Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 7 octombrie 2009 - Bruxelles

21. Prevenirea şi soluţionarea conflictelor de competenţe în cadrul procedurilor penale (dezbatere)

  Preşedintele. − Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A7-0011/2009) întocmit de Renate Weber, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la iniţiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace şi a Regatului Suediei în vederea adoptării Deciziei-cadru 2009/.../JAI a Consiliului privind prevenirea şi soluţionarea conflictelor referitoare la exercitarea competenţelor în cadrul procedurilor penale [08535/2009 - C7 -0205/2009 - 2009/0802(CNS)].

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei. − (FR) Dnă preşedintă, deoarece iau cuvântul pentru prima dată în cadrul acestui Parlament nou, aş dori să vă felicit pentru că aţi fost aleasă ca vicepreşedintă.

În ceea ce priveşte raportul Weber, iau cuvântul în numele vicepreşedintelui Barrot şi aş dori, în primul rând, să-i adresez mulţumiri raportoarei şi membrilor Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne pentru calitatea excepţională a activităţii domniilor lor. Comisia salută raportul şi sprijină o parte din modificările propuse. În linii mari, Comisia este în favoarea propunerii prezentate de cele cinci state membre, deşi textul nu este atât de ambiţios pe cât s-ar fi dorit. Mai precis, Comisia îşi exprimă regretul cu privire la faptul că sfera de aplicare a deciziei-cadru a fost limitată la cazurile în care aceeaşi persoană face obiectul procedurilor penale paralele pentru aceeaşi infracţiune. De asemenea, Comisia regretă faptul că, din partea operativă a textului, s-a limitat obligaţia de a ne referi la cazurile Eurojust în cadrul cărora există un conflict referitor la exercitarea competenţelor şi că s-a eliminat lista de criterii care trebuie luate în considerare pentru a determina competenţa cea mai adecvată. Aceste modificări au slăbit textul propunerii, înlăturând aproape toată valoarea sa adăugată.

Din punctul de vedere al Comisiei, propunerea ar trebui considerată doar un prim pas în direcţia prevenirii şi soluţionării conflictelor de exercitare a competenţelor în cadrul procedurilor penale şi, în consecinţă, ar trebui înlocuită cu o propunere mai cuprinzătoare. De asemenea, Comisia va lua acest lucru în considerare având în vedere modificările efectuate în acest domeniu de Tratatul de la Lisabona, care sper că va intra în vigoare cât mai curând posibil.

  Renate Weber, raportoare. − Dnă preşedintă, rezultatul pozitiv al referendumului irlandez privind Tratatul de la Lisabona ne aduce cu un pas mai aproape de acel moment în care Parlamentul European nu numai că va fi consultat de Consiliu, dar va avea competenţe de codecizie privind chestiuni care în prezent aparţin celui de-al treilea pilon.

Întrebarea este următoarea: de ce este Consiliul atât de nerăbdător să adopte legislaţia cu câteva luni înainte de dată când, în plus, acea legislaţie nu reprezintă un pas înainte în vederea stabilirii unei veridice zone europene de libertate, securitate şi justiţie? Adevărul este că această propunere nu ajută la prevenirea niciunui conflict de exercitare a competenţelor şi nu asigură nicio soluţionare în momentul apariţiei unor situaţii de acest gen. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin reducerea competenţelor multiple şi prin alocarea de competenţe statelor membre, după cum se proceda prin intermediul diverselor regulamente privind dreptul civil, cu obligaţia recunoaşterii reciproce a deciziilor rezultate în urma acelei alocări de competenţe. În schimb, această decizie-cadru se limitează la o simplă îndatorire a statelor membre de a se informa reciproc şi de a intra în consultări directe pentru a ajunge la „un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din procedurile paralele”.

De aceea nu am fost surprinsă atunci când, în cursul schimbului de opinii din cadrul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne de acum câteva săptămâni, Comisia – deşi susţinea propunerea actuală – a menţionat faptul că va veni cu o nouă propunere într-o etapă ulterioară. Tot din acest motiv nu sunt surprinsă de afirmaţiile comisarului din această seară. Adresez mulţumiri Comisiei pentru onestitatea vizavi de propunere, dar trebuie să spun că eu consider această propunere şi întreaga procedură pentru adoptarea acesteia ca fiind un bun exemplu privind modul în care nu ar trebui să legiferăm în cadrul Uniunii Europene. Cred cu certitudine că este cu adevărat important să protejăm drepturile cetăţenilor noştri şi nu doar să bifăm căsuţe. Printre altele, Consiliul nu este prezent astăzi, deşi preşedinţia a fost unul dintre iniţiatorii propunerii. Trebuie să subliniez faptul că în cadrul Parlamentului European, ne-am luat munca în serios. Am muncit cu bună credinţă pe parcursul ultimului mandat şi al acestuia şi sperăm să trimitem un mesaj privind opiniile noastre legate de deţinerea unei legislaţii mai eficiente.

Referitor la această propunere, salut faptul că textul actual se referă în mod explicit la principiul ne bis in idem. Acest lucru se datorează schimbului de opinii pe care l-am avut cu Consiliul şi Comisia, deoarece textul original propus nu îl menţiona deloc. Raportul pe care l-am întocmit acordă o atenţie deosebită a trei aspecte.

În primul rând, cred că protejarea persoanelor puse în mod oficial sub acuzare trebuie să primească cea mai mare atenţie şi trebuie să se asigure garanţii coerente de drept procesual. Acestea ar trebui să includă dreptul persoanelor puse în mod oficial sub acuzaţie de a primi informaţii suficiente astfel încât aceasta să aibă o bază în temeiul căreia să conteste orice soluţie care nu pare să fie rezonabilă. În al doilea rând, în ceea ce priveşte detaliile care vizează persoana pusă sub acuzaţie în mod oficial, pe care autorităţile naţionale le comunică prin intermediul notificărilor, susţin ideea că este important să asigurăm un nivel corespunzător de protecţie a datelor şi că această decizie-cadru ar trebui să specifice tipul de date cu caracter personal comunicate.

Şi nu în ultimul rând, cred cu certitudine că implicarea Eurojust în decizia privind alegerea competenţei este de maximă importanţă. Din punctul meu de vedere, Eurojust ar trebui implicat dintr-un stadiu incipient având în vedere rolul său de coordonator şi sarcinile sale din ce în ce mai relevante. Mă număr printre cei care cred că am creat această agenţie nu doar pentru a demonstra că ne preocupă combaterea infracţiunilor transfrontaliere, dar şi datorită faptului că avem nevoie de instrumente puternice. Eurojust a dovedit deja în perioada ulterioară înfiinţării sale că merită încrederea noastră. De aceea sunt surprinsă de reticenţa afişată de Consiliu şi de către o parte dintre colegii din Parlamentul European. Acestea fiind spuse, aş dori să solicit Comisiei Europene să prezinte cât mai devreme posibil o propunere care să completeze această decizie-cadru privind conflictele de exercitare a competenţelor. Voi încheia prin a mulţumi raportorilor alternativi pentru modul în care au lucrat la acest raport.

  Monica Luisa Macovei, în numele Grupului PPE. – Dnă preşedintă, aş dori şi eu să încep prin a-i mulţumi raportoarei pentru cooperarea extrem de bună pe care am avut-o în această chestiune. În calitate de raportor alternativ pentru Grupul PPE, aş dori să prezint poziţia PPE privind decizia-cadru ca atare şi, bineînţeles, privind modificările.

Poziţia PPE diferă de cea a raportoarei în două aspecte. Primul aspect este cel al gradului de implicare a Eurojust în comunicarea directă dintre autorităţile naţionale. În timp ce raportoarea solicită implicarea obligatorie a Eurojust în fiecare caz încă din faza iniţială a comunicării, noi credem că trimiterea la Eurojust ar trebui să se efectueze doar atunci când autorităţile naţionale nu reuşesc să ajungă la un consens deoarece, până la urmă, în starea actuală, această iniţiativă presupune comunicarea directă.

Şi noi am dori să consolidăm Eurojust şi rolul său în cooperarea judiciară. Poziţia noastră în această privinţă încearcă doar să prevină birocraţia. Dacă există o posibilitate ca cele două părţi să ajungă la un consens, de ce să introducem un alt organism şi altă procedură? Credem şi suntem de acord că Eurojust trebuie să joace un rol atunci când părţile nu reuşesc să ajungă la consens, dar acolo unde nu există nicio problemă, le acordăm autorităţilor naţionale flexibilitatea de a avea contacte bilaterale, care intensifică, de asemenea, încrederea opiniei publice.

Cel de-al doilea aspect se referă la o altă modificare propusă care extinde competenţa Eurojust dincolo de cea furnizată de articolul 4 din decizia Eurojust. Credem că acest aspect, dacă se va discuta, ar trebui abordat în legătură cu decizia Eurojust pe uşa din faţă. De aceea, vom vota împotriva acestor modificări.

Cu toate acestea, nu există elemente esenţiale, deci vom vota în favoarea raportului deoarece dorim să încurajăm schimbul de informaţii între autorităţile naţionale. De asemenea, susţinem amendamentul oral depus astăzi.

În final, aş dori să accentuez faptul că PPE doreşte să vadă cooperarea judiciară îmbunătăţită şi susţine o politică europeană care ar trebui să ajute cetăţenii să aibă aceleaşi garanţii şi proceduri în toate statele membre.

  Monika Flašíková Beňová, în numele Grupului S&D. – (SK) Una dintre priorităţile Comunităţii Europene este o politică legislativă penală care să asigure drepturile fundamentale ale persoanelor implicate în proceduri penale.

Proiectul de decizie-cadru a apărut dintr-o iniţiativă a preşedinţiei cehe şi furnizează un cadru legal pentru protejarea persoanelor implicate în proceduri penale şi, în special, pentru consolidarea aderenţei la principiul ne bis in idem. Din punctul meu de vedere, adoptarea propunerii legislative este, prin urmare, esenţială, nu doar pentru a proteja persoanele implicate în proceduri penale, dar şi pentru a spori certitudinea juridică pentru cetăţenii statelor membre ale UE.

Mecanismul de soluţionare a conflictelor de exercitare a competenţelor ar trebui să ofere o modalitate de eliminare a situaţiilor în care o serie de state membre organizează urmăririle penale împotriva uneia şi aceleiaşi persoane, pentru una şi aceeaşi infracţiune. De asemenea, acesta ar trebui să excludă posibilitatea emiterii de decizii multiple în cadrul unuia şi aceluiaşi caz.

Decizia-cadru impune statelor membre o obligaţie de a se informa reciproc cu privire la existenţa procedurilor penale paralele, dar nu stabileşte un mecanism juridic cuprinzător de soluţionare a acestora. În principal, observ deficienţe în caracterul vag al textului juridic, care, în majoritatea cazurilor, nu specifică niciun termen pentru îndeplinirea obligaţiilor menţionate. În acelaşi timp, rolul Eurojust este neclar şi există şi nu se reuşeşte să se exploateze potenţialul acestei instituţii pentru soluţionarea conflictelor de exercitare a competenţelor.

Este esenţial să accentuăm, în special, menţinerea drepturilor fundamentale ale omului pentru persoanele implicate, cu alte cuvinte pentru suspecţi şi acuzaţi, în toate etapele procedurii penale şi, în acelaşi timp, să asigurăm un nivel corespunzător de protecţie a datelor cu caracter personal. În consecinţă, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre iniţiativa Comisiei intitulată „Transfer de proceduri în materie penală”, care se pare că va rezolva această problemă într-un mod mult mai cuprinzător. Este esenţial să susţinem acest proiect, cu toate că există probleme de ordin practic în soluţionarea conflictelor de exercitare a competenţelor în cadrul procedurilor penale. Prin urmare, Alianţa Progresivă a Socialiştilor şi Democraţilor susţine proiectul, deşi insistăm cu privire la asigurarea protecţiei suficiente pentru persoanele implicate în proceduri penale şi, în acelaşi timp, un rol mai important al Eurojust şi o mai mare eficienţă pentru mecanism ca întreg.

  Louis Bontes (NI). – (NL) Dnă preşedintă, Partidul pentru Libertate din Ţările de Jos (PVV) nu vede partea bună a acestei propuneri. Ţările de Jos, şi doar Ţările de Jos, ar trebui să ia decizii privind exercitarea competenţelor. Se pare că se fac din ce în ce mai multe propuneri care, în ultimă instanţă, se reduc la armonizarea dreptului penal în statele membre. Exemplele sunt acreditarea laboratoarelor criminalistice, armonizarea politicii privind interpreţii şi transferul de caziere. PVV se întreabă unde duc toate acestea. Nu putem susţine un cod penal european sau un cod european pentru procedura penală. Aceasta pare a fi o tactică a salamului, în care mâncăm forţat felii mici, până când ajungem să mâncăm tot salamul.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE). – (ES) Dnă preşedintă, aş dori să încep prin a-i mulţumi şi a-mi felicita prietena, dna Weber,cu privire la munca deosebită pe care a făcut-o prin realizarea acestui raport.

Doamnelor şi domnilor, după cum ştiţi, cooperarea judiciară urmează să devină o parte a domeniilor juridice de responsabilitate ale Parlamentului European chiar în viitorul apropiat.

În prezent, cetăţenii irlandezi şi-au exprimat părerea prin intermediul unui referendum şi, din punctul meu de vedere, deciziilor lor au fost pozitive şi corecte.

Cetăţenii europeni speră că domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei va deveni o realitate în care drepturile lor procedurale sunt respectate şi garantate în mod egal, indiferent de teritoriul comunitar în care se află.

Îndatorirea noastră este să ne asigurăm că aceste garanţii procedurale sunt respectate în toate statele membre.

Atunci când există un conflict „pozitiv” de exercitare a competenţelor între diferite state membre, acesta trebuie soluţionat cât mai repede posibil, pentru a proteja cetăţenii şi a evita orice risc de încălcare a principiului juridic ne bis in idem.

Pentru a realiza acest lucru, este crucial ca organismele judiciare implicate în conflictul de exercitare a competenţelor să coopereze şi să comunice.

Totodată, raportul conţine o dezbatere privind rolul deţinut de Eurojust şi ce rol ar trebui să deţină atunci când apar astfel de conflicte de exercitare a competenţelor.

Raportoarea susţine că Eurojust ar trebui informat referitor la orice conflict care apare, chiar şi acolo unde acest conflict s-a rezolvat bilateral între organismele judiciare implicate.

În contrast, raportorul alternativ din grupul meu, dna Macovei, crede că, în interesul reducerii birocraţiei, Eurojust ar trebui informat doar în acele cazuri în care convenirea unui acord între curţile implicate nu a fost posibilă.

Cred că dna Macovei are dreptate.

Trecând la alte aspecte, dna Weber îndeamnă, de asemenea, Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere suplimentară, care să completeze decizia-cadru, în vederea stabilirii regulilor pentru soluţionarea conflictelor „negative” de exercitare a competenţelor.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - În primul rând, aş dori să o felicit pe colega raportor pentru munca depusă şi să subliniez faptul că, la nivel european, acţiunile comune pentru consolidarea libertăţii, securităţii şi justiţiei sunt esenţiale. Salut prezenta iniţiativă, menită a soluţiona conflictele de competenţă, pentru că statele membre sunt confruntate adesea cu probleme în ceea ce priveşte recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti în materie penală.

Nu trebuie să existe diferenţe între ţările membre, referitoare la protecţia persoanelor inculpate, iar noi ar trebui, în demersurile noastre, să ne asigurăm că oriunde în Europa, orice acuzat poate beneficia de garanţii procedurale solide. În schimburile de informaţii dintre ţări, trebuie luată în considerare necesitatea protejării datelor cu caracter personal şi a stabilirii în mod clar a naturii datelor care pot fi transmise.

Subliniez importanţa consultărilor directe dintre autorităţile din ţările Uniunii Europene, pentru a elimina procedurile paralele şi pentru a evita situaţii în care instituţiile competente dintr-un anumit stat să fie subiective în elaborarea de sentinţe cu privire la acuzaţiile aduse unui cetăţean, de cele mai multe ori din lipsă de informaţii. De asemenea, ar trebui să propunem în viitor o întărire a rolului jucat de Eurojust în soluţionarea eventualelor conflicte şi să punem în aplicare o cooperare mai strânsă între statele membre şi benefică pentru cetăţeni. <BRK>

  Cristian Dan Preda (PPE). - Aş vrea să încep prin a felicita raportoarea şi co-raportoarele pentru munca pe care au făcut-o şi, în intervenţia mea, aş vrea să subliniez două din chestiunile pe care shadow-raportorul din grupului meu politic, doamna Macovei, le-a menţionat.

În primul rând, chestiunea încrederii publice în justiţie, care mi se pare foarte importantă, în condiţiile în care democraţiile noastre, democraţiile statelor membre, nu pot fi gândite în afara acestei încrederi în justiţie şi cred că trebuie făcut ce se poate pentru ca ea să fie întotdeauna o prezenţă în viaţa noastră publică.

În al doilea rând, aş vrea să subliniez nevoia de debirocratizare a administrării justiţiei; sigur că schimbul de informaţii între autorităţi este important, dar este la fel de important să nu se ajungă la o birocratizare a actului de justiţie, pentru că aceasta diminuează protecţia de care trebuie să beneficieze orice libertate individuală. <BRK>

  Petru Constantin Luhan (PPE). - O felicit pe doamna raportoare şi pe doamna co-raportoare pentru munca depusă, salut iniţiativa referitoare la o decizie-cadru privind prevenirea şi soluţionarea conflictelor de competenţă în cadrul procedurilor penale. Aş dori să fac o remarcă importantă: această propunere de decizie-cadru vizează exclusiv conflictul pozitiv de competenţă. Nicio dispoziţie nu vizează conflictele negative de competenţă.

Consider că implicarea Eurojust-ului ar trebui să urmeze doar acolo unde părţile nu ajung la un acord comun. Principiul acestei directive este să instituie comunicarea directă între autorităţile competente din statele membre. În plus, este interesul persoanei în cauză ca procedura să fie cât mai scurtă pentru a nu fi investigat pentru aceeaşi faptă în două ţări. <BRK>

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei. − (FR) Dnă preşedintă, este adevărat, după cum am menţionat deja, că propunerea nu este atât de ambiţioasă pe cât ar fi dorit Comisia, aspect pe care raportoarea l-a accentuat destul de clar în discursul domniei sale.

Cu toate acestea, Comisia o sprijină ca fiind o primă etapă în prevenirea şi soluţionarea conflictelor de exercitare a competenţelor în cadrul procedurilor penale. Pentru moment, este imposibil, bineînţeles, să afirmăm când se va introduce a doua etapă. Decizia se va lua la timpul potrivit, conform progreselor privind intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, lucru care sper sincer, bineînţeles, că va avea loc.

Conţinutul acestei potenţiale noi iniţiative va depinde de rezultatele studiului de impact pe care Comisia va trebui să-l efectueze. Desigur, voi transmite toate comentariile dumneavoastră vicepreşedintelui Barrot. Încă o dată, aş dori să vă mulţumesc pentru organizarea acestei dezbateri.

  Renate Weber, raportoare. − Dnă preşedintă, grupurile politice din cadrul acestui Parlament s-au exprimat destul de clar în ceea ce priveşte poziţia lor faţă de acest raport şi faţă de aspectele sensibile ale acestuia şi în special Eurojust. Într-adevăr, se pare că cel mai important şi sensibil aspect vizează poziţia noastră faţă de Eurojust.

Cu toate acestea, sunt mult mai încrezătoare privind viitorul acestei decizii-cadru după ce am auzit afirmaţiile comisarului Tajani, făcute în numele său şi al vicepreşedintelui Barrot, referitoare la furnizarea de instrumente mai puternice care ar aborda în mod clar nu numai conflictele pozitive, dar şi conflictele negative de exercitare a competenţelor.

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă. Votarea va avea loc miercuri, 8 octombrie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  John Attard-Montalto (S&D), în scris. – Programul de la Haga abordează cazul conflictelor de exercitare a competenţelor în materie penală. Acest lucru este important atunci când este vorba de o activitate infracţională transfrontalieră. Patru state membre ale UE au prezentat propuneri specifice cu scopul de a preveni şi soluţiona conflictele de exercitare a competenţelor în procedurile penale. Problemele sunt legate de cazurile în care una şi aceeaşi persoană face obiectul procedurilor penale în diferite state membre în ceea ce priveşte aceleaşi infracţiuni. Acest lucru poate duce la încălcarea principiului judiciar ne bis in idem (o persoană nu poate fi judecată din nou dacă a fost deja judecată). Măsurile propuse sunt lăudabile şi sunt următoarele:

- o procedură pentru stabilirea contactelor între autorităţile competente ale statelor membre. Acest lucru va confirma sau nu existenţa procedurilor penale paralele;

- norme care reglementează schimbul de informaţii între autorităţile statelor membre care efectuează astfel de proceduri penale;

- evitarea consecinţelor negative prin intermediul obţinerii unui consens între statele membre.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Această decizie-cadru nu ar trebui să ducă la birocraţia nejustificată în cazurile în care, pentru problemele abordate, sunt disponibile opţiuni mai corespunzătoare. Astfel, în situaţiile în care între statele membre s-au stabilit instrumente sau aranjamente mai flexibile, acelea ar trebui să aibă prioritate în faţa deciziei-cadru cu condiţia ca acestea să nu reducă protecţia acordată persoanei învinuitului sau inculpatului. În cazurile în care învinuitul sau inculpatul este ţinut în detenţie sau custodie provizorie, consultările directe vor ajuta la obţinerea unui consens în regim de urgenţă. În toate stagiile consultării, protejarea datelor învinuitului sau ale acuzatului trebuie să fie în conformitate cu principiile stabilite de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.