Index 
Dezbateri
PDF 1655k
Marţi, 20 octombrie 2009 - Strasbourg Ediţie JO
1. Deschiderea şedinţei
 2. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (anunţarea propunerilor de rezoluţie depuse): a se vedea procesul-verbal
 3. Continuări ale rezoluţiilor Parlamentului: consultaţi procesul-verbal
 4. Decizie privind urgenţa
 5. Schimbările climatice în ţările în curs de dezvoltare în contextul Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice de la Copenhaga (dezbatere)
 6. Rectificare (articolul 216 din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal
 7. Votare
  7.1. Statutul Agenţiei Internaţionale privind energiile regenerabile (IRENA) (A7-0026/2009, Herbert Reul) (vot)
  7.2. Acte caduce ale Consiliului în domeniul politicii agricole comune (A7-0018/2009, Paolo De Castro) (vot)
  7.3. Delegarea sarcinilor de testare în laborator (A7-0017/2009, Paolo De Castro) (vot)
  7.4. Reducerea ratei accizelor în Madeira şi Azore (A7-0039/2009, Danuta Maria Hübner) (vot)
  7.5. Conservarea păsărilor sălbatice (versiune codificată) (A7-0024/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)
  7.6. Aparate cu gaz (versiune codificată) (A7-0025/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)
  7.7. Furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (versiune codificată) (A7-0029/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)
  7.8. Protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la aybest (versiune codificată) (A7-0033/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)
  7.9. Controalele veterinare ale animalelor provenite din ţări terţe (versiune codificată) (A7-0028/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)
  7.10. Reţea de colectare de date contabile agricole privind veniturile şi activitatea economică a exploataţiilor agricole în Comunitatea Europeană (versiune codificată) (A7-0031/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)
  7.11. Condiţiile de sănătate animală care reglementează comerţul intracomunitar şi importurile din ţări terţe de păsări de curte şi de ouă pentru incubaţie (versiune codificată) (A7-0027/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)
  7.12. Bovine de reproducţie de rasă pură (versiune codificată) (A7-0032/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)
  7.13. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Republica Mauritius privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0019/2009, Simon Busuttil) (vot)
  7.14. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Republica Seychelles privind exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0012/2009, Simon Busuttil) (vot)
  7.15. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Barbados privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0013/2009, Simon Busuttil) (vot)
  7.16. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Federaţia Saint Kitts şi Nevis privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0014/2009, Simon Busuttil) (vot)
  7.17. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Antigua şi Barbuda privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0015/2009, Simon Busuttil) (vot)
  7.18. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Bahamas privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0016/2009, Simon Busuttil) (vot)
  7.19. Proiectul de buget rectificativ 9/2009: cutremurul din Italia, secţiunea III - Comisia (A7-0023/2009, Jutta Haug) (vot)
  7.20. Mobilizarea Fondului european pentru adaptare la globalizare: Germania - sectorul de telecomunicaţii (A7-0022/2009, Reimer Böge) (vot)
  7.21. Cerere de ridicare a imunităţii lui Marek Siwiec (A7-0030/2009, Diana Wallis) (vot)
  7.22. Instituirea unui ecanism de evaluare în vederea monitorizării aplicării acquis-ului Schengen (A7-0035/2009, Carlos Coelho) (vot)
  7.23. Instituirea unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen (A7-0034/2009, Carlos Coelho) (vot)
 8. Explicaţii privind votul
 9. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 10. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei precedente: a se vedea procesul-verbal
 11. Timp afectat întrebărilor preşedintelui Comisiei
 12. Proiect de buget general pentru 2010 (secţiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII, IX) - Proiect de buget general pentru 2010 (secţiunea III - Comisia) (dezbatere)
 13. Sprijinirea guvernării democrației în cadrul relațiilor externe (dezbatere)
 14. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)
 15. Modificarea Regulamentului (CE) nr.1234/2007 (dezbatere)
 16. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal
 17. Măsuri de punere în aplicare: consultaţi procesul-verbal
 18. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: consultaţi procesul-verbal
 19. Ridicarea şedinţei


  

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte

 
1. Deschiderea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
 

(Şedinţa a fost deschisă la ora 09.05)

 

2. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (anunţarea propunerilor de rezoluţie depuse): a se vedea procesul-verbal

3. Continuări ale rezoluţiilor Parlamentului: consultaţi procesul-verbal

4. Decizie privind urgenţa
Înregistrare video a intervenţiilor
 

Propunere de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) [COM(2009)0152 - C7-0223/2009 - 2009/0152(CNS)]

 
  
MPphoto
 

  Paolo De Castro, preşedinte al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală.(IT) Dle Preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, iată-ne din nou discutând despre criza din sectorul laptelui.

Natura dramatică a acestei crize continuă să ne îngrijoreze, chiar când fermierii europeni continuă să îşi exprime suferinţele şi să dea glas temerilor legate de viitor. Parlamentul şi-a exprimat deja opinia privind acest subiect, atât prin adoptarea unei rezoluţii care cuprinde propunerile noastre, cât şi prin adoptarea propunerii Comisiei de a extinde perioada de intervenţie pentru laptele praf şi unt, la care am adăugat cererea pentru măsura privind depozitarea privată a brânzeturilor. La acel moment, am subliniat că măsurile propuse de Comisie nu sunt încă întru totul satisfăcătoare.

Acum trebuie să decidem dacă să permitem sau nu procedura de urgenţă pentru extinderea articolului 186 din Regulamentul unic OCP asupra sectorului laptelui şi produselor lactate, şi anume posibilitatea ca, în eventualitatea unei crize pe piaţă, Comisia să decidă punerea în aplicare a măsurilor de urgenţă fără a trece prin procedura normală în Parlament. Ieri seară, a avut loc o reuniune extraordinară a Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală pentru a discuta acest lucru, cu participarea dnei Fischer Boel.

Mai întâi eu şi comisia pe care am onoarea să o prezidez, am dori să îi mulţumim dnei comisar pentru că a venit în Parlament chiar la finalul Consiliului Agricultură care a avut loc la Luxemburg. Acest gest a fost unul de maximă atenţie, pe care l-am apreciat.

Ieri seară, dezbaterea a fost foarte încinsă, dle Preşedinte, şi colegii noştri deputaţi au exprimat multe critici. În primul rând, s-a subliniat faptul că Comisia a acţionat foarte încet şi că nu a înţeles în mod adecvat gravitatea crizei în curs de desfăşurare.

Apoi s-a ridicat o obiecţie conform căreia articolul 186 privează Parlamentul de prerogativele sale de luare de decizii, dând astfel mână liberă Comisiei. S-a mai spus că Comisia ar fi trebuit să pună la dispoziţie mai multe fonduri pentru a aborda criza. Acestea sunt nişte preocupări legitime cu care, în parte, suntem de acord.

Cu toate acestea, dle Preşedinte, mă simt obligat să recunosc progresul şi eforturile însemnate depuse de Comisie, care a arătat că ia în serios opinia şi dorinţele Parlamentului. A explicat cum intenţionează să folosească un fond de 280 de milioane de euro - pe care, aş dori să vă reamintesc, îl vom vota joia aceasta în contextul aprobării bugetului pe 2010 - şi să stabilească o parte din măsurile pe care le va pune în aplicare, cum ar fi depozitarea privată a brânzeturilor şi ridicarea plafonului ajutoarelor de minimis de la 7 500 EUR până la 15 000 EUR, aşa cum s-a solicitat în rezoluţia care a fost adoptată în septembrie.

Deşi sunt conştient că nu ajungem încă suficient de departe, cred totuşi, dle Preşedinte, că astăzi ar trebui să votăm în favoarea procedurii de urgenţă. Fermierii europeni aşteaptă răspunsuri imediate şi s-a irosit deja prea mult timp.

Astăzi trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a grăbi lucrurile pentru a putea înfrunta criza cu capul sus. Permiteţi-ne să arătăm, doamnelor şi domnilor, aceeaşi responsabilitate care caracterizează pregătirile noastre pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona cu codecizia în probleme agricole.

 
  
MPphoto
 

  Martin Häusling (Verts/ALE).(DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, argumentăm împotriva procedurii de urgenţă, nu pentru că nu credem că este o nevoie urgentă de măsuri, ci pentru că noi credem că Comisia nu pune în aplicare măsurile adecvate şi nu doreşte şi nu este în măsură să rezolve criza actuală din sectorul laptelui şi produselor lactate.

Comisia nu este o parte din soluţia problemei, ci este chiar problema. Prin urmare, trebuie să subliniem că însăşi Comisia a cauzat o parte din probleme prin creşterea cantităţii de lapte. Nu a reacţionat în niciun fel luni întregi, în timp ce criza continua. Dna comisar ne spunea cu doar patru săptămâni în urmă că nu este nicio problemă, că piaţa se va îmbunătăţi şi că trebuie să avem răbdare. Aceasta, dintre toate Comisiile, este Comisia căreia îi încredinţăm puterile noastre şi aceasta, dintre toate Comisiile, este Comisia de la care aşteptăm ajutor. Nu, nu cred că acesta este drumul care trebuie urmat.

Chiar şi ieri, Comisia nu ne-a putut spune pe ce urmează să fie cheltuite fondurile suplimentare. Comisia vorbeşte de restructurare. În ultimii ani, restructurarea a însemnat doar din ce în ce mai puţini fermieri producători de lapte şi produse lactate. De asemenea, Comisia nu a reuşit să spună cum intenţionează să consolideze pe viitor organizaţiile de producători. Nu, ea doreşte să continue să achite restituirile la export. Nu am auzit niciun răspuns despre cum trebuie să consolidăm poziţia producătorilor în lupta lor cu supermarketurile. Nici ieri, Comisia nu a putut aduce nicio soluţie în această direcţie. Având în vedere toate aceste lucruri, avem mari îndoieli cu privire la implicarea totală a Comisiei în rezolvarea crizei. Acordăm o semnătură în alb fără a şti ce face Comisia, cum face şi cu ce mijloace intenţionează să acţioneze.

Încă o chestiune a fost motivul principal al deciziei noastre de a respinge totuşi această procedură. Noi, cei din Parlament, ne-am luptat de mult pentru mai multe drepturi - mai ales în domeniul agriculturii. Totuşi, exact când suntem pe punctul de a ratifica Tratatul de la Lisabona, primul lucru pe care îl facem este să renunţăm din nou la aceste drepturi! Pur şi simplu nu trebuie să permitem acest lucru! În calitate de deputat nou în acest Parlament, cred că acest lucru este oarecum extraordinar. Trebuie să ne exercităm drepturile, trebuie să organizăm dezbateri în această Cameră şi trebuie să menţinem controlul. Şi noi avem responsabilitate aici, sunt bucuros să recunosc acest lucru. Totuşi, nu trebuie să renunţăm la nicio responsabilitate. Mai degrabă, în calitate de parlamentari, acea responsabilitate este chemarea noastră. Trebuie să le oferim fermierilor producători de lapte şi produse lactate ajutor serios şi de lungă durată.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Albert Deß (PPE).(DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, cererea de a utiliza procedura de urgenţă prezentată de Comisie nu este cu siguranţă perfectă. Pot fi de acord parţial cu ceea ce a spus antevorbitorul meu. Cu toate acestea, a nu permite cererea de utilizare a acestei proceduri de urgenţă acum ar trimite semnale complet greşite fermierilor producători de lapte şi produse lactate, care aşteaptă cel puţin răspunsuri iniţiale. Acesta este motivul pentru care sprijin această cerere de a utiliza procedura de urgenţă.

În decursul acestei proceduri, vom avea şansa de a îmbunătăţi moţiunea prin anumite amendamente şi, aşa cum a sugerat dl Häusling, de a ceda competenţe. Este neapărat cazul să existe posibilităţi de a stabili o limită de timp pentru aceste competenţe, astfel încât să îi acordăm Comisiei o competenţă pe doi ani înainte de a decide din nou cu privire la această chestiune. Prin urmare, v-aş cere sprijinul pentru a introduce pe ordinea de zi cererea de utilizare a procedurii de urgenţă.

(Aplauze)

 
  
 

(Parlamentul a aprobat cererea pentru procedura de urgenţă)(1)

 
  

(1) Pentru mai multe detalii: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.


5. Schimbările climatice în ţările în curs de dezvoltare în contextul Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice de la Copenhaga (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declaraţiile Consiliului şi Comisiei cu privire la schimbările climatice şi ţările în curs de dezvoltare în cadrul Conferinţei ONU privind schimbările climatice de la Copenhaga.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Carlgren, preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(SV) Dle Preşedinte, ne aflăm într-un moment decisiv. În mai puţin de două luni, lumea va semna un acord la Copenhaga pentru a combate schimbările climatice cu care ne confruntăm. Acest acord trebuie să îndeplinească trei condiţii: trebuie să menţină încălzirea globală la mai puţin de două grade Celsius, trebuie să cuprindă toate naţiunile şi trebuie să adapteze eforturile viitoare la niveluri mai ridicate de ambiţie, pe măsură ce sunt disponibile noi informaţii.

Cu numai 48 de zile înainte de deschiderea importantei Conferinţe a ONU privind schimbările climatice, este timpul ca voinţa politică să se transforme în acţiuni concrete. Totuşi, negocierile înaintează prea lent. Un număr de probleme importante nu au fost rezolvate încă. Mulţi oameni aleg acum calea cea mai simplă - lăsându-se pradă pesimismului.

Haideţi să clarificăm următorul aspect: nu pentru acest lucru este UE aici.

Dorim ca UE să demonstreze spirit de conducere prin exprimarea unei voinţe politice clare, inechivoce. Un acord cuprinzător şi ambiţios cu privire la schimbările climatice are cea mai mare prioritate pentru Preşedinţia suedeză.

Răspunsul UE la dificultăţile de negociere este că trebuie să accelerăm ritmul. Trebuie să continuăm pentru a ne asigura că lumea ajunge la acordul cerut. Vom prelua sarcina de a aduce şi alte naţiuni ale lumii cu noi într-un acord care este suficient de capabil să răspundă provocării schimbărilor climatice. Prin urmare, adoptăm o abordare dublă intensivă: în primul rând, transmiterea unui mesaj puternic partenerilor noştri de negocieri; şi în al doilea rând, reunirea UE în spatele unui mandat solid de negociere înaintea conferinţei de la Copenhaga. UE a pus deja bazele pentru acest lucru prin pachetul privind clima şi energia aprobat de Parlamentul European şi Consiliu în decembrie 2008.

Aş dori să aduc mulţumiri speciale angajamentului arătat de mulţi dintre cei prezenţi aici în Parlament în activitatea legată de pachetul privind clima şi energia. Decizia luată de Parlamentul European în acel moment plasează UE într-o poziţie solidă de negociere. Săptămâna aceasta, ultimele piese vor fi introduse în scenă pentru a oferi o imagine completă a acestei poziţii stabile. Negocierile vor fi finalizate în Consiliul European săptămâna viitoare şi ştiu că mulţi dintre dumneavoastră vor urmări îndeaproape acest lucru. Mă bucur că unii dintre dumneavoastră vor putea fi prezenţi la Copenhaga. De asemenea, salut rezoluţia care este în curs de pregătire la Parlamentul European.

Emisiile trebuie limitate la nivelul necesar pentru a menţine încălzirea globală la mai puţin de două grade Celsius. Acest lucru înseamnă că ofertele puse în prezent pe masă nu sunt suficiente. UE va reduce emisiile cu 30 % până în 2020 cu condiţia ca şi alte părţi implicate să îşi ia angajamente adecvate. Noi privim acest obiectiv de 30 % drept o modalitate de a îi convinge pe alţii să ni se alăture în ridicarea ambiţiilor lor. Emisiile ar trebui reduse cu cel puţin 80 % până în 2050. Cu toate acestea, măsurile luate doar de UE nu sunt suficiente pentru a se asigura că încălzirea globală nu depăşeşte două grade Celsius. Trebuie să îi cooptăm pe toţi. Am văzut semnale promiţătoare, de exemplu, din partea noului guvern din Japonia. Acum le cerem şi altor ţări dezvoltate - nu în ultimul rând Statelor Unite - să îşi mărească ofertele.

Ţările în curs de dezvoltare au şansa de a realiza o dezvoltare durabilă, reducând, în acelaşi timp, emisiile. Acest lucru presupune planificarea unei creşteri a nivelului redus de carbon, integrarea unor măsuri de politică de mediu şi adaptarea strategiilor naţionale de dezvoltare. Este o modalitate de a se asigura că măsurile de politică de mediu şi de dezvoltare sunt încorporate în toate deciziile politice şi de a asigura că această creştere aduce beneficii tuturor; o modalitate de a construi şi de a deschide o guvernare democratică, contribuind la egalitate şi combătând şi reducând sărăcia.

Facem cereri particulare la adresa statelor cu cel mai alert ritm de dezvoltare – nu în ultimul rând China, care este ţara cu cel mai ridicat nivel de emisii. Emisiile trebuie reduse cu până la 30 % până în 2020, comparativ cu situaţia în care nu se ia nicio măsură.

Aspectele legate de dezvoltare trebuie să fie absolut esenţiale în acordul la care se va ajunge la Copenhaga. Consiliul European a concluzionat că schimbările climatice subminează eforturile de a combate sărăcia şi de a atinge o dezvoltare durabilă. Schimbările climatice prezintă o ameninţare la adresa obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. La activitatea de negociere vor lua parte şi experţi în dezvoltare. Vom sublinia în particular aspecte legate de dezvoltare în contextul negocierilor aflate în desfăşurare.

Toate naţiunile - cu excepţia celor care sunt cel mai puţin dezvoltate - ar trebui să preia din responsabilitatea costurilor presupuse de măsurile de combatere a schimbărilor climatice, dar aceia dintre noi care fac parte din ţările dezvoltate trebuie să preia conducerea pe cont propriu, reducând emisiile şi finanţând măsuri importante. Avem nevoie de o structură internaţională durabilă pentru cooperare şi sprijin pentru ţările în curs de dezvoltare. O astfel de structură ne-ar permite să ajutăm cele mai sărace şi vulnerabile state, care, adesea, sunt cel mai greu lovite de schimbările climatice. În această privinţă, sunt necesare măsuri de adaptare.

În ultimul rând, permiteţi-mi să afirm că UE este pregătită să îşi asume responsabilităţile în mod serios. Consiliul cunoaşte dimensiunea finanţării necesare. Comisia estimează că, până în 2020, costurile se vor ridica la aproape 100 de miliarde de euro anual în ţările în curs de dezvoltare. De asemenea, noi, cei din UE, suntem pregătiţi să oferim finanţare promptă pentru măsuri imediate, până în 2012, ca modalitate de a spori încrederea dintre nord şi sud în negocierile privind schimbările climatice. Ne confruntăm cu o mare provocare în aceste ultime săptămâni până la Copenhaga. Prin urmare, vă cer să impunem ritmul. Avem nevoie de conducere din guvernele statelor membre, de eforturi ale parlamentelor naţionale şi de sprijin din partea populaţiilor din statele membre ale UE. Parlamentul European are un rol foarte important de jucat în această activitate dacă vrem să ne atingem obiectivele la Copenhaga.

 
  
MPphoto
 

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle Preşedinte, permiteţi-mi mai întâi să vă mulţumesc pentru că îmi oferiţi şansa de a exprima opinia Comisiei cu privire la acest subiect delicat.

Ştiţi deja că nu va exista nicio înţelegere ambiţioasă la Copenhaga dacă nu sunt luate în considerare preocupările ţărilor în curs de dezvoltare, nu doar cele ale ţărilor emergente, ci şi, într-o foarte mare măsură, preocupările celor mai vulnerabile şi sărace state în curs de dezvoltare.

Cu toate acestea, obţinerea unei înţelegeri bune la Copenhaga este în interesul nostru comun. Ţările în curs de dezvoltare sunt cele mai vulnerabile la schimbările climatice. UE este primul donator din lume şi un lider în lupta împotriva schimbărilor climatice. Trebuie să ne unim eforturile. Nu există loc de o confruntare nord-sud când avem de-a face cu schimbările climatice.

Aş merge chiar mai departe şi aş spune că nicio altă alianţă nu poate fi la fel de determinantă şi eficientă precum cea care implică cele mai vulnerabile state şi pe cele care au pus pe masa de negocieri cele mai ambiţioase propuneri pentru a lupta împotriva acestui rău - şi mă refer la Europa.

Abordarea noastră generală faţă de cele mai vulnerabile state, urmărită până acum prin Alianţa mondială împotriva schimbărilor climatice, este compusă din trei direcţii paralele, care sunt interconectate şi se sprijină reciproc.

Prima, construirea unor alianţe politice prin dialog consolidat cu privire la schimbările climatice. Trei declaraţii politice comune au fost semnate cu Africa, Insulele Caraibe şi, respectiv, zona Pacificului, plus una cu grupul statelor ACP ca entitate.

Cea de-a doua, promovarea unor politici şi strategii solide care leagă schimbările climatice şi dezvoltarea. Sunt de părere că rezistenţa la schimbările climatice şi politicile pentru un conţinut scăzut de carbon trebuie să fie integrate în programe mai largi de dezvoltare şi în strategiile partenerilor noştri de reducere a sărăciei. Nu poate exista decât o singură strategie de dezvoltare, care încorporează preocupări climatice urmărind obiectivele dezvoltării durabile şi reducerii sărăciei. Aceasta nu este o chestiune ce presupune a alege una sau alta: ambele sunt esenţiale.

În acest sens, deja sprijinim punerea în aplicare în 15 state eligibile a programelor existente de acţiune naţională pentru adaptarea ţărilor cel mai puţin dezvoltate.

Cea de-a treia direcţie constă în încurajarea unei contribuţii adecvate a UE la finanţarea unor acţiuni climatice, în special, pentru adaptare, care este preocuparea prioritară pentru acele state care sunt cele mai vulnerabile la consecinţele schimbărilor climatice, dar care abia contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră.

Mai sunt doar 50 de zile până la Copenhaga. Aşteptările sunt foarte mari. Şi suntem îngrijoraţi pentru că negocierile sunt periculos de aproape de impas în acest moment. Acum este momentul să punem oferte pe masă. Aşa a făcut Europa, şi aşa ne aşteptăm să facă şi partenerii noştri.

Mai întâi, am făcut oferte în termeni de angajamente. UE a pus deja pe masă obiective şi angajamente ambiţioase - până acum, pe locul doi ca ambiţie pe masa negocierilor. Am garantat deja o reducere unilaterală cu 20 % a emisiilor până în 2020 şi ne angajăm să ajungem până la 30 % dacă eforturi comparabile sunt depuse de către celelalte părţi, în conformitate cu responsabilităţile şi capacităţile lor.

În al doilea rând, oferte în termeni de finanţare. Suntem cu toţii conştienţi că o înţelegere cu privire la finanţare va fi vitală pentru obţinerea unui acord la Copenhaga. Pentru a avansa cu negocierile, CE a emis la mijlocul lui septembrie propriile propuneri de finanţare.

Una dintre ele este ca nevoia de finanţare publică internaţională pentru climă pe termen scurt să fie mărită pentru perioada 2010-2012, pentru a răspunde nevoilor urgente identificate în cele mai vulnerabile ţări în curs de dezvoltare şi, în special, în ţările cel mai puţin dezvoltate, în statele insulare mici în curs de dezvoltare şi în ţările africane, aşa cum este definit în Planul de acţiune Bali.

O alta este abilitatea UE de a prelua partea ei exactă din cerinţele de finanţare estimate, contribuţiile la finanţarea publică fiind bazate pe criterii preferenţiale de capacitate de plată şi responsabilitate pentru emisii. Acest lucru poate duce la o contribuţie anuală a UE între 2 şi 15 miliarde de euro în 2020. Aceste propuneri vor fi discutate de Consiliul European la sfârşitul lui octombrie şi sperăm că vor reprezenta baza pentru o poziţie cu drepturi depline de negociere a UE în ceea ce priveşte finanţarea.

Dar nu este suficientă doar acţiunea UE. Credem cu tărie că alte ţări dezvoltate ne vor urma paşii pe măsură ce creşte tensiunea până la Copenhaga. Contăm şi pe ţările în curs de dezvoltare. Ele trebuie să profite de şansa oferită de finanţarea climatică pentru a integra pe deplin adaptarea în strategiile lor de dezvoltare şi pentru a evolua treptat spre direcţii de dezvoltare cu conţinut scăzut de carbon pe termen mai lung.

Deşi, până acum, accentul s-a pus pe adaptare pentru cele mai sărace şi vulnerabile ţări în curs de dezvoltare, există temeiuri de a promova proiectarea unor direcţii de dezvoltare cu conţinut scăzut de carbon (adică atenuare), care sunt compatibile cu obiectivele de reducere a sărăciei în acele ţări.

Este vital să se pună un accent deosebit pe mecanismele de evitare a defrişării şi de promovare a unui management durabil al pădurilor. Într-adevăr, lupta împotriva defrişării tropicale este cea mai mare provocare imediată de reducere pentru ţările cel mai puţin dezvoltate şi ele pot beneficia de finanţare internaţională, prin mecanisme, precum reducerea emisiilor rezultate din scheme de defrişare şi degradare a pădurilor.

În mod similar, asigurarea unei distribuţii mai echilibrate în viitor a investiţiilor MDC (mecanisme de dezvoltare curată) în favoarea ţărilor cel mai puţin dezvoltate ar trebui să facă, de asemenea, parte din reflectarea curentă asupra reformei acestui mecanism.

În final, câteva cuvinte despre canalele de livrare pentru finanţarea climatică. Noi, Comisia, nu ne declarăm în favoarea creării de noi fonduri. O nouă finanţare climatică ar trebui să utilizeze canalele de livrare existente şi potenţial actualizate, promovând o structură de guvernare descentralizată, de jos în sus, pentru a sprijini acţiunile la nivel naţional.

 
  
MPphoto
 

  Karl-Heinz Florenz, în numele Grupului PPE. (DE) Dle Preşedinte, sunt foarte bucuros să vă văd aici, la această dezbatere, mai ales că sunteţi un fost membru al Comisiei pentru schimbările climatice. Domnule preşedinte în exerciţiu al Consiliului, dle comisar, este absolut corect că Uniunea Europeană trebuie să trimită un semnal clar la Copenhaga. Pe parcursul următoarelor 50 de zile, totuşi, adevărata activitate va avea loc nu atât de mult la Copenhaga, cât mai ales în spatele uşilor închise de la conferinţă. Am fost implicat în această chestiune încă de la Conferinţa privind schimbările climatice de la Rio din 1992. Starea dinaintea acestor conferinţe este mereu aceeaşi, dar există şi oportunităţi.

Dle comisar, aş dori să vă implicaţi cu mai mult entuziasm în plasarea colegilor dumneavoastră din SUA sub o presiune pozitivă de negociere, pentru că dumneavoastră continuaţi să emanaţi o calitate flegmatică asupra căreia trebuie să lucrăm. Cred că este corect să nu începem vreun fel de competiţie financiară acum. O parte spune 15 miliarde, cealaltă spune 30. Există câţiva care doresc pur şi simplu să depună banii, care doresc să pună 150 de miliarde pe masă în fiecare an, începând de acum. Permiteţi-ne să elaborăm criteriile privind modul de utilizare a banilor. Atunci vom putea oferi o contribuţie mare din partea Europei, dar aceasta nu poate fi un sac fără fund.

S-au spus destule despre criză. Totuşi aş dori să abordez din nou oportunitatea de care se bucură lumea industrializată în Statele Unite şi în Europa. Dacă vom urma standardele corecte, ne vom putea dezvolta eficient. Prin urmare, acest lucru va oferi Europei şansa de a vinde echipamente eficiente în lume, de exemplu, în China, unde, în acest moment, de exemplu, se produce energie în cele mai ineficiente feluri. De asemenea, nu văd doar ameninţarea schimbărilor climatice, ci şi foarte mult posibilitatea de a conduce mai departe întreprinderile şi economia prin dezvoltarea unei tehnologii ultramoderne. Trebuie să ne folosim de această oportunitate, trebuie să fim mult mai curajoşi şi trebuie să ne comportăm ca nişte antreprenori, ca nişte antreprenori politici, pentru că dacă nu vom face acest lucru, atunci vom fi neglijenţi şi vom fi ales calea greşită.

Dle comisar, vă doresc să aveţi foarte mult noroc şi să dea Dumnezeu să reuşiţi! Mergeţi înainte în mod pozitiv! Luaţi-i cu dumneavoastră pe americani şi pe indieni şi ne vom afla deja la jumătatea drumului.

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D.(FR) Dle Preşedinte, schimbările climatice sunt vinovate de peste 300 000 de decese în fiecare an. Afectează 325 de milioane de oameni şi peste 90 % dintre cei afectaţi, peste 90 % dintre decese, se produc în ţările în curs de dezvoltare.

Pierderile economice cauzate de schimbările climatice sunt estimate la peste 125 de miliarde de dolari anual şi, din nou, 90 % sunt suportate de ţările în curs de dezvoltare.

Aceste ţări sunt lovite în acelaşi timp de criza financiară, de schimbările climatice şi de mecanismele extrem de inegale ale unor forme de capitalism neînfrânat care le jefuieşte în fiecare colţişor al lumii.

Aşadar, ce cerem noi? În primul rând - şi este adevărat, cum aţi spus, mă adresez Consiliului aici - acţiune pe scară largă şi pe termen lung pentru a combate schimbările climatice, ceea ce înseamnă un Protocol de la Kyoto nou, mai ambiţios, şi acesta este motivul pentru care summitul de la Copenhaga din decembrie este atât de important; în al doilea rând, o creştere a ajutorului financiar pentru angajamentele deja făcute pentru a atinge 0,7 % din PIB până în 2015; şi, în ultimul şi al treilea rând, protecţie juridică pentru aceşti noi refugiaţi din motive de mediu care încep să vină în număr mare.

Ce avem de gând să facem cu ei? Unde îi vom întoarce dacă, din întâmplare, ei vor să intre în Europa? În Libia, aşa cum propune acest acord comercial pe care vă invit să îl studiaţi, dle De Gucht, acest acord viitor pe care îl vom avea cu Libia? Trebuie neapărat să stabilim un plan adecvat şi mijloace adecvate de gestionare a fluxurilor de migranţi din motive de mediu şi trebuie să umplem golul juridic care afectează protecţia acestor migranţi.

Cred că avem o responsabilitate enormă pentru că este clar că este mult mai mult în joc aici decât solidaritatea; chiar avem de-a face cu viitorul acestei planete.

 
  
MPphoto
 

  Corinne Lepage, în numele Grupului ALDE.(FR) Dle Preşedinte, noi, deputaţii europeni, avem o responsabilitate dublă, în primul rând faţă de cetăţenii noştri, care se aşteaptă ca noi să facem eforturi reale la Copenhaga, şi în al doilea rând, faţă de ţările din sud, al căror suporter Europa a fost din totdeauna, dacă nu chiar cel mai important suporter, la nivel internaţional. Trebuie să transmitem un mesaj autentic statelor din sud printr-un angajament financiar clar care va permite să fie aprobat un pachet de ajutor în plus faţă de ajutorul de dezvoltare, care trebuie neapărat să atingă nivelul asupra căruia s-a convenit, adică 0,7 %. Contribuţia anuală a Uniunii nu ar trebui să fie mai mică de 35 de miliarde de euro până în 2020 şi, din 2020, între 5 şi 7 miliarde de euro ar trebui să fie puse la dispoziţia statelor din sud pentru a acoperi cele mai urgente cerinţe.

Al doilea aspect este legat de metoda de finanţare. Nu ne vom limita - şi nu ne vom putea limita - doar la fondurile existente. Vor trebui găsite alte metode de finanţare, pentru că, dacă nu vor fi bani la Copenhaga, atunci nu va exista niciun acord ambiţios la Copenhaga. Acest lucru va însemna cel mai probabil - deşi subiectul este foarte controversat - că va trebui să ridicăm problema unei taxe, un fel de taxă ecologică Tobin, pentru a finanţa lupta împotriva schimbărilor climatice.

În al treilea rând, în ceea ce priveşte defrişarea, care, aş sublinia, este responsabilă pentru 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră de astăzi, este absolut necesar să susţinem obiectivul de procentaj brut zero al defrişării până în 2020. V-aş atrage atenţia asupra diferenţei dintre procentajul brut şi net al defrişării, ceea ce ar permite ca pădurile primare să fie înlocuite cu plopi, ideea fiind că acest lucru produce acelaşi rezultat. Ştim cu toţii că acest lucru nu se întâmplă.

Este adevărat că trebuie să fim realişti în ceea ce priveşte industria, dar trebuie să fim realişti şi în ceea ce priveşte supravieţuirea noastră şi a copiilor noştri.

 
  
MPphoto
 

  Eva Joly, în numele Grupului Verts/ALE.(FR) Dle Preşedinte,dle Carlgren, dle comisar,doamnelor şi domnilor, nu este niciun dubiu că viitorul lumii va fi în joc la Copenhaga, dar, înainte de asta, ceea ce va fi în joc la Bruxelles la sfârşitul lunii octombrie va fi credibilitatea Uniunii Europene, în calitate de lider global în lupta împotriva încălzirii globale. Statele membre trebuie să facă propuneri de finanţare legate de climă care să fie proporţionale cu o situaţie tragică.

Împreună cu angajamentul - care sper că va fi ambiţios - de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, problema finanţării, reducerii şi adaptării la schimbările climatice în ţările în curs de dezvoltare va reprezenta o temă majoră în negocierile viitoare.

Cifrele vorbesc de la sine: 100 de ţări, majoritatea sărace, sunt responsabile de 3 % din emisiile la nivel mondial. Deşi ţările în curs de dezvoltare au contribuit cel mai puţin la aceste emisii de gaze cu efect de seră, deja sunt cel mai rău afectate.

Potrivit unui raport recent întocmit de Oxfam, 26 de milioane de oameni au fost deja forţaţi să migreze din cauza efectelor schimbărilor climatice sau a altor forme de daune aduse mediului. Până în 2050, aceşti refugiaţi din cauza climei s-ar putea situa la peste 200 de milioane. Consecinţele schimbărilor climatice ar putea distruge progresul înregistrat în unele ţări în curs de dezvoltare şi ar putea pur şi simplu să împiedice îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

Prin urmare, aceasta nu este o chestiune de caritate. Este o chestiune de acceptare a responsabilităţii noastre depline şi de realizare a premiselor unei lumi oneste şi liniştite. Strategia actuală a Uniunii Europene nu este demnă de ambiţiile declarate de liderii diplomaţiei în probleme legate de mediu. Trebuie să pună cărţile pe masă acum pentru a relansa negocierile.

Uniunea nu poate oferi în mod rezonabil mai puţin de 35 de miliarde de euro reprezentând finanţe publice. Se înţelege de la sine că aceste fonduri pot doar să le suplimenteze pe cele deja oferite pentru asistenţă oficială pentru dezvoltare, cu atât mai mult cu cât angajamentele din acest domeniu nu sunt onorate mereu de statele membre.

Dle ministru, dle comisar, doamnelor şi domnilor, viitorul planetei este în mâinile noastre. Dacă nu oprim daunele care sunt aduse mediului şi disproporţiile, ne putem aştepta la ce este mai rău.

Avem de ales între o Europă ambiţioasă şi proactivă şi o Europă timidă care se aliniază cu Statele Unite, cărora le pasă în mică măsură de soarta ţărilor în curs de dezvoltare. Vă îndemn să faceţi alegerea corectă.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Ouzký, în numele Grupului ECR.(CS) Dle ministru, dle Carlgren, dle comisar, aş dori să încep prin a răspunde discursului anterior. Nu cred că Parlamentul European sau Uniunea Europeană ar trebui să se limiteze la ambiţii modeste în acest domeniu. Acum un an, am finalizat pregătirea unui pachet privind schimbările climatice care este în mod evident cel mai avansat şi ambiţios pachet de acest fel din lume. De asemenea, ar trebui să recunoaştem faptul că va avea probabil cele mai mari consecinţe economice din toate actele legislative care au fost aprobate aici în ultimul deceniu. Când citesc declaraţia elaborată de Parlamentul European pentru Copenhaga, descopăr lucruri care îmi plac. Declaraţia vorbeşte de nevoia de a consolida rolul Parlamentului European, de nevoia de a ne pregăti pentru adaptările la schimbările climatice şi, cu siguranţă, suntem cu toţii de acord cu articolul privind defrişarea, în legătură cu care aş dori să accentuez faptul că defrişarea nu este şi nu a fost exclusiv o problemă a lumii în curs de dezvoltare, ci este şi o problemă europeană, aşa că trebuie să ne concentrăm atenţia asupra ei.

Cu toate acestea, ceea ce lipseşte este referirea la nevoia de acord global, aşa cum a fost subliniat şi de reprezentanţii Consiliului şi de reprezentantul Comisiei care este prezent aici. Fără un acord global, nu vom ajunge nicăieri. Discutăm aici despre asistenţă pentru ţările cele mai sărace, ceea ce este foarte bine, dar dacă vă uitaţi la cifrele actuale de producere a gazelor cu efect de seră, puteţi vedea clar că, şi în cazul în care am fi mai ambiţioşi în Europa şi am deconecta cu adevărat toate sursele noastre de energie, nu ar schimba absolut nimic în ceea ce priveşte schimbările climatice pentru că este pur şi simplu imposibil ca noi să încetinim acest proces. Ştim că astăzi este necesar să vorbim nu doar despre China, care este menţionată în mod repetat, dar şi despre alte economii care se dezvoltă rapid, cum ar fi Mexic, Brazilia, Africa de sud şi, în special, India. Nu îmi pot imagina care sunt următorii paşi ai Indiei şi, trebuie să recunosc, ceea ce am auzit până acum nu a fost foarte mulţumitor. Aş dori să subliniez în această Cameră că, dacă nu ajungem la un acord global, atunci toate eforturile noastre se vor transforma pur şi simplu într-o povară pentru economia europeană şi într-o anihilare masochistă a competitivităţii europene.

 
  
MPphoto
 

  Bairbre de Brún, în numele Grupului GUE/NGL.(GA)Dle Preşedinte, trebuie să sprijinim ţările în curs de dezvoltare pentru a le ajuta să se adapteze la schimbările climatice – un fenomen de care ele nu sunt responsabile, dar din cauza cărora suferă în mod disproporţionat.

Ţările în curs de dezvoltare nu au resursele pe care noi le avem în Europa pentru a combate schimbările climatice. Întorcându-ne atenţia la negocierile ONU de la Copenhaga, lucrul de care avem nevoie este o solidaritate care să fie reală şi practică.

Această solidaritate trebuie să fie demonstrată prin suport tehnic şi financiar. Acest suport trebuie să suplimenteze ajutorul nostru pentru dezvoltarea teritoriilor de peste mări. Nu ar trebui să oferim ceva cu o mână în timp ce luăm acel lucru înapoi cu cealaltă mână.

Ţările trebuie să aibă un rol participativ deplin, indiferent de mecanismele financiare care sunt în vigoare pentru distribuirea acestui sprijin financiar.

Una dintre cele mai importante modalităţi prin care ar trebui să analizăm orice înţelegere făcută la Copenhaga este să analizăm modul în care aceasta ajută lumea în curs de dezvoltare să se confrunte cu schimbările climatice. De exemplu, un ajutor semnificativ în combaterea defrişării va fi de o importanţă vitală într-un acord cuprinzător.

Fără solidaritate financiară şi transfer de tehnologie, nu vom vedea progresul de care avem nevoie cu toţii.

Nu există niciun dubiu că schimbările climatice se accelerează. Nu mai putem irosi timpul. Dacă nu ne ocupăm de schimbările climatice, acest lucru va duce la dezastre în toată lumea. Recesiunea economică ar trebui să ne dea curajul de a ne îndrepta mai repede spre o economie ecologică. Abordarea noastră ştiinţifică nu ar trebui modificată. Nu ar trebui să renunţăm la curajul şi voinţa politică de care am dat dovadă până acum.

Acţiunile care vor fi desfăşurate la nivel internaţional trebuie să fie ambiţioase şi conectate la realitatea ştiinţifică a climei noastre şi trebuie să mergem înainte înţelegând faptul că nu ţările în curs de dezvoltare sunt cele care au creat problema. Am creat-o noi înşine.

 
  
MPphoto
 

  Anna Rosbach, în numele Grupului EFD.(DA)Dle Preşedinte, aseară, spre mulţumirea generală, Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a adoptat o listă de Crăciun pentru conferinţa cu privire la schimbările climatice de la Copenhaga din decembrie. Lista include multe daruri bine-intenţionate, voluminoase şi cu greutate. Dar, dragă Moşule, cunoscut drept Comisia: Este vreo şansă ca toate aceste dorinţe bine-intenţionate să fie îndeplinite, când 500 de milioane de cetăţeni americani dispun în mod obişnuit de îngrijire medicală, pensii, locuri de muncă şi asistenţă socială, iar 2,5 miliarde de chinezi şi indieni doresc doar aceleaşi niveluri de trai pe care unii dintre noi, de aici, din vestul Europei, le au?

Nu avem nicio influenţă asupra acţiunilor Soarelui. După cum ştiţi cu toţii, el determină în foarte mare parte clima de pe planetă. Cu alte cuvinte: ce poate Comisia să facă în mod realist pentru a-i face pe toţi cei 6 miliarde de oameni de pe Pământ să utilizeze mai puţine resurse, nu în viitor, ci chiar acum şi aici?

 
  
MPphoto
 

  Nick Griffin (NI). – Dle Preşedinte, există două teme care se suprapun aici: mai întâi, preocuparea legată de distanţa crescândă dintre elita politică şi contribuabilii normali. Cea de-a doua, o obsesie isterică pentru încălzirea globală provocată de om. Aceste două teme sunt strâns legate.

Această obsesie a încălzirii globale este un exemplu clasic al faptului că această clasă politică a pierdut contactul cu oamenii de rând care trebuie să plătească facturile. În vreme ce UE sprijină propunerile de la Copenhaga de a încuraja dezindustrializarea Vestului şi dominaţia corporatistă a ţărilor din lumea a treia, o majoritate în creştere a oamenilor de rând privesc schimbările climatice drept o escrocherie elitistă – un pretext pentru a ne impozita şi controla şi pentru a impune o dogmă internaţionalistă şi o guvernare globală pe socoteala statului naţional. Nu puteţi vedea pericolul existent în această distanţă în creştere? Este timpul să examinăm realitatea.

Încălzirea globală provocată de om este o teorie neprobată bazată pe statistici manipulatoare. Aşa-numitul consens în această problemă este produsul rezultat nu din dezbatere, ci din suprimarea dezacordului formulat de experţi. Înainte ca politicienii şi complexul industrial ecologic să îndrăznească să impună o singură taxă nouă, un bec otrăvit sau un parc eolian inutil asupra contribuabilului de rând, ei trebuie să încerce să convingă publicul că încălzirea globală este provocată de om, că revenirea la clima mai caldă din timpurile medievale ar fi un lucru rău şi că există un lucru pe care Europa – spre deosebire de Statele Unite, China şi India – îl poate face cu adevărat în această privinţă. Fie ţineţi o dezbatere şi reduceţi distanţa dintre dumneavoastră şi oameni, fie nu vă plângeţi când noi, naţionaliştii – cei care îi ascultă pe oameni – o reducem în locul dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Carlgren, preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(SV) Dle Preşedinte, aş dori să mulţumesc mai mult sau mai puţin tuturor celor care au luat parte la această dezbatere pentru sprijinul pe care îl acordă UE în activitatea sa extrem de importantă în negocierile cu privire la schimbările climatice. UE are o responsabilitate vitală. Chiar vom avea nevoie de sprijinul Parlamentului dacă vrem să ne jucăm rolul cu succes. Eforturile şi părerile Parlamentului sunt esenţiale în această activitate.

Aş mai spune deschis că apreciez foarte mult faptul că aspectele legate de dezvoltare au fost atât de importante în această parte a dezbaterii. Sunt de acord cu comentariul dlui Florenz că este incredibil de important ca acest lucru să nu devină pur şi simplu un „concurs de frumuseţe”. Aceasta nu este o licitaţie la Londra în care sarcina noastră este să supralicităm. Mai degrabă, are legătură cu crearea unei arhitecturi robuste care creează în mod autentic şi pe termen lung iniţiative previzibile şi extinse pentru ţările în curs de dezvoltare. În acest context, activitatea foarte solidă a UE este vitală.

În consecinţă, sunt de acord şi cu provocarea dnei de Keyser adresată ţărilor dezvoltate de a atinge în cele din urmă obiectivul de 0,7 % pentru ajutorul de dezvoltare. În ultimă instanţă, aceasta este o chestiune de solidaritate. Fiind una dintre cele mai bogate regiuni ale lumii, UE este îndreptăţită să îşi demonstreze puterea şi solidaritatea. De asemenea, i-aş spune dnei Lepage că sunt absolut de acord că este nevoie de iniţiative şi resurse noi, sporite şi previzibile. Cu toate acestea, asistenţa oficială pentru dezvoltare va juca, de asemenea, un rol în a asigura integrarea aspectelor legate de dezvoltare în politica din domeniul climei. În consecinţă, vor fi necesare atât resursele AOD, cât şi o nouă finanţare.

O problemă esenţială de dezvoltare este oprirea defrişării pădurilor tropicale. Aş dori să văd un sprijin hotărât la Copenhaga pentru iniţiativele de combatere a defrişării pădurilor tropicale şi de promovare a reîmpăduririi şi a exploatării durabile a pădurilor. Sistemul care este construit în prezent sub denumirea de „reducere a emisiilor cauzate de defrişări şi de degradare” (Reducing Emissions from Deforestation and Degradation - REDD) va fi de o importanţă vitală în acest context.

Cred că aceia care neagă problemele climatice de fapt transferă răspunderea asupra oamenilor de rând. Mai mult, este o modalitate de a ascunde problema şi de a ascunde motivele pentru care oamenii de rând trebuie să plătească preţul degradărilor climatice. Acesta este cazul în ţările dezvoltate – şi cu atât mai mult este cazul în ţările în curs de dezvoltare, unde este posibil ca ţările cele mai sărace să fie cele care sunt afectate cel mai rău de degradările climatice. De aceea ne întoarcem spre grupul de ţări dezvoltate ca întreg. Aşa cum spune dl Florenz, trebuie să cooperăm cu naţiuni importante, precum SUA. Cu toate acestea, este nevoie şi de presiune pentru a spori eforturile de transmitere în interior a mesajului că emisiile trebuie să fie reduse până la un nivel suficient. De aceea este atât de important ca UE să ajungă la esenţa problemelor cauzate de emisii, adică la creşterile actuale de emisii. Avem cele mai ambiţioase şi vaste obiective din lume. Acum este o chestiune care ţine de asigurarea că îi convingem şi pe alţii să ni se alăture în luarea de măsuri la nivelul cerut pentru a salva clima.

Criza economică oferă o posibilitate excelentă de a creşte investiţiile în iniţiative ecologice; cu alte cuvinte, în produse ecologice noi, în companii noi cu producţie ecologică, în companii de dezvoltare cu producţie ecologică, precum şi în locuri de muncă noi create prin iniţiative ecologice. De asemenea, aceasta este o modalitate de reîntinerire a economiilor noastre. Trebuie să preluăm conducerea în ofensiva către o societate cu nivel scăzut de carbon, ceea ce va crea condiţiile pentru oportunităţi reale de dezvoltare în ţările în curs de dezvoltare. Trebuie să facem posibil ca ţările în curs de dezvoltare să depăşească drumul urmat de ţările dezvoltate, bazat pe economii dependente de combustibil fosil şi să creeze, în schimb, o creştere cu nivel scăzut de carbon pentru viitor.

Aceasta este şi o modalitate de a ne întoarce, în sfârşit, spre economiile cu un ritm rapid de dezvoltare şi de a le spune că ţările dezvoltate au o responsabilitate faţă de ţările cele mai sărace şi mai vulnerabile; dar şi economiile cu cel mai alert ritm de evoluţie dintre ţările în curs de dezvoltare – şi China este deja responsabilă de cel mai ridicat nivel de emisii din lume – trebuie să îşi asume responsabilitatea şi să contribuie la rezolvarea problemelor climatice. Cu această abordare, Europa va putea juca un rol esenţial, pentru că noi indicăm calea spre un acord ambiţios la Copenhaga.

 
  
MPphoto
 

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle Preşedinte, în primul rând, ceea ce am observat în această dezbatere este faptul că toate grupurile politice sunt de acord cu principiile pe care trebuie să le avansăm la Copenhaga. Cred că aceasta este o caracteristică foarte importantă. Nu este un lucru foarte obişnuit într-un Parlament cu atâtea partide şi grupuri politice să existe totuşi sprijin unanim pentru ceea ce propuneţi.

În al doilea rând, dl Florenz şi alţii au afirmat că nu ar trebui să existe o competiţie în a pune oferte pe masă – este vorba de angajamente. Acest lucru poate fi adevărat, dar, pe de altă parte, cred că este important că am pus o ofertă pe masă şi că am spus că suntem gata să facem acel lucru, cu condiţia, desigur, să obţinem undă verde din partea Consiliului European mai târziu în decursul acestei luni. Aceasta nu este pur şi simplu o competiţie. Este un angajament al Uniunii Europene. Aşteptăm cu nerăbdare ca şi alte părţi politice şi economice cu greutate să pună oferte pe masă, ceea ce nu s-a întâmplat până acum în câteva cazuri. Înţelegem că situaţia Statelor Unite nu este una foarte uşoară în acest moment, dar este important ca ele să pună o ofertă pe masă pentru ca noi să putem negocia. Altfel, impasul în care ne temem că ne aflăm în acest moment va continua.

membru al Comisiei.(FR) Cred că este adevărat că ţările în curs de dezvoltare sunt cele mai afectate, atât de criza economică, de care nu sunt responsabile, rezumându-mă să spun doar atât, cât şi de schimbările climatice. Trebuie să le oferim ţărilor în curs de dezvoltare un sprijin substanţial în această privinţă.

Cu toate acestea, va trebui nu doar să oferim sprijin ţărilor în curs de dezvoltare în această privinţă, ci va trebui să fim şi curajoşi cu privire la propriile noastre industrii şi operatori economici. Când oamenii discută despre defrişare în ţările în curs de dezvoltare, aceasta este şi o responsabilitate a ţărilor noastre, a Uniunii Europene. Cred că, după Copenhaga, va trebui să recunoaştem nevoia de a adopta legi cu aspecte extrateritoriale ca să nu ne confruntăm cu o situaţie în care, pe de o parte, finanţăm adaptarea la schimbările climatice şi atenuarea acelui fenomen şi, pe de altă parte, operatorii economici au un efect opus în ţările în curs de dezvoltare.

membru al Comisiei. – Un ultim cuvânt despre AOD: Cred că acesta este un subiect foarte important pe care va trebui să îl abordăm, pentru că una dintre cele mai mari temeri este că nivelul de 0,7 % din PIB va fi atins prin suplimentarea eforturilor de adaptare.

Acum, deja, AOD include multe subiecte care constituie adaptarea, şi este chiar normal. Acest lucru va continua, desigur, dar ar trebui să găsim un mecanism de măsurare prin care să putem distinge în mod clar eforturile actuale pe care le depunem de eforturile suplimentare care trebuie să depuse pentru schimbările climatice. Acesta este un aspect asupra căruia va trebui, cu siguranţă, să revenim după Copenhaga.

 
  
MPphoto
 

  Corien Wortmann-Kool (PPE). (NL) Dle Preşedinte, după 10 ani de discuţii, ne apropiem acum de conferinţa privind schimbările climatice de la Copenhaga. Mai avem 50 de zile în care să ajungem la un acord ambiţios cu obiective obligatorii, nu doar pentru Europa, ci şi pentru Statele Unite şi ţări, precum China şi India. Un acord ambiţios necesită resurse financiare adecvate – aşa cum a fost menţionat cu puţin timp în urmă în această dezbatere – şi acestea nu doar de la Uniunea Europeană. Toate ţările vor trebui să ofere resurse financiare, astfel încât şi ţările în curs de dezvoltare să poată participa la un acord în domeniul climei. La urma urmei, în orice acord în domeniul climei solidaritatea cu ţările cele mai sărace trebuie să fie ferm încorporată.

Comisia a luat pe drept conducerea în ceea ce priveşte finanţarea, dar de fapt dl Florenz făcea aluzie la faptul că, în această Cameră, încercăm de fapt să supralicităm ca să vedem cine oferă mai mult, şi întrebarea este dacă acest lucru este chiar folositor. Aţi provocat pe drept statele membre să participe şi, de asemenea, laud Preşedinţia suedeză pentru eforturile depuse. Cu toate acestea, Statele Unite şi economiile în dezvoltare, de asemenea, trebuie să ia din buzunarele proprii. Puteţi conta pe sprijinul nostru.

Cu toate acestea, rămân multe de făcut şi în Europa. Deşi ne numărăm printre liderii mondiali când vine vorba de standardele noastre de emisii, suntem cu mult în urma Statelor Unite în ceea ce priveşte investiţia din sectorul privat în inovaţiile tehnologice şi în dezvoltarea durabilă. Consider că stimulentele pozitive pentru investiţii şi inovaţii ecologice din partea întreprinderilor sunt mai promiţătoare decât o nouă taxă europeană. La urma urmei, mai ales într-un moment când avem nevoie urgent de mai multă activitate şi de ocuparea forţei de muncă, investitorii şi întreprinderile europene trebuie să fie provocate din ce în ce mai mult să îşi aducă contribuţia la această tranziţie necesară în Europa şi pretutindeni în lume.

 
  
MPphoto
 

  Marita Ulvskog (S&D).(SV)Dle Preşedinte, dl Carlgren – care reprezintă Consiliul astăzi aici – a început prin a spune că mulţi oameni au tendinţa de a ceda pesimismului înainte de conferinţa de la Copenhaga. Nu pot decât să fiu de acord şi sper că o majoritate a Parlamentului European poate asigura că pesimiştii cu care dl Carlgren trebuie să se lupte în cadrul administraţiei Preşedinţiei sale şi în Consiliu nu trebuie să aibă votul decisiv.

Trebuie să rezolvăm două probleme punctuale dacă vrem să le dovedim pesimiştilor că se înşală. Prima, care a fost deja menţionată, este, desigur, finanţarea eforturilor în domeniul climei în ţările în curs de dezvoltare. Propunerea Comisiei este pur şi simplu insuficientă. Contribuţiile UE pentru ţările în curs de dezvoltare trebuie să fie de cel puţin 30 de miliarde de euro anual până în 2020 şi trebuie să oferim un sprijin semnificativ pentru măsurile de restructurare încă din 2012. În mod firesc, acest sprijin trebuie să fie în plus faţă de ajutorul normal. Realocarea de bani care a fost promisă deja doar ar pune în pericol abilitatea noastră de a ajunge la un acord global în domeniul climei. Aş dori să îl întreb pe dl Carlgren dacă deţine sprijinul Consiliului pentru înaltele sale ambiţii.

În al doilea rând, trebuie să luăm în serios obiectivul de două grade. Dacă urmează să reuşim în această chestiune, nu este suficient ca lumea dezvoltată să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20 %. Aş dori, prin urmare, ca dl Carlgren, în calitate de reprezentant al Consiliului, să îşi precizeze încă o dată poziţia în această privinţă. Mulţi dintre noi consideră că este necesar să scădem emisiile cu o valoare cuprinsă între 30 % şi 40% până în 2020. Ce nivel de ambiţie are Consiliul – şi are dl Carlgren sprijinul Consiliului?

 
  
MPphoto
 

  Charles Goerens (ALDE).(FR) Dle Preşedinte, în opinia mea, sunt trei puncte esenţiale în această dezbatere.

Mai întâi, conferinţa de la Copenhaga este un pariu cu miza pe viitor. Pariul încă nu este rentabil, aşa cum tocmai a subliniat Preşedinţia. Nu voi merge până acolo încât să spun că totul depinde de Uniunea Europeană, dar fără determinare şi credibilitate, aşa cum a menţionat deja dna Joly, nu vom înfăptui nimic în acest domeniu.

Cel de-al doilea punct este că trebuie să fim atenţi să nu adăugăm confuzie la incertitudine. Uniunea Europeană trebuie să rămână credibilă când vine vorba de impactul schimbărilor climatice asupra ţărilor în curs de dezvoltare. Aceasta şi-a asumat un angajament în 2005 în ceea ce priveşte nivelul de asistenţă oficială pentru dezvoltare, care trebuie să atingă 0,7 % în 2015. Nu se pune problema de economisire în ceea ce priveşte acest obiectiv.

Nu se poate pune problema de atenuare a acelei promisiuni, nici printr-o reducere a angajamentului, aşa cum am menţionat deja, nici printr-o realocare a sumelor plătite ca asistenţă oficială pentru dezvoltare în vederea combaterii schimbărilor climatice.

Ar trebui subliniat că sumele care urmează să fie anunţate la Copenhaga ca fiind destinate ţărilor în curs de dezvoltare trebuie să fie fonduri suplimentare. Suma de 35 de miliarde de euro tocmai a fost menţionată; discutăm aici despre alte 35 de miliarde de euro.

Uniunea Europeană ar fi bine sfătuită să nu permită nici cel mai mic dubiu în legătură cu hotărârea de a lupta pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, pe de o parte, şi împotriva schimbărilor climatice, pe de alta. Dacă Uniunea Europeană s-ar abate de la acest drum, această situaţie s-ar ridica la nivelul unei crize politice care ar submina fără îndoială încrederea ţărilor în curs de dezvoltare în Uniunea Europeană. Dacă vom reuşi măcar să cădem de acord asupra acestui punct, această dezbatere nu va fi fost în zadar.

În al treilea rând, avem nevoie de Statele Unite, China, India şi de toate ţările industrializate, dar avem nevoie şi de ţări emergente şi, desigur, de ţări în curs de dezvoltare. Pentru acest obiectiv, ar fi înţelept să ne gândim la noile parteneriate nord-sud, mai ales în domeniul producţiei de energie alternativă. Utilizarea energiei solare pentru a genera curent electric în sudul Mediteranei poate deveni, dacă dorim aşa, unul dintre principalele proiecte nord-sud, ca răspuns la criza economică, pe de o parte, şi la criza provocată de schimbările climatice, pe de alta. Acest lucru nu ar trebui, în niciun caz, să submineze eforturile care trebuie depuse în contextul combaterii defrişării, de exemplu, unde responsabilitatea - pe care doresc, de asemenea, să o subliniez - ţărilor emergente, dintre care unele sunt membre ale G20, este copleşitoare.

 
  
MPphoto
 

  Satu Hassi (Verts/ALE).(FI) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, un poet finlandez a comparat omenirea cu pasagerii unui tren care se află într-o călătorie spre iad, dar care îşi concentrează atenţia asupra unei încăierări pentru un loc la clasa întâi. Încă o dată, acesta este un moment în care UE trebuie să aibă conducerea. Cea mai bună cale prin care putem contribui la înlăturarea impasului din negocierile asupra evoluţiei climatului este ca summitul UE de săptămâna viitoare să facă o ofertă de finanţare a măsurilor climatice în ţările în curs de dezvoltare.

Ieri, Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi-a acordat sprijinul pentru o sumă de 30 de miliarde de euro drept contribuţia UE la finanţare. Este evident că cele 215 miliarde de euro propuse de Comisie nu pot fi suficiente. Dacă suntem oneşti, trebuie să ne recunoaştem responsabilitatea istorică pentru schimbările climatice şi trebuie să recunoaştem că emisiile noastre pe cap de locuitor sunt încă de câteva ori mai mari decât cele din China sau India, de exemplu.

 
  
MPphoto
 

  Peter van Dalen (ECR).(NL) Dle Preşedinte, summitul privind schimbările climatice trebuie să reuşească, aşa că Europa trebuie să vorbească cu o singură voce şi să îşi impună obiective ridicate în timpul negocierilor. Copenhaga este importantă deoarece creaţia lui Dumnezeu este extrem de vulnerabilă şi este puternic afectată de acţiunile omului.

Este necesară o atenţie specială pentru ţările în curs de dezvoltare. Cetăţenii din aceste ţări contribuie foarte puţin la schimbările climatice, dar ei sunt cei care duc greul situaţiei. Recoltele se usucă sau sunt afectate de inundaţii, satele sunt distruse de cicloane, dezvoltarea unor regiuni întregi este dată înapoi cu ani de zile într-o singură noapte. Ţările noastre industrializate au contribuit semnificativ la schimbările climatice şi, prin urmare, suportă responsabilitatea de a furniza ţărilor în curs de dezvoltare sprijin financiar şi tehnic adecvat şi durabil. Planul de acţiune de la Bali a menţionat acest lucru foarte bine.

Prin urmare, este, de asemenea, important să punem la dispoziţie suficiente fonduri europene; la urma urmei, la asta se reduce totul. Acesta este motivul pentru care spunem că un minim anual de 15 miliarde de euro trebuie să intre în Fondul pentru combaterea schimbărilor climatice, plus o contribuţie de la celelalte economii importante din lume. Şi ele trebuie să-şi asume propriile responsabilităţi.

În final, sunt mulţumit că preşedintele în exerciţiu al Consiliului a atras atenţia asupra defrişării. Considerăm că aceasta este o zonă importantă. Combaterea defrişării este cea mai bună modalitate de a reduce CO2.

 
  
MPphoto
 

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL).(NL) Dle Preşedinte, defrişarea este adesea oarecum neglijată atunci când sunt dezbătute probleme ce ţin de climă în vederea ajutorului pentru dezvoltare. Din fericire, acest lucru nu este adevărat în cazul dezbaterii de astăzi din această Cameră. Pădurile, inclusiv pădurile tropicale, neutralizează o proporţie semnificativă de emisii de CO2. Schimbarea utilizării terenurilor, de exemplu defrişarea şi distrugerea pădurilor tropicale, determină cel puţin 18 % din emisiile actuale de CO2. O consecinţă la fel de dezastruoasă a defrişării este aceea că multe popoare indigene din ţările în curs de dezvoltare sunt alungate de pe teritoriile lor şi nu îşi mai pot satisface nevoile de subzistenţă. Nici mecanismul de dezvoltare curată (MDC) nu funcţionează; adică, finanţarea proiectelor în ţările în curs de dezvoltare pentru a putea emite mai mult CO2.

Din nefericire, se întâmplă încă în lume ca interesele ţărilor bogate şi industriilor principale să fie considerate mai importante decât dreptatea socială şi economică. Defrişarea trebuie oprită, dar ţările industrializate sunt obligate din punct de vedere moral să le ofere ţărilor în curs de dezvoltare suport financiar şi tehnic.

 
  
MPphoto
 

  Oreste Rossi (EFD).(IT)Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, ieri seară, delegaţia Lega Nord a fost singurul partid politic care a votat împotriva acestei rezoluţii în comisie. Am votat împotrivă pentru că noi considerăm că este o nebunie europeană.

Într-un moment de criză industrială, cum este cel prin care trecem, cu pierderea competitivităţii şi a locurilor de muncă, ideea de a finanţa inovaţia tehnologică a ţărilor terţe care sunt ţări în curs de dezvoltare este echivalentă cu a trage clopotul de înmormântare pentru întreprinderile europene. Acest text stabileşte un credit de 30 de miliarde de euro anual până în 2020 de la ţări, precum China, India şi Brazilia, care sunt cei mai periculoşi şi neoneşti competitori ai noştri, şi, în acelaşi timp, le cere industriilor noastre să reducă şi mai mult emisiile, cu consecinţe economice grave.

Nu putem transforma lupta legitimă de protejare a mediului într-un război între popoarele sărace. Atâta vreme cât există ţări, precum China, care fac competiţie neloială cu politica lor industrială, nu poate exista o piaţă eco-durabilă globală.

Noi, cei din Lega Nord îi sprijinim pe muncitori, oamenii şi femeile de afaceri care trebuie să se lupte zilnic cu coloşii industriali din ţările care nu au idee de regulamente. „Da” mediului, dar „nu” finanţării competitorilor pe seama muncitorilor noştri.

 
  
MPphoto
 

  Zoltán Balczó (NI).(HU) Dle Preşedinte, opiniile despre măsura în care omenirea influenţează schimbările climatice sunt diferite. Părerea mea este că avem o influenţă, iar scopul conferinţei de la Copenhaga privind schimbările climatice este acela de a atenua această influenţă. Cred cu tărie că rezultatul va fi decis în domeniul politic.

Ce mijloace putem folosi pentru a-i convinge cu succes pe cei mai mari poluatori să îşi reducă emisiile? Nu vom face acest lucru promovând mesajul puternic din partea Europei că vom face reduceri nu cu 20 %, ci cu 30 % şi 40 %. Trebuie să îl convingem pe cel mai mare poluator din lume, Statele Unite, să îşi reducă poluarea de mari proporţii. În comisia aferentă a fost propusă de fapt o decizie care pune în aplicare un astfel de amendament. Au fost mulţi oameni care s-au aşteptat în mod optimist că Barack Obama va aduce schimbări majore şi va veni la Copenhaga. Cu toate acestea, el a participat în schimb la şedinţa Comitetului Olimpic Internaţional pentru a face campanie pentru Chicago. Fără succes.

Liderii Uniunii Europene acţionează în numele a 500 de milioane de oameni, în mod inutil în multe ocazii. Întrebarea este de ce nu îndrăznesc ei să se comporte mai decisiv acum, pentru că doar intervenţia lor este cea care ne va putea aduce succesul într-un subiect global, ceva ce nu poate fi făcut la nivel local.

 
  
MPphoto
 

  Filip Kaczmarek (PPE).(PL) Dle Preşedinte, am primit cu mare disconfort vestea întâlnirii dintre miniştrii de finanţe şi de mediu şi, mai ales, vestea proiectului de document final, care nu conţine soluţia la o întrebare-cheie: cum doreşte Uniunea Europeană să sprijine ţările cele mai sărace din lume în eforturile lor de a limita emisiile de dioxid de carbon şi de a se adapta schimbărilor climatice?

Aceasta este, într-adevăr, o problemă-cheie. În proiectul de document, nu există nici măcar o repetiţie a sumelor pe care le propune Comisia Europeană - că nevoile ţărilor în curs de dezvoltare în acest domeniu sunt estimate la 100 de miliarde de euro anual până în 2020 şi care poate fi contribuţia UE la această sumă. Mai mult, nu există nicio decizie în legătură cu mecanismul de cofinanţare din partea statelor membre care va fi introdus şi ştim că propunerile în această privinţă sunt foarte diverse.

Cu siguranţă, putem înţelege argumentele care susţin că ar trebui să fim atenţi când facem declaraţii specifice şi că ar trebui să aşteptăm propuneri din partea altor ţări, în special, a celor care au economii puternice. Dacă totuşi UE doreşte să fie un lider în lupta împotriva schimbărilor climatice, trebuie să prezinte propuneri şi soluţii specifice, mai ales pentru că o parte a problemei este treaba noastră internă, aşa cum este şi mecanismul de cofinanţare.

Este datoria noastră să negociem un acord onest cu ţările în curs de dezvoltare. Cele mai sărace ţări din lume au contribuit la schimbările climatice în cea mai mică măsură şi, în acelaşi timp, suportă din plin consecinţele acestor schimbări. Dependenţa semnificativă de agricultură şi pescuit a multora dintre ţările sărace şi, de asemenea, infrastructura lor slabă le pun într-o poziţie foarte dificilă când vine vorba de schimbările climatice. În ultimii patru ani, Africa, cel mai sărac continent şi unul dintre cele mai expuse consecinţelor schimbărilor climatice, a beneficiat de mai puţin de 12 % din fondurile care sunt disponibile pentru combaterea schimbărilor climatice. Nu aceasta este calea de a convinge astfel de ţări să se implice în proces.

 
  
MPphoto
 

  Thijs Berman (S&D).(NL) Dle Preşedinte, în regiunea Pacificului, mii de oameni trebuie să se mute pentru că insulele lor sunt inundate; în Sudan, animalele mor de sete. Toţi au văzut imaginile, şi cel mai important lucru în legătură cu acestea şi alte efecte ale schimbărilor climatice este că poluatorul trebuie să plătească. La Copenhaga, în decembrie, lumea se confruntă cu sarcina istorică de a da substanţă acestor cuvinte.

Cu toate acestea, Oxfam calculează că, până acum, trei sferturi din schimbările din ţările sărace au fost produse chiar de ele. Între timp, petrolul dispare nestânjenit din aceste ţări în curs de dezvoltare, fără ca o plată pe măsură să ajungă în trezoreria lor. În viitor, schimbările climatice vor costa ţările în curs de dezvoltare peste 100 de miliarde de euro anual. Aceşti bani nu merg spre dezvoltare, ci doar spre crearea condiţiilor prealabile de dezvoltare, pentru că o insulă din Pacific poate scăpa de scufundare mulţumită politicii mediului sau poate fi împiedicată deşertificarea, pentru ca oamenii să continue să trăiască şi să muncească unde vor.

Cu siguranţă, sunt măsuri climatice care pot stimula, de asemenea, dezvoltarea ţărilor sărace. Plantarea de copaci ajută la combaterea deşertificării. În prezent, totuşi, banii pentru politica în domeniul climei provin, în principal, din fonduri ale politicii de dezvoltare, şi acest lucru este inacceptabil. „Niciun fond nou”, spune dl comisar De Gucht. Corect, dar atunci ar trebui să se asigure că fondurile existente sunt completate.

Ţările în curs de dezvoltare suferă acum o lovitură triplă. Majoritatea ţărilor UE nu reuşesc să îşi ţină promisiunile cu privire la politica de dezvoltare, criza economică a însemnat că se investeşte mai puţin în ţările sărace, iar bugetul de dezvoltare este în scădere. Ar putea fi adăugat un al patrulea punct: chiar ţările sărace trebuie să plătească pentru daunele climatice pe care nu le-au provocat ele. Trebuie să depăşim această logică la Copenhaga introducând noi mecanisme de finanţare. De-acum înainte, politica de dezvoltare trebuie coordonată şi cu politica în domeniul climei. Cele două vor trebui să fie aliniate, aşa cum nu au mai fost până acum. Cel mai important lucru este acela ca ţărilor în curs de dezvoltare să le fie acordat un cuvânt de spus când vine vorba de cheltuirea Fondului pentru combaterea schimbărilor climatice într-un mod transparent. Acest fond trebuie introdus, prin urmare, pentru UE şi pentru lume.

 
  
MPphoto
 

  Marielle De Sarnez (ALDE).(FR) Dle Preşedinte, suntem principalii responsabili de schimbările climatice, dar ţările în curs de dezvoltare sunt principalele victime, ceea ce constituie motivul pentru care ţările dezvoltate, care sunt, de asemenea, cei mai mari poluatori, vor trebui să îşi asume nişte angajamente serioase la Copenhaga. Acest lucru este necesar pentru noi, dar este chiar şi mai necesar pentru ţările din sud.

De o lungă perioadă de timp încoace, am acumulat o datorie, mai ales faţă de Africa. Acesta este motivul pentru care va trebui să găsim nivelul potrivit de compensare financiară şi tehnologică. Europa va trebui să îşi asume responsabilitatea pentru acest lucru, chiar dacă este dureros pentru cetăţenii noştri. Va trebui să ajutăm aceste ţări să îşi adapteze economiile şi să combată schimbările climatice, dar va trebui să şi concepem o politică de dezvoltare radical diferită. Africa are nevoie de o piaţă protejată dacă urmează să apară în sfârşit o agricultură durabilă. Africa trebuie să îşi protejeze pădurile, solul şi resursele din faţa jafului făcut de ţările dezvoltate. Copenhaga va avea succes doar dacă noi putem transmite acest mesaj de responsabilitate colectivă şi solidaritate.

 
  
MPphoto
 

  Yannick Jadot (Verts/ALE).(FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, schimbările climatice au cauzat deja 300 000 de decese şi vor cauza alte câteva milioane în viitor.

A nu lua nicio măsură este o crimă împotriva umanităţii. Aceasta este o urgenţă, dar negocierile se află într-un impas efectiv. Cu toate acestea, ţări precum Japonia, Australia, Norvegia, China, Brazilia şi Africa de Sud depun eforturi proporţionale cu responsabilităţile. Nu aşa se întâmplă cu Statele Unite şi, din nefericire, acum nici cu Europa. Extinderea ambiţiilor Europei la întreaga planetă ar conduce la o încălzire globală cu 4 grade. Acest lucru este total inacceptabil. Cu toate acestea, Europa este cea care deţine cheia la Copenhaga.

Dle preşedinte în exerciţiu al Consiliului, dacă summitul european, acţionând la recomandările Parlamentului European, adoptă deciziile corecte la sfârşitul lunii, atunci Europa poate intensifica negocierile - cu obiective de reducere cu 30 % şi un pachet de ajutor de 35 de miliarde de euro pentru ţările din sud.

Dle Preşedinte, felul în care anumite state membre folosesc astăzi ajutorul pentru ţările din sud ca instrument de negociere este, în opinia noastră, absolut şocant. Suferinţa ţărilor din sud nu este o chestiune care poate fi negociată.

 
  
MPphoto
 

  Sajjad Karim (ECR). – Dle Preşedinte, este foarte important să se ajungă la un consens internaţional în privinţa schimbărilor climatice şi a încălzirii globale. Summitul de la Copenhaga ne oferă o şansă. Dar haideţi să ne gândim un moment la problemele cu care se confruntă acest summit. SUA, cea mai mare economie din lume, nu a reuşit să cadă de acord asupra unor reduceri specifice de emisii de gaze cu efect de seră pentru 2020 şi multe alte naţiuni dezvoltate şi industrializate nu sunt sigure dacă acţiunile ambiţioase necesare sunt posibile.

Să clarificăm lucrurile: chiar nu avem de ales. UE, în stabilirea unor obiective ambiţioase pentru 2020 şi 2050, a acţionat în mod curajos şi acum îi îndeamnă şi pe alţii să facă la fel. Nu ne putem îndeplini obiectivele fără cooperarea altor state. Stabilirea unei pieţe mondiale eficiente de emisii a carbonului este crucială, aşa cum este şi consensul internaţional dacă vrem să evităm riscul unor măsuri protecţioniste în legătură cu emisiile de CO2 în interiorul UE. La Copenhaga, trebuie să încurajăm spiritul curajos de conducere din partea guvernelor naţionale ale marilor naţiuni industrializate. Deşi anumite state din SUA au început să abordeze problema schimbărilor climatice, există o tristă lipsă de spirit de conducere din partea guvernului federal. Avem nevoie ca SUA şi economiile emergente, precum India şi China, să formeze un parteneriat cu noi pentru viitorul planetei noastre.

Putem încuraja naţiunile în curs de dezvoltare să urmeze un drum diferit spre industrializare, mai puţin dăunător mediului. Ele mai au încă timp să adopte o abordare nouă care va fi mai puţin dăunătoare pentru mediu, iar noi trebuie să le ajutăm în planificarea şi construirea infrastructurii care va realiza acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  João Ferreira (GUE/NGL).(PT) Dle Preşedinte, abordarea problemei schimbărilor climatice a fost deposedată de anumite aspecte esenţiale şi, mai presus de toate, se confruntă cu aşa-numitele „soluţii de piaţă”. În prezent, combustibilii fosili oferă aproape 85 % din nevoile energetice ale lumii. O abordare consecventă faţă de schimbările climatice ar trebui să se concentreze asupra diminuării acestei dependenţe. În schimb, principalul instrument propus de Uniunea Europeană pentru abordarea schimbărilor climatice, comercializarea cotelor de emisii de dioxid de carbon, nu doar că nu va reuşi să diminueze această dependenţă; se va dovedi el însuşi un obstacol în faţa schimbării necesare în paradigma energetică.

Din experienţă, ştim că prin comercializarea certificatelor de emisii nu s-a ajuns la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră; dimpotrivă. Diverse exemple infirmă capacitatea pieţei de a controla emisiile, în timp ce altele demonstrează eficienţa regulamentului normativ şi a investiţiilor dorite, mai ales în legătură cu consecinţele asupra mediului şi protejarea lui.

Problemele de mediu cu care se confruntă omenirea astăzi sunt multe şi diverse, iar acestea sunt suficient de grave încât să ameninţe existenţa vieţii pe pământ, aşa cum o ştim noi, dar este puţin probabil să se găsească o soluţie în interiorul sistemul iraţional care le-a cauzat apariţia de la bun început.

 
  
MPphoto
 

  Godfrey Bloom (EFD). – Dle Preşedinte, mă folosesc de această ocazie pentru a le adresa urări de bine oraşelor din estul Europei la începutul, destul de timpuriu, al sezonului de schi, cu zăpada şi gheaţa care sunt acolo. Desigur, acest lucru arată că, aşa cum a confirmat, în prezent, ştiinţa independentă, globul se răceşte de fapt şi se răceşte din 2002 şi că temperaturile au rămas, în linii mari, la fel din 1998. Aşadar, vorbim aici despre ceva care nu se întâmplă.

De nenumărate ori i-am auzit pe deputaţi vorbind aici despre CO2 ca poluant. Poluant! Este un gaz natural care dă viaţă. Am impresia că unii dintre deputaţii noştri nu s-au bucurat de o educaţie formală.

Nu are această situaţie de fapt legătură cu abilitatea statului de a băga mâna în buzunarele oamenilor de rând pentru a fura şi mai mulţi bani de la ei? Nu are ea legătură cu controlul politic? Nu are ea legătură cu politica şi întreprinderile mari? Toată situaţia este o înşelătorie - această ipoteză falsă, această absurditate ridicolă că CO2produs de om determină încălzirea globală. Încetaţi, vă rog, până nu producem daune irevocabile economiei globale.

 
  
MPphoto
 

  George Becali (NI). - Mă număr printre deputaţii care cred că agricultura este o soluţie şi nu doar o cauză a schimbării climei. Cred că este chiar una dintre victime, pentru că seceta şi inundaţiile tot mai frecvente în Europa ne afectează pe toţi, dar îi afectează mai întâi pe agricultori.

Mă număr, de asemenea, printre deputaţii care cred că avem nevoie, şi în viitor, de o politică agricolă comună. Avem nevoie pentru a putea să dezvoltăm noi modele, noi moduri de producţie pentru a reface biodiversitatea agricolă şi domestică din care, la începutul acestui mileniu, am pierdut deja 70 %. Când vorbim de agricultură, vorbim de fiinţe vii, începând cu solul, continuând cu plantele şi mai ales cu copacii, cu pădurile şi cu păşunile. Mi-ar plăcea să cred că acest tip de mesaj, această abordare va fi prezentă la Copenhaga peste două luni şi că politica Uniunii în acest domeniu va reflecta în mod concret, bugetar şi strategic, tratarea agriculturii ca soluţie, aşa cum am menţionat la începutul acestei intervenţii.

 
  
MPphoto
 

  Richard Seeber (PPE).(DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, politica, şi nu religia, este subiectul pe care îl dezbatem aici. Din acest motiv, ar trebui să facem o distincţie între fapte şi certitudini empirice, pe de o parte, şi ipoteze, pe de altă parte. Este o realitate faptul că temperatura globală a crescut cu aproape 0,7 °C în comparaţie cu perioada preindustrială. Totuşi, este o realitate şi faptul că temperatura a crescut foarte puţin în ultimii zece ani.

O altă realitate este că această conferinţă de la Copenhaga este o conferinţă internaţională şi că emisiile de CO2 ale Comunităţii constituie aproximativ 17 % din totalul global. Comunitatea a pus deja în aplicare legislaţia prin care se cere ca emisiile de CO2 să fie reduse cu 20 % până în 2020.

Haideţi să luăm în considerare aceste ipoteze acum. O ipoteză este că temperatura globală va continua să crească. O a doua ipoteză este că există o legătură directă între emisiile de CO2, conţinutul de CO2 din aer şi creşterea temperaturii, în vreme ce o a treia ipoteză spune că omenirea poate avea o influenţă reală asupra conţinutului de CO2 din aer. Există opinii ştiinţifice variate pe marginea acestui subiect. Aceasta este o dilemă cu care noi, ca politicieni, ne confruntăm şi în legătură cu care trebuie să luăm o decizie.

Ar fi util totuşi să luăm în considerare o a doua observaţie pentru a oferi orientare procesului de elaborare a politicilor, iar acea observaţie este că toate societăţile care lucrează într-un mod foarte eficient cu energia şi resursele lor au foarte mare succes. Luând acest lucru în considerare, are sens să desfăşurăm o politică prin care este posibil să fim eficienţi din punct de vedere al energiei şi al resurselor şi să facem acest lucru la nivelul Comunităţii ca să putem continua să jucăm un rol de conducere pe plan internaţional din perspectiva politicii economice, dar şi să oferim ajutor altor state, mai ales celor mai puţin dezvoltate, pentru a urma acelaşi drum.

Dacă analizăm acum transferurile de fonduri care sunt discutate în această privinţă, este un punct-cheie ca ele să fie foarte bine monitorizate şi să fie condiţionate, pentru că, altfel, tot ce facem este să deschidem un al doilea drum spre ajutorul pentru dezvoltare.

 
  
MPphoto
 

  Linda McAvan (S&D). – Dle Preşedinte, nu cred că Godfrey Bloom l-a auzit pe reprezentantul BNP, dar dacă l-ar fi auzit ar fi văzut că au atât de mult în comun, aşa cum am bănuit mereu. A fost aproape un discurs la indigo.

Am auzit ceva despre sondaje de opinie. De fapt, într-un studiu recent, peste două treimi din europeni au spus că schimbările climatice sunt un subiect foarte serios, iar 20 % au spus că acestea sunt un subiect relativ serios. Pentru Regatul Unit, aceeaşi cifră era de 51 % care au spus că este o problemă foarte serioasă şi 30 % care au spus că este una relativ serioasă. Asta înseamnă 81 %. De fapt, doar 10 % dintre europeni au spus că nu este deloc o problemă serioasă. Sondajele de opinie arată că oamenilor din Europa chiar le pasă de schimbările climatice şi că ei înţeleg. De aceea toate partidele principale din această Cameră susţin Consiliul şi Comisia la Copenhaga şi de aceea noi am susţinut pachetul legislativ de anul trecut.

Aseară, în Comisia pentru mediu, membrii au votat cu 55 la 1 o poziţie de negociere ambiţioasă a Uniunii Europene la Copenhaga. Pe partea de finanţare, care este extrem de importantă săptămâna aceasta - şi ştim că miniştrii de finanţe se întâlnesc astăzi - vrem fonduri, caracter adiţional, structuri bune de guvernare şi fără dublă contabilizare.

Uneori vezi lucruri în viaţă pe care nu le uiţi niciodată. Cam în urmă cu trei ani, Fiona Hall şi cu mine am mers în nordul Kenyei. Am mers la una dintre cele mai sărace comunităţi şi am întâlnit acolo fermieri crescători de vite. Am întâlnit femei tinere - fete - care erau căsătorite la vârste din ce în ce mai fragede în nordul Kenyei. De ce? Pentru că atunci când se căsătoreşte o tânără în Kenya, în schimbul oferirii sale în căsătorie, tatăl ei primeşte vaci ca plată pentru că vacile reprezintă moneda de schimb. Vacile devin un lucru rar în nordul Kenyei din cauza schimbărilor climatice. Nu vom lăsa niciodată sărăcia în spate dacă nu abordăm schimbările climatice, şi această Cameră are datoria de a răspunde acestui apel.

 
  
MPphoto
 

  Marit Paulsen (ALDE).(SV) Dle Preşedinte, dacă includeţi întregul lanţ de producţie, aproape 40 % din totalitatea emisiilor de gaze cu efect de seră provin din producţia de alimente. Aţi putea spune că agricultura este răufăcătorul cel mare în acest context. Trebuie să înţelegem că agricultura şi silvicultura sunt, probabil, una dintre cele mai importante zone de analizat dacă vrem să rezolvăm problema emisiilor. Ca să facem acest lucru, totuşi, noi, ţările bogate, trebuie să fim suficient de curajoase să adoptăm o tehnologie nouă şi să ne îndepărtăm de experienţa noastră trecută. Trebuie să ne modificăm politică agricolă ca să nu mai aruncăm produse pe piaţa ţărilor în curs de dezvoltare. Poate că asta ar fi una dintre cele mai folositoare măsuri pe care am putea-o lua pentru a face ca agricultura din Africa să se descurce singură şi pentru a elibera femeile din Africa.

 
  
MPphoto
 

  Carl Schlyter (Verts/ALE).(SV) Dle Preşedinte, dle Carlgren, veniţi aici din când în când cu discursuri frumoase, dar ce se întâmplă cu conţinutul real? În ţările în curs de dezvoltare, pământul se usucă şi se răspândesc boli. Numărul de refugiaţi din motive de climă este în creştere. Le cereţi să zâmbească în faţa morţii?

Puteţi transforma pesimismul pe care chiar dumneavoastră, cei din Consiliu, îl creaţi prin anumite promisiuni specifice. Aşa că mă întreb: veţi oferi 3 540 de milioane de euro anual pentru noul ajutor pentru măsurile climatice? Veţi exclude energia nucleară şi captarea şi stocarea dioxidului de carbon din proiectele care pot beneficia de asistenţă? Veţi accepta acordarea de licenţe obligatorii pentru tehnologii ecologice importante celor mai sărace ţări? Veţi salva pădurile refuzând mecanismele REDD conforme cu piaţa? Dacă puteţi promite toate aceste lucruri, atunci veţi obţine şi o reducere cu 40 % - şi atunci vom pleca cu toţii de aici cu un zâmbet pe faţă.

 
  
MPphoto
 

  Konrad Szymański (ECR).(PL) Dle Preşedinte, poziţiei Parlamentului în ceea ce priveşte diviziunea globală a obligaţiilor privind reducerea de CO2 îi lipseşte, din nefericire, un echilibru referitor la modul în care urmează să fie suportate costurile acestei reduceri. Prin adoptarea rezoluţiei, subminăm pachetul privind clima, care a fost atât de greu de negociat, şi ale cărui costuri sunt în prezent suportate în mod inegal de statele membre din centrul Europei. Adoptarea soluţiilor propuse astăzi va creşte şi mai mult inegalitatea. Încercăm să impunem statelor membre norme care sunt letale pentru economiile lor, în vreme ce, în acelaşi timp, nu cerem nimic specific de la ţările care poartă cea mai mare responsabilitate pentru emisiile de CO2 la scară mondială. Este nedrept şi ineficient. Fără o proporţie pe o scară globală, doar mărim avantajul competitiv al Chinei, Indiei şi Braziliei.

Rezoluţia merge chiar mai departe - propune subvenţionarea celor mai sărace ţări. Suma de 330 de miliarde de euro până în 2020 înseamnă o contribuţie începând cu 16,5 miliarde până la cel mult 40 de miliarde de euro din partea unei ţări, precum Polonia. Aceasta este nebunie politică, care subminează sensul economic al apartenenţei la Uniunea Europeană. Mai mult, este o metodă ineficientă, aşa cum s-a demonstrat de pregătirile care se fac pentru a începe exportarea energiei electrice din regiunea Kaliningrad de la graniţa Poloniei. La Copenhaga, nu va merita semnarea unui acord în care povara asociată cu limitarea emisiilor de CO2 nu este repartizată proporţional la scară globală.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Marisa Matias (GUE/NGL).(PT) Doamnă preşedintă, luarea în considerare a unui plan de acţiune pentru sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare în materie de schimbări climatice este pur şi simplu o chestiune de dreptate şi egalitate. Aceste ţări sunt cele mai afectate, dar sunt şi cele care au contribuit cel mai puţin la situaţia în care ne găsim. De aceea trebuie să nu ne limităm doar la o simplă declaraţie de intenţie. Aceasta va demonstra că suntem hotărâţi şi serioşi în legătură cu probleme fundamentale aşa cum este finanţarea.

Oricât de ambiţioasă ar fi strategia noastră, dacă aspectele privind finanţarea nu sunt clar definite, nu putem dispune de nicio politică concretă. Consiliul vorbeşte despre 100 de miliarde de euro până în 2020. Există diferite estimări, inclusiv cele care arată că sunt necesare 120 de miliarde de euro în fiecare an, pentru sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare. Avem nevoie, aşadar, de resurse proprii, nu doar de paliative. De aceea, este esenţial să se stabilească modalităţile de acordare şi sursa acestei finanţări. Trebuie să avem curajul de a aborda această problemă şi de a-i implica pe toţi actorii, dar şi de a include sectorul şi întreprinderile private. Sau sperăm că aceştia se vor oferi să contribuie la această acţiune din proprie iniţiativă?

 
  
MPphoto
 

  Timo Soini (EFD).(FI) Doamnă preşedintă, mafia schimbărilor climatice se foloseşte de politicieni ecologişti creduli pentru a direcţiona sute de milioane de euro din resursele fiscale ale ţărilor dezvoltate către companii supranaţionale, care obţin profituri uriaşe în ţările în curs de dezvoltare şi către întreprinderi publice din ţările în curs de dezvoltare, sub forma acestui tip de costuri ale schimbărilor climatice, care sunt promovate în prezent. De exemplu, China ar putea foarte uşor să îşi îndeplinească singură obligaţiile: este ţara cu cele mai mari rezerve de valută pe plan mondial.

Finlanda şi Uniunea Europeană trebuie să îşi salveze propriile industrii - industria siderurgică, industria maşinilor şi industria forestieră - prin solicitarea luării unei decizii la Copenhaga în vederea introducerii unui sistem de emisii specifice pentru atingerea obiectivelor climatice în ceea ce priveşte fenomenele meteo, în locul actualelor obiective bazate pe cote şi pe comercializarea emisiilor. Aceasta este opţiunea cea mai echitabilă.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Pilar del Castillo Vera (PPE).(ES) Doamnă preşedintă, aş dori să mulţumesc Consiliului şi Comisiei. În legătură cu subiectul dezbaterii noastre, există unele certitudini şi o serie de incertitudini.

Prima certitudine sau primul element comun este că există în prezent o importantă convergenţă de opinii conform căreia emisiile trebuie să fie reduse şi surse de energie nepoluantă trebuie să fie dezvoltate.

A doua certitudine este că această problemă necesită o abordare sau o tratare globală. Prin urmare, ţările care înregistrează cele mai mari emisii de CO2 în atmosferă trebuie să ia parte la toate acordurile internaţionale. Printre cei mai mari producători de CO2 se numără Statele Unite, China, India şi Brazilia.

A treia certitudine este că Uniunea Europeană supune dezbaterii o propunere care reprezintă un sistem obligatoriu de obiective: 20 % sau 30 %.

A patra certitudine este că nu există niciun semnal rezonabil, din motive variate, care să arate că ţările cu mari emisii de CO2 vor accepta un acord de acest fel, iar aceasta este realitatea.

Nu este chiar vorba de lipsă de optimism dacă admitem care este realitatea; pesimismul va câştiga lupta dacă nu cunoaştem care este realitatea. Doar acceptând realitatea putem elabora o politică eficientă şi ea va fi cu atât mai optimistă.

Cred că, prin preluarea conducerii în această problemă, Uniunea Europeană are datoria de a prezenta măsuri şi propuneri suplimentare. S-a vorbit aici de Japonia şi trebuie să amintim succesul unor proiecte precum proiectul Sector Focus, care afectează cele mai poluante industrii. Aplicând un proces pe bază de indicatori, asemenea proiecte au atins obiective extraordinare în Japonia. Acestea sunt modalităţile realiste de a aborda schimbările climatice.

Conferinţa de la Copenhaga reprezintă o oportunitate, dar va fi o oportunitate pentru eficacitate şi nu pentru retorică doar dacă va avea la bază realitatea.

 
  
MPphoto
 

  Jo Leinen, , în numele Grupului S&D. (DE) Doamnă preşedintă, domnul comisar Olli Rehn a lăudat acest Parlament pentru activităţile sale legate de elaborarea pachetului de măsuri privind protecţia climei şi, de altfel, dorim să fim ambiţioşi în continuare.

Ieri seară, Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a votat cu 55 de voturi „pentru“ şi 1 „împotrivă“ adoptarea unei rezoluţii care stabileşte standarde înalte pentru negocierile de la Copenhaga. Acest rezultat dovedeşte că negarea schimbărilor climatice, necunoaşterea acestor probleme, este reprezentată de un mic număr de persoane, pe cale de dispariţie aici în această Cameră, ale căror opinii ar trebui realmente să nu fie luate în seamă şi care şi-au făcut cunoscute părerile aici de câteva ori, dar care înoată de fapt împotriva curentului de opinie a cetăţenilor din toate statele Uniunii Europene.

Sursa dioxidului de carbon (CO2) nu are nicio importanţă pentru atmosfera Pământului. Acest lucru înseamnă că avem nevoie de un acord global pentru fiecare ţară şi nu - aşa cum se discută deja în Bangkok - de acorduri multiple, unul pentru SUA, unul pentru Europa şi unul pentru ţările în curs de dezvoltare – acest lucru ar fi dezastruos. Avem nevoie de un pact global de combatere a schimbărilor climatice, ceea ce înseamnă că ne trebuie şi un pact global de solidaritate între ţările bogate şi cele sărace. Acest lucru a fost deja subliniat de mai multe ori.

Schimbările climatice reprezintă o oportunitate pentru noi şi pentru ţările în curs de dezvoltare de a impulsiona dezvoltarea noilor tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon, alături de modernizarea infrastructurii. Europa trebuie să contribuie la transformarea acestei idei în realitate. Referitor la finanţare, am adoptat solicitarea conform căreia UE are nevoie de 30 de miliarde de euro până în 2020 şi că trebuie să dezvoltăm instrumente de finanţare care să fie durabile şi previzibile. Ele nu trebuie să depindă doar de fondurile de la buget, ci trebuie să aibă şi alte surse de finanţare.

Doresc să subliniez încă o dată că navigaţia şi aviaţia trebuie incluse şi că, desigur, pădurile şi agricultura îşi au partea lor, şi încă una importantă. Dezvoltarea şi protejarea climei nu se exclud una pe cealaltă - ci, mai degrabă, trebuie reunite într-o sinteză la Copenhaga.

 
  
MPphoto
 

  Gerben-Jan Gerbrandy (ALDE).(NL) Doamnă preşedintă, după ce s-a spus şi s-a făcut totul, mai rămâne o singură soluţie la problema schimbărilor climatice, şi anume tehnologia. Doar cu ajutorul noii tehnologii ne vom putea păstra modul de viaţă. Cu toate acestea, dezvoltarea tehnologiei este prea înceată şi difuzarea ei, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, este foarte lentă. Clima este o problemă globală, dar nu a fost abordată prin punerea în comun a celor mai bune tehnologii disponibile. Kyoto a fost un eşec total, hai să tragem învăţămintele.

Trebuie, desigur, să ţinem cont de proprietatea intelectuală. Mai ales întreprinderile fruntaşe într-o astfel de dezvoltare trebuie să fie încurajate şi răsplătite în consecinţă. Aceste informaţii trebuie totuşi difuzate mai repede. În acest scop a fost creat un fond cu privire la problema ozonului în cadrul Protocolului de la Montreal şi a fost adusă în discuţie ideea unui Fond multilateral pentru tehnologii privind clima. Comisia şi Consiliul îşi pot prezenta punctele de vedere asupra acestui aspect?

În sfârşit, oprirea despăduririi este deosebit de importantă pentru ţările în curs de dezvoltare, dar înţeleg totuşi că Uniunea Europeană are acum păreri împărţite în ceea ce priveşte rolul pădurilor, mai ales datorită Suediei, Finlandei şi Austriei. Cum putem determina ţările în curs de dezvoltare să oprească despădurirea dacă UE are ea însăşi o atitudine ambiguă faţă de propriile sale păduri? Aş dori să cunosc comentariile domnului Carlgren în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Bas Eickhout (Verts/ALE).(NL) Doamnă preşedintă, discutăm despre schimbările climatice, dar ar trebui să vorbim despre oamenii care sunt afectaţi cel mai tare de acestea, şi anume oamenii din ţările cele mai puţin dezvoltate. În insulele Maldive, oamenii se luptă cu creşterea nivelului mării, iar în Sudan se luptă pentru pământ fertil.

Comisia presupune în continuare că jucătorii pieţei vor aduce o contribuţie substanţială la adaptarea faţă de schimbările climatice. Cu toate acestea, dacă cineva ar sta de vorbă cu toţi investitorii, ar constata că aceştia spun în continuare acelaşi lucru: „Da, dăm bani, dar în principal pentru economiile emergente. Nu vom investi în ţări vulnerabile.“ La urma urmei, acestea sunt pieţe instabile, iar proiectele de investiţii în adaptarea la schimbările climatice nu sunt de amploare. Acesta nu este genul de proiecte în care investitorii îşi investesc banii.

Trebuie să fie foarte clar acum că finanţarea publică trebuie canalizată către ţările cel mai puţin dezvoltate. Banca Mondială afirmă clar că suma despre care se vorbeşte trebuie să fie de cel puţin 80 de miliarde de euro. Este timpul ca UE să se dovedească a fi un adevărat conducător prin prezentarea unei oferte serioase, şi nu prin indicarea unei cifre vagi între 2 şi 15 miliarde de euro. UE trebuie pur şi simplu să urmeze direcţia indicată de Parlament şi să pună la dispoziţie cel puţin 30 de miliarde de euro.

 
  
MPphoto
 

  James Nicholson (ECR). – Doamnă preşedintă, conferinţa din decembrie, de la Copenhaga, pe tema schimbărilor climatice, ne oferă o ocazie unică de a aborda această vastă şi uriaşă problemă. Dacă avem în vedere consecinţele încălzirii globale, este evident că lumea în curs de dezvoltare plăteşte preţul pentru daunele climatice cauzate de naţiunile mai bogate.

Schimbările climatice nu sunt singura problemă de mediu cu care ne confruntăm, dar trebuie neapărat să încercăm să le abordăm la Copenhaga. UE are şansa de a vorbi la unison şi de a găsi soluţii la o problemă care ne afectează pe toţi. Toate ţările trebuie să joace un rol în realizarea obiectivelor şi a dezvoltării durabile. Lumea în curs de dezvoltare trebuie să fie sprijinită şi încurajată, dar obiectivele stabilite pentru aceste naţiuni trebuie să fie realiste.

Ştiu că sunt alţii care au o părere diferită de cea pe care o am eu, dar nu cred că ne permitem să aşteptăm 50, 60 sau 70 de ani pentru a afla cine a avut dreptate sau cine s-a înşelat. Avem o responsabilitate în ziua de azi de a acţiona neîntârziat şi de a face tot ce putem cât timp suntem aici.

 
  
MPphoto
 

  John Stuart Agnew (EFD). – Doamnă preşedintă, ce uşurare că nu mai sunt arşi ereticii, căci altfel aş fi fost deja în flăcări. Deşi mă fac foc şi pară împotriva conceptului de schimbări climatice provocate de om.

Dioxidul de carbon reprezintă doar 0,038 % din atmosfera noastră şi doar 4 % din această cantitate este influenţată de activitatea omului. Dioxidul de carbon este hrana vitală şi de neînlocuit pentru viaţa plantelor. Cu cât plantele primesc mai mult, cu atât cresc mai repede. O cantitate insuficientă a acestui gaz ar fi mult mai gravă decât un surplus. Declaraţiile alarmiste şi incorecte, care sugerează că orice creştere a dioxidului de carbon va determina creşteri semnificative ale nivelului mării, sunt folosite drept scuză de autorităţile locale ca acestea să nu menţină sisteme de protecţie marină ieftine, fabricate din lemn. Când acestea, în mod inevitabil, putrezesc, după ce au fost folosite timp de 40 de ani, nu se face nimic pentru repararea lor şi casele sunt distruse. Astfel ia naştere o stare de disperare printre comunităţile costiere. Dacă prognozele computerizate nu pot prevedea vremea cum trebuie pe termen scurt, ele nu au niciun drept să prevadă schimbări pe termen lung.

 
  
MPphoto
 

  Romana Jordan Cizelj (PPE).(SL) Doamnelor şi domnilor, aş dori să îi mulţumesc domnului ministru Carlgren şi domnului comisar De Gucht pentru declaraţiile domniilor lor, dar mai este ceva care mă îngrijorează. Ceea ce mă îngrijorează este că discutăm despre obiective cantitative care nu vor trebui atinse înainte de 2020 şi respectiv 2050, în vreme ce experţii ne avertizează că trebuie să începem reducerea emisiilor globale începând cu 2015. Aş dori să ştiu dacă acest obiectiv a fost trecut poate cu vederea sau a fost abandonat de Comisie.

În al doilea rând, va trebui să elaborăm un acord global la Copenhaga, care să includă toate ţările. Nu este suficient să impunem aceste standarde de mediu ambiţioase doar la nivel european, întrucât aceasta înseamnă că nu facem decât să mutăm locul de amplasare a tehnologiei cu nivel ridicat de emisii. Aş fi interesat să aud cum intenţionează Comisia să introducă în negocieri problema repartizării obligaţiilor în mod egal între ţările industriale dezvoltate şi ce argumente are de gând să folosească pentru a încuraja ţările în curs de dezvoltare să îşi asume responsabilităţile ce le revin. Cum aveţi de gând să preveniţi dispersia de dioxid de carbon? Mi-aş dori foarte mult să avem un as în mână, o carte bună în mânecă.

În al treilea rând, aş dori să subliniez că nu putem închide ochii în faţa realităţii. Combustibilii fosili sunt principala sursă de emisii şi nu vom putea renunţa la ei în viitorul apropiat. Este nerealist să ne aşteptăm ca ţările să renunţe peste noapte la cărbune. Ţările dezvoltate nu au de gând să o facă şi este şi mai puţin probabil ca ţările în curs de dezvoltare să o facă. De aceea trebuie să acordăm mare atenţie, în negocierile internaţionale, dezvoltării şi utilizării continue a tehnologiilor care fac posibilă folosirea eficientă a combustibililor fosili, fără emisii de gaze cu efect de seră. Mai este încă un lucru pe care Europa îl poate face chiar acum: putem creşte finanţarea pentru cel de-al şaptelea Program-cadru, care a fost conceput în scopul cooperării internaţionale pe tema schimbărilor climatice.

 
  
MPphoto
 

  Matthias Groote (S&D).(DE) Doamnă preşedintă, domnule comisar, domnule Carlgren, doamnelor şi domnilor, subiectul schimbărilor climatice ne va da de furcă mult mai mult timp decât criza financiară şi economică, căci merg în paralel - ambele costă mulţi bani, iar conferinţa de la Copenhaga se va axa pe încheierea unui acord privind instrumentele financiare pentru lumea a treia şi ţările în curs de dezvoltare.

Conferinţa de la Copenhaga trebuie să reuşească şi noi putem juca un rol în atingerea acestui obiectiv. Am făcut o treabă bună ieri, am adoptat rezoluţia cu o largă majoritate în cadrul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi cred că rezoluţia va obţine o mare majoritate aici în Parlament, iar prin aceasta, vom schimba climatul politic având în vedere că summitul de la Copenhaga este aproape. Adesea există o latură psihologică în acest gen de demers şi ar trebui ca noi toţi să jucăm un rol în acest sens.

Este însă ceva care mă îngrijorează în mod deosebit. În Parlamentul European, ne-am străduit să includem aviaţia în sistemul de comercializare a cotelor de emisii şi, în cele din urmă, am reuşit. Prin urmare, solicit Comisiei şi Consiliului să se asigure că acest obiectiv este urmărit în mod consecvent la Copenhaga. Trebuie să încheiem un acord internaţional prin care navigaţia, dar şi aviaţia să fie incluse în tratatul ce va urma Protocolului de la Kyoto, deoarece aceste două sectoare de transport se dezvoltă exagerat de mult şi contribuie aşadar, într-un mod exagerat, la încălzirea globală.

Nu ar trebui să depăşim limita de 2 grade Celsius. Aici se opreşte, de fapt, evoluţia paralelă dintre criza financiară şi schimbările climatice. Dacă depăşim această limită, vom fi provocat daune iremediabile planetei noastre şi acest lucru înseamnă că sunt daune pe care nu le vom putea repara.

 
  
MPphoto
 

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). – Doamnă preşedintă, trebuie să analizăm oportunităţile care pot apărea în urma încheierii unui acord internaţional complex la Copenhaga, astfel încât să putem opri în mod eficient schimbările climatice. Uniunea îşi ia angajamentul că, până în 2020, 20 % din totalul necesarului nostru de energie va avea ca sursă sectorul energiei regenerabile. Europa - şi într-adevăr şi ţara mea, Irlanda - pot deveni lideri mondiali în dezvoltarea unor tehnologii noi şi inovatoare, care folosesc valurile şi fluxul.

Dezvoltarea unor astfel de tehnologii este o componentă vitală a strategiilor noastre pentru atingerea obiectivelor privind schimbările climatice. Trebuie să ne asigurăm de creşterea la maxim a finanţării în cadrul celui de-al şaptelea şi al optulea program-cadru pentru cercetare şi tehnologie începând de azi şi până în 2020.

(GA) Investiţiile în tehnologie nepoluantă vor ajuta la crearea de locuri de muncă în Europa, într-o perioadă de criză economică. Ştim ce mari dificultăţi vor apărea dacă nu acceptăm responsabilităţile internaţionale care ne revin. Ştim ce provocări ne aşteaptă. Ca atare, vom întâmpina aceste provocări în mod ferm şi responsabil.

 
  
MPphoto
 

  Claude Turmes (Verts/ALE). – Doamnă preşedintă, cunoaşteţi ruleta rusească? Aţi jucat vreodată la ruleta rusească? Desigur că nu, deoarece există o şansă din şase să fii ucis sau rănit. Dacă summitul de la Copenhaga nu va fi un succes, nu avem nici măcar 50 % şanse să protejăm planeta aceasta de schimbări climatice periculoase.

De ce ne aflăm în această situaţie imposibilă? Am pierdut practic douăzeci de ani - douăzeci de ani de la marea conferinţă de la Rio, douăzeci de ani de lobby din partea industriilor poluante, de la industria petrolieră la industria carboniferă şi la industria automobilului. Douăzeci de ani în care partidele de centru-dreapta din Statele Unite şi Europa au îngreunat excesiv demersul Verzilor si al altora de a susţine o agendă ambiţioasă.

Aşadar, summitul european de săptămâna viitoare de la Copenhaga este ultima ocazie ca partidele de centru-dreapta europene - printre care se numără Suedia, care deţine preşedinţia Consiliului, Danemarca, Franţa şi Germania, ţări conduse de politicieni de centru-dreapta - să acţioneze în mod responsabil. -

 
  
MPphoto
 

  Bogusław Sonik (PPE).(PL) Doamnă preşedintă, Uniunea Europeană este considerată a fi un lider pe scena internaţională în domeniul promovării dialogului pe tema acţiunii pentru combaterea schimbărilor climatice şi pentru stabilirea unor priorităţi politice în vederea reducerii emisiilor de CO2. Ca parte a pregătirilor în curs pentru conferinţa de la Copenhaga, Uniunea Europeană a făcut mai multe promisiuni decât orice altă regiune din lume. Până astăzi, nici măcar una din puterile industriale - Statele Unite, Japonia, Australia - nu a trimis o propunere specifică, cu cifre exacte, care să dea detalii despre ajutorul destinat ţărilor în curs de dezvoltare în eforturile lor de a limita emisiile de CO2 şi despre sprijinirea dezvoltării tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic, bazate pe surse regenerabile de energie.

Europa va fi un partener credibil în cadrul negocierilor numai dacă prezintă propuneri realiste, realizabile şi de bun simţ, care vor reprezenta un punct de plecare pentru a ajunge la un consens şi la o înţelegere la nivel internaţional. Acum Europa are nevoie de aliaţi şi de sprijin pentru propunerile sale actuale. Prin urmare, ar trebui să fim atenţi la solicitările din ce în ce mai numeroase de reducere de la 20 % la 30 %, din moment ce alte ţări industrializate nu se arată dornice să îşi stabilească astfel de obiective ambiţioase, iar sprijinul financiar pentru ţările în curs de dezvoltare trebuie să fie, de asemenea, un angajament realist. Acesta nu trebuie să fie doar o listă cu dorinţe. Ar trebui să fie un sistem de ajutorare, care respectă principiul dezvoltării durabile şi care ar trebui să le dea beneficiarilor posibilitatea de a-şi planifica acţiunile.

Mai este ceva important din perspectiva cetăţenilor Europei. Nu ar trebui să uităm că summitul de la Copenhaga, rezoluţiile noastre şi pregătirile Parlamentului pentru summit ar trebui însoţite de un sistem clar definit de comunicare cu cetăţenii, cu societatea. Nu dorim să se creeze o barieră sau un gol între societate şi instituţiile UE în sistemul de comunicare a informaţiilor privind încălzirea globală.

 
  
MPphoto
 

  Michael Cashman (S&D). – Doamnă preşedintă, voi păstra un nivel redus de emisii CO2 şi voi fi succint. Domnule comisar, îmi pare bine să vă văd la locul dumneavoastră. Membri ai preşedinţiei, îmi pare bine să vă văd aici.

Dacă vorbim despre anul 2020 sau 2050 nu îmi mai pare la fel de bine. În acest moment avem nevoie de acorduri şi de rezultate, întrucât schimbările climatice pun în pericol reducerea sărăciei. Vedem cum bugetele de Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare (ODA) sunt direcţionate în altă parte decât spre dezvoltare. Acest lucru este inacceptabil şi pune în pericol Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, care trebuie îndeplinite. La Copenhaga, vom vedea 27 de ţări comportându-se ca una singură pentru a atinge obiective ambiţioase.

I-am auzit pe cei care neagă schimbările climatice aici, în această Cameră. Vreau să spun doar atât: se vorbeşte despre plante şi CO2; s-a vorbit despre despădurire şi deşertificare. Acest lucru înseamnă că în unele locuri nu este apă. Nu sunt copaci. Schimbările climatice ucid. Este simplu ca bună ziua. Hai să fim clari - statele membre ar trebui să menţină 0.7% din PIB pentru dezvoltare şi să limiteze orice utilizare a acestui PIB la maximum 10 % şi apoi să adauge fonduri suplimentare pentru combaterea şi soluţionarea schimbărilor climatice.

 
  
MPphoto
 

  Fiona Hall (ALDE). – Doamnă preşedintă, sunt îngrijorată de faptul că calculele Comisiei privind finanţarea internaţională pentru climă sunt doar amăgire.

În primul rând, s-a spus că 90 % din măsurile de eficientizare a energiei pot fi finanţate chiar de ţările în curs de dezvoltare. Aceasta înseamnă 30 de miliarde de euro pe an. În Uniunea Europeană, cel mai mare obstacol în calea introducerii măsurilor de eficientizare a energiei, atât pentru guverne, cât şi pentru cetăţeni, este lipsa unei finanţări iniţiale. De ce crede Comisia că ţările în curs de dezvoltare pot finanţa măsuri de eficientizare fără o finanţare iniţială în condiţiile în care chiar şi statele membre ale UE au reuşit cu greu acest lucru?

Mai mult, ideea că piaţa internaţională de dioxid de carbon poate finanţa 38 de miliarde de euro pe an nu este realistă. Am văzut cât de încet a pornit piaţa de dioxid de carbon a UE în cadrul ETS şi cât de rău a fost afectat preţul dioxidului de carbon de criza economică. E posibil să treacă multe zeci de ani înainte ca o piaţă internaţională de dioxid de carbon să funcţioneze corect, aşa că avem nevoie acum de noi măsuri de finanţare.

 
  
MPphoto
 

  Françoise Grossetête (PPE).(FR) Doamnă preşedintă, schimbările climatice, despre care tot vorbim de dimineaţă, înseamnă pur şi simplu o creştere a deşertificării şi a secetei; înseamnă despădurire, dezastre naturale, răspândirea foametei şi a sărăciei, mai ales în ţările din sud, înseamnă exoduri de populaţie.

Summitul de la Copenhaga trebuie să obţină angajamentul popoarelor lumii de a găsi un echilibru între patru obiective importante, primul fiind, desigur, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar, în acelaşi timp, trebuie evitată frânarea economiei, trebuie împiedicată deversarea deşeurilor dăunătoare mediului şi trebuie promovate noile tehnologii ale Europei.

Prin urmare, din moment ce trebuie să ţinem cont de ţările cele mai sărace, aş dori să vă atrag atenţia asupra ţărilor în curs de dezvoltare, în special asupra celor mai avansate dintre acestea. Această noţiune nu apare în textele internaţionale şi aceste ţări intră în categoria ţărilor în curs de dezvoltare. Astfel, nu se consideră că acestea sunt obligate să contribuie la efortul de a reduce gazele cu efect de seră, chiar dacă sunt unele dintre cele mai mari consumatoare de dioxid de carbon. Desigur, mă refer la ţări precum China, India şi Brazilia, care, la Copenhaga, trebuie neapărat să îşi ia angajamentul de a atinge obiective similare celor stabilite pentru ţările industrializate din moment ce, strict vorbind, nu sunt nici pe departe asemănătoare cu celelalte ţări în curs de dezvoltare.

Eforturile de a reduce CO2 trebuie să fie comune în cele mai corecte condiţii. Trebuie să împiedicăm orice perturbare a concurenţei. Negocierile trebuie să reprezinte şi o oportunitate de a stimula difuzarea noilor tehnologii de care dispunem şi de a face posibile investiţii substanţiale în cercetare şi dezvoltare.

La Copenhaga - şi acest lucru este absolut necesar - va trebui să creăm condiţii pentru un comerţ durabil între ţări, pe baza intereselor reciproce. Succesul va consta în promovarea răspândirii tehnologiilor în ţările cel mai puţin dezvoltate în schimbul recunoaşterii drepturilor de proprietate intelectuală şi a deschiderii pieţelor acestor ţări pentru aceste tehnologii.

 
  
MPphoto
 

  Enrique Guerrero Salom (S&D).(ES) Doamnă preşedintă, cele mai grave două crize la nivel mondial sunt sărăcia şi efectele schimbărilor climatice: două crize care vor fi şi mai strâns legate una de cealaltă în viitor, două crize care devin şi mai devastatoare pe zi ce trece.

Sunt mult mai mulţi oameni săraci astăzi decât erau în urmă cu un an, mai mulţi cu zeci de milioane. Efectele schimbărilor climatice sunt mult mai grave şi mai intense în ziua de azi decât au fost vreodată.

Mai avem o lună şi jumătate până la conferinţa de la Copenhaga, doar câteva săptămâni. La Copenhaga, trebuie să facem mari eforturi. Trebuie să ne concentrăm mai mult eforturile pe combaterea schimbărilor climatice, dar nu folosind resursele destinate în prezent ajutorului pentru dezvoltare, nu cu resurse alocate în prezent pentru educaţie şi sănătate.

Ţările în curs de dezvoltare au nevoie de ambele tipuri de resurse. Prin urmare trebuie să depăşim cei 0,7 % din PIB. Acesta a fost mesajul din partea diferiţilor lideri care au participat la recenta reuniune a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acesta a fost mesajul din partea preşedintelui guvernului spaniol.

 
  
MPphoto
 

  Peter Liese (PPE).(DE) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, în cadrul unei întruniri de acum câteva zile la Bruxelles, la care au luat parte comisarul pentru sănătate, doamna Vassiliou, şi experţi medicali din toată Europa, s-a discutat pe tema „Sănătate şi schimbări climatice“. A fost un eveniment plin de informaţii intitulat „Reţetă pentru o planetă sănătoasă“. Preşedintele Comitetului Permanent al Medicilor Europeni (CPME) o folosit o imagine foarte bună - pacientul planeta Pământ este ca o persoană care suferă de o boală gravă. Cu cât se intervine mai târziu, cu atât mai dureros este tratamentul şi se ajunge la un punct în care este chiar prea târziu pentru tratament. În acel punct, pacientul este afectat iremediabil. De aceea trebuie să acţionăm repede şi ferm pentru pacientul planeta Pământ. Sper că toţi suntem de acord în această privinţă.

Este la fel de adevărat că schimbările climatice îi afectează pe toţi - fiecare ţară de pe planetă şi fiecare domeniu al economiei europene. Eu constat un dezechilibru – creăm obligaţii foarte mari pentru participanţii tradiţionali la sistemul european de comercializare a cotelor de emisii, deşi aceştia contribuie cu mai puţin de 50 % la emisiile din Uniunea Europeană. Prin urmare avem nevoie de mai mulţi umeri care să poarte povara - am hotărât acest lucru ieri seară. Am adoptat şi amendamentele 198-202 privind includerea aviaţiei - aşa cum a menţionat şi domnul Groote - şi a transportului maritim. Poate mai trebuie lucrat la acest lucru şi introduse diferenţieri, dar este o mişcare în direcţia bună. Comisia şi Consiliul trebuie, în cele din urmă, să se implice mai mult în această privinţă. La summitul UE pregătitor pentru Pittsburg şi la reuniunea propriu-zisă de la Pittsburg nu s-a făcut niciun progres în acest sens. Consiliul şi Comisia trebuie să facă mai mult în legătură cu această problemă.

Mai am doar o ultimă frază de adăugat. Şi alte regiuni din lume trebuie să facă mai mult. Mă bucur că Barack Obama a câştigat Premiul Nobel pentru pace, dar dacă nu vine la Copenhaga şi dacă nu prezintă o propunere decentă, atunci credibilitatea sa se va fărâmiţa şi, din această cauză, trebuie să vină cu un proiect la Copenhaga.

 
  
MPphoto
 

  Kriton Arsenis (S&D) . – (EL) Doamnă preşedintă, ţările în curs de dezvoltare au contribuit mai puţin decât oricare alt stat la schimbările climatice. Totodată, însă, suportă cele mai grave consecinţe. În Africa, milioane de oameni trebuie să călătorească din ce în ce mai departe în fiecare an pentru a găsi apă, lemn pentru gătit şi hrană. Aceştia sunt oameni care depind de facilităţile pe care le pun la dispoziţie ecosistemele naturale, sunt oameni care nu au contribuit cu nimic la schimbările climatice.

Aceste ecosisteme naturale, precum pădurile din Africa, înmagazinează de trei ori mai mult dioxid de carbon decât au eliberat în atmosferă, de trei ori mai mult dioxid de carbon decât există în atmosferă în prezent, în vreme ce absorb 50 % din dioxidul de carbon pe care îl eliberăm noi în atmosferă în fiecare an. De aceea, protejarea şi extinderea pădurilor, pe baza proceselor naturale şi fără scopuri comerciale, ar trebui să fie prima prioritate a politicii noastre, atât în vederea combaterii schimbărilor climatice cât şi în vederea adaptării ţărilor în curs de dezvoltare şi a ţărilor dezvoltate la acestea.

 
  
MPphoto
 

  Theodoros Skylakakis (PPE) . – (EL) Doamnă preşedintă, aş dori să iau poziţie privind chestiunea specifică, dar foarte importantă a transportului maritim în legătură cu Copenhaga şi cu ţările în curs de dezvoltare. Am de făcut două comentarii: ar fi o greşeală imensă ca transportul maritim şi transportul aerian să fie abordate ca şi cum ar fi acelaşi lucru. Transportul maritim este cel mai eficient şi cel mai nepoluant mod de transport, pe când transportul aerian este, mai mult sau mai puţin, cel mai nociv. Prin urmare, trebuie stabilite obiective pentru transportul maritim, dar acestea trebuie să fie echitabile în ceea ce priveşte - în special - transportul rutier, care este în competiţie cu transportul maritim şi este mult mai poluant. Dacă lovim exagerat de tare transportul maritim în comparaţie cu transportul rutier, lovim exagerat de tare în inima economiilor din ţările în curs de dezvoltare, deoarece ţările în curs de dezvoltare se bazează în cea mai mare parte pe materii prime, produse agricole şi industrie, care se folosesc în general de transportul maritim, în vreme ce economiile noastre sunt în esenţă economii de servicii.

Mă întreb dacă vom fi capabili să convingem ţările în curs de dezvoltare de bunele noastre intenţii, propunându-le să finanţăm eforturile de combatere a schimbărilor climatice cu bani pe care îi vom lua, în mod disproporţionat, de la transportul maritim şi care, ca procent din PIB, vor îngreuna situaţia mai mult pentru ţările în curs de dezvoltare decât pentru ţările dezvoltate?

Întrucât am fost informat că Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană a refuzat ieri să susţină o dezbatere privind corelarea obiectivelor pentru transportul maritim cu obiectivele pentru transportul pe uscat, mă întreb, de asemenea, dacă acţiunea de a conduce, pe o autostradă europeană, o maşină de lux, cu 180 de kilometri pe oră, este mai ecologică pentru economia planetei decât transportul de hrană şi de materii prime.

 
  
MPphoto
 

  Gilles Pargneaux (S&D).(FR) Doamnă preşedintă, domnule Carlgren, domnule preşedinte al comisiei, ne confruntăm cu o provocare pentru umanitate, o provocare pentru viitoarele generaţii. Pentru a accepta această provocare, Copenhaga trebuie să furnizeze condiţiile pentru un acord global, un acord unic, deoarece, aşa cum preşedintele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, domnul Leinen, spunea mai devreme, este necesară o alianţă universală, care să reunească ţările industrializate şi cele emergente deopotrivă.

Astăzi, prin dezbaterea noastră, dar şi prin proiectul unei rezoluţii a Parlamentului, solicităm încă o dată Uniunii Europene să-şi menţină rolul de lider în această politică necesară de combatere a schimbărilor climatice. Să ne amintim că trebuie să vorbim cu o singură voce dacă dorim să ne menţinem credibilitatea.

Da, trebuie să ajungem la un acord în Copenhaga pentru a limita creşterea temperaturii medii globale, astfel încât să nu depăşească nivelurile preindustriale cu mai mult de 2 grade. Da, trebuie să semnăm un acord la Copenhaga pentru a asigura la nivel colectiv, că, până în 2020, emisiile de gaze cu efecte de seră sunt reduse cu 30 % faţă de 1990. Însă acest lucru nu va fi suficient. Nu este nevoie numai ca ţările dezvoltate să îşi reducă substanţial emisiile, ci şi ca ţările în curs de dezvoltare să ajute la atingerea obiectivelor.

În consecinţă, statele industrializate trebuie să furnizeze ţărilor în curs de dezvoltare sprijin financiar şi tehnic adecvat, pe termen lung şi previzibil, pentru a le încuraja să îşi ia angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Copenhaga trebuie să ajute ţările în curs de dezvoltare să se orienteze către modele cu nivel scăzut de dioxid de carbon.

Aşa că daţi-mi voie să mă refer la două domenii, care, cred eu, sunt necesare pentru viitorul nostru. În primul rând, introducerea, pe plan internaţional, a finanţării combaterii încălzirii globale, pe baza impozitării tranzacţiilor financiare. În al doilea rând, consider că este necesară introducerea unei adaptări fiscale la frontierele europene, care să vizeze importurile de bunuri fabricate fără nici cea mai mică urmă de preocupare pentru protejarea mediului, o ajustare fiscală legată de rambursarea, stipulată prin contract, către ţările din sud, a impozitului pe dioxidul de carbon, perceput astfel la frontierele europene, şi care ar fi folosit la finanţarea investiţiilor în echipamentul de care au nevoie pentru combaterea încălzirii globale.

 
  
MPphoto
 

  Rachida Dati (PPE).(FR) Doamnă preşedintă, ca urmare a exemplului oferit de recenta reuniune G20, care a reprezentat o oportunitate pentru Europa de a juca un rol de lider în definirea unei noi ordini economice mondiale, la conferinţa de la Copenhaga din decembrie, Europa va avea din nou o reponsabilitate, dar, mai presus de toate, o obligaţie de a le arăta partenerilor săi internaţionali calea care trebuie urmată.

Contrar a ceea ce s-a spus până acum, în special de unii dintre colegii mei din grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, Europa a început să îşi asume responsabilităţile în materie de protecţie a mediului, întrucât, în decembrie 2008, s-a adoptat pachetul de măsuri privind energia şi schimbările climatice. Cu acest pachet, Europa va avea legitimitatea de care are nevoie pentru a îndruma negocierile către definirea unui răspuns ambiţios, practic şi global la provocările schimbărilor climatice.

Acordul care trebuie încheiat la Copenhaga va trebui să se bazeze pe un principiu de responsabilitate reciprocă, dar diferenţiată. În mod concret, aşa cum tocmai a afirmat doamna Grossetête, depinde de noi, ca state industrializate, să ne asigurăm că partenerii noştri, ţările în curs de dezvoltare, dispun de mijloacele necesare pentru de a ne urma pe măsură ce adoptăm măsuri ambiţioase de combatere a schimbărilor climatice.

De asemenea, trebuie să dăm un exemplu, luându-ne, nici mai mult nici mai puţin, angajamentul pentru un program ambiţios, care să vizeze o reducere cu 80 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050. Am auzit spunându-se puţin mai devreme că nu este suficient, dar este deja un bun început. Totodată, trebuie să creăm condiţiile pentru a ne asigura că ţările în curs de dezvoltare pot participa alături de noi în acest efort global.

Avem o responsabilitate, dar avem totodată şi îndatoriri faţă de aceste ţări. Adevărul este că trebuie să facem faţă unei provocări comune, care necesită implicarea tuturor. Însă, cum bine ştim, nu dispunem toţi de aceleaşi posibilităţi şi nu toţi avem aceeaşi istorie. Aşadar, Copenhaga trebuie să fie un succes, dar un succes obţinut printr-o veritabilă contribuţie care să fie mai mult decât un simplu angajament. Uniunea Europeană va fi judecată pe baza acestei contribuţii şi a acestui angajament.

În cazul în care, la Copenhaga, partenerii noştri internaţionali nu îşi asumă angajamente ferme şi comune de a lua măsuri concrete, aşa cum a afirmat şi antevorbitorul meu, va trebui să impunem un impozit pe dioxidul de carbon la frontierele europene. Aceasta va fi singura cale de a ne face auziţi şi de a ne asigura că angajamentul nostru sincer are sens. Depinde de Europa ca acest mesaj să se facă auzit.

 
  
MPphoto
 

  Anni Podimata (S&D).(EL) Doamnă preşedintă, principala provocare cu care ne confruntăm cu şapte săptămâni înainte de summitul de la Copenhaga este dacă vom reuşi sau nu să ajungem la un acord în termeni de asumare a responsabilităţii pentru finanţarea globală a politicilor privind moderarea schimbărilor climatice în ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare. Europe a făcut progrese importante prin definirea surselor de finanţare şi a modurilor de organizare a acestei finanţări, dar acum a venit vremea să convingem alte ţări dezvoltate să îşi asume partea lor de responsabilitate, ştiind că sprijinirea eforturilor făcute de ţările în curs de dezvoltare pentru combaterea schimbărilor climatice reprezintă şi o oportunitate de combatere a inegalităţilor globale şi de diminuare a distanţei dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.

Mai este încă un lucru pe care nu trebuie să îl uităm, mai ales aici în Uniunea Europeană. Suntem pe punctul de a crea o nouă ordine de refugiaţi, refugiaţi din motive climatice, care nu sunt protejaţi în prezent de nicio convenţie internaţională şi care, prin urmare, nu au niciun drept. Acoperirea acestei lacune legale şi sprijinirea substanţială a refugiaţilor din motive climatice reprezintă o obligaţie esenţială a comunităţii internaţionale în cadrul căreia Uniunea Europeană trebuie să joace un rol principal.

 
  
MPphoto
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE).(PT) Doamnă preşedintă, domnule Carlgren, domnule De Gucht, Uniunea Europeană ar trebui să continue să joace un rol principal în negocierile internaţionale în vederea încheierii unui acord ambiţios la Copenhaga. Acest acord ar trebui să se bazeze pe principiul responsabilităţii comune, dar diferenţiate. Acest principiu ar trebui aplicat deopotrivă ţărilor în curs de dezvoltare, dar fiecare dintre acestea necesită măsuri adaptate situaţiei sale specifice, întrucât ele se află în diferite stadii şi circumstanţe. Toate ţările în curs de dezvoltare, exceptând ţările cel mai puţin dezvoltate, ar trebui să adopte strategii naţionale de dezvoltare bazate pe emisii reduse de dioxid de carbon.

Ţările în curs de dezvoltare vor avea de suportat un cost de aproximativ 100 de miliarde de euro pentru reducerea emisiilor şi pentru adaptarea la consecinţele schimbărilor climatice. O parte a finanţării va veni dinspre sectorul privat, dar finanţarea publică internaţională va fi deopotrivă necesară, pe lângă ajutorul oficial pentru dezvoltare. Este deosebit de important să definim modul în care acest sistem de finanţare va fi structurat, precum şi sursa şi cuantumul finanţării, în vederea garantării unui acord la Copenhaga.

Pe de altă parte, mecanismul de dezvoltare nepoluantă din cadrul protocolului de la Kyoto ar trebui revizuit pentru ca fondurile să fie acordate doar proiectelor care fac posibile reduceri suplimentare. Ţările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic şi sectoarele mai competitive din punct de vedere economic ar trebui să fie excluse treptat din acest mecanism, astfel încât el să se poată axa doar pe ţările cele mai sărace, în special cele din Africa.

 
  
MPphoto
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D).(LT) Uniunea Europeană oferă un exemplu celorlalte continente prin abordarea ameninţărilor care planează deasupra planetei noastre. Acest lucru consolidează şi lupta împotriva schimbărilor climatice. Uniunea Europeană este pregătită să fie lider şi în viitor, dar toate ţările care participă la conferinţa de la Copenhaga trebuie să se alăture acestei lupte.

Este necesar un ajutor suplimentar pentru ţările în curs de dezvoltare. Creşterea lor economică, precum cea a ţărilor BRIC, trebuie să se bazeze pe „tehnologii verzi“. Trebuie acordată mai multă atenţie punerii în comun a celor mai avansate tehnologii şi cunoştinţe. UE ar trebui să dea un exemplu tentant, nu doar prin angajamente de reducere a emisiilor, dar şi prin promovarea energiei regenerabile şi prin creşterea eficienţei energetice.

Să nu uităm că şi în Uniunea Europeană există o distanţă considerabilă între ţările care aplică cu succes tehnologii noi şi care economisesc energie şi ţările care au rămas în urmă din acest punct de vedere. Trebuie depus un efort comun pentru a elimina această distanţă, ceea ce ar fi, de asemenea, un exemplu pozitiv pentru toată lumea.

 
  
MPphoto
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE).(FI) Doamnă preşedintă, trebuie să acceptăm anumite realităţi. În primul rând, eforturile noastre de până acum în domeniul climatic nu ne-au adus niciun beneficiu. Strategia s-a dovedit a fi ineficientă deoarece emisiile au crescut deopotrivă ca valori absolute şi ca valori relative. Contrar aşteptărilor, intensitatea globală a dioxidului de carbon a crescut concomitent cu investiţiile internaţionale concrete din domeniu. Emisiile pe tonă de producţie în ţările care au ratificat acordul nu au scăzut cu mai mult succes decât în ţările care au rămas în afara protocolului de la Kyoto. Avem un acord jalnic şi trebuie să fie înlocuit cu unul mai bun, mai cuprinzător, mai eficient şi mai ambiţios.

În al doilea rând, trebuie spus că ştim mai puţine decât credeam că ştim cu ceva timp în urmă. Deşi emisiile au crescut mai mult decât fusese prevăzut, temperatura nu creşte şi ea în mod logic odată cu creşterea emisiilor. Acum nu mai creşte, iar pentru anii ce urmează este anunţată o răcire globală continuă. Cu toate acestea, ciclul de timp este prea scurt pentru a putea trage concluzii sau pentru a ne permite să uităm modelul de încălzire precedent. Această informaţie, care creează confuzie în rândul cetăţenilor, nu înseamnă, aşadar, că nu mai trebuie să ne facem griji cu privire la schimbările climatice, ci înseamnă că avem nevoie de mai multă cercetare. În consecinţă, emisiile trebuie să se situeze la un nivel rezonabil în orice condiţii, indiferent dacă are loc o încălzire rapidă sau nu. Punctul de plecare al acestor măsuri ar trebui să fie ideile referitoare la dezvoltarea durabilă din Raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Raportul nu se limitează la trecerea în revistă a problemei dioxidului de carbon, ci reprezintă şi o politică globală în domeniul climatic.

În al treilea rând, trecem printr-o criză economică şi, prin urmare, avem o responsabilitate faţă de cetăţenii noştri. Ceea ce facem trebuie să fie înţelept şi eficient. Lumea nu îşi mai poate permite un acord lipsit de importanţă în domeniul climatic. Greşelile de la Kyoto nu pot fi perpetuate şi nu avem nevoie de genul de acord care se mulţumeşte să mute pur şi simplu emisiile dintr-un loc într-altul, fără a le reduce cu adevărat. Întrucât criteriile care stau la baza politicii privind clima se referă în prezent la emisii din perspectiva producerii lor şi nu a consumului, cauza problemei poate fi transferată în altă parte. Dată fiind dispersia de dioxid de carbon care rezultă, este foarte posibil ca, pe măsură ce emisiile la nivel local scad, emisiile la nivel mondial să crească. În schimb, avem nevoie de investiţii majore în decarbonizare şi în tehnologii care reduc emisiile. Producţia poluantă nu mai trebuie îngăduită nicăieri. Nu mai putem crea lacune, deşi sistemul UE de comercializare a emisiilor este un exemplu perfect în acest sens!

 
  
MPphoto
 

  Ivari Padar (S&D). (ET) Domnule preşedinte, măsurile ambiţioase privind clima ar ajuta la soluţionarea crizei economice actuale prin crearea de noi locuri de muncă şi printr-o creştere a activităţii economice. Agenţia Internaţională pentru Energie consideră necesară încheierea unui acord la Copenhaga pentru a direcţiona investiţiile întârziate din cauza crizei spre investiţii în sectorul energiei durabile din punct de vedere ecologic.

Întrevăd oportunităţi şi pentru ţara mea, Estonia. Ne trebuie un program amplu de economisire a energiei, dar şi o abordare ambiţioasă şi pe termen lung în domeniul energiei regenerabile. Însă nu ne putem limita la acest lucru. Ar trebui să revizuim reglementările privind transportul şi logistica, să folosim materiale de construcţie şi tehnologii ecologice, să reducem folosirea materialelor şi a substanţelor chimice în industrie, să reformăm metodele de ambalare folosite în vânzarea cu amănuntul şi să dezvoltăm agricultura ecologică.

Acestea şi multe alte soluţii vor fi principalele sectoare de creştere în viitor. Multe dintre aceste soluţii noi necesită eforturi din partea oamenilor noştri de ştiinţă; unele pot fi create doar prin propriile noastre eforturi.

 
  
MPphoto
 

  Elisabetta Gardini (PPE).(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am remarcat că votul care a avut loc ieri în Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a fost menţionat de câteva ori.

Aş dori, totuşi, să clarific faptul că nu totul poate fi pus pe seama unei singure poziţii ideologice extremiste. Am auzit multe poziţii ale colegilor noştri, care sunt foarte variate, mult mai nuanţate, bazate mult mai mult pe bunul simţ şi prin urmare, dat fiind că reflectă realitatea mai fidel, cred că sunt mai adecvate pentru a furniza soluţii reale.

Ştiinţa nu este un totem. Când s-a făcut greşeala de a se insista pe o problemă într-un mod atât de pronunţat ideologic, nu au fost furnizate soluţii, ci s-a ajuns la un dezastru. Europa ar trebui să fie expertă în asemenea situaţii şi să nu repete aceleaşi greşeli, cu atât mai mult atunci când ele se prezintă sub multe forme şi au etichete care le fac să pară mult mai prietenoase. Trebuie să subliniez că directiva privind sistemul de comercializare a emisiilor prevede întocmai că direcţia virtuoasă urmată de Uniunea Europeană trebuie să fie evaluată de Comisie, în conformitate cu rezultatul conferinţei.

Trebuie să mergem la conferinţă pe poziţii de forţă şi cu idei clare, desigur, dar şi cu scopul absolut de a distribui eforturile noastre, pe cât se poate şi în primul rând, în mod echitabil între toate statele industrializate, care trebuie să accepte obiective echivalente de reducere a emisiilor. Nu trebuie să uităm ceea ce doamna Grossetête a spus foarte bine, şi anume că nu mai putem continua să nu facem diferenţieri între ţările în curs de dezvoltare: unele ţări sunt cu adevărat în curs de dezvoltare şi altele sunt economii emergente, precum India, China şi Brazilia. Şi acestea sunt ţări care trebuie să îşi asume propriile angajamente.

Ei bine, dacă la Copenhaga nu se obţine un rezultat echilibrat, în ceea ce mă priveşte, adresez un îndemn Uniunii Europene să asigure în continuare alocarea gratuită a subvenţiilor pentru sectoarele cu risc, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE. Acestea sunt puncte cheie. Dorim ca Protocolul de la Kyoto să rămână la fel de important pentru mediu şi, mai presus de toate, dorim să evităm crearea unei bule financiare pe socoteala afacerilor europene.

 
  
MPphoto
 

  Vincent Peillon (S&D).(FR) Doamnă preşedintă, aşa cum au afirmat colegii noştri în mod repetat în această dimineaţă, problema finanţării ţărilor în curs de dezvoltare în lupta lor pentru combaterea încălzirii globale poate duce la un eşec al summitului de la Copenhaga, deşi noi toţi sperăm să fie un succes.

Însă, după cum ştim, aceste ţări sunt adesea principalele victime ale încălzirii globale, fără a fi şi responsabile pentru aceasta. Statele industrializate au furnizat un pachet de ajutoare financiare substanţiale. El este insuficient astăzi şi nici măcar sumele declarate nu sunt în realitate plătite. Acest lucru ne obligă şi ne va obliga să găsim noi surse de finanţare.

Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, în acord cu poziţia Comisiei pentru dezvoltare, a recunoscut că, în prezent, trebuie luată în considerare introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare, similară taxei Tobin. Această taxă de 0.01 % pe tranzacţiile speculative ar însemna venituri de 100 de miliarde de USD pe an; cu alte cuvinte, suma estimată necesară până în 2020 pentru combaterea încălzirii globale în ţările în curs de dezvoltare.

Prin urmare, Parlamentul, urmând anumiţi lideri politici naţionali, îşi asumă propriile responsabilităţi. Aş dori să ştiu care este poziţia Consiliului şi a Comisiei şi dacă ne vor sprijini în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Lena Ek (ALDE).(SV) Doamnă preşedintă, lumea se confruntă în prezent cu trei crize majore: criza financiară, criza locurilor de muncă şi criza climatică. Soluţiile pe care le putem identifica împreună trebuie să contribuie la soluţionarea tuturor celor trei crize. Afacerile noastre se confruntă cu provocări majore, dar există şi oportunităţi importante pentru noi locuri de muncă şi pentru soluţionarea mai multor crize sociale. Dacă este aplicat corect, împreună cu decizii corecte şi suficient de ferme din partea celor conduc aceste negocieri, am putea asista la o revigorare şi la o nouă economie mondială durabilă din punct de vedere ecologic.

Oameni din toată lumea se aşteaptă ca la conferinţa de la Copenhaga să se propună măsuri viguroase. Trebuie să fim conştienţi că SUA vor dori soluţii bazate pe piaţă, Europa va dori soluţii bazate pe legislaţie, iar China va dori soluţionarea propriilor probleme sociale interne. Există diferenţe de abordare şi în interiorul Europei. În Parlamentul European există membri care doresc praguri stabilite atât de sus încât va fi imposibil de găsit o soluţie la Copenhaga, iar alţii doresc să se pună accentul numai pe soluţii voluntare.

Viitorul se află într-o economie de piaţă ecologică şi liberală. Trebuie să ne asigurăm că li se oferă consumatorilor şansa de a-şi folosi puterea pe piaţă prin informare şi transparenţă.

 
  
MPphoto
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE). - Defrişarea pădurilor, adesea invocată în această dezbatere, este desigur un fenomen care atinge mai ales statele în curs de dezvoltare, înainte, însă de a culpabiliza aceste state trebuie să fim conştienţi că defrişarea răspunde unor necesităţi de supravieţuire.

Doresc să aduc în dezbaterea de astăzi concluziile unui studiu recent care demonstrează că aproape jumătate din suprafaţa agricolă la nivel mondial dispune de o acoperire forestieră de cel puţin 10 %. Această suprafaţă agricolă acoperită de vegetaţie forestieră este echivalentă cu dublul suprafeţei Amazoniei. Cred că este sugestiv pentru a ne da seama de valoarea acestei vegetaţii. Este evident că agricultorii s-ar strădui mai mult să protejeze această vegetaţie dacă ar obţine unele finanţări adecvate.

Un alt element care ar putea fi luat, de asemenea, în considerare ar fi încurajarea sistemelor agroforestiere stratificate, care asociază culturile cu arborii. Acest tip de culturi, care sunt mai puţin rentabile decât monoculturile, sunt adesea abandonate. Consider că orice soluţie pentru evitarea despăduririi trebuie să aibă în vedere şi sisteme de recompensare a agricultorilor, inclusiv a celor europeni, care practică aceste tipuri de culturi stratificate.

 
  
MPphoto
 

  Judith A. Merkies (S&D). – Doamnă preşedintă, „succes sau eşec, aceasta este întrebarea“. S-au menţionat deja toate tipurile de crize, dar a fost uitată una alături de încălzirea globală, şi anume criza încrederii publice în politică.

Sunt de acord cu domnul Carlgren. Să nu facem din asta un concurs de frumuseţe despre cine este mai mult sau mai puţin ambiţios, mai mult sau mai puţin realist sau mai mult sau mai puţin dornic să plătească. Avem nevoie de patru puncte clare, deoarece prea multe sunt în joc: avem nevoie de o poziţie politică clară şi ambiţioasă, avem nevoie de un angajament clar, avem nevoie de o cale clară şi de termene clare şi, în cele din urmă, dar nu mai puţin importantă, avem nevoie de claritate cu privire la sprijinul financiar. Dacă Copenhaga nu este un succes deplin, nu trebuie să strigăm după ajutor şi să începem să dăm vina unii pe alţii sau să ne simţim vinovaţi, ci trebuie să stabilim un proces şi un calendar clar pentru a ajunge la un rezultat. Să arătăm că suntem de nădejde şi responsabili, atât în fixarea obiectivelor cât şi într-o perspectivă financiară echitabilă.

 
  
MPphoto
 

  Graham Watson (ALDE). – Doamnă preşedintă, vorbim mult despre topirea calotelor de gheaţă, dar pe lângă Oceanul Arctic şi Antarctica, mai există şi al „treilea pol“: calota de gheaţă din Himalaya şi gheţarii săi care reprezintă o sursă de apă pentru aproximativ două miliarde de oameni – aproape o treime din populaţia lumii – din China, India şi din alte locuri de pe subcontinent.

Aceşti gheţari se micşorează rapid din cauza dioxidului de carbon care provine în cea mai mare parte din industrializare dar şi de la generatoarele pe bază de combustibili fosili folosite în agricultură, şi miliarde de oameni vor rămâne fără apă potabilă sau pentru irigare. Uniunea Europeană trebuie să recunoască că va fi nevoie de ajutor pentru ameliorarea calităţii instalaţiilor folosite şi pentru reducerea impactului lor poluant.

Cred că acest lucru trebuie trecut pe ordinea de zi la Copenhaga, dar ar trebui să se găsească şi pe agenda viitorului summit al Uniunii Europene cu India sau alte summituri cu ţările afectate. Dacă nu îi ajutăm, nu vom putea împiedica topirea gheţarilor din Himalaya sau probleme grave de alimentare cu apă a unei treimi din populaţia planetei.

 
  
MPphoto
 

  Iosif Matula (PPE). - Locuim pe o planetă caracterizată printr-o diversitate a mediului climatic. Există însă un element unic ce afectează întreg acest ansamblu: schimbările climatice. Realitatea demonstrează că efectele acestor schimbări nu ţin cont de graniţe sau zone geografice şi ne afectează pe fiecare dintre noi sub diferite forme, fie că sunt inundaţii, secete, incendii sau furtuni devastatoare.

Principala cauză a acestor dezastre este evident dezvoltarea necontrolată a unor categorii de activităţi, având ca rezultat creşterea emisiilor de dioxid de carbon şi încălzirea globală. Statisticile actuale arată că raportul emisiilor de dioxid de carbon pe cap de locuitor poate fi de ordinul sutelor de ori mai mare în cazul ţărilor dezvoltate, comparativ cu cele în curs de dezvoltare.

Ţinând cont de această realitate, mă simt dator să adresez o întrebare retorică: este sau nu de datoria noastră să sprijinim ţările în curs de dezvoltare cu iniţiative şi tehnologii care să păstreze o planetă curată? Cred că răspunsul este evident, iar trecerea la măsuri concrete nu permite niciun fel de tergiversări pentru noi şi generaţiile viitoare.

 
  
MPphoto
 

  Liisa Jaakonsaari (S&D).(FI) Doamnă preşedintă, este foarte important ca tranziţia către o lume cu emisii reduse de dioxid de carbon să se facă în mod echitabil şi să se instituie un sistem viabil de politici, deoarece piaţa nu are niciodată timp pentru echitate. Iată de ce întâlnirea de la Copenhaga este importantă.

Mi-ar fi plăcut ca domnul ministru Carlgren să fi prioritizat mai mult lucrurile. Aţi făcut din toate o prioritate şi astfel, de fapt, nimic nu mai este o prioritate.

Cred că şi politica în domeniul climatic trebuie să joace un rol important în efectele distribuirii veniturilor. Cum putem facilita adaptarea familiilor cu venit redus din Europa? Nicio ţară din Europa nu s-a gândit încă la acest lucru? De exemplu, fondurile structurale ar putea fi folosite într-un mod mai flexibil pentru a promova schimbarea structurală ecologică. Nu este suficient să salvăm lumea: trebuie să îi salvăm şi pe oamenii care trăiesc în ea.

 
  
MPphoto
 

  András Gyürk (PPE).(HU) Doamnă preşedintă, unul din subiectele-cheie la viitorul summit de la Copenhaga pe teme climatice poate fi managementul pădurilor. Nu este o coincidenţă că, de fapt, mai multe gaze nocive se acumulează în atmosferă ca urmare a despăduririi, care pot fi puse pe seama transportului, de exemplu. Incapacitatea de a soluţiona această situaţie este subliniată de faptul că, în conformitate cu datele estimative, aproape 40 % din exploatarea forestieră la nivel mondial se desfăşoară în mod ilegal.

Când vorbim despre exploatare forestieră, toţi ne gândim în primul rând la pădurile tropicale, dar nu trebuie să privim aşa departe de casă. Conform unui studiu recent publicat, o treime din buştenii folosiţi în Ungaria sunt tăiaţi ilegal. Din cauza lipsei sancţiunilor în acest domeniu, progresele aparent înregistrate de sursele de energie regenerabilă ascund, de fapt, arderea şi tăierea parţial ilegală a copacilor. Pe baza a ceea ce am descris, trebuie să înăsprim reglementările aplicabile managementului durabil al pădurilor. Summitul pe teme climatice de la Copenhaga poate oferi ocazia ca managementul pădurilor să devină o parte integrantă a sistemelor de protecţie a climei.

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE). – Doamnă preşedintă, problema siguranţei alimentare trebuie amintită în această dezbatere privind schimbările climatice, în special în ceea ce priveşte lumea în curs de dezvoltare. Este foarte greu să li se ceară oamenilor să fie atenţi la reducerea schimbărilor climatice dacă nevoile lor primare de hrană nu sunt satisfăcute. Trebuie să le dăm posibilitatea de a folosi cea mai bună tehnologie disponibilă pentru a produce, în mod durabil, hrană care nu dăunează mediului şi de a aborda problema schimbărilor climatice.

Mă îngrijorează o înţelegere a Organizaţiei Mondiale a Comerţului privind agricultura, care nu ţine seama, de exemplu, de impactul despăduririi din Brazilia, care aprovizionează Uniunea Europeană cu carne de vită. Sunt probleme foarte complexe. E posibil să soluţionăm o problemă într-un loc şi să creăm o alta în altă parte. E clar că avem nevoie de un acord global care să abordeze schimbările climatice, dar trebuie să recunoaştem şi problema foarte gravă a siguranţei alimentare.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI). – Doamnă preşedintă, nu există dovezi care să arate că nivelurile crescute de CO2 duc la creşterea temperaturii, ci că legătura cauzală funcţionează invers; dar, desigur, nu trebuie să lăsăm adevărul să stea în calea unei poveşti interesante.

Să acceptăm, însă, pentru moment, că emisiile cauzate de om sunt rele din motive variate. De ce atunci Partidul Laburist britanic sprijină războaie agresive şi ilegale, care nu numai că ucid soldaţi britanici, irakieni, afgani şi, în viitor, iranieni, dar produc şi creşteri imense ale emisiilor globale ?

 
  
MPphoto
 

  Edite Estrela (S&D).(PT) Copenhaga este o şansă imensă pentru încheierea unui acord global înainte de a fi prea târziu. Pentru prima dată, guvernul Statelor Unite şi-a luat un angajament de a concepe soluţii şi există semnale pozitive şi din alte ţări, cum ar fi Japonia. Avem nevoie însă de o nouă abordare privind schimbările climatice, care să ţină cont de impactul acestora asupra securităţii, revigorării economice, imigraţiei şi chiar a combaterii terorismului. Nu trebuie să uităm nici că schimbările climatice vor necesita contribuţia ştiinţei, a tehnologiei şi a economiei.

Obstacolul major în calea unui acord la Copenhaga este problema finanţării. Nu poate exista un acord decât dacă există finanţare adaptată ţărilor în curs de dezvoltare. Mai mult, domnule comisar, trebuie subliniat că finanţarea în vigoare acum nu este suficientă. Ţările dezvoltate trebuie să fie în frunte prin puterea exemplului, stabilind obiective ambiţioase de reducere a emisiilor la cel puţin 30 % şi ajutând ţările în curs de dezvoltare prin furnizarea de finanţare şi tehnologie.

 
  
MPphoto
 

  Milan Zver (PPE).(SL) Bună ziua, doamnă preşedintă, domnule comisar, domnule Carlgren, doamnelor şi domnilor, domnilor vizitatori, inclusiv cei dintre dumneavoastră care au venit din Slovenia. Daţi-mi voie să vă reamintesc pe scurt un lucru: Copenhaga nimereşte într-un moment prost. Trecem printr-o criză, ceea ce îngreunează luarea unor altfel de decizii referitoare la chestiuni hotărâtoare şi importante, decizii pe care va trebui să le luăm în decembrie la Copenhaga.

Cu toate acestea, aş dori să subliniez faptul că summitul de la Copenhaga va fi un succes doar dacă va afirma cu convingere dimensiunea de mediu şi cea socială deopotrivă, adică dacă reuşim să reducem, sau să fim de acord să reducem, emisiile. În această privinţă, Consiliul şi Comisia trebuie să încheie mai întâi un acord cu privire la obiectivele care trebuie îndeplinite până în 2020. Mai mult, Copenhaga va fi un succes doar dacă garantează o dezvoltare durabilă, dacă include şi o dimensiune socială şi, în special, dacă noi, cei din zona dezvoltată a lumii, reuşim să finanţăm ţările în curs de dezvoltare. Dacă acest lucru nu se întâmplă, cred că această generaţie va fi ratat o oportunitate istorică excepţională.

 
  
MPphoto
 

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE).(PL) Doamnă preşedintă, în contextul dezbaterii noastre, aş dori să atrag atenţia asupra a două chestiuni. În primul rând, prezentând o propunere referitoare la limitarea emisiilor de CO2 şi mijloacele alocate pentru ţările în curs de dezvoltare, nu trebuie să uităm situaţia economică şi financiară actuală, provocată de criza mondială, deoarece stabilirea de obiective ambiţioase este foarte importantă, dar cred că realizarea acestora este şi mai importantă.

În al doilea rând, ar trebui să acordăm atenţie sensibilizării cetăţenilor şi necesităţii schimbărilor în domeniul problemelor ecologice. Cercetarea efectuată la momentul conferinţei climatice din Poznań de anul trecut a arătat că societatea consideră într-adevăr schimbările climatice o problemă gravă, dar crede că soluţionarea acestei probleme ţine exclusiv de autorităţi. E nevoie de un apel, de o campanie de informare care să schimbe atitudinile şi să promoveze modele de comportament orientate către creşterea eficacităţii sau reducerea consumului de energie în gospodării. Avem nevoie de o campanie pentru a le face cunoscut oamenilor că modul în care trăim şi lucrăm are un preţ economic şi ecologic.

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Mecanismele de dezvoltare şi cooperare, precum şi alocarea unui fond important pentru statele în curs de dezvoltare pentru schimbările climatice, sunt importante pentru încheierea unui acord internaţional post-Kyoto.

Cu toate acestea cel mai bun argument pentru a convinge alte state să adere la un acord post-Kyoto este dat de măsurile pe care Uniunea Europeană le ia pentru a-şi respecta angajamentele deja asumate.

Pentru sectoarele non-ETS măsurile avute în vedere pot include: renovarea clădirilor ineficiente energetic, stabilirea unui fond pentru eficienţa energetică în fiecare stat membru, creşterea semnificativă a cotei din FEDER ce poate fi utilizată pentru eficienţa energetică a locuinţelor şi dezvoltarea transportului public. Prin aceste măsuri putem crea la nivel european aproximativ 7 milioane de locuri de muncă până în 2020.

Pentru sectoarele ETS sunt necesare mecanisme de finanţare pentru economia cu emisii reduse de carbon. Retehnologizarea întreprinderilor europene din domeniul producţiei de energie sau din domeniul metalurgic va permite acestora să producă în mod ecologic.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Doamnă preşedintă, despădurirea a fost amintită de mulţi vorbitori şi în mod absolut îndreptăţit – despădurirea industrializată şi cea individuală deopotrivă.

În ceea ce mă priveşte, când lucram ca voluntar în Africa, de dimineaţa până seara, vedeam oameni urcând pe munte, petrecându-şi întreaga zi cu toporişca să taie lemne şi coborând după amiaza cărând legătura de lemne pe cap sau pe bicicletă.

Este evident că această problemă nu poate fi abordată fără a lua în considerare întreagă chestiune a sărăciei globale, deoarece oamenii nu vor înceta să taie lemne pentru binele suprem al societăţii dacă aceasta înseamnă ca ei să moară de foame. Aşadar, schimbările climatice şi sărăcia globală vor trebuie tratate mână în mână.

 
  
MPphoto
 

  Diane Dodds (NI). – Doamnă preşedintă, s-a vorbit mult în această Cameră în dimineaţa aceasta despre rolul ţărilor în curs de dezvoltare în abordarea schimbărilor climatice şi este cât se poate de adevărat. Ca mulţi alţii, aş atrage atenţia asupra faptului că, pentru ca acest lucru să se întâmple în regiuni foarte sărace, această Cameră, Consiliul şi Comisia vor trebui să ia la cunoştinţă costul necesar şi va trebui să existe o strategie pentru abordarea acestei chestiuni.

Nu aş vrea, totuşi, să părăsesc această Cameră fără a spune că, în zone ca cele din care vin eu, în Irlanda de Nord, zone cu costuri ridicate la energie, mai sunt multe de făcut pentru a ţine cont de cei care sunt dezavantajaţi – acolo unde penuria de combustibil atinge niveluri ridicate în rândul populaţiei dezavantajate, acolo unde baza economică este reprezentată micile întreprinderile – când sunt analizate costurile necesare combaterii schimbărilor climatice.

 
  
MPphoto
 

  Zoran Thaler (S&D).(SL) Aş dori să îmi exprim acordul pentru obiectivele fundamentale ale strategiei noastre, de exemplu, prevenirea creşterii temperaturii cu mai mult de două garde, în medie. Aceasta este o strategie care se bazează în primul rând pe limitare: cu cât emisiile de gaze cu efect seră sunt mai scăzute, cu atît creşterea temperaturii este mai mică.

Totuşi, aş dori să subliniez o altă dimensiune şi aici mă refer la progresele tehnologice necesare. Eu, unul, sunt adeptul tehnologiei. Doar limitarea nu ne va ajuta să atingem obiectivele stabilite. Avem nevoie de investiţii mai mari în dezvoltarea tehnologică şi, mai presus de toate, de investiţii în reducerea artificială a gazelor cu efect de seră din atmosferă şi în dezvoltarea unui reactor pe bază de fisiune. Prin urmare, solicit Comisiei să acţioneze cât se poate de eficient şi de rapid pentru a introduce astfel de investiţii pe agendă.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Carlgren, preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(SV) Doamnă preşedintă, aş dori să mulţumesc domnilor deputaţi pentru angajamentul lor în această dezbatere şi pentru intervenţiile lor clarvăzătoare. Bineînţeles, sprijinul politic important al Parlamentului European joacă un rol foarte important în stabilirea poziţiei Europei la negocieri. Salut sincer şi rezoluţia privind schimbările climatice pregătită de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară. Angajamentul Parlamentului este foarte important pentru cele 48 de zile rămase până la conferinţa de la Copenhaga. Trebuie să folosim aceste zile în cel mai bun mod posibil. Aceasta înseamnă că trebuie să ieşim în lume şi să facem presiuni asupra altor ţări. La o ameninţare globală se impune un răspuns global. S-a menţionat în dezbatere parteneriatul global - sunt de acord cu acest punct de vedere. S-a menţionat nevoia de a realiza la nivel global o dezvoltare cu emisii reduse de dioxid de carbon - sunt de acord cu acest punct de vedere. S-a menţionat nevoia de noi tehnologii ecologice - şi sunt iarăşi de acord. Aş mai dori să spun că avem nevoie de un pact global de solidaritate.

Plec acum la reuniunea Consiliului de la Luxemburg pe teme de mediu, la care vom stabili mandatul UE pentru conferinţa de la Copenhaga. Vorbim aici despre obiectivele pe termen lung ale UE, care trebuie să vizeze reducerea emisiilor cu peste 80 % până în anul 2050. Vorbim despre cum pot fi încurajate alte ţări să intensifice reducerea emisiilor, astfel încât să atingem procentul de 30 % de reducere a emisiilor. Şi nu în ultimul rând, este vorba despre ceea ce s-a pus aici în discuţie - şi anume, măsuri de combatere a despăduririi şi pentru un management durabil al pădurilor, finanţarea pe care urmează să o hotărască Ecofin. În sfârşit, este vorba despre a avea un mandat adoptat de Consiliul European. Aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru sprijinul său.

 
  
MPphoto
 

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Doamnă preşedintă, foarte pe scurt câteva puncte. Cred că după această dezbatere, după ceea ce a fost spus de Consiliu, putem spune că suntem pregătiţi pentru conferinţa de la Copenhaga. Am remarcat un sprijin larg pentru propunerile noastre, valabil şi pentru obiectivele pe care le-am prezentat şi pentru angajamentele financiare pe care le-am luat.

Foarte importante sunt şi înţelegerile reciproce pe care le avem cu ţările în curs de dezvoltare - angajamentele pe care le-am luat în ultimul timp şi, poate cel important, este faptul că am căzut de acord cu privire la redistribuirea pe plan intern a eforturilor pe care Uniunea Europeană trebuie să le depună, deoarece dacă sunt luate angajamente şi se fac promisiuni, dar nu se ajunge la un acord pe plan intern, acest gen de demers nu va fi foarte eficient. Putem trece mai departe, cu condiţia ca Consiliul European să sprijine aceste propuneri ulterior, în cursul lunii. Nu mă îndoiesc deloc de acest lucru.

Ne aşteptăm ca şi alţii să vină în întâmpinarea acestui demers. Atunci vom vorbi despre Statele Unite; şi vom vorbi şi despre ţările BRIC. Trebuie să se implice. Cred că avem nevoie de o discuţie sinceră şi deschisă la Copenhaga. Cu siguranţă, nu va fi uşor, şi este puţin spus, dar cred că vom discuta realmente viitorul nostru comun acolo.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta – Şedinţa a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. Trebuie să privim costurile tranziţiei către energii nepoluante nu ca pe o povară economică, care va duce la creşterea costurilor de producţie ale companiilor şi a cheltuielilor publice în cadrul bugetelor naţionale, ci ca pe investiţii care vor aduce beneficii palpabile, în termeni de locuri de muncă, de inovaţii tehnologice, de infrastructuri nepoluante, care vor contribui la dezvoltarea durabilă a ţărilor respective.

Schimbările climatice sunt o ameninţare la adresa echilibrului mediului şi a habitatului nostru. Europa trebuie să dea dovadă de curaj şi să fie consecventă poziţiei de lider în efortul de a combate încălzirea globală. Din considerente de echitate şi responsabilitate istorică, ţările sărace trebuie ajutate pe de o parte să-şi consolideze şi să-şi adapteze economia la noile provocări, iar pe de altă parte să se protejeze de efectele încălzirii globale faţă de care sunt cele mai vulnerabile.

Sper ca participanţii la conferinţa din decembrie să înţeleagă că nu există o alternativă la reducerea emisiilor poluante şi că o decizie amânată la Copenhaga în privinţa obiectivelor obligatorii va însemna un eşec nu doar al conferinţei, ci şi al dialogului multilateral pe teme globale care afectează viitorul nostru, al tuturor.

 
  
MPphoto
 
 

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Negocierile pentru un nou acord global privind clima sunt acum pe muchie de cuţit. SUA par incapabile să adopte acte legislative care să pună frână emisiilor sale excesive de CO2. China nu pare dornică să accepte obiective obligatorii. Ţările în curs de dezvoltare declară, în mod corect, că nu ele au cauzat această criză.

Europenii au o responsabilitate istorică de a curăţa mizeria climatică la crearea căreia am contribuit. Abandonarea noastră nesăbuită a mediului este cea care a dus la aceste schimbări climatice periculoase. Nu este numai o problemă de mediu şi nu este doar o chestiune economică, ci şi o chestiune de dreptate socială internaţională. Mă alătur colegilor mei în sprijinirea solicitării ca Europa să facă o veritabilă ofertă de finanţare lumii în curs de dezvoltare pentru a o ajuta să lupte împotriva schimbărilor climatice în vederea spargerii tiparelor negocierilor actuale.

Această finanţare trebuie să fie nouă şi suplimentară (promisiunile existente de 0,7 % nu ar trebui atinse) şi ea trebuie să fie suficient de adecvată pentru a permite ţărilor în curs de dezvoltare să lupte împotriva schimbărilor climatice, prin măsurile necesare de reducere şi adaptare. Unii spun că nu ne permitem o nouă finanţare de acest tip. Însă, atunci când băncile au venit să cerşească, cele mai multe guverne, inclusiv guvernul irlandez, s-au grăbit să le furnizeze miliarde din banii contribuabililor. Economiile noastre o să se refacă, dar mediul înconjurător nu. ..

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai grave ameninţări de mediu, dar şi de ordin social şi economic. Productivitatea culturilor agricole prezintă fluctuaţii de la un an la altul, fiind influenţată semnificativ de variabilitatea condiţiilor climatice extreme. Aceasta influenţează toate sectoarele economiei, dar cea mai vulnerabila rămâne agricultura.

Consider că aceasta problemă trebuie tratată sub două aspecte:

- un plan de acţiune în zonele cele mai afectate: folosirea unor soiuri de plante rezistente la noii parametri climatici, adaptarea calendarului activităţilor agricole la noile condiţii, împăduririle, construcţia de sere, gestionarea resurselor de apă din agricultură, ecologizarea terenurilor poluate;

- celălalt aspect trebuie să fie un plan de viitor pentru eliminarea cauzelor care conduc la schimbările climatice prin promovarea unei economii globale bazate pe emisii reduse de carbon, corelată cu o promovare a securităţii energiei.

Cred că este importantă şi elaborarea unor strategii pentru prevenirea şi managementul dezastrelor naturale, deoarece pe parcursul ultimului deceniu secetele şi inundaţiile s-au produs frecvent, având un impact negativ atât asupra producţiei agricole, cât şi asupra florei şi faunei.

Susţin cu hotărâre că Uniunea Europeană trebuie să îşi menţină poziţia de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice, care nu trebuie plasată pe locul doi din cauza dificultăţilor economice actuale.

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Gierek (S&D), în scris. (PL) De cinci ani tot văd cum aici, în Parlamentul European, un anumit grup de oameni, recrutaţi din toate grupurile politice, dar majoritatea dintre Verzi şi Socialişti, alimentează isteria privind clima. Isteria aceasta este întreţinută în mod inteligent prin discursurile preşedintelui Comisiei şi de asemenea ale Preşedintelui Parlamentului din mandatul anterior, descriindu-ne cele mai groaznice cataclisme care, susţin ei, vor rezulta din schimbările climatice.

Oamenii care gândesc raţional cu privire la această problemă sunt acuzaţi de lipsa principiilor morale şi pur şi simplu – aşa cum mi s-a întâmplat mie astăzi – nu li se oferă ocazia de a vorbi în mod „democratic“. Deciziile economice cuprinse în pachetul de măsuri privind energia şi schimbările climatice, care au fost luate pe baza unei ipoteze nu prea credibile cu privire la cauza schimbărilor climatice, nu sunt numai o glumă cinică la adresa bunului simţ, dar sunt şi purtătoare ale unei viitoare catastrofe economice şi ale decăderii civilizaţiei. Ar trebui să solicităm organizarea unei discuţii cinstite, bazate pe opinii ale întregii comunităţi mondiale obiective a oamenilor de ştiinţă, cu privire la subiectul actualelor schimbări climatice şi la cauzele sale şi, mai întâi de toate, cu privire la metodele abordării efectelor sale.

 
  
MPphoto
 
 

  Zita Gurmai (S&D), în scris.(HU) Pentru a asigura succesul luptei împotriva schimbărilor climatice, un acord global ambiţios şi cuprinzător trebuie încheiat la Copenhaga. Problema finanţării a devenit piatra de temelie a acordului de la Copenhaga. Fiecare ţară trebuie să contribuie la finanţarea combaterii schimbărilor climatice, în funcţie de resursele şi potenţialul său economic. Uniunea Europeană joacă un rol important şi îşi asumă angajamentul de a finanţa programul privind clima. Conform estimărilor privind furnizarea de sprijin ţărilor în curs de dezvoltare şi pe baza calculelor pentru perioada 2010-2012, finanţarea de 5-7 miliarde de euro necesară în fiecare an va reprezenta o povară considerabilă pentru Uniunea Europeană şi bugetele naţionale deopotrivă.

Însă, cu privire la ultimul punct, cred că este important ca Uniunea Europeană,, atunci când va analiza cum să distribuie povara financiară rezultată din viitoarele angajamente internaţionale pentru finanţarea combaterii schimbărilor climatice, să ţină cont de potenţialul economic specific fiecărui stat membru şi de limitele capacităţii lor productive. Cred, de asemenea, că fiecare cetăţean european trebuie să ia parte la combaterea schimbărilor climatice şi că, pentru a reuşi acest lucru, e nevoie de campanii de amploare pentru economisirea energiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Edit Herczog (S&D), în scris.(HU) Este deja clar pentru noi astăzi că, printre pericolele care ameninţă Pământul, cel mai mare dezastru este de departe cauzat de gazele cu efect de seră, în primul rând de emisiile de dioxid de carbon. Deşi acest lucru poate părea o dezbatere ideologică în cercurile politice de la conducere, această problemă defineşte limitele oportunităţilor economice şi ale dezvoltării, determinând viitoare investiţii în aceste domenii. Atunci când vorbim în Parlamentul European despre schimbările climatice şi despre pregătirile pentru conferinţa de la Copenhaga, nu trebuie să uităm că, prin adoptarea pachetului de măsuri privind energia şi schimbările climatice, am pus bazele unei politici energetice europene care favorizează nu numai creşterea competitivităţii şi consolidarea securităţii aprovizionării cu energie, dar şi eficienţa energetică, producţia ecologică de energie şi afirmarea intereselor consumatorilor. Al treilea pachet de măsuri în domeniul energetic a creat oportunităţi din perspectiva pieţei, iar pachetul de măsuri privind schimbările climatice dintr-o perspectivă normativă, pentru ca investitori şi operatori economici mai noi să intre pe piaţa energetică europeană. Acesta este factorul-cheie pentru politica europeană privind schimbările climatice şi obiectivele sale de la Copenhaga. Avem nevoie de noi investiţii în energie, de tehnologii noi şi inovatoare şi de operatori noi. La urma urmei, putem obţine o reducere semnificativă a emisiilor de dioxid de carbon atât la nivel european cât şi la nivel global dacă dezvoltăm şi implementăm noi tehnologii. Deciziile europene luate recent facilitează acest lucru. Trebuie să continuăm în această direcţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris.(RO) Obţinerea unui acord la Copenhaga va oferi imboldul necesar pentru coordonarea, la nivel mondial, a acţiunilor de combatere a schimbărilor climatice. Criza climatică trebuie legată în mod obligatoriu de criza economică: este ocazia de a trece de la o economie nesustenabilă, bazată pe resurse naturale limitate, la o economie durabilă. Pe lângă promovarea strategiei privind securitatea aprovizionării cu energie şi eficienţa energetică, Europa trebuie să-şi dezvolte un plan de investiţii în tehnologii energetice noi. Promovarea tehnologiilor ecologice la nivel comunitar implică nu doar găsirea unei alternative la criza energetică, ci şi impulsionarea creşterii economice şi crearea de noi locuri de muncă. Pe de altă parte, acordul de la Copenhaga reprezintă o ocazie pentru a promova viitoarele legături dintre sistemul de comercializare a cotelor de emisie al UE şi sistemele de comercializare regionale sau federale din SUA sau din alte state care practică acest tip de sistem sau sisteme similare. Şi nu în cele din urmă, UE trebuie să adopte o poziţie unitară pentru a-şi menţine rolul de lider în negocieri şi trebuie să participe activ la consolidarea parteneriatelor existente în domeniul climatic cu ţările în curs de dezvoltare şi la încheierea de noi parteneriate acolo unde acestea nu există încă.

 
  
MPphoto
 
 

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. (PL) La o lună şi jumătate înaintea summitului de la Copenhaga şi având în vedere inevitabilele schimbări climatice, lumea se aşteaptă să luăm măsuri specifice – măsuri care dau dovadă de responsabilitate şi analiză atentă în privinţa colaborării în numele oamenilor şi al siguranţei acestora. Cunoaştem cu toţii rapoartele Comitetului interguvernamental pentru schimbările climatice, care afirmă clar că, în cea mai mare parte, încălzirea înregistrată în ultimii 50 de ani este rezultatul activităţii umane. Chestiunile climatice au devenit o prioritate geopolitică şi economică pentru secolul XXI, o prioritate care necesită decizii care să fie deopotrivă îndrăzneţe şi bazate pe măsuri pe termen lung.

Pentru a ajunge la un consens global, e nevoie să definim tratatele climatice care vor crea noi modele pentru reducerea gazelor cu efect de seră după 2012. Protocolul de la Kyoto a fost primul pas în schimbarea mentalităţii guvernelor din toată lumea cu privire la problema protecţiei mediului. Ar trebui să gândim în continuare la fel. Problema este, însă, că nu putem să ne limităm la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din ţările dezvoltate precum SUA şi China.

Este esenţial să sprijinim ţări mai mici şi mai sărace, care au probleme cu introducerea surselor de energie alternativă ecologică. Aceasta nu este numai o problemă de sprijin financiar, dar şi de educaţie şi de experienţă pusă în comun în vederea creării unor economii ecologice. În momentul luării deciziilor, ar trebui să ne gândim şi la cetăţeni. Ar trebui să îi informăm, să îi educăm şi să îi convingem să investească în protecţia mediului. Ca orice măsură politică în domeniul siguranţei, sprijinul şi cooperarea cetăţenilor sunt indispensabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Sirpa Pietikäinen (PPE), în scris.(FI) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, cercetarea furnizează zilnic informaţii noi cu privire la evoluţia schimbărilor climatice şi acestea sugerează că starea climei avansează continuu şi mai rapid decât se prevăzuse iniţial. Dacă trebuie să păstrăm pământul în starea la care viaţa de aici s-a adaptat, va trebui să punem pe picioare o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în anul 2050. În lumina acestor studii, obiectivele climatice ale UE nu pot fi numite prea ambiţioase. Toată lumea ştie cât de gravă este problema. Cu toate acestea, pierdem timpul cu dezbateri dacă suntem sută la sută siguri că oamenii sunt cauza schimbărilor climatice sau nu. Refuzul acesta de a acţiona corect este de neînţeles, mai ales că, de mult timp, ştim cum să punem în aplicare schimbarea şi suntem familiarizaţi cu tehnologiile necesare, îmbunătăţind totodată calitatea vieţii prin folosirea noilor tehnologii. Există o explicaţie psihologică pentru această inerţie. Unele din modelele noastre de comportament sunt cu totul contrare schimbării, în timp ce restul se schimbă lent. Singura problemă este că nu prea ne-a mai rămas timp. Una dintre cele mai importante chestiuni de la sfârşitul acestui an este zelul UE de a munci cu hotărâre pentru a se asigura că acordul încheiat la Copenhaga se ridică la înălţimea provocării climatice. Uniunea trebuie să îşi ia un angajament clar pentru o reducere de 30 % a emisiilor până în 2020 şi de 80 % până în 2050. O parte a acordului va fi o promisiune credibilă făcută de UE de a ajuta ţările în curs de dezvoltare cu informaţii şi transferuri de tehnologie precum şi cu sume de bani adecvate.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. În următorii 50 de ani schimbările climatice vor avea efecte semnificative asupra sectoarelor economice importante precum agricultura, energia, transportul, ecosistemele, turismul şi sănătatea.

Schimbările climatice vor afecta, de asemenea, gospodăriile, întreprinderile şi anumite sectoare ale societăţii, în special persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilităţi şi gospodăriile cu venituri mici. UE este hotărâtă să acţioneze rapid pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Însă atenuarea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră nu este suficientă. Atenuarea necesită un răspuns complementar pe termen scurt.

Se aşteaptă ca efectele schimbărilor climatice să fie mai semnificative decât era prevăzut şi vor apărea indiferent de măsurile de atenuare care vor fi puse în aplicare. Din acest motiv sunt necesare măsuri care să consolideze rezistenţa sistemelor naturale şi umane pentru a face faţă impactului schimbărilor climatice, adică politici de adaptare.

Aceste politici sunt în desfăşurare în UE, dar sunt necesare asemenea politici şi la nivel global, şi de aceea Conferinţa de la Copenhaga trebuie să fie un succes internaţional. Avem nevoie de un pact global de solidaritate pentru dezvoltarea economiilor verzi prin promovarea unor tehnologii curate care să asigure locuri de muncă şi să protejeze mediul şi sănătatea populaţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Pavel Poc (S&D), în scris.(CS) UE este un lider mondial în combaterea schimbărilor climatice. Poziţia aceasta ne conferă clar o responsabilitate de a ajuta ţările în curs de dezvoltare. Când acordăm asistenţă, trebuie să fim extrem de responsabili pentru consecinţe. Dacă ţările în curs de dezvoltare vor primi 30 de miliarde de euro pe an pentru eforturile lor de a atenua efectele schimbărilor climatice, atunci scopul acestei măsuri trebuie să fie dreptate şi solidaritate din punct de vedere climatic. Nu putem permite un scop sau un rezultat care ar produce noi tensiuni prin noi distorsiuni în dezvoltarea socială şi politică. Legăturile dintre ţările în curs de dezvoltare şi lumea dezvoltată sunt complexe. Odată cu cedarea resurselor, trebuie să analizăm toate impacturile posibile ale ajutorului pentru dezvoltare, inclusiv consecinţele asupra politicii şi populaţiei. Cea mai mare parte a resurselor ar trebui să vizeze sprijinirea educaţiei şi societatea informaţională. Chiar şi în Parlamentul European, nu toată lumea este convinsă că schimbările climatice sunt o ameninţare reală. Dacă realitatea schimbărilor climatice şi consecinţele lor nu sunt înţelese de către ţările vizate, asistenţa noastră nu va reprezenta nimic mai mult decât o mită dată pentru prosperitatea noastră guvernelor acelor ţări ai căror locuitori nu dispun de o astfel de prosperitate. Dacă obiectivele ambiţioase ale UE nu sunt împărtăşite şi de celelalte mari puteri - SUA, China, India şi ţările din America de Sud şi America Centrală - va fi nevoie ca UE să se concentreze pe consolidarea măsurilor şi mecanismelor interne de adaptare, în special cu privire la sănătatea şi securitatea cetăţenilor UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Negocierile de la Copenhaga privind finanţarea ţărilor în curs de dezvoltare vor fi cruciale dacă acest summit va avea succes. Deja unele ţări africane au declarat că nu vor putea să se angajeze pentru genul de înţelegere de care avem nevoie la Copenhaga dacă ea nu prevede măsuri adecvate pentru finanţarea reducerii şi adaptării în ţările în curs de dezvoltare. Există două puncte-cheie aici - primul este că banii publici acordaţi acestor ţări în curs de dezvoltare trebuie să provină din surse noi şi suplimentare şi nu din actualele bugete pentru ajutor. Al doilea punct este că nu numai banii publici pot fi folosiţi în acest context; pe lângă acordarea directă de ajutor, se pot lua măsuri pentru a încuraja investiţiile sectorului privat în economii cu emisii reduse de dioxid de carbon. Măsura în care sectorul privat este pregătit să investească în ţările în curs de dezvoltare va depinde de acordurile internaţionale privind sistemele de comercializare a cotelor de emisii. Acorduri cu privire la această problemă vor conferi politicii coerenţă şi stabilitate, ceea ce dă sectorului privat încrederea de a investi serios în ţările în curs de dezvoltare. Prin urmare, negocierile trebuie să vizeze atât angajamente multilaterale cu privire la finanţare publică cât şi măsuri concrete pentru a garanta investiţiile din sectorul privat.

 
  
  

(Şedinţa a fost suspendată la ora 11.55 şi reluată la ora 12)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL PITTELLA
Vicepreşedinte

 

6. Rectificare (articolul 216 din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

7. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este votul.

(Pentru detalii privind rezultatul votului: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

 

7.1. Statutul Agenţiei Internaţionale privind energiile regenerabile (IRENA) (A7-0026/2009, Herbert Reul) (vot)

7.2. Acte caduce ale Consiliului în domeniul politicii agricole comune (A7-0018/2009, Paolo De Castro) (vot)

7.3. Delegarea sarcinilor de testare în laborator (A7-0017/2009, Paolo De Castro) (vot)

7.4. Reducerea ratei accizelor în Madeira şi Azore (A7-0039/2009, Danuta Maria Hübner) (vot)

7.5. Conservarea păsărilor sălbatice (versiune codificată) (A7-0024/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)

7.6. Aparate cu gaz (versiune codificată) (A7-0025/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)

7.7. Furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (versiune codificată) (A7-0029/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)

7.8. Protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la aybest (versiune codificată) (A7-0033/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)

7.9. Controalele veterinare ale animalelor provenite din ţări terţe (versiune codificată) (A7-0028/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)

7.10. Reţea de colectare de date contabile agricole privind veniturile şi activitatea economică a exploataţiilor agricole în Comunitatea Europeană (versiune codificată) (A7-0031/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)

7.11. Condiţiile de sănătate animală care reglementează comerţul intracomunitar şi importurile din ţări terţe de păsări de curte şi de ouă pentru incubaţie (versiune codificată) (A7-0027/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)

7.12. Bovine de reproducţie de rasă pură (versiune codificată) (A7-0032/2009, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg) (vot)

7.13. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Republica Mauritius privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0019/2009, Simon Busuttil) (vot)

7.14. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Republica Seychelles privind exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0012/2009, Simon Busuttil) (vot)

7.15. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Barbados privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0013/2009, Simon Busuttil) (vot)

7.16. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Federaţia Saint Kitts şi Nevis privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0014/2009, Simon Busuttil) (vot)

7.17. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Antigua şi Barbuda privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0015/2009, Simon Busuttil) (vot)

7.18. Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Bahamas privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (A7-0016/2009, Simon Busuttil) (vot)

7.19. Proiectul de buget rectificativ 9/2009: cutremurul din Italia, secţiunea III - Comisia (A7-0023/2009, Jutta Haug) (vot)

7.20. Mobilizarea Fondului european pentru adaptare la globalizare: Germania - sectorul de telecomunicaţii (A7-0022/2009, Reimer Böge) (vot)

7.21. Cerere de ridicare a imunităţii lui Marek Siwiec (A7-0030/2009, Diana Wallis) (vot)

7.22. Instituirea unui ecanism de evaluare în vederea monitorizării aplicării acquis-ului Schengen (A7-0035/2009, Carlos Coelho) (vot)
 

- În urma votului privind propunerea Comisiei:

 
  
MPphoto
 

  Karel De Gucht, membru al Comisiei.(FR) Dle preşedinte, ieri, colegul meu, vicepreşedinte al Comisiei, dl Barrot, a subliniat faptul că scopul propunerilor este să uniformizeze la nivel comunitar mecanismul de evaluare şi să-l facă mai eficient, menţinând în acelaşi timp încrederea între statele membre.

Comisia este convinsă că Parlamentul trebuie să se implice în evaluarea Schengen, ceea ce nu este cazul în prezent. Cetăţenii trebuie să aibă acces la rezultatele acestor evaluări.

Cu toate acestea, în conformitate cu tratatele în vigoare, nu este posibilă implicarea Parlamentului prin intermediul procedurii de codecizie. Prin urmare, Comisia îşi susţine propunerile pe baza tratatelor în vigoare.

Totuşi, de îndată de Tratatul de la Lisabona intră în vigoare, problema se va redeschide, iar Comisia va decide, la momentul potrivit, temeiul juridic cel mai adecvat pentru mecanismul propus şi va implica Parlamentul European cât mai mult posibil.

Prin urmare, Comisia ar putea să prezinte modificări sau propuneri noi, în funcţie de situaţie.

 
  
MPphoto
 

  Carlos Coelho, raportor.(PT) Apreciez clarificările oferite de Comisia Europeană, însă aş dori să reamintesc Parlamentului că, aşa cum s-a clarificat în timpul dezbaterii, cu toate că Serviciul juridic al Parlamentului European a recunoscut legitimitatea temeiului juridic al iniţiativei Comisiei, acesta a spus, de asemenea, că pe baza tratatului în vigoare, Comisia Europeană ar fi putut lua aceeaşi iniţiativă pe baza unei formule juridice care să îi acorde Parlamentului European competenţa de codecizie.

Întrucât nu a fost cazul, propun retrimiterea iniţiativei către Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, astfel încât Comisia să o poată reanaliza. Apoi, în cadrul perioadei prevăzute la articolul 56 din Regulamentul nostru de procedură, noi, deputaţii din Parlamentul European, ne putem aştepta să primim o iniţiativă din partea Comisiei, care să respecte procedura de codecizie şi care să îi ofere Parlamentului European competenţa pe care o merită în ceea ce priveşte susţinerea sporirii securităţii în spaţiul Schengen.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Vă mulţumesc, dle Coelho. Nu este nevoie să se voteze asupra acestei solicitări, întrucât, de vreme ce Comisia a decis să îşi menţină propunerea, acea propunere este în mod automat retrimisă comisiei, aşa cum a solicitat dl Coelho.

 

7.23. Instituirea unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen (A7-0034/2009, Carlos Coelho) (vot)
 

- În urma votului privind propunerea Comisiei:

 
  
MPphoto
 

  Karel De Gucht, membru al Comisiei.(FR) Dle preşedinte, scenariul este acelaşi. Prin urmare, poziţia Comisiei este identică.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Ei bine, cred că în mod evident şi acest al doilea raport va fi retrimis comisiei, întrucât Comisia Europeană a decis să îşi menţină propunerea.

 

8. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

- Raport: Simon Busuttil (A7-0013/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Antonio Masip Hidalgo (S&D).(ES) Dle preşedinte, am votat în favoarea rapoartelor referitoare la insulele Bahamas, Barbados, Saint Kitts şi Nevis şi Seychelles. În aceste rapoarte, îmi plac elementele depăşirii proceselor birocratice ale acordurilor, libertatea de circulaţie a cetăţenilor şi caracterul reciproc pe care toate aceste acţiuni trebuie să-l deţină.

Cu toate acestea, cu cel mai profund respect pentru toate aceste ţări suverane prietene, aş dori să profit de relaţiile bune pe care aceste acorduri le demonstrează, pentru a ajuta toate aceste ţări care, repet, sunt suverane şi ne sunt prietene, să se imunizeze împotriva unei pandemii care este chiar mai mortală decât gripa: paradisurile fiscale. Acest lucru a fost dezbătut deja în cadrul G20 şi a multor alte forumuri.

Paradisurile fiscale au contribuit în mod semnificativ şi nefericit la criza economică cu care ne confruntăm. Au fost luate unele măsuri, poate nu multe încă, pentru a eradica cele mai active paradisuri fiscale, însă haideţi să nu fim naivi. Altele ar putea începe.

În Spania, cazul Gürtel este de actualitate: nu este vorba doar despre o reţea uriaşă de corupţie, ci şi despre una de scurgeri de capital. Prin urmare, reprezentanţi ai Comisiei şi ai Consiliului, haideţi să profităm de aceste acorduri pentru a insista asupra acestei imunizări pe care trebuie să o solicităm, mai devreme sau mai târziu, pentru a avea o politică mai cuprinzătoare şi mai radicală împotriva paradisurilor fiscale.

 
  
  

- Raport: Carlos Coelho (A7-0034/2009)

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE).(PL) Dle preşedinte, Tratatul Schengen a determinat o schimbare calitativă pe teritoriul majorităţii statelor din Uniunea Europeană. Cu toate că a trecut aşa de puţin timp de la intrarea sa în vigoare, uităm adesea cum a fost Europa atunci când avea graniţe şi dificultăţile asociate deplasării dintr-un stat membru în altul. Acordul Schengen reprezintă un alt succes al integrării noastre, însă poartă şi o mare responsabilitate. Noile state membre şi-au asumat responsabilitatea pentru o parte semnificativă a frontierelor noastre terestre.

Pe lângă aspectele pozitive, există şi aspecte negative, întrucât au fost introduse restricţii excesive cu privire la circulaţia rezidenţilor din ţări care au o graniţă comună cu UE, iar acest lucru face referire, în principal, la noile state, precum Polonia şi Letonia. Ca urmare a acestor dificultăţi, există, printre altele, restricţii importante asupra circulaţiei dincolo de graniţele noastre estice. A apărut o nouă diviziune, un fel de barieră între ţările care au avut şi au relaţii strânse care provin dintr-o istorie şi legături de familie comune şi, mai presus de toate, deoarece acestea sunt vecine.

În conformitate cu dispoziţiile Acordului Schengen, a fost introdus un sistem comun de control intern, iar acesta este aplicat de serviciile corespunzătoare în ţările Uniunii Europene care sunt semnatare ale acordului. S-ar părea, totuşi, că acest sistem de control este aplicat cu severitate nejustificată, lucru care nu ajută la construirea unei imagini pozitive a unităţii Uniunii Europene.

 
  
  

Explicaţii scrise privind votul

 
  
  

- Raport: Herbert Reul (A7-0026/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport. Susţin pe deplin aderarea Comunităţii Europene la statutul Agenţiei Internaţionale pentru Energii Regenerabile (IRENA). Aceasta are ca obiectiv principal diseminarea de bune practici în domeniul energiei din surse regenerabile, atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi la nivel global. Conform statutului său, agenţia va promova şi va sprijini utilizarea resurselor regenerabile la nivelul întregului glob.

Prin aderarea la statutul acestei agenţii, Comunitatea se va bucura de un acces mai bun, în mod direct, la informaţiile privind activităţile din domeniul surselor regenerabile de energie, atât la nivel european, cât şi la nivel global. Totodată, statutul de membru îi va permite să consolideze monitorizarea progresului pe care îl înregistrează statele membre în vederea atingerii în 2020 a obiectivului obligatoriu privind energia din surse regenerabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. În prezent, nu există o strategie coordonată privind energia regenerabilă la nivel european şi mondial. Din acest motiv, este o mare diferenţă între ţările care au făcut un progres major şi au înregistrat un succes semnificativ în ceea ce priveşte energia regenerabilă şi ţările care sunt încă în urmă în acest domeniu.

Dacă dorim să grăbim procesul de creştere a cotei de surse regenerabile de energie, diferite ţări ar trebui să acţioneze în mod coordonat, iar ţările fruntaşe ar trebui să împărtăşească bunele lor practici. Cred că această agenţie se va angaja să realizeze aceste obiective şi va oferi un nou impuls şi o nouă direcţie în domeniul energiei regenerabile, în general.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Salut faptul că acum Comunitatea Europeană este reprezentată în Agenţia Internaţională pentru Energii Regenerabile (IRENA). Obiectivul Agenţiei Internaţionale pentru Energii Regenerabile este acela de a promova adoptarea şi folosirea durabilă a tuturor formelor de energie regenerabilă, ţinând cont de contribuţia acestora la conservarea mediului înconjurător, protejarea climei, creşterea economică şi coeziunea socială (în special, reducerea sărăciei şi dezvoltarea durabilă), accesibilitatea şi securitatea aprovizionării cu energie, dezvoltarea regională şi responsabilitatea intergeneraţională.

De asemenea, agenţia îşi propune să ofere consultanţă tehnică, financiară şi politică guvernelor din ţările în curs de dezvoltare, contribuind astfel la procesul de tranziţie spre o societate cu emisii reduse de carbon.

Folosirea energiilor regenerabile este unul dintre obiectivele cheie ale pachetului Uniunii Europene privind clima şi energia. Această agenţie va contribui la punerea în aplicare a obiectivelor pachetului, în special a obiectivului de creştere a procentului de energie regenerabilă utilizată la 20 % din consumul total de energie, până în anul 2020.

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – IRENA a fost oficial înfiinţată la 26 ianuarie 2009. Obiectivul acestei organizaţii este acela de a deveni centrul promovării unei tranziţii rapide spre folosirea energiei durabile. Statutul acestei organizaţii a fost stabilit. Este foarte important ca această organizaţie să înceapă să funcţioneze cât mai repede posibil. Sunt în favoarea adoptării statutului care a fost prezentat şi, prin urmare, am votat în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Susţin concluzia Comunităţii Europene privind Statutul Agenţiei Internaţionale pentru Energii Regenerabile. Obiectivul Agenţiei Internaţionale pentru Energii Regenerabile este acela de a deveni un centru de excelenţă pentru energia regenerabilă, ceea ce îi va permite să ajute guvernele să valorifice sursele regenerabile de energie, să răspândească know-how-ul şi cele mai bune practici şi să ofere instruire în acest domeniu. Prin urmare, este de dorit pentru Comunitate să fie reprezentată într-o instituţie ale cărei obiective coincid cu domeniul său de competenţă şi al cărei statut a fost deja semnat de 20 de state membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Portugalia este a şasea ţară în topul dependenţei energetice din Uniunea Europeană care include 27 de state, aşadar investiţia în „tehnologie ecologică” are o importanţă deosebită.

Susţin crearea unui plan naţional de energie regenerabilă, cu interes special asupra energiei eoliene, a energiei valurilor (având în vedere condiţiile excepţionale oferite de coasta portugheză), a energiei termice solare şi a energiei fotovoltaice şi microgenerării.

De asemenea, sunt în favoarea metodelor de cercetare şi dezvoltare, a tehnologiilor şi strategiilor de stocare a surplusului de energie regenerabilă.

Susţin o politică energetică care ţine cont de provocările economice şi de nevoile sociale, promovând în acelaşi timp dezvoltarea durabilă, fără să genereze costuri de mediu care trebuie să fie suportate de generaţiile viitoare.

Preocuparea mea dintotdeauna a fost limitarea dependenţei noastre energetice şi sunt convins că, pentru aceasta, trebuie să susţinem şi să dezvoltăm energia regenerabilă, aşadar salut faptul că Portugalia este un membru fondator al Agenţiei Internaţionale pentru Energii Regenerabile (IRENA).

De aceea susţin şi eu aprobarea de către Comunitatea Europeană a Statutului Agenţiei Internaţionale pentru Energii Regenerabile (IRENA).

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Votând acest raport vreau să subliniez importanţa înfiinţării acestei organizaţii internaţionale, care va promova şi va sprijini utilizarea resurselor regenerabile la nivelul întregului glob, având în vedere beneficiile care pot fi obţinute prin contribuţia acestora la protejarea mediului şi climei, creşterea economică şi coeziunea socială, inclusiv diminuarea sărăciei, la asigurarea securităţii aprovizionării cu energie şi dezvoltarea regională.

La conferinţa de la Bonn din ianuarie 2009 România, prima ţară semnatară, a fost desemnată vicepreşedintele acestei prime şedinţe şi totodată a fost admisă în comitetul administrativ al IRENA, nucleu care asigură secretariatul interimar al Agenţiei până în momentul în care aceasta va începe să funcţioneze. Astăzi, 137 de state, dintre care 24 de state membre ale UE au semnat Statutul.

 
  
  

- Raport: Paolo De Castro (A7-0018/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT)}• Am votat în favoarea raportului privind propunerea de regulament a Consiliului de abrogare a anumitor acte caduce ale Consiliului în domeniul politicii agricole comune, întrucât este necesară eliminarea din acquis-ul comunitar a actelor care nu mai sunt relevante, pentru a spori transparenţa şi securitatea juridică a legislaţiei comunitare, având în vedere Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare, încheiat între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie. Acesta a fost de curând confirmat în Comunicarea Comisiei intitulată „O PAC simplificată pentru Europa – o reuşită pentru toţi”; Sunt responsabil de raportul Parlamentului European referitor la această comunicare, în numele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European. Prin urmare, sub incidenţa acestei strategii, merită eliminarea din legislaţia în vigoare a actelor care nu mai au un efect real.

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Dată fiind legislaţia europeană vastă, este esenţial ca orice material ieşit din uz să fie abrogat în mod eficient. Având în vedere acest lucru, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Cred că este esenţial ca toate părţile interesate de politica agricolă comună (PAC) să fie conştiente de cadrul juridic în vigoare şi de normele care se aplică la un moment dat.

Accept că securitatea juridică impune ca actele caduce să nu rămână în vigoare la infinit în sistemul juridic comunitar.

Având în vedere importanţa fundamentală a PAC pentru guvernele şi cetăţenii Uniunii, susţin că procedura privind punerea în aplicare a acesteia şi normele în vigoare ar trebui să fie cât mai simple şi mai clare.

PAC ocupă un rol central în viaţa Uniunii, are o importanţă practică uriaşă şi nu poate reprezenta un amestec de norme, regulamente, acte şi decizii care nu se mai aplică sau care nu vor fi eficiente.

Având în vedere cele menţionate mai sus, susţin propunerea Comisiei de a abroga acte caduce în domeniul politicii agricole comune.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Chestiunea asupra căreia s-a votat se referă la necesitatea instituţiilor europene de a abroga actele Consiliului care, de-a lungul timpului şi odată cu dezvoltarea tehnologiei, au devenit caduce şi irelevante pentru funcţionarea corectă a Uniunii. Acest vot face referire la anumite acte ale Consiliului din domeniul politicii agricole comune. Cred că anumite aspecte ale PAC trebuie de mult revizuite. Dacă politica se va aplica în mod corect şi se va folosi în beneficiul cetăţenilor europeni, actele pe care le-a creat trebuie să fie relevante pentru lumea agricolă de astăzi. De asemenea, convingerea mea fermă este că trebuie să se facă ceva pentru a scăpa Uniunea de birocraţia exagerată, imagine cu care o asociază cetăţenii Europei. Acte, precum acestea, au pur şi simplu rolul de a produce confuzii, fără a servi unui scop real. Aspectele politicii Uniunii Europene, cum ar fi acesta, pătează imaginea Uniunii în rândul cetăţenilor săi şi îi descurajează să interacţioneze cu aceasta. În concluzie, cred cu fermitate că dacă Uniunea doreşte să rămână relevantă, atunci trebuie să se voteze întotdeauna în favoarea modernizării legilor şi politicilor sale.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. (PL) Am votat cu deosebită plăcere în favoarea adoptării rezoluţiei privind regulamentul de abrogare a anumitor acte caduce în domeniul PAC, deoarece auzim mereu că avem prea multe regulamente în Uniunea Europeană, cu consecinţe negative pentru funcţionarea corectă a economiei de piaţă. Acest lucru se aplică în special în cazul PAC, unde, în ciuda introducerii multor simplificări şi a eliminării unei serii de regulamente, multe acte inutile rămân încă în vigoare.

Multe dintre aceste acte nu mai au efecte juridice, în timp ce conţinutul altora a fost inclus în documentele următoare. Din punct de vedere al timpului şi al costurilor, acest lucru creează o povară foarte mare pentru agricultorii noştri şi implică un sistem administrativ vast. Prin urmare, cred că o nouă actualizare, consolidarea şi simplificarea legislaţiei Uniunii Europene sunt esenţiale, la fel şi abrogarea multor acte juridice inutile, pentru ca dispoziţiile care sunt acum în vigoare să fie simple, clare şi inteligibile. Acest lucru va apropia Uniunea Europeană de cetăţenii săi.

 
  
MPphoto
 
 

  Oldřich Vlasák (ECR), în scris. (CS) Aş dori să îmi exprim votul în ceea ce priveşte proiectul de regulament al Consiliului de abrogare a unor acte caduce ale Consiliului din domeniul politicii agricole comune. În timpul procesului de integrare europeană, multe acte au fost aprobate în cadrul Parlamentului European şi al Consiliului. În momentul când noi am aderat la Uniunea Europeană, acquis-ul comunitar avea un număr de aproximativ 80 000 de pagini de text, jumătate din acesta fiind în domeniul agriculturii. Prin urmare, este un lucru bun că organismele Uniunii Europene au convenit asupra unui baze interinstituţionale conform căreia legislaţia comunitară trebuie să fie actualizată şi condensată.

Legile care nu au importanţă de durată ar trebui eliminate din acquis-ul comunitar pentru a spori transparenţa şi certitudinea legislaţiei comunitare. În ultima perioadă, Comisia a declarat caduce 250 de legi din domeniul agriculturii. Discutăm acum despre 28 de acte care nu au utilitate practică, dar care, din punct de vedere formal, încă există, şi despre şase acte care sunt caduce. Cu toate că am susţinut acest proiect, cred cu fermitate că există noi oportunităţi de reducere a legislaţiei europene şi de diminuare a birocraţiei instaurate de regimul de la Bruxelles şi, prin urmare, solicit Comisiei să îşi continue activitatea privind simplificarea legislaţiei europene.

 
  
  

- Raport: Paolo De Castro (A7-0017/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Trebuie efectuate teste de laborator pentru a identifica organismele dăunătoare care nu sunt prezente în cadrul Uniunii Europene. Regulamentele în vigoare nu permit anumitor laboratoare, cărora le poate fi delegată această activitate, să se ocupe de acest lucru, din cauza faptului că acestea nu respectă pe deplin articolul 2 alineatul (1) litera (g) punctul (ii) al Directivei 2000/29/CE. Sunt în favoarea oferirii permisiunii laboratoarelor de acest tip să desfăşoare o astfel de activitate, atâta timp cât se respectă anumite condiţii. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
  

- Raport: Danuta Maria Hübner (A7-0039/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului care autorizează Portugalia să aplice rate reduse ale accizelor pentru lichiorurile, rachiul şi romul produse şi consumate pe plan local în insulele Azore şi Madeira, întrucât văd acest lucru ca pe o modalitate importantă de a sprijini menţinerea industriilor mici în sectorul implicat în producerea unor astfel de bunuri, care se află într-o poziţie competitivă foarte nefavorabilă, în confruntarea cu liberalizarea pieţelor şi creşterea vânzărilor de băuturi spirtoase în aceste regiuni.

Diminuarea acestei taxe va contribui, de asemenea, la un echilibru social şi economic mai bun în aceste regiuni, asigurând astfel durabilitatea şi chiar crearea de locuri de muncă, esenţiale pentru protejarea economiilor locale.

 
  
MPphoto
 
 

  John Attard-Montalto (S&D), în scris. – Guvernul Maltei ar trebui să urmeze iniţiative similare pentru insula Gozo. Toate statele membre ale UE care au regiuni insulare au solicitat măsuri similare, iar UE le-a acordat posibilitatea de a lua astfel de măsuri speciale. Măsurile în sine diferă de la o regiune insulară la alta. Cu toate acestea, au un lucru în comun: şi anume, acela de a oferi confort economic pentru a echilibra aspectele negative ale regiunilor insulare. Insula Gozo suferă de grave handicapuri, printre care dubla insularitate, depărtarea, suprafaţa redusă şi relieful dificil. Ţări mult mai mari decât Malta, precum Portugalia, Italia şi Grecia, au reuşit să obţină măsuri speciale, astfel încât să ofere stimulente atractive pentru regiunile insulare. Insulele mai mici din arhipelagul maltez sunt deosebit de vulnerabile.

Insula Gozo are nevoie de asistenţă prin introducerea unor măsuri speciale similare. Este de datoria guvernului maltez să identifice măsurile speciale care s-ar potrivi cel mai bine şi, ulterior, să apeleze la UE pentru a adopta asemenea măsuri. Reducerea greutăţilor, în special a celor care predomină pe insula Gozo, depinde de guvernul Maltei.

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Aceasta este o prelungire a derogării fiscale din 2002 acordate Portugaliei, cu privire la anumite regiuni autonome. Sunt în favoarea unei astfel de prelungiri şi, prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului Hübner privind propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a Portugaliei în vederea aplicării unei rate reduse a accizei pentru romul şi lichiorurile produse şi consumate pe plan local în regiunea autonomă Madeira şi pentru lichiorurile şi rachiul produse şi consumate pe plan local în regiunea autonomă Azore. Având în vedere caracteristicile specifice ale acestor zone periferice, cred că această prelungire este esenţială pentru supravieţuirea industriei locale şi pentru protecţia ocupării forţei de muncă în acest sector.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Având în vedere importanţa pentru agricultură şi, în consecinţă, pentru economie şi ocuparea forţei de muncă în regiunile autonome portugheze Madeira şi Azore, a producţiei de rom şi, respectiv, de rachiu, precum şi de lichioruri în ambele regiuni, este esenţial ca ratele reduse ale accizelor pentru aceste produse să fie aplicate în continuare, întrucât acest lucru nu va duce la o situaţie de concurenţă neloială în cadrul pieţei interne.

Creşterea preţului de vânzare cu amănuntul, determinată de eliminarea acestor rate ale accizelor, ar face aceste produse şi mai puţin competitive faţă de produse similare importate din restul UE şi, prin urmare, ar ameninţa menţinerea produselor tradiţionale. Aceasta ar avea un efect dezastruos asupra industriei locale şi a economiei regionale la nivel socioeconomic, ca urmare a impactului pe care l-ar avea asupra fermelor familiale în acele regiuni.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Propunerea aprobată în şedinţa plenară de astăzi cu o majoritate covârşitoare permite o prelungire a concesiei acordate în 2002 de autorizare a Portugaliei în vederea aplicării unei rate reduse a accizelor pentru romul şi lichiorurile produse şi consumate pe plan local în Madeira şi pentru lichiorurile şi rachiul produse şi consumate pe plan local în insulele Azore. De la începutul acestui proces, am făcut tot posibilul pentru a asigura că această măsură, care a expirat la sfârşitul anului 2008, va fi reînnoită de urgenţă. Sprijinul unanim al Comisiei pentru dezvoltare regională fiind asigurat, acest rezultat a fost confirmat prin votul de astăzi, care menţine reducerea fiscală începând din ianuarie 2009 până în 2013.

Producătorii de rom şi de lichior din Madeira se confruntă cu obstacole permanente legate de poziţia lor geografică ultraperiferică, insularitate, terenul şi clima dificile, precum şi dimensiunea redusă a fermelor lor. În cazul în care nu ar mai beneficia de această concesie, producătorii ar fi constrânşi să crească preţurile, ceea ce ar avea impact asupra activităţii lor şi a locurilor de muncă pe care le generează, cu consecinţe grave pentru regiune.

 
  
  

- Raport: Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (A7-0024/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Această rezoluţie constă într-o simplă codificare a textelor, fără nicio modificare de fond. Sunt în favoarea unei astfel de codificări şi, prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
  

- Raport: Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (A7-0025/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Aceasta este din nou o codificare fără nicio modificare de fond, pe care o susţin şi, aşadar, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
  

- Raport: Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (A7-0029/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Acesta constă într-o simplă codificare a textelor existente şi, prin urmare, am votat în favoare a raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. (RO) Coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre, cu privire la difuzarea programelor de televiziune, este esenţială pentru crearea unui spaţiu media caracterizat prin unitate în diversitate. La fel de importantă este şi capacitatea noastră de a face legislaţia europeană cât mai accesibilă pentru toţi cetăţenii. Raportul referitor la propunerea de directivă a serviciilor mass-media audiovizuale în versiunea codificată, adus în faţa plenului, reprezintă o măsură pur tehnică şi juridică, ale cărei beneficii sunt însă incontestabile. Codificarea unei legislaţii care se modifică în permanenţă este un demers care aduce un plus de claritate şi transparenţă dreptului comunitar, făcându-l mai comprehensibil pentru cetăţenii UE. În cazul de faţă, propunerea de codificare constă în înlocuirea vechii directive din 1989, cu o directivă nouă (fără modificări de conţinut), la care au fost adăugate actele ce au completat-o de-a lungul timpului. Am susţinut această iniţiativă, pentru că dincolo de caracterul ei tehnic, valoarea sa pentru buna funcţionare a serviciilor media audiovizuale, dar şi în termeni de transparenţă, nu poate fi neglijată.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Sunt de acord cu textul acestui raport deoarece pluralismul informaţiilor ar trebui să reprezinte un principiu fundamental al Uniunii Europene. Diversificarea mijloacelor de informare în masă înseamnă o multiplicare a punctelor de vedere şi acest fapt este esenţial într-o societate democratică.

În plus, acest argument are şi o componentă economică: serviciile mass-media audiovizuale tradiţionale (precum televiziunea) şi cele nou apărute (de exemplu „video la cerere”/„video on demand”) oferă importante oportunităţi de ocupare a forţei de muncă în Europa, în special în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii, fapt ce stimulează creşterea economică şi investiţiile.

 
  
  

- Raport: Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (A7-0033/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Acest raport se referă la codificarea legislaţiei privind protecţia lucrătorilor împotriva expunerii la azbest. Sunt în favoarea unei astfel de codificări şi, prin urmare, am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. (FR) La fel ca majoritatea colegilor mei deputaţi, am votat pentru îmbunătăţirea clarităţii şi a transparenţei dreptului comunitar. Într-adevăr, prin adoptarea acestei rezoluţii, Parlamentul European a sprijinit dorinţa Comisiei Europene de a „curăţa” textele prin codificarea legislaţiei privind protecţia lucrătorilor împotriva azbestului. Această rezoluţie va însemna că aceste norme, care sunt necesare pentru lucrători, pot fi aplicate mai bine.

 
  
  

- Raport: Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (A7-0028/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Acest raport se referă la codificarea legislaţiei privind controalele sanitar-veterinare ale animalelor introduse pe teritoriul UE şi, prin urmare, am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Miroslav Mikolášik (PPE), în scris (SK) Doamnelor şi domnilor, salut aprobarea raportului elaborat de dna Geringer de Oedenberg privind proiectul de directivă a Consiliului de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din ţări terţe introduse pe teritoriul UE. Noua directivă va contribui cu siguranţă la clarificarea şi la o mai bună înţelegere a construcţiilor juridice actuale prelungite din acest domeniu. Directiva se concentrează asupra codificării legilor, fără să modifice conţinutul real.

Din perspectiva cetăţenilor europeni, o simplificare şi clarificare a dreptului comunitar contribuie la o mai mare securitate juridică şi, după părerea mea, codificarea realizată în această directivă este, prin urmare, un pas în direcţia bună, care duce la aplicarea eficientă a dreptului pozitiv. În acelaşi timp, sunt de acord cu faptul că armonizarea principiilor la nivel comunitar va contribui nu numai la garantarea securităţii de aprovizionare, ci şi la stabilizarea unei pieţe interne în care controalele vamale interne au fost eliminate şi la protecţia animalelor care pătrund pe teritoriul Comunităţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) În conformitate cu regulamentele actuale, în cazul în care se descoperă un transport care încalcă legislaţia de protecţie a animalelor, autorităţile trebuie, ca urmare a „confiscării‟ din motive de protecţie a animalelor, să înapoieze proprietarului orice pui de animal nevaccinat care a fost separat de mama lui prea devreme, de îndată ce problema a fost remediată. Desigur, în practică, această situaţie este exploatată fără ruşine.

Această codificare ar fi un bun prilej de a modifica Regulamentul UE privind transportul, astfel încât puii ar putea fi confiscaţi permanent în cazul transporturilor care nu sunt în conformitate cu normele, închizând astfel uşa din spate. Din păcate, am lăsat să ne scape această şansă. În orice caz, per ansamblu, codificarea pare să determine o îmbunătăţire a regulamentelor privind protecţia animalelor, motiv pentru care am votat în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) Având în vedere faptul că nutriţia este un factor important pentru sănătatea populaţiei şi că animalele se numără printre produsele alimentare esenţiale, este deosebit de important să se ofere protecţie globală în această privinţă, iar acest lucru ar trebui realizat, printre altele, prin intermediul controalelor sanitar-veterinare. Aceste controale sanitar-veterinare sunt deosebit de importante la frontierele externe ale Comunităţii, în special având în vedere faptul că standardele în această privinţă în aceste ţări terţe nu sunt adesea la fel de ridicate precum cele europene.

Acest lucru necesită regulamente mai judicioase, mai uniforme şi mai clare, pentru a asigura efectuarea de controale comparabile la import la toate frontierele externe. Actuala propunere a Comisiei pentru o versiune codificată a directivei Consiliului de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din ţări terţe introduse în Comunitate este un pas în această direcţie şi, prin urmare, are sprijinul meu.

 
  
  

- Raport: Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (A7-0031/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Aceasta este o codificare fără modificări substanţiale şi, prin urmare, am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. (FR) La fel ca majoritatea colegilor mei deputaţi, am votat pentru sporirea clarităţii şi a transparenţei legislaţiei privind o reţea de colectare de date contabile agricole privind veniturile şi activitatea economică a exploataţiilor agricole, cu scopul de a îmbunătăţi această legislaţie şi, mai presus de toate, pentru ca textul să fie mai uşor de citit.

 
  
  

- Raport: Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (A7-0027/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Acest raport constă într-o simplă codificare a legislaţiei privind condiţiile de sănătate ale animalelor în domeniul comerţului intracomunitar. Sunt în favoarea unei astfel de codificări şi am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Creşterea păsărilor de curte, pe de o parte, reprezintă o parte semnificativă a activităţilor economice din sectorul agricol, unde constituie o sursă de venit pentru o parte din forţa de muncă agricolă. Pe de altă parte, ouăle şi păsările de curte se numără printre cele mai uzuale produse alimentare. Din aceste motive, comerţul care implică aceste bunuri ar trebui să fie, de asemenea, reglementat în mod clar şi uniform, printre altele, pentru a proteja sănătatea cetăţenilor.

Actuala propunere a Comisiei pentru o versiune codificată a directivei Consiliului privind condiţiile de sănătate animală care reglementează comerţul intracomunitar şi importurile din ţări terţe de păsări de curte şi de ouă pentru incubaţie este în interesul celor care lucrează în agricultură şi al celor care practică comerţul în acest domeniu, precum şi al cetăţenilor UE în calitate de consumatori, motiv pentru care o susţin.

 
  
  

- Raport: Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (A7-0032/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Aceasta este o codificare fără modificări substanţiale şi, prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
  

- Raport: Simon Busuttil (A7-0019/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Acest acord prevede posibilitatea de a călători fără viză între Mauritius şi statele membre ale UE. Sunt în favoarea unui astfel de acord şi, prin urmare, am votat în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Sprijin acest acord negociat între Comunitatea Europeană şi Republica Mauritius privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de intrare şi pentru şederile de scurtă durată, pentru a facilita deplasarea cetăţenilor acestora. Cetăţenii UE şi resortisanţii din Mauritius care călătoresc pe teritoriul celeilalte părţi contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de şase luni, vor fi exceptaţi de la obligaţia de a deţine viză. Excepţiile sunt Regatul Unit şi Republica Irlanda, care nu sunt obligate prin acest acord, precum şi o restricţie teritorială cu privire la Franţa şi Ţările de Jos, pentru care acest acord se referă exclusiv la teritoriile europene ale acestor ţări.

Aş sublinia faptul că oricine călătoreşte cu scopul de a presta o activitate remunerată în timpul unei şederi de scurtă durată nu poate beneficia de acest acord şi continuă să fie supus normelor aplicabile la nivel comunitar şi la nivelul fiecărui stat membru cu privire la obligaţia de a deţine viză sau la scutirea de viză şi, de asemenea, la accesul pe piaţa muncii. Acordul poate fi suspendat sau abrogat, însă acea decizie poate fi luată numai cu privire la toate statele membre. Sprijin, de asemenea, punerea în aplicare cu titlu provizoriu a acordului până la intrarea sa în vigoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) Acest acord dintre Comunitatea Europeană şi Republica Mauritius prevede un regim de călătorie fără viză în cazul în care cetăţenii părţilor contractante călătoresc pe teritoriul celeilalte părţi contractante pe o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de şase luni.

Votez împotriva încheierii acestui acord, întrucât menţinerea obligaţiei de a deţine viză reprezintă un anumit control asupra imigraţiei nedorite, în timp ce exonerarea de obligaţia de a deţine viză pentru şederi de până la trei luni va oferi timp suficient celor care, în realitate, intenţionează să rămână pe o perioadă mai mare pentru a construi reţele sociale.

 
  
  

- Raport: Simon Busuttil (A7-0012/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Acest acord prevede posibilitatea de a călători fără viză între insulele Seychelles şi statele membre ale UE. Sunt în favoarea unui astfel de acord şi, prin urmare, am votat în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Sprijin acest acord negociat între Comunitatea Europeană şi Republica Seychelles privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de intrare şi pentru şederile de scurtă durată, pentru a facilita deplasarea cetăţenilor acestora. Cetăţenii UE şi resortisanţii din Seychelles care călătoresc pe teritoriul celeilalte părţi contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de şase luni, vor fi exceptaţi de la obligaţia de a deţine viză. Excepţiile sunt Regatul Unit şi Republica Irlanda, care nu sunt obligate prin acest acord, precum şi o restricţie teritorială cu privire la Franţa şi Olanda, pentru care acest acord se referă exclusiv la teritoriile europene ale acelor ţări.

Aş sublinia faptul că oricine călătoreşte cu scopul de a presta o activitate remunerată în timpul unei şederi de scurtă durată nu poate beneficia de acest acord şi continuă să fie supus normelor aplicabile la nivel comunitar şi la nivelul fiecărui stat membru cu privire la obligaţia de a deţine viză sau la scutirea de viză şi, de asemenea, la accesul pe piaţa muncii. Acordul poate fi suspendat sau abrogat, însă acea decizie poate fi luată numai cu privire la toate statele membre. Sprijin, de asemenea, punerea în aplicare cu titlu provizoriu a acordului până la intrarea sa în vigoare.

 
  
  

- Raport: Simon Busuttil (A7-0013/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Acest acord prevede posibilitatea de a călători fără viză între Barbados şi statele membre ale UE. Sunt în favoarea unui astfel de acord şi, prin urmare, am votat în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Sprijin acest acord negociat între Comunitatea Europeană şi Barbados privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de intrare şi pentru şederile de scurtă durată, pentru a facilita deplasarea cetăţenilor acestora. Cetăţenii UE şi resortisanţii din Barbados care călătoresc pe teritoriul celeilalte părţi contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de şase luni, vor fi exceptaţi de la obligaţia de a deţine viză. Excepţiile sunt Regatul Unit şi Republica Irlanda, care nu sunt obligate prin acest acord, precum şi o restricţie teritorială cu privire la Franţa şi Olanda, pentru care acest acord se referă exclusiv la teritoriile europene ale acelor ţări.

Aş sublinia faptul că oricine călătoreşte cu scopul de a presta o activitate remunerată în timpul unei şederi de scurtă durată nu poate beneficia de acest acord şi continuă să fie supus normelor aplicabile la nivel comunitar şi la nivelul fiecărui stat membru cu privire la obligaţia de a deţine viză sau la scutirea de viză şi, de asemenea, la accesul pe piaţa muncii. Acordul poate fi suspendat sau abrogat, însă acea decizie poate fi luată numai cu privire la toate statele membre. Sprijin, de asemenea, punerea în aplicare cu titlu provizoriu a acordului până la intrarea sa în vigoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Rapoartele din faţa noastră privind acordurile dintre Comunitatea Europeană şi numeroase mici naţiuni insulare, precum Mauritius şi Barbados, prevăd o exonerare de obligaţia de a deţine viză în cazul în care cetăţenii părţilor contractante călătoresc pe teritoriul celeilalte părţi contractante pe o perioadă maximă de trei luni, într-o perioadă de şase luni. Resping aceste relaxări ale cerinţelor de intrare şi, prin urmare, am votat împotriva încheierii acestor acorduri, întrucât menţinerea obligaţiei de a deţine viză reprezintă, cu siguranţă, un obstacol în calea infracţionalităţii şi, astfel, restricţionează puternic imigraţia nedorită.

Mai mult, trebuie să presupunem că cei care stau pe teritoriul UE timp de trei luni pe baza unor astfel de scutiri de vize vor avea numeroase contacte pe care, ulterior, le-ar putea folosi pentru a intra în ilegalitate. Trebuie să evităm cu orice preţ o creştere a activităţilor penale ilegale.

 
  
  

- Raport: Simon Busuttil (A7-0014/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Sprijin acest acord negociat între Comunitatea Europeană şi Federaţia Saint Kitts şi Nevis privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de intrare şi pentru şederile de scurtă durată, pentru a facilita deplasarea cetăţenilor acestora. Cetăţenii UE şi resortisanţii Federaţiei care călătoresc pe teritoriul celeilalte părţi contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de şase luni, vor fi exceptaţi de la obligaţia de a deţine viză. Excepţiile sunt Regatul Unit şi Republica Irlanda, care nu sunt obligate prin acest acord, precum şi o restricţie teritorială cu privire la Franţa şi Olanda, pentru care acest acord se referă exclusiv la teritoriile europene ale acelor ţări.

Aş sublinia faptul că oricine călătoreşte cu scopul de a presta o activitate remunerată în timpul unei şederi de scurtă durată nu poate beneficia de acest acord şi continuă să fie supus normelor aplicabile la nivel comunitar şi la nivelul fiecărui stat membru cu privire la obligaţia de a deţine viză sau la scutirea de viză şi, de asemenea, la accesul pe piaţa muncii. Acordul poate fi suspendat sau abrogat, însă acea decizie poate fi luată numai cu privire la toate statele membre. Sprijin, de asemenea, punerea în aplicare cu titlu provizoriu a acordului până la intrarea sa în vigoare.

 
  
  

- Raport: Simon Busuttil (A7-0015/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Sprijin acest acord negociat între Comunitatea Europeană şi Antigua şi Barbuda privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de intrare şi pentru şederile de scurtă durată, pentru a facilita deplasarea cetăţenilor acestora. Cetăţenii UE şi resortisanţii din Antigua şi Barbuda care călătoresc pe teritoriul celeilalte părţi contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de şase luni, vor fi exceptaţi de la obligaţia de a deţine viză. Excepţiile sunt Regatul Unit şi Republica Irlanda, care nu sunt obligate prin acest acord, precum şi o restricţie teritorială cu privire la Franţa şi Olanda, pentru care acest acord se referă exclusiv la teritoriile europene ale acelor ţări.

Aş sublinia faptul că oricine călătoreşte cu scopul de a presta o activitate remunerată în timpul unei şederi de scurtă durată nu poate beneficia de acest acord şi continuă să fie supus normelor aplicabile la nivel comunitar şi la nivelul fiecărui stat membru cu privire la obligaţia de a deţine viză sau la scutirea de viză şi, de asemenea, la accesul pe piaţa muncii. Acordul poate fi suspendat sau abrogat, însă acea decizie poate fi luată numai cu privire la toate statele membre. Sprijin, de asemenea, punerea în aplicare cu titlu provizoriu a acordului până la intrarea sa în vigoare.

 
  
  

- Raport: Simon Busuttil (A7-0016/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Acest acord prevede posibilitatea de a călători fără viză între Bahamas şi statele membre ale UE. Sunt în favoarea unui astfel de acord şi, prin urmare, am votat în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Sprijin acest acord negociat între Comunitatea Europeană şi Uniunea Bahamas privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de intrare şi pentru şederile de scurtă durată, pentru a facilita deplasarea cetăţenilor acestora. Cetăţenii UE şi resortisanţii Uniunii Bahamas care călătoresc pe teritoriul celeilalte părţi contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de şase luni, vor fi exceptaţi de la obligaţia de a deţine viză. Excepţiile sunt Regatul Unit şi Republica Irlanda, care nu sunt obligate prin acest acord, precum şi o restricţie teritorială cu privire la Franţa şi Olanda, pentru care acest acord se referă exclusiv la teritoriile europene ale acelor ţări.

Aş sublinia faptul că oricine călătoreşte cu scopul de a presta o activitate remunerată în timpul unei şederi de scurtă durată nu poate beneficia de acest acord şi continuă să fie supus normelor aplicabile la nivel comunitar şi la nivelul fiecărui stat membru cu privire la obligaţia de a deţine viză sau la scutirea de viză şi, de asemenea, la accesul pe piaţa muncii. Acordul poate fi suspendat sau respins, însă această decizie poate fi făcută doar în raport cu toate statele membre. Sprijin, de asemenea, punerea în aplicare cu titlu provizoriu a acordului până la intrarea sa în vigoare.

 
  
  

- Raport: Jutta Haug (A7-0023/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Gerard Batten (EFD), în scris. – Deputaţii UKIP în Parlamentul European s-au abţinut, deoarece nu considerăm că Uniunea Europeană ar trebui să fie responsabilă de trimiterea banilor contribuabililor victimelor cutremurului din Italia. Avem toată compasiunea faţă de aceste victime şi credem că astfel de donaţii ar trebui să vină din partea guvernelor naţionale sau a organizaţiilor de caritate.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Aşa cum am subliniat mai devreme cu privire la raportul elaborat de Reimer Böge (A7-0021/2009) referitor la cutremurul din Abruzzi, consider că solidaritatea dintre statele membre ale Uniunii Europene şi sprijinul european pentru statele care sunt victime ale dezastrelor constituie un semnal clar că Uniunea Europeană, atunci când adoptă instrumente de ajutor special, precum Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, se arată capabilă să rămână unită în adversitate, iar acesta este un lucru de care ne putem simţi într-adevăr mândri.

Astfel, având în vedere posibilitatea prezentării de către Comisie a unor bugete rectificative în cazul „împrejurărilor inevitabile, excepţionale sau neprevăzute”, care includ cutremurul din Italia, am votat în favoarea acestui raport privind modificarea bugetului Uniunii Europene, astfel încât locuitorii regiunii afectate să vadă reparate cât mai rapid pagubele provocate de cutremur, precum şi o revenire rapidă la condiţiile normale de viaţă realizate prin mobilizarea a 493,78 milioane de euro din Fondul de solidaritate al UE.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Având în vedere că mobilizarea a 493 771 159 euro din Fondul de solidaritate al Uniunii Europene a fost aprobată în favoarea Italiei şi întrucât acest fond nu are propriul său buget, este necesară modificarea bugetului comunitar, pentru a se asigura că suma convenită este disponibilă. Deşi suntem de acord asupra necesităţii de a oferi fondurile cât mai curând posibil, regretăm faptul că propunerea prezentată de Comisia Europeană presupune, printre alte linii bugetare, o reducere a finanţării pentru programele comunitare importante, faţă de cadrul financiar multianual anterior şi actual.

Exemple de felul acesta includ reducerile planificate în Fondul european de orientare şi garantare agricolă, Instrumentul financiar de orientare piscicolă – programe comunitare din cadrul comunitar anterior, 2002-2006 – sau LIFE+, Instrumentul financiar pentru mediu. În opinia noastră, dincolo de ajustările necesare la Fondul de solidaritate, pentru a-i oferi o linie bugetară cu resurse proprii, acesta nu ar trebui să primească finanţare la costul programelor comunitare menţionate mai sus, în timp ce, în paralel, există o insistenţă asupra cheltuielilor în scopuri militare şi propagandistice. Fondurile alocate acum Fondului de solidaritate ar fi putut, în schimb, să provină, de preferinţă, din acele linii.

 
  
MPphoto
 
 

  Barry Madlener (NI), în scris. (NL) Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) este în favoarea ajutorului de urgenţă, însă trebuie ca statele membre individuale să ofere acest ajutor, nu Uniunea Europeană.

 
  
  

- Raport: Reimer Böge (A7-0022/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Sunt de acord că ar trebui să existe un sprijin suplimentar pentru lucrătorii care suportă consecinţele schimbărilor structurale majore în structura comerţului mondial şi să le acordăm asistenţă pentru reintegrarea pe piaţa forţei de muncă. Este esenţial ca asistenţa financiară pentru lucrătorii concediaţi să fie pusă la dispoziţie cât mai repede posibil şi ca banii din Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG), foarte importanţi pentru reintegrarea lucrătorilor disponibilizaţi pe piaţa forţei de muncă, să fie utilizaţi mai eficient. Aş dori să subliniez faptul că statele membre ar trebui să ofere informaţii mai detaliate privind punerea în aplicare a obiectivelor importante referitoare la egalitatea de şanse şi nediscriminare, prin intermediul unor măsuri finanţate prin FEAG.

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Acest raport este în favoarea mobilizării Fondului european de ajustare la globalizare. Sunt de acord cu faptul că mobilizarea acestui fond este necesară în acest caz şi, prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. (SV) Suntem foarte conştienţi de efectele negative ale crizei economice asupra pieţei forţei de muncă şi asupra societăţii în ansamblu. Ne exprimăm profund compasiunea faţă de toţi cei afectaţi de criză şi suntem mulţumiţi să vedem măsuri, precum instruirea, care vor ajuta persoanele să depăşească această situaţie. Totuşi, suntem convinşi că, de fapt, comerţul liber este o forţă a binelui de care beneficiază dezvoltarea Europei în ansamblu. Prin urmare, ne-am dori să vedem că această criză financiară este tratată, în primul rând, prin mijloace bazate pe piaţă, care promovează comerţul liber şi echitabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Şomajul este una dintre principalele probleme care afectează Spaţiul Economic European. Chiar şi înainte de apariţia actualei crize financiare, care a sporit şi a agravat unele dintre simptomele anterioare, impactul grav al globalizării şi al relocării care a urmat a întreprinderilor asupra vieţilor multor oameni a fost evident. Dificultăţile deosebite ale perioadei în care trăim sunt evidente atunci când adăugăm la aceste probleme lipsa actuală de încredere în pieţe şi scăderea investiţiilor. În această privinţă, cu toate că sunt în favoarea reglementării pieţei interne, consider că natura excepţională a crizei justifică luarea de contramăsuri excepţionale.

Fondul european de ajustare la globalizare este unul dintre instrumentele de care dispune Uniunea Europeană pentru a-i ajuta pe lucrătorii fără un loc de muncă în aceste condiţii. Cred că în cazul lucrătorilor de la Nokia GmbH, din regiunea germană Bochum, ajutorul european este justificat, aşa cum a fost acordat anterior în Portugalia. Pe lângă acest ajutor, care este incontestabil util, Uniunea Europeană trebuie să ia, de asemenea, măsuri pentru a promova o piaţă europeană mai robustă şi mai creativă, care va genera investiţii şi locuri de muncă. Aceasta este singura modalitate de a aborda problema în mod eficient, serios şi durabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Acest caz s-a referit la răspunsul la o solicitare de asistenţă din partea Germaniei pentru disponibilizările din sectorul telecomunicaţiilor, în special în rândul lucrătorilor de la Nokia GmbH, care au îndeplinit criteriile de eligibilitate stabilite în regulamentul privind Fondului european de ajustare la globalizare.

Cu toate acestea, în realitate, mobilizarea acestui fond ameliorează doar unele dintre consecinţele grave ale crizei economice şi financiare. Trebuie să existe o întrerupere a politicilor neoliberale care cauzează un adevărat dezastru economic şi social în multe ţări ale Uniunii Europene, în special în Portugalia.

Deşi am votat pentru acest raport, nu putem să nu observăm insuficienţa măsurilor sale, care sunt simple paliative, şi adevărata nedreptate a regulamentului, care este mai favorabil faţă de ţări cu venituri mai mari, în special cele cu salarii mai mari şi indemnizaţii de şomaj.

Prin urmare, insistăm asupra schimbării de politică şi a necesităţii pentru un plan real care să susţină producţia şi crearea de locuri de muncă cu drepturi.

 
  
MPphoto
 
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. – Dle preşedinte, am votat în favoarea unei investiţii de aproximativ 5,6 milioane de euro din Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG) în regiunea Renania de Nord-Westfalia din Germania, care a suferit disponibilizări masive începând din anii 1990. În 2008, în urma închiderii fabricii de producţie din Bochum de către compania finlandeză de telecomunicaţii Nokia şi a relocării către sectoare de piaţă mai eficiente din punct de vedere al costurilor, încă 2 300 de oameni din regiune au fost disponibilizaţi. Întrucât sunt finlandez, sunt interesat în mod special de situaţia grea a lucrătorilor care şi-au pierdut locurile de muncă în urma încetării producţiei Nokia în Bochum. Închiderea fabricii Nokia din Bochum a fost, într-adevăr, ultima dintr-un şir de evenimente care au determinat şomajul în regiune. Din acest motiv, salut din toată inima investiţia din partea FEAG în regiune, ca o modalitate de îmbunătăţire a oportunităţilor de angajare pentru oamenii din Renania de Nord-Westfalia.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Am votat în favoarea acestui text cu gândul la angajaţii Nokia şi la concedierile lor abuzive. Suntem nerăbdători să subliniem totuşi că nu suntem mulţumiţi de faptul că trebuie să votăm pentru ce e mai bun dintr-o serie rea: ajutor pentru căutarea de locuri de muncă în contextul unor disponibilizări masive absurde din partea liderului mondial în producţia de telefoane mobile, Nokia, disponibilizări descrise aici ca fiind unul dintre riscurile unei forme de globalizare pe care ar trebui să le suportăm, pur şi simplu.

Denunţăm această idee de „ajustare” la globalizare, deoarece acesta este modul în care Uniunea Europeană se referă la tragediile sociale şi umane, precum aceasta de faţă, în care companii care înregistrează profituri record se mută pentru a face mai mult profit, distrugând astfel vieţile a sute de lucrători şi o regiune întreagă. Acest remediu caritabil (Fondul european de ajustare la globalizare) care este propus nu îi va face pe oameni să uite că, de fapt, Uniunea Europeană este responsabilă în mod direct de tragedia suferită de angajaţii disponibilizaţi, ca urmare a alegerii acesteia pentru o concurenţă liberă şi echitabilă. Mai degrabă decât să sprijine aceste „ajustări” la toate incertitudinile uriaşe ale economiei capitaliste globalizate, Uniunea Europeană ar trebui să interzică astfel de practici şi să protejeze cetăţenii europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. (FR) Acest raport este în favoarea mobilizării Fondului european de ajustare la globalizare (FEAG), în urma disponibilizărilor din Germania. Sunt întru totul de acord cu mobilizarea acestui fond – este necesar în această situaţie – şi astfel, la fel ca majoritatea colegilor mei deputaţi, am votat în favoarea acestui raport. Fondul european de ajustare la globalizare este unul dintre mecanismele de care dispune Uniunea Europeană pentru a ajuta şomerii care au fost concediaţi ca urmare a efectelor negative ale globalizării. Cred că situaţia angajaţilor companiei Nokia GmbH şi a regiunii germane Bochum justifică mobilizarea ajutorului european, la fel cum anterior acesta a fost mobilizat pentru Portugalia.

 
  
  

- Raport: Diana Wallis (A7-0030/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Siwiec a fost acuzat că a insultat convingerile religioase ale altora, în timpul unui eveniment care a avut loc acum câţiva ani. După trecerea în revistă a faptelor acestui caz, cred că imunitatea nu ar trebui nicidecum ridicată. Aceasta este, de asemenea, şi opinia raportorului şi, prin urmare, am votat în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Ole Christensen, Dan Jørgensen şi Christel Schaldemose (S&D), în scris. (DA) În cadrul votului de astăzi, am votat pentru ridicarea imunităţii dlui Siwiec. Aceasta ar însemna că ar putea fi judecat în Polonia ca orice alt cetăţean. Suntem alături de dl Siwiec şi suntem de acord, dacă mai are vreo importanţă, că acest caz care a fost lansat împotriva sa este neîntemeiat şi motivat politic.

Dacă totuşi considerăm că ar trebui să fie posibil să fie judecat într-o instanţă ca toată lumea, acest lucru se datorează faptului că trebuie să avem încredere că Polonia respectă principiile de bază ale democraţiei şi statul de drept, care reprezintă o condiţie prealabilă a calităţii de stat membru. Din acelaşi motiv, votăm întotdeauna, ca o chestiune de principiu, pentru ridicarea imunităţii deputaţilor din acest Parlament – indiferent de cazul în cauză.

 
  
  

- Raport: Carlos Coelho (A7-0035/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Crearea spaţiului Schengen prin înlăturarea controalelor la frontierele interne şi introducerea libertăţii de circulaţie în cadrul teritoriului Uniunii constituie una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii Europene. Având în vedere permeabilitatea graniţelor, avem nevoie de standarde ridicate în aplicarea concretă a acquis-ului Schengen pentru a putea menţine un nivel crescut de încredere reciprocă între statele membre şi în capacitatea lor de a pune în aplicare măsurile ce însoţesc eliminarea controalelor la frontierele interne.

Îmbunătăţirea mecanismului de evaluare pentru monitorizarea aplicării acquis-ului Schengen este necesară. Nevoia de a menţine un nivel înalt de securitate şi de încredere presupune o bună cooperare între guvernele statelor membre şi Comisie.

Ţinând cont de importanţa acestei iniţiative legislative şi relevanţa din punct de vedere al drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este regretabil faptul că Parlamentul European se află în poziţia de consultant şi nu în aceea de colegislator aşa cum s-ar fi impus. De aceea am votat pentru respingerea propunerii legislative a Comisiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat pentru acest raport, întrucât poziţia raportorului este în conformitate cu principiile referitoare la libertăţile cetăţenilor, justiţie şi afaceri interne. Instituirea unui mecanism de evaluare este importantă pentru toate statele membre. Întrucât procedura de codecizie nu este luată în considerare, propunerea Comisiei Europene limitează posibilităţile de cooperare între statele membre. Propunerea elaborată recent de Comisia Europeană va trebui să fie modificată de îndată ce Tratatul de la Lisabona întră în vigoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Crearea unui spaţiu european fără controale vamale, prin intermediul Acordului Schengen, a reprezentat un pas important în construirea unei pieţe interne deschise, cu libera circulaţie a persoanelor şi a mărfurilor. Totuşi, pentru ca acest spaţiu să îşi atingă potenţialul, lucru pe care îl admit, trebuie să existe un mod eficient de evaluare a punerii sale în aplicare de către diferitele state membre.

Prin urmare, sunt de acord cu consolidarea competenţelor de monitorizare a Acordului Schengen, în special prin evaluări (chestionare şi vizite locale, ambele aranjate în prealabil şi neanunţate) şi prin măsuri post-evaluare, astfel încât să se asigure o evaluare adecvată a modului în care diferitele state membre funcţionează, cooperează şi îşi controlează frontierele externe, în conformitate cu Acordul Schengen.

Sunt conştient că orice deficienţă sau funcţionare defectuoasă în cadrul sistemului prezintă riscuri majore pentru securitatea internă a Uniunii şi pune în pericol însuşi spaţiul Schengen ca o zonă de libertate, dar, în acelaşi timp, de securitate.

Cu toate acestea, nu sunt de acord cu consolidarea caracterului comunitar al acestei evaluări prin sporirea competenţelor Comisiei Europene în detrimentul sistemului interguvernamental care a predominat până acum în cadrul Grupului de evaluare Schengen.

Din acest motiv, votez pentru respingerea propunerii Comisiei.

 
  
  

- Rapoarte: Carlos Coelho (A7-0034/2009) şi (A7-0035/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jacky Hénin (GUE/NGL), în scris. (FR) Îndrăznim să vorbim despre un acquis Schengen, însă, ca persoană care locuieşte în Calais, pot să confirm direct de la sursă că, în timp ce acordurile Schengen au favorizat libera circulaţie a capitalului şi a bunurilor, acestea prezintă în continuare o serie de probleme.

Dincolo de utopia plăcută a unei Europe fără frontiere, ne confruntăm zilnic cu realitatea tragică a Schengenului: condiţii de trai inumane pentru migranţi.

În faţa acestei tragedii, Uniunea Europeană şi statele membre depun puţin efort sau chiar deloc. Franţa, la rândul său, se dezonorează prin efectuarea de vânători de oameni de către mass-media şi poliţie, precum aceea din „jungla” din Calais.

Prin urmare, chiar şi în termeni de acţiune strict umanitară, Uniunea Europeană este complet absentă, lăsând autorităţile locale singure să facă faţă problemelor.

Haideţi să nu mai plângem cu lacrimi de crocodil şi să ne comportăm, în sfârşit, ca nişte fiinţe umane responsabile. Situaţia care se desfăşoară în Calais este o problemă politică majoră pentru Uniune. Aceasta nu va fi rezolvată nici de către Europa, fortăreaţa Schengen, şi nici prin acţiuni umanitare specifice. Trebuie să încetăm politicile de liber schimb, trebuie să încetăm libera circulaţie a capitalului, trebuie să încurajăm suveranitatea alimentară, trebuie să declarăm apa şi energia bunuri publice mondiale şi trebuie să combatem inegalităţile socioeconomice.

 

9. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 

(Şedinţa a fost suspendată la ora 12.30 şi reluată la ora 15.05)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte

 

10. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei precedente: a se vedea procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

11. Timp afectat întrebărilor preşedintelui Comisiei
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă ora de întrebări cu preşedintele Comisiei.

Întrebări libere

 
  
MPphoto
 

  Paulo Rangel , vicepreşedinte al Grupului PPE.(PT) Dle Preşedinte, dle preşedinte al Comisiei, aş dori să încep această primă dezbatere prin a vă felicita pentru acest nou instrument de supraveghere politică şi pentru însemnătatea acestuia în progresul şi dezvoltarea democraţiei parlamentare în Europa. Cei care vor avea de câştigat de pe urma acestui instrument vor fi cetăţenii Europei, prin intermediul reprezentanţilor lor.

Ţinând seama de cele mai recente evenimente - referendumul irlandez, ratificarea de către Polonia şi ultimele declaraţii ale preşedintelui Republicii Cehe - întrebarea mea este cum evaluaţi dumneavoastră procesul de intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona. A adoptat preşedintele Comisiei vreo măsură în acest sens? Care este data la care estimaţi că va intra în vigoare tratatul şi, în plus, ţinând cont de această dată, a adoptat Comisia până în prezent măsuri în vederea tranziţiei spre un nou tratat - de la Tratatul de la Nisa la Tratatul de la Lisabona - ori suntem încă în expectativă, cum s-ar spune; aşteptăm să vedem ce se va întâmpla?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei.(PT) În primul rând, dle Rangel, vă mulţumesc pentru felicitările adresate. Sunt foarte încântat să observ aplicarea acestei proceduri în Parlamentul European. Procedura există şi în Portugalia şi am fost implicat în aplicarea ei atât ca lider al opoziţiei, cât şi ca prim-ministru; sper, prin urmare, că aceasta se va dovedi a fi un bun prilej de discuţii cu onorabilii deputaţi.

Ca răspuns la întrebarea specifică adresată, pentru mine situaţia este clară: toate ţările au aprobat deja Tratatul de la Lisabona în condiţii democratice. Irlanda l-a aprobat în urma unui referendum, celelalte ţări prin intermediul parlamentelor. Procesul de ratificare se află încă în derulare în Republica Cehă. Aşteptăm finalizarea procesului în cadrul Curţii Constituţionale, dar odată cu încheierea acestuia, procesul de ratificare va fi finalizat definitiv, pentru că există un principiu general de drept, în dreptul comunitar şi cel internaţional, şi acest principiu este cel al cooperării loiale între statele membre şi instituţii, precum şi al bunei-credinţe în negocierea acordurilor internaţionale.

 
  
MPphoto
 

  Paulo Rangel , vicepreşedinte al Grupului PPE.(PT) Dle preşedinte al Comisiei, după ce am ascultat răspunsul dumneavoastră, aş dori să aflu următoarele: pe durata acestei etape în care toată lumea aşteaptă formarea Comisiei, care anume este perspectiva dumneavoastră asupra acestei situaţii? Vom avea doar o Comisie interimară până când Republica Cehă va ratifica în cele din urmă tratatul sau veţi începe numirea noilor comisari?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei.(PT) Consiliul European a decis că noii comisari pot fi numiţi numai în momentul în care va exista claritate juridică cu privire la tratat, iar acest proces nu a fost încă finalizat.

Prin urmare, de la 1 noiembrie, Comisia se va ocupa numai de activităţile cotidiene. Evident, sperăm că acest proces se va rezolva cât mai rapid posibil şi pregătim tot ce ne stă în putinţă pentru noua Comisie şi vom continua să acţionăm în acest sens. Sincer să fiu, onorabili deputaţi, ideea este că nu avem control total asupra calendarului; acesta depinde de finalizarea procesului de ratificare în Republica Cehă.

 
  
MPphoto
 

  Stephen Hughes, vicepreşedinte al Grupului S&D. – Cifra şomajului ar putea creşte anul viitor până la 27 de milioane de persoane în Uniunea Europeană, transformând această criză financiară şi economică în una socială. În lumina celor de mai sus, sunteţi de acord acum că planul de redresare economică asupra căruia s-a convenit în luna decembrie a anului trecut nu a fost suficient? În special, aţi fi de acord cu faptul că, pentru promovarea partajării inteligente a muncii, este necesar un stimulent mai puternic - CES a sugerat 1 % din PIB - care să vizeze o strategie pozitivă de intrare pe piaţa muncii, urmărind protejarea locurilor de muncă viabile şi crearea de noi locuri de muncă?

Ce veţi face la nivelul UE pentru a promova locurile de muncă din sectorul ecologiei şi cel al tineretului? De exemplu, s-a sugerat că ar trebui creată o platformă strategică unică la un nivel care să unească toţi actorii majori, în vederea cooperării în domeniul creşterii economice, al inovării şi al creării de locuri de muncă în fiecare sector, precum şi a coordonării instrumentelor existente, cum ar fi platformele tehnologice, grupurile de experţi în evaluarea competenţelor şi iniţiativele tehnologice comune. Credeţi că ar fi o idee bună punerea în aplicare a acesteia la nivel european?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Cred că fără planul nostru de redresare economică, situaţia ar fi mult, mult mai critică. De fapt, măsurile adoptate au avut un adevărat efect de amortizare. Am estimat că aproximativ 5 % din PIB-ul Uniunii Europene a fost cheltuit în 2009 şi 2010, adică în jur de 550 de miliarde de euro. Prin urmare, cred că ceva a fost, totuşi, realizat. Să fim realişti în această privinţă.

Sunt în favoarea tuturor celorlalte eforturi privind platformele combinate pe care le-aţi sugerat în vederea soluţionării problemelor cu care ne confruntăm. Ocuparea forţei de muncă rămâne cea mai importantă problemă. După cum ştiţi, am declarat acest lucru de mai multe ori şi am solicitat, de fapt, organizarea unui summit privind ocuparea forţei de muncă. Unele state membre nu au apreciat această idee. Poate dumneavoastră, dle Hughes, ne puteţi ajuta să convingem unele state membre şi guverne care au decis minimizarea importanţei unui astfel de summit, pentru că eu cred că ocuparea forţei de muncă este cea mai importantă problemă cu care trebuie să ne confruntăm în viitorul apropiat.

 
  
MPphoto
 

  Stephen Hughes, vicepreşedinte al Grupului S&D. – Mă voi ocupa, desigur, de acele state membre. Revenind la această idee a strategiei de intrare pe piaţă, sunteţi de acord cu faptul că acele cheltuieli ce vizează reducerea eficientă a şomajului nu ar trebui privite ca o povară în plus asupra finanţelor publice, ci ca o modalitate de garantare a durabilităţii?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – De fapt, am făcut exact acest lucru. Unele dintre măsurile speciale adoptate de statele membre - să luăm exemplul Kurzarbeit din Germania - au vizat creşterea cheltuielilor şi, în acelaşi timp, reducerea productivităţii într-o anumită măsură, lucru justificat, după părerea mea, din punct de vedere social. Aş putea spune acelaşi lucru şi despre sistemul galez care a fost aprobat în Regatul Unit. Aşadar au existat, într-adevăr, cazuri în care, din motive sociale, s-a dat dovadă de mai multă flexibilitate şi s-au efectuat mai multe cheltuieli sociale, dar aceste măsuri au fost o modalitate de a evita o creştere şi mai accentuată a şomajului, care rămâne în momentul de faţă principalul meu motiv de îngrijorare.

 
  
MPphoto
 

  Guy Verhofstadt, preşedinte al Grupului ALDE. – (NL) Dle Preşedinte, întrebarea mea nu va fi o surpriză pentru preşedintele Comisiei. Vineri, doamna comisar Kroes a anunţat că există indicii semnificative potrivit cărora ajutorul acordat de către Germania societăţii Opel contravine normelor europene privind ajutorul de stat şi piaţa internă, dezavantajând fabrici din alte ţări. Pe de altă parte, Günter Verheugen nu consideră că această situaţie este problematică; într-adevăr, acesta a declarat la radio că Opel a început deja să îşi revină.

Ieri, un coleg din cadrul Uniunii Creştin Democrate (CDU) din Germania a solicitat chiar să o atenţionăm pe doamna comisar Kroes. Acesta a spus despre doamna Kroes ca este un comisar foarte controversat, lipsit de obiectivitate, cu tendinţe anti-germane, care nu poate să arunce Europa în criză cu două săptămâni înainte de încheierea mandatului său. În opinia mea, doamna comisar Kroes îşi face doar meseria, prin urmare întrebarea pe care v-o adresez este foarte simplă, dle preşedinte al Comisiei: o veţi susţine pe doamna comisar Neelie Kroes, da sau nu?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Întotdeauna mi-am susţinut comisarii, inclusiv pe Neelie Kroes. Desigur, aceasta a luat decizia de a stabili contacte cu guvernul german pentru a solicita clarificări abia după ce a primit consimţământul meu. În prezent aşteptăm un răspuns din partea întreprinderilor implicate.

Sunt recunoscător pentru faptul că, datorită bunei cooperări, înregistrăm progrese semnificative în acest caz. Înţeleg că, în urma dubiilor exprimate de Comisie cu privire la corectitudinea procesului de licitaţie, GM şi Opel Trust vor reevalua ofertele de achiziţionare a Opel, pe baza condiţiilor comerciale. Am încredere că putem ajunge la o soluţie compatibilă cu normele europene privind piaţa internă şi ajutoarele de stat.

Am afirmat deseori că nu putem face compromisuri în legătură cu normele europene privind piaţa internă şi concurenţa. Dacă nu respectăm acest lucru, nu va mai exista o piaţă internă şi nici proiectul nostru european comun.

 
  
MPphoto
 

  Guy Verhofstadt, preşedinte al Grupului ALDE. – (NL) Nu mai am întrebări. Aş remarca numai că preşedintele Comisiei a declarat foarte clar aici că şi dumnealui susţine scrisoarea trimisă de doamna comisar Kroes, care este aprobată, de asemenea, de Comisie în ansamblu. Acest lucru este, într-adevăr, important, pentru că înseamnă că domnul comisar Verheugen trebuie să îşi aleagă cuvintele cu mai multă atenţie atunci când afirmă că nu există probleme. Fie sunt, fie nu sunt probleme.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Nu numai că susţin cele menţionate în scrisoare, dar înainte ca doamna Kroes să o trimită, i-am spus să facă acest lucru; prin urmare, poziţia mea cu privire la acest aspect este foarte clară.

Dle Verhofstadt, să clarificăm lucrurile. Există trei persoane în Comisie care au dreptul de a exprima o opinie, dar poziţiile Comisiei sunt cele exprimate de preşedinte în numele colegiului şi de comisarul relevant.

 
  
MPphoto
 

  Rebecca Harms, copreşedintă a Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle Preşedinte, cu o profundă îngrijorare în ceea ce priveşte un posibil eşec al negocierilor de la Copenhaga privind schimbările climatice, Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară din cadrul Parlamentului a reafirmat ieri vechile solicitări ale Consiliului European şi le-a adoptat în regim de urgenţă şi cu susţinere foarte puternică. Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a propus ca, încă o dată, Consiliul să abordeze necesitatea stabilirii unui obiectiv de reducere cu 30 % a CO2 pentru Uniunea Europeană, deschizând posibilitatea unei reduceri cu 40 % pentru ţările industrializate; de asemenea, a propus - şi acesta este un element cheie pentru negocierile internaţionale - ca, până în 2020, Europa să furnizeze 30 de miliarde de euro pentru fondul pentru combaterea schimbărilor climate destinat ţărilor în curs de dezvoltare. Ce veţi face, ce puteţi face pentru a aduce aceste solicitări importante, necesare şi justificate în atenţia Consiliului?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – După cum am declarat public cu ocazia evenimentului la nivel înalt desfăşurat la New York, precum şi la Pittsburgh, sunt foarte îngrijorat din cauza ritmului lent în care se derulează negocierile pentru Copenhaga.

Există trei obstacole posibile pentru Copenhaga, legate nu numai de finanţare: lipsa evidentă de ambiţie în ceea ce priveşte garanţiile de reducere a emisiilor oferite de unele ţări dezvoltate din afara Uniunii Europene; reticenţa marilor ţări în curs de dezvoltare, marile economii emergente, de a înainta propuneri convingătoare pentru acţiunile lor de diminuare; precum şi absenţa unei oferte financiare solide, înaintate de către ţările dezvoltate la masa negocierilor. Acestea sunt cele trei obstacole.

Sper ca Uniunea Europeană să îşi păstreze poziţia de lider şi ca, la sfârşitul acestei luni, Consiliul European să prezinte o propunere financiară solidă. Sper că mâine vom avea timp să discutăm în detaliu acest aspect, pentru că schimbările climatice vor reprezenta una dintre temele principale de discuţie în cadrul următorului Consiliu European. Cu siguranţă, Comisia va lupta pentru un program ambiţios, deoarece, după cum am spus de fiecare dată, schimbările climatice nu reprezintă numai un aspect referitor la mediu, ci şi unul ce priveşte dezvoltarea.

 
  
MPphoto
 

  Rebecca Harms, copreşedintă a Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte al Comisiei, în numeroase discuţii de informare, inclusiv cu înalţi oficiali ai Naţiunilor Unite, ni se spune că eforturile Uniunii Europene au rămas în urma celor depuse de ţări precum China şi, în ceea ce priveşte încercările sale, Japonia. Cum puteţi susţine încă faptul că vom deţine rolul de lider?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Voi fi foarte fericit în ziua în care acest lucru se va întâmpla, dar, din păcate, nu este adevărat. Până în prezent, Uniunea Europeană este singurul bloc care şi-a asumat ţinte obligatorii care sunt acum transpuse în legislaţie.

Salutăm evoluţiile pozitive, şi anume declaraţia politică de bun augur făcută de noul prim-ministru al Japoniei, pe care l-am felicitat personal, dar, până acum, este vorba de o declaraţie politică. Salutăm unele dintre planurile naţionale anunţate de China, dar, până în prezent, aceasta nu a acceptat să le confere un caracter obligatoriu în cadrul negocierilor de la Copenhaga.

Salutăm alte evoluţii pozitive, dar realitatea este că noi conducem lumea în această luptă împotriva schimbărilor climatice. Mi-ar plăcea să ni se alăture cineva în această poziţie de lider, pentru că uneori nu este foarte comod să fii lider şi să fii singur. Dar realitatea este că ceilalţi trebuie să se ridice la nivelul nostru de ambiţie.

 
  
MPphoto
 

  Michał Tomasz Kamiński, preşedinte al Grupului ECR. (PL) Dle Preşedinte, aş dori mai întâi să vă mulţumesc pentru că sunteţi dovada vie a faptului că promisiunile politicienilor sunt puse în practică. Când soţia mea îmi cere să fac ceva şi mă întreabă dacă sigur voi face acel lucru, întotdeauna răspund: „Da, la urma urmei sunt politician.” Aţi arătat astăzi că vă ţineţi cuvântul de politician. Sunteţi cu noi şi răspundeţi întrebărilor Camerei foarte bine.

Dle Preşedinte, în discursul pe care ni l-aţi adresat, aţi spus că este foarte importantă consolidarea pieţei unice şi că această consolidare este o soluţie pentru criza din Europa. Aş dori să vă întreb, dle Preşedinte, în numele grupului din care fac parte, ce intenţionaţi să faceţi în următoarele câteva luni astfel încât consolidarea pieţei unice europene să contribuie la lupta împotriva crizei economice de proporţii cu care ne confruntăm în momentul de faţă.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Vă mulţumesc foarte mult, dle Kamiński. De fapt, am spus în orientările mele politice, care cred că au fost aprobate de Parlamentul European având în vedere puternica susţinere acordată realegerii mele, că piaţa internă este o prioritate şi că trebuie să luptăm împotriva tuturor formelor de naţionalism economic.

Am veşti bune pentru toată lumea. Chiar astăzi i-am încredinţat lui Mario Monti misiunea de a pregăti un raport privind viitorul pieţei unice, care va conţine opţiuni şi recomandări pentru o iniţiativă de relansare a pieţei unice. Sunt încântat că a acceptat această misiune, pentru că este o modalitate de a obţine expertiză externă, de a consolida susţinerea, sperăm împreună cu Parlamentul European, astfel încât să putem da un nou avânt pieţei interne, precum şi de a vedea în ce fel putem adapta piaţa internă la secolul XXI. Cred că acest lucru este deosebit de important atât pentru consumatori, cât şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care uneori resimt presiunea şi suferă din cauza comportamentelor care au efecte de denaturare pe piaţa comună.

 
  
MPphoto
 

  Michał Tomasz Kamiński, preşedinte al Grupului ECR. (PL) Dle Preşedinte, aş dori, în final, să menţionez cât de important este pentru noi, pentru grupul nostru, faptul că în această acţiune de consolidare a pieţei unice, de construire a Europei noastre comune, nu aţi uitat diferenţele care există în Europa. Nu aţi uitat că există ţări care au aderat recent la Uniunea Europeană şi care au, într-un fel, un handicap din punct de vedere economic. Ştim că aţi acţionat întotdeauna foarte corect în ceea ce priveşte aceste noi state membre şi sper că veţi continua în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Cred că piaţa internă este cea mai bună modalitate de a proteja toate statele membre, fie că sunt noi sau vechi, mari sau mici, bogate sau sărace. Este vorba de o politică a dreptăţii, pentru că este cel mai bun mod de a-i proteja pe cei mai fragili, şi anume pe consumatori care, de obicei, sunt cei mai fragili.

De asemenea, este modalitatea de a proteja întreprinderile mici şi mijlocii faţă de marile monopoluri sau oligopoluri. Prin urmare, entuziasmul pentru piaţa internă este acea valoare dobândită atât de importantă pentru Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Lothar Bisky, preşedinte al Grupului GUE/NGL. (DE) Dle Preşedinte, ne solicitaţi să renunţăm, în curând, la programele de stimulare economică, iar deficitele bugetare din statele membre să fie reduse rapid. Totuşi, chiar şi cea mai recentă prognoză prezentată de dumneavoastră promite o creştere de numai 0,1 % a PIB-ului UE, în ultimul trimestru al anului 2009. Pentru 2009 în ansamblu, aceasta ar reprezenta o scădere de 4 %. Potrivit prognozelor dumneavoastră, în 2010 rata şomajului în UE va creşte la peste 11 %.

Nu credeţi că reducerile timpurii şi drastice ale cheltuielilor publice ar putea stopa brusc primele semne ale unei uşoare redresări? Sau credeţi că, pentru moment, sectorul financiar a depăşit problema, iar oamenii obişnuiţi ar trebui să suporte costurile crizei? Impuneţi deja locuitorilor Letoniei, Ungariei şi României condiţii scandaloase legate de creditele de urgenţă ale UE: salarii mai mici, pensii mai mici, servicii publice mai puţine şi TVA mai mare. Aceasta este ideea pe care v-o faceţi dumneavoastră despre o Europă socială?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Mai întâi, exact pentru că suntem îngrijoraţi de cifrele pe care le-aţi menţionat - şi în linii mari sunt de acord cu ele - acestea reprezintă, într-adevăr, prognozele noastre. După cum am spus de mai multe ori până acum, pregătim strategia de ieşire din criză, dar nu recomandăm începerea punerii în aplicare a acestei strategii în momentul de faţă. Prin urmare, afirmăm că ar trebui să continuăm programele de stimulare. Au avut loc reuniuni ale miniştrilor de finanţe şi cred că aceştia au convenit că nu trebuie să punem în aplicare strategia de ieşire din criză înainte de 2011. Aşadar, trebuie să continuăm stimularea economiei noastre, tocmai pentru că suntem preocupaţi, în special în ceea ce priveşte domeniul social şi şomajul.

Dar, după cum ştiţi, această criză a fost provocată şi de dezechilibre foarte mari, de cheltuieli publice substanţiale, de orgii financiare. Cred că nu ar trebui să menţinem un model neviabil, prin urmare, la un moment dat, trebuie să revenim la viabilitate. Aceasta este, de asemenea, o dovadă de solidaritate cu generaţiile viitoare.

 
  
MPphoto
 

  Lothar Bisky, preşedinte al Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle Preşedinte, am înţeles corect că 2011 ar putea fi anul în care se preconizează această „ieşire”?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Nu pot confirma acest lucru acum, dar vă pot spune că, cel mai probabil, nu se va întâmpla înainte. Cred că acesta este consensul la care au ajuns miniştrii de finanţe şi, în paranteză fie spus, aceasta a fost şi poziţia Uniunii Europene în cadrul G20.

Trebuie luat în considerare, de asemenea, efortul depus în vederea unei coordonări globale a acestor politici. Aceasta nu înseamnă că în toate regiunile lumii se vor lua aceleaşi decizii în acelaşi timp, dar, în timpul acestei crize am observat că suntem conectaţi, la bine şi la greu, şi că trebuie să încercăm să găsim o expresie globală a acestor strategii de ieşire din criză.

Aşadar, cel mai probabil nu se va întâmpla înainte de 2011, dar trebuie să continuăm să monitorizăm îndeaproape situaţia economică.

 
  
MPphoto
 

  Nigel Farage, copreşedinte al Grupului EFD. – Dle Barroso, mă bucur foarte mult să vă văd aici. Şansa de a putea solicita explicaţii puterii executive trebuie cu siguranţă salutată.

După cum ştiţi, nu am fost întotdeauna unul dintre principalii susţinători ai dumneavoastră, dar trebuie să recunosc că v-aţi descurcat foarte bine. Aţi reuşit să ignoraţi rezultatele referendumului din Franţa, aţi reuşit să ignoraţi rezultatele referendumului din Ţările de Jos şi aţi reuşit să forţaţi Irlanda să se supună a doua oară. Deci aproape aţi obţinut adoptarea tratatului dumneavoastră.

Acum, desigur, este timpul să alegem preşedintele - cea mai importantă figură a Uniunii Europene pe plan mondial. Tony Blair este opţiunea preferată a celor care fac jocurile. Mă întrebam doar dacă sunteţi de acord cu mine că faptul că susţine neobosit intrarea Regatului Unit în zona euro, faptul că a renunţat la 2 miliarde GBP pe an din reducerea acordată Regatului Unit şi întreaga sa abordare în ceea ce priveşte apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană - refuzul acestuia de a da britanicilor posibilitatea de a se exprima prin referendum - toate acestea arată că Tony Blair deţine suficiente recomandări proeuropene pentru a deveni preşedintele UE? Aceasta este înţelegerea pe care am prezis-o în 2005? Toate acestea au fost convenite de la început?--

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Mai întâi, dle Farage, nu vă supăraţi atât de tare din cauza rezultatului din Irlanda. Nu a fost un rezultat extraordinar - numai 67 % din populaţie! Atunci când are loc o dezbatere reală, cu asumarea reală a responsabilităţilor, am demonstrat că poate exista susţinere puternică pentru Europa. De fapt, a fost o declaraţie de independenţă a Irlandei faţă de Partidul pentru Independenţa Regatului Unit, pentru că dumneavoastră eraţi acolo în campanie, iar irlandezii v-au spus „nu” dumneavoastră şi partidului din care faceţi parte.

(Aplauze)

În ceea ce priveşte preşedintele Consiliului, nu voi comenta. Aceasta este o decizie ce va fi luată de Consiliul European. Ce aş vrea să vă spun foarte sincer este că nu există nici acorduri ascunse, nici strategii oculte. Dacă ar exista, aş fi deja la curent. Prin urmare, nu există acorduri ascunse, nici negocieri secrete. Ceea ce vă pot spune este următorul lucru: avem nevoie de un preşedinte al Consiliului care să fie dedicat Europei şi care să confere consecvenţă în permanenţă, pentru că nu cred că este adecvat să avem un Consiliu care îşi modifică complet agenda la fiecare şase luni. Susţin cu tărie o prezenţă solidă a Consiliului European, care să asigure coerenţă şi consecvenţă Consiliului şi care să lucreze, desigur, în strânsă colaborare cu Comisia, fiind pe deplin dedicat proiectului european şi chestiunilor comunitare.

 
  
MPphoto
 

  Nigel Farage, copreşedinte al Grupului EFD. – Dle Barroso, sunt dezamăgit. Este ora întrebărilor şi un răspuns „da” sau „nu” ar fi fost mai simplu, dar nu mai contează. Fie că va fi dl Blair sau nu, ideea este că nu va fi ales în mod democratic; nici dumneavoastră nu aţi fost ales în mod democratic; de fapt, nu cumva aceasta rezumă destul de corect situaţia din UE? Nu cumva aceasta este mai degrabă o organizaţie minunată care asigură unor foşti prim-miniştri pensionaţi şi epuizaţi putere executivă concretă? Aţi fi putut democratiza UE prin acest tratat. Aţi ales să nu faceţi acest lucru. Democraţia naţională contează sau Uniunea Europeană este, în opinia dumneavoastră, un bun mai important?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Preşedintele Consiliului nu este ales direct de populaţie, ci în mod democratic de către şefii de guvern din Europa, exact pentru că Uniunea Europeană nu este genul de stat integrat de care pare că vă temeţi atât de mult. Exact aceasta este logica unei astfel de alegeri. În ceea ce mă priveşte, am fost susţinut nu numai de toţi şefii de guvern aleşi în mod democratic, ci şi de o mare majoritate din acest Parlament. Prin urmare, cred că am o solidă legitimitate democratică.

(Aplauze)

În perioada anterioară, când eram politician la nivel naţional, am fost ales în mod democratic în parlamentul naţional la vârsta de 29 de ani şi ar trebui să vă spun că este mai dificil să fii ales preşedinte al Comisiei decât prim-ministru în cele mai multe dintre ţările noastre!

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI).(HU) Mâine la ora 15.00, voi susţine o conferinţă de presă referitoare la situaţia de criză privind drepturilor omului, care persistă din 2006. Vă invit cordial şi sper să fie prezenţi domnul Preşedinte şi toţi colegii mei deputaţi. Potrivit informaţiilor furnizate de Serviciul naţional de asistenţă juridică, numărul imens de hotărâri judecătoreşti confirmă faptul că în toamna anului 2006, în Ungaria au avut loc acte brutale de violenţă din partea poliţiei, în special pe data de 23 octombrie, în timpul comemorării celei de-a 50-a aniversări. La ordinele guvernului, poliţia a comis o serie de atrocităţi, inclusiv împuşcarea a 14 persoane în ochi, provocând, prin urmare, orbirea multora dintre acestea; de asemenea, câteva sute de persoane nevinovate au fost reţinute ca prizonieri politici şi torturate.

Sunteţi la curent, dle Preşedinte, cu faptul că dna Kiga Göncz, vicepreşedintă a Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, era membră a guvernului care a aprobat uzul de arme? Aş dori să aflu opinia dumneavoastră cu privire la acest aspect şi vă invit cu respect şi cordialitate, şi sper să fiţi prezent, la conferinţa de presă de mâine.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Urmăresc toate evoluţiile din statele membre, dar să clarificăm un lucru: Comisia nu are dreptul de a interveni în unele chestiuni interne ale statelor membre, iar problema prezentată se înscrie în categoria celor în legătură cu care nu putem oferi un răspuns aici pentru că este vorba de o dezbatere internă care se desfăşoară în Ungaria.

Avem autoritatea, în calitate de Comisie, de a interveni în orice chestiune privind drepturile fundamentale, atunci când este vorba de punerea în aplicare a legislaţiei comunitare. Nu a fost cazul evenimentelor la care face referire distinsa deputată în Parlamentul European. Aşadar aş dori să nu îmi mai adresaţi întrebări pe care le puteţi aborda mai bine la nivelul parlamentului naţional, decât aici, în cadrul Parlamentului European.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI).(HU) Am înţeles corect prin urmare, că libertatea de reuniune, libertatea de exprimare, drepturile omului şi chiar Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu sunt, conform celor spuse de dumneavoastră, parte a dreptului Uniunii Europene? Drepturile omului nu fac parte din sistemul de valori şi din sistemul juridic ale Uniunii Europene? Dacă nu fac parte, înseamnă că am fost informată greşit.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Desigur, drepturile omului sunt parte a Uniunii Europene, dar avem un sistem bazat pe principiul statului de drept şi presupunem că toate statele membre, inclusiv ţara dumneavoastră, sunt ţări guvernate de statul de drept. Deci aveţi opţiunea de a adresa întrebările dumneavoastră tribunalelor naţionale; de asemenea, se pot introduce recursuri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau la Curtea Europeană de Justiţie din Luxemburg. Avem, aşadar, un sistem al drepturilor omului.

Ceea ce nu pot şi nici nu ar trebui să fac este să mă implic în dezbaterile politice naţionale dintre diversele partide politice.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dle Preşedinte, vă mulţumesc foarte mult. Aş dori să mulţumesc foarte sincer preşedinţilor grupurilor politice pentru că au respectat timpul acordat şi pentru că au coordonat atât de bine dezbaterea. De asemenea, aş dori să mulţumesc dlui Barroso. Trebuie să respectăm timpul acordat dacă dorim să purtăm o dezbatere animată. Prin urmare, vă mulţumesc foarte mult tuturor.

Consecinţele crizei financiare asupra ocupării forţei de muncă şi coeziunii sociale

 
  
MPphoto
 

  Corien Wortmann-Kool (PPE).(NL) Dle Preşedinte, întrebarea mea vizează măsurile de gestionare a crizei. În ceea ce priveşte obiectivele privind emisiile de gaze în contextul schimbărilor climatice, Europa se situează înaintea Statelor Unite. Statele Unite sunt, totuşi, înaintea UE, în ceea ce priveşte investiţiile sectorului privat în inovaţiile tehnologice şi durabilitate, care sunt extrem de importante pentru întreprinderile mici şi mijloci (IMM-uri) şi pentru ocuparea forţei de muncă.

De fapt, acesta a fost un element fundamental al planului dumneavoastră privind criza şi redresarea economică. Totuşi, care este ambiţia dumneavoastră în această privinţă? Când vom atinge acelaşi nivel ca şi Statele Unite şi ce face Comisia, ce poate face pentru a asigura atingerea acestui nivel? În termeni generali, IMM-urile noastre se confruntă în continuare cu multe obstacole şi, prin urmare, pierd din potenţialul de creştere. Ce veţi face pentru a finaliza piaţa internă; care, de fapt, este o sursă majoră de creştere în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Am răspuns deja unui antevorbitor cu privire la piaţa internă, dar, în ceea ce priveşte aspectul tehnologic pe care îl subliniaţi, sunt cu totul de acord. Suntem în urma Statelor Unite şi a altora din punctul de vedere al investiţiilor în noile tehnologii.

Acesta este motivul pentru care, de exemplu, în acest pachet special am aprobat un plan european de redresare economică. Am pus accentul pe investiţii în anumite domenii legate de agenda privind climatul şi de securitatea energetică. Am stabilit o conexiune între aceste două probleme. De aceea, nu cu mult timp în urmă, am elaborat Planul SET şi recomandăm, de asemenea, statelor membre să aloce mai multe resurse finanţării tehnologiilor ecologice, cu alte cuvinte, a tuturor tehnologiilor care ne pot permite să devenim o economie mai durabilă, mai ecologică.

Desigur, aceasta este o chestiune pe care ar trebui să o luăm în considerare şi pentru următoarele perspective financiare. După cum ştiţi, vom prezenta revizuirea bugetului înainte de sfârşitul anului. Cu această ocazie vom putea dezbate cu privire la domeniile pe care ar trebui să punem accentul, în viitor, în ceea ce priveşte investiţiile.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dragi colegi, vă rog să nu mai adresaţi întrebări suplimentare. Am o listă foarte lungă de nume aici şi ar fi mult mai interesant dacă mai mulţi deputaţi ar putea adresa întrebări.

 
  
MPphoto
 

  Sylvana Rapti (S&D).(EL) Dle Preşedinte, în 2008 Comisia a emis, aşa cum era şi corect, o recomandare privind integrarea unui număr mai mare de persoane pe piaţa muncii.

Mai întâi aş dori să vă întreb dacă, pe lângă această recomandare şi măsurile luate de statele membre, intenţionaţi, în calitate de Comisie Europeană, să adoptaţi măsuri suplimentare în vederea întăririi metodei deschise de coordonare din sectorul social? Mă refer la măsuri compatibile cu politici industriale viabile, vizând creşterea ocupării forţei de muncă.

În al doilea rând, 2010 a fost declarat - după cum ştim cu toţii - anul european al luptei împotriva sărăciei. Obiectivul nostru este consolidarea coeziunii sociale. Întrebarea este foarte simplă, dle Preşedinte: veţi face uz de toată energia, veţi avea curajul - dumneavoastră personal - de a lupta pentru atingerea obiectivelor cantitative în ceea ce priveşte problema sărăciei? V-aş ruga, în special, să nu mă îndrumaţi către statele membre, aşa cum aţi făcut în timpul discuţiei cu Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European.

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Am spus mai devreme că principala mea preocupare este şomajul, dar pentru a lupta împotriva şomajului nu trebuie să adoptăm doar o poziţie reactivă, ci şi una proactivă. Cred că am putea realiza acest lucru prin revizuirea strategiei de la Lisabona şi printr-o viziune integrată pentru 2020.

Strategia pe termen lung a Uniunii Europene trebuie să se bazeze pe noi surse de creştere durabilă, precum ceea ce numim locurile de muncă „albe”, din cadrul serviciilor sociale, unde s-au creat 3,3 milioane de noi locuri de muncă începând cu anul 2000. Aceasta reprezintă 16 % din numărul total de noi locuri de muncă.

Se estimează că şi piaţa produselor şi serviciilor ecologice se va dubla până în 2020, creând oportunităţi majore pentru locurile de muncă „verzi”; prin urmare promovăm un exerciţiu de reprezentare la nivelul Uniunii Europene pentru a anticipa numărul de locuri de muncă şi competenţele necesare. Aşadar, sunt hotărât să lucrez la această nouă strategie de consolidare a priorităţii sociale, după cum v-am spus deja când am discutat despre orientările politice generale pentru următorul mandat.

 
  
MPphoto
 

  Elizabeth Lynne (ALDE). – După cum ştim, sute de mii de oameni îşi pierd locurile de muncă în contextul crizei economice actuale şi mulţi dintre aceştia, fiind în vârstă, se află în mare dezavantaj în momentul în care încearcă să îşi găsească un nou loc de muncă. Deşi Directiva privind ocuparea forţei de muncă din 2000 trebuie respectată de toate statele membre, multe dintre aceste persoane în vârstă nu îşi cunosc nici în momentul de faţă drepturile garantate prin această directivă, iar multe state membre neglijează normele.

Chiar dacă unii lucrători îşi cunosc drepturile, mult prea frecvent este imposibil pentru aceştia să acţioneze individual, fără niciun sprijin. În prezent nu avem încă o legislaţie care să protejeze un număr mare de persoane împotriva discriminării la nivelul accesului la bunuri şi servicii, dar avem Directiva privind ocuparea forţei de muncă. Ne puteţi spune ce măsuri sunt luate împotriva statelor membre care nu pun corect în aplicare această directivă şi ce mecanisme pot fi create pentru a ajuta lucrătorii în vârstă şi pe cei cu handicap să facă uz de drepturile lor?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Ori de câte ori statele membre nu respectă directivele noastre, se lansează proceduri privind încălcarea dreptului comunitar, prin urmare, când este vorba de un caz specific, putem acţiona şi vom acţiona. În ceea ce priveşte chestiunea menţionată în ansamblu, permiteţi-mi să vă spun că această criză a generat mai mult de cinci milioane de şomeri europeni.

Cele mai afectate categorii sunt tinerii şi migranţii. În prezent, în Uniunea Europeană nivelul şomajului este de 9,1 %, dar rata şomajului este mai mult decât dublă în rândurile tinerilor lucrători (19,8 %) şi ale migranţilor (19,1 %). Acestea sunt cele mai importante preocupări pe care le avem în ceea ce priveşte chestiunile sociale. De asemenea, problema sărăciei în rândurile copiilor rămâne o prioritate foarte importantă. Desigur, urmărim şi situaţia persoanelor în vârstă, în conformitate cu directivele actuale.

 
  
MPphoto
 

  David Casa (PPE).(MT) Cred că merită să discutăm despre modul în care putem crea mai multe locuri de muncă în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, cred că ar trebui să luăm în considerare, de asemenea, modalitatea de a menţine locurile de muncă şi de a preveni pierderea lor. Guvernul ţarii mele a intervenit la momentul în care criza a fost resimţită cel mai acut. Cred că, prin intervenţia guvernului, mii de locuri de muncă au fost salvate, evident prin creşterea cheltuielilor la nivelul sectorului social. Nu credeţi că sunt necesare mai multe eforturi din partea Comisiei pentru a asigura că acest lucru se întâmplă în fiecare ţară a Uniunii Europene? Ştiu că veţi menţiona Fondul de ajustare la globalizare nou-modificat şi faptul că acesta este folosit pentru a ajuta un număr şi mai mare de lucrători; totuşi, cred că trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a garanta salvarea locurilor de muncă ale acestor persoane, astfel încât să nu aibă nevoie să recurgă la Fondul de ajustare la globalizare. Cred că acesta ar trebui să fie, de fapt, obiectivul nostru.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Nu numai că am revizuit normele referitoare la Fondul de ajustare la globalizare, dar am şi replanificat Fondul social european cu acţiuni rapide în valoare de 1,8 miliarde de euro pentru consolidarea politicilor active privind piaţa forţei de muncă.

Cu privire la politica de coeziune, am făcut, de asemenea, câteva modificări pentru a simplifica regulile şi a efectua anticipat plăţile. Aceasta este, de asemenea, o politică foarte importantă. Am menţionat deja cele 550 de miliarde de euro din planul de stimulare şi, desigur, pot menţiona şi Fondul european de ajustare la globalizare, precum şi alte propuneri pe care le-am înaintat.

Din nefericire, trebuie să spun că există o idee pe care statele membre nu au urmat-o, şi anume suspendarea cofinanţării pentru Fondul social. Am adus acest aspect în atenţia Consiliului, dar a fost respins. Încă sper să putem obţine acest lucru, cu ajutorul dumneavoastră, pentru că unele ţări pur şi simplu nu deţin mijloacele financiare de a contribui la finanţarea Fondului social din propriii bani. Prin urmare, folosim la maximum toate instrumentele de care dispunem la nivel comunitar pentru susţinerea acţiunilor independente ale statelor membre de combatere a şomajului.

 
  
MPphoto
 

  Alejandro Cercas (S&D).(ES) Dle Preşedinte, vă mulţumesc pentru această dezbatere interesantă pe care o susţinem astăzi.

În ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, aţi spus că unele state membre nu au participat la summitul de la Praga. Ceea ce este mai grav, dle Preşedinte, este faptul că, în contextul celei mai mari crize a ocupării forţei de muncă din istoria Europei - astăzi 10 000 de europeni îşi pierd locul de muncă, mâine se va întâmpla la fel, poimâine tot aşa - Consiliul nu a luat nicio iniţiativă serioasă şi nu a fost organizat niciun summit pe tema ocupării forţei de muncă. Aţi fi putut spune, de asemenea, că agenda Comisiei datează de anul trecut, că era depăşită chiar şi atunci şi că acum nu reuşeşte să răspundă nevoilor foarte presante ale milioanelor şi milioanelor de cetăţeni, ale unei întregi generaţii de europeni şi ale întregului stat al bunăstării, al căror viitor este în joc.

Dle Preşedinte, avem nevoie de conducerea dumneavoastră: avem nevoie de o conducere activă, o conducere care lasă deoparte apatia şi lipsa de transparenţă. Trebuie să spuneţi Consiliului că nu putem continua în acest mod. Avem nevoie de o Comisie care nu doar să gestioneze resursele obişnuite şi aspectele comune, dar care, în aceste vremuri dificile - şi ştiu că este greu pentru dumneavoastră, dle Preşedinte - să se poziţioneze la conducerea Europei, în cadrul unui important acord instituţional, pentru a da speranţă unei întregi generaţii de europeni.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei.(PT) Adevărul este că noi facem tot ce putem şi, după cum am spus când am prezentat programul, acordăm aspectelor sociale o importanţă mai mare pentru că, în momentul de faţă, există o situaţie de urgenţă din punct de vedere social.

Pentru a vă da un exemplu, din acest motiv am declarat că este necesară examinarea impactului social în cadrul oricărei legislaţii noi. Din acest motiv promovăm principiile comune de incluziune activă drept politică comunitară. De asemenea, din acest motiv pot spune statelor membre că susţinem investiţiile în sectorul social. Cheltuielile sociale, care reprezentau 28 % din PIB în 2008, vor creşte la 31 % în 2010. Aceasta înseamnă aproximativ 3 500 de miliarde de euro mai mult!

Depunem eforturi reale aici, dar, desigur, dle Cercas, adevărul este că trebuie să fie eforturi colective ale Comisiei, ale Parlamentului şi ale statelor membre.

 
  
MPphoto
 

  Gerald Häfner (Verts/ALE).(DE) Dle Preşedinte, Europa înseamnă libertate, democraţie şi solidaritate sau, cu alte cuvinte, responsabilitate socială şi ecologică. Cu toate acestea, o perioadă îndelungată dumneavoastră şi Comisia v-aţi axat integral, unilateral, asupra elementului libertăţii - şi, în special, numai asupra libertăţii economice, asupra libertăţii înţelese în sens pur economic - şi asupra reglementării în numeroase domenii în care reglementarea nu era necesară; totuşi, atunci când sunt în joc miliarde, pe pieţele financiare, v-aţi concentrat în principal pe neimplicare şi nereglementare, pentru că aţi considerat că astfel s-ar putea obţine cele mai bune rezultate pentru toată lumea.

Am văzut rezultatele catastrofice generate de această atitudine şi vă întreb cât se poate de clar, cum şi prin ce proiecte şi planuri intenţionaţi să explicaţi în mod credibil Parlamentului şi cetăţenilor Europei că dumneavoastră şi Comisia aţi învăţat de pe urma acestei catastrofe şi că veţi schimba în mod radical direcţia în care mergem?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Înainte de toate, chestiunea credibilităţii este una subiectivă pentru dumneavoastră. Cred că răspunsul la această întrebare a fost dat de Parlament, care, recent, mi-a acordat un nou mandat; prin urmare, acest lucru demonstrează că Parlamentul are încredere în credibilitatea mea pentru a continua această politică.

De fapt, ne continuăm politica ca răspuns la criza economică şi financiară. Am luat decizii importante; conducem la nivel global în ceea ce priveşte măsurile de reglementare şi supraveghere adoptate recent. Pe baza raportului încredinţat grupului Larosière, am înaintat câteva propuneri care sper că vor fi aprobate de Consiliu şi de Parlament.

Chiar astăzi, la şedinţa Comisiei, am aprobat comunicarea privind instrumentele derivate, care, desigur, trebuie urmată de o legislaţie aferentă. Aşadar, răspundem crizei financiare în toate aspectele sale, inclusiv cele de reglementare şi de supraveghere, şi am luat deja câteva decizii în cadrul acestei Comisii, iar următoarea Comisie va urma, cu siguranţă, această cale, pentru că sunt convins că situaţia o impune.

 
  
MPphoto
 

  Veronica Lope Fontagné (PPE).(ES) Dle Preşedinte, aş dori să vă vorbesc despre ajutorul aprobat în baza Cadrului temporar în vederea diminuării problemelor apărute ca urmare a crizei economice şi, în special, despre Opel.

Aş dori să vă întreb în ce măsură se examinează de către Comisie dacă ajutorul primit de Germania în baza Cadrului temporar a depins de un acord anterior privind distribuţia geografică a măsurilor de restructurare, ceea ce ar fi incompatibil cu scopul acestui ajutor.

Dacă acesta este cazul, aş dori să ştiu dacă sunteţi de acord ca societatea să aibă libertatea de a revizui distribuţia şi restructurarea Opel, conform propriilor criterii economice şi de producţie, păstrând cel mai mare număr posibil de locuri de muncă.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei.(PT) Am răspuns deja la această întrebare, dar voi spune că am avut unele dubii privind modalitatea de desfăşurare a acestui proces. Comisia şi-a exprimat aceste dubii, iar General Motors şi Opel Trust reevaluează în prezent modalitatea în care a fost făcută oferta de a cumpăra Opel, pentru a verifica dacă, de fapt, această ofertă a avut o bază comercială sau nu.

Noi, Comisia Europeană, vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a garanta că soluţia respectă reglementările de pe piaţa internă şi cele privind ajutorul de stat şi vom fi, desigur, obiectivi şi stricţi în aplicarea acestora.

 
  
MPphoto
 

  Vicky Ford (ECR). – Toate ţările europene împărtăşesc aceeaşi soartă, căci ne confruntăm cu toţii cu un nivel în creştere al şomajului, care, evident, nu reprezintă numai o criză socială, ci şi o povară în plus pentru buzunarul public al statelor membre, implicând creşterea costurilor legate de asigurările sociale, scăderea impozitelor şi extinderea formării.

Date fiind acestea, sunteţi de acord, dle Barroso, că noi, deputaţii din acest Parlament, şi Comisia ar trebui să fim foarte atenţi cu fiecare ban pe care îl adăugăm la povara sectorului public? Dacă sunteţi de acord, mai întâi, cum ne-aţi sfătui să votăm în cadrul dezbaterii de joi asupra bugetului?

În al doilea rând, de ce continuăm să ne reunim în şedinţă la Strasbourg?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Susţin bugetul propus pentru anul viitor, prin urmare sfatul meu este să votaţi în favoarea acestuia.

În ceea ce priveşte chestiunea atenţiei şi a rigorii, sunt de acord cu dumneavoastră. Trebuie să fim extrem de atenţi cu toţi banii contribuabililor şi trebuie să ne axăm pe priorităţi. În momentul de faţă, este clar că în unele state membre există o situaţie de urgenţă sub aspect social. Există probleme de excluziune socială şi de sărăcie care, sunt sigur, reprezintă motive de îngrijorare pentru toţi deputaţii din această instituţie, prin urmare, trebuie să găsim cea mai bună soluţie.

După cum ştiţi, Comisia a fost extrem de strictă, în temeiul Pactului de stabilitate şi creştere, în ceea ce priveşte respectarea de către noi şi Uniunea Europeană a regulilor durabilităţii. Desigur, nu credem că problemele pot fi soluţionate numai cu bani, dar există situaţii, precum cea din prezent, în care credem că trebuie să acordăm o atenţie deosebită unei situaţii de urgenţă sub aspect social. Au fost necesare măsuri excepţionale pentru o situaţie fără precedent. Este vorba, ca de obicei, de un echilibru în aprecieri.

 
  
MPphoto
 

  Ádám Kósa (PPE).(HU) Dle Preşedinte al Comisiei, conform Regulamentului nr. 800/2008 al Comisiei Europene, subvenţiile salariale pentru persoanele cu handicap s-au redus la 75 % din suma maximă. De aceea, de la 1 ianuarie 2009, s-a declanşat o criză a locurilor de muncă pentru persoanele cu handicap şi pentru cele a căror capacitate de muncă s-a modificat. Drept urmare, sursele de ocupare a forţei de muncă puse la dispoziţia persoanelor cu handicap s-au redus semnificativ din cauza constrângerilor bugetare. Acesta este şi motivul pentru care asistenţa naţională asigurată în multe ţări, de exemplu în Ungaria, pentru înfiinţarea unei echipe responsabile cu crearea de locuri de muncă, a fost periclitată. Se spune că Uniunea Europeană este de vină. Aş dori, prin urmare, să vă adresez o întrebare. În timpul crizei financiare, cum doreşte Comisia Europeană să se ocupe de drepturile de angajare ale persoanelor cu handicap, de păstrarea locurilor de muncă pentru acestea şi de principiul egalităţii de remunerare pentru aceeaşi muncă depusă? Acest regulament a fost elaborat înainte de criză.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – După cum ştiu distinşii deputaţi, sunt sigur, Comisia Europeană a depus o propunere - o directivă orizontală - privind nediscriminarea, incluzând, de asemenea, chestiunea handicapului. Şi acum proiectul de propunere este în mâinile dumneavoastră şi în cele ale Consiliului European. Deci, chiar sper să fie aprobată pentru că suntem, cu siguranţă, împotriva tuturor tipurilor de discriminare faţă de persoanele cu handicap.

Multe dintre problemele pe care le-aţi menţionat trebuie abordate la nivel naţional pentru că acestea sunt măsuri care, din punct de vedere al sprijinului concret, trebuie luate de sistemele naţionale de securitate socială. Dar în Uniunea Europeană facem tot ce ne stă în putinţă pentru a avea un cadru cu forţă juridică obligatorie, care să ne angajeze pe noi şi toate statele membre în ceea ce priveşte respectarea principiului nediscriminării şi al protecţiei speciale acordate persoanelor cu handicap.

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès (S&D).(FR) Dle Barroso, aţi fost numit de această Cameră în funcţia de viitor preşedinte al Comisiei. Următoarea sarcină urgentă a dumneavoastră este organizarea Comisiei astfel încât aceasta să poată sprijini o Europă care încearcă să iasă din criză. Pe această bază, cum intenţionaţi să utilizaţi instrumentele comunitare necorespunzătoare pe care le avem la dispoziţie pentru a le optimiza şi cum preconizaţi împărţirea portofoliilor pentru a putea trata chestiunile care apar? Sunt conştientă că totul depinde de discuţia purtată cu şefii de stat sau de guvern, dar, ca preşedinte al Comisiei, trebuie să împărtăşiţi viziunea dumneavoastră cu aceştia. Cum putem stabili o legătură între aceste strategii pe care le avem la dispoziţie? Cum putem împărţi portofoliile astfel încât să ţinem seama de învăţămintele însuşite de pe urma acestei crize?

În ceea ce priveşte instrumentele, voi da un singur exemplu. Fondul de ajustare la globalizare este astăzi în conflict cu strategiile de ajutor de stat, ceea ce nu ne permite să punem în aplicare politicile industriale care ne-ar putea ajuta să ieşim din criză. Care sunt propunerile dumneavoastră? Ce mandat şi ce fel de repartizare a portofoliilor veţi solicita şefilor de stat sau de guvern?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei.(FR) Repartizarea portofoliilor nu este o competenţă a şefilor de stat sau de guvern, ci a preşedintelui Comisiei; voi folosi, cu siguranţă, această competenţă în maniera pe care o consider cea mai adecvată.

Am făcut deja câteva anunţuri în timpul discuţiei cu dumneavoastră privind programul viitoarei Comisii, dar este adevărat că sunt în contact cu şefii de stat sau de guvern.

Vă pot spune că, chiar astăzi, am trimis o scrisoare tuturor solicitând să mi se propună, de asemenea, şi candidate pentru colegiu. Într-adevăr, sunt foarte preocupat de problema echilibrului dintre bărbaţi şi femei; dacă nu fac nimic, nu vom avea practic nicio femeie candidată, pentru că, în general, guvernele vor numai candidaţi bărbaţi pentru următoarea Comisie.

Prin urmare, am trimis chiar astăzi această scrisoare.

În ceea ce priveşte repartizarea efectivă, nu vor fi schimbări majore. Am anunţat deja principalele inovaţii în timpul dezbaterii cu dumneavoastră. Acestea includ, în special, un comisar pentru justiţie şi drepturi fundamentale şi un comisar pentru acţiuni în domeniul schimbărilor climatice şi, desigur, acum am nevoie de femei şi bărbaţi competenţi, devotaţi Europei şi care îşi pot îndeplini cu succes sarcinile implicate de diverse portofolii, corespunzătoare priorităţilor acţiunilor Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Graham Watson (ALDE). – Până în prezent, crearea bogăţiei şi măsurarea bunăstării s-au bazat, în mare măsură, pe consum, industria fiind astfel încurajată să nu acorde prea multă atenţie valorii reale a materiilor prime utilizate, chiar dacă preţul acestora este scăzut, sau costului real al deşeurilor produse.

Cum intenţionează Comisia să garanteze că creşterea economică va fi de altă natură în viitor şi că nu ne vom afla într-o situaţie în care, după alţi 20 de ani de creştere, planeta nu va putea susţine ceea ce facem noi, iar societatea nu îşi va putea permite să plătească costurile reale ale unui trai de acest fel?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Aş dori să mulţumesc dlui Graham Watson pentru această întrebare foarte importantă. De fapt, aceasta este esenţa programului pentru următorii cinci ani: investiţii mai multe în creşterea economică inteligentă, ecologică, durabilă. Acest lucru este foarte important.

Trebuie să înţelegem că modelul pentru viitor nu va fi similar modelului din trecut. Susţin o bază industrială puternică în Europa - dar o bază industrială puternică pentru o nouă eră a durabilităţii, în care trebuie să ne gândim la tehnologiile ecologice, la dezvoltarea ecologică. La acest nivel putem crea noi produse, noi pieţe. Acesta este un exemplu bun.

De aceea ne organizăm programul viitor în jurul a ceea ce am numit, în orientările mele politice, „noile surse de creştere economică”, pentru că, pe baza surselor tradiţionale de creştere, nu vom câştiga în lupta concurenţială cu marile economii emergente, precum cea a Chinei şi cea a Indiei.

Prin urmare, inovarea trebuie să fie esenţială, trebuie să se afle în centrul agendei noastre privind creşterea economică, noile surse de creştere promovând tranziţia spre o economie cu emisii scăzute de carbon: inovare şi dezvoltare ecologică inteligentă. Cred că inovarea va fi cheia dezvoltării economiei europene în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Emilie Turunen (Verts/ALE).(DA) Dle Barroso, criza financiară a dat naştere unei crize economice de dimensiuni istorice şi, în acest moment, şomajul a atins cote dramatice în Europa. Şomajul în rândul tinerilor - al celor cu vârste de mai puţin de 25 de ani - din Europa este de 19,8 %, după cum aţi spus şi dumneavoastră, iar în Spania mai mult de un tânăr din trei în vârstă de până la 25 de ani este şomer. În momentul de faţă, suntem pe cale de a distruge o generaţie întreagă şi, până în prezent, dle Barroso, nu aţi făcut nimic pentru a soluţiona această problemă. Astăzi am auzit că sunteţi foarte îngrijorat din această cauză şi sunt încântată să aud acest lucru - însă aş dori să am şi dovada. Chiar dacă responsabilitatea pentru politicile de ocupare a forţei de muncă revine autorităţilor de la nivel naţional, este nevoie şi de răspundere la nivel european şi de iniţiative europene.

Aş dori să solicit trei lucruri. În primul rând, comisarul Špidla a promis 5 milioane de stagii pentru tinerii din Europa. Ce s-a întâmplat cu acestea? În al doilea rând, adoptăm în prezent pachete de măsuri de creştere economică şi de salvare în întreaga Europă. De ce aceste pachete nu includ o schemă de locuri de muncă destinate tinerilor? În al treilea rând, ce veţi face pentru a obţine un profil social mai puternic şi un plan mai solid pentru tineri în cadrul noii strategii post-Lisabona?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Repet că am utilizat la maximum instrumentele existente. Avem instrumente la nivel comunitar, dar există şi unele instrumente la nivel naţional. Ce putem face este să cooperăm cu statele membre pentru a determina utilizarea optimă a acestora, pentru a face schimb de bune practici şi a le convinge să urmeze această cale.

Comisarul Špidla, care a obţinut rezultate foarte bune în aceste circumstanţe dificile, solicită într-adevăr statelor membre, alături de toată Comisia, crearea a cinci milioane de stagii. Punem la dispoziţie unele dintre cele mai bune practici. De exemplu, în Franţa au existat practici extrem de bune din partea societăţilor private care au promovat formarea internă şi stagii plătite din bani publici, dar finanţate parţial şi de societăţile în cauză.

Aşadar aceasta este, într-adevăr, o prioritate şi o tratăm cu toate instrumentele noastre - Fondul social european, Fondul european de ajustare la globalizare, Fondul de coeziune şi prin dublarea facilităţii pentru susţinerea balanţei de plăţi a noilor state membre şi a ţărilor din afara zonei euro.

Am utilizat instrumentele la maximum, dar trebuie să consolidăm colaborarea cu statele membre pentru a aborda aceste preocupări sociale şi, după cum aţi menţionat în mod special, chestiunea şomajului în rândurile tinerilor.

 
  
MPphoto
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL).(PT) Dle Preşedinte, pentru a reduce sărăcia şi şomajul, trebuie să creăm locuri de muncă cu drepturi, să susţinem producţia şi să îmbunătăţim serviciile publice universale, gratuite. Cu alte cuvinte, trebuie să investim în alte politici. Trebuie să acţionăm în sens invers faţă de ce s-a făcut până în prezent.

De exemplu, am fost surprinşi să aflăm, în această perioadă, de un studiu al Direcţiei Generale Ocuparea forţei de muncă şi al Eurofund care prezintă două scenarii pentru industria textilă, preconizând o pierdere de 20 – 25 % din locurile de muncă din Comunitate până în 2020, iar un al treilea scenariu sugerează chiar că s-ar putea pierde 50 % din locurile de muncă actuale din acest sector în Uniunea Europeană. Atunci, cum poate fi această situaţie reconciliată cu noile propuneri ce vizează liberalizarea comerţului internaţional, fără a se lua în considerare consecinţele asupra Portugaliei şi altor ţări din Uniunea Europeană care au sectoare foarte sensibile, precum industria textilă, agricultura şi o multitudine de întreprinderi mici şi microîntreprinderi care sunt sufocate de aceste politici?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei.(PT) Nu cred că închiderea Europei este soluţia pentru Portugalia sau pentru orice altă ţară europeană. Europa este cel mai mare exportator de bunuri şi servicii din lume şi nu avem nimic de câştigat dacă adoptăm politici protecţioniste. Într-adevăr, există câteva sectoare, adesea denumite „sectoare tradiţionale” în anumite ţări europene, în special, dar nu exclusiv în sudul Europei, care sunt deosebit de vulnerabile la noile condiţii ale concurenţei internaţionale; de aceea, sectoarele respective depun eforturi deosebite pentru a se adapta la aceste noi condiţii. După cum am spus mai devreme, aceasta înseamnă că trebuie să găsim noi surse de creştere economică şi de competitivitate în cadrul Europei. Cu toate acestea, este cert că nu trebuie să ne închidem şi să închidem Europa, pentru că ar însemna să riscăm ca şi alte pieţe să se închidă, refuzând exporturile noastre.

Trebuie să investim în inovare, să investim în formare, să investim în noi surse de creştere economică şi să devenim mai competitivi, în acelaşi timp, aşa cum aţi spus - şi suntem de acord din acest punct de vedere - asigurând că acest lucru nu se realizează în detrimentul standardelor sociale care sunt importante în Europa. Nu sugerăm diminuarea standardelor noastre sociale. De asemenea, încercăm să îi ajutăm pe alţii să îşi ridice standardele sociale, dar, cu siguranţă, nu susţin închiderea Europei. Cred că menţinerea pieţelor globale deschise este în cel mai bun interes al Europei.

 
  
MPphoto
 

  John Bufton (EFD). – Dle Barroso, criza financiară este foarte gravă în Regatul Unit. Unul dintre multele sectoare care se zbat să supravieţuiască este agricultura. De la 1 ianuarie 2010, situaţia se va înrăutăţi considerabil, odată cu introducerea dispozitivelor de identificare electronică a ovinelor. Echipamentul folosit pentru scanarea ovinelor nu este precis. Mi s-a spus că are o precizie de 79 %.

Dacă sunteţi la volanul automobilului dumneavoastră, dle Barroso, iar frânele funcţionează numai 79 % din timp, la un moment dat sigur veţi avea un accident. Mă tem că sectorul agricol ovin este pe cale să se prăbuşească odată cu introducerea dispozitivelor de identificare electronică a ovinelor, care sunt defectuoase. Ciudăţenia acestei situaţii este că, dacă dispozitivele de identificare electronică a ovinelor intră în vigoare în ianuarie, vom şti cu toţii câte oi sunt în Regatul Unit, unde se află şi toate mişcările pe care le fac, totuşi în Regatul Unit - din cauza imigrării nelimitate - nu avem idee câte persoane există în ţară sau cine sunt acestea sau ce mişcări vor face. Veţi discuta, dle Barroso, cu restul Comisiei pentru a introduce dispozitivele de identificare electronică a ovinelor numai pe bază voluntară până când echipamentul folosit va avea o precizie de 100 %?

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Această întrebare este foarte specifică. Preferăm întrebări generale cu privire la criză şi la modalitatea de a o depăşi. Preşedintele Comisiei Europene nu poate fi informat în legătură cu chestiuni specifice din fiecare ţară, vă rog deci să adresaţi întrebări cu caracter mai general.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Vreau doar să spun că nu îmi place prea mult comparaţia dintre oi şi oameni. Nu cred că este chiar de bun-gust.

(Aplauze)

Continuând, ne-am angajat să punem în aplicare identificarea menţionată de dumneavoastră, dar, desigur, suntem precauţi. Dacă există probleme în punerea în aplicare, suntem pregătiţi să le analizăm. Cu toate acestea, cred că măsurile deja luate cu privire la identificarea ovinelor sunt, în general, bune. Să vedem cum vor funcţiona în practică.

 
  
MPphoto
 

  Zoltán Balczó (NI).(HU) Dle Barroso, criza financiară globală declanşată în Statele Unite s-a extins la economia reală, cauzând pierderea a milioane de locuri de muncă şi crearea unei situaţii de criză socială. Uniunea Europeană încearcă să adopte măsuri în cazul societăţilor precum Opel şi, dacă este pus în aplicare un plan, va implica, de asemenea, ajutor direct. În acelaşi timp, întreprinderile mici şi mijlocii sunt cele care creează locuri de muncă, de fapt, majoritatea locurilor de muncă.

Dle Preşedinte, credeţi că această măsură de ajutor este suficientă? Ungaria se află într-o situaţie deosebit de dificilă pentru că are numai bănci comerciale străine. În acest caz, se poate acorda ajutor de stat direct sau este vorba de naţionalism economic, împotriva căruia aţi declarat război sau chiar de dogmatism de piaţă?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Răspunsul meu evident este negativ: ceea ce am făcut nu este suficient. Trebuie să facem mai mult pentru IMM-uri; Cred că este o prioritate. Am aprobat Actul legislativ privind întreprinderile mici; este un lucru bun. Am îmbunătăţit chestiunea plăţilor întârziate, prin reducerea termenelor de plată; acesta a fost un lucru bun, foarte apreciat de IMM-uri. Încercăm, desigur, să limităm toate procedurile birocratice şi administrative care determină poveri administrative, în special pentru IMM-uri, şi ne angajăm să le uşurăm viaţa acestora. IMM-urile sunt, după cum aţi spus - şi sunt de acord cu dumneavoastră - unul dintre cele mai importante sectoare în ceea ce priveşte crearea unui număr mai mare de locuri de muncă şi aceasta face parte din politica noastră.

O altă măsură pe care am luat-o recent şi pe care nu am menţionat-o încă astăzi a fost majorarea la 500 000 EUR a pragului ajutorului de stat permis în cadrul asistenţei directe acordate de statele membre unor IMM-uri care se confruntă cu dificultăţii deosebite. Prin urmare, cred că IMM-urile ar trebui să rămână o prioritate a acţiunilor noastre care vizează durabilitatea, inclusiv ocuparea durabilă a forţei de muncă.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). (GA) Dle Preşedinte, în primul rând aş dori să mulţumesc dlui preşedinte Barroso pentru că a venit aici şi a răspuns întrebărilor sincer, deschis şi cu pasiune.

Din păcate, preşedintele Barroso a fost acuzat că nu a fost ales în mod democratic şi că a forţat Irlanda să se supună.

Aş dori să îi spun dlui Farage că el, cu siguranţă, nu a fost ales în mod democratic pentru a vorbi în numele irlandezilor şi că utilizarea cuvântului „a forţa” este, de asemenea, nefericită pentru că, timp de 700 de ani, Irlanda a fost cunoscută ca cealaltă insulă a lui John Bull, în condiţiile în care John Bull - şi anume Anglia - a încercat să forţeze Irlanda să se supună. Suntem recunoscători că acea perioadă s-a terminat, deci voi continua cu întrebarea mea.

Având în vedere noile competenţe acordate Uniunii Europene prin Tratatul de la Lisabona, preşedintele Barroso ar lua în considerare posibilitatea de a atribui unui singur comisar responsabilitatea exclusivă de a înainta propuneri şi măsuri noi de legiferare a acestor competenţe?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Îmi pare rău, nu înţeleg întrebarea foarte bine pentru că, dacă sugeraţi existenţa unui nou comisar pentru toate noile competenţe cuprinse în Tratatul de la Lisabona, nu, cu siguranţă nu cred ca este rezonabil, pentru că acestea vizează atât de multe domenii diferite, încât nu putem cere unei singure persoane să aibă toate aceste competenţe.

Am anunţat deja, răspunzând la o întrebare anterioară, care cred că vor fi unele dintre inovaţii în ceea ce priveşte portofoliile. Ar putea fi mai multe; încă lucrez la această chestiune. De fapt, aceasta este o muncă interactivă şi cu statele membre. De exemplu, Irlanda nu a desemnat încă un potenţial comisar.

Am făcut acest lucru acum cinci ani şi este vorba de un proces interactiv în cadrul căruia am nevoie şi să văd persoanele propuse de statele membre pentru a forma Comisia. Voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a găsi persoane competente - bărbaţi şi femei (şi spun acest lucru şi pentru Irlanda!) - astfel încât să avem, în final, un colegiu de europeni devotaţi, competenţi şi experimentaţi în toate domeniile, economie, politică generală, energie, mediu, justiţie, drepturi fundamentale şi altele: un vast ansamblu de competenţe pentru care avem nevoie de un grup de persoane cât se poate de înzestrate.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Este prima dată când Parlamentul are această sesiune de întrebări-răspunsuri cu preşedintele Comisiei, aşadar vă mulţumesc foarte mult, încă o dată, dle preşedinte Barroso. Dat fiind că acest eveniment este special pentru noi, aţi dori să faceţi câteva comentarii generale cu privire la această primă sesiune de întrebări-răspunsuri?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – Vă mulţumesc foarte mult, dle Preşedinte, mulţumesc tuturor distinşilor deputaţi din acest Parlament, pentru acest exerciţiu. Mi-a făcut plăcere. Cred că este un exerciţiu bun. Trebuie să vă spun sincer că îmi este foarte greu să-mi concentrez toate argumentele sau, cel puţin, argumentele principale, într-un singur minut, în special pentru că în cea mai mare parte a timpului nu vorbesc în limba mea. Vorbesc în limbi care cred că sunt mai accesibile şi acest lucru necesită un efort în plus din partea mea.

Oricum, dumneavoastră decideţi formatul. Pot discuta cu dumneavoastră pentru că, după părerea mea, dezbaterile libere, pline de controverse, în care ne confruntăm reprezintă o contribuţie pozitivă la un spaţiu democratic european mai solid.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Acest punct a fost închis.

 

12. Proiect de buget general pentru 2010 (secţiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII, IX) - Proiect de buget general pentru 2010 (secţiunea III - Comisia) (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele:

- raportul elaborat de dl Surján, în numele Comisiei pentru bugete, privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2010, secţiunea III - Comisia [C7-0127/2009 - 2009/2002(BUD)] şi scrisoarea rectificativă nr. 1/2010 (SEC(2009)1133) privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2010 (A7-0038/2009) şi

- raportul elaborat de dl Maňka, în numele Comisiei pentru bugete, privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2010

secţiunea I - Parlamentul European

secţiunea II – Consiliul

secţiunea IV – Curtea de Justiţie

secţiunea V - Curtea de Conturi

secţiunea VI - Comitetul Economic şi Social European

secţiunea VII - Comitetul Regiunilor

secţiunea VIII - Ombudsmanul European

secţiunea IX - Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor

(C7-0128/2009 - 2009/2002B(BUD)) (A7-0037/2009).

 
  
MPphoto
 

  László Surján, raportor.(HU) Dle Preşedinte, voi vorbi în limba mea maternă pentru că, ceterum censeo, şi eu protestez împotriva oricărui tip de lege ce restricţionează utilizarea limbii materne a unei persoane. Bugetul pentru 2010 este elaborat ţinând cont de criza financiară. Dle secretar de stat, dle comisar, doamnelor şi domnilor, cu toţii trebuie să facem faţă acestei crize într-un fel sau altul. Criza a semănat incertitudine în rândurile investitorilor, a îngreunat obţinerea de credite, a sporit şomajul şi a diminuat producţia. Este Uniunea Europeană capabilă să răspundă acestei situaţii? Are un cuvânt de spus în ceea ce priveşte terorismul sau pericolele provocate de schimbările climatice? Poate proteja frontierele UE? Primeşte refugiaţii în mod echitabil? Parlamentul ar dori să aibă un buget care să răspundă afirmativ la toate aceste întrebări şi este destul de unit în această privinţă.

Nu există diferenţe majore care să separe grupurile politice. Prin urmare, în calitate de raportor, aş dori să mulţumesc tuturor grupurilor politice din Parlament pentru acest lucru. Cu toate acestea, există o diferenţă majoră de opinie între Consiliu şi Parlament. Din cauza crizei, Consiliul ar dori cel mai mic buget posibil, lucru uşor de înţeles când privim situaţia din punctul de vedere al guvernelor şi parlamentelor naţionale. Totuşi, noi, în această instituţie, credem că Parlamentul are la dispoziţie un număr imens de instrumente a căror funcţionare ar trebui să devină şi mai eficientă, şi mai uşoară şi să aibă un impact mai mare, astfel încât să putem depăşi criza. Ce înseamnă toate aceste lucruri în cifre reale? Înainte, când ne gândeam la anul 2010, aveam perspectiva unui buget pe şapte ani. Atunci s-a luat o decizie care ne-ar permite, în situaţia actuală, un buget de 134 de miliarde de euro, la nivelul plăţilor. Pe de altă parte, Consiliul se gândeşte la o cifră de 120 de miliarde de euro, iar Parlamentul nu consideră cheltuirea unei sume de 134 de miliarde de euro ca fiind realistă, ia în considerare problemele guvernelor naţionale şi va propune, în final, o cifră de 127 de miliarde de euro, dacă votul de joi se bazează pe recomandarea venită din partea Comisiei pentru bugete.

Desigur, trebuie să ne întrebăm ce sens are să facem, pentru un ciclu de cinci ani, promisiuni ce vizau un ciclu de şapte ani, din moment ce nu o să le respectăm niciodată. De fapt în această situaţie ne aflăm, pentru că, în fiecare an, bugetul anual este mult mai mic decât s-a discutat anterior. Cu toate acestea, există un motiv de preocupare şi mai important. Bugetele anuale implică, de asemenea, angajamente, dintre care multe rămân neîndeplinite. Deja am rămas în urmă cu mai mult de un buget anual, acest decalaj crescând de la un an la altul. Prin urmare, creşterea nivelului plăţilor este obligatorie. Altfel, se pare că vom avea acelaşi scenariu ca în fiecare alt an: Consiliul taie din proiectul Comisiei, iar Parlamentul sugerează cifre şi mai mari.

Cu toate acestea, aş dori să vă atrag atenţia asupra faptului că situaţia nu este în întregime astfel. Aceste propuneri nu au apărut mecanic, vizând reduceri la întâmplare, ici şi colo. Ca urmare a crizei, toată lumea trebuie să economisească. De aceea, în ceea ce priveşte anumite achiziţii, am susţinut în cadrul Comisiei pentru bugete cifrele mai chibzuite ale Consiliului. În alte situaţii, de exemplu, în ceea ce priveşte personalul desemnat pentru anumite sarcini, am luat în calcul şi modalitatea în care sarcina respectivă a fost executată. În acelaşi timp, este foarte uşor să greşeşti în acest domeniu. În cazul în care am greşit, nu vrem să împiedicăm punerea în aplicare a programelor. Dacă un astfel de eveniment are loc în cursul anului, vom fi mereu pregătiţi să corectăm situaţia, dar pledăm pentru punerea în aplicare corectă şi planificarea precisă. Trebuie să analizăm dacă banii care au fost cheltuiţi au dat randamentul pe care îl anticipam şi dacă am atins obiectivul pe care ni l-am fixat.

De exemplu, este dificil să fii mulţumit de politica de comunicare, dar pot exista, desigur, multe alte motive, mai complexe, pentru a explica referendumurile pierdute şi prezenţa scăzută la vot. Din acest motiv, ar fi o greşeală diminuarea resurselor pentru comunicare. Am sugerat crearea de rezerve pentru anumite linii bugetare, care pot fi eliberate cu uşurinţă în momentul în care, pe baza analizelor curente, se pregăteşte o strategie promiţătoare de comunicare. De asemenea, trebuie să acordăm mai multă atenţie pe viitor măsurii în care sunt atinse obiectivele noastre. Curtea Europeană de Conturi a publicat recent un sondaj privind rezultatele pozitive şi eforturile din sectorul produselor lactate. Parlamentul aşteaptă Comisia să prezinte în linii generale, în iminenta scrisoare rectificativă, felul în care va funcţiona Fondului destinat sectorului laptelui. Credem că este necesară şi o linie bugetară separată şi o rezervă cu o valoare adecvată.

Trebuie creat un temei legal care să ia în considerare observaţiile Curţii de Conturi şi care va contribui, cu succes, la soluţionarea problemelor actuale ale sectorului. Prin urmare, nu este vorba numai despre bani, ci şi despre Uniunea Europeană care asigură un sprijin mai eficient şi mai specific pentru acest sector. De aceea solicit colegilor mei să încerce, cu cât mai puţine dezacorduri posibil, să voteze pentru un buget bun şi eficient. Se înţelege de la sine că vor exista dezbateri pe această temă. Este absolut normal ca fiecare grup politic să îşi promoveze propriile opinii şi să încerce să le pună în evidenţă. Cu toate acestea, vom conveni asupra celor mai importante aspecte. Şi în cazul Fondului destinat sectorului laptelui, fondul însuşi este mult mai important chiar decât banii pe care îi va conţine în final. Comisia pentru bugete a depus o propunere pentru o sumă realizabilă. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Maňka, raportor. (SK) Exact acum, în această perioadă de criză, trebuie să dovedim publicului şi nouă înşine că, atunci când este vorba de atingerea obiectivelor noastre politice, vom folosi toate resursele în cel mai eficient mod cu putinţă.

Cele mai multe instituţii îşi elaborează bugetele pe baza anilor anteriori. De fapt, ce ar putea fi mai uşor decât să se înmulţească valoarea bugetului din anul precedent cu rata inflaţiei? Când este repetat an după an, totuşi, acest proces bugetar poate duce la deformări, la erori şi la o folosire nechibzuită a resurselor. Scopul nostru este, aşadar, să asigurăm că bugetele sunt elaborate pe baza nevoilor reale. În fiecare instituţie, cererile de buget trebuie să corespundă unei nevoi reale în ceea ce priveşte executarea unor sarcini. Fiecare instituţie şi fiecare unitate din fiecare instituţie trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a face economii. Acest lucru poate necesita o mai bună organizare a muncii, o redistribuire a resurselor existente pentru a viza priorităţile sau niveluri reduse de birocraţie.

În discursurile mele anterioare, din cadrul Comisiei pentru bugete, dar şi din sesiunile plenare, am menţionat multe exemple de rezultate pozitive recente legate de scoaterea la iveală de rezerve. Vom descoperi chiar şi mai multe deficienţe şi vom spori eficienţa activităţilor unităţilor individuale şi ale instituţiilor dacă abordăm această chestiune în mod sistematic. Bugetul pentru 2010 stabileşte această abordare sistematică.

Onorabilii deputaţi care au făcut parte din Parlamentul precedent îşi aduc aminte că am încercat întotdeauna să îmbunătăţim cooperarea dintre instituţii. Întotdeauna au existat aici rezerve şi multe dintre acestea chiar au sporit în ultimii ani. Avem un vas comun pentru finanţare. Dacă ne ocupăm numai de părţile noastre şi ne închidem faţă de ceilalţi, nu vom reuşi să comunicăm şi să cooperăm şi va fi dificil să utilizăm eficient resursele de care dispunem.

Din acest motiv am decis, în cadrul Comisiei pentru bugete, să punem în aplicare o rezervă orizontală de 5 % pentru toate instituţiile, vizând traducerile externe. Cum altfel putem motiva instituţiile să îşi folosească mai întâi capacităţile de traducere interne de rezervă şi să nu apeleze automat la furnizori externi? Scopul nostru în toate aceste domenii este punerea la dispoziţia altor instituţii a capacităţilor de rezervă din fiecare instituţie.

Cheltuielile pentru achiziţionarea şi închirierea clădirilor reprezintă unul dintre principalele elemente ale cheltuielilor administrative ale instituţiilor. În 2005, suprafaţa totală la sol a clădirilor folosite de instituţii în Bruxelles, Luxemburg şi Strasbourg depăşea 2 milioane de m2. Clădirile nu erau întotdeauna achiziţionate în cel mai bun loc, la cel mai bun moment sau la preţul cel mai mic. Potrivit Curţii de Conturi, instituţiile nu cooperează în aceste domenii şi chiar nu reuşesc să îşi evalueze propriile politici. Dacă achiziţionăm o nouă clădire şi nu avem mai mult de o alternativă, este dificil să o obţinem în termeni avantajoşi. Din acest motiv, aşteptăm din partea preşedinţiei Parlamentului European, până la sfârşitul anului, o strategie adecvată, pe termen lung, privind activele şi clădirile, care să ia în considerare şi cerinţele de renovare şi costurile de securitate.

Doamnelor şi domnilor, pentru a putea lucra în mod responsabil şi eficient, avem nevoie de informaţii cuprinzătoare privind resursele pe care le avem la dispoziţie. Prin urmare, aş dori să accentuez necesitatea creării unui sistem de gestionare a informaţiilor. Cu ajutorul unui astfel de sistem, munca noastră va fi coerentă şi eficientă. Se estimează că, în viitorul apropiat, administraţia va înainta Comisiei pentru bugete o prezentare privind acest proiect. Niciunul dintre proiectele de buget ale instituţiilor nu include costurile legate de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. La intrarea în vigoare a tratatului, va trebui să analizăm cu foarte multă atenţie reorganizarea resurselor existente, înainte ca cineva să depună o cerere pentru acordarea de resurse suplimentare. Dacă personalul din oricare dintre instituţii reuşeşte să facă economii prin eficientizarea activităţilor, Comisia pentru bugete nu va mai avea nicio problemă cu alocarea acestor resurse în vederea folosirii pentru alte priorităţi ale instituţiei.

Pe de altă parte, dacă o instituţie reuşeşte să facă economii datorită unor evenimente neprevăzute, aceste economii ar trebui, în mod normal, să fie returnate contribuabililor. Aş dori să mulţumesc membrilor Comisiei pentru bugete pentru sprijinul lor unanim acordat propunerii. Cred cu tărie că sistemul bugetar al UE trebuie dezvoltat în aşa fel încât să acorde prioritate soluţiilor inovatoare şi ingeniozităţii.

 
  
MPphoto
 

  Hans Lindblad, preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(SV) Dle Preşedinte, onorabili deputaţi, tineri - văd că viitorul Europei este prezent sus, în galerie - este o mare onoare să fiu prezent astăzi aici, la dezbaterea privind prima lectură a bugetului pentru anul 2010.

Europa trece prin cea mai grea criză economică de după Al Doilea Război Mondial. Se pierd locuri de muncă, şomajul este în creştere, iar deficitele finanţelor noastre publice înregistrează valori record. Disciplina bugetară şi gestiunea economică solidă pot accelera redresarea. O politică structurală corectă poate consolida progresul sperat pentru viitorul apropiat, asigurându-i mai multă durabilitate.

În această privinţă, Consiliul a convenit în unanimitate asupra unui buget echilibrat care investeşte resurse în educaţie, cercetare, infrastructură, coeziune, finanţe publice responsabile şi marje pentru evenimente neprevăzute; cu alte cuvinte, în toţi factorii pe care îi recunoaştem a fi importanţi pentru creşterea economică şi prosperitate. Rămân totuşi probleme majore. Este nevoie de finanţare pentru Planul european de redresare economică şi pentru susţinerea sectorului produselor lactate.

Totuşi, în această perioadă, când finanţele publice ale Europei se află la cel mai scăzut nivel din istorie, Comisia pentru bugete din cadrul Parlamentului propune o creştere a plăţilor cu 10 % - cu 10 %! Puteţi numi un singur alt domeniu, în afara costurilor privind şomajul, în care am permite o astfel de creştere? În ciuda deficitelor bugetare semnificative – 8 % din PIB în Franţa, 6 % din PIB în Germania, 14 % în Regatul Unit şi în Irlanda - Comisia pentru bugete crede că statele membre ar trebui să finanţeze cheltuieli mai mari şi o administraţie în extindere. Vrea finanţare pentru administraţie!

Sunt deosebit de îngrijorat pentru că un nivel atât de ridicat de cheltuieli nu va ajuta deloc la finanţarea Planului de redresare economică. De asemenea, sunt preocupat de faptul că propunerea Comisiei pentru bugete nu conţine sume alocate pentru evenimente neprevăzute.

Trebuie să convenim asupra unui buget pe care statele membre şi-l pot permite şi pe care îl putem justifica în faţa populaţiei. Trebuie să convenim asupra Planului de redresare economică, care este extrem de important pentru dezvoltarea Europei. În ceea ce priveşte acordul la care am ajuns în luna aprilie, sunt încrezător că vom reuşi în acest sens. Va trebui să rezolvăm chestiunea complexă a sectorului produselor lactate. Ţinând seama de excelenta cooperare de care ne-am bucurat până în prezent, sunt sigur că vom putea rezolva chiar şi această chestiune complexă în situaţia dificilă şi neplăcută în care ne aflăm.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA ANGELILLI
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, îmi face o deosebită plăcere că am ocazia de a vă vorbi astăzi, înainte de finalizarea primei lecturi a proiectului de buget pe 2010, prin votul de joi.

Aş dori, în primul rând, să mulţumesc Parlamentului pentru revenirea la proiectul preliminar de buget în multe domenii.

Comisia salută sincer accentul pus de Parlament pe folosirea bugetului ca un instrument pentru depăşirea crizei actuale, prin încurajarea creşterii economice, a competitivităţii, a coeziunii şi a protecţiei locurilor de muncă.

Comisia salută, de asemenea, şi includerea, după prima lectură a Parlamentului, a scrisorii rectificative, solicitând, în special în ceea ce priveşte Palestina, creşterea cheltuielilor privind schimbările climatice şi măsurile adiacente în favoarea ţărilor ACP.

Revenind la problemele esenţiale ale actualei proceduri bugetare, Comisia a înţeles pe deplin că Parlamentul consideră finanţarea celei de-a doua etape a Planului european de redresare economică drept o prioritate. Permiteţi-mi să vă spun că acest lucru constituie o prioritate şi pentru Comisie. Din acest punct de vedere, înţeleg logica care stă la baza aşa numitului „amendament cu asterisc” al Parlamentului European la planul de redresare, care depăşeşte plafonul actual de cheltuieli.

Săptămâna viitoare, Comisia va prezenta un pachet de măsuri pentru a aborda necesităţile legate de planul de redresare în scopul adoptării unei soluţii de comun acord la concilierea din noiembrie.

În acest stadiu, Comisia nu a identificat încă toate sursele de finanţare ce corespund întregii valori a proiectelor energetice prevăzute de planul de redresare în 2010. Totuşi, Comisia se va strădui să identifice toate disponibilităţile posibile, în vederea acoperirii la timp a tuturor lacunelor existente pentru concilierea din noiembrie.

Comisia este preocupată de dificultăţile actuale din sectorul produselor lactate şi am luat notă în mod corespunzător de propunerea Parlamentului privind crearea unui Fond special pentru produse lactate şi de poziţia miniştrilor agriculturii. În acord cu propunerea făcută ieri de colega mea, Marianne Fischer Boel, scrisoarea rectificativă de săptămâna viitoare, la bugetul pe 2010, va propune ca 280 de milioane de euro să fie destinate abordării imediate a consecinţelor crizei pentru producătorii de lapte.

Această nouă propunere are un impact asupra finanţării iniţial prevăzute a lacunei pentru PERE, însă, după cum am precizat, Comisia va depune toate eforturile pentru a găsi în cele din urmă resursele necesare, la timp pentru reuniunea de conciliere.

Aş dori în cele ce urmează să vă atrag atenţia asupra unui număr de aspecte, cu privire la care prima lectură a Parlamentului a dat naştere unor îngrijorări.

Parlamentul European propune o creştere generală cu aproape 10 % a nivelului plăţilor în comparaţie cu 2009, ceea ce reprezintă aproximativ cu 4 % peste nivelul propus de Comisie. Deşi susţin dorinţa Parlamentului European de a sprijini creşterea economică prin programele UE, ar trebui să ţinem seama şi de suma plăţilor care pot fi efectuate în mod rezonabil, fără a submina buna gestiune financiară. Comisia nu are niciun motiv, în acest moment, de a se îndepărta de estimările făcute în cadrul proiectului său preliminar de buget.

În ceea ce priveşte liniile de asistenţă administrativă din programele de cheltuieli, aşa numitele „linii BA”, înţeleg dorinţa Parlamentului European de a adopta o abordare destul de restrictivă în împrejurările actuale. Însă este, de asemenea, important să fie puse la dispoziţie mijloacele administrative adecvate pentru gestionarea pachetelor financiare în creştere dedicate programelor, dacă dorim ca acest buget să fie executat în mod corespunzător. Comisia speră că se va ivi ocazia de a corecta această problemă la a doua lectură.

Parlamentul a votat şi o serie de rezerve, care, dacă sunt menţinute în bugetul final, vor avea efecte negative asupra execuţiei bugetului. Rezervele privind salariile, dacă vor fi menţinute în decursul anului, vor avea efecte negative asupra recrutării de noi funcţionari în 2010 care să înlocuiască personalul ce părăseşte Comisia.

Permiteţi-mi să închei prin a vă asigura că, în conformitate cu Acordul interinstituţional, Comisia va prezenta poziţia sa cu privire la amendamentele adoptate de Parlament la începutul lunii noiembrie prin aşa numita „scrisoare privind posibilităţile de executare” şi sper că Parlamentul va ţine seama de această scrisoare la a doua lectură.

Comisia va continua să acţioneze ca un broker cinstit şi îşi va da silinţa de a facilita obţinerea unui rezultat pozitiv în urma acestei proceduri bugetare, ţinând seama de faptul că finanţarea celei de-a doua tranşe a PERE reprezintă o veritabilă provocare, pentru care toate eforturile ar trebui să fie orientate în aceeaşi direcţie. Mă bazez pe sprijinul dumneavoastră pentru a obţine un rezultat satisfăcător şi echilibrat în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Annemie Neyts-Uyttebroeck, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri externe. – Dnă preşedintă, am onoarea de a vorbi în numele Comisiei pentru afaceri externe.

An după an, vedem cum secţiunea IV din buget este grav subfinanţată. An după an, vedem cum, pe măsură ce anul trece, Comisia şi Consiliul trebuie să recurgă la un set de măsuri specifice, care nu sunt în acord cu metode bugetare normale, cu scopul de a finanţa nevoile pe care noi toţi le ştiam a fi cele corecte încă de la început. Situaţia din Palestina este, din păcate, unul dintre cele mai bune exemple în acest sens.

Odată spuse acestea, remarc totuşi unele elemente pozitive. Văd că Strategia pentru Marea Baltică a obţinut ceva bani în plus. Observ, de asemenea, o creştere a creditelor bugetare pentru o serie de politici specifice în favoarea democraţiei şi a drepturilor omului. Doresc să închei spunând că, în special pentru anul 2010, va trebui să acordăm atenţie faptului că, Serviciul european pentru acţiune externă probabil – şi să sperăm că aşa se va întâmpla – va începe să funcţioneze. Va trebui să punem la dispoziţie fondurile necesare în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Gay Mitchell, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare. – Dnă preşedintă, nu doresc să solicit ca bugetul să rămână complet fără fonduri; tot ce vreau să cer este să respectăm angajamentele pe care ni le-am asumat faţă de ţările în curs de dezvoltare. Unsprezece milioane de copii mor în fiecare an în ţările în curs de dezvoltare. Aceşti oameni sunt afectaţi nu numai de criza financiară, în felul în care suntem noi, ci şi de faptul că nu îşi primesc nici măcar transferurile de bani – care sunt mai mari decât asistenţa financiară primită de la noi – de la rudele lor care trăiesc în ţările dezvoltate, întrucât şi acestea din urmă suferă. Aceşti oameni suferă de două ori: suferă şi din cauza consecinţelor schimbărilor climatice.

Tot ceea ce vreau să facem este să ne respectăm angajamentul faţă de aceşti oameni. Dacă PNB scade cu un procent, scade şi contribuţia noastră faţă de aceşti oameni. Prin urmare, haideţi să respectăm contribuţia, în procentul pentru care ne-am angajat. Claritatea în ceea ce priveşte linia bugetară, astfel încât să putem evalua aici în Parlament că vă respectaţi aceste angajamente, şi adiţionalitatea sunt absolut necesare în acest sens. Vă rog, în toată această poveste, nu cereţi celor mai sărace popoare din lume să ducă o povară pe care nu sunt în stare să o ducă.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Pierre Audy, raportor pentru aviz al Comisiei pentru control bugetar.(FR) Dnă preşedintă, dle ministru, dle comisar, doamnelor şi domnilor, Comisia pentru control bugetar a emis un aviz care cuprinde o serie de sugestii. O să vă prezint trei dintre acestea într-un minut.

Prima se referă la cercetare, în special, cele de-al şaselea şi cel de-al şaptelea program-cadru. În vederea asigurării certitudinii juridice, este preferabil, dle comisar, ca Comisia Europeană să se abţină de la recalcularea declaraţiilor financiare pentru proiecte care au fost deja aprobate şi stabilite, prin aplicarea de noi interpretări ale criteriilor de eligibilitate.

Am dori să solicităm iarăşi Comisiei să nu se îndepărteze de la metodele contabile obişnuite de calcul, recunoscute şi certificate la nivel naţional şi internaţional.

Al doilea punct se referă la includerea pensiilor personalului UE în buget. Propunem ca solicitările faţă de statele membre în legătură cu pensiile personalului, estimate la 37 de miliarde de euro la 31 decembrie 2008, să fie incluse în conturi sub formă de activ.

Sugerăm, de asemenea, ca bugetul să includă valoarea exactă a acestor pensii şi nu numai sumele plătite, întrucât acestea din urmă nu iau în considerare sumele ce urmează să fie plătite pentru viitoarele pensii. Aş propune din nou realizarea unui studiu privind crearea unui fond de pensii comunitar; noi sprijinim totodată Oficiul de Luptă Antifraudă, care trebuie consolidat pentru a putea îndeplini activităţi de control în afara Uniunii.

 
  
MPphoto
 

  Juan Fernando López Aguilar, raportor pentru aviz al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.(ES) Dnă preşedintă, în cadrul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, am depus eforturi în vederea creşterii bugetului pentru spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, care a crescut cu 13,5 % faţă de 2009.

În special, sumele prevăzute la capitolele privind graniţele externe, returnarea, politica în materia vizelor, libera circulaţie a persoanelor, drepturile fundamentale şi cetăţenia au crescut. Bugetul pentru capitolul privind justiţia în materie civilă şi penală, în special, a crescut cu 4,7 %.

Totuşi, bugetul pentru capitolul privind securitatea şi protecţia libertăţilor a crescut cu 95 % ca urmare a integrării Europol în bugetul comunitar. Acest lucru este, prin urmare, ceva nou comparativ cu bugetul pe 2009.

Am adoptat un amendament privind majorarea bugetului destinat FRONTEX, trimiţând un mesaj clar de angajament pentru gestionarea fenomenului de imigrare şi a tuturor aspectelor legate de fluxurile migratorii, astfel încât drepturile omului să fie respectate.

În sfârşit, cred că trebuie subliniat şi faptul că în cadrul comisiei, am adoptat o rectificare bugetară în valoare de 5 milioane de euro pentru a facilita integrarea cetăţenilor din ţările terţe. În consecinţă, bugetul pentru secţiunea de la Titlul 18 privind Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie a crescut la 105 milioane de euro, ceea ce va contribui la consolidarea gestiunii administrative şi financiare a statelor membre.

 
  
MPphoto
 

  Jutta Haug, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară. – (DE) Doamnelor şi domnilor, nu este niciun secret faptul că Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară este de părere, din când în când, inclusiv în acest an, că fondurile puse la dispoziţie în cadrul bugetului european sunt pur şi simplu insuficiente pentru a elabora programe pentru mediu eficiente, pentru a menţine biodiversitatea şi pentru ca activitatea de combatere a schimbărilor climatice să aibă şanse de succes. Faptul că Consiliul aplică reduceri şi mai mari asupra acestor fonduri reduse este mai greu de înţeles ca niciodată. Acesta este motivul pentru care „revenirea la proiectul preliminar de buget“ este răspunsul standard.

Există două lucruri pe care dorim să le întipărim în mintea Comisiei. Primul dintre acestea este că ne aşteptăm la includerea imediată a aşa-numitelor „venituri alocate” pentru acele agenţii care sunt parţial dependente de taxe – cum ar fi Agenţia Europeană pentru Medicamente din Londra sau Agenţia Europeană pentru Produse Chimice din Helsinki – în proiectul preliminar de buget şi nu la crearea unei marje artificiale prin omiterea acestora. Al doilea punct este că ne aşteptăm ca Comisia să prezinte o propunere cât mai curând posibil în legătură cu modalitatea de finanţare viitoare a campaniei anti-fumatHelp după epuizarea fondului pentru tutun. Vedeţi dvs., se întâmplă la fel de fiecare dată.

 
  
MPphoto
 

  Lena Ek, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie.(SV) Dnă preşedintă, există o competiţie acerbă în lumea de azi. Ţările în curs de dezvoltare sunt responsabile în prezent pentru 20 % din bunăstarea la nivel mondial. Peste 15 ani, ele vor fi responsabile pentru 34 %. În 2025 – cu alte cuvinte, peste 15 ani – China şi India vor fi împreună responsabile pentru 20 % din investiţiile în cercetare şi dezvoltare la nivel mondial. În timp ce aceste investiţii se fac în afara Europei, birocraţia sugrumă instituţiile de cercetare, universităţile şi industria Europei.

Ne confruntăm cu trei crize care trebuie să fie soluţionate în acelaşi timp: criza privind schimbările climatice, criza locurilor de muncă şi criza financiară. Reacţia Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie la aceste crize este că trebuie să investim în cercetare şi inovare. Atât Consiliul cât şi Comisia au căzut de acord că acest lucru este o prioritate – în cadrul procesului de la Lisabona, în cadrul celui de-al şaptelea program-cadru şi al Planului european de redresare economică. În practică însă ideea lor în ceea ce priveşte prioritizarea este de a pune în aplicare reduceri de fonduri de 7 %. Tot ceea ce pot spune este că sunt recunoscător Consiliului pentru faptul că acesta nu prioritizează şi mai mult aceste domenii incredibil de importante.

Este un limbaj totalitar şi este inacceptabil. Avem nevoie de mai multe resurse care să fie alocate cercetării şi dezvoltării. Trebuie să conlucrăm pentru a reduce birocraţia. Am dori să vedem că Consiliul şi comisarul pentru ştiinţă şi cercetare pun accent pe acest lucru. Mai presus de toate, solicităm să fie depuse eforturi importante în privinţa cercetării şi inovării. Doar aşa vor fi create locuri de muncă şi în aceasta rezidă viitorul Europei şi al competitivităţii europene – nu în reduceri de fonduri în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Silviu Buşoi, raportor pentru aviz al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. – Dnă preşedintă, comparativ cu bugetul pentru 2009, propunerea Comisiei pentru 2010 prevede o creştere moderată a liniilor bugetare privind piaţa internă şi politica vamală, în timp ce sumele de bani alocate protecţiei consumatorilor rămân stabile. În proiectul de buget pentru 2010, Consiliul a diminuat sumele, în special pentru liniile bugetare care se referă la dezvoltarea pieţei interne. Consider că o piaţă internă funcţională în aceste vremuri de criză economică poate contribui la redresarea economică.

În domeniul politicii vamale, bugetul va asigura măsuri de cooperare şi de coordonare, consolidând astfel securitatea şi protecţia graniţelor externe, sprijinind combaterea traficului ilicit şi a fraudei, precum şi ameliorând eficienţa sistemelor vamale. Consider că măsurile din domeniul educaţiei consumatorilor sunt o prioritate, în special consolidarea culturii financiare. Criza a arătat cât de importante sunt politica de protecţie a consumatorilor şi mai ales educaţia acestora, pentru a-i ajuta pe consumatori să ia decizii economice responsabile. Din toate aceste motive, Comisia IMCO a solicitat o linie bugetară separată pentru programul SOLVIT care să fie finanţată cu o sumă în valoare de 1 milion de euro. SOLVIT constituie un bun exemplu al modului în care pot fi ajutate întreprinderile şi cetăţenii. În sfârşit, pentru continuarea măsurilor de monitorizare din proiectul pilot în domeniul politicii privind protecţia consumatorilor, în vederea consolidării unui tabel de indicatori şi a unui studiu de piaţă aferent, ca o acţiune pregătitoare, a fost adoptată suma de 1 milion de euro.

 
  
MPphoto
 

  Danuta Maria Hübner, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru dezvoltare regională. – Dnă preşedintă, pentru 2010 avem nevoie de un buget care să valorifice în mod eficient toate politicile europene pentru a scoate economia europeană din criză, dar care să păstreze totodată obiectivele şi angajamentele noastre pe termen lung, şi anume creştere durabilă, coeziune economică şi socială şi obligaţiile noastre faţă de lumea externă, inclusiv ţările candidate.

În proiectul de buget, Consiliul a redus în mod automat cu 36 de linii cheltuielile administrative, printre alte linii adiacente Instrumentului de asistenţă pentru preaderare (IPA). Argumentul invocat, respectiv nivelul scăzut de absorbţie, nu se justifică din moment ce cadrul necesar pentru punerea în aplicare a IPA a putut fi finalizat doar în luna iulie 2009. Începând cu 2010, Comisia Europeană trebuie să evalueze şi să aprobe un număr semnificativ de proiecte vaste, pentru care va avea nevoie de un număr important de persoane care să asigure expertiză tehnică externă pe termen scurt. 2010 va fi şi anul în care va începe punerea efectivă în aplicare a operaţiunilor, acestea necesitând efectuarea unor controale ex ante de către Comisie asupra unui număr considerabil de oferte şi contracte.

Reducerile bugetare înseamnă că buna gestiune financiară a asistenţei pentru preaderare este pusă într-adevăr în pericol, în toate dimensiunile sale politice. Ar trebui, prin urmare, să rămânem deschişi la o reacţie pozitivă în faţa cerinţei din partea Comisiei Europene de a restabili nivelul PPB în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Jeggle, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru agricultură. – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în calitate de raportor pentru bugetul Comisiei pentru agricultură aş dori să mulţumesc raportorului general, dl Surján, pentru disponibilitatea sa constantă de a purta discuţii în vederea ajungerii la un compromis. Acest lucru este necesar, întrucât politica agricolă europeană este în prezent singurul domeniu politic în care responsabilitatea este plasată în întregime la nivel comunitar.

Este adevărat că fondurile pentru programele de încurajare a consumului de produse lactate şi de fructe în şcoli, precum şi pentru câteva alte proiecte au crescut. Cu toate acestea, stocarea şi restituirile la export erau etichetate în urmă cu doi ani drept instrumente învechite. În prezent, acestea sunt instrumente indispensabile pentru depăşirea crizei de pe pieţe. Solicităm, prin urmare, o creştere de aproximativ 81 de milioane de euro pentru depozitare din 2009 până în 2010 şi de aproximativ 440 de milioane de euro pentru restituirile la export şi vom vota în favoarea acestor măsuri. Cu toate acestea, acest lucru reprezintă de fapt prea puţin în acest moment.

Ca şi înainte, aş fi preferat desigur ca 600 de milioane de euro să revină fondului pentru produse lactate. Cele 300 de milioane de euro pe care le solicităm acum pentru 2010 reprezintă necesarul absolut şi solicit ca aceşti bani să fie stabiliţi în buget ca sume permanente, la fel ca fondul pentru produse lactate. Acesta ar fi semnalul corect care trebuie trimis, dar şi unul important.

Situaţia privind pieţele agricole este drastică. Comisia şi-a pus speranţele în autoreglementare de prea mult timp. Pieţele agricole au nevoie şi ele de politici-cadru şi norme bugetare şi generale.

 
  
MPphoto
 

  Carmen Fraga Estévez, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru pescuit. (ES) Dnă preşedintă, mulţumesc foarte mult raportorului şi Comisiei pentru bugete pentru că au acceptat toate amendamentele din partea Comisiei pentru pescuit.

Ceea ce este deosebit de important pentru noi este amendamentul care solicită o mai mare flexibilitate a finanţării acordate consiliilor consultative regionale pentru pescuit. Pe lângă faptul că este limitată, finanţarea este atât de mult supusă interpretărilor şi se află la discreţia Comisiei, încât consiliile nu pot cheltui nici măcar puţinul de care dispun; această solicitare ne-a fost adresată la toţi în mod unanim de către cele şapte consilii existente.

O modificare pe care o considerăm deosebit de oportună necesită o strategie globală de combatere a pirateriei, o strategie care se referă în esenţă la situaţia vaselor de pescuit, care sunt deosebit de vulnerabile în faţa acestor acte de pe apele din lumea întreagă.

În ceea ce priveşte cercetarea şi cel de-al şaptelea program-cadru, ca şi în anii trecuţi, am dat dovadă de prudenţă şi am solicitat ca, dat fiind faptul că acum cercetarea în domeniul pescuitului nu mai are propriul titlu în buget, cel puţin procentul de investiţii ar trebui să nu scadă, întrucât toate deciziile referitoare la gestiunea pescuitului se bazează pe cunoaşterea mediului şi a speciilor marine, în special datorită faptului că unul din noile noastre obiective este de a aplica o abordare bazată pe ecosistem pentru toată legislaţia privind politica comună în domeniul pescuitului.

 
  
MPphoto
 

  Helga Trüpel, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru cultură şi educaţie. – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, stimaţi reprezentanţi ai Comisiei şi Consiliului, de ce sunt reducerile Consiliului, pe care trebuie să le punem în aplicare în fiecare an în diferite domenii politice, atât de stupide, atât de greşite şi atât de limitate? Răspunsul este deoarece aceştia nu sunt orientaţi către un interes european comun şi acest lucru este tocmai ceea ce critic din perspectivă politică. Dvs., în calitate de Consiliu, şi statele membre aveţi o responsabilitate europeană comună, iar cheltuielile noastre europene reprezintă cheltuieli în interesul nostru european comun.

Este absolut de neînţeles faptul că finanţarea pentru formare şi educaţie poate fi redusă într-atât de mult. Unul dintre cele mai reuşite programe ale noastre este programul de schimb de studenţi, care le oferă ocazia tinerilor noştri să studieze în Europa, să iasă în lume. De ce se fac reduceri la acest program? Trebuie să facem mai mult pentru cultură, pentru schimburile culturale şi înfrăţirea între oraşe, deoarece acestea dau consistenţă Europei şi generează acceptarea acesteia în rândul tuturor. Şi cum pot fi aplicate reduceri politicii în domeniul comunicaţiilor, în condiţiile în care am căzut de acord că este nevoie să facem cunoscute alegătorilor şi cetăţenilor rezultatele pozitive ale Uniunii Europene? Pot doar să observ, din păcate, aşa cum s-a mai spus deja, că acest tip de reduceri este complet neproductiv din punct de vedere politic.

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru afaceri economice şi monetare.(FR) Dnă preşedintă, în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, aş dori să subliniez două puncte astăzi.

Primul se referă la problema punerii în aplicare a structurilor de supraveghere la nivel european. În pragul crizei sau în timpul acesteia, toată lumea înţelege că Uniunea trebuie să se înzestreze cu structuri care să îi permită să supravegheze sistemul bancar, sistemul asigurărilor şi pieţele valorilor mobiliare. La sfârşitul ultimei legislaturi, am ajuns la un acord cu Consiliul care punea accentul pe anumite sume destinate autorităţilor care se presupunea că le prefigurează pe cele pe care le creăm astăzi. Totuşi, proiectul de buget, aşa cum se prezintă în momentul de faţă, nu respectă acest acord politic, care a fost încheiat în timpul legislaturii precedente. Sper ca amendamentele, care au fost depuse din nou, să fie adoptate în vederea respectării acestui acord politic, care a fost încheiat pentru a garanta că Uniunea dispune, în cele din urmă, de autorităţi de supraveghere.

Trecând mai departe, aş dori să subliniez problema politicii fiscale. Instrumentele politicii fiscale au fost reduse, deşi există o cerere internaţională pentru mai multă guvernanţă în problemele fiscale. Dacă într-adevăr dorim să combatem paradisurile fiscale, Uniunea trebuie, de asemenea, să se înzestreze cu resursele necesare desfăşurării acestei politici în mod consecvent. Nu vom transmite mesajul care trebuie dacă reducem competenţa Comisiei în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  György Schöpflin, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri constituţionale. – Dnă preşedintă, este destul de evident în ultimii ani că instituţiile Uniunii Europene sunt mult mai puţin familiare cetăţenilor Europei decât ar fi cazul.

Uniunea Europeană este o instituţie democratică, astfel încât relaţia cu cetăţenii este în interesul amândurora. Ce face Uniunea Europeană şi de ce ar trebui să se facă pe deplin cunoscută cetăţenilor. Cetăţenii iau parte cu interes la ceea ce face Uniunea Europeană şi, în mod clar, Uniunea Europeană este interesată de opinia publică europeană.

Există diferite moduri de a garanta că acest interes reciproc se materializează. Unul dintre acestea este comunicarea şi încă unul important, şi, tocmai din acest motiv, bugetul ar trebui să includă un element dedicat comunicării din partea Uniunii Europene către publicul larg a propriilor sale activităţi.

 
  
MPphoto
 

  Edit Bauer, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen.(HU) În numele Comisiei pentru egalitatea de gen, aş dori să vă atrag atenţia asupra unei singure probleme în minutul pe care îl am la dispoziţie. Acest lucru are legătură cu Institutul european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi finanţarea acestuia. Pe baza procedurii de codecizie a Parlamentului, am înfiinţat institutul în 2007 la Vilnius. S-ar putea crede că timpul care s-a scurs de atunci a fost suficient pentru ca institutul să devină operaţional. Din păcate, situaţia este mult mai gravă decât atât. Institutul are în prezent doar un director şi un asistent. Aş dori să mulţumesc Comisiei pentru bugete şi raportorului, dl Surjan, pentru că au ţinut seama de faptul că Comisia pentru egalitate de gen a făcut o sugestie înţeleaptă, care afirma că bugetul nu putea fi în mod automat împărţit pe baza venitului de anul acesta, deoarece, dacă am fi făcut acest lucru, institutul nu ar putea să se ridice şi să funcţioneze pe viitor. Trebuie să garantăm nu numai majorarea cheltuielilor de personal în bugetul de anul viitor, ci trebuie să stabilim şi o rezervă pentru suma alocată activităţilor institutului, astfel încât acesta să-şi poată îndeplini rolul.

 
  
MPphoto
 

  Alain Lamassoure, în numele Grupului PPE.(FR) Dnă preşedintă, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru bugete, aş dori să răspund la publicarea surprinzătoare a unui proiect de comunicare a Comisiei privind revizuirea bugetară. Dl comisar ne va spune dacă aceasta este o greşeală nechibzuită.

Totuşi, aş dori să trag un semnal de alarmă. Deşi nu cuprinde cifre, conţinutul foarte inovator şi pe alocuri chiar provocator al acestui text pare a fi nepotrivit pentru o Comisie care se află la sfârşitul mandatului şi pentru o revizuire intermediară a acordului multianual semnat în 2006. Preşedintele Comisiei trebuie aşadar să clarifice de urgenţă calendarul său în raport cu propunerile financiare pe care intenţionează să le facă, atât în cadrul Comisiei al cărei mandat se încheie, cât şi al noului colegiu. Schimbarea priorităţilor bugetare şi, prin urmare, a priorităţilor politice nu se încadrează în activitatea de gestionare a afacerilor actuale. Comisia pentru bugete va fi pregătită pentru dezbatere, însă pe baza propunerilor care vin din partea unei Comisii care este pe deplin legitimă, care este înzestrată cu un mandat pe cinci ani şi care este pregătită să îşi asume responsabilitatea politică, atunci când este vorba de iniţiative de acest gen.

 
  
MPphoto
 

  Francesca Balzani, în numele Grupului S&D.(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, Parlamentul, în calitatea sa de instituţie direct aleasă de cetăţeni, trebuie să îşi bazeze toate competenţele sale întocmai pe buget, pentru a garanta că acest instrument, esenţial pentru creşterea economică şi, în egală măsură, pentru echitate şi justiţie, este pe deplin capabil să vină în întâmpinarea nevoilor cetăţenilor. Bugetul trebuie să poată fi palpabil şi dinamic, să asculte şi să răspundă.

Am lucrat pentru a elabora un proiect de buget pentru 2010, care să fie cât mai flexibil posibil în aceste vremuri de criză economică şi financiară deosebită. Cu toate acestea, bugetul trebuie să fie în egală măsură credibil, fezabil şi palpabil, şi, în această privinţă, era absolut necesar să evităm ca resursele financiare pentru viitorii ani să devină prea inflexibile, prin limitarea cheltuielilor excesive dincolo de plafonul maxim de cheltuieli, cuprins în perspectivele cadrului financiar multianual, doar la cazuri care erau cu adevărat o prioritate absolută. Este cazul planului de redresare.

Încă o dată cu acelaşi scop, şi anume stabilirea unui buget cu adevărat capabil să vină în întâmpinarea nevoilor cetăţenilor, am formulat amendamente specifice referitoare la plăţi în vederea eliberării unui volum maxim de resurse posibile cu efect imediat.

Bugetul european este structurat pe două axe: angajamente şi plăţi. Angajamentele reprezintă intenţiile politice ferme, dar şi acţiuni reale şi concrete. Prin urmare, plăţile au crescut la 127 miliarde de euro în conformitate cu proiectul de buget propus de Comisia pentru bugete, în comparaţie cu 120 de miliarde de euro propuse de Consiliu şi cu 122 de miliarde de euro propuse de Comisie.

Tot cu acelaşi scop, cu aceeaşi abordare politică, ca şi grup, ne opunem ferm creării de rezerve, care nu sunt resurse adevărate, accesibile imediat cetăţenilor. Politica de a institui rezerve în momente de criză ar trebui să fie redusă la un minimum absolut, la cazuri în care o rezervă este cu adevărat indispensabilă din punct de vedere tehnic. În momente de criză, nu are rost doar să înregistrăm cifre în buget, ci ar trebui în schimb să elaborăm un buget util, pregătit imediat de acţiune.

Alte chestiuni merită, de asemenea, o atenţie specială. Ca grup, ne-am asumat importanta responsabilitate de a pune din nou în discuţie amendamentul privind majorarea fondului pentru produse lactate la 600 de milioane de euro, aşa cum s-a decis prin votul unanim al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi, ulterior, cu participarea tuturor deputaţilor şi a grupurilor, precum şi de a depune din nou un amendament asupra unui proiect de microcredit în valoare de 37 de milioane de euro care, şi acest lucru este extrem de important, să nu pună în pericol punerea în aplicare a altor programe din cadrul liniei bugetare 2.

Există un risc specific pe timp de criză: ca resursele bugetare să nu crească efectiv, ci să fie transferate de la o linie bugetară către o altă linie bugetară. Tocmai pentru a preveni acest risc, Parlamentul, în calitatea sa de instituţie direct aleasă, cu un rol diferit de cel al Consiliului şi al Comisiei, trebuie să fie deosebit de atent cu acţiunile sale, şi îndeosebi în ceea ce priveşte controlul.

 
  
MPphoto
 

  Anne E. Jensen, în numele Grupului ALDE.(DA) Dnă preşedintă, aş dori să încep prin a mulţumi dlui Surján pentru activitatea sa strălucită de a menţine la un loc diferitele elemente ale acestui proces bugetar. Se spune că multe dintre statele membre întâmpină dificultăţi cu propriile bugete publice şi că ar trebui, prin urmare, să ţinem în frâu şi cheltuielile. Este adevărat, dar nu există un buget public mai controlat decât bugetul UE. Noi, cei din Grupul ALDE sprijinim rezultatul votului din Comisia pentru bugete. Sprijinim proiectul de buget prezentat de dl Surján.

Pentru noi, finanţarea investiţiilor în cadrul planului de redresare în domeniul energiei şi a schimbărilor climatice şi accentul pus pe cercetare şi inovaţie au fost cele mai importante priorităţi ale bugetului pentru 2010. Acesta este şi direcţia în care dorim să vedem că se îndreaptă bugetul UE – cu alte cuvinte, ar trebui să ne axăm pe aceste domenii. Considerăm că este regretabil că, nici Comisia, nici Consiliul, nu au precizat unde ar trebui să găsim banii pentru aceste investiţii cuprinse în planul de redresare – investiţii sprijinite nu numai de noi, aici, în Parlament, ci şi de şefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale UE. Este surprinzător faptul că suntem nevoiţi să vedem aceste acţiuni din când în când, în momentul în care cheltuielile pot fi precizate, însă nicio finanţare rezonabilă nu poate fi găsită pentru acestea. Prin urmare, sprijinim propunerea dlui Surján de a revizui cadrul financiar multianual şi de a vedea dacă pot fi recuperaţi bani pentru investiţii energetice de la fondurile nefolosite în cadrul bugetului pentru agricultură.

Grupul ALDE sprijină, de asemenea, şi propunerea de a aloca 300 de milioane de euro unui fond pentru produsele lactate cu scopul de a atenua criza actuală cu care se confruntă producătorii de lapte. Împărtăşim aceeaşi părere conform căreia criza este gravă şi trebuie abordată. Personal, nu sunt un susţinător al noului fond, întrucât Comisia dispune deja de instrumente pentru a ajuta industria şi a alocat în plus aproape 0,5 miliarde de euro în acest sens. Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală dorea alocarea a 600 de milioane de euro către un fond pentru produse lactate, în plus faţă de jumătatea de miliard. În această privinţă, consider că rezultatul votului din Comisia pentru bugete – cele 300 de milioane de euro – este expresia unei soluţii mai realiste.

Proiectul de buget dislocă o serie de economii ale Consiliului şi oferă o evaluare mai realistă a nevoilor de plăţi pentru anul viitor, iar acordul multianual s-a dovedit a fi un cadru mai rigid şi mai inflexibil, în special în ceea ce priveşte categoria 1a, care include cercetarea, educaţia şi transportul, precum şi categoria 3, care include politica juridică şi politica în materie de azil, politica culturală şi informaţională, precum şi politica în materie de afaceri externe, în timp ce plafonul pentru categoria 4 este, în mod cronic, mult prea restrictiv.

Aş dori, de asemenea, să îi mulţumesc dlui Maňka pentru activitatea acestuia privind bugetul altor instituţii. Bugetul Parlamentului rămâne în limita celor 20 % de cheltuieli administrative totale din UE şi acest lucru în ciuda creşterii cheltuielilor pentru compensaţiile deputaţilor, în temeiul noului Statut al deputaţilor. Grupul nostru consideră că ar trebui să fim atenţi la creşterile excesive ale sumelor destinate partidelor politice, însă am căzut de acord cu privire la proiectul care se află în discuţie şi aş dori, de asemenea, să îi mulţumesc dlui Maňka pentru faptul că s-a axat asupra cheltuielilor legate de traduceri şi a politicii Parlamentului privind clădirile. Este timpul să obţinem o colaborare între instituţii şi să ni se prezinte un raport referitor la politica Parlamentului privind clădirile pe parcursul a mai mulţi ani. Solicităm acest lucru de ceva timp. Acum putem, în sfârşit, să vedem raportul pe masă.

 
  
MPphoto
 

  Helga Trüpel, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, şi eu aş dori să încep prin a le mulţumi dlui Surján şi dlui Maňka pentru eforturile lor de cooperare şi aş dori să trec apoi la declaraţia dlui Surján, în care acesta afirma că Consiliul doreşte, mai presus de toate, să obţină aprobarea unui buget mic. După părerea noastră, aceasta este direcţia greşită care nu trebuie urmată pe timp de criză. În vremuri de criză, trebuie să avem curajul politic de a acţiona şi de a cheltui mai mulţi bani cu investiţiile corecte şi durabile în viitor. Ne găsim, la urma urmei, într-o criză ecologică şi una economică şi ne confruntăm cu o criză a foametei şi a sărăciei la nivel mondial.

Dacă noi, europenii, dorim să acţionăm corect, avem nevoie de o schimbare a obiectivelor noastre politice. Trebuie să ne transformăm într-o societate durabilă, avem nevoie de un nou acord ecologic şi, mai ales, în legătură cu strategia de la Lisabona, avem nevoie de tehnologii mai durabile, de tehnologii ecologice eficiente, de noi sisteme de propulsie şi, desigur, şi de noi materiale care să fie cu adevărat ecologice. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că trebuie să investim mai mulţi bani în cercetare şi dezvoltare. Aşa cum am subliniat deja din partea Comisiei pentru cultură şi educaţie, noi în Uniunea Europeană trebuie să investim mai mulţi bani în formare şi educaţie şi să îi educăm pe tineri, talentele noastre, bine şi mai bine, deoarece în acest fel am putea fi siguri că banii respectivi nu au fost prost cheltuiţi, ci că vor da roade pe viitor, atât pentru persoanele în cauză, cât şi în ceea ce priveşte succesul economiei noastre.

Trebuie însă – şi acest lucru face ca noul acord privind mediul să fie o veritabilă provocare – să schimbăm politica fondurilor structurale şi să le transformăm într-un instrument pentru mediu atunci când este vorba despre adaptarea retroactivă a clădirilor şi concepte noi şi durabile de mobilitate. Trebuie să schimbăm politica agricolă, care trebuie să devină mai ecologică faţă de natură. Cu toate acestea, producerea de energie poate juca, la rândul său, un rol major în economia rurală şi poate avea loc într-un mod ecologic, care protejează mediul. În prezent, văd prea puţine planuri aici – dar trebuie să facem progrese în această privinţă.

Îmi voi îndrepta acum atenţia către argumentele referitoare la producătorii de lapte. Noi, Verzii, suntem de părere că producătorii de lapte trebuie ajutaţi în acest stadiu. Nu este suficient, însă, doar să cheltuim banii – ei trebuie cheltuiţi pentru politica potrivită în acest domeniu. Avem nevoie de cote şi de norme bune, de cadre şi reglementări adecvate. Dacă va trebui să cheltuim aceşti bani acum – cei 280 de milioane de euro despre care discutăm – trebuie ca ei să meargă direct la producători şi la organizaţiile acestora.

Urmărim, de asemenea, să redistribuim fonduri. Nu considerăm că ar trebui cheltuiţi 449 de milioane de euro pe subvenţiile la export din sectorul produselor lactate, întrucât ceea ce rezultă din aceasta este ruinarea pieţelor din altă parte, în primul rând cele din Africa. Propunem ca cele 300 de milioane de euro, pe lângă ceea ce cheltuim pe producţia de tutun, să fie realocaţi şi puşi la dispoziţia micilor producători de lapte. Acest lucru ar fi mai ecologic şi mai profitabil pentru producătorii de lapte decât ceea ce se face în prezent.

Comentariul meu final se referă la planul de redresare. Până la urmă, îl vom sprijini doar la a doua lectură, dacă va fi clar că se urmăreşte o abordare ecologică şi durabilă. Dorim o politică energetică ecologică, dorim Internet în bandă largă în zonele rurale şi reţele de electricitate paneuropene. Aceste lucruri ar fi într-adevăr un pas înainte către o politică orientată către viitor. Asta este ceea ce aşteptăm de la negocierile din următoarele săptămâni.

 
  
MPphoto
 

  James Elles, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, îmi voi axa comentariile pe bugetul Comisiei şi aş dori să-l felicit pe dl Surján pentru tot ceea ce a făcut în calitatea sa de raportor general, dar, în absenţa coordonatorului grupului nostru, dl Bokros, care se află din întâmplare în Ungaria pentru un angajament pe termen lung, pe care trebuia să îl respecte, mi se cere să prezint poziţia grupului astăzi. Înţeleg că acesta este al treilea grup diferit pentru care am prezentat poziţia în acest Parlament de când sunt deputat – nu pentru că m-aş fi schimbat eu, ci pentru că grupurile au făcut acest lucru.

Prin urmare, cele trei aspecte pe care aş dori să le subliniez în cadrul dezbaterii de astăzi sunt următoarele: În primul rând, situaţia generală este una gravă, lucru care a fost deja precizat din punct de vedere economic şi financiar. Deficitul nostru înregistrează niveluri ridicate istorice în câteva state membre, după cum a arătat preşedintele Consiliului. Într-adevăr, în unele state membre dezbaterea nu este despre la ce vor folosi banii, ci despre nivelurile reducerilor care vor fi necesare pentru a avea din nou controlul asupra cheltuielilor, aşa cum este cazul şi cu ţara mea. Prin urmare, aceasta este o dezbatere foarte mixtă despre modul în care ne vom asigura că Uniunea Europeană va funcţiona în mod eficient.

Aici însă ne întoarcem la buget. În ceea ce priveşte bugetul pe care îl vom pregăti pentru 2010, este vorba despre un buget care evident este la început. Suntem la strategiile de început, însă, în cadrul grupului nostru, vom fi foarte atenţi la natura cheltuielilor – aşa cum a spus şi dl comisar, la cheltuielile pentru care banii pot fi cheltuiţi în mod rezonabil şi nu vom exagera în niciun caz în această privinţă, datorită situaţiei generale în care ne aflăm.

Ultimul meu comentariu se referă la observaţiile făcute de preşedintele Comisiei pentru bugete, dl Alain Lamassoure. Trebuie să profităm de această ocazie – este primul an pentru un Parlament cu un mandat de cinci ani – ca să privim înainte. Trebuie să aflăm de la Comisie, dacă putem, când vom primi evaluarea intermediară, cum va arăta, cum vom putea să privim înainte, nu doar spre evaluarea intermediară, ci spre modul în care vom aborda viitoarele perspective financiare, aşa cum a afirmat dl Böge în raportul său din timpul Parlamentului anterior. Mai ales, cum începem să demarăm un proces interinstituţional, care va urmări tendinţe pe termen lung şi care ne va oferi posibilitatea să obţinem analiza bugetară corectă, întrucât, fără aceasta, este foarte greu să facem planuri pentru viitor.

 
  
MPphoto
 

  Miguel Portas, în numele Grupului GUE/NGL.(PT) Aş dori să încep cu cel mai pozitiv aspect: Joi, vom vota pentru mai mult de 3 miliarde de euro sub forma unor autorizaţii de plată care urmează să meargă către fondurile structurale şi programe de natură socială.

Consiliul contestă într-adevăr această politică, considerând că nu ar trebui să cerem mai mulţi bani de la statele membre. Sper că ministrul suedez mă va ierta dacă spun că acest punct de vedere dă dovadă de o mentalitate de listă de cumpărături. Trăim vremuri excepţionale şi cred că, dimpotrivă, Comisia, Consiliul şi Parlamentul ar fi trebuit să aibă curajul de a aborda problema finanţării acestui buget cu capul înainte şi să îl transforme într-un buget excepţional.

Chiar cu cheltuielile pe care le vom aproba joi, acesta va continua să fie un buget care conturnează criza. Este un buget de rutină. Nu avem nevoie de picături de apă într-o mare de lapte. Avem nevoie însă de o nouă politică pentru zonele rurale. Avem nevoie pentru teritoriile noastre nu doar de fondurile structurale, ci şi de o politică socială europeană, care să completeze politicile fiecărui stat membru. De fapt avem nevoie de curaj!

Astăzi, mulţi oameni trăiesc în sărăcie – 79 de milioane – la fel de mulţi câţi erau şi la începutul secolului. Există un mare grad de nesiguranţă în legătură cu standardele necesare pentru a aborda schimbările climatice. Problema principală pe care trebuie să o discutăm este finanţarea bugetului european şi viitoarele perspective financiare. Aceasta este întrebarea şi nu ne răspundeţi că nu sunt bani, căci sunt; putem merge să-i găsim la autorii de fraudă fiscală, în impozitarea câştigurilor din capital pe pieţele financiare şi în paradisurile fiscale.

Dle preşedinte, stimaţi raportori, această problemă a bugetului este atât de importantă încât noi, deputaţii Parlamentului European, ar trebui să dăm un exemplu prin aplicarea unor reduceri. Am făcut propuneri în legătură cu cheltuielile de deplasare. În prezent, pentru deplasare, un deputat îşi primeşte salariul, cheltuieli pentru costul călătoriei, distanţa parcursă şi timpul petrecut. Este ridicol şi de neînţeles. Sper că joi vom avea cel puţin bunul simţ să revizuim această situaţie.

 
  
MPphoto
 

  Marta Andreasen, în numele Grupului EFD. – Dnă preşedintă, este de necrezut cum în aceste vremuri de criză economică şi financiară, Comisia Europeană propune o creştere cu aproape 5 % a bugetului pentru 2010.

Dar ceea ce este mai rău este faptul că, în timp ce Consiliul, la prima lectură din luna iulie, a prezentat o reducere de aproape 2 % a proiectului preliminar de buget, acest Parlament propune o creştere de 5 % a acestuia.

Bugetul pentru 2010 va sfârşi astfel prin a depăşi 127 de miliarde de euro în credite pentru plăţi, ceea ce înseamnă 1,08 % din venitul brut naţional al UE.

Acesta este felul în care Parlamentul doreşte să aducă bugetul mai aproape de cetăţeni? Este foarte frumos faptul că vrem să subvenţionăm Olimpiada specială din Polonia şi Grecia şi Festivalul olimpic european de iarnă pentru tineret din Republica cehă sau chiar Xacobeo 2010, dar alegătorii noştri au alte priorităţi în vieţile lor, cum ar fi plata ipotecilor sau garantarea unei educaţii rezonabile pentru copiii lor.

Uniunea Europeană costă Regatul Unit 45 de milioane de lire sterline pe zi, iar creşterea propusă va ridica acest cost la 50 de milioane sau mai mult, dată fiind reducerea deducerii.

Credeţi-mă, sunt multe alte priorităţi în Regatul Unit în care să fie investiţi aceşti bani şi, acum că Comisia Europeană a avertizat că Marea Britanie este în pericol de a da faliment datorită nivelului ridicat al datoriei naţionale, această ţară ar fi bucuroasă să aibă o reducere semnificativă a contribuţiilor sale la UE şi sunt sigură că şi alte ţări ar fi la fel de bucuroase în legătură cu o asemenea reducere.

An după an, Curtea de Conturi nu a fost capabilă să ne asigure că bugetul UE a fost cheltuit în mod legal şi adecvat şi am fost cu adevărat preocupat de lipsa de control asupra banilor contribuabililor când eram contabil-şef la Comisia Europeană în 2002.

Dar totuşi, Parlamentul doreşte să pună mai mulţi bani în cuferele UE. Nu contaţi pe mine să votez vreodată în favoarea vreunei creşteri a bugetului. În cazul în care doriţi să subvenţionaţi proiecte pentru combaterea crizei, ar trebui să găsiţi domenii în care bugetul poate fi redus.

 
  
MPphoto
 

  Angelika Werthmann (NI).(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, criza este vizibilă nu numai în cifre, în pieţele în declin şi în miliardele de euro cheltuiţi cu susţinerea băncilor şi relansarea economiei noastre. Poate fi văzută, de asemenea, şi în numărul foarte mare de şomeri. Această criză poate fi văzută mai ales în cele mai reale temeri şi anxietăţi ale cetăţenilor Uniunii Europene. Aceştia se tem pentru slujbele şi pensiile lor. Cetăţenii noştri sunt îngrijoraţi de schimbările climatice, de aprovizionarea cu energie şi de limitarea drepturilor lor în lupta împotriva terorismului.

UE poate contribui în mod pozitiv la calmarea temerilor întru totul justificate ale cetăţenilor, chiar dacă, în prezent, este necesar ca procesele pertinente să devină mai eficace şi mai eficiente. În această privinţă, am în vedere în primul rând Fondul european de ajustare la globalizare, de exemplu, în cazul Nokia, şi Fondul de solidaritate în vederea sprijinirii victimelor cutremurului din Italia. Pentru ca banii de la aceste fonduri să ajungă efectiv la cei afectaţi, cred că este important să regândim aceste procese pentru ca ele să fie mai eficiente şi să asigurăm o viziune de ansamblu foarte clară asupra lor, întrucât Fondul de ajustare la globalizare nu trebuie nicicum să fie confundat cu un fond de susţinere al UE pentru companiile multinaţionale.

Europa a fost o garanţie a păcii şi a prosperităţii pentru mult timp. Haideţi să conlucrăm pentru a ne asigura că acest lucru se va întâmpla în continuare.

Angelika Werthmann (NI). (FR) Noi suntem Europa.

 
  
MPphoto
 

  Hans Lindblad, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(SV) Dnă preşedintă, stimaţi deputaţi, dle comisar, datorită unor uşoare întârzieri, voi fi nevoit să părăsesc Parlamentul în foarte scurt timp, întrucât avionul meu decolează în 45 de minute. Mă voi asigura că tot ceea ce se va spune îmi va fi transmis. A fost o dezbatere bună. S-au făcut multe sugestii. Este greu de stabilit priorităţile, dar trebuie neapărat să facem acest lucru. În ceea ce priveşte cercetarea, îi pot spune dnei Ek că investim cu 7,3 % mai mult în cercetare decât în cazul bugetului pe 2009, ceea ce cred că este mult.

În propunerea sa, Parlamentul investeşte şi creşte cheltuielile în mod substanţial în comparaţie cu 2009. Totodată, trebuie să nu uităm că UE se află în recesiune. Finanţele publice din Uniunea Europeană scad cu aproximativ 7 %. Acest lucru nu poate fi ignorat.

Consiliul investeşte, de asemenea, mai mult, dar investeşte şi mai selectiv. Investim în măsuri care vor stimula creşterea economică şi suntem mai cumpătaţi când vine vorba de domenii, precum cheltuieli administrative. Totodată, ne face plăcere să vedem că Parlamentul face progrese importante în acest domeniu.

În urma dezbaterii de astăzi şi a discuţiilor pe care le-am avut înainte cu reprezentanţi ai Parlamentului, consider că – împreună cu Comisia – vom fi capabili să ajungem la un acord privind un buget cu adevărat bun în zilele ce vor veni.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Fernandes (PPE).(PT) Doamnelor şi domnilor, am convingerea că bugetul Uniunii Europene pentru 2010 ne va ajuta să depăşim criza economică prin care trecem în prezent. Unul din rezultatele crizei este şomajul. Doresc, prin urmare, să subliniez şi să scot în evidenţă importanţa amendamentului pe care l-am depus în vederea consolidării programului ERASMUS, cu scopul de a promova şi a facilita crearea unor prime locuri de muncă pentru tineri.

În ceea ce priveşte bugetul Parlamentului, sunt foarte bucuros că propunerile noastre principale au fost luate în considerare, atât în buget, cât şi în proiectul de rezoluţie. Scopul nostru este excelenţa în legiferare. Recunoaştem importanţa multilingvismului, desigur, dar credem că primul nostru obiectiv este excelenţa în legiferare şi, în acest sens, trebuie să dispunem de resursele necesare, astfel încât deputaţii să atingă acest obiectiv.

Pentru a obţine o mai mare transparenţă şi stringenţă, am propus un buget de bază, care ar trebui să fie pus în aplicare la începutul fiecărui ciclu legislativ. Am propus şi rezerve pentru acest obiectiv, obiectivul de transparenţă şi stringenţă şi. prin urmare, rezerve în cazul politicii în domeniul comunicării, de exemplu, în cadrul căreia am dori să fie efectuată o analiză cost-beneficiu. Ar trebui să existe rezerve şi pentru reducerea birocraţiei actuale, de exemplu, în recrutarea de asistenţi, şi dorim să „obligăm” administraţia să contribuie la reducerea acestei birocraţii. Suntem, de asemenea, de acord cu politica privind proprietatea şi susţinem ca aceasta să fie o politică pe termen lung.

În sfârşit, felicitările mele raportorilor László Surján şi Vladimír Maňka. Felicitări deosebite sunt datorate raportorului László Surján, pentru că a rezistat tentaţiei de a fi demagogic în legătură cu fondul pentru produse lactate, de exemplu şi pentru că a făcut tot ce i-a stat în putinţă şi nu a încercat imposibilul pentru a comercializa în străinătate.

 
  
MPphoto
 

  Göran Färm (S&D).(SV) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, Preşedinţia suedeză a criticat Comisia pentru bugete pentru că aceasta a dorit să mărească creditele pentru plăţi în împrejurările actuale. În practică, acest lucru se referă la execuţia bugetului UE. Consider aceste critici absurde din mai multe motive. În primul rând, miniştrii de finanţe ai Consiliului au reţinut mereu plăţile într-o asemenea măsură încât părţi însemnate din bugetul UE nu sunt niciodată executate. În schimb, mari sume de bani sunt rambursate statelor membre sub formă de deduceri. Acest lucru este absurd, întrucât angajamentele din buget sunt acolo pentru a fi executate – nu pentru a rambursate statelor membre. Suntem pregătiţi să ne luptăm pentru acest lucru. Prin urmare, se pune problema dacă politica Preşedinţiei este de fapt una prin care se fac mari promisiuni sub forma unor angajamente, care apoi nu sunt niciodată executate.

În al doilea rând, argumentele pentru acest lucru sunt şi mai puternice decât de obicei. Ar trebui să mărim execuţia măsurilor din cadrul Fondului social, care se referă, de exemplu, la crearea de locuri de muncă, la dezvoltarea de abilităţi şi la alte astfel de măsuri.

Criticile din partea Preşedinţiei sunt îndreptate nu doar către Parlamentul European, ci şi către Comisie, deoarece cea mai mare parte din ceea ce facem priveşte reluarea reducerilor din propunerea bugetară a Comisiei pe care Consiliul doreşte să le impună cu forţa şi, în plus, accentul pe măsurile de creare de locuri de muncă. Observ, de asemenea, că Preşedinţia a criticat faptul că Comisia pentru bugete măreşte anumite credite administrative – în timp ce Comisia ne critică pentru că facem invers, şi anume pentru că am acceptat unele din reducerile Consiliului. Principiul după care ne ghidăm a fost de a creşte acele credite administrative care sunt necesare pentru a garanta executarea politicilor importante – iar nu în mod contrar. Se pare că dezbaterea privind bugetul pentru anul acesta începe să semene cu o bătălie între Consiliu şi Comisie.

În ceea ce priveşte planul european de redresare economică, bugetul UE nu este de o asemenea magnitudine încât să poată fi folosit ca o politică stimulativă keynesiană, însă poate fi folosit pentru anumite probleme mici, dar strategice, cum ar fi planul de redresare. Întrucât în prezent avem un nivel ridicat al şomajului, nu poate fi decât un lucru bun să venim cu investiţii care ar fi fost făcute oricum şi care ajută Europa să se asocieze într-o piaţă internă veritabilă – cum ar fi cele referitoare la infrastructura energetică. Cu toate acestea, la aproape un an de la lansarea planului, încă nu avem propuneri concrete din partea Consiliului sau a Preşedinţiei suedeze cu privire la sursa finanţării. Suntem deschişi la discuţii, dar este evident inutil să luăm bani de la alte domenii prioritare care contribuie, de asemenea, la crearea de locuri de muncă, la învăţarea de-a lungul vieţii şi la dezvoltarea energetică şi climatică, de exemplu.

Este păcat că dl ministru a trebuit să plece căci doream să îi adresez o întrebare. O să i-o adresez oricum şi poate va răspunde prin alte mijloace. Preşedinţia suedeză a declarat că strategia pentru zona Mării Baltice reprezintă una dintre chestiunile sale prioritare. Totodată, aceasta nu a propus nicio finanţare pentru această strategie. Consider că acest lucru este surprinzător, întrucât înseamnă că tot ceea ce trebuie realizat trebuie să beneficieze de finanţare din alte surse care au fost deja alocate pentru alte obiective importante. Nu va exista nicio contribuţie netă la Strategia pentru Marea Baltică. În acest sens, mă întreb cum poate afirma Preşedinţia suedeză că Strategia pentru Marea Baltică este o prioritate. Dorim o alocare de 20 de milioane de euro, echivalentul a 200 de milioane de coroane suedeze. Este vorba de o contribuţie importantă.

 
  
MPphoto
 

  Jacek Włosowicz (ECR).(PL) Dnă preşedintă, după cum ştim cu toţii, cele mai importante elemente ale bugetului pentru anul 2010 şi o evaluare a bugetului, au fost stabilite într-o rezoluţie din 10 martie de anul acesta. În rezoluţia sa, Parlamentul a fost puternic criticat pentru marjele mici disponibile în cea mai mare parte a rubricilor cuprinse în cadrul financiar multianual. Este îngrijorător faptul că în acest proiect, Consiliul a redus şi mai mult proiectul iniţial. Disproporţiile rezultate între nivelurile de angajamente şi plăţi erau aşa de mari încât au contrazis principiul fundamental al prudenţei.

Mă aşteptam ca o atenţie mai deosebită, dacă nu cea mai deosebită, să fie acordată crizei economice cu care ne confruntăm în continuare, dar aşa cum se poate vedea, Parlamentul trebuie să lupte pe cont propriu pentru interesele cetăţenilor şi să îi convingă că Europa nu este sursa problemelor, ci că aceasta poate găsi un remediu eficace pentru ei. Acesta este motivul pentru care sunt de acord întru totul cu proiectul care include fonduri pentru punerea în aplicare a unui plan de redresare economică şi cred că acesta ar trebui să fie una din priorităţile Parlamentului. Totuşi, reducerile introduse de Consiliu ar limita creşterea economică şi crearea de locuri de muncă sau pur şi simplu le-ar face imposibile. Acestea ar pune capăt, de asemenea, eforturilor privind soluţionarea problemei referitoare la energia furnizată cetăţenilor noştri. În contextul crizei din agricultură, de exemplu, din sectorul produselor lactate, nu există posibilităţi de extindere a programelor care ar sprijini o creştere a consumului de produse agricole, cum ar fi popularizarea consumului de lapte şi de fructe în instituţiile şcolare.

Prin urmare, cred că proiectul de buget, în forma în care se prezintă acum, nu poate atinge obiectivele stabilite de Uniunea Europeană. Dintre cele câteva aspecte pe care le-am menţionat, se poate deja vedea că sunt domenii în bugetul UE care pot depăşi probleme pe care noi ar trebui să le soluţionăm, dar de multe ori, intrările în buget sunt planificate din punct de vedere istoric, ca şi cum situaţia actuală şi problemele actuale nu ar exista. Acestea nu lasă loc pentru viitoare provocări şi, atunci când fac acest lucru, există puţine încercări de a le influenţa. Cred că, în calitatea noastră de Parlament, este de datoria noastră să ne străduim să adoptăm decizii mai dinamice ca răspuns la problemele care apar în Europa, fără a uita totodată să fim transparenţi în activitatea noastră de gestionare a fondurilor. Acestea sunt lucrurile cu care alegătorii noştri ne-au însărcinat în urmă cu şase luni.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA ROTH-BEHRENDT
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Jürgen Klute (GUE/NGL).(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, consecinţele crizei economice mondiale în care ne aflăm în prezent nu pot fi prevăzute încă. Trebuie să fim conştienţi de faptul că criza nu a lovit încă piaţa muncii cu forţă maximă. Ce face Uniunea Europeană în această situaţie, când din ce în ce mai multe persoane sunt ameninţate de sărăcie şi şomaj şi de teama pentru existenţa lor? Uniunea Europeană decide cu privire la zone noi de interes din buget. Sau, ca să fiu mai clar, îşi ajustează finanţele în favoarea unei sigilări a graniţelor ei, în favoarea proiectelor militare de înaltă tehnologie şi în favoarea unei monitorizări din ce în ce mai sofisticate a cetăţenilor Europei.

Puteţi crede sau nu, urmează o creştere cu 16 % pentru spaţiul de libertate, securitate şi justiţie. Fondul destinat securizării graniţelor externe urmează să primească cu 12 % mai multă finanţare anul viitor. Cheltuielile cu cercetările din domeniul securităţii militare strategice sunt dublate aproape şi se vor ridica la un total de 215 milioane de euro.

Din perspectiva Grupului Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică, acest lucru înseamnă că UE se îndepărtează de ideea ei fondatoare, aceea de a fi un proiect de pace pentru Europa. În schimb, acest proiect de buget urmează logica Tratatului de la Lisabona, cu obligaţia de partea statelor membre de a-şi moderniza permanent aparatura militară şi de a proteja graniţele externe.

Stânga europeană cere, în schimb, ca Uniunea Europeană să pună în aplicare o politică solidă pentru pace. În locul unei agenţii pentru înarmare, solicităm una pentru dezarmare. Europa trebuie să îşi concentreze resursele asupra strategiilor de soluţionare a conflictelor civile, cum ar fi un corp civil al păcii la nivel european, precum şi asupra promovării cercetării independente în domeniul conflictelor şi al păcii. În opinia noastră, acest buget ne îndreaptă din ce în ce mai mult spre război decât spre gestionarea crizei şi, prin urmare, Grupul Stângii din Parlamentul European nu îl va susţine.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder (EFD).(NL) Dnă preşedintă, bugetul pe 2010 a fost elaborat în circumstanţe economice şi financiare deosebite. Dl Surján, raportorul, doreşte să stabilească priorităţi bugetare, şi apreciez foarte mult acest lucru. Îl susţin acolo unde acestea privesc sarcinile centrale ale Uniunii Europene şi direcţiile care sunt de o importanţă specială pentru redresarea economică. Cu toate acestea, destul de des rezultatul general se reduce la a cheltui şi mai mulţi bani, deşi Consiliul a făcut deja reduceri mai puţin riguroase în proiectul de buget decât în anii precedenţi.

Aş dori să îi mulţumesc dlui Surján în mod explicit pentru atitudinea sa deschisă şi constructivă, care a fost vizibilă în legătură cu amendamentul meu care solicita îmbunătăţiri ale îngrijirii copilului, şi, în special, dezinstituţionalizarea. Acest amendament, care priveşte Fondul social european, a fost adoptat cu un suport larg în comisie. Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să garanteze că copiii din căminele pentru copii pot creşte într-o familie cât de mult posibil. Într-o vreme când ne concentrăm asupra măsurilor economice, nu trebuie să uităm cheltuielile de foarte mare importanţă socială, cum ar fi aceasta. În mod contrar, aceşti copii vor fi cei care vor suferi în acest timp greu din punct de vedere economic, şi acest lucru nu este demn de UE.

 
  
MPphoto
 

  Daniël van der Stoep (NI).(NL) Dnă preşedintă, deputaţii din acest Parlament vorbesc adesea de solidaritate între statele membre; este normal, din moment ce este uşor să dai dovadă de solidaritate când aceasta este plătită de alţii.

Cifrele pentru 2008 au apărut la 23 septembrie. Din nou, olandezii simt, mai mult decât alţi europeni, măsura în care neruşinatul vis eurofil le mănâncă fişele de salariu. Publicul olandez – nătângul clasei – este, cu siguranţă, încă o dată cel mai mare contribuitor net. Fiecare cetăţean olandez plăteşte Europei o uimitoare sumă de 267 de euro în fiecare an.

Partidul pentru Libertate (PVV), cel mai mare partid olandez conform sondajelor de opinie, va continua să lupte împotriva acestui lucru. De asemenea, este o ruşine că Olanda este cel de-al treilea mare contribuabil, după Germania şi Italia, când vine vorba de contribuţia netă pentru 2008. Partidul pentru Libertate vrea să garanteze că publicul olandez nu mai este tratat drept bancomatul Europei.

Haideţi să oprim banii pentru ţările corupte, Fondul de ajustare la globalizare şi Fondul de coeziune, circul de călătorii şi proiectele de stânga, şi haideţi să le dăm înapoi brutarilor, măcelarilor şi comercianţilor olandezi de legume şi fructe banii lor câştigaţi cu greu. La urma urmei, probabil că aşa se va întâmpla şi cu bugetul pe 2010, şi anume cetăţenii olandezi vor primi sarcinile ingrate şi vor trebui să caute mai adânc în buzunarele lor, în timp ce deputaţii din 19 din cele 27 de ţări prezente aici se vor juca de-a Moş Crăciun cu banii altor persoane.

Aceste lucru este denumit „solidaritate”, dar este hoţie, pur şi simplu. PVV nici nu ar visa să adopte un buget pentru Uniunea Europeană care ar dezavantaja publicul olandez atât de mult şi disproporţionat.

 
  
MPphoto
 

  Salvador Garriga Polledo (PPE).(ES) Dnă preşedintă, dacă Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, aşa cum sperăm cu toţii, începând cu luna ianuarie vom avea competenţe noi de decizie comună în ceea ce priveşte întregul buget, care se vor aplica, desigur, şi în agricultură. Poate vom fi mai fericiţi în Comisia pentru bugete când va intra în vigoare Tratatul de la Lisabona.

Cu toate acestea, noile competenţe vor însemna şi responsabilităţi noi. Aceste noi responsabilităţi ne afectează pe toţi, fie că suntem deputaţi, membri ai Consiliului sau membri ai Comisiei. Cea dintâi obligaţie este să ne îndeplinim responsabilităţile şi angajamentele interinstituţionale. Voi menţiona două dintre ele.

În primul rând, finanţarea pentru planul european de redresare economică. Este o ruşine. Negociem de un an şi încă nu am putut asigura 5 miliarde de euro din bugetul total al Uniunii Europene care se ridică, în acest an, la peste 130 de miliarde.

Nu am putut găsi o soluţie încă. Mai întâi, am pierdut un surplus de buget din 2008 şi acum nu avem finanţarea garantată. Dacă Consiliul încearcă să facă economii la alte puncte, ne vom găsi negociind dintr-o poziţie dezavantajată, pentru că angajamentul anterior implica finanţarea activităţilor din planul de redresare cu bani noi.

Cel de-al doilea aspect este fondul destinat produselor lactate. Trebuie să ne conformăm principiilor, nevoilor de disciplină bugetară, ceea ce presupune să fie lăsată o rezervă la Categoria a 2-a. Consiliul şi Comisia tocmai au acceptat 280 de milioane de euro.

Aş dori să adresez o întrebare Comisiei, pentru că este foarte important să ştim sigur ce vom vota peste două zile. Aceste 280 de milioane de euro pe care le-am acceptat, pe care dvs. le-aţi acceptat, provin din ce nu s-a cheltuit în 2009 sau se poate presupune că dvs. vă luaţi angajamente în legătură cu banii pentru 2010 asupra cărora acest Parlament nu a votat încă? Credem că aceasta este o întrebare care necesită un răspuns imediat din partea dlui comisar.

În orice caz, aceste 280 de milioane de euro nu fac parte din fondul pentru produsele lactate, ci mai degrabă vorbim de o intervenţie unică. Fondul pentru produsele lactate reprezintă o altă intervenţie pe termen lung care implică restructurare şi un angajament financiar din partea Comisiei şi a Consiliului.

 
  
MPphoto
 

  Ingeborg Gräßle (PPE).(DE) Dnă preşedintă, felicitările din partea grupului meu pentru raportorul nostru sunt şi mai călduroase pentru faptul că, prin bugetul pe 2010, am adus o stare de activităţi în desfăşurare. Acesta este un instantaneu din care lipsesc elemente importante pe care le vom acumula ca rezultat al Tratatului de la Lisabona, inclusiv obligaţiile care ne revin în temeiul acestuia, astfel încât lucrăm pe baza că putem şi trebuie să revenim asupra acestui buget relativ repede, chiar dacă, la acel moment, accentul ar putea fi mai mult pe argumentul referitor la drepturile Parlamentului şi mai puţin pe conţinutul bugetului.

Preşedintele în exerciţiu al Consiliului a declarat că va fi o creştere de 7,3 % a fondurilor pentru cercetare. Ne-am îndeplinit rolul în realizarea acestui lucru. Susţinem acest lucru pentru că avem nevoie de bani în plus pentru inovaţii şi pentru că acesta este modul în care va trebui să ne câştigăm banii în viitor. Totuşi, în acelaşi timp, trebuie să luăm în considerare normele în conformitate cu care vom oferi aceşti bani şi să garantăm faptul că nu îi oferim în aşa fel încât cercetătorii cărora le sunt destinaţi să nu îi poată accesa din cauză că nu reuşesc să îşi croiască drum prin norme complicate. Prin urmare, aş dori să solicit, în acest punct, o mai mare colaborare între Comisia pentru bugete şi Comisia pentru control bugetar.

Comisia pentru control bugetar va discuta două rezerve joi care nu au trecut în Comisia pentru bugete şi aş dori să solicit, în calitate de reprezentant al grupului nostru în Comisia pentru control bugetar, ca aceste rezerve să fie aprobate. Una dintre rezerve priveşte personalul din Comisie, şi anume are legătură cu o idee din partea Comisiei pentru bugete cunoscută drept „monitorizarea personalului”. Până la momentul respectiv suntem foarte bine informaţi cu privire la 30 % din personalul Comisiei, însă nu ştim nimic despre restul de 70 %, care nu sunt acoperiţi încă. Scopul acestei rezerve este obţinerea de informaţii cu privire la cei 70 % despre care nu ştim nimic în prezent.

Cea de-a doua rezervă priveşte Regulamentul financiar. La finalul acestui an va lua loc revizuirea programată a Regulamentului financiar, şi scopul nostru prin această rezervă este să ajutăm puţin Comisia, întrucât noi credem că avem nevoie de simplificări şi că trebuie să punem în aplicare anumite propuneri din Regulamentul financiar. Sunt foarte recunoscătoare dlui comisar Šemeta pentru faptul că, sub conducerea sa, Comisia a finalizat acum, pentru prima oară, o consultare cu beneficiarii de subvenţii pe tema „Obstacole şi dificultăţi în procedura de aplicare”. De asemenea, vreau să pledez în favoarea acestei rezerve pentru că ea priveşte OLAF, Oficiul European de Luptă Antifraudă. Comisia refuză să ne ofere un document de lucru încă din luna noiembrie a anului trecut, şi, făcând acest lucru, aceasta a obstrucţionat progresul consultărilor despre OLAF şi temeiul său juridic. Prin urmare, este important să obţinem o majoritate pentru aceste două rezerve.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Vă mulţumesc foarte mult, dnă Gräßle. Din moment ce vă adresaţi direct Comisiei, l-aş încuraja pe dl comisar să asculte cu atenţie ce aveţi dvs. de spus. Astfel este mult mai uşor să răspundă ulterior.

 
  
MPphoto
 

  Lambert van Nistelrooij (PPE).(NL) Dnă preşedintă, aş dori foarte mult să aduc o contribuţie din perspectiva Comisiei pentru dezvoltare regională. Această comisie este cea care elaborează politica orientată către cetăţean de care avem nevoie, îndeosebi în contextul crizei din acest moment.

Aş dori să încep prin a-i mulţumi dlui Surján, care a colaborat în a răspunde semnalelor bune. Pe timp de criză, este inacceptabil ca aranjamentele financiare – mai ales în politica regională – să fie încălcate şi sumele să fie reduse. În opinia mea, este foarte bine că acest lucru este pus în ordine acum.

Este necesar să fim alerţi pe timp de criză, iar Parlamentul European şi Comisia au făcut acest lucru în propunerile care au fost adoptate chiar înainte de recesiune. Avem mai multă flexibilitate, putem acorda bugetele mai devreme, şi putem investi mai mult în clădiri şi locuinţe eficiente din punct de vedere energetic, de exemplu.

De asemenea, salut bugetele suplimentare care au fost acordate pentru trei proiecte pilot. În ultimele săptămâni, reprezentanţi ai regiunilor s-au întâlnit la Zilele deschise de la Bruxelles, şi au spus că ei pot oferi o utilizare foarte bună acestor resurse prin asigurarea unei mai bune participări la politică în tot felul de domenii. Aceasta este politica orientată spre cetăţean la care am făcut referire.

Tocmai l-am auzit pe dl van der Stoep, un alt reprezentant olandez, spunând că el respinge aceste resurse. Luaţi, ca exemplu, proiectele lingvistice transfrontaliere: acestea promovează participarea poporului, ceea ce noi susţinem cu bucurie. A existat un punct sensibil, dar dl Surján a găsit şi pentru acesta o soluţie adecvată. S-a spus în decursul dezbaterii că noul acord ecologic ar trebui finanţat din aceste resurse: resursele regionale.

Politica de durabilitate este un lucru excelent, desigur, dar adoptarea unei astfel de propuneri în totalitatea ei ar da naştere multor aşteptări nerealiste în regiuni şi, de asemenea, în rândul colegilor noştri deputaţi. Am specificat în regulamentele fondurilor structurale ceea ce poate fi făcut în termeni de inovare, de politică de durabilitate şi de ecologie, şi astfel este bine să includem acest lucru doar sub titlu de exemplu, mai degrabă decât să declarăm că vom adapta regulamentul în funcţie de el.

 
  
MPphoto
 

  Giovanni La Via (PPE).(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi, dna preşedintă, să mulţumesc Comisiei pentru bugete pentru activitatea acesteia care, în ceea ce priveşte nevoile lumii agricole, a căutat să ofere un cadru global de resurse pentru a soluţiona problema fermierilor producători de lapte şi produse lactate şi pe cea a laptelui, care este cu siguranţă o problemă pentru multe ţări europene astăzi.

Cu toate acestea, nevoia de limită minimă ne-a împiedicat să depăşim 300 de milioane de euro pentru fondul destinat sectorului laptelui. Cu toate acestea, este o intervenţie robustă dacă aceste resurse, cum a fost întrebat dl comisar, sunt resurse suplimentare şi preconizează, în mod firesc, un pachet de măsuri adecvate. Pe de altă parte, am auzit alte grupuri propunând, probabil jucând parţial în acord cu opinia publică, o cifră mult mai mare, chiar dacă ştiau că nu există nicio cale ca aceste resurse să fie găsite, şi aceasta doar ca să poată transmite un anumit mesaj celor din afară.

Permiteţi-mi, de asemenea, să evidenţiez un alt domeniu bugetar care are nevoie de o atenţie adecvată: politica în domeniul construcţiilor pe termen lung. În temeiul Tratatului de la Lisabona, cu noile competenţe care vor fi conferite Parlamentului, respectiv nevoia clară de a consolida relaţiile cu parlamentele regionale şi noile zone tematice, vom avea nevoie de mai mult spaţiu în birourile de la Bruxelles, şi astfel, dat fiind faptul că 97 % din clădirile actuale sunt deja ocupate, cred că trebuie să punem în aplicare o politică serioasă pentru construirea unui sediu european şi mai mare care să ofere Europei un sentiment clar de unitate, printr-o politică în domeniul construcţiilor adecvată.

 
  
MPphoto
 

  Damien Abad (PPE).(FR) Dnă preşedintă, mai întâi doresc să îi mulţumesc raportorului, dl Surján, pentru bugetul echilibrat pe care ni-l propune şi care răspunde provocării duble privind finanţarea redresării economice şi instituirea unui fond destinat sectorului laptelui.

În ceea ce priveşte crearea acestui fond destinat sectorului laptelui de 300 de milioane de euro, care a fost cifra propusă de noi, cei din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi din Comisia pentru bugete, aş dori să fac două observaţii.

Mai întâi, doresc să demasc demagogia unui număr de deputaţi, care cer ca acestui fond să îi fie acordată o sumă mai mare de 600 de milioane de euro, ceea ce este pur şi simplu puţin practic, şi, mai presus de toate, iresponsabil, de vreme ce suma aceasta ar duce la reduceri drastice a creditelor pentru alte sectoare agricole sau ar compromite finanţarea planului nostru de redresare.

În consecinţă, finanţarea fondului destinat sectorului laptelui ar fi în detrimentul fermierilor şi şomerilor noştri, ceea ce este, cu siguranţă, ineficient din punct de vedere economic şi incorect din punct de vedere social.

De asemenea, doresc să subliniez surpriza pe care am avut-o, să nu zic dezamăgirea, la vederea dlui comisar Fischer Boel atribuindu-şi în mass-media toate meritele pentru acest fond, ca şi cum Comisia pentru bugete nu ar fi lucrat la acesta, sau ca şi cum munca comisiei ar fi inutilă.

În ultimul rând, în calitate de cel mai tânăr deputat francez, am dorit să împărtăşesc cu dvs. dezamăgirea în ceea ce priveşte finanţarea programului „Tineretul în acţiune”, din moment ce, paradoxal, pentru prima dată în ultimii 10 ani, ne pregătim să reducem resursele pentru acest program chiar în mijlocul unei crize economice.

 
  
MPphoto
 

  Paul Rübig (PPE).(DE) Dnă preşedintă, dle comisar, cred că, cu acest buget, am reuşit încă o dată să elaborăm noi strategii. Sunt încântat că Parlamentul a decis să susţină iniţiativa Small Business Act, cel puţin cu 1 milion de euro pentru obligaţiuni şi 500 000 de euro pentru plăţi. Dl comisar Verheugen a promis că vom folosi aceste fonduri în consecinţă.

De asemenea, am crescut alocarea pentru programul de cercetare pentru întreprinderile mici sau mijlocii. Acest lucru este important mai ales într-o situaţie de criză, şi programul SOLVIT trebuie să fie consolidat în mod substanţial. Acest lucru priveşte extinderea dincolo de graniţe pe piaţa internă, ceea ce reprezintă adesea o provocare specifică pentru întreprinderile mici sau mijlocii.

Sunt mulţumit că programul „ERASMUS pentru jurnalişti” se află, în sfârşit, pe ordinea de zi şi că „ERASMUS pentru tinerii antreprenori” se desfăşoară cu succes.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Stavrakakis (S&D).(EL) Dnă preşedintă, deşi este general acceptată ideea că fondurile structurale şi fondurile de coeziune sunt vârful de lance în combaterea crizei economice, Consiliul contrazice acest lucru din nefericire prin reduceri ale creditelor relevante de plată.

Spre deosebire de Consiliu şi Comisie, ne străduim să protejăm finanţarea adecvată a Planului european de redresare economică prin consolidarea infrastructurilor de energie şi a cercetării şi a inovării.

În acelaşi timp, trebuie să protejăm viabilitatea infrastructurilor şi instrumentelor existente ale Comunităţii în sectorul protecţiei civile, mai ales prin consolidarea viitoare a capacităţii Uniunii Europene de a răspunde rapid în eventualitatea unor catastrofe naturale, prin urmare, pregătind calea pentru crearea viitoare a unei forţe europene de protecţie civilă.

În final, trebuie să subliniem faptul că dezvoltarea ecologică şi consolidarea cercetării şi inovării trebuie să fie componenta esenţială a bugetului comunitar pentru un mediu curat şi viabil în toate sectoarele.

 
  
MPphoto
 

  Riikka Manner (ALDE).(FI) Dnă preşedintă, dle comisar, mai întâi aş dori să îi mulţumesc raportorului pentru raportul excelent. Criza financiară, Planul de redresare şi criza din sectorul laptelui au făcut o provocare din procedura bugetară pentru anul următor. Ne confruntăm în continuare cu provocări şi aşteptăm cu mare interes propunerea Comisiei de săptămâna viitoare pentru finanţarea Planului de redresare.

Aici au fost ridicate câteva probleme importante, dintre care unele privesc criza din sectorul laptelui. În ceea ce mă priveşte, doresc să menţionez doar un aspect special. Situaţia economică a însemnat că statele membre îşi strâng băierile pungii în ceea ce priveşte bugetul viitor. Disciplina bugetară din partea statelor membre ar putea fi bine înţeleasă, parţial, într-o furtună economică, dar este impardonabil faptul că, în ultimii ani, statele membre au trebuit refinanţate cu sume din fondurile structurale sub forma creditelor nefolosite. Motivul acestei pasivităţi este Sistemul de administraţie şi control, care are nevoie urgentă de simplificare. Ţinând cont de situaţia economică, este extrem de important ca fondurile structurale să fie exploatate în mod eficient în regiunile ultraperiferice pentru a sprijini măsurile de redresare.

 
  
MPphoto
 

  Derek Vaughan (S&D). – Dnă preşedintă, Ţara Galilor a beneficiat de politica de coeziune şi de fonduri structurale în timpul crizei economice şi financiare în temeiul rubricilor 1a şi 1b. Aşadar, deşi planul de redresare a fost binevenit şi chiar necesar, nu trebuie să reducem acum din liniile importante de la rubrica 1 pentru a finanţa cele 1,98 de miliarde de lire sterline solicitate. Mă tem că acest lucru s-ar putea întâmpla şi mă mai tem că propunerile de a proceda astfel fac parte dintr-un atac mai larg la adresa politicii de coeziune. Mă refer la lucrarea de revizuire a bugetului elaborată de DG Buget, la care s-a referit dl Lamassoure mai devreme.

Înţeleg că aceasta include posibilitatea privind renaţionalizarea fondurilor de convergenţă, atenuarea competitivităţii şi renunţarea la statutul de tranziţie pentru regiunile care ies din convergenţă. Cred că deputaţii ar trebui să se opună acestor lucruri. Într-adevăr, aş dori să salut punctele de vedere ale Comisiei în legătură cu aceste propuneri, pentru că acestea ar dăuna politicii de coeziune şi unor zone precum Ţara Galilor şi alte regiuni similare.

 
  
MPphoto
 

  Sidonia Elżbieta Jędrzejewska (PPE).(PL) Dnă preşedintă, suntem cu toţii conştienţi de situaţia dificilă în care ne găsim în ceea ce priveşte criza economică şi financiară. Prin urmare, sunt deosebit de fericită că Comisia pentru bugete şi însuşi raportorul au adoptat o abordare pozitivă a amendamentului cu privire la desfăşurarea Jocurilor Olimpice speciale. Jocurile Olimpice speciale sunt, dacă pot explica, o competiţie sportivă pentru oameni cu dizabilităţi intelectuale, oferindu-le capacitatea de a juca un rol deplin în societate şi şansa de a se auto-exprima. Sunt foarte bucuroasă că a fost posibilă susţinerea Jocurilor Olimpice speciale europene de vară la Varşovia în 2010 şi a Jocurilor Olimpice speciale mondiale de vară la Atena în 2011. Aş dori să profit de această ocazie pentru a face apel la Consiliu să aibă o atitudine favorabilă faţă de acest angajament financiar, şi să îi solicit Comisiei Europene să ofere sprijin în problemele de ordin practic care ţin de organizarea acestui eveniment anual.

 
  
MPphoto
 

  Marek Józef Gróbarczyk (ECR).(PL) Dnă preşedintă, bugetul propus trebuie să fie o măsură directă în lupta împotriva crizei. O ramură a industriei care a fost afectată mai ales ca rezultat al crizei mondiale este construcţia de nave şi transportul maritim. În plus, Comisia Europeană, prin politica restrictivă, a contribuit la distrugerea industriei construcţiilor navale în Europa. În ceea ce priveşte Polonia, acţiunile Comisiei Europene i-au distrus industria construcţiilor navale şi au lăsat mii de persoane fără locuri de muncă. Această modalitate de a consolida economia consolidează economiile ţărilor din Orientul Îndepărtat. Prin urmare, aş dori să fac un apel, şi să subliniez că este important pentru bugetul anului viitor să acordăm fonduri pentru a salva această industrie, şi anume industria construcţiilor navale de pe întreg teritoriul Europei.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Władysław Zemke (S&D).(PL) Dnă preşedintă, bugetul pentru anul viitor prevede, de asemenea, o creştere a fondurilor pentru securitate şi apărare. Acest lucru a provocat comentarii şi rezerve din partea unor politicieni. Astfel de comentarii au fost auzite şi în cursul dezbaterii. Prin urmare, aş dori să adresez o anumită întrebare dlui comisar – la ce vor fi folosite fondurile mai mari pentru apărare? Are legătură cu vreun tip de misiune comună, sau au aceste fonduri suplimentare de-a face cu promovarea unor tehnologii noi sau cu promovarea unor programe militare comune? Căci dacă aşa ar sta lucrurile, cred că ar fi un pas în direcţia corectă. Asta pentru că şi armata generează tehnologii noi, şi poate crea locuri de muncă noi, moderne. Aş solicita, prin urmare, mai multe informaţii pe această temă.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Dnă preşedintă, guvernul irlandez a decis recent să elimine programul REPS pentru fermieri: adică Programul de protecţie ecologică a mediului rural. Acest program, la fel ca multe altele, a fost cofinanţat de Uniunea Europeană. Aş dori să ştiu: ce se întâmplă cu banii atunci când nu sunt folosiţi de respectivul guvern; dacă se întâmplă la fel şi în alte ţări; unde ajung aceşti bani şi cum sunt folosiţi atunci când nu sunt utilizaţi în ţara pentru care au fost destinaţi.

 
  
MPphoto
 

  Zigmantas Balčytis (S&D).(LT) Mai întâi, aş dori să îl felicit pe colegul meu, comisarul Algirdas Šemeta, care a participat astăzi, cu aprobarea Parlamentului, pentru prima dată probabil la o astfel de dezbatere.

Totuşi, în ceea ce priveşte bugetul pe 2010, astăzi cu siguranţă putem accepta cu toţii că situaţia s-a schimbat oarecum de când am dezbătut bugetul pe 2009. S-a vorbit mult de solidaritate, de soluţionarea problemelor legate de actuala criză financiară. Din câte înţeleg eu, bugetul pe 2010 ar fi trebuit să fie uşor diferit. Fie că vrem sau nu, tot trebuie să luăm în considerare situaţia reală care ne aduce noi provocări în fiecare zi. Aş dori să felicit Parlamentul, care, recent, cu doar câteva zile în urmă, a aprobat în unanimitate la Bruxelles sprijinul pentru anumite state care au suferit din cauza unor probleme naturale diferite. Cred că acelaşi tip de probleme există şi în câteva dintre celelalte state membre mici ale Uniunii Europene care astăzi nu dispun de fonduri. Aşadar, chiar cred că în viitor trebuie concepute măsuri specifice care să permită statelor respective să iasă din criza financiară.

 
  
MPphoto
 

  Algirdas Šemeta, membru al Comisiei.Dnă preşedintă, voi fi foarte scurt. Mai întâi, aş dori să le mulţumesc tuturor deputaţilor pentru propunerile lor cu privire la bugetul pe 2010, şi sper că în cadrul viitoarei proceduri bugetare vom găsi soluţii potrivite pentru elaborarea unui buget adecvat pentru 2010.

Am dorit doar să răspund concret acestei chestiuni foarte importante a fondurilor destinate sectorului laptelui şi să spun că ceea ce a declarat dna Fischer Boel ieri a fost angajamentul asumat de Comisie de a veni cu o propunere privind anumite sume de bani, şi anume 280 de milioane de euro. Comisia va discuta această problemă săptămâna viitoare şi vom veni cu o propunere concretă pe această temă în conformitate cu Regulamentul de procedură. Acestea sunt observaţiile mele scurte cu privire la discuţie.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Vă mulţumesc foarte mult, dle comisar Šemeta. Au mai fost câteva întrebări din partea deputaţilor, dar înţeleg că nu doriţi să le răspundeţi în mod direct dlui Garriga şi celorlalţi deputaţi. Poate aţi dori să le răspundeţi în scris deputaţilor menţionaţi. Cu siguranţă, aceştia ar aprecia foarte mult acest lucru. Dna Gräßle, dl Garriga şi mulţi alţi deputaţi au adresat întrebări suplimentare.

 
  
MPphoto
 

  László Surján, raportor. – (HU) Mai întâi aş dori să mă adresez Consiliului, deşi secretarul de stat a trebuit să plece. Sunt pe deplin de acord cu declaraţia acestuia că există o problemă. De asemenea, sunt totalmente de acord cu faptul că tot ceea ce el consideră important, Parlamentul consideră, de asemenea, că este important, cum ar fi educaţia şi cercetarea. Există un consens larg în ceea ce priveşte obiectivele. Cu toate acestea, există o mare discrepanţă când vine vorba de mijloacele care trebuie utilizate. Trebuie să ajungem, cumva, la un consens asupra acestui lucru până la jumătatea lui noiembrie. Dl comisar a menţionat că salută paşii pe care îi urmează Parlamentul pentru a reintegra liniile prezente în bugetul preliminar al Comisiei. L-aş ruga să înţeleagă că acest lucru nu se întâmplă în doar câteva rânduri. De fapt, am menţionat că am încercat să adoptăm o poziţie utilizând o abordare nuanţată.

Cu toate acestea, trebuie să menţionez câteva idei exprimate în timpul dezbaterii, cu care nu sunt de acord. Nu pot accepta atitudinea pe care o descriem drept furt, sumele fiind transferate de la un stat contribuitor la alt stat beneficiar ca gest de solidaritate. Nu cred că aceasta este problema aici. Uniunea Europeană a fost clădită pe principiul că membrii trebuie să dea dovadă de solidaritate. De fapt, cunosc un stat contribuitor ai cărui conducători afirmă că profitul lor a crescut substanţial datorită extinderii care le-a permis accesul la o piaţă largă.

Uniunea Europeană nu poate fi evaluată prin prisma proporţiei de plată la contribuţii. Acest lucru este fals şi greşit, şi ne va distruge întregul nostru viitor comun. În acelaşi timp, aş dori să atrag atenţia colegilor asupra faptului că unele persoane de aici s-au referit cu entuziasm la fiecare propunere la timpul trecut: am propus şi aranjat şi aşa se vor întâmpla lucrurile. Acum, joi, vom vota un proiect şi un mesaj politic. Mesajul politic se referă la modul în care acest Parlament ar dori să conducă Uniunea Europeană spre tărâmuri mai bune.

De asemenea, solicit Consiliului să înţeleagă că raportorul nu reprezintă opinia unui individ, nici opinia unui partid, nici doar opinia Comisiei pentru bugete. Aici au luat cuvântul atât de multe persoane din comisii şi grupuri politice diferite, dar toate cu acelaşi mesaj: avem nevoie de un buget mai bun, mai practic şi mai puternic. A expirat timpul. Vă mulţumesc pentru atenţia plină de respect acordată.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Maňka, raportor. (SK) Aş dori să mulţumesc pentru dezbaterea din Parlament, şi, de asemenea, pentru cooperarea din Comisia pentru bugete, din grupurile politice şi din procedurile de arbitraj.

Aş dori să mulţumesc Secretariatului General al Parlamentului European şi tuturor reprezentanţilor Direcţiilor Generale ale Parlamentului European; lucrăm împreună începând cu luna ianuarie, căutând cele mai bune soluţii care ne pot ajuta să folosim în mod eficient resursele financiare ale cetăţenilor Europei. Aş dori să le mulţumesc raportorilor alternativi şi coordonatorilor. Am avut senzaţia în discuţiile noastre că într-adevăr căutam soluţii pozitive. Datorită dumneavoastră, am descoperit aceste soluţii şi multe dintre ele sunt parte din raportul meu. Aş dori să le mulţumesc consilierilor mei şi serviciilor Comisiei pentru bugete. Numeroasele discuţii pe care le-am purtat cu reprezentanţii tuturor instituţiilor ne-au ajutat să dezvoltăm o perspectivă mai obiectivă asupra problemei şi, ceea ce este mai important, am aflat unde să căutăm soluţiile.

Apreciez enorm acordul din procedurile de arbitraj referitor la punerea în aplicare a unui audit organizaţional al Direcţiei Generale INFO şi al serviciilor de securitate. Scopul este să se stabilească dacă resursele sunt folosite în cel mai bun mod posibil sau nu. În trecut, doar Curtea de Conturi a fost de acord cu inspectarea din exterior a activităţii sale – şi au existat rezultate. În urma auditului, Curtea de Conturi şi-a redus costurile administrative şi a obţinut niveluri mai mari de productivitate.

De asemenea, Comisia pentru bugete a lucrat în trecut cu alte instituţii în mod constructiv. Tot cu această ocazie, am colaborat pentru a găsi cele mai bune soluţii în elaborarea bugetelor instituţiilor europene. Acolo unde cererile instituţiilor erau justificabile, am reintrodus câteva din solicitările originale pe care Consiliul le eliminase. Aş dori să aplaud metoda de creare a bugetelor din aceste instituţii, care îşi creează deja bugetele nu doar pe baza ratei de inflaţie,ci şi pe baza nevoilor reale.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Aici se închide dezbaterea comună. Votarea va avea loc joi la ora 11.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris.(PT) Proiectul de buget comunitar pentru 2010 este mult prea mic, dat fiind faptul că suntem în mijlocul unei crize economice şi sociale, cu consecinţe dramatice asupra ocupării locurilor de muncă şi condiţiilor în care trăiesc multe persoane. Este inacceptabil faptul că acesta scade cu aproape 6 miliarde de euro sub nivelul asupra căruia s-a căzut de acord în cadrul financiar multianual pentru 2010. Ţinând cont de realitatea socială gravă din multe state membre, mai ales din aşa-numitele ţări „cuprinse în politica de coeziune”, cum ar fi Portugalia, credem că bugetul ar trebui revizuit şi extins urgent, şi am înaintat propuneri în acest scop, inclusiv:

- Un suport financiar mai mare pentru Politicile Structurale şi de Coeziune;

- Reevaluarea regulamentelor ce ţin cont de regula N+2 şi N+3, care, până acum, au semnificat o pierdere de aproape 106 de milioane de euro pentru Portugalia în cadrul financiar anterior;

- O creştere a nivelului de cofinanţare din partea Comunităţii în cadrul fondurilor structurale şi de coeziune.

Este regretabil că alte propuneri cu consecinţe importante sociale şi ecologice nu au fost acceptate pe parcursul discuţiilor pe marginea bugetului, inclusiv, de exemplu:

- Un program de dezvoltare pentru industria portugheză;

- Un program pentru sprijinirea sectorului produselor textile şi al confecţiilor;

- Un program pentru sprijinirea pescuitului de coastă artizanal la scară mică;

- O creştere a fondurilor pentru programul LIFE +.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Grech (S&D), în scris. – În urma adoptării bugetului pe anul 2010 şi având în vedere evoluţiile pozitive din Irlanda în ceea ce priveşte Tratatul de la Lisabona, cred că este nevoie de o analiză extinsă a procedurii bugetare cu scopul de a îmbunătăţi procesul ca atare şi de a-l face mai eficient, mai relevant şi mai vizibil pentru cetăţenii europeni. În această privinţă, cred că un obiectiv cheie al revizuirii trebuie să fie acela de a creşte transparenţa în luarea deciziilor şi în decursul fazei de punere în aplicare. Pentru acest scop, ar trebui să luăm în considerare introducerea unor standarde uniforme de control şi a unor mecanisme statistice în statele membre pentru a obţine un feedback de o mai bună calitate asupra rezultatelor prezentării bugetului. În plus, pentru a răspunde unor nevoi în schimbare, procedura bugetară ar trebui să cuprindă un echilibru mai bun între stabilitate pe termen lung şi flexibilitate, menţinând în acelaşi timp principiul subsidiarităţii prin oferirea unor avantaje clare şi a valorii adăugate în comparaţie cu bugetele naţionale. De asemenea, anumite domenii ale politicii trebuie încă să fie dezvoltate în continuare. Europa se confruntă în prezent cu provocări majore din cauza crizei financiare, a schimbărilor climatice, a aprovizionării cu energie electrică, a securităţii şi a imigrării. Apreciez eforturile Comisiei în abordarea acestor probleme, dar cred că, pentru a fi eficienţi, avem nevoie de o abordare mai solidă, coordonată şi holistică.

 
  
MPphoto
 
 

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris.(RO) Pregătirea unui buget nu este niciodată un proces uşor, cu atât mai puţin în timpul unei crize economice. Totuşi, acesta este un alt motiv pentru care această sarcină este şi mai importantă. Gestionarea unei crize de dimensiunea celei actuale depinde la nivelul UE de echilibrul care există în negocierile dintre instituţiile europene autorizate. Parlamentul European are, cu siguranţă, un rol crucial în această dezbatere. Principalele subiecte din centrul discuţiilor pe marginea bugetului pe 2010 au fost Planul de redresare economică şi fondul european destinat sectorului laptelui. Aceste subiecte au reliefat, într-un fel, cât de rigid este cadrul financiar 2007-2013, întrucât acestea reprezintă proiecte financiare noi şi, prin urmare, bani noi. Bugetul UE trebuie să utilizeze pe deplin rezervele financiare pentru a răspunde crizei economice. Cu toate acestea, este probabil ca acest buget să aibă un efect limitat dacă statele membre nu vor adopta o abordare activă faţă de accesarea resurselor disponibile. Trebuie să transmitem un mesaj puternic capitalelor europene şi, în special, Bucureştiului, în cazul meu. Eforturile noastre de aici de a obţine cât mai mulţi bani posibil pentru fondurile europene sunt în zadar dacă, în ţările noastre de origine, puterile în cauză nu iau măsurile necesare pentru a accesa şi utiliza fondurile în mod eficient.

 
  
MPphoto
 
 

  Lívia Járóka (PPE), în scris.(HU) Doamnelor şi domnilor, aş dori să mă folosesc de această ocazie pentru a saluta faptul că programul pilot pentru integrarea socială a rromilor propus de Parlamentul European în 2009 este inclus încă în bugetul Comunităţii pe 2010. Direcţia Generală Politica Regională a Comisiei Europene a lansat o invitaţie de participare la o procedură de ofertare referitoare la program la finalul lui iulie. Scopul acestuia era să conceapă soluţii originale şi complexe de abordare a problemelor largi care afectează comunităţile de rromi. Obiectivul explicit al proiectului este elaborarea de măsuri care, pe baza experienţei existente, să promoveze integrarea rromilor prin educaţie, măsuri economice şi sociale, cu ajutorul cooperării transfrontaliere şi a împărtăşirii de bune practici.

Conform propunerii originale din partea Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat), piatra de temelie a programului este, pe de o parte, dezvoltarea educaţiei în primii ani, şi, pe de alta, promovarea activităţilor independente şi acordarea de microcredite. În plus, campaniile de informare şi sensibilizare se vor desfăşura în legătură cu programul pilot. Sperăm că acest proiect va oferi şansa de a elabora orientările generale ale unui plan de acţiune comunitar, cu scopul integrării sociale a rromilor, şi că acesta va contribui, prin dezvoltarea ideilor care se dovedesc eficiente, la conceperea unui plan normativ de acţiune comunitară, extinzându-se dincolo de instrumentele disponibile în prezent.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. (PL) Aş dori să ridic o problemă care este importantă pentru economie şi ocuparea forţei de muncă, şi nu doar în ţara mea. Aşteptăm să primim în viitorul apropiat o propunere din partea Comisiei cu privire la posibila extindere a taxelor actuale antidumping impuse asupra importului de încălţăminte cu feţe din piele din China şi Vietnam. Poziţiile statelor membre cu privire la această chestiune sunt foarte diferite. Având în vedere nivelurile ridicate de ocupare a forţei de muncă în industrie, este extrem de importantă menţinerea taxelor actuale. Extinderea legislaţiei existente nu ridică nicio obiecţie din punct de vedere tehnic. Prin urmare, aş dori să solicit o asigurare din partea Comisiei că aceasta îşi va construi propunerea pe descoperirile importante ale unei investigaţii, în acelaşi timp luând în considerare faptul că aceasta este o oportunitate de a verifica promisiuni făcute nu cu mult timp în urmă de preşedintele Comisiei cu privire la protecţia locurilor de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. Salut propunerea de buget pe 2010 pentru că este un raport echilibrat, care ia în considerare priorităţile UE într-un mod realist.

Două chestiuni trebuie evidenţiate – creşterea plăţilor pe liniile principale (FEDR, FSE, Fondul de coeziune) pentru dezvoltarea regională, şi crearea unui „fond destinat sectorului laptelui”. Creşterile plăţilor sunt importante pentru că ele vor intensifica punerea în aplicare a politicii structurale în statele membre în beneficiul tuturor cetăţenilor europeni, în timp ce crearea unui „fond destinat sectorului laptelui” special ar reprezenta un semnal puternic trimis de instituţiile europene fermierilor europeni.

Un al treilea punct cheie în buget este reprezentat de politica energetică, un domeniu esenţial pentru 2010, pentru că acesta va fi anul adoptării unui nou plan energetic pentru perioada 2010-2014, menit să intensifice securitatea energetică a UE şi competitivitatea.

În anii următori, Comisia ar trebui să considere prioritare şi investiţiile în infrastructură, în special în statele membre noi, deoarece ele au consecinţe pozitive asupra coeziunii economice şi teritoriale.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. Înfiinţarea fondului pentru produsele lactate ar reprezenta un semnal important către fermierii europeni cu privire la preocuparea reală pe care instituţiile Uniunii o manifestă faţă de criza traversată de sectorul produselor lactate. Piaţa laptelui constituie una dintre cele mai volatile pieţe şi a fost puternic afectată de criza economică pe care o traversăm.

O astfel de soluţie de fond - înfiinţarea unui fond care să sprijine modernizarea sectorului - este evident preferabilă unor soluţii paleative cum ar fi revenirea la mijloacele tradiţionale de reglementare a producţiei prin cotele de lapte. Cu toţii ne-am fi dorit o alocare financiară mai mare, însă suma propusă pentru constituirea acestui fond, de 300 de milioane de euro, este suma maximă compatibilă cu plafonul bugetar - orice depăşire a acestui plafon ar fi pus Consiliul de miniştri în imposibilitatea de a aproba constituirea fondului.

În acelaşi timp, sunt necesare noi demersuri care să impulsioneze utilizarea de către crescătorii de animale a fondurilor destinate dezvoltării rurale. Consider că cele mai utile demersuri ar fi cele legate de accesul la informaţie, de schimbul de bune practici şi de instruire în privinţa modului în care pot fi solicitate aceste fonduri, în prezent slab utilizate în unele state membre.

 

13. Sprijinirea guvernării democrației în cadrul relațiilor externe (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este întrebarea (O-0093/2009) adresată de Gabriele Albertini şi Heidi Hautala, în numele Comisiei pentru afaceri externe, şi de Eva Joly, în numele Comisiei pentru dezvoltare, Consiliului, privind clădirea democraţiei în relaţiile externe (B7-0213/2009).

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala, autoare.(FI) Dnă preşedintă, sunt încântată că, în timpul Preşedinţiei sale, Suedia a făcut din sprijinul democraţiei în relaţiile externe un subiect important. Din punctul de vedere al Subcomisiei pentru drepturile omului, aş dori să accentuez că democraţia şi drepturile omului nu pot fi separate. Acest lucru este foarte evident din diferitele definiţii existente ale democraţiei, şi aş dori să vă atrag atenţia asupra faptului că, de exemplu, Naţiunile Unite au încercat să definească democraţia în 2005. Definiţia conţine o listă lungă de puncte, de la sistemul politic pluralist până la statul de drept, transparenţa guvernării, libertatea mijloacelor de informare în masă, şi aşa mai departe. Acest lucru ne arată clar că drepturile omului nu pot fi separate de democraţie.

Dacă doreşte să le folosească, Uniunea Europeană are la dispoziţie o gamă largă de resurse pentru a promova democraţia în lume. Întreaga politică de dezvoltare şi politica externă şi de securitate comună acoperă tot acest spectru. Resursele pe care le avem la dispoziţie sunt dialogul cu alte ţări, diferite instrumente financiare, implicarea în forumuri internaţionale şi monitorizarea alegerilor, care, evident, sunt foarte importante pentru noi.

Există, de asemenea, situaţii când trebuie să ne gândim la diferite măsuri negative. Aş vrea să supun atenţiei dnei ministru Malmström faptul că, săptămâna viitoare, Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe se pregăteşte să discute revocarea interdicţiei asupra exportului de arme către Uzbekistan. Cred că totul indică faptul că acesta este un semnal greşit, din moment ce Uzbekistanul nu a ascultat solicitările comunităţii internaţionale. Comunitatea internaţională, inclusiv Uniunea Europeană, i-a cerut să conducă o investigaţie independentă, internaţională asupra evenimentelor tragice şi şocante din primăvara anului 2005 din Andizhan, când democraţia a fost suprimată de-a binelea. De asemenea, aş dori să aud ce crede dna ministru Malmström despre această situaţie. Cum putem noi promova democraţia când anumite state membre vor acum să pună capăt acestei interdicţii asupra exportului de arme?

Aş dori să mai spun că democraţia nu poate fi exportată. Nu este un produs pentru export. Nu este ceva care este adus înăuntru din afară, şi acesta este motivul pentru care aş dori să subliniez importanţa includerii societăţii civile în proces, pentru că, astfel, democraţia creşte organic, cum s-ar zice: de la baza societăţii.

Aş dori să menţionez că Rusia este un partener de cooperare care refuză sistematic să fie de acord cu implicarea ONG-urilor în dialoguri pe marginea drepturilor omului dintre ea şi Uniune. În opinia mea, nu putem accepta această situaţie în viitor.

În cele din urmă, aş dori să spun că sprijinul democraţiei ar trebui să fie mai sus pe ordinea de zi a politicii externe şi de securitate a Uniunii, şi pe cea a politicii pentru dezvoltare. De asemenea, aceasta are nevoie de mai multe resurse. De exemplu, Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile Omului are resurse foarte modeste şi ar trebui să îi creştem finanţarea.

 
  
MPphoto
 

  Eva Joly, autoare.(FR) Dnă preşedintă, dnă Malmström, dle comisar, doamnelor şi domnilor, democraţia şi drepturile omului sunt legate inextricabil. Respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este modalitatea prin care un regim democratic poate fi recunoscut în ultimă instanţă.

Prin urmare, trebuie să salutăm faptul că, la 19 mai, Consiliul a indicat că Uniunea Europeană trebuie să adopte o abordare mai consistentă a guvernării democratice.

Eforturile făcute până în acel punct fuseseră, în mare, neadecvate. Conflictul israelo-palestinian este un exemplu frapant. Deşi misiunea trimisă să monitorizeze alegerile palestiniene din 2006 a recunoscut legitimitatea rezultatului lor, Uniunea Europeană şi statele sale membre au ales să boicoteze guvernul ales, aşa cum au boicotat guvernul de unitate naţională format după aceea pentru a ieşi din impas.

Unde este consistenţa şi credibilitatea Uniunii Europene când propriile decizii se opun atât de clar principiilor sale atât de des afişate? Şi ce putem spune de statele membre care refuză să aprobe raportul Goldstone? Concluziile raportului sunt corecte şi echilibrate, şi un sprijin universal acordat acestor state ar reprezenta un pas spre obţinerea păcii.

Speranţa aceasta este ceea ce marile puteri distrug, şi o distrug prin lipsa de curaj şi loialitate faţă de propriile valori.

Organizarea misiunilor de monitorizare a alegerilor, prin urmare, nu este suficientă, din moment ce, ulterior, cineva refuză să recunoască rezultatul. Trebuie să fim sinceri cu noi înşine şi trebuie să adoptăm o abordare globală asupra acestor chestiuni.

Consiliul ar trebui să adopte rapid un program de acţiune pe aceste direcţii, cu crearea unei strategii autentice pentru drepturile omului, care să fie imperativă la toate nivelurile UE. Trebuie să ne conturăm clar priorităţile şi să le integrăm formal în toate instrumentele noastre: politica externă, politica în domeniul drepturilor omului şi politica de dezvoltare.

Ce fel de monitorizare vom desfăşura noi în acele ţări terţe în care Uniunea Europeană urmăreşte alegerile pentru a asigura respectarea pluralismului politic şi implicarea societăţii civile pe termen lung?

Care ne sunt cererile cu privire la stabilirea unui sistem judecătoresc independent şi a unor instituţii transparente şi care să răspundă în faţa cetăţenilor?

Lipsa permanentă de claritate în ceea ce priveşte locul acordat drepturilor omului în cadrul politicilor noastre este condamnabilă şi contraproductivă. Este timpul să clarificăm acest lucru dacă dorim ca Uniunea Europeană şi valorile ei fundamentale să fie luate în serios la nivel internaţional.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului.(SV) Dnă preşedintă, onorabili deputaţi, în consensul UE asupra dezvoltării, termenul „sărăcie” este definit printr-o serie de dimensiuni. Sărăcia înseamnă absenţa puterii, a oportunităţilor şi a securităţii. Dezvoltarea este împiedicată dacă nu există libertate, şi libertatea este limitată fără democraţie. Este dificil să ai pace fără democraţie. În consecinţă, nu poate exista dezvoltare fără pace. Ambele necesită respect deplin pentru drepturile omului. Aceste concepte sunt conectate şi avem nevoie de un cadru general coerent pentru o mai bună întrebuinţare a politicilor şi instrumentelor în sprijinul clădirii democraţiei.

Aş dori să mulţumesc Parlamentului European pentru interesul deosebit şi sprijinul acordat în această activitate. După şapte ani ca deputat, inclusiv în Comisia pentru afaceri externe, sunt foarte conştientă de angajamentul sincer şi de contribuţiile reale ale Parlamentului la clădirea democraţiei în contextul relaţiilor externe ale UE.

Această iniţiativă, care a fost lansată de Preşedinţiile cehă şi suedeză, a fost discutată aici anterior în anumite ocazii, inclusiv cu colega mea, dna Carlsson.

Punctul de plecare al iniţiativei este faptul că această clădire a democraţiei este un factor cheie nu doar în cooperarea la dezvoltarea UE, ci şi în politica externă şi de securitate comună. Acest lucru este de necontestat. Cu toate acestea, intenţia este ca iniţiativa să mai facă un pas înainte. În calitate de actor global, cu 27 de state membre şi cu Parlamentul European, şi în calitate de cel mai mare furnizor de ajutor din lume, UE are un rol esenţial de jucat în ceea ce priveşte clădirea democraţiei în relaţiile externe. Există o dimensiune simbolică aici, din moment ce sperăm că succesele noastre de acasă vor inspira statele partenere din lume. Cu toate acestea, se intenţionează ca iniţiativa să funcţioneze la nivel pragmatic şi operaţional. Scopul este să se asigure că utilizăm pe deplin instrumentele aflate la dispoziţia noastră din cadrele juridice şi politice ale UE şi instituţiile noastre într-un mod coordonat, eficient.

Nu pornim de la zero. Am realizat deja foarte mult. Avem experienţă în sprijinirea clădirii democraţiei în relaţiile noastre externe. Aceasta este o zonă prioritară în relaţiile noastre cu statele ACP – înscrise în Acordul de la Cotonou – şi cu alte regiuni, precum Asia, America Latină şi Europa de Est. Avem norme solide cu privire la drepturile omului care includ dialogul cu ţările terţe şi şapte strategii comune ale UE.

Cu siguranţă, există loc de mai bine, totuşi. Putem face mai mult. Putem face mai bine. Esenţa democraţiei necesită un nou cadru politic, şi distribuirea actuală a muncii între diferiţi piloni nu corespunde neapărat nevoilor existente. Diferite instrumente sunt folosite în paralel, şi, uneori, nu foarte consistent. Acest lucru subminează impactul a ceea ce facem noi. Acest lucru poate, de asemenea, să ne afecteze vizibilitatea şi credibilitatea şi să ne limiteze oportunităţile de cooperare eficientă. Prin urmare, fără a inventa noi instrumente sau modele, dorim pur şi simplu să aducem o mai mare coordonare şi coerenţă în felul în care lucrăm pentru a sprijini democraţia.

Cum putem face acest lucru? Ei bine, identificând moduri specifice de utilizare mai eficientă a instrumentelor UE într-un cadru uniform.

Ne putem inspira din câteva dintre poveştile noastre de succes. Implicarea noastră în Balcanii de Vest este un astfel de exemplu. Aceasta combină instrumente din primul şi din al treilea pilon şi, în acelaşi timp, este orientată spre sprijinirea reformelor politice, inclusiv clădirea de instituţii. De aceea, aceasta devine un mediu stabil pentru democraţie. Cele „două pălării” pe care le are reprezentantul special al UE contribuie la o mai bună coordonare şi coerenţă între diferitele instrumente ale UE. Cu toate acestea, trebuie să fim modeşti. Ne confruntăm cu provocări substanţiale în regiune.

Vreau sa fiu bine înţeleasă. Unii oameni – poate nu cei dintre dvs. care sunt aici – sunt îngrijoraţi că această iniţiativă va introduce o nouă condiţionare a ajutorului pentru dezvoltare. În mod firesc, aceasta este o problemă delicată. Cu toate acestea, discuţiile despre drepturile omului şi democraţie cu ţările noastre partenere nu pot cuprinde niciodată condiţionarea.

Unde suntem acum ? Pe baza unor contribuţii diferite, grupurile de lucru relevante au iniţiat discuţii pe marginea propunerilor pentru concluzii ale Consiliului. Construim pe munca începută de Preşedinţia cehă, care a organizat o conferinţă specială cu privire la UE şi clădirea democraţiei.

De asemenea, am văzut un raport foarte interesant elaborat de Institutul internaţional pentru democraţie şi asistenţă electorală, care ne compară intenţiile când desfăşurăm activitatea de clădire a democraţiei cu felul în care acestea sunt percepute de partenerii noştri.

Este prea devreme să evaluăm această iniţiativă, dar vreau să accentuez că procesul oferă deja valoare adăugată. Cei responsabili pentru problemele legate de dezvoltare şi de drepturile omului colaborează mai strâns. Discuţiile din grupurile de lucru ale Consiliului cu privire la dezvoltare şi drepturile omului se desfăşoară în şedinţe paralele sau comune. Doar acest lucru reprezintă o valoare adăugată şi un punct important al întregii iniţiative. Lucrăm pentru adoptarea concluziilor Consiliului în cadrul Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe din noiembrie.

Una dintre propunerile care sunt discutate este nevoia de abordări specifice fiecărei ţări care să fie bazate pe o analiză detaliată a situaţiei unei ţări şi care alimentează clădirea democraţiei la nivelul UE, afectând alegerea instrumentului adecvat.

O altă propunere este nevoia de parteneriat autentic, bazat pe dialog şi consultări, în care sprijinul pentru democraţie este tratat ca subiect separat şi în care diferitele dialoguri sunt mai coerente şi mai coordonate.

Sprijinul UE pentru procesele electorale din lume este important. Consiliul şi Parlamentul European sunt de acord, în mare, în ceea ce priveşte acest lucru. Împărtăşim îngrijorarea pe care o simte uneori Parlamentul faţă de nevoia de a „merge dincolo de alegeri”. Sprijinirea alegerilor trebuie să fie parte a unui proces continuu care implică urmărirea evoluţiilor politice pe parcursul unei lungi perioade de timp. Aceasta înseamnă că trebuie să urmărim ceea ce se întâmplă în perioada anterioară alegerilor, în timpul alegerilor şi între alegeri pentru a garanta că mecanismele prin care cei vinovaţi pot fi traşi la răspundere funcţionează.

Nu pot accentua îndeajuns rolul diferitelor parlamente – cu alte cuvinte, rolul Parlamentului European şi al parlamentelor naţionale – în procesul de clădire a democraţiei. Ele trebuie implicate în totalitate în activităţile UE.

Sper că Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare în viitorul apropiat. Aceste noi „reguli ale jocului” pentru Uniune vor face din UE o uniune mai democratică şi mai eficientă. De asemenea, Tratatul va contribui la transformarea Europei într-un actor puternic pe scena globală prin stabilirea unui Serviciu european pentru acţiune externă. Ideea din spatele acestui lucru este, la urma urmei, aceea de a face politicile externe ale UE mai concordante şi de a umple golul dintre activitatea Comisiei şi cea a Consiliului astfel încât politicile să meargă în aceeaşi direcţie. Împreună cu Serviciul european pentru acţiune externă, cadrul politic de susţinere a clădirii democraţiei se va îmbunătăţi, astfel încât UE să poată oferi un sprijin chiar mai bun pentru dezvoltări în diferite locuri din lume.

Suportul UE pentru clădirea democraţiei este incredibil de important. Dacă un stat democratic nu poate satisface nevoile de bază ale cetăţenilor săi şi nu poate stimula dezvoltarea economică şi socială, acest lucru va duce la nemulţumire faţă de modul în care funcţionează democraţia. Atunci guvernul riscă să îşi piardă şi legitimitatea, şi suportul politic.

Doresc să le mulţumesc deputaţilor din Parlamentul European pentru promovarea acestui subiect. Dvs. ajutaţi prin angajamentul dumneavoastră, prin legislaţie, prin relaţiile şi contactele dvs. cu parlamentele din toată lumea, precum şi prin participarea dvs. la misiunile UE de observare a alegerilor. Din acest motiv, sunteţi o forţă esenţială în clădirea democraţiei, şi sper că Parlamentul European va continua să joace acest rol pentru mult timp de-acum înainte.

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D.(FR) Dnă preşedintă, cum poate aduce cineva democraţia într-o naţiune? Ei bine, prin încrederea în şi consolidarea societăţii sale civile, prin combaterea sărăciei şi a excluziunii, şi prin eliberarea femeilor sale.

Europa nu a fost atât de naivă încât să creadă că poate aduce democraţia cu tancuri şi bombe, deşi este posibil ca anumite state membre să se fi chinuit din cauza acestei neînţelegeri. Prin urmare, Europa trebuie să îşi asume rolul de putere blândă. Acesta este un rol greu, lipsit de satisfacţii. Europa s-a echipat cu un Instrument european pentru democraţie şi drepturile omului, care astăzi seamănă cu un nou-născut. Acesta este fragil dar promiţător, dacă se are mare grijă de el. ONG-urile pot depune proiecte fără suportul guvernului lor, şi acest lucru este important.

Cu toate acestea, tot din bugetul foarte limitat pentru acest instrument sunt finanţate şi misiunile de observare a alegerilor. Acestea sunt nişte misiuni cruciale, care, în intervalul de 10 ani, au reuşit să îşi demonstreze valoarea, dar pentru care Parlamentul a solicitat deja mai multe resurse şi, cu siguranţă, mai multă activitate de supraveghere – vă mulţumesc, dna Malmström – dar şi mai multă consistenţă politică în ceea ce priveşte felul în care noi le monitorizăm legitimitatea, şi aici sunt totalmente de acord cu ce a spus dna Joly cu privire la misiunile noastre. Nu este normal ca o ţară care se angajează într-un proces electoral democratic să nu fie susţinută în consolidarea acestuia.

Cei care privesc pe termen scurt cred, fără îndoială, că democraţia este costisitoare. Este mai puţin costisitoare decât războiul, asta este sigur, şi acestea sunt date pe care Serviciul european pentru acţiune externă le va lua cu siguranţă în considerare în cadrul operaţiunilor sale.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL ROUČEK
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Charles Goerens, în numele Grupului ALDE(FR) Dle preşedinte, poate exista democraţie fără libertate? Nu. Poate exista libertate fără drepturi? Bineînţeles că nu. Ne întoarcem astfel, în această dezbatere, la noţiunea de drepturi ale omului.

Joseph KiZerbo, un mare învăţat din Burkina Faso, a dat acestei întrebări următorul răspuns: „Cel care trăieşte în sărăcie absolută nu este liber pentru că nu poate alege între mai multe opţiuni.” Sărăcia este, aşadar, sinonimă cu lipsa de libertate. Prin urmare, există o relaţie strânsă între libertate, democraţie şi drepturile omului.

Deci, nu este o surpriză să vedem numeroase referinţe la această idee în textele fundamentale care reglementează relaţiile dintre Uniunea Europeană şi ţările terţe, începând cu Acordul de la Cotonou, care include, în special, o clauză privind drepturile omului şi democraţia în contextul dialogului politic cu ţările ACP. Promovarea democraţiei ridică, prin urmare, chestiuni fundamentale legate de stabilirea inteligentă a condiţiilor.

Pe baza acestor câteva observaţii, ajungem la concluzia că democraţia nu stă la baza dezvoltării, ci, cel mai adesea, este rezultatul acesteia. Parteneriatele dintre Uniunea Europeană şi ţările terţe nu pot ignora acest fapt. Nu vom progresa fără hotărâre, dar nici fără răbdare. Astăzi există un număr semnificativ de ţări care se angajează în procesul democratic. Europei i se poate recunoaşte efortul de a fi susţinut aceste procese graţie unei strategii care înglobează imperativele luptei împotriva sărăciei, codificarea drepturilor omului şi promovarea principiilor democratice şi a statului de drept. În ciuda tuturor criticilor la adresa politicii, pe care le împărtăşesc, rămân totuşi convins că ceea ce s-a dovedit funcţional în trecut ar trebui să ne ghideze şi în acţiunile pe care le vom întreprinde în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (S&D) – Dle preşedinte, democratizarea ajută la aplicarea în pace a politicilor, la schimbările politice şi gestionarea puterii în societate, precum şi la respectarea drepturilor omului. Susţinerea democraţiei sprijină obiectivele politicii noastre externe de prevenire a conflictelor şi de reducere a sărăciei. De aceea, am fost încântat să depun amendamentul parlamentar prin care este solicitat un consens european asupra democratizării şi aş dori să felicit Preşedinţia suedeză pentru iniţiativa sa în acest sens.

Cred cu tărie că democratizarea ar trebui să inspire toate politicile Uniunii Europene cu privire la ţările terţe. Trebuie să spun că eu condamn Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni atunci când se opun alineatului 10 din textul nostru şi par a sugera că Europa poate să spună un lucru despre democraţie şi să facă un altul cu privire la ţările nedemocratice, în funcţie de situaţie. Nu.

În final, după cum a spus dna Malmström, construirea democraţiei implică mai mult decât alegeri: înseamnă clădirea unei societăţi civile pluraliste. De aceea, Europa ar trebui să finanţeze ONG-uri care să dezvolte participarea cetăţenilor, să susţină incluziunea grupurilor marginalizate, să asigure formare pentru profesioniştii din domeniul juridic, să promoveze libertatea de expresie şi de asociere şi să consolideze partidele politice din parlament. Aceasta înseamnă că Europa trebuie să susţină un nivel cât mai ridicat de participare a populaţiei civile.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE) – Dle preşedinte, aş dori să abordez chestiunea construirii democraţiei în ceea ce îi priveşte pe vecinii noştri din est. În ultimii ani, s-a observat o stagnare şi, în unele cazuri, un regres din punctul de vedere al standardelor democratice în aceste ţări. Evoluţia Georgiei şi a Moldovei ridică cele mai multe probleme.

Coloana verticală a oricărui stat democratic: o societate civilă care funcţionează bine, şi subliniez: care funcţionează bine, este în mare măsură absentă în cazul tuturor vecinilor noştri din est. Aş dori să felicit Suedia, ţara care asigură preşedinţia în prezent, pentru că este unul dintre iniţiatorii politicii de parteneriat estic. Această politică poate să apropie vecinii din est de UE. Cu toate acestea, din multe puncte de vedere, Parteneriatul estic nu reuşeşte să ofere stimulente cu adevărat semnificative pentru ca aceste ţări să se implice în reforme dureroase şi îndelungi.

Întrebarea mea suplimentară este: care este poziţia Consiliului în această privinţă? Cu alte cuvinte, ce se află în pregătire? Intenţionăm să acţionăm mai ferm pentru a asigura consolidarea democraţiei în această zonă, dar şi în multe alte zone agitate şi fragile?

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala (Verts/ALE)(FI) Dle preşedinte, aş dori, la final, să-i transmit dnei ministru Malmström că, în opinia mea, noi, ca Uniune, avem două slăbiciuni când vine vorba de încercările de a promova democraţia şi drepturile omului în întreaga lume. Statele membre au adesea aspiraţii diferite şi foarte conflictuale. Un exemplu în acest sens este interzicerea exportului de arme către Uzbekistan: părerile statelor membre diferă. Cum putem aplica o politică comună într-o astfel de situaţie?

În al doilea rând, vreau să spun că Uzbekistanul este şi un bun exemplu de ţară care ne spune că Uniunea Europeană nu îi poate învăţa nimic despre democraţie şi drepturile omului, pentru că Uniunea îşi are propriile defecte şi probleme. Cum putem scăpa de aceste standarde duble? Avem obiceiul de a face morală altora, dar nu punem neapărat în practică ceea ce noi înşine predicăm. De asemenea, cred că ideea pe care aţi menţionat-o cu privire la raportul asupra democraţiei a atras atenţia asupra acestor standarde duble.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului(SV) Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc deputaţilor pentru angajamentul lor faţă de această chestiune. Suntem întru totul de acord cu nevoia consolidării democraţiei în cadrul politicii externe a UE. Astăzi, în timpul unei perioade de criză economică, este deosebit de important ca această dimensiune să nu fie omisă. Ştim că multe ţări în curs de dezvoltare sunt afectate foarte serios de criză. Recesiunea provoacă nemulţumire şi nelinişte la nivel social. Dacă nu există instituţii democratice care să funcţioneze bine într-o astfel de situaţie, lucrurile se pot înrăutăţi foarte tare. De aceea este important să existe instituţii democratice sigure, precum şi o societate civilă puternică, capabilă să gestioneze astfel de crize.

Parteneriatul estic este un instrument foarte important, nu în ultimul rând pentru consolidarea democraţiei. Lucrăm intensiv la acest aspect. Vom avea o şedinţă cu miniştrii de externe în luna decembrie şi sperăm să putem lansa, la începutul anului 2010, multe măsuri specifice. Parteneriatul estic este un instrument important pentru consolidarea democraţiei în rândurile vecinilor noştri apropiaţi.

Dna Hautala a adus în discuţie chestiunea Uzbekistan. Desigur, aceasta este o chestiune foarte serioasă. Situaţia drepturilor omului în această ţară este departe de a fi satisfăcătoare. După cum ştie dna Hautala, extinderea sancţiunilor necesită unanimitate în Consiliu. În prezent, Consiliul nu este unanim de acord în această privinţă. Suntem totuşi de acord cu obiectivul, care este acela de a consolida democraţia şi drepturile omului în Uzbekistan. Sperăm ca mijloacele de atingere a acestui obiectiv să implice un angajament mai puternic. Sperăm că vom putea găsi alternative pentru consolidarea democraţiei prin evaluarea continuă a situaţiei drepturilor omului şi prin analiza tipului de relaţii pe care ar trebui să le avem cu Uzbekistan. Există alte metode de a influenţa situaţia, care pot fi mai eficace decât un embargo asupra armelor. Foarte puţine ţări vând arme Uzbekistanului, prin urmare un embargo asupra armelor poate fi mai mult un gest simbolic decât orice altceva. Poate găsim alte modalităţi. După cum am menţionat, mai întâi este nevoie totuşi de un acord unanim în cadrul Consiliului, care nu există în prezent.

Dacă vrem ca UE să fie credibilă în relaţiile sale cu lumea exterioară în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei, trebuie să fim puternici şi în cadrul UE. Deficienţe există. Probabil nu sunt comparabile cu teribilele nedreptăţi comise în alte ţări, dar există deficienţe interne, la nivelul UE. Trebuie să fim vigilenţi în această privinţă, în orice moment, dacă vrem să fim credibili în raporturile cu restul lumii.

În cele din urmă, doresc să mulţumesc pentru această dezbatere şi pentru rezoluţia excelentă pe care am văzut-o depusă de Parlament. Nu am reuşit încă să analizez toate amendamentele, dar cred că rezoluţia depusă este foarte bună. Corespunde pe deplin ambiţiilor Preşedinţiei suedeze. După cum s-a menţionat, sperăm să putem adopta concluziile Consiliului la reuniunea pe care o vom avea în noiembrie alături de Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe. Aşteptăm cu nerăbdare continuarea discuţiilor cu Parlamentul pe această temă.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc joi, 22 octombrie, la ora 11.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris Susţin pe deplin această solicitare pentru un cadru mai eficace şi coerent destinat susţinerii acordate de UE în procesul de consolidare a democraţiei, în promovarea valorilor democratice şi în respectarea drepturilor omului în lume. Uniunea Europeană însăşi se bazează tocmai pe aceste valori ale democraţiei şi ale drepturilor omului. Într-adevăr, criteriile de la Copenhaga care reglementează condiţiile de aderare la UE solicită membrilor candidaţi să dispună de „instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului, respectarea şi protecţia minorităţilor”. În plus, Tratatul de la Lisabona consolidează angajamentul Uniunii de a-şi continua acţiunile externe în conformitate cu principiile sale fondatoare. Într-adevăr, un obiectiv cheie al politicii externe şi de securitate comune este consolidarea democraţiei, a statului de drept şi a respectării drepturilor omului. Recomand înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE) cât de curând, nu numai ca ajutor pentru consolidarea democraţiei, ci şi ca serviciu care să răspundă, în mod democratic, în faţa Parlamentului European. Democraţia este o valoare universală. Democratizarea şi buna guvernanţă nu sunt numai finalităţi în sine, ci sunt vitale pentru reducerea sărăciei, pentru dezvoltarea sustenabilă, pentru pace şi stabilitate. Într-adevăr, democraţia, dezvoltarea şi respectarea drepturilor omului, inclusiv drepturile economice, sociale şi culturale, sunt interdependente şi se consolidează reciproc.

 

14. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte – Urmează timpul alocat întrebărilor (B7-0212/2009).

Următoarele întrebări sunt adresate Comisiei.

Partea întâi

 
  
  

Întrebarea nr. 21 adresată de Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (H-0311/09)

Subiect: Procentul de femei în posturi de responsabilitate pe piaţa muncii

Statisticile recente indică în continuare o reprezentare insuficientă a femeilor în posturile de responsabilitate pe piaţa europeană a muncii: proporţia femeilor în raport cu cea a bărbaţilor este de numai unu la zece în cadrul consiliilor de administraţie ale celor mai mari întreprinderi europene.

Care este opinia Comisiei în legătură cu iniţiativele luate de statele membre pentru a promova numirea unui număr mai mare de femei în posturile economice de responsabilitate? Care sunt bunele practici ce au fost identificate, în special în activitatea Reţelei europene a femeilor implicate în procesele decizionale în sectorul politic şi economic? Sprijină Comisia propunerile privind o cotă minimă de reprezentare a femeilor în cadrul consiliilor de administraţie ale marilor întreprinderi? Ce propuneri şi iniţiative intenţionează Comisia să prezinte în contextul evaluării finale a Foii de parcurs pentru egalitatea dintre femei şi bărbaţi, precum şi al revizuirii liniilor directoare ale Strategiei de la Lisabona în 2010?

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei (CS) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, numărul femeilor care participă în procesul decizional a crescut în ultimii ani, dar puterea rămâne încă în mâinile bărbaţilor în domeniile politic şi economic. Preconcepţiile stereotipice privind rolul femeilor şi al bărbaţilor, dificultăţile de stabilire a unui echilibru între viaţa profesională şi cea privată, precum şi alte forme de discriminare făţişă sau ascunsă constituie obstacole care împiedică femeile să obţină acces la poziţii de răspundere, de conducere.

În ultimele decenii, implicarea femeilor în procesul decizional a crescut în cele mai multe dintre ţările UE. Viteza acestor schimbări nu este mare şi, din păcate, proporţia totală de femei care ocupă funcţii importante rămâne scăzută. În sfera economică, proporţia de femei cu competenţe decizionale este foarte nemulţumitoare. În sectorul privat, nouă din zece directori din marile întreprinderi europene sunt bărbaţi. Numai 3 % dintre aceste întreprinderi au consilii prezidate de o femeie.

Comisia se implică foarte mult în susţinerea unei mai bune reprezentări a femeilor în funcţii de conducere şi sprijină activităţile statelor membre în această privinţă, colectând, analizând şi distribuind date comparabile în acest domeniu, susţinând reţele de părţi interesate şi încurajând schimbul de experienţe şi de abordări testate la nivel european. Reţeaua europeană de susţinere a femeilor în funcţii de conducere, înfiinţată de Comisie în luna iunie 2008, a pus accentul pe importanţa măsurilor de susţinere a activităţilor de consiliere, de dezvoltare a reţelelor de sprijin pentru femei, punând în evidenţă profilul femeilor care îşi asumă roluri importante şi încurajând femeile să solicite funcţii de conducere. În 2010, Comisia va organiza realizarea de activităţi de informare şi de schimb de abordări cu rezultate dovedite.

Comisia raportează cu satisfacţie că multe state membre au lansat iniţiative de susţinere a accesului femeilor la funcţii de conducere, în special prin evenimente culturale desfăşurate în sectorul privat, prin programe educaţionale pentru femeile interesate de o carieră la cele mai înalte niveluri, prin dezvoltarea unei carte sau a unei mărci pentru întreprinderile care susţin egalitatea de gen, prin introducerea de coduri de bune practici în întreprinderi, prin evenimente de susţinere a echilibrului între viaţa profesională şi cea privată şi prin lupta împotriva prejudiciilor aduse de discriminarea pe bază de sex.

Chestiunea cotelor de femei din cadrul consiliilor de administraţie ale marilor întreprinderi este în discuţie. În opinia mea, în acest context este nevoie de o analiză a experienţei scandinave, unde a fost adoptată această abordare radicală. Cu toate acestea, alegerea strategiei depinde integral de statele membre, în funcţie de circumstanţele specifice. Aş dori să subliniez că articolul 141 alineatul (4) din tratat permite statelor membre să adopte „măsuri pozitive de acţiune”. Totuşi, Curtea Europeană de Justiţie a interpretat această opţiune în sens restrâns şi a interzis adoptarea automată a unor astfel de măsuri, solicitând ca fiecare caz să fie examinat individual, conform unor criterii obiective.

Comisia intenţionează să depună până la jumătatea anului 2010 un nou cadru strategic privind egalitatea de gen, care va fi însoţit de o analiză de impact detaliată şi va lua în considerare rezultatele implementării planului existent pe perioada 2006-2010. Ar trebui ca susţinerea unei mai mari participări a femeilor în roluri de conducere să fie o prioritate pentru Comisie. În ultimul rând, dar nu mai puţin important, Comisia va depune o propunere la începutul anului viitor privind o nouă strategie de ocupare a forţei de muncă şi de creştere economică post-2010. Chestiunea egalităţii de gen ar trebui să fie un element central în cadrul noii strategii.

Doamnelor şi domnilor, aş dori să subliniez faptul că reprezentarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor este o chestiune nu numai de principiu politic, de democraţie şi etică, ci, în esenţă, este o chestiune fundamental economică, din moment ce nu poate exista nicio speranţă de dezvoltare pe viitor dacă societatea noastră nu face uz de toate talentele sale în cel mai bun mod posibil. Prin urmare, trebuie să declar deschis că egalitatea de gen şi reprezentarea adecvată a femeilor în funcţii de conducere în sine constituie o componentă activă a competitivităţii europene.

 
  
MPphoto
 

  Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (PPE)(EL) Dle comisar, vă mulţumesc încă o dată pentru angajamentul asumat faţă de promovarea femeilor în funcţii de răspundere. Aş dori să menţionez că întrebarea mea a fost mai specifică. În lumina revizuirii obiectivelor de la Lisabona şi a evaluării foii de parcurs, va propune Comisia Europeană măsuri specifice de combatere a lipsei de femei în funcţii de răspundere pe piaţa forţei de muncă?

Vor constitui o sursă de inspiraţie modelele, de exemplu modelul norvegian la care aţi făcut referire, din punctul de vedere al orientării? În ce mod se leagă jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, la care aţi făcut referire, la aceasta? În calitate de Comisie Europeană, vă încurajează sau vă descurajează luarea unei poziţii în favoarea uneia dintre direcţii?

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei (CS) Vă mulţumesc pentru întrebarea suplimentară. În opinia mea, m-am exprimat clar în această privinţă, dar cred că trebuie să fiu şi mai clar. În general, Comisia consideră egalitatea de şanse ca fiind o componentă majoră a competitivităţii europene, fără a lua în considerare obligaţiile morale asociate. Această formă de egalitate va fi, aşadar, o componentă prioritară a viitoarelor strategii şi, în toate documentele relevante, propunem măsuri corespunzătoare care pot permite progresul în această chestiune. Aş dori să spun că trebuie, desigur, să rămânem întotdeauna în limitele cadrului tratatului, dar suntem pregătiţi să folosim la maximum acest cadru.

 
  
MPphoto
 

  Jörg Leichtfried (S&D)(DE) Dle preşedinte, dle comisar, ceea ce aţi avut de spus sună, într-adevăr, foarte bine, dar politicienii trebuie întotdeauna să vadă dacă acţiunile lor se ridică la înălţimea declaraţiilor. Am o întrebare pentru dumneavoastră, şi anume cum se face că, în ultimii cinci ani, am avut ocazia să lucrez numai cu bărbaţi - membri la nivel înalt ai Comisiei? Cum se face că, în compoziţia sa, Comisia nu are o paritate de gen? Se pare, de asemenea, că nici în viitor nu va fi posibilă existenţa în cadrul Comisiei a unei compoziţii paritare din punctul de vedere al genului. Nu ar fi un lucru bun crearea unui precedent, pentru a fi mult mai credibili când se vor lua măsuri în viitor?

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei (CS) Cred că ar trebui accentuat faptul că, în prezent, în cadrul Comisiei există o reprezentare a femeilor mai importantă ca niciodată. De asemenea, ar trebui subliniat faptul că portofoliile cele mai importante au fost deţinute şi sunt deţinute de colegele mele femei. Nu există niciun dubiu asupra acestui fapt. Le-aş putea menţiona pe Neelie Kroes, Dalia Grybauskaite şi alte exemple, pentru că, pur şi simplu, toate colegele mele deţin portofolii foarte importante. Prin urmare, Comisia dă un exemplu din acest punct de vedere, dar este clar că numirea comisarilor se află în mâinile statelor membre şi, dacă statele membre nu propun candidate, acest fapt se va reflecta bineînţeles în compoziţia Comisiei. În ceea ce priveşte structura administraţiei europene, după cum se ştie, Comisia plănuieşte îmbunătăţirea situaţiei şi continuarea îmbunătăţirii ei, dat fiind că suntem încă departe de a avea o reprezentare adecvată a bărbaţilor şi femeilor; sunt încântat să spun că, datorită eforturilor colegului meu, Siim Kallas, am făcut progrese foarte evidente, dacă se compară cifrele de la început cu situaţia de astăzi. Cu toate acestea, aveţi dreptate să spuneţi că situaţia este departe de a fi satisfăcătoare.

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE) - Dle preşedinte, purtăm această conversaţie în fiecare an şi este evident pentru mine faptul că politica trebuie schimbată dacă vrem ca mai multe persoane - şi, în mod specific, femei - să se implice în activităţile derulate de Comisie, de Consiliu şi de Parlament, care nu pare să vrea acest lucru. Modalitatea în care funcţionăm ca parlament nu este potrivită pentru acele persoane care sunt părinţi - bărbaţi sau femei - prin urmare, trebuie făcută o alegere. Am ales această carieră, dar am pe cineva care a ales să stea acasă. Cred că trebuie să fim realişti în discuţiile noastre cu privire la ceea ce este practic.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei (CS) Am subliniat în introducerea mea că au existat multe situaţii, fie negative, fie pozitive. Este evident că, în final, cu toţii luăm propriile decizii fundamentale, deşi unele instituţii, unele politici şi unele mecanisme oferă clar mai multă libertate de alegere decât altele. Prin urmare, pentru mine este evident că, pe lângă orice altceva, avem nevoie de o abordare constituţională a egalităţii de şanse şi a eliminării tuturor tipurilor de discriminare, fie ea directă sau indirectă, pentru că, în prezent, nu este adevărat că bărbaţii şi femeile dispun de exact aceleaşi posibilităţi de a alege. Din păcate, femeile sunt încă într-o poziţie dezavantajată, care, pe lângă orice altceva, se manifestă deschis prin lipsa de acces la rolurile la nivelul cărora sunt luate deciziile politice ori economice.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte – Dat fiind că interpelatorii nu sunt prezenţi, întrebările 22 şi 23 sunt omise.

Partea a doua

 
  
  

Întrebarea nr. 24 adresată de Bernd Posselt (H-0304/09)

Subiect: Cultivarea limbilor în regiunile de frontier

Este de părere Comisia că se iau destule măsuri în statele membre și la nivelul UE pentru ca tinerii din regiunile de frontieră dintre statele membre să învețe mai bine limba statului vecin și pot minoritățile naționale și euroregiunile transfrontaliere să joace un rol pozitiv specific în acest context?

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, Membru al Comisiei. − În conformitate cu articolul 149 din Tratatul CE, conţinutul învăţământului şi organizarea sistemelor educaţionale sunt exclusiv responsabilitatea statelor membre. După cum se menţionează în articolul respectiv, Uniunea contribuie la dezvoltarea unui învăţământ de calitate prin încurajarea cooperării între statele membre şi, dacă este necesar, prin sprijinirea acţiunilor acestora. Pe de altă parte, Comisia consideră că alegerea limbilor predate la şcoală în statele membre trebuie să ţină cont de situaţia geografică şi de prezenţa minorităţilor naţionale.

Acest lucru a fost subliniat în Comunicarea din septembrie 2008, intitulată „Multilingvismul, un avantaj pentru Europa şi un anagajament comun”, în care se menţionează că este încă nevoie de eforturi pentru a creşte numărul de limbi predate, în special în ceea ce priveşte alegerea celei de-a doua limbi străine, ţinând cont de condiţiile locale. Printre modalităţile de extindere a posibilităţilor de alegere a limbilor predate, Comisia Europeană sugerează comunicarea dintre unităţile de învăţământ şi furnizorii de educaţie, sprijinită, de exemplu, prin programul Comenius Regio, parteneriatele cu părţile interesate la nivel local, precum şi înfrăţirea cu instituţii din alte ţări.

Programele Uniunii din domeniul educaţiei, al formării şi al tineretului sprijină învăţarea tuturor limbilor vorbite în Uniune, înclusiv a celor vorbite de minorităţi, sprijinind, de asemenea, şi moblitatea tinerilor dincolo de frontiere, în scopul învăţării limbilor.

Programele de cooperare teritorială europeană transfrontalieră pot sprijini, de asemenea, acţiuni referitoare la formarea şi incluziunea socială, inclusiv studiul limbilor. De exemplu, proiectul Avenir éducatif commun, sprijinit prin programul transfrontalier Franţa-Anglia pentru perioada 2007-2013, urmăreşte stabilirea unei reţele transfrontaliere de şcoli, în special în materie de studiu al limbilor şi, de asemenea, de iniţiere în mediul de afaceri. Costul total este de 2,2 milioane de euro, având parteneri implicaţi de pe ambele părţi ale Canalului Mânecii.

Un alt exemplu provenind din altă parte a Europei, este reprezentat de un proiect reprodus în cadrul a trei programe transfrontaliere în care este implicat oraşul Viena: Austria-Republica Cehă, Austria-Slovacia şi Austria-Ungaria. Proiectul constă în pregătirea tinerilor pentru viaţa în regiunea transfrontalieră din spaţiul central-european, în special prin oferirea unei educaţii destinate acumulării de competenţe lingvistice şi interculturale, de comunicare şi de cunoaştere. Costul total al acestui proiect este de 791 000 de euro.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte – Aş dori să îl întreb pe dl Posselt dacă are o întrebare suplimentară.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE)(DE) Dle preşedinte, sunteţi un exemplu impresionant de multilingvism. În primul rând, aş dori să îl întreb pe dl comisar dacă nu s-ar putea pune în aplicare între Ungaria şi Slovacia un proiect similar cu cel menţionat de dumnealui, şi anume cel dintre Austria şi Ungaria şi dintre Austria, Republica Cehă şi Slovacia? Acesta ar fi, cu siguranţă, foarte avantajos şi util din punct de vedere politic. Al doilea punct este că, în opinia mea, în regiunile frontaliere ar trebui să existe un proces mai realist de învăţare a limbilor vorbite în ţările vecine, precum limba cehă în estul Bavariei, proces care nu ar trebui să se limiteze la cadrul şcolar. De exemplu, în Schirnding avem o grădiniţă de copii în care se folosesc limbile germană şi cehă. Aţi putea susţine şi grădiniţele de copii? De asemenea, sunt interesat de formarea pentru adulţi - învăţarea continuă - în cadrul căreia şi generaţiile mai în vârstă din regiunile frontaliere să aibă ocazia să înveţe limba din ţara vecină.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, Membru al Comisiei. − Mulţumesc pentru întrebările suplimentare. În ceea ce priveşte prima chestiune, eventual un proiect care să existe între Ungaria şi Slovacia. În măsura în care un asemenea proiect va fi prezentat către Comisia Europeană, desigur, îl vom examina cu maximă atenţie. Dorim să contribuim în felul acesta la găsirea unor soluţii de interes comun pentru cele două ţări.

În ceea ce priveşte a doua chestiune, mai întâi de toate aş vrea să subliniez faptul că, în luna septembrie, am lansat o iniţiativă legată de învăţarea timpurie a limbilor străine, o iniţiativă care se va întinde pe câţiva ani de zile şi care deja cunoaşte un succes deosebit. În cadrul acestei iniţiative există şi o campanie în statele membre de încurajare a părinţilor copiilor între 2 şi 6 ani, să stimuleze învăţarea limbilor străine de către aceştia.

În ceea ce priveşte partea a doua a întrebării, învăţarea pe toată durata vieţii, acesta este obiectivul principal al politicii pe care o promovăm. Avem proiecte, un număr important de proiecte, care se adresează învăţării limbilor străine şi dobândirii inclusiv a abilităţilor interculturale pentru persoanelor care sunt în afara sistemelor educative, inclusiv pentru cei care sunt în instituţii vocaţionale, pentru cei care, să zicem, au mai puţine şanse, inclusiv pentru pensionari, inclusiv pentru şomeri. Acest lucru nu este reflectat numai în modalitatea în care finanţăm diferite proiecte, dar, inclusiv acesta este subliniat foarte clar în strategia pe care Comisia Europeană a adoptat-o în 2008.

Vrem ca toţi cetăţenii Uniunii Europene, nu numai cei tineri, să fie capabili să aibă mijloacele şi să aibă posibilitatea să înveţe limbi străine, cel puţin două limbi străine.