Stenograma dezbaterilor

Joi, 21 ianuarie 2010 - Strasbourg

3.3. Filipine

  Preşedinte. - Următorul punct este dezbaterea a şase propuneri de rezoluţie privind Filipine⁽¹⁾.

  Fiorello Provera, autor. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, seria de asasinate comise în întreaga lume din raţiuni politice, religioase şi de altă natură este, din păcate, o realitate cotidiană, însă sunt şocat de cruzimea cu care au fost ucise 57 de persoane care participau la o întâlnire politică, pentru a susţine un candidat la preşedinţie în Filipine.

Acest masacru cu sânge rece a fost comis de un grup armat, în numele unei revoluţii fără sens. Totodată, acest măcel nu este un incident izolat în această ţară unde, în unele regiuni precum regiunea Mindanao, au loc de ani de zile revolte armate, inclusiv din raţiuni religioase.

În afară de a ne exprima condoleanţele pentru aceste evenimente sângeroase, cred că trebuie să oferim sprijinul nostru guvernului filipinez, pentru a stabili în ce mod poate ajuta Europa la rezolvarea conflictelor armate grave şi a disputelor care scaldă în sânge această ţară nefericită.

  Martin Kastler, autor. – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, masacrul care a avut loc în provincia Maguindanao din Filipine, la 23 noiembrie anul trecut, a fost o zi neagră pentru drepturile omului şi un act barbar de terorism. Au fost ucise cincizeci şi şapte de persoane, au fost violate femei, au fost răniţi oameni. Toate acestea transmit un mesaj sângeros. În calitate de jurnalist m-a îngrozit faptul că printre cei ucişi se numărau 30 de jurnalişti. Conform binecunoscutului International Crisis Group, nu există informaţii despre un alt caz în care să fi fost ucişi mai mulţi jurnalişti la un moment dat. Din acest motiv, Parlamentul European trebuie să facă o declaraţie clară, aşa cum procedează astăzi prin această propunere de rezoluţie.

Cu toate acestea, Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) solicită moderarea tonului textului actual în trei locuri, printr-un vot divizat, pentru că trebuie să susţinem guvernul filipinez în lupta sa împotriva terorismului şi a violenţei şi, prin urmare, să evităm remarcile mult prea acuzatoare la adresa guvernului. Prin urmare, în numele Grupului PPE, solicit un vot divizat asupra considerentului F. Acesta acuză Filipine că prezintă toate semnele unui sistem juridic disfuncţional.

În alineatul 2, am dori eliminarea insinuării privind întârzierile iniţiale ale investigaţiei.

În final, în alineatul 6, se susţine că unele persoane dispărute se află în închisorile din Filipine. Şi aceasta este o insinuare nedemonstrată şi, din punctul nostru de vedere, trebuie eliminată.

  Charles Tannock, autor. – Dle preşedinte, această crimă îngrozitoare de la Maguindanao merită, fără doar şi poate, să fie condamnată drastic. Această situaţie arată cât de departe au mers nelegiuirile în unele regiuni din Filipine.

Aceste evenimente nefericite au loc din numeroase motive: natura dispersată a insulelor din arhipelagul Filipinelor, guvernul central slab, corupţia, sărăcia şi insurgenţa permanentă a teroriştilor islamici susţinuţi în sud de Al-Qaida.

Această crimă, cu motivaţie aparent politică, trebuie considerată în contextul său social şi istoric mai amplu. Nu trebuie să ignorăm eforturile depuse de guvernul filipinez în direcţia dezvoltării unei culturi politice mai democratice în ultimii 25 de ani, după prăbuşirea dictatorului cleptocrat Ferdinand Marcos. Nu trebuie nici să subestimăm ameninţările existenţialiste pe care le reprezintă teroriştii din Abu Sayyaf şi modul în care aceştia destabilizează întreaga societate care constituie statul Filipine.

Angajamentul constructiv şi asistenţa bine canalizată oferă cele mai bune şanse de a ajuta Filipine, o ţară care împărtăşeşte valorile noastre comune în multe moduri, pentru ca statul de drept să poată fi instituit la nivelul guvernării centrale şi locale.

  Marc Tarabella, autor. – (FR) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, în luna noiembrie a anului trecut am avut ocazia de a-i ura bun venit în Parlamentul European dnei Edita Burgos, mama lui Jonas Burgos. Acest tânăr filipinez a fost răpit de bărbaţi înarmaţi, într-un centru comercial foarte aglomerat din Manila, la 28 aprilie 2007. Din acea zi, nici familia, nici cei apropiaţi nu mai ştiu nimic despre el. Jonas Burgos este una dintre sutele de persoane dispărute sau asasinate în Filipine. Crimele se comit fără a fi pedepsite, iar asasinii sunt foarte rar aduşi în faţa justiţiei.

Acum, că se apropie alegerile din mai 2010, ne temem că va exista o creştere a numărului crimelor şi răpirilor îndreptate împotriva tuturor celor care se opun guvernului aflat la putere. Prin urmare, condamnăm masacrul din Maguindanao din 23 decembrie anul trecut şi sperăm că se va face lumină în cazul crimelor şi al torturilor suferite de convoiul lui Ismael Mangudadatu.

  Rui Tavares, autor. – (PT) Dle preşedinte, acum mai puţin de două decenii, Filipine a dat naştere unor mari speranţe în întreaga lume atunci când a lansat un val democratic în Asia. Aşa am ajuns să avem speranţe pentru situaţia drepturilor omului în acea zonă, pentru drepturile angajaţilor, ale studenţilor, ale oamenilor, pentru normalitate electorală şi democratică în acele ţări.

Acum, când atenţia întregii lumi este îndreptată în altă direcţie, nu putem permite ca situaţia democratică din Filipine să se deterioreze. În ultimii ani au existat câteva cazuri foarte grave de corupţie şi, mai ales, de violenţă şi hărţuire împotriva opoziţiei în perioada electorală.

Cel mai grav eveniment, care face obiectul rezoluţiei noastre, a fost masacrul de la Maguindanao, asasinarea a 46 de persoane care urmau convoiul electoral al dlui Mangudadatu, candidatul opoziţiei. Se presupune că aceste persoane au fost ucise de un grup care are legături cu clanul dominant din provincia Maguindanao, clanul Ampatuan.

Printre alte aspecte, doresc să atrag atenţia asupra faptului că în acest masacru au fost asasinaţi 30 de jurnalişti. Este vorba, deci, despre cel mai mare masacru asupra jurnaliştilor din istoria lumii.

Se pare că Parlamentul nu este interesat de ceea ce discutăm aici, ceea ce este o ruşine, însă nu putem permite ca acest dezinteres să lase Filipine să ajungă, din cel mai bun exemplu de democraţie, cel mai slab exemplu în acest sens, după doar două decenii şi jumătate.

Acest masacru trebuie investigat şi trebuie transmisă o solicitare către preşedintele Gloria Arroyo, care aparţine clanului Ampatuan, să ducă investigaţiile la bun sfârşit, cât mai repede. Totodată, este important ca Filipine să ştie că Europa este atentă şi urmăreşte îndeaproape evenimentele din această ţară.

  Barbara Lochbihler, autor. – (DE) Dle preşedinte, motivul urgenţei este asasinarea brutală a 57 de persoane, care însoţeau un politician ce urma să se înscrie drept candidat la alegerile pentru funcţia de guvernator provincial. Vinovaţii aparţin unei miliţii locale şi au fost implicaţi câţiva ofiţeri de poliţie din zonă.

Acest atac brutal este un exemplu extrem al accentuării ameninţătoare a execuţiilor extrajudiciare din raţiuni politice şi al dispariţiei forţate a persoanelor, evenimente care au loc de ani de zile, fără ca aceste crime grave să fie cercetate vreodată.

Guvernul nu şi-a manifestat dorinţa de a lua măsuri decisive pentru a combate astfel de situaţii. Din sute de cazuri, au fost investigate doar două şi în legătură cu acestea nu a fost pus sub urmărire niciun funcţionar oficial. În 2008, raportorul special al ONU pentru execuţii extrajudiciare nota: „Aceste asasinate au eliminat lideri ai societăţii civile, inclusiv apărători ai drepturilor omului, sindicalişti şi susţinători ai reformei funciare, au intimidat un număr mare de membri ai societăţii civile şi au restrâns discursul politic al ţării”.

Acesta este contextul în care Filipine se pregăteşte pentru alegerile din mai. Există pericolul să se comită şi alte asasinate politice. Prin urmare, guvernul filipinez trebuie să ia cât mai repede măsuri eficace, pentru a pune capăt acestei situaţii.

Doresc să propun un amendament oral. Alineatul 6 prevede: „să elibereze toate persoanele dispărute care se află încă în captivitate”. Dorim să înlocuim această prevedere cu: „să depună toate eforturile pentru a se asigura că cei care au fost răpiţi vor fi readuşi în siguranţă la familiile lor.”

  Justas Vincas Paleckis, în numele Grupului S&D. – (LT) Dacă un cetăţean al Europei Centrale ar fi întrebat ce se întâmplă în Filipine, probabil că nu ar şti să răspundă şi ar spune că nu apare nimic la televizor în acest sens, aşa că, probabil, situaţia este una calmă. Cu toate acestea, viaţa cotidiană în Filipine constă în asasinate politice, războaie între clanuri, oameni îngropaţi de vii, măceluri cu ferăstraie, într-un cuvânt la o stare de război. Recent au fost ucise 57 de persoane, dintre care jumătate erau jurnalişti. Este cel mai mare masacru al jurnaliştilor care a avut loc vreodată. Solicităm guvernului să pună imediat capăt unor astfel de evenimente, să distrugă miliţiile particulare şi să pedepsească astfel de acţiuni. Acest lucru este deosebit de important, având în vedere faptul că se apropie alegerile.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D). – (PL) Dle preşedinte, în Filipine vor avea loc la 10 mai alegerile prezidenţiale şi pentru guvernele locale. Acum trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că aceste alegeri se vor desfăşura corect. În primul rând, trebuie să stabilim cine a fost responsabil pentru uciderea, în noiembrie, a unui număr de 57 de jurnalişti, rude şi colaboratori ai lui Ismael Mangudadatu, candidat la funcţia de guvernator al provinciei Mindanao. Până în prezent, agenţiile locale de punere în aplicare a legii nu au dat dovadă de hotărâre în găsirea celor vinovaţi de acest masacru. Investigaţia conţine atât de multe greşeli, încât aproape că autorizează utilizarea forţei în politică. Guvernul filipinez trebuie să se confrunte, în cele din urmă, cu infractorii care au profitat de şansa recentei campanii electorale pentru a comite răpiri motivate politic şi care, până în prezent, au ucis peste 100 de candidaţi.

Totodată, Filipine trebuie să ia măsuri pentru a utiliza în mod eficient mijloacele disponibile în baza Programului de sprijinire a justiţiei UE-Filipine, înfiinţat pentru consolidarea sistemului judiciar şi construirea societăţii civile. Prin urmare, alegerile din mai vor demonstra nu doar eficienţa autorităţilor filipineze, ci şi eficacitatea instrumentelor noastre de ajutor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – (ES) Foarte pe scurt, doresc să spun doar că am intrat într-un nou an, cu un nou tratat, însă cu aceleaşi obiceiuri proaste ca înainte. Încă ducem lipsă de prezenţa Consiliului în astfel de dezbateri privind probleme urgente şi încă ducem lipsă de dialogul interinstituţional care ar trebui să ne permită să răspundem la un astfel de caz.

În ceea ce priveşte situaţia din Filipine, trebuie să subliniez din nou faptul că, deşi această situaţie nu are impactul situaţiei din Haiti spre exemplu, faptul că în ultimul deceniu au dispărut sau au murit aproape 1000 de persoane înseamnă că există o problemă structurală, care necesită măsuri structurale.

Nu putem acţiona în permanenţă plecând de la norme deja stabilite. Trebuie să acţionăm plecând de la probleme, iar faptul că, în prezent, principalele persoane afectate sunt apărătorii drepturilor omului şi jurnaliştii înseamnă nu numai că nu putem păstra tăcerea în legătură cu aceste situaţii, ci şi că trebuie să reacţionăm puternic.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dle preşedinte, apărarea drepturilor omului este o marcă înregistrată a Uniunii Europene. Regret faptul că această marcă înregistrată nu este importantă pentru Preşedinţia spaniolă şi că în prezent nu se află aici reprezentanţi ai Consiliului. Situaţia este foarte deranjantă şi scandaloasă. Vorbim despre drepturile omului, dorim să le apărăm, însă aici nu se află nimeni din partea Consiliului, niciun reprezentant al ţării care va conduce Uniunea Europeană în următoarele şase luni. Aceasta este, într-adevăr, o situaţie absolut inacceptabilă.

Voi fi foarte scurt, pentru că dorim să votăm. Filipine este o ţară cu o tradiţie creştină şi cu o cultură parţial europeană. Drepturile omului trebuie respectate mai ales în acea ţară, pentru că sunt frecvent încălcate pe acel continent. Trebuie să vorbim deschis despre acest lucru şi să dăm dovadă de solidaritate cu toţi cei care sunt discriminaţi în Filipine. Parlamentul European are obligaţia de a lua cuvântul în această privinţă.

  Neelie Kroes, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, îl reprezint pe Înaltul Comisar şi reprezint Comisia.

Masacrul din Maguindanao, care a avut loc pe insula Mindanao, anul trecut, la 23 noiembrie şi în care au fost ucise 57 de persoane, a evidenţiat vechi probleme referitoare la drepturile omului în Filipine, precum dispariţia sau uciderea inexplicabilă a unor cetăţeni şi lipsa pedepselor pentru cei vinovaţi, în trecut.

De această dată, guvernul a acţionat rapid şi a luat măsuri decisive de urmărire a vinovaţilor. Salutăm aceste măsuri. Este important să desfiinţăm ideea nepedepsirii acestor asasinate şi să le punem capăt.

Guvernul a luat câteva măsuri importante pentru consolidarea drepturilor omului. Administraţia actuală a preşedintelui Arroyo a abolit pedeapsa cu moartea şi, în cadrul ASEAN, a susţinut includerea prevederilor privind drepturile omului în recent adoptata Cartă a ASEAN.

Un obiectiv care încă nu a fost atins este încetarea conflictului de 40 de ani cu rebelii musulmani din Mindanao, în baza unui acord de pace just pentru toate părţile implicate. Se pare că progresele se accentuează şi se speră că se va ajunge la un acord pe parcursul acestui an. Trebuie remarcat faptul că masacrul din Maguindanao a avut loc între familii politice musulmane şi că, prin urmare, nu a avut legătură cu conflictele între comunităţi.

UE poartă un dialog constant cu guvernul filipinez, ambele părţi discutând o mare varietate de probleme, inclusiv drepturile omului. De asemenea, ne aflăm în negocieri cu Filipine pentru un APC care va include angajamente importante în ceea ce priveşte drepturile omului. Vom susţine în mod activ guvernul în eforturile sale de a îmbunătăţi respectul pentru drepturile omului.

Împreună cu guvernul am lansat o misiune de sprijinire a justiţiei UE-Filipine. Această acţiune este una foarte oportună şi scopul său este acela de a oferi autorităţilor judiciare din Filipine, inclusiv personalului militar şi poliţienesc, capacitatea de a investiga asasinate extrajudiciare şi de a-i pune sub urmărire pe cei vinovaţi. Totodată, vom institui un sistem de urmărire pentru dezvoltarea încrederii. EPJUST are o durată iniţială de 18 luni şi este finanţat prin Instrumentul de stabilitate, însă poate fi prelungit. De asemenea, desfăşurăm proiecte la nivel local, pentru a promova respectul pentru drepturile omului. Acestea cuprind urmărirea punerii în aplicare a angajamentelor internaţionale, acţiuni de susţinere a ratificării Statutului de la Roma al CPI şi educarea alegătorilor.

În prezent, UE ajută şi la procesul de pace din Mindanao, în principal oferind asistenţă pentru serviciile sociale şi activităţile de consolidare a încrederii, însă suntem pregătiţi să facem mai multe, dacă procesul avansează.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă. Urmează votarea.

Doresc să-i reamintesc dnei Lochbihler să-şi prezinte amendamentul oral la momentul corect, în timpul votului.

PREZIDEAZĂ: DL PITTELLA
Vicepreşedinte-

(1) A se vedea procesul-verbal