Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 20 ianuarie 2010 - Strasbourg

10. SWIFT (dezbatere)

  Preşedintele. − Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea referitoare la declaraţia Consiliului privind SWIFT.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Domnule preşedinte, aceasta este o declaraţie a Consiliului privind un program care reprezintă un acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite, după cum ştiţi, în vederea urmăririi finanţărilor în scopuri teroriste şi, aşadar, având drept obiectiv schimbul şi transmiterea de date financiare, asupra cărora cred că toată lumea este de acord. Acest acord există de câteva luni. A funcţionat bine până în prezent şi conferă continuitate fluxului de informaţii destinate Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste.

Acest acord expiră în mod oficial la 31 ianuarie. Aşadar, în timpul legislaturii precedente a Preşedinţiei suedeze, Consiliul a reflectat asupra necesităţii de a semna un acord care să permită continuarea Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste. Din acest motiv, la 30 noiembrie 2009, Consiliul a adoptat o decizie privind semnarea acordului respectiv, acordul TFTP (Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste).

Este vorba despre un acord provizoriu. Prin urmare, este valabil pentru o perioadă scurtă de timp, care, în principiu, expiră la 31 octombrie 2010. În consecinţă, acordul provizoriu asupra căruia, după cum am spus, Consiliul a convenit anul trecut va deveni în orice caz invalid, cu excepţia situaţiei în care Parlamentul European va adopta o hotărâre anterior acestei date, în 2010.

Aceasta este situaţia în momentul de faţă. De atunci şi până acum nu a existat nicio comunicare a Comisiei cu privire la conţinutul acordului respectiv, care încă nu a fost adus la cunoştinţa Parlamentului European, însă acum vă pot spune că acesta va fi emis săptămâna viitoare, la 25 ianuarie. Acesta va fi adus la cunoştinţa Parlamentului European la 25 ianuarie. Acordul va ajunge în această Cameră, tradus în mod corespunzător, şi va fi transmis în vederea obţinerii aprobării Parlamentului European.

Acest lucru nu a fost făcut mai devreme din următorul motiv, formulat de Comisie: Comisia nu a terminat încă traducerile corespunzătoare şi, prin urmare, Consiliul nu le-a primit de la Comisie. După cum tocmai am spus, diferitele versiuni lingvistice sunt în curs de finalizare şi, după cum ştiţi, Consiliul nu poate transmite Parlamentului documentul respectiv, acordul în cauză, decât în momentul în care diferitele versiuni lingvistice sunt disponibile, lucru de care se ocupă Comisia. Acestea sunt documentele care vor fi transmise la 25 ianuarie.

Mai mult, pentru viitor şi în vederea unui acord, nu provizoriu, ci definitiv, Comisia intenţionează să formuleze recomandări în această privinţă pentru elaborarea unui acord pe termen lung, nu un acord care ia sfârşit în octombrie anul viitor, precum cel în discuţie, ci unul pe termen lung. Acest acord pe termen lung trebuie negociat şi stabilit în conformitate cu noi temeiuri juridice, astfel cum sunt prevăzute de Tratatul de la Lisabona, în care Parlamentul European se bucură de implicare totală. Parlamentul European este deja implicat pe deplin în acordurile respective şi aşa va fi şi în cazul viitorului acord, în legătură cu care Comisia nu a emis încă nicio recomandare.

În încheiere, doresc să subliniez faptul că este vorba de o chestiune de extremă importanţă. Este vorba despre o procedură, despre un program de luptă împotriva terorismului. Incidentul de la Detroit a arătat că pericolul este prezent, că ameninţarea persistă şi că, prin urmare, statele membre nu trebuie să permită abandonarea fluxului continuu de date financiare transmis către TFTP. Dl judecător Bruguière a explicat acest aspect în intervenţia cu uşile închise filmată, în faţa acestui Parlament, în noiembrie. Acesta a afirmat că, după părerea sa, mai multe state membre au putut beneficia şi profita de pe urma informaţiilor care au fost puse la dispoziţia Statelor Unite în vederea depistării şi evitării activităţilor teroriste.

Acest lucru a determinat Consiliul, în timpul precedentei Preşedinţii suedeze, să depună o cerere provizorie în vederea încheierii unui nou acord pentru a evita ca cel curent să expire la 31 ianuarie şi, prin urmare, să se anuleze orice flux de informaţii posibil. Era singura opţiune pe care o avea Consiliul de a face acest lucru şi, bineînţeles, da, poziţia Parlamentului în ceea ce priveşte obţinerea de informaţii este pe deplin de înţeles. Faptul că documentele nu au fost încă furnizate, după cum v-am spus, este determinat de întârzierea înregistrată de Comisia Europeană în realizarea traducerilor corespunzătoare.

  Manfred Weber, în numele grupului PPE. – (DE) Domnule preşedinte, domnule López Garrido, doamnelor şi domnilor, iniţial această întreagă dezbatere s-a aflat, desigur, sub amprenta frustraţiei şi iritaţiei pe care multe persoane din Parlamentul European le-au resimţit din cauză că aveam impresia că, încă o dată, deciziile erau adoptate în grabă în Consiliu înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Din acest motiv sunt recunoscător acum pentru faptul că Consiliul şi-a dat seama că este o idee bună să consulte Parlamentul, să aplice în momentul de faţă noul Tratat de la Lisabona în cadrul procesului de ratificare şi, de asemenea, să ne ofere oportunitatea de a evalua dacă acest acord trebuie sau nu să fie pus în aplicare.

În acest proces legislativ, în cazul în care îl începem în momentul de faţă, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) va aplica criterii clare de luare a deciziilor. Moneda are două feţe. Pe o faţă a monedei se află principiul pe care noi, Grupul PPE, îl afirmăm în mod clar, conform căruia datelor europene – indiferent unde sunt stocate – trebuie să li se aplice standarde europene de protecţie a datelor. Afirmăm principiul conform căruia dorim un drept de apel pentru persoanele care consideră că faptul de a fi fost supuse verificărilor de date reprezintă un tratament nedrept. Afirmăm principiul de bază conform căruia datele trebuie transmise numai în cazuri individuale şi numai dacă persoana este suspectată de ceva, nu doar ca regulă generală. Acestea sunt lucrurile pe care le considerăm a fi importante.

Pe cealaltă faţă a monedei se află faptul că ne dorim, desigur, cooperarea cu Statele Unite. Dorim să cooperăm cu partenerii noştri în lupta împotriva terorii. Nu ne dorim o situaţie în care, dacă acordurile expiră, state individuale să se afle sub o presiune deosebită, precum Belgia de exemplu, deoarece în acest caz statele ar putea începe să acţioneze în mod bilateral. Aici este necesară şi o analiză atentă. Ca Grup PPE, vom acorda atenţie acestor aspecte în momentul în care va fi prezentată propunerea legislativă.

Aş dori să solicit Consiliului şi Comisiei, încă o dată, să nu încerce să câştige timp, ci să ne trimită textul în cauză acum, astfel încât să ne putem ocupa de acesta. Ca Parlament, suntem capabili de a lucra repede şi vom putea să ne ocupăm repede de această chestiune. Apoi va fi rândul miniştrilor – şi ca să fie foarte clar: miniştrilor de interne – sarcina de a convinge Parlamentul că metodele propuse în momentul de faţă în acest acord sunt cu adevărat necesare în lupta împotriva terorii.

Suntem deschişi faţă de acest proces, dar sarcina de a ne convinge trebuie încă îndeplinită de către executiv, cu alte cuvinte de către miniştri.

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Domnule preşedinte, începem acum, cu Tratatul de la Lisabona, un proces legislativ foarte important.

Domnule López Garrido, dacă ne spuneţi că traducerile sau lipsa traducerilor într-un domeniu atât de sensibil provoacă întârzieri pe care va trebui să le acceptăm pur şi simplu, atunci, cu cel mai mare respect, trebuie să vă spun că aceasta nu este decât o scuză menită să vă protejeze şi să ne tempereze puţin pe noi, cei de aici. Cu toate acestea, nu putem lua în serios această afirmaţie. Acum doar o voi lua în considerare şi apoi o voi trece cu vederea.

Esenţa acestei chestiuni este cu totul alta: absenţa implicării Parlamentului European. În cazul unor acorduri internaţionale de o importanţă atât de mare, acest lucru este pur şi simplu inadmisibil. Dorim ca Parlamentul să fie cu adevărat implicat, din prima zi, în punerea în aplicare a acestui acord. De ce? Dl Buzek, Preşedintele Parlamentului, a formulat foarte clar acest lucru în scrisoarea sa, afirmând că acordul SWIFT prevede încălcări importante ale libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, care sunt garantate prin constituţie în majoritatea statelor membre şi care sunt garantate, de asemenea, de Carta drepturilor fundamentale.

Cu toate acestea, dacă pe baza unui astfel de acord vor exista măsuri executive care prevăd încălcarea libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, protecţia juridică a cetăţenilor împotriva acestor încălcări trebuie să fie pe deplin garantată. Acest lucru înseamnă că protecţia datelor trebuie să fie garantată în toate privinţele, că trebuie garantată ştergerea datelor după o anumită perioadă rezonabilă şi că trebuie instituite instrumente clare de apel pentru cetăţeni, în eventualitatea în care le sunt încălcate drepturile fundamentale. Una dintre componentele principiului statului de drept este posibilitatea cetăţenilor de a se proteja împotriva tratamentului arbitrar din partea statului.

Uniunea Europeană nu poate invalida această tradiţie juridică, care este înscrisă în sistemele a 27 de state, punând acest lucru pe seama unor traduceri care nu sunt disponibile. Dacă dorim cu seriozitate dezvoltarea statului de drept la nivel european, trebuie să transferăm, de asemenea, la nivel european, atât modelul necesităţii intervenţiei din motive de securitate, cât şi protecţia legitimă a cetăţenilor.

Consiliul trebuie aşadar să ne explice în ce constă valoarea adăugată a acordului SWIFT, în cazul în care acesta ar urma să intre acum provizoriu în vigoare, după cum doreşte Consiliul. Nu voi vorbi despre încălcările securităţii datelor de către numeroasele servicii de securitate în Statele Unite. nO persoană îşi bagă explozibil în lenjeria de corp şi zboară peste Atlantic. Aceasta este rezultatul de până acum al eforturilor intensive în materie de securitate întreprinse de serviciile secrete americane. Totuşi, nu se poate să depindă de acest lucru.

Mă întreb de ce trebuie să aplicăm această procedură accelerată având în vedere că între UE şi Statele Unite este în vigoare, din 1 februarie, un acord privind asistenţa juridică provizorie; articolul 4 din acest acord descrie exact modul în care trebuie transmise datele bancare, în cazurile în care există motive justificate de suspiciune. Aceasta înseamnă că intrarea în vigoare a acordului SWIFT nu ar aduce nicio valoare adăugată în ceea ce priveşte protecţia.

Prin urmare, această grabă nejustificată – sau „galopul porcului”, cum o numim în germană –, această presiune în vederea accelerării procedurilor, este de neînţeles şi, deci, solicitarea noastră unanimă la adresa Consiliului trebuie formulată foarte clar: trimiteţi-ne documentele relevante! Vom dezbate această chestiune şi vom încheia procedura parlamentară la viteza necesară deoarece ne dorim securitate, dar nu doar pentru organele de securitate; ne dorim securitate şi pentru cetăţenii care trebuie să fie protejaţi de aceste organe de securitate. Cred că acesta este scopul acordului în cauză, însă, în acest caz, dorim ca acordul să fie adoptat ca lege corespunzătoare.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, să începem cu veştile bune: Preşedinţia spaniolă a anunţat că documentul urmează să fie transmis luni, 25 ianuarie, cu alte cuvinte lunea viitoare – mi-am notat. Prin urmare, acest lucru înseamnă că avem acum o săptămână la dispoziţie pentru a discuta pe marginea acestui document în Parlament; aceasta este realitatea.

Solicitarea mea, domnule preşedinte – am anunţat deja acest lucru şi sper că voi avea sprijinul celorlalte grupuri – este ca la Conferinţa preşedinţilor să fie luată decizia de a se organiza atât o reuniune în comisie, cât şi o perioadă de sesiune pentru examinarea acestui acord interimar, deoarece ar fi lipsit de sens să permitem intrarea acestuia în vigoare la 1 februarie fără ca Parlamentul să-l fi dezbătut în prealabil.

Există aşadar două opţiuni, domnule Zapatero: da sau nu. Vă pot spune că obţinerea unui „da” va depinde de o serie de condiţii; este important de ştiut acest lucru şi trebuie să primim un răspuns în legătură cu acest aspect înainte de 25 ianuarie. Până în momentul de faţă nu a fost primit niciun răspuns în legătură cu condiţiile formulate de Parlament.

Aceste condiţii sunt următoarele: în primul rând, ca Parlamentul să fie ţinut la curent pe deplin şi să primească toate informaţiile necesare; în al doilea rând, ca Parlamentul să fie implicat în negocierile privind acordul definitiv; şi, în al treilea rând, este vorba despre condiţiile specifice, nouă în total, stabilite de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne în rezoluţia adoptată de aceasta – care a fost aprobată de către Parlament – privind conţinutul propriu-zis al acordului.

Solicitarea pe care v-o adresăm este foarte simplă: nu trebuie doar să ne trimiteţi acordul interimar la 25 ianuarie; trebuie, de asemenea, să ne aduceţi la cunoştinţă răspunsul la cele trei solicitări formulate de Parlament. În cazul în care răspunsul dumneavoastră la cele trei solicitări ale noastre este pozitiv, atunci ar exista posibilitatea ca noi să aprobăm acordul. În cazul în care răspunsul nu este pozitiv, cred că există o mare probabilitate ca votul să fie negativ – în orice caz, aceasta este opinia grupului din care fac parte.

Trebuie să subliniez faptul că un vot negativ va însemna neintrarea în vigoare a acordului interimar la 1 februarie. Aceasta este situaţia în momentul de faţă, deci mâine voi solicita, în orice caz, Conferinţei preşedinţilor atât convocarea unei comisii adecvate pentru această chestiune, cât şi organizarea unei perioade de sesiune pentru discutarea acestui acord interimar.

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Domnule preşedinte, toată frustrarea Parlamentului se abate acum asupra Preşedinţiei spaniole, care abia a intrat în exerciţiu. Chiar dacă o acceptaţi în numele Consiliului în ansamblul său, eu vă consider în continuare, pe dumneavoastră în persoană, implicaţi în această situaţie. Mă deranjează faptul că niciun reprezentant al Comisiei nu este prezent pe locurile 21 şi 22 deoarece, din câte înţeleg, Comisia ar fi trebuit să aibă sarcina de a accelera această chestiune odată ce se va fi solicitat Parlamentului să pună în mişcare procedura de aprobare. Cu toate acestea, Comisia îşi evită responsabilităţile şi nu s-a implicat în dezbatere.

Nu vreau să repet cele spuse de colegii mei deputaţi, însă aş dori să spun că, după părerea mea, ar fi extrem de periculos ca Consiliul să decidă intrarea în vigoare a acestui acord SWIFT provizoriu fără ca Parlamentul să-şi fi exprimat mai întâi votul în ceea ce priveşte aspectele pe care intenţionaţi să le supuneţi atenţiei noastre. Consider că această procedură – în cazul în care vă continuaţi eforturile de a o încheia până la 1 februarie, la o viteză ameţitoare sau în galopul porcului, după cum a descris foarte pertinent dl Schulz această întreagă procedură – este nu doar o sfidare a Parlamentului, ci şi o încălcare a tratatelor, o încălcare a Tratatului de la Lisabona, după ce de abia a intrat în vigoare, iar acest lucru este complet iresponsabil.

În cazul chestiunilor urgente, dispuneţi de toate posibilităţile de a face schimb de informaţii vitale prin intermediul unor acorduri juridice bilaterale încheiate cu SUA şi cu orice altă ţară din lume cu care există astfel de acorduri. Deci nu este nicio grabă.

Aş dori să subliniez încă o dată faptul că cetăţenii UE ne urmăresc cu interes pentru a vedea care va fi reacţia noastră la foarte lăudatul Tratat de la Lisabona. Dacă, în momentul de faţă, nu garantăm controlul parlamentar, dacă acceptăm această încălcare a legislaţiilor naţionale privind protecţia datelor şi contravenim Cartei drepturilor fundamentale, care a fost atât de des amintită în dezbaterea privind Tratatul de la Lisabona, acest lucru va reprezenta, după părerea mea, un fel de acţiune kamikaze şi complet nejustificată. Cu toate acestea, domnule López Garrido, responsabilitatea pentru această situaţie este în egală măsură a dumneavoastră şi a Comisiei.

Aş dori să vă mai întreb un lucru. Tocmai am fost informată prin SMS că o parte dintre versiunile lingvistice ale acordului SWIFT au fost deja publicate. Aţi putea să ne spuneţi, vă rugăm, ce versiuni lingvistice au fost publicate în Jurnalul Oficial, când au fost publicate şi de ce aceste versiuni nu au fost încă puse la dispoziţia Parlamentului?

  Timothy Kirkhope, în numele Grupului ECR. – Domnule preşedinte, evenimentele recente ne-au reamintit încă o dată tuturor cât de importantă este împărtăşirea informaţiilor în vederea garantării securităţii cetăţenilor UE. SWIFT a reprezentat un instrument preţios în acest sens. Din fericire, întâlnirile recente de la Washington cu responsabili din guvernul Statelor Unite, în special cu dl David Cohen, secretarul adjunct însărcinat cu finanţările în scopuri teroriste în cadrul Departamentului de Trezorerie al SUA, m-au liniştit, având în vedere sistemele de control şi garanţiile multistratificate şi supravegherea independentă, lucruri care vor conduce, sper, la o punere în aplicare ireproşabilă a acestui nou acord.

Aspectul asupra căruia trebuie să-mi exprim adânca îngrijorare, la fel cum au făcut-o şi alţii, este nivelul scăzut de consultare a Parlamentului de către Consiliu, precum şi presupusele întârzieri ale Comisiei. Este esenţial ca Parlamentul şi reprezentanţii aleşi ai acestei Camere să fie informaţi în mod frecvent şi adecvat, iar consimţământul parlamentar nu trebuie să fie un instrument retrospectiv. Faptul că Consiliul îl concepe în acest fel subminează valorile şi principiile democratice care sunt esenţa acestei Camere şi a acestui Parlament. Sper cu adevărat că Consiliul şi, desigur, Preşedinţia, vor acorda atenţia cuvenită acestor observaţii.

  Rui Tavares, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Domnule preşedinte, felul în care a fost tratată această Cameră de-a lungul întregului proces în cauză este jignitor şi aproape umilitor. Este inacceptabil să ni se spună că trebuie să aşteptăm versiunile lingvistice când ştim că există mai multe versiuni care circulă în presă, ca urmare a unor scurgeri de informaţii.

Cu toate acestea, acordul ne-a fost prezentat în linii mari într-o vineri, la Bruxelles, când deputaţii plecaseră la Strasbourg. Doar un singur deputat era prezent în Bruxelles. S-a întâmplat ca eu să fiu acel deputat.

Sunt, de asemenea, inacceptabile referirile repetate la raportul Bruguière, un raport secret. Acesta nu este deloc convingător, având în vedere că oricine a citit raportul Bruguière ştie că acesta nu conţine date empirice.

Este inacceptabil să se spună că acesta este un raport provizoriu, când datele colectate în următoarele nouă luni vor fi în mâinile administraţiei americane peste cinci ani şi că administraţia respectivă ar putea fi o administraţie Sarah Palin, mai degrabă decât o administraţie Obama. Cum se poate ca un cetăţean european să se simtă în siguranţă? Este evident că nu ne lăsaţi altă alternativă decât respingerea acestui acord şi nu ne uşuraţi cu nimic existenţa.

Prin respingerea acestuia, totuşi, facem o favoare Comisiei, căci există doi noi comisari, dna Malmström şi dna Reding, care, suntem convinşi, vor avea cu siguranţă capacitatea de a negocia de la zero cel mai bun acord posibil şi suntem siguri că doresc să facă acest lucru.

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Domnule preşedinte, în ultimii ani au fost adoptate foarte multe măsuri sub pretextul luptei împotriva terorismului, inclusiv de către Consiliu. Cu toate acestea, foarte multe dintre aceste măsuri nu sunt proporţionale în mod rezonabil cu ameninţarea reală a terorismului. Dimpotrivă, au avut ca efect restricţionări inacceptabile ale drepturilor cetăţenilor. Este clar că schimbul sistematic de date, fără legătură cu vreun motiv de suspiciune, prevăzut în acordul SWIFT, nu reprezintă o excepţie de la această abordare. Chiar şi Biroul Federal al Poliţiei Criminalistice germane, care nu este tocmai faimos pentru protecţia datelor, a trebuit să recunoască caracterul disproporţionat al acestei măsuri. Trebuie să punem capăt acestor restricţionări permanente ale drepturilor cetăţenilor şi nu trebuie să aprobăm acest acord provizoriu.

În ceea ce priveşte metodele Consiliului, doresc să afirm din nou, foarte clar, că Statele Unite au examinat şi au stocat datele utilizatorilor SWIFT, absolut fără niciun fel de restricţii. Cu toate acestea, Consiliul nu a sancţionat această procedură, ci a legalizat-o! Aş dori, desigur, să solicit insistent Consiliului să transmită Parlamentului European toate informaţiile referitoare la această chestiune.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiul al Consiliului. – (ES) A existat o intervenţie, cred că a dnei Harms, care făcea referire la posibila publicare a uneia dintre versiunile lingvistice. Evident, nu deţin această informaţie. O voi verifica şi vă voi informa în legătură cu această situaţie în scris. Ceea ce v-am spus este că la 25 ianuarie, acordul care va intra în vigoare cu titlu provizoriu la 1 februarie se va afla în mâinile Parlamentului European. În conformitate cu legislaţia comunitară, în conformitate cu articolul 218 din Tratatul de la Lisabona şi în conformitate cu Convenţia de la Viena, acordurile semnate pot intra în vigoare cu titlu provizoriu. Aşadar, acesta este valid.

Pentru Uniunea Europeană şi, desigur, pentru Consiliu, este important ca acest acord să rămână în vigoare. Este important ca aceste acorduri privind Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste să rămână în vigoare. Considerăm că acesta reprezintă un pas pozitiv, că este util luptei împotriva terorismului şi că presupune colaborarea cu Statele Unite, care este o ţară de încredere, o ţară parteneră, un vecin, care are acelaşi obiectiv ca şi noi: lupta împotriva terorismului. Acest lucru nu are nicio legătură cu întârzierea înregistrată în primirea versiunilor lingvistice, care, în mod clar, nu reprezintă un pretext, domnule Schulz. Nu este vorba nici de o încercare de a câştiga timp, domnule Weber.

După cum ştiţi, în urmă cu câteva săptămâni sau chiar luni, Preşedinţia suedeză, Consiliul, a sugerat trimiterea către Parlament a documentului într-o singură versiune lingvistică, direct de la Consiliu, însă Comisia şi-a dat seama că acest lucru nu este posibil, că Comisia trebuia să fie cea care să realizeze versiunile lingvistice şi să le transmită pe toate mai departe. Intenţiile Consiliului, din partea Preşedinţiei suedeze, au fost bune, însă acest lucru nu a fost posibil nici din punct de vedere juridic, nici din punct de vedere tehnic. Acesta este motivul pentru care a ajuns acum. Înţeleg că Parlamentul European ar fi dorit să dispună de această versiune mai devreme. Sunt pe deplin de acord. Dacă eram deputat în Parlamentul European, aş avea exact aceeaşi părere şi aş fi dorit să dispun de aceste versiuni mai devreme. Nu a fost aşa pentru motivul pe care vi l-am expus. Nu are nimic de-a face cu o încercare de a câştiga timp, nici cu o dorinţă de a ascunde ceva, şi nici nu este un pretext. Sub nicio formă.

Cred că acesta este un acord în care Parlamentul European va dispune de puteri depline în ceea ce priveşte participarea, deoarece Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare, iar noi – cred că marea majoritate dintre noi – am adoptat acest tratat, şi acest lucru va conferi Parlamentului puterea de a participa în mod suveran. Parlamentul va putea, dacă doreşte acest lucru, să scurteze validitatea acestui acord provizoriu. Parlamentul va lua parte la negocierile privind acordul ulterior pe termen lung. Parlamentul European, împreună cu Consiliul, bineînţeles, va avea autoritate deplină pentru a influenţa acordul SWIFT, pe care îl considerăm foarte important, care merită să fie dezbătut în acest Parlament, în profunzime, cu seriozitate şi fără grabă sau presiuni, pentru a folosi o expresie pe care aţi folosit-o deja dumneavoastră.

În plus, suntem absolut de acord, domnule Verhofstadt şi alţi vorbitori, că în acest context este necesară respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, a dreptului la viaţă privată şi a legislaţiei europene privind protecţia datelor. Mai mult, dispunem în prezent de un alt instrument pentru garantarea acestor drepturi, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care tocmai a intrat în vigoare, deoarece este legată de Tratatul de la Lisabona, şi aceasta este pe deplin în vigoare. Unul dintre drepturile garantate de ea este dreptul la viaţă privată şi protecţia datelor. Dispunem aşadar de toate condiţiile pentru a elabora un acord adecvat.

În ceea ce priveşte propunerea dlui Verhofstadt de a trimite o scrisoare sau de a se ajunge imediat la o poziţie a Consiliului privind condiţiile stabilite de Parlament, consider că cea mai bună soluţie este ca, în momentul în care Parlamentul va dispune de documentul în cauză, noi să fim la dispoziţia dumneavoastră pentru a-l dezbate în toate privinţele, luând în calcul toate condiţiile respective şi, aşadar, să ajungem la un acord serios, riguros şi asupra căruia nu au planat presiuni în legătură cu această chestiune.

Da, desigur, pentru moment considerăm că este vitală intrarea în vigoare a acestui acord provizoriu şi, în orice caz, Parlamentul va dispune de toată autoritatea conferită prin Tratatul de la Lisabona pentru a decide, în ultimă instanţă, dacă acordul ar trebui sau nu să fie continuat. Aceasta va depinde de dumneavoastră. Va depinde de Parlament în ansamblul său.

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă. Am spus mai devreme că nu există posibilitatea de a da cuvântul altor persoane. Dacă există vreo solicitare de respectare a Regulamentului de procedură, pot da cuvântul. Vă rog să luaţi cuvântul.

  Sophia in 't Veld (ALDE). – Domnule preşedinte, aş dori doar să înţeleg un singur lucru: dacă este disponibilă doar o singură versiune lingvistică sau cel mult un număr limitat de versiuni, aş dori să cunosc competenţele lingvistice ale membrilor Comisiei şi Consiliului care au semnat acest acord şi care au luat o hotărâre în legătură cu acesta la 30 noiembrie – aşadar aceasta este probabil disponibilă.

  Preşedintele. – Aceasta nu a fost o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură, dar am oferit dnei in ’t Veld posibilitatea de a se exprima deoarece a solicitat în mod foarte politicos să ia cuvântul. Vă rog să continuaţi, domnule ministru.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Repet ceea ce am spus anterior. Voi verifica informaţiile care mi-au fost furnizate de dna Harms, cred, cu privire la document. Nu sunt sigur deoarece, bineînţeles, nu îl am la mine, şi o voi informa ulterior asupra acestui aspect.

În orice caz, repet, la 25 ianuarie, veţi primi acordul şi vom putea discuta pe marginea acestuia cât de mult doriţi dumneavoastră. Preşedinţia spaniolă, guvernul spaniol şi Consiliul vă stau la dispoziţie pentru a dezbate cât de mult doriţi dumneavoastră, în profunzime, pe marginea acestui acord a cărui viitoare intrare în vigoare va depinde de Parlamentul European.

  Preşedintele. – Când se face o excepţie, aceasta atrage după sine multe alte excepţii, deci nu pot refuza solicitarea dlui Schulz de a lua cuvântul. Vă rog, domnule Schulz.

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Domnule preşedinte, îmi cer scuze pentru că iau din nou cuvântul. Mi se întâmplă rar, dar aici nu suntem la bâlci. Domnule López Garrido, acordul a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 13 ianuarie. Nu sunteţi responsabil pentru acest lucru, dar dacă acum ne spuneţi „trebuie mai întâi să aflu ce versiuni lingvistice sunt disponibile”, atunci sunt obligat să reafirm faptul că aici nu este vorba de o activitate recreativă organizată pentru distracţia deputaţilor şi miniştrilor. Ne aflăm într-un for legislativ în care este necesar să se desfăşoare o activitate serioasă!

Aş dori să vă spun ceva acum – nu Preşedinţiei spaniole, ci Consiliului – şi acest lucru este că modul în care Consiliul s-a ocupat de aceste aspecte demonstrează că acesta nu are nicio urmă de respect pentru Parlament. A venit momentul să spunem Consiliului că aceste jocuri meschine s-au terminat. Este vorba de o procedură legislativă serioasă – în Europa, aceasta implică, desigur, ca toate documentele şi toate dosarele să fie disponibile în toate limbile la începutul procedurii şi nu înseamnă că trebuie să pornim în căutarea documentelor înarmaţi cu o baghetă magică, după ce procedura se presupune că s-a încheiat. Aceasta nu este o procedură sănătoasă. Vă solicit acum să ne spuneţi ce versiuni lingvistice erau disponibile la momentul publicării acordului în Jurnalul Oficial, la 13 ianuarie. Vă solicit acum această informaţie, în mod oficial, în numele grupului din care fac parte.

  Preşedintele. – Vă rog, doamnelor şi domnilor, după intervenţia dlui Schulz, vom da cuvântul dlui ministru pentru răspunsul final şi vom închide dezbaterea.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Vom informa Parlamentul în legătură cu toate aspectele asupra cărora a solicitat lămuriri: asupra versiunilor lingvistice, asupra căror versiuni lingvistice sunt disponibile şi aşa mai departe. Mai presus de toate, vom face acest lucru cu rigurozitate şi seriozitate.

Nu cred că Consiliul a adoptat o atitudine umilitoare faţă de Parlamentul European, nici nu cred că a refuzat în vreun fel să ofere informaţii Parlamentului. Mă refer la Preşedinţia suedeză care, la momentul respectiv, a făcut ce tot i-a stat în putinţă pentru a putea prezenta acordul, însă acest lucru nu a fost posibil din punct de vedere legal deoarece o parte dintre versiunile lingvistice nu fuseseră încă traduse. În momentul de faţă, când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare, Parlamentul European va avea posibilitatea de a dezbate această chestiune sub toate aspectele, iar Consiliul este pregătit să ofere Parlamentului toate informaţiile necesare şi să stabilească un dialog cu privire la chestiunea în cauză.

Nu cred că aceasta constituie o atitudine necorespunzătoare faţă de Parlamentul European şi, prin urmare, nu împărtăşesc sentimentele exprimate de dl Schulz cu privire la această chestiune. Faptele vor demonstra acest lucru. Textul integral va fi pus la dispoziţia Parlamentului European, iar Parlamentul va putea dezbate pe marginea acestuia cu Consiliul oricât de mult timp şi oricât de în profunzime doreşte şi Parlamentul European va avea ultimul cuvânt cu privire la această chestiune.

Este simplu ca bună ziua. Prin urmare, nu cred că există vreun motiv de preocupare cu privire la netransmiterea de informaţii de către Consiliu, indiferent care este aspectul în cauză. Consiliul crede cu tărie în necesitatea respectării drepturilor fundamentale ale Uniunii şi crede cu tărie în necesitatea respectării Parlamentului, care este reprezentantul populaţiei europene.

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă. Nu voi mai acorda nimănui cuvântul cu privire la această chestiune.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Ceea ce se numeşte acordul SWIFT (Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale) reglementează transferul de date de la reţeaua bancară mondială. Zilnic, 8 000 de instituţii monetare din 200 de ţări comunică între ele prin intermediul canalelor acestei societăţi, care este bazată în Belgia şi are centre de date în Ţările de Jos şi în SUA. Potrivit Comisiei, solicitările de date se referă doar la transferurile internaţionale şi utilizarea serviciului este strict limitată la anchetele privind terorismul întreprinse de serviciile secrete. Cu toate acestea, atât politicieni de rang înalt, cât şi experţi în criminalistică se îndoiesc că în SUA datele ar fi folosite exclusiv în cadrul activităţilor de luptă împotriva terorismului. Abuzurile legate de date, încălcarea drepturilor civile şi transmiterea de date către părţi terţe, toate acestea reprezintă pericole foarte reale, care ar putea fi generate de acordul SWIFT. În calitate de deputaţi în Parlamentul European, avem obligaţia imperativă de a nu permite intrarea în vigoare a acestui acord şi a transferului, asociat acestuia, de date către SUA şi mai ales nu fără acordul Parlamentului European. Intrarea provizorie în vigoare a acordului în aşteptarea dezbaterii din februarie din Parlamentul European ar reprezenta o încălcare gravă a principiului fundamental al democraţiei.