Stenograma dezbaterilor

Joi, 12 noiembrie 2009 - Bruxelles

6. Orientările tranzitorii în materie de procedură bugetară pentru a ţine seamă de intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A7 - 0045/2009) elaborat de dl Lamassoure, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la orientările procedurale de tranziţie în ceea ce priveşte chestiunile bugetare în vederea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona [2009/2168(ΙΝΙ)].

  Alain Lamassoure, raportor. – (FR) Dle preşedinte, aş dori mai întâi să folosesc această şansă pentru a mulţumi preşedintelui Barroso şi comisarului Šemeta pentru decizia lor de a amâna publicarea propunerilor Comisiei privind politica bugetară viitoare şi îmbunătăţirea perspectivei financiare până la următoarea legislatură de şase luni.

În mod evident, Consiliul European şi Parlamentul au căzut de acord ca această îmbunătăţire să aibă loc în 2008-2009, dar asta era acum 4 ani, ceea ce înseamnă foarte mult timp. Între timp, au existat Tratatul de la Lisabona, primul referendum irlandez, criza financiară, întârzierea intrării în vigoare a noului tratat, şi aşa mai departe.

Prin urmare, este mai înţelept să încredinţăm noii Comisii sarcina de a-şi prezenta programul politic împreună cu interpretarea financiară a acestui program în câteva luni.

Pe de o parte, din moment ce Tratatul de la Lisabona urmează să intre în vigoare la 1 decembrie, nu trebuie să pierdem timpul în adoptarea măsurilor de tranziţie necesare pentru a trece de la un tratat la altul în domeniul bugetar.

Preşedinţia suedeză a propus ca comitetul de conciliere din 18 noiembrie să fie o şansă pentru cele trei instituţii de a ajunge la un acord politic pe acest subiect. Prin urmare, acum este vorba de o chestiune ce ţine de misiunea Parlamentului de a acorda un mandat de negociere delegaţiei sale din cadrul comitetului de conciliere.

Patru puncte trebuie abordate cât mai curând posibil; niciunul nu ar trebui să prezinte o problemă politică serioasă.

Mai întâi, procedura de transfer: eliminarea distincţiei dintre cheltuieli obligatorii şi neobligatorii necesită adoptarea unei singure proceduri, punerea pe picior de egalitate a celor două autorităţi bugetare, fără a compromite flexibilitatea care trebuie arătată de Comisia Europeană în momentul repartizării bugetului.

În al doilea rând, bugetele suplimentare: de la începutul lui 2010, un prim buget suplimentar va fi solicitat pentru a pune la dispoziţia tuturor instituţiilor implicate resursele financiare necesare în vederea exercitării noilor competenţe conferite prin Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, avem nevoie de o procedură simplificată, inspirată de noua procedură conform căreia tratatul permite chiar adoptarea bugetului principal.

În al treilea rând, calendarul reuniunilor pregătitoare între cele trei instituţii, sau, cum îl denumim noi, calendarul pragmatic: acesta este un punct în privinţa căruia nu trebuie să facem nimic diferit de ceea ce am făcut înainte.

În al patrulea rând – în cele din urmă – procedura pentru recurgerea la sistemul douăsprezecimilor provizorii, în situaţia puţin probabilă, totuşi posibilă, în care nu reuşim să ajungem un acord cu privire la bugetul pe 2010. în ceea ce priveşte acest punct, credem că dispoziţiile Tratatului de la Lisabona sunt suficient de clare pentru a înlătura nevoia de un supliment.

Comisia dvs. pentru bugete a adoptat aceste propuneri cu o majoritate foarte largă. Invit şi Parlamentul să procedeze la fel, astfel încât să putem finaliza negocierile cu Consiliul şi Comisia până la termenul limită stabilit.

  Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, aş dori să îi mulţumesc dlui Lamassoure pentru raportul său.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona va modifica normele din sectorul bugetar, cu Parlamentul European şi Consiliul în calitate de co-decidenţi pe picior de egalitate în ceea ce priveşte toate cheltuielile. Acest lucru va implica un nou cadru juridic care va solicita o examinare atentă între instituţii.

Din moment ce responsabilitatea noastră comună este de a asigura că procesele şi operaţiunile bugetare se desfăşoară în mod continuu şi fără incidente, împărtăşesc părerea raportorului că trebuie să ajungem urgent la un acord cu privire la orientările de tranziţie. Aceste norme de tranziţie sunt mai degrabă de natură tehnică şi vor fi în vigoare doar până la intrarea în vigoare a noului cadru juridic.

Raportorul a identificat problemele exacte care trebuie discutate în raportul său. Vom avea nevoie de norme noi pentru a opera transferuri şi norme noi pentru a adopta bugete rectificative. Vom avea nevoie de un calendar care va permite o implicare adecvată a tuturor actorilor. Va trebui, de asemenea, să convenim asupra unor principii clare de colaborare şi, după caz, vom avea nevoie de anumite norme cu privire la douăsprezecimile provizorii.

Pot confirma aici că sunt pregătit să fac sugestiile necesare pentru a se ajunge la un acord echilibrat. Propun să începem să discutăm aceste probleme în cadrul trialogului pe care îl vom avea în această după-amiază. Sper că cele trei instituţii vor putea ajunge la un acord în timpul concilierii din noiembrie.

  Salvador Garriga Polledo, în numele Grupului PPE. – (ES) Dle preşedinte, Lisabona va aduce multe modificări, dar puţine vor fi la fel de dramatice precum acelea care trebuie aduse procedurii bugetare.

Orice raportor general pentru bugete ştie cum operează strategia actuală de negociere în două faze: în mod clar, acoperirea acestui domeniu într-o rundă va solicita eforturi suplimentare în termeni de cooperare şi consens între diferite instituţii.

Această situaţie nouă are deja o influenţă asupra negocierii actuale a procedurii bugetare şi a concilierii acesteia săptămâna viitoare, pentru că ştim că aceasta este ultima dată când procedura se desfăşoară în modalitatea de acum. Aş dori să felicit Comisia pentru bugete pentru rapiditatea şi flexibilitatea cu care a adus în faţa noastră aceste norme de tranziţie.

Următoarele câteva luni vor fi critice pentru politica bugetară: vor exista transferuri urgente; vor exista bugete rectificative urgente care vor apărea pe parcursul lunilor următoare, în privinţa cărora va trebui să oferim un răspuns complet folosind noua procedură; şi va fi necesar, printre altele, să dezbatem bilanţul bugetelor rectificative folosind o procedură nouă care va necesita o responsabilitate sporită din partea tuturor instituţiilor.

În ceea ce priveşte aceste norme de tranziţie, grupul meu consideră că va trebui ca noi toţi să facem un efort suplimentar, însă, în special, viitorul preşedinte al Consiliului va juca un rol foarte important, mai ales în ceea ce priveşte menţinerea în vigoare a actualului „acord tacit”. Este posibil ca Consiliul să fie tentat să încerce să acţioneze pentru a se favoriza în chestiuni foarte urgente legate de buget, cum ar fi Serviciul european pentru acţiune externă, însă, în mod evident, cele trei instituţii vor fi pe picior de egalitate şi, din punctul de vedere al Parlamentului, ceea ce va exista va fi un semn important de responsabilitate.

  Göran Färm, în numele Grupului S&D. – (SV)Dle preşedinte, Tratatul de la Lisabona va aduce schimbări importante, nu mai puţin importante în domeniul bugetului. Aşa cum au menţionat mulţi, cea mai importantă schimbare este că va dispărea diferenţa dintre cheltuielile obligatorii şi cele neobligatorii. Parlamentul European va avea, prin urmare, putere de codecizie cu privire la întregul buget, şi vom avea o procedură bugetară nouă, simplificată. Tratatul este acum gata şi aprobat, dar acest lucru nu înseamnă că putem trece imediat la noua procedură.

Pentru început, suntem total de acord cu privire la executarea procedurii bugetare din acest an în conformitate cu normele vechi, din moment ce încercarea de a schimba lucrurile în cursul lecturii bugetului ar duce la haos. În al doilea rând, înainte de aplicarea completă a noului tratat, avem nevoie de un nou acord interinstituţional. Avem nevoie de un Regulament financiar actualizat şi de un buget nou pe termen lung, renegociat, cadrul financiar multianual, ca parte a acestei noi legislaţii.

Acest lucru va necesita timp. Pentru a putea începe să lucrăm la proiectul de buget în 2010, avem nevoie, prin urmare, de o serie de dispoziţii provizorii. Aş dori să îi mulţumesc preşedintelui Comisiei pentru bugete, dl Lamassoure, care a luat foarte rapid iniţiativa de a elabora acest raport şi l-a întocmit în timp record, cooperând totuşi foarte strâns cu diferitele grupuri din comisie. Vă adresez mulţumirile mele.

Am inclus în raport un număr de opinii cu privire la natura noilor soluţii permanente. Noi, social-democraţii, mai ales, am înaintat câteva opinii. Cea mai importantă este garantarea faptului că noile puteri ale Parlamentului sunt aplicate în timpul perioadei de tranziţie şi că propunerile care trebuie depuse au drept rezultat adoptarea unui nou acord interinstituţional pe viitor, precum şi abordarea Regulamentului financiar revizuit ca un pachet, astfel încât să putem realiza un întreg funcţional fără suprapuneri şi probleme de interpretare.

Sper că în cadrul trialogului de astăzi vom putea, de asemenea, să convenim asupra primelor elemente ale acestui aspect. În concluzie, aş dori doar să spun că schimbarea pe care acest lucru o presupune pentru procedura bugetară este un exemplu bun al simplificării şi reducerii procedurilor birocratice de care întreaga UE are mare nevoie.

  Anne E. Jensen, în numele Grupului ALDE. – (DA)Dle preşedinte, şi eu aş dori să încep prin a-mi exprima mulţumirea faţă de faptul că avem acum un Tratat de la Lisabona în vigoare, un tratat care, desigur, va conferi Parlamentului o putere mai mare asupra bugetului şi va modifica modul de adoptare a bugetului anual al UE. Ne aflăm într-o fază de tranziţie, în care bugetul pentru 2010 este adoptat conform vechiului tratat, însă execuţia bugetului va fi monitorizată şi urmărită în temeiul noului tratat. Indiferent de modul în care rezolvăm această situaţie în practică, am realizat un început cu raportul dlui Lamassoure, şi aş dori să îi mulţumesc pentru faptul că a luat această iniţiativă atât de rapid. Grupul Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa sprijină raportul din toată inima, ceea ce indică modul în care trebuie să abordăm bugetele rectificative şi transferurile, precum şi alte lucruri care au fost menţionate deja.

Grupul Europa Libertăţii şi a Democraţiei a depus un număr de amendamente care propun eliminarea bugetelor rectificative şi a transferurilor. Vă pot spune că Grupul ALDE va vota împotriva tuturor propunerilor din partea Grupului EFD. Suntem de acord cu dl Lamassoure că numărul de bugete rectificative trebuie redus. Cu toate acestea, lucruri neprevăzute intervin pe parcursul unui an şi, prin urmare, avem nevoie de un astfel de instrument. În plus, parlamentele naţionale dispun, la rândul lor, de un astfel de instrument. Pe parcursul unui an este posibil să intervină schimbări. Numărul în creştere al cererilor de finanţări de la Fondul de ajustare la globalizare, împreună cu numărul mare de concedieri, vor avea drept rezultat, desigur, o serie de bugete rectificative. Nu ar trebui să eliminăm nici posibilitatea efectuării de transferuri între conturi. Există nişte norme foarte fixe cu privire la cât poate transfera Comisia şi cum trebuie făcut acest lucru – nu poate fi făcut pur şi simplu cum îşi închipuie Comisia. Aceasta trebuie să solicite mai întâi opinia Parlamentului şi a Consiliului.

Raportul subliniază, de asemenea, faptul că Regulamentul financiar şi acordul interinstituţional ar trebui, la rândul lor, modificate, şi aştept cu nerăbdare să primim o propunere din partea Comisiei în curând.

  Helga Trüpel, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, în numele grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, aş dori să afirm că sprijinim explicit mandatul lui Alain Lamassoure pentru funcţia de preşedinte al Comisiei pentru bugete. Suntem siguri că acesta va conduce negocierile foarte bine şi cu o foarte mare încredere în sine în perioada de tranziţie în care ne găsim. Ştim că în perioada de tranziţie de la punerea în aplicare a Tratatului de la Nisa la cel de la Lisabona – pe care îl aşteptam cu toţii şi de care avem nevoie pentru a face Europa mai democratică şi transparentă – avem nevoie de norme clare.

Comisia pentru bugete este responsabilă, împreună cu Consiliul şi cu alţii, de întocmirea bugetului european, şi afirmăm clar că ne vom proteja şi consolida drepturile noastre parlamentare. Nu vom permite – şi acest lucru s-a întâmplat şi sub conducerea negocierilor de către dl Lamassoure – ca aceste drepturi să fie restrânse în vreun fel, şi suntem absolut convinşi că nu trebuie să existe niciun transfer de putere către Consiliu.

Aş dori să vă reamintesc că este absolut necesar, când vine vorba de bugete noi în anii următori, ca bugetul european să fie elaborat în comun de către statele membre şi de Parlamentul European într-un veritabil spirit european. Numai atunci vom putea crea o Uniune Europeană aptă pentru viitor. Aş mai dori să vă reamintesc, în legătură cu regulamentele financiare, şi mai ales în legătură cu repartizarea actuală a banilor către şi în interiorul statelor membre, că acest lucru trebuie să se întâmple, desigur, într-un mod care să fie protejat împotriva abuzurilor. Nu trebuie să existe scandaluri sau fraudă, însă regulamentele financiare trebuie să fie, la rândul lor, mai simple şi mai transparente pentru ca programele noastre europene să nu creeze probleme pe plan local, ci să ajungă efectiv la oameni. Acesta este felul în care ar trebui să ne formulăm politica bugetară europeană în următorii câţiva ani.

  Marta Andreasen, în numele Grupului EFD. – Dle preşedinte, în urma raportului întocmit de distinsa deputată, dna Guy-Quint, în aprilie 2008, noul cadru juridic pentru chestiuni bugetare ar trebui să fie acum gata de adoptare. Toate instituţiile au fost de acord că acest lucru ar trebui să aibă loc pentru a evita vidul legislativ. Prin urmare, ar trebui să nu avem nevoie de orientări de tranziţie în ceea ce priveşte chestiunile bugetare.

Raportul întocmit de distinsul deputat, dl Lamassoure, se axează pe aprobarea bugetelor rectificative şi a transferurilor, ambele constituind practici riscante şi neadecvate care arată lipsă de profesionalism în ceea ce priveşte procesele de stabilire a bugetului şi de planificare, iar acestea pot să devină şi mai riscante în perioadele de tranziţie.

Numărul actual de bugete rectificative este exagerat şi nici măcar nu respectă condiţiile prevăzute la articolul 37 din Regulamentul financiar.

Numărul actual de transferuri este, de asemenea, exagerat şi acest lucru nu s-ar întâmpla dacă planificarea bugetului ar fi realizată cu o mai bună înţelegere a nevoilor diverselor sectoare din diferite ţări.

În calitate de membru al Comisiei pentru bugete, sunt îngrozită să văd aproape că întreaga comisie, cu excepţia mea, este de acord cu toate aceste cereri de transferuri.

Prin urmare, în perioada de tranziţie nu ar trebui aprobate nici bugete rectificative şi nici transferuri, iar toate eforturile ar trebui concentrate asupra adoptării cadrului juridic pentru a evita alte daune aduse intereselor contribuabililor.

  Daniël van der Stoep (NI). – (NL) Dle preşedinte, Partidul olandez pentru libertate (PVV) participă în Parlamentul European pentru prima oară, şi este şocat de atitudinea de tip mercenar a deputaţilor din acest Parlament. În acest sens, Parlamentul seamănă cu un anti-parlament. Obiectivul pare a fi scoaterea a cât mai mulţi bani din buzunarele cetăţenilor muncitori ai Europei, şi, mai ales, ai Olandei.

Miliarde sunt cheltuite pentru subiecte uşoare ale stângii, cum ar fi ajutorul pentru climă şi dezvoltare, în timp ce în Olanda, oamenii nu primesc tratament în centrele de îngrijire medicală, vârsta de pensionare pentru ca o persoană să poată beneficia de pensia de stat pentru limită de vârstă (AOW) este acum ridicată la 67 de ani şi poliţia este obligată să facă reduceri de personal. De preşedinte, acest Parlament ar trebui să fie alături de cetăţenii săi, însă, în schimb, acesta îşi realizează schemele proprii, extravagante şi corecte din punct de vedere politic, şi pe cele ale amicilor elitişti.

Din păcate, irlandezii au aprobat respingătorul Tratat de la Lisabona, dar măcar ei au putut alege. PVV crede că este dezonorant faptul că acest tratat groaznic a fost băgat pe gâtul poporului olandez. Din păcate, totuşi, asta este realitatea şi, în mod regretabil, şi noi va trebui să învăţăm să trăim cu ea.

PVV cooperează constructiv în acest Parlament. Totuşi, nu putem fi de acord cu actualul raport. Olanda este cel mare contribuitor net pe cetăţean, şi vrem să vedem că acest lucru se va schimba foarte curând. Cererea mea către raportor este ca acesta să includă în raport o declaraţie din care să rezulte faptul că Parlamentul European solicită Consiliului să pună capăt cât mai curând posibil poziţiei continue a Olandei drept cel mai mare contribuabil net pe cetăţean.

În cazul în care acest lucru este precizat în raport, vor exista alte patru semnale de verde în acest Parlament la votarea de astăzi. Aceasta îmi pare ca fiind o şansă unică pentru raportor. Aş dori să adaug faptul că vom sprijini toate amendamentele depuse de Grupul Europa pentru Libertate şi Democraţie.

  László Surján (PPE). – (HU)Doamnelor şi domnilor, în Ungaria, după Primul Război Mondial, în Budapesta s-au construit adăposturi temporare, menite a oferi tratament medical prizonierilor de război care se întorceau acasă. Aceste cabine temporare sunt în funcţiune chiar şi astăzi.

Noi dorim să introducem regulamentele procedurale de tranziţie pentru a proteja procedura bugetară. Cred că dl Lamassoure, raportorul şi preşedintele comisiei, a menţionat şi vrea să vadă aplicate principiile care vor dura cel puţin la fel de mult ca şi acele cabine temporare funcţionabile timp de 90 de ani pe care tocmai le-am menţionat. Este extrem de important că am plătit un preţ scump pentru Tratatul de la Lisabona. Am renunţat la anumite principii, şi cetăţenii unei ţări, Republica cehă, se vor bucura de drepturile omului mai puţin decât majoritatea europenilor. Este datoria noastră fundamentală să punem în aplicare într-un mod adecvat, uniform şi eficient acest tratat pentru care am plătit un preţ atât de mare. În opinia mea, propunerile pentru care raportorul solicită astăzi autorizare în vederea punerii lor în aplicare servesc mai mult decât suficient acestui scop. Acesta este motivul pentru care grupul meu ar dori ca o majoritate largă din Parlament să le accepte fără nicio modificare.

În ultimul rând, tot referitor la subiectul lucrurilor temporare, o reclamă de acum câteva decenii relata faptul că fuseseră construite apartamente în regim de proprietate permanentă pentru ofiţerii ruşi detaşaţi temporar în Ungaria. Asta înseamnă că, oricât de permanent am crede că este un lucru, acesta devine învechit după un anumit timp. Sper că regulamente mai bune le vor înlocui pe cele prezente atunci când acestea din urmă îşi vor pierde validitatea. Cu această speranţă, vă cer tuturor să sprijiniţi această propunere.

  Eider Gardiazábal Rubial (S&D). – (ES) Dle preşedinte, după cum s-a spus deja, Tratatul de la Lisabona va intra în sfârşit în vigoare şi anumite efecte ale acestei intrări vor fi simţite imediat după semnarea acestuia; de exemplu, o parte din activitatea Comisiei pentru bugete trebuie să fie condusă conform unor noi norme începând cu luna ianuarie. Prin urmare, noi, cei din cele trei instituţii, lucrăm deja la norme provizorii care să ne guverneze activitatea până în momentul în care noile reglementări la care se face referire în tratat sunt dezbătute şi adoptate.

Susţinem pe deplin raportul întocmit de dl Lamassoure. Nu credem că mai este ceva de adăugat la concluziile raportului. Sper doar că în cadrul dialogului iniţiat între cele trei instituţii va prevala consensul şi că nimeni nu va încerca să atragă balanţa în favoarea sa.

Cu permisiunea dvs., aş dori să fac câteva observaţii, pentru că am impresia că, uneori, în cadrul unei secţiuni a Comisiei pentru bugete există un anumit optimism, iar acest optimism ne-a condus la adoptarea unui considerent care precizează că Tratatul de la Lisabona simplifică în mod considerabil procedura bugetară.

Tocmai am sosit în acest Parlament, şi în mod evident nu am avut niciun fel de experienţă în domeniul bugetului european, dar, sincer, ceea ce am putut citi din noile dispoziţii bugetare nu mă face să împărtăşesc acest optimism. Procedura va fi complicată, şi, în funcţie de dimensiunea acordului sau, mai probabil, a dezacordului dintre Parlament şi Consiliu, situaţia va fi complicată. Totuşi, nu vom şti acest lucru cu siguranţă până când nu se vor desfăşura câteva proceduri bugetare conform noilor norme.

Ceea ce putem şti chiar acum este punctul de vedere al Consiliului şi, în această privinţă, adevărul este că nici eu nu sunt prea optimist, pentru că văd că acesta încearcă să reţină cât mai multă putere pentru a putea bloca orice decizie care este împotriva liniei ortodoxe. Adică doreşte să poată bloca orice decizie care vizează cheltuirea unui euro în plus faţă de ceea ce este planificat, indiferent de ce se întâmplă. Dacă aşa stau lucrurile, dacă doreşte să deţină tot controlul, cred că Consiliul face o mare greşeală, pentru că lucrul de care acesta are nevoie este un Parlament puternic alături de care să poată lucra.

  Timo Soini (EFD). – (FI) Dle preşedinte, sprijin propunerile bine argumentate înaintate de colega mea, dna Andreasen. În acest raport, salutaţi existenţa Tratatului de la Lisabona. Este dreptul dvs., însă, în ceea ce mă priveşte, voi afirma din nou că regret să văd cum ne este distrusă suveranitatea. Aţi câştigat, dar noi vom fi aici şi vom fi pe conştiinţa dumneavoastră, pentru că felul în care a fost impus Tratatul de la Lisabona nu a fost corect. Problema suveranităţii nu va dispărea niciodată. Raportul precizează că vor trebui efectuate câteva modificări ale legii pentru ca această constituţie financiară – aşa este denumită de raport – să poată intra în vigoare. Aţi recunoscut, aşadar. Prin urmare, este vorba de o constituţie. din punct de vedere financiar, politic, juridic. Am avut dreptate şi lupta noastră pentru suveranitate va continua aici.

(Aplauze)

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, nu există îndoială că Tratatul de la Lisabona introduce schimbări importante în ceea ce priveşte bugetul şi procedurile de adoptare a acestuia. Voi menţiona doar eliminarea diferenţei dintre cheltuielile obligatorii şi cele neobligatorii, ceea ce ar trebui să consolideze poziţia Parlamentului, precum şi recunoaşterea unui cadru financiar multianual drept act legislativ obligatoriu din punct de vedere juridic. La fel de importantă este simplificarea procedurii bugetare.

În timp ce ţinem cont de aceste schimbări, nu trebuie, totuşi, să uităm punerea lor efectivă în aplicare, ca să putem asigura cea mai uşoară tranziţie către principiile noi. Acest lucru este important mai ales din punctul de vedere al beneficiarilor bugetului UE.

Avem în faţa noastră sarcina de a identifica acele domenii în care sunt foarte necesare orientări temporare. Prin urmare, aş dori să îmi exprim sprijinul pentru acest raport, împreună cu toate eforturile în vederea adoptării mijloacelor necesare pentru a pune în ordine chestiunile bugetare în conformitate cu noul tratat.

  Reimer Böge (PPE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, salut călduros – atât personal, cât şi în calitate de raportor pentru programare financiară multianuală – raportul întocmit de preşedintele comisiei noastre, dl Lamassoure, pentru că acesta construieşte podurile necesare, inclusiv în ceea ce priveşte certitudine juridică, de care avem nevoie până vom conveni asupra adaptării necesare a acordului interinstituţional şi asupra procedurilor tehnice viitoare pe care trebuie să le clarificăm în temeiul dreptului tratatelor. Vreau subliniez că această decizie clarifică, de asemenea, faptul că, pentru noi, întregul pachet va rămâne aşa cum este pentru negocierile viitoare – de la chestiunea adaptării acordului interinstituţional până la modul în care vom interacţiona cu viitorul Serviciu pentru acţiune externă, de exemplu, în termeni pur bugetari.

Având în vedere acordul existent, consider, de asemenea, că este corect ca evaluarea relevantă a funcţionării acordului interinstituţional existent – aş spune atât tehnic, cât şi din punct de vedere al politicii bugetare – să fie integrată în mod adecvat în acest proces al întregului pachet în vederea punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona. În plus, acest lucru nu implică doar problema formalităţilor şi a procedurilor, ci şi examinarea flexibilităţii necesare şi a abaterii de la buget, dacă dorim sincer punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona în sfera politicii bugetare.

  Jiří Havel (S&D). – (CS) Dle preşedinte, aş dori să încep prin a-mi exprima mulţumirile faţă de dl Lamassoure pentru raportul pe care l-a scris. În opinia mea, acest document este necesar şi a fost scris cu o rapiditate corespunzătoare. Ştim că Tratatul de la Lisabona va intra de fapt în vigoare începând cu luna decembrie a acestui an şi avem nevoie cu siguranţă de acest raport. Aş dori să răspund câtorva dintre discursurile care abordează validitatea Tratatului de la Lisabona. Tratatul de la Lisabona a intrat acum în vigoare şi nu mai are rost să discutăm acest lucru în continuare. Aş dori, de asemenea, să vorbesc despre observaţia făcută de László Surján. Aş vrea să îi promit dlui Surján, în numele Republicii Cehe, că social-democraţii cehi vor face tot posibilul pentru a se asigura că excepţia cerută de preşedintele Klaus este retrasă în numele Republicii Cehe, pentru că o considerăm scandaloasă.

  Lajos Bokros (ECR). – (HU) Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni sprijină bucuros orientările procedurale de tranziţie în ceea ce priveşte chestiunile bugetare, însă cu precizarea destul de importantă că şi noi am dori ca aceste orientări procedurale de tranziţie să devină permanente. Pe de altă parte, credem că o tranziţie între două sisteme diferite este necesară astfel încât trebuie elaborate orientări procedurale de tranziţie. Acest lucru nu expune neapărat procesul la pericolul realocărilor superflue. De fapt, trebuie să evităm situaţia în viitor în care realocările se fac în fiecare săptămână şi în fiecare lună. Acesta este motivul pentru care trebuie stipulat în orientările permanente faptul că astfel de realocări nu pot fi făcute de mai mult de două ori pe an astfel încât să putem păstra unitatea, stabilitatea şi transparenţa bugetului.

  Preşedintele. – Dle Lamassoure, acum poate că e prima dată în viaţa dvs. când se întâmplă aşa ceva, dar preşedintele vă acordă 15 minute, dacă doriţi, pentru a finaliza această dezbatere.

Puteţi spune orice doriţi, cred, sau vă puteţi limita la cele două minute care sunt prevăzute pe ordinea de zi pentru remarcile dvs. finale!

  Alain Lamassoure, raportor. – (FR) Dle preşedinte, nu voi abuza de acest drept excepţional pe care mi-l acordaţi.

Aş dori să mulţumesc tuturor vorbitorilor din grupurile care sprijină principalele propuneri ale raportului şi să asigur toate grupurile că voi continua, împreună cu Comisia Europeană şi Consiliul, să lucrez în vederea încheierii cu succes a acestor negocieri, adoptând acelaşi spirit de echipă. Cred că dezbaterea ne-a arătat că o foarte mare majoritate a fost în favoarea acestor principii. Dna Andreasen – care nu se mai află aici – a depus un număr de amendamente, asupra cărora nu ne putem opri pentru că ne grăbim.

Aş dori să subliniez faptul că, începând cu 1 decembrie, vor exista câteva instituţii noi în Uniune: un preşedinte al Consiliului European, un Înalt Reprezentant cu puteri complet noi şi un Serviciu european pentru acţiune externă. Prin urmare, va trebui să luăm nişte decizii bugetare extrem de rapide dacă dorim ca noul tratat să intre în vigoare la data stabilită.

Din nefericire, am pierdut deja prea mult timp cu obţinerea unui acord între 27 de ţări, ratificarea a 27 de parlamente, sau naţiuni, ca să obţinem intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona până la sfârşitul anului, şi datoria noastră este să ne asigurăm că dispoziţiile de tranziţie pot fi finalizate şi puse în aplicare cât mai rapid posibil.

Sunt de acord cu dna Gardiazábal Rubial că este posibil ca acordul final să nu fie întemeiat pe simplitatea pe care o dorim şi de care avem nevoie, dar vom încerca în orice caz să ne asigurăm că acesta mulţumeşte toate instituţiile şi că oferă eficienţa, transparenţa şi caracterul democratic de care Uniunea Europeană are acută nevoie.

  Preşedintele. – Aici se încheie dezbaterea.

Votul va avea loc la ora 11.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Georgios Stavrakakis (S&D), în scris. – (EL) Mai întâi, permiteţi-mi să felicit raportorul pentru activitatea sa excelentă, finalizată într-un timp atât de scurt. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona reprezintă un pas important în unificarea Uniunii Europene, în consolidarea instituţiilor sale şi în adâncirea identităţii europene. În acelaşi timp, Tratatul de la Lisabona introduce schimbări importante în procedura de aprobare a bugetului Comunităţii. Având în vedere particularităţile procedurii bugetare, trebuie să garantăm aprobarea orientărilor de tranziţie în timpul următoarelor reuniuni cu Consiliul, în aşteptarea aprobării textelor juridice oferite în noul tratat. Aceste dispoziţii de tranziţie trebuie să protejeze tratamentul egal al instituţiilor – mai ales al Parlamentului – în conformitate cu noile competenţe pe care acesta le va dobândi în temeiul noului tratat. Totuşi, alături de asigurarea aprobării dispoziţiilor de tranziţie, prioritatea noastră ar trebui să fie propunerea imediată şi aprobarea ulterioară a regulamentului care va include atât Cadrul financiar multianual al Uniunii Europene cât şi Regulamentul financiar. Propunerile Comisiei Europene pentru aceste două texte ar trebui depuse ca pachet supus negocierii comune împreună cu Consiliul.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 10.45 şi reluată la ora 11.00.)

PREZIDEAZĂ: DL PITTELLA
Vicepreşedinte