Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2697(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B7-0095/2009

Dezbateri :

PV 21/10/2009 - 9
CRE 21/10/2009 - 9

Voturi :

PV 22/10/2009 - 8.6
PV 22/10/2009 - 8.9
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2009)0058

Dezbateri
Miercuri, 21 octombrie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

9. Pregătirea Reuniunii CET şi a Summitului UE/SUA (2 şi 3 noiembrie 2009) - Cooperarea transatlantică judiciară şi poliţienească (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct se referă la declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind:

1. Pregătirea întâlnirii CET şi a summitului UE/SUA (2-3 noiembrie 2009) şi

2. Cooperarea judiciară şi poliţienească transatlantică

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, preşedintă în exerciţiu a Consiliului. (SV) Dle preşedinte, onorabili colegi, după cum ştiţi, relaţiile noastre cu SUA şi cooperarea transatlantică dintre UE şi SUA sunt foarte importante. Acesta reprezintă unul din fundamentele politicii externe a UE, clădită pe valorile libertăţii, democraţiei şi respectului pentru drepturile omului, precum şi pe dreptul internaţional, lucru care ne uneşte. Noua administraţie a Statelor Unite a manifestat un real interes pentru întărirea şi extinderea acestor legături în Europa. Între 26-27 octombrie va avea loc primul Consiliu economic transatlantic cu participarea administraţiei preşedintelui Obama. La scurt timp după acesta, la 3 noiembrie, va avea loc un summit al UE şi SUA. Acestea ne conferă două oportunităţi importante de a întări relaţiile noastre reciproce. Prin urmare, dezbaterea de astăzi este foarte importantă.

Aş dori să menţionez o serie de domenii în care cooperăm şi în care sperăm să obţinem rezultate şi să ne întărim relaţiile cu ocazia summitului.

În ceea ce priveşte problema climei, salutăm atitudinea ambiţioasă a SUA. Trebuie să cooperăm cu administraţia americană pentru ca la Copenhaga să ajungem la un acord cuprinzător, cu caracter obligatoriu la nivel global. Facem apel la SUA să stabilească praguri comparabile cu cele stabilite de UE. Statele Unite şi UE trebuie să fie pregătite să sprijine împreună măsurile climatice, cum ar fi reducerea emisiilor, adaptarea, finanţarea şi orice alte modalităţi de sprijin acordate ţărilor în curs de dezvoltare.

Un alt aspect important îl reprezintă, desigur, criza economică şi financiară. Va fi nevoie de o cooperare strânsă pentru a monitoriza acordurile încheiate la summitul G20 şi pentru a restabili încrederea în pieţele financiare. Împreună vom coopera pentru a încheia runda Doha cu un rezultat pozitiv în 2010, pentru că acest lucru este extrem de important în eforturile depuse pentru promovarea redresării şi combaterea protecţionismului.

De asemenea, ne vom referi şi la o serie de probleme regionale, cum ar fi Afganistanul, Pakistanul, Iranul, Orientul Mijlociu, Rusia şi Balcanii de Vest. Există o cooperare periodică, şi din ce în ce mai strânsă, pentru gestionarea crizelor, care s-a manifestat, de exemplu, prin participarea SUA la o acţiune civilă a PSAC, şi anume misiunea Eulex din Kosovo.

De asemenea, cooperăm şi în domeniul aspectelor energetice, lucru care, acum, trebuie întărit, şi sperăm să creăm un consiliu energetic special între UE şi SUA la nivel ministerial.

Ambele părţi sunt interesate de adâncirea cooperării privind aspectele juridice şi naţionale. Voi reveni imediat la acest lucru, pentru că am înţeles că dezbaterile au fost combinate.

Referitor la neproliferare şi dezarmare, cooperarea dintre UE şi administraţia americană a căpătat o altă amploare, iar Barack Obama acordă prioritate acestui subiect. Sperăm că aceasta se va reflecta într-o nouă declaraţie comună pe tema neproliferării şi dezarmării, referitoare la summitul din luna noiembrie.

Ambele maluri ale Atlanticului sunt interesate să consolideze cooperarea pentru dezvoltare. SUA şi UE sunt, desigur, responsabile pentru cele mai multe ajutoare mondiale pentru dezvoltare. Prin urmare, următorul summit oferă o ocazie excelentă de a discuta acest lucru, precum şi orice alt aspecte relevante la cel mai înalt nivel. Preşedinţia suedeză este încântată să aibă oportunitatea de a reprezenta UE.

Aş dori să spun câteva cuvinte şi despre parteneriatul economic şi Consiliul Economic Transatlantic (CET). Acesta ne va oferi un mecanism de accelerare a actualelor negocieri, la cel mai înalt nivel, şi de stabilire a unor noi sfere pentru cooperarea în domeniul reglementării. Trebuie să elaborăm un program de lucru pentru TEC care să poată fi realizat anul viitor. Astfel, vom avea un forum pentru cooperare, în cadrul căruia vom putea aborda aspecte legate de globalizare şi schimbările tehnologice rapide. Până acum acesta a fost un forum important însă există, desigur, posibilitatea de îmbunătăţire, mai ales atunci când este vorba de aspecte strategice mai largi ce ţin de economia transatlantică şi de provocările economice comune. În contextul crizei financiare, Consiliul Economic Transatlantic este şi mai important.

Permiteţi-mi acum să spun câteva cuvinte despre cooperarea juridică şi poliţienească. De ceva timp, există cooperare cu Statele Unite în acest domeniu, reflectată într-o serie de acorduri privind extrădarea şi asistenţa juridică reciprocă, ce vor intra în vigoare în câteva luni. De multe ori am discutat acest lucru cu Parlamentul European, care ştiu că este un partener activ şi angajat în aceste probleme – adesea chiar şi unul critic, ceea ce este un lucru bun. Şi aici vreau doar să reamintesc dezbaterile pe tema registrelor cu numele pasagerilor, de exemplu. Odată intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona, influenţa şi implicarea Parlamentului în aceste probleme vor spori.

În prezent lucrăm la un document cunoscut sub numele de Declaraţia de la Washington, care va prezenta situaţia din perspectiva aspectelor de politică naţională şi juridică, precum şi cooperarea din acest domeniu între UE şi SUA. Această declaraţie trebuie să aibă sens, şi trebuie urmată de măsuri concrete. Nu avem nevoie de şi mai multe cuvinte elegante, ci de o cooperare activă şi concretă.

Normal, trebuie să ne identificăm valorile comune, şi anume democraţia şi statul de drept, împreună cu respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Suntem, desigur, interesaţi să cooperăm în toate domeniile care pot reprezenta o ameninţare la adresa acestor valori comune.

Încercăm să avem consultări timpurii între cele două părţi, de fiecare dată când apar incidente politice ce ar putea afecta cealaltă parte. Insistăm asupra ambiţiilor comune de a fi activi în forumurile internaţionale, pentru a ne pune pe deplin în aplicare obligaţiile multilaterale.

Cooperăm în vederea sporirii siguranţei documentelor de călătorie şi a introducerii paşapoartelor biometrice ca standard internaţional. Un exemplu elocvent aici este acordul privind datele pasagerilor companiilor aeriene. Împreună ne vom asigura că acest acord funcţionează, însă, în acelaşi timp, trebuie protejată intimitatea persoanelor, iar sistemele diferitelor ţări trebuie respectate.

Există o listă lungă cu domeniile de cooperare. Şi o să menţionez doar câteva dintre acestea: traficul de persoane, exploatarea sexuală a minorilor, traficul de droguri, infracţiunile economice, infracţiunile informatice, corupţia, confiscarea bunurilor rezultate din sau folosite în timpul săvârşirii infracţiunilor, precum şi combaterea terorismului. Toate acestea necesită eforturi comune şi, într-o oarecare măsură, eforturi coordonate.

Lucrăm acum la îmbunătăţirea cooperării juridice, pentru a detecta, investiga şi acuza teroriştii şi infractorii transfrontalieri. Aşteptăm cu nerăbdare începutul anului viitor când va intra în vigoare acordul dintre UE şi SUA pentru extrădare şi asistenţă judiciară reciprocă.

Acordul încă nu a fost transpus în toate cele 27 de state membre, dar UE şi SUA au creat un grup comun de lucru, pentru a se asigura că acesta este pus în aplicare. Sunt planificate seminarii menite să îi reunească pe cei implicaţi şi să îi ajute în monitorizarea punerii în aplicare.

În final doresc să mai menţionez doar trei aspecte. Primul se referă la protejarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acest lucru este extrem de important. Combaterea criminalităţii şi a terorismului transfrontalier necesită adesea un schimb de date personale care, într-o oarecare măsură, ne forţează să facem anumite concesii în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile fundamentale. Însă acest lucru trebuie echilibrat printr-o protecţie fundamentală şi riguroasă a datelor cu caracter personal. Cooperarea şi dialogul în acest domeniu continuă, şi ar trebui accelerate.

Cea de-a doua observaţie se referă la infrastructura critică. Trebuie să colaborăm reciproc pe tema modului în care infrastructurile critice ar putea fi afectate de un dezastru natural, de un atac terorist, sau de atacurile asupra sistemelor noastre informatice. Acestea ar putea avea consecinţe devastatoare. Cooperarea pe această temă are un obiectiv uriaş.

În al treilea rând, UE şi SUA s-au angajat să coopereze, pornind de la principiile de libertate, democraţie şi justiţie. Suntem hotărâţi să promovăm aceste principii în întreaga lume. Facem acest lucru de fiecare dată când lucrăm împreună şi atunci când participăm la forumuri internaţionale, cum ar fi ONU.

Cooperarea dintre ofiţerii de legătură şi delegaţii a dat roade, de exemplu, în Balcanii de Vest, dar şi în Afganistan şi Pakistan. Trebuie îmbunătăţită această cooperare. Diversele sale metode se pot complementa reciproc. În acelaşi timp, trebuie să ne coordonăm mai bine asistenţa tehnică. Vom continua cooperarea dintre donatori, cooperarea în domeniul asistenţei şi cooperarea operaţională pentru America Latină şi Africa de Vest, pentru a sprijini lupta împotriva traficului de droguri, precum şi pentru a răspunde altor provocări.

Sunt foarte mulţumită să văd că administraţia americană este atât de interesată să coopereze cu noi. Este în avantajul nostru să acceptăm această ofertă de colaborare, pentru a ne proteja valorile şi interesele, printr-un dialog constructiv, respectiv o cooperare care sperăm să aducă, în viitor, rezultate concrete.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, în observaţiile mele mă voi referi la summitul UE-SUA care urmează şi care va reprezenta o piatră de hotar pentru parteneriatul nostru transatlantic, precum şi la anumite aspecte ale relaţiilor dintre UE şi SUA, mai ales la negocierile asupra schimbărilor climatice aflate în desfăşurare şi la câteva chestiuni esenţiale legate de GLS.

Schimbarea administraţiei Statelor Unite în ianuarie a avut un impact semnificativ asupra relaţiilor dintre UE şi SUA, iar parteneriatul nostru a început bine. Aş spune că ne-am re-energizat relaţiile şi sunt convinsă că Tratatul de la Lisabona, odată intrat în vigoare, va contribui, de asemenea, la consolidarea acestei relaţii vitale pe viitor, pentru că îi atribuie Uniunii Europene o identitate mai puternică în politica externă. Este ceea ce aşteaptă şi prietenii noştri de la Washington.

Însă trebuie să şi clarificăm anumite lucruri. Aspiraţia noastră la un parteneriat pe picior de egalitate cu Statele Unite înseamnă şi că europenii trebuie să fie dispuşi şi capabili să se ridice la înălţimea aşteptărilor. Aş spune că sunt două tipuri de impulsuri, atât interne cât şi externe, care fac ca acest summit de la Washington să fie atât de important.

Primul summit oficial la care a participat preşedintele Obama a avut loc după reuniunea noastră neoficială de la Praga, din primăvară. Acum pregătirile pentru summitul de la Washington sunt în plină desfăşurare. Colaborăm cu partea americană în vederea prezentării unor rezultate concrete în domeniile prioritare. Economia mondială şi schimbările climatice vor constitui probabil cele două subiecte principale ale discuţiilor de la summit, alături de o serie de provocări majore ale politicii externe.

La capitolul economie, accentul se va pune la Washington pe eforturile comune de a combate criza economică şi financiară, şi de a asigura o relansare economică mondială durabilă, pentru a garanta locuri de muncă şi pentru a genera creştere economică. Vom trece apoi la chestiuni esenţiale pentru economia mondială, cu precădere reglementările financiare şi o monitorizare oportună a summitului G20 de la Pittsburgh. Comisia va sublinia interesul nostru comun de a împiedica tendinţele protecţioniste şi va cere Statelor Unite să-şi reînnoiască eforturile de a încheia cu succes Runda de la Doha.

În al doilea rând, la capitolul schimbări climatice, noi, ca reprezentanţi ai Uniunii Europene, vom încuraja Statele Unite să stabilească pentru conferinţa de la Copenhaga obiective ambiţioase, pentru a se ajunge la un acord global solid, şi ne vom angaja, împreună cu SUA, să realizăm progrese în crearea unui sistem transatlantic de limitare şi comercializare.

În al treilea rând, la capitolul politică externă, vom discuta desigur cu Statele Unite asupra modului în care putem să răspundem provocărilor imediate ale politicii externe. Ne vom axa aici pe modul în care să cooperăm mai strâns în continuare, pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, pe problemele ridicate de ambiţiile nucleare ale Iranului, şi pe modalităţile prin care putem asigura înlocuirea dispozitivului din Afganistan, care stă la baza eforturilor noastre comune în acea regiune. Voi avea o întâlnire separată pe teme de politică externă cu secretarul de stat Hillary Clinton şi cu ministrul de externe Bildt, pentru a discuta aceste chestiuni mai în detaliu.

Mai mult decât atât, mă aştept ca la acest summit să se adopte o declaraţie privind neproliferarea şi dezarmarea, care să ducă mai departe cooperarea dintre UE şi SUA în domeniile identificate de preşedintele Obama în discursurile sale de la Praga şi de la New York. Această iniţiativă, care este ea însăşi de o importanţă strategică, demonstrează angajamentul reînnoit al Statelor Unite faţă de multilateralismul eficient pe care Uniunea Europeană intenţionează clar să-l sprijine şi să-l consolideze.

În final, dar nu în ultimul rând, un alt rezultat important al summitului va fi crearea Consiliului Energetic UE-SUA, care se va reuni pentru prima dată la 4 noiembrie. Din partea UE, consiliul va fi prezidat de mine, de colegii mei, comisarii Piebalgs şi Potočnik şi de Preşedinţie, iar din partea Statelor Unite, de către secretarii de stat Clinton şi Chu. Consiliul va pune în discuţie siguranţa energetică mondială, pieţele energetice şi reglementarea produselor, precum şi noile tehnologii şi cercetarea. Pe scurt, acesta va crea valoare adăugată în domeniul unor politici a căror importanţă este evidentă.

Acum există şi un nou Consiliu Economic Transatlantic (CET). Acesta va fi complementar Consiliului Energetic, care se va reactiva, la rândul său. CET se reuneşte la Washington marţea viitoare – înainte deci de Consiliul Energetic– iar rezultatele sale vor fi evident prezentate şi în cadrul discuţiilor de la summit.

Un domeniu care promite în cooperarea noastră transatlantică este ceea ce numim cooperare preliminară. Vom discuta modul de abordare al politicilor in fazele incipiente, pentru a evita reglementări divergente pe parcurs. Inutil să spun că avem nevoie de acest tip de cooperare mai mult decât niciodată. Necesitatea unei reacţii coerente în faţa crizei este cel mai bun exemplu în acest sens. Vom analiza, de asemenea, dacă putem să extindem acest forum de cooperare la informaţii privind serviciile medicale care folosesc nanomateriale.

La iniţiativa americană, intenţionăm, de asemenea, să demarăm o cooperare mai strânsă în domeniul inovaţiei. Ambele părţi recunosc faptul că sporirea potenţialului inovativ al industriilor noastre şi al forţei de muncă de care dispunem este esenţială pentru crearea de locuri de muncă şi pentru creşterea economică, aşadar, pentru o ieşire din criza viitoare. Iar Comisia va reitera şi ea preocupările noastre la nivel european referitoare la câteva subiecte fundamentale, cum ar fi garantarea comerţului, posibilele perturbări ale concurenţei prin ajutoarele de stat şi prin politica în domeniul achiziţiilor publice a Statelor Unite.

În sfârşit, noi, reprezentanţii Comisiei, ne-am bazat încă de la început pe sprijinul Parlamentului European pentru procesul CET, şi îi suntem recunoscători pentru acesta. Fiţi, deci, siguri că vom susţine cu tărie iniţiativele venite din partea delegaţiilor Parlamentului European pentru ca relaţiile cu SUA să consolideze implicarea parlamentară în chestiunile legate de CET de o parte şi de cealaltă a Atlanticului.

Am dori să consolidăm rolul CET de forum bilateral în care se tratează atât probleme de zi cu zi, cât şi probleme strategice legate de comerţul şi investiţiile transatlantice. Un alt aspect important este deschiderea CET atât la dialogul dintre legiuitori, cât şi la cel dintre participanţii societăţii civile, astfel încât avem evident nevoie de experienţa şi de poziţia politică a legiuitorilor pentru a valorifica întreg potenţialul pieţei transatlantice.

Colega mea a menţionat deja că şi GLS va fi foarte important. La 27 şi 28 octombrie va avea loc la Washington o reuniune Troika pe tema GLS, în contextul cooperării noastre în materie de justiţie, libertate şi securitate. Vicepreşedintele Barrot va reprezenta Comisia. Ne aflăm în fazele finale ale pregătirii declaraţiei care îşi propune să reînnoiască parteneriatul nostru transatlantic în aceste domenii. Reuniunea de la Washington va constitui ocazia de a face schimb oficial de instrumente de ratificare a acordurilor de extrădare şi de asistenţă juridică reciprocă, pentru ca acestea să poată intra în vigoare la începutul lui 2010. Aceste acorduri ne vor întări eforturile de combatere a infracţionalităţii în lumea globalizată de astăzi.

Aşa cum s-a mai spus, trebuie cu siguranţă să realizăm progrese şi într-un alt subiect drag cetăţenilor. Vom repeta cererea noastră ca toţi cetăţenii UE să poată călători în SUA fără viză; ne vom exprima îngrijorarea determinată de planurile pentru introducerea unui tarif pentru sistemul electronic de autorizare a călătoriilor, care reprezintă de facto o nouă taxă pentru turişti; şi le vom reaminti Statelor Unite, încă o dată, că trebuie să elimine restricţiile pentru călătorii cu HIV/SIDA în cadrul programului de eliminare a vizelor, aşa cum aţi menţionat.

În încheiere, o delegaţie din partea Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne se va deplasa la Washington în perioada reuniunii ministeriale, astfel încât suntem convinşi că aceasta va putea transmite aceleaşi mesaje. Dl vicepreşedinte Barrot este dispus, de asemenea, să se întâlnească cu Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, în perioada deplasării acesteia la Washington.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA WALLIS
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Elmar Brok, în numele Grupului PPE.(DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, dnă Malmström, am observat că abordarea integrată a egalităţii de gen a devenit o caracteristică a acestui Parlament. Trebuie să fim conştienţi că, în prezent, Consiliul Economic Transatlantic (CET) reprezintă o problemă foarte importantă şi că acest organism, înfiinţat acum câţiva ani, are nevoie de o nouă forţă motrice, întrucât ne aflăm într-o perioadă de tranziţie, Statele Unite au o nouă administraţie şi, în curând, şi noi vom avea o nouă Comisie. Sper că reuniunea de marţea viitoare va asigura continuitatea CET, în spiritul corespunzător.

O piaţă transatlantică fără bariere comerciale ar conduce la o creştere economică de 3,5 % în Statele Unite şi Europa şi de 1,5 % la nivel mondial. În contextul crizei economice, acest aspect va influenţa puternic situaţia locurilor de muncă. Din acest motiv, trebuie să profităm de şansa ce ni se oferă şi trebuie să explicăm, prin declaraţii publice, că luăm în serios această iniţiativă. Totodată, dnă Ferrero-Waldner, trebuie să ne asigurăm că noul consiliu pentru securitate energetică se va ocupa de politica de securitate în domeniul energiei şi că CET va acorda atenţie chestiunilor de reglementare. Este important ca aceste două domenii să nu fie amestecate, pentru a preveni dublarea activităţilor şi pentru a ne asigura că, la final, vom avea o soluţie.

Trebuie să ne gândim, desigur, la legislatori. Nu vom putea îndepărta barierele fără participarea Parlamentului European şi a Congresului SUA, pentru că 80 % dintre reglementări sunt consfinţite prin lege. Din acest motiv, administraţia nu poate atinge de una singură aceste obiective.

Aş dori să mai fac un ultim comentariu în legătură cu summitul. Schimbările climatice, situaţia din Afganistan, neproliferarea armelor nucleare, armele de distrugere în masă şi dezarmarea sunt aspecte importante care oferă noi oportunităţi, având în vedere existenţa unei noi administraţii. Vă urez succes în a urmări soluţionarea tuturor acestor probleme şi sper că noul câştigător al premiului Nobel, în cooperare cu Uniunea Europeană, va repurta reuşite majore în aceste domenii, în interesul nostru, al tuturor.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D.(DE) Dnă preşedintă, dnă Malmström, dnă comisar, a fost deja menţionat faptul că dl Obama şi noua majoritate din Congresul Statelor Unite ne oferă o şansă semnificativă de a ne dezvolta cooperarea, în special în ceea ce priveşte piaţa transatlantică comună. Aceasta nu trebuie să fie, însă, o piaţă comună supusă dereglementării, ci o piaţă comună bazată pe temeliile sau pe principiile unei economii sociale de piaţă, cu reglementări corespunzătoare şi judicioase acolo unde este cazul.

Dl Brok are absolută dreptate: trebuie să existe o bază legislativă, indiferent dacă discutăm despre reglementarea pieţelor financiare sau despre reglementările privind politica energetică şi de mediu. O abordare comună în acest domeniu ar contribui enorm la dezvoltarea unor relaţii globale.

Un domeniu care a fost deja atins şi pe care l-am putea discuta în această dimineaţă este problema centrală a politicii climatice. Mulţi ne vom afla la Washington în zilele următoare, unde vom avea şansa de a discuta cu colegii noştri din Congresul american. Deşi nu a fost încă adoptată legislaţia privind politica climatică, reprezentanţii guvernului SUA au dreptul de a-şi asuma angajamente, cel puţin parţial, chiar dacă detaliile nu pot fi finalizate până la încheierea procesului legislativ american.

Este esenţial ca summitul de la Copenhaga să fie un succes. Acesta nu este finalul unui proces, ci un pas important în procesul de creare a unei politici climatice comune. Cu toţii trebuie să asigurăm desfăşurarea cu succes a acestui summit. Iar acest succes va deveni realitate doar dacă vor exista obiective obligatorii în ceea ce priveşte politica climatică.

În final – iar acest lucru a fost de asemenea menţionat – indiferent de prietenia şi afecţiunea reciprocă ce ne leagă şi indiferent de bunele relaţii dintre noi, anumite lucruri nu pot fi acceptate. Printre acestea se numără repetatele măsuri protecţioniste, de exemplu cele existente pe piaţa echipamentelor de apărare, politica discriminatorie de acordare a vizelor pentru unele state membre UE şi taxele de acordare a vizelor solicitate de SUA, probleme la care s-a făcut deja referire. Este important să discutăm cu Statele Unite de pe picior de egalitate. Este important să creăm un parteneriat, dar trebuie să explicăm ceea ce nu putem accepta şi anume, în acest caz, o politică discriminatorie împotriva europenilor.

 
  
MPphoto
 

  Sarah Ludford, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, în numele Grupului ALDE, salut faptul că această rezoluţie solicită consolidarea parteneriatului strategic dintre UE şi SUA, ca element de bază al politicii externe a UE. Totodată, ea subliniază, pe bună dreptate, rolul creării pieţei transatlantice integrate până în 2015. Nu trebuie să permitem ca divergenţele în anumite domenii să umbrească interesul copleşitor faţă de valorile şi obiectivele comune şi trebuie să acţionăm în sensul promovării democraţiei şi a drepturilor omului, pentru a rezolva conflictele şi a ne proteja împotriva ameninţărilor la adresa securităţii, printre altele.

Din punct de vedere economic, Grupul ALDE a subliniat că trebuie evitat arbitrajul de reglementare în sectorul financiar şi că trebuie abordată problema instituţiilor „prea mari pentru a eşua”. Am propus un amendament la alineatul (39), pentru că, din punctul meu de vedere, nu a existat un acord al liderilor G2 pentru instituirea unei taxe asupra tranzacţiilor financiare sau a taxei Tobin, astfel încât este absurdă salutarea unui astfel de acord, chiar dacă am făcut deja acest lucru, în mod eronat, prin rezoluţia G20.

Grupul ALDE solicită, de asemenea, eliminarea alineatului (38), care pare a solicita eliminarea drepturilor de proprietate intelectuală. Însă, după cum a explicat dna Malmström, relaţia transatlantică se referă în mare măsură la probleme legate de justiţie şi de securitate. Grupul ALDE susţine pe deplin cooperarea apropiată în acest domeniu, însă aceasta trebuie să respecte drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la viaţa privată şi să se desfăşoare într-un cadru democratic şi transparent. În acest sens, este păcat că deputaţii europeni nu au fost consultaţi cu privire la declaraţia comună ce va fi stabilită săptămâna viitoare, mai ales că, în baza Tratatului de la Lisabona, aproape toate aceste probleme trebuie supuse procedurii de codecizie.

Nu înţelegem de ce Comisia şi Consiliul promovează un nou acord privind accesul la datele financiare ale cetăţenilor UE, existente în reţeaua SWIFT, în condiţiile în care Acordul privind asistenţa judiciară reciprocă permite solicitări specifice. Aş dori un răspuns în această privinţă.

În final, este păcat că noul context al cooperării în materie de justiţie şi extrădare permite extrădarea complet nejustificată din Regatul Unit a lui Gary McKinnon, un hacker care suferă de sindromul Asperger, în loc ca acesta să fie judecat în Regatul Unit.

În încheiere, susţin afirmaţiile dnei comisar Ferrero-Waldner în legătură cu circulaţia fără vize pentru toţi cetăţenii UE şi nu suntem de acord cu introducerea unei taxe pentru sistemul „visa lite” al ESTA.

 
  
MPphoto
 

  Pascal Canfin, în numele Grupului Verts/ALE.(FR) Dnă preşedintă, în discursul său, dna Malmström a spus că avem nevoie de fapte, nu doar de cuvinte frumoase. Vă pot spune că Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană va urmări îndeaproape rezultatele acestui summit dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană, pentru că el soseşte într-un moment cheie, într-o perioadă care ne conduce, pe de o parte, spre Copenhaga şi, pe de altă parte, la reforma sistemului financiar internaţional.

În această din urmă privinţă, capitalismul de cazinou este din nou în floare, profiturile băncilor au atins din nou niveluri istorice – băncile americane au înregistrat un profit de 437 miliarde de dolari – şi, din punctul nostru de vedere, voinţa politică este inferioară celei de acum şase luni. Prin urmare, avem aşteptări imense de la acest summit, al cărui scop este acela de a arăta că, atât în Statele Unite, cât şi în Europa, încă există voinţa politică de a reglementa capitalismul şi instituţiile financiare.

Pentru a atinge acest obiectiv, dorim să sugerăm dezvoltarea a două aspecte foarte importante. Primul se referă la combaterea paradisurilor fiscale, subiect care nu a fost menţionat în discursurile dvs. Trezoreria Statelor Unite recunoaşte că paradisurile fiscale conduc la înregistrarea unei pierderi anuale de venituri fiscale de 100 de miliarde de dolari. Prin urmare, dorim să subliniem acest aspect şi să vă spunem că este important ca Statele Unite şi Europa să colaboreze în acest sens în cadrul summitului.

Cel de-al doilea aspect, care tocmai a fost menţionat, se referă la taxa asupra tranzacţiilor financiare. Când dl Barroso a candidat pentru a fi reales ca preşedinte al Comisiei, s-a declarat în mod expres în favoarea unei astfel de taxe. Acum două săptămâni, Parlamentul European a votat pentru prima dată, în majoritate, pentru o taxă asupra tranzacţiilor financiare, cu condiţia ca acestea să facă parte dintr-un cadru internaţional. Prin urmare, Grupul Verzilor vă solicită să introduceţi acest subiect pe ordinea de zi a summitului dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană de la începutul lunii noiembrie.

Ultimul lucru pe care doresc să-l adaug este că, în ceea ce priveşte clima, avem responsabilitatea de a-i uşura drumul dlui Obama. Preşedintele Obama doreşte să acţioneze, dar este blocat de majoritatea guvernamentală. Cel mai bun lucru pe care l-ar putea face Uniunea Europeană pentru dumnealui este să-şi asume, la finalul lunii octombrie, angajamentul de a asigura suma de 30 de miliarde de euro pentru finanţarea cheltuielilor de adaptare climatică în zona sudică şi de a-şi reduce propriile emisii cu 30 %. După aceasta, vom putea înregistra progrese în procesul de negociere. Aceasta este responsabilitatea noastră. Trebuie să facem acest lucru înainte de summit.

 
  
MPphoto
 

  Tomasz Piotr Poręba, în numele Grupului ECR. (PL) Dnă preşedintă, consolidarea relaţiilor dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană trebuie să stea la baza politicii externe a Uniunii Europene. La urma urmelor, Statele Unite este cel mai apropiat aliat al nostru de ani de zile. În prezent, ne confruntăm cu numeroase provocări, cărora trebuie să le facem faţă împreună, umăr la umăr cu Statele Unite. În domeniul securităţii, suntem afectaţi de atitudinea Iranului şi de agravarea situaţiei din Afganistan. Puţin mai aproape de graniţele noastre, Rusia devine un vecin din ce în ce mai autoritar şi mai imprevizibil, iar Kremlinul exercită o presiune neo-imperialistă asupra statelor cu care se învecinează.

Pentru a apăra şi a rămâne fideli faţă de valorile comune Americii şi Europei, trebuie să vorbim întotdeauna cu o singură voce atunci când ne confruntăm cu situaţii de încălcare a drepturilor omului şi cu ameninţări îndreptate împotriva libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Trebuie să ne unim pentru a ne apăra securitatea. Să nu uităm că Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord stă la baza relaţiilor noastre transatlantice. Din acest motiv, trebuie extinsă sfera securităţii, libertăţii şi democraţiei, pentru a cuprinde acele state europene care sporesc securitatea euroatlantică. Este esenţial ca o consolidare activă a legăturilor cu Statele Unite să reprezinte o prioritate pentru Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Luc Mélenchon, în numele Grupului GUE/NGL.(FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, dnă Malmström, în contextul actualei crize economice Parlamentul nou ales are dreptul să dispună de informaţii actualizate, cât mai precise, în legătură cu structura planului unei mari pieţe transatlantice şi în legătură cu obiectivele dereglementării antrenate de acesta din punct de vedere economic şi financiar, în opoziţie cu visul exprimat de câţiva colegi.

Această piaţă dereglementată, de mari dimensiuni, va fi pusă în funcţiune până în 2010 sau până în 2015? A fost confirmată? Personal, cred că ar fi foarte nocivă pentru Europa, având în vedere starea deplorabilă a elementelor fundamentale ale economiei Statelor Unite şi refuzul acestei ţări de a-şi organiza sistemul financiar, pe lângă câteva raţiuni de principiu care mă determină să mă opun ideii că acest parteneriat ar trebui să fie, după cum aţi spus mulţi dintre dvs., piatra de temelie a politicii Uniunii Europene.

Această idee mă face să întreb ce măsuri se vor lua pentru a combate prăbuşirea dolarului şi riscul pe care aceasta îl presupune pentru Europa şi pentru restul lumii. De ce a fost respinsă fără o analiză serioasă propunerea unei monede mondiale comune, lansată de China în beneficiul economiei mondiale?

Doresc să trag un semnal de alarmă împotriva entuziasmului nemăsurat faţă de cooperarea atlantică, acesta fiind, de fapt, un conformism foarte arhaic în acest moment din istoria omenirii în care trebuie, mai mult decât oricând, să ne afirmăm o existenţă independentă de dorinţele Statelor Unite ale Americii.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI). – Dnă preşedintă, în ceea ce priveşte lupta comună împotriva terorismului, în calitate de avocat specializat în dreptul penal şi drepturile omului, doresc să fac o sugestie. Cred că ar fi foarte importantă şi utilă reunirea unui grup de lucru format din experţi, oameni de ştiinţă, avocaţi practicanţi şi aşa mai departe, care să tragă concluzii de pe urma experienţelor extrem de dureroase cu care ne confruntăm după atentatul de la 11 septembrie, drepturile omului fiind anulate în numele luptei împotriva terorismului.

Provin dintr-o ţară în care, în ultimii trei ani, guvernul a încălcat drepturile omului şi a arestat oameni fără motiv. În zilele noastre, guvernul face acest lucru în numele luptei împotriva terorismului. În închisorile din ţara mea se află 16 prizonieri, arestaţi, foarte probabil, din raţiuni politice, acuzaţi de terorism, fără nicio dovadă. Încălcarea drepturilor omului, a principiului habeas corpus, a dreptului de apărare, a drepturilor prizonierilor: ştiu despre ce vorbesc. Trebuie să vorbim cu mare atenţie şi cu mult profesionalism despre lupta împotriva terorismului.

 
  
MPphoto
 

  Francisco José Millán Mon (PPE).(ES) Dnă preşedintă, relaţia cu Statele Unite este, din punct de vedere strategic, cea mai importantă relaţie a Uniunii Europene.

Statele Unite deţin o poziţie cheie la nivel mondial, iar Uniunea Europeană devine un actor tot mai global. Putem şi trebuie să întreprindem multe lucruri împreună. În primul rând, trebuie să luăm iniţiativa creării unei lumi noi, globale, cu noi provocări şi noi actori care apar în scenă.

Trebuie să consolidăm în continuare această relaţie şi să creăm noi mecanisme instituţionale. Acesta este momentul potrivit pentru astfel de acţiuni. Guvernul de la Washington favorizează multilateralismul, Uniunea Europeană este întărită de Tratatul de la Lisabona şi asistăm la apariţia unei noi lumi pe care vrem s-o construim împreună.

Rezoluţia pe care o vom adopta susţine în mod specific consolidarea mecanismelor instituţionale, după cum a solicitat Parlamentul în rezoluţia sa din 26 martie.

Decizia de a înfiinţa acum doi ani Consiliul Economic Transatlantic a fost una corectă. Cu toate acestea, lumea contemporană are nevoie şi de o coordonare excelentă din punctul de vedere al politicilor şi al securităţii. Avem nevoie de reuniuni periodice între funcţionarii responsabili cu afacerile externe şi securitatea. Din acest motiv, Parlamentul a susţinut crearea unui Consiliu Politic Transatlantic care, în viitor, trebuie să includă şi consiliul energetic pe care doriţi să-l înfiinţaţi la următorul summit.

De asemenea, Parlamentul doreşte ca în fiecare an să aibă loc câte două summituri. Dacă avem două summituri cu Rusia, de ce nu şi cu Statele Unite? Doamnelor şi domnilor, se aud tot mai multe zvonuri că Statele Unite şi China vor pune bazele unui grup G2, înfiripându-se, astfel, o relaţie privilegiată între aceste mari puteri mondiale. Mă îngrijorează faptul că s-ar putea reduce rolul Europei, ca partener, şi că acest lucru ne va afecta relaţia privilegiată pe care o avem cu Statele Unite. Trebuie să le explicăm Statelor Unite că, în domeniul politicii externe, Uniunea va fi consolidată de tratat.

Uniunea Europeană sau Europa de astăzi nu mai este o problemă, aşa cum s-a întâmplat timp de multe decenii. Astăzi, în această lume complexă, Europa trebuie să fie o parte a soluţiei şi sper că şi Statele Unite văd situaţia în acest fel. Pentru ca acest lucru să se întâmple, după cum a evidenţiat şi dna comisar, europenii trebuie să acţioneze conform rolului global pe care doresc să şi-l asume şi să se ridice la înălţimea relaţiei privilegiate pe care doresc s-o aibă cu Statele Unite.

În concluzie, din punctul meu de vedere, una dintre principalele chestiuni ale viitorului summit trebuie să o reprezinte consolidarea relaţiilor transatlantice, inclusiv la nivel instituţional.

 
  
MPphoto
 

  Ioan Mircea Paşcu (S&D). – Dnă preşedintă, relaţiile transatlantice, esenţiale pentru UE şi pentru SUA, au fost puse la încercare în ultimii ani. Acum, cu un nou guvern la Casa Albă, care redefineşte priorităţile SUA şi având în vedere revenirea Franţei în structura militară a NATO, perspectiva s-a îmbunătăţit. Personal, consider că a sosit momentul unei evaluări riguroase a relaţiilor transatlantice, pentru ca acestea să primească baza solidă pe care o merită, pentru a putea face faţă provocărilor actuale ridicate de mediul internaţional: energia, schimbările climatice, noile puteri emergente, criza financiară şi economică, terorismul.

De această dată trebuie să depăşim diferenţele politice superficiale şi să ne evaluăm interesele comune profunde care, până acum, au fost pur şi simplu luate ca atare. Adevărul este că, fără o astfel de evaluare profundă, Vestul ar putea pierde iniţiativa în faţa altor centre de putere, care nu vor ezita să modeleze lumea în funcţie de interesele lor, nu de ale noastre.

De exemplu, securitatea în Europa este un astfel de interes comun şi, prin urmare, se află în centrul relaţiilor transatlantice. Chiar dacă, deocamdată, nu se întrevede un război pe continent, tendinţele negative actuale ar putea culmina într-o deflagraţie, dacă nu reacţionăm în mod corespunzător. Progresul nu este ireversibil, după cum Europa Centrală ştie mult prea bine. Din acest motiv, înainte de a avea în vedere o propunere de reevaluare a arhitecturii actuale a securităţii continentului, ar trebui să încercăm să dăm răspunsuri bine definite în ceea ce priveşte continuarea implicării SUA, viitorul NATO şi rolul pe care se preconizează că-l va avea UE după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Dacă Europa doreşte să-şi realizeze ambiţia de a fi un adevărat jucător pe scena politicii mondiale, ar trebui să elimine aceste diferenţe dintre membrii săi, încercând să-i motiveze în mod egal, în jurul unor interese economice comune autentice.

 
  
MPphoto
 

  Reinhard Bütikofer (Verts/ALE).(DE) Dnă preşedintă, dnă ministru, dnă comisar, cea de-a patra reuniune a Consiliului Economic Transatlantic reprezintă ocazia ideală pentru ca acest forum să înceapă un nou capitol. CET trebuie să fie mai ambiţios. Ambele părţi ale dialogului transatlantic sunt de acord că depăşirea crizei economice şi combaterea schimbărilor climatice sunt principalele noastre priorităţi. Acum trebuie să stabilim o agendă specifică pentru CET, care să reflecte aceste priorităţi.

Este deosebit de importantă colaborarea în domeniul inovaţiilor pentru dezvoltarea economiilor bazate pe emisii reduse de carbon şi a societăţilor eficiente din punct de vedere energetic. În plus, este important ca diversele părţi interesate să fie implicate mai îndeaproape, de exemplu prin intermediul Dialogului transatlantic pentru consumatori, un forum format din 80 de organizaţii pentru protecţia consumatorilor. Aceste organizaţii ar putea face ca protecţia consumatorilor să devină o temă centrală în cadrul dialogului privind reglementarea pieţelor financiare. Obiectivul înfiinţării unei pieţe transatlantice comune până în 2015 poate fi prea ambiţios, însă trebuie judecat plecând de la premisa că va îmbunătăţi viaţa oamenilor de pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic. Din acest motiv, Verzii se declară în favoarea unui nou acord transatlantic.

 
  
MPphoto
 

  James Elles (ECR). – Dnă preşedintă, sunt de acord cu acei vorbitori care au spus că avem o şansă reală, având în vedere faptul că SUA are un nou guvern.

Voi puncta trei probleme. În primul rând, se pare că am ajuns într-o situaţie în care UE şi SUA discută despre multe subiecte, însă nu poartă niciun dialog strategic. La Washington se spune în schimb că dialogul strategic dintre SUA şi China este superior celui purtat cu noi cu Statele Unite. Nu este acest summit momentul potrivit pentru a spune că dorim un dialog strategic pentru un parteneriat strategic?

În al doilea rând, în ceea ce priveşte protecţionismul asupra CET, este destul de clar că cel mai mare pericol din următoarele 12 luni este reprezentat de pieţele care se închid, nu de cele care se deschid şi, cu toate acestea, încă există piaţa transatlantică, aceasta reprezentând, după cum a spus dl Brok, cea mai mare şansă de a genera creştere pe ambele maluri ale Atlanticului.

N-a sosit momentul ca piaţa transatlantică să devină o parte majoră a dezvoltării comerciale, în loc să fie dată deoparte, ca aspect de reglementare? Este, de fapt, un deschizător de drumuri.

În ultimul rând, este dezamăgitor faptul că nu avem la dispoziţie un studiu şi o foaie de parcurs, după cum a promis dl Verheugen. Studiul a fost plătit de Parlament. Dacă doriţi ca Parlamentul să coopereze şi să-şi exprime opinia în ceea ce priveşte modalitatea de deschidere a pieţelor, daţi publicităţii acest raport, după cum prevede rezoluţia, până la 15 noiembrie.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Caspary (PPE).(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, dacă sunteţi de părere că Uniunea Europeană are nevoie de parteneri, după cum au spus antevorbitorii mei, acest lucru este deosebit de clar în domeniul economic. Piaţa transatlantică are un volum comercial de aproximativ 2 miliarde de euro pe zi. Aceasta arată cât de importantă este Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). Totodată, este clar că sunt importante acordurile comerciale libere şi, mai ales, că trebuie să ne concentrăm asupra parteneriatului transatlantic.

Câteodată, când mă gândesc la noul preşedinte, mă preocupă ceea ce se întâmplă de cealaltă parte a Atlanticului. Acesta îşi va găsi timp pentru a accepta premiul Nobel, la Oslo, însă mulţi şefi de stat sau de guvern din Europa au întâmpinat greutăţi în a stabili o întâlnire cu dumnealui în ajunul summitului G20. A avut timp să susţină candidatura olimpică a oraşului său natal, la Copenhaga, dar, din păcate, nu a avut timp să ni se alăture la o importantă sărbătoare europeană, şi anume cea de-a douăzecea aniversare a căderii zidului Berlinului şi a Cortinei de Fier. Mi-ar plăcea să-l convingem să nu hotărască abia cu câteva zile înainte dacă întâlnirea CET trebuie să aibă loc, ci, în schimb, să susţină acest organism cu absolută convingere, în următoarea perioadă.

Comerţul dintre Europa şi SUA trebuie să se simplifice. Avem nevoie de îmbunătăţiri în domeniul standardizării comune. Avem nevoie de eliminarea taxelor vamale şi a barierelor comerciale netarifare. Trebuie să prevenim luarea de măsuri protecţioniste de ambele părţi. Trebuie să garantăm că produsele sunt sigure pentru consumatorii noştri. Trebuie să prevenim obstrucţionarea tuturor acestor activităţi prin măsuri anti-terorism, după cum se discută în prezent. Din aceste motive, m-aş bucura să progresăm în mod real în cooperarea noastră. Multe dintre aspectele care ne preocupă pe noi, cei din alte zone ale lumii, precum salariile, dumpingul social şi ecologic, nu sunt probleme în relaţia transatlantică.

Cred că trebuie să profităm de şansa de a lucra împreună cu americanii pentru a ne rezolva problemele comune, pe de o parte, şi să încercăm să jucăm un rol comun la nivel mondial, făcând progrese în cadrul OMC sau al altor organizaţii internaţionale, precum Organizaţia Internaţională a Muncii, pe de altă parte. Sper că săptămâna viitoare vom obţine rezultate bune în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser (S&D).(FR) Dnă preşedintă, alegerea preşedintelui Obama a fost salutată pe bună dreptate ca o victorie pentru democraţia din SUA. Cu toate acestea, premiul Nobel pentru pace, care i-a fost recent acordat, îl supune unei mari presiuni. Pace în Orientul Mijlociu? Sperăm, cu siguranţă, să obţinem acest lucru, însă el nu este persoana potrivită. Pace în Afganistan? Acolo, strategia SUA are libertate de manevră, însă, dacă preşedintele Obama ascultă şoimii ce-l înconjoară, riscă dezlănţuirea unui alt război similar celui din Vietnam. Este deosebit de sugestiv faptul că romanul lui Gordon Goldstein, care descrie spirala dramatică spre eşec a războiului din Vietnam, a făcut furori în librăriile din Washington şi nu au mai rămas exemplare pe rafturi.

Preşedintele trebuie să aleagă acum între două strategii: una se axează pe stabilizare, pe eradicarea sărăciei şi pe dezvoltarea economică a Afganistanului, asigurând prezenţă militară şi civilă în această ţară. Cea de-a doua se concentrează pe câteva zone urbane şi, de acolo, pe lansarea unor operaţiuni de mare anvergură împotriva Al-Qaida. Ambele opţiuni implică trimiterea unor trupe, însă prima este orientată către persoane, iar cea de-a doua către război, existând, în fond, riscul unei catastrofe.

Europa nu ar trebui să-l salveze pe Barack Obama de vechii demoni care bântuie Statele Unite şi să-l ajute s-o aleagă pe prima dintre aceste strategii, cea orientată către oameni? Cel puţin, aceasta este opinia grupului meu.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (ECR). – Dnă preşedintă, Grupul ECR susţine pe deplin relaţiile cu Statele Unite şi caută crearea unor legături economice, comerciale şi politice mai puternice ca oricând cu America, pe care o considerăm cel mai bun aliat al UE, nu concurentul acesteia. Totodată, le suntem datori Statelor Unite pentru contribuţia adusă la NATO, organizaţie bazată pe valorile noastre democratice comune şi salutăm angajamentul Americii de a se implica în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Cu toate acestea, nu ar trebui să pretindem că suntem de acord în toate privinţele. Mă preocupă, de exemplu, mesajele conflictuale transmise de administraţia SUA în ceea ce priveşte Rusia. Accentul pus de Washington pe restabilirea relaţiilor ruso-americane pare să scuze interferenţele evidente ale Kremlinului în afacerile vecinilor săi, mai ales în Georgia şi în Ucraina.

A ridicat, de asemenea, semne de întrebare abandonarea proiectului scutului american antirachetă, ce urma să fie amplasat în Polonia şi Republica Cehă.

Recenta descoperire a unui amplasament nuclear secret în Iran ar putea confirma această ipoteză, însă acum trebuie să ne dublăm eforturile pentru a reduce ambiţiile nucleare ale Iranului şi, în calitate de aliaţi ai SUA, susţinem lupta militară împotriva terorismului jihadului din Irak şi Afganistan şi eforturile deosebite de a instaura o pace de lungă durată în Orientul Mijlociu.

 
  
MPphoto
 

  Diogo Feio (PPE).(PT) Dnă preşedintă, doresc să încep prin a evidenţia importanţa relaţiilor dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană, în special într-o perioadă de criză economică globală. Avem din ce în ce mai mare nevoie să acţionăm împreună în abordarea crizei, pe piaţa de energie şi în lupta împotriva terorismului, însă, totodată, avem nevoie de acţiuni mai concentrate, care să nu conducă la creşterea fiscalităţii sau la actualele atacuri absurde, orientate asupra unui sistem financiar necesar pentru piaţă.

În ceea ce priveşte aspectul financiar, doresc să evidenţiez eforturile depuse de Statele Unite şi de Uniunea Europeană în direcţia unei politici legislative mai bune, accentuând implicarea părţilor interesate în dezbaterea asupra raportului. Este esenţială existenţa unor acţiuni coordonate între Statele Unite şi Uniunea Europeană, dacă dorim să ne maturizăm relaţiile economice şi, într-adevăr, este nevoie de acţiuni care să conducă la crearea unei pieţe transatlantice, poate până în 2015.

Trebuie să apărăm atlantismul şi în această privinţă. La fel de vitală este reducerea barierelor administrative dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană, pentru crearea unui mediu competitiv şi a unei pieţe mai atractive pentru persoanele fizice şi pentru societăţile comerciale. Cred că piaţa transatlantică poate fi construită pe o bază stabilă de negociere, care va stimula economia şi va opri ameninţarea noilor crize economice şi sociale, precum cea cu care ne confruntăm în prezent.

În încheiere, dnă preşedintă, doresc să evidenţiez faptul că aceste condiţii sunt unice şi că o abordare mai atlantistă poate îmbunătăţi situaţia.

 
  
MPphoto
 

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). (ES) Dnă preşedintă, dna comisar Ferrero-Waldner a menţionat că este important să ne asigurăm că reprezentanţii Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne vor fi prezenţi la summitul transatlantic UE-SUA şi salut importanţa pe care a acordat-o acestei probleme.

De asemenea, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, doresc să vă atrag atenţia, în primul rând, asupra importanţei semnării tratatelor privind extrădarea şi asistenţa judiciară reciprocă. S-au depus eforturi semnificative pentru consolidarea cooperării politice şi judiciare, consolidându-se, astfel, legăturile dintre Eurojust şi instituţiile similare din Statele Unite.

În al doilea rând, doresc să evidenţiez contribuţia adusă la consolidarea şi iniţierea, în următorii cinci ani, a dialogului transatlantic şi, în al treilea rând, doresc să evidenţiez munca depusă de Parlament.

Din acest motiv, doresc să vă cer ca la următoarea perioadă de sesiune a Parlamentului European, din noiembrie, să fie furnizate informaţii în legătură cu rezultatul acestui summit şi, mai ales, în ceea ce priveşte cooperarea judiciară şi cooperarea în materie penală.

În al patrulea rând, este clar că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona va conduce la o lansare formidabilă a spaţiului de libertate, securitate şi justiţie, ca nou aspect al mandatului Uniunii Europene şi ca nou domeniu al politicii europene, în privinţa căruia tot Parlamentul va fi cel care va decide.

Din acest motiv, în probleme sensibile precum protecţia datelor şi drepturile fundamentale ale persoanelor, acordurile privind înregistrarea numelor pasagerilor şi a datelor SWIFT trebuie să fie întotdeauna conforme cu rezoluţiile adoptate de acest Parlament pentru a garanta protecţia datelor cu caracter personal şi, în special, rezoluţia adoptată la 17 septembrie.

În final, în ceea ce priveşte vizele, trebuie să reţinem importanţa reciprocităţii, pentru că în prezent pot fi îmbunătăţite multe lucruri în acest domeniu. Cooperarea cu Statele Unite în domeniul vizelor este bună, însă avem la dispoziţie o şansă excelentă pentru a sublinia importanţa reciprocităţii, pentru a ne asigura că vom rămâne pe picior de egalitate cu Statele Unite la momentul semnării acordurilor.

 
  
MPphoto
 

  Harlem Désir (S&D).(FR) Dnă preşedintă, dnă Malmström, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, cooperarea dintre Europa şi Statele Unite este crucială în rezolvarea celor mai multe crize majore din lume, iar noua administraţie din SUA oferă o şansă în acest sens. Aceasta a întreprins deja câteva iniţiative care au marcat o despărţire de trecut: în Irak, în legătură cu Guantánamo, în legătură cu scutul antirachetă. Am fi naivi, totuşi, dacă am crede că ar fi suficient ca punctul de vedere american şi cel european să fie identice în toate situaţiile pentru ca relaţiile transatlantice să fie foarte simple.

Indiferent dacă este vorba de pregătirile pentru Copenhaga sau de ajutorul acordat ţărilor în curs de dezvoltare, despre runda Doha şi despre protecţionism, despre reglementarea financiară şi combaterea paradisurilor fiscale, despre relansarea procesului de pace în Orientul Mijlociu sau despre o politică fermă în ceea ce priveşte problema nucleară din Iran, SUA nu doresc să se implice. Aceasta nu depinde de intenţiile administraţiei, fie ele bune sau mai puţin bune, şi are frecvent legătură cu influenţa grupurilor de interese din congres sau, pur şi simplu, totul se rezumă la ideea că o mare putere, zguduită de noua ordine mondială, îşi apără propriile interese.

Toate aceste sfere vor evolua doar dacă Europa îşi joacă în mod corect rolul politic de actor global, într-un parteneriat în spiritul egalităţii, pentru a folosi expresia dnei comisar, şi dacă îşi asumă pe deplin responsabilităţile.

Din acest punct de vedere, trebuie să spun că atitudinea europeană afişează o oarecare confuzie şi, câteodată, chiar şi o anumită naivitate, iar acest lucru este valabil şi pentru Parlament. Modul în care este abordată ideea unei mari pieţe transatlantice, aşa cum a gândit-o Sir Leon Brittan pe vremea când era comisar, implică anumite riscuri.

Această chestiune a barierelor comerciale este abordată ca şi cum problemele ar fi de natură exclusiv tehnică. Desigur, legăturile economice şi comerciale dintre Statele Unite şi Europa sunt importante pentru situaţia locurilor de muncă şi pentru întreprinderi. Ele trebuie dezvoltate. În primul rând, însă, comerţul nu este periclitat cu adevărat. În al doilea rând, când apare un conflict, este vorba fie de apărarea intereselor noastre economice – de exemplu în cazul Airbus – fie reprezintă un risc pentru sănătatea noastră sau pentru reglementările de mediu – de exemplu în cazul cărnii de vită care conţine hormoni sau al cărnii de pui clorurate – şi, prin urmare, nu ar trebui să acordăm îmbunătăţirii relaţiilor economice o prioritate superioară faţă de propriul nostru model intern, modelul nostru social, modelul nostru de mediu sau modelul nostru de dezvoltare, ca şi cum chiar relaţiile economice ar fi scopul final. Trebuie să putem îmbina cele două elemente şi nu trebuie să renunţăm la autonomia noastră politică în căutarea unui parteneriat care reprezintă, în sine, un obiectiv lăudabil.

 
  
MPphoto
 

  Peter Skinner (S&D). – Dnă preşedintă, doresc să subliniez câteva lucruri. Nu ne putem da seama cu uşurinţă cum trebuie introduse în CET toate prevederile rezoluţiei privind CET. Este o operaţiune foarte mică, după cum se ştie. Dnă comisar, marţi voi fi acolo. Aştept să vă văd, împreună cu dl Brok şi alţi parlamentari, însă voi reveni asupra acestui subiect la final.

Există, însă, aspecte cheie care pot fi ridicate în cadrul CET şi care pot fi abordate atunci când sunt suficient de actuale, aşa cum aţi spus şi dvs., dnă comisar. Serviciile financiare, de exemplu, care pot fi abordate pentru că rezultatele sunt discutate îndeaproape şi se apropie de un consens, nu doar în cadrul G20, ci şi în cadrul discuţiilor purtate în Parlament, cu Comisia şi cu reprezentanţii Statelor Unite.

În special, contabilitatea rămâne unul dintre aspectele aflate la îndemâna politicienilor şi legislatorilor. Adoptarea unor standarde globale de contabilitate de calitate ridicată, până în 2011, este un aspect ce trebuie finalizat rapid de către Statele Unite. Directiva Solvency II a contribuit la crearea unor reglementări globale în domeniul asigurărilor – şi acestea au nevoie de un răspuns din partea americanilor – şi îi mulţumesc dlui Kanjorski, preşedinte al comisiei din cadrul Congresului american, pentru munca depusă în ceea ce priveşte Biroul Federal de Informaţii.

În final, în ceea ce priveşte dialogul legislatorilor transatlantici, Congresul şi Parlamentul trebuie să se grăbească. Nu vrem doar să urmăm administraţia şi Comisia; mulţi deputaţi vor fi de acord cu această dorinţă. Vrem să fim lideri ai schimbării. Trebuie să stimulăm această schimbare. CET are nevoie de sprijinul nostru, însă DTL-ul trebuie să se afle în centrul discuţiei, nu să ocupe un loc lăturalnic. Totodată, nu trebuie să ne implicăm ca simpli sfătuitori, ci să acordăm toată atenţia acestui aspect central al relaţiei transatlantice.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Władysław Zemke (S&D).(PL) Dnă preşedintă, vă mulţumesc pentru că mi-aţi acordat cuvântul. Cred că este foarte important că discutăm relaţiile transatlantice, pentru că ne aflăm, parţial, într-o situaţie paradoxală. Schimbările care au avut loc în Statele Unite au fost foarte bine primite în Europa, pe scară largă. Pe de altă parte, mai mult ca oricând, Statele Unite manifestă un interes mai mare faţă de alte state importante şi faţă de alte continente. S-a observat, în special, o revigorare a legăturilor dintre Statele Unite şi China, precum şi a eforturilor de îmbunătăţire a relaţiilor cu Rusia.

Problema noastră este că, din punctul meu de vedere, vrem să aducem în discuţie prea multe subiecte. Cred că trebuie să ne concentrăm asupra a două domenii. Prima se referă la problemele financiare şi economice. Ce de-al doilea domeniu este securitatea. Statele Unite şi Europa ar putea face mult mai multe împreună în aceste două domenii.

 
  
MPphoto
 

  Michael Theurer (ALDE).(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am elaborat o rezoluţie importantă, care acoperă mai multe subiecte. Cu toate acestea, un aspect important – comerţul – este abordat doar pe scurt. Cred că comerţul internaţional este un factor decisiv. Prăbuşirea comerţului mondial este una dintre cauzele crizei economice şi financiare şi aş dori să văd o evidenţiere mai mare a comerţului mondial, chiar şi acum, în cadrul Consiliului Economic Transatlantic (CET).

Nu este adevărat că SUA şi Uniunea Europeană sunt de acord în toate privinţele. Dimpotrivă, avem doar câteva acorduri comerciale, există pericolul de bilateralism şi există posibilitatea ca SUA să întrerupă runda de dezvoltare de la Doha. Prin urmare, trebuie să abordăm aspectele critice şi sper că CET va introduce noi stimulente pentru revigorarea comerţului internaţional.

 
  
MPphoto
 

  Jan Philipp Albrecht (Verts/ALE).(DE) Dnă preşedintă, aş dori să analizez din nou un aspect al cooperării transatlantice în domeniul politicilor şi justiţiei privind sistemul Swift, care a fost deja menţionat, şi anume transferul detaliilor bancare din sistemul Swift către SUA.

Cred că nu trebuie să uităm că însuşi Consiliul şi-a asumat responsabilitatea de a negocia cu SUA în legătură cu transferul acestor date. Ar trebui să-i reamintim Consiliului să respecte acest mandat în cadrul negocierilor cu SUA. Mă îngrijorează foarte mult ideea că Consiliul European va fi presat să accepte solicitările SUA şi să nu respecte standardele europene privind protecţia datelor.

Cred că această situaţie ar transmite un semnal eronat, mai ales fiindcă vor fi multe domenii în care se va aduce în discuţie nivelul protecţiei datelor, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona pe parcursul anului viitor în agenţii, precum Europol şi Eurojust etc. Cred că am transmite un semnal corect în cazul în care Consiliul şi Comisia ar respecta standardele de protecţie a datelor şi le-ar susţine în faţa SUA sau ar insista asupra unei amânări.

 
  
MPphoto
 

  Zoltán Balczó (NI).(HU) Într-o Carte albă a Uniunii Europene din 1996 am citit următoarele: se preconizează că în viitoarele decenii va avea loc o luptă crâncenă între Europa, Statele Unite, Japonia şi ţările asiatice emergente. Din fericire, bătălia nu are loc cu arme, ci mai ales în sectorul economic. Europa trebuie să se menţină pe poziţii. Preşedintele Giscard d'Estaing, care a fost preşedinte al Convenţiei, liderul unui guvern care a elaborat o constituţie eşuată, a spus că Europa nu trebuie să fie rivalul Statelor Unite, ci un partener de încredere. Acesta este un aspect-cheie pentru succesul summitului UE-SUA. Trebuie să luptăm pentru a obţine parteneriatul, dar dacă nu ne gândim decât ca Statele Unite să ne privească drept parteneri şi nu ne implicăm în conflicte în numele populaţiei Europei, nu putem repurta succes în chestiuni importante.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, preşedintă în exerciţiu a Consiliului.(SV) Dnă preşedintă, doresc să mulţumesc tuturor onoraţilor membri pentru contribuţiile aduse în această dezbatere. Gradul de consens privind importanţa aprofundării cooperării cu administraţia americană şi a summitului care va urma este unul ridicat. Mă bucur că administraţia americană îşi manifestă dorinţa de a aprofunda şi a dezvolta relaţiile cu noi. Cred că ne-am făcut temele şi că suntem foarte bine pregătiţi să facem nişte paşi importanţi. Avem câteva probleme în comun cu partenerul nostru, SUA şi, deci, trebuie să găsim soluţii comune.

Cred că vom putea înregistra progrese în ceea ce priveşte clima, criza economică şi runda de la Doha – confirm încă o dată cât de importantă este încheierea acesteia – şi că vom putea lansa procese extrem de importante în domeniul juridic. Parteneriatul economic este un forum deosebit de important pentru noi. Totodată, înţelegem importanţa discutării aspectelor regionale: de exemplu, în cazul Afganistanului, Pakistanului şi al Orientului Mijlociu.

Mi s-au adresat câteva întrebări specifice. În ceea ce priveşte problema vizelor, adusă în discuţie de dna Ludford, Consiliul şi Comisia fac tot posibilul pentru a se asigura că cetăţenii tuturor statelor membre UE vor putea călători fără viză. Este regretabil faptul că nu a intrat încă în vigoare această prevedere, dar lucrăm în continuare din greu pentru ca ea să devină realitate.

În ceea ce priveşte aşa-numita taxă Tobin, ştiu că există deputaţi europeni care o susţin cu tărie. Voi spune următoarele: o taxă Tobin poate funcţiona doar dacă este globală şi are instrumente globale de control; altfel, va fi pur şi simplu o altă măsură protecţionistă. În prezent nu există nicio bază pentru un acord internaţional, global asupra unei taxe Tobin şi, prin urmare, Preşedinţia nu va aduce în discuţie acest subiect. Doresc ca acest lucru să fie foarte clar.

În ceea ce priveşte SWIFT, suntem de acord cu SUA că este important să putem face schimb de informaţii cu privire la transferurile financiare. Acest lucru este esenţial pentru lupta împotriva infracţionalităţii transfrontaliere şi a terorismului. Acum avem nevoie de un nou acord, pentru că compania belgiană SWIFT se mută în Europa, dar dorim şi să păstrăm acest program, pentru a preveni finanţarea terorismului.

Ca fază de tranziţie, trebuie să găsim un acord care să se poată aplica pentru o perioadă scurtă, până la intrarea în vigoare a noului Tratat de la Lisabona. Experţii au analizat problema, inclusiv judecătorul francez Jean-Louis Bruguyère, căruia UE i-a cerut să inspecteze TFTP. Bruguyère a constatat că cerinţele de certitudine juridică şi de protecţie a datelor cu caracter personal, din acordul actual, sunt adecvate. În acordul mai permanent şi după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, vor fi şanse ca Parlamentul European să-şi asume un rol activ în modelarea acestei situaţii.

Întâlnirea pe care o vom avea săptămâna viitoare este foarte importantă, însă este totuşi doar o întâlnire. Cred că putem înregistra progrese, că putem soluţiona unele probleme şi că putem lansa anumite procese privind chestiunile pe care le avem în comun şi pe care trebuie să le rezolvăm într-un parteneriat apropiat şi strategic cu administraţia americană. Mă bucur că Parlamentul European susţine eforturile Consiliului şi ale Comisiei. Desigur, vă voi informa asupra rezultatelor data viitoare când ne vom întâlni, la şedinţa plenară de la Bruxelles.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. – Dnă preşedintă, în primul rând doresc să spun că sunt de acord cu James Elles în ceea ce priveşte extinderea dialogului strategic purtat cu un mare partener strategic. Acesta este obiectivul nostru.

După cum am spus mai înainte, este vorba de cooperare pentru redresarea globală, astfel încât problemele financiare şi economice vor ocupa un loc de frunte pe lista priorităţilor noastre. Am fost una dintre forţele motrice care au impulsionat activarea procesului summitului G20, problemă ridicată, după cum ştiţi, la nivelul liderilor în luna noiembrie, la iniţiativa preşedintelui Barroso şi a preşedintelui Sarkozy, însă nu este nevoie numai de noi.

Şi summitul G20 de la Pittsburgh a fost un succes, pentru că a furnizat o platformă pentru o coordonare macroeconomică flexibilă, iar noi căutăm strategii de ieşire din criză, pentru a pune în aplicare treptat politicile de reacţie la criză.

FMI şi Banca Mondială sunt de acord că, în acest scop, fiecare parte va trebui să adopte o abordare distinctă, în funcţie de situaţia sa economică. Având în vedere situaţia economică actuală, liderii vor discuta, desigur, şi posibile modalităţi de ieşire din criză, de creştere economică şi de creare de locuri de muncă, iar problema reglementării pieţelor financiare va fi deosebit de importantă.

Credem că trebuie asigurată înfiinţarea rapidă a unui sistem de supraveghere „macroprudenţială”, coordonat la nivel global, bazat pe o cooperare apropiată cu Fondul Monetar Internaţional şi Consiliul pentru Stabilitate Financiară.

În sectorul bancar, trebuie puse în aplicare angajamentele asumate la Londra şi Pittsburgh, pentru instituirea unor norme prudenţiale mai bune şi mai stricte în ceea ce priveşte capitalul, care să asigure coerenţă la nivelul diferitelor centre financiare. Trebuie să ne intensificăm eforturile în direcţia politicilor eficiente de convergenţă globală în domeniul gestionării crizei şi privind instituţiile financiare importante din punct de vedere sistemic.

De asemenea, trebuie să instituim un set unic de standarde globale de contabilitate, de calitate ridicată, privind instrumentele financiare, până la finalul lui 2010 şi, să sperăm, că vom obţine o convergenţă completă până în iunie 2011.

În ceea ce priveşte schimbările climatice, am avut o primă discuţie cu preşedintele Obama asupra acestui subiect, la Praga. Am fost prezentă şi am făcut presiuni pentru ca Statele Unite să se implice mai mult în domeniul schimbărilor climatice, însă ştim, de asemenea, că preşedintele Obama se confruntă, în cadrul Congresului şi al Senatului, cu o importantă problemă privind asistenţa medicală. Având în vedere preocupările acestuia privind situaţia internă, cred, prin urmare, că va trebui să facem presiuni şi mai mari, pentru ca acesta să-şi dubleze eforturile cu scopul de a avea reglementări obligatorii pentru summitul de la Copenhaga.

În ceea ce priveşte CET, acesta este un mecanism nou foarte important sau un mecanism revigorat, al cărui scop este conlucrarea în toate aspectele referitoare la piaţa liberă şi barierele pieţei. Dorim să le eliminăm pe acestea din urmă, acesta fiind obiectivul final al CET. Acest lucru a fost exprimat în mod clar în acordul cadru al CET din 30 aprilie 2007. Desigur, sunt conştientă de diferitele idei apărute recent, precum realizarea unei pieţe transatlantice unificate până în 2015 prin eliminarea obstacolelor cu care se confruntă integrarea economică: aşa-numitul raport Millán Mon. Desigur, trebuie să lucrăm asupra echilibrului corect între ambiţie şi realism, iar din acest motiv lucrăm la sarcinile prioritare pe termen scurt pentru CET.

În ceea ce priveşte barierele, ştim deja că Parlamentul doreşte un studiu şi salutăm sprijinul pe care l-aţi arătat pentru acest studiu. Acesta va fi important pentru îndrumarea viitoarelor activităţi ale CET. Studiul nu a fost încă finalizat, dar este în desfăşurare şi trebuie lămurite o serie de chestiuni tehnice înainte ca el să fie gata de publicare. Dna comisar Ashton se va ocupa de acest lucru şi îi voi transmite că deputaţii europeni prezintă interes în acest sens.

Doresc să vă spun, pentru că şi acest lucru a fost menţionat, că Consiliul pentru Energie nu se va suprapune cu CET. Agendele se vor completa reciproc. Desigur, problemele de securitate vor fi discutate de Consiliul pentru Energie, iar cele de reglementare vor fi de competenţa CET. Consiliul pentru Energie se axează pe noile tehnologii şi pe securitatea energetică.

Câteva cuvinte despre sistemul SWIFT şi chestiunile referitoare la GLS, care au fost menţionate. Acordul SWIFT este necesar, pentru că prevede mecanisme specifice de protecţie a datelor. Acest lucru este clar, iar acordul de asistenţă judiciară reciprocă ar trebui să se îndrepte şi el în aceeaşi direcţie.

Trebuie ştiut faptul că acest acord de asistenţă judiciară reciprocă stă la baza acordului SWIFT şi orice solicitare a SUA este supusă autorizării unei autorităţi judiciare UE în acest cadru, deci trebuie să lucrăm în continuare în acest sens.

În ceea ce priveşte ESTA (Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor - Electronic System for Travel Authorization), am efectuat o evaluare preliminară prin care s-a ajuns la concluzia că, în baza deciziei finale provizorii, ESTA nu este echivalent cu procesul de solicitare a vizei Schengen, astfel cum este definit în Instrucţiunile consulare comune ale Comisiei Europene. Vom pregăti, totuşi, o evaluare finală după publicarea regulamentului final privind ESTA, iar această evaluare va aborda şi problema taxei ESTA, dacă aceasta va fi introdusă. Vă puteţi închipui că nu ne dorim acest lucru.

Un ultim răspuns în ceea ce priveşte terorismul. În activitatea noastră referitoare la summit, discutăm cu SUA problema intensificării cooperării în lupta împotriva terorismului, în special având în vedere planurile de închidere a închisorii de la Guantánamo.

Este esenţială respectarea drepturilor fundamentale. Încheierea tratatelor de asistenţă judiciară reciprocă ne va ajuta în acest sens. Prin urmare, vom coopera şi în ceea ce priveşte prevenirea radicalismului, inclusiv din punctul de vedere al utilizării eronate a Internetului.

După cum puteţi vedea, există foarte multe probleme. Am vorbit mai înainte despre toate problemele politice, însă sunt de acord cu Preşedinta Consiliului în sensul că, deşi acesta va fi un summit important, întâlnirea va dura doar câteva ore. Nu se va rezolva totul într-o singură întâlnire, dar va fi un reînceput foarte bun.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Am primit şase propuneri de rezoluţii(1) depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2).

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 22 octombrie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Băsescu (PPE), în scris. Summitul UE-SUA din luna noiembrie vine să întărească parteneriatul transatlantic şi să dezvolte dialogul dintre cele două mari puteri. Relaţiile dintre acestea trebuie să se bazeze pe valorile şi obiectivele pe care le împărtăşim, iar cooperarea cât mai strânsă este în interesul şi beneficiul nostru comun.

Uniunea Europeană şi Statele Unite trebuie să îşi asume un rol primordial în combaterea schimbărilor climatice. În acest sens s-a stabilit o serie de angajamente comune în privinţa combaterii efectelor negative ale încălzirii globale. În ceea ce priveşte Europa, o soluţie viabilă şi practică de protejare a mediului este punerea în funcţiune a canalului de navigaţie Rhin-Main-Dunăre, ce face legătura directă între porturile Rotterdam şi Constanţa.

Folosirea ca alternativă a navigaţiei fluviale va atrage numeroase avantaje economice şi va duce la reducerea poluării fonice şi a emisiilor de gaze cu efect de seră. Utilizarea şi punerea în valoare a canalului va face ca transportul de mărfuri să fie mai ieftin, mai sigur şi mai eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor energetice.

Politicile privind protecţia mediului înconjurător pot fi completate de măsuri care să asigure o mobilitate transcontinentală şi conexiune internaţională în condiţii de siguranţă şi securitate pentru bunurile şi cetăţenii europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Întrucât Tratatul de la Lisabona urmează să intre în vigoare, progresul rapid al relaţiei transatlantice dintre cele mai mari două entităţi democratice şi economice va avea o importanţă sporită. Şi UE, şi SUA sunt actori cheie pe scena comerţului internaţional şi asigură stabilitatea. Parlamentul European a fost o forţă conducătoare în avansarea cooperării transatlantice, propunând, prin rezoluţiile sale, crearea unei pieţe transatlantice libere, precum şi înfiinţarea de noi structuri pentru relaţii politice şi interparlamentare mai apropiate. Consiliul Economic Transatlantic a obţinut rezultate bune până acum. Sper că în viitorul apropiat vom putea găsi soluţii pentru depăşirea barierelor de reglementare dintre UE şi SUA. Rolul legislatorilor va fi important în cadrul acestei relaţii. Membrii Parlamentului European doresc şi sunt gata să se implice pe deplin în procesele CET.

Trebuie să încurajăm congresul SUA să se dedice pe deplin unui dialog al transatlantic al legislatorilor şi, prin urmare, şi unei participări active la CET. Doresc să întreb Comisia şi Consiliul cum au fost urmărite rezoluţiile Parlamentului European şi, totodată, să încurajez ambele instituţii să lucreze în direcţia creării unei pieţe transatlantice libere.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Relaţiile dintre SUA şi Uniunea Europeană au fost întotdeauna apropiate. Numai graţie ajutorului american s-a putut reconstrui şi dezvolta o Europă distrusă de război. Astăzi, lumea se confruntă cu o nouă criză şi este mai important ca niciodată să menţinem aceste legături şi să lucrăm împreună, pentru a rezolva problemele care au distrus economia mondială. Uniunea Europeană şi Statele Unite vor juca un rol strategic în procesul de recuperare. Puse împreună, produsele noastre interne brute reprezintă mai mult de jumătate din PIB-ul mondial şi avem cel mai puternic parteneriat comercial bilateral din lume, care reprezintă aproape 40 % din comerţul mondial. Dacă dorim să combatem cu eficacitate criza economică, trebuie, însă, să progresăm în continuare. Consiliul Economic Transatlantic şi-a propus crearea unei pieţe transatlantice integrate până în 2015. Acest lucru se va face prin reducerea barierelor comerciale. Dacă atingem acest obiectiv, creşterea economică poate reîncepe şi se poate lansa procesul de redresare. Nu a trecut încă pericolul unei noi crize a creditelor. Pentru a evita accentuarea colapsului economic şi a şomajului, CE trebuie să asigure implementarea unor politici economice coordonate în ambele domenii.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) Este evident că relaţia economică dintre SUA şi UE trebuie menţinută. Cu toate acestea, nu trebuie să permitem, sub nicio formă, ca SUA să monopolizeze Europa din punct de vedere economic. Dimpotrivă, trebuie să tragem învăţăminte din această criză economică, provocată de pieţele financiare nesupravegheate din SUA. Europa trebuie să-şi păstreze independenţa economică şi să-şi găsească propriul mod de ieşire din criză, mai ales având în vedere că acum, în timpul discuţiei noastre, la bursa de valori din New York se vehiculează prime de miliarde de dolari. Prin urmare, solicit întărirea poziţiei europene în ceea ce priveşte Consiliul Economic Transatlantic. La summitul UE-SUA de la Praga, din aprilie 2009, preşedintele Obama a exercitat presiuni asupra Uniunii Europene să ofere Turciei în viitorul apropiat statutul de membru cu drepturi depline, susţinând că UE ar contribui la o înţelegere mai bună cu lumea islamică. Faptul că SUA îşi susţine aliatul strategic din cadrul NATO (astfel încât Turcia ar facilita drumul lui Rasmussen către funcţia de Secretar General al NATO) nu trebuie să conducă la accelerarea negocierilor de aderare. În pofida sprijinului american, Turcia nu va deveni un candidat potrivit pentru aderare, pentru că nu se întrevede o reducere a enormelor diferenţe culturale, geografice, economice şi politice. UE ar trebui să aibă o poziţie clară faţă de SUA în acest sens.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Seeber (PPE), în scris.(DE) În lumina crizei economice şi a pregătirilor pentru conferinţa climatică de la Copenhaga, este important să profităm de reuniunea Consiliului Economic Transatlantic pentru a întări şi mai mult relaţia dintre UE şi SUA. În domeniul mediului, trebuie discutate mai ales noi tipuri de alimente. Oportunităţile şi perspectivele nanotehnologiilor reprezintă, de asemenea, un subiect relevant. Trebuie să purtăm discuţii deschise privind ingineria genetică şi clonarea animalelor. Europei nu trebuie să-i fie teamă să-i explice clar partenerului său comercial care sunt preocupările unora dintre statele membre. În domeniul produselor chimice şi al substanţelor toxice, trebuie să lucrăm în direcţia stabilirii unor standarde superioare de protecţie şi a unei coordonări sporite. Acest lucru va facilita relaţiile comerciale şi economice şi, mai ales, va garanta protejarea consumatorilor europeni împotriva substanţelor toxice din mediul înconjurător şi din produsele pe care le utilizează. Discuţiile constructive vor asigura menţinerea relaţiei speciale dintre UE şi SUA.

 
  
MPphoto
 
 

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. (PL) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, este un lucru bun faptul că rezoluţia privind pregătirea reuniunii Consiliului Economic Transatlantic şi a summitului UE/SUA (din 2 şi 3 noiembrie 2009) solicită, la pagina 17, ca Statele Unite să trateze cetăţenii Uniunii Europene în mod egal şi să includă toate statele membre UE în programul de anulare a vizelor.

A sosit momentul ca solicitările Parlamentului, eforturile Comisiei şi străduinţele statelor membre discriminate din punctul de vedere al vizelor să dea roade. Altfel, ar trebui luate măsuri radicale şi să se introducă vize pentru cetăţenii americani. A sosit, într-un final, momentul ca acest privilegiu unilateral de care se bucurau Statele Unite să ia sfârşit. Parlamentul European nu trebuie să tolereze discriminarea americană a cetăţenilor europeni pe motive de naţionalitate. Poziţia Parlamentului în această privinţă este foarte semnificativă, pentru că nu toate guvernele statelor membre înţeleg necesitatea aplicării principiului de reciprocitate a vizelor. Unul dintre acestea este guvernul Republicii Polonia. Poziţia cetăţenilor este complet diferită. Peste 61 % dintre polonezi se declară în favoarea introducerii vizelor pentru cetăţenii Statelor Unite. Într-un sondaj pe Internet, numărul respondenţilor care s-au declarat în favoarea unei astfel de măsuri a fost de 96 %.

Am încredere că viitorul summit UE/SUA va reprezenta un moment de răscruce, cel puţin în ceea ce priveşte politica vizelor şi că în noul an, în 2010, toţi cetăţenii statelor membre UE vor putea călători normal. Cu alte cuvinte, sper că se vor bucura de aceeaşi libertate ca şi toţi cetăţenii americani, ce pot călători în orice ţară membră UE.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesele-verbale.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate