Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 11 noiembrie 2009 - Bruxelles

18. Programarea în comun a activităţilor de cercetare destinate combaterii bolilor neurodegenerative, în special a bolii Alzheimer (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului referitoare la

– programarea în comun a activităţilor de cercetare destinate combaterii bolilor neurodegenerative, în special a bolii Alzheimer (O-0112/2009 - B7-0218/2009)

Autorul, Herbert Reul, a anunţat că va întârzia. Dacă va ajunge, ar putea primi cuvântul la sfârşit.

  Françoise Grossetête, supleantă a autorului. – (FR) Dle preşedinte, în absenţa dlui Reul, voi repeta întrebarea pe care o adresăm Comisiei. În conformitate cu temeiul juridic al articolului 165 din tratat, recomandarea Consiliului privind măsurile de combatere a bolilor neurodegenerative solicită consultarea Parlamentului.

Dorim să ştim în ce măsură poate confirma Consiliul intenţia sa de a adopta concluzii cu privire la acest subiect în cadrul Consiliului Competitivitate din 3 decembrie 2009. În plus, întrucât Parlamentul a fost consultat cu privire la propunerea Comisiei, Consiliul este pregătit să ia în considerare poziţia Parlamentului la elaborarea concluziilor sale?

Apoi, în ceea ce priveşte viitoarea programare în comun a activităţilor de cercetare, Consiliul poate confirma opinia sa potrivit căreia aceste iniţiative ar trebui, în principiu, adoptate prin utilizarea aceluiaşi temei juridic?

Aş dori să subliniez că am elaborat o rezoluţie. Rezoluţia beneficiază de susţinerea tuturor grupurilor politice şi este importantă deoarece, pur şi simplu, scoate în evidenţă provocările îmbătrânirii populaţiei - aceste provocări care înseamnă că, în prezent, în Europa avem peste şapte milioane de persoane atinse de boala Alzheimer şi se estimează că această cifră se va dubla în următorii 20 de ani.

Prin urmare, este esenţial să se planifice, să se investească şi să se coopereze în acest domeniu, pentru a controla costurile sociale ale acestor boli şi pentru a oferi speranţă, demnitate şi o viaţă mai sănătoasă milioanelor de bolnavi şi familiilor acestora. Aceste probleme sociale şi de sănătate care afectează întreaga Europă necesită măsuri coordonate menite să asigure eficienţa prevenirii, diagnosticării, tratamentului şi îngrijirii oferite persoanelor în cauză.

Trebuie să se acorde o atenţie specială ajutorului pentru munca de cercetare şi inovare desfăşurată de agenţii publici şi privaţi, într-un efort de a descoperi noi remedii şi de a preveni dezvoltarea acestor boli. Cercetarea în materie de sănătate este şi mai fragmentată la nivel european, iar parteneriatele public-privat trebuie înmulţite. Exemplul iniţiativei „Medicamente inovative”, lansate în februarie 2008, nu trebuie să rămână o experienţă unică.

Voi încheia prin a vă spune că aceasta este o veritabilă cursă contra cronometru, deoarece trebuie să prevenim aceste boli cât se poate de mult. Cercetarea din prezent ne ilustrează că există deja iniţiative care vizează prediagnosticarea. Concetăţenii noştri aşteaptă semnale asupra acestor chestiuni concrete din partea Europei pentru sănătate, care trebuie să ofere garanţii şi să anticipeze evoluţia bolilor asociate îmbătrânirii.

  Cecilia Malmström, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului. – (SV) Dle preşedinte, propunerea de recomandare a Consiliului privind măsurile de combatere a bolilor neurodegenerative, în special boala Alzheimer, care a fost adoptată de Comisie la 22 iulie, se bazează pe articolul 165 din tratat. Articolul vorbeşte despre coordonarea activităţilor de cercetare şi de dezvoltare tehnologică între Comunitate şi statele membre, mai exact pentru a asigura o coerenţă mai mare între politicile naţionale şi politica comunitară.

Articolul 165 corespunde obiectivelor iniţiativelor de programare în comun. Aceste obiective se bazează pe ideea conform căreia noi stabilim împreună provocările cu care se confruntă societăţile noastre în mod colectiv şi, printr-un angajament politic extins din partea statelor membre, putem conveni asupra unor răspunsuri comune şi coordonate la aceste provocări. Desigur, obiectivul este creşterea eficienţei finanţării publice a activităţii de cercetare în Europa.

Cu toate acestea, cred că problema şi cheia la întrebarea dumneavoastră este că articolul 165 nu acordă Consiliului dreptul de a acţiona. Acest articol constituie temeiul juridic pentru adoptarea de către Comisie a unor posibile iniţiative în vederea promovării coordonării între politicile statelor membre şi politica comunitară. Nu există niciun alt temei juridic în tratat, la capitolul cercetare, pe care l-ar putea folosi Comisia pentru a propune măsuri privind iniţiativele de programare în comun.

Desigur, există un foarte puternic angajament în cadrul Consiliului de introducere a iniţiativelor pilot pentru programarea în comun destinată combaterii mai ales a bolii Alzheimer, cât mai curând cu putinţă. Având în vedere aceste detalii, conform opiniei preşedinţiei, Consiliul ar trebui să adopte concluzii privind această iniţiativă de programare în comun pe baza textului prezentat de Comisie.

Ştiu că Parlamentul European acordă mare prioritate combaterii bolii Alzheimer. Într-o declaraţie prezentată în februarie, Parlamentul a solicitat Comisiei şi statelor membre recunoaşterea combaterii bolii Alzheimer ca o prioritate europeană de sănătate publică. Cunoaşteţi, bineînţeles, propunerea Comisiei. Preşedinţia va încerca să asigure că opiniile Parlamentului vor fi integrate, în măsura posibilităţilor, în concluziile care urmează să fie adoptate cu ocazia reuniunii Consiliului Competitivitate la 3 decembrie anul curent.

În ceea ce priveşte eventualele viitoare iniţiative de programare în comun, Consiliul împărtăşeşte opinia deputatului conform căreia ar trebui să se opteze pentru o abordare comună în vederea adoptării acestor iniţiative la capitolul „Cercetare”. Din nefericire, în prezent se poate folosi o singură metodă, şi anume adoptarea de către Consiliu a unor concluzii pentru fiecare iniţiativă separată. Acest lucru se datorează faptului că tratatul nu conţine niciun temei juridic adecvat pentru adoptarea altor măsuri.

  Elena Oana Antonescu, în numele grupului PPE. – Preşedinţia suedeză doreşte să adopte în decembrie concluziile privind măsurile de combatere a bolilor neurodegenerative fără a mai aştepta opinia Parlamentului pe această chestiune.

Eu am fost raportor pe aviz din partea Comisiei ENVI în acest dosar şi, în aceste condiţii, susţin adoptarea unei rezoluţii care să exprime poziţia Parlamentului asupra măsurilor de combatere a bolilor neurodegenerative, în special a maladiei Alzheimer, prin programarea în comun a activităţii de cercetare.

Bolile neurodegenerative reprezintă o problemă majoră de sănătate în Europa. Avansul în ştiinţa medicală şi nivelul de trai din ţările dezvoltate au creat premisele creşterii speranţei de viaţă, iar numărul persoanelor afectate de bolile neurodegenerative a crescut şi el.

Este o problemă care se pune pe mai multe aspecte. Sunt aspecte care privesc calitatea vieţii celor afectaţi de aceste boli, impactul pe care boala îl are asupra celor apropiaţi sau asupra persoanelor care îi îngrijesc. Este în egală măsură o problemă care vizează sustenabilitatea sistemelor de sănătate, care vor trebui să facă faţă unui număr crescut de pacienţi, în condiţiile în care îmbătrânirea populaţiei sporeşte ponderea persoanelor care nu mai sunt active în câmpul muncii.

Propunerea Comisiei se concentrează pe aspecte care ţin de cercetare. Rezoluţia pe care o propunem pune accentul în egală măsură pe rezultatele pe care coordonarea acţiunilor de cercetare le va avea şi măsura în care acestea vor aduce o îmbunătăţire a situaţiei actuale. Pledez, deci, pentru o dublă focalizare a eforturilor, atât pe cercetarea ştiinţifică, cât şi pe reflectarea acestora la nivelul rezultatelor în calitatea îngrijirii de care pacienţii pot beneficia.

Având în vedere interesul pe care Parlamentul l-a manifestat în decursul timpului în acest domeniu şi importanţa acestui dosar, care este un proiect pilot pentru programarea în comun a activităţii de cercetare, este esenţial ca poziţia Parlamentului să fie avută în vedere în redactarea concluziilor Consiliului.

Parlamentul trebuie implicat în toate iniţiativele de programare comună viitoare în domeniul cercetării, iar articolul 182 al Tratatului de la Lisabona asigură o bază legală potrivită pentru dezvoltările viitoare în acest domeniu

  Patrizia Toia, în numele Grupului S&D. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, iniţiativa pe care o vom lansa este foarte importantă din două motive: primul este subiectul cercetării, care se referă la combaterea bolilor neurodegenerative, iar al doilea este reprezentat de metodele de programare în comun pentru activităţile de cercetare.

În mod clar, am fi preferat o implicare mai directă a Parlamentului în proiectul pilot - ceea ce s-a afirmat şi este subiectul întrebării noastre. Acum trebuie să insistăm în această direcţie şi să nu oprim cursul lucrurilor, dar cerem garanţii că opinia noastră va fi luată în considerare în deliberările Consiliului Competitivitate şi că se va defini un temei juridic mai sigur în viitor, astfel încât Parlamentul să aibă posibilitatea de a se implica în totalitate şi să poată exista un simţ al proprietăţii mai pronunţat în acest domeniu al cercetării.

Trebuie să intervenim acum cu mijloace şi resurse adecvate pentru a preveni şi a eradica flagelul bolii Alzheimer, al bolii Parkinson şi al altor boli, care sunt menite să se răspândească pe măsură ce populaţia noastră îmbătrâneşte. Solicităm ca eforturile să se concentreze asupra unor studii extensive, de mare amploare, care să vizeze atât diagnosticarea, cât şi identificarea remediilor. Ar părea esenţială cercetarea în domeniul biomarkerilor, al metodelor de diagnosticare precoce bazate pe o abordare multidisciplinară, în scopul realizării unor baze de date vaste şi al căutării remediilor şi al modelelor adecvate de tratament şi de servicii.

Aş dori să mai adresez Parlamentului o singură solicitare: să nu ignorăm nici circumstanţele individuale ale pacienţilor, care sunt prea adesea excluse din contextul acestor tipuri de boli, nici implicarea asociaţiilor pacienţilor şi ale rudelor acestora. Din punct de vedere metodologic, considerăm că sunt foarte importante proiectele comune de cercetare, întrucât îndeplinesc o cerinţă esenţială: şi anume regruparea eforturilor şi resurselor şi învingerea acestor diviziuni şi a acestor duplicări şi, prin urmare, capacitatea de a crea o masă critică suficientă pentru a produce rezultate satisfăcătoare din acest tip de cercetare.

Dacă luăm în considerare faptul că, în alte părţi ale lumii, prin eforturi comune ale agenţilor publici şi privaţi, se realizează investiţii de zeci de milioane de euro, ne dăm seama cât de multe mai avem de făcut, îndreptându-ne eforturile spre proiecte comune, spre linii strategice de acţiune şi programe comune între statele membre şi Europa şi spre programe comune între agenţii publici şi privaţi, fără a neglija contextul internaţional care ne conectează cu evoluţii ştiinţifice majore la nivel internaţional.

  Jorgo Chatzimarkakis, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dle preşedinte, dnă preşedintă în exerciţiu a Consiliului, în prezent dezbatem o propunere de rezoluţie privind bolile neurodegenerative. Intenţia este în realitate ca textul să se concretizeze într-o directivă, aşadar, data următoare va trebui, de asemenea, să avem o dezbatere asupra unei directive referitoare la acest subiect. Bolile asupra cărora dezbatem astăzi - boala Alzheimer, deşi textul face referire şi la boala Parkinson - sunt boli ale creierului care constituie o provocare majoră pentru Europa. Tendinţa costurilor pe termen lung este ascendentă, acest domeniu necesitând încă vaste eforturi de cercetare. Din păcate, există un mare volum de cercetare duplicată şi birocraţie în Europa. Astfel, prin această propunere de rezoluţie, dorim să eliminăm cercetarea duplicată, birocraţia şi fragmentarea.

Grupul Stângii Unite Europene - Stânga Verde Nordică a prezentat o propunere de publicare a rezultatelor cercetării. Cred că această propunere este bună. Din nefericire, formularea este eronată, de aceea solicit reformularea textului pentru a putea fi integrat mai bine. În esenţă, există o problemă legată de brevetele europene. Ar fi un lucru pozitiv dacă Comisia şi Consiliul ar putea aborda subiectul brevetelor europene în domeniul produselor farmaceutice şi cel al biocercetării şi ar clarifica faptul că avem nevoie de acest lucru. În orice caz, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa susţine această propunere de rezoluţie.

  Philippe Lamberts, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle preşedinte, ar fi trebuit să fiu raportorul acestui dosar, aşadar sunt puţin dezamăgit. Cu toate acestea, sunt încântat că facem progrese. Nu este vremea pentru o dispută interinstituţională. Consiliul este pregătit să acţioneze şi asta mă bucură.

Am câteva observaţii de făcut. Într-adevăr, Parlamentul speră că ideile rezoluţiilor pe care le vom vota mâine vor fi preluate de Consiliu.

Aş sublinia necesitatea de a găsi un echilibru - ca în cazul schimbărilor climatice - între atenuare şi adaptare. Aici mă refer la prevenirea acestei boli şi la înţelegerea cauzelor apariţiei sale, la factorii care o cauzează, în scopul de a o putea preveni în mod eficient, deoarece acesta este modul cel mai eficient şi cel mai puţin costisitor de a combate boala.

Iniţiativa de programare în comun este suficientă? Nu în sensul că aceasta ar trebui să devină norma, că în astfel de acţiuni majore cooperarea ar trebui să devină normă şi nu doar un lucru voluntar, ci ceva care ar uni toate statele membre într-o cooperare eficientă.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte priorităţile financiare, prima întrebare este: alocăm suficiente fonduri pentru aceste tipuri de boli? Credem că nu aceasta este realitatea şi am încuraja cu tărie ca, în cadrul programelor-cadru viitoare, să se preia fonduri de la programele mari precum ITER, care, conform celor mai buni savanţi, ne va aduce beneficii poate peste 60 de ani, şi să se aloce o parte din aceste fonduri pentru cercetarea bolii Alzheimer şi a altor boli de natură similară. Cred că este nevoie cu adevărat de o asemenea acţiune.

  Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) În primul rând, aş dori să-mi exprim tot sprijinul faţă de întrebarea adresată de dl Reul şi în special să subliniez că aspectul fundamental – aspectul politic fundamental aici – ţine exact de programarea în comun a activităţilor de cercetare.

Ceea ce s-a întâmplat în cazul programării în comun privind bolile neurodegenerative şi în special boala Alzheimer, a fost că regulile s-au schimbat în toiul procesului. Am trecut de la întocmirea unui raport la adoptarea unei rezoluţii, luându-ni-se astfel puterile de codecizie cu privire la acest subiect. Am încetat să mai fim deputaţi şi am devenit în schimb consilieri. Prin urmare, aş dori cel puţin să ştiu dacă ceea ce recomandăm se va lua în seamă.

Programarea activităţilor de cercetare, în orice domeniu, este o opţiune politică şi nu una tehnică şi, în acest sens, rolul Parlamentului ar trebui scos în evidenţă şi consolidat. În opinia mea, definirea unor priorităţi politice presupune că acestea ar trebui analizate, ar trebui să fie transparente şi democratice. Ceea ce s-a întâmplat cu codecizia şi cu programarea în comun a activităţilor de cercetare cu privire la boala Alzheimer este un proces care nu ar trebui să se repete. În caz că se va repeta, vă rog să ne avertizaţi cum se cuvine. Prin urmare, sper că ultimul lucru care se poate întâmpla este ca deciziile şi recomandările prezentate de Parlament cu privire la acest subiect să nu fie luate în considerare.

PREZIDEAZĂ: DNA KOCH-MEHRIN
Vicepreşedintă

  Diane Dodds (NI). – Dnă preşedintă, 16 000 de persoane din circumscripţia mea din Irlanda de Nord suferă în prezent de demenţă. Atât ei, cât şi familiile şi îngrijitorii lor vor saluta o abordare proactivă pentru combaterea acestei boli, care poate fi atât de devastatoare, atât pentru cei suferinzi, cât şi pentru familiile lor.

În astfel de domenii, cred că ar fi de dorit să vedem o cooperare în întreaga Europă. Consider că o abordare coordonată pentru combaterea acestei boli ar putea aduce noi dovezi, noi descoperiri medicale şi, în timp, poate un tratament mai performant şi un remediu.

La ora actuală, în Regatul Unit avem puţin peste 400 000 de persoane care suferă de Alzheimer. Până în 2025, este foarte probabil ca această cifră să ajungă la 750 000 de persoane în Regatul Unit. Prin urmare, este imperativ necesar să întreprindem ceva pentru a ameliora diagnosticarea, tratamentul şi prevenirea, precum şi cercetarea socială pentru a asigura bunăstarea pacienţilor şi a familiilor lor, în special a acelor familii ai căror membri sunt şi îngrijitori. O abordare coordonată şi schimbul rezultatelor cercetărilor sunt vitale, în măsura în care aceste cercetări respectă caracterul sacru al vieţii umane în toate manifestările sale.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Salut iniţiativele şi acţiunile întreprinse la nivel european pentru a combate bolile neurodegenerative şi, în special, boala Alzheimer. Statele membre au încurajat cercetarea în acest domeniu. Este important să încurajăm cooperarea dintre statele membre, să asigurăm o mai mare coordonare în ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică şi să evităm fragmentarea.

Programarea în comun a cercetării este un instrument valoros pentru a reduce fragmentarea prin implicarea la nivel european a statelor membre, a sectorului public şi privat. Acest instrument de programare comună va fi vital pentru viitorul spaţiului european de cercetare. Dezvoltarea spaţiului european de cercetare se află în centrul politicii de cercetare a Tratatului de la Lisabona.

Cu toate acestea, mă preocupă punerea în aplicare a acestui instrument de programare în comun, din cauza complexităţii birocratice şi a întârzierilor cauzate de procedurile administrative. Prin urmare, aş dori să întreb care sunt planurile în legătură cu utilizarea unui proces bazat pe economia de scară, care să combine eficienţa, simplificarea şi accelerarea procedurilor administrative, în scopul de a promova excelenţa şi de a încuraja colaborarea la nivel european, astfel cum o impune importanţa acestei probleme.

  Nessa Childers (S&D). – Dnă preşedintă, în calitate de fost cadru medical cu o experienţă de peste 30 de ani, am fost descumpănită când am aflat că Parlamentul nu va fi consultat în ceea ce priveşte noile propuneri ale Comisiei privind boala Alzheimer. Trebuie însă să mergem înainte.

Impactul bolii Alzheimer va fi cu atât mai profund cu cât populaţia Europei îmbătrâneşte. Se estimează că până în 2050, numărul cazurilor de Alzheimer la nivel mondial va creşte de la 35 de milioane, în prezent, la 107 milioane.

Unul dintre cele mai cumplite aspecte ale bolii Alzheimer este faptul că, în afară de pacient, afectează multe alte persoane. În Irlanda, de exemplu, sunt înregistraţi 50 000 de îngrijitori pentru cei 44 000 de bolnavi. Foarte adesea, această boală este numită o boală de familie, din cauza stresului cronic de a asista la declinul lent al unei persoane iubite.

Nu ar trebui nesocotit rolul Parlamentului European în lupta împotriva bolii Alzheimer. Orice direcţie nouă adoptată de UE trebuie să ţină cont de vocea singulară a Parlamentului în această problemă şi trebuie să aibă în vedere nu doar bolnavii de Alzheimer, ci şi multitudinea de îngrijitori ai acestora care se străduiesc să amelioreze calitatea vieţii bolnavilor.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dnă preşedintă, cercetarea coordonată în acest domeniu este în mod evident foarte importantă şi nu doar în ceea ce priveşte boala Alzheimer, căci termenul „neurodegenerativ” acoperă o multitudine de boli.

De fapt Parlamentul joacă un rol foarte important în modul de desfăşurare a cercetării. Atrag atenţia asupra discuţiilor care au loc între Parlament şi Consiliu cu privire la modul în care sunt tratate animalele folosite pentru experimente ştiinţifice. Mă preocupă această problemă, dar datorită raportoarei şi direcţiei discuţiilor, pot spera că vom permite în continuare folosirea animalelor pentru cercetare, într-un mod mai atent decât se întâmplă poate acum. Şi asta pentru că în acest domeniu avem nevoie de cercetări pentru a putea realiza lucrurile despre care am vorbit, şi anume să prevenim şi să tratăm oamenii - printre care poate ne vom număra şi noi cu timpul - care, din nefericire, sunt afectaţi de aceste boli.

Sper că putem ajunge la un acord rapid în cadrul celei de-a doua lecturi a acestei directive atât de importante. Dacă nu am avut o contribuţie majora în această problemă, vom fi avut însă una în ceea ce priveşte cercetările în curs.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, problema combaterii acestei boli a fost ridicată în timpul Preşedinţiei franceze - căreia trebuie să îi fie recunoscut meritul. S-a spus atunci că UE trebuie să ia măsuri în această privinţă. Ar fi de dorit ca următoarea preşedinţie să preia această problemă şi să o trateze cu aceeaşi importanţă. S-a spus deja că este o problemă care afectează milioane de persoane şi familiile acestora, provocând suferinţa tuturor.

Când ne întâlnim cu alegătorii noştri, ni se pun mereu aceste întrebări: ce face UE pentru cetăţenii Europei? În ce scop sunteţi acolo? Pentru ce răspundeţi? Ce faceţi? O astfel de întrebare trebuie să facă obiectul eforturilor de a construi o imagine de autoritate şi importanţă pentru Uniunea Europeană. De astfel de lucruri au nevoie cetăţenii noştri. Combaterea unor astfel de boli prin eforturi unite trebuie să constituie o prioritate pentru instituţiile UE.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dnă preşedintă, abordez foarte serios problema combaterii bolilor neurodegenerative - şi în special a bolii Alzheimer.

De aceea, este foarte important să întreprindem şi să realizăm o acţiune coordonată între statele membre şi Uniunea Europeană în ceea ce priveşte combaterea cauzelor şi abordarea problemei prevenirii şi tratării, precum şi a consecinţelor pe care le au aceste boli asupra pacienţilor, a societăţii ca întreg şi a sănătăţii publice a cetăţenilor Uniunii Europene.

Consider că accentul trebuie pus pe prevenire şi nu pe medicaţie. De asemenea, statele membre trebuie încurajate să înfiinţeze centre de monitorizare pentru pacienţi şi îngrijitorii lor şi să asigure o participare ştiinţifică egală a statelor membre în această cercetare posibilă prin efortul UE.

În cele din urmă, baza de date creată de comun acord cu Consiliul şi statele membre trebuie să se afle în proprietate publică şi de stat în cadrul sistemelor naţionale, iar concluziile trebuie publicate pe un forum public mondial. De noi va depinde să controlăm bugetul alocat acestei probleme.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Desigur, sunt de acord că în acest moment este foarte important să acordăm o atenţie specială cercetării ştiinţice pentru a le oferi ajutor persoanelor care suferă de Alzheimer, deoarece Uniunea Europeană cuprinde 27 de state membre care nu au însă o capacitate egală de a oferi asistenţă bolnavilor de Alzheimer. Avem sisteme de sănătate diferite, sisteme de servicii sociale diferite, modalităţi diferite de a oferi asistenţă familiilor în care există pacienţi suferind de această boală. De aceea, cercetarea ştiinţifică este de o importanţă capitală şi trebuie să punem accentul în primul rând pe găsirea resurselor financiare, pe muncă şi activităţi coordonate. În al doilea rând, este foarte important să existe fonduri pentru implementarea cercetării şi pentru a oferi un sprijin real persoanelor care suferă de această boală, precum şi familiilor lor.

  Herbert Reul (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, voi fi foarte scurt. Importanţa acestei chestiuni a fost subliniată deja de mai mulţi vorbitori. Este vorba de o boală care afectează mulţi oameni şi numărul lor este în creştere. De aceea, este tot mai important ca statele membre să lucreze împreună şi să-şi unească forţele pentru a fi eficiente. În această privinţă, aceasta este calea corectă şi rezonabilă care trebuie urmată.

Este păcat însă că atunci când vine vorba de proceduri, trebuie să întâmpinăm dificultăţi în a implica Parlamentul. Este regretabil că această rezoluţie a trebuit să fie elaborată în ultimul moment. Cu toate acestea, important este ca în final să ajungem la rezultate bune.

  Cecilia Malmström, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului. – (SV) Dnă preşedintă, Alzheimer şi celelalte boli asociate cu demenţa sunt cumplite. Cred că mulţi dintre noi care au văzut o rudă afectată de Alzheimer ştiu cum poate distruge această boală o persoană care până atunci fusese sănătoasă şi cât de dureros este pentru familie şi celelalte rude şi cred cu toată convingerea că trebuie să investim mai multe resurse pentru cercetarea în domeniul acestei boli îngrozitoare.

Este evident că trebuie să adoptăm noi măsuri pentru a coordona mai bine cunoştinţele şi cercetarea de care dispunem în Europa, iar iniţiativa pilot a Comisiei vizează mobilizarea celor mai buni cercetători pe care îi avem în încercarea de a înţelege, de a vindeca şi preveni atât Alzheimer, cât şi alte boli asociate cu demenţa.

În cadrul actualei troika dintre Franţa, Republica Cehia şi, acum, Suedia, discutăm deja într-o fază iniţială importanţa includerii Alzheimer ca o chestiune prioritară comună în contextul lucrărilor legate de sănătatea publică. După cum a menţionat deja un distins deputat, Preşedinţia franceză a susţinut o conferinţă foarte importantă, iar în septembrie, Preşedinţia suedeză a organizat la rândul ei o conferinţă având ca subiect îmbătrânirea demnă, Alzheimer fiind unul dintre punctele abordate.

După cum am spus, Consiliul intenţionează să adopte concluziile în această privinţă pe 3 decembrie şi vom ţine cont, bineînţeles, de excelenta rezoluţie pe care aţi elaborat-o şi pe care o veţi vota mâine. Sunt convinsă că, în viitorul apropiat, problema Alzheimer va mai fi dezbătută în cadrul programului de cercetare şi al altor iniţiative similare, prin urmare, vă mulţumesc foarte mult că aţi ridicat această problemă foarte importantă.

  Preşedinta. – Pentru încheierea dezbaterii a fost depusă o propunere de rezoluţie⁽¹⁾ în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris. – (RO) Salut propunerea de recomandare a Comisiei privind programarea în comun a cercetării în domeniul combaterii bolilor neurodegenerative. Sănătatea psihică a populaţiei este esenţială pentru un nivel adecvat de calitate a vieţii. Acest tip de boli afectează din ce în ce mai mulţi oameni în UE. De aceea, este nevoie de eforturi pentru combaterea factorilor care declanşează aceste boli. Cu toate acestea, pentru a combate aceşti factori e necesară descoperirea acestora prin cercetare. Consider că proiectul-pilot de programare în comun a activităţilor de cercetare are un avantaj clar, acela de a uni eforturile pentru finanţarea cercetării, ceea ce va duce la o utilizare mai raţională a fondurilor destinate cercetării în acest domeniu. De asemenea, colaborarea pe bază de reţele formate din centrele naţionale de cercetare şi exploatarea în comun a infrastructurii necesare este cu atât mai utilă cu cât nu toate statele membre dispun de resursele necesare întreprinderii activităţilor de cercetare pe cont propriu, deşi se confruntă cu un număr ridicat de cazuri de boli neurodegenerative. Va fi esenţial ca rezultatele cercetărilor sa fie utilizate pentru informarea populaţiei cu privire la modurile care favorizează sănătatea psihică, contribuind astfel la reducerea numărului pacienţilor şi la menţinerea viabilităţii sistemelor naţionale de sănătate publică.

  António Fernando Correia De Campos (S&D), în scris. – (PT)Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, comunicarea Comisiei către Parlament oferă o analiză optimistă a avantajelor care decurg dintr-o cooperare a statelor membre în domeniul cercetării şi din coordonarea pe care o poate realiza Comisia în contextul celui de-al şaptelea program-cadru în ceea ce priveşte bolile neurodegenerative şi în special boala Alzheimer. Măsurile propuse în comunicare privesc doar principiul eficientizării resurselor şi programelor existente: programul „Sănătate”, al şaptelea program-cadru, planul de acţiune al UE privind handicapurile, metoda deschisă de coordonare şi programul statistic. Va fi însă suficientă optimizarea utilizării acestor resurse pentru obţinerea rezultatelor scontate? Ce mecanisme de coordonare, care nu ar fi putut fi puse în aplicare înainte de comunicare, propune Comisia? Ce valoare adăugată oferă? Ce noi măsuri practice intenţionează să adopte Comisia pentru a stimula cooperarea în cercetare, în situaţia în care există deja resursele şi echipele, deşi fragmentate? Utilizarea instrumentelor existente şi o mai mare vizibilitate a problemei sunt suficiente pentru a o rezolva?

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. –Susţin această rezoluţie care salută proiectul-pilot propus privind programarea în comun a activităţilor de cercetare în domeniul bolilor neurodegenerative. Bolile neurodegenerative precum Alzheimer sau Parkinson afectează peste şapte milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene. În prezent nu există niciun remediu pentru bolile neurodegenerative, iar cunoştinţele despre prevenire, tratament şi identificarea factorilor de risc sunt foarte limitate. Într-adevăr, statele membre suportă cea mai parte a eforturilor de cercetare în domeniul bolilor neurodegenerative, nivelul de coordonare transnaţional fiind relativ scăzut, ceea ce duce la fragmentare şi schimb limitat de cunoştinţe şi cele mai bune practici între statele membre. Programarea în comun ar putea avea o valoare semnificativă în ceea ce priveşte reducerea fragmentării eforturilor de cercetare, deoarece ar determina reunirea unei mase critice de abilităţi, cunoştinţe şi resurse financiare. Cu toate acestea, articolul 182 alineatul (5) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, astfel cum a fost introdus de Tratatul de la Lisabona şi care stabileşte măsurile necesare pentru implementarea spaţiului european de cercetare ar putea furniza un temei legal mai adecvat pentru viitoarele iniţiative de programare în comun în domeniul cercetării. Comisia ar trebui să analizeze posibilitatea de a recurge la articolul 182 alineatul (5) ca temei legal pentru orice viitoare propunere de programare în comun a activităţilor de cercetare.

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. – (FI) Dnă preşedintă, boala Alzheimer este o boală derutantă care schimbă lumea acestuia în ceva necunoscut şi periculos. Viaţa devine un „acum” foarte periculos, în care nu există amintiri trecute şi lecţii învăţate pentru a construi o punte de legătură sigură cu momentul prezent. În plus, această tragedie umană funestă este amplificată de faptul că, deocamdată, nu se cunoaşte nici un remediu. Boala implică şi suferinţa rudelor apropiate. Uneori e numită o boală de familie, rudele suferind adesea de stres cronic. Impactul social este enorm şi cu urmări grave. Pe măsură ce populaţia Europei îmbătrâneşte, bolile neurodegenerative ca Alzheimer şi Parkinson devin tot mai pregnant o problemă de sănătate publică: în prezent sunt peste şapte milioane de pacienţi şi se aşteaptă ca numărul lor să se dubleze în următorii zece ani. Însă ştiinţa medicală nici măcar nu a înţeles încă pe deplin cauzele acestei boli. În urma cercetărilor au fost făcute câteva descoperiri promiţătoare, dar avem nevoie de eforturi coordonate dacă dorim să realizăm un adevărat progres. Pentru a colecta datele din cercetările organizaţiilor publice şi private şi ale statelor membre şi a coordona inovaţiile lor, avem nevoie de programare comunitară: în acest fel, există speranţa ca prevenirea, diagnosticarea şi tratarea mai eficientă a acestor boli să devină cât mai repede o realitate în procesul practic de îngrijire. Sunt convinsă că oamenii care se luptă cu bolile neurodegenerative - pacienţii, rudele şi îngrijitorii - vor sprijini ferm orice încercări de colaborare care vizează noi modalităţi de abordare a acestor condiţii. Sunt exact genul de proiecte prin care cetăţenii înţeleg de ce ne aflăm azi aici: acestea justifică întreaga existenţă a Uniunii. Sunt de acord cu colegul meu, dl Reul, că procedura şi competenţa sunt chestiuni secundare, atâta timp cât suntem pe drumul cel bun.

  Sirpa Pietikäinen (PPE), în scris. – (FI) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în vară, Comisia a adoptat recomandarea Consiliului prin care statele membre ale UE erau îndemnate să se angajeze în programarea în comun a cercetării în domeniul bolilor neurodegenerative. Este un lucru important dacă astfel vor fi folosite şi mai eficient resursele limitate alocate cercetării. Trebuie însă să ne amintim că, pe lângă cercetare, Europa are nevoie de un program de acţiune mai amplu în ceea ce priveşte demenţa. Nu demult, Parlamentul European a adoptat o declaraţie scrisă prin care invita Comisia să elaboreze un plan de acţiune privind boala Alzheimer. Declaraţia Parlamentului sublinia importanţa a patru aspecte: al dezvoltării în domeniul cercetării, al diagnosticării precoce, al ameliorării calităţii vieţii pentru pacienţi şi îngrijitorii lor şi al statutului asociaţiilor de Alzheimer. Doresc să reamintesc tuturor caracterul urgent al programului şi necesitatea lansării rapide de către Comisiei a acţiunii solicitate de către Parlament.

  Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) În societatea noastră tot mai îmbătrânită, numărul bolilor neurodegenerative ca Alzheimer sau demenţa senilă vor continua să crească. Pentru a putea fi cât mai bine pregătiţi, trebuie să creăm structuri de cercetare mai bune şi să eficientizăm utilizarea facilităţilor existente. Proiectul-pilot planificat în acest domeniu este un punct de plecare ideal pentru a interconecta mai eficient actualele eforturi de cercetare. Cu toate acestea, pe lângă acordarea celei mai bune îngrijiri posibile celor afectaţi, la fel de importantă este chestiunea prevenirii. Statele membre trebuie să îşi intensifice campaniile de informare privind un stil de viaţă activ.

(1) A se vedea procesele-verbale