cehă, de pildă, potrivit directorului general al Madeta, dl Teplý, 15 fabrici de produse lactate se află în moarte clinică din punct de vedere financiar. Situaţia trebuie rezolvată în mod sistematic, printr-un management pe termen lung al sectorului, şi nu doar prin măsuri de sprijin pe termen scurt, cum ar fi subvenţiile, achiziţiile de intervenţie şi sprijinul pentru stocarea privată. Aceste măsuri nu fac decât să distorsioneze piaţa fără a preveni instabilitatea preţurilor. În acelaşi timp, trebuie să stabilim un nivel de condiţii egale pentru fermierii din toate statele membre, şi nu doar în sectorul lactatelor.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle preşedinte, este esenţial ca această propunere din partea Comisiei să fie acceptată, fiind vorba de o chestiune sensibilă, cel puţin dintr-un punct de vedere economic şi politic realist. Totuşi, dacă privim situaţia din toate unghiurile, trebuie adăugat faptul că scăderea preţurilor nu este rezultatul unei scăderi a cererii.

De asemenea, trebuie să ţinem cont de problemele fermierilor din Austria şi din regiunea alpină. Micile ferme locale nu pot concura într-un mod realist cu uriaşele ferme de produse lactate din nordul Germaniei şi din Ţările de Jos. Fapt care dă naştere unui dezechilibru. Distribuirea întregii cantităţi de lapte ar conduce la închiderea fermelor de lapte din Austria şi va avea consecinţe grave şi imprevizibile, inclusiv asupra zonelor cultivate.

S-ar ajunge la situaţia în care câteva companii multinaţionale ar domina întreaga piaţă europeană. Nu e greu să-mi imaginez care ar fi urmările şi în ceea ce priveşte calitatea alimentelor.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în ultimele zile, în întreaga Europă au avut loc proteste legitime ale producătorilor de lapte cu privire la preţuri, la lipsa de intervenţie din partea Uniunii Europene şi la autorizarea - nu viitoare, ci imediată - a etichetării, mai ales a produselor lactate artificiale.

Dorim produse proaspete pe mesele consumatorilor noştri, produse a căror origine să o cunoaştem, şi nu rebuturile pe care le primim din alte ţări: lapte praf prezentat în mod fals ca lapte proaspăt de la propriii noştri producători. Mâine, laptele va fi vărsat în Padania, ca şi în restul Europei - este un protest important, pentru că menţine calitatea produselor noastre. Noi, în Europa, dorim să mâncăm alimente sănătoase, din regiunea noastră: lapte bun şi proaspăt, pe care evident că îl beau. Noi, în Padania, bem în memoria sacrificiului făcut de producătorii noştri, pe care Europa are datoria să îi protejeze.

Comisarul european a exclus din dispoziţii brânza cu o perioadă îndelungată de maturaţie; producătorii de lapte praf sunt singurii protejaţi. Este o ruşine!

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Dle preşedinte, trăim într-o perioadă în care producătorii de produse lactate se sinucid în fiecare zi, chiar în state occidentale bogate, precum Franţa. Este o mare tragedie. Am votat în favoarea ambelor rapoarte ale dlui De Castro, pentru că este necesară o intervenţie imediată, urgentă. Însă, ştim cu toţii că laptele praf şi untul au fost stocate în stocurile de intervenţie. Vor fi scoase din stocurile de intervenţie şi rezultatul nu va fi decât o altă scădere a preţurilor. Este una dintre probleme.

Cealaltă problemă este că, mult mai probabil, aceste măsuri vor ajuta mai curând marii fermieri decât pe cei mici. Însă, nu trebuie să uităm că micii întreprinzători au nevoie de un sprijin imediat pentru a putea supravieţui, în timp ce, în cazul marilor exploataţii, este vorba de conservarea sau creşterea profiturilor. Avem nevoie de schimbări fundamentale. Trebuie să garantăm, în sfârşit, suveranitatea alimentelor şi nu să aplicăm modelul comerţului liber dictat de OMC. După cum au spus deja antevorbitorii mei, avem nevoie de alimente produse pe plan local de agricultorii locali.

  Daniel Hannan (ECR). - Dle preşedinte, la fel ca toţi antevorbitorii mei, sunt conştient de dimensiunea acestei crize din sectorul agricol. Orice deputat care reprezintă fermieri cunoaşte situaţia. Dar, criza este consecinţa sistemului nostru agricol actual - politica agricolă comună - care a avut repercusiuni catastrofale asupra fermierilor din regiunea mea din Regatul Unit. Şi nu doar pentru fermieri: ci şi pentru consumatorii noştri, pentru contribuabili, ba chiar şi pentru săracii din lumea a treia care constată că pieţele lor sunt refuzate pentru ca apoi surplusurile să fie depozitate acolo.

În Uniunea Europeană, reuşisem să ne îndepărtăm treptat de sistemul de sprijin direct, care a avut consecinţe nefaste pentru economie şi mediu, pentru ca acum să ne întoarcem de unde am plecat. Vă pot spune că în Regatul Unit oamenii au amintirea clară a modului în care a funcţionat sistemul de cote de lapte. Ni s-a alocat o cotă mai mică decât producţia noastră naţională, astfel că am avut imaginea extraordinară a fermierilor britanici care foloseau laptele ca îngrăşământ sau îl vărsau în canalele de scurgere pentru ca, apoi, să importăm lapte din Ţările de Jos, Franţa sau alte părţi din Uniunea Europeană pentru a putea satisface cererea. Abia începusem să ne îndepărtăm de acest sistem şi, acum, această instituţie tocmai a votat reintroducerea lui.

Oricine crede că Uniunea Europeană urmăreşte să facă mai puţin şi să aibă mai multă putere, trebuie doar să se uite la votul de astăzi.

  Syed Kamall (ECR). - Dle preşedinte, săptămâna trecută a avut loc re-relansarea mai multor albume ale formaţiei The Beatles în formă digitală îmbunătăţită. În această săptămână dezbatem sistemul de cote de lapte într-o formă îmbunătăţită. Deşi la prima vedere, cele două lucruri par să nu aibă nimic în comun, legătura devine sesizabilă dacă va gândiţi la titlul uneia dintre melodiile Beatles, Înapoi în URSS. Cred că rezumă totul. Avem un sistem în care preţurile şi cotele sunt decise de birocraţi şi nu de nevoile consumatorilor sau măcar de nevoile furnizorilor. Avem un sistem în care consumatorii plătesc de două ori mai mult pentru preţuri mai mari şi impozite mai mari pentru a sprijini un sistem care nu s-a plâns când preţurile erau ridicate.

Îmi amintesc că, la sfârşitul ultimului mandat, Martin Schulz spunea că, în sfârşit, a observat o social-democratizare a PPE. Cred că, de fapt, visul lui a ajuns mult mai departe şi asistăm la o sovietizare a UE. Avem într-adevăr de-a face cu o "UERSS"?

  Jens Rohde (ALDE). - (DA) Dle preşedinte, noi, liberalii danezi, manifestăm o foarte mare înţelegere pentru fermierii care se confruntă cu dificilele provocări economice din ziua de azi, după cum susţinem cu aceeaşi înţelegere ideea de a le acorda sprijin pe termen scurt celor care au nevoie de el. Singura problema este că sistemele instituţionalizate de sprijin pe termen scurt nu rămân niciodată pe termen scurt, în ciuda numeroaselor declaraţii de intenţie. Mereu devin ajutoare permanente, lucru cunoscut de toţi cei dintre noi care au fost implicaţi în implementarea lor, fie aici, fie în parlamentele naţionale. De aceea, ne temem - şi credem că justificat - că măsurile recomandate în această rezoluţie, precum şi iniţiativele Comisiei, privite din această perspectivă, vor conduce, de facto la o deviere permanentă de la excelentul proces de reformă început de Comisie, îndreptat către o agricultură eficientă şi, de aceea, considerăm că trebuie să respingem această rezoluţie.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0040/2009

  Zigmantas Balčytis (S-D). - Dle preşedinte, am votat pentru, deoarece problema securităţii aprovizionării cu energie este de o importanţă capitală pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.

Recenta criză Rusia-Ucraina a dezvăluit în mod clar actualele probleme din sectorul energetic şi, mai ales, dependenţa totală a unor state membre de furnizori unici de gaze naturale.

Izolate de restul Europei, ţările baltice sunt lăsate la mila furnizorilor de gaze din Europa de Est. Acum e mai important ca niciodată să dezvoltăm o politică energetică comună şi cuprinzătoare, bazată pe solidaritate, pe diversificarea resurselor şi apărarea intereselor comune.

Doresc să profit de această ocazie pentru a mulţumi Comisiei şi în special preşedinţiei suedeze pentru prezentarea Strategiei Mării Baltice, care va permite o mobilizare efectivă a fondurilor structurale, în scopul unei utilizări mai eficiente a acestora pentru a realiza obiectivele comune.

Sunt convins că, dacă va fi corect aplicată, strategia va deveni un exemplu de succes regional.

În final, doresc să îndemn Comisia să se implice direct în punerea în aplicare a Strategiei Mării Baltice, pentru a garanta faptul că, în anumite cazuri, interesele statelor membre individuale nu vor prevala asupra realizării obiectivelor strategice comune.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece problema energiei este un test important pentru solidaritatea europeană. Statele membre trebuie să colaboreze în această chestiune.

Politica energetică trebuie corelată cu politica externă. La rândul ei, Comisia trebuie să diversifice măsurile pentru a asigura securitatea energetică în diferitele state membre ale UE. Lupta împotriva schimbărilor climatice înseamnă că energia care depinde de cărbune se poate confrunta cu constrângeri financiare serioase. Iar creşterea preţurilor va afecta cetăţenii. A sosit timpul să introducem o politică comună, la nivelul UE, în acest domeniu. Comisia trebuie să afirme în mod categoric că va combate atitudinile egoiste ale statelor membre care nu vad niciun pericol în dependenţa continuă de un singur furnizor, cum ar fi, de pildă, dependenţa de Rusia în privinţa gazelor.

Trebuie să acţionăm. Comisia Europeană şi comisarul pentru energie trebuie să îşi exprime în mod clar voinţa politică.

  Iosif Matula, (PPE). - Domnule Preşedinte, am votat pentru această rezoluţie şi o să explic de ce. Uniunea Europeană este dependentă de importurile de energie, consumul este în continuă creştere, dar rezervele naturale sunt limitate. Securitatea energetică presupune, în acelaşi timp, diversificarea surselor şi a rutelor de transport, dar şi o interconectare foarte eficientă între statele membre, aşa cum se lucrează astăzi prin proiecte cu finanţare europeană la magistralele de gaz dintre România şi vecinii ei, Ungaria şi Bulgaria. Iată, mi-am spus, unde suntem, dar ce mai avem de făcut?

Aş face o comparaţie, poate îndrăzneaţă, dar simplă, cu energia electrică. Astăzi, curentul electric ajunge în casele noastre fără să mai ştim de unde vine. Printr-o reţea diversificată a gazelor naturale şi multiple reţele de transport, trebuie să atingem exact acelaşi scop: asigurare de gaz în orice situaţie şi indiferent de situaţie. Iată de ce am susţinut şi susţin proiectul Nabucco dar, în paralel, şi trecerea spre diversificarea surselor de energie regenerabilă. <BRK>

Explicaţii scrise privind votul

Raport: Paolo De Castro (A7-0005/2009)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind o propunere de regulament al Consiliului în ceea ce priveşte perioadele de intervenţie 2009 şi 2010 pentru unt şi laptele praf degresat, deoarece consider că aceste măsuri reprezintă o continuare a unei măsuri pozitive care a avut efecte imediate în reglementarea excesului de provizii ce afectează piaţa laptelui şi a produselor lactate. Scăderea preţurilor pe piaţa mondială a laptelui şi a produselor lactate din ultimele 12 luni a fost determinată de o creştere generală a producţiei şi o scădere pe plan mondial a cererii, ca urmare a crizei economice şi financiare. Acest lucru justifică continuarea intervenţiei publice în ceea ce priveşte untul şi laptele praf.

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Pe baza raportului colegului meu italian, deputatul Paolo de Castro, am votat pentru propunerea de regulament al Consiliului de derogare de la regulamentul privind organizarea pieţei comune (OPC) în ceea ce priveşte perioadele de intervenţie 2009 şi 2010 pentru unt şi laptele praf degresat. După explozia mondială a preţurilor la toate produsele alimentare din 2007 şi, prin urmare, şi a preţurilor laptelui, ultimele 12 luni au însemnat un colaps în ceea ce priveşte preţurile. Sprijin Comisia, care la începutul lui 2009 a introdus un ajutor pentru stocarea privată a untului, într-un efort de a sprijini piaţa. Având în vedere natura excepţională a situaţiei, sprijin prelungirea până la 28 februarie 2010 a actualei perioade de intervenţii publice pentru unt şi laptele praf degresat, prin intermediul unei proceduri de licitaţie. În plus, ţinând cont de incertitudinea cu privire la timpul necesar pentru relansarea pieţei produselor lactate, am sprijinit autorizaţia acordată Comisiei de a prelungi perioada de intervenţie 2010/2011, tot prin procedura de licitaţii, în cazul în care condiţiile de piaţă vor impune acest lucru.

  David Casa (PPE), în scris. − Acest raport se referă la propunerea de regulament al Consiliului de derogare de la regulamentul privind OPC cu privire la perioadele de intervenţie pentru unt şi laptele praf degresat. Având în vedere faptul că în sectorul produselor lactate se înregistrează o criză gravă, am votat în favoarea acestui raport.

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. − (SV) Suntem pe deplin conştienţi că situaţia fermelor de produse lactate este drastică. Cu toate acestea, suntem la fel de conştienţi de faptul că intervenţiile din partea UE nu reprezintă o soluţie. A sosit vremea unei tranziţii către un sistem bazat pe piaţă şi asigurări, care să elibereze fermierii fără a distorsiona piaţa internă şi mondială. De asemenea, este timpul unei revizuiri a situaţiei cu privire la concurenţa în industria materiilor prime la scară largă şi în industria alimentară la scară aproape la fel de largă, care stă între fermieri şi consumatori.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) În ceea ce priveşte amendamentele care propun o îngheţare a cotelor la lapte, doresc să afirm următoarele. În primul rând, nu există nicio bază pentru a presupune că o creştere a cotelor de producţie (care ar urma unei revizuiri a CAP) va avea un efect asupra crizei din sector.

În al doilea rând, îngheţarea creşterii cotelor (ceea ce se propune prin amendamentele la rezoluţia Parlamentului European) ar nedreptăţi fermierii din ţările care în prezent sunt pe punctul de a-şi folosi cotele. Ar fi nedrept şi chiar imoral să schimbăm regulile în acest moment al jocului. În al treilea rând, doresc să vă reamintesc că la reuniunea la nivel înalt din 2002 de la Copenhaga, s-a negociat (aceste negocieri au inclus Polonia) pe marginea cotelor de lapte, plecându-se de la premisa că aceste cote se vor aplica până în 2007. În Luxemburg, sistemul de cote a fost prelungit până în 2014, fără participarea noastră sau dreptul de a vota.

Nu putem rezolva problemele din sectorul produselor lactate acordându-le unor producători ocazia de a-şi îmbunătăţi producţia în detrimentul altor producători. Conceptele de care uzăm şi acţiunile pe care le întreprindem trebuie să ne permită să acordăm fiecăruia o şansă, indiferent de ţara din care provine, fie că este vorba de cele 15 vechi state membre sau de cele 12 noi state membre.

  Jörg Leichtfried (S&D), în scris. − (DE) Sunt de acord cu soluţia pe termen scurt a Comisiei de achiziţionare a untului şi a laptelui praf. Totuşi, îndemn la o soluţie pe termen lung pentru criza produselor lactate, de pildă prin utilizarea unui control flexibil al cantităţii pentru un preţ al laptelui care să acopere costurile. Surplusul de lapte trebuie stopat la nivel naţional prin impunerea cerinţelor europene.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Criza din sectorul produselor lactate a condus, de asemenea, la scăderea dramatică a preţurilor la unt şi lapte praf degresat. Salut propunerea Comisiei de a continua să subvenţioneze piaţa şi să prelungească perioada de intervenţie până la 28 februarie 2010. Este de sperat ca urmarea să fie o relansare a pieţei şi că preţurile vor fi determinate, din nou, de cerere şi ofertă. Totuşi, pentru o perioadă limitată de timp, consider că această intervenţie este necesară şi, de aceea, am votat în favoarea propunerii raportorului.

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris. − (IT) Grava criză din sectorul producătorilor de produse lactate riscă însăşi existenţa exploataţiilor de producţie a laptelui. Prin urmare, consider că este corect să ne opunem gestionării individuale a cotelor, deoarece acest lucru ar însemna, de fapt, înlocuirea plăţilor compensatorii de sfârşit de an, un mecanism care, dimpotrivă, este esenţial pentru sistemul de producţie italian. Sunt, însă, în favoarea unei creşteri temporare a preţului de intervenţie, a iniţiativelor şi a măsurilor care vizează realizarea unui echilibru în interiorul sectorului, a intensificării fluxului de informaţii oferite consumatorilor, precum şi a pasului important reprezentat de introducerea de etichete de origine pentru lapte şi produsele lactate.

În special în vederea restabilirii echilibrului între cerere şi ofertă, trebuie să sprijinim propunerea de îngheţare temporară a unei părţi din cotele alocate statelor individuale şi să oferim un mecanism de compensare pentru producătorii obligaţi să distrugă o parte din producţia lor, proporţională cu procentul îngheţat de cote de lapte.

  Daciana Octavia Sârbu (S-D), în scris. − Uniunea Europeană travesează acum una dintre cele mai grave crize înregistrate de sectorul laptelui, criza datorată creşterii producţiei şi scăderii semnificative a cererii la nivel mondial. Având în vedere situaţia dramatică în care se află producătorii de lapte din Europa, este necesar să continuăm perioada de intervenţie publică (adică de cumpărare şi stocare a laptelui praf degresat şi a untului), până cel puţin în luna februarie a anului viitor sau până în 2011, dacă este considerat necesar. Nu cred că ne permitem să asistăm la o desfiinţare a fermelor europene, pentru că după un an am fi nevoiţi să importăm lapte şi produse din lapte din spaţiul extracomunitar şi, dacă luam în considerare faptul că standardele sanitare nu vor fi în niciun caz cele dorite de noi, am avea mult prea mult de pierdut. Raportul este binevenit în acest context, dar pentru a soluţiona într-adevăr problema din sectorul laptelui trebuie să luăm măsuri conexe, pentru că acest stoc implică alocarea de resurse importante şi s-ar putea ca la un moment dat stocul să fie inutil. Trebuie să investim acum într-o agricultură sustenabilă capabilă să ofere necesarul de hrană, chiar dacă suntem în perioada de criză financiară, pentru a preveni mai târziu o criză alimentară. <BRK>

Raport: Paolo De Castro (A7-0004/2009)

  David Casa (PPE), în scris. − Este o propunere care modifică actualul sistem de ajutor direct acordat agricultorilor. Având în vedere că sunt de acord cu nevoia acestor modificări, am votat pentru.

  Daciana Octavia Sârbu (S-D), în scris. − Suntem la început de mandat, când stabilim priorităţile pentru politicile viitoare ale Uniunii Europene. Ştiu că suntem tentaţi să ne focalizăm atenţia asupra unor chestiuni pe care le considerăm extrem de importante şi să omitem altele. În acest sens, vreau să subliniez faptul că putem renunţa la multe, dar nu putem renunţa la mâncare, de aceea agricultura trebuie să rămână un domeniu prioritar pentru UE. Sunt de părere că este necesară o creştere a cuantumului ajutorului de minimis acordat agricultorilor, peste limita de 15.000 de euro stabilită de Comisie, precum şi acordarea unui buget mărit pentru promovarea sectorului laptelui şi produselor lactate. Recomand cu tărie sprijinirea fermierilor producători de lapte şi carne, în vederea stabilizării pieţelor, prin includerea în cadrul temporar de criză pentru ajutoare de stat.

De altfel, este nevoie ca sistemele de ajutor direct să ţină cont şi de particularităţile noilor state membre, în care sectorul agricol joacă un rol important în economia naţională şi să asigure menţinerea sprijinului pentru agricultură, astfel încât să permită depăşirea problemelor structurale şi atingerea obiectivului de convergenţă, prin creşterea nivelului de dezvoltare în sectorul agricol, eliminarea decalajelor de eficienţă şi de competitivitate faţă de vechile state membre. <BRK>

Propunere de rezoluţie: SWIFT B7-0038/2009

  Zigmantas Balčytis (S-D), în scris. − Lupta împotriva terorismului a fost una dintre priorităţile ordinii de zi a acestei instituţii. Totuşi, trebuie să găsim echilibrul corect între măsuri de securitate şi protecţia drepturilor fundamentale şi a libertăţilor civile. De asemenea, trebuie să garantăm cel mai mare respect pentru viaţa privată şi protecţia datelor cu caracter personal. Echilibrul şi proporţionalitatea trebuie să fie principiile fundamentale pe care să se bazeze lupta împotriva terorismului. Uniunea Europeană a demonstrat întotdeauna un angajament ferm în protecţia cetăţenilor, angajament care trebuie menţinut. Comunitatea este construită pe statul de drept şi toate transferurile de date cu caracter personal europene către ţări terţe trebuie să respecte garanţiile procedurale şi drepturile la apărare.

Se înţelege de la sine că orice transfer trebuie să respecte legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal la nivel european şi naţional. SWIFT reprezintă o infrastructură-cheie şi trebuie să ne asigurăm că orice solicitare de transfer de date este justificată corespunzător pe baza cazurilor vizate şi supusă autorizării judiciare. Comunitatea trebuie să adopte o poziţie fermă în negocierile cu SUA, pentru a garanta faptul că datele SWIFT nu pot fi folosite în alte scopuri decât cele legate de finanţarea terorismului.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog şi Åsa Westlund (S&D), în scris. − (SV) Noi, social-democraţii, am ales să ne abţinem de la votul privind amendamentul 1. Pentru asigurarea controlului democratic este esenţial ca Parlamentul European şi parlamentele naţionale să aibă acces la documentele şi instrucţiunile de negociere care preced negocierile cu autorităţile Statelor Unite cu privire la accesul la mesageria financiară. Cetăţenii europeni trebuie să poată avea încredere că transmiterea coordonatelor lor bancare nu violează legislaţia naţională sau europeană. În acelaşi timp, suntem conştienţi cât de importantă este în viitor o anchetare eficientă a crimelor de terorism, dar nu cu orice preţ pentru democraţie.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru rezoluţia comună privind viitorul acord internaţional pentru a pune la dispoziţia Departamentului de trezorerie al Statelor Unite datele din mesageria financiară privind plăţile, în scopul prevenirii şi combaterii terorismului şi a finanţării terorismului. Totuşi, ca reprezentant al cetăţenilor, şi conştient de natura sensibilă a acestui subiect, care afectează drepturile fundamentale, solicităm garanţii clare înainte de semnarea oricărui acord privind SWIFT cu Statele Unite. Aceste garanţii sunt: datele pot fi transferate doar în scopul de a combate terorismul; un mecansim reciproc să oblige Statele Unite să transmită, la rândul lor, informaţii financiare relevante la solicitarea autorităţilor europene; validitatea acestui acord interimar să fie limitată la cel mult 12 luni; negocierea unui nou acord mai târziu, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cu deplina participare a Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale.

Doresc, de asemenea, ca secretomania care a învăluit în mare măsură miezul acestei probleme să fie eliminată şi deputaţii europeni să aibă acces la mult mai multe informaţii decât până acum, legate de procedurile prevăzute în acest acord.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Potrivit acordului internaţional prevăzut, datele privind mesageria financiarătrebuie puse la dispoziţia Departamentului de trezorerie al Statelor Unite în scopul prevenirii şi combaterii terorismului şi a finanţării terorismului. Transmiterea de date privind mesageria financiară către puterile străine reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor noştri, în special în cazul în care destinatarul datelor este Statele Unite ale Americii.

Statele Unite au demonstrat în multe rânduri că nu tratează cu seriozitate protecţia datelor cu caracter personal, mai ales dacă este vorba de realizarea şi punerea în aplicare a proiectelor şi obiectivelor guvernului. Deşi această propunere de rezoluţie are intenţii bune de a proteja cetăţenii europeni, utilizarea necorespunzătoare a acestor date importante nu poate fi exclusă. Din acest motiv, am votat împotriva acestei propuneri de rezoluţie.

Propunere de rezoluţie: CE/Tadjikistan B7-0025/2009

  David Casa (PPE), în scris. − Tadjikistan ocupă o poziţie geografică importantă, deoarece este situat la o intersecţie-cheie între Europa şi Asia şi, prin urmare, joacă un rol important în menţinerea stabilităţii in regiune. Am votat în favoarea acestei rezoluţii care încearcă să identifice un număr important de probleme ce trebuie abordate în Tadjikistan.

Raport: Alojz Peterle (A7-0007/2009)

  Zigmantas Balčytis (S-D), în scris. − Salut cu entuziasm parteneriatul propus între CE-Tadjikistan şi acordul de cooperare care prevede un cadru pentru viitoarea cooperare a UE cu Tadjikistan. Regiunea Asiei Centrale este foarte importantă pentru Comunitate din punct de vedere economic şi politic şi acest acord va ajuta la întărirea relaţiilor politice, economice şi comerciale ale UE, precum şi la consolidarea prezenţei acesteia în Tadjikistan şi Asia Centrală în general.

În plus, acest acord va stimula creşterea economică şi va sprijini dezvoltarea durabilă, acţiunile împotriva sărăciei, precum şi stabilitatea în Tadjikistan şi în regiunea Asiei Centrale. Sunt încântat să constat că acest acord cuprinde şi aspecte legate de lupta împotriva terorismului şi a armelor de distrugere în masă, a traficului de droguri şi a crimei organizate. Din acest moment, atât UE, cât şi Tadjikistan vor continua un dialog politic strâns, ce va conduce către relaţii mai profunde în numeroase domenii.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) În 2007, sub preşedinţia germană, UE a adoptat o strategie pentru Asia Centrală, care viza o nouă asociere. Acordul cu Tadjikistanul face parte din această strategie şi s-a arătat deja că principala miză în regiune sunt resursele naturale, în special gazele. Am votat împotriva raportului privind Acordul de Parteneriat şi Cooperare dintre Uniunea Europeană şi Republica Tadjikistan, deoarece singurul interes al UE în această ţară îl reprezintă resursele ei naturale şi poziţia geografică, Tadjikistanul având graniţe cu Afganistanul şi China.

Relaţiile UE cu ţările terţe trebuie bazate pe alte interese, pe interese reciproce, pe respectul pentru suveranitatea ambelor părţi şi, desigur, pe respectul pentru gestionarea resurselor lor.

Propunere comună de rezoluţie: Situaţia existentă în Lituania ca urmare a adoptării legii privind protecţia minorilor (RC-B7-0026/2009)

  Robert Atkins (ECR), în scris. − Eu şi colegii mei conservatori britanici, putem fi de acord cu multe aspecte din acest raport. Susţinem în continuare, din toată inima, asigurarea de drepturi şi şanse egale pentru toţi oamenii, indiferent de dizabilităţile lor, de rasă, religie sau sexualitate, după cum respingem orice formă de discriminare. Cu toate acestea, avem reţineri serioase cu privire la implicarea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale şi a Uniunii Europene în chestiuni care considerăm că ţin de competenţa statelor naţionale individuale.

De aceea, am decis să ne abţinem de la votul asupra acestei rezoluţii.

  Martin Callanan (ECR), în scris. − Membrii Conservatorilor şi reformiştilor europeni sprijină cu fermitate tratamentul egal pentru toţi, indiferent de rasă, religie, sexualitate sau dizabilitate şi condamnă ferm discriminarea în orice manifestare a acesteia.

Cu toate acestea, avem reţineri serioase cu privire la implicarea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale şi a Uniunii Europene în chestiuni care considerăm că ţin de competenţa statelor naţionale individuale. Ca naţiune democratică, considerăm că această chestiune trebuie decisă de parlamentul lituanian şi de poporul lituanian.

De aceea, am decis să nu susţinem această rezoluţie.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European privind legea lituaniană referitoare la protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice, deoarece consider că este necesară o revizuire urgentă a legii care a trecut prin parlamentul lituanian pe 14 iulie 2009, conform căreia este interzisă „diseminarea directă către minori [...] a informaţiilor publice în care se promovează relaţiile homosexuale, bisexuale sau poligame, deoarece are un efect dăunător asupra dezvoltării minorilor.” În conformitate cu principiile Uniunii Europene, toate formele de discriminare şi, mai ales, discriminarea bazată pe orientarea sexuală ar trebui eliminate, motiv pentru care Agenţia pentru Drepturi Fundamentale trebuie să emită un aviz asupra legii în chestiune şi amendamentelor la aceasta, din perspectiva Tratatelor UE şi a legislaţiei UE.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Propunerea de rezoluţie înaintată astăzi este într-adevăr uluitoare. O ţară este pusă la zid pentru că parlamentul ei, ales în mod democratic, este în curs de a examina o lege - în acord, de altfel, cu legile care există în majoritatea statelor membre - destinată protejării minorilor şi care vizează în mod specific protecţia lor de orice propagandă care promovează homosexualitatea, bisexualitatea sau poligamia. Ce poate fi mai normal atunci când e vorba de copii? Ei bine, nu, se pare că este „discriminare” şi întreaga UE se mobilizează împotriva bietei Lituanii, „vinovată” de interzicerea prozelitismului şi de încurajarea valorilor familiale.

Şi mai uimitor este faptul că Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat), care teoretic pretinde că este creştin democrat şi că are anumite valori morale, s-a alăturat acestei absurdităţi, iniţiată de stânga. Ca de obicei, drepturile copiilor nu au nicio valoare în faţa presiunii exercitate de anumite grupuri de lobby. Trebuie spus că, la vremea lor, unii membri ai acestui Parlament au pledat în favoarea pedofiliei în numele libertăţii universale şi al dreptului tuturor la sexualitate, indiferent de vârstă. Această rezoluţie nu e doar criminală, e dezgustătoare.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluţiei privind condamnarea legii lituaniene referitoare la protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice, care stabileşte interzicerea oricăror informaţii cu privire la homosexualitate, dacă acestea sunt accesibile minorilor. Această lege contravine legilor europene, în special în ceea ce priveşte discriminarea bazată pe orientarea sexuală, cu un pronunţat caracter homofob şi, în acelaşi timp, constituie un obstacol în calea libertăţii de expresie. A fost condamnată la scară largă de ONG-uri, inclusiv de AILH (Asociaţia internaţională a lesbienelor şi a homosexualilor) şi Amnesty International şi de Consiliul Europei. Trebuie să oferim tinerilor o viziune a societăţii deschisă către diversitate şi bazată pe principiul respectului pentru ceilalţi, oricât de diferiţi ar fi. De partea ei, Comisia Europeană, ca şi gardian al Tratatelor, trebuie să acţioneze în mod responsabil şi să iniţieze procedurile de încălcare a dreptului comunitar împotriva Lituaniei, dacă aceasta va persista în decizia de a adopta această lege. Prin acest vot, îndemnăm parlamentarii lituanieni să ia atitudine şi să respingă acest text care reprezintă o întoarcere într-un trecut pe care, personal, îl condamn.

  Jim Higgins, Seán Kelly, Mairead McGuinness şi Gay Mitchell (PPE), în scris. − Aceasta este o explicaţie a votului în numele delegaţiei Fine Gael în Parlamentul European. Deputaţii Fine Gael s-au abţinut de la votul asupra Lituaniei deoarece procesul legislativ/legal nu s-a încheiat încă. Când procesul legislativ lituanian va fi fost finalizat, se va putea analiza dacă, într-adevăr, contravine sau nu Tratatelor UE. Aceasta este procedura corectă şi firească. Remarcăm, de asemenea, că rezoluţia aşază o formă de discriminare deasupra celorlalte şi reprezintă, în sine, o formă de discriminare.

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Am votat împotriva rezoluţiei care ar putea stabili un precedent foarte periculos pentru Uniunea Europeană. După părerea mea, conţinutul şi obiectul acesteia sunt incompatibile cu principiul subsidiarităţii. Rezoluţiile de acest gen pot favoriza euroscepticismul, deoarece sunt dovada tendinţei UE de a se implica în afacerile interne ale statelor membre ale UE. Principiul neamestecului în afacerile interne ale statelor membre ale UE nu este un principiu absolut, dar nimic din ceea ce se întâmplă în Lituania nu ne obligă să luăm măsuri. Cei care vor o Europă mai bună ar trebui să voteze împotriva acestei rezoluţii. Acesta este motivul deciziei mele. Vă mulţumesc foarte mult.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Parlamentul lituanian a aprobat amendamentele la legea privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice. Scopul acestei legi este prevenirea diseminării informaţiilor publice „care promovează relaţiile homosexuale” sau care „sfidează valorile familiale”.

Din acest motiv, autorităţile lituaniene ar trebui să modifice sau să abroge legea şi ar trebui să se abţină de la a adopta amendamentele la codurile penal şi administrativ, pentru a garanta faptul că legile sunt compatibile cu drepturile omului şi libertăţile fundamentale, astfel cum sunt consacrate în legislaţia internaţională şi europeană.

Un pas în direcţia bună este faptul că preşedintele Lituaniei a cerut Parlamentului lituanian să reanalizeze legea, astfel încât aceasta să respecte principiile constituţionale ale statului de drept, ale siguranţei juridice şi clarităţii juridice şi să nu contravină unei societăţi deschise şi unei democraţii pluraliste.

Din aceste motive, şi din cauza necesităţii unei revizuiri urgente a acestei legi, am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie a Parlamentului European.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – (FR) Am votat împotriva rezoluţiei care stabileşte un precedent periculos, în sensul că punctele de vedere exprimate nu respectă principiul subsidiarităţii şi reprezintă o formă de intervenţie în acţiunile suverane ale parlamentului unui stat membru, într-un moment în care legea în chestiune nici măcar nu a intrat în vigoare.

Propunere comună de rezoluţie: Criza din sectorul produselor lactate (RC-B7-0047/2009)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am susţinut şi am votat în favoarea amendamentului 28 la această rezoluţie, prin care se solicită Comisiei şi statelor membre să adopte urgent măsuri suplimentare pentru a interveni în actualul nivel de producţie comunitară printr-o îngheţare temporară a creşterii cotelor care au fost stabilite prin ultimele reforme ale politicii agricole comune, deoarece acest amendament abordează interesele tuturor producătorilor de lapte portughezi şi, mai ales, a câştigat sprijinul producătorilor de lapte din Azore. Din acest motiv, regret că amendamentul nu a câştigat votul majorităţii deputaţilor din Parlamentul European.

  Zigmantas Balčytis (S-D), în scris. − Am votat pentru această rezoluţie comună, deoarece, contrar previziunilor Comisiei privind creşterea substanţială a preţurilor la produsele lactate, piaţa produselor lactate asistă la o deteriorare dramatică, preţurile laptelui continuând să scadă în ciuda intervenţiei şi a subvenţiilor la export. Economiile multor state membre depind în mare măsură de agricultură şi de industria produselor lactate. Din păcate, diferenţa dintre preţurile plătite de consumatori în supermarketuri pentru produsele agricole şi banii pe care îi primesc producătorii este foarte mare. Mulţi producători de produse lactate din UE sunt într-o situaţie extrem de dificilă şi sunt obligaţi să-şi vândă produsele sub costurile de producţie. Comisia trebuie să adopte măsuri adecvate pe termen scurt şi lung pentru a combate această criză şi a salva piaţa produselor lactate a UE. În această privinţă, sprijin pe deplin solicitarea de a crea un fond al UE pentru produsele lactate, în scopul de a ajuta producătorii şi de a susţine investiţiile în ferme. Dacă vrem să avem o piaţă a produselor lactate funcţională, trebuie să sprijinim investiţiile în modernizarea fermelor, micii producători şi tinerii fermieri. Şi, cel mai important, trebuie să ne asigurăm că fermierii primesc un preţ corect şi corespunzător pentru producţia lor.

  David Casa (PPE), în scris. − În ultimele 12 luni am asistat la deteriorarea pieţei produselor lactate care a condus la scăderea preţurilor sub 21 de cenţi pe litru, pentru mulţi fermieri singura alternativă fiind vânzarea în pierdere a produselor lactate. Este o situaţie deosebit de gravă şi, de aceea, am votat în favoarea acestei rezoluţii.

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Christel Schaldemose şi Britta Thomsen (S&D), în scris. − (DA) Am votat împotriva propunerilor de majorare a ajutorului agricol pentru sectorul produselor lactate. Grupul nostru votează constant în favoarea reducerii subvenţiilor pentru agricultură şi continuarea reformei politicii agricole a UE. În această privinţă, Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European a votat împotriva amendamentelor 16, 17 şi 19, deoarece, în ciuda unui conţinut bun, aceste amendamente nu erau relevante pentru discuţia în chestiune.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie privind criza din sectorul produselor lactate, deoarece consider că sunt necesare măsuri urgente pentru a rezolva criza gravă prin care trece sectorul, în special prin stimularea cererii, astfel încât să restabilim echilibrul de piaţă. Totuşi, este regretabil că acest compromis la care s-a ajuns în Parlament nu include şi suspendarea temporară a creşterii cotelor sau alte măsuri pentru a reduce producţia şi care ar ajuta fermierii să facă faţă acestei crize.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Grava criză care afectează sectorul produselor lactate necesită adoptarea urgentă de măsuri mai eficiente pentru sprijinirea producătorilor, precum şi considerarea perspectivei de eliminare a cotelor în 2015.

Stabilizarea pieţei laptelui şi a produselor lactate nu va fi realizată doar prin una sau două măsuri bizare, cum ar fi stoparea creşterii cotelor, în scopul de a atenua efectele imediate şi temporare ale crizei. Dimpotrivă, trebuie avute în vedere soluţii pe termen mediu şi lung, după cum trebuie analizate motivele pentru care această piaţă nu funcţionează corect, precum şi cele mai bune modalităţi de a menţine o producţie sustenabilă, fără a ignora dreptul cetăţenilor la un preţ corect.

Şi în această privinţă, trebuie să subliniez statutul foarte şubred, din punct de vedere competitiv, al regiunilor izolate care depind în mare măsură de producţia de produse lactate, cum ar fi Insulele Azore. Regret o anumită indiferenţă din partea Comisiei Europene, la fel ca şi gestionarea defectuoasă a acestui proces de către guvernul portughez. Abilitatea conducătorilor noştri de a acţiona şi de a apăra interesele naţionale este foarte importantă în vremuri de criză. Din păcate, nu este cazul. Privind înspre partea pozitivă, remarc succesul amendamentelor al căror coautor am fost şi care sprijină o creştere a plăţilor de minimis. Nu este soluţia ideală, dar ajută.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestei rezoluţii, deşi nu merge destul de departe. Pentru a stabiliza preţurile acum, trebuie retras urgent bonusul de 2% din creşterea anuală care depăşeşte cota. Sistemul de cote va trebui să fie continuat după 2015 sau să fie înlocuit cu un alt mecanism de reglementare. Este esenţial să ajustăm producţia de lapte la cererea europeană, pentru a garanta producătorilor un preţ corect. Transparenţa pieţei este esenţială şi, din această perspectivă, sugerez înfiinţarea unui observator european pentru a ajuta la monitorizarea şi reglementarea pieţei de la producţie la distribuţie.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Rezoluţia adoptată conţine măsuri pozitive care sunt necesare în contextul actual al gravei crize care afectează sectorul. De aceea am votat pentru. Acestea sunt însă doar măsuri one-off, care nu rezolvă problemele fundamentale ale sectorului, în special cele ale producătorilor mici şi mijlocii, pentru care situaţia este foarte probabil să se înrăutăţească, având în vedere intenţia anunţată de a desfiinţa cotele de lapte.

Bătălia purtată de producătorii de lapte, care merge dincolo de obiectivele imediate - de a-şi vinde produsele la preţuri care să le garanteze supravieţuirea - are o semnificaţie şi o importanţă mai ample, care au legătură cu tipul de agricultură pe care îl dorim pentru viitor. Modelul neoliberal de agricultură, care promovează invadarea pieţei cu produse din ţări cu o capacitate de producţie mai mare şi încurajează producţia intensivă în unele ţări şi abandonarea agriculturii şi dependenţa alimentară în altele, trebuie să fie înlocuită cu un model bazat pe conceptul de suveranitate alimentară şi siguranţă alimentară - dreptul fiecărei ţări de a produce într-un mod durabil. În acest model, mecanismele publice de control al producţiei - cotele, adaptate la nevoile fiecărei ţări - sunt esenţiale.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Atunci când o politică conduce fermierii la suicid, când determină oamenii să îşi distrugă deliberat fructele muncii lor pentru că nu există nimic mai rău decât ceea ce le oferă acea politică, este timpul să schimbăm acea politică. Liberalizarea agriculturii, în general, şi a sectorului produselor lactate, în particular, a fost un dezastru. De câte ori trebuie repetat în această instituţie că, pentru faptul că hrăneşte populaţia, că ajută la sporirea atractivităţii vieţii rurale şi la menţinerea populaţiei în zonele rurale, agricultura nu poate fi considerată ca o activitate economică oarecare? Produsele alimentare nu sunt produse asupra cărora se poate specula pe pieţe deconectate de orice realitate. Este absurd să încurajăm importarea de produse care nici măcar nu satisfac criteriile de calitate pe care trebuie să le respecte fermierii noştri. Este scandalos să îi lăsăm pe aceşti fermieri la mila celor ce prelucrează produsele şi a prădătorilor din marile centrale de cumpărare care fac profituri pe spatele producătorilor şi al consumatorilor. Propunerile timide sau vagi ale textului nu sunt nici suficiente, nici pe deplin satisfăcătoare, dar măcar există. De aceea am votat pentru.

  Pascale Gruny (PPE), în scris. – (FR) Starea pieţei produselor lactate s-a înrăutăţit considerabil în ultimele 12 luni: preţul laptelui a scăzut cu 30% într-un an, cea mai mare scădere înregistrată în ultimii 20 de ani. De aceea, trebuie să introducem urgent noi forme de reglementare la nivel european, astfel încât sectorul produselor lactate să nu mai depindă doar de regulile de piaţă, ci să le poată face faţă. În prezent, instabilitatea veniturilor producătorilor nu permite o alocare optimală a resurselor vitale pentru investiţiile viitoare în sector. Prin urmare, Comisia Europeană are datoria de a facilita relaţiile contractuale din lanţul agroalimentar, astfel încât să echilibreze relaţiile dintre diferiţii operatori din sector, să stabilizeze pieţele şi să prevină riscurile de pe piaţă. De asemenea, trebuie să încurajeze o mai bună organizare în interiorul sectoarelor. În plus, trebuie analizat dacă o creştere a cotelor de lapte ar avea un efect pozitiv asupra preţurilor de producţie. Europa trebuie să acţioneze acum. Nu mai putem aştepta. Dacă nu acţionăm, riscăm să asistăm la o deteriorare de durată a sectorului european al produselor lactate, privând astfel zonele rurale vulnerabile de motorul economiilor lor.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Greva laptelui ia amploare în ţările Europei, cu aceste imagini frapante ale laptelui vărsat pe câmpuri. Ca urmare a îngrijorărilor producătorilor de produse lactate, Parlamentul European a adoptat o poziţie. În acest context, am votat pentru crearea unui fond de 600 de milioane de euro din bugetul prevăzut de UE pentru 2010, pentru a sprijini producătorii de lapte care, în acest moment, se confruntă cu o criză gravă şi fără precedent în sectorul lor şi se luptă cu legile cererii şi ofertei pe piaţa mondială a produselor lactate.

Împreună cu colegii socialişti am depus, de asemenea, un amendament prin care am solicitat suspendarea cotelor la produsele lactate actualmente în vigoare, în scopul de a determina o creştere a preţurilor. Ar trebui, de asemenea, să adoptăm măsuri periodice care să completeze măsurile de management al pieţei deja adoptate, din moment ce acestea din urmă s-au dovedit ineficiente în faţa volatilităţii preţurilor.

  Elisabeth Jeggle (PPE), în scris. – (DE) Sectorul produselor lactate trece în prezent printr-o criză de dimensiuni fără precedent: preţurile de producţie au scăzut dramatic, preţurile de consum au crescut şi multe ferme din UE se luptă pentru supravieţuire. Comisia a stat prea mult timp pe margine şi a privit această evoluţie din postura de observator. În propunerea noastră de rezoluţie, care este sprijinită de aproape toate grupurile, afirmăm clar că deciziile luate în noiembrie 2008 în cadrul evaluării stării de sănătate nu sunt suficiente pentru situaţia actuală. Ampla reformă agricolă adoptată este insuficientă.

Dacă s-au schimbat condiţiile de bază, Comisia trebuie să ia iniţiativa şi să implementeze o măsură care va ajuta fermierii din UE. În rezoluţia noastră solicităm măsuri cuprinzătoare: stabilizarea pieţei, reduceri promoţionale, un program amplu de distribuire a laptelui în şcoli, majorarea sumei maxime de plăţi minime, de la 7500 la 15000 de euro, pentru toate domeniile producţiei agricole, un sistem de pensionare anticipată/răscumpărare a cotelor, consolidarea organizaţiilor producătorilor, etichetarea corespunzătoare a produselor lactate, asigurări la creditele pentru export, după modelul celor care există în SUA şi, pentru măsurile speciale, fondul pentru produsele lactate. Prin această rezoluţie suntem gata să ne asumăm responsabilitatea pentru agricultura europeană. De aceea am votat în favoarea acestei rezoluţii.

  Marine Le Pen (NI), în scris. – (FR) Sectorul produselor lactate este în pericol. De luni de zile, producătorii de produse lactate sunt într-o continuă pierdere, în timp ce preţul laptelui pentru consumatori nu a scăzut deloc: cei care au câştigat sunt marii distribuitori. Mii de mici producători francezi se află în pragul falimentului. Greva generală din sectorul laptelui, care reprezintă o ultimă încercare a producătorilor de a se face auziţi şi a nu muri în indiferenţa generală, se extinde acum în multe ţări europene, punând, astfel, în pericol multe locuri de muncă din alte ramuri ale sectorului produselor lactate. Este imperios necesar să găsim soluţii eficiente pentru acest sector-cheie al agriculturii franceze şi europene şi să operăm o schimbare radicală, pentru că - să nu ne învârtim în jurul cozii - singurii responsabili pentru această tragedie sunt Comisia Europeană, Consiliul, Parlamentul European şi ultraliberalismul lor. Trebuie să acţionăm urgent: să menţinem principiul cotelor şi după 2015; să reducem urgent cotele pentru a stopa scăderea preţului laptelui; să aliniem preţurile la costurile suportate efectiv de producătorii independenţi; şi să instaurăm o transparenţă totală în procesul de stabilire a preţurilor de către marii distribuitori. Fermierii aşteaptă o acţiune fermă.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. − (DE) Am salvat băncile pentru că a trebuit să o facem. Fapt recunoscut şi acceptat de toţi politicienii responsabili.

Acum ne confruntăm cu aceeaşi situaţie în industria agricolă, unde trebuie să împiedicăm falimentul iminent al fermierilor, în special în sectorul produselor lactate, deoarece preţurile nu mai acoperă costurile de producţie. Trebuie, într-adevăr, să garantăm că potenţialul nostru de producţie este suficient pentru a le asigura cetăţenilor europeni produse alimentare de calitate.

Fac parte dintr-o generaţie care a trecut prin experienţa raţionalizării alimentelor şi care a fost nevoită să facă provizii pentru a avea suficientă mâncare. Să sperăm că nu vom mai ajunge niciodată într-o astfel de situaţie. Totuşi, cei care nu au trăit niciodată experienţa foamei nu înţeleg cât de importantă este pentru Europa o politică agricolă comună puternică.

Nu doar în sectorul energetic avem nevoie de siguranţă în ceea priveşte aprovizionarea.

Vă rog să luaţi în considerare faptul că, dacă prea multe ferme din la fel de multe regiuni sunt obligate să-şi înceteze activitatea pentru că noi nu suntem capabili, sau nu suntem pregătiţi să adoptăm măsurile necesare pe termen scurt propuse în rezoluţia noastră, costurile pentru UE şi statele membre vor fi mult mai mari decât costurile pe care le presupune luarea de măsuri adecvate pe termen scurt în cadrul politicii agricole comune.

Rândurile şomerilor s-au îngroşat prea mult. Abandonarea fermierilor ar fi un lucru iresponsabil din punct de vedere social, economic şi de mediu.

Sper că avertizarea noastră va fi auzită.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat pentru propunerea comună de rezoluţie, deşi o consider insuficientă. Propunerea de a suspenda sistemul cotelor de lapte în 2015 şi de a creşte până atunci cota cu 1% pe an va legaliza, practic, surplusul care există deja în anumite ţări care produc peste cotele lor şi care, apoi, îl exportă la preţuri foarte mici, determinând scăderea preţurilor pieţei, în unele ţări chiar sub costurile de producţie. Măsurile pe care Comisia încearcă să le aplice au ca obiectiv ultim dereglementarea şi, ca urmare, liberalizarea sectorului produselor lactate în Europa.

Suntem total contra acestor măsuri, deoarece, la fel ca reformele politicii agricole comune, servesc doar intereselor marilor companii în detrimentul micilor producători. Sprijinim măsurile de reglementare a sectorului produselor lactate.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) În ultimele luni, evoluţia situaţiei de pe pieţele produselor lactate ameninţă existenţa multor producători. Preţul produselor lor a scăzut rapid. Fermele mici şi mijlocii au fost cele mai afectate şi sunt nevoite să recurgă la rezervele lor pentru a supravieţui. Din acest motiv, se impune o acţiune rapidă din partea UE. Comisia a fost mult prea timidă în încercările de a combate criza, motiv pentru care este parţial responsabilă, ca urmare a deciziei de a creşte cotele de distribuţie.

Iniţiativele Parlamentului, care în majoritatea lor se regăsesc în această propunere de rezoluţie, sunt, de aceea, şi mai apreciate. Acestea includ, în primul rând, crearea unui fond al laptelui căruia să i se aloce 600 de milioane de euro, măsuri de stimulare a cererii de produse lactate, un control mai strict al calităţii şi obligaţii clare de etichetare. Nevoia de a vota în favoarea rezoluţiei propuse şi a măsurilor pe care le conţine mi s-a impus ca o evidenţă, având în vedere că trebuie să îi sprijinim pe agricultorii noştri.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Un semnal de alarmă: aceasta este esenţa rezoluţiei noastre; îndeamnă Comisia şi Consiliul să ia măsuri urgente pentru a găsi o ieşire din criza care îi afectează din plin pe producătorii de lapte. Ieri, în Belgia, criza a căpătat o nouă dimensiune, în momentul în care peste 2000 de producători au vărsat 3 milioane de litri de lapte în Ciney. Nu facem decât să denaturăm dezbaterea dacă ne mulţumim să punem întreaga responsabilitate pe seama eliminării cotelor. Motiv pentru care am fost împotriva amendamentului 28, mult prea simplist, care cerea îngheţarea cotelor. Cauzele principale sunt altele: o scădere a cererii, o concurenţă mondială dură şi, mai ales, marjele de profit inacceptabile ale companiilor de distribuţie, care au fost criticate de multe asociaţii ale consumatorilor. Este ceea ce m-a determinat ca în paragrafele 17 şi 18, al căror autor sunt, să solicit Comisiei efectuarea unei anchete pentru a determina dacă avem de-a face cu carteluri. Este în joc credibilitatea Comisiei. Pe de altă parte, am sprijinit amendamentul 1, care preia iniţiativa a 16 state membre şi solicită restabilirea echilibrului dintre diferiţii operatori din sector. Personal, sprijin fixarea unui preţ minim pentru lapte în fiecare ţară.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Anticipând votul asupra rezoluţiei privind criza din sectorul produselor lactate, am depus şi sprijinit câteva amendamente pentru reglementarea pe termen scurt a pieţei produselor lactate, în special printr-o îngheţare a creşterii cotelor sau o reducere temporară a cotelor (între 3% şi 5%). Şi totuşi, toate aceste măsuri au fost respinse de Parlamentul European. Producătorii au dreptul să aştepte de la Parlament măsurile radicale de care au nevoie. În ciuda unor elemente pozitive, rezoluţia nu răspunde acestor aşteptări: de aceea m-am abţinut de la votul final.

Propunere comună de rezoluţie: Securitatea energetică (RC-B7-0040/2009)

  Maria da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Europa depinde în mare măsură de energia importată. Pentru a reduce dependenţa energetică, trebuie să acţionăm în direcţia eficienţei energetice, a diversificării resurselor energetice prin utilizarea tot mai mare a resurselor regenerabile, precum şi a diversificării ţărilor de origine şi de tranzit. De asemenea, la fel de importantă pentru sporirea siguranţei energetice este consolidarea la nivel european a pieţei energetice interne. Trebuie acordată prioritate gazoductelor şi reţelelor de electricitate care să acopere întreg teritoriul european. În această privinţă, două dintre proiectele incluse în planul de relansare economică sunt foarte importante pentru Portugalia: reţeaua de electricitate dintre Portugalia şi Spania, care va ajuta la consolidarea pieţei iberice a electricităţii; şi reţeaua dintre Spania şi Franţa, pentru a evita transformarea Peninsulei Iberice într-o insulă din punct de vedere energetic. Îndemnăm Comisia şi Consiliul să depună eforturi pentru a încuraja dezvoltarea de proiecte bazate pe energie regenerabilă în ţările din sudul Europei, care au un potenţial ridicat în ceea ce priveşte energia regenerabilă. Zone întinse din regiunea Alentejo au cel mai ridicat potenţial solar din Europa, după cum au demonstrat hărţile de distribuţie a radiaţiilor solare.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European privind aspectele externe ale securităţii energetice, deoarece consider că elaborarea unei adevărate politici energetice comune va fi decisivă pentru garantarea siguranţei aprovizionării energetice în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, o piaţă internă a energiei într-adevăr funcţională şi diversificarea surselor de energie reprezintă, în egală măsură, aspecte importante în prevenirea unor crize viitoare şi a întreruperilor de furnizare a energiei. În această privinţă, consider că sporirea investiţiilor în energii regenerabile şi eficienţă energetică trebuie să constituie un element-cheie în politicile europene.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Dependenţa energetică a Uniunii Europene, nevoia strategică de a o reduce şi ameninţările la stabilitatea UE cauzate de o astfel de vulnerabilitate sunt bine cunoscute şi au fost amplu dezbătute.

În această privinţă, nivelul de dependenţă al ţării mele depăşeşte cu mult media europeană, dezvăluind eşecul repetat în acest domeniu al guvernelor care s-au succedat şi determinând temeri foarte mari cu privire la o posibilă criză pe pieţele energetice.

Având în vedere relaţiile dificile cu unii dintre principalii noştri furnizori, limitele diversităţii surselor de energie şi insuficienţa capacităţii de aprovizionare, consider că este important pentru toate statele membre ca Uniunea Europeană să acţioneze en bloc pentru a-şi apăra interesele comune şi a demonstra că este capabilă de a le impune într-un context de negociere foarte exigent.

În egală măsură, consider că statele membre nu trebuie să se eschiveze de la responsabilităţile lor, ci trebuie să decidă cu privire la diferite coşuri energetice, să analizete toate alternativele, inclusiv cea nucleară, printr-o evaluare fără prejudecăţi, şi să le pună în practică dacă se dovedesc utile, privilegiind acele forme care se dovedesc mai eficiente, mai sigure şi mai ecologice.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) În viitorul apropiat, Europa nu va fi capabilă să se desprindă de dependenţa energetică de ţările din afara Europei. Este adevărat că, pentru a reduce aceste constrângeri, trebuie să diversificăm formele de dependenţă, atât în ceea ce priveşte sursele energetice, cât şi ţările furnizoare. Însă, ca să fiu sincer, nu înţeleg care este rostul aruncării în braţele Turciei, strategie care, se pare, e motivată mai mult de ostilitatea faţă de Rusia, decât de chestiunile energetice. Turcia este punct de tranzit obligatoriu pentru celebrul gazoduct Nabucco, care a fost sistematic privilegiat faţă de alte proiecte. Această ţară va dispune de mijloace de presiune considerabile.

În ceea ce priveşte Desertec, iar nu înţeleg de ce să devenim dependenţi de ceea ce, pentru moment, este un proiect care face parte dintr-o iniţiativă privată. De fapt, cred ne aflăm într-o contradicţie din moment ce, pe de o parte, se doreşte o politică energetică centralizată, în mâinile Comisiei şi, pe de altă parte, se oferă sectorul energetic european operatorilor privaţi, determinând o creştere a preţurilor şi o reducere a serviciilor, precum şi un impact negativ asupra alternativelor energetice. Şi, mai ales, cred că energia este o problemă mult prea importantă pentru a fi lăsată în grija funcţionarilor Comisiei sau pentru a fi abandonată intereselor pentru profit ale câtorva companii.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Această propunere comună de rezoluţie privind aspectele externe ale securităţii energetice conţine opţiuni importante pentru viitoarea politică energetică a Europei. În special, consider foarte importantă creşterea considerabilă a proporţiei de surse de energie regenerabilă în actualul amestec energetic şi, de aceea, sunt în favoarea proiectului Desertec, propus de un grup privat de investitori.

Astfel se va reduce şi dependenţa UE de statele individuale de la care am primit până în prezent combustibilii fosili. Din nefericire, proiectul Nabucco nu va avea niciun efect în acest sens, deoarece UE va deveni şantajabilă în ceea ce priveşte integrarea Turciei în UE. Având în vedere influenţa directă a regimului islamic în Turcia, proiectul în forma lui actuală trebuie să fie respins. Din acest motiv, în ciuda numeroaselor elemente pozitive conţinute în text, m-am abţinut de la votul asupra textului ca întreg în votul final.

  Geoffrey Van Orden (ECR), în scris. − Cunoaştem preocupările diferiţilor noştri aliaţi. Totuşi, din perspectivă britanică, eforturile de a realiza o abordare mai coerentă a siguranţei energetice în UE nu au nevoie nici de Tratatul de la Lisabona, nici de lărgirea competenţelor Comisiei Europene. Există deja suficiente mecanisme care să le permită statelor membre ale UE să adopte o poziţie comună în negocierile cu Rusia, dacă asta ne dorim.

Trimiterile la Tratatul de la Lisabona din această rezoluţie sunt nefaste. Conservatorii britanici se opun vehement ratificării acestui tratat, precum şi oricărei încercări de integrare politică la nivel UE. Regret şi lipsa oricărei referinţe la energia nucleară în amestecul de surse de energie sustenabile şi diverse care vor fi necesare în următorii ani. Securitatea energetică este, în primul rând şi mai ales, responsabilitatea propriilor noastre guverne.

6. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Şedinţa a fost suspendată la ora 12.55 şi reluată la ora 15.00.)

PREZIDEAZĂ: PÁL SCHMITT
Vicepreşedinte

7. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal

8. Situaţia din Taïwan în urma recentului taifun (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi se referă la declarația Comisiei cu privire la situația din Taiwan rezultată în urma recentului taifun.

  Meglena Kuneva, membră a Comisiei. − Dle președinte, în primul rând, permiteți-mi să-mi exprim compasiunea față de poporul din Taiwan care a avut de suferit în urma taifunului Morakot și a consecințelor acestuia. Mecanismul de protecție civilă al Comunității Europene și-a adus contribuția la efortul general de asistență și a arătat solidaritatea Europei cu poporul din Taiwan.

La 7 august 2009, Taiwanul a fost lovit de taifunul Morakot, care a cauzat inundații și alunecări de teren de proporţii. Mai mult de 150 de persoane au fost ucise și zeci de mii au fost strămutate. Infrastructura de transport, inclusiv drumurile și podurile, a fost afectată, iar rețelele de comunicații au fost întrerupte. În jur de 700 000 de gospodării au rămas fără apă potabilă. La 12 august 2009, Taiwanul a solicitat asistență internațională. Drept răspuns, Comisia Europeană a activat mecanismul comunitar de protecţie civilă. Mecanismul facilitează și coordonează asistența în natură oferită de statele membre în situații de urgență majore.

Comisia Europeană a desfășurat o echipă de coordonare și evaluare în Taiwan pentru a evalua nevoile și a asista guvernul în eforturile sale de asistență. Echipa a întreprins mai multe misiuni de evaluare în regiunile afectate, împărtășind constatările și recomandările sale cu autoritățile locale și cu partenerii internaționali. Echipa din cadrul acestui mecanism a facilitat, de asemenea, furnizarea de asistență în natură, cum ar fi echipamente de purificare a apei, donate de Suedia și Polonia, care au fost distribuite în regiunile cele mai afectate din Taiwan.

Furnizarea rapidă a acestui ajutor a reprezentat expresia tangibilă a solidarității europene. De asemenea, prezența echipei europene în zonă a fost întâmpinată în mod pozitiv. Mecanismul comunitar de protecție civilă este o dovadă vizibilă a solidarității Europei cu țările din întreaga lume și sunt convinsă că forța și eficacitatea sa vor continua să se întărească în mod constant.

Dezastrele naturale pot afecta orice ţară a lumii. Acestea implică adeseori costuri umane, economice și de mediu considerabile. În viitor, este posibil ca, din cauza schimbărilor climatice, să ne confruntăm cu și mai multe dezastre. În această privință, solidaritatea cu alte ţări lovite de dezastru rămâne unul dintre pilonii politicii europene de gestionare a dezastrelor. Îmi doresc să lucrez în continuare cu Parlamentul European pentru a ne asigura că instrumentele noastre europene de gestionare a situațiilor de urgență sunt adecvate acestui scop.--

  Thomas Mann, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, la 8 august, Taiwanul a fost zguduit din temelii. Taifunul Morakot a măturat insula cu o forță dezlănțuită, lăsând în urma sa peste 750 de morți. Mii de persoane și-au pierdut bunurile, iar zone întinse de teren au fost pustiite. Pagubele se ridică la peste 2,5 miliarde de euro. Reconstrucția unei infrastructuri care a fost grav afectată va dura luni de zile. Drept simbol al solidarității noastre, noi, europenii, dorim să sprijinim poporul din Taiwan prin furnizarea de asistență pentru contracararea efectelor dezastrului.

Dnă Kuneva, Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) susține inițiativele promovate de Comisia Europeană. Este cu atât mai surprinzător faptul că ambasadele taiwaneze au primit ordinul să refuze orice ajutor străin. Aceasta a condus la critici virulente și, la 13 august, la modificările necesare efectuate asupra unui program de gestiune a crizei complet inadecvat. La scurt timp după aceasta, primul ministru Liu Chao-shiuan a demisionat.

Un alt motiv de iritare a fost vizita de câteva zile efectuată de Dalai Lama în Taiwan în luna septembrie. Acesta dorea pur și simplu să se roage pentru victime, alături de supraviețuitori. Compasiunea a fost timp de multă vreme mesajul mult aclamatelor discursuri și cărți ale lui Dalai Lama. Încă o dată, guvernul chinez a emis proteste vehemente și a generat o presiune imensă. Este scandalos faptul că, şi de data aceasta, Pekinul a transformat un act pur umanitar al lui Dalai Lama într-o chestiune politică. Taiwanul trebuie să se întrebe de partea cui este, de fapt. Președintele Ma Ying-jeou i-a permis câștigătorului Premiului Nobel pentru pace să intre în țară de-abia după numeroase proteste din partea poporului său.

Dnă comisar, trebuie să ne intensificăm dialogul cu Taiwanul - pe tema chestiunilor umanitare, dar și a valorilor noastre fundamentale. Democrația, drepturile omului și solidaritatea sunt inseparabile, chiar și în această țară asiatică emergentă.

  Victor Boştinaru, în numele Grupului S-D. – Dle președinte, mai întâi de toate, permiteți-mi, vă rog, să îmi exprim îndurerarea sinceră cu privire la imensa tragedie care a lovit Taiwanul la 8 august și, în special, pentru toți oamenii care au fost uciși de incredibila energie devastatoare a acestui dezastru de proporții.

Morakot a fost cel mai teribil taifun care a lovit Taiwanul în ultimii aproape 50 de ani, pustiind insula la începutul lunii august și lăsând în urma sa aproximativ 700 de persoane decedate sau dispărute, forțând evacuarea a mii de oameni și îngropând sute de locuințe rurale sub noroaie.

Cu această ocazie, China a arătat o mare sensibilitate, trimițând ajutoare imediate în sprijinul victimelor din Taiwan. Nu doar guvernul chinez a fost cel care și-a arătat disponibilitatea de a oferi asistență insulei, ci și societăți private și organizații de diferite tipuri, inclusiv Asociaţia pentru relaţiile dintre cele două maluri ale Strâmtorii Taiwan și Crucea Roșie de pe continent.

De asemenea, populația chineză și-a oferit ajutorul, cu ocazia evenimentelor de strângere de fonduri organizate în scopul ajutorării insulei în urma dezastrului.

Conform ultimelor cifre, China continentală a donat până în prezent victimelor taifunului aproximativ 1 miliard de yuani chinezi, echivalentul a aproape 150 de milioane de dolari. Un rol important în această situație a fost jucat de cele câteva sute de case din prefabricate, trimise din China în Taiwan pentru persoanele care și-au pierdut locuințele.

Aș dori să subliniez faptul că Uniunea Europeană, atașată politicii pentru O singură China, salută ajutorul oferit de China Taiwanului cu această tragică ocazie, deoarece aceasta demonstrează o îmbunătățire a relațiilor dintre cele două teritorii și este clar că o îmbunătățire a acestor relații poate duce la o mai mare stabilitate în această regiune.

De asemenea, cred, și cu aceasta voi încheia, că, date fiind dimensiunile dezastrului, Uniunea Europeană ar trebui să recurgă la una dintre valorile sale de bază - solidaritatea - și să ofere Taiwanului asistență financiară şi materială suplimentară, pentru a contribui la imensele eforturi de reconstrucție necesare.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, scenele devastărilor și distrugerilor cauzate de taifunul Morakot ne vor rămâne în minte pentru multă vreme, însă mulți oameni din Taiwan vor trăi efectiv cu consecințele acestei tragedii mulţi ani de acum înainte. Peste 700 de oameni și-au pierdut viețile, iar alte mii s-au confruntat cu distrugeri majore.

Guvernul din Taiwan, condus de președintele Ma, a răspuns cu promptitudine, trimițând soldați în comunitățile și zonele cele mai afectate și solicitând ajutor din partea comunității internaționale. Președinția suedeză a UE și Comisia ar trebui felicitate pentru munca depusă în scopul activării mecanismului comunitar de protecție civilă. Sper că acum Comisia se va angaja să ofere Taiwanului asistență pe termen îndelungat, pentru a permite poporului și economiei din acest stat să își revină pe deplin, contribuind, de asemenea, la reconstrucția infrastructurii.

Nu am nicio îndoială că poporul și guvernul din Taiwan sunt recunoscători pentru solidaritatea și sprijinul manifestate de UE. De asemenea, în calitate de președinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Taiwanul, aștept cu nerăbdare să aflu ultimele noutăți luna viitoare, când voi conduce o delegație a deputaților europeni în Taiwan.

Calamitatea care a afectat Taiwanul ar putea deveni un lucru obișnuit, atât în Taiwan, cât și în alte state ale lumii, ca rezultat al schimbărilor climatice. De aceea este esențial ca Taiwanul, o insulă vulnerabilă în fața unor astfel de fenomene meteorologice și o mare putere industrială la nivel mondial, să poată participa în mod semnificativ și demn în cadrul organizațiilor internaționale adecvate, nu în ultimul rând în cele privind vremea și schimbările climatice. Taiwanului ar trebui să i se permită, în special, să participe la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice și la Organizația meteorologică mondială.

Atât Consiliul, cât și Comisia sprijină în prezent participarea semnificativă a Taiwanului la organismele Națiunilor Unite și sper că vor folosi ocazia, care derivă din acest dezastru, care i s-a prezentat acum Taiwanului, de a promova implicarea acestuia în respectivele structuri.

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, pe lângă faptul că îmi prezint condoleanțele și sprijinul față de poporul din Taiwan, aș dori să subliniez oportunitatea efortului umanitar depus de Uniunea Europeană în contextul acestui dezastru.

Comisia a jucat un rol bine definit și multe state membre au trimis ajutoare sau echipe de experți. Însăși Republica Populară Chineză a ajutat autoritățile din Taiwan, iar acest gest este, în opinia mea, foarte semnificativ. Cu toate acestea, dacă dorim să furnizăm autorităților taiwaneze și ţărilor din regiune ajutor structural pentru a putea face față acestui gen de amenințări în viitor, Uniunea Europeană ar trebui să susțină admiterea Taiwanului ca observator în cadrul Organizației meteorologice mondiale și al Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice.

Admiterea Taiwanului ca observator a avut deja rezultate pozitive în cadrul altor organizații sectoriale internaționale, cum ar fi OMC și, în acest caz, admiterea Taiwanului ar putea constitui, de asemenea, o formă practică de prevenire și ar putea limita în viitor riscurile pentru cele 23 de milioane de locuitori ai insulei și pentru întreaga regiune.

  Astrid Lulling (PPE). – (FR) Dle președinte, Taiwanul iese acum dintr-un dezastru natural îngrozitor, fără precedent în acest stat în ultimii 50 de ani. Este de datoria noastră nu doar să ne exprimăm solidaritatea, ci și să jucăm un rol activ în reconstrucția părților insulei care au fost devastate.

Din fericire, după producerea taifunului Morakot, Comisia și Consiliul și-au manifestat disponibilitatea de a furniza ajutor. Îi îndemn acum să ofere ajutorul concret de care au nevoie guvernul și oamenii din această ţară, deoarece există extrem de multe lucruri care trebuie făcute. La nivelul Uniunii Europene există instrumentele adecvate. Acestea ar trebui utilizate la potenţial maxim.

Acest dezastru ridică încă o dată problema, astfel cum au menționat deja unii dintre colegii mei deputați, participării Taiwanului la diferitele agenții ale Națiunilor Unite. În principiu, instituțiile UE încurajează acest lucru, însă a sosit momentul să se întreprindă acțiuni pentru schimbarea stării de fapt. Autoritățile din Taiwan nu au avut acces la informații meteorologice care să indice gravitatea taifunului. Acest lucru este inacceptabil. Este vital ca Taiwanul să adere la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice și să poată astfel să evite situaţiile catastrofale, de vreme ce nu există nicio îndoială că vor mai exista și alte tulburări climatice în viitor.

Sunt președinta asociației Taiwan-Luxemburg și trebuie să spun că nu ar mai trebui să mai suportăm presiunea șantajului Chinei comuniste în ceea ce priveşte relațiile noastre cu Taiwanul. Este absolut vital să beneficiem de o susținere foarte clară din partea Comisiei și a Consiliului cu privire la această problemă.

  Kriton Arsenis (S&D). - (EL) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să îmi exprim profunda durere cu privire la tragedia umanitară din Taiwan și să spun că noi, cei din Uniunea Europeană, trebuie să ne oferim ajutorul sub orice formă.

Știm acum că 640 de persoane au fost ucise de taifunul Morakot și peste 192 de persoane sunt date dispărute. O alunecare de teren a șters de pe fața pământului un sat întreg și a ucis sute de persoane. Cu toate acestea, niciunul din aceste lucruri nu s-a produs din întâmplare. Totul a fost precedat de o secetă prelungită, care a redus capacitatea solului de a absorbi ploaia.

Seceta, inundațiile și o creștere rapidă a fenomenelor meteorologice extreme sunt din ce în ce mai frecvente, din cauza schimbărilor climatice. Taifunurile sunt generate în zonele de mare, unde suprafața apei are temperatura de 27 οC. Creșterea temperaturii va spori considerabil atât numărul taifunurilor, cât și intensitatea acestora. Până în prezent, 120 de milioane de persoane locuiesc în zone afectate de taifunuri. Între 1980 și 2000, taifunurile au făcut 250 000 de victime.

Pentru toate aceste motive, inima noastră trebuie să fie în Copenhaga, unde vom decide în luna decembrie dacă fiecare din statele noastre își va apăra pe cont propriu interesele temporare, pe termen scurt, sau dacă vom lupta împreună pentru planetă, pentru casa noastră, într-o încercare de a stopa schimbările climatice.

Oare lumea dezvoltată și cea în curs de dezvoltare vor înceta să mai contribuie la producerea de dezastre precum cel din Taiwan? Dacă da, este nevoie de luarea de măsuri. Trebuie să ne angajăm și să ne asumăm responsabilitățile necesare pentru reducerile care se impun, astfel încât temperatura să nu crească cu peste 2 οC. De asemenea, trebuie să oferim asistență financiară statelor în curs de dezvoltare, astfel încât acestea să devină parte a soluției și să contribuie la contracararea schimbărilor climatice.

Noi suntem statele în curs de dezvoltare care au cauzat schimbările climatice. Noi suntem poluatorii și, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, pe care noi înșine l-am adoptat, trebuie să plătim. Trebuie să plătim, acordând sprijin financiar țărilor în curs de dezvoltare.

  Bastiaan Belder (EFD). – (NL) Dle președinte, acesta a fost un dezastru fără precedent pentru Taiwan. În munți, este o tragedie imensă. Sate întregi au dispărut și o mie de persoane sunt considerate moarte sau dispărute. Mii de supraviețuitori, dacă nu chiar mai mulți, sunt instalați pentru moment în tabere militare. Acesta este modul în care Menno Goedhart, cel mai Înalt Reprezentant al țării mele, Olanda, în Taiwan, a prezentat efectele devastatoare ale taifunului Morakot. În primul și în primul rând, aș dori ca, în cadrul acestei intervenții din Parlament, să îmi exprim compasiunea faţă de guvernul și cetățenii din Taiwan.

Pe lângă asistența practică pe care Menno Goedhart o oferă în prezent prietenilor săi din Taiwan și, de asemenea, apreciind ceea ce s-a întreprins deja din partea Europei, aș dori, totuși, să adresez câteva întrebări Comisiei cu privire la întărirea relațiilor dintre Europa şi Taiwan. În primul rând, Comisia va prezenta luna viitoare o propunere de relaxare a regimului vizelor pentru cetățenii taiwanezi. Marea Britanie și Irlanda au dat deja un exemplu bun în această privință. În al doilea rând, un recent raport european a demonstrat foarte clar că adoptarea unor măsuri de intensificare a comerțului dintre Taiwan și Uniunea Europeană ar aduce beneficii enorme ambelor părți. Comisia este de acord cu aceste concluzii urgente?

În fine, dle președinte, aș dori să îmi ofer sprijinul deplin colegilor mei deputați care au pledat deja în favoarea încetării incredibilei izolări internaționale a Taiwanului. O asemenea izolare este cu adevărat intolerabilă, mai ales atunci când este vorba despre viețile oamenilor, oriunde s-ar afla aceștia.

  Ville Itälä (PPE). - (FI) Dle președinte, la 8 august, Taiwanul s-a confruntat cu un dezastru uman de proporții uriașe. Incidentul a avut urmări teribile, iar pagubele economice au fost imense. Acum a venit momentul să ne oferim ajutorul. A venit momentul să ne arătăm solidaritatea cu cetățenii Taiwanului. Trebuie să arătăm compasiune dar, în același timp, trebuie să acordăm sprijin financiar și, după cum a spus dna comisar, trebuie să adoptăm acum instrumente de gestionare a crizei. În acest moment trebuie să le dăm taiwanezilor tot ajutorul care îl putem omenește oferi. De asemenea, doresc să îmi manifest susținerea față de ideea acordării unei asistențe pe termen lung în favoarea Taiwanului, așa cum a propus dl Tannock, pentru a obţine cele mai bune rezultate posibile și pentru a arăta că și taiwanezii sunt ființe umane și că, mai presus de toate, sunt prietenii noștri.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Aș dori să îi mulțumesc dnei comisar pentru aceste informații. Cu toate acestea, întrebarea mea este oarecum diferită. Taiwanul a fost de curând victima unei tragedii. Totuși, suntem pe deplin conștienți de faptul că multe dezastre de acest tip au avut deja loc în trecut și că multe altele se vor produce în viitor. De aceea, aș dori să îi adresez următoarea întrebare dnei comisar. Uniunea Europeană și, în special, Comisia au stabilit proceduri standard pentru a face față unor astfel de situații? Există anumite măsuri sau dispoziţii speciale pentru situaţii de urgență care trebuie luate în cazul anumitor țări? Există, de asemenea, un plan de acțiune pe termen lung?

Cred că ar fi total nepotrivit să reacționăm în mod diferit la aceste tragedii, în funcție de situația din diferitele țări. Cred că, aşa cum este şi cazul forțelor armate, trebuie să stabilim anumite proceduri standard pentru situațiile de criză. Aceasta este ceea ce doream să o întreb pe dna comisar.

  Johannes Cornelis van Baalen (ALDE). – (NL) Dle președinte, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, asemenea multor alte grupuri din acest Parlament, își afirmă compasiunea față de populația din Taiwan și suntem mulţumiţi de reacţia Comisiei. Comisia trebuie să continue în aceeași direcție. Cu toate acestea, pe lângă această catastrofă umană, marea problemă o reprezintă, desigur, izolarea Taiwanului. Este posibil să se mențină o politică de tip O singură China, stabilindu-se în același timp și bune relații de lucru cu Taiwanul. Taiwanul și-ar putea juca cu ușurință rolul de observator în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății. Același lucru se aplică și în cazul Organizației meteorologice mondiale și al Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice. Toate aceste lucruri sunt posibile și nu reprezintă un obstacol în calea derulării unei politici de tip O singură China. Sunt de acord cu dl Belder atunci când vine vorba de relaxarea regimului vizelor și mă alătur lucrurilor pozitive spuse de dumnealui despre dl Goedhart, reprezentantul olandez la Taipei. Consider, prin urmare, că nu mai este nevoie să continuăm să izolăm Taiwanul. Relații de lucru, iată despre ce este vorba.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - Dle președinte, aș dori să îmi exprim mai întâi profundele condoleanțe familiilor celor care au pierit în timpul taifunului Morakot.

Este regretabil faptul că sute de oameni au murit, că alții și-au pierdut persoanele iubite și că încă și mai mulți au fost răniți.

După cum au remarcat mulți observatori, numărul victimelor ar fi putut fi mai scăzut, dacă guvernul ar fi reacționat într-un mod mai coordonat în fața taifunului. Guvernul nu a reușit să prevadă gravitatea furtunii tropicale care se apropia de insulă. În același timp, știm că Taiwanul are un sector high-tech foarte dezvoltat și că este unul dintre cei mai mari producători de sisteme GPS din lume.

O parte din vină ar trebui atribuită faptului că Taiwanul nu este încă membru al Organizației meteorologice mondiale (OMM), după cum au menționat deja unii colegi. Taiwanul ar fi putut fi avertizat cu mult mai mult timp în avans, în cazul în care OMM i-ar fi furnizat informații la timp. De aceea sunt convinsă că este din nou momentul să ridicăm problema calității de membru al OMM a Taiwanului, atât din considerente politice, cât și umanitare.

  Silvia-Adriana Ţicău (S-D). - Domnule Preşedinte, doamnă comisar, taifunul care a lovit Taiwan-ul a afectat viaţa a sute de mii de oameni şi a distrus zeci de mii de locuinţe. Ajutorul umanitar al Uniunii Europene trebuie să fie necondiţionat. Scopul trebuie să fie acela de a ajuta victimele în cel mai scurt timp posibil.

Uniunea Europeană este un donator activ care lucrează cu organizaţiile neguvernamentale şi cu agenţiile specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru a furniza fonduri pentru tratamente medicale, precum şi sprijin logistic şi pentru reconstrucţia zonelor devastate. Conferinţa de la Copenhaga discută foarte mult şi ne pregătim pentru a lua nişte măsuri pentru un viitor acord post-Kyoto pentru reducerea emisiilor poluante. Deci, discutăm mai mult de măsuri de reducere a cauzelor care conduc la schimbările climatice.

Solicit ca în contextul Conferinţei de la Copenhaga să se acorde o atenţie deosebită şi măsurilor de adaptare, deoarece vom avea în continuare de-a face cu furtuni puternice, inundaţii, secetă prelungită sau incendii de păduri. De asemenea, solicit sprijin ca Uniunea Europeană să acorde sprijin umanitar pentru Taiwan şi pentru reconstrucţie şi, în special, pentru sprijinul populaţiei. <BRK>

  Meglena Kuneva, membră a Comisiei. − Dle președinte, voi răspunde la întrebări în ordine.

În primul rând, referitor la ajutorul pe care Comisia îl furnizează Taiwanului pentru ca acesta să facă față nevoilor curente ale populației sale, acesta reprezentând punctul principal al întrebării adresate de dl Mann: Taiwanul a fost informat cu privire la existenţa unui mecanism al Comisiei de evaluare a nevoilor în urma unui dezastru, însă nu am primit nicio solicitare până în prezent. Dacă ne va parveni o astfel de solicitare, o vom lua în considerare.

Apoi, cu privire la poziția Comisiei față de noua stare a relațiilor dintre cele două maluri ale strâmtorii, întrebare adresată de dl Boștinaru, Comisia salută apropierea manifestată anul trecut între Taiwan și China. Acest lucru a făcut posibilă îmbunătățirea relațiilor dintre cele două maluri ale strâmtorii, prin reducerea tensiunile dintre cele două state, precum și promovarea chestiunilor bilaterale, cum ar fi legăturile aeriene și maritime directe.

Sprijinim cu tărie discuțiile bilaterale dintre cele două părți, în scopul realizări de progrese pe mai departe. De asemenea, salutăm și ajutorul acordat de China.

Cu privire la întrebarea referitoare la participarea Taiwanului la Organizația meteorologică mondială, adresată de dna Lulling și de dna Andrikienė, cât și de dnii van Baalen și Tannock: în spiritul poziției exprimate de Uniunea Europeană într-o declarație emisă în septembrie 2008 și al politicii UE privind O singură China, Comisia Europeană sprijină, după caz, participarea semnificativă a Taiwanului la organizațiile internaționale. Vom continua să facem acest lucru.

Cu privire la întrebarea adresată de dna Lulling și de dl Mann, cu privire la asistența furnizată, mecanismul comunitar de protecție civilă a furnizat asistență din partea Suediei și a Poloniei. Acest ajutor a fost primit cu recunoştinţă, fapt confirmat de președintele Ma președintelui Comisiei, dl Barroso.

Cu privire la întrebarea referitoare la vizita efectuată de Dalai Lama în Taiwan după producerea taifunului, aceasta a fost o decizie adoptată de autoritățile din Taiwan, iar Comisia Europeană nu are niciun comentariu privitor la aceasta.

Cu privire la întrebarea pusă de dl Belder, referitoare la poziția Comisiei privind acordarea accesului liber, fără viză, taiwanezilor care vizitează UE: în contextul revizuirii legislației adecvate, Comisia analizează posibilitatea actualizării listei țărilor și entităților care s-ar putea să nu fie supuse cerințelor de viză în ceea ce priveşte vizitele în Uniunea Europeană, în special în zona Schengen, și în acest context va lua în considerare și cazul Taiwanului.

Ajungând la întrebarea formulată de dl Zemke cu privire la procedurile standard în eventualitatea unor dezastre și la modul în care vom proceda în viitor în asemenea situaţii, Comisia se concentrează asupra a două priorități: prima este continuarea activităţilor privind capacitatea de pregătire și răspuns, iar a doua este prevenirea dezastrelor.

În primul rând, considerăm că este important să garantăm disponibilitatea permanentă a asistenței din partea UE. În 2008, cu sprijinul Parlamentului, am lansat un proiect-pilot și o acțiune pregătitoare cu privire la capacitatea de răspuns rapid a UE. Din această experiență inițială, după caz, Comisia va prezenta propuneri ulterioare privind dezvoltarea capacității de răspuns rapid a UE, finanțată din resurse naționale alocate operațiunilor UE.

În al doilea rând, obiectivul nostru este de a avea, la nivelul UE, o abordare globală în materie de prevenire a dezastrelor. În februarie 2009, Comisia a publicat o comunicare privind o abordare comunitară a prevenirii calamităţilor dezastrelor naturale sau provocate de mâna omului. Am dori să cunoaştem reacţia Parlamentului cu privire la această comunicare.

  Președintele. – Dezbaterea este închisă.

9. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (dezbatere)

9.1. Asasinarea apărătorilor drepturilor omului în Rusia

  Președintele. − Am primit șase propuneri de⁽¹⁾ rezoluție referitoare la asasinarea avocaților pentru drepturile omului în Rusia (articolul 122).

  Heidi Hautala, autoare. − (FI) Dle președinte, ar trebui să ne gândim pentru câteva momente la activiștii pentru drepturile omului care au fost de curând asasinaţi în Caucazul de Nord și să aprindem o lumânare în memoria acestora. Trebuie să ne reamintim că Natalia Estemirova, Zarema Sadulayeva, Alik Dzhabrailov și mulți alții, care au suferit și și-au pierdut viețile pentru apărarea drepturilor omului, merită sprijinul nostru, al tuturor. Din nefericire, nu am putut să le oferim destul sprijin pe când erau în viață.

Este alarmant faptul că Rusia nu a putut desfășura cercetări penale îndeajuns de riguroase pentru a rezolva aceste crime și a-i aduce pe cei vinovați în fața justiției. Am remarcat faptul că Uniunea Europeană a comunicat oficial cu Rusia pe marginea acestui subiect. Cu toate acestea, este destul de evident faptul că eforturile noastre sunt insuficiente și va trebui să ne gândim în mod serios la cum vom putea instaura statul de drept în Rusia și cum vom putea ridica problema la un nivel de importanță superior, atunci când vom negocia noul Acord de parteneriat și cooperare cu acest stat.

Trebuie, de asemenea, să ne gândim la o modalitate mai bună de a-i susține pe apărătorii drepturilor omului din Rusia. Ar trebui să discutăm dacă le putem oferi protecție celor aflați în pericol și dacă instituțiile UE le pot acorda acestora de urgenţă vize, astfel încât să poată fugi din Rusia, unde atât ei, cât și viețile lor se află în pericol. În opinia Grupului Verts/ALE, este important ca Parlamentul European să aibă un centru care să difuzeze informații privind situația activiștilor pentru drepturile omului ale căror vieți sunt în pericol și care să încerce să îi ajute, în colaborare cu celelalte instituții. Putem face multe lucruri. Anna Politkovskaya a spus o dată că Vestul poate face atât de multe lucruri, însă face atât de puține.

(Aplauze)

  Véronique De Keyser, autoare. − (FR) Dle președinte, voi folosi timpul scurt care îmi mai rămâne pentru a clarifica poziția grupului meu, care nu a semnat declarația comună și care prezintă o rezoluție separată.

Mai întâi, aș dori să vă spun că suntem întru totul de acord cu rezoluția comună cu privire la Natalia Estemirova, Zarema Sadulayeva și Alik Dzhabrailov.

Am fost șocați de aceste noi asasinate care, de fapt, sunt doar o parte din ansamblul asasinatelor comise asupra activiștilor pentru drepturile omului din Cecenia.

În rezoluția noastră, am susținut aceleași lucruri pe care le susține și rezoluția comună: condamnăm atacul, solicităm desfășurarea unei anchete și ne exprimăm îngrijorarea cu privire la deteriorarea situaţiei drepturilor omului pentru militanții din Rusia.

Poziția noastră diferă doar cu privire la referințele suplimentare incluse în rezoluția comună, referitoare la toți apărătorii drepturilor omului și la situația generală din regiunea Caucazului de Nord. Considerăm că pot fi exista alte locuri unde aceste lucruri să fie exprimate - și mă angajez să fac acest lucru - mai ales în rezoluția care va preceda summitul UE - Rusia. Am dori ca această agendă privitoare la activiștii pentru drepturile omului și la protecția acestor activiști să fie inclusă în respectiva rezoluție, dar și în cadrul tuturor negocierilor pe care le vom purta în viitor cu Rusia.

Aşadar, aș adăuga eu, avem de-a face doar cu o problemă de timp și de loc. Aceasta este o chestiune politică, care ar trebui tratată din punct de vedere politic și nu doar aici, când ne confruntăm cu cazuri urgente. De aceea am hotărât să facem această distincție, dar, desigur, în ceea ce priveşte fondul problemei, suntem întru totul de acord cu celelalte grupuri.

  Renate Weber, autoare. − Dle președinte, permiteți-mi să prezint câteva fapte membrilor acestei camere. Nu mai devreme de luna ianuarie a acestui an, Stanislav Markelov, avocatul specializat în drepturile omului care a reprezentat-o pe ziarista asasinată Anna Politkovskaya, a fost împușcat în plină zi în centrul Moscovei. Cu aceeași ocazie, Anastasia Baburova, o ziaristă care a încercat să îl protejeze, a fost la rândul său împușcată și a murit.

În iulie, Natalia Estemirova, o binecunoscută activistă pentru drepturile omului și jurnalistă, a fost găsită moartă în Ingușetia, după ce fusese răpită de nişte bărbați înarmați în Cecenia învecinată. După mai puțin de o lună, o altă activistă non-guvernamentală, Zarema Sadulayeva şi soțul acesteia au fost răpiți și uciși.

În august, ziaristul Malik Akhmedilov a fost împușcat mortal la scurt timp după ieșirea din locuința sa din Daghestan. Șase jurnaliști și activiști pentru drepturile omului, de o calitate extraordinară, morți în mai puțin de opt luni.

Aceste răpiri și crime sunt numai partea vizibilă a rezultatelor cauzate de deteriorarea situației drepturilor omului din Rusia, unde voci independente, inclusiv avocați, jurnalişti și alți activiști, se confruntă cu violențe sporite, cu amenințări și persecuții nejustificate.

Încălcările drepturilor omului în Rusia, în special în Caucazul de Nord, nu mai pot fi trecute cu vederea. Nu putem fi atât de naivi încât să credem că superputerea rusă, care are unul dintre cele mai puternice servicii de informații din lume, nu este capabilă să-i găsească pe făptași și să îi aducă în faţa justiției.

Cu toții, indiferent de culoarea noastră politică, trebuie să înțelegem că nepedepsirea atacurilor la adresa apărătorilor drepturilor omului va contribui la intensificarea violențelor și la o creștere a culturii nelegiuirilor. Autoritățile ruse trebuie să garanteze siguranța fizică și libertatea de mișcare și de exprimare a apărătorilor drepturilor omului, în conformitate cu Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului.

  Bernd Posselt, autor. – (DE) Dle președinte, Otto von Habsburg, fost cel mai în vârstă deputat european, a fost întrebat odată dacă regretă faptul că este deputat european şi nu împărat. El a răspuns că nu deoarece, dacă ar fi fost împărat, ar fi trebuit să-i spună unui prost „Excelența voastră”, în timp ce, în calitate de deputat european, îi putea spune unui prost „prostule”. Îmi amintesc de această poveste atunci când sunt în discuție probleme referitoare la drepturile omului.

Nu suntem o instituție diplomatică; suntem un organ parlamentar politic. Putem spune adevărul. Există un proverb care spune că „peștele se împute de la cap”. Nu este cazul aici - și aș dori să îi mulțumesc dnei Weber pentru că ne-a oferit un discurs atât de clar - ca aceste incidente și crime din Caucaz să fie în vreun fel întâmplătoare sau rezultatul unor forțe oculte, ci mai degrabă, de când dl Putin a ajuns la putere - fapt legat de problemele din Cecenia și de misterioasa explozie a caselor din Moscova - a existat întotdeauna o dâră de sânge în ultimii ani în acea zonă, care duce mereu către Cecenia și afectează oameni nevinovați: civili și, mai ales, activiști pentru drepturile omului care, ca și cei deja menționați - și pe mulți din aceștia îi cunoșteam personal - nu militează doar pentru drepturile omului în favoarea cecenilor, ci și pentru o Rusie democratică, pentru înțelegere între popoarele cecen și rus și pentru pace în Caucaz. Acești oameni sunt uciși unul după altul.

De aceea, dnă De Keyser, a fost necesară organizarea unei dezbateri de urgență. Ne vom face de râs dacă o femeie care a fost lăudată în acest parlament și care ne-a vizitat la Strasbourg în temeiul implicării sale în apărarea drepturilor omului este ucisă în fața ochilor noștri, iar noi amânăm dezbaterea pe această temă pentru o dată ulterioară.

Rusia ne urmărește îndeaproape pentru a vedea dacă ne aflăm în postura de a putea răspunde imediat - și trebuie să răspundem imediat spunând foarte clar: puneți capăt crimelor, încălcărilor drepturilor omului și acordați libertate Ceceniei și Rusiei dar, mai presus de toate, puneți capăt cazurilor de încălcare sistematică a drepturilor omului și crimelor în circumstanțe misterioase.

  Tomasz Piotr Poręba (ECR) , autor. – (PL) Încă o dată, problema încălcării drepturilor omului în Rusia a apărut pe ordinea de zi a Parlamentului European.

Pe lângă persecuțiile sistematice ale minorităților religioase și etnice, activiștii pentru drepturile omului sunt uciși periodic. Jurnaliştii și angajaţii ONG-urilor din Rusia își riscă viețile în fiecare zi, prin natura activităţii lor. Amenințări, răpiri, tortură, detenții arbitrare și asasinate devin realităţi ale vieţii de zi cu zi. Faptul că autoritățile ruse nu cercetează în mod activ aceste crime, că nu s-a obținut niciun rezultat real și că făptașii rămân liberi dovedeşte nu numai ineficiența totală a acțiunilor întreprinse de autorități, ci și acceptarea tacită și indiferența acestora.

Respectarea drepturilor omului ar trebui să reprezinte un aspect cheie în relațiile dintre Uniunea Europeană și Rusia. Este de datoria noastră să cerem ca Rusia să garanteze derularea unor investigaţii adecvate și eficiente, pedepsirea făptașilor și stoparea acestor crime îngrozitoare.

  Cornelia Ernst, autoare. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, ca nou deputat european, permiteți-mi să încep prin a spune că problema drepturilor omului este extrem de importantă şi pentru partidul meu, Stânga Germană, și că noi condamnăm orice încălcare a drepturilor omului - indiferent unde sau de către cine este comis acest lucru. Aceasta nu are nimic de-a face cu ingerința în problemele naționale.

Timp de mulți ani, am fost efectiv îngrijorată și revoltată de faptul că, iar și iar, activiștii pentru drepturile omului implicați în situația din Cecenia sunt uciși. Natalia Estemirova, Stanislav Markelov, Zarema Sadulayeva, acestea sunt exemple de asasinate cu adevărat șocante. De aceea este important ca noi, cei din acest parlament, să fim preocupați de această problemă.

Mă îngrijorează faptul că aceste asasinate, cum ar fi cel al Annei Politkovskaya, nu sunt cercetate. Dacă acest proces este redeschis acum, sper cu toată sinceritatea că făptașii vor fi găsiți și arestați, deoarece, în caz contrar, există riscul altor vărsări de sânge și acest lucru va fi considerat ca un permis pentru comiterea unor acte de acest gen. Așteptăm doar efectuarea unei cercetări imediate și complete cu privire la aceste asasinate, tratarea fără milă a acestei chestiuni, iar din partea Rusiei, să nu mai aștepte niciun moment, ci să înceapă lupta pentru protecția drepturilor omului. Nu trebuie să se ajungă la situația în care protejarea drepturilor omului condamnă în vreun fel oamenii la moarte. Consider, de asemenea, că următorul summit UE - Rusia trebuie să abordeze aceste probleme în regim de urgență, nu ca aspecte de importanță secundară, ci acordându-le importanța pe care o merită.

Personal, mă aștept ca, la rândul lor, aspectele privind drepturile omului să fie discutate cu onestitate în acest parlament. Aș fi preferat să nu fi dezbătut probleme ca acestea într-o după-amiază de joi și cred că această temă ar trebui să ne privească, chiar dacă ar fi într-un context legat de întreprinderi și comerț. Adeseori, unor asemenea teme de discuție li se acordă mai puţină importanţă. Aceasta e ceea ce dorim noi să schimbăm și reprezintă și ceea ce doream eu să spun aici.

  Filip Kaczmarek, în numele Grupului PPE. – (PL) Dle președinte, într-o țară cu o rată crescută a criminalității, s-ar putea avansa teoria că decesele activiștilor pentru drepturile omului reprezintă o coincidență. Reprezintă o coincidență deoarece, vorbind la modul general, multe persoane cad victime ale crimelor în aceste țări. Astăzi, 17 septembrie, trebuie să vă reamintesc tuturor de o aniversare tristă, anume cea de-a 70-a aniversare a invadării Poloniei de către sovietici. Ca urmare a acestei invazii, trupele sovietice au împușcat cel puțin 21 768 de cetățeni polonezi. De ce am menționat acest lucru? Fiindcă rușii pretind acum că a fost vorba de niște crime obișnuite, în același fel în care și asasinatele comise în cazul activiștilor pentru drepturile omului sunt „crime obișnuite”.

Asasinarea activiștilor pentru drepturile omului în Rusia a atins o asemenea amploare încât a interpreta acest fenomen drept rezultatul unor „crime obișnuite” ar însemna o dovadă de mare nepăsare. Teoria conform căreia aceste crime reprezintă pure coincidențe nu este o teorie viabilă. Natura sistematică a acestor crime indică faptul că trebuie să existe ceva în climatul social şi politic din Rusia care cauzează aceste asasinate frecvente. Criza morală din acea țară, tendința de a trivializa moartea, dezumanizarea, relativismul și valorile în curs de dispariție sunt de vină pentru faptul că această problemă nu este luată în serios. Cred că rezoluția noastră este echilibrată și îi va ajuta pe ruși să rezolve această problemă.

  Justas Vincas Paleckis, în numele Grupului S&D. – (LT) Grupul Social Democrat nu poate rămâne indiferent la recentele asasinate comise asupra activiștilor pentru drepturile omului din Rusia. Moartea unor persoane precum Anna Politkovskaya, Natalia Estemirova, Zarema Sadulayeva, Andrei Kulagin nu trebuie să rămână fără sens. Îi condamnăm fără rezerve pe cei care au comis aceste acte barbare și condamnăm, de asemenea, faptul că, în anumite regiuni din Rusia, există o atmosferă de impunitate, iar crimele politice nu sunt cercetate.

Președintele rus Dmitri Medvedev a promis că făptaşii vor fi găsiți și pedepsiți. Reacția sa a fost mai puternică decât cea a fostului președinte, dar până în acest moment, se rezumă la vorbe. Timpul ne va spune dacă autoritățile ruse sunt capabile să își ducă la îndeplinire angajamentele asumate, care sunt atât de importante pentru cetățenii țării și pentru comunitatea internațională. După părerea noastră, evaluarea în cadrul rezoluției propuse a acțiunilor Rusiei în Caucazul de Nord a depășit sfera de aplicabilitate a rezoluției, de aceea social-democrații au decis să adopte un document al lor, separat. Social-democrații sunt convinși că accelerarea consultărilor dintre UE și Rusia cu privire la drepturile omului ar determina o îmbunătățire semnificativă a acestei situaţii în Rusia. Parlamentul european, Duma de Stat, organizațiile civile, sociale și de apărare a drepturilor omului din UE și Rusia ar trebui să își aducă contribuția activă la aceste consultații. Subliniem faptul că protecția drepturilor omului trebuie discutată pe larg cu ocazia următoarei întâlniri a liderilor din UE și Rusia. Această chestiune devine o parte inerentă a noului acord dintre UE și Rusia.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - (LT) Această dezbatere și rezoluția Parlamentului European preferitoare la asasinarea unor activiști pentru drepturile omului din Rusia sunt de o importanță deosebită, mai ales acum, când toate rapoartele de presă vorbesc despre asasinarea în Rusia a apărătorilor drepturilor omului Natalia Estemirova, Alik Jabrailov, Zarema Sadulayeva și alții. Uniunea Europeană nu poate rămâne indiferentă la uciderea cu brutalitate a unor activiști pentru drepturile omului. În relațiile noastre cu Rusia, trebuie să subliniem și subliniem într-adevăr faptul că cercetările asupra acestor crime durează prea mult și, de regulă, se încheie fără a se găsi vinovatul. O asemenea practică inacceptabilă devine norma curentă în Rusia, mai ales în cazul crimelor din Cecenia, unde impunitatea prosperă. Una din valorile noastre fundamentale este respectarea drepturilor omului, a demnității și a vieții umane și niciun alt interes pragmatic nu se poate situa mai presus de aceste valori. Cred că ar fi o chestiune de onoare pentru președintele rus Dmitri Medvedev să se asigure că se face tot posibilul pentru cercetarea amănunţită a cazurilor de răpire și crimă în care sunt implicaţi apărători ai drepturilor omului și pentru aducerea vinovaţilor în fața justiției.

  Tunne Kelam (PPE). - Dle președinte, situația drepturilor omului din Rusia s-a deteriorat. Facem acum apel la autoritățile ruse să facă tot ceea ce le stă în putință pentru a asigura protecția apărătorilor drepturilor omului. Știm că elementul esenţial care lipsește este voința de a face acel „tot”. Dar se poate face, deoarece Kremlinul exercită o influență decisivă asupra structurilor puterii și a sistemului judiciar din Rusia. Din această cauză, eșecul sistemului judiciar rus de a-i proteja pe cei care apără drepturile omului ne determină să presupunem existența complicității regimului la aceste crime.

Mesajul nostru de astăzi ar trebui adresat guvernelor UE și Comisiei. Atâta timp cât Kremlinul presupune că îngrijorările privind soarta apărătorilor drepturilor omului rămân la nivelul de declarații, fără consecințe asupra relațiilor economice, dl Putin și dl Medvedev pot concluziona că UE nu a reuşit să tragă învățăminte din uciderea strigătoare la cer a Annei Politkovskaya.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Discutăm într-adevăr despre încălcări ale drepturilor omului în Rusia, într-o zi cu o valoare simbolică semnificativă. Cu exact 70 de ani în urmă, la 17 septembrie 1939, Armata Roșie - în complicitate cu Hitler - a ocupat o treime din Polonia, care lupta pe atunci împotriva invaziei germane. Forțele staliniste au ucis mii de polonezi și sute de mii de oameni au fost deportați în lagăre de muncă sovietice. În Katyń, mii de ofițeri polonezi au fost uciși la ordinele lui Stalin. Pentru noi, ziua de 17 septembrie va rămâne pentru totdeauna o zi de rușine pentru Rusia stalinistă.

Rusia de astăzi nu este destul de curajoasă pentru a face față acestui adevăr înfiorător. Actualul său guvern oferă justificări neconvingătoare pentru alianța sa cu Hitler la vremea respectivă. Până în ziua de astăzi, Moscova a refuzat să permită accesul la arhivele privind masacrul de la Katyń.

Istoria multor țări conține evenimente înfiorătoare. Măsura maturității unei națiuni se dovedeşte atunci când aceasta este capabilă să își înfrunte trecutul și să denunțe ceea ce trebuie denunțat în istoria sa. Germania de astăzi este un exemplu de asemenea atitudine. De-abia atunci trecutul va înceta să mai fie o povară pentru Rusia de astăzi și îi va permite acesteia să intre cu capul sus în comunitatea națiunilor libere și democratice. Numai atunci Rusia va putea să renunțe, odată pentru totdeauna, la jugul reprezentat de trecutul stalinist și să înceteze să mai lupte împotriva propriilor cetățeni, care, actualmente, își riscă viețile pentru apărarea libertăților fundamentale și a drepturilor omului.

Aducem omagiile noastre victimelor acestor crime. Ne vom aminti de voi toți.

  Rui Tavares (GUE/NGL). – (PT) Bună ziua, doamnelor și domnilor. Asasinarea Nataliei Estemirova ne-a cauzat tuturor celor din acest parlament o mare tristețe, deoarece am aflat de răpirea sa exact în ziua în care ne-am adunat aici pentru prima dată pentru ca, doar cu câteva ore mai târziu, să auzim că a fost ucisă. Nimeni, din orice colț al lumii, nu ar putea rămâne insensibil în faţa unui asemenea lucru. După cum a afirmat deja colega mea, dna Ernst, cred cu tărie că stânga trebuie să apere drepturile omului și pe apărătorii drepturilor omului de pretutindeni, indiferent de țara în care aceştia se află.

Aceste atacuri, acest măcel împotriva activiștilor pentru drepturile omului din Rusia, au avut efecte deosebit de îngrijorătoare. Acestea funcționează ca un mecanism de intimidare și vor fi, cu siguranță, extrem de traumatizante pentru toți cei care vor să apere drepturile omului în Rusia. Prin urmare, reprezintă prima manifestare a unui atac care, ulterior, va avea drept rezultat deteriorarea întregii situații referitoare la drepturile omului, ca să nu mai vorbim de situaţia activiștilor înșiși.

Efectele acestor crime sunt, prin urmare, imprevizibile și îngrijorătoare. Fără o cercetare judiciară rapidă și eficientă și fără garanția că se va asigura siguranța activiștilor pentru drepturile omului, situația poate să devină, în fapt, extrem de îngrijorătoare. De aceea îmi va face mare plăcere să votez în favoarea acestei rezoluții și să subscriu la apelurile lansate pe lângă autoritățile ruse în vederea protejării activiștilor pentru drepturile omului.

Vin din Portugalia, din celălalt colț al Europei, iar săptămâna viitoare voi merge în Rusia. De fapt, mâine merg la ambasada Rusiei pentru a obține viza. Cred că relațiile dintre Europa și Rusia sunt de o importanță majoră și că Europa îi datorează mult Rusiei. Primul lucru pe care Europa îl datorează Rusiei este sinceritatea și protecția clară a drepturilor omului și a libertăților concetățenilor noștri ruși din Europa.

  Eija-Riitta Korhola (PPE). - (FI) Dle președinte, limba dvs este așa de frumoasă încât am decis să încerc să vă mulțumesc în limba maghiară: köszönöm. Dle Tavares, aș dori să răspund la comentariile dvs. Munca depusă în numele drepturilor omului nu este doar preocuparea stângii; este și preocuparea noastră, a celor de centru-dreapta, și să sperăm că acest lucru ne va încuraja să cooperăm. Dna Ernst a menționat un lucru absolut corect. Discutăm aici despre acest lucru, în timp ce majoritatea membrilor plenului sunt deja pe drumul către casă și va trebui să lucrăm împreună pentru a face ca acest lucru să devină o prioritate politică.

Am fost odată membră a Comisiei pentru afaceri externe, iar atunci când s-a creat Subcomisia pentru drepturile omului, am făcut parte şi din aceasta. Atunci când înaintam amendamente, uneori le prezentam Comisiei pentru afaceri externe, iar colegii mei mă întrebau de ce continuam să înaintez acestei Comisii amendamente privind drepturile omului, de vreme ce, în acest sens, exista Subcomisia pentru drepturile omului. La vremea respectivă credeam că este greşit ca Subcomisia pentru drepturile omului să devină un ghetou sau ca drepturile omului să devină domeniul rezervat al unui atare organism. Haideți să lucrăm împreună pentru a preîntâmpina ca acest lucru să se întâmple și în privința drepturilor omului.

  Kristian Vigenin (S&D). - (BG) Dle președinte, dnă comisar, declarația dlui Posselt m-a deranjat. Aș dori să subliniez faptul că realizările dnei De Keyser în privinţa apărării drepturilor omului nu pot fi puse sub semnul întrebării în cadrul unei discuții de acest tip. Dumneaei s-a dovedit a fi o persoană cheie care a lucrat pe marginea acestui subiect în acest parlament.

Nu voi permite sub nicio formă, și nu cred că este corect, să punem sub semnul întrebării angajamentul Grupului S&D în privința protecției drepturilor omului, deoarece am mai făcut acest lucru și atunci când grupul dvs., dle Posselt, a încercat să trivializeze crimele de la Guantanamo și tratamentul la care erau supuși prizonierii din Irak de către trupele americane.

Cu privire la subiectul drepturilor omului în Rusia, acest lucru reprezintă într-adevăr o problemă gravă, pe care o recunoaștem, iar rezoluția pe care o înaintăm este suficient de dură și de incisivă. Cu toate acestea, credem că acest parlament trebuie să se concentreze asupra problemelor, nu să vină pur și simplu de fiecare dată cu o listă lungă de probleme pe care le întâlnim în relațiile noastre cu Rusia, din moment ce acestea nu au niciun efect la faţa locului.

Ceea ce facem în această privință este să continuăm să trimitem o delegație din partea Grupului S&D care va lua parte la discuțiile de la Moscova de săptămâna viitoare, când va fi abordată chiar această problemă. Nu folosiți urgențe din sfera drepturilor omului, precum aceasta, pentru a veni cu o lungă listă de probleme. Nu acesta este scopul dezbaterii de astăzi.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Aș dori să îmi exprim tristețea și profunda neliniște cu privire la evenimentele care au avut loc în luna iunie a acestui an în Federația Rusă. Sunt zguduit de asasinarea brutală a activiștilor ruși, precum Natalia Estemirova, Andrei Kulagin şi alții care au fost implicați în susținerea drepturilor omului și care au pledat pentru adevăr și dreptate. Trebuie depuse toate eforturile pentru a-i trimite la închisoare și a-i pedepsi pe criminali. Salut și sprijin măsurile care trebuie luate pentru soluționarea acestor crime.

A existat, de asemenea, o încălcare a acordurilor internaționale în luna august 2008, când, în timpul conflictului dintre Rusia și Georgia, forțele armate ruse au atacat zone locuite și nu au protejat populația civilă împotriva încălcării drepturilor sale de către luptători înarmați din Oseția de Sud pe un teritoriu care, de facto, era sub control rus. Guvernul rus trebuie să declare fără echivoc faptul că nu vor fi tolerate încălcări ale drepturilor omului.

  Charles Tannock (ECR). - Dle președinte, o cultură a impunității faţă de criminali este în plină dezvoltare în Rusia, în ceea ce privește abuzurile la care sunt supuși activiștii pentru drepturile omului. Jurnaliştii care îndrăznesc să combată punctul de vedere oficial asupra lucrurilor sunt hărțuiți; minoritățile etnice suferă în mod disproporționat din cauza crimelor violente, lucru care pare că va rămâne nerezolvat; cei care militează pentru mai multe libertăți sunt, în cel mai fericit caz, marginalizați și, în cel mai rău caz, reduși în mod forțat la tăcere.

Este greu să ne dăm seama cu exactitate de unde vine amenințarea la adresa apărătorilor pentru drepturile omului din Rusia, dar asistăm iar și iar la abuzuri absurde care trec nepedepsite, precum și la o abordare apatică din partea autorităților judiciare.

Rusia s-a obișnuit cu atitudinea echivocă a UE. Aceasta rezultă clar din modul în care Uniunea a reacționat la șicanarea Ucrainei de către Rusia sau la invadarea și ocuparea de către Rusia a teritoriului suveran al Georgiei vara trecută.

Desigur, menținerea unor relații bune între UE și Rusia depinde de anumite întrebări strategice vitale, însă nu putem permite ca aceste întrebări să anuleze obligația care ne revine de a ne afirma cu voce tare libertățile fundamentale și valorile europene împărtășite în comun, libertăți și valori pe care poporul rus însuși ar trebui să aibă posibilitatea de a le împărtăși în totalitate, în pace și siguranță.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Timp de 25 de ani, am fost implicată profesional în protecția drepturilor omului. De aceea, mai ales în calitate de avocat, resimt foarte multă compasiune atunci când mă gândesc la colegii mei, care și-au pierdut viața practicând această profesie minunată. De asemenea, aș dori, în această notă, să îmi exprim sincera compasiune către familiile acestora și către cei dragi lor.

Care ar fi acțiunea care trebuie întreprinsă într-un moment ca acesta? Să se solicite efectuarea unei cercetări imediate, complete, de către agențiile de stat competente. Aș dori ca acest Parlament să aibă încrederea și autoritatea morală de a face acest lucru. Totuși, mi-e teamă că situația este alta. De ce? Pentru că astfel de solicitări sunt adresare doar statelor din afara Uniunii Europene. Lucrurile stau, totuşi, altfel atunci când vine vorba despre încălcări teribile ale drepturilor omului într-un stat membru al UE, așa cum s-a întâmplat în țara mea, Ungaria, unde oamenii au fost împușcați în timpul unui miting la care au participat câteva mii de persoane, organizat de partidul celui care prezidează această sesiune, vicepreședintele Pál Schmitt, pentru comemorarea aniversării revoluției din 1956 și a luptei pentru libertate. Acest Parlament nu a desfășurat nicio cercetare cu privire la acest caz și la situația de criză care continuă de atunci.

Mă tem că, atâta timp cât aceasta nu se va întâmpla și cât timp cineva care a fost membru al guvernului care a aprobat împușcarea oamenilor poate fi vicepreședinte al Comisiei parlamentare pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, nu putem prezenta cu adevărat încredere și autoritate morală în alt stat, pentru a cere efectuarea unor astfel de cercetări într-o țară din afara Uniunii Europene. V-aş ruga, prin urmare, să propuneți și să solicitați o cercetare imediată asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului din Ungaria. Vă mulţumesc.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Voiam să spun în primul rând că sunt dezamăgit de faptul că atunci când s-a discutat despre criza laptelui sala era plină şi când se discută despre drepturile omului, nu cred că mai suntem 40 în sală. E păcat că lucrurile stau aşa. Nu vreau să spun prin asta că o problemă cum este laptele nu este o problemă importantă, dar o problemă cum este cea a drepturilor omului este extrem de importantă politic pentru fiecare dintre noi.

Aş vrea să vă mai spun, de asemenea, faptul că anul acesta, aşa cum se ştie, mai multe ţări din Europa Centrală şi Orientală aniversează 20 de ani de la căderea comunismului şi ideea că în apropierea noastră o putere care a fost la originea acestor regimuri comuniste are asemenea manifestări de indiferenţă faţă de crime la adresa activiştilor pentru drepturile omului, este inacceptabilă. Cred că desprinderea de totalitarism trebuie să fie clar afirmată de fiecare dintre noi. <BRK>

  Meglena Kuneva, membră a Comisiei. −Dle președinte, dezbaterea de astăzi cu privire la situația apărătorilor drepturilor omului din Rusia este foarte potrivită și are loc la momentul oportun. Recentul val de violență împotriva militanților pentru drepturile omului a pus în lumină pericolele grave cu care aceştia se confruntă în activitatea lor. Mulți au plătit prețul suprem pentru că au scos la lumină încălcări ale drepturilor omului. Îi omagiem pe toți cei care și-au pierdut viețile şi pe cei care își continuă munca într-un astfel de mediu.

Multe dintre acţiunile violente îndreptate contra apărătorilor drepturilor omului au avut loc în Caucazul de Nord, pe fundalul unei instabilități crescânde. Comisia îi cunoaște pe mulți dintre aceștia. Sunt parteneri care se bucură de foarte mult respect, cu care colaborăm în punerea în aplicare a proiectelor privitoare la drepturile omului. Civili nevinovați, personal din structurile de aplicare a legii și funcţionari publici şi-au pierdut viețile în timpul acestor eforturi continue din regiune.

Violența îndreptată împotriva apărătorilor drepturilor omului nu se limitează doar la zona Caucazului de Nord. Există rapoarte privitoare la activişti, avocați și jurnalişti independenți de pe întreg teritoriul Federației Ruse care se confruntă cu acte de violență, hărțuiri și intimidări. UE trebuie să continue să pledeze împotriva acestei violențe și să insiste ca Rusia să își respecte angajamentele pe care și le-a asumat ca membră a ONU, a OSCE și a Consiliului Europei.

Este extrem de important ca atacurile și moartea violentă a activiștilor societății civile să fie cercetate în mod adecvat și ca făptașii să fie identificați cu promptitudine și pedepsiți. Numai prin judecarea eficientă și legală a acestor crime se va putea disipa climatul de teamă și impunitate.

Președintele Medvedev a vorbit împotriva a ceea ce el numea „nihilismul juridic”, prevalent în Rusia. UE este pregătită să sprijine Rusia în acţiunile sale de reformare continuă a sistemului său judiciar. UE prețuiește foarte mult ocazia pe care o are, de a discuta cu autoritățile ruse pe tema îngrijorărilor sale privind situaţia drepturilor omului. Salutăm atitudinea mai deschisă pe care președintele Medvedev a adoptat-o în discuțiile cu UE referitoare la aceste aspecte.

Următorul summit UE - Rusia reprezintă o altă ocazia pentru continuarea acestor discuții. Acest lucru trebuie completat cu schimburi de experți. Consultările periodice dintre UE și Rusia cu privire la drepturile omului oferă ocazia lărgirii sferei de acoperire a acestor discuții și a categoriilor de interlocutori cu care discutăm aspecte privind drepturile omului.

Siguranța apărătorilor drepturilor omului trebuie să reprezinte prima noastră preocupare. Îndemnăm autoritățile ruse să întreprindă toate eforturile posibile pentru a se asigura că cei care lucrează pentru aducerea la lumină a încălcărilor drepturilor omului pot face acest lucru fără a se teme de violențe sau intimidări.

  Președintele. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterii.

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.

9.2. Kazahstan: cazul lui Evgeniy Zhovtis

  Președintele. − Am primit cinci propuneri de ⁽¹⁾ rezoluție privind Kazahstanul:
cazul lui Yevgeni Zhovtis (articolul 122).

  Heidi Hautala, autoare. − (FI) Dle președinte, aș dori să fac un comentariu final pe marginea dezbaterii pe care tocmai am avut-o și să spun că, în calitatea de președintă a Subcomisiei pentru drepturile omului, am trimis de curând o scrisoare Conferinței președinților de comisie, în care ceream să se ia în considerare promovarea acestor discuții, astfel încât Parlamentul să beneficieze de prezență completă, iar Consiliul să poată avea un rol mai proeminent aici, în cadrul discuției. Sper ca această problemă va fi discutată de către colegii mei deputați cu președinții diferitelor grupuri din care fac parte, deoarece autoritatea Parlamentului se erodează în mod continuu din cauza faptului că suntem atât de puțini prezenţi la ședințe.

Acum haideți să revenim la cazul Zhovtis. Kazahstanul este o țară importantă din Asia centrală și va prelua președinția Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa anul viitor. De aceea, nu trebuie tratat cu indiferență modul în care sunt judecate crimele într-o țară care va conduce aspirațiile democratice ale tuturor țărilor dintr-o mare parte a Europei. Prin urmare, ar trebui să ne concentrăm atenția asupra cazului apărătorului drepturilor omului, Yevgeni Zhovtis. Acesta a fost găsit vinovat de ucidere din culpă în circumstanțe foarte suspecte și condamnat la patru ani de detenţie într-o închisoare deschisă pentru că a călcat un pieton cu mașina în luna iulie a acestui an.

Trebuie să luăm în calcul faptul că OSCE a declarat că este posibil ca procedurile la care a fost supus Zhovtis să fi încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil, astfel cum este garantat de Constituția din Kazahstan. Parlamentul European trebuie, de asemenea, să continue această dezbatere cu Consiliul și Comisia, astfel încât aceştia să poată ridica această problemă și să solicite un proces echitabil.

Dle președinte, Parlamentul European poate influența foarte mult măsura în care țările din Asia Centrală aplică principiul statului de drept, ținând o evidență a aceste cazuri individuale, iar cazul lui Evgheni Zhovtis este, fără îndoială, unul dintre acestea.

  Justas Vincas Paleckis, autor. − (LT) Pe măsură ce se apropie momentul în care va prelua președinția Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Kazahstanul se distanțează, din păcate, de angajamentele privind alinierea la standardele europene. Subliniindu-și în mod nejustificat natura unică și specială, acest stat nu arată nicio considerație față de recomandările OSCE privind legislaţia electorală și libertatea presei. Încălcări repetate ale drepturilor omului și persecutarea directă a apărătorilor drepturilor omului creează tot mai multe îndoieli în legătură cu capacitatea acestui stat de a conduce o organizație care luptă pentru implementarea principiilor democratice. Solicităm Astanei să facă progrese concrete în domenii precum democratizarea, protecția drepturilor omului, statul de drept și libertatea presei. Legislaţia kazahă care se bazează pe dreptul internațional trebuie aplicată în mod adecvat și transparent în cadrul procedurilor judiciare iniţiate împotriva activiștilor pentru drepturile omului Evgheni Zhovtis, Yesingepov și Dubanov. Trebuie să sperăm și să cerem ca hotărârile pronunţate să fie imparțiale și ca implicarea prizonierilor în mișcările privind drepturile omului să nu influențeze verdictul. Îndemnăm Consiliul să abordeze această chestiune, a cazurilor acestor apărători ai drepturilor omului, în cadrul dialogului privind drepturile omului UE-Kazahstan, al cărui următor tur va avea loc în octombrie. Solicităm Comisiei Europene să intensifice asistența oferită Kazahstanului în perioada în care acesta se pregătește să preia președinția OSCE, pentru a se asigura că această organizație internațională importantă nu este compromisă.

  Renate Weber, autoare. − Dle președinte, în primul rând aș dori să îmi exprim compasiunea față de familia victimei accidentului rutier în care a fost implicat dl Yevgeni Zhovtis. O tragedie umană care, din nefericire, s-a soldat cu moartea unui om. În același timp, permiteți-mi, vă rog, să îmi exprim îngrijorarea cu privire la situația actuală a dlui Yevgeni Zhovtis.

În mod indiscutabil, fiecare persoană care comite o infracțiune trebuie să accepte faptul că vor fi aplicate fără discriminare sancțiuni legale, iar dl Zhovtis, în calitate de avocat de marcă în domeniul drepturilor omului, știe acest lucru mai bine decât oricine. Însă, în același timp, dorim să ne asigurăm că autoritățile kazahe nu profită de această situație nefericită pentru a-l pedepsi pe dl Zhovtis pentru orice altceva decât pentru accidentul rutier în care acesta a fost implicat. Dl Zhovtis nu trebuie să fie pedepsit pentru activitatea sa din domeniul drepturilor omului sau pentru faptul că este o voce care critică guvernului kazah.

De aceea, cred că este imperios ca autoritățile judiciare kazahe să efectueze imediat, respectând în totalitate transparența și principiul statului de drept, o a doua cercetare completă și echitabilă a circumstanțelor în care s-a petrecut incidentul și să revizuiască sentința și condamnarea dlui Zhovtis.

  Elisabeth Jeggle, autoare. − (DE) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a spune că grupul meu a fost oarecum surprins să vadă că evaluarea judiciară a unui accident rutier dramatic era înscrisă pe ordinea de zi drept o rezoluție urgentă privind aspecte referitoare la drepturile omului.

Pentru Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) este, așadar, important să se stabilească faptul că, în principiu, noi nu dorim să punem la îndoială hotărârile pronunţate de o instanţă independentă, decât în situaţia în care vorbim despre un evident proces de fațadă, care nu respectă niciun principiu juridic. Am văzut deja acest lucru în Iran. Trebuie să se tragă o linie clară aici. În ceea ce ne privește, un sistem judiciar independent este elementul cheie al oricărei ordini democratice. Aceasta fiind situația, trebuie să luăm în primul rând în considerare hotărârea pronunţată.

Trebuie să recunoaștem, de asemenea, faptul că o persoană a fost ucisă într-un accident rutier - și ar trebui ca acest lucru să ne întristeze, chiar suntem într-adevăr întristați de aceasta -, dar și faptul că s-a efectuat o revizuire judiciară. Faptul că Yevgeni Zhovtis, un binecunoscut activist pentru drepturile civile, este implicat a adus cazul în atenția lumii și a determinat un răspuns, în urma căruia ne aflăm azi aici pentru a discuta acest lucru.

Grupul PPE recunoaște eforturile și progresele înregistrate de Kazahstan pe calea către democrație și spre statul de drept. Am dori să asigurăm Kazahstanul de susținerea noastră explicită și să încurajăm această ţară să înainteze cu hotărâre în această direcție. Cu privire la acest caz individual, solicităm autorităților kazahe ca, în interesul lor, să ofere publicului cât mai multe informații cu putință și să își prezinte punctul de vedere asupra acestor evenimente, precum și să ofere posibilitatea desfăşurării unei proceduri corecte de apel sau de revizuire, pentru dl Zhovtis, în conformitate cu principiul statului de drept.

Kazahstanul urmează să preia președinția OSCE. Aceasta va reprezenta într-adevăr o provocare!

  Struan Stevenson, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, trebuie să fiu de acord cu dna Jeggle. Sunt pur și simplu uimit de faptul că, în fața întregului Parlament, aici, la Strasbourg, dezbatem în regim de urgență un accident rutier din Kazahstan, chiar dacă este vorba de un accident în care cineva a fost ucis în mod tragic, iar șoferul mașinii este un activist pentru drepturile omului, care a fost condamnat în mod corect de către o instanţă judecătorească la patru ani de închisoare - chiar într-o închisoare cu nivel scăzut de securitate, care a devenit deodată, conform exprimării din rezoluție, un „lagăr de muncă forţată”. Mă tem că, prin discutarea unor astfel de probleme în plen, acest parlament va avea de suferit, ceea ce înseamnă că lucrurile bune pe care încercăm să le facem în domeniul drepturilor omului se devalorizează, în momentul în care începem să vorbim despre accidente rutiere.

Chiar sugerăm cu adevărat că guvernul kazah a aruncat un civil sub roțile unui activist pentru drepturile omului? Chiar sugerăm cu adevărat că sentința este prea dură pentru cineva care a fost condamnat pentru ucidere din culpă? Nu putem continua să calomniem un stat precum Kazahstanul, din motive pur politice, încercând să îi pătăm şi să îi distrugem reputația înainte de a prelua președinția OSCE anul viitor. Acest lucru are motivații politice și este o rușine că se află pe ordinea de zi. Sper că plenul va respinge aceste rezoluții și va sprijini amendamentele.

  Janusz Wojciechowski (ECR). - (PL) Dle președinte, am îndoieli similare cu cele exprimate de antevorbitorul meu, dl Stevenson. Kazahstanul este o ţară importantă. Aceasta depune multe eforturi pentru a înregistra progrese pe calea democrației. Desigur, în acest moment, nu este un model al libertăților democratice, însă situația drepturilor civile din această ţară - și cunosc Kazahstanul cât de cât, deoarece l-am vizitat în numeroase rânduri - este în mod semnificativ mai bună decât cea din statele învecinate din regiune și, din fericire, nu se confruntă cu problemele care există în Rusia, de exemplu, și pe care tocmai le-am discutat.

Împărtășesc punctul de vedere al dlui Stevenson, conform căruia Parlamentul European nu ar trebui să își folosească autoritatea pentru a-și prezenta poziția privitoare la un singur caz dramatic. Este posibil să fie nevoie de unele clarificări în această problemă, dar, în mod sigur, nu este nevoie de o rezoluţie a Parlamentului European. Aceasta ar submina valoarea rezoluției, iar oamenii nu vor mai asculta vocea Parlamentului European dacă acesta va fi distras de probleme care nu merită o dezbatere generală sau o rezoluție parlamentară.

  Eija-Riitta Korhola (PPE). - (FI) Dle președinte, Kazahstanul are de jucat un rol important în Asia Centrală, atât din punct de vedere economic, cât și în materie de politică de securitate, iar cooperarea acestui stat cu Uniunea Europeană s-a intensificat. A fost foarte plăcut să îl ascultăm pe ministrul afacerilor externe kazah, dl Marat Tashin, făcând promisiuni anul trecut, în anticiparea preluării președinției Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, dar și anul acesta, în mai, cu privire la îmbunătățiri ale situației drepturilor omului din acest stat. Cu toate acestea, în ciuda atenției internaționale, s-a manifestat un control mai strict asupra presei și există standarde insuficiente privind libertatea religioasă. De asemenea, am auzit de câteva cazuri de arestare arbitrară a activiștilor pentru drepturile omului.

Sentința pronunţată în cazul activistului pentru drepturile omului, Yevgeni Zhovtis, ne face, de asemenea, să ne punem întrebări - și este în interesul guvernului kazah să împrăştie aceste îndoieli - cu atât mai mult în condiţiile în care ţara se pregăteşte să preia mandatul de președintă a OSCE. Sperăm că totul va fi bine și așteptăm clarificarea acestor aspecte.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dle președinte, în primul rând aș dori să spun că sunt bucuros să o văd din nou aici pe dna Hautala. Totuși, dumneaei nu a fost aici timp de câțiva ani și, în acest răstimp, Consiliul avea loc joia după-amiază. Președințiile cehă și germană au fost aici joia. Nu cred că ar trebui să mutăm dezbaterea, deoarece nu putem aborda toate aspectele miercuri, așadar este nevoie să fim aici și trebuie să forțăm Consiliul să fie aici și joia după-amiază. Aceasta este soluția, nu condensarea întregii ordini de zi pentru miercuri.

Acesta este, de fapt, un caz foarte dificil. Cu toate acestea, tocmai din cauza faptului că nu putem încă să avem încredere deplină în guvernul Kazahstanului cu privire la aplicarea principiului statului de drept, trebuie să insistăm ca acest caz să fie cercetat într-o manieră obiectivă. În acest sens, o susțin în totalitate pe dna Jeggle. Am semnat, așadar, rezoluția. Această chestiune trebuie cercetată în mod obiectiv și nimic nu trebuie mușamalizat sau cosmetizat.

  Meglena Kuneva, membră a Comisiei. − Dle președinte, Comisia a luat notă cu îngrijorare de rapoartele privind abuzurile de procedură comise în timpul procesului apărătorului drepturilor omului din Kazahstan, dl Yevgeni Zhovtis, care a fost condamnat pentru ucidere din culpă în urma unui accident rutier mortal. După cum știți deja, autoritățile kazahe au respins acuzaţiile conform cărora hotărârea pronunţată împotriva dlui Zhovtis era motivată politic.

Comisia sprijină întru totul declarațiile făcute de președinția UE la Consiliul Permanent al OSCE din 10 septembrie, referitoare la acest caz. Dată fiind gravitatea presupuselor vicii de cercetare și procedură judiciară, îndemnăm Kazahstanul, care va deține următorul mandat la președinția OSCE, să se asigure că acest apel este tratat respectându-se în totalitate legislaţia națională și standardele internaționale. Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape acest caz.

  Președintele. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterilor.

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.

9.3. Siria: cazul lui Muhannad Al Hassani

  Președintele. − Am primit șase propuneri de⁽¹⁾ rezoluție privind Siria:
cazul lui Muhannad Al Hassani (articolul 122).

  Franziska Katharina Brantner, autoare. − Dle președinte, aș dori să prezint cazul dlui Muhannad Al Hassani. Acesta a fost închis deoarece este un apărător al drepturilor omului în numele compatrioților săi din Siria.

A jucat un rol foarte important, deoarece a monitorizat toate procesele desfășurate la Curtea Supremă de Securitate de Stat și a efectuat evaluări periodice asupra condițiilor de detenție din Siria. Acum el însuși este reţinut şi se află în închisoare.

Cu privire la Siria, solicităm ca aceasta să își îndeplinească obligațiile și, prin urmare, să respecte Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Convenția ONU împotriva torturii, a căror semnatară este; să pună capăt politicii sale de persecutare a apărătorilor drepturilor omului și a familiilor acestora; și să elibereze apărătorii drepturilor omului, prizonierii de conştiinţă și activiștii pentru pace care sunt în închisoare.

Avem, de asemenea, o cerere cu privire la UE. Referitor la semnarea Acordului de asociere, noi, Verzii și ALE, am propus adoptarea unei foi de parcurs, ca etapă prealabilă semnării Acordului de asociere, care ar articula obiectivele noastre în privinţa îmbunătăţirilor necesare în domeniul drepturilor omului.

Dreptul internațional instituie o serie de obligații pe care statele trebuie să le respecte și este şi responsabilitatea noastră, dar mai ales cea a întregii UE, să ne asigurăm că respectarea acestora face parte din Acordul de asociere, întărindu-l și mai mult.

Vom lucra în această direcție. Vă mulțumesc pentru susținerea acordată rezoluției.

  Véronique De Keyser, autoare. − (FR) Dle președinte, recunosc că sunt nelămurită, dar şi puțin tristă și dezamăgită.

Sunt nelămurită deoarece, fără îndoială, în ceea ce privește relațiile internaționale, Siria a făcut progrese majore în ultimii doi ani. S-a alăturat Uniunii pentru Mediterana. A acționat, în diferite ocazii, ca mediator în situații internaționale dificile, cum a fost cazul chiar de curând, când o tânără franțuzoaică a fost arestată în Iran. Aș spune că faptul că Acordul de asociere - care nu este încă semnat, dnă Brantner, dar ar putea fi semnat destul de curând - a fost relansat este, în același timp, un semn pozitiv.

Pe frontul intern, este adevărat că există şi câteva evoluţii extrem de pozitive în Siria. Sirienii au primit 1,5 milioane de refugiați irakieni de care au grijă, au un sistem educațional de înaltă calitate și au libertate religioasă, ceea ce este important. Cu toate acestea, nu s-a înregistrat absolut niciun progres în materie de libertate politică și pluralism politic. Spre marele meu regret, continuăm să vedem cazuri de persecutare și încarcerare a activiștilor și apărătorilor drepturilor omului și am intervenit în câteva ocazii, în ultimii ani, solicitând eliberarea prizonierilor politici.

În două rânduri, am reușit să obținem eliberarea acestora. Închisorile siriene încă mai dețin, totuşi, persoane cum ar fi dr. Al Labwani, dr. Al Bunni și, acum, dl Al Hassani. De aceea, aș dori să adresez un mesaj Siriei: suntem aici și am dori să ajutăm Siria să iasă din izolarea în care a fost plasată la un moment dat.

Considerăm că este un personaj important pe scena internațională și, mai ales, pentru pacea din Orientul Mijlociu. Așadar, vă rog, pentru propria dvs. imagine - și cred că sunteți destul de puternici pentru a permite pluralismul politic și existența apărătorilor drepturilor omului în țara dvs. - vă rog, eliberați prizonierii politici și, după cum am spus, vă rog respectați convenția împotriva torturii și a tratamentelor degradante!

Acest lucru este în interesul Siriei, în interesul păcii mondiale și, mai ales, al păcii din Orientul Mijlociu.

  Renate Weber, autoare. − Dle președinte, Muhannad Al Hassani este un alt apărător al drepturilor omului deținut în mod arbitrar de către autoritățile siriene. Este un alt prizonier politic sirian a cărui singură vină a fost dorința sa de a proteja dreptul oamenilor de a beneficia de libertatea de exprimare, de angajarea în activități politice și de un proces echitabil.

Timp de mai bine de cinci ani i s-a interzis să călătorească. Comunicațiile sale profesionale, telefonice sau prin e-mail, s-au aflat sub supravegherea constantă a forțelor de securitate siriene. După săptămâni de hărțuire din ce în ce mai agresivă din cauza rolului său în monitorizarea practicilor Curții Supreme de Securitate de Stat, acesta a fost până la urmă arestat de către securitatea de stat siriană și ulterior acuzat de mai multe infracțiuni, toate privitoare la dreptul său la libertatea de exprimare.

Cu privire la tema detenției arbitrare, să nu uităm de dl Al Labwani, apărător de marcă al drepturilor omului, care a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru ceea ce Grupul de lucru al Națiunilor Unite privind detenția arbitrară a considerat a fi „exprimarea pașnică a vederilor sale politice”.

Guvernul sirian trebuie să îl elibereze pe dl Al Hassani, pe dl Al Labwani și pe ceilalți prizonieri politici imediat și necondiționat și să le garanteze integritatea fizică și psihologică în toate circumstanțele. Autoritățile siriene trebuie să pună capăt tuturor formelor de hărțuire împotriva apărătorilor sirieni ai drepturilor omului și a activiștilor societății civile, în conformitate cu prevederile Declarației ONU din 1998 privind apărătorii drepturilor omului.

  Charles Tannock, autor. − Dle președinte, Siria este o țară importantă în Orientul Mijlociu și are de jucat un rol vital în reducerea capacității Iranului de a sprijini activități teroriste îndreptate împotriva Israelului, cu ajutorul apropiaților săi, grupările Hezbollah și Hamas. Siria are, de asemenea, obiceiul de a instiga la tulburări în Liban, stat pe care Siria încă îl consideră ca nefiind pe deplin suveran și aflat în sfera sa de influență.

Siria reprezintă şi un regim secular. De fapt, este în prezent singurul vestigiu al partidului, odinioară foarte puternic, Baas, care a condus și în Irak, așadar aspecte precum drepturile femeii sunt destul de dezvoltate. Cu toate acestea, în ansamblu, Siria rămâne o dictatură monopartită brutală.

Detenția lui Muhannad Al Hassani, apărător de frunte al drepturilor omului, este alarmantă. Dacă Siria dorește într-adevăr ca noi să sprijinim încheierea unui Acord de asociere cu UE, o rugăm să îl elibereze imediat pe dl Al Hassani și să pună capăt persecuţiei împotriva apărătorilor drepturilor omului, asemeni dlui Al Hassani.

  Eija-Riitta Korhola, autoare. − (FI) Dle președinte, sunt bucuroasă că am avut curajul să facem lumină asupra situației drepturilor omului din Siria în acest moment. Acordul de asociere dintre UE și Siria, din cadrul cooperării mediteraneene, se află în faza finală și, întrucât unul dintre elementele fundamentale ale cooperării constă tocmai în promovarea drepturilor omului și a democrației, cred că UE ar trebui să solicite cu mai multă intensitate realizarea de îmbunătățiri în acest domeniu.

Este nevoie de mai mult decât de concentrarea cooperării asupra îmbunătățirii situației economice. După cum am auzit, avocatul sirian de frunte din sfera drepturilor omului, Muhannad Al Hassani, a fost încarcerat la sfârșitul lunii iulie fără a beneficia de un proces corect. A fost acuzat de pierderea sentimentelor naționale și răspândirea de știri false. Acest caz nu este primul de acest gen. Noi, cei din Parlament, am intervenit într-un caz similar în 2007. Kamal Abwani, a cărui cauză o pledam atunci, este încă în închisoare, deși, în martie, echipa de cercetare a Națiunilor Unite a ajuns la concluzia că a fost vorba de o arestare arbitrară.

Siria are un drum lung de parcurs cu privire la libertatea de exprimare și de asociere. Activitatea ONG-urilor în această țară este problematică și, astfel, practic inexistentă. Va fi extrem de regretabil dacă noi, cei din UE, nu avem curajul să stabilim criterii clare pentru o bază de cooperare cu Siria. După părerea mea, nouă ne revine în mare parte obligația de a solicita eliberarea prizonierilor politici și respectarea prevederilor acordurilor internaţionale privind drepturile omului, înainte de a continua demersurile în direcția semnării unui Acord de asociere UE-Siria.

Drepturile omului în lume nu reprezintă doar un grup de insule solitare: acestea sunt o țesătură, în care orice parte are un impact asupra tuturor celorlalte părţi și, dacă tolerăm neglijența și rămânem indiferenți, aceasta va duce la pierderea, nu peste mult timp, a propriilor noastre drepturi. Este de datoria noastră să le ocrotim și să ne asigurăm că sunt implementate întotdeauna și pretutindeni. Numai astfel putem face ca viața oamenilor să aibă valoare.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, în numele Grupului S&D. – (PL) În iulie, dl Muhannad Al Hassani, unul dintre cei mai proeminenți activiști sirieni pentru drepturile omului, a fost arestat. În timpul unui proces cu ușile închise, la care accesul avocaților nu a fost permis, acesta a fost acuzat de pierderea sentimentelor naționale și răspândirea de ştiri false. Fusese deja interogat cu mai multe ocazii, cu privire la activitățile sale din sfera drepturilor omului și a eforturilor de apărare a persoanelor inculpate pe motive politice. De asemenea, i s-a interzis să părăsească țara. Dl Muhannad Al Hassani a luat parte la monitorizarea practicilor legale ale Curții Supreme deoarece, potrivit organizaţiei Human Rights Watch, condițiile în care aceste proceduri se desfășurau nu îndeplineau standardele internaționale.

Suntem preocupaţi de faptul că activiștii pentru drepturile omului sunt persecutaţi în Siria, mai ales din perspectiva lipsei de progrese înregistrate de autoritățile siriene în domeniul drepturilor omului. Trebuie să insistăm ca Siria să respecte Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

Prin prisma legăturilor politice, economice și culturale existente între Siria și Uniunea Europeană și a rolului semnificativ pe care această țară îl joacă în asigurarea stabilității în Orientul Mijlociu, sunt sigură că Siria poate face progrese în acest domeniu, contribuind prin aceasta la democratizarea întregii regiuni.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, această propunere de rezoluție este în esență justă, deoarece este, desigur, de datoria noastră, mai ales în lumina proiectului de Acord de asociere, să ne expunem opiniile în mod clar, inclusiv cu privire la protecția familiei, a rudelor și a camarazilor de luptă ai lui Muhannad Al Hassani și să insistăm, de asemenea, cu privire la cerințele prevăzute la articolul 2 din acord, nu în ultimul rând deoarece noi, europenii, știm din experiențele dureroase ale propriului trecut ce înseamnă să fie călcate în picioare drepturile omului. Cu doar două decenii în urmă, regimul comunist terorist s-a prăbușit în Europa Centrală și de Sud-Est.

În această privință, totuși, aș dori să avertizez împotriva pericolului ignorării situației în care în Turcia, care se află în aceeași zonă cu Siria, drepturile omului nu ar fi respectate așa cum trebuie. Acest lucru este și mai important dat fiind faptul că Turcia este candidată la aderarea la UE, având încă foarte multe de recuperat în domenii precum administrarea justiției, sistemul penal, protecția minorităților și libertatea religioasă, chiar dacă un raport părtinitor, întocmit de o Comisie aşa-zis independentă sau raportul Ahtisaari oferă o perspectivă diferită.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dle președinte, cred că ar trebui, desigur, să fim foarte critici cu privire la situația drepturilor omului din Siria. Această ţară este o dictatură și un stat condus de poliție. Dl Al Hassani trebuie eliberat.

Cu toate acestea, trebuie să luăm în considerare şi faptul că președintele Assad - care devine mai deschis și își deschide şi țara -, împreună cu tatăl său, ca aleviți, au sprijinit, de exemplu, coexistența musulmanilor și a creștinilor, astfel încât un creștin sirian de marcă, cardinalul Daud, mi-a spus că creștinii se simt mai în siguranță în Siria decât în Irak, care este protejat de trupele vestice.

De aceea ar trebui să facem o diferențiere în modul în care tratăm Siria, ar trebui să denunțăm încălcările drepturilor omului și să nu cedăm sau să încetăm să susținem acest stat pe calea sa către apropiere și deschidere. Desigur, ar trebui să fim critici, însă ar trebui, de asemenea, să admitem că asistăm la începutul a ceva ce ar trebui încurajat.

  Meglena Kuneva, membră a Comisiei. − Dle președinte, Comisia împărtășește îngrijorările Parlamentului European cu privire la situația drepturilor omului din Siria. Evaluarea noastră indică faptul că situația s-a deteriorat în ultimele luni, existând mai multe detenții arbitrare, hărțuiri ale apărătorilor drepturilor omului și interdicții de a călători peste hotare.

Arestarea la 28 august a dlui Muhannad Al Hassani - un binecunoscut avocat, președinte al Organizației Naționale Siriene pentru Drepturile Omului și membru al Asociației Baroului din Damasc timp de 15 ani - este exemplul cel mai recent. Dl Al Hassani este un apărător al drepturilor omului și s-ar putea bănui că arestarea sa este motivată politic.

UE și-a exprimat deja îngrijorarea către autoritățile siriene. Siria trebuie să își respecte angajamentele internaționale, în special Declarația universală a drepturilor omului și Pactul internațional privind drepturile civile și politice, printre semnatarii cărora se numără. Comisia, prin delegația sa din Damasc, alături de ambasadele statelor membre, discută despre modalităţi de a acționa într-un mod mai eficient și cu rezultate mai concrete în apărarea militanților pentru drepturile omului. În mod evident, trebuie să continuăm să solicităm luarea de măsuri în vederea protejării apărătorilor drepturilor omului și să asigurăm monitorizarea proceselor care au loc la Curtea Supremă de Securitate de Stat. Trebuie să continuăm să sprijinim societatea civilă prin intermediul instrumentelor de care dispunem, cum ar fi actorii nestatali şi liniile bugetare alocate instrumentului europene pentru democrație și drepturile omului, precum si să oferim familiilor susținere morală.

În ciuda faptului că aceste acțiuni sunt importante, ele rămân, totuși, insuficiente. Considerăm că UE ar avea o influență mai mare asupra Siriei dacă s-ar semna Acordul de asociere. Mă bucur că președinția ia în calcul semnarea acestuia în săptămânile ce vor urma. Prin intermediul acestui acord, vom stabili un dialog periodic pentru a ne consulta cu privire la aceste probleme şi pentru a obține rezultate mai bune.

  Președintele. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterilor.

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.

10. Votare

  Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultate şi alte detalii privind votul:vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

10.1. Asasinarea apărătorilor drepturilor omului în Rusia (vot)

- După votare.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Îmi pare foarte rău, dle președinte, aș dori doar să se înregistreze că am votat dintr-un alt fotoliu, din greșeală - locul meu are numărul 107, iar eu am votat de la numărul 67, cu alte cuvinte am folosit cardul unui alt deputat. În afară de aceasta, sunt pentru. Pur și simplu am stat din greșeală pe locul unui alt deputat care are cardul introdus aici și am votat cu cardul său, fapt care contravine Regulamentului nostru de procedură, de aceea vă rog să notați că sunt în favoarea propunerii și că votul colegului mei nu este valabil.

  Președintele. – Vă mulțumesc. Se va nota în procesul verbal.

10.2. Kazahstan: cazul lui Evgeniy Zhovtis (vot)

10.3. Siria: cazul lui Muhannad Al Hassani (vot)

11. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal

12. Componenţa comisiilor şi delegaţiilor: consultaţi procesul-verbal

13. Decizii privind anumite documente: a se vedea procesul-verbal

14. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal

15. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

16. Transmiterea textelor adoptate în cursul prezentei şedinţe: a se vedea procesul-verbal

17. Calendarul următoarelor şedinţe: a se vedea procesul-verbal

18. Întreruperea sesiunii

  Președintele. – Declar suspendată această sesiune a Parlamentului European.

(Ședința s-a încheiat la ora 16.45)

Poate Consiliul European să facă o declarație cu privire la inițiativele pe care le urmărește în vederea promovării păcii și reconcilierii între poporul palestinian și cel israelian?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi care nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din septembrie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

După cum se afirmă în concluziile Preşedinţiei din cadrul reuniunii Consiliului European din iunie 2009, procesul de pace din Orientul Mijlociu rămâne una dintre priorităţile de vârf ale Uniunii Europene în 2009. În cadrul aceleiaşi reuniuni au fost aprobate, de asemenea, concluziile adoptate de către Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe cu ocazia reuniunii sale din 15 iunie 2009.

Consiliul îşi menţine angajamentul faţă de soluţia instituirii a două state, şi anume un stat palestinian independent, democratic, unit şi durabil, cuprinzând Cisiordania şi Gaza, care să coexiste în pace şi securitate cu statul israelian. Acest lucru reprezintă un pas indispensabil pentru un Orient Mijlociu mai stabil şi mai paşnic.

Salutăm angajamentul administraţiei SUA de a urmări în mod ferm soluţia instituirii a două state şi suntem pregătiţi să colaborăm activ cu Statele Unite şi cu alţi membri ai Cvartetului în vederea atingerii acestui obiectiv.

UE este pregătită, de asemenea, să contribuie în mod substanţial la înţelegerile post-conflict care vizează asigurarea unor acorduri de pace durabile, inclusiv prin acorduri regionale, precum politica europeană de vecinătate şi Uniunea pentru Mediterana. Suntem pregătiţi, în special, să dezvoltăm în continuare relaţiile cu Autoritatea Palestiniană în cadrul politicii europene de vecinătate. Vom promova construirea statului palestinian şi vom coopera în continuare în vederea îmbunătăţirii situaţiei în ceea ce priveşte reinstaurarea legii şi ordinii. Justiţia şi poliţia civilă vor beneficia în continuare cu prioritate de sprijinul UE.

Pentru o soluţionare globală a conflictului arabo-israelian, este necesară o abordare regională, care să cuprindă dimensiunile politică, economică şi de securitate. Datorită numeroaselor acorduri cu partenerii din regiune, UE se află într-o poziţie unică de a desfăşura activităţi cu privire la aspectele-cheie ale dezvoltării regionale. Pe fondul viitoarelor evoluţii pe teren, vom analiza cu atenţie modul în care politicile şi programele noastre pot promova rezultate concrete şi rapide în vederea unei soluţionări globale a conflictului.

Războiul barbar recent dus de Israel împotriva poporului palestinian, extinderea coloniilor, „Zidul ruşinii”, care separă Ierusalimul de Est de Cisiordania şi continuarea blocadei criminale împotriva Fâşiei Gaza agravează şi mai mult situaţia deja insuportabilă a poporului palestinian. Prin intermediul „Noii politici privind Orientul Mijlociu”, atât Uniunea Europeană, cât şi Statele Unite, oferă o justificare violenţei israeliene. Este inacceptabil ca Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP) să figureze, pe baza unor declaraţii false şi nefondate, pe lista organizaţiilor considerate drept „teroriste”, doar pentru că luptă pentru drepturile poporului palestinian.

Condamnă Consiliul „Zidul ruşinii” şi izolarea impusă de acesta, coloniile israeliene din teritoriile palestiniene şi continuarea blocadei împotriva Fâşiei Gaza? Recunoaşte Consiliul dreptul inalienabil al poporului palestinian de a înfiinţa un stat unit şi independent pe teritoriile din 1967, cu capitala la Ierusalimul de Est, care să fie suveran pe teritoriul său şi între frontierele sale? Va elimina Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei de pe lista organizaţiilor considerate teroriste şi va anula lista în întregime?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din septembrie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Ca răspuns la întrebarea adresată de distinsul deputat al Parlamentului European, Consiliul ar dori să reamintească declaraţiile oficiale potrivit cărora, în timp ce recunoaşte dreptul Israelului de a-şi proteja cetăţenii, construirea barierei pe teritoriul palestinian ocupat este contrară dreptului internaţional.

De asemenea, Consiliul a îndemnat guvernului israelian să înceteze imediat acţiunile de colonizare, inclusiv în Ierusalimul de Est şi inclusiv de dezvoltare naturală a coloniilor, şi să desfiinţeze toate avanposturile construite începând cu martie 2001. Consiliul reafirmă faptul că acţiunile de colonizare sunt ilegale în temeiul dreptului internaţional şi constituie un obstacol în calea păcii. De asemenea, potrivit foii de parcurs, Israelul nu are nicio obligaţie de a înceta toate activităţile de colonizare, inclusiv dezvoltarea naturală a coloniilor existente, şi să desfiinţeze toate avanposturile construite începând cu martie 2001.

Consiliul şi-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea faţă de situaţia din Gaza şi a solicitat în repetate rânduri accesul imediat şi necondiţionat la ajutor umanitar, la bunuri comerciale şi circulaţia persoanelor din şi înspre Gaza, fără de care acordarea neîngrădită a ajutorului umanitar, reconstrucţia şi redresarea economică nu vor fi posibile.

Consiliul ar dori, de asemenea, să asigure distinsul deputat al Parlamentului European cu privire la angajamentul său ferm faţă de instituirea a două state, şi anume un stat palestinian independent, democratic, unit şi durabil, care să coexiste în pace şi securitate cu statul israelian. UE nu va recunoaşte nicio modificare a frontierelor de dinainte de 1967, altele decât cele convenite de ambele părţi. Într-adevăr, soluţia instituirii a două state pentru conflictul israeliano-palestinian şi o pace globală în Orientul Mijlociu reprezintă unul dintre obiectivele principale ale politicii externe şi de securitate comune ale Uniunii Europene.

Enumerarea organizaţiilor teroriste constituie una dintre măsurile adoptate de Uniunea Europeană în vederea punerii în aplicare a Rezoluţiei 1373/2001 a Consiliului de Securitate al ONU în cadrul unei ample strategii internaţionale de combatere a terorismului şi, în special, a finanţării terorismului.

Includerea Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei se bazează pe criterii obiective. Aşa cum se întâmplă în cazul tuturor persoanelor, grupurilor şi entităţilor care figurează pe listă, FPEP are cunoştinţă de motivele includerii sale.

Consiliul revizuieşte lista în mod regulat şi cel puţin o dată la şase luni. Cu ocazia ultimei revizuiri, Consiliul a considerat că motivele pentru includerea FPEP pe listă au rămas în vigoare şi, prin urmare, a decis să menţină grupul pe lista care a fost adoptată la 15 iunie.

Este Consiliul îngrijorat de faptul că forțele de poliție irakiene au pătruns în tabăra de la Ashraf și câțiva refugiați au fost uciși, iar mulți au fost răniți, și că în prezent 36 de deținuți se află în arest și fac greva foamei, iar autoritățile irakiene au ignorat deciziile judiciare pentru eliberarea acestora? Consideră Consiliul că alegerile care au avut loc recent în Iran s-au desfășurat într-un mod transparent și democratic? Este Consiliul de părere că ar trebui să aibă loc noi alegeri, care să fie monitorizate împreună de către Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană și că, în cazul în care se refuză organizarea acestor noi alegeri, ar trebui impuse sancțiuni?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din septembrie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul urmăreşte foarte îndeaproape evoluţiile din Irak şi profită de fiecare ocazie pentru a sublinia importanţa respectării drepturilor omului în relaţiile noastre cu autorităţile irakiene.

Consiliul a discutat evenimentele recente privind alegerile prezidenţiale din Iran şi a luat act de rezultat, astfel cum a fost acesta anunţat de Comisia electorală din Iran, precum şi de preocupările exprimate de mai mulţi candidaţi cu privire la desfăşurarea alegerilor. Aceasta este o chestiune pe care autorităţile iraniene trebuie să o abordeze şi să o investigheze.

Consiliul a exprimat o preocupare profundă cu privire la violenţa de pe străzi şi la utilizarea excesivă a forţei împotriva demonstranţilor paşnici. Este esenţial ca aspiraţiile poporului iranian să fie îndeplinite prin mijloace paşnice şi ca libertatea de exprimare să fie respectată.

La 9 iunie, Parlamentul Lituaniei a adoptat o serie de amendamente la Codul Penal prin care „distribuirea de materiale de propagandă în favoarea genocidului săvârșit de comunism și fascism, precum și de negare sau justificare a acestuia” și „defăimarea publică a membrilor mișcării pentru libertatea Lituaniei care au luptat împotriva ocupației sovietice între 1944 și 1953” sunt pasibile de pedepse privative de libertate cu o durată de până la trei ani. Recurgând la măsuri penale, aceste dispoziții constituie o tentativă de falsificare a istoriei și de punere pe picior de egalitate a comunismului și a fascismului. Acestea necesită recunoașterea fasciștilor care au colaborat cu naziștii, vinovați de crime împotriva umanității. Măsurile respective scot în afara legii ideologia comunistă și sancționează libertatea de exprimare și orice viziune diferită asupra istoriei.

Care este poziția Consiliului față de reabilitarea fascismului și a nazismului - concretizată îndeosebi prin adoptarea de măsuri penale împotriva adepților unei viziuni diferite asupra istoriei - interzicerea libertății de exprimare și scoaterea în afara legii a ideologiei comuniste în mai multe state membre ale Uniunii Europene, în special în țările baltice, în care partidele comuniste sunt interzise, iar membrii acestora și democrații antifasciști sunt persecutați?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din septembrie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

În ceea ce priveşte actul legislativ menţionat de distinsul deputat, Consiliul nu a adoptat o poziţie. Niciun instrument legal adoptat de Consiliu nu abordează problema ridicată, întrucât aceasta ţine de competenţa naţională a statelor membre.

În acest context, totuşi, aş dori să menţionez prima Zi a comemorării victimelor regimurilor totalitare şi autoritare, la care am avut onoarea să particip şi care a avut la 23 august, anul acesta. Această comemorare a avut loc în Europa în urma unei iniţiative a Parlamentului Europei şi a Consiliului Europei, pentru a plăti tribut milioanelor de oameni care au murit în numele nazismului şi al comunismului.

Ziua Comemorării reprezintă, de asemenea, un excelent moment pentru a aduce un omagiu tuturor oamenilor curajoşi care îşi riscă în continuare vieţile în lupta împotriva dictaturii şi a asupririi, pentru libertate şi democraţie, în imediata noastră vecinătate şi în alte părţi ale lumii.

Drepturile omului, democraţia şi statul de drept reprezintă valori fundamentale pentru Uniunea Europeană şi pentru statele membre. În acest context, aş dori să menţionez, de asemenea, volumul impresionant de muncă depus de Parlamentul European în sprijinirea mişcărilor democratice şi a apărătorilor drepturilor omului în ţări totalitare din întreaga lume.

Având în vedere angajamentul Uniunii faţă de valorile noastre comune, este de la sine înţeles că se aşteaptă ca orice legislaţie adoptată de statele membre să fie în conformitate atât cu legislaţia primară şi secundară a Uniunii şi a Comunităţii, cât şi cu Carta drepturilor fundamentale.

Difuzarea canalului de televiziune terorist clandestin „Al-Manar TV” în Europa de către furnizorul egiptean de televiziune prin satelit Nilesat continuă să constituie o încălcare directă a planului de acțiune UE-Egipt și reprezintă o amenințare de radicalizare pentru securitatea europeană. În răspunsul Comisiei la întrebarea H-0011/09, s-a afirmat că subcomitetul pentru chestiuni politice cu Egiptul reprezintă „mecanismul corespunzător” pentru suprimarea difuzării canalului „Al-Manar TV” de către Nilesat. A inclus Consiliul chestiunea difuzării canalului „Al-Manar TV” pe ordinea de zi a celei de-a doua reuniuni a subcomitetului UE-Egipt pentru „Chestiuni politice: drepturile omului și democrația - Aspecte internaționale și regionale” din 7-8 iulie 2009? Ar putea Consiliul să indice ce angajamente și-a asumat Egiptul în vederea suprimării difuzării canalului „Al-Manar TV” prin Nilesat?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din septembrie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Îi sunt recunoscător distinsului deputat pentru întrebarea sa referitoare la furnizorul egiptean de televiziune prin satelit Nilesat, al cărui post libanez „Al-Manar TV” poate fi difuzat în Uniunea Europeană. Consiliul înţelege îngrijorarea distinsului deputat cu privire la faptul că o parte din materialele difuzate de postul de televiziune ar putea fi echivalente cu incitare la ură.

În vederea realizării unei îmbunătăţiri durabile în materie de xenofobie, intoleranţă şi ură împotriva sectelor, nu există metodă mai bună decât dialogul. Prin urmare, este încurajator să vedem că peste 80 de ţări, printre care Egiptul, Libanul, statele din Golf şi majoritatea statelor membre ale UE, au aderat la Alianţa Civilizaţiilor a ONU, a cărei misiune principală este prevenirea conflictelor cauzate de prejudicii şi concepţii culturale sau religioase greşite. Mai multe programe AC ale ONU se concentrează pe alfabetizare şi etică în mass-media.

Astfel, Consiliul consideră că dialogul cu Egiptul reprezintă cel mai eficient mod de a încuraja guvernul egiptean să continue progresele în domeniul drepturilor omului. Acest dialog are loc sub forma structurii instituţionale a subcomisiilor şi a dialogului politic şi oferă o posibilitate de a efectua schimburi de opinii cu privire la o serie de probleme.

Consiliul a abordat deja aceste preocupări ridicate de distinsul deputat, în declaraţia sa privind cea de-a cincea reuniune a Consiliului de asociere UE-Egipt, care afirma că „UE încurajează Egiptul să îşi continue eforturile de luptă împotriva discriminării din orice motive şi de promovare a toleranţei faţă de chestiuni legate de cultură, religie, convingeri şi minorităţi. În acest context, UE este îngrijorată de conţinutul discriminatoriu al unora dintre programele postului de televiziune Al-Manar, difuzate prin satelitul egiptean Nilesat. UE condamnă orice încurajare a urii naţionale, rasiale sau religioase care constituie incitare la discriminare, ostilitate sau violenţă”.

În cadrul subcomitetului pentru afaceri politice cu Egiptul, a cărui a doua reuniune a avut loc la Cairo, la 7 şi 8 iulie 2009, problema difuzării postului de televiziune „Al-Manar TV” a fost ridicată de partea UE în cadrul chestiunilor legate de lupta împotriva rasismului, xenofobiei şi intoleranţei, inclusiv angajamentul asumat, în cadrul Planului de acţiune comun UE-Egipt, în vederea „consolidării rolului mass-media în combaterea xenofobiei şi a discriminării pe motiv de convingeri religioase sau cultură”, precum şi a acţiunii de încurajare a mass-media „de a-şi asuma propriile responsabilităţi în această privinţă”.

Egiptul a evitat să ofere unui răspuns, pe motiv că Al-Manar a reprezentat un caz individual. De asemenea, Egiptul nu a oferit un angajament de abordare a acestei probleme. Cu toate acestea, reacţia Egiptului nu ar trebuie să ne împiedice să continuăm acest dialog. Distinsul deputat poate fi sigur că Consiliul va continua să acorde mare atenţie acestei probleme şi este pregătit să o abordeze cu un alt prilej în cadrul dialogului politic regulat al UE cu Egiptul.

În Pakistan puterea se află în prezent în mod oficial în mâinile unui guvern civil. În opinia Consiliului, acest guvern civil controlează în totalitate situația din Pakistan sau armata pakistaneză este cea care, la fel ca în trecut, deține de fapt puterea în această țară?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din septembrie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Alegerile generale din februarie 2008 au readus democraţia în Pakistan. Consiliul admite că acest lucru reprezintă un progres major pentru Pakistan. Consolidarea democraţiei şi a stabilităţii rămâne obiectivul principal al UE în cadrul cooperării cu Pakistanul.

Este evident că, pentru a avea o democraţie funcţională în Pakistan, guvernul civil trebuie să deţină controlul asupra forţelor armate. Guvernele alese ar trebui să exercite întotdeauna transparenţă completă şi control asupra instituţiei militare. Acesta constituie un fundament al politicii UE.

Procesul de democratizare din Pakistan se află încă într-un stadiu incipient. UE, împreună cu restul comunităţii internaţionale, trebuie să continue să sprijine guvernul în eforturile sale de a consolida instituţiile şi structurile democratice. Primul summit UE-Pakistan, care a avut loc la 17 iunie 2009, a reprezentat un pas important în construirea unui parteneriat mai puternic între UE şi Pakistan în ceea ce priveşte sprijinirea regimului democratic şi civil din această ţară. UE va folosi dialogul său strategic cu Pakistanul pentru a promova în continuare acest obiectiv.

În Decizia Consiliului din 15 septembrie 2006 de adoptare a regulamentului de procedură al Consiliului (JO L 285, 16.10.2006, p.47), Consiliul European declara că dorește „să dea [cetățenilor] posibilitatea de a cunoaște nemijlocit activitățile [Uniunii Europene] printr-o mai mare deschidere și transparență [...], în special în situațiile în care Consiliul deliberează cu privire la acte legislative în cadrul procedurii de codecizie.”

Potrivit analizei ordinilor de zi ale reuniunilor Consiliului de Miniștri, abordarea publică a punctelor de pe ordinea de zi în toate formațiunile Consiliului (cu excepția Consiliului Educație, Tineret și Cultură și a Consiliului Agricultură și Pescuit) chiar s-a diminuat între 2007 și 2008. Astfel, în 2008, doar 4 din 33 de puncte de pe ordinea de zi au mai fost abordate public în cadrul Consiliului Mediu, aceasta reprezentând o diminuare cu două cifre față de 2007. În importantul Consiliu Afaceri Generale și Relații Externe a fost abordat public în 2008 doar unul din cele 130 de puncte de pe ordinea de zi.

În ce domenii vizează președinția suedeză a Consiliului inițiative concrete pentru a se conforma Deciziei Consiliului din 15 septembrie 2006 și bine-cunoscutei tradiții suedeze în materie de transparență?

Este Președinția suedeză de acord cu accesul public la reuniunile Consiliului European, inclusiv la tradiționalele mese de lucru din cadrul Consiliului?

Ce inițiative concrete va lansa președinția suedeză a Consiliului pentru abordarea publică a punctelor de pe ordinea de zi în cadrul reuniunilor Consiliului?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din septembrie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Preşedinţia ar dori să reamintească faptul că modificarea articolului 8 din Regulamentul de procedură al Consiliului, la care se face referire în întrebarea adresată de distinsul membru, a dus la o creştere semnificativă a numărului de deliberări publice în cursul ultimilor trei ani în comparaţie cu perioada precedentă de patru ani, în care accesul la procesul decizional al Consiliului a fost reglementată de principiile stabilite de Consiliul European de la Sevilla (aşa-numitul regim „de la Sevilla”).

Prin urmare, începând cu 1 iulie 2006, un număr de 788 de subiecte au fost abordate la nivel ministerial în timpul sesiunilor deschise ale Consiliului. Creşterea a fost semnificativă în special în ceea ce priveşte numărul punctelor legislative „B”: În total, numărul de puncte legislative „B” examinate de Consiliu în mod public, începând cu 1 iulie 2006, s-a dublat în comparaţie cu perioada iulie 2002 - iunie 2006. În plus, un total de 128 de dezbateri publice, printre care 118 dezbateri privind chestiuni importante care afectează interesele Uniunii Europene şi pe cetăţenii acesteia, au avut loc în perioada iulie 2006 - iunie 2009, în timp ce în cursul perioadei precedente au avut loc numai 33 de astfel de dezbateri.

Acestea fiind spuse, Preşedinţia ar dori să reamintească faptul că numărul de puncte afişat pe ordinea de zi a Consiliului pentru o deliberare publică sau o dezbatere publică poate varia de la un an la altul, în special în funcţie de numărul de puncte de codecizie care urmează să fie examinate şi/sau adoptate de Consiliu în cursul unui anumit an.

În consecinţă, în 2007 un total de 153 de puncte de codecizie au fost incluse pe ordinea de zi a Consiliului pentru o deliberare publică, în timp ce cifra corespunzătoare pentru 2008 a fost de 229 de proceduri de codecizie. În 2009, Consiliul a abordat până acum 148 de puncte de codecizie, în mod public.

Numărul de dezbateri publice organizate în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Consiliului poate varia, de asemenea, în funcţie de numărul de chestiuni care au fost identificate de fiecare Preşedinţie ca fiind potrivite pentru o dezbatere publică.

În ceea ce priveşte procedurile Consiliului European, ar trebui reamintit faptul că normele privind transparenţa nu sunt aplicabile Consiliului European.

Preşedinţia suedeză împărtăşeşte punctul de vedere al distinsului deputat cu privire la importanţa unei transparenţe crescute în activitatea Uniunii. Acest lucru reprezintă o parte foarte importantă a activităţilor care vizează sporirea încrederii cetăţenilor în UE şi în instituţiile noastre comune.

La rândul său, Preşedinţia intenţionează să aplice pe deplin dispoziţiile referitoare la transparenţă, prevăzute la articolul 8 alineatele (1 - 4) din Regulamentul de procedură al Consiliului. În principiu, toate deliberările privind

acte legislative care trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de codecizie vor fi deschise publicului, astfel cum se prevede în Regulamentul de procedură al Consiliului.

În paralel cu acest lucru, Consiliul va continua eforturile întreprinse începând din iulie 2006 cu scopul de a îmbunătăţi în continuare calitatea difuzării online a sesiunilor publice ale Consiliului. Acest serviciu, care este actualizat şi îmbunătăţit periodic, oferă acces în direct şi la cerere la dezbateri şi deliberări publice, precum şi la alte evenimente publice.

În termeni calitativi, difuzarea video a Consiliului are drept obiectiv garantarea faptului că utilizatorii au acces uşor şi coerent la dezbaterile care îi interesează.

În plus, de la crearea EBS (Europe by Satellite) Plus la sfârşitul anului 2008, în prezent există mai mult spaţiu disponibil pentru retransmiterea deliberărilor publice şi a dezbaterilor Consiliului.

Tratatul de la Lisabona pune un accent sporit pe deschidere şi transparenţă care, să sperăm, că vor determina atât Consiliul, cât şi alte instituţii, să ia măsuri suplimentare în activităţile lor pentru a oferi mai multă transparenţă. Mai mult, dacă şi când Tratatul de la Lisabona intră în vigoare, Consiliul se va reuni în mod sistematic în public atunci când va analiza un proiect de act legislativ şi când va vota un astfel de proiect, indiferent de procedura legislativă aplicabilă.

În luna martie a acestui an, Parlamentul European a adoptat un raport privind asistenţa specială acordată persoanelor celor mai defavorizate sub forma unui program comunitar de distribuire de alimente gratuite. Aveam convingerea că adoptarea acestui aviz cu o majoritate atât de largă avea să determine Preşedinţia Uniunii, asigurată la momentul respectiv de Republica Cehă, să reia dezbaterile pentru a ajunge la un compromis rezonabil în cadrul Consiliului. Din păcate, aşteptările mele nu au fost confirmate. Mi-e teamă că Suedia, care asigură în prezent Preşedinţia Consiliului, nici măcar nu a adus în discuţie o eventuală reluare a lucrărilor, deşi nu există nici un motiv care să împiedice acest lucru. Consiliul are în vedere reluarea discuţiilor asupra acestui program de importanţă deosebită pentru milioane dintre concetăţenii noştri?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din septembrie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Începând cu 1987, legislaţia comunitară a permis furnizarea de produse alimentare din stocurile de intervenţie către organizaţii de caritate, pentru a fi distribuite celor mai defavorizate persoane din cadrul Comunităţii.

În 2008, Comisia a prezentat o propunere de revizuire a legislaţiei, necesară ca urmare a creşterii preţului la anumite alimente şi a reducerii stocurilor.

Sub Preşedinţia franceză, Consiliul a organizat o dezbatere politică privind această propunere, însă nu a fost posibil să se asigure majoritatea calificată în favoarea propunerii.

O serie de delegaţii au respins principiul însuşi al planului de ajutor, insistând că aceasta este o chestiune care trebuie decisă de statele membre în parte.

Preşedinţia suedeză a Consiliului Uniunii Europene a declarat că printre priorităţile sale pentru perioada iulie-decembrie 2009 se numără redresarea economică, creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, teme care afectează practic viaţa fiecărui cetăţean european.

Creşterea eficienţei energetice şi utilizarea energiilor regenerabile pot genera în anii următori câteva milioane de locuri de muncă şi creează premisele unei creşteri economice durabile, oferind în acelaşi timp un avantaj competitiv Uniunii Europene. Având în vedere cele mai sus menţionate, aş dori să întreb Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene care sunt măsurile concrete pe care le are în vedere pentru a încuraja statele membre ale Uniunii să dezvolte măsuri de stimulare a investiţiilor în eficienţa energetică şi utilizarea energiilor regenerabile, domenii care pot genera noi locuri de muncă, promovează inovarea şi pot asigura o dezvoltare economică durabilă.

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din septembrie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Eficienţa energetică a fost identificată deja ca o prioritate a politicii energetice europene în cadrul Planului de acţiune în domeniul politicii energetice, pe care Consiliul European l-a adoptat în martie 2007 şi unde a fost stabilit obiectivul unei economii energetice de 20% până în 2020.

Programul de 18 luni al Consiliului, adoptat în iunie 2008, subliniază faptul că preşedinţiile, respectând alegerea statelor membre privind mixul energetic, vor depune eforturi pentru o economie cu emisii reduse de carbon, care să fie în concordanţă atât cu durabilitatea, cât şi cu eficienţa costurilor şi care să contribuie în mod pozitiv la obiective de creştere mai largi, în conformitate cu Strategia de la Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă. Într-adevăr, eficienţa energetică nu are doar un impact pozitiv asupra utilizării resurselor energetice şi a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, ci stimulează în acelaşi timp, după cum afirmă distinsul deputat, evoluţii tehnologice inovatoare şi poate stimula astfel competitivitatea europeană în domeniul industriei şi crearea de locuri de muncă. Prin urmare, eficienţa energetică reprezintă piatra de temelie nu doar a unei economii eficiente din punct de vedere energetic, ci şi a unei economii eficiente în ceea ce priveşte protecţia mediului. Aceasta ne va ajuta să abordăm simultan provocările privind schimbările climatice, degradarea resurselor, criza economică mondială şi securitatea aprovizionării.

Trei propuneri legislative adoptate prin codecizie, cu privire la eficienţa energetică, sunt depuse în prezent înaintea Consiliului şi a Parlamentului European:

propunerea de directivă privind eficienţa energetică a clădirilor;

propunerea de directivă privind etichetarea consumului de energie şi

propunerea de regulament privind eficienţa consumului de combustibil al pneurilor

iar acestea reprezintă, într-adevăr, principalele priorităţi ale Consiliului în acest semestru.

Odată adoptate - ceea ce sperăm că se va întâmpla, cu ajutorul dvs., tot în decursul acestui semestru -, statele membre vor putea să introducă pe baza acestora, tot pe termen lung, măsuri concrete privind eficienţa energetică în sectorul clădirilor şi al construcţiilor, precum şi în domeniul vast al produselor cu impact energetic, atât în sectorul public, cât şi în cel privat. În acest sens, astfel de măsuri vor stimula investiţiile în tehnologii inovatoare, pe care statele membre le pot sprijini cu diferite tipuri de stimulente, atât la nivel naţional, cât şi european.

Punerea în aplicare a instrumentelor de eficienţă energetică adoptate deja la nivel comunitar va determina, de asemenea, crearea de noi locuri de muncă. Acesta este cazul pentru directivele privind proiectarea ecologică şi etichetarea energetică, în care măsuri importante de punere în aplicare (legate de iluminat, motoarele electrice etc.) se află în curs de pregătire.

Acesta este, de asemenea, cazul energiilor regenerabile, pentru care Consiliul şi Parlamentul au adoptat

Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, la 4 mai 2009.

În ceea ce priveşte stimulentele, instrumentele comunitare sunt disponibile pentru finanţarea proiectelor de eficienţă energetică, precum Regulamentul 1080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională, care a fost revizuit în vederea alocării a 8 miliarde € pentru investiţii în eficienţa energetică şi în energiile regenerabile în locuinţe. În contextul Planului european de redresare economică, în cadrul căruia accentul se pune pe „investiţiile inteligente” prin intermediul unor propuneri detaliate de parteneriate între sectorul privat şi cel public, se vor utiliza fonduri comunitare, BEI şi naţionale. În această perspectivă, Consiliul European a sprijinit o intervenţie crescută a BEI, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, pentru energiile regenerabile şi pentru un transport nepoluant, precum şi simplificarea procedurilor şi o punere mai rapidă în aplicare a programelor finanţate de Fondul de coeziune, fondurile structurale şi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, în vederea consolidării în special a investiţiilor în eficienţa energetică.

Uniunea Europeană a instituit spaţiul de liberă circulaţie a cetăţenilor.

Este de părere Consiliul că, dintr-un motiv oarecare, unui reprezentant oficial provenind dintr-un stat membru - de exemplu un şef de stat - i-ar putea fi refuzată intrarea pe teritoriul unui alt stat membru?

Acceptă Consiliul punctul de vedere potrivit căruia refuzul intrării unui reprezentant oficial dintr-un stat membru - de exemplu un şef de stat - pe teritoriul unui alt stat membru, în conformitate cu Directiva privind libera circulaţie a cetăţenilor UE sau în conformitate cu orice alt temei juridic, reprezintă nerespectarea gravă a valorilor europene?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din septembrie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Aşa cum distinsul deputat afirmă pe bună dreptate, libera circulaţie a persoanelor reprezintă o componentă de bază a pieţei interne şi a Uniunii ca o zonă de libertate, de securitate şi de justiţie. Acesta constituie un drept al tuturor cetăţenilor UE, consacrat la articolul 18 alineatul (1) din Tratatul CE, sub rezerva limitărilor şi a condiţiilor prevăzute de prezentul tratat şi de măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia.

Din Tratatul CE şi articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora⁽¹⁾ reiese că orice limitări la acest drept pot fi justificate numai pe motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică. Aplicarea oricărei astfel de limitări este supusă controlului de către Curtea de Justiţie.

În ceea ce priveşte problema specifică ridicată de distinsul deputat cu privire la circulaţia şefilor de stat, regimul de călătorie pentru astfel de persoane, având în vedere măsurile specifice de securitate şi de siguranţă necesare, ar fi o chestiune care ţine de competenţa exclusivă a statelor membre în cauză. Prin urmare, nu este de datoria Consiliului să se pronunţe în acest sens. Această chestiune nu a fost niciodată discutată de Consiliu.

Cu toate acestea, Preşedinţia salută reuniunea bilaterală dintre prim-miniştrii Ungariei şi Slovaciei, care a avut loc la 10 septembrie, şi consideră declaraţia comună publicată în legătură cu reuniunea drept un semn pozitiv. Această declaraţie pare să asigure o bază adecvată pentru o soluţie care va submina tensiunile bilaterale dintre cele două ţări.

Ce inițiative urmărește UE în prezent pentru a promova utilizarea pe scară mai largă a unor tehnologii mai noi și mai puțin poluante în vederea realizării obiectivelor Uniunii Europene privind schimbările climatice?

(RO) O serie de iniţiative de politică promovează dezvoltarea şi o utilizare mai largă a tehnologiilor mai puţin poluante. Acestea includ:

Planul de acţiune pentru tehnologii ecologice (ETAP) a fost pus în aplicare începând din 2004, cu activităţi care variază de la concentrarea pe programe de cercetare şi dezvoltare, stabilirea de platforme tehnologice, mobilizarea de instrumente financiare şi de achiziţii publice, până la revizuirea orientărilor pentru ajutoarele de stat. O Carte verde privind viitorul ETAP va fi propusă până la sfârşitul anului 2009;

Planul strategic pentru tehnologiile energetice (SET), adoptat în 2007 ca parte a pachetului UE privind schimbările climatice şi energia, este orientat către accelerarea dezvoltării şi a introducerii pe piaţă a tehnologiilor cu consum redus de carbon. Instrumentele sunt iniţiativele industriale europene în tehnologii, precum sursele de energie regenerabile şi captarea şi stocarea carbonului (CSC), Alianţa europeană pentru cercetare în domeniul energetic şi consolidarea cooperării internaţionale;

iniţiativa privind pieţele pilot, adoptată de asemenea în 2007, are ca scop lărgirea pieţei pentru produse şi servicii inovatoare în şase domenii prioritare, printre care construcţiile durabile, sursele de energie regenerabile şi reciclarea, cu activităţi referitoare la reglementări, achiziţii publice şi standardizare, din perspectiva cererii;

Planul de acţiune privind consumul şi producţia durabile şi politica industrială durabilă (SCP-SIP), adoptat în 2008, intenţionează, de asemenea, să promoveze inovarea ecologică în vederea dezvoltării unor produse mai ecologice şi a unor procese de producţie mai flexibile. Obiectivele voluntare privind achiziţiile publice ecologice (50% până în 2010) vor contribui la o acceptare sporită a tehnologiilor ecologice şi la extinderea industriilor ecologice.

Aceste iniţiative politice sunt sprijinite, de asemenea, de instrumentele de finanţare comunitare, precum cel de-al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare, noul Program pentru competitivitate şi inovare şi fondurile pentru politica de coeziune.

Se estimează că aproximativ o treime din bugetul celui de-al şaptelea program-cadru susţine proiecte de cercetare privind tehnologiile curate sau ecologice în toate domeniile. Investiţiile respective promovează, de asemenea, angajamentul sectorului privat prin intermediul iniţiativelor tehnologice comune sau al altor forme de parteneriate public-privat.

Cadrul comunitar modificat privind ajutoarele de stat facilitează sprijinul financiar din partea statelor membre pentru dezvoltarea şi acceptarea pe piaţă a tehnologiilor mai puţin poluante, prin folosirea dispoziţiilor cuprinse în Orientările comunitare privind cercetarea, dezvoltarea şi inovarea, Orientările privind protecţia mediului şi Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare.

În plus, Directiva revizuită privind comercializarea cotelor de emisii⁽¹⁾ rezervă 300 de milioane de cote pentru sprijinirea CSC şi a surselor inovatoare de energie regenerabilă. Planul european de redresare economică include măsuri clare pentru a accelera trecerea la o economie caracterizată prin reducerea emisiilor de carbon şi utilizarea eficientă a resurselor, inclusiv aproximativ 4 miliarde € pentru proiectele în domeniul energetic.

Având în vedere faptul că unul din principiile de bază ale UE îl reprezintă o politică integrată a mediului înconjurător, pare firesc ca dezvoltarea energiilor regenerabile să fie compatibilă cu conservarea biodiversității, în cadrul căreia trebuie incluse teritoriul, peisajul, solul, flora și fauna.

Se aplică în mod riguros și științific criteriile pe care trebuie să le îndeplinească parcurile eoliene în ceea ce privește impactul acestora asupra biodiversității și în mod deosebit în ceea ce privește consecințele asupra păsărilor răpitoare și altor specii de păsări, precum și asupra peisajelor naturale, istorice și urbane de înaltă calitate?

În cazul în care nu există temei juridic suficient, intenționează Comisia să completeze legislația existentă pentru a garanta compatibilitatea parcurilor eoliene cu conservarea mediului natural și cultural?

(RO) Dezvoltarea unor forme de energie eoliană face parte din angajamentul Comunităţii Europene de a atinge o cotă de 20% a surselor de energie regenerabilă în consumul total de energie al UE, până în 2020. Acesta reprezintă un element-cheie al strategiei de abordare a emisiilor de CO2, în contextul schimbărilor climatice. Acesta susţine alte obiective ale politicii UE în domeniul energetic şi de mediu - de exemplu, în ceea ce priveşte reducerea poluării aerului, reducerea consumului de apă în cadrul producţiei energiei convenţionale, reducerea dependenţei de importul de energie şi intensificarea creării de locuri de muncă.

Cu toate acestea, Comisia este conştientă de existenţa riscurilor de mediu care decurg din amplasarea necorespunzătoare a parcurilor eoliene. Dezvoltarea energiei eoliene ar trebui să se desfăşoare într-un mod durabil şi echilibrat, care să nu conducă la pagube semnificative în domenii sensibile de importanţă conservativă: arii de protecţie specială (APS) desemnate în temeiul Directivei privind păsările⁽¹⁾, şi situri de importanţă comunitară (SIC) stabilite în temeiul Directivei privind habitatele⁽²⁾, care formează reţeaua Natura 2000.

Parcurile eoliene sunt, de asemenea, incluse în anexa II la Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (EIA)⁽³⁾. Pentru proiectele enumerate în anexa II, statelor membre li se solicită să determine dacă este necesară o evaluare a impactului asupra mediului. Trebuie luate în considerare criterii precum caracteristicile proiectului, amplasarea acestuia şi caracteristicile impactului potenţial.

Aceasta înseamnă că este necesară o EIA în cazul în care aceste proiecte ar putea avea efecte semnificative asupra mediului. EIA trebuie să ia în considerare diverşi factori, precum fauna şi flora, dar şi fiinţele umane, solul, peisajul sau patrimoniul cultural.

Orice dezvoltări care ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra siturilor Natura 2000 trebuie supuse unei evaluări corespunzătoare a impactului asupra mediului, în temeiul articolului 6 din Directiva privind habitatele. Comisia a oferit o orientare interpretativă generală şi metodologică privind punerea în aplicare a acestei dispoziţii.

În ceea ce priveşte planurile publice de energie eoliană, dispoziţiile Directivei privind evaluarea strategică de mediu (SEA)⁽⁴⁾ sunt de asemenea aplicabile.

Comisia consideră că această legislaţie de mediu este suficientă pentru a evalua în mod corespunzător posibilele impacturi ale proiectelor privind construirea de parcuri eoliene asupra mediului natural şi cultural.

Rigoarea şi calitatea acestor evaluări ale impactului asupra mediului sunt, în primul rând, responsabilitatea dezvoltatorilor şi în final a autorităţilor responsabile de protecţia mediului competente din statele membre.

Pentru a le ajuta şi pentru a îmbunătăţi punerea în aplicare, Comisia lucrează la orientări specifice privind energia eoliană şi conservarea naturii.

Dat fiind că în ultimii 30 de ani Comisia Europeană a adoptat o serie extinsă de diverse măsuri de mediu care vizează îmbunătățirea calității mediului și dat fiind că mediul nostru poate fi protejat dacă statele membre pun în aplicare în mod corespunzător documentele pe care le-au semnat în acest sens la nivel european, ce măsuri va lua Comisia pentru a încuraja statele membre să continue să sprijine programele eco-agricole, cum ar fi Programul de protecție a mediului rural (PPMR) din Irlanda, care urmărește să stimuleze fermierii să-și conducă activitățile agricole de o manieră care să protejeze mediul și să îmbunătățească condițiile de mediu din fermele existente? În lumina acestor fapte, Comisia ar fi de acord că deciziile de a nu mai acorda sprijin noilor participanți la PPMR 4 din Irlanda contrazice obiectivele UE din domeniul mediului?

(RO) Gestionarea durabilă a terenurilor reprezintă un obiectiv central al politicii UE de dezvoltare rurală. Cel puţin 25% din contribuţia totală a fondurilor de dezvoltare rurală vor fi alocate pentru axele 2, iar sprijinul pentru agricultura ecologică reprezintă o măsură-cheie în acest sens. Prin urmare, Irlanda, la fel ca toate statele membre, trebuie să continue sprijinirea agriculturii ecologice, precum şi îmbunătăţirea calităţii mediului pe perioada de programare 2007-2013.

În iulie 2009, Irlanda a prezentat o propunere care modifică programul său de dezvoltare rurală. Comisia înţelege că, deşi PPRM va fi încheiat, acesta va fi înlocuit de un nou Program de opţiuni pentru o agricultură ecologică. În prezent, Comisia analizează programul propus, pentru a vedea dacă acesta respectă atât Planul naţional strategic al Irlandei, cât şi priorităţile UE, şi va notifica Irlanda cu privire la concluziile noastre, în următoarele luni.

Este Comisia în măsură să prezinte motivele pentru care crede că Irlanda ar trebui să voteze în favoarea Tratatului de la Lisabona la referendumul care va fi organizat în curând pe această temă şi, de asemenea, să precizeze implicaţiile unui al doilea vot negativ asupra Europei?

(RO) UE a ajuns la 27 de state membre şi o jumătate de miliard de cetăţeni, în timp ce actuala organizare instituţională a fost concepută pentru o Uniune mult mai mică. Comisia consideră că Tratatul de la Lisabona ar face UE mai democratică, mai eficientă şi mai transparentă. Acesta ar spori competenţele Parlamentului şi ar consolida rolul parlamentelor naţionale. Tratatul ar conferi cetăţenilor o voce mai puternică, prin faptul că le permite să invite Comisia să prezinte noi iniţiative politice.

În ceea ce priveşte problemele de politică, tratatul ar permite, de exemplu, Uniunii, să combată mai eficient criminalitatea transfrontalieră, imigraţia ilegală şi traficul de femei şi de copii. De asemenea, tratatul ar oferi Uniunii o voce mai clară pe scena internaţională, cu privire la probleme precum schimbările climatice şi lupta împotriva sărăciei mondiale.

În cazul în care va fi ratificat, Tratatul de la Lisabona ar permite fiecărui stat membru să aibă un comisar, punând în aplicare decizia Consiliului European, ca parte dintr-un pachet mai larg de garanţii obligatorii menite să răspundă îngrijorărilor exprimate în cadrul referendumului irlandez din 2008.

Contrar acordurilor europene încheiate în urma procedurilor de regularizare din alte țări, Guvernul Belgiei a decis recent să lanseze, la 15 septembrie 2009, o nouă procedură de regularizare pe scară largă a străinilor care sunt în situație de ședere ilegală pe teritoriul său.

Mai mult decât atât, aceasta este a doua oară într-un interval de numai câțiva ani când Belgia întreprinde o regularizare „unică” pe scară largă.

A fost Comisia informată în prealabil de intențiile Belgiei?

Consideră Comisia că, procedând astfel, Belgia încalcă acordurile europene ? Pot celelalte state membre să ia măsuri pentru a refuza persoanelor regularizate în Belgia accesul pe teritoriul lor?

(RO) În primul rând, Comisia ar dori să sublinieze faptul că problema regularizărilor nu este reglementată de dreptul comunitar şi intră sub jurisdicţia statelor membre. Prin urmare, permisele de şedere pot fi acordate persoanelor care sunt în situaţie de şedere ilegală, lucru care este la latitudinea statelor membre și este inclus în domeniul de aplicare a legislaţiei naţionale. Un permis de şedere eliberat de un stat Schengen este echivalentul unei vize şi îi permite titularului să călătorească în spaţiul Schengen. Acest lucru este valabil şi pentru permisele de şedere eliberate în cazul regularizării.

Cu toate acestea, Pactul privind imigraţia şi azilul conţine angajamentul politic al tuturor statelor membre de a „folosi doar regularizarea de la caz la caz, mai degrabă decât regularizarea generală, în temeiul legislaţiei naţionale, din motive umanitare sau economice”. Potrivit informaţiilor disponibile, s-ar părea că procedura de regularizare din Belgia este în conformitate cu această abordare.

Având în vedere faptul că măsurile legate de imigraţie adoptate la nivel naţional ar putea avea un impact în afara graniţelor naţionale, în 2006, Consiliul a creat mecanismul de informare reciprocă (MIR). Acest mecanism permite schimbul de informaţii cu privire la măsurile naţionale (precum regularizările), care sunt de natură să aibă un impact mai semnificativ asupra mai multor state membre. Trebuie menţionat faptul că aplicarea în practică a MIR rămâne dezamăgitoare, întrucât statele membre îl utilizează foarte puţin. Prin urmare, pe viitor, Comisia va integra MIR în procesul anual de monitorizare a punerii în aplicare a Pactului privind imigraţia şi azilul.

Comisia monitorizează îndeaproape problema regularizării. La începutul anului 2009, Comisia a publicat un studiu extern privind practicile de regularizare din cadrul statelor membre. Acest studiu va fi util pentru deliberările sale viitoare. Comunicarea privind Programul de la Stockholm menţionează, referitor la regularizări, necesitatea îmbunătăţirii schimbului de informaţii şi posibilitatea elaborării unor orientări.

Ce sume au fost puse la dispoziţia Irlandei în cadrul Programului de protecţie a mediului rural? Comisia a primit vreo comunicare din partea guvernului irlandez cu privire la planurile sale de aplicare a PPMR 4?

(RO) La începutul perioadei de programare 2007-2013, Irlanda a ales să aloce PPRM 2 miliarde €, aproximativ jumătate din bugetul total al programului. UE a cofinanţat programul în proporţie de 55%. Pe lângă aceasta, guvernul irlandez a suplimentat, de asemenea, pentru program suma de 414 milioane de euro provenită din bani de la nivel naţional.

La 15 iulie, Irlanda a notificat Comisia cu privire la decizia sa de a refuza accesul noilor veniţi la PPRM, invocând drept motiv constrângerile bugetare. În acelaşi timp, aceasta a indicat intenţia sa de a înlocui PPRM cu un nou Program de opţiuni pentru o agricultură ecologică. În prezent, Comisia analizează schimbările propuse şi va notifica Irlanda cu privire la concluziile sale în lunile următoare.

Ar trebui subliniat faptul că statele membre sunt cele care trebuie să decidă cum să-şi împartă bugetul pentru programele de dezvoltare rurală între diversele măsuri. Irlanda a ales, şi va continua să investească masiv în agricultura ecologică, indiferent de încheierea PPRM.

În răspunsul său la o întrebare anterioară (E-0544/09) privind construirea unor depozite de deşeuri în Fili, Grammatiko şi Keratea, în provincia Attica, Comisia a subliniat, printre altele, că „nici respectarea condiţiilor specifice [precum tratarea prealabilă a deşeurilor în conformitate cu Directiva 1999/31/CE] … prevăzute de decizii şi în raport cu plăţile intermediare nu este considerată satisfăcătoare în cele trei cazuri.”

Dat fiind faptul că locuitorii din zona Grammatiko se opun ferm construirii unui nou depozit de deşeuri în regiune deoarece acesta nu îndeplineşte condiţiile stabilite de Directiva 1999/31/CE⁽¹⁾ privind depozitele de deșeuri, poate Comisia să indice ce măsuri imediate va lua pentru a stopa construirea unui depozit de deşeuri în Grammatiko deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Directiva 1999/31/CE?

(RO) Decizia Comisiei C(2004)5509 privind acordarea unui ajutor financiar din cadrul Fondului de coeziune pentru realizarea proiectului de construire a unui depozit de deşeuri în Grammatiko cuprinde o serie de condiţii specifice legate de plată. Aceste condiţii decurg în special din Directiva 1999/31/CE⁽²⁾ privind tratarea deşeurilor, precum şi construirea şi funcţionarea depozitelor de deşeuri, iar acestea trebuie respectate în cazul în care Comisia este cea care face plăţile. După cum Comisia a indicat, de asemenea, în răspunsul său la întrebarea E-0544/09⁽³⁾ adresată de distinsul deputat, aceasta consideră că în prezent respectarea acestor condiţii specifice este nesatisfăcătoare. Prin urmare, Comisia nu va plăti costurile proiectelor în cauză. În cazul în care această situaţie de non-conformitate cu condiţiile specifice va continua, Comisia îşi rezerva dreptul de a suspenda plăţile în temeiul articolului H alineatul (1) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1265/99⁽⁴⁾. În orice caz, Comisia doreşte să îl asigure pe distinsul deputat că va supraveghea ca dreptul comunitar, inclusiv cerinţele în temeiul Directivei 1999/31/CE, este respectat în permanenţă, indiferent de sursa de finanţare.

Rapoartele Cuco şi Laakso, care au fost întocmite în numele Consiliului Europei, descriu colonizarea părţii de nord a insulei ocupate de Turcia drept o crimă de război şi o bombă cu efect întârziat care împiedică găsirea vreunei soluţii la această problemă. Potrivit presei turce, premierul turc Tayyip Erdoğan intenţionează să trimită încă un milion de colonişti în Cipru.

Sprijină Uniunea Europeană şi, în special Comisia, ideea unui recensământ al populaţiei organizat de UE şi/sau Consiliul Europei pe întreg teritoriul Ciprului?

Intenţionează Uniunea Europeană să ia măsuri împotriva Turciei dacă aceasta continuă să colonizeze partea ocupată din nordul Ciprului? În caz afirmativ, care sunt aceste măsuri?

(RO) Problema cetăţenilor turci care locuiesc acum în partea de nord a Ciprului, ridicată de distinsul deputat, subliniază nevoia urgentă pentru o soluţie rapidă la problema cipriotă, întrucât acest aspect va fi o parte esenţială a soluţiei.

Comisia sprijină pe deplin eforturile liderilor celor două comunităţi din Cipru pentru găsirea unei soluţii globale sub auspiciile ONU.

Găsirea unei soluţii va necesita o muncă grea, iar Comisia este convinsă că în cele din urmă cele două comunităţi vor reuşi, sub îndrumarea ONU⁽¹⁾ şi cu sprijinul UE.

De asemenea, Comisia se aşteaptă ca Turcia să pună toată greutatea în spatele găsirii unei soluţii.

Comisia consideră cu fermitate că perioada care urmează oferă o oportunitate care nu ar trebui ratată.

Referitor la răspunsul său din 16 decembrie 2008 la întrebarea mea P-6503/08, ar putea Comisia să precizeze dacă a inițiat o procedură împotriva autorităților irlandeze cu privire la transpunerea în Irlanda a articolului 13 din Directiva 2000/43/CE⁽¹⁾ a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, sau a oricăror alte dispoziții similare din legislația comunitară și să prezinte situația actuală a acestei proceduri?

(RO) Comisia invită distinsul deputat să consulte răspunsul său la întrebarea prioritară P-6503/08 care vizează acelaşi subiect.

De asemenea, Comisia reaminteşte faptul că Directiva privind egalitatea rasială (2000/43/CE) nu impune statelor membre să ofere rate specifice de finanţare sau o structură organizatorică pentru organismele responsabile cu asigurarea egalităţii de şanse. În lipsa unor dovezi care să sugereze faptul că bugetul disponibil nu este suficient pentru Autoritatea pentru egalitate de a-şi îndeplini sarcinile, Comisia nu poate interveni în conformitate cu termenii directivei.

Informaţii privind procedurile de încălcare a dreptului comunitar care au fost iniţiate împotriva autorităţilor irlandeze cu privire la directivele privind antidiscriminarea pot fi găsite în comunicatele de presă ale Comisiei, în secţiunea „Documente aferente” de pe site, la adresa http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=613&langId=en".

Măsurile adoptate de UE şi de guvernele statelor membre în contextul deciziilor defavorabile lucrătorilor luate la summitul neoficial al UE privind ocuparea forţei de muncă din 7 mai 2009 de la Praga constituie un atac dur împotriva lucrătorilor în scopul garantării profiturilor realizate de monopoluri.

Rapoartele elaborate de FSE, FMI şi OCDE reprezintă piedestalul ideologic pentru ca capitalul să introducă noi „schimbări structurale” vizând adoptarea de măsuri chiar mai dure şi mai drastice îndreptate împotriva lucrătorilor, în special: utilizarea generalizată a formelor flexibile de ocupare a forţei de muncă, atacarea acordurilor colective, reduceri drastice ale salariilor şi pensiilor, creşterea vârstei de pensionare şi sporirea impozitelor pentru angajaţi, pensionari şi lucrătorii care desfăşoară activităţi independente, precum şi privatizarea sistemelor de sănătate, asigurări sociale şi educaţie.

Vor include orientările Comisiei privind „reforme structurale pe termen lung”, pe care aceasta le discută şi le decide împreună cu guvernul Noua Democraţie din Grecia, măsurile dure şi nepopulare descrise mai sus?

(RO) Comisia consideră că măsurile adoptate de UE şi de guvernele statelor membre ca răspuns la criza financiară şi economică nu pot, în niciun caz, să fie descrise drept „un atac dur împotriva lucrătorilor în scopul garantării profiturilor realizate de monopoluri”. Scopul major al acestor măsuri este să oprească creşterea şomajului şi să sprijine redresarea, astfel încât oamenii de pe teritoriul UE să poate beneficia cât mai repede posibil de creştere economică.

În cadrul summit-ului UE privind ocuparea forţei de muncă din 7 mai, de la Praga, nu a fost luată nicio decizie. Cele zece recomandări publicate ar trebui considerate un set bine echilibrat de priorităţi politice pentru a crea noi locuri de muncă, pentru a ajuta oamenii să îşi păstreze locurile de muncă şi pentru a promova incluziunea socială activă. Mai mult, partenerii sociali, şi, astfel, sindicatele, au luat parte şi au participat activ la summit-ul privind ocuparea forţei de muncă.

Comisia s-a declarat în favoarea unor pieţe ale muncii mai flexibile, însă a subliniat mereu faptul că acestea ar trebui să fie însoţite de o securitate sporită pentru ocuparea forţei de muncă. Comisia a solicitat, de asemenea, o creştere a vârstei de pensionare, pentru a reflecta longevitatea mai mare a europenilor şi necesitatea de a se asigura că sistemele de pensii sunt durabile din punct de vedere social. Pentru a garanta caracterul adecvat şi durabil pe termen lung al sistemelor de pensii, toate statele membre, printre care şi Grecia, se confruntă cu provocarea de a ridica vârsta efectivă la care oamenii îşi încetează activitatea şi de a asigura ocuparea forţei de muncă pentru ca mai mulţi oameni să lucreze mai mult timp. În cazul Greciei, acest lucru ar putea implica o creştere a vârstei de pensionare în sistemele publice.

Difuzarea canalului de televiziune terorist clandestin „Al-Manar TV” în Europa de către furnizorul egiptean de televiziune prin satelit Nilesat continuă să constituie o încălcare directă a planului de acțiune UE-Egipt și reprezintă o amenințare de radicalizare pentru securitatea europeană. În răspunsul său la întrebarea H-0011/09, Comisia a declarat că subcomitetul pentru chestiuni politice cu Egiptul reprezintă „mecanismul corespunzător” pentru suprimarea difuzării canalului „Al-Manar TV” de către Nilesat. A discutat Comisia chestiunea difuzării canalului „Al-Manar TV” cu Egiptul în cadrul celei de-a doua reuniuni a subcomitetului UE-Egipt pentru „Chestiuni politice: drepturile omului și democrația - Aspecte internaționale și regionale” din 7-8 iulie 2009? Ar putea Comisia să indice ce angajamente și-a asumat Egiptul în vederea suprimării difuzării canalului „Al-Manar TV” prin Nilesat?

(RO) Comisia ar dori să îi mulţumească distinsului deputat pentru întrebarea sa privind reuniunea recentă a subcomitetului UE-Egipt pentru chestiuni politice şi furnizorul egiptean de televiziune prin satelit NileSat, care difuzează postul Al-Manar.

Comisia înţelege îngrijorarea distinsului deputat cu privire la faptul că materialul difuzat de Al-Manar ar putea fi echivalent cu incitare la ură.

Atât Egiptul, cât şi UE se angajează, astfel cum se prevede în Planul comun de acţiune stabilit în 2007 în cadrul politicii europene de vecinătate, să „coopereze pentru a combate toate formele de discriminare, intoleranţă, rasism şi xenofobie şi, în special, ura sau discursul defăimător pe motive de religie, convingeri, rasă sau origine...”. Comisia se angajează, de asemenea, să consolideze rolul mass-media în combaterea acestor fenomene.

Cea de a doua reuniune a subcomitetului UE-Egipt pentru chestiuni politice, desfăşurată la Cairo în iulie, a reprezentat un pas înainte către consolidarea relaţiilor politice cu Egiptul şi instituirea de încredere în procesul dialogului politic.

În cadrul reuniunii, Comisia a ridicat, într-adevăr, problema difuzării programelor postului de televiziune Al-Manar prin NileSat. Comisia şi-a exprimat preocuparea cu privire la conţinutul acestui post, care contravine legislaţiei UE împotriva discursurilor care incită la ură şi subminează eforturile UE şi ale Egiptului de a promova pacea şi securitatea în regiune.

Cu această ocazie, Egiptul nu a oferit comentarii şi nu şi-a asumat niciun angajament pentru a înceta difuzarea programelor postului Al-Manar TV prin NileSat.

Comisia va continua să urmărească îndeaproape această problemă şi poate să o ridice cu altă ocazie, în cadrul dialogurilor politice periodice ale UE cu Egiptul.

Comisia are de gând să reacţioneze, şi dacă da în ce fel, la încălcările dreptului comunitar în materie de egalitate de tratament între cetăţenii diverselor state membre ale Uniunii Europene pe care le-au comis autorităţile daneze împiedicând cetăţeni polonezi şi olandezi, aflaţi în posesia unor bilete valabile, să asiste la meciul de calificare pentru Liga Europa dintre Brøndby IF şi KP Legia Varşovia? Este vorba despre un act de discriminare. Accesul la meci le-a fost refuzat, de asemenea, unor persoane care deţineau cărţi de identitate belgiene. În plus, la rândul lor, oficialii belgieni ai FC Bruges au refuzat să vândă bilete unor polonezi, funcţionari ai Comisiei Europene şi ai Parlamentului European, pentru meciul de săptămâna trecută dintre FC Bruges şi Lech Poznań (27 august 2009). Şi acesta este un exemplu flagrant de discriminare bazată pe ţara de origine. Asta înseamnă că regulile adoptate de cluburile sportive, ca de exemplu în Danemarca şi Belgia, prevalează asupra normelor Uniunii Europene?

(RO) În ceea ce priveşte pretinsa interdicţie de intrare impusă de autorităţile daneze unor cetăţeni polonezi şi olandezi, aflaţi în posesia unor bilete valabile să asiste la meciul de calificare pentru Liga Europa dintre Brondby Copenhagen şi Legia Warsawa, Comisia ar saluta clarificarea, pentru a stabili dacă interdicţia se referea la intrarea în ţară sau pe stadion, precum şi dacă acest lucru a fost impus, într-adevăr, de autorităţile de stat sau de organizatorii meciului. De asemenea, ar fi foarte util să se cunoască motivele invocate de autorităţi sau de organizatorii meciului atunci când le-au interzis persoanelor în cauză să asiste la meci.

În acest context, trebuie remarcat faptul că din jurisprudenţa⁽¹⁾ constantă a Curţii Europene de Justiţie rezultă că articolul 49 din Tratatul CE, care garantează libera prestare a serviciilor pe teritoriul UE, include, de asemenea, libertatea beneficiarilor de servicii de a se deplasa într-un alt stat membru pentru a primi un serviciu acolo, fără a fi împiedicaţi de niciun fel restricţii, cu excepţia cazului în care aceste restricţii pot fi justificate prin motive imperative de interes general, precum securitatea sau ordinea publică, şi dacă acestea sunt proporţionale. Acest principiu este consacrat, de asemenea, în articolul 20 din Directiva privind serviciile 2006/123/CE⁽²⁾ (care trebuie să fie transpusă de către statele membre până la 28 decembrie 2009 cel târziu), potrivit căreia statele membre trebuie să se asigure

i) că beneficiarul nu este supus unor cerinţe discriminatorii bazate pe cetăţenie ori naţionalitate sau pe locul de reşedinţă ori sediul acestuia

şi

ii) că condiţiile generale de acces la un serviciu care sunt puse la dispoziţia publicului de către prestator nu conţin condiţii discriminatorii referitoare la cetăţenie ori naţionalitate sau locul de reşedință ori sediul beneficiarului, însă fără a aduce atingere posibilităţii prevederii unor diferenţe între condiţiile de acces în cazul în care acele diferenţe sunt justificate în mod direct prin criterii obiective.

În ceea ce priveşte dreptul cetăţenilor UE la liberă circulaţie şi şedere, Directiva 2004/38/CE⁽³⁾ acordă statelor membre dreptul de a refuza intrarea cetăţenilor UE pe un teritoriu numai pe motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică. Măsurile restrictive trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi trebuie să se bazeze exclusiv pe comportamentul personal al cetăţenilor UE în cauză, care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii.

Prin urmare, din cele de mai sus nu reiese că o interdicţie de intrare constituie neapărat o discriminare ilegală sau o restricţie nejustificată în temeiul dreptului comunitar. Merită menţionat faptul că potrivit regulamentelor Uniunii Asociaţiilor Europene de Fotbal (UEFA) a Ligii Campionilor, clubul de origine este cel responsabil de ordine şi securitate înainte, în timpul şi după terminarea meciului.

Prin urmare, pentru a stabili dacă presupusul comportament al autorităţilor daneze sau organizatorul meciului a încălcat dreptul comunitar este nevoie de o cunoaştere mai exactă a circumstanţelor cazului respectiv.

În ceea ce priveşte presupusul refuz al Club Brugge de a vinde bilete cetăţenilor polonezi, funcţionari ai instituţiilor UE, pentru meciul dintre Club Brugge şi Lech Poznan, argumentele de mai sus cu privire la nediscriminare şi la restricţiile ilegale privind libera prestare a serviciilor se aplică într-un mod similar. Din nou, este nevoie de mai multe detalii pentru a evalua conformitatea presupusului comportament cu legislaţia CE.

În luna august a acestui an am asistat la o escaladă a violenței fundamentaliștilor islamici împotriva creștinilor din Punjab (Pakistan). Autoritățile locale s-au arătat tolerante față de extremiști, care invocă articolul 295 din codul civil pakistanez, articol denumit și „legea privind blasfemia”. Comunitatea internațională și comunitatea catolică au condamnat „acest atac lipsit de sens la adresa comunității creștine” și pledează pentru eliminarea acestor dispoziții legislative inumane. Ce poziție intenționează Comisia să adopte, în raport cu acordul de cooperare cu Pakistanul (Decizia 2004/870/CE⁽¹⁾), pentru a garanta respectarea clauzei democratice în vederea protejării drepturilor omului ale minorităților religioase?

(RO) Comisia este conştientă de incidentele din Gojra, iar violenţa împotriva creştinilor de acolo nu poate fi descrisă decât ca îngrozitoare. Totuşi, Comisia ar dori să menţioneze de la bun început că nu doar creştinii, ci şi alte minorităţi, printre care Shia şi Ahmadi, suferă din cauza violenţei extremiste din Pakistan.

Comisia a ridicat problema minorităţilor religioase în cadrul comisiilor mixte şi ca parte a dialogului troicii. Aceasta va continua să ridice această problemă cu Pakistanul cu orice ocazie, în cadrul dialogului privind drepturile omului.

Oficialii pakistanezi sunt pe deplin conştienţi de faptul că atrocităţi precum cele din Gojra nu numai că provoacă o suferinţă personală imensă, ci şi pătează imaginea Pakistanului. Comisia înţelege că guvernul a luat măsuri ca răspuns la incidente, inclusiv despăgubirea pentru orice pierdere de proprietate, precum şi înfiinţarea unei comisii de anchetă. Aceasta va urmări îndeaproape situaţia, în special progresele înregistrate în ceea ce priveşte deferirea vinovaţilor justiţiei.

De asemenea, în repetate rânduri Comisia a adus în discuţia cu guvernul pakistanez legile privind blasfemia, în cadrul dialogului privind drepturile omului. Comisia înţelege că, în termeni absoluţi, majoritatea celor acuzaţi în conformitate cu legislaţia aparţin credinţei musulmane. Cu toate acestea, Comisia este conştientă de faptul că legile privind blasfemia au fost adesea aplicate împotriva minorităţilor religioase, şi i s-a dat de înţeles că acuzaţiile false au fost folosite ca un instrument pentru a soluţiona litigiile private sau pentru câştigul personal.

Incidentele din Gojra au dat naştere la noi solicitări în societatea civilă din Pakistan de a reforma sau abroga legile privind blasfemia. Comisia ar saluta astfel de iniţiative şi va transmite acest mesaj guvernului pakistanez.

Articolul 1 din Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană şi Republica Islamică Pakistan privind parteneriatul şi dezvoltarea se referă la respectarea drepturilor omului şi a principiilor democratice ca elemente esenţiale ale acordului. Cu ocazia summit-ului din 17 iunie 2009, atât UE, cât şi Pakistanul, au subliniat importanţa unui dialog deschis şi constructiv în cadrul organismelor privind drepturile omului. Acordul de cooperare constituie baza pentru un astfel de dialog, iar Comisia consideră că trebuie să continue să implice Pakistanul în problemele privind drepturile omului.

În cazul intrării în vigoare (cu întârziere) a Tratatului de la Lisabona, actualii comisari vor putea pretinde pensii mai mari sau alte plăți suplimentare?

(RO) Tratatul de la Lisabona nu a schimbat sistemul de pensii pentru comisari, care se bazează pe Regulamentul 422/67/CEE din 25 iulie 1967 ⁽¹⁾.

În conformitate cu prezentul regulament, un comisar dobândeşte drepturi de pensie de-a lungul mandatului său. Prin urmare, dacă mandatului său este prelungit, drepturile sale vor creşte până la sfârşitul efectiv al termenului.

În mod similar, în temeiul aceluiaşi regulament, indemnizaţia tranzitorie la care comisarii au dreptul în cei trei ani de la sfârşitul mandatului lor ar putea creşte pentru anumiţi comisari, care, ca urmare a extinderii mandatului lor, ajung la durata necesară pentru a fi incluşi într-o altă categorie de drepturi (articolul 7 alineatul (1) din regulament).