Stenograma dezbaterilor

Marţi, 20 octombrie 2009 - Strasbourg

4. Decizie privind urgenţa

Propunere de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) [COM(2009)0152 - C7-0223/2009 - 2009/0152(CNS)]

  Paolo De Castro, preşedinte al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală. – (IT) Dle Preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, iată-ne din nou discutând despre criza din sectorul laptelui.

Natura dramatică a acestei crize continuă să ne îngrijoreze, chiar când fermierii europeni continuă să îşi exprime suferinţele şi să dea glas temerilor legate de viitor. Parlamentul şi-a exprimat deja opinia privind acest subiect, atât prin adoptarea unei rezoluţii care cuprinde propunerile noastre, cât şi prin adoptarea propunerii Comisiei de a extinde perioada de intervenţie pentru laptele praf şi unt, la care am adăugat cererea pentru măsura privind depozitarea privată a brânzeturilor. La acel moment, am subliniat că măsurile propuse de Comisie nu sunt încă întru totul satisfăcătoare.

Acum trebuie să decidem dacă să permitem sau nu procedura de urgenţă pentru extinderea articolului 186 din Regulamentul unic OCP asupra sectorului laptelui şi produselor lactate, şi anume posibilitatea ca, în eventualitatea unei crize pe piaţă, Comisia să decidă punerea în aplicare a măsurilor de urgenţă fără a trece prin procedura normală în Parlament. Ieri seară, a avut loc o reuniune extraordinară a Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală pentru a discuta acest lucru, cu participarea dnei Fischer Boel.

Mai întâi eu şi comisia pe care am onoarea să o prezidez, am dori să îi mulţumim dnei comisar pentru că a venit în Parlament chiar la finalul Consiliului Agricultură care a avut loc la Luxemburg. Acest gest a fost unul de maximă atenţie, pe care l-am apreciat.

Ieri seară, dezbaterea a fost foarte încinsă, dle Preşedinte, şi colegii noştri deputaţi au exprimat multe critici. În primul rând, s-a subliniat faptul că Comisia a acţionat foarte încet şi că nu a înţeles în mod adecvat gravitatea crizei în curs de desfăşurare.

Apoi s-a ridicat o obiecţie conform căreia articolul 186 privează Parlamentul de prerogativele sale de luare de decizii, dând astfel mână liberă Comisiei. S-a mai spus că Comisia ar fi trebuit să pună la dispoziţie mai multe fonduri pentru a aborda criza. Acestea sunt nişte preocupări legitime cu care, în parte, suntem de acord.

Cu toate acestea, dle Preşedinte, mă simt obligat să recunosc progresul şi eforturile însemnate depuse de Comisie, care a arătat că ia în serios opinia şi dorinţele Parlamentului. A explicat cum intenţionează să folosească un fond de 280 de milioane de euro - pe care, aş dori să vă reamintesc, îl vom vota joia aceasta în contextul aprobării bugetului pe 2010 - şi să stabilească o parte din măsurile pe care le va pune în aplicare, cum ar fi depozitarea privată a brânzeturilor şi ridicarea plafonului ajutoarelor de minimis de la 7 500 EUR până la 15 000 EUR, aşa cum s-a solicitat în rezoluţia care a fost adoptată în septembrie.

Deşi sunt conştient că nu ajungem încă suficient de departe, cred totuşi, dle Preşedinte, că astăzi ar trebui să votăm în favoarea procedurii de urgenţă. Fermierii europeni aşteaptă răspunsuri imediate şi s-a irosit deja prea mult timp.

Astăzi trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a grăbi lucrurile pentru a putea înfrunta criza cu capul sus. Permiteţi-ne să arătăm, doamnelor şi domnilor, aceeaşi responsabilitate care caracterizează pregătirile noastre pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona cu codecizia în probleme agricole.

  Martin Häusling (Verts/ALE). – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, argumentăm împotriva procedurii de urgenţă, nu pentru că nu credem că este o nevoie urgentă de măsuri, ci pentru că noi credem că Comisia nu pune în aplicare măsurile adecvate şi nu doreşte şi nu este în măsură să rezolve criza actuală din sectorul laptelui şi produselor lactate.

Comisia nu este o parte din soluţia problemei, ci este chiar problema. Prin urmare, trebuie să subliniem că însăşi Comisia a cauzat o parte din probleme prin creşterea cantităţii de lapte. Nu a reacţionat în niciun fel luni întregi, în timp ce criza continua. Dna comisar ne spunea cu doar patru săptămâni în urmă că nu este nicio problemă, că piaţa se va îmbunătăţi şi că trebuie să avem răbdare. Aceasta, dintre toate Comisiile, este Comisia căreia îi încredinţăm puterile noastre şi aceasta, dintre toate Comisiile, este Comisia de la care aşteptăm ajutor. Nu, nu cred că acesta este drumul care trebuie urmat.

Chiar şi ieri, Comisia nu ne-a putut spune pe ce urmează să fie cheltuite fondurile suplimentare. Comisia vorbeşte de restructurare. În ultimii ani, restructurarea a însemnat doar din ce în ce mai puţini fermieri producători de lapte şi produse lactate. De asemenea, Comisia nu a reuşit să spună cum intenţionează să consolideze pe viitor organizaţiile de producători. Nu, ea doreşte să continue să achite restituirile la export. Nu am auzit niciun răspuns despre cum trebuie să consolidăm poziţia producătorilor în lupta lor cu supermarketurile. Nici ieri, Comisia nu a putut aduce nicio soluţie în această direcţie. Având în vedere toate aceste lucruri, avem mari îndoieli cu privire la implicarea totală a Comisiei în rezolvarea crizei. Acordăm o semnătură în alb fără a şti ce face Comisia, cum face şi cu ce mijloace intenţionează să acţioneze.

Încă o chestiune a fost motivul principal al deciziei noastre de a respinge totuşi această procedură. Noi, cei din Parlament, ne-am luptat de mult pentru mai multe drepturi - mai ales în domeniul agriculturii. Totuşi, exact când suntem pe punctul de a ratifica Tratatul de la Lisabona, primul lucru pe care îl facem este să renunţăm din nou la aceste drepturi! Pur şi simplu nu trebuie să permitem acest lucru! În calitate de deputat nou în acest Parlament, cred că acest lucru este oarecum extraordinar. Trebuie să ne exercităm drepturile, trebuie să organizăm dezbateri în această Cameră şi trebuie să menţinem controlul. Şi noi avem responsabilitate aici, sunt bucuros să recunosc acest lucru. Totuşi, nu trebuie să renunţăm la nicio responsabilitate. Mai degrabă, în calitate de parlamentari, acea responsabilitate este chemarea noastră. Trebuie să le oferim fermierilor producători de lapte şi produse lactate ajutor serios şi de lungă durată.

(Aplauze)

  Albert Deß (PPE). – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, cererea de a utiliza procedura de urgenţă prezentată de Comisie nu este cu siguranţă perfectă. Pot fi de acord parţial cu ceea ce a spus antevorbitorul meu. Cu toate acestea, a nu permite cererea de utilizare a acestei proceduri de urgenţă acum ar trimite semnale complet greşite fermierilor producători de lapte şi produse lactate, care aşteaptă cel puţin răspunsuri iniţiale. Acesta este motivul pentru care sprijin această cerere de a utiliza procedura de urgenţă.

În decursul acestei proceduri, vom avea şansa de a îmbunătăţi moţiunea prin anumite amendamente şi, aşa cum a sugerat dl Häusling, de a ceda competenţe. Este neapărat cazul să existe posibilităţi de a stabili o limită de timp pentru aceste competenţe, astfel încât să îi acordăm Comisiei o competenţă pe doi ani înainte de a decide din nou cu privire la această chestiune. Prin urmare, v-aş cere sprijinul pentru a introduce pe ordinea de zi cererea de utilizare a procedurii de urgenţă.

(Aplauze)

(Parlamentul a aprobat cererea pentru procedura de urgenţă)⁽¹⁾

(1) Pentru mai multe detalii: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.