Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 10 februarie 2010 - Strasbourg

13. Acordul dintre UE și Statele Unite ale Americii privind prelucrarea și transferul datelor de mesagerie financiară din UE către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (dezbatere)

  Preşedinte – Următorul punct este raportul elaborat de dna Hennis-Plasschaert, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne privind recomandarea referitoare la propunerea de decizie a Consiliului cu privire la încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (05305/2010 - C7-0004/2010 - 2009/0190(NLE)) (A7-0013/2010).

După cum ştiţi, Parlamentul European a fost foarte activ în această chestiune. Parlamentul nostru este format din deputaţi care sunt aleşi direct de către cetăţenii Europei. Principala noastră responsabilitate se referă la drepturile cetăţenilor şi trebuie să protejăm aceste drepturi. Suntem perfect conştienţi de acest lucru. Aceasta este prima şi cea mai importantă responsabilitate a noastră. În acelaşi timp, ne dăm seama cât de important este acordul SWIFT – din motive complet diferite. Prin urmare, a fost important să găsim aici un teren neutru potrivit. În timp ce se întâmpla acest lucru, în ultimele câteva luni, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare.

În noiembrie anul trecut i-am scris dlui Reinfeldt, care era pe atunci Preşedintele Consiliului European, solicitându-i să amâne luarea deciziei şi să ia în considerare decizia Parlamentului European, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. După cum ştiţi, acest lucru nu s-a întâmplat, iar la 30 noiembrie, Consiliul a adoptat o decizie în acest sens şi a adoptat acordul SWIFT. La 21 decembrie, i-am trimis o altă scrisoare dlui Reinfeldt. Parlamentul şi-a exprimat două dorinţe în această scrisoare: includerea poziţiei noastre în mandatul de negociere pentru un acord permanent şi informarea completă a Parlamentului în timpul viitoarelor negocieri. La 21 ianuarie i-am scris o scrisoare similară dlui Zapatero, care se află în prezent la conducerea Preşedinţiei rotative şi am trimis aceeaşi scrisoare,din nou, la 8 februarie. I-am scris şi dlui Barroso o scrisoare în care spuneam aceleaşi lucruri. De asemenea, am luat legătura cu reprezentanţii guvernului american şi cu dna Clinton. Am primit şi eu o scrisoare în legătură cu acest subiect, scrisoare care stabileşte poziţia guvernului Statelor Unite cu privire la acordul SWIFT.

Poate cunoaşteţi toate aceste lucruri, pentru că documentele sunt disponibile – am trimis toate documentele grupurilor politice, pentru ca dumneavoastră să le puteţi folosi oricând. Acest lucru este important. Trebuie să deţinem toate informaţiile, pentru a putea lua în mod responsabil decizii în acest sens. Măsurile pe care le-am luat vor fi susţinute şi de discuţia noastră de astăzi. Iată de ce această discuţie pe tema SWIFT este atât de importantă. Sunt extrem de bucuros că avem alături de noi reprezentanţi ai Consiliului şi ai Comisiei Europene, care vor putea lua cuvântul, iar apoi vom reveni la discuţie şi la responsabilitatea noastră de a lua o decizie cu privire la această chestiune.

  Jeanine Hennis-Plasschaert, raportoare. – Dle Preşedinte, voi începe prin a spune că şi eu susţin o UE puternică şi deschisă, care să fie capabilă să acţioneze umăr la umăr, ca un adevărat omolog al Statelor Unite, iar în acest cadru cred că este extrem de important să fim deschişi, corecţi şi transparenţi dacă dorim să abordăm subiectul referitor la felul în care Europa ar trebui să colaboreze cu Statele Unite în scopul combaterii terorismului, inclusiv prin utilizarea în condiţiile legii a datelor colectate în scopuri comerciale.

Fără îndoială, acest schimb şi această utilizare a datelor în scopul combaterii terorismului sunt şi vor rămâne necesare, însă daţi-mi voie să punctez un lucru: este nevoie ca cetăţenii europeni să poată avea încredere atât solicitările de securitate, cât şi în cele de date. Obiectivul ar trebui să fie îndeplinirea corectă a obiectivului din prima încercare şi, cu tot respectul, Consiliul nu a fost suficient de puternic încât să reuşească acest lucru.

Într-adevăr, acordul interimar propus este o abatere semnificativă de la legislaţia europeană în ceea ce priveşte felul în care autorităţile de aplicare a legii ar obţine dosarele financiare ale persoanelor, mai precis prin mandate aprobate de tribunal sau prin citaţii pentru verificarea anumitor tranzacţii, însă prin acordul interimar propus ne bazăm, în schimb, pe citaţii administrative largi, valabile pentru milioane de dosare ale cetăţenilor europeni.

Prin chiar natura SWIFT, nu este posibil să se facă referire la aşa-numitele solicitări „limitate”. Din motive tehnice, SWIFT trebuie să transfere o cantitate mare de date, încălcând astfel principiul necesităţii şi pe cel al proporţionalităţii, care sunt principiile de bază ale legii UE privind protecţia datelor. Această situaţie nu poate fi rectificată ex post prin mecanisme de supraveghere şi control.

În orice caz, trebuie să fie clar că Parlamentul nu are doar rolul de a constata în mod pasiv acţiunile Consiliului şi ale Comisiei. Adevărul este că acestui plen i se fac tot felul de promisiuni nerealiste, cu condiţia să aibă răbdare. Cu toate acestea, nu putem aştepta la nesfârşit îndeplinirea unor promisiuni deşarte. Acum avem nevoie de angajamente clare, iar mingea s-a aflat în terenul Consiliului. Am spus foarte clar acest lucru săptămâna trecută, dar până acum nu s-a acţionat corespunzător.

Consiliul susţine că vrea să asigure protecţia maximă a intimităţii şi a datelor, însă nu abordează în particular subiectul dreptului la accesul, rectificarea, compensarea şi corectarea datelor în afara UE. Consiliul susţine că împărtăşeşte îngrijorările Parlamentului şi, prin urmare, solicită Comisiei să adopte proiecte de orientări pentru negociere.

De ce să se ascundă în spatele Comisiei? Consiliul este cel care va adopta, în final, directivele privind negocierile; de ce nu au fost încă trimise orientările pentru negociere? Consiliul susţine încă o dată că vrea să se asigure că Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP) va continua. Totuşi, nu recunoaşte faptul că, în acest fel, UE continuă să îşi externalizeze serviciul de informaţii financiare către Statele Unite. Problema lipsei de reciprocitate nu este abordată. Reciprocitatea adevărată ar permite autorităţilor UE să obţină date similare stocate în Statele Unite şi, pe termen lung, să aibă în vedere necesitatea de a crea propria capacitate a UE.

Consiliul nu demonstrează niciun fel de angajament de a se alinia la legislaţia actuală cum ar fi Directiva privind păstrarea datelor, valabilă pentru furnizorii de servicii de telecomunicaţii, document care tratează situaţia datelor specifice şi vizate. Consiliul nu reuşeşte să clarifice rolul precis al autorităţii publice. Un sistem forţat nu înseamnă nimic dacă, în practică, SWIFT trebuie să transfere cantităţi mari de informaţii. Cu alte cuvinte, transferul şi stocarea sunt prin definiţie disproporţionate în condiţiile acordului interimar, iar Consiliul nu oferă o soluţie europeană pentru controlul schimbului de date.

Dle Preşedinte în exerciţiu, spuneţi-mi cum Dumnezeu aş putea eu să anunţ 500 de milioane de cetăţeni europeni că facem compromisuri cu privire la dispozitive de securitate şi principii importante, doar pentru că nu suntem în stare să punem piciorul în prag, pentru că acest Consiliu nu se poate aduna să acţioneze aşa cum trebuie. Spuneţi-mi; sunt numai urechi.

(Aplauze)

  Alfredo Pérez Rubalcaba, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să îmi încep discursul cu o afirmaţie fără echivoc: Spania a dovedit că susţine în mod clar şi fără rezerve Tratatul de la Lisabona şi a făcut acest lucru de la bun început. Am procedat astfel, având certitudinea că punerea în aplicare a noului tratat urma să însemne, inter alia, că instituţiile europene vor fi aduse mai aproape de cetăţenii noştri.

Acesta este un obiectiv pe care Tratatul de la Lisabona îl încredinţează în mare parte Parlamentului. Acordând Parlamentului un rol mai important şi posibilitatea de a se implica mai mult în aspecte precum libertatea, justiţia şi securitatea, acest tratat a încercat să apropie mai mult cetăţenii şi instituţiile.

Prin urmare, daţi-mi voie să încep prin a-i asigura pe distinşii deputaţi că, în prezent, Consiliul este angajat să colaboreze îndeaproape şi în mod corect cu Parlamentul. Pentru Preşedinţia spaniolă, această concluzie este rezultatul angajamentului nostru ferm faţă de Tratatul de la Lisabona şi faţă de obiectivele acestuia.

Consiliul împărtăşeşte totodată preocuparea Parlamentului de a asigura securitatea tuturor cetăţenilor europeni, întrucât securitatea reprezintă garanţia că aceştia îşi pot exercita în totalitate libertatea. Acesta este contextul în care, împreună, luptăm împotriva terorismului – împotriva tuturor formelor de terorism.

După cum s-a afirmat în rezoluţia adoptată în această sală la 17 septembrie, Parlamentul European „reaminteşte determinarea sa de a lupta împotriva terorismului şi convingerile sale ferme în ceea ce priveşte nevoia de a realiza echilibrul potrivit între măsurile de securitate şi protecţia libertăţilor civile şi a drepturilor fundamentale”. Sunt pe deplin de acord cu această declaraţie.

Acesta este cadrul în care aş dori să se desfăşoare această dezbatere; este un cadru nou în conformitate cu Tratatul de la Lisabona şi se bazează pe o colaborare interinstituţională cinstită şi pe o dorinţă comună – care nu este o dorinţă nouă – de a lupta împotriva terorismului respectând totodată principiul proporţionalităţii şi pe cel al necesităţii, care sunt şi ele extrem de importante dacă vrem să combatem terorismul în mod eficient.

Dle Preşedinte, este recunoscut în mare măsură faptul că terorismul internaţional a generat provocări noi pentru societăţile noastre. Aceasta este o formă relativ nouă de terorism, care nu are o organizare clară, este mortală şi operează la nivel global. Prin urmare, este nevoie de o abordare globală pentru a o eradica. Îi lipseşte o structură rigidă, ierarhică, prin urmare nu poate fi combătută decât printr-un efort extraordinar al serviciilor de informaţii. Este atât de mortală încât trebuie să fim în alertă maximă în locurile unde se adună mulţimi mari de persoane.

Prevenirea, coordonarea şi informarea sunt cele trei cuvinte care rezumă strategia noastră de a ataca această ameninţare uriaşă.

Toate ţările au muncit pentru a îmbunătăţi coordonarea internă şi externă, pentru a fi mai bine informate şi, în fine, pentru a colabora cu cei care sunt implicaţi în aceeaşi luptă. De asemenea, Uniunea Europeană şi-a sporit organismele şi echipele comune de investigaţie şi a intensificat schimbul de informaţii şi analizele comune.

Acesta este contextul acordului pe care îl examinăm astăzi, acordul dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite privind transferul datelor de mesagerie financiară. Schimbul de date fără un acord a funcţionat fără încetare timp de mulţi ani de zile.

Când m-am prezentat în faţa Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne în urmă cu două săptămâni, mai mulţi deputaţi m-au întrebat despre rezultatele schimbului de date. Este un aspect pertinent care cred că a fost abordat şi în privinţa căruia s-a dat un răspuns în al doilea raport elaborat de judecătorul Bruguière, care a fost prezentat plenului şi din care voi cita: „în 2009, TFTP a fost un instrument extrem de valoros folosit de agenţiile de informaţii şi de autorităţile de aplicare a legii pentru a contribui la descoperirea reţelelor teroriste, pentru a completa informaţiile care lipseau din investigaţii, pentru a confirma identitatea suspecţilor, pentru a localiza fizic suspecţii, pentru a identifica noii suspecţi şi pentru a dejuca tentativele de atacuri teroriste”. Aş dori, de asemenea, să adaug că aceste lucruri nu au fost valabile numai pentru 2009, ci s-au petrecut şi cu mai şult timp în urmă în Statele Unite, în Europa şi în întreaga lume: la Barcelona în ianuarie 2008, în Germania în vara anului 2007, la Londra după atacurile din 7 iulie şi în timpul investigaţiilor făcute cu privire la atacurile de la 11 martie de la Madrid, la atentatele din Bangkok din aprilie 2005 şi la bombardamentele din Bali din 2002. Acestea sunt doar câteva dintre exemplele pe care judecătorul Bruguière le oferă în raportul său.

Prin urmare, schimbul de date a generat rezultate pozitive. Ne-a permis să facem investigaţii şi să prevenim atacurile. Ne-a dat posibilitatea să arestăm terorişti după ce au comis atentate şi, mai important, înainte să fi reuşit să le comită.

Deşi SWIFT menţiona în 2007 că a luat decizia de a-şi schimba bazele de date, acest lucru nu s-a întâmplat decât acum câteva luni. Ceea ce a însemnat că a trebuit să revizuim protocoalele care, până atunci, ne permiseseră să facem schimb de informaţii financiare. Acest lucru a trebuit realizat într-un interval de timp foarte scurt. Mandatul a fost aprobat de Consiliu în vara anului 2009, când încă existau incertitudini cu privire la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Decizia care a fost luată este binecunoscută. Am semnat un acord interimar pe nouă luni, acord care ar trebui ratificat în această sală: un acord interimar care durează nouă luni, timp în care acest Parlament, Consiliul şi Comisia ar trebui să stabilească un nou proces de negociere pentru a elabora un acord final. Aceasta a fost decizia luată.

Se poate să nu fi fost cea mai bună decizie. Totuşi, este important să afirmăm clar în faţa acestui plen că, în ceea ce priveşte protejarea intimităţii, acordul semnat ad referendum pe care îl dezbatem astăzi aici reprezintă o îmbunătăţire a protocoalelor care au existat înaintea acestuia.

Este o îmbunătăţire pentru că acest acord interimar include, printre altele, garanţii suplimentare, care au fost recomandate de Parlament şi pe care raportoarea le-a încorporat în raportul care ne-a fost prezentat astăzi.

În acest moment, aş dori să spun că Preşedinţia spaniolă a Consiliului a ţinut seama de rezoluţiile adoptate în Parlament şi de scrisorile trimise de Preşedintele Parlamentului, dar şi de raportul elaborat de dna Hennis-Plasschaert şi votat de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne la 4 februarie. Din acest motiv, Consiliul a aprobat o declaraţie care a fost trimisă Parlamentului ieri şi ale cărei puncte-cheie le voi rezuma pentru dumneavoastră.

În primul rând, Consiliul este hotărât să se implice într-un acord final care garantează foarte clar consolidarea protecţiei corespunzătoare, ştergerea datelor şi o mai mare precizie în ceea ce priveşte schimbul de date obţinute prin TFTP cu autorităţile naţionale din ţările terţe.

Bineînţeles, ne-am angajat şi să consolidăm garanţiile incluse în actualul acord; acestea ar trebui să rămână – şi să fie întărite – în acordul final, la fel ca şi o limitare strictă cu privire la utilizarea finală a datelor şi o interdicţie categorică în ceea ce priveşte extragerea de date şi utilizarea profilelor.

În fine, ca răspuns la noul context creat prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul se angajează să negocieze un acord interinstituţional pentru a permite un acces mai facil la documentele clasificate referitoare la acordurile internaţionale.

În această privinţă, şi doresc să repet foarte clar acest lucru, Preşedinţia spaniolă este complet credincioasă Tratatului de la Lisabona şi Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolului 8, şi recunoaşte preocupările justificate exprimate de către Parlament.

Acum ştim că angajamentul pe care tocmai l-am asumat este posibil. Într-o scrisoare pe care Hillary Clinton, secretarul de Stat al Statelor Unite şi Timothy Geithner, secretarul Trezoreriei Statelor Unite, i-au trimis-o Preşedintelui Parlamentului, guvernul Statelor Unite şi-a exprimat angajamentul de a încorpora garanţiile solicitate în conformitate cu poziţia adoptată de Parlamentul European.

Doamnelor şi domnilor, este posibil ca, în cadrul procesului de aprobare a acordului pe care îl dezbatem astăzi, Consiliul să nu fi procedat în cel mai bun mod. Totuşi, este sigur faptul că, în timpul acestui proces, Consiliul a învăţat multe lecţii şi a luat notă de preocupările Parlamentului. De asemenea, este sigur că acordul pe care îl dezbatem astăzi a contribuit – şi sper că va contribui în continuare – la îmbunătăţirea securităţii cetăţenilor din întreaga lume şi, bineînţeles, din Europa.

  Preşedinte. Vă mulţumesc, dle Rubalcaba. Aş dori să vă reamintesc tuturor că, aşa cum am spus şi mai devreme, am primit de la Consiliu un răspuns la scrisorile pe care le-am trimis. Acestea sunt puse la dispoziţia grupurilor politice, pentru ca dumneavoastră să le puteţi consulta oricând. În scrisoarea trimisă, Consiliul a răspuns dorinţelor noastre, dorinţelor Parlamentului. Vă mulţumesc, dle Rubalcaba, pentru că aţi făcut aceste declaraţii şi pentru că aţi explicat poziţia Consiliului faţă de acest aspect. Este foarte important pentru noi.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle Preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a le mulţumi tuturor pentru fqptul că ieri ne-au acordat şi mi-au acordat încrederea, votând „da” pentru noua Comisie.

Este o primă zi de lucru interesantă şi sunt recunoscătoare că pot discuta cu dumneavoastră un aspect atât de important cum este transferul de date bancare către Statele Unite în scopul combaterii terorismului, de data aceasta în legătură cu Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP).

Parlamentul European a manifestat, bineînţeles, un foarte mare interes pentru această chestiune. Este un lucru foarte bun, întrucât TFTP ne pune din nou în faţa provocării de a concilia transferul de date bancare cu protecţia datelor şi, dacă acceptăm provocarea, acest lucru ne va ajuta să le oferim cetăţenilor securitate, intimitate şi protecţia datelor.

Unul dintre obiectivele acordului interimar trebuie să fie garantarea punerii în aplicare a condiţiilor din rezoluţia Parlamentului European din septembrie 2009. Intenţionăm foarte serios să întărim partea referitoare la protecţia datelor atunci când vom negocia acordul pe termen lung, în special în ceea ce priveşte dreptul de a primi informaţii despre respectarea drepturilor unei persoane în conformitate cu prevederile acordului şi garanţii mai solide privind corectarea eficace, procesarea legală şi ştergerea datelor.

Al doilea raport Bruguière a fost pus la dispoziţia deputaţilor europeni lunea trecută şi demonstrează importanţa şi valoarea pe care o are TFTP în cadrul investigării şi subminării terorismului, inclusiv în Uniunea Europeană. Raportul confirmă că TFTP a fost utilizat pentru a identifica şi aresta persoanele care au fost ulterior condamnate pentru terorism în statele noastre membre. De asemenea, raportul subliniază faptul că TFTP este o sursă valoroasă de informaţii de încredere care sunt necesare în lupta împotriva terorismului. Există exemple specifice, iar Consiliul a făcut referire la câteva dintre ele.

Ştim că ameninţarea terorismului în unele dintre statele noastre membre rămâne la un nivel ridicat şi sunt sigură că vă daţi seama că respingerea acordului interimar de către acest plen ar reprezenta o lovitură puternică pentru securitatea UE.

Unele dintre statele membre au afirmat foarte clar că vor ca TFTP să continue pentru că au beneficiat în trecut de acest program şi vor beneficia şi în continuare de el. Ne-au spus că informaţiile de încredere pe care le furnizează TFTP cu privire la terorismul cunoscut sau suspectat reprezintă o sursă importantă de informaţii secrete legale, de care este nevoie pentru a rezolva problema ameninţărilor complexe, în special a celor generate de terorismul inspirat de Al Qaida. Acordul interimar nu este doar o favoare făcută Statelor Unite; este în interesul nostru comun.

S-au spus multe în acordul interimar despre nivelul de protecţie a datelor şi acesta este, bineînţeles, unul dintre aspectele-cheie. Îi încurajez pe deputaţi – şi sunt sigură că cei mai mulţi dintre dumneavoastră au făcut deja acest lucru – să analizeze mai îndeaproape acordul interimar. Veţi vedea că acesta conţine angajamente obligatorii semnificative şi detaliate cu privire la felul în care Departamentul de Trezorerie al Statelor Unite poate prelucra datele în conformitate cu prevederile acordului. Acestea includ, de exemplu, o limitare strictă în ceea ce priveşte scopul prelucrării, care este restricţionat la investigarea, detectarea şi urmărirea terorismului. Acordul include o interdicţie categorică impusă cu privire la explorarea datelor – căutările în bazele de date se pot efectua numai atunci când se poate preciza un motiv pentru a crede că subiectul căutării este implicat în terorism.

Acest lucru înseamnă că datele conţinute în baza de date a TFTP sunt, de fapt, anonime. Datele unei persoane identificate pot fi vizualizate şi extrase din baza de date numai dacă există un motiv pentru a crede că respectiva persoană este un terorist. Acest lucru este important. Acordul interimar obligă Departamentul de Trezorerie să şteargă datele după cinci ani de la primirea lor – o perioadă de timp ce respectă perioada de păstrare menţionată în legislaţia UE privind finanţarea terorismului. De asemenea, acordul stipulează efectuarea unui control detaliat al UE, la care vor participa propriile noastre autorităţi de protecţie a datelor pentru a se asigura că aceste obligaţii şi altele privind protecţia datelor sunt respectate.

Acordul nu implică transferul tuturor datelor SWIFT către Departamentul de Trezorerie al Statelor Unite. Vă pot asigura că doar o fracţiune din datele SWIFT va fi transferată în conformitate cu acordul interimar. Acesta nu va afecta în niciun fel puterea autorităţilor de protecţie a datelor în ceea ce priveşte activităţile de prelucrare executate în UE de SWIFT sau de instituţiile financiare.

Refuzul de a-şi da consimţământul va pune capăt acordului interimar şi dispozitivului de securitate privind protecţia datelor pe care acest acord îl conţine. Dacă Statele Unite reuşesc să acceseze datele prin alte mijloace – de exemplu prin relaţii bilaterale cu Olanda – aceste mecanisme de securitate nu vor mai fi aplicabile. Dacă acordul interimar eşuează, este posibil să dureze foarte mult până când va putea fi elaborată o alternativă la acesta. Prin urmare, refuzul de a da consimţământul generează o breşă în protecţia datelor, dar şi o breşă de securitate.

În fine, acordul interimar este doar un acord interimar. Poate nu este cel mai bun acord din lume. Poate fi îmbunătăţit – şi va fi îmbunătăţit. Comisia finalizează în prezent proiectul de mandat şi orientările pentru acordul pe termen lung, iar noi le vom adopta foarte repede.

Vă fac promisiunea personală că mă voi asigura ca preocuparea Parlamentului European să fie discutată şi vă promit că vom încerca să obţinem o protecţie solidă a intimităţii şi a datelor în cadrul noului acord. Parlamentul European va fi informat despre toate aspectele în toate etapele acestei proceduri. Sper că ceea ce am spus a răspuns la câteva dintre întrebările dumneavoastră.

  Preşedinte. Vă mulţumesc, dnă Malmström, pentru explicaţiile dumneavoastră. Au fost, într-adevăr, foarte importante pentru noi. Consiliul şi Comisia Europeană tocmai au făcut anumite declaraţii referitoare la aşteptările pe care le avem de la mandatul de negociere şi în ceea ce priveşte informarea Parlamentului.

În ceea ce facem noi mai există şi un alt element important: Parlamentul European a devenit parţial răspunzător pentru legislaţia europeană. Suntem, de asemenea, răspunzători şi pentru acordurile internaţionale, aşa cum este acordul SWIFT, şi tragem un semnal de alarmă asupra faptului că situaţia s-a schimbat, acum că Tratatul de la Lisabona este în vigoare. Acest lucru este important. Cred că semnalele recente venite din partea guvernului american arată că a devenit foarte clar faptul că Parlamentul European este astăzi complet răspunzător pentru legislaţie. Am vrut ca semnalul să fie unul puternic. Cu toate acestea, ştim că suntem responsabili faţă de cetăţenii noştri. Suntem aleşi în mod direct ca deputaţi ai Parlamentului European. Responsabilitatea noastră de a apăra drepturile cetăţenilor este de o importanţă crucială şi trebuie să subliniem întotdeauna acest lucru.

  Ernst Strasser, în numele grupului PPE. – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând, doresc să vă urez bun venit în prima zi lucrătoare şi să vă asigur că veţi beneficia de cooperarea totală a grupului nostru. La începutul acestei dezbateri, am vrea să spunem că ne dorim un parteneriat bun cu americanii, în special când vine vorba de combaterea terorismului. În al doilea rând, susţinem cu tărie securitatea cetăţenilor noştri, precum şi drepturile acestora şi protecţia datelor. În al treilea rând, am muncit foarte mult să ne asigurăm că orientările pentru negociere şi poziţia noastră sunt elaborate până la mijlocul lunii septembrie, iar acum vrem să le vedem puse în aplicare. În al patrulea rând, dnă Malmström, aş dori să spun, cu respectul cuvenit, că nu este vorba de faptul că Parlamentul a avut un interes puternic în acest domeniu, ci mai degrabă de faptul că suntem de părere că procesul legislativ este responsabilitatea noastră, aşa cum a spus şi dl Preşedinte, şi vrem să fim implicaţi în acest proces în aceeaşi măsură ca şi Consiliul şi Comisia.

Reacţia noastră faţă de textul negocierilor este să stabilim două aspecte foarte clare. În primul rând, nu putem accepta felul în care a fost elaborat acest text. În al doilea rând, deşi Consiliul susţine că „toate punctele din rezoluţia Parlamentului au fost luate în considerare”, unele dintre ele nu au fost de fapt incluse, şi este vorba în special de dreptul de acţiune în instanţă, ştergerea datelor şi alte câteva. Acestea sunt principalele motive pentru care am spus în cadrul subcomitetului pentru securitate şi apărare că acest lucru este inacceptabil din punctul nostru de vedere. De asemenea, ne-am dat seama că de-abia după această opoziţie lucrurile au început să se mişte. Secretarul de Stat al Statelor Unite nu şi-a dat acordul pentru nimic, asta dacă nu cumva Consiliul a primit informaţii diferite de cele trimise Parlamentului. Se pare că acest lucru s-a întâmplat în anumite cazuri. Consiliul a trimis semnale încurajatoare în această săptămână, dar nu a oferit garanţii. Doresc să precizez foarte clar acest lucru. Acestea sunt motivele pentru care spunem că vrem să discutăm mai mult acest aspect, că vrem să avem un acord bun şi că suntem în favoarea continuării discuţiilor, dacă există o garanţie că acestea vor avea drept rezultat un acord bun.

  Martin Schulz, în numele grupului S&D. – (DE) Dle Preşedinte, în faimosul său roman „Călătoriile lui Gulliver”, autorul irlandez Jonathan Swift şi-a trimis eroul, pe Gulliver, în Lilliput, într-o ţară ai cărei locuitori nu erau mai înalţi de 15 centimetri. Cu toate acestea, Gulliver a crezut că a ajuns în ţara uriaşilor. Mie mi se pare că diplomaţia americană a urmat exemplul lui Gulliver şi crede că poate trata Parlamentul Europei ca şi când acesta ar fi o organizaţie de oameni mici. Acest lucru este o greşeală.

Dnă Malmström, aş dori să vă felicit cu ocazia alegerii dumneavoastră şi pentru mutarea pe care aţi făcut-o dintr-o tabără în alta. Totuşi, ar trebui să fiţi conştientă de faptul că eroarea nu a fost comisă doar de diplomaţii americani, ci şi de guvernele Uniunii Europene, care au crezut că un acord de acest gen ar putea fi impus Parlamentului şi nu şi-au dat seama că noi nu putem vota în favoarea unui acord defectuos ca acesta. Acest acord reflectă spiritul ideologiei de securitate a Statelor Unite ale Americii, însă nu concretizează protecţia drepturilor fundamentale, pe care noi, în calitate de deputaţi ai Parlamentului European, trebuie să le garantăm cetăţenilor Europei.

Posibilitatea de a transfera volume mari de date fără specificaţii şi fără detalii specifice în cazuri individuale se află într-un conflict fundqşentql cu legislaţia privind protecţia datelor pe care am adoptat-o în Europa, în toate parlamentele noastre, inclusiv în parlamentele naţionale. Problemele serioase privind protecţia datelor au fost deja menţionate. Chiar dumneavoastră aţi făcut acest lucru. Cât timp vor fi stocate datele? Cine le stochează? Cine le transferă cui? Ce opţiuni am eu pentru a afla ce se întâmplă cu datele mele, cine le accesează şi dacă sunt corecte? Ce protecţie legală am pentru a fi sigur că nu se pot colecta date incorecte despre mine şi că acestea nu pot fi transmise terţilor, indiferent de cine ar fi aceştia? Când vor fi şterse datele mele, dacă au fost colectate şi stocate? Potrivit prevederilor Legii securităţii interne, datele pot fi stocate pentru o perioadă de până la 90 de ani. Dacă include o garanţie că voi ajunge la vârsta de 90 de ani, atunci sunt bucuros să discut această problemă. Merită să repetăm că aceste date pot fi stocate pentru o perioadă de până la 90 de ani! Toţi aceşti factori reprezintă greşeli grave care există în acord.

Din acest motiv, dle Rubalcaba, trebuie să vă spun că nu este un acord bun şi că nu putem vota în favoarea lui. Dacă îl respingem, atunci va fi de datoria dumneavoastră să negociaţi cu Statele Unite un acord nou, mai bun, care să respecte interesele securităţii dar care, în acelaşi timp, să respecte şi interesele de securitate ale cetăţenilor în ceea ce priveşte libertatea lor. Dacă veţi putea realiza acest lucru, noi vom susţine noul acord. Obiectivul unei noi runde de negocieri trebuie să fie acela de a găsi o cale de compromis între aceste două aspecte.

Nu le pot recomanda membrilor grupului meu să voteze în favoarea acestui acord în acest moment şi sub această formă. În această seară, voi sugera ca grupul meu să voteze împotriva acestui acord.

  Sophia in 't Veld, în numele grupului ALDE. – Dle Preşedinte, aş dori să-i urez bun venit fostei mele colege şi bunei mele prietene, Cecilia Malmström. Este o plăcere să vă văd aici.

Aceasta este o primă decizie importantă pe care Parlamentul European trebuie să o ia având noile puteri acordate de Tratatul de la Lisabona, iar aşteptările sunt mari, însă trebuie să fim raţionali. Le datorăm cetăţenilor noştri luarea unei decizii bine gândite, fără a ne lăsa afectaţi de presiuni externe sau de tactici de ameninţare, ca de exemplu semnalarea falsă a unei breşe de securitate, pentru că, după cum bine ştim, Statele Unite încă pot obţine datele fără conflicte. Haideţi să nu uităm că statele membre nu au avut nici ele o părere unanimă în privinţa acestui acord. Nu ne putem da consimţământul decât pentru un acord care are o legitimitate democratică completă, bazată pe fond şi pe proceduri. Aici nu este vorba despre o bătălie a voinţelor purtată între Consiliu şi Parlamentul European şi nici despre relaţiile transatlantice. Este vorba despre faptul că cetăţenii europeni au dreptul la o procedură corectă, democratică şi transparentă.

Răspunsurile date până acum de Consiliu sunt absolut nepotrivite, iar drepturile democratice ale cetăţenilor europeni nu pot fi trădate din cauza unor promisiuni de a călători în America sau din cauza unor promisiuni vagi ale Consiliului în legătură cu viitoarele acorduri. Din 2007, Consiliul a avut nenumărate ocazii de a aborda această situaţie în mod corespunzător şi de a asigura securitatea şi protecţia datelor personale şi libertăţilor civile, sau de a asigura o validare corespunzătoare, democratică, făcută de parlamentele naţionale sau, de la 1 decembrie, de Parlamentul European, însă Consiliul a fost extrem de încăpăţânat. Parlamentul nu poate şi nu trebuie să ia o decizie dacă nu are acces la toate informaţiile şi documentele relevante. Alegătorii noştri au dreptul să ştie că analizăm foarte serios toate elementele şi că nu ştampilăm pur şi simplu deciziile Consiliului.

În fine, timp de ani de zile, Parlamentul European şi-a exprimat foarte clar îngrijorările şi aşteptările şi, în loc să vină cu şi mai multe promisiuni vagi, Consiliul ar trebui să ne pună în sfârşit la dispoziţie opinia departamentului său legal şi informaţiile solicitate, care demonstrează utilizarea datelor în scopuri antiteroriste. Eu nu consider că al doilea raport Bruguière este suficient. Prin urmare, dacă doreşte să primească acordul acestui plen, Consiliul va trebui să ne îndeplinească revendicările. Onorat Consiliu, aceasta este singura cale.

(Aplauze)

  Rebecca Harms, în numele grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, în primul rând aş dori să comentez cu privire la întâlnirile cu experţii şi cu ambasadorul Statelor Unite. În timpul celor două întâlniri pe care le-am prezidat, nu m-am simţit nicio secundă ca şi când aş fi fost privită ca o persoană neimportantă din Europa, dimpotrivă. În timpul acestor întâlniri cu experţii din Statele Unite, am învăţat foarte multe despre diferitele sisteme legale asociate cu protejarea drepturilor fundamentale în Statele Unite şi în Europa. Le sunt recunoscătoare americanilor pentru că am luat parte la acest dialog vast. Am înţeles natura sarcinii care ne aşteaptă. Însă Consiliul a nedreptăţit această sarcină în trecut. Am înţeles şi natura sarcinii pe care o vor avea de îndeplinit europenii, dacă vrem să includem combaterea eficientă a terorismului şi protecţia eficientă a drepturilor fundamentale în acelaşi acord.

Mi se pare chiar ruşinos faptul că oamenii aceştia au venit de peste ocean ca să ne explice acest domeniu controversat, iar Consiliul nu a fost în stare până acum să aibă o dezbatere cinstită cu Parlamentul. Raportoarea a menţionat foarte clar domeniile în care vor fi încălcate drepturile fundamentale, care se bucură de cel mai înalt nivel de protecţie în Europa. Aş dori să adaug un lucru, faptul că eu consider că această problemă este una majoră din punct de vedere legal şi politic, dacă ar fi să analizăm chestiunea mai în detaliu. Statele Unite şi Europa au definiţii complet diferite pentru terorism, iar aceasta este o problemă care se reflectă în acest acord.

Aşa cum foarte bine s-a spus, deputaţii din acest plen au responsabilitatea faţă de cetăţenii Europei de a garanta că drepturile acestora vor fi menţinute. După părerea mea, nu ar trebui să votăm pentru un acord despre care mulţi dintre noi, printre care dl Weber, dl Langen, care nu este acum aici, şi dl Schulz au spus în public şi în mod repetat că încalcă legislaţia actuală. Trebuie să acţionăm acum. În timpul discuţiilor publice, le-am spus cetăţenilor Europei că aşa vom face. Trebuie să votăm împotriva acordului interimar şi nu trebuie să amânăm votul.

Parlamentul nu trebuie să se sustragă din nou de la responsabilităţile sale, aşa cum a făcut în noiembrie. Atunci am avut ocazia să punem capăt întregii probleme, însă majoritatea nu a vrut acest lucru. Acum trebuie să acţionăm – spun aceste lucruri după consultările cu americanii – iar acest fapt ne va pune într-o poziţie de negociere mai bună şi ne va aduce pe picior de egalitate, ceea ce ne va permite să îmbunătăţim securitatea şi drepturile cetăţenilor din Uniunea Europeană şi poate chiar şi din Statele Unite.

  Timothy Kirkhope, în numele grupului ECR. – Dle preşedinte, ca şi colegii mei aici prezenţi, am fost foarte frustrat şi înfuriat de felul în care Consiliul a tratat consultările cu acest plen pe tema acordului, dar şi de calitatea submediocră a acestor consultări. Consultările şi consimţământul Parlamentului nu ar trebui să fie un instrument retrospectiv. Reciprocitatea protecţiei datelor ar trebui să fie ireproşabilă, iar modul în care a fost negociat şi încheiat contractul nu trebuie să mai fie repetat vreodată.

Totuşi, m-am liniştit cel puţin în privinţa autorităţilor Statelor Unite, a sistemelor stratificate de protecţie a datelor şi a sistemelor juridice de protecţie care sunt stabilite prin intermediul acestui acord interimar. Prin urmare, felul nepotrivit în care ne-a tratat Consiliul nu ar trebui să compromită acordul UE cu Statele Unite şi nici acordurile viitoare cu privire la securitatea Europei. Primim în prezent foarte multe asigurări şi promisiuni din partea Consiliului şi din partea Comisiei. Nu îmi pot da încă seama dacă acestea răspund cererilor rezonabile pe care le-am formulat, aşa că, după părerea mea, avem nevoie de puţin timp înainte de a merge mai departe cu părerile noastre despre această măsură vitală.

  Lothar Bisky, în numele grupului GUE/NGL. – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, acordul SWIFT a fost negociat pe baza unei proceduri dubioase şi a fost înaintat rapid cu doar o zi înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru a evita Parlamentul. Cu toate acestea, aş dori să mă axez în mod special pe conţinutul acordului. Sora mai mică a fratelui cel mare aşteaptă aprobarea noastră. Dna Clinton crede că poate convinge deputaţii europeni să facă ceva ce noi nu am accepta din partea propriilor noastre guverne.

Din punctul meu de vedere, este absolut greşit ca anchetatorii presupuselor acte de terorism să aibă acces extins la bazele de date, pentru că acest lucru subminează autodeterminarea oamenilor cu privire la propriile date personale. Datele personale vor fi stocate decenii întregi şi nimeni nu va avea niciun control asupra felului în care sunt folosite. În plus, datele ar putea fi păstrate şi după terminarea acordului. Nu va fi posibil să intentăm procese pentru a descoperi locul unde se află datele sau pentru a cere despăgubiri pentru utilizarea ilegală a acestora de către ţări terţe. Astfel, statul capătă întâietate în faţa cetăţenilor săi, care vor fi reduşi cu toţii la statutul de suspecţi. Statele membre le permit altor guverne să îi spioneze pe cetăţenii noştri în mod indirect, prin intermediul UE.

Ca să vă dau câteva exemple din Germania, companiile Deutsche Telekom, Deutsche Bahn sau lanţul de drogherii Schlecker ar trebui să fie îngrijorate în privinţa colectării de informaţii despre angajaţii lor? Oare guvernul german se va obişnui de acum să cumpere de la anchetatorii fiscali date care au fost obţinute ilegal? Ne aflăm într-o situaţie în care Parlamentul trebuie să îşi apere convingerile şi să ia o decizie. De ce ar trebui ca Google să poată stabili limite pentru date pe viitor? Este important să combatem terorismul şi în special cauzele acestuia şi cred că suntem cu toţii de acord cu această idee, însă nu cu preţul drepturilor fundamentale. În acest context, am auzit multe discursuri referindu-se la UE ca la o comunitate de valori. Suntem pe cale de a arunca la gunoi una dintre aceste valori, iar grupul meu nu poate vota în favoarea acestei acţiuni.

  Simon Busuttil (PPE). – (MT) Daţi-mi voie să spun foarte clar că Partidul Popular European se declară în favoarea acestui acord. Susţinem acordul SWIFT şi mâine vom vota pentru acesta. Permiteţi-mi să explic de ce: Partidul Popular European îşi va acorda sprijinul pentru că principala sa preocupare este siguranţa oamenilor, siguranţa cetăţenilor noştri.

Securitatea cetăţenilor noştri va fi îmbunătăţită ca urmare a acestui acord şi acesta este motivul pentru care îl susţinem. Aceasta nu este numai părerea mea, ci şi opinia specializată a celor a căror sarcină specifică a fost aceea de a cerceta şi de a evalua dacă acest acord sporeşte sau nu securitatea cetăţenilor pe care noi, cei din această sală de şedinţe, îi reprezentăm.

La nivelul întregii Europe, va exista o îmbunătăţire a nivelului de securitate, care se va extinde şi la securitatea altor cetăţeni din lume, inclusiv din Statele Unite. Sunt de acord cu cei care au afirmat că felul în care Consiliul s-a comportat faţă de Parlamentul European nu a fost corect, însă cred că mesajul trimis săptămâna trecută de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne i-a dat Consiliului o lecţie care, în mod sigur, a fost înţeleasă. De asemenea, înţeleg îngrijorările colegilor mei deputaţi cu privire la problema intimităţii, însă trebuie să ne amintim că acordul este unul interimar. Acest lucru înseamnă că va trebui să se elaboreze un acord nou, care va oferi garanţii mai bune în ceea ce priveşte securitatea.

Dle Preşedinte, în introducerea pe care aţi făcut-o, aţi menţionat responsabilitatea. Fac apel la colegii mei să folosească puterile acestui Parlament, noile puteri pe care le avem, cu cea mai mare responsabilitate, pentru a putea da ochii cu 500 de milioane de cetăţeni şi a le spune că le-am apărat securitatea. Dacă se poate, votul de mâine ar trebui amânat, pentru a crea mai multă unitate în această sală de şedinţe. Suntem gata să luăm în calcul varianta amânării votului, însă dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci vom vota pentru.

  Claude Moraes (S&D). – Dle Preşedinte, şi noi, cei din grupul Socialiştilor şi Democraţilor, vrem să luptăm pentru cetăţenii europeni şi vrem să combatem terorismul, şi tocmai din aceste motive vom recomanda, aşa cum a spus şi liderul nostru, să votăm „nu” mâine, pentru a fi siguri că la prima procedură de aprobare sub incidenţa Tratatului de la Lisabona vom vota împotriva unui acord nepotrivit pentru întregul Parlament.

Aceasta nu este o chestiune teoretică, ci una reală. Vrem să aflăm dacă un acord elaborat greşit deserveşte interesele securităţii şi antiterorismului. Aşa cum spunea odată unul dintre consilierii mei – care este avocat, cum am fost şi eu şi cum a fost şi dl Kirkhope – citându-l pe Benjamin Franklin: Cel care pune siguranţa înaintea libertăţii nu merită niciuna dintre ele.

Cu toţii suntem de acord că ceea ce vrem pentru cetăţenii UE este un acord bun. În ceea ce priveşte Coreper, este foarte adevărat că toate aspectele pe care noi, ca grup, le-am considerat a fi importante, au venit din partea Consiliului. Şi dna Clinton a recunoscut în scrisoarea dumneaei că Parlamentul a avut dreptate, însă niciunul dintre aceste documente nu a mers mai departe şi nu ne-a oferit un plan de soluţionare a acestei probleme, iar acesta este motivul pentru care, după părerea noastră, un vot „nu” va obliga la elaborarea unui acord mai bun pentru întregul Parlament.

Prin urmare noi, cei din grupul nostru, facem apel la întregul plen, nu doar la propriul grup, să o susţină pe raportoare în demersul pe care încearcă să îl facă, acela de a realiza un acord mai bun pentru combaterea terorismului. Nimeni de aici nu este un model de virtute; dorim o luptă eficace împotriva terorismului, iar acest lucru înseamnă un acord mai bun şi asta le vom recomanda în această seară Socialiştilor şi Democraţilor din grupul nostru.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE). – (ES) Dle Preşedinte, resping metodele folosite şi timpul acordat pentru acest acord. Rolul Parlamentului este o parte esenţială a Tratatului de la Lisabona şi ar trebui respectat de către toate părţile implicate.

Trecând mai departe la fondul acestei probleme: cel mai mare rău pe care o societate democratică îl poate face terorismului este să îi taie toate resursele financiare. Iată de ce acordul interimar ar trebui să rămână valabil până la negocierea urgentă a acordului final. În cel puţin nouă situaţii cunoscute, SWIFT şi TFTP şi-au dovedit eficacitatea şi valoarea în prevenirea şi înăbuşirea activităţilor teroriste din Europa, Asia, Africa şi America, asta referitor la textul acordului interimar şi la protecţia datelor.

Care dintre rapoarte ar trebui să triumfe, doamnelor şi domnilor? Acela al Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor sau acela ar judecătorului specialist, căci ambele sunt bine argumentate, deşi sunt contradictorii. Nu, doamnelor şi domnilor, nici nu am organizat o dezbatere şi nici nu am ajuns la o soluţie pentru această problemă. Textul acordului interimar garantează drepturi. Prevede că datele furnizate vor fi prelucrate în mod exclusiv pentru prevenirea terorismului sau a finanţării acestuia; că nu vor fi făcute copii ale datelor furnizate; că datele furnizate nu vor fi interconectate cu nicio altă bază de date; şi că numai autorităţile publice de securitate vor avea acces la date.

Am încredere în guvernul Statelor Unite şi în grandioasa democraţie prin care este creat acesta. Avem obligaţia de a ne consolida relaţiile cu această ţară, pentru că suntem parteneri normali, care prezintă încredere unul pentru celălalt.

Din aceste motive, susţin un vot în plen în favoarea acordului interimar şi salut mişcarea pozitivă pe care a făcut-o Parlamentul pentru a-şi afirma autoritatea, dar şi faptul că dna Clinton şi dl Geithner au recunoscut această autoritate drept un element indispensabil pentru prezent şi pentru viitor.

În fine, dle Preşedinte, Consiliul şi Comisia sunt conştiente de ceea ce se aşteaptă de la ele. Un acord interinstituţional reprezintă o necesitate urgentă.

  Stavros Lambrinidis (S&D). – Dle Preşedinte, ar fi fost suficientă o simplă scrisoare din partea Consiliului, în care să se precizeze că orientările pentru negociere vor include toate preocupările Parlamentului, că negocierile cu Statele Unite vor începe imediat, nu cândva în viitor şi că Parlamentul va fi complet implicat în aceste negocieri şi nu ar fi fost atât de greu de trimis o astfel de scrisoare pentru a atenua preocupările acestui Parlament în legătură cu felul în care a fost tratat, ignorat şi dus de nas în trecut.

Dar nu aţi putut face nici măcar acest lucru astăzi. Dna comisar a spus că transferul unor cantităţi mari de date nu reprezintă o problemă. Numai cu unele date se va întâmpla aşa. SWIFT ne spune că nu este cazul. Administraţia Statelor Unite ne spune că nu este cazul. Nu există nicio dovadă pentru ceea ce spuneţi dumneavoastră în această declaraţie.

Aţi menţionat orientările pentru negociere pe care aproape le-aţi terminat. Unde sunt? Având în vedere presiunea care există astăzi, de ce nu ne puteţi spune exact asupra căror aspecte sunteţi de acord şi asupra cărora nu sunteţi de acord cu Parlamentul, în loc să faceţi afirmaţii generale?

Consider că este extrem de important să luptăm împreună cu Statele Unite împotriva terorismului. Îndemn Statele Unite şi Consiliul să colaboreze foarte bine cu noi după votul de mâine şi să nu aleagă căi bilaterale sau să viseze să distrugă solidaritatea, ci să acţioneze împreună pentru a proteja drepturile fundamentale în timp ce noi protejăm securitatea.

  Birgit Sippel (S&D). – (DE) Dle Preşedinte, cei care au urmărit numeroasele discuţii purtate în ultimele săptămâni pe tema SWIFT şi-ar putea face impresia că fără SWIFT am ajunge la haos şi că respingerea acordului ar pune capăt relaţiei transatlantice şi războiului comun împotriva terorii. Aceste tentative de a ne ameninţa pot fi descrise printr-un singur cuvânt: ridicole. Statele Unite şi Consiliul nu încearcă să salveze un instrument esenţial; pur şi simplu salvează aparenţele.

Există multe acorduri şi măsuri aplicate pentru combaterea terorismului. SWIFT ar putea fi o completare utilă adusă acestora. Atacul dejucat de la 25 decembrie a demonstrat clar că nu de date ducem lipsă, ci de capacitatea de a folosi în mod eficient datele pe care le deţinem deja. Ideea este să distragem atenţia de la acest neajuns. Acordul interimar pur şi simplu nu ar putea fi mai rău de atât. Este plin de contradicţii şi inconsecvenţe. În loc să se ia măsurile de precauţie potrivite pentru a se asigura că sunt transferate numai datele referitoare la persoanele suspectate, volume uriaşe de date vor fi trimise lunar către Statele Unite.Acordul reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor cetăţenilor, a protecţiei datelor şi a principiilor statului de drept. Dacă Statele Unite şi Consiliul ar fi cu adevărat pregătite să accepte aceste critici şi să încorporeze aceste aspecte într-un acord nou, atunci nu ar mai fi nevoie ca noi să acceptăm acest acord îngrozitor. În interesul cetăţenilor noştri, trebuie să spunem „nu” acordului interimar şi trebuie să începem imediat noi negocieri, astfel încât să putem elabora un acord foarte bun, care să funcţioneze ca un instrument suplimentar şi eficace în combaterea terorismului şi care să ne menţină drepturile fundamentale.

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Dle Preşedinte, Tratatul de la Lisabona a deschis un nou capitol pentru acest Parlament, dar şi pentru Consiliu şi Comisie.

În discursul său, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului a luat notă de faptul că vocea acestui Parlament trebuie ascultată şi că îngrijorările şi solicitările acestuia trebuie luate în considerare.

De asemenea, a luat cunoştinţă de faptul că negocierea acestui acord nu a fost făcută foarte bine sau suficient de bine. Totuşi, mai presus de toate, a făcut un angajament pentru viitor: să negocieze urgent un acord final care să îndeplinească solicitările stabilite de raportoare în raportul său, care includ cererea privind garantarea dreptului de a face recurs, de a cunoaşte şi de a modifica sau de a şterge datele personale.

Prin urmare, trebuie să realizăm un echilibru între intimitate, libertatea cetăţenilor şi securitate, care reprezintă un alt drept fundamental al cetăţenilor pe care îi reprezentăm în acest Parlament.

Prin urmare, indiferent de rezultatul dezbaterii, Parlamentul îl îndeamnă pe ministru să înceapă negocierile cât mai repede posibil şi să respecte astfel Tratatul de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi pe cele 500 de milioane de cetăţeni pe care îi reprezintă acest Parlament şi care au dreptul fundamental la securitate.

  Axel Voss (PPE). – (DE) Dle Preşedinte, în epoca mobilităţii nu putem beneficia de securitate fără un schimb de date eficient şi rapid, iar datoria noastră este să ne protejăm cetăţenii împotriva atacurilor teroriste. Prin urmare, trebuie să găsim un echilibru între securitate şi intimitate. Acest echilibru trebuie să se reflecte în acordul pe care îl dezbatem în prezent.

Totuşi, având în vedere importanţa acestui aspect, Consiliul a abordat această situaţie cu amatorism. Prin urmare, aş dori să văd că se fac mai multe concesii în favoarea raportoarei, să văd chiar că i se acordă ajutor specific, pentru a putea eventual să realizăm o majoritate în Parlament.

Dacă nu avem această majoritate, atunci Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste va rămâne un program central unic şi va fi important ca noi să garantăm că SWIFT va transfera numai elemente individuale ale datelor. Dacă nu avem această majoritate, atunci întregul acord este cel mai bun lucru, iar actualul acord rămâne important. Prin urmare, cred că ar trebui să ne propunem o amânare şi, în final...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Preşedinte. – Stimaţi colegi, aceasta este o discuţie foarte importantă. Nu vreau să vă deranjez, însă cu toţii vorbiţi cu o jumătate de minut mai mult decât ar trebui. Sunt 11 persoane înscrise pe listă. Dacă fiecare vorbeşte atât de mult, nu le voi mai putea acorda cuvântul celorlalte persoane.

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Dle preşedinte, nimeni nu are îndoieli cu privire la necesitatea de a combate terorismul. Totuşi, democraţiile avansate bazate pe principiile statului de drept îşi pun mereu întrebări despre ceea ce ar trebui făcut şi despre felul în care ar trebui făcut. În acest caz, răspunsul la această întrebare este uşor. Nu trebuie să acţionăm în aşa fel încât 500 de milioane de persoane să fie considerate suspecţi şi drepturile lor să fie grav încălcate, fără a avea şansa de a beneficia de protecţie legală. În special, aceste măsuri nu trebuie puse în aplicare fără a ţine deloc seama de regulile democratice existente.

Parlamentul se află în prezent în situaţia de a fi nevoit să tragă ponoasele de pe urma acţiunilor arogantei Preşedinţii suedeze. Nu trebuie să se întâmple aşa. Prin urmare, mă declar în favoarea ideii de a vota mâine împotriva acestui acord.

  Carl Schlyter (Verts/ALE). – (SV) Dle Preşedinte, doresc să spun că această propunere nu va împiedica nimic – nici un act de terorism. Niciunul dintre cele patru atacuri menţionate de Preşedinţia Consiliului nu ar fi putut fi împiedicat - deşi poate investigaţiile ulterioare ar fi uşurat - situaţia. Acest acord reduce securitatea la fel cum o face orice lege privind monitorizarea totală a internetului, pentru că dacă există o monitorizare totală, atunci oamenii vor încerca să o evite – chiar şi cetăţenii cinstiţi. Prin urmare, pe internet apar servicii de creare de conturi anonime, la fel cum se întâmplă acum în sectorul bancar. Dacă teroriştii se pot ascunde printre oamenii obişnuiţi, securitatea este redusă. Este un acord slab.

În locul acestuia, solicit o revizuire completă a tuturor acestor legi antiterorism. Cât ne costă acestea şi care este efectul lor comun asupra intimităţii şi libertăţii? De-abia după aceea voi lua în considerare ideea de a vota în favoarea altor legi antiteroriste. Arătaţi-ne cât de eficiente sunt aceste măsuri folosind documente publice, nu secrete.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Dle Preşedinte, aş dori să atrag atenţia asupra a două chestiuni care, după părerea mea, sunt foarte importante. Este incontestabil faptul că ar trebui să combatem terorismul, însă discuţia este despre felul în care ar trebui făcut acest demers şi despre ce fel de acorduri ar trebui semnate cu americanii în acest sens. Aş dori să ridic două probleme. Prima dintre acestea este faptul că acordul afectează numai una dintre părţi – este un acord unilateral. Ne-am gândit că serviciile competente din statele europene ar putea să obţină la rândul lor date de la SUA şi că acest lucru ar facilita lupta împotriva terorismului dusă aici, în Europa? A doua problemă – principala obiecţie se referă la faptul că va fi posibil să se obţină toate datele financiare. Subliniez cuvântul „toate”. Cred că trebuie să încercăm să le permitem serviciilor speciale american şi european să obţină date numai de la entităţile asupra cărora planează suspiciunea.

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Consiliul a trimis acordul către Parlamentul European foarte târziu, ceea ce este inexplicabil şi sper ca incidente de acest gen să nu se mai repete. Pe de altă parte, am fost foarte plăcut surprins de cooperarea intensă a autorităţilor americane cu Parlamentul European. Brusc, acestea au auzit de această instituţie, lucru care sper să se repete în viitor.

Aştept acelaşi interes din partea autorităţilor americane şi în ceea ce priveşte tratamentul egal al statelor membre referitor la programul Visa Waver. Statele Unite au rămas datoare cu introducerea unor criterii clare şi transparente pentru refuzul vizei în unele state membre. Cu toate acestea, cred că acordul interimar trebuie susţinut pentru că va contribui la securitatea cetăţeanului european. Aprobarea acestui acord nu trebuie, însă, să stopeze negocierile cu Statele Unite pentru un acord pe termen lung, în care să se includă toate obiecţiile ridicate de acest parlament

  Eva Lichtenberger (Verts/ALE). – (DE) Dle Preşedinte, Consiliul a recunoscut astăzi că e posibil ca rezultatele negocierilor să nu fi fost atât de bune pe cât se spera. Ar trebui să ţinem cont de acest lucru şi să profităm de ocazie pentru a îmbunătăţi acordul. Totuşi, simpla amânare a chestiunii nu va fi de ajutor, pentru că procesul de amânare nu este guvernat de nicio condiţie. Prin urmare, la următoarea şedinţă de plen ne vom trezi, din nou, în aceeaşi situaţie. Nu cred că asta va schimba ceva.

În al doilea rând, aş dori să spun că ni s-au făcut deja destule promisiuni că lucrurile vor sta mai bine în următoarea rundă de negocieri purtate fără implicarea Parlamentului. Ni s-a mai promis o dată înaintea acestui acord că, de data aceasta, lucrurile vor fi diferite. Repet, amânarea nu va fi de ajutor. Singurul lucru care va ajuta în acest caz este transmiterea unui semnal clar.

În al treilea rând, breşele de securitate despre care s-a susţinut că vor apărea dacă nu votăm în favoarea acordului interimar pur şi simplu nu există. Există rapoarte juridice care dovedesc acest lucru şi există contracte privind asistenţa juridică reciprocă.

  Sajjad Karim (ECR). – Dle Preşedinte, securitatea cetăţenilor noştri este extrem de importantă pentru noi toţi şi este uşor să se spună despre noi că suntem indulgenţi faţă de combaterea terorismului dacă stăm şi cerem ca libertăţile civile ale cetăţenilor să fie protejate. Am văzut că mulţi parlamentari naţionali spun aceste lucruri atunci când vine vorba despre măsurile pe care le ia acest plen.

Bineînţeles, SWIFT are multe exemple de succes, iar noi susţinem toate aceste exemple, însă este la fel de important să ne concentrăm şi pe aspectele în cazul cărora SWIFT a eşuat sau ne-a dezamăgit. În Uniunea Europeană au existat multe anchete eşuate sau incorecte. Numai în circumscripţia mea electorală au fost reţinute 12 persoane nevinovate, care nu au putu fi acuzate. n Când au fost deţinute, am fost informaţi că printre dovezile substanţiale existente împotriva lor se numărau tranzacţiile financiare.

Ce putem învăţa din aceste situaţii negative? Stimaţi membri ai Consiliului, haideţi să dăm înapoi. n Avem timp. Nu suntem puşi cu spatele la zid. Există o cale înainte. Haideţi să amânăm. Stimaţi membri ai Consiliului, mergeţi înapoi; faceţi acest lucru cum se cuvine – nu de dragul acestui plen, ci pentru binele cetăţenilor noştri.

  Carlos Coelho (PPE). – (PT) Dle Preşedinte, în ţara mea, dacă un poliţist doreşte să obţină acces la un cont bancar, trebuie să aibă un mandat de percheziţie. Nu pot accepta un acord prin intermediul căruia mii sau milioane de informaţii bancare sunt transferate către un poliţist american pentru a fi folosite fără a fi nevoie de permisiunea unei instanţe judecătoreşti. Acordul interimar care a fost negociat nu conţine protecţia datelor personale. Protecţia datelor nu este un lux – este un element necesar pentru libertatea noastră. Există o lipsă de reciprocitate şi o lipsă de proporţionalitate. Nu putem permite aşa ceva.

Sperăm că acordul final va fi negociat în mod corespunzător. Cum poate fi negociat? Negocierile pentru acesta au un punct de plecare slab sau unul rezonabil? Cred că este mai bine pentru noi să nu avem un acord interimar slab decât să avem orice fel de acord. Dacă vom refuza acordul interimar, acest lucru va însemna că avem un punct bun de plecare pentru negocierea acordului final.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Se spune că acordurile bune sunt cele încheiate între parteneri egali. Totuşi, acordul care este elaborat în prezent nu indică faptul că noi am fi un partener egal, ci mai degrabă că Statele Unite cer anumite lucruri de la noi şi se aşteaptă să le respectăm punctele de vedere.

Cu toate acestea, în urma Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European a dobândit mai multă putere, iar datoria deputaţilor europeni aflaţi aici este aceea de a apăra interesele şi drepturile, drepturile fundamentale, a 500 de milioane de cetăţeni din statele membre ale UE. Prin urmare, susţin propunerea ca acest acord să fie refăcut şi să încorporeze propunerile pe care noi, deputaţii din Parlamentul European, care suntem singurii reprezentanţi direcţi dintre toate instituţiile UE, ne aşteptăm să le regăsim în textul acordului.

Ştiu că există ţări în Uniunea Europeană care au probleme majore în ceea ce priveşte terorismul. În fine, Spania este una dintre ţările care luptă cu terorismul de mult timp şi cred că în acest caz Consiliul va fi partenerul Parlamentului European, nu al Statelor Unite ale Americii.

  Alfredo Pérez Rubalcaba, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dle Preşedinte, în primul rând, aş dori să spun că am ascultat cu mare interes şi preţuire toate discursurile stimaţilor deputaţi, şi pe cele de susţinere, şi pe cele critice deşi, ce e drept, cele din a doua categorie au fost în majoritate, însă le apreciez pe toate.

Aş dori să spun, la început, că sunt foarte mulţumit de faptul că în timpul dezbaterii din acest plen s-a confirmat, încă o dată, că Parlamentul, Comisia şi Consiliul sunt în perfect acord atunci când vine vorba de apărarea valorilor noastre comune şi, aşa cum am spus în discursul meu, când e vorba de a lua o poziţie fermă împotriva oricărei forme de terorism. După părere mea, acest consens este extrem de important şi nu ar trebui să uităm acest lucru.

Aş dori să fac o distincţie între două direcţii de critică total diferite pe care le-am auzit în privinţa acordului SWIFT pe care l-am analizat în această dimineaţă: criticile la adresa procedurii şi criticile la adresa fondului.

Este adevărat că fondul acestui acord a fost criticat în mod constant, chiar şi de acei deputaţi care au susţinut în mod explicit un acord ca acesta. Repet ceea ce am spus mai devreme în discursul meu, şi anume că probabil lucrurile ar fi putut fi făcute mai bine; de fapt, cu siguranţă ar fi putut fi făcute mai bine. Totuşi, mai este un alt aspect pe care l-am spus şi pe care îl repet, anume că, aşa cum stimaţii deputaţi ştiu foarte bine, limitele temporale au fost cum au fost, prin urmare Consiliul şi Comisia au trebuit să acţioneze într-un termen foarte scurt. În orice caz, daţi-mi voie să afirm foarte clar că, aşa cum am spus mai devreme în această după amiază, Consiliul îşi doreşte ca lucrurile să fie făcute diferit de acum înainte, nu ca în trecut.

Anumiţi deputaţi au spus, probabil pe baza propriei experienţe, că aceasta este o promisiune, o asumare care a fost încălcată în mod repetat în acest plen. Aş dori să spun, în sprijinul Consiliului, că acesta este un angajament născut din angajamentul fundamental existent în Tratatul de la Lisabona, care stabileşte drept obiectiv principal ideea ca acest plen să joace un rol din ce în ce mai important în viaţa instituţională a Europei, astfel încât cetăţenii să se simtă mai bine reprezentaţi.

Acest angajament asumat de ţara mea, care este un angajament fundamental existent în Tratatul de la Lisabona, este motivul pentru care vreau să afirm în mod categoric faptul că, în timpul Preşedinţiei spaniole, Consiliul va proceda în mod diferit.

În cazul în care există persoane care nu au încredere în cuvintele Consiliului, şi care ar avea dreptul să se îndoiască, acestea ar trebui să îşi aducă aminte că tratatul ne obligă să facem lucrurile în alt mod. Prin urmare, dacă voinţa politică a Consiliului nu este suficientă, tratatul este în vigoare în condiţiile legii pentru a garanta că lucrurile vor fi făcute altfel în viitor. Tratatul se bazează pe colaborarea dintre acest Parlament şi Comisie şi, în mod natural, se bazează pe spiritul unit pe care l-au demonstrat deputaţii noştri aici, un spirit care caută un echilibru între apărarea securităţii şi menţinerea valorilor noastre de bază; este vorba de un spirit paneuropean, cu care Consiliul este în perfectă armonie.

Aş dori să fac trei comentarii referitor la chestiunea în sine. Nu voi aborda aspecte mai specifice care au făcut obiectul criticilor, dintre care unele au fost nefondate, după părerea mea. De exemplu, s-a spus în mai multe rânduri că acordul SWIFT, aşa cum se prezintă în faţa acestui plen, permite transferul unor cantităţi mari de date. Deşi ar fi trebuit să se precizeze foarte clar, nu s-a spus că nu aceasta este logica din spatele acordului şi că acordul SWIFT nu permite transferul de date în masă decât în situaţii excepţionale, întotdeauna şi numai atunci când există suspiciuni legale (Articolul 4 alineatul (6) al acordului). Acesta este doar un exemplu. Au fost formulate şi alte acuzaţii oarecum superficiale cu privire la conţinutul acordului, care cred eu că ar fi retrase după o analiză mai atentă, însă nu mă voi referi acum la ele.

Aş vrea să subliniez încă două aspecte în acest sens. În primul rând, alături de Comisie şi de câţiva dintre deputaţii din acest plen, aş dori să subliniez faptul că acordul s-a dovedit util în lupta împotriva terorismului. Am dat doar câteva exemple, iar mai multe se pot găsi în raportul judecătorului Bruguière, care a fost distribuit deputaţilor. Vă pot da încă un exemplu, sau mai bine chiar două, din ţara mea, exemple despre care am mai vorbit.

Este adevărat că acordul SWIFT a fost folosit pentru a investiga atacurile din data de 11 martie de la Madrid, iar rezultatele au fost bune. De asemenea, merită să ne amintim că, în urmă cu un an, acordul SWIFT a fost folosit pentru a împiedica un atentat asupra oraşului Barcelona. Autorii acestor atacuri îşi ispăşesc în prezent pedeapsa în închisorile spaniole.

Prin urmare pot spune că da, a funcţionat şi da, ne-a permis să obţinem rezultate. În această situaţie, sunt sigur că stimaţii deputaţi vor fi de acord cu mine că suspendarea acestui acord va însemna practic cel puţin o scădere uşoară a standardelor de securitate pentru cetăţenii europeni. Bineînţeles, trebuie să acceptaţi faptul că, dacă acordul funcţionează şi a funcţionat pentru noi, atunci suspendarea lui ar face ca noi să trăim în condiţii mai puţin sigure, şi îmi aleg cu atenţie cuvintele, pentru ca nimeni să nu poată acuza Consiliul că exagerează cu dramatismul. Cu siguranţă că existenţa noastră ar fi un pic mai nesigură; este simplu ca bună ziua.

Iată de ce doresc să subliniez, în numele Consiliului - şi cred că şi Comisia este de aceeaşi părere - că este esenţial să nu suspendăm acest acord. Poate că acest acord lasă loc de critici şi doresc să subliniez din nou faptul că acceptăm criticile dure pe care le-am auzit aici, în această după amiază. Totuşi, stimaţii deputaţi vor fi cu siguranţă de acord cu mine că acest acord este cu mult mai bun decât protocolul privind schimbul de date pe care Statele Unite şi UE au trebuit să îl respecte ani de zile.

Probabil că acordul supus astăzi dezbaterii nu este perfect. Cu siguranţă pot fi aduse îmbunătăţiri şi chiar pot fi de acord cu unele dintre criticile venite din anumite părţi, însă vă cer să recunoaşteţi, aşa cum fac şi eu, că este un lucru mai bun decât ceea ce aveam înainte. UE, Consiliul şi Comisia au introdus în acest acord mai multe propuneri, iar acestea produc îngrijorare printre unii deputaţi care încearcă în primul rând să garanteze că securitatea nu este asigurată cu preţul drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale; şi pe bună dreptate.

Acesta este motivul pentru care doresc să repet ceea ce a spus şi dna comisar, anume faptul că este important să nu suspendăm acordul. De asemenea doresc să subliniez în faţa Parlamentul faptul că dorinţa sinceră a Consiliului este să negocieze un nou acord – care va fi unul final – un acord care va încorpora multe dintre aspectele menţionate aici, în această după amiază, aspecte cu care Consiliul este de acord şi pe care ar dori să le aprobe în mod public. Consiliul îşi ia angajamentul să facă acest lucru. Adevărul este că Preşedintele în exerciţiu al Consiliului şi-a luat deja acest angajament printr-o scrisoare trimisă Preşedintelui Parlamentului, însă va trebui să îl afirmăm din nou cu convingere când va veni vremea să negociem.

Prin urmare, astăzi dezbatem un acord interimar care îmbunătăţeşte situaţia actuală. Dezbatem un acord care va dura nouă luni de zile, perioadă care reprezintă timpul de care vor avea nevoie Comisia, Consiliul şi Parlamentul pentru a ajunge la un nou acord – care va fi unul final – şi care va aborda, cu siguranţă, toate măsurile de precauţie rezonabile care au fost discutate în dezbaterea Parlamentului din această după amiază.

Consiliul nu poate ignora dezbaterea din această după amiază. Nu putem ignora faptul că acest acord a fost supus foarte multor critici. Aşa cum am spus, unele dintre aceste critici au fost mai justificate decât altele, însă au existat critici şi cred că acest lucru merită să fie luat în considerare. În numele Consiliului, cer Parlamentului să ne acorde acest timp de gândire.

Timp de care avem nevoie pentru a analiza şi discuta această dezbatere împreună cu colegii mei din Consiliu, timp pentru a discuta dezbaterea împreună cu Comisia şi, mai presus de toate, timp pentru a explora posibilitatea de a elabora un acord mai bun cu Statele Unite, lucru care cred că este o posibilitate reală. Vă cerem puţin timp, doamnelor şi domnilor, dle Preşedinte, pentru a ne putea întoarce în Parlament peste câteva săptămâni sau câteva luni şi pentru a putea garanta atunci că am pus bazele pentru semnarea unui acord final care abordează în mod corespunzător îngrijorările exprimate astăzi de către unii dintre stimaţii deputaţi. Îngrijorări care, repet, reflectă în multe cazuri şi îngrijorările Consiliului.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle Preşedinte, aceasta este o dezbatere extrem de importantă. Acest lucru este în totalitate corect, pentru că discutăm chestiuni foarte importante, ca de exemplu modalitatea în care putem menţine securitatea cetăţenilor noştri, menţinând totodată sisteme bune de informare şi schimb cu un nivel înalt de protecţie a datelor.

Aşa cum a spus şi Preşedintele în exerciţiu al Consiliului, au existat câteva probleme, câteva neînţelegeri, cred eu. Unele dintre ele îşi găsesc răspunsul în raportul Bruguière, prin urmare vă îndemn să citiţi acest document. Cred însă că trebuie să înţelegem şi să ne amintim de ce avem un acord interimar. De ce îl avem? Ei bine, pentru că SWIFT se încheia şi ne aflam în situaţia de a nu avea niciun regulament cu privire la transferul de date, prin urmare Consiliul şi Comisia s-au mişcat rapid pentru a planifica ceva. Am reuşit să obţinem anumite concesii din partea Statelor Unite şi câteva mecanisme de protecţie a datelor foarte bune. De asemenea, două state membre îngrijorate au solicitat Comisiei să se implice pentru a crea o abordare europeană a acestui aspect şi pentru a evita acordurile bilaterale. Este important să ne amintim de acest lucru.

Acum există acest acord interimar, aşa cum am spus; poate să fie îmbunătăţit şi va fi îmbunătăţit. Comisia şi Consiliul intenţionează să implice Parlamentul European în acordul permanent, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Lisabona. Trebuie să clarificăm mai bine aspectele care ţin de corectarea, protecţia legală şi ştergerea datelor. Acordul permanent va include, de asemenea, garanţii privind rectificarea şi accesul la informaţii.

Dl Lambrinidis a întrebat de ce Comisia nu a realizat aceste lucruri. Ei bine, dle Lambrinidis, Comisia şi-a început mandatul acum 16 ore şi 20 de minute. Acesta este un mandat de negociere extrem de important. Trebuie să fim capabili să discutăm aceste aspecte împreună, în cadrul noii Comisii, înainte de a formula întregul mandat de negociere pe care îl vom discuta cu Parlamentul European. Am preluat de foarte puţin timp funcţiile, prin urmare nu vă puteaţi aştepta ca noi să reuşim aceste lucruri. Însă ne vom asigura – iar dl Barroso a exprimat foarte clar acest lucru în scrisoarea trimisă dlui Buzek – că lucrăm la mandatul de negociere; îl vom prezenta Parlamentului European cât mai curând posibil şi ne vom asigura că veţi fi informaţi pe întreaga perioadă a acestui proces.

Ar putea fi o idee foarte bună să amânăm votul şi s-ar putea să avem nevoie de mai mult timp pentru a discuta mandatul. Veţi vedea mandatul de negociere; veţi avea timp să analizaţi documentele, rapoartele şi alte acte, şi, aşa cum am spus, Comisia este dispusă să colaboreze cu dumneavoastră şi Consiliul pentru un acord permanent în această privinţă, un acord bun – mult mai bun.

  Preşedintele. – Stimaţi colegi, regula cartonaşului albastru nu funcţionează în timpul prezentărilor făcute de Consiliu şi Comisie, însă aceasta este o discuţie extrem de importantă. Trebuie să luăm o decizie mâine.

Nu este în conformitate cu Regulamentul, însă aş putea să vă cer, dle Preşedinte în exerciţiu, să acceptaţi două întrebări scurte – şi subliniez scurte – adresate de dl Schulz şi de dl Lambrinidis – doar atât, căci am putea discuta acest subiect încă două ore.

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dle Preşedinte, dle Rubalcaba, alături de toţi deputaţii din acest plen am ascultat cu atenţie ceea ce aţi spus. Aţi folosit următoarele cuvinte: „Acordaţi-mi mai mult timp ca să discut cu ceilalţi membri ai Consiliului. Acordaţi-mi mai mult timp să pot reveni şi să vă prezint un acord mai bun”. Prin urmare, aş dori să vă întreb foarte clar dacă acest lucru înseamnă că acum Consiliul nu mai insistă asupra acestui acord şi asupra votului privind acest acord şi dacă doriţi să aveţi timp să negociaţi cu Statele Unite pe baza unui acord nou şi îmbunătăţit. Am înţeles bine ceea ce aţi spus?

  Stavros Lambrinidis (S&D). – Dle Preşedinte, este Consiliul conştient de faptul că, în ultimii ani, SWIFT nu a trimis nici măcar o dată informaţii specifice, pentru că nu le poate extrage, şi că transferă întotdeauna cantităţi mari de date?

Îşi dă Consiliul seama de faptul că, tocmai din acest motiv, există un acord între Statele Unite şi SWIFT potrivit căruia la Departamentul de Trezorerie este transferat personal aparţinând SWIFT, care se asigură că datele în masă pe care le primeşte Trezoreria nu sunt analizate ca atare?

Îşi dă Consiliul seama de faptul că acordul interimar nu include nici o concesie, oricât de mică, făcută Parlamentului? Dacă am dreptate – şi sper că am – Consiliul şi Comisia se angajează să ia problema informaţiilor în masă foarte în serios în timpul mandatului de negociere?

  Alfredo Pérez Rubalcaba, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dle Preşedinte, Consiliul doreşte să mai sublinieze o dată cât de important este să nu se întrerupă fluxul schimbului de date financiare dintre Europa şi Statele Unite.

Totuşi, Consiliul are în vedere faptul că măsurile de precauţie, criticile şi sugestiile formulate de stimaţii deputaţi trebuie luate foarte serios în considerare.

Din acest motiv, am solicitat timp pentru a colabora cu toate ţările Uniunii Europene, cu toate statele membre şi pentru a analiza dacă trebuie să încorporăm aceste elemente în noul acord. Mai important decât atât, am cerut timp pentru a ne consulta cu Statele Unite. Cred că SUA sunt dispuse să includă în noul acord multe dintre măsurile de precauţie, rezervele şi restricţiile exprimate astăzi de deputaţii din Parlamentul European. Pe scurt, SUA sunt dispuse să găsească un echilibru mai bun între securitate şi libertate în acordul final, care este de fapt subiectul discuţiei noastre de astăzi.

Doresc timp pentru a explora această posibilitate, astfel încât să mă pot întoarce în Parlament şi să spun, în cadrul unei şedinţe ca aceasta, înainte de a proceda la vot, că şi Comisia şi Consiliul au obţinut de la Statele Unite un angajament de a încorpora în noul acord aceste sugestii venite de la Parlamentul European.

În aceste condiţii, cred că vom avea o dezbatere foarte diferită de cea la care participăm aici în această după amiază.

  Manfred Weber (PPE). – (DE) Dle Preşedinte, dezbaterea a fost foarte utilă. Vă mulţumesc foarte mult că aţi făcut posibilă o astfel de discuţie. Dacă am înţeles bine, pentru că aspectul pe care îl discutăm este unul sensibil, dl Rubalcaba nu ne poate garanta că actualul acord nu va intra în vigoare. Cu alte cuvinte, dacă amânăm lucrurile şi ne acordăm mai mult timp, acordul va intra în vigoare.

Astfel, următoarea mea întrebare este: Poate dl Rubalcaba să ne garanteze, de exemplu, că în termen de o lună va exista un acord pe termen lung cu standarde mai înalte sau ne spune cumva Consiliul că oricum va trebui să aşteptăm nouă luni până la sfârşitul perioadei de timp? Parlamentului îi vine foarte greu să accepte o garanţie necondiţionată. Prin urmare, trebuie să impunem condiţii clare în ceea ce priveşte garanţia Consiliului, pentru a putea lua mâine o decizie referitoare la o posibilă amânare.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE). – (ES) Dle Preşedinte, vă mulţumesc pentru că aţi aplicat cu generozitate Regulamentul de procedură şi le-aţi permis celor doi reprezentanţi să vorbească, întâi în numele grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor şi apoi în numele grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat).

Dle Rubalcaba, aţi pus degetul pe rană. Cele mai multe dintre argumentele prezentate în plen în timpul dezbaterii au fost corecte. Respect foarte mult tot ceea ce s-a spus. Totuşi, aceste cuvinte ar trebui să aibă şi o componentă documentară, informativă, în cunoştinţă de cauză şi, să fiu sincer, am fost foarte surprins să aud anumite afirmaţii care sugerează altceva. Asemenea afirmaţii dau impresia că foarte puţine persoane au citit, de fapt, acordul pe care îl critică, întrucât, dacă l-ar fi citit, nu ar fi fost posibil să formuleze unele dintre argumentele prezentate.

Acesta este motivul pentru care vă întreb, dle Rubalcaba, despre aspectul menţionat de colegul meu, dl Manfred Weber, şi de dna Hennis-Plasschaert în scrisoarea pe care aceasta a trimis-o (după cum ştiţi, eu sunt în favoarea menţinerii acordului interimar în timpul negocierilor pentru un nou acord). În scrisoarea dumneaei, dna Hennis-Plasschaert a formulat aceeaşi întrebare ca dl Manfred Weber. Poate Consiliul să garanteze Parlamentului că, graţie participării acestui plen, va prezenta textul final al noului acord în faţa comisiei în iunie şi în plen în iulie?

  Alfredo Pérez Rubalcaba, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dle Preşedinte, unii dintre stimaţii deputaţi solicită un acord interimar, în timp ce alţii cer un acord permanent.

În ceea ce priveşte perioada de timp, este o diferenţă destul de mare între a prezenta acestui plen bazele unui acord final sau, cu alte cuvinte, a aduce angajamentul primit de la Statele Unite de a include unele dintre măsurile de precauţie şi sugestiile formulate de acest plen şi a prezenta un nou acord.

Dacă stimatul deputat mă întreabă dacă putem aduce un nou acord în acest plen în termen de o lună, atunci răspunsul este „nu”. Dacă întrebaţi dacă, în câteva luni de zile, putem prezenta acestui plen rezultatele dialogului dintre Statele Unite şi Parlament, a cărui participare este foarte importantă, pentru a putea dezbate dacă avem dreptate considerând că acordul final va fi mult mai bun decât cel actual, atunci răspunsul meu este „da”. După părerea mea, suntem capabili să realizăm acest lucru.

Exact asta solicit de la dumneavoastră. Prin urmare, nu mă refer în special la propunerea raportoarei, pe care recunosc că nu am luat-o foarte serios în calcul în această după amiază după ce am evaluat atmosfera generală şi numeroasele acţiuni şi discursuri împotriva semnării acordului interimar. Daţi-mi voie să-mi repet opinia că, aşa cum se prezintă situaţia, este o abordare mai realistă să cerem plenului un termen de trei luni, să zicem, pentru a avea timp să prezentăm bazele unui acord cu Statele Unite în vederea dezbaterii în Parlament. Cu alte cuvinte, acest acord ar include elemente care noi, UE (Comisia, Consiliul şi Parlamentul), şi Statele Unite considerăm că ar trebui încorporate într-un acord final care ar urma să fie negociat ulterior.

Cred că în această situaţie dezbaterea pe care o avem astăzi ar fi complet diferită.

  Jeanine Hennis-Plasschaert, raportoare. – Dle Preşedinte, s-au spus foarte multe. Permiteţi-mi să subliniez, în special pentru dl Busuttil şi pentru Preşedintele în exerciţiu, că securitatea cetăţenilor europeni nu va fi compromisă dacă noi nu ne vom da acordul cu privire la acordul interimar. Cred că este foarte nedrept să folosim astfel de argumente. Avem la dispoziţie alte instrumente legale pentru schimbul de date transatlantic vizat şi, aşa cum a spus dl Claude Moraes, nimeni de aici nu este un model de virtute.

În ceea ce priveşte scrisoarea SUA, acea scrisoare este în mod evident apreciată, nu există nicio îndoială, însă afirmaţia că punctele de vedere ale Parlamentului vor fi ascultate, luate în considerare şi soluţionate este puţin cam slabă, nu credeţi? Nu exprimă niciun fel de angajament. De asemenea, se afirmă că aspectele sunt valabile numai dacă acest acord interimar rămâne în vigoare, lucru pe care eu îl consider un act de şantaj. Mă înfurii şi îmi pare rău pentru asta, însă această dezbatere începe să mă calce pe nervi.

TFTP nu este şi nici nu poate fi considerat a fi compatibil cu cele mai puternice tradiţii europene privind libertăţile civile. Trebuie văzut, şi vreau să se confirme acest lucru, ca o abatere de la dreptul european şi de la practicile europene. Am mai spus acest lucru şi doresc să îl aud din nou. Aş vrea să spun, de asemenea, că nimeni nu se îndoieşte de necesitatea unei cooperări permanente şi mai solide între Statele Unite şi UE, prin intermediul UE, iar statele sale membre, în special în cadrul Consiliului, trebuie să fie ferme atunci când îşi stabilesc propriile obiective. Din acest punct de vedere, Parlamentul şi Consiliul nu sunt încă pe aceeaşi lungime de undă.

În fine, daţi-mi voie să subliniez că totul ţine de responsabilitatea europeană şi că trebuie găsită o soluţie europeană. Olanda şi Belgia nu pot sfârşi prin a fi „păcălicii” acestei situaţii. Am ascultat cu atenţie declaraţiile dumneavoastră, solicitarea dumneavoastră de a vi se acorda mai mult timp şi sunt dispusă să prezint această solicitare în cadrul Conferinţei preşedinţilor, însă dumneavoastră nu mi-aţi acordat garanţia pe care o aşteptam: a fost prea vagă. Cu toate acestea, voi prezenta solicitarea dumneavoastră Conferinţei preşedinţilor, care se va întruni în această după amiază.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 10 februarie 2010

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Cooperarea cu Statele Unite în vederea combaterii terorismului este importantă, dar nu cu orice preţ. Acordul cu Statele Unite privind transferul datelor financiare înseamnă mai degrabă deschiderea şi citirea corespondenţei personale a tuturor cetăţenilor europeni sau monitorizarea tuturor schimburilor de e-mailuri ale acestora, sub pretextul că teroriştii ar putea să îşi trimită unul altuia scrisori sau mesaje electronice. Acordul despre care vorbim nu garantează respectarea datelor personale, garantând cu atât mai puţin felul în care aceste date ar putea fi utilizate. Riscul de a ne amesteca, la un simplu ordin dat de o autoritate, în viaţa privată a milioane de cetăţeni nevinovaţi sau în tranzacţiile financiare perfect legale ale companiilor europene este inacceptabil. Încă îmi amintesc afacerea „Echelon”, acel sistem de intercepţie care teoretic trebuia folosit în scopuri militare şi de securitate, dar care s-a dovedit a fi un sistem îngrijorător, posibil de spionaj comercial şi politic, îndreptat împotriva aliaţilor. Putem accepta un schimb, adică un transfer reciproc, de date vizate, la solicitarea unei autorităţi judiciare şi într-un anumit context. În mod sigur vrem să ajutăm SWIFT să treacă peste impasul tehnic din cauza căruia nu poate efectua nimic altceva decât transferuri de date în masă. Cu toate acestea, nu putem accepta acest acord.

  Indrek Tarand (Verts/ALE), în scris. – (FR) Dle Preşedinte, le recomandăm colegilor noştri deputaţi să voteze împotriva acestui raport, în scopul de a oferi membrilor Consiliului şi Comisiei ocazia de a face câteva modificări şi de a-şi schimba astfel poziţia. Sperăm foarte mult că vor profita de această ocazie. Cât despre restul, Franţa tocmai a decis să vândă Rusiei o navă de luptă din clasa Mistral; credem că va regreta foarte mult acest demers.

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Ameninţarea terorismului nu scade. Recenta tentativă a unui atentator sinucigaş de a arunca în aer un avion care zbura dinspre Europa spre SUA demonstrează faptul că există persoane care, în numele unor convingeri fanatice, sunt gata să ucidă sute de oameni nevinovaţi. Totuşi, ar fi o greşeală să considerăm că actele de terorism sunt comise exclusiv de persoane disperate. Pentru că în spatele oricărui terorist se află o organizaţie care l-a antrenat, care i-a furnizat explozibilul şi care l-a finanţat. Terorismul trebuie să fie bine organizat pentru a rezista, iar pentru asta are, în primul rând, nevoie de bani. Nu trebuie să ne oprim în eforturile noastre de a urmări mişcările financiare şi de a stabili sursa fondurilor utilizate pentru a susţine terorismul. Schimburile eficiente de informaţii între guverne şi ajutorul reciproc acordat pentru identificarea persoanelor şi organizaţiilor suspecte sunt elemente de importanţă vitală pentru a asigura securitatea cetăţenilor noştri. Ar trebui să depunem toate eforturile posibile pentru a ne asigura că acordul final va garanta protecţia atât de necesară a datelor personale.

Totuşi, nu trebuie să uităm că principalul nostru obiectiv ar trebui să fie limitarea terorismului, pentru că terorismul este încă o ameninţare reală şi există inclusiv în Europa. Atunci când vorbim despre securitate, trebuie să lăsăm jocurile politice la o parte. Parlamentul European nu trebuie să facă paradă de autoritatea sa respingând acordul interimar cu SUA referitor la prelucrarea datelor de mesagerie financiară, pentru că acest acord îmbunătăţeşte securitatea continentului nostru.

PREZIDEAZĂ: DL LAMBRINIDIS
Vicepreşedinte