Stenograma dezbaterilor

Marţi, 19 ianuarie 2010 - Strasbourg

10. Traficul de persoane (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct este dezbaterea privind

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată de Anna Hedh şi Edit Bauer, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen Consiliului cu privire la prevenirea traficului de persoane (O-0148/2009 - B7-0341/2009), şi

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată de Anna Hedh şi Edit Bauer, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen Comisiei cu privire la prevenirea traficului de persoane (O-0148/2009 - B7-0341/2009),-

  Anna Hedh, autoare. – (SV) După cum ştim cu toţii, traficul de fiinţe umane este una dintre cele mai grave şi mai crunte infracţiuni din lume. De aceea, sunt foarte dezamăgită că discutăm despre acest subiect important la o oră atât de târzie, în faţa unei Camere goale fără public şi fără jurnalişti.

În 1850, sclavia a fost interzisă în mod oficial în Europa. Cu toate acestea, 200 de ani mai târziu, sute de mii de oameni suferă în Europa de forma modernă a sclaviei care este traficul de fiinţe umane. Parlamentul European şi alte instituţii UE au o responsabilitate enormă de a combate şi de a stopa sclavia din zilele noastre, care apare în diferite forme: de exemplu muncă forţată, sclavie sexuală, trafic de organe, adopţie şi cerşit.

De aceea, mă bucur că dezbatem acest subiect important în această seară. Aş dori să profit de ocazie pentru a vă mulţumi pentru buna colaborare pe care aţi demonstrat-o până acum şi sper ca, împreună, să reuşim să ajungem la o rezoluţie comună. Sper, de asemenea, ca Comisia să prezinte cât mai repede o directivă cu privire la traficul de fiinţe umane - o directivă care să fie mai puternică şi să meargă chiar mai departe decât propunerea prezentată de vechea Comisie, care a fost, în sine, o propunere bună.

Pentru a rezolva problema traficului de fiinţe umane, trebuie să avem o perspectivă generală care să ia în considerare toate politicile afectate; prin urmare, nu numai legea penală, ci şi migraţia. Trebuie, de asemenea, să avem sancţiuni corespunzătoare care să reflecte cu adevărat gravitatea acestui delict şi care să-i afecteze într-adevăr pe cei care fac bani din traficul de persoane. Trebuie să garantăm că victimele vor beneficia de un ajutor şi de o protecţie mai bună, că victimelor minore li se va acorda o atenţie specială şi avem nevoie de o coordonare mai bună în cadrul instituţiilor UE.

Însă, pentru a da într-adevăr piept cu problema traficului de fiinţe umane, toate statele membre trebuie să depună eforturi substanţiale în activităţile preventive, iar acest lucru înseamnă, în mare măsură, reducerea cererii care există în ţările noastre pentru serviciile prestate de victimele traficului de fiinţe umane. Dacă reuşim să reducem cererea, atunci va scădea şi furnizarea acestor servicii.

În cele din urmă, fac apel la Consiliu, Comisie, Parlamentul European, statele membre şi alte instituţii UE: haideţi să ne unim pentru a pune capăt în Europa traficului de fiinţe umane, care reprezintă o formă modernă de sclavie.

  Edit Bauer, autoare. – (HU) Nu există un semn mai puternic pentru gradul de gravitate al problemei traficului de fiinţe umane decât faptul că, până şi în Europa, câteva sute de mii de persoane îi cad victime în fiecare an. Acest lucru este atât de greu de crezut, încât interpreţii au vorbit despre câteva sute în loc de câteva sute de mii. Opinia publică este, de asemenea, mai mult sau mai puţin de aceeaşi părere. Consideră că aceasta este o problemă marginală şi subestimează atât consecinţele sale, cât şi ponderea fenomenului în sine. Cred că Europa are obligaţia de a intensifica lupta împotriva traficului de fiinţe umane. Aş dori să mă refer la două chestiuni. Prima este protecţia victimelor, iar a doua eliminare cererii. În ceea ce priveşte protecţia victimelor, există o parte a legislaţiei comunitare pe care Comisia a promis s-o reevalueze până în 2009. Din păcate, în ciuda faptului că această Directivă, numărul 2004/81, are nevoie de o actualizare, această reevaluare nu a văzut, până acum, lumina zilei, în timp ce majoritatea victimelor sunt tratate ca accesorii ale infracţiunii, fiind în continuare victimizate. Știm, de asemenea, cu toţii, că, fără ajutorul victimelor, este imposibil să arestăm bandele criminale, după cum a confirmat şi conducerea Europol.

Aş dori să atrag atenţia asupra procesului legislativ referitor la un alt subiect, şi anume eliminarea cererii. Traficul de persoane îşi are şi el propria piaţă. Regulile furnizării şi ale cererii se aplică aici la fel ca şi pe alte pieţe. Noi ne ocupăm, de obicei, de partea furnizării şi uităm, mai mult sau mai puţin, sau nu vrem să abordăm partea cererii, deşi atâta timp cât nu reuşim să eliminăm cererea, probabil că ne vom strădui în van să combatem traficul de persoane. În plus, aş dori să subliniez necesitatea coordonării politicilor. Am descoperit că, în cadrul Comisiei, anumite DG-uri, anumite Direcţii Generale, nu-şi coordonează cu adevărat politicile, fluxul de informaţii între acestea fiind, de asemenea, nesatisfăcător. Cred că şi în acest domeniu avem multe de făcut.

  Diego López Garrido, preşedinte în exerciţiu al Comisiei. – (ES) Dnă Hedh, dnă Bauer, sunt mai mult decât de acord cu iniţiativa, întrebarea şi dezbaterea pe care dvs. le-aţi prezentat aici în această seară. Sunt de părere că traficul de persoane este cea mai mare nenorocire a umanităţii. Este, prin urmare, una dintre cele mai mari provocări pe care trebuie să le abordăm, provocare ce trebuie abordată împreună. Acesta este încă un exemplu pentru importanţa de a ne uni eforturile la nivel european şi în afara Europei pentru a distruge această nenorocire.

În întrebarea dvs., aţi început prin a pune problema dacă abordarea Uniunii Europene ar trebui să se concentreze asupra drepturilor omului, să aibă un caracter general, să se axeze pe repatriere şi reintegrare, afaceri sociale şi incluziune socială. Răspunsul este că da. Suntem complet de acord cu faptul că aceasta este abordarea potrivită. Suntem, de asemenea, de acord cu proporţionalitatea în severitatea pedepselor - acesta este un alt punct pe care l-aţi menţionat în întrebarea dvs. - şi cu necesitatea unor măsuri suplimentare pentru protecţia victimelor. Aţi semnalat şi aţi subliniat - şi sunt întru totul de acord cu dvs. - că protecţia victimelor este esenţială dacă dorim să combatem comerţul şi traficul cu fiinţe umane şi, de asemenea, că consimţământul la exploatare al unei victime lipsite de apărare sau al unui copil este absolut irelevant; trebuie să fie irelevant atunci când vine vorba de pedepsirea acestui comportament de exploatare.

Cred că ideea dvs. cu privire la cerere este, de asemenea, importantă. Este o idee foarte importantă care trebuie dusă până la capăt. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul problemei referitoare la jurisdicţie.

În partea a 2-a a întrebării dvs., considerăm absolut necesară coordonarea informaţiilor. Suntem, aşadar, de acord cu propunerea din această întrebare, care ni se pare foarte adecvată.

Ne-aţi întrebat şi despre măsurile preventive. Referitor la acest subiect, pot spune că Uniunea Europeană lucrează la astfel de măsuri. În 2005, Consiliul a adoptat un plan în acest sens, care ar trebui să fie pus în aplicare în mod eficient. După cum ştiţi, traficul de persoane este inclus şi în multe acorduri dintre Uniunea Europeană şi state terţe, cum ar fi Parteneriatul strategic dintre Africa şi Uniunea Europeană. De asemenea, reprezintă una dintre priorităţile acordurilor de stabilizare şi asociere dintre Uniunea Europeană şi Balcanii de Vest. Aş dori să subliniez şi că asistenţa pregătirii şi conştientizării persoanelor care ar putea intra în contact cu victimele joacă un rol important în lupta împotriva traficului de persoane. Exemple de astfel de persoane ar fi poliţia de frontieră şi ofiţerii de securitate din statele terţe.

Aş dori să închei spunând că preşedinţia spaniolă va lucra în această direcţie şi se va ocupa în mod special de problema copiilor afectaţi de acest trafic, care reprezintă una dintre priorităţile principale ale preşedinţiei spaniole. Printre alte iniţiative, am invitat Comisia să prezinte, la începutul anului 2009, un plan de acţiune cu privire la minorii neînsoţiţi care intră în Uniunea Europeană.

În cele din urmă, dle preşedinte, în timpul mandatului său, în aceste şase luni, preşedinţia spaniolă îndeamnă la o dezbatere imediată pe tema unei directive de combatere a traficului de persoane şi sunt sigur că noua Comisie va reacţiona cât mai prompt în acest sens. În momentul în care Comisia îşi va prezenta proiectul, preşedinţia spaniolă va începe discuţiile în Consiliu şi cu Parlamentul. Aceasta este o expresie a angajamentului nostru de a lupta împotriva acestei forme moderne de sclavie, aşa cum foarte bine au descris-o vorbitorii anteriori.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Dle preşedinte, dl ministru tocmai a explicat că acest trafic de fiinţe umane este, de fapt, o formă de sclavie. Le mulţumesc mult dnei Hedh şi dnei Bauer pentru adresarea acestei întrebări.

Trebuie să găsim o abordare generală, multidisciplinară, care să nu se limiteze la represiune, ci să integreze cooperarea internaţională cu statele terţe. Această abordare integrată a fost adoptată de către Comisie în urma propunerii unei decizii-cadru, publicată în martie 2009. Această decizie-cadru se bazează pe Convenţia Consiliului Europei privind acţiunea împotriva traficului de persoane din 2005, însă merge mai departe decât atât.

Bineînţeles că, aşa cum a spus şi dl ministru, vom utiliza noua bază juridică oferită de Tratatul de la Lisabona pentru a prezenta, cât mai repede cu putinţă, o propunere de directivă, care va lua în considerare discuţiile care au avut loc înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Sperăm ca prin această nouă propunere de directivă să reuşim să menţinem un nivel înalt de ambiţie.

Suntem de părere că Parlamentul European trebuie să joace un rol central şi că angajamentul acestuia este foarte important în ceea ce priveşte consolidarea suplimentară a cadrului juridic european de măsuri de combatere a traficului de fiinţe umane. Vă voi da, aşadar, câteva informaţii drept răspuns la întrebarea adresată.

În primul rând, sancţiunile: traficul de fiinţe umane constituie o infracţiune foarte gravă şi trebuie pedepsită ca atare. Sancţiunile trebuie să fie severe, iar armonizarea sancţiunilor maxime trebuie să continue. Acestea variază foarte mult între statele membre, de la trei la douăzeci de ani pentru infracţiuni simple şi de la zece ani la închisoare pe viaţă pentru circumstanţe agravante.

Deşi recunosc că pronunţarea sentinţelor diferă de la un stat membru la altul, o discrepanţă atât de majoră între sancţiuni este nejustificabilă într-un context european, astfel încât, în noua propunere, vom introduce sancţiuni foarte severe.

Voi trece acum la ajutorul şi protecţia acordate victimelor. Ajutorul, susţinerea şi protecţia acordate victimelor traficului de persoane, în special în ceea ce priveşte cazarea, asistenţa medicală şi psihologică, consultanţa, informarea, serviciile de interpretare şi reprezentarea juridică, sunt toate esenţiale.

Evident că, având în vedere că este o dorinţă a preşedinţiei spaniole, vom lua în considerare măsuri mai specifice şi mai protectoare pentru copiii care cad victime ale traficului de persoane. Regimul de asistenţă şi reprezentare juridică ar trebui să fie gratuit, în special pentru copii.

În cele din urmă, în cursul anului 2010, Comisia îşi va publica primul raport cu privire la punerea în aplicare a directivei referitoare la permisele de şedere eliberate resortisanţilor statelor terţe care sunt victime ale traficului de fiinţe umane şi care cooperează cu autorităţile competente. În urma acestui raport, vom vedea dacă modificarea directivei este sau nu necesară.

Referitor la măsurile menite să descurajeze cererea, Comisia intenţionează ca, în viitoarea sa propunere de directivă, să includă o clauză care să oblige statele membre să ia iniţiativa în acest domeniu şi să le încurajeze pe acestea să încrimineze folosirea serviciilor sexuale sau a forţei de muncă dacă utilizatorul ştie că persoana respectivă este sau a fost o victimă a traficului de fiinţe umane.

În ceea ce priveşte jurisdicţia, trebuie să mărim capacitatea fiecărui stat membru de a pune sub urmărire nu numai resortisanţii proprii, ci şi persoanele care locuiesc în mod curent pe teritoriul său şi care sunt găsite vinovate de traficarea de fiinţe umane în străinătate. Acest lucru este esenţial atunci când este vorba de combaterea fenomenului aşa-numitelor noi mafii, şi anume a organizaţiilor criminale formate din indivizi de diferite naţionalităţi, care îşi stabilesc centrul intereselor lor criminale şi, prin urmare, reşedinţa lor obişnuită într-o ţară a Uniunii Europene.

Voi trece acum la colectarea datelor. Comisia a investit în mod considerabil în dezvoltarea indicatorilor comuni de colectare a datelor. Trebuie să-i furnizăm Uniunii Europene statistici fiabile şi comparabile. S-a realizat o serie de proiecte importante, iar rezultatele acestor iniţiative trebuie utilizate într-un mod corespunzător, permiţând dezvoltarea unui model comun de indicatori împreună cu Eurostat, cu agenţiile Uniunii Europene, Europol, Eurojust, Frontex şi Agenţia pentru drepturile fundamentale.

În cele din urmă, voi încheia cu prevenirea. Avem un program financiar - „Prevenirea şi combaterea criminalităţii” - care, în 2010, va include un apel focalizat cu privire la lupta împotriva traficului de fiinţe umane. Iar apoi, Programul de la Stockholm prevede acţiuni specifice care, în documentul de orientare generală adoptat de către Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, se referă la măsuri de consolidare a cooperării cu statele terţe.

Prin urmare, se creează o politică mai cuprinzătoare de combatere a traficului de fiinţe umane. După cum am spus, Comisia va prezenta foarte curând un proiect de directivă şi sunt încântat de faptul că preşedinţia spaniolă a anunţat, la rândul ei, o dezbatere care vă va permite să îmbunătăţiţi şi mai mult propunerea Comisiei care, după părerea mea, vine la timp, având în vedere că acest fenomen, din păcate departe de a fi în declin, ia în continuare amploare în statele noastre membre. Este, prin urmare, momentul să reacţionăm, şi anume să reacţionăm puternic.

  Roberta Angelilli, în numele Grupului PPE. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori în primul rând să le mulţumesc dnei Hedh şi dnei Bauer pentru iniţiativa dumnealor.

Traficul de persoane este, aşa cum a spus toată lumea, o infracţiune extrem de gravă, legată de exploatarea sexuală şi de munca ilegală. Aceste delicte sunt comise de persoane fără scrupule care îşi recrutează victimele prin intermediul violenţei şi al înşelăciunii, probabil prin promiterea unui loc de muncă cinstit şi bine plătit sau prin ameninţarea nu numai a victimelor, dar şi a copiilor sau rudelor acestora.

Din păcate, după cum se întâmplă de cele mai multe ori, femeile şi copii sunt cei care plătesc cel mai scump. Se estimează că în lume există aproape trei milioane de victime ale traficului, iar aproape 90% dintre acestea sunt femei şi copii. În 2008, odată cu prima strategie europeană privind drepturile copiilor, Parlamentul European a declarat că traficul de copii are multe obiective criminale: traficul de organe, adopţiile ilegale, prostituţia, munca ilegală, căsătoriile forţate, exploatarea cerşitului pe stradă şi turismul sexual ar fi doar câteva exemple.

În documentul respectiv, traficul era descris ca o adevărată calamitate pentru Uniunea Europeană şi se spunea că, de aceea, combaterea traficului şi a exploatării trebuie să devină o prioritate pentru viitoarea agendă a Uniunii Europene, în primul şi în primul rând prin adoptarea tuturor măsurilor legislative necesare pentru garantarea protecţiei complete şi a asistenţei victimelor. Despre traficul şi exploatarea minorilor s-a vorbit şi în recentul program de la Stockholm.

În concluzie, sperăm ca, în contextul dezbaterii din această seară, Comisia şi Consiliul să-şi menţină angajamentele, iar Comisia să creeze această nouă propunere de directivă, pe care o vom evalua cu multă atenţie.

  Claude Moraes, în numele Grupului S&D. – Dle preşedinte, realizarea dnei Hedh şi a dnei Bauer, în ciuda faptului că au vorbit la o oră foarte târzie, după cum a spus şi dna Hedh, este aceea de a veni aici în această seară şi de a asculta cum comisarul precedent, dl Barrot, şi noua preşedinţie spaniolă utilizează cuvinte precum „hotărât” şi „ambiţios” referitoare la comisar. Merită să aşteptăm până la o oră atât de târzie pentru a le auzi, pentru că în această Cameră sunt multe persoane, inclusiv autorii, care înţeleg complexitatea acestui fenomen brutal din zilele noastre, înţelegând în acelaşi timp că cetăţenii se aşteaptă din partea UE să învingă această plagă a erei moderne.

Dl Barrot a vorbit despre necesitatea unei noi legislaţii. Sperăm să vedem cât mai curând propunerea Comisiei. În această dimineaţă, la audierea comisarului desemnat, dna Malmström, am văzut, de asemenea, o reacţie pozitivă la propunerea noastră pentru un coordonator anti-trafic al Uniunii Europene.

Dacă începem să punem diferitele elemente cap la cap, observăm că, cel puţin, progresăm, însă anvergura problemei descrise de dna Anna Hedh ne demonstrează că trebuie cu adevărat să transformăm vorbele în fapte. Având în vedere că traficul de persoane este un fenomen atât de complex, care afectează atât de multe zone diferite, precum munca forţată, crima organizată, exploatarea sexuală şi abuzul copiilor, răspunsul nostru trebuie să fie unul diversificat şi integral. Dl Barrot a enumerat multe dintre lucrurile pe care ne-am dori să le vedem transformate în realitate şi, dacă acestea vor fi unite într-un pachet la nivelul UE, vom avea o politică hotărâtă pe care cetăţenii UE o vor percepe ca pe un plan de acţiune. În momentul de faţă, cetăţenii UE înţeleg dezastrul traficului, însă nu văd abordarea integrală şi nu înţeleg acţiunile generale ale UE.

Mă bucur că dna comisar desemnat Malmström şi-a subliniat astăzi angajamentul de a veni cât mai curând cu o nouă propunere legislativă şi mă bucur, în acelaşi timp, să văd că preşedinţia spaniolă accentuează nu numai lupta împotriva traficului, ci şi subiecte conexe precum violenţa împotriva femeilor. Este important ca toate aceste subiecte să se unească pentru a demonstra o voinţă şi implicare reală în ceea ce priveşte această propunere. În ciuda orei târzii, cuvintele trebuie transformate în acţiune, iar autorii au făcut astăzi o treabă foarte bună pentru noi.

  Nadja Hirsch, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dle preşedinte, aş dori în primul rând să-i mulţumesc raportoarei pentru angajamentul dumneaei şi pentru cooperarea excelentă, având în vedere că acesta este un subiect cu adevărat important. Traficul de persoane este probabil, după cum am spus-o deja, cea mai gravă formă de infracţiune. Cifrele Europol, citate în întrebare, arată că nu s-au înregistrat progrese în acest domeniu. Chiar din contră. În special în domeniul muncii forţate, cifrele cresc, cele ce privesc traficul de femei rămânând constante. Este, prin urmare, foarte clar că avem nevoie urgent de o acţiune consecventă.

Pentru ca o astfel de acţiune să aibă succes, este necesară, în primul şi în primul rând, adoptarea unei abordări integrate în cele mai diferite domenii. Un element absolut esenţial îl reprezintă creşterea conştientizării - inclusiv în rândurile populaţiei din Europa - cu privire la faptul că traficul de persoane are loc chiar în mijlocul Europei, în fiecare ţară. Trebuie, în primul rând, să îmbunătăţim educaţia în acest domeniu, aşa cum am făcut-o, de exemplu, în Germania, cu ocazia Campionatului Mondial, pentru a scoate în evidenţă problema prostituţiei, pentru a demonstra că acest lucru se întâmplă peste tot şi, de asemenea, pentru a stimula dezbaterea în rândul populaţiei, astfel încât să se creeze o sensibilizare care să conducă la sprijinirea victimelor.

Al doilea aspect pe care doresc să-l menţionez este protecţia victimelor. Mai ales atunci când oamenii sunt salvaţi dintr-o astfel de situaţie dramatică, statele membre trebuie, şi ele, să le ofere îngrijire medicală şi psihologică, astfel încât aceştia să fie eventual ajutaţi să ajungă înapoi în ţările lor de origine sau să li se deschidă calea către azil sau alte posibilităţi similare pentru a-şi găsi un nou cămin şi pentru a începe o nouă viaţă.

  Judith Sargentini, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Astăzi, într-un ziar olandez a apărut o ştire despre o cultivatoare de sparanghel care a fost arestată, fiind suspectată de trafic de persoane şi de practicarea sclaviei cu români, cu alte cuvinte, cu cetăţeni europeni. Traficul de persoane nu are loc doar cu cetăţeni ai ţărilor din afara Uniunii Europene, ci şi cu cei din UE. O politică bine integrată privind combaterea traficului de persoane nu poate să se limiteze pur şi simplu la arestarea traficanţilor de acest gen şi la capturarea celor care comit astfel de infracţiuni, ci trebuie să se concentreze în mod adecvat şi asupra victimelor. Drepturile şi viitorul acestora trebuie să fie principala prioritate. Victimele traficului de persoane nu trebuie să aibă niciodată impresia că sunt singure sau că au fost abandonate atunci când aveau nevoie de ajutor. Trebuie să le susţinem din diferite puncte de vedere: juridic, medical, social şi în comunităţi şi financiar, şi ar trebui, de asemenea, să le despăgubim. Posibilitatea acestor victime de a intra în posesia drepturilor lor şi de a profita de oportunităţile permise de legislaţia noastră este imperios necesară în orice nouă directivă. Am auzit lucruri bune de la dl López Garrido şi de la dl Barrot în acest sens.

Comisarul a spus, de asemenea, că persoanelor care utilizează servicii ale persoanelor traficate ar trebui să li se aplice sancţiuni mai ferme. Din punctul meu de vedere, nu este greşit să aplicăm sancţiuni mai ferme pentru astfel de activităţi, însă mă întreb cum vom ajuta victimele dacă vom continua să incriminăm munca lor - fiindcă este şi aceasta o muncă, chiar dacă este sclavie. În ce măsură sunt ajutate victimele dacă trebuie să se teamă de faptul că munca pe care o desfăşoară în momentul respectiv este în continuare condamnată? M-aş bucura să primesc un răspuns la această întrebare.

În registrul Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, victimele traficului de persoane au dreptul la un permis de şedere, în anumite cazuri la un permis de şedere permanentă, pentru a se asigura faptul că nu trebuie să se teamă că vor fi trimise înapoi în ţara în care a început totul şi că îi vor putea da în judecată pe traficanţi, ştiind că şederea lor în ţară le este asigurată. Scopul este excluderea oricărei şanse ca una dintre victime să fie trimisă înapoi şi să întâlnească din nou traficantul. Noua dvs. directivă, dle comisar, dle preşedinte în exerciţiu al Consiliului, trebuie să susţină victimele. Trebuie să le acorde drepturi şi să le ofere un nou viitor. Asta mi-aş dori să văd.

  Zbigniew Ziobro, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle preşedinte, este o mare ruşine că Europa modernă, care se bucură de libertate şi de respectul pentru drepturile omului, a devenit, pentru atât de mulţi oameni, un loc al opresiunii şi al abuzului. Este cu atât mai şocant, cu cât acest fenomen afectează de cele mai multe ori femeile şi copiii, care se află în pericol deosebit şi care sunt neajutoraţi.

În calitate de ministru al justiţiei şi procuror general în Polonia, am supravegheat numeroase investigaţii care au relevat faptul că aceste lucruri se întâmplă în Europa, se extind în afara graniţelor anumitor ţări şi sunt, de multe ori, pline de cruzime. Scopul principal al traficului de persoane este exploatarea sexuală şi munca forţată. Pentru a preveni şi elimina aceste fenomene în mod eficient, este esenţial ca în anumite state membre să existe agenţii profesionale de aplicare a legii care, în mod ideal, ar putea fi centralizate şi ar garanta atât o acţiune decisivă şi eficientă, cât şi o cooperare la nivel internaţional. Instituţiile Uniunii Europene ar trebui să joace un rol major, mai ales în ceea ce priveşte ultimul punct.

În plus, mai avem alte două subiecte. Fiind conştiente de faptul că traficul de persoane este adesea opera bandelor criminale, ţările individuale ar trebui să garanteze sancţiuni suficient de severe pentru asemenea infracţiuni grave, care să oprească şi să izoleze făptaşii, inclusiv sancţiuni sub forma confiscării bunurilor, care ar afecta dimensiunea economică a activităţilor acestora.

  Cornelia Ernst, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle preşedinte, traficul de persoane este, de fapt, o calamitate a prezentului, care se hrăneşte din sărăcie şi ignoranţă. Forma sa cea mai gravă este traficul de copii, adesea legat de abuzuri sexuale. Noi, cei din Grupul Confederal al Stângii Unite Europene - Stânga Verde Nordică, suntem de părere că există o nevoie urgentă de acţiune din partea Comisiei. Una dintre cele mai importante condiţii pentru combaterea traficului de persoane este consolidarea drepturilor victimelor. Doar astfel - şi nu numai prin măsuri punitive - poate fi combătut traficul de persoane. Acest lucru necesită reguli clare, pentru ca, în contextul traficului de persoane, să nu se ajungă la sancţiuni împotriva victimelor. Una dintre măsurile de care au nevoie aceste victime este protecţia şi susţinerea eficientă înainte, în timpul şi după procesele penale în care depun mărturie. Acestea trebuie să constituie o prioritate, mai ales pentru perioada de reflecţie sau în cazurile în care mărturiile sunt retrase. Programele de lungă durată pentru protecţia martorilor reprezintă o necesitate urgentă.

Un alt aspect pe care îl consider important este ca toate victimele traficului de persoane, şi nu numai copiii, să beneficieze de consiliere gratuită. În cazul copiilor este necesar - pentru a reveni la acest punct - să existe posibilitatea utilizării unui avocat specializat în copii. Este nevoie de măsuri urgente pentru consolidarea prevenirii, cum ar fi pregătirea avocaţilor, poliţiei, judecătorilor şi consilierilor. Mă bucur că preşedinţia spaniolă intenţionează să abordeze acest subiect.

  Mario Borghezio, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi, în cadrul audierii comisarului desemnat, am auzit un angajament foarte clar referitor la combaterea traficului de persoane.

M-am bucurat să aud exprimarea unei păreri unanime. Nu a existat aceeaşi unanimitate atunci când, în urmă cu câţiva ani, anumite persoane care ocupau aceste poziţii - inclusiv eu - au denunţat pericolele pe care le-ar implica imigraţia în masă, printre care şi amplificarea substanţială a organizaţiilor criminale care utilizează această forţă de muncă şi riscurile traficului de persoane şi chiar al traficului de organe. Astăzi, am descoperit cu toţii acest fenomen şi nu putem decât să fim mulţumiţi de natura unanimă a angajamentului.

Cu toate acestea, este important să conştientizăm următorul lucru: cauza a rămas aceeaşi. Cauza, originea, terenul fertil al acestui trafic au un singur nume, un nume principal, o cauză principală: amploarea imigraţiei ilegale şi rolul jucat în aceasta de organizaţiile criminale locale, europene şi, de asemenea, non-europene – deoarece astăzi putem vorbi şi despre traficul de persoane gestionat cu uşurinţă de organizaţii din afara Europei.

Haideţi să plecăm de la acest punct. Ar trebui să considerăm în mod serios că acest fenomen extrem de serios şi ruşinos este o sub-specie sau o sub-consecinţă a imigraţiei ilegale în masă care nu a fost controlată în mod adecvat. Europa ar trebui să aibă curajul de a spune lucrurilor pe nume.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dle preşedinte, şi eu aş dori să le felicit pe autoare pentru această întrebare foarte importantă. Trăim în timpuri moderne în care ne-am fi aşteptat ca traficul de fiinţe umane să fi fost eliminat din societatea noastră. Cifrele dezmint însă acest lucru. De exemplu: se estimează că, în lume, peste 1 800 000 de copii şi tineri cad în fiecare an victime ale traficului. Potrivit cifrelor ONU, avem 270 000 de victime în Uniunea Europeană. Doar în Grecia, numărul estimat al victimelor traficului pentru prostituţie a crescut la 40 000 pe an, incluzând femeile şi copiii, dar excluzând alte forme de trafic.

Cei doi parametri principali pe care aş vrea să îi evidenţiez, fără să subestimez importanţa celorlalţi parametri, sunt următorii: în primul rând, cadrul instituţional european pentru combaterea acestui tip de criminalitate, care este transfrontalieră şi accentuată de imigrarea ilegală, este, aşa cum s-a afirmat pe bună dreptate, unul inadecvat. De aceea, trebuie să ridicăm miza către o abordare generală, iar directiva pe care o aşteptăm este foarte importantă în acest cadru, aşa cum foarte bine s-a observat.

În al doilea rând, s-a identificat un anumit gol în protecţia victimelor, mai ales în ceea ce priveşte structurile de sprijin. Prin urmare, este necesară - şi mă bucur că am auzit acest lucru de la preşedinţia spaniolă - punerea la dispoziţie a resurselor şi a infrastructurilor, pentru a îmbunătăţi orice infrastructură existentă, pentru a crea infrastructuri noi şi, bineînţeles, pentru a pregăti în mod corespunzător personalul care poate acorda un astfel de sprijin.

Această formă modernă de sclavie nu poate şi nu trebuie să fie permisă într-o Uniune Europeană bazată pe principiul respectului pentru drepturile omului şi demnitatea umană.

  Silvia Costa (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş vrea să-mi exprim deosebita satisfacţie pentru faptul că astăzi abordăm un astfel de subiect printr-o întrebare importantă, pentru care le mulţumesc cu căldură autoarelor, şi aş dori, de asemenea, să-mi exprim gratitudinea pentru nivelul înalt al cooperării pe care l-am putut observa între toate partidele politice şi între cele două comisii.

Mă bucură, de asemenea, faptul că am auzit angajamente foarte serioase exprimate de către Comisie şi de către preşedinţia spaniolă şi sper cu adevărat ca noua directivă să fie realizată conform orientărilor care par să beneficieze, în principiu, de un consens larg.

Cred că ştim că cifrele din acest domeniu sunt foarte greu de analizat, însă, pe scurt, este vorba de aproape 300 000 de persoane, dintre care 79% femei - multe dintre ele minore - care cad în fiecare an victime ale traficului care are loc în Europa noastră civilizată. Din păcate, cifrele au crescut în ultimii ani. Şi din acest motiv, este necesar un progres foarte puternic în contextul noilor domenii de responsabilitate pe care le are Uniunea Europeană, cât şi în contextul a ceea ce am aprobat deja în Programul de la Stockholm pentru introducerea anumitor inovaţii.

A fost un mare progres când am aprobat, la nivel comunitar, prevederea - care, de exemplu, era deja în vigoare în Italia în 1998 - care permite eliberarea de permise de reşedinţă umanitară pentru victime. Însă, în ceea ce priveşte apărarea victimelor, trebuie să realizăm progrese şi în domeniile legate de protecţie, reintegrarea socială şi profesională, posibilitatea prevenirii existenţei clienţilor - la care trebuie să ne gândim în mod serios - şi măsurile mai serioase şi mai eficiente cu privire la sancţiuni care, după cum aţi spus şi dvs., dle comisar, trebuie armonizate la nivel comunitar.

Solicităm, în special, ca consimţământul victimelor la exploatare să fie considerat irelevant, având în vedere nivelul ridicat de şantaj care apare în astfel de circumstanţe.

Voi încheia foarte concis, adăugând următoarele: nu avem nevoie doar de protecţie specială pentru minori ci, mai presus de toate, şi de forme de sprijin pentru persoanele care ajung în Europa şi care au suferit deja diferite forme de trafic, mult mai lungi şi mai grave, în timpul călătoriei pe care o fac înainte de a ajunge pe coastele şi teritoriile noastre.

  Antonyia Parvanova (ALDE). – (BG)Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori, şi eu, să felicit raportorii, Comisia şi preşedinţia spaniolă pentru curajul de a ne oferi ocazia de a găsi, în sfârşit, o soluţie serioasă la această problemă. Atunci când vorbim despre traficul de persoane, este foarte important să ne gândim la stabilirea unei politici permanente la nivelul Uniunii Europene. O astfel de politică va contribui la o abordare mai coordonată şi va permite ca acţiunile statelor membre să aibă un impact mai puternic în ceea ce priveşte aplicarea legii, contribuind în acelaşi timp la protecţia şi asistenţa victimelor acestei forme de trafic.

Numirea unui coordonator al Uniunii Europene pentru combaterea traficului de persoane, care să lucreze sub supravegherea directă a comisarului responsabil pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, va garanta utilizarea unei abordări unitare şi coerente de către toate statele membre în rezolvarea acestei crime grave. Rolul coordonatorului va fi acela de a identifica problemele şi sursele traficului de persoane, de a pune în aplicare măsuri preventive, de a concepe şi aplica strategii la nivel european, incluzând cooperarea şi consultarea activă cu agenţiile societăţii civile, de a organiza campanii de informare şi de a introduce măsuri de creştere a protecţiei victimelor, de acordare de ajutor pentru acestea, precum şi de susţinere în procesul de reintegrare.

Pentru a combate cu succes această problemă globală, transnaţională, este nevoie de o strategie coordonată la nivel european, care să orienteze şi să sprijine statele membre în eforturile lor comune de combatere eficientă a traficului de persoane. Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

  Marina Yannakoudakis (ECR). – O persoana care este proprietatea altcuiva şi o victimă neajutorată a unei influenţe dominatoare - aţi putea fi iertaţi dacă aţi crede că aceasta este o definiţie a traficului de persoane. De fapt, este o definiţie a sclaviei.

Traficul reprezintă sclavia din ziua de astăzi. Traficul de persoane, fie că sunt femei, bărbaţi sau copii, este o faptă penală şi ia amploare în statele membre. Sărăcia extremă, dezmembrarea unei familii şi violenţa domestică sunt unele dintre cauzele de bază ale traficului de persoane. În Regatul Unit, estimăm aproximativ 5 000 de victime, dintre care 330 sunt copii.

Grupul ECR salută această dezbatere. Guvernele naţionale, agenţiile de aplicare a legii şi agenţiile de control vamal trebuie să contribuie. Mecanismele de susţinere a victimelor trebuie consolidate. Iniţiativele trebuie să fie robuste, conduse de statele membre şi susţinute de UE.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL). – (SV) Dacă nu ar exista cerere pentru exploatarea oamenilor ca forţă de muncă ieftină, dacă nu ar exista cerere pentru organe, dacă nu ar exista cerere pentru cumpărarea de servicii sexuale, atunci, într-o astfel de lume, nu ne-am confrunta nici cu traficul de fiinţe umane.

Cererea este un cuvânt cheie în combaterea traficului de persoane. Un alt factor important este acela că oamenii din multe părţi ale lumii trăiesc în sărăcie şi în condiţii inumane, motiv pentru care pot foarte uşor să cadă pradă celor care doresc să cumpere şi să vândă fiinţe umane.

Avem, aşadar, nevoie nu numai de eforturi pentru a reduce cererea, ci, bineînţeles, şi de măsuri preventive cum ar fi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale multor persoane care trăiesc în acele părţi ale lumii în care se recrutează victimele.

Alături de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene - Stânga Verde Nordică, doresc să-i mulţumesc dnei Hedh, dnei Bauer şi colegilor dumnealor din Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. Aş dori, totuşi, să văd nişte propuneri diferenţiate pentru felul în care putem să susţinem victimele traficului de persoane. Persoanele care sunt victime ale muncii forţate au nevoie de altfel de măsuri şi de un altfel de sprijin decât cele care sunt victime ale sclaviei sexuale.

  Teresa Jiménez-Becerril Barrio (PPE). – (ES) Potrivit raportului Naţiunilor Unite, în 2009, în jur de 270 000 de persoane au fost în Uniunea Europeană victime ale traficului de persoane. Gândindu-ne la aceste cifre, trebuie să ne asigurăm că acţiunea Uniunii Europene se bazează, în primul şi în primul rând, pe protecţia victimelor, concentrându-se în mod special asupra femeilor şi a copiilor, care sunt cei mai vulnerabili.

Nu putem continua să asistăm în mod indiferent la acest teatru, la acest spectacol al exploatării sexuale care se desfăşoară în faţa ochilor noştri. Din acest motiv, sprijin în întregime solicitările Parlamentului de a asigura victimelor o asistenţă necondiţionată şi de a adopta metode mai determinate şi pedepse mai severe, după cum tocmai ne-a spus dl Barrot.

Acestea fiind spuse, aş dori să solicit preşedinţiei spaniole, Comisiei Europene şi Consiliului să utilizeze toată legislaţia europeană care le stă la dispoziţie, atât cea existentă, cât şi cea viitoare, pentru a proteja victimele traficului de persoane. Consider că sistemul european de protecţie a victimelor, pe care l-am solicitat în mod personal preşedinţiei spaniole în perioada dezbaterilor din cadrul Programului Stockholm şi care a văzut, în sfârşit, lumina zilei, va fi un instrument eficient pentru combaterea acestor infracţiuni. Sper să vedem un angajament ferm din partea preşedinţiei spaniole, aşa cum am văzut până acum, astfel încât să se garanteze că acest sistem le oferă victimelor măsuri speciale de protecţie care să fie eficiente pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Sper că noi, cei care suntem responsabili pentru luarea iniţiativei împotriva celor mai grave probleme ale societăţii noastre, vom găsi un răspuns real şi concret la această problemă extrem de gravă care este traficul de persoane şi că vorbele noastre nu vor fi doar promisiuni deşarte. Le datorăm acest lucru tuturor victimelor.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) În primul rând, aş dori să-mi exprim aprecierea faţă de colegele mele din Parlamentul European, dna Hedh şi dna Bauer, având în vedere că, în ciuda spaţiului limitat pe care l-au avut la dispoziţie, au abordat acest subiect într-un mod foarte consistent.

Sprijin întrebarea şi aş dori să adaug câteva observaţii şi remarci relevante. Oamenii obişnuiţi nu sunt în general conştienţi de dimensiunile enorme ale traficului de persoane. Acesta se află, de fapt, pe locul trei în topul celor mai profitabile traficuri ilegale din lume. Faptul că afectează mai ales femeile şi copii face ca această afacere uriaşă să devină cu atât mai inumană. Reacţia noastră trebuie să fie masivă şi concentrată. Lupta noastră trebuie să fie la fel de eficientă în toate punctele triunghiului care stă la baza traficului - trebuie să aibă un impact asupra aprovizionării şi a cererii, precum şi asupra traficanţilor în sine. Furnizarea există mai ales acolo unde domină condiţiile inumane de viaţă, sărăcia şi feminizarea acesteia, şomajul, violenţa împotriva femeilor, precum şi opresiunea generală şi instabilitatea care creează fiinţe umane disperate. Prin urmare, ar trebui să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a le ajuta să trăiască o viaţă mai demnă pe persoanele care devin, în şi în afara Uniunii, victime ale activităţilor ilicite de trafic.

Cererea merită sancţiuni stricte. Cei care profită în economia subterană de exploatarea persoanelor disperate sau manipulate nu trebuie să scape fără a fi pedepsiţi. Cei care prestează astfel de servicii şi cei care utilizează aceste servicii în mod conştient ar trebui, de asemenea, să fie sancţionaţi.

Organizatorii traficului merită pedepse exemplare - crima organizată din acest domeniu trebuie să constituie un obiectiv prioritar pentru organizaţii precum EUROJUST, EUROPOL şi FRONTEX.

  Cecilia Wikström (ALDE). – (SV) Sclavia nu a fost încă abolită, după cum s-a subliniat deja de către multe persoane din această instituţie. Sclavia modernă ia forma comerţului sexual şi are loc aici şi acum. Corpurile femeilor, ale fetelor şi ale băieţilor sunt vândute precum bucăţile de carne, la fel ca orice alt bun, iar acest lucru se întâmplă tot timpul.

Oamenii sunt jefuiţi de drepturile lor cele mai fundamentale şi devin sclavii timpurilor noastre în diferite state membre. Acest lucru trebuie privit ca cel mai mare eşec şi defect al Europei şi trebuie abordat prin restricţionarea şi stoparea atât a furnizării, cât şi a cererii.

În ţara din care provin, Suedia, există o lege care a intrat în vigoare în urmă cu zece ani, conform căreia cumpărarea serviciilor sexuale este ilegală. Legea este importantă, deoarece, prin aceasta, societatea semnalizează că nicio fiinţă umană nu este de vânzare. Comerţul cu sclavi din America a devenit ilegal în 1807, însă continuă să existe chiar printre noi, aici în Europa. A venit vremea ca acesta să treacă în colţurile întunecate ale istoriei. E vremea şi responsabilitatea noastră să facem tot ceea ce putem şi aş dori să le mulţumesc autoarelor, dnei Hedh şi dnei Bauer, pentru munca lor excelentă, care ne foloseşte tuturor.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dle preşedinte, în urmă cu câteva minute, reprezentantul Grupului Verzilor a subliniat foarte corect că această chestiune - traficul de persoane sau vinderea fiinţelor vii - nu este o problemă externă importată de către Uniunea Europeană. Este şi o problemă internă. Chiar şi cetăţeni ai ţării mele sunt vânduţi cel puţin câtorva state membre ale Uniunii Europene. Este o problemă foarte importantă şi gravă. Sunt convins că, în acest domeniu, este nevoie de o acţiune puternică, unită, şi nu numai din partea instituţiilor UE, ci şi din partea fiecărui stat membru. Voi evoca, aici, un incident care a avut loc în urmă cu câţiva ani, când poliţia şi administraţia din Italia, reacţionând la anumite informaţii venite din Polonia, au încheiat cazurile de trafic de persoane în care era vorba despre lucrători polonezi angajaţi în mod ilegal în Italia. Și acesta este un fel de trafic de persoane şi nu trebuie să rămânem indiferenţi în ceea ce-l priveşte.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Doamnelor şi domnilor, în fiecare an, se abuzează de peste un milion de oameni în vederea muncii forţate, 90% dintre aceştia fiind exploataţi în scopul prestării serviciilor sexuale. Doar 3000 de victime au beneficiat de asistenţă, şi numai 1500 de cazuri au fost aduse în instanţă, deşi aceste fapte reprezintă o infracţiune penală pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Studiile au arătat că profiturile realizate în urma traficului de fiinţe umane le depăşesc pe cele realizate din contrabandă şi trafic de droguri. Acest tip de criminalitate organizată a crescut odată cu extinderea Uniunii către est. Dar cu toate acestea, nu avem încă o strategie comună şi nu există o coordonare a măsurilor luate de către diferitele instituţii şi de către statele membre, care nu ar trebui să se opună armonizării legislaţiei lor, chiar dacă acest lucru nu este ancorat în tratate.

Acesta este motivul pentru care solicit preşedinţiei spaniole să completeze negocierile cu statele membre cu privire la definiţiile comune ale pedepselor şi sancţiunilor. Aş dori să subliniez faptul că noua directivă pe care o aşteptăm ar trebui, de asemenea, să combată mai eficient cererea pentru serviciile sexuale ilegale; este alarmant că mai ales abuzul copiilor a crescut în ultimul timp. În cazul copiilor, cifrele se apropie de 20%. Ceea ce, de asemenea, lipseşte, este prevenirea şi educaţia eficientă care să se concentreze atât asupra copiilor, cât şi asupra părinţilor. Știaţi că numai 4% dintre părinţii copiilor abuzaţi au recunoscut că copiii lor au fost ademeniţi să meargă la întâlniri prin intermediul internetului? În 2008, s-au descoperit 1500 de site-uri de internet în care copiii sunt abuzaţi din punct de vedere sexual. Ceea ce le datorăm, fără îndoială, cetăţenilor Uniunii Europene, este o abordare nouă, coordonată şi armonizarea legislaţiei, pentru a combate, de asemenea, cererea şi, bineînţeles, traficul de persoane în sine. Prin urmare, îndemn Comisia să prezinte în cel mai scurt timp Parlamentului European o propunere legislativă cuprinzătoare pentru o luptă mai eficientă împotriva traficului de persoane.

  Britta Thomsen (S&D). – (DA) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să le mulţumesc autoarelor pentru această iniţiativă importantă, deoarece UE se confruntă cu o provocare uriaşă în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane. Traficul de fiinţe umane este o afacere profitabilă care se află într-o creştere rapidă şi care este atractivă din cauză că pedepsele sunt blânde în comparaţie cu alte forme profitabile de crimă organizată, cum ar fi comerţul cu droguri sau arme. Trebuie, aşadar, să îi sancţionăm aspru pe cei aflaţi în spatele acestui tip de crimă organizată.

Victimele traficului de fiinţe umane sunt persoanele cele mai vulnerabile şi mai neajutorate, iar acestea au nevoie de protecţia noastră. Nu trebuie să le trimitem înapoi în braţele traficanţilor de persoane. Trebuie să li se ofere permise de şedere. În plus, trebuie să ne concentrăm şi asupra cererii serviciilor prestate de către persoane traficate şi să punem în aplicare măsuri precum criminalizarea cumpărării prostituţiei şi creşterea sancţiunilor împotriva celor care folosesc forţa de muncă traficată. De aceea, mă bucur că Comisia ia în considerare criminalizarea abuzului persoanelor traficate.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Evenimentele recente din Lituania, când o bandă organizată a fost arestată deoarece a profitat de traficul de persoane, au demonstrat încă o dată că această infracţiune este un fenomen foarte răspândit care se intensifică şi mai mult în perioada crizei economice şi financiare. La ora actuală, aproape 90% dintre victimele traficului de persoane sunt femei şi copii, iar majoritatea acestora cad victime din cauza sărăciei şi a încercărilor de a găsi mijloace de supravieţuire. Traficul de persoane reprezintă o faptă monstruoasă şi o umilire extremă a demnităţii umane; nu există nimic mai rău decât să fii vândut ca sclav. De aceea, este foarte important să consolidăm cooperarea dintre statele membre şi cooperarea cu ţările terţe, să asigurăm un dialog cu organizaţiile non-guvernamentale şi să solicităm Comisiei să stabilească poziţia unui coordonator european pentru aceste chestiuni. De asemenea, este necesară asigurarea siguranţei victimelor traficului de persoane, precum şi integrarea completă a acestora. Complicilor, organizatorilor şi sponsorilor acestei fapte teribile nu trebuie să li se permită evitarea responsabilităţii.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Aş dori să le felicit pe autoarele acestei întrebări, dna Hedh şi dna Bauer. Aş dori să spun că traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile forme ale crimei organizate internaţionale şi, potrivit diferitelor rapoarte şi surse, dimensiunea sa la nivel mondial se estimează a fi între 700 000 şi 2 milioane de persoane, unii spun că mai multe, dintre care 300 până la 500 000 sunt victime doar ale traficului din Uniunea Europeană.

Se pare că actualul cadru legal este neadecvat; susţin, aşadar, cu tărie adoptarea în viitorul apropiat a măsurilor eficiente de consolidare atât a prevenirii, cât şi a respingerii traficului de persoane. Ar trebui să li se impună sancţiuni mai stricte infractorilor direcţi, inclusiv persoanelor juridice, precum şi celor care folosesc serviciile prestate de către victime. Pe de altă parte, cred cu tărie că victimelor trebuie să li se acorde un nivel ridicat de protecţie, împreună cu o compensare echitabilă şi adecvată, indiferent de statul membru în care se află sau în care a avut loc delictul. Protecţia, sprijinul şi asistenţa care se acordă nu trebuie să ducă la o victimizare secundară şi aş dori să spun că prevederile referitoare la minori, care devin cu uşurinţă victime din cauza vulnerabilităţii şi naivităţii lor, merită o atenţie specială.

În concluzie, aş dori să spun că traficul de fiinţe umane apare de multe ori şi în scopul recoltării de organe.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dle preşedinte, faptul că dezbatem astăzi subiectul traficului de persoane este foarte important, deoarece acest subiect este în continuare unul tabu, iar, din păcate, femeile sunt cele care, în societatea noastră extrem de dezvoltată, devin, în general, victimele unui astfel de trafic. Mă gândesc, în primul şi în primul rând, la prostituţie, dar şi la copii. De cele mai multe ori, nu vrem să vedem astfel de lucruri. Pentru un program de succes împotriva traficului de persoane, trebuie să acordăm prioritate educaţiei, sensibilizării, iar mai târziu vom avea nevoie şi de bani. Ar trebui să luăm în considerare aceste lucruri chiar de la început, întrucât scopul nu poate fi doar acela de a-i aresta pe făptaşi şi de a pune în aplicare o pedeapsă justă; trebuie, de asemenea, să încercăm să asigurăm o protecţie a victimelor care să garanteze că victimele nu vor deveni victime şi a doua oară, dar trebuie să dispunem şi de fondurile necesare pentru a le reintegra în societate. Trebuie să încercăm să alungăm traumele prin care au trecut copiii şi să reintegrăm femeile, ca prioritate principală, în viaţa profesională, o viaţă profesională legală.

  Catherine Bearder (ALDE). – Dle preşedinte, acţiunea europeană pe această temă este demult întârziată, aşa că m-am bucurat foarte mult să aud observaţiile dnei López Garrido cu privire la copii, observaţiile comisarului, precum şi, în această dimineaţă, faptul că dna comisar desemnat intenţionează să adopte, ca prioritate, o nouă directivă în acest domeniu.

Doresc să îndemn atât Comisia, cât şi Consiliul să examineze sistemele de sprijin al victimelor şi, mai ales, nevoile specifice ale copiilor traficaţi, care au nevoi foarte diferite de cele ale adulţilor traficaţi. În Regatul Unit s-au identificat, numai în anul trecut, 325 de copii ca posibile victime ale traficului. Mulţi dintre aceştia erau cetăţeni ai Regatului Unit, traficaţi în cadrul Regatului Unit, şi nu pentru export, dacă-mi permiteţi această formulare.

Există şi în propria mea regiune copii care sunt traficaţi, însă descoperim că, chiar şi după înscrierea în serviciile sociale, mulţi copii traficaţi pur şi simplu dispar, deoarece rămân sub controlul traficanţilor lor. Acestora li se pare foarte uşor să facă din nou trafic cu aceşti copii. Acest lucru se întâmplă în întreaga UE şi trebuie să-i punem un capăt. Persoanele traficate sunt vulnerabile şi nu se pot face auzite, şi se bazează pe faptul că Uniunea Europeană va vorbi pentru ei, va stopa această crimă oribilă şi se va îngriji de ele.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle preşedinte, cerşitul, prostituţia, furtul şi spargerea - acestea şi alte activităţi la fel de condamnabile reprezintă scopul final al traficanţilor de persoane şi al bandelor care răpesc oameni. Vorbim aici despre o activitate criminală greu de monitorizat, cu un număr foarte mare de cazuri neraportate. Cu această ocazie, aş dori să menţionez că ţara din care provin, Austria, este deosebit de afectată, ca ţară de tranzit, dar şi ca destinaţie finală. De aceea, trebuie să fim conştienţi de faptul că marea majoritate a bandelor care fac trafic de persoane activează din estul şi sud-estul Europei către centrul Europei şi că victimele nu sunt recrutate numai în statele terţe, ci chiar şi din statele membre. Cert este că s-a înregistrat o creştere a acestor cazuri, iar controlul graniţelor noastre externe nu funcţionează aşa cum trebuie.

În lumina acestei evoluţii şi a realităţii verificabile conform căreia aceste călătorii se fac de multe ori cu autobuzul - un turism al criminalităţii - trebuie să ne punem întrebarea dacă nu cumva ar fi util ca, în aceste circumstanţe, în afara întocmirii de rapoarte de către Europol, Frontex etc., să se reintroducă controalele vamale în zonele relevante, iar, acolo unde este necesar, să se suspende pentru o perioadă acordul Schengen.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Felicit autoarele pentru întrebarea adresată şi vă felicit, dle comisar, pentru răspunsul dvs.

Aş dori să subliniez unul dintre numeroasele subiecte legate de această problemă. Proiectul de rezoluţie spune că copiii sunt deosebit de vulnerabili şi, prin urmare, se află într-un pericol mai mare de a deveni victime ale traficului de fiinţe umane. În acelaşi timp, spune că 79% dintre victimele identificate al traficului sunt femei şi copii. Cu toate acestea, uită să menţioneze că părinţii ar trebui să joace un rol principal în protejarea copiilor de traficul de persoane. Părinţii nici nu ştiu de multe ori la ce fel de riscuri sunt expuşi copiii lor şi nu sunt deloc interesaţi de felul în care aceşti îşi petrec timpul liber. În contextul prevenirii, am propus în repetate rânduri o campanie la nivel european, intitulată: „Ştii unde este copilul tău acum?” Această campanie ar trebui să-i alarmeze pe părinţi cu privire la riscurile la care sunt expuşi copiii lor. Sunt ferm convinsă că nu putem să-i protejăm pe copii de trafic decât prin cooperarea cu părinţii. Din păcate, părinţii nu sunt menţionaţi deloc în proiectul de rezoluţie.

  Artur Zasada (PPE). – (PL) Dle preşedinte, în contextul dezbaterii de astăzi, este necesar să atragem atenţia asupra celor trei chestiuni care necesită o atenţie specială. Prea puţini făptaşi sunt aduşi în faţa legii. În ciuda faptului că numărul de procese penale referitoare la traficul de persoane a crescut, acesta este în continuare mult mai mic decât numărul infracţiunilor comise.

Victimele nu beneficiază de asistenţă, adăpost sau compensaţii corespunzătoare. Având în vedere dimensiunile estimate ale traficului de persoane în Europa, ar trebui să se reţină faptul că doar câteva ţări au luat măsuri care pot fi catalogate drept o reacţie reală.

În al treilea rând, situaţia nu este monitorizată în mod suficient. Este evident că această problemă nu afectează numai Uniunea Europeană. De aceea, este deosebit de important ca Uniunea să colaboreze mai strâns cu organizaţiile internaţionale corespunzătoare, pentru a crea un nou standard în lupta împotriva acestui fenomen extrem de periculos.

  Diego López Garrido, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Consider că această dezbatere cuprinzătoare ne-a ajutat să subliniem faptul că ne confruntăm cu o problemă enormă, o problemă care ne plasează în faţa unei provocări enorme. Mă bucur că această dezbatere a avut loc tocmai în ziua în care am luat pentru prima dată cuvântul în Parlamentul European, ceea ce reprezintă, fără doar şi poate, o onoare. Mă bucur că acest lucru s-a întâmplat cu ocazia acestor două dezbateri importante care au avut loc în această seară în acest Parlament important şi puternic.

Consider că nu este suficient doar să ne referim la sau să reflectăm asupra acestei probleme. Trebuie să o abordăm cu toate forţele pe care le avem, deoarece este o problemă foarte gravă, iar duşmanii cu care ne confruntăm sunt foarte puternici. Avem, prin urmare, nevoie de multă voinţă politică pentru rezolvarea acestei probleme. Această voinţă politică deosebită a fost demonstrată aici în această seară, şi încă cum! Pot să vă asigur că preşedinţia spaniolă îşi va demonstra voinţa de a aborda această chestiune, împreună cu toate celelalte instituţii europene.

Cred că putem, de asemenea, să spunem că aceasta este o problemă care trebuie abordată dintr-o perspectivă europeană. S-a explicat foarte clar cum se întâmplă astfel de lucruri în Europa; dna Hirsch a semnalat-o în mod clar, iar dl Papanikolaou şi dna Parvanova au vorbit despre natura transfrontalieră a acestei probleme. Se întâmplă în Europa şi trebuie abordată din Europa. S-a repetat de mai multe ori şi o voi repeta şi acum: este important ca Comisia să propună cât mai curând o directivă, pentru a putea aborda problema din această perspectivă. Cred că dna Roithová a definit foarte bine acest lucru în intervenţia dumneaei.

Sunt de părere că cele trei aspecte majore pe care trebuie să le acoperim şi să le subliniem în regulamentul care va fi adoptat de Europa, în activităţile care vor fi întreprinse de Europa, trebuie să fie următoarele: Primul trebuie să fie protecţia victimelor. Protecţia victimelor reprezintă un aspect central, fiind, cu siguranţă, cel mai discutat din această seară. Autorii întrebării - dna Sargentini, dna Ernst, dna Thomsen şi alţi vorbitori - au indicat importanţa protecţiei victimelor, care se referă, în primul rând, la femei şi copii - persoanele cele mai vulnerabile. Dna Jiménez-Becerril Barrio, dna Kadenbach şi dna Bearder au exprimat, de asemenea, în mod foarte elocvent, nevoia de a introduce un sistem de protecţie a victimelor, care este un instrument esenţial şi o prioritate a preşedinţiei spaniole.

Protecţia victimelor este, aşadar, pe primul loc; în al doilea rând, trebuie să asigurăm persecutarea neobosită şi pedepsirea dură a traficanţilor - dl Ziobro a exprimat foarte convingător acest punct de vedere în intervenţia dumnealui; iar, în al treilea rând, trebuie să luăm în considerare tema cererii care există pentru aceste servicii. Acest lucru este greu de abordat, însă face parte din problemă şi, prin urmare, cred că trebuie inclus ca fiind unul dintre cele trei aspecte majore care, după părerea mea, trebuie să stea la baza unei abordări globale. După cum am menţionat mai devreme, doamnelor şi domnilor, preşedinţia spaniolă este şi va fi complet angajată într-o problemă de o asemenea importanţă.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Dle preşedinte, consider că această dezbatere a contribuit mult la clarificarea pregătirii viitoarei directive şi pot, desigur, să confirm, dle ministru, că Comisia intenţionează să o prezinte în această primăvară.

Aş dori să răspund comentariilor făcute de dl Moraes, spunând că trebuie să utilizăm mijloacele cele mai moderne în lupta împotriva acestui flagel, care de multe ori este el însuşi fructul utilizării celor mai moderne metode şi că trebuie să luptăm împotriva tuturor formelor de exploatare.

Dle ministru, tocmai aţi spus că există trei piloni: victimele, gravitatea pedepselor, iar apoi, problema cererii. Aş dori să insist puţin asupra victimelor, a protecţiei victimelor, deoarece, în decizia-cadru, am negociat deja sprijinul necondiţionat al tuturor victimelor, imunitatea faţă de urmărirea penală şi dreptul la asistenţă juridică. În plus, în noua directivă intenţionăm să ne ocupăm de cazare, tratament medical şi psihologic şi consultanţă şi informare într-o limbă pe care victima s-o înţeleagă, şi de toate formele de ajutor suplimentar.

Aş adăuga, răspunzându-i dnei Záborská, că, în ceea ce priveşte copiii care devin victime ale traficului de persoane, Comisia va aborda chestiuni legate de prevenirea acestui flagel, precum şi de protejarea, întoarcerea şi reintegrarea acestor copii, într-un plan de acţiune cu privire la situaţia minorilor neînsoţiţi. Aceasta a fost, de altfel, o solicitare fermă a preşedinţiei spaniole, dle ministru.

Vom prezenta, aşadar, acest plan de acţiune, care va fi adoptat de către Colegiu în primăvara lui 2010, pentru a fi examinat de către Consiliu şi de către Parlamentul European. Acest plan de acţiune va propune diferite piste pentru abordarea provocărilor majore implicate de acest fenomen care afectează minorii neînsoţiţi ce ajung în diferite contexte în Uniunea Europeană, şi va urmări respectarea intereselor copilului.

Însă şi dna Záborská are dreptate; familiile trebuie să fie din ce în ce mai implicate în supravegherea, în special, a utilizării internetului, care îi expune pe copii, din nou, la noi riscuri.

Aşa cum aţi spus, dle ministru, voinţa politică există în Parlamentul European. Cred că Comisia a pregătit deja foarte bine acest proiect de directivă. Îl va prezenta în curând şi aş dori să-i mulţumesc Parlamentului European nu numai pentru sprijinul său deplin, dar şi pentru gama largă de idei care au apărut în această dezbatere. Aş dori să le mulţumesc, încă o dată, tuturor vorbitorilor. Consider cu adevărat că Parlamentul European trebuie să joace un rol esenţial în lupta împotriva acestui flagel major.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc în prima sesiune din februarie.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Persoanele implicate în traficul de fiinţe umane nu fac nicio deosebire între bărbaţi, femei sau copii, atâta timp cât pot face bani din traficarea acestora. De cele mai multe ori, copiii se află în cel mai mare pericol. Potrivit OIM, aproximativ 218 milioane de copii sunt supuşi la ora actuală la munca forţată. Este însă imposibil să venim cu cifre concrete, deoarece aceşti copii sunt implicaţi în prostituţie, muncă forţată ş.a.m.d., domenii în care nu există cifre precise. UE trebuie să abordeze în mod urgent traficul de pe piaţa muncii. Mi se pare încurajator că această temă este o prioritate a preşedinţiei spaniole şi sper ca membrii Consiliului să colaboreze pentru a plasa în centrul legislaţiei europene problemele legate de traficul de persoane şi de supunerea copiilor la muncă forţată şi, în special, mi se pare încurajator că aceste chestiuni vor fi abordate în contextul acordurilor comerciale. Ca urmare a rolului său important în domeniul comerţului mondial şi a angajamentului său de a proteja drepturile omului, UE are responsabilitatea de a combate traficul de persoane şi supunerea copiilor la muncă forţată.

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Traficul de fiinţe umane este o faptă deplorabilă oriunde în lume, însă este deosebit de ruşinoasă în Uniunea Europeană, având în vedere standardele noastre înalte în materie de cooperare internă şi de resurse. În special traficarea tinerelor femei în scopul comerţului sexual reprezintă o urmă a trecutului fragmentat al Europei şi trebuie să devină un aspect al istoriei europene. În acest sens, Uniunea trebuie să se angajeze ca, în perioada mandatului de cinci ani al următoarei Comisii, să întărească securitatea la frontiere şi să implore guvernele naţionale să facă mai mult pentru gestionarea problemei comerţului sexual, în special când acesta implică femeile tinere traficate din altă ţară. În momentul de faţă, legile există în majoritatea ţărilor, însă pur şi simplu nu sunt puse în aplicare.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – (RO) Promptitudinea cu care a fost lansată această dezbatere la puţin timp după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona nu este doar o oportunitate de ordin legislativ, ci şi un imperativ dictat de o realitate acutizată de criza economică. Sărăcia, pierderea locurilor de muncă, lipsa de perspectivă a tinerelor, neinformarea corectă asupra riscurilor şi absenţa unei minime educaţii sexuale, sunt câţiva dintre factorii care contribuie decisiv la vulnerabilizarea potenţialelor victime. Cred că se impune o campanie intensă de informare, în special în rândul minorilor din zonele şi categoriile defavorizate, pentru o eficienţă sporită a acţiunilor preventive. Nu putem vorbi despre combaterea concretă a traficului de femei, fără a avea în vedere măsuri ferme de contracarare a activităţii infracţionale, a reţelelor care controlează acest trafic, foarte intens în zona Balcanilor și a Mediteranei. Subliniez că este nevoie de măsuri pentru descurajarea cererii în sfera prostituţiei, calea cea mai directă constând în adoptarea de măsuri de sancţionare a clienţilor. Menţionez faptul că este nevoie şi de o finanţare mai bună a programelor menite sa combată traficul de persoane. Pledez pentru adoptarea unei legislaţii punitive severe și pentru o colaborare mai strânsa între statele membre și instituţiile europene abilitate: Europol, Frontex şi Eurojust.

  Kinga Göncz (S&D), în scris. – (HU) Deşi două părţi ale legislaţiei comunitare aflate în momentul de faţă în vigoare vizează traficul de fiinţe umane şi victimele acestuia, statele membre ale Uniunii Europene tratează de multe ori aceste persoane ca pe nişte imigranţi ilegali. Este foarte important să se facă diferenţa dintre cele două categorii. Imigranţii ilegali sunt adesea obligaţi să-şi părăsească ţara din anumite motive financiare sau sociale şi ajung pe teritoriul Uniunii Europene în mod ilegal, chiar dacă în urma unei decizii proprii. Cei afectaţi de traficul de persoane nu au luat o decizie liberă şi bazată pe informaţii în această privinţă. Aceştia trebuie trataţi până la capăt ca victime.

Statele membre ale UE trebuie să le ofere victimelor o protecţie corespunzătoare. Acestora ar trebui să li se garanteze nu numai protecţia juridică şi fizică, ci şi asistenţa medicală şi psihologică, reabilitarea socială, iar celor care colaborează cu autorităţile ar trebui să li se ofere permise de şedere pe durata investigaţiilor cazului de trafic de persoane. În plus, este important ca Comisia să utilizeze campaniile de informare pentru a garanta că toţi cei care se află în pericol sunt conştienţi de drepturile şi oportunităţile pe care le au, precum şi de pericolele din UE şi din ţările terţe, şi să facă tot ceea ce-i stă în putinţă pentru ca statele membre să transpună şi să implementeze la timp legislaţia comunitară corespunzătoare. Având în vedere că problema traficului de fiinţe umane ţine de sfera de competenţă a mai multor comisari, inclusiv a comisarilor pentru justiţie, libertate şi securitate, pentru relaţii externe şi pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse, ar merita să se ia în considerare numirea unui coordonator care ar putea să aibă rolul de mediator, astfel încât să asigure gestionarea corespunzătoare a acestei probleme.

  Zita Gurmai (S&D), în scris. – Femeile şi copiii sunt principalele victime ale traficului de persoane. Când se va formula o nouă decizie cadru a Consiliului cu privire la traficul de persoane, femeile şi copiii vor trebui să constituie centrul acţiunii. De aceea, sunt de acord cu opiniile conform cărora datele referitoare la violenţa specifică de gen trebuie colectate în întreaga Uniune Europeană cât mai repede cu putinţă. Protecţia victimelor costă bani, iar aceşti bani salvatori ar trebui cheltuiţi cu înţelepciune. Trebuie să reţinem că, fără ajutorul unor date serioase şi comparabile, nu vom reuşi să alocăm resursele în locurile în care trebuie şi în felul în care trebuie. De asemenea, trebuie să ştim că diferitele state membre şi, mai ales, diferitele culturi abordează problema în mod diferit. Există state membre în care protecţia victimelor este bine organizată şi se află la dispoziţia fiecăruia, ca de exemplu Spania, şi există state membre în care aceasta este aproape ignorată. Acest lucru înseamnă nu numai că trebuie să alocăm resursele într-un mod înţelept, ci şi că trebuie să găsim soluţii practice şi statistice (şi anume cel puţin de un standard european minim), pentru a aborda problema latenţei şi pentru a atrage, atunci când este nevoie, atenţia asupra acestei chestiuni.

  Jim Higgins (PPE), în scris. – Problema traficului de fiinţe umane ne urmăreşte de multă vreme, dar, în loc să se încerce rezolvarea acesteia, se acuză statele membre pentru eşecul individual şi colectiv de a face faţă acestei exploatări şi degradări a femeilor. În timp ce libera circulaţie facilitează traficul prin eliminarea controalelor vamale, ne-am imagina, pe de altă parte, că intensificarea cooperării poliţiei ar trebui să contribuie la rezolvarea problemei. Cert este că nu există voinţă politică. „Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane”, adoptată în mai 2005, a fost ratificată doar de nouă ţări, două treimi din femeile traficate pentru prostituţie provin din Europa de Est şi, cu toate acestea, ţări precum Republica Cehă şi Estonia nu au semnat convenţia. În afara faptului că nu există voinţă politică, nu există nici voinţa poliţiei. Numărul condamnărilor este derizoriu în comparaţie cu dimensiunea problemei; poliţia nu consideră că traficul de persoane este o crimă.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – (RO) Naţiunile Unite au estimat că există în jur de 270 000 de victime ale traficului de persoane în anul 2009 în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană trebuie să se angajeze în viitorul cât mai apropiat şi să vină cu instrumente legislative care să acopere atât prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cât şi protejarea drepturilor persoanelor traficate. Viitoarea legislaţie europeană va trebui să revizuiască nivelul pedepselor traficanţilor, astfel încât acestea să fie proporţionale cu gravitatea infracţiunii. Cooperarea judiciară internaţională, colaborarea tuturor instituţiilor de protecţie a minorilor şi a celor care activează in domeniul drepturilor omului, instituirea unor mijloace specifice prin care să se asigure despăgubiri şi o protecţie eficace a victimelor sunt alte domenii care trebuie consolidate. De asemenea, consider că EUROJUST, EUROPOL şi FRONTEX trebuie să fie implicate şi mai mult in combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor şi să se ocupe de colectarea datelor i de elaborarea de statistici referitoare la acest fenomen.