Index 
Dezbateri
PDF 1166k
Joi, 22 octombrie 2009 - Strasbourg Ediţie JO
1. Deschiderea şedinţei
 2. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal
 3. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal
 4. Problematica accesului limitat al țărilor în curs de dezvoltare la anumite vaccinuri (dezbatere)
 5. Situaţia financiară şi economică din Moldova (dezbatere)
 6. Raportul Misiunii de Anchetă Internaţională Independentă referitoare la conflictul din Georgia (dezbatere)
 7. Premiul Saharov 2009 (anunţarea laureatului)
 8. Votare
  8.1. Exerciţiul financiar 2010 (vot)
  8.2. Proiect de buget general pentru 2010 (secţiunea III - Comisia) (A7-0038/2009, László Surján) (vot)
  8.3. Proiect de buget general pentru 2010 (secţiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII, IX) (A7-0037/2009, Vladimír Maňka) (vot)
  8.4. Ajustare a salariilor de bază şi a indemnizaţiilor aplicabile personalului Europol (A7-0040/2009, Claude Moraes) (vot)
  8.5. Organizare comună a piețelor agricole și dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (vot)
  8.6. Progrese la nivelul sistemelor SIS II şi VIS (vot)
  8.7. Susţinerea guvernării democratice în cadrul relaţiilor externe (vot)
  8.8. Aspectele instituţionale ale instituirii serviciului european pentru acţiune externă (A7-0041/2009, Elmar Brok) (vot)
  8.9. Pregătirea reuniunii CET şi a Summitului UE/SUA (2 şi 3 noiembrie 2009) (vot)
 9. Explicaţii privind votul
 10. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 11. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 12. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (dezbatere)
  12.1. Guineea
  12.2. Iran
  12.3. Sri Lanka
 13. Votare
  13.1. Guineea (vot)
  13.2. Iran (vot)
  13.3. Sri Lanka (vot)
 14. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 15. Componenţa comisiilor: consultaţi procesul-verbal
 16. Decizii privind anumite documente: a se vedea procesul-verbal
 17. Declaraţii scrise înscrise în registru (articolul 123 din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal
 18. Transmiterea textelor adoptate în cursul prezentei şedinţe: consultaţi procesul-verbal
 19. Calendarul următoarelor şedinţe: a se vedea procesul-verbal
 20. Întreruperea sesiunii
 ANEXĂ (răspunsuri scrise)


  

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

 
1. Deschiderea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
 

(Şedinţa a fost deschisă la ora 9)

 

2. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal

3. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

4. Problematica accesului limitat al țărilor în curs de dezvoltare la anumite vaccinuri (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Primul punct pe ordinea de zi este întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către dl Goerens, în numele Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, privind problematica accesului limitat al ţărilor în curs de dezvoltare la anumite vaccinuri (O-0100/2009 – B7-0214/2009)

 
  
MPphoto
 

  Charles Goerens, autor.(FR) Domnule preşedinte, în contextul acestei întrebări adresate Comisiei, aş dori să contribui la descoperirea modalităţilor prin care s-ar putea pune capăt unei nedreptăţi care constă în lipsa accesului la vaccinul împotriva gripei A (H1N1) în special şi la vaccinuri în general pentru 80 % din populaţia mondială.

Această problemă nu este nouă. De fapt, problema revine în fiecare an în sezonul gripei. În general, virusurile noi de gripă sezonieră apar mai întâi în ţările în curs de dezvoltare. Apoi se începe producerea unui nou vaccin în laboratoarele din ţările industrializate. Producerea vaccinului poate începe numai dacă s-au obţinut în prealabil tulpini de virus din ţara în care a apărut pentru prima dată noul tip de gripă; aceasta este, de obicei, o ţară în curs de dezvoltare. Odată produs, vaccinul este suficient numai pentru a proteja populaţiile ţărilor industrializate. Prin urmare, populaţiile din sud rămân neprotejate împotriva pandemiilor.

Mă adresez Comisiei, întrebând-o ce intenţionează să facă pentru a pune capăt acestei nedreptăţi. Este justificabil din punct de vedere moral ca nivelul de protecţie a sănătăţii disponibil unei populaţii să depindă de resursele financiare ale ţării sale? Prin urmare, aş dori să ştiu dacă putem primi din partea Comisiei informaţii cu privire la resursele pe care le poate mobiliza în vederea eliminării acestui decalaj. În cazul în care ar fi necesar, care ar fi strategia Comisiei şi ce parteneriate ar încheia cu statele în cauză şi cu instituţiile din sistemul ONU sau cu sectorul privat, pentru a le permite cetăţenilor din ţările în curs de dezvoltare să aibă acces la vaccin?

Sistemul OMS de protejare a proprietăţii intelectuale, pe care nu l-am menţionat în versiunea scrisă a întrebării mele, constituie un obstacol în calea producerii de vaccinuri de către ţările în curs de dezvoltare? Dacă este cazul, ar fi pregătită Uniunea Europeană să iniţieze o dezbatere în cadrul OMS în vederea înlăturării acestui obstacol?

Aş dori să adaug o întrebare finală. Poate Comisia să indice măsurile care trebuie adoptate în vederea ameliorării standardului infrastructurii medicale în ţările în curs de dezvoltare, ca o condiţie preliminară esenţială pentru un acces mai echitabil la vaccinuri?

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, membru al Comisiei. − Mulţumesc distinsului parlamentar Charles Goerens pentru întrebarea domniei sale, care îmi oferă posibilitatea să tratez atât aspecte legate direct de pandemia de gripă A H1N1, cât şi să abordez mai pe larg aspecte legate de contribuţia Comisiei Europene la îmbunătăţirea sistemelor de sănătate din ţările în curs de dezvoltare.

În faţa pandemiei de gripă A H1N1, Comunitatea a reacţionat, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. De fapt, este vorba de o criză care presupune o abordare globală, atât din motive de eficacitate, în ceea ce priveşte protejarea cetăţenilor noştri, cât şi din considerente legate de solidaritatea cu ţări mai puţin dezvoltate.

Vorbim de eficacitate deoarece sistemele de alertă rapidă, urmărirea atentă a evoluţiei pandemiei şi a virusului în sine, evaluarea eficacităţii măsurilor preventive şi curative în ţările în care pandemia s-a manifestat mai întâi sunt elemente indispensabile pentru pregătirea şi adaptarea propriilor răspunsuri, însă vorbim şi de solidaritate deoarece Uniunea, în calitate de prim finanţator al ajutorului public pentru dezvoltare şi partener privilegiat al unui mare număr de ţări în curs de dezvoltare, trebuie să le fie alături acestor ţări pentru a face faţă acestor noi ameninţări.

Pentru a răspunde acestora, Comisia şi Uniunea în întregime nu pleacă de la zero. Precedentul gripei aviare, ca urmare a virusului H5N1, a permis instituirea, împreună cu organizaţii internaţionale, precum Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Banca Mondială şi altele, a unor proceduri eficace pentru schimbul de informaţii, pentru coordonarea asistenţei tehnice, precum şi instrumente financiare, ca de exemplu un fond fiduciar la Banca Mondială. Aşa cum remarca doamna Chan, directoarea generală a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, lumea nu a fost niciodată atât de bine pregătită în faţa unei pandemii. Comisia a jucat şi joacă în continuare un rol deosebit de important în cadrul acestor sisteme ale căror componente sunt acum extinse la toate tipurile de ameninţări de gripă.

În ceea priveşte accesul generalizat al ţărilor în curs de dezvoltare la vaccin, pandemia de gripă nouă a relansat dezbaterea care este în curs de mai bine de doi ani în cadrul OMS şi al Grupului de lucru pentru pregătirea pandemiei gripale, grup constituit la solicitatea Adunării Mondiale a Sănătăţii, ca urmare a deciziei Indoneziei invocată de către distinsul parlamentar.

În această sătămână, la Geneva, OMS prezintă primele sale recomandări, ale grupului în cadrul căruia Comunitatea a participat în mod activ. În conformitate cu rezoluţia Adunării Mondiale, recomandările finale vor trebui prezentate consiliului executiv al OMS care se va desfăşura la sfârşitul lunii ianuarie. În acel moment va trebui identificat cel mai bun echilibru posibil între, pe de o parte, stimularea cercetării şi a dezvoltării rapide de noi produse medicale, care provin în mare parte din cercetarea în sectorul privat, pentru care drepturile de proprietate intelectuală reprezintă astăzi instrumentul privilegiat de stimulare şi, pe de altă parte, echitatea în ceea ce priveşte accesul la produsele acestei cercetări.

Comunitatea Europeană îşi exprimă rezerva în faţa oricărei limitări a schimburilor de materiale biologice necesare pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare. Colaborarea activă la nivel internaţional în mod transparent şi sub coordonarea instituţiilor legitime precum OMS şi reţeaua sa este indispensabilă pentru elaborarea şi difuzarea rapidă a instrumentelor de răspuns la pandemie.

În cazul specific al gripei A H1N1, pentru care nu existau stocuri de vaccinuri, s-a pus, de asemenea, problema capacităţilor de producţie şi a preemţiunii asupra acestor capacităţi prin comenzi masive efectuate de ţările care dispun de mijloacele necesare. Angajamentul unor productori de vaccinuri şi, mai recent, al unor state de a constitui rezerve de ordinul 10 % din producţia sau comenzile lor pentru donaţii sau vânzări la preţ redus pentru ţările în curs de dezvoltare este un semn încurajator al solidarităţii mondiale.

Pentru Comisie, ajutorul în favoarea ţărilor terţe pentru a face faţă pandemiei este indispensabil şi nu trebuie să se limiteze doar la accesul la vaccinuri, atunci când acestea vor fi disponibile. Este primordială continuarea sprijinului pentru consolidarea sistemelor de sănătate, acordat de Comisie şi statele membre sub diverse forme, precum ajutorul pentru proiecte, sprijin bugetar sectorial sau general pentru ţările partenere, chiar sprijin pentru organizaţiile internaţionale.

Respectarea principiului asumării de către ţări a propriei dezvoltări, precum şi angajamentele pentru eficacitatea ajutorului, vor trebui asigurate prin garantarea, în special, a faptului că atenţia va fi menţinută asupra patologiilor şi intervenţiilor prioritare. Răspunsul la pandemie are la bază de fapt, înainte de toate, sisteme de sănătate mai bine echipate pentru a identifica şi trata din timp cazurile, pentru a pune la dispoziţie, în mod echitabil, instrumente de prevenire atunci când acestea sunt disponibile.

În caz de criză severă, Comisia Europeană va putea mobiliza instrumentele sale de intervenţie umanitară şi de urgenţă şi va putea face dovada flexibilităţii în utilizarea mijloacelor alocate deja ţărilor partenere solicitante. În cadrul unor astfel de crize severe organizaţiile neguvernamentale ca, de altfel, şi marile reţele instituţionale vor avea cu siguranţă un rol major, iar Comisia ştie că poate conta pe mobilizarea şi eficacitatea acestora.

 
  
MPphoto
 

  Gay Mitchell, în numele Grupului PPE. – Domnule preşedinte, apariţia şi recidiva inevitabilă a unei pandemii de gripă a adus problema vaccinării pe primul loc în ordinea de zi. Totuşi, aceasta este o problemă veche şi persistentă pentru ţările în curs de dezvoltare. Întrebarea orală din această dimineaţă face o excelentă referire la ipocrizia şi inechitatea lumii occidentale, care solicită materiale pentru vaccinuri din partea ţărilor în curs de dezvoltare pentru a-şi proteja cetăţenii bogaţi şi care apoi au îndrăzneala de a vinde aceleaşi vaccinuri celor săraci.

Dincolo de nevoia ţărilor în curs de dezvoltare de a avea acces similar la vaccinuri împotriva gripei, trebuie să facem eforturi în vederea instituirii unui sistem prin care persoanele cele mai sărace din lume, care sunt aproape invariabil cel mai expuse la boală, să aibă posibilitatea, pe care noi cei din Occident o considerăm indiscutabilă, de a se proteja împotriva bolilor care pot fi prevenite. Tuberculoza este un exemplu bun al contrastului dintre noi şi vecinii noştri din ţările în curs de dezvoltare. În Europa, copiilor li se administrează în mod curent vaccinul BCG, care are o eficienţă de peste 80 %. Acest fapt a determinat ca, în Europa, tuberculoza să nu mai reprezinte ameninţarea persistentă de altădată,

ceea ce este în contradicţie cu lumea în curs de dezvoltare, unde 26 % din decesele care pot fi evitate sunt cauzate de tuberculoză. Efectul tuberculozei în aceste ţări este exacerbat de faptul că aceasta este o boală infecţioasă transmisibilă prin aer, care se răspândeşte cu uşurinţă în spaţii închise, precum oraşele murdare şi sărăcăcioase care predomină în numeroase ţări în curs de dezvoltare. În plus, 50 % dintre pacienţii bolnavi de SIDA din Africa Subsahariană, unde HIV/SIDA este foarte răspândită, vor contracta tuberculoza, şi observăm cât de norocoşi suntem noi să ne aflăm într-o zonă relativ controlată şi imunizată, având programele pe care le avem.

Pentru a observa povestea de succes a puterii imunizării şi necesitatea ajutorului pentru dezvoltare în general, nu trebuie decât să luăm exemplul rujeolei în Africa, unde, în principal datorită programelor de vaccinare, mortalitatea în urma acestei boli a scăzut de la 90 % între 2000 şi 2006.

Domnule preşedinte, este clar că vaccinarea funcţionează şi este clar că avem o responsabilitate faţă de oamenii care suferă din cauza lipsei vaccinurilor. Solicit cu tărie ca Parlamentul să menţină presiunea pentru a asigura accesul celor mai săraci dintre săraci la această facilitate.

Aş dori să subliniez o problemă de procedură înainte de a încheia: vă rog să rezolvaţi problema lifturilor din Parlament. Urcam şi coboram cu liftul, când uşile s-au blocat şi abia am reuşit să ajung la timp pentru dezbatere. Toată lumea se plânge în această privinţă. Trebuie luate măsuri în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. (ES) Domnule Mitchell, în ceea ce priveşte problema lifturilor pe care aţi semnalat-o, aş dori să dezvălui un lucru care ar putea fi un element secret al dezbaterilor Biroului. La ultima reuniune a Biroului, am criticat situaţia pe care tocmai aţi descris-o şi care, în mod ruşinos, nu constituie o problemă numai în Strasbourg. În Bruxelles, de asemenea, mai multe săptămâni la rând, a fost imposibil să se circule între diferitele clădiri ale labirintului Parlamentului, întrucât lifturile nu erau funcţionale.

Biroul va prezenta această problemă serviciilor relevante, astfel încât operabilitatea lifturilor să se îmbunătăţească, într-un mod sau altul.

 
  
MPphoto
 

  Michael Cashman, în numele Grupului S&D. – Domnule preşedinte, aş dori să ne îndepărtăm de la subiectul lifturilor ca să revenim la problema vaccinurilor care previn decesele. Consider că acesta este aspectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm. Bineînţeles, susţin solicitarea anterioară legată de virusul A (H1N1), însă aş dori să adopt o perspectivă mai largă: de fapt, domnule comisar, există sisteme care funcţionează, iar vaccinurile reprezintă unul dintre acestea. Să luăm exemplul infecţiei pneumococice. Aceasta este o infecţie bacteriană care cauzează pneumonie, meningită şi septicemie şi este relativ necunoscută, în pofida caracterului său mortal în calitate de principală boală cauzatoare de moarte, prevenibilă prin vaccin, la copiii sub cinci ani din toată lumea.

Pneumococul este principala cauză a pneumoniei, care ia vieţile a două milioane de copii în fiecare an. Aceasta este o provocare medicală globală la care există soluţii. S-ar putea să vă intereseze să aflaţi că o serie de state membre şi Comisia şi-au luat deja angajamentul să sprijine imunizarea în ţările cele mai sărace ale lumii prin sprijinirea GAVI, Facilitatea internaţională de finanţare în favoarea imunizării, precum şi aAngajamentului pneumococic anticipat de piaţă (AMC), fapt care nu a fost menţionat.

Totuşi, putem şi trebuie să facem mai multe pentru ca infecţia pneumococică să devină o prioritate în cadrul eforturilor existente în domeniul sănătăţii şi dezvoltării şi să cooperăm cu ţările în curs de dezvoltare, pentru ca ele să facă acelaşi lucru. Angajamentul pneumococic oferă ţărilor o posibilitate fără precedent de a-şi proteja copiii împotriva acestei boli letale care poate fi prevenită. Cu toate acestea, din cele 71 de ţări eligibile, mai puţin de 20 au solicitat finanţarea AMC care va salva atâtea vieţi.

Aş dori să reamintesc Parlamentului că accesul pe scară largă la vaccinuri esenţiale este un aspect de bază pentru atingerea obiectivului de dezvoltare al mileniului nr. 4: reducerea cu două treimi a mortalităţii infantile până în 2015. Trebuie să ne asigurăm de punerea acestor vaccinuri la dispoziţia ţărilor care au cea mai mare nevoie de ele. Acesta este un pas simplu care va salva milioane de vieţi de copii. A fost prezentată în plen o declaraţie scrisă în această privinţă, inclusiv privind punerea în comun a brevetelor. Îndemn deputaţii să o semneze şi să facă ceva care contează.

 
  
MPphoto
 

  Frédérique Ries, în numele Grupului ALDE.(FR) Domnule preşedinte, după cum ştim, în această săptămână majoritatea statelor membre lansează primul val de vaccinuri împotriva gripei A şi, în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem progresele insuficiente făcute în acest domeniu în ceea ce priveşte accesul ţărilor în curs de dezvoltare la vaccin.

Tocmai s-au spus aceste lucruri: milioane de oameni, în special copii, mor în fiecare an în aceste ţări din cauza unei serii întregi boli, după cum a menţionat anterior în special colegul meu, dl Mitchell.

Nu afirm că soluţia este simplă, mai ales – nu numai, dar mai ales – pentru că problema accesului la vaccin nu poate fi sub nicio formă comparată cu cea a accesului la medicamente, din cel puţin două motive specifice: numărul redus de producători şi controlarea lanţului de refrigerare, care rămâne dificilă. Cu toate acestea, există elemente pozitive: faptul că, pentru moment, virusul nu prezintă mutaţii, precum şi disponibilitatea anunţată a trei miliarde de doze pe an. Acestea sunt fapte evidente, care impun şi încurajează lansarea unei strategii la scară mondială.

În timpul limitat pe care îl mai am la dispoziţie, aş dori să închei, domnule preşedinte, afirmând că, prin urmare, consider că Uniunea Europeană trebuie să susţină cu toată puterea solicitarea OMS privind o distribuţie mai echitabilă a vaccinurilor, în principal în zonele cu o rată ridicată a mortalităţii şi că trebuie, de asemenea, să creăm condiţiile pentru dezvoltarea parteneriatelor publice şi private şi să le încurajăm, în vederea combaterii eficiente a deficitului de vaccinuri din lume.

 
  
MPphoto
 

  Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL.(PT) Domnule preşedinte, domnule comisar, mai întâi aş dori să subliniez importanţa întrebării adresate de dl Goerens, care reprezintă o problemă de justiţie elementară. Suntem toţi perfect conştienţi că, într-o situaţie de pandemie a gripei A, ţările din sud ar fi cele care ar suporta greul acestei probleme şi consecinţele răspândirii virusului, şi nu ţările din nord. În fiecare an privim cu nepăsare cum mii de cetăţeni mor ca urmare a pandemiilor care au fost deja eradicate sau care se pot trata în ţările din nord, şi există o listă foarte lungă a acestora: malaria, febra dengue, febra galbenă, tuberculoza. Lista este interminabilă; cu toate acestea, privim şi nu facem nimic în această privinţă.

De fapt, ne folosim de ţările din sud ca furnizori de mostre de noi tulpini de viruşi, în mod gratuit, pentru a îmbunătăţi tratamentul în ţările din nord, însă nu oferim un răspuns eficient la aceste probleme. Prin urmare, aş dori să mai adaug numai câteva întrebări la cele care au fost deja adresate.

Dorim într-adevăr să tratăm această problemă ca pe o problemă de sănătate publică sau ca pe o afacere? Dacă dorim să o tratăm ca pe o problemă de sănătate publică, atunci trebuie să asigurăm accesul egal la tratament în toate regiunile lumii şi, prin urmare, eforturile noastre trebuie să fie mai eficiente. Acestea fiind spuse, aş dori să întreb, sperând că nu este cazul, dacă aşteptăm să existe un surplus de stocuri de vaccinuri în Europa sau ca efectele secundare să devină prea dăunătoare înainte de a ne arăta generozitatea şi de a începe să trimitem vaccinurile necesare către ţările din sud.

În cele din urmă, aş dori să întreb dacă Uniunea Europeană, dacă noi, europenii, şi Comisia ne simţim în largul nostru cu un sistem sau model prin care ţările din nord tratează pandemiile printr-un model de prevenire, în timp ce ţărilor din sud li se oferă paliative sau pur şi simplu resturi.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Acum este rândul dlui Guerrero Salom să ia cuvântul şi aş dori să menţionez că sunt încântat şi oarecum mişcat să îi pot da cuvântul, pentru întâia oară, unei persoane care îmi este un prieten şi coleg excelent de mulţi ani.

 
  
MPphoto
 

  Enrique Guerrero Salom (S&D).(ES) Vă mulţumesc pentru cuvintele dvs. calde, domnule preşedinte. Este o onoare să lucrez pentru instituţia al cărei vicepreşedinte sunteţi în prezent.

Am luat cuvântul pentru a susţine interesul pe care îl prezintă această problemă, şi anume asigurarea sprijinului ţărilor în curs de dezvoltare pentru a preveni şi combate pandemia de gripă H1N1.

Cu toate acestea, dincolo de problema pandemiei, aş dori, de asemenea, să subliniez că bolile au în prezent un impact mai mare asupra ţărilor în curs de dezvoltare decât asupra ţărilor dezvoltate. Numeroase boli, care au fost eradicate în ţările în curs de dezvoltare, încă iau vieţile a zeci de milioane de oameni din lumea în curs de dezvoltare.

Aceste ţări trebuie să protejeze sănătatea locuitorilor şi a cetăţenilor lor, însă nu deţin mijloacele necesare pentru a face acest lucru. Pentru a combate SIDA, tuberculoza, malaria şi alte boli infecţioase, aceste ţări au nevoie de vaccinuri la care, în prezent, nu au acces şi pe care nu le pot cumpăra.

Aş dori să încurajez Comisia, după cum a descris dl comisar, să încerce să încheie alianţe, să promoveze programe, să motiveze ţările donatoare şi să facă eforturi pentru a se asigura că ţările în curs de dezvoltare au acces la medicamente de uz general la preţuri convenabile pentru cetăţeni.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, membru al Comisiei. − La ce am adăugat la începutul prezentării mele, aş mai dori să subliniez următoarele lucruri. Comisia Europeană îşi aduce permanent sprijinul financiar în domeniul sănătăţii pentru numeroase ţări în curs de dezvoltare, în cadrul proiectelor, programelor şi ajutoarelor bugetare.

Pentru respectarea priorităţilor naţionale, Comisia va studia împreună cu partenerii săi modul prin care, prin aceste mijloace, se poate contribui la consolidarea modalităţilor de combatere a pandemiei. După cum am spus-o implicit şi o repet explicit, Comisia Europeană nu dispune de instrumentele tehnice şi financiare pentru a cumpăra ea vaccinurile.

Cu toate acestea, în strânsă colaborare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi prin formarea de alianţe şi acorduri cu diferite părţi interesate, vom pregăti împreună răspunsurile la cererile în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Acest punct a fost închis.

 

5. Situaţia financiară şi economică din Moldova (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi se referă la declaraţia Comisiei cu privire la situaţia economică şi financiară din Moldova.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, membru al Comisiei. − Alegerile repetate de la 29 iulie din Republica Moldova, au reprezentat un test decisiv pentru capacitatea ţării de a-şi consolida dezvoltarea democratică şi de a continua să înainteze pe calea apropierii de Uniunea Europeană. Ne bucurăm că alegerile s-au desfăşurat într-un climat de linişte şi ordine şi că noul guvern nu numai că şi-a exprimat intenţia fermă de a privilegia o orientare proeuropeană, dar a şi luat deja o serie de măsuri în această direcţie.

Pe de altă parte, noile autorităţi din Republica Moldova se confruntă cu dificultăţi uriaşe. Una dintre cele mai grave crize, una dintre cele mai mari dificultăţi este necesitatea de a face faţă consecinţelor crizei economice şi financiare. Dintre vecinii răsăriteni ai Uniunii Europene, Republica Moldova se află, probabil, în situaţia economică cea mai fragilă. Comerţul şi producţia industrială s-au prăbuşit pe fondul crizei, dar şi al frământărilor politice generate de alegerile parlamentare din aprilie.

Sumele transferate de către cetăţenii moldoveni din străinătate, care reprezntau până anul trecut, peste o treime din produsul intern brut al ţării, au scăzut mult sub nivelul obişnuit. Exporturile şi importurile s-au redus drastic. La fel şi cererea internă şi producţia industrială. Pentru 2009 se prevede o scădere abruptă, chiar cu mai bine de 10 % a produsului intern brut.

Având în vedere că Republica Moldova este deja cea mai săracă ţară din Europa, acest regres este deosebit de dureros şi va accentua şi mai mult greutăţile cu care se luptă populaţia şi, în special, persoanele cele mai vulnerabile. Pentru a veni în ajutorul Republicii Moldova şi al populaţiei sale, Uniunea Europeană este dispusă să sprijine această ţară, oferindu-i o asistenţă macrofinanciară, în plus faţă de cea care poate fi acoradată de Fondul Monetar Internaţional şi în coordonare cu acesta. De asemenea, vom furniza asistenţa specializată şi vom accelera plata ajutorului nostru obişnuit pentru această ţară.

În ceea ce priveşte asistenţa macrofinanciară, aşa cum este necesar pentru acest tip de asistenţă, sprijinul nostru va depinde de încheierea unui acord asupra unui program de sprijin între Republica Moldova şi Fondul Monetar Internaţional. Reprezentanţii FMI se află în prezent la Chişinău şi aşteptăm cu interes raportul lor. Nu putem avansa cu pregătirea unui program de asistenţă macrofinanciară înainte de lansarea programului cu FMI. Ca atare, este prea devreme să putem şti ce formă va îmbrăca programul de asistenţă macrofinanciară pe care l-ar putea acorda Comisia Europeană.

Ne aşteptăm ca autorităţile să solicite sprijin, nu numai pentru consolidarea rezervelor valutare, ci şi pentru acoperirea deficitului bugetar. Trebuie menţionat că Republica Moldova este eligibilă atât pentru granturi, cât şi pentru împrumuturi. Din ce se va compune, în final, această asistenţă depinde, fireşte, de nevoile care vor fi identificate.

Între timp, Comisia Europeană, a trimis deja o misiune de experţi la Chişinău, sub conducerea Direcţiei Generale - Afaceri economice şi financiare DG ECFIN, pentru a oferi asistenţa autorităţilor din Republica Moldova la elaborarea programului lor economic. Obiectivul misiunii, cu ocazia recentei întrevederi cu autorităţile de la Chişinău, a fost de a le ajuta să evaleze reacţia ţării la actuala situaţie economică. Serviciile Comisiei s-au folosit de acest prilej pentru a culege informaţiile necesare pentru pregătirea unui program de asistenţă macrofinanciară.

Comisia îşi menţine disponibilitatea de a oferi în continuare autorităţilor de la Chişinău, consultanţă de specialitate în acest domeniu. Totodată, ne străduim să accelerăm plăţile aferente operaţiunilor de sprijin bugetar din cadrul Instrumentului european de vecinătate şi parteneriat. În luna septembrie Comisia Europeană a aprobat o majorare de la 30,5 milione de euro la 34,5 milioane de euro a plafonului plăţilor destinate sprijinului bugetar pentru acest an. Fireşte, scopul asistenţei noastre, sub forma sprijinului bugetar, este în primul rând, de a încuraja reformele în sectoarele convenite, nu doar de a umple golurile din buget.

În actuala situaţie însă nu este doar un mijloc de a completa resursele bugetare limitate. Este şi o modalitate de a ajuta la depăşirea greutăţilor reale cu care se confruntă populaţia din Republica Moldova.

Salutăm în mod deosebit faptul că membrii Parlamentului European au solicitat sprijin urgent pentru Republica Moldova. În lunile care vor urma, vom face apel la dumneavoastră pentru eforturile pe care le depunem în această privinţă. Suntem încrezători că Parlamentul va aproba cu promptitudine pachetul de asistenţă macrofinanciară pentru Republica Moldova, atunci când acesta îi va fi prezentat. Vom putea astfel să asigurăm acordarea la timp a asistenţei.

Înainte de a încheia, doamnelor şi domnilor, această declaraţie, permiteţi-mi să mă refer, pe scurt, la situaţia din Transnistria. Întâi de toate, pentru a sublinia cât este de important să nu pierdem din vedere această problemă în contextul schimbărilor politice semnificative care au loc în Republica Moldova. Convorbirile pentru soluţionarea conflictului ar trebui reluate cât mai curând posibil în aşa numitul format 5+2. Suntem optimişti în acest sens deoarece noul guvern a reafirmat sprijinul pentru acest principiu în programul său. Uniunea Europeană are o influenţă din ce în ce mai importantă în acest proces.

Contăm pe noua conducere de la Chişinău că aceasta va aborda proactiv această problemă, ceea ce va ajuta la soluţionarea conflictului. În ceea ce ne priveşte, tocmai am lansat două pachete de proiecte de consolidare a încrederii, cu finanţarea Comisiei Europene în domeniile sănătăţii, protecţiei mediului, social şi economic. Această acţiune se înscrie într-un cadru mai larg al eforturilor noastre neîntrerupte în favoarea reglementării conflictului.

Doamnelor şi domnilor, sub aspect politic, ca şi din punct de vedere economic, Republica Moldova se află la o răscruce de drumuri. Suntem pe deplin angajaţi în susţinerea dezvoltării viitoare a ţării şi ne vom da toată silinţa, în continuare, pentru ca, în această conjunctură deosebit de critică, sprijinul nostru să fie substanţial şi eficace şi să parvină la momentul potrivit.

 
  
MPphoto
 

  Marian-Jean Marinescu, în numele Grupului PPE. – Republica Moldova traversează o gravă criză economico-financiară şi instituţională, determinată de contextul economico-financiar internaţional, dar mai ales de 8 ani de guvernare comunistă.

Alegerile anticipate din iulie 2009 şi victoria Alianţei pentru Integrare Europeană sunt un important pas înainte către îndeplinirea aspiraţiilor europene ale cetăţenilor moldoveni. Victoria a fost obţinută prin efortul partidelor din Alianţă împotriva metodelor comuniste, a influenţei situaţiei din Transnistria şi a influenţei Federaţiei Ruse. Sunt de admirat cei care au obţinut această victorie aproape singuri, reuşind să câştige încrederea cetăţenilor.

Moldova are nevoie de ajutor. De aceasta depinde stabilitatea noii puteri de la Chişinău, precum şi viitoarea evoluţie a acestui fost stat sovietic către vest sau către est. Sunt convins că Moldova va primi ajutor din mai multe direcţii. Noi trebuie să fim una dintre aceste direcţii.

Uniunea Europeană nu are decât o singură opţiune - să răspundă pozitiv la eforturile Alianţei pentru Integrare Europeană din Moldova, şi anume: să negocieze cât mai curând un acord de asociere între Uniunea Europeană şi Moldova, să demareze foarte rapid un dialog constructiv pentru liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni şi să sprijine financiar Republica Moldova pentru ca aceasta să-şi acopere deficitul bugetar. Comisia Europeană trebuie să acorde cât mai curând Moldovei asistenţa macrofinanciară de care are atâta nevoie.

Domnule comisar, am ascultat cu atenţie ceea ce spuneaţi, mă bucură că în atenţia Comisiei este Republica Moldova şi că pregătiţi acel pachet de asistenţă macrofinanciară, numai că totul depinde şi de colaborarea cu FMI. Rugămintea ar fi ca dumneavoastră, Comisia şi cu FMI să nu meargă în paralel în Moldova, ci să colaboreze astfel încât să nu se ajungă în situaţia ca FMI să aştepte Comisia şi Comisia să aştepte FMI.

 
  
MPphoto
 

  Kristian Vigenin, în numele Grupului S&D. – (BG) Mi-a făcut o deosebită plăcere să îl ascult pe dl Orban vorbind despre intenţiile şi abordarea Comisiei Europene privind Moldova. Consider că trebuie să dăm Moldovei semnale foarte clare din partea instituţiilor europene şi a Uniunii Europene în întregul ei şi să îi oferim sprijinul necesar, atât financiar, cât şi economic. Cu toate acestea, trebuie să subliniez că şi sprijinul politic este necesar pentru guvernul actual şi pentru încercările acestuia de a scoate Moldova din situaţia dificilă în care se află. După două alegeri succesive, acest guvern va încerca, bineînţeles, să abordeze problemele reale ale populaţiei, aspect care a părut neglijat în ultimele luni, dacă nu chiar ani. În plus, trebuie să reţinem că, în prezent, situaţia politică din Moldova, chiar dacă pare mai stabilă şi pozitivă, se poate deplasa foarte rapid într-o direcţie diferită. Consider că rămâne complet neclar dacă Moldova va reuşi să îşi aleagă un preşedinte, iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, în anul următor vor avea loc noi alegeri. Aceasta ar fi evoluţia cea mai nefavorabilă, nu numai pentru ţară, ci şi pentru popor.

De aceea, susţinem eforturile Comisiei. Consider că grupul nostru şi Parlamentul vor sprijini intenţiile Comisiei Europene. În plus, trebuie să avertizăm foarte clar Moldova, guvernul acesteia şi actuala opoziţie că este timpul ca Moldova să îşi asume răspunderea adevăratelor probleme ale populaţiei şi că nu trebuie să existe jocuri politice în dauna cetăţenilor. Mi se pare că o astfel de avertizare puternică va fi înţeleasă în Moldova şi de către opoziţie la ora actuală. De asemenea, sprijinim ideea semnării imediate a unui acord de asociere care, după cum a menţionat dl Marinescu, ar trebui să includă şi o exonerare de vize, o problemă gravă care a cauzat tensiuni între Moldova şi România, iar acesta ar trebui să prevadă şi crearea unei zone de liber schimb. Considerăm că, în afara măsurilor urgente propuse de Comisie, trebuie ca Parteneriatul estic, lansat la jumătatea acestui an, să înceapă să funcţioneze în mod corespunzător. De asemenea, trebuie să facem dovada unor rezultate reale, în conformitate cu această politică a Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Silviu Buşoi, în numele grupului ALDE. – Republica Moldova se află într-o situaţie foarte dificilă din punct de vedere economic. Criza financiară din Uniunea Europeană a atins şi ţările vecine nouă şi este de datoria noastră să-i ajutăm.

Criza economică din Moldova nu este doar consecinţa crizei mondiale, ci în primul rând a lipsei acţiunilor imediate ce se impuneau de la momentul declanşării acesteia în Republica Moldova. Astfel, din motive electorale, fosta guvernare comunistă a dezechilibrat bugetele locale prin alocări preferenţiale către administraţiile controlate de comunişti. În plus, a decis şi menţinerea unui curs leu-euro artificial la un nivel care trebuia să asigure populaţia că statul vecin nouă este neafectat de criză. Aşa că acum, în prag de iarnă, administraţiile locale riscă să intre în incapacitatea de plată a energiei termice, iar guvernul va avea dificultăţi să plătească salariile şi pensiile.

Salutăm lansarea negocierilor guvernului Republicii Moldova cu FMI şi Banca Mondială şi îmi exprim încrederea că acestea vor fi finalizate cu un acord ce va ţine cont de realităţile economice, politice şi sociale din Republica Moldova. Republicii Moldova nu trebuie să i se pună acum condiţii imposibil de îndeplinit, dată fiind situaţia politică şi economică delicată.

Am avut, din aprilie, mai multe momente în care am discutat despre Republica Moldova în Parlamentul European şi toţi am fost de acord că Uniunea Europeană trebuie să-şi asume un sprijin financiar. Cu atât mai mult acum când la putere sunt forţe liberale de orientare proeuropeană. De aceea, în numele grupului liberal, cer în mod clar Comisiei ca propunerea pe care o va face să conţină oferte tangibile în ceea ce priveşte asistenţa macrofinanciară, pentru că Republica Moldova are nevoie de un ajutor imediat ca să poată acoperi deficitul bugetar ce va atinge probabil la sfârşitul anului 2009, 14 % din produsul intern brut.

Pe termen mediu, un instrument important poate fi şi parteneriatul estic, care trebuie să devină funcţional în cel mai scurt timp şi trebuie să-i fie acordate fonduri suficiente. Şi noi cerem, de asemenea, ca în viitorul acord de asociere să existe propunerea de creare a unui spaţiu comun de comerţ liber, aprofundat şi cuprinzător, precum şi propunerea de liberalizare a vizelor pentru cetăţenii moldoveni.

 
  
MPphoto
 

  Werner Schulz, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, este posibil ca situaţia politică din Moldova să se detensioneze mâine, ca urmare a alegerii unui preşedinte sprijinit de Alianţa pentru integrare europeană. Altminteri, după cum am auzit, vor fi necesare noi alegeri anticipate şi, dacă se va ajunge la aceasta, UE ar trebui să ofere ajutor constructiv.

Bineînţeles, acesta nu se poate limita la observarea alegerilor şi aş dori să abordez acum problema modului în care poate fi intensificată participarea la vot, precum şi transparenţa rezultatului. Aproximativ un milion de moldoveni lucrează şi locuiesc în străinătate, în Occident, în special în Italia, Portugalia şi Austria. Prezenţa la vot cu ocazia ultimelor alegeri a fost foarte redusă şi există motive logice ale acestui fapt. De exemplu, în Italia se putea vota numai în Roma şi Bologna, şi numeroşi moldoveni răspândiţi în toată ţara nu s-au servit de această facilitate din cauza costurilor pe care le-ar fi implicat.

Noi, Parlamentul European, Comisia, Consiliul şi guvernul Republicii Moldova, ar trebui să ne asigurăm că, la viitoarele alegeri, vor exista mai multe urne electorale şi secţii de votare speciale, astfel încât moldovenii care locuiesc în străinătate să poată participa la aceste alegeri, întrucât ei sunt cei din partea cărora ne putem aştepta la un angajament clar faţă de Europa, motiv pentru care aş dori să vă atrag atenţia nu numai asupra sprijinului economic şi financiar, ci şi asupra necesităţii de a oferi sprijin politic conştient şi constructiv.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Domnule preşedinte, Moldova este cea mai săracă ţară din Europa şi nici nu are ieşire la mare, însă a avut parte recent de alegeri democratice reuşite. Acum, noul parlament trebuie să îşi aleagă preşedintele în mod înţelept.

Cu toate acestea, ţara ar fi, fără îndoială, mai prosperă şi mai sigură dacă nu ar fi supusă unei împărţiri teritoriale artificiale. S-au înregistrat foarte puţine progrese în direcţia soluţionării conflictului îngheţat din Transnistria – o problemă care datează de aproximativ 17 ani. Aceasta se datorează în mare parte faptului că Rusia finanţează regimul ilegal din Tiraspol şi continuă să menţină garnizoane în Transnistria.

În general, putem să judecăm sinceritatea Rusiei în funcţie de gradul său de angajament faţă de soluţionarea conflictelor de acest gen, însă realitatea este că Rusia nu se poate abţine să nu intervină în Transnistria, la fel ca în Georgia şi Ucraina. Rusia susţine că Moldova, în calitate de fostă Republică Sovietică, se află în sfera sa de influenţă. Astfel de concepţii sunt învechite. Moldova, în calitate de ţară vădit suverană şi europeană, va putea într-o zi să adere la NATO şi chiar la UE.

UE trebuie să îşi dubleze eforturile pentru a soluţiona problemele nerezolvate din Moldova şi să îi acorde sprijinul financiar corespunzător de care are nevoie, însă acest lucru nu se va întâmpla prin restabilirea naivă a relaţiilor cu Kremlinul.

 
  
MPphoto
 

  Jiří Maštálka, în numele Grupului GUE/NGL.(CS) Aş dori să abordez ambele probleme, precum şi raportul următor privind Georgia. Dispunem de prea puţin timp pentru a evalua probleme atât de complexe. Simt că este de datoria mea să afirm că preşedintele ceh Václav Klaus nu s-a înşelat în declaraţiile sale, nici cu privire la situaţia din Moldova, nici cu privire la conflictul de la graniţa dintre Georgia şi Rusia. Acestea aparţin, desigur, trecutului, în timp ce, în prezent, ne confruntăm cu o nouă serie de probleme, în pofida faptului că avem un preşedinte al Comisiei, dar nu avem o nouă Comisie.

Aş dori să aplaud cel puţin raportul privind conflictul dintre Georgia şi Rusia, precum şi eforturile de a evalua în mod obiectiv întreaga situaţie. Am anunţat ambiţiosul program al Parteneriatului estic şi aş dori să fac câteva propuneri concise privind Moldova şi Georgia. În primul rând, proiectul Parteneriatului estic nu trebuie considerat un instrument politic împotriva Rusiei, ci un instrument de soluţionare a problemelor împreună cu Rusia. În al doilea rând, problema integrităţii teritoriale a Moldovei şi a Georgiei trebuie soluţionată în conformitate cu dreptul internaţional, şi nu prin intermediul aşa-numitei variante Salonic-Kosovo. În al treilea rând, ambele ţări şi-au exprimat interesul faţă de o cooperare mai strânsă cu Uniunea Europeană şi aceasta trebuie să presupună sprijin financiar corespunzător, precum şi sprijin politic real, de exemplu prin relaxarea regimului vizelor. În al patrulea rând, ambele ţări au nevoie de mult ajutor în domeniul consultanţei, în special privind conducerea instituţiilor publice precum preşedinţia, parlamentul, procurorul general etc. În al cincilea rând, ambele ţări necesită urgent asistenţă, în special în ceea ce priveşte instituirea unui cadru juridic în domeniul libertăţii de exprimare şi al libertăţii presei, prin care le pot oferi propriilor cetăţeni un sentiment de încredere mai puternic.

Pentru ca toate acestea să fie îndeplinite, Uniunea Europeană trebuie să fie pregătită şi capabilă să finalizeze sarcina integrării acestor ţări în noua Europă, prin sprijin politic şi financiar, dar şi prin alte mecanisme. În caz contrar, Parteneriatul estic va fi privit ca un simplu element de manipulare geopolitică şi va rămâne o idee lipsită de conţinut. În caz contrar, riscăm ca rezultatul să nu conducă decât la decepţie şi, la finalul perioadei noastre electorale, să se spună şi mai multe despre nevoia unei revoluţii portocalii, roz sau de altă culoare. Într-adevăr, le-am putea finanţa, însă ele nu conduc la o adevărată soluţionare a situaţiei sau la o ameliorare a vieţilor locuitorilor.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD.(NL) Domnule preşedinte, situaţia financiară şi economică din Moldova poate fi sintetizată în câteva cuvinte. Este un dezastru total, aşa cum m-a informat ieri dr. Aneli Gabani, unul din principalii experţi privind Moldova. Este adevărat că la 25 septembrie, la Chişinău, şi-a început activitatea o nouă echipă guvernamentală, având un nume şi un program promiţătoare – Alianţa pentru integrare europeană –, însă Partidul Comunist este în continuare puternic şi se pregăteşte deja să revină la putere prin forţarea noilor alegeri, după cum ne aşteptam.

Dacă Uniunea Europeană doreşte să sprijine direcţia europeană a guvernului actual din Moldova, atunci Bruxelles trebuie să acţioneze imediat în acest sens. Prin urmare, Consiliul şi Comisia trebuie să solicite FMI-ului să ofere asistenţă Moldovei cât mai rapid, fără a solicita imediat austeritate socială. Să îi oferim cabinetului reformator un moment de respiro politic. Se înţelege de la sine că Uniunea Europeană însăşi trebuie să acorde, de asemenea, finanţare generoasă în acest caz. La urma urmei, viitorul politic al Moldovei se află acum pe ordinea de zi europeană.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda (PPE). - Vreau să salut şi eu intenţia Comisiei de a sprijini Republica Moldova. Republica Moldova are nevoie de un sprijin şi este vorba de un sprijin care trebuie să ţintească populaţia; numai astfel, cetăţenii Republicii Moldova vor căpăta încrederea de care au nevoie pentru a găsi o cale de stabilizare şi de creştere.

Asistenţa macrofinanciară care a fost convenită aici trebuie, evident, construită cât mai urgent; lucrurile nu trebuie amânate pentru că, dacă se amână, în locul încrederii vom avea dezamăgire în Moldova şi, dincolo de aceasta, cred că trebuie sprijinit politic guvernul de la Chişinău, pentru că, după o lungă perioadă de timp, există în fine o deschidere sinceră către Uniunea Europeană. Numele pe care l-a ales coaliţia guvernamentală nu este întâmplător: sunt partide care au într-adevăr o opţiune diferită de ceea ce a însemnat Moldova până acum.

Acest sprijin politic este esenţial, cu atât mai mult cu cât există riscul, şi o spun aici foarte apăsat, ca problema Moldovei să fie privită ca o problemă locală, la limită ca o problemă a românilor din Uniunea Europeană. Nu-i deloc aşa, este o problemă europeană şi mă bucur că astăzi sunt voci foarte diverse care intervin pe această temă, pentru că Moldova este aproape de Europa şi ea trebuie sprijinită în momentul în care există acolo această deschidere; dacă nu, riscăm să cădem din nou într-o logică a amânărilor şi a tergiversărilor care au fost caracteristice guvernării Voronin.

Evoluţiile democratice şi sprijinul venit din partea Uniunii pot conduce, de altfel, şi la o soluţionare a situaţiei din Transnistria, pentru că Transnistria a fost blocată, pentru că guvernul de la Chişinău a fost un guvern care nu vroia să deblocheze şi care a avut o poziţie ambiguă şi neconstructivă.

Un ultim cuvânt, este nevoie de vize pentru cetăţenii din Moldova. Situaţia de acolo nu este deloc mai rea decât situaţia din Balcanii de Vest şi cetăţenii din Republica Moldova trebuie să beneficieze de libertatea călătoriei.

 
  
MPphoto
 

  Cătălin Sorin Ivan (S&D). - Am spus-o şi luni, aici în Parlamentul European, Moldova are nevoie de gesturi concrete şi nu de promisiuni. Situaţia economică în care se află azi Moldova este cea mai dificilă dintre toate statele de pe continentul nostru. Tocmai de aceea instituţiile Uniunii Europene trebuie să identifice soluţii pentru acordarea unui suport macrofinanciar imediat Republicii Moldova.

Acest ajutor este menit să acopere deficitul bugetar de 14 % din PIB. Lansarea negocierilor pentru noul acord cu Moldova era o necesitate de foarte multă vreme. Astăzi ele au devenit posibile şi să sperăm că se vor derula într-un ritm cât mai accelerat. Parlamentul de la Chişinău este însă într-o poziţie dificilă. Riscul de noi alegeri este încă prezent. Alegerea noului preşedinte, programată iniţial pentru mâine, a trebuit amânată pentru încă 10 zile.

Mă încântă entuziasmul cu care Comisia anunţă lansarea acestor negocieri şi sper ca acest entuziasm să continue. Nu ne putem permite să dezamăgim poporul moldovean. Acesta are nevoie de noi, de Europa.

 
  
MPphoto
 

  Ryszard Czarnecki (ECR).(PL) Domnule preşedinte, în discuţiile din plen privind Moldova, s-a acordat foarte multă atenţie situaţiei economice defavorabile a ţării, dar, sincer vorbind, situaţia actuală este mult mai bună decât cea de acum un an. Observăm că Moldova face progrese evidente în direcţia unei economii capabile de a asigura bunăstarea cetăţenilor săi. În mod paradoxal, Moldova se află acum într-o situaţie mai bună decât anul trecut, în timp ce Ucraina, care constituia un exemplu de urmat, a suferit o deteriorare a situaţiei.

Putem observa progrese în activităţile întreprinse de Moldova şi de guvernul acesteia. Uniunea Europeană trebuie să ofere acestei ţări o perspectivă europeană clară şi să acorde sprijin ferm autorităţilor actuale pentru a preveni reinstalarea vechiului coşmar politic. Situaţia actuală din Moldova este rezultatul a opt ani de guvernare comunistă şi, dacă nu dorim să favorizăm revenirea la putere a acestei echipe incompetente, atunci trebuie să ajutăm actualul guvern şi populaţia din Moldova.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA WALLIS
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Lena Barbara Kolarska-Bobińska (PPE). – Doamnă preşedintă, aş dori să mulţumesc şi eu domnului comisar şi Comisiei pentru toate declaraţiile privind Moldova şi pentru măsurile pe care Comisia doreşte să le ia în viitor. Fiind din Polonia, ştiu cât de importante sunt aceste măsuri şi declaraţiile privind consolidarea unei democraţii slabe şi în tranziţie în anumite ţări. Evoluţiile din Moldova sunt importante pentru populaţia din această ţară, însă sunt foarte importante şi pentru întreaga regiune. Acesta este lucrul pe care doresc să-l subliniez.

Pe durata procesului de tranziţie, reformele sunt foarte fragile în multe ţări post-sovietice, iar succesele din Moldova vor fi un exemplu şi un semnal important pentru alte grupuri pro-reformiste din regiunea post-sovietică.

Deoarece am vorbit despre fragilitatea guvernului în prezent şi despre situaţia din Moldova, trebuie să ne amintim de experienţele de la începutul anilor '90 din această ţară, atunci când situaţia economică dificilă a dus la neplata pensiilor şi a salariilor şi la o stopare a reformelor. Chiar acum, vorbim despre sprijinirea situaţiei economice, însă nu trebuie să uităm nici de nevoia de consolidare a instituţiilor. În centrul tuturor democraţiilor se află instituţiile: instituţiile politice, instituţiile privind statul de drept, sistemul judiciar şi libertatea presei.

În ultimul timp, Polonia a făcut multe pentru a ajuta Moldova pe durata alegerilor dar şi înainte de acestea, însă cred că, în special, trebuie să folosim Parteneriatul estic ca măsură adecvată, deoarece oferă multe posibilităţi. Consider că nu numai Comisia trebuie să ia măsuri importante, dar şi noi, în Parlament, – când primim toate documentele – trebuie să grăbim procesul şi luarea deciziilor pentru a contribui la rezolvarea situaţiei.

 
  
MPphoto
 

  Monica Luisa Macovei (PPE). – Doamnă preşedintă, guvernul proeuropean din Republica Moldova nu poate fi lăsat să devină victima situaţiei economice grave. Solicit o asistenţă mai substanţială decât pachetul convenit deja de Comisie şi insist asupra acestui lucru.

Asistenţa financiară trebuie să sprijine populaţia şi trebuie să sprijine reformele pe care ţara trebuie să le pună în aplicare, la încurajarea Uniunii. Aceste reforme trebuie să fie susţinute printr-un sprijin financiar consolidat şi prompt din partea Uniunii, însoţit de un mecanism de monitorizare pentru a asigura şi sprijini o administrare adecvată a fondurilor sale. În sfârşit, noul acord cu Republica Moldova ar trebui să fie un acord de asociere ca în cazul celorlalte state din cadrul politicii europene de vecinătate. Procesul de liberalizare a vizelor ar trebui negociat şi ar trebui să se ajute la punerea sa în practică.

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - Criza economică este puternic resimţită şi în Republica Moldova. Relaţia României şi a Republicii Moldova este deosebit de strânsă din punct de vedere economic. Ţara mea este prima destinaţie a exporturilor din Moldova şi a doua sursă de importuri. Aceste schimburi economice au fost însă serios afectate prin introducerea abuzivă a regimului vizelor de către fostul regim comunist. Prin eliminarea lor însă, aceste schimburi au fost relansate.

Este necesar ca creditul de 100 de milioane de euro promis de Comisie să fie urgentat. În acest sens, este posibil ca o misiune a FMI să se afle la Chişinău într-un viitor apropiat. De asemenea, şi Polonia a promis un ajutor substanţial. Uniunea Europeană trebuie să ţină cont de faptul că prin votul din iulie, cetăţenii Republicii Moldova şi-au arătat deschiderea faţă de Europa.

Este necesară o intervenţie substanţială, acum, din partea Uniunii Europene, înainte de venirea iernii, pentru a nu lăsa astfel posibilitatea forţelor antieuropene să profite de situaţia grea în care se află Republica Moldova acum. Până în prezent, niciun euro nu a ajuns în Republica Moldova.

 
  
MPphoto
 

  Victor Boştinaru (S&D). - Prin voinţa cetăţenilor moldoveni s-a produs o schimbare radicală la Chişinău cu un guvern proeuropean care doreşte, sincer, să se angajeze pentru un proiect autentic pentru Republica Moldova, un proiect european.

Astăzi, Moldova se confruntă cu grave probleme economice şi sociale, iar Uniunea Europeană trebuie să arate că acest cuvânt simbolic - solidaritate - este bun nu doar în campaniile electorale. Trebuie să arătăm că noi, Uniunea Europeană, putem fi la înălţimea aşteptărilor cetăţenilor acestei ţări. În faţa dezastrului lăsat de regimul Voronin, în faţa efectelor crizei economice, în faţa iernii, da, a iernii, Republica Moldova are nevoie de ajutor acum şi nu trebuie să uităm, vorbim de FMI, multe state membre ale Uniunii Europene sunt actori majori în cadrul Fondului Monetar Internaţional şi decizia trebuie să fie luată acum.

 
  
MPphoto
 

  Zigmantas Balčytis (S&D).(LT) Am fost, într-adevăr, un observator în timpul alegerilor din Moldova, iar această situaţie îmi este familiară. Este un stat cu un trecut istoric mai degrabă complicat – Transnistria, Găgăuzia, Moldova şi multe alte subiecte. Aproape toate sistemele post-sovietice necesită la început un anumit sprijin financiar. Prin urmare, vă solicit insistent să începeţi cât de repede posibil discuţii şi să iniţiaţi negocieri cu Fondul Monetar Internaţional, aşa cum noi toţi ar fi cazul să susţinem acest stat şi acest guvern care s-a format de la ultimele alegeri şi care urmează calea spre democraţie. Cred că au avut dreptate colegii mei în ceea ce priveşte măsurile specifice pentru viitor, şi anume profitarea de această oportunitate pentru deschiderea unei zone de liber schimb, privind regimul vizelor. Sunt aspecte zilnice pe care, de asemenea, va trebui să le rezolvăm în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE).(ES) Doamnă preşedintă, aş dori să explic motivele votului meu.

Sunt în favoarea faptului ca Uniunea Europeană să ofere sprijin Moldovei pentru a rezolva această situaţie critică. Sunt în favoarea sprijinului financiar oferit de Fondul Monetar Internaţional şi de Uniunea Europeană, şi anume sprijinul urgent şi ajutorul financiar pentru populaţia din Moldova. Sunt în favoarea asigurării sprijinului politic pentru guvernul de coaliţie de la Chişinău, întrucât această mişcare va deschide porţile speranţei. Aceste porţi trebuie să fie ţinute deschise prin intermediul ajutorului financiar.

Populaţia din Moldova trebuie să îşi poată părăsi ţara şi să poată călători, drept care sunt în favoarea unei politici adecvate privind vizele. Susţin, de asemenea, cu tărie şi convingere ca acordul să fie unul de asociere. Doamnă preşedintă, 100 de milioane de euro nu pare să fie o sumă suficientă. Este absolut necesar să oferim asistenţă imediată şi urgentă.

 
  
MPphoto
 

  Ioan Enciu (S&D). - Mesajele din ce în ce mai încurajatoare pe care Uniunea Europeană le transmite în ultimul timp Chişinăului sunt recepţionate acolo cu mare entuziasm şi aceasta pentru că majoritatea cetăţenilor acestei ţări îşi pun mari speranţe în integrarea lor europeană. Aceste aspiraţii sunt uşor de înţeles.

Uniunea Europeană a demonstrat, nu o dată, capacitatea de a-şi scoate asociaţii săi din situaţii economice dificile şi că dispune de mecanismele necesare în acest sens. Există motive care trezesc totuşi o anumită îngrijorare legată de pericolul scăderii entuziasmului moldovenilor. Mai întâi de toate pentru că modelul de acord propus Moldovei nu oferă aceleaşi garanţii de integrare ca şi cel de asociere şi stabilizare oferit statelor din Balcanii de Vest. Pe de altă parte, negocierile acordului vor necesita mai mult timp, fapt declarat din start.

În opinia mea, este necesar ca Uniunea Europeană să propună rapid şi o variantă de alternativă, cum ar fi un plan de ajutor economic masiv, poate chiar un mini plan Marshall pentru Moldova.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, membru al Comisiei. − Am remarcat un lucru extrem de important: sprijinul politic care există la nivelul Parlamentului în ceea ce priveşte consolidarea relaţiilor cu Republica Moldova, apropierea acestei ţări de Uniunea Europeană.

Am să răspund punctual la câteva din chestiunile care au fost menţionate în momentul de faţă. Una dintre cele mai importante a fost legată de coordonarea dintre Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional în ceea ce priveşte acordarea unei asistenţe macrofinanciare. Aşa cum am spus înainte, colaborăm îndeaproape cu FMI în ceea ce priveşte coordonarea modalităţilor de asistenţă. Este încă devreme să ne pronunţăm cum vor arăta aceste acorduri, dar considerăm că este posibil ca Uniunea Europeană să vrea să se asigure că programul de ajustare cuprinde şi o serie de reforme pe care le considerăm esenţiale pentru asigurarea unei bunei guvernări şi a unei creşteri sustenabile în viitor.

Raportându-ne la experienţa programelor de asistenţă macrofinanciară destinate altor ţări, este posibil ca în cadrul negocierilor asupra modalităţilor precise ale acestei asistenţe să survină unele condiţii specifice legate, de exemplu, de buna guvernare, care a fost menţionată de câţiva vorbitori, şi de armonizarea în cadrul politicii europene de vecinătate. Vreau să subliniez încă o dată următorul fapt: prin regulile pe care trebuie să le urmăm nu putem să acordăm o asistenţă macroeconomică singuri. Deci, este nevoie de încheierea unui acord între autorităţile din Republica Moldova şi Fondul Monetar. Fără acest acord nu este posibilă acordarea asistenţei macrofinanciare despre care am vorbit mai precis.

Pe de altă parte, vreau să vă asigur că ne coordonăm acţiunile cu Fondul Monetar Internaţional. O delegaţie a FMI se află în prezent la Chişinău şi, de asemenea, aşa cum v-am spus, colegii noştri de la DG FIN sunt la Chişinău şi îşi coordenează dialogul cu Fondul Monetar, dar şi cu autorităţile din Republica Moldova.

O altă chestiune care s-a menţionat este: ce alt ajutor poate acorda Uniunea Europeană Republicii Moldova, ajutor care să meargă orientat către populaţie, prin care să arătăm că, de fapt, vrem să sprijinim nu numai autorităţile din Republica Moldova, dar şi populaţia. O să vă dau doar câteva exemple. Această asistenţă comunitară a adus şi va continua să aducă avantaje concrete populaţiei.

Cofinanţăm proiecte de infrastructură rutieră, modernizarea aeroportului din Chişinău, extinderea spitalului republican din Chişinău, care este cel mai mare din ţară, şi consolidarea asistenţei medicale primare. În primăvara acestui an am furnizat echipamente medicale în valoare de 4,5 milioane de euro pentru 60 de clinici din Republica Moldova.

Această ţară este cel mai mare beneficiar de asistenţă comunitară pe cap de locuitor după teritoriile palestiniene. În cadrul politicii europene de vecinătate, bugetul pentru asistenţă, care se ridica la 40 de milioane de euro în 2007, a crescut anul acesta la 62 de milioane de euro şi este prevăzut să crească în continuare.

Dimensiunea asistenţei financiare, atât a celei macroeconomice, cât şi a celorlalte programe şi sprijinului pe care îl acordăm nu poate fi în momentul de faţă clar cuantificat. El va fi cuantificat în momentul în care vom ajunge în faza încheierii unui acord cu autorităţile din Republica Moldova, acord care să răspundă concret la nevoile pe care această ţară le are.

Au mai fost două chestiuni care au fost ridicate. Cea privitoare la calendarul negocierilor în vederea încheierii unui nou acord de asociere cu Republica Moldova. Vreau să vă spun că săptămâna trecută Comisia Europeană a trimis o delegaţie la Chişinău pentru consultaţii tehnice cu autorităţile privind negocierea unui nou acord.

Pe agenda acestor convorbiri se află formatul, obiectivele şi calendarul negocierilor, precum şi elementele viitorului acord. Deci, suntem în negocieri pentru această chestiune.

O ultimă chestiune la care vreau să mă refer este cea privind problematica liberalizării regimului de vize. În concordanţă cu declaraţia comună din 7 mai 2009 care a marcat lansarea parteneriatului estic, Uniunea Europeană va lua măsuri graduale în direcţia liberalizării vizelor, cu obiectiv pe termen lung în relaţia cu fiecare ţară parteneră a acestui parteneriat. Condiţiile sunt: îndeplinirea cerinţelor legate de buna gestionare şi securitate, şi asigurarea securităţii mobilităţii.

În stadiul actual, Comisia Europeană aşteaptă cu deosebit interes să se discute în Consiliu problematica lansării unui dialog structurat privind liberalizarea vizelor cu Republica Moldova. Până atunci, am adresat şi adresăm un îndemn energic autorităţilor din Republica Moldova să continue reformele în domeniul justiţiei, libertăţii şi securităţii care, fără îndoială, vor facilita discuţiile cu privire la facilitarea regimului de vize.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. Raportul Comisiei Europene asupra situaţiei economice şi financiare a Republicii Moldova nu lasă loc la interpretări: Guvernul de la Chişinău trece prin momente grele provocate nu numai de recesiunea economică globală, ci şi de decizii economice greşite sau prea mult amânate de fosta putere. Dincolo de acest lucru, certitudinile cu care lucrăm în acest moment sunt că Republica Moldova şi-a afirmat clar opţiunea europeană şi doreşte să fie mult mai mult decât un simplu stat de la graniţa Uniunii.

În acest moment, Moldova caută sprijin pentru a ieşi din picaj economic, îşi caută aliaţi. Moldova face, indisolubil, parte din Europa şi sprijinul blocului comunitar ar putea să devină concret, dincolo de încurajări şi declaraţii de susţinere şi apropiere. Trăim într-o Europă globală, interconectată şi niciun guvern nu poate face miracole de unul singur, mai ales când ele sunt aşteptate peste noapte de un popor uitat, pentru prea mult timp, de propriii conducători.

O mână întinsă de Europa Moldovei, o mai mare apropiere a Chişinăului de Bruxelles înseamnă o mai mare încredere a investitorilor în această ţară. Iar pe termen lung acest lucru se traduce prin stabilitate şi evoluţie.

 
  
MPphoto
 
 

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. Republica Moldova a traversat un drum dificil spre democraţie şi s-a întors cu faţa către Europa. Noua majoritate guvernamentală de la Chişinău deţine, însă, poziţii fragile, după cum reiese şi din amânarea votului din parlament pentru desemnarea preşedintelui Republicii.

Totodată, situaţia economică dificilă cu care se confruntă noul guvern poate avea grave repercusiuni sociale şi politice. În aceste condiţii, se simte nevoia unui suport urgent şi masiv al Uniunii Europene pe mai multe planuri, inclusiv pentru cele trei componente ale viitorului Acord de Asociere: acordul politic, cel de liber schimb şi liberalizarea regimului vizelor.

Sprijinul financiar este decisiv pentru a asigura stabilitatea acestui stat şi pentru a încuraja reformele democratice şi economice, iar UE şi FMI trebuie să canalizeze un ajutor macroeconomic substanţial pentru acoperirea deficitului bugetar şi a costurilor sociale ale perioadei următoare.

Ţin să-mi exprim speranţa că scrutinul prezidenţial din Moldova şi schimbările ce vor surveni la nivelul Comisiei Europene şi al preşedinţiei UE nu vor afecta caracterul prioritar al asistenţei europene pentru acest stat din imediata noastră vecinătate, pe teritoriul căruia se află conflictul îngheţat cel mai apropiat de frontierele UE. Acest aspect nu trebuie neglijat pentru că priveşte direct stabilitatea estului Europei şi securitatea graniţelor europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Rafał Kazimierz Trzaskowski (PPE), în scris.(PL) Republica Moldova este un partener foarte important pentru Uniunea Europeană, iar situaţia din această ţară se reflectă asupra stabilităţii din întreaga regiune. Noul guvern ar dori să adere la Uniunea Europeană în viitor, motiv pentru care ar trebui să îl susţinem în a menţine schimbările pe care ţara le întreprinde pe drumul cel bun. În acest context, este foarte important să se folosească oportunităţile pe care le permite cooperarea în cadrul Parteneriatului estic, care presupune semnarea unui acord de asociere şi de liberalizare a politicii vizelor. Uniunea Europeană trebuie să îşi amintească în ce măsură este importantă sprijinirea statelor post-sovietice care încearcă să îşi democratizeze viaţa politică.

 
  
MPphoto
 
 

  Iuliu Winkler (PPE), în scris. Anunţul preşedinţiei suedeze de a începe cât mai curând negocierile pentru un nou acord cu Republica Moldova, menit să înlocuiască actualul Acord de parteneriat şi cooperare este mai mult decât binevenit în noua conjunctură politică din acest stat. Vocaţia europeană a Republicii Moldova a fost consolidată de majoritatea proeuropeană formată în parlamentul de la Chişinău.

Cred că mai ales acum, într-o perioadă în care criza economică se resimte profund, Republica Moldova trebuie să fie sprijinită de Uniunea Europeană inclusiv din punct de vedere financiar, identificându-se mecanisme care să încurajeze accelerarea reformelor în Republica Moldova, reforme care să aducă acest stat mai aproape de dezideratul său de aderare. Mecanismele cooperării economice şi acordurile comerciale reprezintă instrumente puternice pentru materializarea vocaţiei europene a Republicii Moldova.

Preferinţele comerciale acordate de către Uniunea Europeană, cu începere din 2006, precum şi participarea Moldovei la CEFTA, din 2007, alături de toate statele din Balcanii de Vest, unele dintre ele candidate la aderare, conectează economia acestei ţări la piaţa unică europeană şi reprezintă o anticameră la perspectiva integrării sale în UE. Consider că instituţiile europene trebuie să acorde o importanţă deosebită atât relaţiilor politice, cât şi celor economice şi comerciale cu Republica Moldova.

 

6. Raportul Misiunii de Anchetă Internaţională Independentă referitoare la conflictul din Georgia (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta. – Următorul punct este declaraţia Comisiei privind raportul Misiunii de Anchetă Internaţională independentă referitoare la conflictul din Georgia.

 
  
MPphoto
 

  Vytautas Landsbergis (PPE). – Doamnă preşedintă, ca o chestiune de procedură, doresc să protestez împotriva manipulării de către cineva din secretariat. A fost furnizată o listă pentru dezbaterea privind misiunea de anchetă în Georgia, însă numele unor vorbitori, inclusiv numele meu, au fost şterse. Prin urmare, solicit ca timpul alocat intervenţiei mele să fie conform cu ceea ce s-a stabilit până în ultimul moment. Solicit cuvântul după dl Kasoulides.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dl Landsbergis, se pare că există numai vorbitori în numele grupurilor şi deja aveţi un vorbitor în numele Grupului PPE. Totuşi, ceea ce vă pot oferi este să vă dau cuvântul în cadrul procedurii „catch-the-eye”.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, Membru al Comisiei. − Mă bucur că astăzi am ocazia să discut cu dumneavoastră despre Georgia. La mai puţin de un an de la conflictul armat cu Rusia, Georgia se confruntă cu provocări multiple care interesează în mod direct Uniunea Europeană şi trebuie să-i acordăm acestei ţări întreaga noastră atenţie.

Raportul misiunii de anchetă internaţională independentă referitoare la conflictul din Georgia, raport condus de doamna ambasador al Elveţiei, Heidi Tagliavini, a fost întocmit la solicitarea Uniunii Europene prin decizia Consiliului, dar are un caracter absolut independent şi Uniunea Europeană nu a fost implicată nici în procesul de redactare, nici în ceea ce priveşte conţinutul acestuia. Prin urmare, nu voi detalia rezultatele acestuia.

Considerăm că raportul şi-a atins scopul principal şi anume, de a oferi clarificări cu privire la evenimente care au avut loc în august 2008, precum şi la cauzele principale ale conflictului. Raportul evidenţiază în mod clar că, aşa cum se întâmplă adesea în situaţii de conflict, vina nu aparţine unei singure părţi. Atât Georgia, cât şi Rusia sunt criticate pentru acţiunile lor. O altă lecţie desprinsă din raport este nevoia unei acţiuni mai rapide şi mai ferme din partea comunităţii internaţionale în situaţii foarte tensionate care pot degenera în violenţă.

Uniunea Europeană îşi menţine cu fermitate angajamentele asumate în ceea ce priveşte integritatea teritorială a Georgiei şi, în prezent, ar trebui să ne concentrăm eforturile asupra evitării conflictelor viitoare şi a soluţionării paşnice a tensiunilor care persistă, aceasta fiind singura cale către prosperitate şi stabilitate pe termen lung în regiune.

Doamnelor şi domnilor, războiul i-a marcat profund pe georgieni şi ţara se confruntă în continuare cu probleme fundamentale, precum nevoile esenţiale ale miilor de persoane strămutate. Prin urmare, am plăcerea de a declara că punerea în aplicare a pachetului de asistenţă postconflict, elaborat de Comisia Europeană cu sprijinul statelor membre şi a altor părţi, funcţionează bine. După cum ştiţi, pachetul Comisiei Europene furnizează asistenţă de până la 500 de milioane de euro pentru perioada 2008-2010. Printre altele, pachetul se concentrează asupra nevoilor persoanelor strămutate în interiorul şi asupra măsurilor economice pentru a se genera creştere economică şi a se stimula crearea de locuri de muncă. În plus, Comisia Europeană a propus ca Georgia să beneficieze de asistenţă macrofinanciară în valoare de 46 de milioane de euro pentru a ajuta această ţară să depăşească impactul crizei financiare şi economice.

Astăzi, misiunea de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia rămâne singura prezenţă internaţională de monitorizare a situaţiei din această ţară. Această misiune joacă un rol esenţial dar, în continuare, dorim să vedem extinderea activităţilor sale pe întreg teritoriul. Convorbirile de la Geneva, coprezidate de Uniunea Europeană, OSCE şi ONU, oferă unica oportunitate de dialog politic cu toţi partenerii. Vom continua să depunem eforturi în vederea unor discuţii constructive care să conducă la rezultate concrete.

În prezent, grupul de lucru privind persoanele strămutate în interiorul ţării şi aspectele umanitare, coprezidat de Comisia Europeană şi ICENUR, discută pe marginea unui set de măsuri care urmează a fi acceptate privind întoarcerea refugiaţilor, a persoanelor strămutate în interiorul ţării şi altor persoane strămutate, în timp ce, atât în Abhazia, cât şi în Osetia de Sud, cele două mecanisme de prevenire şi reacţie pentru incidente dau unele rezultate pozitive în reducerea incidentelor şi facilitarea trecerii graniţelor de către persoanele în cauză.

Luând în considerare evinementele din trecutul apropiat, este important să se consolideze stabilitatea, securitatea şi prosperitatea în Georgia. Nevoia de reforme economice şi politice în această ţară este mai mare ca niciodată. Parteneriatul estic, lansat la Praga în luna mai, reprezintă un cadru important pentru întărirea sprijinului pe care îl acordăm Georgiei, atât bilateral, cât şi prin cooperare multilaterală cu alţi parteneri din regiune. Un element cheie este propunerea de stabilire a unor relaţii politice şi comerciale consolidate. În conformitate cu Parteneriatul estic, Consiliul relaţii externe din luna septembrie a convenit că directivele de negociere a noilor acorduri trebuie să fie pregătite pentru toate cele trei ţări din Caucazul de Sud, inclusiv Georgia.

Pe lângă consolidarea relaţiilor noastre politice, vom propune ca noul acord cu Georgia să includă crearea unei zone de liber schimb aprofundate şi cuprinzătoare. Este important de menţionat că o astfel de zonă ar asigura alinierea treptată a economiei Georgiei la piaţa internă a Uniunii. În mod clar, acest ambiţios obiectiv pe termen lung va necesita ca, în continuare, Georgia să depună şi să susţină eforturi în vederea realizării de reforme. Negocierile privind zona de liber schimb aprofundată şi cuprinzătoare vor începe numai după îndeplinirea condiţiilor necesare.

Permiteţi-mi să adaug că, în ceea ce priveşte relaţia cu Georgia, acţiunea noastră de intensificare a contactelor între persoane înregistrează progrese. Comisia a încheiat negocierile referitoare la un acord de facilitare a eliberării vizelor şi de readmisie, al cărui text se află în prezent la Consiliu. Sperăm că procedurile pot fi finalizate cât mai curând posibil.

Doamnelor şi domnilor, cred că suntem de acord cu toţii că Georgia reprezintă o componentă esenţială a vecinătăţii noastre. Prin urmare, este extrem de important să ne menţinem angajamentele în această ţară pentru a o ajuta să soluţioneze multiplele provocări cu care se confruntă, în special în ceea ce priveşte continuarea programului de reformă. Întrucât Georgia face progrese reale în punerea în aplicare a reformelor politice şi economice, relaţiile Uniunii cu Georgia vor deveni mai aprofundate şi mai strânse.

 
  
MPphoto
 

  Ioannis Kasoulides, în numele Grupului PPE. – Doamnă preşedintă, în primul rând, luăm notă de raportul care tocmai ne-a fost prezentat privind misiunea de anchetă independentă. Este foarte dificil ca în circumstanţe ca acestea să spui cine a început lucrurile şi cine a continuat. Ceea ce este important este că la un an după acest conflict faptele au rămas şi încalcă o serie de principii pe care Uniunea Europeană trebuie să le susţină.

În primul rând, după cum aţi spun, domnule comisar, este principiul susţinerii integrităţii teritoriale a Georgiei. Toate acţiune noastre diplomatice sau de alt fel nu ar trebui să încurajeze naţionaliştii UDI sau separatismul. „Faits accomplis” create prin folosirea forţei nu sunt acceptabile şi nu pot fi acceptate niciodată.

În al doilea rând, este dreptul persoanelor strămutate de a se întoarce la casele şi la proprietăţile lor: libertatea fundamentală de circulaţie, după cum aţi spus, de a trece liniile de separare. Dreptul de proprietate şi de stabilire ar trebui să fie în centrul politicilor noastre şi trebuie să luăm iniţiative pentru a aborda aceste probleme umanitare şi referitoare la drepturile omului independent de rezultatul oricărei soluţii politice.

În al treilea rând, ostilităţile din Osetia de Sud au dovedit că aşa-numitul conflict îngheţat nu există. Termenul „îngheţat” are o conotaţie de domolire. O lipsă de interes din partea comunităţii internaţionale ar putea duce la cronicitate, iar un conflict nerezolvat este o ameninţare potenţială la adresa păcii şi stabilităţii. La un an după conflict, subliniez încă o dată rolul de succes al Uniunii Europene şi al Preşedinţiei franceze în obţinerea unei încetări rapide a focului, precum şi al misiunii de monitorizare. Prezenţa supraveghetorilor europeni este o garanţie că nicio tabără nu poate susţine în mod arbitrar că tabăra cealaltă a început ostilităţile. Eforturile ar trebui îndreptate acum spre o înţelegere politică, oricât de dificilă ar fi aceasta, iar negocierile politice iniţiate la Geneva imediat după ostilităţi ar trebui încurajate să continue.

Susţinem eforturile de obţinerea a unui nou acord de asociere în cadrul Parteneriatului estic, care merge dincolo de oportunităţile pentru comerţ şi investiţii. De asemenea, susţinem un acord care să faciliteze procedurile pentru eliberarea vizelor pe termen scurt şi privind readmiterea între Comunitatea Europeană şi Georgia şi suntem mulţumiţi de pachetul de asistenţă post-conflict, care funcţionează bine.

 
  
MPphoto
 

  Zoran Thaler, în numele Grupului S&D.(SL) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, reprezentanţi ai Comisiei, salutăm ancheta imparţială şi independentă, precum şi raportul ulterior privind conflictul din 2008 din Georgia, realizată de Misiunea de Anchetă Internaţională condusă de diplomatul suedez Heidi Tagliavini. Înainte de izbucnirea ostilităţilor în Osetia de Sud în noaptea din 7 spre 8 august 2008, în care au murit mulţi civili, am fost martori la luni de provocări din toate părţile. Intervenţia militară rusă, inclusiv invazia Georgiei, a fost disproporţionată şi nejustificată. Ambele părţi ale conflictului au fost vinovate de încălcarea dreptului umanitar internaţional, fapt care a fost confirmat şi de raport şi de mai multe organizaţii, cum ar fi Observatorul pentru drepturile omului.

Ce trebuie să facem noi acum? Rusia trebuie să respecte în totalitate acordul de pace. În primul rând, trebuie să se retragă din zonele pe care le-a ocupat începând cu 7 august 2008. Ar trebui să permită accesul imediat, liber şi nelimitat în Osetia de Sud pentru membrii misiunii de monitorizare a UE şi pentru agenţiile internaţionale, inclusiv pentru ONU, astfel încât aceştia să poată supraveghea acordul de încetare a focului şi să furnizeze ajutor umanitar. Aproximativ 25-30 000 de georgieni sunt în continuare strămutaţi în Osetia de Sud, iar autorităţile de facto din Osetia de Sud trebuie să le faciliteze întoarcerea la casele lor.

Integritatea teritorială a Georgiei trebuie să fie indubitabilă. Există, cu toate acestea, semne îngrijorătoare de autoritarism în Georgia. Abuzarea de sistemul juridic de către preşedintele Saakashvili, ostilitatea crescândă faţă de orice opinii contrare, diminuarea constantă a libertăţii de exprimare şi, uneori, retorica naţionalistă agresivă, toate acestea sunt în defavoarea Georgiei. Acest stat va putea să se întoarcă pe calea proeuropeană şi democratică şi să devină atractiv pentru celelalte ţări din regiune dacă îşi va menţine idealurile pe care le-a îmbrăţişat în timpul Revoluţiei trandafirii. Toţi actorii ar trebui să se folosească bona fide de oportunităţile pe care le prezintă negocierile de la Geneva. Situaţiei din Caucaz trebuie să i se acorde o atenţie deosebită la următorul summit UE-Rusia.

 
  
MPphoto
 

  Kristiina Ojuland, în numele Grupului ALDE. (ET) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, vorbind în numele Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, am şansa de a-mi exprima aprobarea faţă de raportor. Raportul are un rol extrem de important,chiar dacă acesta dezminte mitul extins la scară largă – un mit răspândit de Federaţia Rusă – conform căruia Georgia a început războiul. În acelaşi timp, acest raport este echilibrat şi critică ambele părţi ale conflictului, afirmând chiar că acestea nu l-ar fi putut preveni. Raportul este cu siguranţă însemnat deoarece arată foarte clar faptul că Federaţia Rusă – încă de la începutul conflictului – a organizat antrenamente pe teritoriul Osetiei de Sud şi a furnizat locuitorilor din această zonă tehnologie militară, precum şi alte echipamente militare.

Un alt moment esenţial în acest raport este în mod cert problema „paşaportizării”, pe care Federaţia Rusă o pune în aplicare de mulţi ani, atât în Abhazia, cât şi în Osetia de Sud, creând, în consecinţă, un conflict cu dreptul internaţional, ca să nu mai vorbim despre subminarea relaţiilor de bună vecinătate. Deşi în raport se afirmă foarte clar că această paşaportizare nu a transformat populaţia care trăieşte în Osetia de Sud sau în Abhazia în cetăţeni ai Federaţiei Ruse, aceştia mai sunt cetăţeni georgieni numai de jure, şi, de asemenea, din această cauză, afirmaţia Federaţiei Ruse conform căreia protejează sau trimit oameni ca să îşi protejeze cetăţenii din Osetia de Sud nu stă în picioare. O altă parte importantă a raportului este cu siguranţă faptul că vorbeşte despre purificarea etnică de pe teritoriul Osetiei de Sud în satele georgiene. Acesta este un moment foarte important. Din păcate, cu toate acestea, raportul nu se referă la purificarea etnică pe care Federaţia Rusă a desfăşurat-o în Abhazia începând cu 1991 când, datorită independenţei Georgiei, aproape un sfert de milion de georgieni au fost forţaţi să părăsească Abhazia, propria lor ţară.

Aş mai dori, doamnă preşedintă, ca, în final, să spun că lucrul cel mai important este, bineînţeles, referirea din raport la faptul că independenţa, autonomia, suveranitatea şi integritatea teritorială a Georgiei trebuie respectate. Pentru noi, întrebarea care se pune azi este dacă într-adevăr se poate face acest lucru, şi pentru că în curând vom sărbători 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, atunci aş dori să vă întreb, doamnelor şi domnilor, când vom putea sărbători ziua în care Abhazia şi Osetia de Sud se vor uni cu Georgia?

 
  
MPphoto
 

  Ulrike Lunacek, în numele Grupului Verts/ALE. – Doamnă preşedintă, doresc să mă alătur antevorbitorilor mei şi să o felicit călduros pe dna Tagliavini şi pe echipa sa pentru raportul pe care l-au realizat.

Raportul a dat să se înţeleagă foarte clar că ambele părţi au fost responsabile pentru escaladarea conflictului care s-a produs în final în august 2008. Este clar că Rusia şi-a întărit prezenţa militară în Osetia de Sud, care a fost teritoriu georgian. Totuşi, este, de asemenea, clar că aceste provocări au dus la o reacţie exagerată a preşedintelui georgian Saakashvili. Este important că s-a spus că ambele părţi au fost responsabile, iar acum trebuie să vedem cum ar putea evolua lucrurile în viitor. Aceasta a fost cea mai mare realizare a raportului. Sunt, de asemenea, de acord cu toţi cei care au spus că integritatea teritorială a Georgiei, şi a tuturor ţărilor, trebuie respectată. Dreptul internaţional trebuie respectat.

Cu toate acestea, este la fel de important să analizăm câteva dintre motive: limbajul agresiv, limbajul xenofob şi limbajul naţionalist care au participat la intensificarea acestui conflict. Un alt lucru ar fi să întrebăm ce va face UE acum. Avem o misiune de monitorizare, care este importantă, însă trebuie să aibă acces la toate zonele din Georgia pentru a sprijini persoanele strămutate şi nu numai.

În discuţiile noastre de acum, membrul Comisiei a sugerat să trecem la o zonă de liber schimb cu Georgia, iar Parlamentul va dezbate asistenţa microfinanciară pentru Georgia. Este clar că UE trebuie să ia în considerare şi impunerea unor condiţii Georgiei, de exemplu reducerea dimensiunii bugetului său militar. Bugetul pentru apărare a tot crescut în ultimii ani, dar este redus în alte domenii, spre exemplu pentru aspectele sociale, societatea civilă şi libertatea presei. UE trebuie să monitorizeze foarte atent acest aspect. Pe scurt, este important ca UE să sprijine eforturile de calmare a limbajului agresiv, iar asistenţa financiară trebuie să fie însoţită de unele condiţii.

 
  
MPphoto
 

  Milan Cabrnoch, în numele Grupului ECR.(CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în numele Grupului ECR şi în numele delegaţiei Parlamentului European pentru cooperare cu Parlamentul Georgiei, al cărei preşedinte sunt, salut raportul prezentat de Comisie. Raportul este credibil şi nu a fost pus la îndoială de niciuna dintre părţile implicate în conflict. Monitorizăm atent situaţia din Georgia şi monitorizăm şi detaliile pregătirilor pentru aderarea Georgiei la NATO. Susţinem în totalitate integritatea teritorială şi suveranitatea Georgiei ca stat independent. Nu putem accepta ideea ca Georgia sau orice altă ţară să se afle în sfera de influenţă exclusivă a Federaţiei Ruse sau a oricărei alte ţări. Referitor la conflictul militar care a avut loc în Georgia în urmă cu un an, monitorizăm cu nelinişte situaţia din Osetia de Sud, în special. Suntem preocupaţi de situaţia privind aderarea la acordurile de încetare a focului şi suntem în special neliniştiţi faţă de situaţia refugiaţilor care au fost forţaţi să îşi părăsească locuinţele şi care nu se mai pot întoarce. Din păcate, în prezent, asistenţa umanitară a UE nu ajunge până în Abhazia şi Osetia de Sud. Atât etnicii georgieni, cât şi ceilalţi locuitori suferă în prezent în aceste zone. Este, de asemenea, un mare regret al nostru faptul că observatorii pentru pace independenţi trimişi în Georgia de UE nici măcar nu au reuşit să lucreze în aceste zone.

Raportul arată că ambele părţi ale conflictului au încălcat dreptul internaţional. Nu este rolul nostru să judecăm, însă, cu toate acestea, reiese clar din raport că măsurile luate de Federaţia Rusă depăşesc cu mult conceptul general de apărare necesară. Suntem extrem de îngrijoraţi în ceea ce priveşte informaţia privind purificarea etnică şi violenţa împotriva populaţiei civile care a avut loc atât în timpul conflictului, cât şi după acesta, conform raportului. În cadrul lucrărilor viitoare ale comisiei interparlamentare, vom susţine o încetare imediată a violenţei de orice fel, o ridicare imediată a blocadelor care împiedică furnizarea ajutorului umanitar pentru cei care au într-adevăr nevoie de el, accesul observatorilor pentru pace internaţionali şi cea mai mare atenuare posibilă a impactului pe care îl are conflictul asupra civililor nevinovaţi. Vom susţine toate măsurile care duc la încheierea conflictului şi la restabilirea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii Georgiei.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD.(NL) Doamnă preşedintă, „nu există câştigători”, spune raportul valoros al comisiei de anchetă privind conflictul armat din Georgia din vara anului 2008. Eu nu împărtăşesc această concluzie.

Bineînţeles că a fost, şi există, un câştigător: Rusia. Cu ajutorul preşedintelui georgian, Kremlinul încheie, cu hotărâre şi prin mijloace militare, anexarea politică a Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Învinsul este statul georgian, deşi, în paranteză fie spus, acesta se poate consola cu susţinerea Bisericii Ortodoxe ruse, care continuă să afirme că abhazii şi oseţii din sud sunt cetăţeni georgieni. Aş dori să subliniez atitudinea lăudabilă a Patriarhului Moscovei, care sunt convins că este un exemplu de urmat pentru statele membre nehotărâte.

Comisia Tagliavini critică pe bună dreptate furnizarea în masă a paşapoartelor ruseşti pentru cetăţenii georgieni din Abhazia şi Osetia de Sud, acest fapt fiind contrar dreptului internaţional. Această eroziune a suveranităţii georgiene este în prezent reflectată tocmai de eroziunea suveranităţii naţionale ucrainene în Crimeea, unde Rusia distribuie cu generozitate noi paşapoarte cetăţenilor ucraineni.

Prin urmare, o lecţie politică importantă pe care Uniunea Europeană ar trebui să o înveţe din raportul Tagliavini este că ar trebui să asiste activ autorităţile de la Kiev în apărarea independenţei naţionale împotriva oricăruia dintre vecinii lor. Proiectele europene din Crimeea sunt o oportunitate excelentă în acest scop, şi acelaşi lucru este valabil pentru Georgia.

 
  
MPphoto
 

  Franz Obermayr (NI).(DE) Doamnă preşedintă, conflictul din Caucaz din 2008, numit şi războiul de 5 zile, a fost un regretabil conflict militar armat pe teritoriul georgian între Georgia şi Rusia, care a afectat şi aşa-numitele „provincii renegate” ale Osetiei de Sud şi Abhaziei.

Din cauza a ceea ce, din păcate, a fost adesea o relatare părtinitoare a mass-mediei internaţionale privind faptele şi contextul războiului, aş dori să clarific o serie de aspecte: SUA au condamnat aspru acţiunea militară a Rusiei, descriind-o ca fiind o demonstraţie de pură intimidare şi de putere, şi a apărat poziţia Georgiei. Primul lucru care trebuie spus în acest caz este că Rusia nu a fost agresorul, ci a reacţionat la războiul început de Saakashvili. Acesta a ştiut foarte bine, atunci când şi-a pus în aplicare programul de reunificare, că se confrunta cu un adversar omnipotent, însă se baza că NATO şi SUA îi vor asigura spatele, drept care a hotărât să ia înapoi cu forţa provinciile renegate.

Reacţia Rusiei a fost cu siguranţă exagerată, însă a fost luată în conformitate cu dreptul internaţional într-o aşa-numită situaţie de autoapărare. Prin urmare, sprijinul SUA pentru Georgia a avut ca scop, în mod evident, nu numai protejarea dreptului democratic la autodeterminare, dar a avut – trebuie să o spunem – şi obiective militare şi politice, mai ales că Georgia funcţiona ca un stat vasal strategic în Caucaz, la graniţa cu Rusia.

Georgienii ar trebui să fie precauţi în a permite SUA să le acopere spatele. Să ne gândim numai la Ungaria din 1956, când din nou SUA şi-a oferit sprijinul, după cum ştim. În orice caz, rezultatul a fost dezastruos: maghiarii au fost abandonaţi de lumea din vest în lupta lor pentru libertate.

În sfârşit, aş dori să mă refer la raportul din 30 septembrie 2009, în care comisia de anchetă instituită de Consiliul de Miniştri al UE a argumentat în detaliu că justificarea pentru atac în temeiul dreptului internaţional citată de georgieni nu este valabilă.

 
  
MPphoto
 

  Vytautas Landsbergis (PPE). – Doamnă preşedintă, dna Heidi Tagliavini, şefa misiunii, a scris următoarele comentarii într-un rezumat de presă separat: „Trebuie să spunem că acel conflict din 2008 a fost previzibil şi putea fi evitat; însă comunitatea internaţională a privit în cealaltă parte, ca şi cum ar fi renunţat nu numai la rezolvarea conflictului care a stat la bază, dar şi la susţinerea unui acord de încetare a focului tot mai fragil.” Cine ar prefera să menţină o incertitudine crescândă şi o violenţă armată care se apropie clar de un rezultat tragic?

Dna Tagliavini a citat trei personalităţi juridice ca fiind definitorii pentru indiferenţa comunităţii internaţionale: Naţiunile Unite, OSCE şi Uniunea Europeană. Acum noi, Parlamentul European, suntem printre cei trei mari ipocriţi care au văzut, au ştiut şi nu au dorit să prevină etapa sângeroasă recentă a acelui război de 17 ani.

Alte concluzii principale ale misiunii sunt, de asemenea, de o importanţă globală. Acestea sunt: să nu se mai accepte persoane pentru menţinerea păcii dintr-o ţară vecină, deoarece acestea apără, de obicei, zones d’état şi nu pacea. Ar trebui să se aibă în vedere impactul politicilor şi diplomaţiei coercitive ale unei mari puteri împotriva unui vecin mic şi nesubordonat, ca să nu mai vorbim despre eventuala pierdere a unor părţi importante ale teritoriului printr-o anexare înfiorătoare. Nu există câştigători în acest conflict. Atunci când comunitatea internaţională se află printre marii învinşi, cultura politică a cooperării are de suferit.

Încă două citate: „Principiile consacrate ale dreptului internaţional precum respectul pentru suveranitate şi integritate teritorială a statelor au fost ignorate”; „decăderea de la standardele civilizate ale interacţiunii politice în Europa este o consecinţă”.

(Preşedinta l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Jelko Kacin (ALDE).(SL) Doamnă preşedintă, domnule comisar, am avut şansa de a vizita personal Tbilisi în septembrie anul trecut. Problema integrităţii şi a stabilităţii teritoriale a Georgiei are un efect puternic asupra stabilităţii regiunii în general, care, din păcate, are o istorie constantă de instabilitate. Nu există un singur adevăr, există mai multe adevăruri care, adesea, se contrazic. Când politicienii care iau deciziile pierd contactul cu realitatea, consecinţele sunt imprevizibile şi la scară largă. Daunele directe şi colaterale sunt imense, însă consecinţele îi vor afecta mai întâi de toate pe oamenii nevinovaţi.

Nici intervenţia marilor puteri, nici susţinerea unei părţi sau a alteia nu pot fi încununate de succes. Avem nevoie de acţiuni care să restabilească şi să consolideze încrederea, care în prezent e inexistentă. Caucaz este o regiune complexă şi, la fel ca Balcanii, are mai multă istorie decât poate digera sau să-i facă faţă. Cârpeala şi xenofobia nu vor fi niciodată o cale spre succes. Cu toate acestea, deşi lipsa de respect faţă de drepturile şi libertăţile legitime ale minorităţilor este cauza principală a conflictului, cauzele sunt mai importante decât aceasta şi le includ pe cele de natură economică, în primul rând energia şi geopolitica. Totuşi, principiile geopolitice cer ca puterile cele mai mari să acţioneze în mod responsabil, deoarece iarba creşte întotdeauna mai puţin pe unde calcă elefanţii. Trebuie elefanţii trebuie să afle că nu toată iarba este sau va fi vreodată a lor.

 
  
MPphoto
 

  Paweł Robert Kowal (ECR).(PL) Doamnă preşedintă, cred că această dezbatere a ajuns să se concentreze în special asupra vindecării simptomelor care rezultă în urma situaţiei grave din Georgia. Aceasta este, în prezent, o ţară în care se decide reputaţia Uniunii Europene ca o forţă importantă pe scena internaţională. Adevărul este că nimeni nu a respectat planul dlui Sarkozy, iar acesta a fost deja consemnat în arhivele istorice, că Rusia persistă în integrarea militară a Abhaziei şi a Osetiei şi că Uniunea Europeană nu va putea să îşi construiască statutul de putere al cărei cuvânt să impună respect în ceea ce priveşte situaţia din Georgia. Cea mai bună dovadă a acestui lucru este dna comisar Ferrero-Waldner, care este absentă de la dezbaterea de azi, şi numai dl Orban ne transmite poziţia Comisiei. Dna Wallis, în mod evident, nu crede că problema este suficient de importantă, judecând după limitele stricte pe care le-a impus pentru timpul acordat luării de cuvânt în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sógor (PPE).(HU) Aceasta este o problemă care priveşte marile puteri, deşi este o situaţie referitoare la drepturile omului. Pentru că victimele în această situaţie sunt întotdeauna pionii jocurilor marilor puteri: civilii, minorităţile şi democraţia. Acolo unde există separare şi divizare, securitatea este înlocuită de incertitudine, iar armele au cuvântul în loc să existe negocieri. Ce se poate face? Uniunea Europeană trebuie să dea dovadă de credibilitate. UE trebuie să adopte o politică a minorităţilor care să garanteze acestora dreptul de a-şi folosi limba maternă, de a-şi promova cultura şi de a se bucura de autonomie în Franţa, dar şi în România, Grecia şi Slovacia. Cheia pentru situaţia din Rusia, Georgia, Osetia de Sud şi Abhazia este în UE. UE trebuie să găsească o soluţie şi trebuie să poată da un exemplu pentru aceste ţări.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (ECR). – Doamnă preşedintă, cu toate că, faptic, este adevărat că preşedintele Saakashvili a lansat, într-adevăr, un atac asupra Osetiei de Sud în 2008, acesta a avut loc numai după provocarea de către Rusia, care a inclus şi sancţiuni economice severe şi întărirea trupelor ruseşti în teritoriile ocupate.

După părerea mea, raportul nu reflectă în totalitate faptul că răspunsul forţelor ruseşti a fost disproporţionat, care a însemnat bombardarea unor zone civile din Georgia, precum Gori, şi a permis purificarea etnică sistematică a georgienilor din Osetia de Sud şi ocuparea teritoriului georgian de forţele abhaze.

După părerea mea, Saakashvili a fost, într-adevăr, necumpătat când a încercat să recâştige controlul teritoriului georgian suveran şi a făcut o greşeală politică extraordinară, deşi era, la urma urmelor, teritoriu georgian suveran. În ciuda acestui fapt, Rusia este hotărâtă acum să stabilească în mod ilegal o sferă de influenţă în alte ţări din vecinătatea sa, aşa-numita „vecinătate apropiată”, care este reprezentată, bineînţeles, de teritorii suverane care ar trebui respectate în conformitate cu dreptul internaţional.

 
  
MPphoto
 

  Tunne Kelam (PPE). – Doamnă preşedintă, trebuie trasă o concluzie în urma conflictului, şi anume faptul că, de pentru mult timp şi cu prea multă uşurinţă, comunitatea internaţională a tolerat existenţa aşa-numitelor conflicte îngheţate care, după cum a spus şi colegul meu, dl Kasoulides, înseamnă domolire. Realitatea centrală a acestui conflict este aceea că Georgia nu a invadat teritoriul Rusiei, pe când Rusia a invadat teritoriul georgian cu o forţă militară masivă şi a fost pe punctul de a-i ocupa capitala. A fost o încălcare fără precedent a dreptului internaţional şi subminează credibilitatea Rusiei ca partener de încredere.

Deoarece reacţia internaţională faţă de această invazie a rămas ambiguă, Rusia se poate considera învingătoare, ceea ce înseamnă că există probabilitatea unor agresiuni similare, de exemplu în Crimeea sau chiar în zona Mării Baltice. Prin urmare, avem nevoie de un angajament clar din partea UE că va fi prezentă în Georgia şi că îi va garanta acesteia alegerea liberă şi integritatea teritorială. Va fi foarte important să fim prezenţi acolo.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, Membru al Comisiei. − Aş dori să fiu foarte scurt şi să încep prin a spune că, aşa cum a fost precizat de foarte mulţi vorbitori, principiul integrităţii teritoriale a Georgiei este fundamental în acţiunile pe care le desfăşurăm, este o chestiune esenţială pe care o avem în vedere în toate demersurile pe care le facem.

Aş vrea să fiu foarte clar în a spune că, în continuare, Comisia va continua în diferite multiple planuri să sprijine cooperarea şi legăturile cu Georgia, permiţând acestei ţări să avanseze, să se apropie de Uniunea Europeană. Acest sprijin şi aceste eforturi se vor desfăşura, aşa cum spus, pe mai multe planuri.

Vom continua să fim prezenţi la negocierile de la Geneva, unde există un dialog politic în care toate părţile sunt implicate, un lucru esenţial pentru rezolvarea acestei situaţii; de asemenea, vom continua să acordăm asistenţă persoanelor strămutate; de asemenea, suntem în pregătire pentru lansarea negocierilor în ceea ce priveşte acordul de asociere, inclusiv un acord de liber schimb şi, bineînţeles, inclusiv chestiunile legate de facilitarea regimului de vize.

Aş dori să închei spunând că în pregătirea acestor negocieri, dorim, desigur, ca autorităţile din Georgia să îndeplinească anumite condiţionalităţi, anumite obligaţii ce ţin de statul de drept, ce ţin de respectarea drepturilor omului, respectarea drepturilor fundamentale şi desigur, alte condiţii economice şi legate de schimburile comerciale.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 10.55 şi reluată la ora 11.05.)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte

 
  
  

***

 
  
MPphoto
 

  Ana Gomes (S&D).(PT) Domnule Preşedinte, conform articolului 151 din Regulamentul de procedură referitor la chestiunile de ordin personal, aş dori să afirm că eu consider că numele meu este folosit în mod abuziv în amendamentele la buget, în ceea ce priveşte avortul prin constrângere, care au fost depuse de dl Deva şi dl Szymański. Amendamentul la care se referă domniile lor şi pe care l-am prezentat într-un aviz referitor la raportul „Locul special pe care îl ocupă copiii în acţiunile externe ale Uniunii Europene” preciza, citez:

– „solicită Uniunii Europene să acţioneze cu fermitate pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva fetelor (încă din momentul concepţiei) şi să aloce resurse financiare suficiente pentru combaterea inegalităţilor care rezultă”.

(PT) Textul meu urmăreşte să protejeze fetele împotriva discriminării înainte de naştere, respectiv, împotriva avortului pe criterii de sex, însă nu are ca scop să prevină întreaga activitate asociată întreruperii sarcinilor.

Textul meu este diferit, atât în formulare, cât şi în scop, de cel al dlui Deva şi al dlui Szymański din cadrul amendamentelor la acest buget. Prin urmare, nu este corect să se facă o paralelă între ele şi, cu atât mai puţin, să se menţioneze numele meu în această privinţă, fapt pe care îl consider o încercare reprobabilă de manipulare politică.

Voi vota împotriva amendamentelor 727, 732 şi 734 depuse de dl Deva şi dl Szymański.

 

7. Premiul Saharov 2009 (anunţarea laureatului)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Aş dori să încep cu câteva informaţii importante legate de Premiul Saharov 2009. În cadrul reuniunii sale de azi dimineaţă, Conferinţa preşedinţilor a acordat Premiul Saharov 2009 organizaţiei „Memorial” a lui Oleg Orlov, Serghei Kovalev şi a Ludmilei Alexeieva, şi tuturor celorlalţi susţinători din Rusia ai drepturilor omului pe care aceasta îi reprezintă. Am acordat premiul de anul acesta organizaţiei „Memorial”. Sperăm, în mod sincer, că, acţionând astfel, vom contribui la ruperea cercului de teamă, incertitudine şi violenţă care îi înconjoară pe susţinătorii drepturilor omului din Federaţia Rusă.

Sperăm, de asemenea, să transmitem mesajul că activiştii societăţii civile din întreaga lume trebuie să fie liberi să îşi exercite drepturile fundamentale la libertatea de gândire, la libertatea de exprimare şi la libertatea cuvântului scris. Trebuie să fim liberi să ne urmăm gândurile, deoarece acest lucru este esenţial în aflarea adevărului.

Permiteţi-mi să vă împărtăşesc marea satisfacţie pe care o am de a putea să anunţ acest premiu în calitate de Preşedinte al Parlamentului European şi, în special, în calitate de persoană care provine din Solidaritatea. Într-o anumită perioadă, ne confruntam cu probleme grave foarte similare cu cele cu care se confruntă în prezent colegii şi partenerii noştri din Federaţia Rusă. Sunt foarte încântat că adevărul şi libertatea vor învinge mereu în final. Aşa s-a întâmplat în numeroase state din Europa Centrală şi de Sud-Est. Faptul că ruşii care caută, în prezent, să descopere adevărul nu îşi pot desfăşura activitatea în mod liber reprezintă o problemă majoră pentru întreaga Europă, precum şi o tragedie personală pentru ei înşişi. Scopul acestui premiu este ca noi, deputaţii în Parlamentul European, să ne exprimăm sprijinul susţinut faţă de activităţile lor.

(Aplauze)

Aş dori să fac câteva observaţii generale: în 1998, adică cu peste 20 de ani în urmă, Parlamentul European a inaugurat Premiul Saharov, decernat anual, pentru libertatea de gândire, pentru a onora persoane sau organizaţii pentru contribuţia adusă la dezvoltarea drepturilor omului şi a valorilor fundamentale.

De asemenea, trebuie să ne amintim astăzi de toţi acei oameni extraordinari care, prin propriile eforturile şi implicare, s-au opus realităţilor dure ale opresiunii, persecuţiei şi exilului. Ei sunt, adesea, oameni „obişnuiţi”, care fac dovadă de curaj şi implicare excepţionale. Deseori, riscă foarte mult, chiar propriile vieţi. Am acordat acest premiu unor scriitori, jurnalişti, politicieni, profesori, avocaţi şi organizaţii care luptă pentru libertatea muncii, şi chiar unor asociaţii de femei care luptă împotriva dispariţiei forţate. Libertatea de gândire este o valoare universală.

Aş dori să folosesc această ocazie ca să spun că cele două nominalizări care nu au primit Premiul Saharov anul acesta beneficiază de sprijin susţinut din partea noastră şi că trebuie să menţionăm şi numele acestora, în calitate de persoane care ne-au produs o impresie extrem de puternică. Faptul că le-am menţionat numele, faptul că s-au aflat alături de noi în numeroase dezbateri, spune foarte mult despre sprijinul nostru susţinut pentru ce au făcut. Nu numai laureatul premiului, dar şi nominalizaţii merită respectul nostru adânc şi aprecierea noastră profundă.

(Aplauze)

Ceremonia de decernare a premiului va avea loc miercuri, 16 decembrie 2009, la Strasbourg.

 

8. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultate şi alte detalii alte votării: consultaţi procesul-verbal)

 

8.1. Exerciţiul financiar 2010 (vot)
  

- Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  László Surján, raportor. – Domnule Preşedinte, în cadrul Comisiei pentru bugete, am votat peste 1 100 amendamente la proiectul de buget pentru 2010. Inevitabil, există un mic număr de ajustări tehnice care cer să fie supuse votării în plen.

În ceea ce priveşte Planul european de redresare economică, comisia a adoptat două noi alineate, adăugate la liniile bugetare 06 04 14 01, 06 04 14 02 şi 06 04 14 03. Aceste alienate ar trebui să se adauge la comentariile deja existente, dar, ca urmare a unei erori tehnice, aceste alineate apar ca şi cum le-ar înlocui pe cele existente. Prin urmare, amendamentul 832 trebuie ajustat în consecinţă.

După verificarea marjelor, votul în comisie a lăsat 1 775 000 EUR la rubrica 3b. Propun alocarea acestei sume programului „Europa pentru cetăţeni”. Aceasta ar însemna că amendamentul 889 privind linia bugetară 15 06 66 trebuie modificat, totalul creditelor de angajament ajungând la 32 255 000 EUR, drept care amendamentul 547, depus din nou, devine caduc.

Cuvintele „acţiuni durabile şi ecologice... (noua ordine ecologică)” trebuie să înlocuiască cuvintele „noua ordine ecologică” în comentariile adoptate la următoarele linii bugetare:

04 02 17 Fondul social european (FSE) – Convergenţă

04 02 19 Fondul social european (FSE) – Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă

13 03 16 Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) – Convergenţă

13 03 18 Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) – Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă

De asemenea, la linia 13 03 20 FEDR – Asistenţă tehnică operaţională pentru Fondul european de dezvoltare regională, primele două alineate noi trebuie înlocuite cu următorul alineat:

„O parte din credit este destinată finanţării acţiunilor durabile şi ecologice, noua ordine ecologică («Green New Deal»), care prevăd reconcilierea cerinţelor de dezvoltare economică, socială şi de mediu şi redresarea regiunilor europene după criza economică şi financiară”.

Din motive tehnice, numărul liniei bugetare „Proiect-pilot: cooperare integrală între autorităţile publice, companiile comerciale şi întreprinderile non-profit privind integrarea persoanelor în societate şi ocuparea forţei de muncă” trebuie schimbat cu 04 03 12.

Din motive tehnice, numărul liniei bugetare „Acţiune pregătitoare – Erasmus pentru jurnalişti” trebuie schimbat cu 09 06 05.

Dacă amendamentul 943 privind linia bugetară 26 01 20 „EPSO” este adoptat, anexa bugetară pentru acest Oficiu trebuie să fie ajustată în consecinţă.

Solicit serviciului Şedinţe – dacă plenul mă va sprijini – să efectueze modificările necesare în procesul-verbal. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnule Preşedinte, permiteţi-mi numai să mulţumesc Secretariatului pentru munca susţinută depusă. Această listă de ajustări apare, de obicei, în fiecare an şi reprezintă o bună activitate a Secretariatului. Am discutat aceasta cu grupurile şi coordonatorii şi am beneficiat se sprijin cu privire la această modificare, care este în spiritul propunerii generale.

Cel mai important lucru este că, în cadrul Comisiei pentru bugete, am fost uniţi în utilizarea tuturor mijloacelor legale de care dispunem pentru a completa marjele aproape la fiecare rubrică, ceea ce înseamnă că orice vot prin care sunt acordaţi bani suplimentari periclitează legalitatea bugetului. Vă atrag atenţia asupra acestui aspect şi sper că acest spirit al cooperării va continua. Opiniile noastre sunt uşor diferite, însă acest lucru este normal.

(Aplauze)

 
  
 

(Amendamentele orale au fost adoptate)

- Înainte de votul asupra amendamentului 870:

 
  
MPphoto
 

  Helga Trüpel (Verts/ALE). – Domnule Preşedinte, conform listelor de votare, amendamentul 464 al Grupului Verts/ALE va deveni caduc dacă amendamentul 870 al Comisiei pentru bugete este adoptat. Lista de votare respectă norma introdusă în formule de Thomas von der Vring, conform căreia amendamentele adoptate de Comisia pentru bugete vor fi supuse votării în plen primele, iar, dacă sunt adoptate, toate celelalte amendamente la aceeaşi linie bugetară devin caduce.

Totuşi, această practică, care nu este prevăzută în Regulamentul de procedură al Parlamentului, a fost introdusă în scopul unic de a asigura faptul că poziţia generală cu privire la bugetul adoptat de Parlament se va menţine în limitele financiare stabilite pentru Parlamentul European. Deoarece amendamentul 464 propune numai plasarea unor fonduri în rezerve, acesta cu siguranţă nu poate să prezinte un pericol de depăşire a limitelor. De fapt, cele două amendamente nu se exclud reciproc în niciun mod, şi, prin urmare, pot fi amândouă votate.

Prin urmare, vă îndemn să aplicaţi articolul 161 din Regulamentul de procedură şi, de asemenea, să votaţi amendamentul 464.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Doamnelor şi domnilor, ordinea a fost stabilită anterior şi a fost verificată cu atenţie, însă l-aş ruga pe raportor să ia cuvântul. Vă rog, fiind cel mai în măsură pentru a răspunde, să spuneţi câteva cuvinte referitor la acest subiect.

 
  
MPphoto
 

  László Surján, raportor. – Domnule Preşedinte, de obicei, nu raportorul este acela care decide corectitudinea sau incorectitudinea unui anumit lucru. Avem o practică şi o uzanţă. Trebuie să informez plenul că, dacă votăm mai întâi amendamentele Comisiei pentru bugete, care nu au fost contestate de Grupul Verts/ALE, atunci amendamentul ulterior al acestora vor reduce Fondul european de dezvoltare regională cu 300 de milioane de euro, reprezentând plăţi.

Aşadar, aceasta este o adevărată contradicţie. Pe de o parte, ar exista o majorare, iar pe de cealaltă parte, ar exista o reducere. Trebuie să ne menţinem decizia, deoarece amendamentul 464 precizează clar faptul că plata nu este majorată. Majorarea este zero. Prin urmare, există un conflict – nu poate să existe o majorare de 300 de milioane de euro şi, în acelaşi timp, să nu existe nicio majorare.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. (...) aşa că putem trece la vot. Aceasta este opinia serviciilor noastre care au analizat chestiunea, precum şi cea a raportorului. Prin urmare, propun să procedăm la exprimarea votului.

- Înainte de votul asupra amendamentului 812:

 
  
MPphoto
 

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D).(PT) Domnule Preşedinte, aş dori să solicit să iau cuvântul în temeiul articolului 173 din Regulamentul de procedură, care se referă la nerespectarea Regulamentului de procedură. Aş dori să solicit modificarea ordinii supunerii la vot, deoarece mi se pare că ordinea, conform listei de votare, încalcă articolul 161 din Regulamentul de procedură.

Prin urmare, solicit ca amendamentul 70, care propune un credit de 600 de milioane de euro pentru sprijinirea sectorului laptelui, care, după cum cunoaştem cu toţii, se confruntă cu o situaţie extrem de gravă, să fie votat imediat înaintea amendamentului 812, care propune un credit de 300 de milioane. Aş sublinia faptul că acest credit de 600 de milioane de euro a fost adoptat în unanimitate în cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi că a câştigat sprijinul marii majorităţi a parlamentului, în cadrul şedinţei din 17 septembrie, când am votat o rezoluţie privind sprijinirea sectorului laptelui şi criza cu care acesta se confruntă.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc. Este, în mod evident, o chestiune privind resursele financiare de care dispunem, ceea ce înseamnă că decizia privind această chestiune este serioasă. Într-adevăr, am avea nevoie de sprijin, însă trebuie să ştim de ce dispunem. Acum, propunerea este de a vota mai întâi amendamentul 812, aceasta este propunerea. Aş dori să îl rog pe domnul raportor să ia cuvântul în această privinţă. Care este situaţia fondurilor, ce posibilităţi financiare avem?

 
  
MPphoto
 

  László Surján, raportor. – Domnule Preşedinte, din nou, ordinea supunerii la vot nu este decizia mea. Colega mea, dna Trüpel, a afirmat, cu câteva minute în urmă, că există o aşa-numită „regulă neoficială” conform căreia amendamentul Comisiei pentru bugete trebuie să fie votat mai întâi. De ce? Deoarece Comisia pentru bugete este organismul parlamentar prin care putem evalua dacă dispunem de marjă de manevră sau nu.

Nu este în interesul nostru să schimbăm regulile în cursul procedurii de votare şi sunt împotriva acestui lucru. Lista de votare a fost distribuită. Grupurile au hotărât cum să voteze. Orice modificare va avea ca rezultat confuzii şi, ulterior, va produce numeroase dificultăţi. Dacă ne schimbăm regulile într-un caz, indiferent de motiv, suntem pierduţi. Fiecare organism trebuie să îşi respecte propriile uzanţe, norme şi regulamente.

 
  
 

- Înainte de votul asupra amendamentului 445:

 
  
MPphoto
 

  María Paloma Muñiz De Urquiza (S&D). (ES) Domnule Preşedinte, s-a produs o eroare tehnică. Am intenţionat să votez împotriva amendamentului 444.

 
  
MPphoto
 

  Bruno Gollnisch (NI). (FR) Domnule Preşedinte, înţeleg perfect argumentul prezentat de domnul raportor, care ne determină să votăm mai întâi amendamentul 812.

Cu toate acestea, dacă este numai o problemă de procedură, votul în favoarea amendamentului 812 nu a însemnat neapărat că amendamentul 70 a devenit caduc.

Se obişnuieşte în adunările parlamentare să se voteze mai întâi, după cum a solicitat dl Capoulas Santos, asupra amendamentelor care se îndepărtează cel mai mult de textul iniţial. Facem o excepţie numai din motivele descrise de domnul raportor...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc. Înţelegem. Avem o procedură de vot definitivă. Îl rog pe domnul raportor să ia cuvântul. Conform serviciilor şi în opinia noastră, acest al doilea amendament devine caduc. Poate domnul raportor să confirme aceasta?

 
  
MPphoto
 

  László Surján, raportor. – Chiar şi după vot, nu există niciun motiv să începem din nou dezbaterea. Acum, suntem pentru votare.

 
  
 

- Înainte de votul asupra amendamentului 603:

 
  
MPphoto
 

  Michael Cashman (S&D). – Domnule Preşedinte, intenţia mea este de a fi de ajutor. Câţiva dintre noi au auzit că au fost strigate diferite numere. Pentru a evita orice neînţelegeri, ne putem îndrepta atenţia către ecranul acesta de sus? În cazul în care ar exista probleme şi nu auzim sau cu comunicaţiile. Nu învinuiesc pe nimeni, dar să clarificăm lucrurile şi să urmărim ecranul.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – În regulă. Vom urmări cu toţii ecranul. Poate este din cauza faptului că citesc numerele prea repede. Le voi citi mai rar. Vă mulţumesc.

- Înainte de votul asupra amendamentului 937:

 
  
MPphoto
 

  Godfrey Bloom (EFD). – Domnule Preşedinte, voi ridica rapid o problemă de procedură. Aţi afirmat, cu câteva minute în urmă, că suntem obligaţi să respectăm regulamentele şi ce se poate face când trebuie să respectăm regulamentele? Înţeleg perfect acest lucru, la fel ca parlamentul.

Pot presupune, şi putem presupune, că veţi respecta regulamentele parlamentului pe parcursul întregului mandat? Pentru că predecesorul domniei voastre a considerat că nu trebuie să respecte regulamentele şi, pe baza explicaţiilor votului, a distrus cadrul de reglementare deoarece considera că nu trebuie să îl respecte. Las aceasta la alegerea dumneavoastră, domnule.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc foarte mult. Doamnelor şi domnilor, în special în cursul votării, putem lua cuvântul numai cu privire la probleme de procedură. Vă rog să nu ridicaţi chestiuni care nu sunt probleme de procedură deoarece, în caz contrar, nu vom putea desfăşura votul. Acest lucru este o mare neplăcere pentru noi toţi.

(Aplauze)

 

8.2. Proiect de buget general pentru 2010 (secţiunea III - Comisia) (A7-0038/2009, László Surján) (vot)

8.3. Proiect de buget general pentru 2010 (secţiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII, IX) (A7-0037/2009, Vladimír Maňka) (vot)

8.4. Ajustare a salariilor de bază şi a indemnizaţiilor aplicabile personalului Europol (A7-0040/2009, Claude Moraes) (vot)

8.5. Organizare comună a piețelor agricole și dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (vot)
  

- Înainte de votul asupra alineatului 79:

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (ECR). – Domnule Preşedinte, aş dori, în primul rând, să prezint scuze colegilor pentru această intervenţie, însă aş dori ca cineva să îmi explice ce semnifică, de fapt, „OCP”.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Semnifică „organizare comună a pieţelor”, deşi sintagma va fi puţin diferită de la o limbă alta!

 

8.6. Progrese la nivelul sistemelor SIS II şi VIS (vot)

8.7. Susţinerea guvernării democratice în cadrul relaţiilor externe (vot)

8.8. Aspectele instituţionale ale instituirii serviciului european pentru acţiune externă (A7-0041/2009, Elmar Brok) (vot)
 

- Înainte de votul asupra amendamentului 3:

 
  
MPphoto
 

  Elmar Brok, raportor.(DE) Doamnă preşedintă, aş dori să propun Verzilor un amendament oral. Dacă l-ar accepta, aş recomanda un vot favorabil. Dacă am introduce propoziţia „Nu ar trebui să existe o duplicare a serviciilor externe în Consiliu sau în Consiliul European”, aş recomanda ca plenul să voteze pentru.

 
  
 

(Amendamentul oral a fost adoptat)

- Înainte de votul asupra amendamentului 56:

 
  
MPphoto
 

  Corien Wortmann-Kool (PPE). – Domnule Preşedinte, am putea să votăm în bloc. Propun să votăm de la 56 la 28.

(Aplauze)

 
  
 

(Parlamentul nu a acceptat propunerea).

 

8.9. Pregătirea reuniunii CET şi a Summitului UE/SUA (2 şi 3 noiembrie 2009) (vot)
  

PREZIDEAZĂ: DL WIELAND
Vicepreşedinte

 

9. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

- anul financiar 2010

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule preşedinte, într-o perioadă în care guvernele naţionale trebuie să îşi reducă bugetele şi când toţi alegătorii noştri sunt nevoiţi să facă economii la bugetul gospodăriei, Uniunea Europeană este, ca de obicei, singura care îşi permite să îşi sporească în mod substanţial bugetul.

Acest lucru va avea consecinţe fiscale imediate şi concrete în statele membre. De exemplu, în ţara mea de origine, contribuţiile noastre la buget vor creşte cu 60  % în următoarele 12 luni. Ca să încadrăm lucrurile în context, partidul din care fac parte şi-a luat angajamentul, cu ocazia ultimei conferinţe, să facă economii anuale de 7 miliarde de lire sterline la toate cheltuielile guvernamentale. Noi cheltuim o sumă de două ori mai mare din contribuţiile noastre brute la bugetul UE numai pentru acest element.

Puteţi ascunde acest aspect sub masca cheltuielilor de stimulare şi a reacţiei la criza creditelor şi a altor lucruri similare, dar ştiţi că acest lucru nu este adevărat. Ceea ce facem noi, de fapt, este să luăm bani din buzunarul sau portofelele cetăţenilor şi să îi cheltuim în numele lor prin intermediul unor sisteme birocratice. Dacă aceasta ar fi fost calea cea mai eficientă de alocare a resurselor, am fi pierdut Războiul Rece. Acum conştientizăm adevărul, care este acela că funcţia esenţială a UE o reprezintă angajarea propriului personal, motiv pentru care bugetul său creşte în permanenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Diane Dodds (NI). – Domnule preşedinte, aş dori să spun clar că am sprijinit proiectele de amendament 732 şi 733 şi că este păcat că acest Parlament nu le sprijină. Consider binevenită orice măsură care împiedică finanţarea programelor de planificare familială care vor implica o serie de programe privind avortul şi sterilizările forţate.

În plus, trebuie salutată măsura de a împuternici beneficiarii de fonduri pentru a combate în mod activ dezechilibrele de gen provocate de selectarea în funcţie de sex a copiilor născuţi în anumite ţări asiatice. Acest amendament ar fi dat Uniunii Europene posibilitatea de a-şi sprijini condamnarea verbală cu acţiuni pozitive şi de a respinge ajutorul acordat unor asemenea programe.

 
  
  

- Raport: László Surján (A7-0038/2009)

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Domnule preşedinte, aş dori să îmi exprim şi eu iritarea cu privire la faptul că nu am reuşit să ajungem azi la un consens privind condiţia potrivit căreia finanţările europene din bugetul de ajutor pentru dezvoltare nu trebuie să fie alocate unor activităţi cum ar fi planificarea familială prin intermediul avorturilor forţate sau al sterilizărilor obligatorii. Aş dori să protestez faţă de metodele prin care, îndeosebi în numeroase ţări asiatice, femeile sunt forţate să facă avort, în special în cazurile în care fătul este de sex feminin. Se spune că au fost întrerupte în acest fel 35 de milioane de sarcini în care fătul era de sex feminin. Nu trebuie să îi sprijinim pe cei care organizează astfel de activităţi şi trebuie să încetăm să le mai trimitem fonduri europene. Votul pe ascuns la care au recurs astăzi liberalii, comuniştii şi unii socialişti pentru adoptarea bugetului nostru a eliminat siguranţa cu privire la acest aspect.

 
  
MPphoto
 

  Zoltán Balczó (NI).(HU) În multitudinea de amendamente propuse a fost inclus şi un amendament de text care a pus punctul pe i. Acesta stipulează: „respinge ideea utilizării bugetului comunitar pentru a finanţa o Uniune Europeană mai militaristă şi mai neoliberală.” Parlamentul a respins acest amendament şi a demonstrat astfel că nu a învăţat din criza ultimilor ani şi din concluzia la care au ajuns chiar foştii susţinători ai pieţei liberale potrivit căreia nu mai este posibilă continuarea pe această cale. Bugetul Uniunii Europene se bazează întotdeauna pe supremaţia pieţei liberale, care poate dăuna atât de mult populaţiei europene, după cum s-a văzut deja în trecutul recent.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI).(FR) Domnule preşedinte, în timp ce diverse institute şi programe, care adoptă toate calea dominantă din punct de vedere politic în ceea ce priveşte comunicarea şi educarea sau reeducarea populaţiilor, au primit miliarde de euro, producătorii noştri de lapte au fost privaţi, din cauza unui artificiu de procedură, de ajutorul la care erau îndreptăţiţi.

De altfel, ne-au fost trimise două amendamente: Amendamentul 812, care poate a beneficiat de sprijinul Consiliului, reprezentând suma de numai 300 milioane de euro, şi amendamentul 70, reprezentând 600 milioane de euro. Este normal ca amendamentul 70 să fie supus primul la vot. Mai mult, acest lucru este prevăzut foarte clar la articolul 161 alineatul (2) din Regulamentul nostru de procedură: „În cazul în care două sau mai multe amendamente, care se exclud reciproc, se aplică aceleiaşi părţi de text, cel care se îndepărtează cel mai mult de textul iniţial are prioritate şi trebuie votat primul.”

Raportorul a invocat o regulă neformală, dar regula formală are prioritate asupra aşa-ziselor reguli neformale, iar această procedură a fost utilizată pentru a declara caduc al doilea amendament, care aducea această alocare la 600 milioane de euro.

Acest lucru este scandalos!

 
  
  

- Raport: Vladimír Maňka (A7-0037/2009)

 
  
MPphoto
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D).(LT) Am votat pentru bugetul 2010, deoarece fondurile care sunt alocate în cadrul acestui buget vor uşura puţin situaţia cetăţenilor din statele membre ale Uniunii Europene afectate de criza economică, socială şi financiară. Mai mult, în cadrul acestui buget, au fost alocate mai multe fonduri pentru nevoile sociale, iar acest lucru este deosebit de important în acest moment. De asemenea, am susţinut acele dispoziţii care prevăd alocarea de fonduri suplimentare pentru creşterea ocupării forţei de muncă şi asigurarea locurilor de muncă. Este foarte important şi faptul că am alocat fonduri specifice pentru sectorul produselor lactate. Desigur, am fi putut aloca mai mulţi bani pentru sectorul produselor lactate, după cum au propus reprezentanţii Partidului Social Democrat, dar este bine că măcar o parte a fondurilor din cadrul acestui proiect de buget a fost alocată acestui sector.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter van Dalen (ECR).(NL) Domnule preşedinte, am votat împotriva bugetului, deoarece toate elementele fie au rămas aceleaşi, fie au fost majorate, în timp ce toate statele membre se confruntă cu scăderea veniturilor. Şi iată că noi cheltuim mai mulţi bani în Europa! Acest lucru mă depăşeşte.

De asemenea, am votat „nu” pentru că acum se stipulează că, pe lângă salariu şi rambursarea cheltuielilor de călătorie şi a altor cheltuieli, fiecare deputat în Parlamentului European beneficiază de 4 202 EUR pentru cheltuieli generale. Deputaţii trebuie să folosească această sumă considerabilă pentru cheltuieli legate de birou şi telefon, de exemplu, însă niciunul nu este obligat să ofere justificări privind modul în care este cheltuită această sumă. Aceasta înseamnă că fiecare deputat în Parlamentul European primeşte lunar un cec în alb care l-ar surprinde chiar şi pe Moş Crăciun.

Acest lucru mi se pare absolut condamnabil. Dacă acest Parlament se ia în serios, atunci trebuie pună capăt acestei practici. Acest lucru poate fi realizat votând, alături de mine, împotriva acestui buget şi doresc, de asemenea, să fac apel la fiecare deputat să analizeze din proprie iniţiativă modul în care sunt cheltuiţi aceşti 4 202 EUR.

 
  
  

- Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 („Regulamentul unic OCP”)

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI).(HU) Evident că am votat în favoarea propunerii menite să reducă efectele crizei în sectorul produselor lactate. Doresc să subliniez din nou că acesta este doar un ajutor care nici măcar nu este suficient pentru a remedia situaţia. Cu toate acestea, aş fi considerat că este greşit să votez împotrivă. Sunt dezamăgită şi tristă pentru că nu am primit niciun răspuns, nici măcar în urma insistenţelor, la cele trei întrebări ale mele. Prima întrebare se referea la ceea ce doreşte Uniunea Europeană să facă pentru a asigura că nu va continua să meargă bâjbâind dintr-o criză într-alta, indiferent că e vorba de o criză în sectorul produselor lactate sau în alt sector. Ce lecţie a învăţat Uniunea Europeană din această criză cumplită care a năruit şi continuă să năruiască vieţile multor familii? Cea de a doua întrebare adresată doamnei comisar atunci când se afla aici şi, prin urmare, adresată şi Comisiei, se referea la modalitatea în care aceşti bani pot fi distribuiţi statelor membre sau la posibilitatea ca micii producători ale căror mijloace de trai se află în pericol să fie primii care primesc aceşti bani. Cea de a treia întrebare, la care nu am primit răspuns, se referea la măsurile pe care noile state membre doresc să le ia împotriva situaţiei discriminatorii în care se află. Piaţa noastră trebuia să fie în proporţie de 100 %...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Domnule preşedinte, aş dori să fac trei comentarii cu privire la rezoluţia referitoare la sectorul produselor lactate: în primul rând, salut în mod expres faptul că acum Comisia poate reacţiona mai rapid la perturbările pieţei din sectorul produselor lactate. În al doilea rând, sunt încântat de faptul că am reuşit împreună să acordăm asistenţă financiară producătorilor europeni de produse lactate. În al treilea rând, tocmai pentru că banii nu înseamnă totul, acum trebuie să utilizăm timpul pentru a pregăti perioada care urmează după încheierea sistemului cotelor de lapte. De aceea, sper să existe un dialog intens între politicieni şi industrie, deoarece întrebarea privind modul în care vom configura piaţa produselor lactate după 2015 încă nu a primit un răspuns, iar aceasta este, din punctul meu de vedere, principala problemă.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE).(CS) Sprijin pe deplin extinderea sferei de aplicare a articolului 186 pentru a include sectorul laptelui şi produselor lactate. Aceasta va face posibilă o reacţie flexibilă la schimbările bruşte de pe piaţa mondială şi europeană a laptelui pentru a evita impactul negativ asupra producătorilor sau o distorsionare a concurenţei economice. Cu toate acestea, am îndoieli cu privire la eficacitatea sistemului de achiziţionare de cote finanţate de la bugetul fiecărui stat membru în parte pentru rezolvarea crizei din sectorul laptelui. Nu toate statele UE au aceleaşi posibilităţi când vine vorba de finanţarea acestei măsuri. Eu cred că aceasta va submina competitivitatea agricultorilor din aceste state şi, prin urmare, şi concurenţa economică, desigur. Aşadar, în calitate de deputat în Parlamentul European originar din Republica Cehă, eu aş prefera în acest caz ca sistemul de achiziţionare de cote să fie finanţat de la bugetul comunitar, care poate fi utilizat de toate statele în mod egal. Prin urmare, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE).(PL) Domnule preşedinte, după multe luni de aşteptare, după îndelungi discuţii în cadrul Comisiei pentru agricultură, după ample proteste ale agricultorilor în diverse state membre, am aprobat forme suplimentare de asistenţă pentru producătorii de produse lactate. Însă acest lucru nu este suficient, întrucât aceşti fermieri au suferit pierderi uriaşe, mulţi dintre ei fiind în pragul falimentului, ceea ce a dus la subminarea autorităţii Uniunii Europene şi a noastră, a deputaţilor în Parlamentul European.

Era necesar să se întâmple acest lucru? Care este motivul răspunsului tardiv al Comisiei? Înseamnă aceasta că nu monitorizăm piaţa în mod corespunzător? Dacă da, acest lucru denotă o stare precară a administraţiei în cadrul Uniunii Europene. Noi, deputaţii în Parlamentul European, am fost cei care au semnalat această chestiune luni în şir.

Să nu uităm că intervenţia întârziată este mult mai puţin eficientă şi ajunge să ne coste mai mult. Ar trebui să învăţăm lecţii pentru viitor din această experienţă. Avem nevoie de o stabilitate pe termen lung pentru producţia de lapte, care este o activitate dificilă, costisitoare, bazată pe utilizarea intensivă a forţei de muncă. Este datoria noastră faţă de agricultorii noştri harnici.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, domnule Siekierski. Am primit încă două explicaţii privind votul, ambele fiind din partea unor deputaţi noi. Aş dori să subliniez faptul că, în conformitate cu articolul 170, nu se mai acceptă nicio solicitare de explicaţie privind votul după începerea primei explicaţii privind votul. Voi accepta aceste două explicaţii ca o excepţie, însă doresc să solicit serviciilor să aducă din nou acest lucru în atenţia grupurilor în mod corespunzător. Dacă nu procedăm într-o anumită măsură conform regulamentului, atunci lucrurile vor scăpa de sub control.

Dl Seán Kelly are cuvântul.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Domnule preşedinte, şi eu aş dori să spun că sunt bucuros pentru că am votat astăzi finanţarea bugetară pentru sectorul produselor lactate, ceea ce demonstrează că Uniunea Europeană ascultă şi reacţionează – evident, în limitele bugetului său. Ar fi mai bine dacă am avea mai mulţi bani pentru sectorul produselor lactate, dar să sperăm că vom putea îmbunătăţi acest lucru pe viitor. O jumătate de pâine este mai bună decât deloc.

În al doilea rând, aş dori să subliniez faptul că au existat mai multe greşeli în interpretarea în limba engleză de astăzi. Dl Buzek a fost amabil, spunând că este posibil ca acest lucru să se fi datorat faptului că a vorbit prea repede. Nu are importanţă şi nu este vorba de a acuza pe cineva, dar 908 a fost numit 909, 444 a fost numit 445, iar 440 a fost numit 444; prin urmare, dacă vor exista întrebări ulterior, acest lucru trebuie luat în considerare. Desigur, nici ecranul nu a funcţionat pentru un timp, din păcate, dar aceasta a fost o eroare electronică, nu una umană.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Domnule preşedinte, am votat pentru modificarea Regulamentului de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole, deşi am unele îndoieli în ceea ce priveşte eficienţa noului mod de calculare a penalizărilor pentru depăşirea cotelor naţionale începând de la 1 aprilie anul curent. Aceasta presupune abrogarea retroactivă a unor legi, ceea ce subminează principiul securităţii juridice. Cu toate acestea, am votat pentru, întrucât acest amendament va debloca fonduri în valoare de 280 milioane de euro pentru producătorii de lapte şi ne permite să sperăm că producătorii de lapte au depăşit perioada cea mai dificilă.

Totuşi, rămâne o întrebare fundamentală privind viitorul producţiei de lapte din Uniunea Europeană, iar chestiunea cea mai importantă în această privinţă o constituie viitorul cotelor de lapte. În acest moment, există contradicţii în ceea ce priveşte măsurile adoptate de Comisie. Pe de o parte, există o propunere de mărire a cotelor şi de eliminare a acestora în 2015. Pe de altă parte, propunerea depusă astăzi vizează reducerea ofertei. Trebuie să ne hotărâm într-un sens sau altul. Eu sunt pentru continuarea sistemului cotelor.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie RC-B7-0118/2009

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule preşedinte, filozoful francez René Descartes a lansat faimoasa supoziţie că toate simţurile noastre ar putea fi manipulate de un demon malefic.

Uneori, când ascult aceste rapoarte, am impresia că sălăşluim în acel univers cartezian, o lume în care Uniunea Europeană susţine doar valorile democraţiei, libertăţii şi dreptăţii şi răspândeşte aceste valori prin intermediul acordurilor comerciale, şi nu al războiului. Apoi, revenind la realitate, ce face Uniunea Europeană? Se dă bine pe lângă tiranii din Beijing şi izolează Taiwanul. Refuză să dialogheze cu dizidenţii anti-Castro din Cuba. Îi linguşeşte pe aiatolahi, încercând să îi convingă să renunţe la ambiţiile nucleare. Este principalul trezorier al Palestinei controlate de Hamas.

Nu există nicio legătură între acest raport privind răspândirea democraţiei şi comportamentul real al instituţiilor noastre. Nu spun că Uniunea Europeană dă dovadă de ipocrizie, deoarece, desigur, aplicăm aceleaşi standarde în interiorul propriilor noastre graniţe, dând la o parte cu bucurie rezultatele la referendumuri atunci când considerăm că au luat-o razna. Pe plan extern, cât şi intern, dispreţuim guvernul reprezentativ şi voinţa democratică. Daţi-mi voie să repet că Tratatul de la Lisabona ar trebui supus unui referendum. Pactio Olisipiensis censenda est!

 
  
MPphoto
 
 

  Syed Kamall (ECR). – Domnule preşedinte, nu cred că există cineva care să dezaprobe nevoia de a promova şi susţine democraţia în lume, deopotrivă în afara şi în interiorul UE. Cu toate acestea, dacă privim în urmă la lecţiile date de istorie, ţin minte când Statele Unite promovau democraţia în lume, iar oamenii spuneau: „Cum rămâne cu propria voastră ogradă? Cum rămâne cu afroamericanii care nu pot vota sau cărora li se refuză posibilitatea de a vota?” Cu ani în urmă, Marea Britanie şi alte puteri coloniale le spuneau coloniilor: „Haideţi să răspândim democraţia”, dar interziceau votul femeilor.

Acum priviţi la ceea ce face UE. UE vorbeşte despre răspândirea democraţiei în UE, iar colegul meu, dl Hannan, a oferit deja numeroase detalii privind această ipocrizie. Dar trebuie să ţinem minte un lucru. Atunci când vorbim despre răspândirea democraţiei, să ne asigurăm că avem propria ogradă în ordine. Atunci când francezii şi olandezii au votat „nu” la referendumul privind Tratatul constituţional, am afirmat că va urma o perioadă de reflecţie, iar apoi am ignorat voturile. Când irlandezii au votat „nu” la primul tur, am spus: „Uite ce, noi susţinem democraţia, dar doar dacă votaţi cum trebuie. Vă vom da o nouă şansă.” Este timpul să facem ordine în propria noastră casă.

 
  
  

- Raport: Elmar Brok (A7-0041/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule preşedinte, mă văd din nou nevoit să le reamintesc colegilor că Constituţia europeană sau Tratatul de la Lisabona nu a intrat practic în vigoare. Fiecare clauză, fiecare articol din raportul Brok se bazează pe faptul că acest tratat are deja putere juridică, ceea ce, desigur, nu este cazul.

Trebuie să spun că este cam dubios faptul că acest raport a fost ţinut deoparte până în momentul în care referendumul irlandez a fost încheiat şi toate voturile au fost numărate şi că apoi s-a propus înfiinţarea de ambasade ale UE în lume care să răspundă în faţa acestui Parlament şi a unui corp diplomatic european unic.

Desigur, ştim cu toţii că există o politică externă a UE de facto dacă nu de jure. Avem delegaţii peste tot în lume, care pun în umbră orice misiune diplomatică naţională; avem ambasadori UE, deşi neoficiali; iar acum observăm din nou cum un raport reglementează cu întârziere ceea ce devenise de mulţi ani o practică în Uniunea Europeană.

Drept care, acum, când aducem obiecţii, ni se spune că nu are rost să ne plângem, pentru că aceasta este de mulţi ani o practică obişnuită. Aşadar, politicile europene de neînchipuit ajung să fie inevitabile fără a parcurge nicio etapă intermediară?

 
  
  

- Propunere de rezoluţie RC-B7-0095/2009

 
  
MPphoto
 

  Zigmantas Balčytis (S&D). – Domnule preşedinte, am susţinut această rezoluţie deoarece acord o mare importanţă viitorului summit UE-SUA. La recenta reuniune G20, s-au făcut numeroase promisiuni care vor fi dificil de îndeplinit dacă ţările vor acţiona pe cont propriu.

În această privinţă, Uniunea Europeană şi Statele Unite ar trebui să îşi asume rolul principal în punerea în aplicare a angajamentelor luate la reuniunea G20. Prin urmare, avem nevoie de o coordonare mai bună şi mai eficientă a măsurilor luate de SUA şi UE. Nu avem nevoie de un parteneriat strategic UE-SUA. Sper că această solicitare a Parlamentului European va fi luată în considerare de către Comisie.

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (ECR). – Domnule preşedinte, aş dori să le mulţumesc tuturor pentru răbdare, inclusiv tuturor interpreţilor, care fac o muncă excelentă. Suntem toţi de acord în privinţa importanţei parteneriatului dintre UE şi SUA şi cred că salutăm cu toţii summiturile şi discuţiile din cadrul Consiliului Economic Transatlantic şi al celorlalte forme de dialog transatlantic. Dar este realmente important să recunoaştem faptul că întreaga lume urmăreşte aceste summituri şi priveşte la rolul de lideri morali pe care îl pot juca atât UE, cât şi administraţia SUA. În mod cert, una dintre cele mai bune căi de stimulare a economiilor noastre, în special în această perioadă de criză, este să dăm cu adevărat curs discuţiilor noastre despre comerţul liber.

Mă deranjează foarte tare chestiunea politicii agricole comune, iar noi se pare că sporim asistenţa acordată acesteia, crescând protecţionismul, ceea ce aduce mari prejudicii agricultorilor din ţările în curs de dezvoltare. De asemenea, dacă ne uităm la administraţia Obama şi la tarifele sale recente asupra pneurilor chinezeşti, noi coborâm într-o spirală a protecţionismului. Este timpul să revenim la principiul comerţului liber pentru a stimula economia mondială.

 
  
  

Explicaţii scrise privind votul

 
  
  

- anul financiar 2010

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Contribuţia bugetului european pentru anul 2010 pentru încurajarea creşterii economice, a competitivităţii, a coeziunii şi a protecţiei locurilor de muncă reprezintă un răspuns vital la recenta criză economică.

Ca un stimulent specific pentru economia europeană, aş scoate în evidenţă Planul european de redresare economică, care încurajează, printre altele, proiecte în sectorul energetic (proiecte privind reţeaua electrică, gazul natural şi captarea şi stocarea carbonului), finanţează măsuri care privesc internetul în bandă largă, extinzând aşa-numitele autostrăzi de informaţii în comunităţile rurale, creează un fond pentru sectorul produselor lactate, reprezentând o nouă provocare a politicii agricole comune, şi alte programe de asistenţă comunitară, precum distribuţia de fructe şi lapte în şcoli.

Aş dori să evidenţiez în mod deosebit amendamentul la proiectul de buget general pentru 2010 propus de Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), care promovează prima angajare a tinerilor prin intermediul formării cu ajutorul întreprinderilor, al stagiilor şi al cursurilor de antreprenoriat, un obiectiv suplimentar al programului Erasmus.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Ek (ALDE), în scris. (SV) Grupul de amendamente la bugetul UE pentru 2010 care alcătuiesc „Blocul 3” conţine intervenţii şi măsuri de sprijin la care mă opun din principiu. Printre acestea se numără diverse măsuri de stocare a alcoolului, de exemplu, şi o asistenţă substanţială din partea UE pentru sectorul vitivinicol. De asemenea, este inclusă asistenţa UE privind distribuţia de lapte şi fructe în şcoli, care, deşi este o chestiune importantă, nu este un aspect asupra căruia ar trebui să decidă Uniunea Europeană. În acelaşi timp, grupul conţine investiţii semnificative în ceea ce priveşte bunăstarea animalelor şi controlul transportului de animale, de exemplu, pe care le salut. Cu toate acestea, întrucât procedura de vot mă obligă să adopt o opinie cu privire la întregul grup de amendamente, am ales să mă abţin de la votul privind Blocul 3.

Amendamentul 886 are un scop lăudabil – investiţiile în sport. Însă această chestiune nu ţine de competenţa Uniunii Europene. Prin urmare, am votat împotrivă.

Amendamentul 905 se bazează pe o atitudine faţă de migranţi pe care, din principiu, nu o pot accepta. De exemplu, urmează să se aloce fonduri pentru a explica locuitorilor Africii cât este de periculos să ajungă în Europa. Nu ar trebui să ridicăm ziduri în jurul continentului nostru. Prin urmare, am votat împotriva acestui amendament.

Amendamentul 909 prevede resurse pentru monitorizarea cetăţenilor europeni. Acesta este un lucru pe care nu îl pot accepta şi, prin urmare, am votat împotrivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Nigel Farage (EFD), în scris. – Deputaţii care fac parte din UKIP (Partidul Independenţei Regatului Unit) au votat în favoarea acestor amendamente, în principal pentru că ne opunem ORICĂREI măriri de buget şi pentru că limitarea utilizării acestor linii bugetare, conform propunerii Grupului ECR, poate avea ca urmare reducerea plăţilor de la buget. Cu toate acestea, doresc să subliniez faptul că fondurile UE, la care contribuabilul britanic cotizează în mod substanţial, nu ar trebui folosite pentru a impune politici, precum avortul forţat, asupra populaţiilor minoritare sau a altor populaţii, care au de suferit sub regimuri antidemocratice. O astfel de întrebuinţare este ilegală în Regatul Unit. Acest lucru este ilegal şi în alte state-client ale UE şi încalcă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite, la care Regatul Unit este semnatar, şi este împotriva Convenţiei europene a drepturilor omului, la care Regatul Unit este, de asemenea, semnatar. Indiferent dacă suma în cauză este de ordinul milioanelor sau nu, populaţiile locale afectate ar fi asociat pe bună dreptate UKIP cu tirania propriilor guverne dacă delegaţia UKIP ar fi votat împotriva acestor amendamente.

 
  
MPphoto
 
 

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL), în scris. (FR) Am votat în favoarea amendamentului 812 din cadrul Blocului 3 pentru a nu penaliza ajutorul oferit producătorilor de produse lactate, oricât de derizoriu ar fi acesta (280 milioane de euro). Însă este inacceptabil ca adoptarea acestui amendament să ducă la respingerea amendamentului 70, care acordă un ajutor de 600 milioane de euro în loc de 280 milioane de euro, aşa cum solicită Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a Parlamentului. Protestez faţă de această regulă a celei mai mici propuneri bugetare în dauna agricultorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Consider că măsurile anunţate de doamna comisar Fischer Boel la finalul reuniunii de la Luxemburg a Consiliului miniştrilor agriculturii şi în cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală la Strasbourg (la 19 octombrie) sunt insuficiente. Setul de măsuri, care urmează să fie aprobat de Consiliul ECOFIN la 19 noiembrie, se ridică la 280 milioane de euro şi va fi acordat statelor membre sub forma unui pachet financiar bazat pe producţie şi pe cotele anuale. Potrivit calculelor, Portugalia va primi un pachet financiar de 6 până la 7 milioane de euro pentru a combate scăderea preţurilor de producător, care este mai mare de 50 % în raport cu preţurile din 2007-2008. Consider că 0,003 EUR pe litru de lapte produs în Portugalia (calcule furnizate de producători) este o sumă derizorie pentru o problemă care durează de atâtea luni, în special dacă ministrul agriculturii utilizează aceşti bani pentru reformele aşteptate, după cum a anunţat deja.

Această sumă de 280 milioane de euro transmite un semnal important din partea Comisiei Europene, însă este insuficientă în comparaţie cu ceea ce au, de fapt, nevoie producătorii pentru a depăşi această criză.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Negocierile privind bugetul se numără printre cele mai importante procese comunitare în care Parlamentul, Comisia şi Consiliul îşi împart puterea de decizie. Astăzi, la finalul primei lecturi, Parlamentul îşi reafirmă rolul de autoritate bugetară, sporind cu succes atât creditele de angajament, cât şi creditele de plată în raport cu propunerea Consiliului, deşi aceste măriri nu se ridică la nivelul pe care ni l-am dori. Chestiuni esenţiale privind revitalizarea economiilor europene în contextul actualei crize, care au fost sprijinite de Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), au beneficiat acum de susţinere graţie accentului pus pe politica de coeziune în vederea promovării creşterii economice şi a competitivităţii, în special a IMM-urilor, principalul motor al creării de locuri de muncă.

În calitate de deputat social-democrat portughez, am motive să fiu deosebit de bucuros că a fost aprobat, cu o largă majoritate, un amendament al delegaţiei noastre, care are ca scop crearea unui program Erasmus pentru prima angajare, una dintre propunerile pe care le-am prezentat la ultimele alegeri europene. Au fost, de asemenea, protejate asistenţa acordată producătorilor de lapte şi garanţia unei mai mari securităţi a cetăţenilor, inclusiv în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie. Acesta nu este finalul procesului, întrucât cele trei instituţii vor trebui să adopte o poziţie comună care să fie supusă votului în a doua lectură, în luna decembrie.

 
  
  

- Raport: László Surján (A7-0038/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE), în scris. (PT) Pe fondul actual al crizei economice, financiare şi sociale, era esenţial ca bugetul Uniunii Europene pentru 2010 să fie concentrat în mod deosebit asupra acestei situaţii şi să devină un instrument eficient în combaterea crizei. Prin urmare, am votat în favoarea proiectului de buget al UE pentru 2010, deoarece consider că acesta oferă un răspuns cuprinzător acestor nevoi.

Parlamentul este hotărât să facă tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a garanta finanţarea corespunzătoare a tuturor activităţilor şi a politicilor care încurajează creşterea economică şi crearea de locuri de muncă şi care oferă soluţii pentru cetăţenii europeni. Mai concret, acest lucru înseamnă o mai mare securitate energetică, un sprijin sporit pentru cercetare şi inovaţie, în special în domeniul tehnologiilor curate, promovarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi creşterea sprijinului pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii. În această privinţă, aşa cum au propus deputaţii social-democraţi portughezi, doresc să subliniez importanţa creării unui program Erasmus de ocupare a forţei de muncă destinat tinerilor care sunt în căutarea primului loc de muncă, pentru a contribui la îndeplinirea acestor obiective.

În sfârşit, trebuie să subliniez faptul că nu sunt de acord cu reducerile suplimentare efectuate de Consiliu în cadrul liniilor bugetare aferente susţinerii Strategiei de la Lisabona, având în vedere că astfel de reduceri sunt incompatibile cu măsurile care ar trebui luate pentru încurajarea creşterii şi redresării economice.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Briard Auconie (PPE), în scris.(FR) În timp ce politica de coeziune joacă un rol esenţial în ceea ce priveşte eforturile de combatere a crizei economice şi a schimbărilor climatice, Consiliul propusese reducerea substanţială a creditelor de plată care îi sunt alocate pentru 2010. Fiind conştienţi de importanţa fondurilor europene şi a aşteptărilor care există în teritoriu, era esenţial ca deputaţii în Parlamentul European să restabilească şi chiar să mărească, în unele cazuri, sumele sugerate în prealabil de Comisia Europeană.

Acest vot este expresia Europei politice de care avem nevoie, o Europă care este capabilă să ia decizii bugetare care să asigure un viitor bun pentru solidaritate, competitivitate şi creştere economică, în folosul cetăţenilor săi. Deputaţii în Parlamentul European şi-au confirmat astăzi sprijinul pentru o politică europeană de coeziune care să dispună într-adevăr de resursele necesare îndeplinirii ambiţiilor sale. Aprob, de asemenea, orientarea generală a rapoartelor domnilor Surján şi Maňka privind proiectul de buget al Uniunii Europene pentru anul financiar 2010, drept care am votat cu hotărâre în favoarea adoptării acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Susţin raportul Surján ca un posibil compromis cu privire la bugetul UE. Regret faptul că Consiliul a redus şi mai mult proiectul preliminar de buget al Comisiei, care, în opinia mea, era deja insuficient pentru nevoile existente. Nu putem avea o Europă mai mare cu un buget sărac, care este în mod clar necorespunzător. Dezaprob în special reducerile efectuate în cadrul liniilor bugetare pentru sprijinirea Strategiei de la Lisabona. Nu putea exista o discrepanţă mai mare între declaraţiile publice referitoare la prioritatea combaterii crizei economice şi a sprijinirii obiectivului „competitivitate pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă” şi creditele prevăzute în acest proiect de buget. Salut creşterea creditelor în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei şi aş dori să subliniez că edificarea unei Europe a cetăţenilor depinde şi de punerea în aplicare corespunzătoare a acestor linii bugetare.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Nu am votat iniţiativa creării unui fond de 300 milioane de euro ca și sprijin imediat destinat producătorilor de lapte deoarece consider că producătorii de produse lactate se confruntă cu o prăbuşire a preţurilor care duce la nesiguranţă, iar poziţia Grupului Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European (S&D) pentru un fond de 600 de milioane de euro ar fi fost o acţiune mult mai rapidă și mult mai eficientă de combatere a cauzelor, dar mai ales a efectelor care au dus la această puternică deteriorare a pieţei produselor lactate ce persistă pe fondul crizei economice actuale. De asemenea, consider că setul de măsuri de sprijin adoptate de Comisia Europeană vine destul de târziu, iar fondul de 600 de milioane de euro ar fi reprezentat un sprijin real pentru statele membre care se confruntă cu această criză.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. (SV) Grupul de amendamente la bugetul UE pentru 2010 care alcătuiesc „Blocul 3” conţine intervenţii şi măsuri de sprijin la care ne opunem din principiu (la fel cum aducem critici – şi votăm împotriva – sprijinului UE pentru cultivarea tutunului). Printre acestea se numără diverse măsuri de stocare a alcoolului, de exemplu, şi o asistenţă substanţială din partea UE pentru sectorul vitivinicol. De asemenea, este inclusă asistenţa UE privind distribuţia de lapte şi fructe în şcoli, care este o chestiune importantă în sine, dar noi considerăm că acest aspect trebuie decis la nivel naţional. În acelaşi timp, grupul de amendamente din cadrul Blocului 3 prevede investiţii semnificative în ceea ce priveşte bunăstarea animalelor şi controlul transportului animalelor, de exemplu, măsuri pe care, în principiu, le-am considera binevenite, întrucât noi sprijinim cu tărie aceste chestiuni în alte contexte, dar, din moment ce procedura de vot ne obligă să adoptăm o opinie cu privire la întregul grup de amendamente, am decis să ne abţinem de la votul privind Blocul 3.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Eu consider că propunerile Parlamentului privind creşterea diferitelor linii bugetare şi suma de 1,5 miliarde de euro pentru finanţarea Planului european de redresare economică sunt vitale pentru scoaterea UE din criza economică actuală, precum şi pentru consolidarea rolului Uniunii Europene pe scena internaţională.

După cum am afirmat anterior, cred că este deosebit de important să alocăm fondurile necesare astfel încât întreprinderile mici şi mijlocii, care se numără printre principalele victime ale crizei, să beneficieze de sprijin pentru a putea depăşi această criză. Creşterea legată de Programul-cadru pentru competitivitate şi inovare va face posibilă promovarea spiritului întreprinzător şi a inovaţiei, vitale pentru afirmarea UE pe piaţa mondială şi pentru dezvoltarea socioeconomică pe piaţa internă.

Regret însă faptul că au fost alocate doar 300 milioanede euro pentru crearea unui fond pentru sectorul produselor lactate. În opinia mea, criza gravă prin care trece acest sector ar justifica alocarea unor fonduri mai importante, iniţial de 600 milioane de euro, pentru a-i ajuta pe producători să depăşească dificultăţile cu care se confruntă în prezent. Prin urmare, consider că suma de 300 milioane de euro este insuficientă şi sper ca alocarea acestei sume să poată fi încă revizuită în mod substanţial, în lumina necesităţilor părţilor afectate de această decizie.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) În ceea ce priveşte poziţia Parlamentului, aş dori să scot în evidenţă următoarele: a) amendamentele privind realocarea fondurilor propuse de Comisie şi retrase ulterior de Consiliu; b) Planul european de redresare economică ca prioritate pentru Parlamentul European, care trebuie să furnizeze bani „proaspeţi” pentru finanţarea sa; c) propunerile privind sporirea finanţării pentru securitatea energetică, cercetare şi dezvoltare, sprijinirea IMM-urilor şi învăţarea pe tot parcursul vieţii; d) crearea unui fond pentru sectorul produselor lactate în valoare de 300 milioane de euro, o sumă insuficientă, dar care este suma maximă posibilă (consider că este esenţial să avem un mecanism de reglementare şi de menţinere a cotelor de lapte); e) finanţarea serviciilor de Internet în bandă largă pentru comunităţile rurale din marja disponibilă la rubrica 2; f) propunerea de amendament pe care am prezentat-o în vederea consolidării şi modificării programului Erasmus pentru a-l transforma, de asemenea, într-un instrument de creare a unor oportunităţi pentru prima angajare a tinerilor.

Sper ca bugetul, a cărui valoare se ridică la 127 miliarde de euro, să fie utilizat în întregime, având în vedere că există o întârziere în implementarea fondurilor egală cu un an financiar.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) În mijlocul unei crize economice şi sociale, cu efecte drastice asupra locurilor de muncă şi a condiţiilor de trai ale populaţiei, proiectul de buget comunitar pentru 2010, pe care îl dezbatem astăzi, nu răspunde nici pe departe necesităţilor şi arată încă o dată ce înseamnă cu adevărat „solidaritatea europeană”. În loc să răspundă crizei sociale, o parte importantă a bugetului este prevăzută pentru creşterea cheltuielilor militare şi pentru sprijinirea grupurilor economice şi financiare, în concordanţă cu accentuarea tendinţelor militariste şi neoliberale ale Uniunii Europene.

Cu toate că reprezintă o creştere faţă de proiectul de buget al Consiliului şi al Comisiei Europene, propunerea Parlamentului este cu circa 6 miliarde de euro mai mică faţă de nivelul alocărilor pentru 2010 prevăzute în cadrul financiar multianual 2007-2013, în timp ce suma finală – care urmează să fie decisă în decembrie – este încă necunoscută. Cu toate acestea, salutăm aprobarea propunerii noastre privind crearea unei rubrici bugetare pentru acţiuni în industria textilă şi de încălţăminte în vederea creării unui program comunitar pentru această industrie. Această propunere are ca scop combaterea crizei din această industrie, care se datorează creşterii exponenţiale a importurilor din ţări terţe, în special în regiunile care depind cel mai mult de acest sector.

 
  
MPphoto
 
 

  Gunnar Hökmark (PPE), în scris. (SV) În ceea ce priveşte bugetul UE pentru 2010, sprijinim principiile care stau la baza lui şi dorim să subliniem că acesta trebuie cheltuit într-o manieră profitabilă pentru cetăţeni. Cadrul stabilit în temeiul perspectivei financiare ar trebui respectat şi, prin urmare, salutăm faptul că bugetul va fi menţinut în limitele acestui cadru. Dorim să reducem substanţial asistenţa agricolă şi regională şi să micşorăm bugetul total. Dorim să alocăm mai multe fonduri din resursele noastre comune pentru cercetare şi dezvoltare, creştere economică, infrastructură şi securitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Aş dori să încep prin a-mi exprima regretul că proiectul de buget preliminar al Comisiei a fost redus şi mai mult de către Consiliu şi că, în ciuda ipotezei potrivit căreia prioritatea bugetului pentru 2010 o reprezintă cetăţenii şi combaterea crizei economice, nu sunt prevăzute suficiente fonduri la rubrica 1a – Competitivitate pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă. Prin reducerile bugetare efectuate de Consiliu sunt retrase fonduri destinate punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona, ceea ce intră în contradicţie cu combaterea actualei crize economice.

Cu toate acestea, aş dori să salut aprobarea amendamentului propus de deputaţii social-democraţi portughezi, care a constituit o promisiune electorală făcută alegătorilor portughezi, pentru că acesta se referă la crearea conceptului Erasmus privind prima angajare ca modalitate de a promova angajarea tinerilor şi de a contribui la lupta împotriva crizei economice.

În sfârşit, dezaprob reducerile efectuate de Consiliu la rubrica 1b – Coeziune pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, într-un moment în care fondurile structurale şi de coeziune sunt importante pentru încurajarea creşterii şi redresării economice, dar şi pentru că numeroase politici importante destinate combaterii schimbărilor climatice şi sprijinirii creşterii economice şi ocupării forţei de muncă sunt finanţate de la această subrubrică.

 
  
MPphoto
 
 

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. − Am votat pentru instituirea unui nou fond destinat produselor lactate, care să vină în sprijinul producătorilor pentru depăşirea crizei din acest sector, deși acest sprijin trebuia prevăzut cu mult timp înainte. Îmi pare rău că votul nostru nu a putut să aducă 600 de miliarde de euro aşa cum, aşa cum prevedea raportul de initiaţivă votat în 1 septembrie de Comisia AGRI si asa cum si-ar fi dorit Grupul Socialist. Daca fermierii din UE nu pot beneficia de mai mult sprijin din partea UE, se datorează relei voinţe a dreptei europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – Proiectul de buget antipopular al Uniunii Europene pentru 2010 reflectă fiecare aspect al obiectivelor sale reacţionare, demonstrând încă o dată că UE este o uniune imperialistă transnaţională aflată în slujba capitalului. Criza capitalistă este folosită pentru a efectua restructurări reacţionare, capitaliste profunde, în detrimentul claselor muncitoare şi pentru a creşte profiturile întreprinderilor monopoliste. Se finanţează programe pentru răsturnarea relaţiilor de muncă, încălcarea drepturilor sociale şi ale muncitorilor, promovarea unor forme flexibile de lucru şi răsturnarea termenilor acordurilor colective.

Se consolidează sisteme de lucru nesigure, tinerii fiind constrânşi să efectueze stagii şi să participe la programe de învăţare pe tot parcursul vieţii în loc să aibă parte de locuri de muncă. Concentrarea pământului şi dezrădăcinarea agricultorilor în urma aplicării PAC sunt intensificate în folosul industriei alimentare şi al comerţului. Mijloacele şi mecanismele de urmărire în justiţie şi de reprimare a mişcării muncitoreşti, precum Frontex, Europol şi Eurojust, sunt sporite şi consolidate, la fel ca bazele de date personale şi mecanismele pentru impunerea politicii imperialiste a UE, politica externă şi de securitate comună, şi a infrastructurilor militare.

Votul în favoarea bugetului UE acordat de către partidele de centru-dreapta şi de centru-stânga din Parlamentul European constituie un atac total la adresa claselor muncitoare. Noi am votat împotriva bugetului UE pentru că acesta serveşte marilor întreprinderi, aducând greutăţi şi mai mari pe umerii popoarelor.

 
  
  

- Raport: Vladimír Maňka (A7-0037/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Atkins (ECR), în scris. – Conservatorii britanici continuă să creadă într-o mai mare profitabilitate şi responsabilitate financiară în ceea ce priveşte bugetul Parlamentului European.


Cu toate acestea, Parlamentul a căutat din nou să sporească substanţial bugetul faţă de cel stabilit de Consiliul de Miniştri. Prin urmare, conservatorii au votat pentru reducerea multor domenii ale cheltuielilor UE.

Continuăm să susţinem domeniile în care UE aduce un plus de valoare, precum cercetarea noilor tehnologii, accesul la informaţii pentru cetăţenii europeni, Ombudsmanul European şi Curtea de Conturi. Cu toate acestea, am votat, de asemenea, împotriva a numeroase alte linii bugetare care sunt nejustificate şi nerentabile într-o perioadă în care ar trebui să dăm toţi dovadă de prudenţă economică.

Mai concret, am votat împotriva finanţării Comitetului Regiunilor şi am sprijinit măsuri de eliminare a unora dintre liniile bugetare care necesită cele mai multe fonduri, cum ar fi subvenţiile pentru tutun, precum şi alte linii bugetare privind programele şi subvenţiile agricole şi risipa din administraţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (ECR), în scris. – Grupul ECR crede într-o mai mare profitabilitate şi responsabilitate financiară în ceea ce priveşte bugetul Parlamentului European.


Cu toate acestea, Parlamentul a căutat din nou să sporească substanţial bugetul faţă de cel stabilit de Consiliul de Miniştri. Prin urmare, Grupul ECR a votat pentru reducerea multor domenii de cheltuieli ale UE.

Continuăm să susţinem domeniile în care UE aduce un plus de valoare, precum cercetarea noilor tehnologii, accesul la informaţii pentru cetăţenii europeni, Ombudsmanul European şi Curtea de Conturi. Cu toate acestea, am votat, de asemenea, împotriva a numeroase alte linii bugetare care sunt nejustificate şi nerentabile într-o perioadă în care ar trebui să dăm toţi dovadă de prudenţă economică.

Mai concret, am votat împotriva finanţării Comitetului Regiunilor şi am sprijinit măsuri de reducere a unora dintre liniile bugetare care necesită cele mai multe fonduri şi care privesc programele şi subvenţiile agricole şi risipa din administraţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) În cadrul acestei dezbateri privind bugetul general al Uniunii Europene, sunt în favoarea luării în considerare a condiţiilor specifice ale crizei în care ne aflăm atunci când discutăm despre alocarea de fonduri către diversele sectoare ale economiei europene.

Aş dori să atrag atenţia asupra nevoii presante de a crea un fond pentru sectorul produselor lactate, având în vedere situaţia dificilă cu care se confruntă producătorii, şi sper că vor fi adoptate măsuri de sprijin eficiente pentru acest sector de activitate.

Este esenţial să alocăm fondurile necesare astfel încât întreprinderile mici şi mijlocii, care se numără printre principalele victime ale crizei, să beneficieze de sprijinul care să le permită depăşirea crizei. Creşterea alocărilor pentru Programul-cadru pentru competitivitate şi inovare va face posibilă promovarea spiritului întreprinzător şi a inovării, care sunt vitale pentru afirmarea de către UE a poziţiei sale pe piaţa mondială şi pentru dezvoltarea socioeconomică pe piaţa internă.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Salut adoptarea politicii de buget cu bază zero de la începutul fiecărei legislaturi, pe care am prezentat-o în numele Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat). Ca urmare, bugetul Parlamentului va reflecta necesităţile reale şi va spori transparenţa, disciplina bugetară şi eficienţa. De asemenea, susţin efectuarea unei distincţii între costurile fixe şi costurile variabile, acestea din urmă fiind justificate de o analiză costuri-beneficii. În domenii precum politica privind comunicarea, această analiză costuri-beneficii este importantă pentru a asigura rezultate mai bune şi o mai bună gestionare a resurselor.

Aş sublinia că acest proiect de buget nu ia în considerare cerinţele care rezultă din viitoarea intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care va necesita probabil elaborarea unei modificări de buget. Doresc să subliniez că prioritatea Parlamentului ar trebui să fie excelenţa în ceea ce priveşte legiferarea şi că ar trebui alocate resursele necesare în acest scop. De asemenea, consider că este esenţială adoptarea unei politici pe termen lung în ceea ce priveşte clădirile, care ar trebui să ţină seama de costurile de întreţinere a acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris.(FR) Am votat în favoarea primei lecturi a bugetului 2010, adică 127,5 miliarde de euro în plăţi, în speranţa că cea de a doua lectură ne va permite să ajungem la rezultate mai ambiţioase, în special în privinţa resurselor acordate pentru un plan de redresare care să se ridice la înălţimea provocărilor care trebuie înfruntate în ceea ce priveşte locurile de muncă, coeziunea socială, schimbările climatice şi lupta împotriva sărăciei. Pentru mine, a fost în primul rând o chestiune de apărare a sprijinului acordat microcreditelor, care reprezintă o prioritate pentru socialişti, furnizând resurse pentru economia socială şi menţinând în acelaşi timp programul PROGRESS în întregime. Resursele pentru acest buget sunt într-adevăr limitate, în special din cauza perspectivei financiare austere din care acesta face parte. Va trebui să depunem eforturi serioase în dezbaterea privind noua perspectivă bugetară.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Salut faptul că valoarea totală a bugetului Parlamentului se situează sub limita autoimpusă de 20 % din cheltuielile de la rubrica 5 (cheltuieli administrative) din cadrul financiar multianual. Într-un an de criză, este important ca Parlamentul să dea dovadă de disciplină şi control asupra costurilor.

Bugetul aprobat nu include ajustările care pot fi necesare dacă Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, în special în ceea ce priveşte legislaţia. În această privinţă, s-ar putea să fie necesar un buget rectificativ în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Este important de remarcat că prioritatea Parlamentului o constituie rolul său legislativ [în opinia Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat)] şi că Parlamentului trebuie să i se aloce resursele necesare astfel încât să poată face o treabă excelentă.

În ceea ce priveşte politica de informare, salut acordul privind finanţarea partidelor politice la nivel european şi a fundaţiilor politice la nivel european, care ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea comunicării cu cetăţenii şi a participării acestora la viaţa politică a UE. Este necesară, de asemenea, o discuţie mai amplă privind principiile bugetare pe termen lung în acest domeniu.

Am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Aş dori să salut faptul că valoarea totală a bugetului Parlamentului se situează sub limita autoimpusă de 20 % din cheltuielile de la rubrica 5 (cheltuieli administrative) din cadrul financiar multianual. Cu toate acestea, este important de remarcat faptul că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi sporirea responsabilităţilor Parlamentului care rezultă din aceasta înseamnă că va trebui elaborat un buget rectificativ, iar limita de 20 % din cheltuielile administrative va fi dificil de păstrat. Prioritatea Parlamentului ar trebui să constea în excelenţa legiferării şi ar trebui create condiţiile necesare pentru ca acest lucru să devină realitate.

Aş dori, de asemenea, să aplaud munca depusă de raportorul alternativ al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat), José Manuel Fernandes, care a contribuit într-o manieră decisivă pentru a face din acest raport un document de mare importanţă pentru Parlament. În ceea ce priveşte munca sa, aş dori să evidenţiez propunerea, care tocmai a fost aprobată, privind punerea în aplicare a unei politici de buget cu bază zero la începutul fiecărei legislaturi, ceea ce va permite ca bugetul Parlamentului să reflecte doar costurile reale şi va creşte transparenţa, disciplina bugetară şi eficienţa.

 
  
  

- Raport: Claude Moraes (A7-0040/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Din 1998, Parlamentul a respins în mod constant toate iniţiativele care i-au fost prezentate atunci când a fost consultat cu privire la chestiuni detaliate legate de Europol, atâta vreme cât domeniul de aplicare Europol a rămas interguvernamental, nefiind supus nici controlului democratic, nici celui juridic. Acum, că a fost aprobată această decizie de a transforma Europol într-o agenţie UE, finanţată de la bugetul comunitar, iar rolul de supraveghere al Parlamentului a fost sporit, nu mai este necesară menţinerea acestei linii de acţiune.

Prin urmare, am votat în favoarea acestei iniţiative a Republicii Cehe, care este menită să rezolve o chestiune administrativă, şi anume ajustarea salariilor de bază şi a alocaţiilor acordate personalului Europol în vederea adaptării acestora la costul vieţii din Ţările de Jos. Cu toate acestea, ţin să subliniez că orice decizie privind ajustarea salariilor angajaţilor Europol trebuie luată în unanimitate de către Consiliu.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris.(FR) Am votat în favoarea acestei propuneri de decizie care are ca scop ajustarea salariilor de bază şi a alocaţiilor acordate personalului Europol. Astfel, acest raport este menit să adapteze remuneraţiile acestor angajaţi la creşterea costului vieţii din Ţările de Jos, precum şi la modificările salariilor din sistemul public al statelor membre. Acest sprijin era cu atât mai necesar cu cât Europol a devenit o agenţie a Uniunii Europene, finanţată de la bugetul comunitar.

 
  
  

- Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 („Regulamentul unic OCP”)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea includerii laptelui la articolul 186 pentru a permite Comisiei să răspundă rapid la situaţiile de criză, întrucât acesta introduce un instrument care este important de utilizat. Cu toate acestea, utilizarea acestui instrument nu trebuie să distanţeze Parlamentul de acest proces, cu atât mai mult cu cât momentul codeciziei se apropie, motiv pentru care este esenţial ca aceste acţiuni să fie supravegheate de Comisie.

În ceea ce priveşte reglarea voluntară a sistemului de prelevare suplimentară, cunoscut de regulă sub numele de „amenzi”, menit să asigure finanţarea internă pentru a restructura sectorul produselor lactate, consider că aceasta este o măsură care generează răspunsuri la nivel naţional, deşi, după părerea mea, ar fi mai potrivită adoptarea unor răspunsuri la nivel european în ceea ce priveşte această criză care afectează întreaga Europă.

În concluzie, după ce am depus atâtea eforturi în ultimele luni pentru a obţine propuneri de măsuri din partea Comisiei, nu avem dreptul să respingem nicio contribuţie în acest moment foarte dificil pentru producătorii de lapte europeni şi familiile acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Ashworth (ECR), în scris. – Am votat în favoarea acestor modificări aduse Regulamentului unic OCP, deoarece cred că pachetul de 280 milioane de euro este unul realist şi va fi salutat de industria produselor lactate. Prin urmare, am convingerea că va fi necesar să conferim puteri temporare comitetului de gestionare conform articolului 186 pentru a acorda acest ajutor. Totuşi, consider că aceste puteri trebuie acordate Comisiei doar pentru o perioadă de maximum doi ani pentru a asigura furnizarea eficientă a acestui pachet.

Cu toate acestea, nu pot susţine programul de răscumpărare a cotelor de lapte la nivel naţional care a fost, de asemenea, propus de către Comisie şi care includea planuri de percepere a unei taxe exorbitante de la producătorii care depăşesc cotele. Nu ar trebui să îi penalizăm pe producătorii eficienţi, care reprezintă viitorul industriei. Acest pachet constituie o măsură pe termen scurt pentru o soluţie pe termen scurt, însă industria necesită o strategie clară, pe termen lung, pentru viitor.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne Delvaux (PPE), în scris.(FR) În ceea ce priveşte includerea laptelui la articolul 186 şi programul răscumpărării cotelor, sunt încântată de faptul că punerea în aplicare a acestei decizii nu a fost amânată pentru o dată ulterioară... lucru de care, într-un anumit moment, ne-am fi putut teme din partea unora, deoarece campania de comercializare a produselor lactate (care este cuprinsă între 1 aprilie şi 31 martie) a fost demarată deja de ceva vreme! Sunt în favoarea măsurilor care au fost sugerate, dar aş dori totuşi să merg mai departe: într-adevăr, aceste măsuri sunt departe de a fi suficiente, în special pentru că, în ceea ce priveşte răscumpărarea cotelor, mingea se află din nou în terenul statelor membre şi al finanţării naţionale. În plus, noi discutăm aici despre măsuri pe termen mediu şi lung.

Cu toate acestea, există o nevoie urgentă de a adopta măsuri comunitare pe termen scurt. Acest lucru este indispensabil: aşteptările din teritoriu în această privinţă sunt foarte mari. În sfârşit, în contextul articolului 186, pe viitor va fi necesară monitorizarea reînnoirii anuale a mecanismului şi acordarea posibilităţii Comisiei de a reînnoi această măsură automat în fiecare an. De asemenea, acest lucru va permite Parlamentului şi Consiliului să pună o mai mare presiune asupra Comisiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea propunerii pentru un regulament „unic OCP”, deoarece, având în vedere criza gravă prin care trece sectorul laptelui în Europa, sunt necesare măsuri urgente pentru a restabili echilibrul pieţei şi pentru a garanta un venit corespunzător pentru agricultori, în conformitate cu obiectivele PAC, care au fost reiterate în cadrul Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Aceste propuneri reprezintă o recunoaştere a eşecului politicii Comisiei în sectorul produselor lactate. Există mai multe motive pentru care am votat împotrivă: 1) suma propusă de Comisie pentru stabilizarea pieţei laptelui este în mod clar insuficientă şi va fi pusă la dispoziţie abia în 2010, neputându-se astfel combate, aşa cum s-ar impune, o situaţie în mod evident urgentă, în special în cazul producătorilor mici şi mijlocii; 2) includerea laptelui şi a produselor lactate la articolul 186, care apare în această propunere, garantează putere Comisiei, care îi este atribuită de Parlament şi Consiliu, fără a specifica acţiunile care vor fi dezvoltate; 3) măsurile propuse nu modifică obiectivele ultimei reforme a OCP pentru liberalizarea completă şi desfiinţarea instrumentelor de reglementare a pieţei, cotele şi drepturile de producţie – orientări care stau la baza actualei crize; 4) fondurile aprobate sunt, înainte de toate, menite să restructureze acest sector, care, pentru Comisie, înseamnă abandonarea activităţii de către mii de producători, cu toate consecinţele sociale şi ecologice care rezultă; 5) propunerea va exacerba dezechilibrele existente în distribuirea fondurilor în rândul producătorilor şi al ţărilor, ceea ce nu va face decât să agraveze situaţia pentru nenumăraţi producători.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris.(FR) Am votat în favoarea unor noi măsuri anticriză privind preţul laptelui pentru a sprijini producătorii care în prezent se confruntă cu o situaţie deosebit de dificilă pentru profesia lor. Aceste măsuri vin cu întârziere, chiar dacă producătorii de lapte au adus în discuţie problemele încă din primăvara trecută. Bugetul de 280 milioane de euro propus de statele membre este insuficient; trebuie să dăm dovadă de mai multă ambiţie şi să sprijinim un pachet de asistenţă în valoare de 600 milioane de euro pentru a permite producătorilor noştri să iasă din marasmul în care se găsesc. Sunt foarte îngrijorată în ceea ce priveşte viitorul acestui sector, deoarece nu se face nimic pentru a-i elibera pe producători de influenţa exclusivă a mecanismelor pieţei, deşi Curtea Europeană de Conturi a anunţat necesitatea existenţei unor instrumente de gestionare a pieţei laptelui, cu riscul de a submina producţia de lapte în numeroase zone vulnerabile şi de a nu observa faptul că produsele cu o valoare adăugată ridicată sunt cele prin care Europa se poate poziţiona pe piaţa mondială.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Producătorii de produse lactate sunt supuşi în prezent unor mari presiuni. În Irlanda, unde industria produselor lactate are o importanţă strategică, aproape fiecare producător de produse lactate va ieşi în pierdere în 2009. Această situaţie a uneia dintre industriile-cheie ale Europei nu poate dura. Am votat amendamentul de astăzi pentru a da dovadă de solidaritate cu comunitatea agricolă într-un moment de criză. Singurul meu regret este că nu votăm pentru alocarea a 600 milioane de euro în loc de 300 milioane de euro, aşa cum a sugerat iniţial acest Parlament. Cu toate acestea, votul cu privire la această chestiune a fost blocat la nivel de comisii de partidele de centru-dreapta din Parlament. Suma de 300 milioane de euro este mai bună decât nimic, însă pe viitor este nevoie de măsuri mai radicale pentru susţinerea acestei industrii.

 
  
MPphoto
 
 

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL), în scris. – M-am abţinut de la votul final privind Regulamentul unic OCP (articolul 142), deoarece, în opinia mea, măsurile propuse de Comisie nu merg suficient de departe.

Criza din sectorul produselor lactate este o problemă care are nevoie de măsuri urgente, iar acesta este un motiv în plus pentru care am votat în favoarea procedurii de urgenţă în conformitate cu articolul 142 din Regulamentul de procedură pentru ajustările privind Regulamentul unic OCP. Cu toate acestea, actuala propunere a Comisiei este prea slabă şi aş dori să văd, într-un termen foarte scurt, măsuri de sprijin adecvate care să fie eficiente în combaterea crizei din sectorul produselor lactate. Votul în favoarea acestei propuneri ar împiedica adoptarea unor măsuri ulterioare, mai eficiente.

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE), în scris. (DE) Criza din industria produselor lactate i-a adus pe mulţi producători în pragul falimentului. După luni de aşteptare a unui preţ mai bun al laptelui, Comisia Europeană a luat în sfârşit măsuri de urgenţă pentru a-i salva pe producătorii de produse lactate.

Ajutorul pentru stocurile private de brânză urmează să fie majorat la 15 milioane de euro, fonduri de care vor beneficia, în principal, italienii.

Perioada de intervenţie pentru laptele praf şi unt urmează a fi prelungită, iar rambursările pentru exporturi vor fi mărite. Aceste măsuri ar trebui să stabilizeze preţul laptelui pe termen mediu.

Un fond pentru lapte în valoare de circa 280 milioane de euro va fi distribuit statelor membre pentru a finanţa măsurile naţionale de asistenţă. Totuşi, aceasta nu este decât o picătură în ocean.

Comisia oferă statelor membre un program de răscumpărare voluntară a cotelor pentru a-i motiva pe producătorii de lapte să renunţe parţial sau definitiv la producţia de lapte. Firmelor mai productive care livrează cantităţi prea mari li se va solicita să bage mâna mai adânc în buzunar. Aceste măsuri presupun costuri mari la nivel naţional, deoarece, în vremuri de criză economică generală, bugetele naţionale rămân fără rezerve. În această privinţă, nu îmi fac mari speranţe.

Măsura cea mai palpabilă din pachetul pentru criză este includerea laptelui la articolul 186 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, astfel încât Comisia să poată lua măsuri rapide pentru combaterea crizei. Cu toate acestea, mie mi s-ar părea discutabilă limitarea acestei măsuri în timp. Cu această rezervă, am votat în favoarea poziţiei Parlamentului.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris.(ES) Am votat împotriva deciziei privind sectorul produselor lactate, deoarece consider că propunerea Comisiei de a aloca 280 milioane de euro acestui sector vine prea târziu pentru a mai fi pusă în aplicare în acest an şi, în orice caz, această măsură nu va fi suficientă. Din acest motiv, am sprijinit propunerea de a aloca 600 milioane de euro acestui sector. Pe de altă parte, prin includerea laptelui şi a produselor derivate din lapte la articolul 186 se acordă anumite puteri comitetului înfiinţat de Parlamentul European, precum şi Consiliului, deşi nu a fost oferită nicio indicaţie specifică privind măsurile practice care vor fi luate. Cu toate acestea, măsurile adoptate nu schimbă obiectivul celei mai recente reforme a PAC, şi anume liberalizarea completă a pieţei produselor lactate, pe care grupul nostru o respinge. Aceste măsuri favorizează industria agroalimentară şi marile lanţuri de distribuţie, în detrimentul producătorilor mici şi mijlocii, şi contribuie la concentrarea producţiei şi la sporirea profitului înregistrat de industrie, care a crescut în ultimii ani graţie scăderii preţurilor plătite producătorilor de lapte şi creşterii preţului final de achiziţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. (FR) Am susţinut crearea unui „fond pentru lapte” pentru a ajuta sectorul aflat în criză şi, mai concret, pentru a-i ajuta pe acei agricultori care se confruntă cu problemele cele mai stringente. În special, am votat în favoarea amendamentului prin care se solicită alocarea a 20 milioane de euro în plus faţă de suma anunţată de Comisia Europeană, ridicând valoarea totală la 300 milioane de euro. Acesta este un amendament la Regulamentul unic privind organizarea comună a pieţei (OCP), care permite, în special, Comisiei Europene să ia măsuri de urgenţă din proprie iniţiativă în cazul unor perturbări grave pe piaţa laptelui, aşa cum este cazul de mai multe luni încoace. Acest buget este în mod clar insuficient pentru a scoate toţi producătorii din situaţia delicată în care se află. Însă, date fiind marjele bugetare actuale, din păcate nu ar fi fost responsabil să solicităm mai mult. În plus, dacă ceream mai mult, riscam, de asemenea, să nu primim nimic. Ţin să subliniez că acestea sunt doar nişte jaloane care au fost fixate. Dezbaterea va continua în ceea ce priveşte structura de reglementare care va trebui să fie introdusă după 2013 şi, în acest sens, Parlamentul European va depune în continuare eforturi pentru a ajunge la un cadru eficient şi responsabil pentru pieţele agricole. În plus, Tratatul de la Lisabona ne va furniza noi arme în această privinţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris.(PT) În şedinţa plenară a Parlamentului de la Strasbourg, au fost adoptate rapoarte care conţin trei măsuri specifice [280 milioane de euro reprezentând ajutoare directe pentru producători, o regulă temporară pentru calcularea răscumpărării cotelor şi includerea laptelui în Regulamentul OCP la articolul 186 (măsuri de urgenţă)]. Consider că aceste măsuri sunt importante, dar ele sunt insuficiente, fiind măsuri punctuale pentru o problemă care a căpătat deja dimensiuni structurale considerabile. Sectorul are nevoie de mecanisme de gestionare utile şi eficiente pentru a putea interveni pe piaţă atunci când este necesar, spre deosebire de abordarea recomandată de Comisia Europeană, care susţine liberalizarea şi dereglementarea.

Criza din sectorul produselor lactate a arătat în mod clar că OCP pentru lapte încă are nevoie de instrumente, în special de mecanismul cotelor, pentru a înlătura dezechilibrele pieţei.

Setul de măsuri, care urmează să fie aprobat de Consiliul ECOFIN la 19 noiembrie, se ridică la 280 milioane de euro şi va fi acordat statelor membre sub forma unui pachet financiar, pe baza producţiei şi a cotelor anuale. Potrivit calculelor, Portugalia va primi un pachet financiar de 6 până la 7 milioane de euro pentru a combate căderea preţurilor de producător, care este mai mare de 50 % în raport cu preţurile din 2007-2008...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. (EL) Măsurile Comisiei şi ale guvernelor privind criza din sectorul creşterii animalelor se potrivesc foarte bine cu PAC antipopulară mai generală şi, mai important, cu decizia luată de UE privind liberalizarea completă a pieţei produselor lactate. Chestiunea cea mai gravă este că rubricile propuse sunt utilizate pentru a grăbi restructurările în vederea sporirii profiturilor industriei alimentare, consolidând astfel grupurile de afaceri din sectorul produselor lactate în detrimentul crescătorilor de animale. Măsurile nu vizează problemele acute împotriva cărora protestează proprietarii de ferme producătoare de lactate mici şi mijlocii, şi anume costurile de producţie ridicate şi preţurile de producător derizorii.

Mai concret, aceste măsuri nu se adresează problemelor acute ale tuturor crescătorilor de animale, care desfăşoară activităţi în domeniul creşterii bovinelor, al producţiei de carne şi al creşterii ovinelor şi caprinelor. Industriaşii şi comercianţii îşi dublează profiturile, datorită atât preţurilor de producător derizorii, cât şi preţurilor exponenţiale plătite de lucrători pentru aceste alimente de bază. Am votat împotriva propunerii, deoarece obiectivul acesteia este sporirea concentrării producţiei din acest sector. Soluţia pentru proprietarii de exploataţii agricole mici şi mijlocii este combaterea politicii monopoliste a UE şi promovarea unui tip diferit de dezvoltare care să îi elibereze pe crescătorii de animale de exploatare, să le garanteze un venit şi un viitor şi să servească, în general, nevoilor nutriţionale şi bunăstării populaţiei.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie B7-0097/2009

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, faptul că frontierele interne ale Uniunii Europene au fost abolite fără ca, în acelaşi timp şi chiar în prealabil, controalele la frontierele externe să fi fost întărite, iar instrumentele de securitate prevăzute iniţial, oricât de elementare, să devină pe deplin operaţionale, constituie o reală problemă. Fiind conduşi de principiul realităţii, nu ne vom opune acestei rezoluţii, în care sunt exprimate îngrijorări cu privire la întârzierile întâmpinate de noile sisteme de schimb de informaţii privind chestiuni penale şi legate de vize. Însă, de fapt, aceasta nu este decât o problemă falsă: problema reală o constituie însuşi sistemul Schengen, pseudo-acquis-ul său care acum este inclus în tratate, şi politicile duse de Bruxelles în ceea ce priveşte vizele, imigrarea şi circulaţia persoanelor...

În prezent, Europa este invadată de imigranţi legali şi ilegali, iar criminalitatea, care devine din ce în ce mai violentă, creşte în mod alarmant, deoarece ţărilor li s-a luat dreptul de a-şi controla propriile graniţe. Sistemul Schengen a favorizat creşterea considerabilă a criminalităţii transfrontaliere şi a fluxului ilegal de persoane şi bunuri, acestea fiind ele însele uneori legale, iar alteori ilegale, fără niciun beneficiu pentru europeni. Prin urmare, până ce aceste sisteme vor deveni operaţionale, cel puţin invocaţi clauza de salvgardare şi restabiliţi controalele!

 
  
MPphoto
 
 

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. (PL) Susţin pe deplin rezoluţia privind situaţia instrumentelor SIS II şi VIS. Punerea la punct a sistemului SIS II a depăşit termenul prevăzut, iar numeroase probleme tehnice au amânat deja intrarea ţărilor noi în sistemul Schengen. Aceasta impune o monitorizare constantă de către Parlamentul European a progreselor privind înfiinţarea SIS II şi VIS.

SIS II reprezintă un proiect politic-cheie pentru întreaga Uniune. Punerea sa în aplicare şi funcţionarea corespunzătoare îndelung aşteptate sunt esenţiale pentru extinderea spaţiului Schengen şi, în consecinţă, pentru libera circulaţie a persoanelor în cadrul UE în ceea ce îi priveşte pe următorii cetăţeni care vor avea acest drept (Bulgaria, România, Cipru şi Liechtenstein). De asemenea, SIS II este un element-cheie în combaterea criminalităţii şi a imigraţiei ilegale. Poliţiştii de frontieră polonezi au reuşit să reţină cu 50 % mai mulţi străini ilegali în prima jumătate a lui 2008, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului precedent, graţie aderării Poloniei la spaţiul Schengen (conform unui raport din 2008 al Ministerului Internelor şi Administraţiei).

Peste 350 de persoane căutate în temeiul mandatului european de arestare (MEA) au fost arestate pe teritoriul Poloniei, iar circa 600 de persoane căutate de sistemul de justiţie polonez au fost reţinute în străinătate. Baza de date cu copiii dispăruţi, care nu făcea parte din SIS I şi care este prevăzută pentru SIS II, este deosebit de importantă. Încrederea pe care o prezentăm în ochii cetăţenilor noştri depinde de proiecte majore ca acestea. O Europă unită nu îşi permite alte întârzieri şi o atitudine neglijentă.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie RC-B7-0118/2009

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Adoptarea acestei rezoluţii suscită inevitabil câteva comentarii privind scopurile şi conţinutul său. În primul rând, Uniunea Europeană, în loc să pretindă a fi un apărător al democraţiei, ceea ce nu este, şi să facă „recomandări practice” altor ţări, ar trebui, înainte de toate, să se preocupe de starea democraţiei din interiorul UE. Procesul ratificării Tratatului de la Lisabona este un exemplu recent, printre alte posibile exemple, privind modul în care aşa-numitul „proiect european” intră în opoziţie cu participarea democratică a popoarelor europene şi cu interesele, dorinţele şi aspiraţiile acestora, supunându-le unor presiuni, şantajându-le şi desconsiderând deciziile acestora privind calea pe care vor să o adopte pe viitor în mod colectiv. În al doilea rând, în ceea ce priveşte relaţiile externe, în loc să promoveze reluarea cursei înarmării şi militarizarea relaţiilor internaţionale, ţările UE ar trebui să contribuie la consolidarea democraţiei prin promovarea unei politici autentice de pace şi cooperare internaţională, bazată pe respectarea suveranităţii fiecărei ţări şi a principiului neamestecului, precum şi pe respectul pentru dreptul internaţional şi Carta Naţiunilor Unite. Din păcate, suntem departe de a avea o astfel de contribuţie. O Uniune Europeană cu un deficit democratic din ce în ce mai sever nu poate constitui un exemplu şi, cu atât mai puţin, nu poate contribui la „consolidarea” democraţiei în lume; aşadar, votul nostru este împotrivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, această rezoluţie expune, ca de obicei, aşa-zisele bune intenţii ale acestui Parlament în ceea ce priveşte drepturile omului: rolul Uniunii Europene este, după câte s-ar părea, acela de a lumina întreaga omenire cu privire la noţiunile sale de democraţie, de a finanţa progresul democratic din toate ţările etc. Aşadar, cum poate fi credibilă această Uniune care aplică într-o măsură atât de mică, dacă nu deloc, clauzele de salvgardare care există totuşi cu privire la acest subiect, în toate acordurile sale comerciale externe, când ea continuă să facă comerţ şi să acorde finanţări, orice s-ar întâmpla?

Cum poate fi ea credibilă, având în vedere modul în care se comportă chiar şi în Europa, impunând popoarelor o constituţie europeană, rebotezată sub numele „Tratatul de la Lisabona”, când unele dintre acestea au spus clar că nu o doresc? Şi cum puteţi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor deputaţi de stânga din acest Parlament, să fiţi credibili după mascarada lamentabilă de ieri cu privire la Italia, în care aţi dat dovadă de un spirit partizan şi de sectă nemaivăzute?

 
  
  

- Raport: Elmar Brok (A7-0041/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului Brok privind aspectele instituţionale ale înfiinţării Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE), care va fi extrem de important în sporirea coerenţei şi eficienţei relaţiilor externe ale Uniunii. Este important să ne asigurăm că înfiinţarea SEAE, ca urmare a elementelor noi introduse de Tratatul de la Lisabona, ne va permite să păstrăm şi să dezvoltăm modelul comunitar în cadrul relaţiilor externe ale Uniunii şi să menţinem echilibrul interinstituţional al Uniunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă este urmarea firească a procesului prin care Uniunea Europeană dobândeşte din ce în ce mai multe competenţe externe. Acesta ar putea deveni un instrument important de coordonare şi pentru afirmarea de către UE a poziţiei sale în plan extern dacă va putea rezista presiunilor exercitate de direcţii şi îşi va baza acţiunile pe colaborarea cu reprezentanţele diplomatice ale statelor membre, şi nu pe concurenţa cu acestea.

Regret faptul că, în cadrul Comisiei pentru afaceri externe, nu s-a putut obţine sprijinul pentru un amendament pe care l-am propus, în care se solicita luarea în considerare a limbilor europene mondiale pentru stabilirea viitorului regim lingvistic intern al SEAE.

Acest lucru este cu atât mai clar cu cât prioritatea SEAE ar trebui să fie stabilirea de punţi, contacte şi legături cu restul lumii şi, prin urmare, acesta ar trebui să adopte ca instrumente de lucru limbile cele mai adecvate pentru stabilirea directă a acestor legături. Aşadar, este de neînţeles faptul că, luând în considerare această chestiune, Parlamentul alege să desconsidere dimensiunea externă a multilingvismului şi natura strategică a acelor limbi, aspecte pe care le recunoaşte nu numai Parlamentul însuşi, ci şi Comisia Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Am sprijinit avizul Parlamentului European privind structura viitorului serviciu diplomatic al UE. Sper că Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) va întruchipa o abordare esenţialmente comunitară şi va permite Uniunii Europene să îşi exercite influenţa diplomatică în mod eficient şi democratic. SEAE trebuie să fie subordonată Comisiei în ceea ce priveşte chestiunile administrative şi bugetare şi trebuie să facă oficial parte din Comisie. Sper, de asemenea, că noul comisar pentru dezvoltare va putea să rămână pe deplin autonom şi să îşi protejeze prerogativele legate de acest serviciu, contrar ideii că ar putea concentra puterile în sectoare legate de acţiunea externă a Uniunii Europene, inclusiv politica comercială şi extinderea UE. Este important ca vocea Parlamentului să fie auzită de Consiliu, care ar trebui să stabilească orientările pentru acest nou organism în cadrul reuniunii sale din 29-30 octombrie 2009.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. Am votat împotriva raportului domnului Brok privind Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE), întrucât îl consider ca fiind cel mai clar exemplu al militarizării Uniunii Europene. Serviciul, care urmează a fi lansat în urma adoptării Tratatului de la Lisabona, acoperă toate aspectele legate politica de securitate şi apărare a UE. Potrivit raportului, SEAE şi Înaltul Reprezentant (şi vicepreşedinte al Comisiei Europene) îşi vor asuma rolul de reprezentanţi externi ai UE, susţinuţi de o reţea de 5 000 de funcţionari, fără a fi supuşi niciunui tip de control parlamentar. Înaltul Reprezentant se va ocupa de gestionarea civilă şi militară a crizelor şi va fi responsabil de drepturile omului, însă nu va răspunde în faţa statelor membre. În plus, SEAE va fi înfiinţat printr-o decizie a Consiliului, cu aprobarea Comisiei. Parlamentul va fi doar consultat, ceea ce reflectă caracterul antidemocratic al demersului. Consider că Serviciul european pentru acţiune externă nu reprezintă spiritul proiectului european pe care grupul nostru doreşte să îl apere, adică o Europă creată pentru şi de către cetăţeni, şi nu o Europă care, în prezent, este clădită pe un model economic bazat pe evitarea oricărei intervenţii în economie.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. Serviciul european de acţiune externă (SEAE) al UE, înfiinţat în temeiul Tratatului reacţionar de la Lisabona, este un mecanism de promovare a unei agresiuni imperialiste crescute şi a strategiei antipopulare a UE. Graba reprezentanţilor politici ai capitalului în Parlamentul European – conservatori, social-democraţi, liberali şi verzi deopotrivă – de a vota în favoarea SEAE demonstrează devotamentul acestora faţă de politicile economice şi opţiunile militare ale capitalului euro-unificator:

• reprezentarea independentă a UE la toate organizaţiile internaţionale, independent de statele sale membre, conform dispoziţiilor din Tratatul de la Lisabona;

• înfiinţarea SEAE, un serviciu autonom al UE, cu puteri civile şi militare, bazat pe direcţiile adoptate în cadrul politicii externe şi de securitate comune (PESC) şi al Adunării permanente a camerelor agricole (APCA) şi al cărui personal va fi asigurat de înalţi funcţionari civili şi militari ai UE, aflaţi în subordinea Înaltului Reprezentant;

• utilizarea SEAE ca instrument de promovare a politicii imperialiste a UE, cu propriile ambasade şi acţiuni diplomatice independente de statele membre. Calea pentru aceste schimbări a fost pregătită de Tratatul de la Maastricht, care a fondat PESC a UE şi APCA şi a semnalat o creştere a agresiunii militare şi a militarizării UE.

Partidul Comunist Grec a votat împotriva raportului, care prezintă fiecare aspect al Tratatului de la Lisabona şi pericolele la care, prin aplicarea sa, sunt expuşi cetăţenii, care luptă împotriva Uniunii Europene, această uniune transnaţională a capitalului şi a politicii sale antipopulare.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie RC-B7-0095/2009

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris. (FR) Nu am participat la acest vot, deoarece resping ideea de a consolida încă o dată relaţiile noastre economice cu Statele Unite. Parteneriatul UE-SUA nu este cel mai important pentru Europa şi nu este ceea ce are nevoie Runda Doha: UE trebuie să îşi diversifice partenerii dacă doreşte să îşi păstreze independenţa într-o măsură cât mai mare. Pentru aceasta, trebuie să sporească numărul de acorduri cu ţările în curs de dezvoltare. În loc să americanizăm standarde europene, trebuie să avem ca prioritate introducerea unui model de dezvoltare multipolar în care Europa îşi va găsi în sfârşit locul cuvenit şi sensul deplin.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Relaţiile UE-SUA reprezintă fără îndoială cel mai important parteneriat strategic al UE. Avem o responsabilitate comună de a promova valori comune precum respectarea drepturilor omului, democraţia, stabilitatea şi pacea, dar şi de a găsi soluţii mai bune la diverse pericole şi provocări la nivel mondial, cum este cazul crizei economice şi financiare, al schimbărilor climatice, al proliferării nucleare, al combaterii criminalităţii şi terorismului internaţional şi al eradicării sărăciei, printre alte probleme.

În ceea ce priveşte cooperarea în domeniile juridic, poliţienesc şi al securităţii interne şi externe, ţin să subliniez că, pentru succesul negocierilor viitoare, este esenţial ca măsurile de securitate să nu încalce libertăţile civile şi drepturile fundamentale, ca să nu mai vorbim de necesitatea respectării intimităţii şi a protejării datelor.

Vreau să afirm din nou faptul că datele europene cu caracter personal ar trebui să furnizate ţărilor terţe numai dacă se iau în considerare două principii fundamentale: necesitatea şi proporţionalitatea. De asemenea, trebuie să se respecte pe deplin legislaţia europeană şi naţională privind protecţia datelor şi să se furnizeze garanţii procedurale adecvate.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie privind viitorul summit UE-SUA şi întrunirea Consiliului Economic Transatlantic (CET), deoarece subliniază nevoia consolidării relaţiilor transatlantice într-un moment în care provocările internaţionale majore impun un răspuns coordonat la nivel mondial. Doresc să subliniez rolul CET în promovarea şi asigurarea unui răspuns coordonat la criza financiară mondială şi importanţa relaţiilor transatlantice în obţinerea unui acord internaţional la COP 15 de la Copenhaga, care include un pachet financiar adecvat pentru sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare în combaterea schimbărilor climatice, în ceea ce priveşte atât măsurile de atenuare, cât şi măsurile de adaptare.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Datorită importanţei strategice a Statelor Unite pentru UE şi viceversa, parteneriatul transatlantic trebuie consolidat la următorul summit în vederea sporirii capacităţii de acţiune pentru a face faţă provocărilor cu care ne confruntăm, de la grava criză socioeconomică din prezent la chestiuni precum dezarmarea, combaterea terorismului, schimbările climatice, respectarea drepturilor omului etc.

De asemenea, este esenţială adoptarea unor măsuri coordonate între SUA şi UE pentru a ajunge într-un stadiu mai matur al relaţiilor economice şi comerciale dintre cele două părţi, ducând la crearea unei pieţe transatlantice de facto până în 2015, cu o birocraţie redusă şi, în consecinţă, un mediu mai stabil şi mai atractiv pentru întreprinderile de pe ambele pieţe, care să le ofere cheltuieli de exploatare mai mici.

În plus, dacă Statele Unite nu vor adopta măsuri echivalente, în special în ceea ce priveşte reglementarea financiară, UE se va afla într-un dezavantaj concurenţial, ceea ce va dăuna foarte mult economiei europene.

Prin urmare, reiterez nevoia protejării intereselor UE prin intermediul unei politici coerente şi coordonate între UE şi SUA în diversele domenii de interes comun.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat împotriva rezoluţiei privind viitoarea reuniune transatlantică la nivel înalt dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană, deoarece, în ciuda speranţelor ridicate pe care le-a trezit sosirea sa la Casa Albă şi alegerea sa istorică într-o ţară în care minorităţile etnice încă au parte de discriminări, preşedintele Obama a făcut, până în prezent, doar gesturi simbolice. Actualul preşedinte al Statelor Unite împărtăşeşte acelaşi model economic al neintervenţiei în chestiunile economice ca al administraţiei precedentă, a continuat aceeaşi politică militară ca a predecesorului său (a trimis mai multe trupe în Afganistan şi înfiinţează noi baze militare în Columbia), încă nu a închis tabăra de la Guantanamo şi nici nu a ridicat embargoul asupra Cubei. Nu a exercitat nicio presiune asupra Israelului sau Marocului pentru a respecta legislaţia internaţională. Statele Unite continuă şi în ziua de azi să aplice pedeapsa cu moartea în 38 de state federale. Încă nu au ratificat Tratatul de la Ottawa privind controlul comerţului cu arme sau Protocolul de la Kyoto. Din aceste motive, am votat împotriva acestei rezoluţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. (FR) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece acord o mare importanţă summitului Uniunea Europeană-SUA care se va ţine la începutul lui noiembrie 2009. În timpul recentei reuniuni a G20, s-au făcut numeroase promisiuni care vor fi dificil de respectat dacă ţările vor acţiona pe cont propriu. În această privinţă, Uniunea Europeană şi Statele Unite ar trebui să îşi asume un rol primordial în punerea în aplicare a angajamentelor efectuate de G20. În consecinţă, avem nevoie de o coordonare mai eficientă a măsurilor luate de Statele Unite şi UE. De aceea, încurajez aceste întâlniri comune dintre europeni şi americani şi, mai concret, discuţiile la nivelul Consiliului Economic Transatlantic (CET).

 

10. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 

(Şedinţa a fost suspendată la ora 13.25 şi reluată la ora 15.00)

 

11. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

12. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (dezbatere)

12.1. Guineea
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct este dezbaterea a şase propuneri de rezoluţii privind Guineea.

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser, autoare.(FR) Domnule preşedinte, consider că interesul faţă de această chestiune depăşeşte cu mult mulţimea de persoane care s-a grăbit să ajungă în Parlament în această după-amiază, lucru pe care îl regret încă o dată în numele grupului meu şi al celorlalţi.

Domnule preşedinte, Republica Guineea are nevoie de sprijinul comunităţii internaţionale. În urma decesului preşedintelui Conté, o juntă militară a preluat puterea. Criticată de comunitatea internaţională, aceasta a beneficiat totuşi de sprijin pe plan intern, deoarece promitea o tranziţie rapidă către un regim civil cu alegeri libere. Căpitanul Dadis Camara, care se afla în fruntea juntei, s-a angajat ferm să nu candideze la alegerile prezidenţiale, însă, în urma unei administrări dezastruoase a ţării – inexistenţa bugetului, a ofertelor de licitaţie publică, a serviciilor de bază pentru populaţie – a prins gustul puterii şi s-a agăţat de ea atât de strâns, încât acum candidează la alegeri. Campania sa electorală se bazează pe toate resursele organizaţionale, mediatice şi economice ale ţării. În faţa acestei încălcări a angajamentelor luate anterior de juntă, opoziţia a organizat o demonstraţie, care a fost reprimată cu brutalitate de garda prezidenţială. Aceasta a ucis 150 de persoane şi a rănit peste 1 000, iar multe femei au fost violate şi eviscerate.

Reacţia Parlamentului European şi, sper, a Uniunii Europene, va fi clară. Solicităm suspendarea acordului de pescuit al Uniunii Europene. Solicităm Uniunii Africane să impună sancţiuni juntei militare şi să organizeze un dialog în cadrul unei comisii de reconciliere. Cerem instituirea unui guvern de tranziţie pentru a pregăti alegerile prezidenţiale şi legislative, junta fiind definitiv scoasă în afara legii de către comunitatea internaţională.

Sper că aceste reacţii, care sunt pe măsura tragediei care s-a produs, vor stabili un precedent şi că, dacă vor mai apărea situaţii de încălcare flagrantă a drepturilor omului, Uniunea Europeană va avea curajul să acţioneze la fel de prompt.

 
  
MPphoto
 

  Renate Weber, autoare. – Domnule preşedinte, atunci când examinăm situaţia din Guineea şi aflăm despre atrocităţile care au fost comise acolo în ultimele luni, prima întrebare legitimă care se pune este de ce aceste evenimente au avut o expunere mediatică atât de redusă. S-au scris doar câteva rânduri pe ici, pe colo, ca şi cum nu ar fi existat sute de oameni ucişi, acte teribile de tortură şi violuri îngrozitoare menite să anihileze demnitatea umană.

Este adevărat că diverse instituţii internaţionale au condamnat junta militară care a venit la putere în urma unui coup d’état, însă consider că ar fi trebuit să se facă mult mai mult pentru a creşte nivelul de informare în rândul cetăţenilor obişnuiţi, inclusiv al cetăţenilor europeni. De aceea, mă bucur că măcar Parlamentul European, vorbind în numele cetăţenilor care ne-au trimis aici, are o reacţie corespunzătoare, iar rezoluţia pe care o vom vota astăzi abordează această problemă în mod adecvat.

Cu toate acestea, consider că este extrem de important nu numai să criticăm şi să condamnăm actualul regim, ci şi să eliminăm orice posibilitate de deturnare a fondurilor europene menite să îi ajute pe cetăţenii din Guineea.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda, Autor. − Ziua de 28 septembrie este o zi importantă pentru poporul din Guineea, pentru că este ziua în care a avut loc referendumul pentru independenţă. Din acest an, ziua de 28 septembrie va fi însă şi o zi simbol a masacrului pe care puterea instalată în mod violent la Conakry l-a produs împotriva opozanţilor.

Menţinerea la putere a acestei echipe de militari este inacceptabilă. De altfel, de-a lungul timpului căpitanul Dadis Camara, care s-a instalat la putere, a promis că va abandona cursa, că nu se va prezenta. A expirat acum, de curând, şi ultimatumul dat de Uniunea Africană.

Este evident că, ajunşi la putere, militarii mint şi că nu trebuie crezuţi pe cuvânt. Este nevoie, de aceea, de o guvernare democratică bazată pe alegeri şi comunitatea internaţională trebuie să preseze în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Marie-Christine Vergiat, autoare.(FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am luat deja cuvântul cu ocazia dezbaterii din cadrul mini-sesiunii de la Bruxelles de acum două săptămâni. Prin urmare, nu voi reveni asupra discursului meu.

Colegii mei au exprimat deja mai multe puncte de vedere. În ceea ce mă priveşte, aş dori să spun că sunt foarte bucuroasă că toate grupurile politice din Parlament pot răspunde astăzi împreună la apelul lansat de societatea civilă din Guineea, condamnând represiunea organizată de junta militară care se află la putere din luna decembrie, represiune a demonstraţiei paşnice organizate pentru a marca independenţa Guineei.

Societatea civilă din Guineea ne cere să îi venim în ajutor şi ar fi realmente inacceptabil ca, în baza acordului de pescuit, Uniunea Europeană să acorde fonduri care, aşa cum bine ştim astăzi, vor ajunge direct în buzunarele juntei militare aflate la putere şi nu vor fi utilizate pentru a ajuta pescarii guineeni, conform prevederilor textelor.

Regimul guineean este cel mai corupt regim din lume la ora actuală. Nu eu sunt cea care afirmă acest lucru, ci organismele care se ocupă de monitorizarea situaţiei.

Prin urmare, îmi doresc sincer ca împreună să putem vota întreaga rezoluţie, inclusiv paragraful care solicită suspendarea acordului de pescuit, şi sper că vom beneficia de susţinerea Consiliului şi a Comisiei în ceea ce priveşte această chestiune.

 
  
MPphoto
 

  Adam Bielan, raportor.(PL) Domnule preşedinte, atunci când, la sfârşitul anului trecut, căpitanul Camara se afla la conducerea juntei militare care a preluat puterea în Guineea după decesul preşedintelui Conté, comunitatea internaţională a avut, din păcate, convingerea naivă potrivit căreia căpitanul Camara va organiza alegeri prezidenţiale libere şi democratice la care acesta nu va lua parte. Acum ştim că, atunci când 50 000 de susţinători ai opoziţiei s-au adunat la 28 septembrie pe stadionul naţional pentru a protesta faţă de schimbarea de direcţie şi promisiunile încălcate ale căpitanului Camara, acesta a trimis trupe împotriva lor. Peste 150 de oameni au murit, peste 1 200 au fost răniţi şi au existat numeroase cazuri de viol.

Mă bucur că Javier Solana, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru politica externă şi de securitate, a luat o poziţie atât de promptă. Aş dori să mulţumesc guvernului francez pentru că a suspendat cooperarea militară cu Guineea. Cu toate acestea, au trecut trei săptămâni de la masacru, iar aceste acţiuni nu au dat naştere niciunui rezultat vizibil. Din acest motiv, consider că Uniunea Europeană ar trebui să exercite presiuni asupra Guineei, alături de ONU şi Uniunea Africană, şi să aplice cele mai severe sancţiuni posibile. Numai atunci vom putea discuta despre cedarea puterii de către căpitanul Camara.

 
  
MPphoto
 

  Isabella Lövin, autoare.(SV) Domnule preşedinte, salut decizia anunţată acum câteva zile de comisarul pentru pescuit, Joe Borg, potrivit căreia Comisia îşi retrage propunerea privind un acord pentru pescuit cu Guineea. Comisia pentru pescuit a votat deja împotriva unui astfel de acord. Am făcut acest lucru la două zile după masacrul de la Conakry, când peste 150 de oameni au fost împuşcaţi mortal de către trupele guvernului controlate de Moussa Camara.

Sper că acesta este primul pas în direcţia revizuirii de către Uniunea Europeană a politicii sale comerciale cu ţările în curs de dezvoltare. Avem o mare responsabilitate, fiind unul dintre cei mai mari şi mai importanţi jucători mondiali în ceea ce priveşte comerţul şi dezvoltarea. Trebuie să existe o consecvenţă între politica noastră comercială şi relaţia cu acest tip de regim. De-a lungul anilor, am încercat să îmbunătăţim acordul de pescuit afirmând că o parte a banilor proveniţi din acest acord ar trebui să fie destinată sprijinirii activităţilor de pescuit locale. Cu toate acestea, propriile evaluări ale Comisiei au arătat că banii nu sunt folosiţi în realitate în scopul prevăzut în acord, ci ajung să sprijine direct acest tip de regim. Uniunea Europeană trebuie să înceteze acordarea acestui tip de asistenţă.

 
  
MPphoto
 

  Filip Kaczmarek, în numele Grupului PPE.(PL) Domnule preşedinte, am discutat deja despre Guineea în urmă cu două săptămâni. Cu toate acestea, situaţia din această ţară merită în continuare atenţia şi răspunsul nostru. Luni, Comisia pentru dezvoltare a audiat un raport al martorilor oculari privind evenimentele de la 28 septembrie, prezentat de fostul prim-ministru şi şef al partidului de opoziţie UFDG, domnul Diallo.

Din câte se pare, solicitarea adresată juntei de a respecta libertatea de exprimare, libertatea de asociere sau drepturile omului în general nu va fi suficientă. Dacă junta ar respecta aceste principii, aceste valori, atunci ea nu ar mai fi o juntă; prin urmare, nu ne putem aştepta că va da curs acestor solicitări. Un om de acţiune – ceea ce căpitanul Dadis Camara este în mod cert – va fi oprit numai prin acţiune, nu prin cuvinte. De aceea, solicit Comisiei Europene să acţioneze.

 
  
MPphoto
 

  Patrice Tirolien, în numele Grupului S&D.(FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în prezent, Guineea este zguduită de evenimente tragice care au şocat publicul internaţional, dispreţuind legea.

În fapt, la 28 septembrie 2009, junta militară condusă de căpitanul Dadis Camara a înăbuşit în sânge o demonstraţie paşnică la care participau toate partidele opoziţiei.

Or, acordurile Cotonou întemeiază relaţiile dintre Uniunea Europeană şi partenerii ACP pe respectarea drepturilor omului şi pe principiile democratice. Prin urmare, decizia unilaterală a căpitanului Dadis Camara privind amânarea alegerilor şi refuzul său de a aborda chestiunea referitoare la candidatura sa la funcţia de preşedinte al Guineei constituie o gravă încălcare a angajamentelor luate privind organizarea unor alegeri libere şi transparente în termen de un an.

Uniunea Europeană trebuie, aşadar, să ia măsuri imediate în conformitate cu principiile şi valorile permanente care stau la baza acţiunilor sale, astfel încât aceste violenţe, care constituie încălcări ale drepturilor omului, să înceteze.

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, sunt bucuros că rezoluţia de compromis este în deplină concordanţă cu valorile şi principiile noastre, însă doresc în mod deosebit să scot aici în evidenţă punctul 10 al acestui text, cel referitor la suspendarea protocolului privind acordul de pescuit dintre Uniunea Europeană şi Republica Guineea până la demararea procesului democratic.

Există voci care se întreabă dacă o asemenea decizie ar avea consecinţe socioeconomice dezastruoase pentru populaţie, însă, confruntaţi cu violenţele din 28 septembrie, trebuie să recunoaştem că guvernul guineean nu este deloc îngrijorat de condiţiile de trai ale cetăţenilor săi şi că acesta nu ne oferă altă opţiune decât să fim fermi.

De la independenţa sa din 1958, Guineea nu a cunoscut decât regimuri dictatoriale.

 
  
MPphoto
 

  Carl Haglund, în numele Grupului ALDE.(SV) Domnule preşedinte, nu voi repeta lucrurile inteligente şi raţionale care au fost deja rostite de colegii mei. În primul rând, aş dori să spun că sunt foarte bucuros că această problemă este dezbătută astăzi aici. Voi spune câteva cuvinte despre dezbaterea pe care am avut-o la 30 septembrie în cadrul comisiei în ceea ce priveşte acordul de pescuit. De fapt, atunci când am dezbătut această chestiune, s-ar fi crezut că UE era pe cale de a încheia un acord comercial cu o veche democraţie occidentală. Nicăieri în cadrul discuţiilor sau în documente nu s-a menţionat faptul că acordul din faţa noastră urma să fie încheiat cu o ţară în care situaţia este aşa cum este astăzi şi care a fost deja descrisă foarte bine în acest Parlament.

Poate că mulţi oameni credeau că activităţile de pescuit şi drepturile omului sunt două chestiuni complet separate şi că acestea nu ar trebui amestecate. Personal, nu pot înţelege cum un politician ar putea gândi în acest mod. Faptul că voturile din cadrul comisiei au fost 11 la 9 împotriva încheierii acordului este, de asemenea, foarte îngrijorător. Acest lucru înseamnă că a existat un grup destul de numeros în Parlament care, cel puţin în acel moment, considera că este perfect normal să încheie un acord comercial cu o ţară ca Guineea, cu tipul de regim pe care îl are. Sunt bucuros să afirm, în primul rând, că acum există un acord mult mai larg cu privire la adoptarea unei atitudini clare faţă de Guineea şi, în al doilea rând, că există o largă susţinere pentru decizia Consiliului de a suspenda acordul acum. Sunt extrem de bucuros în această privinţă.

Unii ar putea crede că cei care sunt în favoarea retragerii acordului nu se gândesc la pescarii care vor fi afectaţi, însă nu despre acest lucru este vorba. Desigur că trebuie să găsim o soluţie durabilă pentru aceştia, însă nu putem ignora drepturile omului doar pentru că avem mai multe vase de pescuit cărora trebuie să li se asigure cele necesare.

 
  
MPphoto
 

  Raül Romeva i Rueda, în numele Grupului Verts/ALE. (ES) Domnule preşedinte, am avut onoarea de a participa la reuniunea Comisiei pentru pescuit atunci când aceasta a votat, chiar dacă la limită, împotriva reînnoirii acordului de pescuit cu Guineea, tocmai datorită masacrelor, violurilor şi tuturor încălcărilor drepturilor omului care au avut loc şi care urmează să fie cercetate.

Astăzi, aş dori ca Parlamentul European să adopte această rezoluţie în plen. Acest măsură ar transmite un mesaj clar atât instituţiilor europene, cât şi guvernului Guineei, că nu suntem dispuşi să contribuim cu banii contribuabililor pentru a menţine la putere un guvern corupt care este implicat în activităţi criminale.

Aş fi bucuros să văd măcar o dată, şi sper că în acest fel se va crea un precedent, că vieţile omeneşti şi drepturile omului sunt considerate mai importante decât un acord economic. O astfel de măsură m-ar bucura cu atât mai mult cu cât Comisia a făcut deja acest pas, asemenea Comisiei pentru pescuit. Este timpul ca şi Parlamentul European să adopte această decizie în această sesiune plenară.

Astfel, aceasta este o mare şansă pentru noi şi sper, după cum s-a menţionat deja, că punctul 10 va rămâne intact.

(Aplauze în anumite părţi ale sălii)

 
  
MPphoto
 

  Tomasz Piotr Poręba, în numele Grupului ECR.(PL) Domnule preşedinte, intervenţia armatei guineene asupra unei demonstraţii paşnice a opoziţiei de la stadionul din Conakry din luna septembrie s-a soldat cu cel puţin 157 de morţi şi peste 1 200 de răniţi. Acesta este cel mai mare masacru de când Guineea şi-a obţinut independenţa în 1958.

La preluarea puterii în decembrie anul trecut, preşedintele Camara a promis să abordeze problema corupţiei şi a anarhiei şi apoi să cedeze puterea în urma unor alegeri democratice. În prezent, junta militară continuă să conducă ţara, fără a avea nicio urmă de respect pentru principiile de bază ale statului de drept sau pentru drepturile fundamentale. Bande de soldaţi sunt implicate în mod regulat în atacuri, jafuri şi violuri.

În calitate de reprezentanţi ai unor ţări democratice, trebuie să solicităm retragerea imediată a juntei şi aducerea în faţa justiţiei a tuturor celor responsabili pentru masacrul sângeros al civililor, tragerea în mulţime şi actele de viol public la care au fost supuse femeile. Guineea este o ţară cu un potenţial economic uriaş, însă, cu toate acestea, este una dintre cele mai sărace şi mai corupte ţări din Africa, iar continuarea dictaturii juntei militare ar putea duce la un război civil şi la destabilizarea situaţiei din întreaga Africă de Vest.

 
  
MPphoto
 

  Anne Delvaux (PPE).(FR) Domnule preşedinte, până astăzi s-au înregistrat 150 de morţi şi nenumărate cazuri de umilinţe sexuale. La 28 septembrie, a fost săvârşit un abuz fără precedent asupra populaţiei civile guineene. A fost, de asemenea, o represiune disproporţionată din partea juntei militare aflate la putere, iar mărturiile în această privinţă sunt de necontestat.

Trebuie să fim extrem de fermi în faţa unei astfel de barbarii şi salut sancţiunile împotriva juntei căpitanului Moussa Dadis Camara hotărâte ieri de statele membre UE. Este clar că nu este suficient să condamnăm evenimentele. Trebuie să solicităm ca evenimentele să fie supuse unei investigaţii complete de către o comisie de anchetă internaţională, iar crimele comise să nu rămână nepedepsite.

În plus, aş dori ca, în cele 30 de secunde care mi-au rămas, să solicit Uniunii să utilizeze toate mijloacele aflate în puterea sa pentru a lupta împotriva utilizării violenţei sexuale ca armă de război. Acesta este un fenomen în plină ascensiune în numeroase zone de conflict armat. Femeile, uneori foarte în vârstă sau foarte tinere, sunt cele care cad victimă. Însă, în orice caz, persoanele vulnerabile sunt cele care sunt vizate.

Sprijinirea statului de drept şi a bunei guvernări trebuie să fie automat însoţită de respectarea drepturilor omului, a egalităţii de gen şi a protejării persoanelor celor mai vulnerabile, acestea fiind condiţii minime pentru orice nou acord de cooperare.

 
  
MPphoto
 

  Harlem Désir (S&D).(FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, la 28 septembrie, cetăţenii guineeni au manifestat în stradă pentru respectarea angajamentelor luate şi pentru organizarea de alegeri libere şi democratice, conform promisiunilor făcute.

Aceştia au fost victimele celei mai crunte represiuni posibile, săvârşită de un regim care era deja lipsit de orice legitimitate şi care a pierdut în acea zi orice formă de demnitate. Bărbaţii au fost reprimaţi, femeile eviscerate cu baionetele şi violate, iar opozanţii politici şi sindicaliştii torturaţi şi mutilaţi.

Uniunea Europeană trebuie să sprijine Uniunea Africană, Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) şi Naţiunile Unite în refuzul acestora de a accepta ca această crimă să rămână nepedepsită şi, mai ales, în ceea ce priveşte solidaritatea cu populaţia guineeană. Această ţară, care este plină de bogăţii, nu va putea niciodată să le folosească pentru dezvoltarea sa atâta timp cât dictaturi corupte vor putea să le acapareze în folosul unui clan.

De aceea, salut abordarea fermă anunţată de Comisia Europeană, o abordare pe care Parlamentul nostru o poate arăta astăzi. Nu putem pune în balanţă interesele economice stricte şi angajamentele care au fost făcute de partenerii Uniunii Europene, în special de cei care au semnat Acordul de la Cotonou, în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului şi a principiilor democratice. Astăzi, avem un angajament faţă de poporul guineean: să îl susţinem în lupta sa pentru libertate şi democraţie.

 
  
MPphoto
 

  Ioannis Kasoulides (PPE). – Domnule preşedinte, am cerut să iau cuvântul doar pentru a face un comentariu cu privire la sugestia de a suspenda protocolul dintre UE şi Guineea privind pescuitul. Mă îndoiesc că un regim brutal care nu ezită să ia viaţa a 156 de cetăţeni şi care se face responsabil de atâtea alte atrocităţi va fi afectat de o sancţiune atât de disproporţionat de mică cu privire la această chestiune. Ar trebui, de asemenea, să avem în vedere faptul că există obligaţii contractuale în ceea ce priveşte acest acord faţă de angajaţii din industria pescuitului din Guineea, care nu au nimic a face cu regimul brutal. Acesta este motivul pentru care PPE ezită să sprijine această sugestie.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (ECR). – Domnule preşedinte, povestea Republicii Guineea urmează un scenariu trist bine cunoscut: un conducător dictatorial, o lovitură de stat militară, un regim autoritar înlocuit cu un altul, iar cea mai mare parte a populaţiei trăieşte în continuare într-o sărăcie cumplită. Resursele considerabile de petrol şi minerale ar putea face ca Guineea să fie una dintre cele mai prospere ţări ale Africii. În schimb, bogăţia alimentează conflictele şi mizeria, nu numai în Guineea, ci în întreaga regiune, care, în ultimii 20 de ani, a asistat la vărsări de sânge îngrozitoare şi la o instabilitate cronică.

În trecut, am insistat pe lângă Comisia Europeană să contribuie la dezvoltarea unui gen de Proces Kimberley pentru resurse, altele decât diamantele, pentru a asigura că activităţile companiilor de minerit nu sprijină războiul civil sau dictatori nemiloşi precum căpitanul Camara din Guineea. Prin urmare, sunt deosebit de îngrijorat în ceea ce priveşte importantul acord încheiat între Guineea şi companiile chineze şi sper că Comisia şi Consiliul vor transmite Beijingului aşteptările noastre potrivit cărora activităţile sale comerciale din Guineea nu ar trebui nici să provoace conflicte interne sau să submineze şi mai mult drepturile omului în această ţară. Cu toate acestea, asemenea domnului Kasoulides, cred că propunerile de anulare a acordului UE privind pescuitul vor avea ca rezultat doar pedepsirea comunităţilor locale, nu şi a juntei militare.

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala (Verts/ALE).(FI) Domnule preşedinte, întrucât lăudăm Comisia pentru decizia pe care a luat-o în ceea ce priveşte protocolul cu Guineea în domeniul pescuitului, în special datorită încălcării drepturilor omului, aş dori să întreb Comisia dacă acum intenţionează să efectueze un studiu sistematic privind alte situaţii similare sau cel puţin să se pregătească să acţioneze în mod consecvent şi la fel de ferm în cazul în care astfel de încălcări grave ale drepturilor omului se înregistrează şi în alte părţi.

 
  
MPphoto
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE).(FI) Domnule preşedinte, un alegător finlandez m-a întrebat recent cum aş defini drepturile omului. Am răspuns că nu ar trebui să formulez o definiţie personală şi că acest lucru nu îşi are rostul; în caz contrar, aceste drepturi nu ar trece dincolo de pragul casei mele, ideea fiind că drepturile omului au fost deja definite şi că ţările s-au angajat să le respecte. Acestea sunt obligatorii pentru comunitatea internaţională. De aceea facem apel la ele.

Guineea este o ţară semnatară a Acordului de la Cotonou, care impune respectarea drepturilor omului şi a democraţiei. Aceasta este o premisă elementară. Trebuie cu adevărat să insistăm ca dezvoltarea democratică a unei ţări să fie demarată în mod corespunzător atunci când încheiem alte acorduri de cooperare pe baza Acordului de la Cotonou. După cum am auzit, situaţia din Guineea este în acest moment intolerabilă, impunând adoptarea unui răspuns rapid şi a unor posibile sancţiuni. Guineea are rezerve importante de minereuri şi, în consecinţă, prezintă mari oportunităţi de dezvoltare. În acelaşi timp, este una dintre cele mai corupte ţări din lume. Este deplorabil faptul că întreprinderile de stat şi cele private chineze care investesc în Guineea nu insistă asupra niciunui tip de angajament privind drepturile omului.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, Membru al Comisiei. − Comisia a condamnat rapid, cu fermitate şi în mod (vorbitorul a fost întrerupt) repetat masacrele şi cazurile de încălcare flagrantă a drepturilor omului care au avut loc în 28 septembrie 2009 şi care au continuat şi după această dată.

Prin participarea la Grupul de contact internaţional pentru Guineea, Comisia a aprobat concluziile reuniunii din 12 octombrie, care prevăd adoptarea unor diferite măsuri privind respectarea drepturilor omului.

În primul rând, în plan umanitar, este nevoie ca toate persoanele deţinute în mod arbitrar să fie eliberate, ca trupurile victimelor să fie încredinţate familiilor, ca toate persoanele rănite, în special, femeile violate, să beneficieze de îngrijiri medicale. Nu putem decât să ne exprimăm regretul şi îngrijorarea că, pentru moment, nu pare să se fi luat niciuna dintre aceste măsuri.

În al doilea rând, Comisia salută decizia Secretarului General al Naţiunilor Unite de a institui o comisie de anchetă internaţională care să investigheze masacrele din 28 septembrie pentru a-i aduce în faţa justiţiei pe autorii acestor fapte. Este primordial să punem capăt impunităţii şi degradării situaţiei drepturilor omului în Guineea. Comisia de anchetă internaţională şi investigaţiile preliminare ale Curţii Penale Internaţionale vor conduce la îmbunătăţirea situaţiei în acest sens.

În acest context, Comisia este pregătită să analizeze posibilitatea de a acorda un sprijin financiar Misiunii Internaţionale de Observare şi protecţie pentru ca membrii Comisiei şi martorii să fie protejaţi împotriva actelor de intimidare şi pentru a contribui la instaurarea unui climat de securitate în rândul populaţiei din Guineea.

Pe de altă parte, dincolo de impunerea unui embargo total asupra armelor, Comisia este dispusă să analizeze posibilitatea sprijinirii reformei în domeniul securităţii în vederea reformării şi profesionalizării armatei, astfel încât Guineea să îşi redobândească stabilitatea.

În încheiere, doresc să precizez că măsurile care se impun, în conformitate cu articolul 96 al Acordului de la Cotonou, au fost luate deja la 27 iulie 2009.

În plus, doresc să precizez un lucru care a fost subliniat anterior, că din motive de coerenţă şi pentru a spori presiunea asupra juntei, comisarul pentru afaceri maritime şi pescuit, domnul Borg, a anunţat intenţia Comisiei de a retrage propunerea de acord de parteneriat în domeniul pescuitului care urmează să fie încheiat cu Guineea. De altfel, pentru moment, nu se va face plata (aplauze) contrapartidei financiare corespunzătoare.

Şi ca să răspund întrebării care mi-a fost adresată, în alte cazuri Comisia, desigur, va acţiona caz cu caz şi va examina caz cu caz situaţiile apărute.

Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc după încheierea dezbaterilor.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris.(PT) Principalul obiectiv al noului acord de parteneriat dintre UE şi Republica Guineea este consolidarea cooperării dintre Uniunea Europeană şi Republica Guineea pentru a încuraja stabilirea unui parteneriat pentru dezvoltarea unei politici de pescuit durabil şi de exploatare responsabilă a resurselor piscicole din zona de pescuit a Guineei, în interesul ambelor părţi.

Contribuţia financiară prevăzută de protocol este fixată la 450 000 EUR pe an pentru posibilităţile de pescuit privind categoria peştilor mari migratori. Întreaga sumă este destinată stabilirii unei politici naţionale în domeniul pescuitului, bazată pe un pescuit responsabil şi pe o exploatare durabilă a resurselor piscicole din apele guineene.

Cele de mai sus sunt în concordanţă cu propunerea Partidului Comunist Portughez privind acordurile de pescuit cu ţările terţe, motiv pentru care am votat în favoarea acestui document.

 

12.2. Iran
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea asupra celor şapte propuneri de rezoluţii privind Iranul.

 
  
MPphoto
 

  Ana Gomes, autoare.(PT) Domnule preşedinte, Iranul este caracterizat de o diversitate lingvistică, religioasă, etnică şi politică. Majoritatea şiită trăieşte alături de sunniţi, zoroastrişti, creştini, evrei şi baha'i. Majoritatea persană împarte ţara cu nenumărate minorităţi etnice care alcătuiesc aproape jumătate din populaţie: azeri, arabi, kurzi, baloch şi alţii. Oraşele sunt împânzite de o clasă mijlocie modernă şi de tineri pregătiţi să trăiască în Iranul secolului al 21-lea. Toată această agitaţie şi complexitate înspăimântă regimul care ar dori un Iran simplu: simplu în ceea ce priveşte fanatismul religios, în izolarea ţării, şi simplu în privinţa opiniei publice, care este intimidată de represiuni violente.

Această rezoluţie descrie încălcarea sistematică a drepturilor omului la care iranienii sunt supuşi în propria ţară, inclusiv la aplicarea frecventă a pedepsei cu moartea, chiar şi împotriva copiilor, lapidarea bărbaţilor şi a femeilor, limitările considerabile ale libertăţii de exprimare şi persecutarea minorităţilor religioase şi etnice. Prin intermediul acestei rezoluţii, Parlamentul transmite două mesaje distincte. Primul se adresează populaţiei Iranului: Europa vede în iranieni şi, în special, în tineri o speranţă pentru un viitor în care ţara lor va îmbrăţişa democraţia şi libertatea şi va asuma un rol important în regiune, aşa cum merită. Cel de al doilea mesaj se adresează regimului iranian: îi transmitem acestuia că Iranul nu îşi va realiza niciodată potenţialul incontestabil atâta timp cât violenţa şi obscurantismul rămân principalele caracteristici ale unui regim care manifestă doar un respect de faţadă pentru valorile justiţiei şi păcii şi continuă să îşi oprime cu brutalitate propriul popor.

 
  
MPphoto
 

  Marietje Schaake, autoare. – Domnule preşedinte, orice guvern îşi obţine legitimitatea din asigurarea bunăstării propriilor cetăţeni. Orice regim care nu îndeplineşte această responsabilitate elementară îşi pierde legitimitatea în ochii comunităţii internaţionale.

Actuala autoizolare duce la distrugere în Iran şi are un impact dăunător asupra ţărilor vecine şi a restului lumii. Nu putem să stăm pe margine şi să asistăm la spânzurarea delincvenţilor minori, la violuri şi la aplicarea unei violenţe arbitrare asupra cetăţenilor de către propriul regim. Ne aflăm aici pentru a afirma din nou că cei care se fac vinovaţi de comiterea de crime împotriva umanităţii nu pot şi nu vor rămâne nepedepsiţi, iar noi vom continua să fim de partea poporului iranian în timp ce acesta îşi exercită dreptul la libertatea de exprimare şi la organizarea de proteste paşnice pentru libertate şi democraţie.

Uniunea Europeană are o responsabilitate în păstrarea acestor drepturi universale pe ordinea de zi, inclusiv atunci când sunt în discuţie interese comerciale sau programul nuclear iranian. Numai atunci când guvernul iranian va obţine legitimitatea din partea cetăţenilor săi va putea fi un jucător credibil la nivelul comunităţii internaţionale.

 
  
MPphoto
 

  Tunne Kelam, autor. – Domnule preşedinte, această situaţie are la origine o dictatură clericală foarte specială, care este notorie pentru suprimarea fără discriminare a drepturilor şi libertăţilor civile ale omului. Situaţia chiar s-a înrăutăţit de la alegerile din iunie. Numărul de arestări, acte de tortură şi execuţii ale minorilor şi femeilor a crescut. De fapt, Iranul are cel mai mare număr de execuţii din lume după China.

Potrivit ultimelor informaţii, care nu sunt reflectate în proiectul de rezoluţie, regimul din Iran a spânzurat ieri cinci prizonieri în închisoarea Evin din Teheran, inclusiv pe Soheila Ghadiri, o femeie de 28 de ani. Ea este a patra femeie care a fost spânzurată de regim în ultima lună.

Astfel de sentinţe barbare nu au nimic a face cu pretinsele crime comise de prizonieri, ci reprezintă mai degrabă un efort de intensificare a atmosferei de teroare din ţară, în special în rândul femeilor şi al tinerilor, care şi-au arătat determinarea în stabilirea democraţiei şi în opoziţia faţă de alegeri.

 
  
MPphoto
 

  Rui Tavares, autor.(PT) Indiferent de numărul de persoane care se află aici în această sală, atunci când luăm cuvântul în Parlament, vorbim şi în numele milioanelor de cetăţeni ai Iranului care au ieşit pe străzi şi şi-au riscat viaţa şi siguranţa pentru a protesta împotriva unor alegeri pe care ei le-au considerat frauduloase.

Aceste milioane de iranieni, din interiorul şi din afara ţării, au aşteptări de la noi şi, prin urmare, punctul de plecare nu poate fi altul decât solidaritatea şi colaborarea în vederea ajutării acestor milioane de iranieni, care luptă pentru democraţie şi pentru drepturile omului şi care, trebuie să o subliniem, au parte de riscuri mult mai mari decât cele de care se teme diplomaţia în mod normal.

Aş spune, aşadar, că nu poate exista un alt punct de plecare. Este adevărat că politica occidentală a fost adesea o politică simplistă, în care Iranul a fost ignorat. Este adevărat că reacţiile Europei au constat prea des în politici care s-au dovedit a fi greşite în ceea ce priveşte Iranul. Este adevărat că adeseori nu am dorit să acceptăm că Iranul ar trebui să beneficieze de respectul comunităţii internaţionale pe care, în calitate de putere regională majoră, fără îndoială că şi-l doreşte cu înfocare.

După cum declara un artist iranian aflat în exil în urma protestelor, Occidentul nu a dorit Republica Islamică, iar acum nici măcar nu mai avem o republică. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste considerente nu poate scuza un regim care a eliminat libertatea, un regim opresiv, iar acum un regim care se bazează pe temelia din ce în ce mai firavă a alegerilor frauduloase şi a asupririi poporului său. Poporul iranian aşteaptă solidaritate şi sprijin din partea Parlamentului, ceea ce noi încercăm să oferim prin intermediul acestui text.

 
  
MPphoto
 

  Fiorello Provera, autor.(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, cunoaştem condiţiile politice şi sociale în care trăiesc cetăţenii Republicii Islamice Iran.

Suntem la curent cu amestecul considerabil al religiei în deciziile politice şi în sfera drepturilor fundamentale ale omului. Ultimul exemplu îl reprezintă uciderea lui Behnood Shojaee, un tânăr executat recent, deşi era minor în momentul săvârşirii crimei. Acesta este ultimul episod al unei serii de încălcări grave ale drepturilor omului care au atras după sine reprimarea opozanţilor politici, a homosexualilor, a jurnaliştilor, a intelectualilor şi a oricărei persoane care luptă pentru dezvoltarea socială şi civilă a Iranului.

Situaţia s-a deteriorat în timpul regimului lui Mahmoud Ahmadinejad, care şi-a început mandatul prezidenţial prin negarea repetată a Holocaustului şi a dreptului la existenţă al statului Israel. Din 2005, numărul execuţiilor din Iran a crescut de patru ori, iar Iranul este singura ţară din lume care execută minori vinovaţi de crime. Utilizarea sistematică a torturii în închisori şi recurgerea la pedepse medievale, precum amputarea şi lapidarea, sunt bine cunoscute, însă regimul se află în dificultate, aşa cum au arătat zecile de mii de oameni care au fost suficient de curajoşi pentru a protesta în stradă în urma ultimelor alegeri.

Tânăra Neda Agha-Soltan, ucisă în stradă în timp ce îşi susţinea drepturile de femeie şi de cetăţean, a devenit simbolul nu numai al represiunii, ci şi al dorinţei de libertate a unui popor pe care Europa trebuie să îl ajute. Cum putem ajuta noi? O modalitate o reprezintă Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului. O altă propunere concretă este aceea de a da numele Neda Agha-Soltan unor străzi sau pieţe din oraşele noastre. În acest fel, nu numai că am comemora sacrificiul său, dar am arăta şi solidaritatea noastră cu opoziţia iraniană şi am spori nivelul informării şi al conştientizării unei situaţii atât de grave în rândul cetăţenilor europeni. Aş dori să văd o imagine cu Neda Agha-Soltan alături de imaginea lui Aung San Suu Kyi afişată pe una dintre laturile clădirii Parlamentului European de la Bruxelles.

Aş dori să adaug un ultim comentariu: cum poate avea credibilitate preşedintele Ahmadinejad în negocierile privind chestiunea nucleară, când acesta îşi persecută şi se împotriveşte propriului popor, care solicită un nivel sporit de democraţie, mai multă libertate şi mai mult respect pentru drepturile omului?

 
  
MPphoto
 

  Struan Stevenson, autor. – Domnule preşedinte, în timp ce noi stăm în această sală purtând dezbateri măreţe, călăii iranieni fac ore suplimentare. După cum am aflat de la Tunne Kelam, ieri au spânzurat încă cinci oameni, inclusiv o tânără, care fusese iertată de părinţii victimei sale. Aşadar, ea fusese, de fapt, scutită de pedeapsa cu moartea, însă ulterior a fost spânzurată.

Însă UE urmează o politică de împăciuire. Abia săptămâna aceasta am căzut de acord să încurajăm Rusia să îmbogăţească barele de combustibil nuclear, în numele lui Ahmadinejad, în schimbul oferirii de către acesta a garanţiei că va sista propriul program de îmbogăţire nucleară. Însă acesta nu a oferit această garanţie şi nici nu a acordat inspectorilor acces liber pentru a examina instalaţiile sale nucleare. Prin continuarea acestei politici de împăciuire, noi nu facem decât să îi încurajăm pe mullahi. Trebuie să adoptăm sancţiuni dure. Asprimea este singurul limbaj pe care aceşti mullahi îl înţeleg.

 
  
MPphoto
 

  Barbara Lochbihler, autoare.(DE) Domnule preşedinte, la începutul acestei perioade de sesiune, Preşedintele Buzek a subliniat că abolirea pedepsei cu moartea constituie o preocupare fundamentală a Parlamentului European. Ideea abolirii acestei pedepse inumane şi barbare este valabilă pentru toate regiunile lumii.

Domnia sa s-a referit la execuţiile care au loc în Iran. În propunerea de rezoluţie pe care o avem în faţă sunt menţionate, în special, patru condamnări la moarte. Persoanele în cauză au fost condamnate la moarte deoarece ar fi luat parte la protestele împotriva alegerilor, însă acestea se aflau în arest la momentul presupus al infracţiunii. Prin urmare, există încă posibilitatea de a face apel, iar noi trebuie să monitorizăm aceste cazuri.

A fost, de asemenea, abordat faptul că în Iran încă se execută persoane care erau minore în momentul infracţiunii. Iran este singura ţară care încă execută persoane care erau minore în momentul infracţiunii. Iranul a ratificat Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi Convenţia privind Drepturile Copilului şi este, aşadar, obligat să adopte o lege naţională care să interzică executarea minorilor. O propunere de lege a fost prezentată în Parlamentul iranian, iar noi trebuie să invităm colegii noştri de acolo să facă tot posibilul ca adoptarea acestei propuneri de lege să nu mai fie blocată. Consider că aceasta este o sarcină foarte importantă.

În încheiere, aş dori să îmi exprim profundul respect pentru toţi bărbaţii şi toate femeile din Iran care îşi asumă atâtea riscuri, ieşind în stradă şi implicându-se în diferite activităţi pentru a solicita respectarea drepturilor care li se cuvin în temeiul Constituţiei iraniene. Determinarea, angajamentul şi curajul lor merită solidaritatea noastră deplină.

 
  
MPphoto
 

  Martin Kastler, în numele Grupului PPE.(DE) Domnule preşedinte, la 2 octombrie anul curent, poliţia iraniană a împiedicat în ultimul moment îmbarcarea unui bărbat într-un avion. Avocatul Abdolfattah Soltani urma să primească Premiul Internaţional pentru Drepturile Omului 2009 în oraşul meu natal Nürnberg pentru activitatea sa curajoasă depusă în numele victimelor persecuţiei politice. În ciuda faptului că avea un paşaport valabil, autorităţile iraniene nu i-au permis domnului Soltani să părăsească ţara, fără niciun motiv legal. Soţiei sale i s-a permis să plece. Aceasta a declarat pe bună dreptate, citez: „Mă doare faptul că într-o ţară care se consideră o teocraţie, se comit acte care nu au nicio legătură cu Dumnezeu”.

Iranul este supus dreptului internaţional prin ratificarea Pactului privind Drepturile Civile şi Politice al ONU, care stipulează că toţi oamenii au dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv propria ţară. Mi se pare scandalos faptul că Iranul calcă în picioare acest drept. Prin urmare, voi exercita presiuni pentru includerea cazului Soltani în rezoluţia noastră comună de astăzi, în rezoluţia privind Iranul, şi solicit sprijinul dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Ryszard Czarnecki, în numele Grupului ECR. – Domnule preşedinte, aş dori să folosesc timpul acordat pentru a exprima îngrijorarea noastră în ceea ce priveşte situaţia din Iran şi, în special, în ceea ce îi priveşte pe membrii opoziţiei iraniene din tabăra Ashraf din Irak, care au reprezentat un simbol al rezistenţei pentru poporul iranian.

Guvernul irakian ar trebui să înceteze respectarea ordinelor transmise de mullahii de la Teheran. Irakul ar trebui să înţeleagă că regimul iranian nu are viitor şi ţine de putere pentru a recurge la represiuni şi execuţii. Aşadar, dacă Irak este o ţară suverană, aceasta ar trebui să respecte şi să pună în aplicare rezoluţia Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la Ashraf, care solicită Irakului să înceteze orice deplasare forţată a locuitorilor de la Ashraf pe teritoriul Irakului. Mullahii de la Teheran doresc distrugerea taberei Ashraf, iar Europa trebuie să îi sprijine pe aceşti refugiaţi iranieni lipsiţi de apărare. Este datoria noastră morală.

Ar trebui să cerem Preşedinţiei UE şi Comisiei să solicite Naţiunilor Unite să se implice mai mult prin trimiterea unei echipe permanente – şi chiar a unei forţe de menţinere a păcii – în această ţară, pentru a preveni producerea altor atacuri şi deplasarea forţată a acestor oameni în alte părţi ale Irakului.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD.(NL) Domnule preşedinte, nu există nicio îndoială că situaţia privind drepturile omului din Republica Islamică Iran s-a deteriorat în mod accentuat în ultimele luni. O ilustrare adecvată a acestui fapt o reprezintă actuala evoluţie a lucrurilor în cadrul aparatului de represiune, preşedintele Ahmadinejad înăbuşind în faşă orice formă de opoziţie, chiar şi aparentă, faţă de administraţia sa, a cărei legitimitate este una dubioasă. Criminalii notorii cunoscuţi sub numele de Basij au fost acum integraţi în Corpul gardienilor revoluţiei islamice, o altă organizaţie sinistră.

Ce mai poate face Uniunea Europeană în acest caz? Răspunsul se referă în special la două lucruri. Alături de Statele Unite, noi, lumea occidentală, trebuie să ne concentrăm asupra cazurilor individuale de încălcare gravă a drepturilor omului din Iran (fac trimitere, de asemenea, la rezoluţia noastră). Direct legat de acest aspect, trebuie să transmitem clar Teheranului că aceste abuzuri nu vor fi tolerate şi vor avea consecinţe grave.

Atunci când interesele naţionale – în special cele de natură economică – vor intra în joc, pragmatiştii iranieni îşi vor face apariţia de bunăvoie. Făcând acest lucru, aceştia pot face referire chiar şi la răposatul aiatolah Khomeini, fondatorul Republicii Islamice Iran. La urma urmelor, şi acesta a optat cu hotărâre să pună interesele naţionale înaintea cerinţelor religioase. Îndemn Comisia şi Consiliul să caute slăbiciunile aiatolahilor, în primul rând în interesul unui nivel de viaţă mai tolerabil pentru poporul iranian şi în interesul securităţii statului evreu Israel, fără a uita de lumea arabă, precum şi în interesul Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI).(HU) În urmă cu câteva zile, preşedintele Barroso a fost aici şi l-am întrebat ce se poate face pentru a rezolva criza drepturilor omului care se înregistra într-un stat membru al Uniunii Europene, Ungaria, începând cu toamna lui 2006. Am menţionat în mai multe rânduri că sute de persoane au fost supuse unor tratamente atât de brutale de către poliţie, încât acestea au suferit răni grave, în timp ce mai multe sute de persoane au fost puse sub arest în mod arbitrar, iar alte câteva sute au fost supuse unor proceduri penale îndelungate, în urma cărora au fost dovedite nevinovate. Preşedintele a răspuns că acestea sunt chestiuni interne, iar Uniunea Europeană nu se poate amesteca în chestiunile interne. Aş dori să pun o întrebare în legătură cu dubla măsură care se aplică şi o alta privind temeiul juridic pe care îl are Uniunea Europeană pentru a interveni într-o ţară din afara graniţelor sale, când aceasta nu doreşte să protejeze drepturile omului într-un stat membru al Uniunii Europene. Aş dori, de asemenea, să profit de această ocazie pentru a le solicita prietenilor noştri iranieni, celor din opoziţie şi chiar celor care aparţin partidului de guvernământ, să îi ajute pe unguri să îşi protejeze drepturile omului.

 
  
MPphoto
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE).(FI) Domnule preşedinte, Iranul ar avea un rol important în negocierile de pace din Orientul Mijlociu, dar, spre regretul nostru, această ţară pare să se îndepărteze tot mai mult de statul democratic de drept. În primul rând, există motive de serioase îndoieli cu privire la rezultatele alegerilor din luna iunie care i-au permis preşedintelui Ahmadinejad să rămână în funcţie. De la alegeri, situaţia generală a drepturilor omului s-a înrăutăţit. În plus, de la venirea la putere a lui Ahmadinejad în 2005, numărul execuţiilor care au avut loc a crescut de patru ori, iar Iranul este ţara cu cel mai mare număr de execuţii după China. În al doilea rând, libertatea religioasă şi libertatea de opinie se află într-o stare deplorabilă. De exemplu, cei şapte lideri Baha'i se află încă la închisoare doar pentru convingerile lor religioase.

În rezoluţia noastră, facem apel la autorităţile iraniene şi sper ca, în acelaşi timp, să ne putem arăta astfel sprijinul şi respectul pentru curajul de care dau dovadă mulţi iranieni în lupta lor pentru libertăţile fundamentale şi principiile democratice. Avem un respect deosebit pentru acele curajoase femei iraniene care au jucat un rol decisiv în demonstraţiile care au urmat alegerilor de la Teheran.

 
  
MPphoto
 

  Peter van Dalen (ECR).(NL) Domnule preşedinte, Iranul este condus de un regim sever care se bazează pe o interpretare radicală a islamului şi a Koranului. În Iran, cei care nu doresc să aibă de-a face cu acest regim cad în dizgraţie. Iranul este o ţară înspăimântătoare, în special pentru creştinii de aici. Pentru musulmanii care s-au convertit la creştinism în Iran, viaţa este imposibilă. Anul trecut, Parlamentul iranian a adoptat o lege prin care abandonarea credinţei musulmane devine o infracţiune capitală.

Demonstranţii din Iran au, de asemenea, o viaţă imposibilă. Trei persoane arestate în timpul demonstraţiilor împotriva rezultatului alegerilor prezidenţiale au fost acum condamnate la moarte. Este complet greşit şi de neînţeles cum un tribunal poate pronunţa o asemenea sentinţă. Un apel împotriva acestei sentinţe ar fi încă posibil, însă este clar pentru toată lumea că până şi demonstranţii trebuie să se teamă pentru viaţa lor în Iran.

Solicit Consiliului şi Comisiei să acorde acestor demonstranţi un sprijin puternic pentru acţiunile ulterioare şi, în special, să se opună cu tărie regimului brutal iranian.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE).(LT) Situaţia drepturilor omului din Iran se înrăutăţeşte în mod clar. Alegerile prezidenţiale dubioase care au avut loc anul acesta şi protestele masive ale populaţiei în urma alegerilor au oglindit o situaţie politică şi socială dominată de o tensiune şi o teamă crescânde în Iran.

Aş dori să subliniez faptul că, în acest an, raportul organizaţiei „Reporteri fără frontiere” privind evaluarea libertăţii presei plasa Iranul la coada clasamentului, adică pe locul 172 din 175, acesta fiind urmat doar de Eritreea, Coreea de Nord şi Turkmenistan.

Situaţia jurnaliştilor din Iran este una dintre cele mai grave din lume; libera de informare pe internet este blocată, iar persoanele care scriu bloguri sunt persecutate. Cunoaştem prea bine povestea renumitei autoare de blog, Fariba Pajooh, care a fost arestată foarte recent şi al cărei viitor rămâne incert.

Fac apel la Comisia Europeană. Domnule comisar, trebuie să desemnăm o delegaţie a Comisiei la Teheran cât mai curând posibil pentru a începe un dialog cu instituţiile guvernamentale iraniene în ceea ce priveşte înrăutăţirea situaţiei drepturilor omului din această ţară.

 
  
MPphoto
 

  Jim Higgins (PPE). – Domnule preşedinte, sunt pe deplin de acord cu comentariile domnului Czarnecki. Atacul din iulie asupra taberei irakiene PMOI de la Ashraf poate fi descris doar ca sălbatic şi barbar. Unsprezece oameni au fost ucişi, iar numărul acestora putea fi mult mai mare; numeroase persoane au fost rănite în mod sălbatic – trebuie să vedeţi imaginile filmate pentru a vă da seama de barbaria care s-a produs. Armata şi soldaţii s-au dedat la cea mai sadică formă de brutalitate. Ca urmare, 36 de persoane au fost arestate; acestea nu aveau altă opţiune decât să intre în greva foamei. Au fost eliberate în urmă cu două săptămâni datorită presiunilor internaţionale – iar presiunile internaţionale după 72 de zile de grevă a foamei: acestea sunt cele care au restabilit ordinea în rândul populaţiei în raport cu guvernul Malaki. Prin urmare, aceşti oameni sunt refugiaţi; ei au dreptul de a merge seara la culcare şi de a se trezi dimineaţa în siguranţă. După cum afirma domnul Czarnecki, avem nevoie de două lucruri: în primul rând, avem nevoie de o prezenţă permanentă a ONU în zonă pentru a înlocui Statele Unite şi, în al doilea rând, avem nevoie de o garanţie absolută că nu vor mai exista deplasări.

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser, autoare.(FR) Domnule preşedinte, doresc să fac trei mici observaţii în plus faţă de ceea ce au spus colegii mei.

În primul rând – iar aici mă refer la ceea ce a afirmat doamna Gomes – în ciuda tuturor evenimentelor care au loc, a tragediilor care se produc şi a regimului din Iran, noi ne păstrăm încrederea deplină în viitorul politic al acestei ţări şi în forţa societăţii sale civile.

Cea de a doua observaţie este că nu a fost evidenţiat suficient faptul că condamnăm ultimele atacuri sinucigaşe care au avut loc în Sistan şi Baluchistan, chiar dacă victimele au fost Gardieni ai revoluţiei, precum şi, din păcate, zeci de civili. Suntem împotriva acestui tip de violenţă, chiar dacă înţelegem pe deplin motivele pentru care are loc, însă, în acest moment, trebuie să fim de partea adversarilor regimului.

În ultimul rând, eu cred că Parlamentul nostru condamnă pedeapsa cu moartea, indiferent dacă victimele sunt copii, femei sau adulţi, şi oricare ar fi ţara în care aceasta este aplicată.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda, Autor. − Vreau şi eu să deplâng înrăutăţirea situaţiei drepturilor omului în Iran în urma alegerilor din iunie. Semnele acestei înrăutăţiri sunt, desigur, arestările masive şi violenţa manifestată împotriva opozanţilor.

De asemenea, aşa cum s-a mai menţionat, libertatea de informare este serios pusă sub ameninţare, pusă în pericol de persecuţiile îndreptate împotriva jurnaliştilor. Un semn major de îngrijorare este faptul că, atât tortura, cât şi pedeapsa cu moartea sunt practicate pe scară largă în Iran. Amnesty International releva, de altfel, recent faptul că, după alegeri, numărul persoanelor condamnate şi respectiv executate s-a înmulţit în mod semnificativ.

În sfârşit, aş vrea să manifest sprijinul pentru ideea de a institui, de a crea o Delegaţie a Uniunii Europene la Teheran; o asemenea delegaţie poate colabora cu societatea civilă de la faţa locului, sprijinind astfel drepturile militanţilor pentru libertate.

 
  
MPphoto
 

  Angelika Werthmann (NI).(DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, vreau să vă fac o propunere: drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt chestiuni prea importante şi prea urgente pentru a fi dezbătute într-o după-amiază de joi. Din păcate, prezenţa este foarte redusă.

Acum o lună, am dezbătut uciderea jurnaliştilor. Astăzi, discutăm despre situaţia înfiorătoare a drepturilor omului din Guineea, Iran şi Sri Lanka. Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră îmi împărtăşiţi părerea. Haideţi să stabilim o dată mai potrivită pentru această dezbatere importantă.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Doamnă, trebuie să vorbiţi la subiect, conform procedurii „catch the eye”. Folosiţi timpul alocat altor deputaţi.

Procedura „catch-the-eye” a fost închisă.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, Membru al Comisiei. − Permiteţi-mi să încep prin a transmite condoleanţe familiilor victimelor atacului terorist de duminică din provincia Sistan va Baluchistan din Iran. Comisia condamnă atacurile teroriste din orice colţ al lumii, precum şi pierderile de vieţi cauzate.

Comisia Europeană este profund îngrijorată în ceea ce priveşte actuala situaţie a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în Iran. Şi când vorbim despre acest lucru ne referim, printre altele, la execuţiile de minori, discriminarea persoanelor care aparţin diferitelor minorităţi, limitări semnificative ale libertăţii de exprimare şi de întrunire, rele tratamente aplicate deţinuţilor, privarea de dreptul la un proces echitabil, precum şi oprimarea şi intimidarea pe scară largă a susţinătorilor drepturilor omului precum şi a opoziţiei politice.

Uniunea Europeană a menţinut contacte directe cu Iranul şi şi-a prezentat în mod deschis punctul de vedere autorităţilor iraniene cu privire la evoluţiile din ţară.

Uniunea Europeană sprijină libertăţile fundamentale şi valorile universale pe care se fundamentează acestea şi se simte obligată să îşi exprime punctul de vedere ori de câte ori şi oriunde aceste principii nu sunt respectate. Din păcate, în pofida numeroaselor apeluri şi condamnări din partea Uniunii Europene şi a comunităţii internaţionale, situaţia drepturilor omului s-a deteriorat şi mai mult de la alegerile prezidenţiale în Iran din iunie 2009.

Numai în ultimele săptămâni, în Iran numeroase persoane au fost executate prin spânzurare. Una dintre aceste persoane şi dumneavoastră v-aţi referit la aceasta, Behnoud Shojaee, care la data săvârşirii infracţiunii era minor, a fost executat în pofida apelurilor repetate din partea Uniunii de a comuta sentinţa. Mai mulţi minori riscă să fie executaţi în scurt timp în Iran. Suntem, de asemenea, îngrijoraţi în ceea ce priveşte situaţia a şapte lideri Baha'i din Iran, care se află în arest de peste şaptesprezece luni şi care trebuie să răspundă unor acuzaţii grave, de exemplu spionaj şi propagandă împotriva statului. Ultima audiere programată a fost din nou amânată la 18 octombrie, cele şapte persoane neavând nici de această dată perspective clare pentru procedurile judiciare adecvate.

În urma alegerilor prezidenţiale sute de persoane au fost reţinute pe motiv că au participat la demonstraţiile postelectorale şi la critică. Procesele împotriva participanţilor la proces continuă, iar săptămâna trecută patru persoane au fost condamnate la moarte pe motiv că au fost implicate în incidente postelectorale.

În încheiere, doresc să subliniez faptul că împărtăşim preocupările formulate de distinşii membri cu privire la situaţia drepturilor omului din Iran. Comisia urmăreşte îndeaproape evoluţia situaţiei şi va profita în continuare de fiecare ocazie pentru a solicita autorităţilor iraniene să respecte angajamentele internaţionale privind drepturile omului, inclusiv în conformitate cu Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Îmbunătăţirea situaţiei drepturilor omului în Iran este un element esenţial al demersului Comisiei Europene în vederea consolidării dialogului politic şi a cooperării cu Teheranul în viitor.

Şi, ca să răspund întrebării care mi-a fost adresată, noi considerăm că în prezent, în actualele condiţii care există în Iran, nu este potrivită înfiinţarea unei Delegaţii a Comisiei Europene la Teheran.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc după încheierea dezbaterilor.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Sonik (PPE), în scris.(PL) Doamnelor şi domnilor, fac apel la Uniunea Europeană să nu rămână pasivă în timp ce drepturile omului sunt încălcate în Iran. Uniunea Europeană trebuie să adopte o poziţie mult mai fermă împotriva condamnărilor la moarte pronunţate şi a execuţiilor din această ţară, în special împotriva celor la care sunt supuşi criminalii tineri şi cei minori. Reacţia la ceea ce se întâmplă astăzi în Iran reprezintă unul dintre cele mai importante teste ale eficienţei lumii occidentale.

Din acest motiv, Comisia Europeană trebuie să organizeze o delegaţie a Uniunii Europene la Teheran cât mai curând posibil pentru a susţine şi consolida dialogul cu liderii iranieni şi cu societatea civilă, în special pentru a oferi sprijin tinerilor, prizonierilor politici şi jurnaliştilor. Comisia Europeană trebuie să se implice mult mai mult în trimiterea de către Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului a unui reprezentant special pentru a monitoriza situaţia prizonierilor politici şi pentru a asigura că autorităţile iraniene respectă normele procedurale internaţionale şi obligaţiile legale privind drepturile omului.

Uniunea Europeană va fi întotdeauna un purtător de drapel al libertăţilor civile şi al valorilor democratice europene comune, chiar şi dincolo de graniţă. Din acest motiv, ar trebui să depunem toate eforturile, prin intermediul unui dialog intens cu elitele politice, astfel încât, în secolul XXI, Iranul să respecte drepturile fundamentale ale omului şi dreptul la viaţă.

 

12.3. Sri Lanka
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea asupra celor şase propuneri de rezoluţii privind Sri Lanka:

 
  
MPphoto
 

  Geoffrey Van Orden, autor. – Domnule preşedinte, locuitorii din Sri Lanka – singalezii şi, în special, tamilii – au suferit enorm în ultimii 30 de ani de pe urma unei campanii teroriste nemiloase conduse de LTTE (Tigrii Eliberării din Tamil Eelam). Acum, că LTTE au fost înfrânţi pe teren, guvernul şi populaţia din Sri Lanka au nevoie de înţelegerea şi compasiunea noastră şi, mai presus de toate, de ajutorul nostru în încercarea lor de a-şi repune ţara pe calea redresării şi a prosperităţii şi de a preveni orice renaştere a terorismului.

Există persoane, inclusiv susţinătorii LTTE, care doresc să aplice o lovitură suplimentară poporului srilankez prin subminarea regimului comercial preferenţial SPG+ cu Uniunea Europeană. Sper că Comisia înţelege faptul că schimburile comerciale, nu ajutoarele, reprezintă cea mai bună cale către redresarea economică. În ceea ce le priveşte, autorităţile srilankeze trebuie să răspundă îngrijorărilor exprimate de prieteni din cadrul comunităţii internaţionale, astfel încât să nu existe nicio scuză pentru compromiterea statutului regimului SPG+.

Prioritatea este, desigur, reinstalarea miilor de civili tamili implicaţi fără voie în conflict, care acum sunt ţinuţi în tabere în condiţii precare. Rezolvarea situaţiei acestora trebuie să aibă loc cât se poate de urgent, iar comunitatea internaţională ar trebui să fie invitată să dea o mână de ajutor.

 
  
MPphoto
 

  Proinsias De Rossa, autor. – Domnule preşedinte, susţin această rezoluţie, deşi consider că nu este suficient de critică la adresa guvernului srilankez. La începutul acestui an, am asistat la groaznicul atac militar asupra zonei controlate de Tigrii Tamili, în care nu s-a ţinut cont în niciun fel de viaţa sau bunăstarea cetăţenilor care, după părerea mea, sunt utilizaţi pe post de pioni de toate părţile, atacul soldându-se cu 90 000 de morţi. Lumea a asistat oripilată şi neajutorată, însă chiar şi în prezent există peste un sfert de milion de cetăţeni srilankezi care sunt reţinuţi, fără a avea parte de servicii medicale adecvate, fără apă curată, canalizare sau spaţii de locuit.

Rezoluţia de astăzi reprezintă un apel relativ blând la adresa autorităţilor srilankeze pentru a respecta drepturile cetăţenilor lor. În opinia mea, dacă în curând nu se vor înregistra progrese notabile în ceea ce priveşte solicitările din această rezoluţie, atunci Parlamentul European trebuie să exercite presiuni de ordin economic şi politic asupra regimului din Sri Lanka.

Pentru a se redresa din punct de vedere economic, Sri Lanka depinde de investiţiile străine directe şi de sprijinul economic al UE. Trebuie să folosim această influenţă în interesul populaţiilor din Sri Lanka, inclusiv al tamililor.

 
  
MPphoto
 

  Thomas Mann, autor.(DE) Domnule preşedinte, am la dispoziţie două minute. Războiul civil de 25 de ani din Sri Lanka pare să se fi încheiat. În luna mai, trupele guvernamentale au capturat zonele din nord aflate sub controlul LTTE. Să sperăm că, odată cu noul început, va fi instaurată şi pacea şi, odată cu ea, libertatea.

Populaţia suferă nu numai din pricina efectelor războiului civil, ci şi de pe urma consecinţelor tsunamiului şi ale altor dezastre naturale. UE a intensificat comerţul exterior şi acordă preferinţe tarifare mai mari decât oricărei alte ţări din sud-estul Asiei. Ajutoarele internaţionale implică obligaţia aplicării drepturilor omului de către forţele politice srilankeze. Două sute cincizeci de mii de persoane sunt reţinute în tabere suprapopulate în care apa de băut este de proastă calitate, iar serviciile medicale precare. Organizaţiilor de ajutor le este refuzat accesul. Ar trebui să fie în interesul guvernului să organizeze întoarcerea populaţiei în satele de origine cât mai curând posibil. Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) exercită presiuni pentru acordarea unui rol-cheie Crucii Roşii Internaţionale.

Un alt domeniu în care este nevoie de o schimbare este libertatea presei şi libertatea de exprimare. Răpirea şi arestarea jurnaliştilor trebuie să înceteze. Articolele critice nu ar mai trebui să fie pedepsite cu închisoarea. În calitate de membru al delegaţiei SAARC, am avut ocazia de a vizita Sri Lanka în mai multe rânduri. Cred într-un nou început pentru această ţară, care va avea numeroase oportunităţi dacă liderii tamili vor fi implicaţi într-o manieră constructivă. Totuşi, aceasta înseamnă respingerea tuturor formelor de terorism şi violenţă şi presupune cooperarea în vederea conceperii unei strategii de aplicare a drepturilor omului. De dragul cetăţenilor din Sri Lanka, doresc ca expresia pe care am auzit-o de nenumărate ori – ‘„războiul este o instituţie” – să fie în sfârşit considerată de domeniul trecutului.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Joe Higgins, autor. – Domnule preşedinte, politica dusă faţă de tamili de către guvernul preşedintelui Rajapaksa a avut consecinţe de coşmar atât pentru singalezi, cât şi pentru tamili, statul srilankez recurgând la represiuni masive împotriva persoanelor şi grupurilor care au înfruntat politicile sale şovine.

După înfrângerea Tigrilor Tamili, coşmarul continuă pentru populaţia tamilă, în special în nordul Sri Lankăi, unde 300 000 de persoane – inclusiv 31 000 de copii – sunt deţinute cu forţa în tabere în care maladiile şi malnutriţia fac ravagii.

Acum există o nouă ameninţare groaznică, circulând zvonul că guvernul Rajapaksa intenţionează să îi instaleze pe singalezi în estul şi nordul Sri Lankăi – cu alte cuvinte, să colonizeze zonele în care vorbitorii de tamilă constituie majoritatea. Aceasta ar duce în viitor la apariţia conflictelor între comunităţi.

Guvernul Rajapaksa este, de fapt, o dictatură cu aparenţe de democraţie foarte firave. Salut oportunitatea de a o condamna prin intermediul acestei rezoluţii. Am totuşi o rezervă în ceea ce priveşte punctul 4, deoarece principalele acţiuni teroriste au fost, de fapt, cele întreprinse de guvernul Rajapaksa împotriva poporului. În calitate de socialist, consider că practica luptelor de gherilă în condiţiile existente în Sri Lanka nu va aduce o soluţie, dar populaţia tamilă are dreptul de a se apăra împotriva represiunii militare.

Cea mai bună cale de apărare a populaţiei tamile este prin intermediul unei lupte unite a muncitorilor şi săracilor tamili şi singalezi împotriva actualului guvern şi a politicilor sale neoliberale şi prin transformarea socialistă a societăţii srilankeze, în cadrul căreia resursele extraordinare ale acestei ţări ar putea fi folosite în beneficiul întregii populaţii. Sunt mândru să fiu asociat cu Partidul Socialist Unit din Sri Lanka, un partid care este înrudit cu Partidul Socialist din Irlanda şi care a înfruntat eroic politica şovină a guvernului în numele drepturilor tamililor şi singalezilor şi al dreptului poporului tamil la autodeterminare.

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala, autoare.(FI) Domnule preşedinte, tot ceea ce au declarat colegii mei cu privire la actuala situaţie din Sri Lanka a fost confirmat atunci când Subcomisia pentru drepturile omului a organizat recent o audiere privind această situaţie de coşmar.

Putem, de fapt, să confirmăm că deplasările celor 260 000 de tamili sunt în continuare restricţionate, contrar legilor internaţionale, cu toate că au trecut câteva luni de când războiul în sine a luat sfârşit. Putem confirma că există restricţii serioase în ceea ce priveşte libertatea presei. Ieri, organizaţia „Reporteri Fără Frontiere” a plasat Sri Lanka pe locul 162 din 175 de ţări în clasamentul libertăţii presei.

Acum trebuie să solicităm ca reprezentanţii tuturor organismelor delegate ale ONU să aibă acces în aceste tabere. Rezoluţia menţionează organizarea de alegeri locale, iar noi, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, susţinem un lucru nu la fel de puternic, care sper să aibă parte de susţinere. Noi doar am dori să notăm faptul că aceste alegeri sunt organizate.

În ceea ce priveşte politica comercială, sunt foarte bucuroasă că, în prezent, Comisia examinează modul în care Sri Lanka pune în aplicare cerinţele diverselor acorduri privind drepturile omului. Mă aştept ca munca depusă de Comisie să fie una obiectivă şi imparţială, urmând ca, în timp, aceasta să concluzioneze dacă Sri Lanka a meritat de fapt acest tratament preferenţial în cadrul regimului SPG+.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt, în numele Grupului PPE.(DE) Domnule preşedinte, învingătorii ar trebui să fie generoşi, iar eu cred că multe persoane din Sri Lanka nu au înţeles încă acest lucru. Obiectivul este eliminarea cauzei conflictelor etnice, care s-au agravat în mod înfiorător. Pur şi simplu, trebuie să conştientizăm faptul că nu există niciun plan care să le garanteze tamililor drepturile legitime. Fiecare tabără trebuie să facă un pas către cealaltă pentru a găsi o soluţie politică.

Violenţa a fost combătută în mod just, autorii violenţelor au fost înfrânţi şi nu există niciun aspect al violenţei care să poată fi justificat. Adevărata sarcină constă în eliminarea cauzelor violenţelor. Este mai uşor să pui capăt unui război decât să stabileşti pacea. Acest lucru se observă în Bosnia unde, la multă vreme de la încetarea războiului, încă nu a fost găsită o soluţie durabilă de stabilire a păcii.

Mă îngrijorează stabilitatea Sri Lankăi, deoarece această problemă a minorităţilor există de secole, fiind agravată în perioada colonialismului, motiv pentru care trebuie să facem totul pentru a juca rolul de intermediari între cele două tabere şi pentru a le determina să îşi schimbe atitudinea.

 
  
MPphoto
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, în numele Grupului S&D.(PL) Domnule preşedinte, în luna mai a acestui an, în urma victoriei guvernului asupra Tigrilor Tamili, se părea că războiul civil din Sri Lanka se încheiase în sfârşit după mulţi ani. Cu toate acestea, în realitate există încă, din nefericire, numeroase probleme care trebuie rezolvate în această ţară.

Guvernul ţine în tabere peste 250 000 de persoane din raţiuni politice, neacordând nici măcar accesul organizaţiilor umanitare. Acesta ţine mass-media sub control. În luna septembrie a acestui an, Curtea Supremă din Colombo a condamnat un jurnalist la 20 de ani de închisoare, decizie care a fost considerată de Preşedinţia UE ca o ameninţare la adresa libertăţii de exprimare şi care a fost condamnată în mod categoric.

Un obstacol major în dezvoltarea ţării îl reprezintă minele antipersonal, care pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor. Sri Lanka încă nu a semnat Convenţia de la Ottawa prin care sunt interzise minele antipersonal. Semnarea acestui document ar contribui în mod clar la rezolvarea acestei probleme şi, în acelaşi timp, ar permite acestei ţări să solicite ajutor pentru victimele minelor terestre şi să accelereze campania de îndepărtare a minelor, care se află în derulare din 2003, cu rezultate modeste.

Cetăţenii din Sri Lanka merită o democraţie autentică şi o viaţă decentă.

 
  
MPphoto
 

  Karima Delli, în numele Grupului Verts/ALE.(FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, de câteva luni, guvernul srilankez învăluie în tăcere situaţia populaţiei civile tamile, împiedicând accesul mass-mediei străine şi al organizaţiilor umanitare. Din martie 2009, Colombo menţine în detenţie aproape toţi civilii care au fugit de luptele dintre armată şi Tigrii Tamili, încălcând complet dreptul internaţional şi drepturile omului.

În iulie, guvernul srilankez deţinea peste 280 000 de persoane în 30 de tabere păzite de armată în nord-estul insulei. Refugiaţii nu pot părăsi taberele decât pentru a primi tratament medical de urgenţă, în cele mai multe cazuri fiind însoţiţi de o escortă militară. În numeroase tabere, peste 1 000 de oameni mor în fiecare săptămână, în principal din cauza dizenteriei. Condiţiile de trai sunt îngrozitoare. Preşedintele Rajapaksa a declarat săptămâna trecută că vor fi eliberaţi doar 100 000 de refugiaţi tamili.

Având în vedere dimensiunea tragediei, Uniunea Europeană trebuie să sporească presiunile asupra guvernului srilankez pentru a obţine eliberarea imediată şi necondiţionată a tuturor civililor, accesul jurnaliştilor în tabere şi acordarea promptă a ajutorului umanitar.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (ECR). – Domnule preşedinte, în calitate de reprezentant al Londrei, un oraş care a fost în repetate rânduri ţinta atacurilor teroriste în ultimii 40 de ani, am o profundă compasiune pentru cetăţenii srilankezi de toate etniile. Campania teroristă neîncetată dusă de Tigrii Tamili a afectat în mod grav dezvoltarea acelei frumoase ţări.

Preşedintele Rajapaksa a venit la putere pe cale democratică, hotărât să îi înfrângă pe LTTE, şi ar trebui felicitat pentru succesul său de către toţi aceia dintre noi care dispreţuiesc terorismul. Guvernul are acum responsabilitatea de a clădi o societate postconflictuală bazată pe libertate, dreptate şi egalitate pentru toţi cetăţenii srilankezi. Priorităţile guvernului ar trebui să fie întoarcerea acasă a persoanelor strămutate intern şi judecarea criminalilor de război.

Admit că este posibil ca preşedintele Rajapaksa să fi pierdut din bunăvoinţa internaţională din cauza unora dintre acţiunile de urgenţă la care a recurs imediat după încheierea conflictului, dar sunt convins că cea mai bună cale de a avansa este garantarea dezvoltării unui stat Sri Lanka sigur şi prosper şi sprijinirea liderului său ales democratic şi a guvernului. UE trebuie să menţină acordurile comerciale SPG+ care, dacă vor fi înlăturate, vor elimina în mod direct un milion de locuri de muncă şi vor avea un impact economic indirect asupra a 2,5 milioane de cetăţeni srilankezi.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Domnule preşedinte, în calitate de deputat irlandez în Parlamentul European, sunt foarte bucuros că Joe Higgins şi Proinsias De Rossa, colegii mei din Irlanda, au scos în evidenţă diverse aspecte îngrijorătoare din Sri Lanka şi Iran şi sunt de acord cu ei. Se cuvine ca Irlanda să fie îngrijorată cu privire la aceste chestiuni, deoarece a fost mulţi ani martora discriminărilor şi a pierderilor de vieţi în Irlanda de Nord. Cu toate acestea, la urma urmelor, soluţia se obţine prin intermediul diplomaţiei şi al discuţiilor. Din acest motiv, sper ca atunci când Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, preşedintele şi Înaltul Reprezentant vor utiliza noile puteri şi statutul pe care îl au pentru a aduce raţiunea şi buna înţelegere în aceste ţări, astfel încât acestea să îşi îndrepte atitudinea şi să se angajeze să adopte calea diplomaţiei şi a democraţiei.

 
  
MPphoto
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE).(FI) Domnule preşedinte, am urmărit şi am comentat situaţia din Sri Lanka în mai multe rânduri, iar uneori aproape că am abandonat speranţa de a găsi o soluţie. Totuşi, conflictul, care a durat 25 de ani, s-a încheiat anul acesta cu înfrângerea Tigrilor Tamili. Acest conflict îndelungat a făcut numeroase victime, aşa cum se întâmplă de obicei, şi a determinat multe persoane să se refugieze în interiorul ţării, provocând, de asemenea, probleme în ceea ce priveşte economia şi dezvoltarea statului de drept. Acum ţara a intrat într-o fază optimistă, dar critică.

S-a adus aici în discuţie preocuparea pentru situaţia critică a acelora care stau în tabere. După cum menţionăm în rezoluţie, sperăm că autorităţile vor accepta în curând sprijinul internaţional şi vor deschide taberele pentru a primi ajutoare umanitare şi personal instruit pentru situaţiile de conflict. În acelaşi timp, avem nevoie, de asemenea, de angajamentul comunităţii internaţionale de a trece la fapte şi de a crea o pace durabilă pentru acea insulă minunată. Ajutoarele ar trebui în mod categoric să cuprindă şi sumele suplimentare alocate de Comisie pentru înlăturarea minelor.

 
  
MPphoto
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE).(ES) Domnule preşedinte, aş dori să iau cuvântul în primul rând pentru a sublinia ceea ce a afirmat colega mea, doamna Hautala. Trebuie să avem în vedere rolul pe care îl joacă – şi ar trebui să îl joace – nu numai Crucea Roşie, ci şi Naţiunile Unite, în acest proces.

Cu toate acestea, voiam, de asemenea, să răspund la afirmaţiile domnului Van Orden, deoarece mi se pare total nepotrivit să îi etichetăm pe aceia dintre noi care încearcă să utilizeze un instrument simplu, precum acordurile comerciale în regim SPG+, drept simpatizanţi sau susţinători ai LTTE. Acest lucru este pur şi simplu neadevărat.

Ştim că există o anchetă în derulare pentru a stabili dacă autorităţile srilankeze fac ceea ce depinde de ele pentru a include legislaţia privind drepturile omului în legislaţia naţională.

Dacă acest lucru nu este îndeplinit în mod corespunzător, atunci este normal şi necesar să solicităm ca sistemul SPG+ să nu mai fie prelungit. Prin urmare, din punctul meu de vedere, legarea acestei prelungiri, a acestei petiţii sau a acestei solicitări de sprijinul pentru LTTE este cât se poate de greşită.

 
  
MPphoto
 

  Leonard Orban, Membru al Comisiei. − Comisia Europeană a continuat să ţină sub o atentă supraveghere situaţia din Sri Lanka şi să iniţieze cu guvernul din această ţară un dialog pertinent, menit să pună bazele unei noi relaţii în care ambele părţi să depună eforturi pentru a coopera în vederea soluţionării treptate a principalelor aspecte care ridică probleme.

Suntem profund preocupaţi de situaţia umanitară critică din taberele în care sunt deţinute persoanele strămutate intern. Deţinerea fără discernământ a acestor persoane în Sri Lanka reprezintă o încălcare evidentă a normelor de drept internaţional. În acest moment este o necesitate să se asigure de urgenţă tuturor acestor persoane care au mai rămas în tabere, atât libertatea de mişcare, cât şi accesul deplin în aceste tabere al actorilor umanitari, inclusiv în vederea înregistrării, pentru ca aceştia să poată acorda ajutor umanitar şi protecţie.

De asemenea, Comisia este în continuare îngrijorată cu privire la situaţia drepturilor omului în Sri Lanka în contextul informaţiilor legate de execuţiile extrajudiciare, răpiri şi intimidarea de o manieră gravă a mass-mediei. Există obstacole în calea reconcilierii în insulă, atât timp cât nu se iau în considerare nemulţumirile tamililor şi predomină un climat de impunitate. Comisia Europeană are convingerea că esenţa procesului de reconciliere o constituie răspunderea părţilor pentru propriile acţiuni.

Recent, Comisia Europeană a încheiat o investigaţie aprofundată întreprinsă cu privire la situaţia drepturilor omului în Sri Lanka. Scopul acestei misiuni a fost de a constata dacă ţara îndeplineşte sau nu angajamentele asumate atunci când a devenit beneficiarul regimului special de încurajare a dezvoltării durabile şi a bunei guvernări acordat de Uniunea Europeană (sustainable development and good governance GSP Plus) şi anume angajamentele de a respecta normele internaţionale privind drepturile omului.

În urma investigaţiei au fost constatate deficienţe semnificative în legătură cu trei convenţii ale Naţiunilor Unite în ceea ce priveşte drepturile omului – Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, Convenţia împotriva torturii şi Convenţia cu privire la drepturile copilului – ceea ce arată că, în prezent, Sri Lanka nu pune în aplicare aceste convenţii.

În mod inevitabil, această situaţie este de natură să pericliteze acordarea în continuare a beneficiilor comerciale suplimentare în cadrul GSP Plus, întrucât condiţia este ca toţi beneficiarii schemei să fi ratificat şi să fi pus efectiv în aplicare aceste trei convenţii.

Mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Punctul următor este votarea.

 

13. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, domnule comisar Orban. Dezbaterea a fost închisă. Votarea va avea loc după dezbatere.

Aş dori să folosesc acest prilej pentru a spune câteva lucruri despre o chestiune care a apărut pe parcursul explicaţiilor privind votul din această după-amiază, precum şi în timpul procedurii „catch-the-eye”. Conform Regulamentului de procedură, nu se mai acceptă nicio solicitare suplimentară după începerea explicaţiilor privind votul sau a procedurii „catch-the-eye”. Solicitasem serviciilor ca eventual să comunice din nou tuturor acest lucru. Astăzi am tratat chestiunea cu lejeritate, dar trebuie să avem grijă pe viitor, deoarece, în caz contrar, vom depăşi timpul comunicat deputaţilor.

Următorul punct este votul privind şase propuneri de rezoluţii privind situaţia din Guineea. Vom lua mai întâi în considerare propunerea comună de rezoluţie din partea a şase grupuri parlamentare, care este menită să înlocuiască toate propunerile de rezoluţii cu privire la această chestiune.

 

13.1. Guineea (vot)

13.2. Iran (vot)

13.3. Sri Lanka (vot)
MPphoto
 

  Thomas Mann, autor.(DE) Domnule preşedinte, propun să eliminăm considerentul 3 din rezoluţie, deoarece situaţia jurnalistului Ti Sei Nayagam este menţionată doar la început, nu şi în dispozitivul rezoluţiei. Am eliminat acest punct de pe ordinea de zi în timpul negocierilor comune. Prin urmare, recomand ca această chestiune să fie ştearsă aici. Cu siguranţă că vom putea dezbate din nou această chestiune cu un alt prilej.

 
  
 

(Parlamentul a convenit să accepte amendamentul oral)

 

14. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal

15. Componenţa comisiilor: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE).(DE) Domnule preşedinte, îmi cer scuze, dar, pe parcursul întregii zile, am ascultat un extremist de dreapta maghiar vorbind despre Ungaria la fiecare punct. V-aş ruga să accentuaţi faptul că avem o ordine de zi cu puncte distincte. Poate că deputatul în cauză nu cunoaşte acest lucru.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Din păcate, deputatul nu este prezent. Presupun că va lua act de comentariul dumneavoastră.

 

16. Decizii privind anumite documente: a se vedea procesul-verbal

17. Declaraţii scrise înscrise în registru (articolul 123 din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal

18. Transmiterea textelor adoptate în cursul prezentei şedinţe: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

19. Calendarul următoarelor şedinţe: a se vedea procesul-verbal

20. Întreruperea sesiunii
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Declar suspendată această sesiune a Parlamentului European.

(Şedinţa s-a încheiat la ora 16.35)

 

ANEXĂ (răspunsuri scrise)
ÎNTREBĂRI ADRESATE CONSILIULUI (Preşedinţia în exerciţiu a Consiliului Uniunii Europene poartă întreaga răspundere pentru aceste răspunsuri)
Întrebarea nr. 10 adresată de Liam Aylward (H-0331/09)
 Subiect: Perspectiva financiară UE 2014 - 2021
 

Ar putea Consiliul să indice cadrul probabil de timp în interiorul căruia intenționează să continue și să finalizeze negocierile privind următoarea perspectivă financiară a UE 2014 - 2021?

 
  
 

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din octombrie 2009, de la Strasbourg.

Având în vedere faptul că actualul cadru financiar acoperă perioada cuprinsă între 2007 şi 2013, cele trei instituţii au convenit în cadrul acordului interinstituţional din data de 17 mai 2006 că, „înainte de 1 iulie 2011”, Comisia va prezenta propuneri pentru un nou cadru financiar.

Prin urmare, termenul exact pentru dezbaterea în cadrul Consiliului depinde în parte de momentul exact în care Comisia îşi va prezenta propunerea şi de modul în care preşedinţia din acel moment intenţionează să organizeze activitatea Consiliului.

Desigur, este clar că, de îndată ce Comisia îşi prezintă propunerea, Consiliul o va examina în vederea adoptării în timp util, înainte de expirarea cadrului financiar actual.

Actualul acord interinstituţional (AII) din 17 mai 2006 şi cadrul financiar pentru perioada 2007-2013 vor rămâne în vigoare până când vor fi modificate sau înlocuite printr-un nou instrument şi act normativ.

 

Întrebarea nr. 11 adresată de Gay Mitchell (H-0335/09)
 Subiect: Președintele Uniunii Europene
 

Dacă Tratatul de la Lisabona este adoptat, Consiliul European din octombrie va avea posibilitatea de a se ocupa de desemnările pentru rolul nou creat de președinte al Consiliului European.

Noul președinte va avea un rol foarte important în reprezentarea Consiliului pe scena internațională. Prin urmare, este imperativ ca aceste desemnări să fie analizate cu atenție.

Ce procedură va fi utilizată pentru alegerea președintelui Consiliului European și cum va garanta Președinția suedeză că procesul va avea un caracter echitabil și democratic și că candidatul ales va reprezenta principiile și valorile cetățenilor Uniunii Europene?

 
  
 

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din octombrie 2009, de la Strasbourg.

În temeiul Tratatului de la Lisabona, viitorul preşedinte al Consiliului European va deţine un rol important pe scena internaţională, după cum menţionează onorabilul deputat şi, de asemenea, la nivel mai general, va impulsiona activitatea Consiliului European şi va asigura pregătirea şi continuitatea acestuia.

Încă nu s-a stabilit cu claritate data intrării în vigoare a noului tratat şi calendarul de desemnare a viitorului preşedinte al Consiliului European. Tratatul a fost ratificat de 26 de state membre, dar se află încă în curs de ratificare în Republica Cehă.

La momentul potrivit, preşedintele Consiliului European se va consulta cu toţi colegii săi, în scopul de a ajunge la un acord cu şefii de state şi de guverne cu privire la persoana cea mai potrivită pentru această funcţie. Potrivit Tratatului de la Lisabona, Consiliul European este singurul responsabil pentru alegerea preşedintelui său, iar aceasta se va face prin votul cu majoritate calificată în cadrul Consiliului European. Preşedintele este ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate, reînnoibil o singură dată.

 

Întrebarea nr. 12 adresată de Brian Crowley (H-0337/09)
 Subiect: Societatea UE și beneficiile aduse de noile tehnologii
 

Poate Consiliul să precizeze ce programe pune în aplicare, astfel încât toate sectoarele societății europene să poată beneficia de pe urma evoluțiilor tehnologice și a utilizării noilor tehnologii, în special pe durata acestei perioade economice extrem de dificile?

 
  
 

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din octombrie 2009, de la Strasbourg.

Consiliul împărtăşeşte opinia onorabilului deputat potrivit căreia este esenţial să se garanteze că toate sectoarele societăţii europene beneficiază de utilizarea tehnologiilor noi şi în continuă evoluţie. Acest lucru va fi esenţial pentru ca Europa să poată face faţă provocărilor noastre comune pe termen lung, cum ar fi globalizarea, schimbările climatice şi îmbătrânirea populaţiei. De asemenea, pe termen scurt, este crucial să se deschidă calea unei redresări durabile a economiilor noastre.

Diverse programe şi activităţi organizate de Comunitatea Europeană în domeniul cercetării, al dezvoltării tehnologice şi al inovaţiei contribuie la garantarea faptului că toate sectoarele societăţii europene beneficiază de pe urma tehnologiilor noi şi în continuă evoluţie:

- al şaptelea program-cadru al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative, adoptat pentru perioada 2007 - 2013, are ca obiectiv general consolidarea bazelor tehnologice şi ştiinţifice ale industriei comunitare. Transferul de cunoştinţe, garantând că rezultatele cercetării şi tehnologiile sunt puse în slujba societăţii, reprezintă o parte integrantă a programului-cadru. De asemenea, acest program urmăreşte să ofere o bază mai stabilă pentru Spaţiul european de cercetare (SEC), prin stabilirea de condiţii atractive şi eficace, precum şi a unei administrări eficiente pentru cercetare şi pentru investiţii în cercetare şi în dezvoltarea tehnologică, contribuind astfel în mod pozitiv la dezvoltarea socială, culturală şi economică din toate statele membre. Viitoarele programe-cadru ar trebui să abordeze mai bine provocările majore ale societăţii. Concluziile Consiliului care subliniază modul în care acest lucru ar trebui făcut, cu un grad mare de implicare a tuturor părţilor interesate, vor fi prezentate în timpul Preşedinţiei suedeze.

- Programul- cadru pentru competitivitate şi inovare (CIP), adoptat pentru perioada cuprinsă între 2007 şi 2013, are ca obiectiv principal întreprinderile mici şi mijlocii, sprijină activităţile de inovare, inclusiv eco-inovarea, oferă un acces mai bun la finanţare şi la serviciile de sprijin pentru întreprinderi. De asemenea, programul încurajează o mai bună absorbţie şi utilizare a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor şi promovează utilizarea sporită a energiilor regenerabile, precum şi eficienţa energetică.

Pe lângă programele menţionate mai sus, Institutul European de Inovare şi Tehnologie (EIT), instituit printr-un regulament al Parlamentului European şi al Consiliului din martie 2008, este destinat să contribuie la creşterea şi competitivitatea economică europeană durabilă prin consolidarea capacităţii de inovare a statelor membre şi a Comunităţii. Această instituţie se bazează pe conceptul triunghiului cunoaşterii, unde interacţiunea dintre învăţământul superior, cercetare şi inovare este promovată pentru o mai bună utilizare a investiţiilor în cunoaştere ale Europei. Promovarea triunghiului cunoaşterii reprezintă o prioritate a Preşedinţiei suedeze.

Toate aceste programe sunt în curs de punere în aplicare de către Comisie; la rândul său, EIT deţine un grad înalt de autonomie în activităţile sale.

Pe lângă aceste programe şi activităţi ale Comunităţii Europene, Consiliul este angajat în identificarea iniţiativelor pentru programarea comună a cercetării în Europa, prin intermediul coordonării voluntare a programelor naţionale ale statelor membre. Se urmăreşte astfel abordarea provocărilor globale şi societale majore, în scopul de a consolida capacitatea Europei de a transforma rezultatele cercetărilor sale în beneficii concrete pentru societate şi pentru competitivitatea globală a economiei sale.

În domeniul politicii de inovare, „iniţiativa pieţelor pilot”, instituită printr-o comunicare a Comisiei ca urmare a unei invitaţii din partea Consiliului, se va concentra pe promovarea unor pieţe de servicii şi produse inovatoare în domenii precum e-sănătatea. Iniţiativa este destinată să ajute la concretizarea beneficiilor aduse de cercetare şi de dezvoltarea noilor tehnologiilor pentru societate în ansamblul său.

În decembrie 2008, Consiliul a adoptat „Viziunea 2020”, în care a declarat că, până în anul 2020, toţi cei implicaţi vor beneficia pe deplin de a „cincea libertate” în întregul Spaţiu european de cercetare (SEC): este vorba de libera circulaţie a cercetărilor, a cunoaşterii şi a tehnologiei. În timpul Preşedinţiei suedeze se aşteaptă să fie aprobată o nouă schemă de guvernanţă care cuprinde o strategie mai coerentă.

Strategia i2010 reuneşte toate politicile, iniţiativele şi acţiunile Uniunii Europene care au ca scop stimularea dezvoltării şi utilizarea tehnologiilor digitale în viaţa de zi cu zi şi în viaţa privată. Strategia i2010 include acţiuni diverse, cum ar fi reglementarea, finanţarea cercetării şi a proiectelor-pilot, activităţi de promovare şi parteneriate cu părţile interesate. Pentru a răspunde provocărilor creşterii continue şi unei dezvoltări mai eficiente din punct de vedere ecologic, Consiliul depune în prezent eforturi pentru o agendă politică europeană reînnoită pentru tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor.

În final, aş dori să reamintesc faptul că planul european de redresare economică, adoptat de Consiliul European în decembrie 2008, cuprinde măsuri în domeniul cercetării şi al dezvoltării tehnologice, cum ar fi dezvoltarea internetului în bandă largă, inclusiv în zonele care sunt slab deservite. Consiliul European a convenit să asigure până în 2013 acoperirea cu conexiuni internet de mare viteză în proporţie de 100 % în UE. Statele membre ale UE au aprobat propunerile Comisiei Europene din ianuarie 2009 de a aloca 1 miliard de euro pentru conectarea zonelor rurale la internet, pentru a crea noi locuri de muncă şi pentru a ajuta întreprinderile să se dezvolte.

 

Întrebarea nr. 13 adresată de Pat the Cope Gallagher (H-0339/09)
 Subiect: Aderarea Islandei
 

Poate Consiliul să facă o declarație în care să prezinte stadiul negocierilor de aderare a Islandei la Uniunea Europeană?

 
  
 

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din octombrie 2009, de la Strasbourg.

La 16 iulie 2009, Islanda a prezentat oficial o cerere de aderare la Uniunea Europeană preşedintelui Consiliului European, primul-ministru suedez, domnul Fredrik Reinfeldt, precum şi preşedintelui Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe, domnul Carl Bildt. Cererea a fost transmisă imediat membrilor Consiliului. Preşedinţia suedeză salută cererea de aderare a Islandei.

La reuniunea sa din 27 iulie 2009, Consiliul a reamintit consensul reînnoit privind extinderea, exprimat în concluziile Consiliului European din 14-15 decembrie 2006, inclusiv principiul potrivit căruia fiecare ţară candidată este evaluată pe baza meritelor proprii, şi a decis să pună în aplicare procedura prevăzută la articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În consecinţă, Comisia a fost invitată să prezinte Consiliului un aviz cu privire la această cerere.

Consiliul va examina acest aviz de îndată ce acesta va fi fost prezentat.

 

Întrebarea nr. 14 adresată de Jim Higgins (H-0341/09)
 Subiect: Deschiderea unor rute maritime în Israel
 

Este Consiliul pregătit să solicite autorităților israeliene să permită deschiderea unor rute maritime, pentru a facilita aprovizionarea populației palestiniene din Gaza cu produse vitale? Consideră Consiliul că autoritățile israeliene respectă condițiile stipulate în acordurile EuroMed?

 
  
 

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din octombrie 2009, de la Strasbourg.

Consiliul a reiterat în numeroase ocazii urgenţa unei soluţii durabile cu privire la criza din Gaza, prin punerea integrală în aplicare a Rezoluţiei nr. 1860 a Consiliului de Securitate al ONU. În ceea ce priveşte problema specifică a accesului, pot să confirm faptul că UE solicită în mod regulat deschiderea imediată şi necondiţionată a circulaţiei pentru fluxul de ajutor umanitar, de bunuri comerciale şi de persoane în şi din Gaza, fără de care livrarea fără obstacole a ajutoarelor umanitare, reconstrucţia şi redresarea economică nu vor fi posibile, toate acestea pe baza punerii integrale în aplicare a Acordului din 2005 privind accesul şi circulaţia.

Acordul euro-mediteranean cu Israelul prevede un cadru pentru dialogul politic, permiţând dezvoltarea unor legături politice strânse între părţi. Acest dialog şi cooperarea pot contribui la dezvoltarea unei mai bune înţelegeri reciproce şi ne oferă şansa de a pune în discuţie cu autorităţile israeliene, la diferite niveluri, toate aspectele relevante.

Aş dori, de asemenea, să adaug faptul că Consiliul îşi menţine opinia potrivit căreia procesul politic, bazat pe angajamentele anterioare ale părţilor, reprezintă singura cale de a obţine o soluţie negociată de tip două state, convenită între părţi, care ar da naştere unui stat palestinian independent, democratic, contiguu şi viabil, convieţuind alături de Statul Israel în pace şi securitate.

 

Întrebarea nr. 15 adresată de Georgios Toussas (H-0346/09)
 Subiect: Supravegherea electronică în UE
 

În cadrul unui exerciţiu pe scară largă, desfăşurat în 24 de state membre ale UE în perioada 31 august – 6 septembrie 2009, s-a procedat la înregistrarea datelor personale aparţinând unui număr de 1 041 821 persoane care au intrat sau au părăsit Grecia în curs de o săptămână. Numărul total de persoane ale căror date au fost înregistrate electronic la nivelul UE a fost de 12 907 581. Acest exerciţiu a avut loc în conformitate cu documentul nr. 10410/09 al Comisiei strategice UE pentru imigrare, urmărindu-se culegerea datelor personale ale tuturor celor care au intrat sau părăsit UE trecând pe la frontierele sale. Implementând cadrul instituţional UE la care şi-au dat acordul guvernele Nea Dimokratia şi PASOK, Grecia a transpus rapid în practică măsurile de culegere a datelor şi s-a clasat pe locul al cincilea în ordinea numărului de persoane înregistrate.

Ce crede Consiliul despre exerciţiile de acest fel, care se încadrează în proiecte urmărind construirea unei „fortăreţe Europa” şi crearea unui sistem gigantic de control electronic la frontieră şi de supraeghere a tuturor călătorilor, limitând în acest fel, în mod drastic, drepturile şi libertăţiule democratice fundamentale?

 
  
 

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din octombrie 2009, de la Strasbourg.

Consiliul doreşte să atragă atenţia onorabilului deputat asupra faptului că exerciţiul de colectare a datelor efectuat între 31 august şi 6 septembrie 2009 a fost limitat la înregistrarea numărului de intrări şi ieşiri a diferitelor categorii de călători, la diferite tipuri de frontiere externe. Acesta nu a implicat înregistrarea datelor personale.

Într-adevăr, scopul exerciţiului a fost culegerea de date comparabile privind intrările şi ieşirile diferitelor categorii de călători la diferite tipuri de frontiere externe, având în vedere că, în prezent, acestea nu sunt disponibile în toate statele membre. Aceste date vor fi utile în activitatea de pregătire în cadrul Comisiei. Obiectivul ar fi să se prezinte o propunere legislativă privind crearea unui sistem de înregistrare electronică a datelor de intrare şi de ieşire la începutul anului 2010. Dacă va fi propus, scopul unui astfel de sistem va fi acela de a facilita detectarea imigranţilor care depăşesc perioada legală de şedere şi de a identifica persoanele fără documente.

Ideea de a crea un astfel de sistem a fost lansat de Comisie în comunicarea sa din februarie 2008, intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”. Această comunicare a fost susţinută de către Consiliu.

În documentul său numit „Concluzii cu privire la gestionarea frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene”, prezentat în iunie 2008, Consiliul a subliniat necesitatea de a utiliza tehnologia disponibilă pentru o mai bună gestionare a frontierelor externe şi a imigraţiei ilegale. Prin urmare, Consiliul a solicitat Comisiei să prezinte, până la începutul anului 2010, dacă se consideră necesar, propuneri pentru un sistem de date de intrare/ ieşire şi de înregistrare a pasagerilor pentru cetăţenii ţărilor terţe.

În examinarea unei astfel de propuneri, Consiliul va lua în considerare rezoluţia adoptată de Parlamentul European în martie 2009 privind „următoarele etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană şi experienţele similare din ţări terţe”. Concluziile menţionate anterior au subliniat cerinţa ca noile sisteme să respecte în totalitate dreptul comunitar, principiile privind protecţia datelor, drepturile omului, protecţia internaţională şi proporţionalitatea, precum şi să reflecte o abordare cost-beneficiu şi valoarea adăugată a tehnologiei.

Îl pot asigura pe onorabilul deputat că scopul unui sistem de intrare/ ieşire nu este de a opri cetăţenii să călătorească în Uniunea Europeană sau de a crea o „Fortăreaţă Europa”, ci de a obţine o imagine mai bună asupra persoanelor care locuiesc de fapt în Europa. Când vine vorba despre echilibrul dintre securitate şi integritate, aceasta este un aspect pe care Preşedinţia suedeză şi cred că şi celelalte state membre îl respectă acum foarte îndeaproape şi, întrucât Comisia îşi prezintă propunerea, vom continua să facem acest lucru.

 

Întrebarea nr. 16 adresată de Laima Liucija Andrikienė (H-0350/09)
 Subiect: Poziția Consiliului cu privire la raportul asupra războiului dintre Rusia și Georgia
 

La 30 septembrie 2009, misiunea de informare independentă în Georgia, mandatată de UE, a făcut public raportul său privind izbucnirea războiului dintre Rusia și Georgia în august 2008. Raportul a fost interpretat diferit de către cele două tabere în ceea ce privește responsabilitatea pentru acțiunile militare și sutele de vieți pierdute. Cu toate acestea, în raport se afirmă destul de explicit că provocările din partea Rusiei au fost anterioare războiului și că eliberarea de pașapoarte pentru cetățenii georgieni din Oseția de Sud și Abhazia pe parcursul a câțiva ani a fost ilegală.

Care este poziția Consiliului cu privire la acest raport și la faptele prezentate? Poate acest raport schimba cu ceva situația politică din regiune? Consideră acum Consiliul că este necesar să se implice mai activ în regiune pentru a împiedica o nouă escaladare a conflictului? Cum intenționează să reacționeze Consiliul în urma acestui raport și a faptelor relatate?

 
  
 

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din octombrie 2009, de la Strasbourg.

Consiliul şi-a exprimat aprecierea faţă de ambasadorul Heidi Tagliavini, precum şi faţă de întregul personal al Misiunii de anchetă internaţională independentă asupra conflictului din Georgia (IIFFMCG), pentru munca pe care au realizat-o în îndeplinirea acestei sarcini foarte solicitante. Cu toate acestea, aş dori să subliniez faptul că acesta este un raport independent. UE a susţinut ideea unei anchete, a comandat o misiune de anchetă şi a furnizat sprijin financiar, dar nu a fost implicată în niciun fel, nici în cadrul anchetei, nici în concluziile sale. UE a salutat prezentarea raportului. UE speră că aceste concluzii pot contribui la o mai bună înţelegere a originilor şi, bineînţeles, a desfăşurării conflictului din august 2008 şi, într-o perspectivă mai largă, speră că acestea vor constitui o contribuţie la viitoarele eforturile internaţionale în domeniul diplomaţiei preventive.

Consiliul consideră că o soluţie paşnică şi durabilă pentru conflictele din Georgia trebuie să se bazeze pe respectarea deplină a principiilor independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale care sunt recunoscute de dreptul internaţional, inclusiv de Actul final de la Helsinki al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi de rezoluţiile Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, iar noi ne menţinem angajamentul faţă de acest obiectiv.

În acest sens, Consiliul rămâne pe deplin angajat în discuţiile internaţionale de la Geneva. În ciuda dificultăţilor existente şi a punctelor de vedere diferite ale participanţilor, Consiliul consideră că este foarte important ca discuţiile de la Geneva să continue, întrucât acestea sunt singurul forum în care sunt reprezentate toate părţile, iar trei actori internaţionali majori - UE, OSCE şi ONU - lucrează în strânsă cooperare în sprijinul securităţii şi al stabilităţii în regiune. Aşteptăm cu nerăbdare următoarea rundă de consultări, la 11 noiembrie.

Aş dori să subliniez, de asemenea, că UE va continua să fie implicată în mod activ în Georgia. Angajamentul său este tangibil în mai multe moduri. În primul rând, prin prezenţa continuă pe teren - unica prezenţă internaţională după ce misiunile OSCE şi ONU au trebuit să fie întrerupte - a Misiunii de monitorizare a UE (EUMM în Georgia), în scopul de a monitoriza punerea în aplicare a acordurilor de încetare a focului din 12 august şi 8 septembrie 2008, care trebuie să fie îndeplinite, precum şi de a contribui la stabilizarea şi la normalizarea situaţiei din zonele afectate de război şi de a supraveghea respectarea drepturilor omului şi a statului de drept. Mandatul EUMM a fost prelungit până în septembrie 2010.

În acest sens, şi după cum ştie deja onorabila deputată, UE a jucat un rol principal, prin intermediul Reprezentantului Special al Uniunii Europene (RSUE) pentru criza din Georgia, împreună cu ONU şi OSCE, în calitate de copreşedinte al discuţiilor internaţionale de la Geneva, singurul forum internaţional în care sunt reprezentate toate părţile implicate.

De asemenea, UE a promis o asistenţă financiară sporită în cadrul Conferinţei Internaţionale a Donatorilor de la 22 octombrie 2008, care să vizeze reconstrucţia post-conflict, sprijinul pentru persoanele strămutate intern (PSI), precum şi stabilitatea economică.

UE oferă în continuare sprijin permanent în Georgia, prin activitatea RSUE pentru Caucazul de Sud şi prin asistenţă financiară, pentru procesul de reformă internă care vizează consolidarea instituţiilor democratice şi a statului de drept şi promovează contactele interumane şi dialogul cu societatea civilă.

În cele din urmă, angajamentul UE se reflectă în obiectivul şi în oferta de dezvoltare a unei relaţii din ce în ce mai strânse cu Georgia, precum şi cu celelalte ţări din Caucazul de Sud, în cadrul Parteneriatului estic.

 

Întrebarea nr. 17 adresată de Jacek Włosowicz (H-0352/09)
 Subiect: Integritatea și consolidarea democrațiilor pluraliste
 

Statele europene s-au dedicat integrității și consolidării democrațiilor pluraliste. Ce măsuri concrete intenționează Consiliul să propună, pentru a împiedica acțiunile unor grupuri precum khalistanii, acțiuni ce au ca scop destrămarea unei națiuni liberale și democratice precum India?

 
  
 

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din octombrie 2009, de la Strasbourg.

Uniunea Europeană promovează în mod activ valorile care servesc la sprijinirea păcii şi a democraţiei. Acestea includ valori fundamentale cum ar fi drepturile omului şi statul de drept, libertatea, solidaritatea şi respectul pentru diversitate.

India este una dintre societăţile cele mai mari şi mai pluraliste din lume. Toate religiile principale, inclusiv budismul, creştinismul, hinduismul, islamul şi sikhismul au adepţi în India. UE recunoaşte faptul că Constituţia Indiei garantează drepturile individuale, precum şi drepturile de grup în cadrul constituţional.

Uniunea Europeană se opune vehement utilizării forţei în încercarea de a slăbi instituţiile democratice existente ale statelor cum ar fi India. Acesta este motivul pentru care Consiliul a convenit în 2005 să includă „Forţa Khalistan Zindabad - KZF” pe lista anumitor persoane şi entităţi care fac obiectul unor măsuri restrictive specifice în vederea combaterii terorismului. Atunci când această listă a fost revizuită în iunie 2009, Consiliul a decis să menţină KZF pe listă.

 

Întrebarea nr. 18 adresată de Tadeusz Cymański (H-0354/09)
 Subiect: Alipirea teritoriului provinciei Baluchistan la Pakistan
 

Are cunoștință Consiliul Uniunii Europene de faptul că alipirea la Pakistan a teritoriului provinciei Baluchistan s-a înfăptuit prin forță și manipulare? În caz afirmativ, consideră Consiliul Uniunii Europene că țările europene trebuie să acorde un sprijin deplin eforturilor poporului Baluchistanului pentru autoguvernare și autodeterminare?

 
  
 

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din octombrie 2009, de la Strasbourg.

Problema autodeterminării populaţiei din Baluchistan nu a fost abordată de către Consiliu. Prin urmare, Consiliul nu are nicio poziţie cu privire la problema specifică pusă în discuţie de către onorabilul deputat.

 

Întrebarea nr. 20 adresată de Hans-Peter Martin (H-0359/09)
 Subiect: Pagina de internet a Consiliului
 

Potrivit notei de informare din 22.12.2005 transmisă de Secretarul General al Consiliului privind deschiderea și transparența lucrărilor Consiliului, fiecare cetățean are acces la documentele Consiliului, în condițiile prevăzute de textele în vigoare. Pe pagina de internet a Consiliului se poate accesa un registru public al documentelor Consiliului (http://register.consilium.eu.int).

De ce pagina de internet a Consiliului (http://www.consilium.europa.eu) nu conține un link către acest registru?

De ce registrul (http://register.consilium.eu.int) și pagina de internet a Consiliului nu sunt conforme cu standardele internaționale de claritate și simplitate deja consacrate?

Ce măsuri intenționează să ia Consiliul pentru a remedia această situație?

 
  
 

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din octombrie 2009, de la Strasbourg.

Site-ul web al Consiliului conţine într-adevăr un link către Registrul public. Acest link poate fi cel mai uşor accesat făcând clic pe bannerul numit „Acces la documente: Registrul public”, banner care poate fi găsit direct pe pagina de start a Consiliului. În scopul de a facilita accesul la registru, acest link este disponibil în toate cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene.

Registrul public a fost înfiinţat în 1999 pentru a oferi publicului larg posibilitatea de a accesa documentele Consiliului, sporind prin urmare transparenţa activităţii acestuia. De atunci, registrul s-a dezvoltat în mod semnificativ, iar acum conţine mai mult de un milion de documente, dintre care aproape trei sferturi sunt disponibile direct şi în întregime. Registrul a fost consultat de aproape 900 000 de ori anul trecut, acesta fiind un alt semn al aprecierii sale de către utilizatorii care au posibilitatea, cu ajutorul acestui instrument, să acceseze documentele Consiliului într-un mod simplu.

Aş dori să atrag atenţia onorabilului deputat asupra faptului că fişa de informaţii la care face referire este depăşită şi nu mai reflectă situaţia actuală. În ianuarie 2009, aceasta a fost înlocuită de o nouă broşură numită „Cum se pot obţine informaţii cu privire la activităţile Consiliului Uniunii Europene”, disponibilă pentru descărcare de pe site-ul Consiliului în toate limbile oficiale ale UE.

De altfel, registrul Consiliului este actualizat periodic, pentru a răspunde nevoii tot mai mari de informaţii exprimate de către public. Accesul uşor la registru prin intermediul internetului, precum şi respectarea principiului multilingvismului au condus nu numai la o creştere consistentă a numărului de consultări şi de cereri de documente, ci şi la o răspândire profesională şi geografică mai largă a utilizatorilor de internet care accesează acest instrument.

Desigur, există întotdeauna loc de îmbunătăţiri, iar Consiliul lucrează la o modernizare a site-ului său de internet. Prima etapă - restilizarea - este în curs de desfăşurare. În orice caz, linkurile către Registrul public de pe pagina de start vor fi menţinute.

 

ÎNTREBĂRI ADRESATE COMISIEI
Întrebarea nr. 33 adresată de Marian Harkin (H-0306/09)
 Subiect: Imbunătăţirea accesului la finanţare
 

Având în vedere iniţiativele pozitive luate de Comisia Europeană şi de Banca Europeană de Investiţii (BEI) pentru a se asigura că IMM-urile au acces la finanţarea de care au mare nevoie (fondul de garantare pentru IMM-uri, fondul de inovaţie și dezvoltare rapidă pentru IMM-uri şi împrumuturile Băncii Europene de Investiţii destinate IMM-urilor) şi având în vedere un studiu recent efectuat în Irlanda, care a dezvăluit că, din ianuarie 2009, instituţiile financiare care gestionează împrumuturile BEI au refuzat accesul la finanţare a unei proporţii de peste 54 % dintre IMM-urile din Irlanda, ce măsuri concrete intenţionează Comisia să ia pentru a se asigura că instituţiile financiare de acest tip care administrează aceste fonduri oferă IMM-urilor acces la finanţare? Ce mecanisme a stabilit Comisia Europeană pentru a supraveghea eficacitatea, impactul şi adiţionalitatea acestor împrumuturi pentru IMM-uri?

 
  
 

Comisia pune în aplicare Programul-cadru pentru competitivitate şi inovare (CIP) în cadrul statelor membre şi al altor ţări participante.

Dintre cele două facilităţi disponibile în cadrul acestui program, Facilitatea pentru IMM-uri inovatoare şi cu creştere rapidă a condus, de la începutul programului încoace, la un acord semnat cu o companie irlandeză de capital de risc, pentru o investiţie totală din partea UE în valoare de 15 milioane de euro. Până în prezent, a fost semnat şi un contract în temeiul Facilităţii de garantare pentru IMM-uri cu un intermediar financiar irlandez, First Step Ltd., un furnizor de microfinanţare, care garantează împrumuturi de până la un volum maxim de 3 milioane de euro, care sunt utilizate pentru dezvoltarea afacerilor.

Anunţurile privind punerea în aplicare, care informează intermediarii financiari potenţiali cu privire la modul în care trebuie să solicite participarea în cadrul programului, au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la datele de 26/09/2007 şi 14/12/2007, iar toate aceste cereri sunt examinate de Fondul european de investiţii (FEI), care acţionează în numele Comisiei.

Garanţiile şi investiţiile din cadrul acestor facilităţi sunt făcute cu condiţia ca o astfel de finanţare să fie utilizată pentru a face împrumuturi sau investiţii în sectoarele ţintă stabilite în temeiul juridic al CIP.

Comisia utilizează mecanismele impuse de Regulamentul financiar şi de temeiul juridic al CIP pentru a monitoriza eficacitatea, impactul şi adiţionalitatea facilităţilor:

eficacitatea facilităţilor este monitorizată prin rapoarte trimestriale de la intermediarii financiari, precum şi prin evaluări externe;

impactul este monitorizat, printre altele, prin intermediul statisticilor privind numărul de companii susţinute, valoarea investiţiilor realizate şi numărul de locuri de muncă în companiile mici care beneficiază de garanţia sau de investiţia UE;

adiţionalitatea este realizată, printre altele, prin ajutorul oferit intermediarilor pentru a spori în mod semnificativ volumele de creditare şi pentru a face investiţii de capital de risc.

În plus faţă de finanţarea pusă la dispoziţie de către Comisie în cadrul CIP, Banca Europeană de Investiţii (BEI) acordă credite pentru IMM-uri, care vizează sprijinirea investiţiilor lor prin finanţare pe termen mediu şi lung. Acest sprijin este oferit prin intermediari bancari locali, care, la rândul lor, împrumută mai departe beneficiarilor finali, IMM-urile, în conformitate cu politicile lor individuale de creditare.

Comisia nu este implicată în înţelegerile dintre BEI şi intermediarii bancari, dar BEI monitorizează în mod activ alocarea către IMM-uri a acelor fonduri care au fost atrase de intermediarii irlandezi ai BEI (125 milioane de euro au fost deja atrase şi se aşteaptă ca 50 milioane de euro să fie atrase în scurt timp dintr-un total de 350 milioane de euro din suma angajată de BEI). În temeiul acordului BEI încheiat cu intermediarii bancari, băncile au un termen limită până la care trebuie să aloce fondurile către IMM-uri. Băncile au anunţat BEI că alocările progresează relativ încet, la o rată care reflectă o cerere mai mică din partea IMM-urilor irlandeze pentru creditul de investiţii pe termen mediu şi lung.

Potrivit BEI, în timp ce în actualele circumstanţe IMM-urile au avut dificultăţi majore în obţinerea de credite, continuarea sprijinului băncilor irlandeze pentru sectorul IMM-urilor rămâne una dintre priorităţile lor principale. Intermediarii BEI nu au sugerat că refuză o proporţie semnificativ mai mare de cereri eligibile şi relevante ale IMM-urilor pentru finanţarea investiţiilor lor pe termen mediu şi lung. Personalul BEI se va întâlni în curând cu băncile irlandeze pentru a cerceta dacă există obstacole neprevăzute în distribuirea finanţării BEI şi pentru a lucra în vederea accelerării alocării de către bănci a finanţării pentru clienţii lor IMM-uri.

 

Întrebarea nr. 34 adresată de Georgios Papastamkos (H-0307/09)
 Subiect: Spălarea banilor în fotbalul european
 

Ce informații deține Comisia în legătură cu spălarea banilor pe piața fotbalului european? Ce măsuri propune Comisia pentru a combate acest fenomen?

 
  
 

În Cartea albă privind sportul, publicată în iulie 2007(1), Comisia a precizat că spălarea banilor, corupţia şi alte forme de infracţiuni financiare pot afecta sportul la nivel local, naţional şi internaţional. Cartea albă conţine Planul de acţiune Pierre de Coubertin, care, îşi propune, mai ales prin acţiunile 44 şi 45, să soluţioneze problemele legate de corupţia transfrontalieră la nivel european şi să monitorizeze punerea în aplicare a legislaţiei UE referitoare la combaterea spălării banilor în ceea ce priveşte sectorul sportului.

În acest stadiu, Comisia nu are dovezi directe referitoare la spălarea banilor pe piaţa europeană a fotbalului. Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI), organismul internaţional de stabilire a standardelor globale privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, a publicat în iulie 2009 un raport privind spălarea banilor prin intermediul sectorului fotbalului. Raportul analizează sectorul din punct de vedere economic şi social şi oferă exemple care identifică domeniile care ar putea fi exploatate de cei care doresc să investească bani ilegali în fotbal. Domeniile vulnerabile se referă la proprietatea asupra cluburilor de fotbal, la piaţa transferurilor şi deţinerea de jucători, la activităţile de pariuri, la drepturile de imagine, la sponsorizare şi la mecanismele publicitare. Cu toate acestea, raportul nu este concludent cu privire la gradul de spălare al banilor în cadrul sectorului fotbalului din Europa.

În afară de Planul de acţiune Pierre de Coubertin şi, de asemenea, ca parte a punerii în aplicare a acestuia, Comisia a lansat sau pregăteşte o serie de studii referitoare la aspectele care fac obiectul raportului GAFI. Un studiu cu privire la agenţii sportivi (acţiunea 41) ar trebui să fie finalizat până la sfârşitul anului 2009. Studiul va aborda problemele ridicate de activităţile desfăşurate de agenţii sportivi din Europa. Un alt studiu asupra barierelor de pe piaţa internă pentru finanţarea sportului va fi realizat în 2010 (acţiunea 37). Acesta va aborda, printre altele, problema pariurilor sportive.

În cele din urmă, ar trebui subliniat faptul că Comisia nu deţine competenţa de a investiga probleme specifice privind spălarea de bani sau alte activităţi infracţionale, cu excepţia cazului în care acestea au legătură cu protecţia intereselor financiare ale Comunităţii şi intră sub incidenţa competenţelor OLAF.

 
 

(1) COM(2007)391.

 

Întrebarea nr. 35 adresată de Athanasios Plevris (H-0308/09)
 Subiect: Fluxul de imigranți spre Europa
 

Intenționează Comisia să acorde sprijin financiar regiunilor din statele membre care sunt afectate de afluxul mare de imigranți ilegali (de exemplu, centrul Atenei). Care sunt planurile UE pe termen scurt și pe termen lung pentru a se confrunta cu fluxul de imigranți din Europa? Concret, există vreun plan de a exercita presiune asupra țărilor din care provin imigranții și, de asemenea, asupra țărilor care le permit acestora să le tranziteze teritoriul (de exemplu, Turcia) pentru ca acestea să accepte returnarea imigranților? Intenționează Comisia să accepte o distribuție egală a imigranților clandestini în statele membre, proporțional cu populația fiecăruia, astfel încât să nu existe presiune doar asupra țărilor mediteraneene?

 
  
 

Uniunea Europeană oferă asistenţă financiară statelor membre în domeniul migraţiei, prin intermediul a patru fonduri create în cadrul programului general pentru solidaritate şi gestionarea fluxurilor migratorii, şi anume Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe, Fondul european pentru refugiaţi, Fondul european pentru frontierele externe şi Fondul european de returnare. Ultimele două sunt cele care ajută în special statele membre să prevină şi să se ocupe de consecinţele migraţiei ilegale. Fondurile sunt gestionate în mod descentralizat de către autorităţile naţionale din fiecare stat membru.

În plus, Comisia Europeană oferă deja asistenţă tehnică şi financiară pentru dezvoltarea unui dialog, iar în unele cazuri poartă de asemenea negocieri cu ţările terţe de origine şi de tranzit al migraţiei, în scopul de a promova capacităţile acestora de combatere a migraţiei ilegale, în conformitate cu standardele internaţionale, şi pentru a facilita cooperarea cu Uniunea Europeană în această problemă.

În ceea ce priveşte cooperarea cu ţările terţe de tranzit, ar trebui subliniat faptul că Comisia, în numele Comunităţii Europene, este în curs de negociere a unui acord de readmisie cu Turcia, care ar trebui să includă şi prevederi referitoare la readmisia resortisanţilor ţărilor terţe. În plus, Comisia, care finanţează deja proiecte de până la aproximativ 90 milioane de euro în Turcia pentru a sprijini capacitatea acestei ţări de a-şi alinia legislaţia şi practicile de administrare la standardele Uniunii Europene în domeniul supravegherii frontierelor, al prevenirii şi gestionării migraţiei nereglementate şi al azilului, face presiuni asupra autorităţilor turce pentru ca acestea să îşi intensifice şi mai mult cooperarea cu Uniunea Europeană în toate aceste domenii.

În acest context, şi pentru a da o continuare imediată Consiliului European din iunie 2009, o delegaţie de înalţi funcţionari ai Comisiei s-a deplasat la Ankara între 16 şi 17 septembrie 2009, cu scopul de a discuta cu autorităţile turce posibilităţile de reluare a negocierilor oficiale privind un acord de readmisie între Turcia şi Comunitatea Europeană, precum şi pentru a discuta modalităţi şi mijloace de sporire a angajamentului acestora faţă de prevenirea migraţiei ilegale şi de gestionarea fluxurilor migratorii mixte. Misiunea a indicat că autorităţile turce sunt gata să îşi intensifice cooperarea cu UE şi să cadă de acord în mod oficial asupra unui angajament stabil şi a unei serii de măsuri concrete, cu ocazia unei vizite a vicepreşedintelui Barrot şi a ministrului Billström la începutul lunii noiembrie 2009.

Comisia este pe deplin conştientă de faptul că asupra unor state membre există presiuni migratorii disproporţionate şi specifice şi remarcă faptul că Consiliul European a subliniat în concluziile sale din 18/19 iunie 2009 că salută intenţia Comisiei de a lua iniţiative în acest sens. În timp ce problema redistribuirii migranţilor care au depăşit perioada legală de şedere nu este avută în vedere în prezent la nivelul UE, Comisia consideră că este esenţial să ofere ajutor practic ţărilor mediteraneene care sunt cele mai afectate. Prin urmare, Comisia urmăreşte iniţiative pentru noi forme de solidaritate, cum ar fi redistribuirea beneficiarilor protecţiei internaţionale între statele membre pe bază voluntară, cu scopul de a reduce povara disproporţionată plasată asupra unor state membre, cu ajutorul altora. Primul proiect-pilot este dezvoltat în Malta.

 

Întrebarea nr. 36 adresată de Justas Vincas Paleckis (H-0309/09)
 Subiect: Economisirea cheltuielilor administrative
 

În aceste vremuri de criză economică şi financiară, statele membre ale Uniunii Europene depun eforturi deosebite pentru reducerea costurilor administrative ale aparatului de stat şi pentru utilizarea mijloacelor şi a resurselor în cel mai economic mod posibil. Statele membre şi, mai important, cetăţenii Uniunii Europene aşteaptă, fără îndoială, să se facă demersuri similare şi la Bruxelles.

Ce măsuri a adoptat deja Comisia în această direcţie şi care sunt intenţiile sale de viitor în această privinţă?

 
  
 

Comisia este pe deplin angajată în a asigura cea mai economică utilizare a resurselor sale administrative. Pentru 2010, Comisia a propus o creştere modestă de 0,9 % pentru cheltuielile administrative proprii.

Acest mic buget de majorare acoperă efectul nevoilor sporite de securitate, o redistribuire importantă de la sediul central către delegaţii pentru a consolida proiecţia externă a politicilor interne, precum şi creşterea preţurilor la energie.

Pentru a concilia priorităţile politice cu constrângerile bugetare, Comisia a făcut eforturi deosebite pentru a limita cheltuielile şi pentru a-şi utiliza resursele în cel mai bun mod posibil.

În primul rând, pentru 2010, Comisia nu a solicitat niciun post nou. Nevoile de resurse umane pentru priorităţile politice vor fi îndeplinite prin redistribuire internă (în jur de 600 de persoane în total în 2010).

În al doilea rând, o verificare atentă a tuturor elementelor de cheltuieli a produs economii, datorită costurilor descrescătoare ale unor bunuri, aplicării principiilor ecologice şi utilizării tehnologiei.

În al treilea rând, Comisia şi-a propus deja să satisfacă toate nevoile de personal până în 2013 folosind aceleaşi resurse, cu excepţia cazului în care au loc evenimente importante, care ar avea un impact important asupra competenţelor Comisiei sau asupra regimului său lingvistic. De asemenea, Comisia va continua o examinare atentă a diferitelor tipuri de cheltuieli şi va profita de toate şansele posibile pentru a face economii.

În concluzie: Comisia va pune în aplicare obiective politice ambiţioase, reducându-şi în acelaşi timp cheltuielile administrative până la limita maximă posibilă.

 

Întrebarea nr. 37 adresată de Anna Hedh (H-0313/09)
 Subiect: Strategia UE privind alcoolul
 

În curând se vor face 3 ani de când s-a elaborat strategia UE privind alcoolul Această strategie trebuia evaluată în vara anului 2009. Din câte am înţeles, Comisia a decis să amâne evaluarea strategiei privind alcoolul.

În lumina celor prezentate, adresez următoarele întrebări:

Din ce motiv nu a fost evaluată strategia? Când se va efectua o evaluare a strategiei UE privind alcoolul? Cum a supravegheat Comisia aplicarea strategiei în ţările membre?

 
  
 

Comisia ar dori să mulţumească onorabilei deputate pentru interesul arătat de domnia sa pentru un aspect important al politicii de sănătate publică: politica în materie de alcool.

În timpul Conferinţei Generale a Experţilor privind Alcoolul şi Sănătatea (21-22 septembrie), organizată de Preşedinţia suedeză a UE şi de Comisie, Direcţia Generală Sănătate şi Consumatori a prezentat primul raport de activitate referitor la punerea în aplicare a strategiei UE privind alcoolul. Raportul este disponibil pe paginile de internet ale Direcţiei de Sănătate Publică a Comisiei(1).

Comisia sprijină statele membre în vederea punerii în aplicare a acestei strategii la nivel naţional într-o serie de modalităţi, după cum se descrie în raportul de activitate. Acestea includ constituirea unei comisii privind politica şi acţiunea naţională în materie de alcool, care să reprezinte un forum unde statele membre să poată face schimb de experienţe şi să dezvolte abordări comune. Comisia s-a întrunit până acum de cinci ori.

Comisia a facilitat, de asemenea, activitatea unui comitet pentru a dezvolta indicatori comuni care să permită o analiză comparativă în cadrul UE. Raportul de activitate descrie acţiunile întreprinse până în prezent în statele membre, cu referire în special la bunele practici care au fost convenite în recomandarea Consiliului din 2001(2). De asemenea, Comisia a realizat două analize asupra activităţii statelor membre în domeniile prioritare identificate în cadrul strategiei. Anexa 1 la raportul de activitate oferă o actualizare a activităţilor statelor membre de la adoptarea strategiei.

 
 

(1) http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/alcohol/Forum/docs/open300409_co01_en.pdf.
(2) Recomandarea Consiliului din 5 iunie 2001 privind consumul de alcool în rândul tinerilor, în special în rândul copiilor şi al adolescenţilor (JO L 161, 16.6.2001, p. 38).

 

Întrebarea nr. 38 adresată de Rolandas Paksas (H-0314/09)
 Subiect: Sectorul energetic
 

Situația economică dificilă din statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv Lituania, nu este oare un element suficient pentru a aplica dispozițiile articolului 37 ale regulamentului privind condițiile de aderare ale Republicii Cehia, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei; Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei, precum și ale articolului 4 din protocolul nr. 4 și pentru a permite Comisiei Europene să decidă amânarea până în 2012 a termenului inițial, fixat la 2009, privind angajamentul Lituaniei de a închide unitatea 2 a centralei nucleare de la Ignalina?

 
  
 

Securitatea nucleară reprezintă o prioritate absolută pentru UE, după cum o demonstrează adoptarea în unanimitate de către Consiliu a Directivei privind securitatea nucleară din 25 iunie 2009 (1). Având în vedere punctele slabe inerente în proiectarea reactorului (în special lipsa de reţinere secundară a reactorului), este imposibil să se aducă funcţionarea centralei nucleare Ignalina (INPP) la standardele corespunzătoare de siguranţă. Îmbunătăţirile care au fost făcute în trecut asigură doar securitatea de bază în funcţionare până la sfârşitul anului 2009, când trebuie să fie închisă a doua unitate a INPP, ca parte a angajamentelor asumate de Lituania înainte de aderarea la UE. Clauza de salvgardare prevăzută la articolul 37 din Actul de aderare a Lituaniei, care face referire la dificultăţi economice grave, putea fi invocată numai timp de trei ani de la aderarea Lituaniei.

UE a oferit şi continuă să ofere un total de 1,3 miliarde de euro pentru a sprijini dezafectarea INPP şi dezvoltarea de surse alternative de energie în Lituania. Această finanţare este condiţionată de respectarea de către Lituania a datei convenite pentru închiderea INPP.

Protocolul nr. 4 la Actul de aderare recunoaşte reabilitarea de mediu a centralei termice lituaniene pentru a servi ca înlocuitor principal al centralei nucleare Ignalina (INPP). Această reabilitare a fost finalizată în septembrie 2008 şi, prin urmare, nu este aşteptat niciun deficit în aprovizionarea cu energie disponibilă după închiderea INPP. În plus, Comisia a sprijinit proiectele de termoficare de la Ignalina şi măsurile de eficienţă energetică pentru clădirile rezidenţiale, precum şi o centrală cu turbină cu gaz cu ciclu combinat (CCGT), proiect care este prevăzut să se încheie până în 2013.

Este important să se continue eforturile de asigurare a securităţii energetice în regiunea baltică, inclusiv prin îmbunătăţirea eficienţei energetice şi a conexiunilor transfrontaliere. Comisia este angajată, împreună cu sprijinul din partea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, să continue să colaboreze îndeaproape cu Lituania pentru a asigura dezafectarea eficientă a centralei nucleare Ignalina.

 
 

(1) Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalaţiilor nucleare, JO L 172, 2.7.2009.

 

Întrebarea nr. 39 adresată de Sławomir Witold Nitras (H-0315/09)
 Subiect: Vinietele pentru autostrăzi în Austria
 

În majoritatea statelor europene au fost introduse taxe pentru utilizarea autostrăzilor și a altor câteva tipuri de drumuri rapide. În privința plății taxelor, fiecare stat și-a stabilit propria modalitate. Taxele sunt prelevate fie direct la barierele de taxare, înaintea unui anumit segment de drum, fie prin achiziționarea unei viniete cu valabilitate limitată în timp. Stabilirea taxelor pentru viniete este de competența fiecărui stat membru.

În anumite state membre, se încasează de exemplu taxe într-un mod pe care autorul întrebării îl consideră incorect față de călătorii în tranzit din alte țări. Acești șoferi traversează statul membru respectiv de obicei într-o singură zi, dar nu au posibilitatea de a achiziționa o vinietă pentru o zi (de exemplu în Austria și în Republica Cehă).

Fără îndoială, fiecare stat membru are dreptul de a stabili și preleva taxe pentru utilizarea propriilor autostrăzi. Totuși, lipsa unor reguli unitare privind adaptarea taxelor prelevate la timpul real de utilizare a autostrăzilor poate deveni un pericol semnificativ pentru unul dintre principiile fundamentale ale Comunităților Europene, și anume libera circulație a persoanelor. Având în vedere principiul liberei circulații a cetățenilor Uniunii, nu ar trebui poate ca Parlamentul European să prezinte orientări cuprinzând un cadru care să garanteze egalitatea tuturor cetățenilor în ceea ce privește chestiunea dezbătută?

 
  
 

Există un cadru pentru a asigura tratamentul egal al utilizatorilor drumurilor în ceea ce priveşte transportul comercial. Directiva 1999/62 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (Eurovinieta)(1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/38(2) reglementează cadrul de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă, astfel încât impunerea taxelor pe baza distanţei sau a tarifelor de utilizare nu face nicio discriminare, directă sau indirectă, pe motive de naţionalitate, ţară sau locul de stabilire ori de înmatriculare a vehiculului, sau de origine ori de destinaţie a efectuării transportului. Directiva prevede că taxele de utilizare bazate pe timp trebuie să fie disponibile pentru perioade între o zi şi un an.

Statele membre sunt libere să aplice taxe de trecere şi taxe de utilizare şi asupra altor vehicule, cum ar fi vehiculele utilitare uşoare, autobuzele şi autoturismele, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu condiţia ca principiile nediscriminării şi proporţionalităţii prevăzute de tratat să fie respectate. Taxe proporţionale ca valoare pentru tranzit sau pentru utilizarea pe termen mai scurt a infrastructurii trebuie să fie disponibile în interiorul şi în afara statului membru în care sunt aplicate şi, pe cât posibil, cu cât mai puţine obstacole pentru fluxul de trafic.

 
 

(1) JO L 187, 20.7.1999.
(2) JO L 157, 9.6.2006.

 

Întrebarea nr. 40 adresată de Carlos José Iturgaiz Angulo (H-0317/09)
 Subiect: Planul în ceea ce privește hamsiile
 

Comisia Europeană a adoptat în luna iulie un plan pe termen lung în vederea recuperării stocurilor de hamsii din Golful Biscaya. Cu acordul serviciilor competente ale Direcției Generale Pescuit din cadrul Comisiei, propunerea respectivă a fost elaborată în deplină concordanță cu solicitările formulate de reprezentanții sectorului.

Comisarul Joe Borg dorește încheierea unui acord înainte de sfârșitul anului. Aceasta înseamnă că executivul Comunității întrevede vreo posibilitate ca anul viitor să ridice interdicția aplicată în cazul pescuitului de hamsii? Aduce acest plan vreo schimbare în ceea ce privește criteriile științifice utilizate până în prezent de la stabilirea TAC?

 
  
 

Comisia ar dori să sublinieze faptul că orice anulare posibilă a deciziei actuale de închidere va depinde de situaţia stocului, aşa cum va fi aceasta evaluată prin avizul ştiinţific relevant furnizat Comisiei de Consiliul Internaţional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES). Următoarea ocazie în care această evaluare va fi disponibilă va fi iunie 2010, odată ce vor fi prelucrate rezultatele anchetei ştiinţifice de primăvară. În conformitate cu planul propus, pe care Comisia speră să îl vadă în vigoare până la acel moment, pescuitul de hamsie din Golful Biscaya ar putea continua în cazul în care avizul ştiinţific evaluează că biomasa stocului este mai mare de 24 000 tone. Dacă nivelurile sunt inferioare acestei valori, planul prevede că pescuitul ar trebui să rămână închis.

Trecerea la o abordare pe termen lung a gestionării nu garantează o redeschidere automată a pescuitului în cazul în care se menţin actualele niveluri reduse de biomasă. Planul prevede anumite limite de exploatare pentru stoc, care să reducă riscul de dispariţie. Prin urmare, acesta are ca scop să garanteze pentru industrie cele mai bune şanse pentru un stoc stabil, precum şi cel mai mare randament pe care îl poate produce stocul în limitele de durabilitate. Comisia şi-a bazat întotdeauna propunerile pe cele mai bune informaţii ştiinţifice disponibile şi a acordat o importanţă deosebită intereselor pe termen lung ale industriei. Metoda utilizată de plan pentru a stabili posibilităţile anuale de pescuit se bucură de sprijinul deplin al Consiliului consultativ regional pentru apele de sud-vest.

 

Întrebarea nr. 41 adresată de Jim Higgins (H-0323/09)
 Subiect: Acizii grași trans
 

Propune Comisia introducerea unei directive care să stabilească un conținut maxim al acizilor hidrogenați / acizilor grași trans în produsele alimentare, având în vedere că s-a dovedit faptul că acest ingredient reprezintă un factor care contribuie la apariția bolilor coronariene?

 
  
 

Comisia se angajează să folosească mijloacele adecvate disponibile pentru a promova protecţia şi sănătatea consumatorilor. Aceasta încurajează iniţiativele care pot ajuta la prevenirea răspândirii bolilor cardiovasculare în Europa. Consumul de acizi graşi trans reprezintă unul dintre factorii de risc pentru bolile cardiovasculare în Europa, împreună cu aportul total de grăsime şi cu aportul de acizi graşi saturaţi.

Comisia consideră că obiceiurile alimentare depind de mai mulţi factori diferiţi. Influenţarea lor reprezintă un exerciţiu foarte complex, care necesită o varietate de acţiuni. Acestea ar trebui să fie proporţionale şi să ia în considerare competenţa şi responsabilităţile respective ale Comunităţii Europene şi ale statelor sale membre. În acest cadru, Comisia încurajează adoptarea de măsuri de autoreglementare şi, în acelaşi timp, are în vedere măsuri de reglementare. Sfera măsurilor de reglementare va fi cu siguranţă influenţată de eficacitatea măsurilor de autoreglementare.

În momentul de faţă, o restricţie juridică cu privire la conţinutul de grăsimi trans din alimente este percepută de către Comisie ca o măsură care nu este nici adecvată, nici proporţională la nivelul UE.

 

Întrebarea nr. 42 adresată de Mairead McGuinness (H-0326/09)
 Subiect: Protecția cailor
 

Declinul economic a dus la o scădere semnificativă a valorii de piață a cailor de rasă. S-a constatat o creștere sensibilă a numărului cailor abandonați în multe state membre deoarece proprietarii nu mai puteau plăti pentru îngrijirea animalelor. Împărtășește Comisia în momentul de față îngrijorarea manifestată de organizațiile pentru protecția animalelor în legătură cu protecția cailor? Are Comisia de gând să examineze această problemă sau vreo acțiune propusă în acest sens?

 
  
 

Comisia nu a primit informaţii de la statele membre sau plângeri din partea organizaţiilor neguvernamentale pentru protecţia animalelor în ceea ce priveşte o creştere semnificativă a numărului de cai abandonaţi din cauza scăderii valorii de vânzare a cailor pursânge. Cu toate acestea, Comisia este la curent cu problema datorită articolelor publicate în presă.

Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998(1) prevede standardele minime generale pentru protecţia animalelor de fermă, inclusiv a cailor. Directiva nu se aplică în cazul cailor destinaţi utilizării în competiţii, spectacole, evenimente sau activităţi culturale ori sportive. Directiva solicită statelor membre să se asigure că proprietarii sau deţinătorii de animale adoptă toate măsurile rezonabile pentru a asigura bunăstarea animalelor aflate în îngrijirea lor şi pentru a garanta că acestor animale nu le este cauzată durere inutilă, suferinţă sau vătămare.

Statele membre sunt în primul rând responsabile de punerea în aplicare a acestei directive şi, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 882/2004(2) privind controalele oficiale, acestea trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru a garanta punerea în aplicare a dispoziţiilor Comunităţii referitoare la protecţia bunăstării şi a sănătăţii animalelor.

Este responsabilitatea statelor membre să garanteze că oportunităţile oferite de legislaţia comunitară sunt folosite într-un mod raţional şi ajută astfel la prevenirea neglijării şi a abandonării cailor care, din motive economice, nu mai pot fi ţinuţi în condiţii adecvate. În acest sens, Comisia doreşte să atragă atenţia onorabilei deputate asupra Regulamentului (CE) nr. 504/2008(3) privind metodele de identificare a ecvideelor, care este important atunci când se ia în considerare, în condiţii controlate privitoare la siguranţa alimentară, opţiunea de sacrificare a cabalinelor.

 
 

(1) Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă, JO L 221, 8.8.1998.
(2) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor, JO L 191, 28.5.2004.
(3) Regulamentul (CE) nr. 504/2008 al Comisiei din 6 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Directivelor 90/426/CEE şi 90/427/CEE ale Consiliului privind metodele de identificare a ecvideelor, JO L 149, 7.6.2008.

 

Întrebarea nr. 43 adresată de Syed Kamall (H-0328/09)
 Subiect: Aderarea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei
 

În luna martie a acestui an, Parlamentul European a votat o propunere de rezoluție referitoare la Raportul de progrese al Comisiei pentru 2008 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (P6_TA(2009)0135). La punctul 10 se afirmă că este regretabil faptul că, „la trei ani după ce (Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei) i-a fost acordat statutul de țară candidată la UE, nu s-au deschis încă niciun fel de negocieri în vederea aderării, ceea ce produce o situație nesustenabilă care are consecințe descurajatoare asupra țării și riscă să destabilizeze regiunea; consideră că această situație neobișnuită trebuie să ia sfârșit; solicită ca acest proces să fie accelerat.”

Parlamentul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei a adoptat în prezent, pentru punerea deplină în aplicare a priorităților-cheie cuprinse în Parteneriatul de aderare, cele patru acte legislative restante, în domeniile: afaceri interne, funcționarii publici, finanțarea partidelor politice și legea parlamentului.

În lumina reformelor în curs din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și având în vedere întârzierea fără precedent în stabilirea unei date pentru începere a negocierilor, are Comisia intenția de a recomanda, în viitorul său raport privind progresele, o dată pentru începerea negocierilor cu această țară?

 
  
 

La 14 octombrie, Comisia a adoptat strategia anuală privind extinderea. În acest cadru, Comisia a constatat că, de la momentul obţinerii statutului de candidat în 2005, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi-a consolidat funcţionarea democraţiei şi a asigurat stabilitatea instituţiilor care garantează statul de drept şi respectarea drepturilor fundamentale, deşi, desigur, aceste eforturi trebuie să continue.

În plus, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a abordat în mare măsură priorităţile cheie ale parteneriatului pentru aderare. Având în vedere evoluţia generală a reformelor, Comisia consideră că această ţară îndeplineşte în mod suficient criteriile politice stabilite de Consiliul European de la Copenhaga în 1993 şi de procesul de stabilizare şi asociere. Ţara s-a apropiat de statutul de economie de piaţă funcţională şi a făcut progrese într-o serie de domenii legate de capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat membru.

Având în vedere motivele de mai sus şi luând în considerare concluziile Consiliului European din decembrie 2005 şi decembrie 2006, Comisia recomandă, prin urmare, deschiderea negocierilor cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în vederea aderării la Uniunea Europeană.

Rămâne esenţială menţinerea relaţiilor de bună vecinătate, inclusiv o soluţie negociată şi reciproc acceptată în ceea ce priveşte problema numelui ţării, sub auspiciile Naţiunilor Unite.

 

Întrebarea nr. 44 adresată de Carl Schlyter (H-0329/09)
 Subiect: Depășirea valorilor-limită a conținutului de substanțe chimice în articolele de îmbrăcăminte
 

Într-o anchetă recent publicată (SVT Plus, Televiziunea națională suedeză) s-a arătat că blugii prezintă un conținut ridicat de substanțe chimice, care depășește în mod clar valoarea-limită autorizată pentru dimetil fumarat, etoxilat de nonifenol și metale grele, printre altele. Mai multe dintre aceste substanțe sunt foarte alergene și nu ar trebui să intre în contact cu pielea. Cu toate acestea, în mod evident, producătorii și distribuitorii nu se asigură de siguranța produselor lor.

Ce inițiative a avut Comisia sau intenționează să aibă pentru a se asigura că legislația din acest sector este respectată de operatorii de pe piață?

 
  
 

Punerea în aplicare a legislaţiei comunitare, cum ar fi controalele asupra produselor, este de competenţa statelor membre. În acest scop, articolul 125 din Regulamentul REACH privind substanţele chimice [Regulamentul (CE) nr. 1907/2006](1) solicită statelor membre să menţină un sistem de controale oficiale şi alte activităţi corespunzătoare, în timp ce articolul 126 solicită statelor membre să prevadă sancţiuni pentru încălcarea Regulamentului REACH. Regulamentul de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei [Regulamentul (CE) nr. 765/2008, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010(2)] reprezintă un alt instrument care obligă statele membre să adopte măsurile corespunzătoare.

Comisia a fost informată că majoritatea statelor membre se aştepta ca autorităţile lor de aplicare să fie pe deplin operaţionale în 2008, cele mai multe state membre utilizând structurile de aplicare a legii create prin legislaţia anterioară.

Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) joacă un rol de asistenţă, prin facilitarea Forumului pentru schimbul de informaţii privind aplicarea. Forumul ECHA se ocupă în mod special de problemele de aplicare la nivel comunitar. Forumul serveşte ca platformă pentru schimbul de informaţii cu privire la aplicare şi coordonează o reţea de autorităţile de punere în aplicare din statele membre. Printre sarcinile forumului se numără propunerea, coordonarea şi evaluarea proiectelor de aplicare armonizată şi inspecţiile comune. Prima întrunire a avut loc în decembrie 2007 şi de atunci forumul se reuneşte de două ori pe an.

Anumite substanţe de tipul etoxilaţilor de nonilfenol şi metalele grele au fost reglementate prin restricţii de Directiva 76/769/CEE a Consiliului(3) care este acum abrogată de REACH şi inclusă în anexa XVII.

Comisia poate revizui măsurile actuale, pe baza unor informaţii suplimentare. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori Comisia sau un stat membru va considera că anumite riscuri inacceptabile pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediu trebuie să fie abordate la nivel comunitar, REACH prevede un proces care să permită adoptarea de măsuri corespunzătoare privind aceste substanţe, proces care să conducă, după caz, la o modificare a anexei XVII la REACH.

În ceea ce priveşte dimetilul fumarat chimic (DMF), Decizia Comisiei 2009/251/CE(4), instituită în temeiul Directivei 2001/95/CE privind siguranţa generală a produselor(5), solicită statelor membre să se asigure că produsele care conţin această substanţă chimică nu sunt introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă şi că ele trebuie să fie recuperate de la consumatori, care vor fi informaţi cu privire la riscurile DMF. Astfel, orice produs de consum care conţine DMF este interzis în Uniunea Europeană.

Intrarea în vigoare a REACH a introdus noi obligaţii pentru producătorii şi/ sau importatorii de articole. De la 1 iunie 2008, orice producător sau importator de articole trebuie să înregistreze substanţele care urmează să fie eliberate din acele articole în condiţii de utilizare normale şi previzibile în mod rezonabil, în cazul în care substanţele sunt prezente în acele articole în cantităţi mai mari de o tonă. În plus, producătorii şi importatorii de articole trebuie să notifice către ECHA prezenţa substanţelor cu grad foarte ridicat de îngrijorare, în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2), în cazul în care substanţele au fost identificate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) şi introduse pe lista substanţelor candidate. Acest lucru va creşte gradul de informare cu privire la substanţele cu grad foarte înalt de îngrijorare eliberate şi conţinute în articole.

Pe scurt, odată subliniat că punerea în aplicare a legislaţiei comunitare privind substanţele chimice este în primul rând responsabilitatea statelor membre, îl reasigurăm pe onorabilul deputat de angajamentul deplin al Comisiei pentru încurajarea unei puneri complete în aplicare a obligaţiilor REACH şi pentru sprijinirea în mod activ a activităţilor ECHA, care este responsabilă pentru anumite sarcini ştiinţifice şi tehnice legate de punerea în aplicare a cerinţelor REACH. De asemenea, în domeniul produselor de consum, statelor membre le revine responsabilitatea primară de executare a legii, iar Comisia le încurajează şi le sprijină în acest demers. Publicarea notificărilor statelor membre privind produsele care conţin DMF(6) reprezintă un exemplu practic în acest sens.

 
 

(1) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei, JO L 396, 30.12.2006.
(2) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93. Text cu relevanţă pentru SEE. JO L 218, 13.8.2008.
(3) Directiva 76/769/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricţiile privind introducerea pe piaţă şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate periculoase (compuşi organostanici), JO L 262, 27.9.1976.
(4) 2009/251/CE: Decizia Comisiei din 17 martie 2009 prin care se solicită statelor membre să se asigure că produsele care conţin produsul biocid dimetil fumarat nu sunt introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă [notificată cu numărul C(2009) 1723], Text cu relevanţă pentru SEE, JO L 74, 20.3.2009.
(5) Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa generală a produselor. (Text cu relevanţă pentru SEE), JO L 11, 15.1.2002.
(6) http://ec.europa.eu/consumers/dyna/rapex/rapex_archives_en.cfm, derulaţi pagina şi căutaţi DMF.

 

Întrebarea nr. 45 adresată de Britta Thomsen (H-0330/09)
 Subiect: Punerea în aplicare de către Danemarca a Directivei 2002/73/CE
 

În luna martie 2007, Comisia a trimis guvernului danez o notificare oficială cu privire la punerea în aplicare de către Danemarca a Directivei 2002/73/CE(1). La data de 4 noiembrie 2008, am adresat pentru prima dată o întrebare Comisiei cu privire la stadiul în care se află acest caz și la data la care poate fi așteptată o nouă evoluție. La 20 noiembrie 2008, Comisia a răspuns că se află în proces de finalizare a evaluării referitoare la respectarea de către legislația daneză a Directivei 2002/73/CE.

Aș dori să întreb încă o dată Comisia: când vor fi luate măsuri prin care să fie garantată respectarea, de către Danemarca, a dispozițiilor directivei și ce formă vor lua aceste măsuri?

Fac trimitere la întrebarea anterioară (H-0863/08) și la răspunsul Comisiei.

 
  
 

Guvernul danez a notificat Comisia cu privire la adoptarea Legii nr. 387 din 27 mai 2008 de instituire a unui nou consiliu pentru egalitatea de tratament. În lumina acestei evoluţii, Comisia a decis să îşi revizuiască raportul de evaluare a conformităţii legislaţiei daneze cu Directiva 2002/73/CE (2). Comisia va decide cu privire la urmarea dată acestui caz în săptămânile viitoare şi o va informa pe onorabila deputată cu privire la aceasta.

 
 

(1)1 JO L 269, 5.1.2002, p. 15.
(2) Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă (JO L 269, 5.10.2002, p. 15).

 

Întrebarea nr. 46 adresată de Andres Perello Rodriguez (H-0334/09)
 Subiect: Intârzierea activităților de prezentare a directivei privind biodeșeurile
 

La sfârșitul anului 2008, Comisia a prezentat Cartea verde privind gestionarea biodeșeurilor, iar ulterior a inițiat un proces de consultare publică, ce a luat sfârșit în luna martie a acestui an. S-a stabilit ca în luna decembrie a acestui an Comisia să prezinte concluziile acestor consultări grupului de lucru al Consiliului și, eventual, propunerea sau inițiativa sa privind strategia de gestionare a biodeșeurilor.

Ținând seama de faptul că:

– activitățile de evaluare a impactului asupra unei eventuale propuneri legislative trebuie de asemenea să fie finalizate până la sfârșitul anului,

– acest act legislativ reprezintă o prioritate pentru Consiliu, întrucât, după cum a afirmat acesta în concluziile reuniunii sale din 25 iunie 2009 cu privire la cartea verde, „o mai bună gestionare a biodeșeurilor va contribui la gestionarea durabilă a resurselor și la îmbunătățirea protecției solurilor, precum și la combaterea schimbărilor climatice și la realizarea obiectivelor stabilite în ceea ce privește evitarea depozitării deșeurilor pe sol, reciclarea și energiile regenerabile”,

ar putea Comisia să confirme dacă, în cazul în care s-ar respecta termenele prevăzute, va fi în măsură să prezinte o propunere legislativă la începutul anului 2010?

 
  
 

Activitatea privind evaluarea impactului gestionării deşeurilor biologice este una dintre priorităţile Direcţiei Generale Mediu a Comisiei. În prezent, Comisia finalizează proiectul de evaluare a impactului, iar în noiembrie va prezenta acest proiect spre aprobare internă.

Acţiunile suplimentare cu privire la gestionarea deşeurilor biologice în UE, inclusiv posibilele măsuri (propunere legislativă sau o comunicare), vor depinde de rezultatul evaluării argumentelor pro şi contra ale diferitelor opţiuni de gestionare a deşeurilor biologice. Prin urmare, nu se aşteaptă ca această decizie să fie adoptată înainte de finalizarea evaluării de impact sus-menţionate, care este planificată pentru decembrie 2009. În cazul în care evaluarea dovedeşte că există nevoia adoptării de măsuri legislative, Comisia ar putea adopta o propunere în primăvara anului 2010.

 

Întrebarea nr. 47 adresată de Pat the Cope Gallagher (H-0340/09)
 Subiect: Irlandeza - limbă de lucru în UE
 

Poate Comisia Europeană să prezinte detaliat măsurile concrete luate începând cu ianuarie 2007 și până astăzi și care au în vedere integrarea irlandezei ca limbă de lucru în cadrul UE?

 
  
 

După cum a arătat deja Comisia în răspunsurile sale la întrebările cu solicitare de răspuns oral H-0622/08 şi H-0636/08, în temeiul Regulamentului nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958, astfel cum a fost modificat prin articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 920/2005 al Consiliului din 13 iunie 2005, limba irlandeză are statut de limbă oficială şi de limbă de lucru a instituţiilor Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007.

TRADUCERI

Articolele 2 şi 3 din Regulamentul (CE) nr. 920/2005 cuprind o derogare parţială, reînnoibilă pentru o perioadă de 5 ani, privind utilizarea limbii irlandeze de către instituţiile UE. În practică, această derogare implică faptul că doar propunerile pentru reglementările care fac obiectul codeciziei (şi anumite documente conexe(1)), precum şi corespondenţa directă cu publicul sunt traduse pentru moment în (sau din) irlandeză.

Astfel, în conformitate cu aceste dispoziţii, Comisia a fost în măsură să efectueze toate traducerile necesare în irlandeză în cadrul procesului legislativ şi să asigure livrarea la timp a acestora. Mai mult, au fost elaborate răspunsuri în irlandeză către cetăţenii sau persoanele juridice care s-au adresat Comisiei în această limbă.

Comisia – în cadrul Direcţiei Generale Traduceri (DGT) – a înfiinţat în acest scop o unitate independentă pentru limba irlandeză. Aceasta este în prezent compusă dintr-un şef de unitate, un asistent, cinci traducători cu normă întreagă şi un expert naţional detaşat. Acest personal este suficient pentru a face faţă volumului de muncă actual şi situaţia este monitorizată în permanenţă. Mai mult decât atât, un alt expert naţional a fost detaşat să lucreze în cadrul compartimentului de traduceri web. Personalul unităţii a urmat un program de formare IT necesar pentru a-şi desfăşura activitatea, iar în cadrul DGT este de asemenea organizată în repetate rânduri o formare profesională tematică. Traducerile în irlandeză beneficiază de colaborarea cu autorităţile naţionale, în special în domeniul dezvoltării terminologice, care este deosebit de pozitivă şi, de asemenea, foarte bine-venită, având în vedere lipsa unei mari părţi a acquis-ului comunitar în irlandeză. Din 2007, DGT a organizat, de asemenea, o serie de proceduri de ofertare pentru traducătorii externi în limba irlandeză şi, ca rezultat, unitatea colaborează cu un număr de agenţii irlandeze de traduceri profesionale care sunt în măsură să ofere servicii de traducere în momentele de vârf ale solicitărilor.

În prezent, este în curs de desfăşurare un concurs comun pentru Consiliu/ Comisie, cu scopul de a întocmi o listă de rezervă pentru recrutarea de şefi de unitate ai unităţilor de limbă irlandeză din cadrul Consiliului şi al Comisiei. Se aşteaptă ca lista de rezervă să fie publicată în curând. De asemenea, se va organiza în timp util un nou concurs pentru traducători de limbă irlandeză.

Dincolo de obligaţiile care îi revin în conformitate cu Regulamentul nr. 1 modificat şi în limitele resurselor disponibile, Comisia a început, de asemenea, să pună la dispoziţie în irlandeză unele dintre paginile principale de internet, acordând prioritate conţinutului de interes deosebit pentru cetăţenii vorbitori de irlandeză. Începând din anul 2007, Comisia a publicat în irlandeză un număr tot mai mare de pagini de internet; acest lucru a fost recunoscut în Irlanda, diferite surse media incluzând paginile respective.

În calitate de limbă oficială a UE, irlandeza este una dintre limbile propuse în cadrul concursului anual de traducere Juvenes Translatores, organizat de DGT şi destinat elevilor de liceu. Primul câştigător din Irlanda (în 2007) a tradus în limba irlandeză.

Având în vedere nevoile sale de recrutare, DGT este interesată de dezvoltarea cursurilor de traducere în statele membre, iar Comisia a lansat recent o reţea de masterate europene în traducere, care implică 34 de programe universitare de înaltă calitate pentru studii traductologice la nivel de masterat. Printre programele selectate se numără masteratul Léann an Aistriúcháin oferit de Acadamh na hOllscolaíochta Gaeilge (Galway NUI) şi masteratul în studii de traducere oferit de Dublin City University, School of Applied Language and Intercultural Studies. Comisia aşteaptă cu nerăbdare să colaboreze strâns cu cele două programe, precum şi cu alte universităţi care oferă programe de traduceri profesionale, cu o opţiune pentru limba irlandeză. Procedând astfel, Comisia speră că vor începe să pătrundă pe piaţă suficienţi traducători de limba irlandeză care îndeplinesc cerinţele speciale pentru a lucra în sau pentru instituţiile UE în calitate de liber-profesionişti.

Mai mult, la nivel de politică, DGT a adoptat o atitudine foarte proactivă referitor la autorităţile irlandeze, în scopul de a garanta în Irlanda o atenţie suficientă pentru studiile universitare ale traducătorilor, pentru dezvoltarea terminologiei irlandeze şi pentru recrutarea de traducători irlandezi. Acest lucru s-a efectuat mai ales prin intermediul misiunilor directorului general, ale personalului DGT şi prin alte iniţiative.

INTERPRETARIAT

La cererea autorităţilor irlandeze, din ianuarie 2007 se asigură interpretariatul în limba irlandeză în cadrul reuniunilor Comisiei, ale Consiliului de Miniştri, ale Comitetului Economic şi Social, ale Comitetului Regiunilor şi ale Parlamentului.

Direcţia Generală Interpretare a Comisiei dispune de resurse suficiente pentru a acoperi cererea curentă pentru limba irlandeză în cadrul Consiliului şi al Comitetului Regiunilor. În Parlamentul European (care se bazează pe aceeaşi sursă de traducători independenţi), concentrarea cererii în săptămânile de sesiune plenară poate da naştere la dificultăţi. După recentele alegeri pentru Parlamentul European, s-ar părea că cererea pentru limba irlandeză va fi mai degrabă în creştere.

În prezent, există doi interpreţi din cadrul personalului din DG Interpretare care pot asigura interpretariatul din limba irlandeză. În plus, există acum 11 interpreţi independenţi acreditaţi de UE, care pot asigura interpretariatul din irlandeză în engleză. De asemenea, cinci dintre aceştia pot să asigure interpretariatul din limba engleză în limba irlandeză. În prezent, există şi un interpret independent acreditat având ca limbă maternă irlandeza, care poate asigura interpretariatul spre engleză, iar alţi doi interpreţi sunt temporar acreditaţi. Doi candidaţi au trecut testul de acreditare în iunie 2009.

În ceea ce priveşte formarea, Universitatea Westminster a organizat un curs special (cu sprijin financiar din partea Parlamentului şi cu sprijin de formare din partea DG Interpretare) pentru interpreţii de limba irlandeză, în perioada 2006-2007 şi din nou în perioada 2007-2008. În total, şase absolvenţi de la Westminster au promovat acum testul de acreditare (trei în 2007, trei în 2008). Universitatea Galway a iniţiat un curs postuniversitar de interpretare în toamna anului 2008. Patru studenţi au absolvit primul an al cursului, iar unul dintre ei a promovat în iunie 2009 testul interinstituţional de acreditare. Cursul intră acum în cel de al doilea an. Opt studenţi s-au înscris până acum, cu combinaţii de limbi care includ franceza sau germana în plus faţă de irlandeză şi engleză.

REVIZUIREA JURIDICĂ

Aşa cum este cazul pentru celelalte instituţii legislative, Serviciul Juridic al Comisiei are un grup de jurişti lingvişti capabili să îşi desfăşoare activitatea în toate limbile oficiale. În cazul Comisiei, există doi jurişti lingvişti care pot lucra în irlandeză. Acest lucru este în concordanţă cu situaţia pentru celelalte limbi oficiale.

 
 

(1) În special propunerile modificate [articolul 250 alineatul (2) TEC] şi comentariile privind opiniile adoptate de Parlamentul European sau de Consiliu în cadrul procedurii de codecizie [articolul 251 alineatul (2) TEC].

 

Întrebarea nr. 48 adresată de Eleni Theocharous (H-0342/09)
 Subiect: Restituirea oraşului Famagusta
 

Intenţionează Uniunea Europeană, în special Comisia, să sprijine cererea locuitorilor legitimi ai oraşului ocupat Famagusta de restituire imediată a oraşului lor – care este sub controlul armatei turceşti –, această măsură fiind menită să reinstituie încrederea într-o soluţionare definitivă a problemei cipriote?

Restituirea imediată a acestui oraş este prevăzută de acordurile din cadrul summit-ului din 1979 (Kyprianou-Denktash) şi rezoluţiile Consiliului de securitate al ONU pe această temă.

 
  
 

Reunificarea Ciprului şi sfârşitul acestui conflict vechi de 40 de ani de pe teritoriul european sunt în interesul comun al tuturor. Divizarea insulei este inacceptabilă în cadrul Uniunii Europene.

Comisia îşi reiterează angajamentul deplin pentru sprijinirea eforturilor depuse sub auspiciile ONU de liderii celor două comunităţi pentru a ajunge la o soluţie globală la problema Ciprului.

Având în vedere posibilitatea concretă a unei înţelegeri şi a reunificării insulei, Comisia speră că Varosha va fi în curând înapoiată locuitorilor săi de drept.

În cazul în care cei doi lideri decid cu privire la înapoierea anticipată a Varosha către deţinătorii săi de drept, ca o măsură de consolidare a încrederii, după cum a sugerat onorabila deputată, aceştia vor beneficia de sprijinul deplin al Comisiei.

 

Întrebarea nr. 49 adresată de Rosa Estaràs Ferragut (H-0344/09)
 Subiect: Respectarea prevederilor Tratatului CE în materie de insularitate
 

Tratatul de la Amsterdam recunoaște, în cadrul articolului 158 și al declarației anexate numărul 30, faptul că regiunile insulare se confruntă cu dezavantaje structurale permanente legate de caracterul lor insular, care afectează dezvoltarea economică și socială a acestora. De asemenea, stabilește, necesitatea de a se ține seama de aceste dezavantaje în cadrul legislației comunitare și de a se lua măsuri specifice în favoarea insulelor, în vederea unei mai bune integrări a acestora pe piața internă în condiții echitabile. La rândul său, Tratatul de la Lisabona reia aceste prevederi și le consolidează, incluzând coeziunea teritorială printre principalele sale obiective.

Aplicarea și dezvoltarea articolului 158 menționat anterior au fost practic inexistente. Este nevoie de o politică specifică integrată la nivel european, care să permită atenuarea dezavantajelor legate de caracterul insular și care să aducă picior de egalitate regiunile insulare și pe cele continentale.

Ce măsuri intenționează să adopte Comisia pentru a respecta prevederile articolului 158 din Tratatul de la Amsterdam și prevederile în materie de insularitate cuprinse în Tratatul de la Lisabona în momentul intrării sale în vigoare?

 
  
 

Cu diversitatea lor considerabilă datorată particularităţilor geografice (de exemplu, condiţiile de acces, clima), insulele constituie o provocare deosebită pentru politica regională.

Desigur, Comisia este conştientă de această situaţie şi acordă o mare importanţă realizării unei mai bune coeziuni economice, sociale şi teritoriale în Europa. Este extrem de important pentru Comisie să asigure o dezvoltare armonioasă şi echilibrată a Uniunii Europene, evitând în acelaşi timp fragmentarea politicilor europene.

Politica de coeziune oferă în special numeroase posibilităţi pentru sprijinirea şi consolidarea dezvoltării zonelor cu caracteristici geografice specifice, cum ar fi insulele. Aceasta prevede, de exemplu, posibilitatea de modulare a ratelor de cofinanţare în cadrul obiectivului Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă. În plus, statele membre şi regiunile se pot adapta la caracteristicile socioeconomice şi teritoriale ale teritoriilor specifice prin alte mijloace, cum ar fi dispoziţiile teritoriale speciale din programele operaţionale.

Alte politici comunitare prevăd, de asemenea, posibilităţi pentru teritoriile specifice. De exemplu, reglementările privind ajutorul de stat permit acordarea de ajutoare pentru a promova dezvoltarea economică a anumitor zone. Acesta se referă - printre altele - la insule, la regiunile muntoase şi la regiunile cu densitate scăzută de populaţie, cu condiţia ca acestea să îndeplinească anumite condiţii.

În plus, acele comunităţi insulare care depind de activităţile legate de pescuit pot primi asistenţă din partea Fondului european pentru pescuit (FEP), a cărui intervenţie este de asemenea bazată pe o dimensiune teritorială. În special, în cadrul axei 4 a FEP, este disponibilă asistenţă pentru a pune în aplicare strategii locale de dezvoltare care să ajute comunităţile locale de pescari să îşi diversifice activităţile şi să îmbunătăţească calitatea vieţii în zona în care locuiesc. Aceste strategii se pot ocupa de probleme specifice sau se pot concentra pe anumite caracteristici teritoriale ale zonelor insulare.

Desigur, se pot dezvolta în continuare instrumentele disponibile în acest domeniu, în cazul în care cetăţenii ar deveni sau ar rămâne capabili să profite cât mai mult de pe urma caracteristicilor inerente ale teritoriilor în care trăiesc, după cum se afirmă în Cartea verde privind coeziunea teritorială.

Cu toate acestea, trebuie să se sublinieze faptul că specificitatea geografică în sine nu constituie neapărat o problemă. Statisticile sugerează că aceste teritorii sunt departe de a fi omogene în termeni socioeconomici. Prin urmare, o abordare unică (de exemplu, o politică generală privind insula) nu prea are sens. În plus, marea majoritate a părţilor care au reacţionat la cartea verde au negat necesitatea unor politici speciale pentru aceste zone.

Cu toate acestea, Comisia trebuie să dezvolte în continuare instrumentele analitice disponibile (de exemplu, date, indicatori, evaluarea impactului). Scopul ar fi acela de a spori cunoştinţele despre aceste zone şi de a lua mai bine în considerare caracteristicile lor speciale. Uniunea Europeană trebuie să vizeze întreaga măsură a dinamicii lor de dezvoltare şi să le ajute să îşi consolideze avantajele comparative şi competitive.

Prin urmare, Comisia a întocmit un document de lucru intitulat „Teritoriile cu caracteristici geografice specifice”, care ar trebui să fie publicat în toamna acestui an. Sunt aşteptate contribuţii suplimentare din partea viitorului studiu ESPON (Reţeaua europeană de observare a dezvoltării teritoriale), intitulat „O perspectivă europeană asupra mai multor categorii de teritorii”.

Aceste două studii ar trebui să ajute Comisia să elaboreze propuneri de măsuri suplimentare care să ducă la îmbunătăţirea în continuare a situaţiei zonelor cu caracteristici geografice specifice, în special a insulelor.

 

Întrebarea nr. 50 adresată de Anne E. Jensen (H-0345/09)
 Subiect: Escale aeriene în cazul pasagerilor din țările terțe
 

Atunci când persoane din țări din afara UE călătoresc către un stat membru, deseori, acestea trebuie să facă escală într-un alt stat membru înainte de a continua călătoria spre destinația finală. Totuși, există exemple concrete de persoane din țări terțe cărora li s-a refuzat escala, deși îndeplineau cerințele în materie de viză pentru destinația finală. În plus, într-un caz concret, unui rezident dintr-o țară terță i s-a interzis ulterior intrarea pe teritoriul UE timp de șase luni.

Este Comisia de acord cu faptul că escalele ar trebui asigurate în cazul în care sunt îndeplinite cerințele în materie de viză pentru destinația finală?

Este Comisia de acord cu faptul că, în cazul în care autoritățile din statul membru unde este efectuată escala împiedică cetățeanul unei țări terțe să ajungă la destinația finală, acest lucru reprezintă o încălcare a dreptului fundamental la liberă circulație pe teritoriul Comunității?

Va adopta Comisia măsuri pentru a se asigura faptul că cetățenilor din țările terțe nu le este interzis în mod arbitrar accesul la destinația finală? Este Comisia de acord cu faptul că, în cazul în care o astfel de escală este refuzată, ar trebui prezentată o justificare temeinică, însoțită de dreptul la exercitarea unei căi de atac?

 
  
 

Normele aplicabile trecerii frontierelor externe şi condiţiile de intrare a resortisanţilor ţărilor terţe în statele membre sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen (1).

Codul Frontierelor Schengen respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Trebuie subliniat faptul că un drept fundamental necondiţionat la libera circulaţie - înscris la articolul 45 din cartă - este valabil doar pentru cetăţenii din Uniune, nu şi pentru resortisanţii ţărilor terţe. Dreptul de liberă circulaţie a resortisanţilor ţărilor terţe pe teritoriul UE există doar în măsura în care acesta este prevăzut prin reglementările specifice din legislaţia comunitară.

Atunci când sosesc din afara UE şi înainte de a se îndrepta spre un zbor intern de legătură, pasagerii trebuie să facă obiectul unor verificări sistematice la frontieră, în conformitate cu articolul 7 din Codul Frontierelor Schengen, cu scopul de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile de intrare stabilite prin Codul Frontierelor Schengen. Se verifică în special existenţa unui document de călătorie valabil, a unei vize valabile, dacă este necesară, care să justifice scopul şi condiţiile de şedere, şi dacă respectivi pasageri nu fac obiectul unei alerte în SIS şi nu sunt consideraţi o ameninţare pentru ordinea publică.

În anexa I la Codul Frontierelor Schengen este inclusă o listă detaliată neexhaustivă a documentelor justificative pe care poliţistul de frontieră le poate solicita resortisantului unei ţări terţe în scopul de a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute la punctul 1 litera (c).

De aici rezultă că existenţa sau lipsa unei vize nu este singura cerinţă care trebuie să fie luată în considerare de către poliţiştii de frontieră în momentul efectuării controalelor la frontieră.

Articolul 13 prevede că resortisantului unei ţări terţe care nu îndeplineşte toate condiţiile de intrare stabilite la articolul 5 alineatul (1) i se va interzice intrarea pe teritoriile statelor membre. Intrarea poate fi însă refuzată doar printr-o decizie motivată în care se specifică motivele precise ale refuzului. Persoanelor cărora li s-a refuzat intrarea au dreptul de a face apel - în conformitate cu legislaţia naţională - împotriva deciziei autorităţii naţionale de a le refuza intrarea.

Prin urmare, Codul Frontierelor Schengen respectă pe deplin dreptul persoanelor fizice de a se supune o decizie negativă analizei de către un organism de recurs.

Pe baza informaţiilor furnizate de onorabila deputată şi în absenţa unor detalii mai precise (cum ar fi cetăţenia persoanelor în cauză, statele membre implicate şi motivele invocate de autorităţile naţionale pentru a refuza intrarea), Comisia nu este în măsură să aprecieze dacă a avut loc o încălcare a normelor sus-menţionate din Codul Frontierelor Schengen în cazurile expuse de onorabila deputată.

 
 

(1) JO L 105, 13.4.2006.

 

Întrebarea nr. 51 adresată de Georgios Toussas (H-0347/09)
 Subiect: Sinuciderile din rândul personalului "France Telecom"
 

Tragica proporție de sinucideri în rândul personalului companiei franceze privatizate de telecomunicații „France Telecom” a atins cote alarmante: 24 de angajați s-au sinucis din cauza faptului că erau incapabili să facă față „condițiilor medievale de muncă” preponderente în multinaționala franceză și, de fapt, în toate grupurile de societăți monopoliste. Aceste sinucideri reprezintă rezultatul tragic al aplicării generalizate a celebrelor înțelegeri legate de „flexisecuritate”, al subminării și precarizării relațiilor de muncă, al intensificării fără scrupule a volumului de muncă și a sentimentului de teamă și insecuritate cu care angajații se confruntă în fața sumbrei perspective a șomajului galopant. Această strategie reprezintă o decizie politică fundamentală a UE și a guvernelor statelor membre, printre care și Grecia guvernelor succesive ND (Noua Democrație) și PASOK (Mișcarea Socialistă Panelenică).

Consideră Comisia că această strategie a UE, care caută să generalizeze „flexisecuritatea”, să slăbească relațiile de muncă, să desființeze acordurile colective și să anuleze sau să submineze orice lege vizând protecția lucrătorilor, este în beneficiul lucrătorilor sau exclusiv al competitivității și rentabilității companiilor, sacrificând literalmente viețile lucrătorilor pe altarul profitului?

 
  
 

Comisia subliniază faptul că flexisecuritatea nu ar trebui să fie confundată cu flexibilitatea sau cu o politică concepută să faciliteze concedierea lucrătorilor. Dimpotrivă, principalul scop al flexisecurităţii este de a spori securitatea locului de muncă. Flexisecuritatea face acest lucru prin acordarea de sprijin pentru tranziţia către noile locuri de muncă, în scopul de a le face cât mai sigure posibil pentru lucrători şi pentru a se asigura, pe cât posibil, că o astfel de tranziţie presupune o evoluţie ascendentă.

Flexisecuritatea implică o combinaţie de măsuri care oferă un sprijin adecvat pentru ca oamenii să rămână la locul lor de muncă sau să găsească repede un loc de muncă după ce l-au pierdut pe cel iniţial. Această politică vizează un echilibru corect între securitate şi flexibilitate: ambele componente sunt esenţiale pentru flexisecuritate şi ambele sunt indispensabile pentru ca lucrătorii să fie susţinuţi în mod eficace, iar companiilor să le fie mai uşor să se adapteze şi să creeze locuri de muncă.

Principiile comune ale flexisecurităţii, adoptate de către statele membre în decembrie 2007, subliniază faptul că o flexibilitate contractuală suficientă trebuie să fie însoţită de tranziţii sigure de la un loc de muncă la altul. Aplicarea flexisecurităţii nu implică anularea contractelor de muncă de bază sau abrogarea legislaţiei de protecţie. Este vorba de identificarea cele mai bune combinaţii de măsuri şi de reunirea implicării active şi a sprijinului tuturor actorilor majori, inclusiv a partenerilor sociali. Promovarea de locuri de muncă de înaltă calitate şi productive, precum şi o organizare raţională a muncii sunt de asemenea esenţiale pentru noţiunea de flexisecuritate, iar cooperarea şi implicarea tuturor actorilor principali reprezintă o condiţie prealabilă pentru ca această abordare să funcţioneze corespunzător.

Comisia consideră că flexisecuritatea rămâne în continuare esenţială dacă se doreşte ca politica pieţei muncii să facă faţă provocărilor cu care se confruntă UE. În cadrul Consiliului European din iunie 2009 şi în cadrul Comitetul Economic şi Social European s-a confirmat faptul că flexisecuritatea reprezintă politica adecvată pentru combaterea crizelor şi pentru încurajarea redresării, iar un aviz recent al CESE(1) subliniază rolul cheie al flexisecurităţii în reducerea şomajului.

 
 

(1) CCMI/66 - CESE 794/2009 fin.

 

Întrebarea nr. 52 adresată de Georgios Papanikolaou (H-0348/09)
 Subiect: Fenomenul hărțuirii pe internet printre minori
 

La 10 februarie 2009, ziua internațională consacrată unui internet mai sigur, UE a lansat o campanie de informare împotriva fenomenului de hărțuire pe internet printre minori. Ca parte a acestei campanii, televiziunile publice și private transmit, în cursul anului 2009, un scurt clip video care urmărește să-i încurajeze pe copii să păstreze controlul atunci când sunt conectați la internet. Fenomenul de hărțuire pe internet avându-i ca protagoniști (victime sau persecutori) pe copiii de vârstă școlară constituie o problemă gravă, care afectează toate statele membre ale UE. Comisia s-a străduit, cu succes, să convingă furnizorii de servicii internet să semneze un acord prin care să se angajeze să contribuie mai eficient la protejarea tinerilor care utilizează internetul. Dat fiind că acest acord nu este decât primul pas în direcția protejării tinerilor care utilizează internetul, invităm Comisia să răspundă la următoarele întrebări:

Ce alte acțiuni intenționează să întreprindă? Dacă consideră că școala, ca instituție, poate juca un rol decisiv în limitarea și prevenirea violenței pe internet între minori și, în caz afirmativ, în ce fel?

 
  
 

Ca răspuns la întrebarea onorabilului deputat, Comisia consideră că această campanie împotriva hărţuirii cibernetice, lansată în februarie 2009, a fost un succes. Clipul a fost difuzat prin intermediul televiziunii, dar şi prin intermediul internetului: mai mult de 200 de canale de televiziune naţionale şi regionale şi 230 de site-uri web au participat la campanie. Clipul a oferit tinerilor o mai bună înţelegere a hărţuirii cibernetice şi a capacităţii de a o denunţa.

Acordul de autoreglementare intitulat „Principii mai sigure de socializare online”, semnat în februarie 2009 de către 18 companii de web de primă importanţă, reprezintă un proces important spre îmbunătăţirea siguranţei şi a vieţii private a copiilor care accesează internetul. Începând din februarie, alte două companii au aderat la acord: este vorba de site-ul spaniol Tuenti şi de site-ul estonian Rate. Până în prezent, 19 companii au furnizat Comisiei „declaraţii pe propria răspundere” prin care explică modul în care pun în aplicare acest acord în politicile lor de securitate. Aceste informaţii sunt acum la dispoziţia publicului.

Comisia a solicitat o evaluare independentă privind punerea în aplicare a acestui acord voluntar, care va fi publicată la 9 februarie 2010, Ziua siguranţei pe internet. Evaluarea se va concentra pe modul în care politicile companiilor respectă principiile şi pe eficacitatea în ceea ce priveşte protecţia minorilor. Comisia va trage concluzii pe baza acestui raport şi, dacă este necesar, va prezenta propuneri privind noi norme.

Pentru a răspunde necesităţii unei acţiuni concrete împotriva hărţuirii în şcoli şi problemei tot mai grave legate de hărţuirea cibernetică, Comisia a finanţat şi va continua să finanţeze prin intermediul programului Daphne mai multe proiecte referitoare la toate formele de agresiune. În ultimii ani a crescut accentul pus pe problema hărţuirii şi există mai multe proiecte interesante în curs de desfăşurare care trebuie să fie finalizate. Programul Daphne a descris rezultatele proiectelor legate de hărţuirea în şcoli într-un document intitulat „Violenţa şi şcoala” şi a abordat chestiunile legate de violenţa cibernetică în special în documentul „Violenţa şi tehnologia”; cele două documente sunt disponibile pe site-ul web al Daphne Toolkit:

http://ec.europa.eu/justice_home/daphnetoolkit/html/booklets/dpt_booklets_en.html"

În cele din urmă, la iniţiativa Reţelei europene de prevenire a criminalităţii, care se axează pe infracţionalitatea juvenilă, Comisia a iniţiat în 2004 un studiu privind bunele practici puse în aplicare de şcoli pentru prevenirea şi reducerea agresiunilor.

Comisia consideră că este responsabilitatea comună a autorităţilor publice, a părinţilor, a şcolii şi a industriei să îmbunătăţească siguranţa experienţei online pentru copii. Faptul că Programul pentru un internet mai sigur sprijină informarea profesorilor şi a copiilor în cadrul şcolii cu privire la riscurile online şi la modurile de a face faţă acestora reprezintă deja una dintre misiunile centrelor de conştientizare - unele dintre acestea pun la dispoziţie în această privinţă programe specifice de formare a profesorilor. Şcoala ca modalitate de acces la toţi copii reprezintă una dintre priorităţile noastre. Acesta este motivul pentru care Comisia organizează la Luxemburg o conferinţă cu tema „Promovarea siguranţei online în şcoli” în perioada 22-23 octombrie 2009, conferinţă care include un grup de tineret şi unul format din cadrele didactice. Ca rezultat, aştept să primesc o evaluare asupra nivelului de informare privind un internet mai sigur în Europa, precum şi recomandări pentru Comisie şi pentru alte părţi interesate cu privire la modul de promovare a unei educaţii eficace legate de un internet mai sigur în şcoli.

 

Întrebarea nr. 53 adresată de Ivo Belet (H-0349/09)
 Subiect: Preț ridicat al electricității în Belgia
 

Poate Comisia să furnizeze informații referitoare la prețul mediu al electricității pentru persoane particulare și întreprinderi în Belgia, în comparație cu prețurile din țările vecine?

Consideră Comisia că prețul relativ ridicat din Belgia se explică prin absența concurenței pe piața electricității?

Este Comisia de acord că prelungirea duratei de funcționare a centralelor nucleare care urmează să fie închise oferă posibilitatea financiară de a reduce prețul electricității pentru consumatori?

Poate Comisia să indice care sunt, potrivit calculelor sale, dimensiunile așa-numitei „rente nucleare”, în cazul în care este prelungită durata de funcționare a trei centrale nucleare?

Va sprijini Comisia acele inițiative care urmăresc investirea în prețuri mai scăzute, pe de o parte, și în surse regenerabile, pe de altă parte, a „dividendului” obținut din prelungirea duratei de funcționare a centralelor nucleare?

 
  
 

Raportul de evaluare comparativă pentru 2008(1) a arătat că, în paralel cu creşterea preţurilor la petrol pe piaţa internaţională, au crescut şi preţurile la energia electrică, cu toate că evoluţia acestora a variat considerabil la nivelul statelor membre. Raportul a arătat că preţurile la energia electrică pentru uz casnic şi industrial au crescut în special în unele state membre, printre care Belgia. Cifrele arată, de asemenea, că preţurile plătite de utilizatorii finali în Belgia (gospodării şi utilizatorii industriali), inclusiv TVA şi taxe, au fost printre cele mai ridicate din UE.

Diferenţele la nivelul preţului energiei electrice între statele membre pot fi explicate prin mai mulţi factori. În primul rând, există costuri diferite de generare a energiei electrice, în funcţie de combinaţiile între diferiţi combustibili care provin de la producători. Al doilea element este reprezentat de disponibilitatea de generare suficientă şi de capacitatea de transport (transfrontalier). În al treilea rând, este vorba despre rolul important jucat de nivelul de concurenţă de pe pieţele cu ridicata şi cu amănuntul.

Pieţele belgiene de energie electrică sunt în continuare foarte concentrate. Foarte recent, Comisia a luat notă de decizia autorităţilor de concurenţă belgiene de a organiza inspecţii inopinate la birourile celor doi furnizori majori de energie electrică. Până la această dată, Comisia nu a fost încă informată cu privire la rezultatele acestor investigaţii. În prezent, Comisia investighează dacă GDF Suez (Electrabel) ar fi putut abuza de poziţia sa dominantă de pe piaţa energiei electrice belgiene pentru marii consumatori industriali. În plus, Comisia examinează şi impactul pe care fuziunile şi achiziţiile le pot avea asupra concurenţei de pe pieţele de energie electrică belgiene.

O decizie de a menţine deschise centralele nucleare programate să fie închise (fie că sunt amortizate sau nu) va duce la o mai mare capacitate de producţie, care să poată satisface cererea consumatorilor. Acest lucru ar putea conduce pe viitor la preţuri mai mici decât ar fi fost cazul dacă această capacitate nu ar mai fi fost disponibilă.

Comisia nu este în măsură să cuantifice valoarea absolută a profiturilor neprevăzute generate de extinderea duratei de viaţă a centralelor nucleare din Belgia, deoarece nu numai că acest lucru nu este de competenţa sa, dar Comisia nici nu are acces la datele necesare pentru a efectua un astfel de calcul.

În cazul în care autorităţile naţionale competente ar decide să permită societăţii care deţine centralele nucleare să prelungească funcţionarea acestora, autorităţilor le revine responsabilitatea de a negocia cu societatea în cauză condiţiile pentru o astfel de prelungire. Evident, măsurile luate vor trebui să fie compatibile cu normele privind piaţa internă şi cu normele privind concurenţa consacrate în Tratatul CE.

 
 

(1) COM /2009/115/ final publicat pe site-ul web al Comisiei:
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2009:0115:FIN:FR:PDF.

 

Întrebarea nr. 54 adresată de Laima Liucija Andrikienė (H-0351/09)
 Subiect: Perspectivele de încheiere a unor ample și cuprinzătoare acorduri de liber schimb cu statele partenere din Est
 

Odată cu lansarea politicii de Parteneriat estic, UE s-a angajat să acționeze în vederea încheierii unor eventuale ample și cuprinzătoare acorduri de liber schimb cu cele șase state partenere vecine din Europa de Est - Belarus, Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan și Armenia. Se vor încheia astfel de acorduri în următorii ani?

Care este stadiul negocierilor privind acordul de liber schimb cu Ucraina? Când ne putem aștepta ca acordul să fie încheiat? Care este poziția UE cu privire la solicitările Ucrainei de a include produsele agricole în acord? Este justificat să se considere că negocierile cu Ucraina reprezintă un exemplu pentru negocierile cu celelalte state partenere din Europa de Est?

 
  
 

Aşa cum se menţionează în Declaraţia comună de la Praga din 7 mai 2009, obiectivul principal al Parteneriatului estic este „de a crea condiţiile necesare pentru a accelera asocierea politică şi continuarea integrării economice între Uniunea Europeană şi ţările partenere interesate”.

Cooperarea bilaterală ar trebui să ofere baza pentru o nouă generaţie de acorduri de asociere, care includ instituirea sau obiectivul de a institui zone de liber schimb consolidate şi globale (DCFTA).

Nu a fost stabilit un interval de timp pentru realizarea DCFTA, deoarece gradul de pregătire al fiecărei ţări va fi evaluat în mod individual. Decizia de a începe negocierile dintre UE şi un partener estic va fi luată de îndată ce condiţiile necesare vor fi fost îndeplinite, şi anume atunci când:

- partenerul îşi va fi finalizat aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC);

- viabilitatea viitoarei DCFTA va fi fost dovedită printr-un studiu de fezabilitate detaliat;

- partenerul va fi confirmat că împărtăşeşte nivelul ridicat de ambiţie pentru viitoarea zonă de liber schimb, şi anume ca această să fie „consolidată şi globală” şi

- partenerul va fi în măsură să negocieze o DCFTA şi, ulterior, să pună în aplicare într-o manieră durabilă angajamentele asumate.

În conformitate cu concluziile Consiliului din 14-15 septembrie 2009, Comisia pregăteşte în prezent directivele de negociere a unui acord de asociere, care include instituirea sau obiectivul de instituire a unei DCFTA, cu fiecare dintre cele trei ţări din Caucazul de Sud - Armenia, Azerbaidjan şi Georgia. Directive asemănătoare pentru negocierile cu Republica Moldova au fost adoptate la începutul anului 2009. Negocierile ar putea începe în momentul în care sunt îndeplinite condiţiile de mai sus.

Negocierile privind DCFTA cu Ucraina au început în 2008, cu un an mai târziu decât cele legate de aspectele politice şi de cooperare ale acordului de asociere, deoarece Ucraina a aderat abia în mai 2008 la Organizaţia Mondială a Comerţului. Acordul de liber schimb cu Ucraina va face parte dintr-un acord de asociere general şi este destinat să mărească accesul Ucrainei la piaţa europeană şi să încurajeze în continuare investiţiile europene în Ucraina. Acordul de liber schimb cu Ucraina va fi unul consolidat şi global, adică va propune o „abordare transfrontalieră” cuprinzătoare pentru integrarea economică şi va acoperi în mod substanţial întregul sector al comerţului cu bunuri şi servicii. De asemenea, acordul va cuprinde dispoziţii pentru punerea în aplicare a angajamentelor comerciale şi economice, inclusiv obiective concrete pentru armonizarea cu acquis-ul UE. Negocierile sunt complexe şi necesită un nivel ridicat de expertiză, o adevărată provocare pentru ucraineni şi pentru UE. Comisia se aşteaptă ca negocierile privind un acord de liber schimb cu alte ţări partenere din Est să fie la fel de dificile.

Cea de a opta rundă a negocierilor pentru acordul de liber shimb a avut loc între 5 şi 9 octombrie, la Bruxelles. Atât UE, cât şi Ucraina rămân angajate faţă de obiectivul de a finaliza negocierile cât mai curând posibil.

 

Întrebarea nr. 55 adresată de Jacek Włosowicz (H-0353/09)
 Subiect: Guvernul civil din Pakistan
 

În Pakistan există un guvern civil ales. Este de părere Comisia Europeană că guvernul civil deține controlul deplin sau consideră că, așa cum s-a întâmplat și în trecut, armata din Pakistan reprezintă adevărata putere din țară?

 
  
 

Comisia Europeană îşi exprimă angajamentul faţă de construirea unei relaţii puternice şi pe termen lung cu Pakistanul. Comisia consideră că UE ar trebui să creeze o legătură strânsă cu Pakistanul într-o serie de domenii de interes comun, inclusiv chestiuni politice şi regionale, democraţie şi drepturile omului, aspecte privind securitatea, comerţul şi asistenţa pentru dezvoltare.

Consolidarea guvernării şi a instituţiilor laice democratice, în special, sunt elementele cheie ale acestei abordări. Acest aspect a fost subliniat în cadrul summitului UE-Pakistan, care a avut loc în iunie 2009. Comunicatul comun al summitului pune la dispoziţie o foaie de parcurs pentru continuarea relaţiilor.

Pentru prima dată după mai mulţi ani, tratăm cu un guvern care a fost ales în mod democratic în Pakistan. Principalul obiectiv al Comisiei este de a oferi sprijin politic şi material pentru guvernul democratic al ţării.

Au existat evoluţii pozitive. Guvernul Pakistanului a adoptat o acţiune decisivă împotriva insurgenţilor din regiunea Malakand, inclusiv din valea Swat, lucru care ar trebui să contribuie, de asemenea, la o mai mare stabilitate regională.

Provocarea imediată este acum de a concretiza angajamentele Comisiei de a ajuta la reabilitare şi reconstrucţie în regiunea Malakand. În plus faţă de cele 72 milioane de euro destinate asistenţei umanitare, Comisia a alocat până în prezent 52 milioane de euro pentru reabilitare şi reconstrucţie. Comisia îşi intensifică de asemenea angajamentul privind reforma sectorului de securitate, cadrul electoral şi consolidarea dialogului privind drepturile omului.

Comisia încurajează Pakistanul să consolideze tranziţia către o democraţie stabilă, astfel încât zilele regimului militar să se încheie o dată pentru totdeauna. Au fost făcuţi paşi importanţi în vederea consolidării independenţei sistemului judiciar. Există nevoia unei mai puternice consolidări instituţionale în interiorul regimului de guvernare, inclusiv în ceea ce priveşte răspunderea în faţa parlamentului.

Comisia este pregătită să sprijine acest proces, în conformitate cu recomandările prezentate de Misiunea UE de observare a alegerilor după încheierea alegerilor din februarie 2008.

Determinarea Pakistanului de a demonstra că statul poate asigura o justiţie eficientă şi imparţială şi că poate învinge flagelul corupţiei va fi crucială pentru eforturile sale de combatere a extremiştilor şi de consolidare a statului democratic.

 

Întrebarea nr. 56 adresată de Tadeusz Cymański (H-0355/09)
 Subiect: Punjab
 

Statul indian Punjab este un exemplu de societate liberală constând din diferite comunități religioase care s-au angajat în lupta împotriva terorismului și demonstrează un atașament față de democrație. Intenționează Comisia să insiste pe lângă țările europene să nu sprijine extremiștii din Khalistan care încearcă să se folosească de religie pentru a destabiliza Punjabul indian? Dacă da, cum dorește să procedeze în acest sens?

 
  
 

Trebuie remarcat faptul că statul indian Punjab, marcat de violenţă de peste 15 ani la momentul anilor '80, a revenit la normal după ce mişcarea a fost gestionată cu succes la mijlocul anilor 1990. După ani de guvernare directă de la New Delhi, procesul democratic a fost resuscitat cu succes cu ajutorul unui guvern ales în mod democratic în 1997. Cele mai recente alegeri de stat din 2007 au condus la reinstaurarea la conducere a partidului Akali Dal (care reprezentă în mod exclusiv interesele sikh).

În ciuda rapoartelor neregulate privind riscurile legate de supravieţuirea unei reţele de activişti sikh, analiza Comisiei arată că ideologia care a inspirat un deceniu şi jumătate de violenţă în Punjab a fost respinsă de către populaţie.

În consecinţă, nu este necesar să convingem ţările europene să nu sprijine extremiştii din Khalistan. În orice caz, Indiei îi revine în primul rând responsabilitatea de a acţiona cu privire la orice îngrijorare legată de această problemă. Acestea fiind spuse, trebuie amintit faptul că India a făcut recent referire la solidaritatea statelor membre ale UE cu privire la această problemă, care a fost considerată în acelaşi timp lăudabilă şi utilă.

 

Întrebarea nr. 57 adresată de Ryszard Czarnecki (H-0356/09)
 Subiect: Libertatea de exprimare și tendințele separatiste în India
 

Cum intenționează Comisia să susțină libertatea unei persoane de a-și exprima public opoziția și părerile politice diferite în provinciile frontaliere din India, asigurând în același timp că libertatea nu este folosită pentru a sprijini tendințe separatiste caracterizate de opunere față de statul indian?

 
  
 

Libertatea de exprimare este un drept fundamental recunoscut atât de UE, cât şi de India. Responsabilitatea de a garanta că dreptul la liberă exprimare nu este utilizat în mod abuziv pentru a sprijini mişcările separatiste din India revine în primul rând guvernului indian şi, în cadrul acestuia, Ministerului pentru Afaceri Interne.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate