Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2718(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B7-0118/2009

Dezbateri :

PV 20/10/2009 - 13
CRE 20/10/2009 - 13

Voturi :

PV 22/10/2009 - 8.7
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2009)0056

Dezbateri
Marţi, 20 octombrie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

13. Sprijinirea guvernării democrației în cadrul relațiilor externe (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este întrebarea (O-0093/2009) adresată de Gabriele Albertini şi Heidi Hautala, în numele Comisiei pentru afaceri externe, şi de Eva Joly, în numele Comisiei pentru dezvoltare, Consiliului, privind clădirea democraţiei în relaţiile externe (B7-0213/2009).

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala, autoare.(FI) Dnă preşedintă, sunt încântată că, în timpul Preşedinţiei sale, Suedia a făcut din sprijinul democraţiei în relaţiile externe un subiect important. Din punctul de vedere al Subcomisiei pentru drepturile omului, aş dori să accentuez că democraţia şi drepturile omului nu pot fi separate. Acest lucru este foarte evident din diferitele definiţii existente ale democraţiei, şi aş dori să vă atrag atenţia asupra faptului că, de exemplu, Naţiunile Unite au încercat să definească democraţia în 2005. Definiţia conţine o listă lungă de puncte, de la sistemul politic pluralist până la statul de drept, transparenţa guvernării, libertatea mijloacelor de informare în masă, şi aşa mai departe. Acest lucru ne arată clar că drepturile omului nu pot fi separate de democraţie.

Dacă doreşte să le folosească, Uniunea Europeană are la dispoziţie o gamă largă de resurse pentru a promova democraţia în lume. Întreaga politică de dezvoltare şi politica externă şi de securitate comună acoperă tot acest spectru. Resursele pe care le avem la dispoziţie sunt dialogul cu alte ţări, diferite instrumente financiare, implicarea în forumuri internaţionale şi monitorizarea alegerilor, care, evident, sunt foarte importante pentru noi.

Există, de asemenea, situaţii când trebuie să ne gândim la diferite măsuri negative. Aş vrea să supun atenţiei dnei ministru Malmström faptul că, săptămâna viitoare, Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe se pregăteşte să discute revocarea interdicţiei asupra exportului de arme către Uzbekistan. Cred că totul indică faptul că acesta este un semnal greşit, din moment ce Uzbekistanul nu a ascultat solicitările comunităţii internaţionale. Comunitatea internaţională, inclusiv Uniunea Europeană, i-a cerut să conducă o investigaţie independentă, internaţională asupra evenimentelor tragice şi şocante din primăvara anului 2005 din Andizhan, când democraţia a fost suprimată de-a binelea. De asemenea, aş dori să aud ce crede dna ministru Malmström despre această situaţie. Cum putem noi promova democraţia când anumite state membre vor acum să pună capăt acestei interdicţii asupra exportului de arme?

Aş dori să mai spun că democraţia nu poate fi exportată. Nu este un produs pentru export. Nu este ceva care este adus înăuntru din afară, şi acesta este motivul pentru care aş dori să subliniez importanţa includerii societăţii civile în proces, pentru că, astfel, democraţia creşte organic, cum s-ar zice: de la baza societăţii.

Aş dori să menţionez că Rusia este un partener de cooperare care refuză sistematic să fie de acord cu implicarea ONG-urilor în dialoguri pe marginea drepturilor omului dintre ea şi Uniune. În opinia mea, nu putem accepta această situaţie în viitor.

În cele din urmă, aş dori să spun că sprijinul democraţiei ar trebui să fie mai sus pe ordinea de zi a politicii externe şi de securitate a Uniunii, şi pe cea a politicii pentru dezvoltare. De asemenea, aceasta are nevoie de mai multe resurse. De exemplu, Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile Omului are resurse foarte modeste şi ar trebui să îi creştem finanţarea.

 
  
MPphoto
 

  Eva Joly, autoare.(FR) Dnă preşedintă, dnă Malmström, dle comisar, doamnelor şi domnilor, democraţia şi drepturile omului sunt legate inextricabil. Respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este modalitatea prin care un regim democratic poate fi recunoscut în ultimă instanţă.

Prin urmare, trebuie să salutăm faptul că, la 19 mai, Consiliul a indicat că Uniunea Europeană trebuie să adopte o abordare mai consistentă a guvernării democratice.

Eforturile făcute până în acel punct fuseseră, în mare, neadecvate. Conflictul israelo-palestinian este un exemplu frapant. Deşi misiunea trimisă să monitorizeze alegerile palestiniene din 2006 a recunoscut legitimitatea rezultatului lor, Uniunea Europeană şi statele sale membre au ales să boicoteze guvernul ales, aşa cum au boicotat guvernul de unitate naţională format după aceea pentru a ieşi din impas.

Unde este consistenţa şi credibilitatea Uniunii Europene când propriile decizii se opun atât de clar principiilor sale atât de des afişate? Şi ce putem spune de statele membre care refuză să aprobe raportul Goldstone? Concluziile raportului sunt corecte şi echilibrate, şi un sprijin universal acordat acestor state ar reprezenta un pas spre obţinerea păcii.

Speranţa aceasta este ceea ce marile puteri distrug, şi o distrug prin lipsa de curaj şi loialitate faţă de propriile valori.

Organizarea misiunilor de monitorizare a alegerilor, prin urmare, nu este suficientă, din moment ce, ulterior, cineva refuză să recunoască rezultatul. Trebuie să fim sinceri cu noi înşine şi trebuie să adoptăm o abordare globală asupra acestor chestiuni.

Consiliul ar trebui să adopte rapid un program de acţiune pe aceste direcţii, cu crearea unei strategii autentice pentru drepturile omului, care să fie imperativă la toate nivelurile UE. Trebuie să ne conturăm clar priorităţile şi să le integrăm formal în toate instrumentele noastre: politica externă, politica în domeniul drepturilor omului şi politica de dezvoltare.

Ce fel de monitorizare vom desfăşura noi în acele ţări terţe în care Uniunea Europeană urmăreşte alegerile pentru a asigura respectarea pluralismului politic şi implicarea societăţii civile pe termen lung?

Care ne sunt cererile cu privire la stabilirea unui sistem judecătoresc independent şi a unor instituţii transparente şi care să răspundă în faţa cetăţenilor?

Lipsa permanentă de claritate în ceea ce priveşte locul acordat drepturilor omului în cadrul politicilor noastre este condamnabilă şi contraproductivă. Este timpul să clarificăm acest lucru dacă dorim ca Uniunea Europeană şi valorile ei fundamentale să fie luate în serios la nivel internaţional.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului.(SV) Dnă preşedintă, onorabili deputaţi, în consensul UE asupra dezvoltării, termenul „sărăcie” este definit printr-o serie de dimensiuni. Sărăcia înseamnă absenţa puterii, a oportunităţilor şi a securităţii. Dezvoltarea este împiedicată dacă nu există libertate, şi libertatea este limitată fără democraţie. Este dificil să ai pace fără democraţie. În consecinţă, nu poate exista dezvoltare fără pace. Ambele necesită respect deplin pentru drepturile omului. Aceste concepte sunt conectate şi avem nevoie de un cadru general coerent pentru o mai bună întrebuinţare a politicilor şi instrumentelor în sprijinul clădirii democraţiei.

Aş dori să mulţumesc Parlamentului European pentru interesul deosebit şi sprijinul acordat în această activitate. După şapte ani ca deputat, inclusiv în Comisia pentru afaceri externe, sunt foarte conştientă de angajamentul sincer şi de contribuţiile reale ale Parlamentului la clădirea democraţiei în contextul relaţiilor externe ale UE.

Această iniţiativă, care a fost lansată de Preşedinţiile cehă şi suedeză, a fost discutată aici anterior în anumite ocazii, inclusiv cu colega mea, dna Carlsson.

Punctul de plecare al iniţiativei este faptul că această clădire a democraţiei este un factor cheie nu doar în cooperarea la dezvoltarea UE, ci şi în politica externă şi de securitate comună. Acest lucru este de necontestat. Cu toate acestea, intenţia este ca iniţiativa să mai facă un pas înainte. În calitate de actor global, cu 27 de state membre şi cu Parlamentul European, şi în calitate de cel mai mare furnizor de ajutor din lume, UE are un rol esenţial de jucat în ceea ce priveşte clădirea democraţiei în relaţiile externe. Există o dimensiune simbolică aici, din moment ce sperăm că succesele noastre de acasă vor inspira statele partenere din lume. Cu toate acestea, se intenţionează ca iniţiativa să funcţioneze la nivel pragmatic şi operaţional. Scopul este să se asigure că utilizăm pe deplin instrumentele aflate la dispoziţia noastră din cadrele juridice şi politice ale UE şi instituţiile noastre într-un mod coordonat, eficient.

Nu pornim de la zero. Am realizat deja foarte mult. Avem experienţă în sprijinirea clădirii democraţiei în relaţiile noastre externe. Aceasta este o zonă prioritară în relaţiile noastre cu statele ACP – înscrise în Acordul de la Cotonou – şi cu alte regiuni, precum Asia, America Latină şi Europa de Est. Avem norme solide cu privire la drepturile omului care includ dialogul cu ţările terţe şi şapte strategii comune ale UE.

Cu siguranţă, există loc de mai bine, totuşi. Putem face mai mult. Putem face mai bine. Esenţa democraţiei necesită un nou cadru politic, şi distribuirea actuală a muncii între diferiţi piloni nu corespunde neapărat nevoilor existente. Diferite instrumente sunt folosite în paralel, şi, uneori, nu foarte consistent. Acest lucru subminează impactul a ceea ce facem noi. Acest lucru poate, de asemenea, să ne afecteze vizibilitatea şi credibilitatea şi să ne limiteze oportunităţile de cooperare eficientă. Prin urmare, fără a inventa noi instrumente sau modele, dorim pur şi simplu să aducem o mai mare coordonare şi coerenţă în felul în care lucrăm pentru a sprijini democraţia.

Cum putem face acest lucru? Ei bine, identificând moduri specifice de utilizare mai eficientă a instrumentelor UE într-un cadru uniform.

Ne putem inspira din câteva dintre poveştile noastre de succes. Implicarea noastră în Balcanii de Vest este un astfel de exemplu. Aceasta combină instrumente din primul şi din al treilea pilon şi, în acelaşi timp, este orientată spre sprijinirea reformelor politice, inclusiv clădirea de instituţii. De aceea, aceasta devine un mediu stabil pentru democraţie. Cele „două pălării” pe care le are reprezentantul special al UE contribuie la o mai bună coordonare şi coerenţă între diferitele instrumente ale UE. Cu toate acestea, trebuie să fim modeşti. Ne confruntăm cu provocări substanţiale în regiune.

Vreau sa fiu bine înţeleasă. Unii oameni – poate nu cei dintre dvs. care sunt aici – sunt îngrijoraţi că această iniţiativă va introduce o nouă condiţionare a ajutorului pentru dezvoltare. În mod firesc, aceasta este o problemă delicată. Cu toate acestea, discuţiile despre drepturile omului şi democraţie cu ţările noastre partenere nu pot cuprinde niciodată condiţionarea.

Unde suntem acum ? Pe baza unor contribuţii diferite, grupurile de lucru relevante au iniţiat discuţii pe marginea propunerilor pentru concluzii ale Consiliului. Construim pe munca începută de Preşedinţia cehă, care a organizat o conferinţă specială cu privire la UE şi clădirea democraţiei.

De asemenea, am văzut un raport foarte interesant elaborat de Institutul internaţional pentru democraţie şi asistenţă electorală, care ne compară intenţiile când desfăşurăm activitatea de clădire a democraţiei cu felul în care acestea sunt percepute de partenerii noştri.

Este prea devreme să evaluăm această iniţiativă, dar vreau să accentuez că procesul oferă deja valoare adăugată. Cei responsabili pentru problemele legate de dezvoltare şi de drepturile omului colaborează mai strâns. Discuţiile din grupurile de lucru ale Consiliului cu privire la dezvoltare şi drepturile omului se desfăşoară în şedinţe paralele sau comune. Doar acest lucru reprezintă o valoare adăugată şi un punct important al întregii iniţiative. Lucrăm pentru adoptarea concluziilor Consiliului în cadrul Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe din noiembrie.

Una dintre propunerile care sunt discutate este nevoia de abordări specifice fiecărei ţări care să fie bazate pe o analiză detaliată a situaţiei unei ţări şi care alimentează clădirea democraţiei la nivelul UE, afectând alegerea instrumentului adecvat.

O altă propunere este nevoia de parteneriat autentic, bazat pe dialog şi consultări, în care sprijinul pentru democraţie este tratat ca subiect separat şi în care diferitele dialoguri sunt mai coerente şi mai coordonate.

Sprijinul UE pentru procesele electorale din lume este important. Consiliul şi Parlamentul European sunt de acord, în mare, în ceea ce priveşte acest lucru. Împărtăşim îngrijorarea pe care o simte uneori Parlamentul faţă de nevoia de a „merge dincolo de alegeri”. Sprijinirea alegerilor trebuie să fie parte a unui proces continuu care implică urmărirea evoluţiilor politice pe parcursul unei lungi perioade de timp. Aceasta înseamnă că trebuie să urmărim ceea ce se întâmplă în perioada anterioară alegerilor, în timpul alegerilor şi între alegeri pentru a garanta că mecanismele prin care cei vinovaţi pot fi traşi la răspundere funcţionează.

Nu pot accentua îndeajuns rolul diferitelor parlamente – cu alte cuvinte, rolul Parlamentului European şi al parlamentelor naţionale – în procesul de clădire a democraţiei. Ele trebuie implicate în totalitate în activităţile UE.

Sper că Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare în viitorul apropiat. Aceste noi „reguli ale jocului” pentru Uniune vor face din UE o uniune mai democratică şi mai eficientă. De asemenea, Tratatul va contribui la transformarea Europei într-un actor puternic pe scena globală prin stabilirea unui Serviciu european pentru acţiune externă. Ideea din spatele acestui lucru este, la urma urmei, aceea de a face politicile externe ale UE mai concordante şi de a umple golul dintre activitatea Comisiei şi cea a Consiliului astfel încât politicile să meargă în aceeaşi direcţie. Împreună cu Serviciul european pentru acţiune externă, cadrul politic de susţinere a clădirii democraţiei se va îmbunătăţi, astfel încât UE să poată oferi un sprijin chiar mai bun pentru dezvoltări în diferite locuri din lume.

Suportul UE pentru clădirea democraţiei este incredibil de important. Dacă un stat democratic nu poate satisface nevoile de bază ale cetăţenilor săi şi nu poate stimula dezvoltarea economică şi socială, acest lucru va duce la nemulţumire faţă de modul în care funcţionează democraţia. Atunci guvernul riscă să îşi piardă şi legitimitatea, şi suportul politic.

Doresc să le mulţumesc deputaţilor din Parlamentul European pentru promovarea acestui subiect. Dvs. ajutaţi prin angajamentul dumneavoastră, prin legislaţie, prin relaţiile şi contactele dvs. cu parlamentele din toată lumea, precum şi prin participarea dvs. la misiunile UE de observare a alegerilor. Din acest motiv, sunteţi o forţă esenţială în clădirea democraţiei, şi sper că Parlamentul European va continua să joace acest rol pentru mult timp de-acum înainte.

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D.(FR) Dnă preşedintă, cum poate aduce cineva democraţia într-o naţiune? Ei bine, prin încrederea în şi consolidarea societăţii sale civile, prin combaterea sărăciei şi a excluziunii, şi prin eliberarea femeilor sale.

Europa nu a fost atât de naivă încât să creadă că poate aduce democraţia cu tancuri şi bombe, deşi este posibil ca anumite state membre să se fi chinuit din cauza acestei neînţelegeri. Prin urmare, Europa trebuie să îşi asume rolul de putere blândă. Acesta este un rol greu, lipsit de satisfacţii. Europa s-a echipat cu un Instrument european pentru democraţie şi drepturile omului, care astăzi seamănă cu un nou-născut. Acesta este fragil dar promiţător, dacă se are mare grijă de el. ONG-urile pot depune proiecte fără suportul guvernului lor, şi acest lucru este important.

Cu toate acestea, tot din bugetul foarte limitat pentru acest instrument sunt finanţate şi misiunile de observare a alegerilor. Acestea sunt nişte misiuni cruciale, care, în intervalul de 10 ani, au reuşit să îşi demonstreze valoarea, dar pentru care Parlamentul a solicitat deja mai multe resurse şi, cu siguranţă, mai multă activitate de supraveghere – vă mulţumesc, dna Malmström – dar şi mai multă consistenţă politică în ceea ce priveşte felul în care noi le monitorizăm legitimitatea, şi aici sunt totalmente de acord cu ce a spus dna Joly cu privire la misiunile noastre. Nu este normal ca o ţară care se angajează într-un proces electoral democratic să nu fie susţinută în consolidarea acestuia.

Cei care privesc pe termen scurt cred, fără îndoială, că democraţia este costisitoare. Este mai puţin costisitoare decât războiul, asta este sigur, şi acestea sunt date pe care Serviciul european pentru acţiune externă le va lua cu siguranţă în considerare în cadrul operaţiunilor sale.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL ROUČEK
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Charles Goerens, în numele Grupului ALDE(FR) Dle preşedinte, poate exista democraţie fără libertate? Nu. Poate exista libertate fără drepturi? Bineînţeles că nu. Ne întoarcem astfel, în această dezbatere, la noţiunea de drepturi ale omului.

Joseph KiZerbo, un mare învăţat din Burkina Faso, a dat acestei întrebări următorul răspuns: „Cel care trăieşte în sărăcie absolută nu este liber pentru că nu poate alege între mai multe opţiuni.” Sărăcia este, aşadar, sinonimă cu lipsa de libertate. Prin urmare, există o relaţie strânsă între libertate, democraţie şi drepturile omului.

Deci, nu este o surpriză să vedem numeroase referinţe la această idee în textele fundamentale care reglementează relaţiile dintre Uniunea Europeană şi ţările terţe, începând cu Acordul de la Cotonou, care include, în special, o clauză privind drepturile omului şi democraţia în contextul dialogului politic cu ţările ACP. Promovarea democraţiei ridică, prin urmare, chestiuni fundamentale legate de stabilirea inteligentă a condiţiilor.

Pe baza acestor câteva observaţii, ajungem la concluzia că democraţia nu stă la baza dezvoltării, ci, cel mai adesea, este rezultatul acesteia. Parteneriatele dintre Uniunea Europeană şi ţările terţe nu pot ignora acest fapt. Nu vom progresa fără hotărâre, dar nici fără răbdare. Astăzi există un număr semnificativ de ţări care se angajează în procesul democratic. Europei i se poate recunoaşte efortul de a fi susţinut aceste procese graţie unei strategii care înglobează imperativele luptei împotriva sărăciei, codificarea drepturilor omului şi promovarea principiilor democratice şi a statului de drept. În ciuda tuturor criticilor la adresa politicii, pe care le împărtăşesc, rămân totuşi convins că ceea ce s-a dovedit funcţional în trecut ar trebui să ne ghideze şi în acţiunile pe care le vom întreprinde în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (S&D) – Dle preşedinte, democratizarea ajută la aplicarea în pace a politicilor, la schimbările politice şi gestionarea puterii în societate, precum şi la respectarea drepturilor omului. Susţinerea democraţiei sprijină obiectivele politicii noastre externe de prevenire a conflictelor şi de reducere a sărăciei. De aceea, am fost încântat să depun amendamentul parlamentar prin care este solicitat un consens european asupra democratizării şi aş dori să felicit Preşedinţia suedeză pentru iniţiativa sa în acest sens.

Cred cu tărie că democratizarea ar trebui să inspire toate politicile Uniunii Europene cu privire la ţările terţe. Trebuie să spun că eu condamn Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni atunci când se opun alineatului 10 din textul nostru şi par a sugera că Europa poate să spună un lucru despre democraţie şi să facă un altul cu privire la ţările nedemocratice, în funcţie de situaţie. Nu.

În final, după cum a spus dna Malmström, construirea democraţiei implică mai mult decât alegeri: înseamnă clădirea unei societăţi civile pluraliste. De aceea, Europa ar trebui să finanţeze ONG-uri care să dezvolte participarea cetăţenilor, să susţină incluziunea grupurilor marginalizate, să asigure formare pentru profesioniştii din domeniul juridic, să promoveze libertatea de expresie şi de asociere şi să consolideze partidele politice din parlament. Aceasta înseamnă că Europa trebuie să susţină un nivel cât mai ridicat de participare a populaţiei civile.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE) – Dle preşedinte, aş dori să abordez chestiunea construirii democraţiei în ceea ce îi priveşte pe vecinii noştri din est. În ultimii ani, s-a observat o stagnare şi, în unele cazuri, un regres din punctul de vedere al standardelor democratice în aceste ţări. Evoluţia Georgiei şi a Moldovei ridică cele mai multe probleme.

Coloana verticală a oricărui stat democratic: o societate civilă care funcţionează bine, şi subliniez: care funcţionează bine, este în mare măsură absentă în cazul tuturor vecinilor noştri din est. Aş dori să felicit Suedia, ţara care asigură preşedinţia în prezent, pentru că este unul dintre iniţiatorii politicii de parteneriat estic. Această politică poate să apropie vecinii din est de UE. Cu toate acestea, din multe puncte de vedere, Parteneriatul estic nu reuşeşte să ofere stimulente cu adevărat semnificative pentru ca aceste ţări să se implice în reforme dureroase şi îndelungi.

Întrebarea mea suplimentară este: care este poziţia Consiliului în această privinţă? Cu alte cuvinte, ce se află în pregătire? Intenţionăm să acţionăm mai ferm pentru a asigura consolidarea democraţiei în această zonă, dar şi în multe alte zone agitate şi fragile?

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala (Verts/ALE)(FI) Dle preşedinte, aş dori, la final, să-i transmit dnei ministru Malmström că, în opinia mea, noi, ca Uniune, avem două slăbiciuni când vine vorba de încercările de a promova democraţia şi drepturile omului în întreaga lume. Statele membre au adesea aspiraţii diferite şi foarte conflictuale. Un exemplu în acest sens este interzicerea exportului de arme către Uzbekistan: părerile statelor membre diferă. Cum putem aplica o politică comună într-o astfel de situaţie?

În al doilea rând, vreau să spun că Uzbekistanul este şi un bun exemplu de ţară care ne spune că Uniunea Europeană nu îi poate învăţa nimic despre democraţie şi drepturile omului, pentru că Uniunea îşi are propriile defecte şi probleme. Cum putem scăpa de aceste standarde duble? Avem obiceiul de a face morală altora, dar nu punem neapărat în practică ceea ce noi înşine predicăm. De asemenea, cred că ideea pe care aţi menţionat-o cu privire la raportul asupra democraţiei a atras atenţia asupra acestor standarde duble.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului(SV) Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc deputaţilor pentru angajamentul lor faţă de această chestiune. Suntem întru totul de acord cu nevoia consolidării democraţiei în cadrul politicii externe a UE. Astăzi, în timpul unei perioade de criză economică, este deosebit de important ca această dimensiune să nu fie omisă. Ştim că multe ţări în curs de dezvoltare sunt afectate foarte serios de criză. Recesiunea provoacă nemulţumire şi nelinişte la nivel social. Dacă nu există instituţii democratice care să funcţioneze bine într-o astfel de situaţie, lucrurile se pot înrăutăţi foarte tare. De aceea este important să existe instituţii democratice sigure, precum şi o societate civilă puternică, capabilă să gestioneze astfel de crize.

Parteneriatul estic este un instrument foarte important, nu în ultimul rând pentru consolidarea democraţiei. Lucrăm intensiv la acest aspect. Vom avea o şedinţă cu miniştrii de externe în luna decembrie şi sperăm să putem lansa, la începutul anului 2010, multe măsuri specifice. Parteneriatul estic este un instrument important pentru consolidarea democraţiei în rândurile vecinilor noştri apropiaţi.

Dna Hautala a adus în discuţie chestiunea Uzbekistan. Desigur, aceasta este o chestiune foarte serioasă. Situaţia drepturilor omului în această ţară este departe de a fi satisfăcătoare. După cum ştie dna Hautala, extinderea sancţiunilor necesită unanimitate în Consiliu. În prezent, Consiliul nu este unanim de acord în această privinţă. Suntem totuşi de acord cu obiectivul, care este acela de a consolida democraţia şi drepturile omului în Uzbekistan. Sperăm ca mijloacele de atingere a acestui obiectiv să implice un angajament mai puternic. Sperăm că vom putea găsi alternative pentru consolidarea democraţiei prin evaluarea continuă a situaţiei drepturilor omului şi prin analiza tipului de relaţii pe care ar trebui să le avem cu Uzbekistan. Există alte metode de a influenţa situaţia, care pot fi mai eficace decât un embargo asupra armelor. Foarte puţine ţări vând arme Uzbekistanului, prin urmare un embargo asupra armelor poate fi mai mult un gest simbolic decât orice altceva. Poate găsim alte modalităţi. După cum am menţionat, mai întâi este nevoie totuşi de un acord unanim în cadrul Consiliului, care nu există în prezent.

Dacă vrem ca UE să fie credibilă în relaţiile sale cu lumea exterioară în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei, trebuie să fim puternici şi în cadrul UE. Deficienţe există. Probabil nu sunt comparabile cu teribilele nedreptăţi comise în alte ţări, dar există deficienţe interne, la nivelul UE. Trebuie să fim vigilenţi în această privinţă, în orice moment, dacă vrem să fim credibili în raporturile cu restul lumii.

În cele din urmă, doresc să mulţumesc pentru această dezbatere şi pentru rezoluţia excelentă pe care am văzut-o depusă de Parlament. Nu am reuşit încă să analizez toate amendamentele, dar cred că rezoluţia depusă este foarte bună. Corespunde pe deplin ambiţiilor Preşedinţiei suedeze. După cum s-a menţionat, sperăm să putem adopta concluziile Consiliului la reuniunea pe care o vom avea în noiembrie alături de Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe. Aşteptăm cu nerăbdare continuarea discuţiilor cu Parlamentul pe această temă.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc joi, 22 octombrie, la ora 11.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris Susţin pe deplin această solicitare pentru un cadru mai eficace şi coerent destinat susţinerii acordate de UE în procesul de consolidare a democraţiei, în promovarea valorilor democratice şi în respectarea drepturilor omului în lume. Uniunea Europeană însăşi se bazează tocmai pe aceste valori ale democraţiei şi ale drepturilor omului. Într-adevăr, criteriile de la Copenhaga care reglementează condiţiile de aderare la UE solicită membrilor candidaţi să dispună de „instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului, respectarea şi protecţia minorităţilor”. În plus, Tratatul de la Lisabona consolidează angajamentul Uniunii de a-şi continua acţiunile externe în conformitate cu principiile sale fondatoare. Într-adevăr, un obiectiv cheie al politicii externe şi de securitate comune este consolidarea democraţiei, a statului de drept şi a respectării drepturilor omului. Recomand înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE) cât de curând, nu numai ca ajutor pentru consolidarea democraţiei, ci şi ca serviciu care să răspundă, în mod democratic, în faţa Parlamentului European. Democraţia este o valoare universală. Democratizarea şi buna guvernanţă nu sunt numai finalităţi în sine, ci sunt vitale pentru reducerea sărăciei, pentru dezvoltarea sustenabilă, pentru pace şi stabilitate. Într-adevăr, democraţia, dezvoltarea şi respectarea drepturilor omului, inclusiv drepturile economice, sociale şi culturale, sunt interdependente şi se consolidează reciproc.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate