Stenograma dezbaterilor

Joi, 11 februarie 2010 - Strasbourg

7. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

Raport: Kinga Göncz (A7-0049/2009)

  Traian Ungureanu, în numele grupului PPE. – Mulţumesc în mod deosebit doamnei raportor. În numele Grupului Popular salut votul final asupra programului Progress. Grupul Popular, pe care l-am reprezentat în procesul de elaborare a raportului, s-a pronunţat mereu pentru iniţiativă şi măsuri de contracarare a decalajelor economice şi sociale între statele membre.

Raportul votat astăzi satisface unul dintre principalele obiective ale PPE: sprijinul pentru microîntreprinderi, dublat de preocuparea pentru incluziune socială. Votul de astăzi garantează, de asemenea, că programele acoperite de structura - cadru Progress nu vor fi restrânse şi atinge, astfel, un alt obiectiv asumat de PPE. Cred că cel mai important element al votului de astăzi este conţinut la articolul 1 al raportului. El reflectă, de altfel, abordarea echilibrată pe care PPE a susţinut-o constant în ceea ce priveşte chestiunea surselor de finanţare a proiectelor.

Astfel, linia bugetară pentru instrumentul de microfinanţare e alcătuită din 60 de milioane de euro din sursele programului Progress şi 40 de milioane de euro din alte surse. Această proporţie este concordantă cu abordarea PPE, care urmăreşte, pe de o parte, lansarea rapidă a programului şi, pe de altă parte, prudenţa cerută de constrângerile bugetare cu care ne confruntăm în prezent. Mulţumesc încă o dată pentru votul exprimat astăzi şi pentru sprijinul permanent în elaborarea raportului. <BRK>

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Aş dori să spun că sunt foarte mulţumit că am aprobat acest program, şi sunt foarte fericit că am putut vota în favoarea lui, mai ales într-un moment în care ţările noastre se luptă cu criza economică, iar şomajul a atins zece sau mai multe procente în multe ţări. Acest pachet va fi de mare ajutor pentru noi toţi. Aş dori să-mi exprim recunoştinţa faţă de raportor şi aş mai dori să adaug că sunt încântat că acordul respectiv a putut fi încheiat şi că aceste 100 milioane de euro nu vor fi alocate în întregime în dauna pachetului Progress. Este un acord foarte bun, mulţumesc foarte mult şi să sperăm că va fi în beneficiul tuturor.

  Marian Harkin (ALDE). – Dle preşedinte, şi eu sunt foarte mulţumită că am susţinut această iniţiativă. Este o expresie tangibilă a uneia dintre măsurile care au fost luate de UE ca răspuns la actuala criză economică. Această iniţiativă îi are în vedere pe cei care, în mod normal, nu ar avea acces la piaţa creditelor; pe cei cărora băncile şi alte instituţii financiare le-ar spune „nu, mulţumim, nu dorim afacerea dumneavoastră”. De exemplu, oameni care şi-au pierdut locurile de muncă, care sunt predispuşi excluziunii sociale, oameni care întâmpină dificultăţi la reintegrarea pe piaţa muncii, au acum o posibilitate de a-şi deschide propria afacere, deoarece pot accesa împrumuturi cu capital garantat de până la 25 000 de euro. Cred că această iniţiativă va face diferenţa pentru mulţi oameni şi îi mulţumesc Preşedinţiei spaniole pentru eforturile depuse în vederea încheierii unui acord şi, de asemenea, raportoarei pentru munca susţinută.

Cred că astăzi am ajuns la o înţelegere foarte bună aici, mai ales pentru aceia care, după cum am spus, sunt excluşi de pe piaţa creditelor, iar pe plan personal sunt foarte mulţumită să văd cooperativele financiare printre acele instituţii care pot transmite mai departe această finanţare proprilor membri.

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Dle preşedinte, criza economică a generat o criză socială – nu există alt mod de a descrie o situaţie în care şomajul a crescut de trei, patru sau cinci ori, în comparaţie cu perioada dinainte de criză. Anul trecut, chiar în acest Parlament, am elaborat un plan european de relansare economică, un plan care viza îndeplinirea şi finanţarea deciziilor, în contextul programului Progress.

Bineînţeles, situaţia este complexă. Reducerea şomajului nu se poate realiza dintr-o dată. Am susţinut măsurile suplimentare ale Comisiei cu privire la finanţarea microcreditelor. Cu toate acestea, este inacceptabil faptul că au dorit să aleagă calea uşoară şi să ia bani pentru finanţarea creditelor din fondurile alocate programului Progress. Nu am putut susţine o asemenea abordare şi, de aceea, am votat pentru compromisurile expuse în raportul dnei Gönczi.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, cota din PIB-ul global deţinută de vechea Europă este într-o scădere importantă. Dacă excludem ţările care au aderat la ultimul val de extindere, cota din PIB-ul global pe care o deţineau cele 15 state vechi în urmă cu 40 de ani era de 35 %; astăzi este de 25 %; în 15 ani, va fi de 15 %. Europa devine sclerotică, artritică, din cauza modelului economic şi social cu care ne-am mândrit.

A fost o vreme, imediat după război, când părea că funcţionează: vacanţe plătite, concediu de maternitate – ce putea să nu placă? – program de lucru limitat şi aşa mai departe. Dar vine un moment când realitatea se impune, iar noi am ajuns acum în acel punct. Acum este nevoie de patru muncitori germani pentru a realiza acelaşi număr de ore pe parcursul unui an faţă de trei muncitori americani; în consecinţă, cota deţinută de SUA din PIB-ul global în ultimii 40 de ani a rămas relativ stabilă. Noi suntem ca un cuplu în vârstă, într-o casă altădată mare, care începe să se dărâme în jurul nostru, nevăzând progresele care au loc dincolo de pragul casei. Continentul nostru ca întreg devine steril, sclerotic şi îmbătrânit.

  Bogusław Liberadzki (S&D). – (PL) Dle preşedinte, am susţinut cu mare plăcere rezoluţia şi am susţinut, de asemenea, toate amendamentele. Care au fost motivele deciziei mele? În primul rând, în ciuda crizei, am reuşit să ne concentrăm pe probleme de şomaj şi solidaritate socială. În al doilea rând, am reuşit să ne concentrăm în ciuda diferenţelor dintre noi, întrucât au fost amendamente susţinute în comun de socialişti, democraţi, creştin-democraţi şi liberali. În al treilea şi ultimul rând, aş dori ca acesta să fie un semnal clar pentru toate statele membre ca, în legătură cu această rezoluţie, să urmeze exemplul Parlamentului European.

Recomandare: Jeanine Hennis-Plasschaert (A7¬0013/2010)

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Parlamentului European i s-a acordat mai multă putere, dar această putere nu a fost folosită în mod constructiv astăzi. În perioada premergătoare dezbaterii cu privire la SWIFT, multe au mers greşit. Comisia şi Consiliul au oferit Parlamentului prea puţine informaţii şi prea târziu. Acest lucru nu trebuie să se mai repete.

Şi totuşi, acesta nu este un motiv suficient de bun pentru a întrerupe brusc un program care a funcţionat destul de bine câţiva ani, un program care a dovedit că îi protejează atât pe cetăţenii europeni cât şi pe cei americani în mai multe rânduri. Prin urmare, eu am votat împotriva raportului şi susţin prelungirea cu nouă luni a acordului SWIFT. Când se negociază un acord nou, trebuie adoptate măsuri clare pentru o mai bună protecţie a datelor cu caracter personal. Trebuie să prevenim schimbul inutil de date şi nu trebuie să permitem stocarea pe termen nedefinit a datelor.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle preşedinte, nevoia de a combate decisiv terorismul în Uniunea Europeană şi, totodată, nevoia de a construi o cooperare strânsă şi constructivă cu Statele Unite, sunt lucruri pe care nu le contestă nimeni. Cu toate acestea, eu am votat împotriva acordului SWIFT, deoarece nu au fost clarificate încă aspecte fundamentale privind protecţia datelor. În plus, dispreţul arătat Parlamentului în timpul negocierii acordului a fost, pur şi simplu, inacceptabil. Eu sper foarte mult că Parlamentul va fi acum pe deplin implicat şi că nu vom asista la o repetare a acestei situaţii.

Un acord internaţional de reglementare a schimbului de date este într-adevăr necesar, dar nu trebuie permisă sfidarea libertăţilor civile şi a drepturilor fundamentale. Ori de câte ori date europene sunt transferate către terţi, trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că apărăm interesele cetăţenilor UE privind protecţia datelor. Voi continua să lupt pentru acest lucru.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dle preşedinte, ieri a avut loc o dezbatere foarte scurtă cu privire la problema SWIFT aici în Parlament, şi atât Consiliul cât şi Comisia au făcut presupuneri foarte importante cu privire la problemele de procedură care au existat, în special în privinţa informării Parlamentului cu privire la toţii parametrii problemei.

Tocmai de aceea am votat astăzi în favoarea amânării propuse, pentru ca noi să putem obţine informaţiile necesare în viitorul apropiat, să rezolvăm orice interpretare eronată şi să ajungem la o decizie finală.

Problema protecţiei datelor cetăţenilor europeni este crucială şi o apărăm cu toţii, categoric. Nimeni nu contestă că trebuie luate toate măsurile de precauţie. Însă, totodată, trebuie să luăm măsurile necesare pentru a combate finanţarea ilegală a organizaţiilor teroriste şi, astfel, să abordăm preventiv un fenomen care este flagelul atât al SUA cât şi al Europei în termeni de atacuri teroriste.

Iată de ce responsabilitatea noastră în viitorul apropiat este crucială pentru ca, de comun acord, să putem rezolva neînţelegerile şi să continuăm prin a găsi o soluţie la această problemă.

  Gerard Batten (EFD). – Dle preşedinte, aş dori să prezint o explicaţie a votului asupra raportului Hennis-Plasschaert – aşa-numitul „raport SWIFT” – cu privire la monitorizarea finanţării terorismului.

Cred că votul a creat confuzie, chiar şi după standardele acestei instituţii. Cred că am votat pentru a nu vota, iar apoi am votat pentru a trimite raportul înapoi la comisie. Am dorit să votez pentru a-mi exprima dezacordul faţă de încheierea acordului. Cu toate acestea, cu siguranţă nu am dorit să votez în favoarea punctului 2 al raportului care prevede înaintarea de recomandări pentru un acord pe termen lung, în conformitate cu cadrul juridic al Tratatului de la Lisabona.

Nu doresc nici un acord sau acorduri în baza Tratatului de la Lisabona. Tratatul de la Lisabona contravine Bill of Rights din 1689 şi altor acte constituţionale ale Angliei care nu au fost abrogate expres şi care rămân în vigoare. Din acest motiv, Anglia – şi, în fapt, Regatul Unit – se află acum sub conducerea unui guvern constituit ilegal.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL) . – (EL) Dle preşedinte, aş dori să spun că am votat în favoarea raportului dnei Hennis-Plasschaert, dar aş dori să ofer o explicaţie a votului, şi anume: Partidul Comunist Grec respinge „acordul terorii” dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, încheiat în numele luptei împotriva finanţării terorismului.

Denunţăm eforturile forţelor de centru stânga şi de centru dreapta, ale forţelor pentru un sens unic european, de a-şi curăţa conştiinţa faţă de oameni în privinţa „acordurilor terorii” încheiate cu Statele Unite. Cu toate că rezoluţia Parlamentului European nu aprobă acordul interimar semnat deja de Uniunea Europeană şi de SUA, aceasta solicită Consiliului să încheie un acord permanent cu Statele Unite, care se presupune că va respecta protecţia datelor cu caracter personal.

Considerăm aceasta o minciună sfruntată. În opinia noastră, nu poate exista o protecţie a datelor cu caracter personal atâta timp cât se află în mâinile CIA şi ale altor servicii secrete. Terorismul este folosit de Uniunea Europeană, de SUA şi de alte forţe imperialiste ca pretext pentru a încălca libertăţile şi drepturile fundamentale, pentru a lovi în mişcarea populară şi pentru a justifica propriile războaie imperialiste.

Nu există „legi teroriste” care să respecte libertăţile fundamentale, de aceea oamenii trebuie să le respingă, alături de toate „acordurile terorii” asociate acestora.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, acesta a fost un subiect destul de echilibrat şi invidiez siguranţa morală exprimată de persoane aparţinând ambelor părţi. Au fost ridicate probleme legitime legate de libertăţile civile; îngrijorări care ar fi împărtăşite de oameni atât din Statele Unite cât şi din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, cred că administraţia americană a depăşit aşteptările în întâmpinarea îngrijorărilor exprimate de această parte a Atlanticului şi a înaintat o propunere proporţionată care ţine cont de echilibrul dintre securitate şi libertate.

În ultimii zece ani am respins vehement multe dintre măsurile care au fost introduse în acest loc sub pretextul măsurilor de securitate şi care urmăreau, de fapt, doar extinderea puterilor statului. Dar, în acest caz, nu cred că ne aflăm într-o astfel de situaţie; avem în faţă o măsură care a avut anumite reuşite în privinţa prevenirii atrocităţilor teroriste. Mă tem că unii dintre criticii din acest Parlament nu au fost interesaţi, cu adevărat, de libertăţile civile. Aceştia au avut alte două motive: în primul rând, să afirme puterea parlamentului federal asupra statelor naţiune şi, în al doilea rând, convingerea lor reflexă că America greşeşte întotdeauna şi oriunde. Este păcat. După alegerea lui Barack Obama, mulţi dintre cei de stânga din acest Parlament vorbeau cu plăcere despre un nou parteneriat peste Atlantic. Astăzi observăm ce credit putem acorda afirmaţiilor lor.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Comisia Europeană a încheiat cu Statele Unite un acord cu privire la transferul datelor cu caracter personal ale cetăţenilor UE către serviciile de informaţii ale SUA. Acordul este foarte dezavantajos şi inegal pentru UE. Credem că acest acord, în versiunea prezentată Parlamentului European, nu poate fi acceptat deoarece suntem răspunzători de protecţia drepturilor cetăţenilor UE şi nu putem permite ca datele lor să fie la îndemâna serviciilor de informaţii ale SUA pentru o perioadă de 99 de ani.

Structura acestui acord a fost absurdă şi inegală şi, în opinia mea, a permis ca datele cu caracter personal ale cetăţenilor UE să fie folosite în mod inadecvat. Prin urmare, este un lucru bun că Parlamentul European a decis să respingă acest acord şi a obligat Comisia Europeană să înceapă să lucreze la un nou acord, care va fi echilibrat şi care va trata în mod egal drepturile cetăţenilor SUA şi pe cele ale cetăţenilor UE.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Am votat pentru amânarea votului asupra acordului şi, de asemenea, împotriva propunerii de respingere a ratificării sale. Faptul că mândria a învins responsabilitatea în acest Parlament nu este un semn bun, deşi Consiliul a avut o comunicare foarte deficitară cu Parlamentul European. Totuşi, analiza acestor date a făcut posibilă detectarea în timp util a atacurilor teroriste îndreptate împotriva cetăţenilor europeni. Cei care au respins acordul provizoriu pe motiv că acesta nu oferea o protecţie mai bună datelor financiare ale cetăţenilor europeni, probabil că nu au citit acest acord, pentru că oferă un cadru mai bun decât a existat în practică în baza vechiului acord din 2003, deşi nu se cunosc situaţii privind folosirea greşită a acestor date. Dimpotrivă, în acordul provizoriu există chiar mai multe garanţii noi, cum ar fi, de exemplu, faptul că solicitările de date pot fi făcute doar de Secretarul pentru Justiţie al SUA, la fel ca în cazul Europol, şi doar pe baza unei descrieri clare a investigaţiei pentru care ar fi folosite datele. Prin urmare, nu pot să înţeleg ce s-a întâmplat aici. În opinia mea, Parlamentul European a adoptat o poziţie arogantă şi fără precedent.

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, în primul rând aş dori să spun că accept în totalitate decizia democratică adoptată de Parlament dar, referitor la această temă, am fost onorat să votez în concordanţă cu grupul nostru şi cu poziţia exprimată de liderul nostru, dl Daul. Totuşi, cred că au existat doi factori care au contribuit la înfrângerea cu 15 voturi – unul, incapacitatea de a răspunde întrebării adresate de dl Schulz şi, al doilea, cred că a fost un element de confuzie cu privire la obiectul votului.

Pentru viitor, cred că, atunci când vor mai fi propuneri din sală, va trebui să se precizeze foarte clar pentru toată lumea ce anume se votează în momentul respectiv. Poate că am sau nu am dreptate în această privinţă, dar aceasta este opinia mea.

Propunere de rezoluţie B7-0063/2010

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Aş dori să vorbesc despre votul care tocmai a avut loc cu privire la obiectele ascuţite şi la rănile provocate în spitale şi în timpul intervenţiilor chirurgicale ale medicilor. Trebuie spus că această problemă a fost mult timp subestimată. Au loc multe răniri, fie în timpul operaţiilor, fie în intervenţiile medicilor generalişti sau în intervenţiile chirurgicale ale medicilor specialişti, fie o asistentă sau un medic se rănesc cu un ac sau cu un bisturiu care sunt contaminate cu probe de la un pacient infectat cu o boală contagioasă.

Vedem cum tot mai multe asistente medicale, în special, sunt infectate cu hepatită, dar nu este neobişnuit ca în activitatea lor să fie infectate chiar şi cu virusul HIV şi să se îmbolnăvească de SIDA. Aş dori să sprijin eforturile Parlamentului European şi eforturile noastre de a proteja medicii şi asistentele medicale prin măsuri preventive şi, de asemenea, dacă solicită compensaţii, să li se acorde acest drept.

  Marian Harkin (ALDE). – Dle preşedinte, sunt mulţumit de rezultatul votului de astăzi deoarece, în 2006, Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a adoptat un raport cu privire la protecţia lucrătorilor europeni din serviciile de sănătate împotriva infecţiilor transmise prin sânge ca urmare a rănilor provocate de ace şi obiecte ascuţite. Desigur, în iulie anul trecut a fost încheiat acordul cadru între partenerii sociali, iar astăzi avem această rezoluţie. Această rezoluţie va fi primită favorabil de către lucrătorii din serviciile de sănătate din întreaga UE, deoarece rănile provocate de ace şi obiecte ascuţite reprezintă unul dintre riscurile cele mai răspândite şi mai grave pentru lucrătorii din sănătate. Într-adevăr, s-a estimat că există aproximativ un milion de astfel de răni în fiecare an.

Acum este foarte important ca măsurile prevăzute în directiva propusă să fie mai întâi adoptate şi apoi puse urgent în aplicare. Lucrătorii din serviciile de sănătate au aşteptat deja prea mult; nu este rezonabil să li se ceară să mai aştepte şi mai mult. Munca lor este suficient de dificilă şi de stresantă în sine, şi ştiu că va fi binevenit orice am putea să facem, pentru a le îmbunătăţi situaţia.

Explicaţii scrise privind votul

Raport: Gabrielle Albertini (A7-0003/2010)

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Islanda, care a înaintat Consiliului cererea sa de aderare la Uniunea Europeană la data de 16 iulie 2009, nu ar trebui, desigur, să fie dezavantajată faţă de alte ţări candidate sau potenţial candidate. Acestea fiind spuse, am votat pentru adaptarea şi modificarea reglementărilor existente cu privire la asistenţa pentru preaderare. După cum ştim, Islanda este deja membru al SEE şi este o naţiune foarte bine dezvoltată, de aceea plăţile acordate din această asistenţă ar trebui limitate. Cu toate acestea, în general, acest instrument pentru preaderare ar trebui revizuit din nou. De exemplu, nu este deloc clar de ce ţări non-europene, precum Turcia, primesc sute de milioane de euro din banii contribuabililor europeni, bani de care este nevoie urgentă în Europa.

Raport: Jiří Maštálka (A7-0005/2010)

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat pentru acest raport întrucât Convenţia de la Haga din 2003 privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei este, înainte de toate, o măsură de protecţie a copiilor, întrucât marea majoritate a acestor solicitări se referă la pensia de întreţinere a copiilor. Această convenţie îşi propune să uşureze recuperarea plăţilor de către cetăţeni şi să se asigure că solicitările pentru întreţinere în afara graniţelor sunt recunoscute şi soluţionate în mod eficient. Sunt mulţumită că Parlamentul European a fost consultat de Consiliu, care urmează să adopte o decizie cu privire la această convenţie, întrucât, datorită posibilităţilor de liberă circulaţie în statele membre UE şi în alte ţări, şi din cauza numărului ridicat de divorţuri, există şi o creştere a numărului de cazuri internaţionale care implică recuperarea întreţinerii.

Aş dori să subliniez că, din moment ce propunerea Comisiei cu privire la recuperarea întreţinerii va fi aprobată, va fi mai uşor şi mai simplu ca o persoană care trăieşte pe teritoriul unuia din statele contractante să recupereze întreţinerea (alocaţia) de la o persoană aflată sub jurisdicţia unui alt stat contractant. Astfel, odată ce această propunere va fi fost adoptată, relaţiile dintre ţările semnatare ale convenţiei şi statele membre ale Uniunii Europene în această privinţă vor fi întărite din punct de vedere legal şi reglementate armonios.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. − (PT)Convenţia din 2007 privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei este extrem de importantă, atât din punct de vedere politic cât şi practic, deoarece asigură o recuperare mai eficientă a pensiei de întreţinere a copilului, contribuind la soluţionarea unor situaţii care sunt adesea destul de complicate. Întrucât marea majoritate a acestor solicitări se referă la copii şi pensia de întreţinere a copilului, convenţia este, înainte de toate, o măsură de protecţie a copiilor, prevăzând norme detaliate cu privire la recunoaştere şi executare în materie de obligaţii de întreţinere. Această propunere are ca scop aprobarea convenţiei în numele Uniunii, care ar avea competenţă exclusivă asupra întregii convenţii. Având în vedere importanţa acestei convenţii, nu pot decât să sprijin această propunere; cu toate acestea cred că, deşi îi revine Uniunii sarcina de a comunica orice declaraţii şi rezerve la convenţie, statele membre ar trebui totuşi să poată decide pe plan intern sensul acordat acestor rezerve şi declaraţii, pentru a le putea adapta situaţiei lor naţionale.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. − Eu susţin acest raport care aprobă încheierea Convenţiei privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei. Scopul acestei convenţii este acela de a garanta obţinerea pensiei de întreţinere pentru membrii familiei dincolo de graniţele naţionale, prin norme exacte cu privire la recunoaşterea şi executarea obligaţiilor de întreţinere şi prin proceduri administrative standardizate. În timp ce există deja o reglementare în vigoare destinată rezolvării solicitărilor cu privire la întreţinere care implică două state membre ale UE, solicitările care implică un stat terţ nu au primit astfel de garanţii. Convenţia va extinde protecţia dreptului copiilor la întreţinerea familiei ori de câte ori o solicitare implică un stat semnatar din afara UE.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Proiectul de decizie a Consiliului privind semnarea de către Comunitatea Europeană a Convenţiei privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei este, înainte de toate, o măsură pentru protecţia copiilor în cadrul UE ca întreg, pentru a stabili o metodă de depunere a solicitărilor internaţionale, precum şi norme pentru recunoaşterea şi executarea acestora, în materie de obligaţii de întreţinere, între statele membre şi un stat terţ. Întrucât Comunitatea are autoritatea să propună convenţii deplin valabile pentru statele membre în acest domeniu, procedura este rapidă şi categoric mai eficientă decât dacă ar fi semnate convenţii similare cu state terţe de către fiecare stat membru în parte, şi susţin pe deplin proiectul de raport cu votul meu.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenţiei privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei. Aprobarea acestei Convenţii va permite crearea unui set armonizat de norme în cadrul Comunităţii cu privire la statele terţe care vor deveni părţi contractante la convenţie. Cu aceste măsuri, copiii vor fi mai bine protejaţi, întrucât marea majoritate a cererilor de întreţinere se referă la copii.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Comisia Europeană intenţionează să adopte Convenţia de la Haga privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei, aceasta devenind obligatorie pentru statele membre în virtutea încheierii sale de către Comunitate. Comisia are competenţă externă pentru aprobarea convenţiei.

Din cauză că problemele practice ale obţinerii pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii nu au răspunsuri specifice, aprobarea prezentei convenţii va asigura o mai mare eficienţă a obţinerii în străinătate a pensiei de întreţinere familială, protejând astfel copiii care beneficiază de astfel de drepturi. Din acest motiv şi, de asemenea, datorită certitudinii juridice care va rezulta, consider importantă aprobarea prezentei convenţii.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Într-o societate modernă, dreaptă şi evoluată cultural, este categoric incontestabil că trebuie să fie garantată alimentarea adecvată şi sănătoasă a tuturor oamenilor, dar mai ales a celor care se află în proces de creştere şi de învăţare, şi anume copiii. Pentru aceştia şi pentru tineri, societatea trebuie să asigure tot sprijinul necesar şi acţiune, cu scopul de a asigura cea mai bună dezvoltare a capacităţilor lor. Alimentaţia – un principiu de bază şi inalienabil al umanităţii – este un factor-cheie pentru dezvoltarea lor fizică şi pentru dezvoltarea capacităţilor lor mentale şi cognitive. Având în vedere că cetăţenii trebuie să fie destinatarii principali ai acţiunii UE, aş dori să subliniez capacitatea de iniţiativă şi de punere în aplicare a instituţiilor europene, conform acestei convenţii, care ignoră graniţele pentru a asigura recuperarea efectivă a pensiei de întreţinere familială. De asemenea, ar trebui subliniat faptul că a fost creată posibilitatea de a depune eforturi în vederea realizării unui spaţiu juridic comun bazat pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Nu avem îndoieli cu privire la importanţa încheierii acestei convenţii, ceea ce propune raportul Maštálka şi, din acest motiv, am votat în favoarea acestuia. Convenţia sus-menţionată acoperă problemele legate de recunoaşterea hotărârilor din străinătate, transferurile de fonduri şi cooperarea administrativă, inclusiv multe aspecte practice care pot afecta modul în care sunt tratate solicitările internaţionale.

Cu toate acestea, nu suntem de acord că Uniunea Europeană ar trebui să-şi asume competenţă externă exclusivă în acest domeniu. Acceptăm cu atât mai puţin orice stabilire a unui precedent care ar putea justifica extinderea oricăror restricţii asupra capacităţii statelor membre de a încheia în special acorduri bilaterale, nu doar în acest domeniu ci şi în altele.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Un număr tot mai mare de căsătorii sunt încheiate între persoane din diferite ţări şi culturi. Problemele legate de disputele care apar în urma despărţirilor în cazul aşa-numitelor căsătorii internaţionale fac obiectul petiţiilor adresate Parlamentului European de ani de zile. Conştient de gravitatea problemelor care îi afectează pe copiii prinşi în disputele familiale apărute în căsătoriile internaţionale, Parlamentul European a înfiinţat, în 1987, funcţia de Mediator pentru răpirile internaţionale de copii de către unul dintre părinţi. Semnarea Convenţiei privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei este pasul următor făcut de Comunitate pentru asigurarea protecţiei adecvate a cetăţenilor săi şi, în special, a copiilor. Convenţia este destinată întăririi legislaţiei comunitare cu privire la recunoaşterea şi executarea hotărârilor privind obligaţiile de întreţinere, precum şi consolidării cooperării administrative dintre autorităţile centrale, prin stabilirea unui set armonizat de norme în cadrul Comunităţii cu privire la statele terţe care devin părţi la convenţie. Intrarea în vigoare a convenţiei va asigura, aşadar, persoanelor care au dreptul la întreţinere, asistenţă deplină din partea unei autorităţi centrale din ţara lor de reşedinţă, în momentul solicitării pensiei de întreţinere din străinătate. Convenţia ridică, de asemenea, multe probleme practice care ar putea afecta modul în care este tratată o solicitare: de exemplu cerinţe lingvistice, formulare standard, schimb de informaţii cu privire la legislaţia naţională şi folosirea noilor tehnologii IT pentru reducerea costurilor şi a întârzierilor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Armonizarea şi îmbunătăţirea eficienţei obţinerii pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei sunt foarte importante, deoarece garantează drepturile şi protecţia copiilor, întrucât aceştia formează marea majoritate a beneficiarilor pensiei de întreţinere la care au dreptul atunci când are loc separarea părinţilor.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Obţinerea ajutorului pentru copil este o problemă din ce în ce mai mare, chiar şi pe teritoriul fiecărui stat. Adeseori, statul este obligat să intervină şi să compenseze orice neplată a întreţinerii. Estonia merge chiar până acolo încât publică pe internet numele neplătitorilor pensiilor de întreţinere pentru copii pentru a-i obliga pe taţii neglijenţi să plătească. Este de înţeles că executarea transfrontalieră a solicitărilor de pensie de întreţinere acordată prin hotărâre judecătorească este mult mai dificilă. Acum, obţinerea ar trebui să devină mai uşoară printr-un acord, însă UE are impresia că puterile sale sunt mai extinse decât în realitate. Din acest motiv, eu am respins raportul.

Raport: Kinga Göncz (A7-0049/2009)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. − (PT) Eu am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de decizie privind Programul comunitar Progress. Acest raport a schimbat propunerea Comisiei care sprijinise anterior finanţarea completă a unei noi iniţiative de microfinanţare pentru crearea de locuri de muncă – un program de 100 milioane de euro creat ca o măsură anti-criză şi care are ca obiectiv acordarea de asistenţă şomerilor prin stimularea antreprenoriatului – din bugetul existent al programului „Progress”. Acest program a fost creat pentru a susţine atingerea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul ocupării forţei de muncă, al afacerilor sociale şi al egalităţii de şanse, astfel cum sunt definite în Agenda Socială, precum şi pentru a contribui la realizarea Strategiei Lisabona pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă, având o rată medie foarte ridicată de punere în aplicare (80 %). Într-o perioadă în care criza financiară şi economică devine o criză socială şi a ocupării forţei de muncă, prin adoptarea propunerii Comisiei am trimite semnalul greşit, întrucât „Progress” este orientat către cele mai vulnerabile grupuri. Propunerea Parlamentului, datorită unui angajament cu Consiliul, prevede că 60 milioane de euro vor veni din programul Progress şi 40 milioane de euro din părţi ale bugetului care nu au fost utilizate. Anul viitor, ambele programe trebuie aplicate în întregime cu finanţare adecvată.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Consecinţele crizei economice şi financiare sunt resimţite cel mai dureros de către cetăţenii obişnuiţi ai UE, prin urmare cea mai importantă sarcină a politicii UE de astăzi este de a opri creşterea şomajului, de a crea mai multe locuri de muncă şi condiţii favorabile pentru relansarea economică. Criza a schimbat în mod fundamental pieţele muncii din Europa, de aceea este imperativ să ne asigurăm că avem măsurile necesare astfel încât, atât muncitorii, cât şi companiile să se adapteze mai uşor la mediul în schimbare. Eu susţin acest raport, deoarece cred că este necesar să se aloce finanţare suplimentară la programul Progress pentru a sprijini oamenii pe piaţa muncii şi pentru a asista micile întreprinderi şi dezvoltarea acestora.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat pentru acest raport, deoarece este o iniţiativă splendidă, care va ajuta persoanele dezavantajate social din Europa, inclusiv femeile şi tinerii care şi-au pierdut locurile de muncă sau care nu au oportunităţi de a intra pe piaţa muncii, pentru a obţine asistenţă financiară şi de a promova antreprenoriatul. Programul comunitar pentru ocuparea forţei de muncă şi solidaritate socială „Progress” este destinat celor mai vulnerabile grupuri de persoane şi le va ajuta să creeze locuri de muncă alternative şi să le asigure angajarea, întrucât şomajul îi afectează înainte de toate pe cei mai vulnerabili oameni din societate.

Sunt foarte mulţumit că Parlamentul European a reuşit să ajungă la un acord cu Consiliul şi Comisia în cadrul trialogului cu privire la finanţarea orientată şi la punerea în aplicare a acestui program. Aş dori să subliniez importanţa acestei iniţiative deoarece acum, când nivelul şomajului este în creştere, creşte şi izolarea socială a celor mai vulnerabile persoane. De aceea, aş dori să subliniez că prin punerea în aplicare eficientă şi cu succes a programului „Progress” vom îndeplini priorităţile sociale stabilite de UE – crearea de noi locuri de muncă şi creşterea nivelului de ocupare a forţei de muncă, pentru a oferi mai multe oportunităţi de intrare pe piaţa muncii şi pentru a satisface nevoile pieţei muncii.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Date fiind scăderea activităţii economice şi înrăutăţirea situaţiei ocupării forţei de muncă, în special în rândul tinerilor, Parlamentul European şi Comisia instituie un nou instrument de microfinanţare numit Progress. Acţiunea deputaţilor Parlamentului European din Mişcarea Democratică s-a concentrat pe oferirea accesului la acest instrument pentru microîntreprinderile din economia socială, astfel încât acestea să poată dezvolta servicii sociale conexe pentru persoanele vulnerabile care doresc să creeze sau să dezvolte propria lor microîntreprindere. În ceea ce priveşte finanţarea instrumentului, deputaţii Parlamentului European din Mişcarea Democratică au susţinut ideea unei noi rubrici bugetare care să nu opereze reduceri în programul Progress, care finanţează numeroase iniţiative pentru promovarea ocupării forţei de muncă.

În final, s-a ajuns la un compromis echilibrat între Comisie, grupurile parlamentare şi Consiliu, care cuprinde prevederi pentru finanţare mixtă (60 milioane de euro din bugetul pentru programul Progress şi 40 milioane de euro din noile rubrici ale bugetului european). Intrarea în vigoare a acestui nou instrument constituie un pas înainte care arată dorinţa Uniunii de a întreprinde acţiuni specifice în faţa preocupărilor sociale legitime ale cetăţenilor săi şi care dovedeşte că există un interes pentru o mai mare implicare din partea Parlamentului European în procesul de decizie european. Deputaţii Parlamentului European din Mişcarea Democratică consideră această decizie binevenită.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului dnei Göncz, care respinge propunerea Comisiei de realocare a 100 milioane de euro din programul Progress pentru instrumentul european de microfinanţare. Într-un context în care criza economică şi financiară conduce deja UE către o criză socială şi a ocupării forţei de muncă, retragerea de bani din programul Progress, care este orientat către grupurile cele mai vulnerabile, ar trimite un semnal negativ populaţiei europene. Din acest punct de vedere, trebuie desfăşurate noi consultări în vederea găsirii unei soluţii mai adecvate pentru a garanta că instrumentul de microfinanţare europeană îşi atinge obiectivele.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Întrucât Europa trece printr-o criză financiară şi economică gravă, care a atras după sine o criză socială gravă, cu creşterea şomajului în toate statele membre, este important ca UE să creeze mecanisme eficiente pentru combaterea crizei şi, de asemenea, să îi ajute pe cei mai afectaţi, cum ar fi şomerii.

Instrumentul european de microfinanţare a fost creat în acest scop, în mod special pentru a înfrunta provocările privind locurile de muncă. Acest instrument ar fi finanţat cu 100 milioane de euro, din propria rubrică în bugetul pentru anul 2010.

În consecinţă, propunerea Comisiei de a realoca bani din programul Progress, care este orientat către grupurile vulnerabile şi aplicarea agendei sociale în lupta împotriva discriminării, excluziunii sociale, şomajului şi inegalităţii de gen, pare a transmite semnalul greşit, având în vedere proiecţiile actuale.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Programul Progress a fost creat pentru a susţine obiectivele Uniunii Europene în domeniul ocupării forţei de muncă, al afacerilor sociale şi al egalităţii de şanse, astfel cum au fost stabilite în Agenda Socială, precum şi pentru a contribui la îndeplinirea Strategiei Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă. Susţin instrumentul european de microfinanţare pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială, care a fost aprobat deja de Parlament. Cu toate acestea, nu pot fi de acord cu reducerea cadrului financiar al programului Progress. Pentru început, noile programe nu ar trebui finanţate în dauna programelor care au fost deja puse în aplicare. Ar trebui să se observe că, din punct de vedere bugetar, evaluarea calitativă şi cantitativă a programului Progress în al treilea an de punere în aplicare a fost pozitivă. Rata medie de punere în aplicare în ultimii doi ani şi jumătate depăşeşte 80 % în angajamente şi plăţi. Situaţia actuală a determinat Comisia pentru bugete ca, separând contextul procedurii bugetare pentru 2010, să se declare ferm în favoarea finanţării noului instrument financiar prin crearea, în acest scop, a două noi linii bugetare conexe. Din aceste motive, eu am votat în favoarea propunerii de rezoluţie, ceea ce înseamnă respingerea propunerii Comisiei de a transfera 100 milioane de euro din Progress pentru microfinanţare.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Am votat împotriva acestui raport deoarece, asemenea raportului anterior al dnei Göncz, referitor la instrumentul european de microfinanţare pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială, care a fost votat în decembrie anul trecut, majoritatea deputaţilor europeni îşi încalcă cuvântul şi aprobă o propunere care retrage fonduri din programul comunitar Progress.

Reamintim că cele două rapoarte adoptate în Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, în concordanţă cu o rezoluţie anterioară a Parlamentului European, au respins finanţarea acestui nou instrument în dauna altui instrument care exista deja şi era operaţional.

Ca alternativă, a fost propusă crearea unei noi linii bugetare cu propriile fonduri, adică una cu bani „noi”. Amendamentele propuse de grupul nostru politic au urmărit aceleaşi aspecte chiar dacă, din păcate, au fost respinse.

Întrucât condiţiile sociale din diferitele state membre se înrăutăţesc, este inacceptabilă redirecţionarea de fonduri alocate pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială către alte priorităţi care au fost definite între timp, chiar dacă este vorba de microfinanţare.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului colegei mele Kinga Göncz cu privire la crearea unui instrument esenţial de microfinanţare pentru promovarea locurilor de muncă în întreprinderile cu mai puţin de 10 angajaţi şi incluziunea socială. În privinţa finanţării, obstacolul în negocierile cu Consiliul, ne putem mulţumi cu o finanţare de 100 milioane de euro pe o perioadă de patru ani. În vremuri de criză economică este cu atât mai important să sprijinim acţiunile tuturor celor implicaţi în economia socială, care întâmpină dificultăţi în accesarea pieţei tradiţionale a creditelor. Să reînnoim încrederea cetăţenilor într-o Europă care poate să vină în ajutorul lor în proiecte antreprenoriale, în pofida fragilităţii acestora.

  Iosif Matula (PPE), în scris. − Prin programul Progress, Europa a ţintit problemele majore ale cetăţenilor săi, contribuind la realizarea obiectivelor privind ocuparea forţei de muncă, incluziunea socială şi egalitatea de şanse. Instituirea unui nou instrument de microfinanţare este o iniţiativă benefică, pe fondul crizei economice şi financiare pe care o traversăm şi a necesităţii de a redresa economiile europene.

Tocmai din aceste considerente, noile programe nu ar trebui finanţate prin reducerea priorităţilor curente. Soluţia adoptată astăzi rezolvă, parţial, o bună parte din problema finanţării. Chiar dacă nu este cea mai bună posibilă, am votat pentru aceasta, deoarece este foarte important să avem un instrument european de microfinanţare. Cele 100 milioane euro, plus alte 20 milioane euro posibile pentru perioada 2011-2013, vor reprezenta o linie de credit separată. Acest instrument trebuie să fie un ajutor util pentru şomerii şi persoanele vulnerabile care doresc să iniţieze sau să dezvolte micro-întreprinderi.

Consider că Instrumentul european de microfinanţare ar trebui să dispună de un buget şi mai mare, pentru a fi cu adevărat eficace în atingerea obiectivelor sale de ocupare a forţei de muncă şi de incluziune socială

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Programul Progress are o importanţă majoră pentru punerea în aplicare a agendei sociale, oferind sprijin pentru lupta împotriva discriminării, pentru integrarea socială, ocuparea forţei de muncă şi egalitatea de gen. Acest program este un instrument important şi a avut o rată de punere în aplicare de aproximativ 80 % în angajamente şi plăţi. Cu toate acestea, nu are sens să fie alocate fonduri destinate acestui program pentru a combate noile probleme privind şomajul, care sunt provocate de criza economică prin care trec în prezent UE şi întreaga lume. Crearea unui instrument de microfinanţare pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziunea socială este un pas pozitiv, dar acesta trebuie făcut cu propria finanţare şi fără canibalizarea fondurilor destinate programului Progress.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. – (FR) După mai multe schimburi de opinii între Parlamentul European şi Consiliul European, trialogul informal din ultimele zile a permis ajungerea la un acord cu privire la finanţarea instrumentului european de microfinanţare. Aş dori în special să felicit toate părţile la aceste negocieri deoarece, cu cât o decizie este luată mai repede, cu atât mai repede cetăţenii vor putea folosi acest instrument european de microfinanţare. Am susţinut votul de astăzi pentru finanţarea mixtă a acestui instrument european de microfinanţare care însumează 100 milioane de euro: 60 milioane de euro redirecţionaţi din programul Progress şi 40 milioane de euro din marjele de sub praguri. Acest acord le va permite cetăţenilor europeni, spre exemplu, să obţină un împrumut, printr-un microcredit, pentru a cumpăra ochelari pentru copiii lor care au probleme de citire la şcoală, dacă banca lor tradiţională le refuză acordarea unui împrumut.

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE), în scris. − (DE) În anumite situaţii microfinanţarea poate ajuta populaţia să înfiinţeze întreprinderi şi, astfel, să găsească o soluţie de ieşire din criză. Totuşi, grupul meu şi cu mine am votat astăzi împotriva redirecţionării a 60 milioane de euro pentru microfinanţare din programul Progress. În regulamentul său, Fondul social european (FSE) oferă opţiunea rambursării microfinanţării. Totalul creditelor sale pentru perioada 2007-2013 este de 76 miliarde de euro, iar o parte importantă din această sumă a fost alocată microfinanţării. Finanţarea din FSE permite, de asemenea, ca microfinanţarea să fie oferită în combinaţie cu alte măsuri. Totuşi, în loc ca aceste opţiuni să fie folosite la capacitate maximă, se creează acum un nou instrument de microfinanţare cu un nivel ridicat de cheltuieli birocratice şi un buget extrem de mic. Pentru a înrăutăţi lucrurile, planul prevede ca acest nou instrument să fie finanţat din cel mai mic program al UE, programul european pentru sărăcie Progress (cu credite totale de 743 milioane de euro). Impresia promovată de susţinătorii acestui program, că vor fi oferite noi fonduri pentru acesta, este falsă: în realitate, fondurile sunt redirecţionate din programele de sprijin pentru grupurile dezavantajate social.

Noi, Verzii, nu vom accepta acest truc, deoarece banii sunt luaţi de la cei mai săraci pentru a înfiinţa un nou instrument de împrumut. Lucrul de care avem nevoie nu este crearea unui nou instrument care produce senzaţie, finanţat din programul pentru sărăcie, ci curajul de a acorda un buget specific al UE pentru acest scop.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (FR) Comisia a propus crearea unui nou instrument european de microfinanţare pentru promovarea locurilor de muncă. Instrumentul este creat pentru a ajuta şomerii să se recupereze şi pentru a face antreprenoriatul accesibil unora dintre cele mai dezavantajate grupuri din Europa, inclusiv tinerii, în contextul mai larg al planului de relansare economică. Toate instituţiile ar trebui să acorde mai multă atenţie celor mai săraci lucrători. Faptul că o persoană lucrează înseamnă neapărat că nu este săracă? Oferă locurile de muncă sau ajutoarele sociale suficientă protecţie împotriva izolării sau slăbiciunii care conduc la indiferenţă? Într-adevăr, munca integrează individul într-o comunitate. Dar acest lucru nu este suficient pentru a-l face cetăţean, după cum experienţa a demonstrat. Familiile care trăiesc în sărăcie ne spun că munca înseamnă mult mai mult decât o sursă de venit. Este uşor să punem în practică programe pentru şomeri, dar este mai important să ajutăm persoanele cele mai sărace şi pe cei mai izolaţi de piaţa muncii. De aceea, salut rolul important pe care l-a avut Comitetul european pentru lumea a patra în facilitarea schimburilor de opinii între colegi şi cu reprezentanţi ai societăţii civile organizate.

Raport: Jeanine Hennis-Plasschaert (A7-0013/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Instituţiile UE trebuie să opereze în comun pentru a asigura consecvenţa şi integritatea politicii UE şi pentru a asigura protecţia drepturilor cetăţenilor noştri. Dezbaterea pe tema Acordului UE-SUA privind transferul datelor de mesagerie financiară se desfăşoară de suficient de mult timp, iar instituţiile ştiu bine că Parlamentul European nu va fi de acord cu acele condiţii ale acordului care încalcă confidenţialitatea datelor cu caracter personal şi nu asigură protecţia eficientă a datelor. Pasul făcut de Consiliu, de a aproba acordul cu SUA cu doar o zi înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, demonstrează că, pentru moment, încrederea între instituţiile comunitare nu este altceva decât o declaraţie. Parlamentul European, ca instituţie care reprezintă în mod direct cetăţenii, trebuie să participe la discuţii şi la luarea deciziilor care afectează direct drepturile şi libertăţile cetăţenilor noştri. Consiliul însuşi recunoaşte că problemele de bază ale acordului privind transferul de date nu au fost rezolvate în mod satisfăcător, prin urmare eu consider că trebuie iniţiate discuţii deschise şi detaliate cu toate ţările implicate. Un acord cu SUA este necesar, dar acesta nu trebuie să încalce cerinţele legale europene referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.

  Regina Bastos, Maria Da Graça Carvalho, Carlos Coelho, Mário David şi Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Noi votăm împotriva acordului interimar, deoarece termenii acestuia nu corespund legilor europene. Nu este acceptabil ca poliţia din Portugalia să poată accesa informaţiile bancare ale unei persoane doar pe baza unui mandat, în timp ce milioane de date să poată fi trimise pentru a fi interpretate şi analizate de poliţia SUA fără niciun control judiciar.

Recunoaştem nevoia cooperării transatlantice în combaterea infracţionalităţii internaţionale şi, în special, în combaterea terorismului.

Am dori să subliniem că această cooperare trebuie stabilită pe baza încrederii reciproce şi a respectării principiilor reciprocităţii, proporţionalităţii şi al respectului pentru drepturile cetăţenilor.

Condamnăm modul în care Consiliul s-a comportat faţă de Parlamentul European, omiţând să prezinte informaţii şi prezentând situaţia ca un fait accompli. Este esenţial ca această situaţie să nu se repete în viitor şi să existe o respectare riguroasă a Tratatului de la Lisabona.

Aprobarea unui acord insuficient negociat nu înseamnă doar punerea în aplicare a unui acord prost timp de nouă luni. Înseamnă a avea o bază inadecvată pentru negocierea acordului pe termen lung şi acceptarea transferului a milioane de date, pentru a fi stocate pentru mulţi ani. Rugăm insistent Consiliul şi Comisia să negocieze un acord mai bun care să respecte rezoluţiile Parlamentului European.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Respingerea Acordului SWIFT trebuie să constituie un semnal important pentru întreaga comunitate internaţională şi celelalte organisme ale Uniunii că legislativul comunitar trebuie consultat de acum înainte asupra deciziilor majore care intră acum în sfera de puteri date de Tratatul de la Lisabona.

Este clar, după votul de astăzi de la Strasbourg, că eurodeputaţii nu se opun pe fond unei înţelegeri între Uniunea Europeana şi Statele Unite ale Americii cu privire la monitorizarea transferurilor suspecte de fonduri prin sistemul SWIFT. Presa de peste ocean se grăbeşte vorbind despre votul eurodeputaţilor ca despre un vot împotriva acordului. Eurodeputaţii au votat pentru protejarea datelor personale ale cetăţenilor comunitari si ale companiilor. Lupta împotriva terorismului şi identificarea rapidă a transferurilor bancare suspecte rămân la fel de sus ca întotdeauna pe lista de priorităţi ale Uniunii.

Comisia Europeană trebuie să renegocieze rapid termenii acordului SWIFT, astfel încât acesta să concorde cu Carta Europeană a Drepturilor Omului şi să poată intra cât mai repede în vigoare. Guvernul României, ca de altfel toate guvernele naţionale, a susţinut adoptarea acordului încheiat cu SUA. Parlamentul European şi-a făcut datoria de instituţie aleasă direct de cetăţenii Uniunii pe care s-a angajat să îi protejeze

  Michael Cashman (S&D), în scris. − Am votat pentru amânare, deoarece cred că avem mult de câştigat dacă continuăm să căutăm un acord mai bun, negociind cu SUA în numele celor 27 de state membre ale UE. Din aceleaşi motive, am votat în favoarea acordului, oricât de imperfect şi nesatisfăcător ar fi, întrucât cred că oferă oportunitatea de a negocia un nou acord până la sfârşitul anului 2010. Orice eşec în negocieri ar însemna că am putea să pierdem orice posibilitate de a încheia un acord deplin.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Salut rezultatul acestui vot, deoarece garanţiile cuprinse în propunerea Consiliului de a proteja viaţa personală a cetăţenilor au fost nesatisfăcătoare. Apărarea libertăţilor civile este o cerinţă fundamentală, iar lupta împotriva terorismului trebuie desfăşurată astfel încât să respecte aceste libertăţi. Prin votul acordat propunerii de rezoluţie a Parlamentului, am dorit să reafirm că acordul interimar ar trebui să respecte criteriile Tratatului de la Lisabona, în special Carta drepturilor fundamentale. Solicit, de asemenea, ca datele să fie colectate doar în scopul luptei împotriva terorismului şi ca cetăţenii europeni să aibă aceleaşi „instrumente judiciare de despăgubire ca cele aplicate datelor reţinute în interiorul UE, inclusiv compensaţii în eventualitatea utilizării ilegale a datelor cu caracter personal”. Salut acest vot prin care Parlamentul European dovedeşte că îşi asumă deplin responsabilităţile acordate prin Tratatul de la Lisabona şi că este capabil să reziste presiunii din partea statelor membre şi a Statelor Unite ale Americii. Este un semn care face dovada noului echilibru politic care se instituie în cadrul Uniunii Europene.

  Νικόλαος Χουντής (GUE/NGL), γραπτώς. – Ψήφισα, όπως και η υπόλοιπη ευρωομάδα μου, υπέρ της Έκθεσης ώστε να μην συναινέσει το Ευρωπαϊκό Κοινοβούλιο στην καταπάτηση βασικών νομικά κατοχυρωμένων δικαιωμάτων σχετικά με τον σεβασμό των προσωπικών δεδομένων των Ευρωπαίων πολιτών. Η συμφωνία SWIFT σε καμία περίπτωση δεν βοηθάει στην πρόληψη ενάντια στην τρομοκρατία. Πρόκειται για μια συμφωνία που, σε θολό και μη ελέγξιμο πλαίσιο, θα παρέδιδε προσωπικά δεδομένα των Ευρωπαίων πολιτών στις Αρχές και τις μυστικές Υπηρεσίες των ΗΠΑ και σε όποιους άλλους αυτές επιθυμούν να τα δώσουν. Το δικαίωμα στην ασφάλεια δεν είναι σε καμία περίπτωση αντιπαραθετικό με το δικαίωμα στην ιδιωτικότητα και της προστασίας των προσωπικών δεδομένων. Η καταπολέμηση της Τρομοκρατίας δεν περνάει μέσα από τον Μεγάλο Αδελφό, την παραβίαση ατομικών και κοινωνικών δικαιωμάτων και ελευθεριών αλλά από την προώθηση της αλληλεγγύης, της ισότητας και του σεβασμού του διεθνούς δικαίου σε παγκόσμιο επίπεδο. Ως μέλος του Ευρωπαϊκού Κοινοβουλίου είχα την ευθύνη να διαφυλάξω τα συνταγματικά καθιερωμένα δικαιώματα των πολιτών της Ένωσης, που κάποιοι αφήνουν βορρά στις απαιτήσεις της Αμερικανικής Κυβέρνησης και της CIA στον υποτιθέμενο πόλεμό τους ενάντια στην τρομοκρατία.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. − Salut călduros înfrângerea de astăzi a acordului cu SUA privind transferul de date, propus de Consiliu şi de Comisie. Actualul text al acordului UE-SUA nu protejează drepturile cetăţenilor şi ale întreprinderilor din UE, şi prevede efectiv transferul în masă către SUA al tuturor informaţiilor cu caracter personal şi comercial deţinute în sistemul SWIFT, contrar legislaţiei UE. Parlamentul European, începând din 2006, a comunicat constant îngrijorările noastre atât Consiliului cât şi Comisiei, care au negociat acest acord ruşinos. Totuşi, acestea au ales să respingă îngrijorările noastre, crezând că vor putea încheia un acord înainte de intrarea în vigoare a noilor atribuţii ale Parlamentului European, conferite prin Tratatul de la Lisabona. Într-adevăr, Consiliul s-a grăbit să semneze acordul cu o zi înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Tratatul de la Lisabona acordă PE o putere de veto cu caracter obligatoriu asupra acordurilor internaţionale de acest tip. Până acum, nici un scrutin naţional sau europarlamentar nu s-a desfăşurat în acest proces sensibil. Salut şi decizia Comisiei parlamentare mixte irlandeze pentru afaceri europene de a analiza mai îndeaproape această propunere. Acesta semnalează o monitorizare mult mai eficientă a propunerilor legislative europene, ceea ce va fi în beneficiul cetăţenilor.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP) ar trebui să fie un instrument eficient în combaterea terorismului global şi are obiectivul precis de a monitoriza finanţarea terorismului. Transferul datelor referitoare la cetăţenii europeni către SUA este, categoric, controversat şi inconsistent. Suntem îngrijoraţi de posibila utilizare greşită a datelor cu caracter personal de către organizaţiile criminale, spre exemplu. Ca urmare a revizuirii de către deputaţii europeni, totuşi, predarea şi stocarea datelor ar trebui să fie suficient protejate. Având în vedere că acordul este încheiat provizoriu, cu valabilitate până la 31 octombrie 2010, şi că va fi posibilă retragerea din alte acorduri dacă sunt identificate discrepanţe, am decis să votez în favoarea proiectului de acord dintre UE şi SUA privind prelucrarea şi transferul datelor referitoare la tranzacţiile financiare din UE în SUA.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului Hennis-Plasschaert deoarece, în pofida importanţei unui acord cu Statele Unite ale Americii cu privire la prevenirea finanţării în scopuri teroriste, consider că este un aspect care intră sub incidenţa noului cadru legal instituit de Tratatul de la Lisabona şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta este o temă serioasă care garantează o dezbatere intensă în Parlamentul European, care ar trebui să aibă acces la toată documentaţia necesară, în vederea încheierii rapide a unui acord pe termen lung care este mai valoros din punctul de vedere al securităţii, dar care să nu poată încălca respectarea drepturilor cetăţenilor.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Acordul SWIFT permite Departamentului de Trezorerie al SUA să aibă acces la date referitoare la plăţile financiare, cu scopul de a preveni şi combate terorismul şi finanţarea acestuia. Totuşi, având în vedere aspecte tehnice ale sistemului SWIFT, aceasta nu poate fi redusă la căutarea unor date specifice legate de indivizi suspectaţi de implicare în activităţi criminale. În consecinţă, sistemul trebuie să transfere, complet, informaţii despre toate tranzacţiile efectuate într-o anumită ţară, la o anumită dată. Această situaţie nu prejudiciază protecţia datelor cetăţenilor europeni şi ale companiilor europene, întrucât respectă principiile proporţionalităţii şi necesităţii.

De altfel, combaterea terorismului implică cooperarea juridică internaţională şi, în multe cazuri, transferul de date cu caracter personal, cum sunt informaţiile bancare.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Recunosc necesitatea, în termenii acordului interimar, de cooperare transatlantică în combaterea infracţionalităţii internaţionale şi, în special, a terorismului. Aş dori să subliniez că această cooperare ar trebui stabilită pe baza încrederii reciproce şi a respectării principiilor reciprocităţii, proporţionalităţii şi respectării drepturilor cetăţenilor. Totuşi, securitatea nu ar trebui să fie superioară, ci mai degrabă să fie compatibilă cu alte drepturi, libertăţi şi garanţii. Nu este acceptabil ca poliţia din Portugalia să poată accesa informaţiile bancare ale unei persoane doar pe baza unui mandat, în timp ce milioane de date să poată fi trimise pentru a fi interpretate şi analizate de poliţia SUA fără nici un control judiciar. Condamn modul în care Consiliul s-a comportat faţă de Parlamentul European, omiţând să prezinte informaţii şi prezentând situaţia ca un fait accompli. Este esenţial ca această situaţie să nu se repete în viitor şi să existe o respectare riguroasă a Tratatului de la Lisabona. Având în vedere cele de mai sus, votez în favoarea rezoluţiei care se opune acordului.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Salutăm faptul că majoritatea deputaţilor, care ne include şi pe noi, a respins aşa-numitul acord SWIFT dintre UE şi Statele Unite ale Americii.

Existenţa acestor baze de date şi schimbul acestor date sau accesul la acestea, fie de autorităţile SUA, fie de agenţiile UE sau de autorităţile statelor membre, creează un mare grad de incertitudine, conducând la pericole care nu pot fi controlate, ca rezultat al controlului efectiv al cetăţenilor de către autorităţi. Atât infractorii, cât şi persoanele nevinovate, atât suspecţii cât şi cei care nu sunt suspectaţi, vor fi cu toţii prinşi într-un proces care, după cum s-a demonstrat, nu oferă nicio garanţie a eficienţei sale.

Punerea în aplicare a acestui acord ar însemna menţinerea măsurilor deficitare adoptate ca parte a aşa-zisei lupte împotriva terorismului şi plasarea intenţionată a acestui subiect în media cu scopul suprimării drepturilor. Noi susţinem nevoia de a combate toate formele de infracţionalitate, dar acest lucru trebuie făcut, înainte de toate, prin concentrarea asupra originii şi prevenirii acestor fenomene, iar nu punând accentul pe măsuri de securitate vagi, care încalcă libertăţile publice şi drepturile şi garanţiile fundamentale ale cetăţenilor, slăbind şi mai mult democraţia pe care o avem.

Nu acceptăm niciun schimb de libertate pentru mai multă securitate deoarece, în final, le vom pierde pe amândouă. Mai degrabă, susţinem o societate mai sigură cu drepturi şi libertăţi democratice mai extinse.

  Christofer Fjellner şi Alf Svensson (PPE), în scris. – (SV) Noi am votat în favoarea acordului dintre UE şi SUA cu privire la transferul datelor din SWIFT. Cu toate acestea, am propus ca Parlamentul să amâne decizia pentru a consolida protejarea confidenţialităţii. Din păcate, Parlamentul nu a aprobat acest lucru. Acordul provizoriu pe care l-am votat este un act care oscilează între două ţeluri: controlul eficient al terorismului şi protecţia vieţii private a cetăţenilor noştri. Este nevoie de instrumente eficiente în combaterea terorismului, dar trebuie să ne asigurăm, înainte de toate, că drepturile democratice sunt protejate. Considerăm că acest lucru a fost realizat, dar am fi dorit să avem o protecţie şi mai mare. Întrucât SWIFT şi-a mutat acum o parte din operaţiunile sale din SUA, există o întărire semnificativă a vieţii private acolo unde se aplică normele europene privind protecţia datelor cu caracter personal. Următoarele negocieri dintre UE şi SUA, cu privire la un acord pe termen lung care să combine o garanţie solidă a protecţiei datelor pentru cetăţenii noştri cu oportunităţi eficiente de monitorizare a pregătirilor economice pentru acte de terorism, vor fi încheiate în octombrie. Cu toate că se mai pot face multe pentru consolidarea protecţiei cetăţeanului, considerăm că îmbunătăţirile faţă de situaţia anterioară începutului anului, când nu exista un acord, sunt suficient de sigure pentru a ne permite să votăm în favoarea acordului provizoriu, pentru a evita slăbirea substanţială a combaterii terorismului în următoarele nouă luni. Înainte de încheierea unui nou acord, vom solicita să se continue întărirea protecţiei cetăţenilor ca o condiţie pentru aprobare.

  Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru respingerea aşa-zisului acord SWIFT dintre UE şi Statele Unite ale Americii privind transferul datelor de mesagerie financiară în scopul combaterii terorismului. Acordul SWIFT, în forma sa actuală, este foarte departe de a crea un echilibru între nevoia de a combate terorismul internaţional şi nevoia de a proteja drepturile fundamentale. Este inacceptabil ca milioane de date cu caracter personal nefiltrate despre oameni nevinovaţi să fie trimise autorităţilor SUA. Este inacceptabil că aceste date pot fi stocate, conform legislaţiei SUA şi contrar legislaţiei UE, până la 90 de ani. Protecţia adecvată a datelor şi a vieţii private, pe care am susţinut-o deja cu ocazia celor două voturi privind schimbul de date fiscale, ar trebui aplicată, de asemenea, şi acordului SWIFT.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am susţinut cu fermitate acest raport, pentru ca Parlamentul European să poată respinge clar acordul SWIFT, care a fost negociat pe ascuns, fără a se ţine cont de îngrijorările Parlamentului European, pe care Consiliul şi Comisia Europeană au avut grijă să îl excludă din aceste negocieri. Cu privire atât la principiul protecţiei vieţii private, cât şi la eficienţa acestor transferuri de date în combaterea terorismului, este esenţial ca discuţiile să aibă loc astfel încât să se renegocieze un acord clar. Mesajul acestui vot este, de asemenea, acela de a reafirma rolul Parlamentului European ca fiind în serviciul cetăţenilor europeni şi, ca atare, voinţa sa de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestora într-un mod solid şi eficient, atât în protejarea vieţii lor private, cât şi în lupta împotriva terorismului.

  Monika Hohlmeier (PPE), în scris. − (DE) Decizia mea de a vota împotriva acordului interimar SWIFT nu este o decizie împotriva cooperării cu SUA în privinţa combaterii terorismului. Am susţinut ferm că ar trebui creat, cât mai curând posibil, un acord nou şi compatibil care ar permite autorităţilor pentru securitate europene şi ale SUA să conlucreze mai strâns şi să să detecteze transferuri de bani având legături suspecte cu terorismul. Totuşi, există deficienţe majore în acordul interimar, inclusiv dispoziţii inadecvate cu privire la ştergerea datelor, drepturile de a depune plângere, accesul la informaţii şi transmiterea ulterioară către terţi. Mai mult, ceea ce aştept eu din partea unui parteneriat autentic între Uniunea Europeană şi SUA este să nu lase, pur şi simplu, responsabilitatea pentru asigurarea securităţii cetăţenilor în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP) în mâinile SUA, ci să ofere, totodată, un cadru temporal bine definit pentru dezvoltarea unui TFTP european, în parteneriat cu SUA, în cadrul Uniunii Europene, de asemenea.

Din acest motiv, sper că va fi negociat un acord în viitorul cel mai apropiat, care să ofere încă o bază pe termen lung pentru combaterea concertată a terorismului în întreaga lume, în ceea ce priveşte detectarea reţelelor teroriste şi a tranzacţiilor lor financiare, dar care să respecte, de asemenea, confidenţialitatea datelor cetăţenilor.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – (RO) Respingerea acordului interimar privind transferul de date bancare către Statele Unite prin reţeaua SWIFT din cauza aspectelor legate de protecţia datelor cu caracter personal, proporţionalitate si reciprocitate, nu trebuie înţeleasă ca un exerciţiu al Parlamentului în virtutea noilor competenţe introduse prin Tratatul de la Lisabona, ci ca un mesaj politic european. Respingând acest acord şi votând în favoarea recomandării Parlamentului European, am arătat că nicio decizie politică de anvergură nu poate fi luată atunci când ea contravine prevederilor Tratatului de la Lisabona şi mai ales Cartei drepturilor fundamentale. Când un nou acord va fi încheiat, de această dată pe termen lung, şi când acesta va asigura protecţia datelor cetăţenilor europeni, avizul Parlamentului European va fi unul pozitiv. Lupta împotriva terorismului rămâne una dintre provocările majore ale prezentului. În acest context, un nou acord este necesar, dar el trebuie să fie mai bine negociat, pentru a garanta într-adevăr protecţia cetăţenilor europeni. De aceea, în elaborarea noului acord, Parlamentul trebuie să aibă un rol central, în cadrul unei proceduri care să respecte litera Tratatului.

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. − Astăzi am votat împotriva acordului SWIFT privind schimbul de date bancare cu SUA în scopuri antiteroriste. Acest acord nu a mers suficient de departe pentru a proteja populaţia Europei; acesta are nevoie de garanţii suplimentare pentru protecţia datelor. De exemplu, acest acord nu necesită o hotărâre judecătorească prealabilă pentru obţinerea datelor. Protecţia datelor este unul din drepturile noastre fundamentale. Respectarea drepturilor omului este de o importanţă capitală, iar apărarea acestora este o parte integrantă a activităţii mele în Parlament. În acelaşi timp, cred că trebuie să avem măsuri instituite pentru susţine combaterea terorismului, lucrând în tandem cu SUA; totuşi, acest lucru nu trebuie realizat în dauna Cartei drepturilor fundamentale. Această respingere a acordului Swift constituie o ocazie crucială în istoria Parlamentului European. Ea transmite un mesaj clar: că Parlamentul European va folosi noile puteri conferite de Tratatul de la Lisabona în interesul democraţiei, prin luarea de atitudine şi prin protecţia drepturilor cetăţenilor săi. Comisia trebuie să arate, cu ocazia oricărui acord viitor de schimb de date cu SUA, că este atins echilibrul corect între combaterea terorismului şi respectarea vieţii private a cetăţenilor noştri.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. − (DE) Personal, nu pun la îndoială faptul că este necesar un parteneriat strâns şi constructiv între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, în special în privinţa combaterii terorismului. Totuşi, am votat împotriva acordului interimar SWIFT, deoarece acesta nu clarifică probleme fundamentale ale protecţiei datelor. De asemenea, eludarea Parlamentului European în negocierile pentru încheierea acordului a fost inacceptabilă şi extrem de problematică. Deşi cred că este necesar un acord internaţional care să reglementeze schimbul de date, libertăţile civile şi drepturile fundamentale trebuie totuşi protejate.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acordului SWIFT, deoarece cred că schimburile de date sunt utile. Serviciile noastre secrete, de ambele părţi, au citat diverse cazuri în care s-a dovedit utilitatea acestora. Ameninţarea teroristă există, aceasta nu poate fi negată, iar încercarea de atac de luna trecută, din Detroit, confirmă acest lucru. Prin urmare, trebuie să demonstrăm că suntem responsabili. Este o problemă de asistenţă reciprocă. Acest acord nu trebuie interpretat ca un angajament unilateral din partea UE. Uniunea va acorda acces la informaţiile sale dar, în schimb, autorităţile SUA vor analiza aceste date, ceea ce noi nu putem face în prezent în Europa, întrucât nu există nici un program european de combatere a finanţării în scopuri teroriste echivalent cu TFTP. Acest acord protejează siguranţa noastră, nu doar siguranţa pe teritoriul SUA. În sfârşit, acesta este un acord internaţional real, spre deosebire de angajamentele unilaterale anterioare. Garanţiile vor avea caracter obligatoriu, aplicarea acordului va fi supusă evaluării şi, dacă UE consideră că aceste garanţii nu sunt respectate, acordul conţine prevederi clare pentru părţi în privinţa încetării sale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Problema dezbătută în cadrul votului a fost reînnoirea unui acord care, prin detectarea tranzacţiilor bancare, a fost extrem de important în combaterea terorismului care, în ultimii ani, şi-a ales ca ţintă societăţile occidentale. Dacă rezoluţia ar fi aprobată iar acordul respins, organizaţiile teroriste ar putea opera liber de orice control eficient, cu toate consecinţele grave care decurg din aceasta. În mod ciudat, mulţi dintre cei de extremă stângă care resping acordul, pe motiv că încalcă confidenţialitatea datelor cu caracter personal, sunt aceiaşi oameni care, în ţările lor origine, susţin încetarea secretului bancar şi accesul public la toate informaţiile bancare. Pentru aceşti oameni, problema nu o constituie transferul de date ci faptul că transferul este făcut către SUA, o ţară faţă de care sunt incapabili să-şi ascundă ostilitatea frapantă. În consecinţă, votul meu împotriva rezoluţiei şi în favoarea acordului a luat în calcul doar circumstanţele foarte specifice ale nevoii de a combate terorismul prin toate mijloacele şi recunoaşterea rolului fundamental al SUA în această luptă.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris – (ES) Am votat în favoarea raportului Hennis-Plasschaert, pentru a-mi arăta dezaprobarea faţă de acordul SWIFT, care a fost semnat de cele 27 de state membre, în vederea transferului în Statele Unite ale Americii al datelor privind tranzacţiile financiare, sub pretextul combaterii terorismului. Cred că solicitarea Statelor Unite este inacceptabilă şi constituie o ameninţare la adresa libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor europeni. Cu această propunere, cele mai conservatoare forţe au încercat să ne predea legaţi de mâini şi de picioare pentru servirea intereselor SUA, fără a se gândi o clipă la siguranţa sau viaţa privată a cetăţenilor. Parlamentul European nu poate permite ca drepturile civile şi libertăţile europenilor să fie încălcate în scopuri antiteroriste.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) UE a permis SUA să o încolţească mult prea mult. Este timpul să punem capăt incursiunii constante a SUA în drepturile şi libertăţile noastre civile şi în protecţia datelor în numele combaterii terorismului. Transmiterea de date privind mesageria financiară către puterile străine reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor noştri, în special în cazul în care destinatarul datelor este Statele Unite ale Americii. Transferul a milioane de date bancare nu este absolut deloc în interesul Europei.

Nimeni nu ştie ce vor face serviciile secrete americane cu datele colectate, iar aceasta lasă loc la numeroase abuzuri, chiar spionaj economic. Faptul că Washingtonul foloseşte datele bancare în combaterea terorismului, nu este altceva decât un paravan ieftin. Dincolo de orice altceva, spunând „nu” acordului SWIFT, UE îşi poate dovedi independenţa faţă de SUA. Nu pot decât să susţin pe deplin un „nu” pentru acordul SWIFT din partea Parlamentului European.

  Mariya Nedelcheva (PPE), în scris. – (FR) Am votat împotriva acordului SWIFT dintre Consiliul Uniunii Europene şi Statele Unite ale Americii, deoarece consider că garanţiile în sensul protecţiei datelor sunt inadecvate. Fără a pune la îndoială faptul că lupta împotriva terorismului este indispensabilă, pe măsură ce ameninţarea este mai mult decât reală astăzi, sunt convinsă că nu putem garanta siguranţa cetăţenilor europeni fără a garanta, în acelaşi timp, respectul deplin pentru datele lor cu caracter personal.

Astfel cum se prezintă situaţia, prevederile din acordul SWIFT pentru cazurile în care Statele Unite ar putea transmite date europene către state terţe sunt prea vagi. Trebuie să existe prevederi clare care să reglementeze aceste schimburi de date. În ceea ce priveşte posibilele despăgubiri acordate cetăţenilor sau companiilor care consideră că datele lor nu au fost prelucrate corect, articolul 11 din acord este departe de a fi satisfăcător.

În timp ce acordul garantează protecţia datelor atunci când datele sunt prelucrate pe teritoriul Uniunii Europene, ce se întâmplă cu datele europene prelucrate în Statele Unite? Negocierile vor trebui desfăşurate într-un mod transparent şi democratic, cu sprijinul deplin şi integral al Parlamentului European, astfel cum este prevăzut în Tratatul de la Lisabona pentru acest tip de acorduri internaţionale.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) 11 februarie 2010 este o zi memorabilă pentru Parlamentul European: deputaţii reprezentând cel mai extins interval posibil de convingeri politice şi un număr mare de state membre au votat pentru respingerea acordului cu privire la transferul datelor financiare ale cetăţenilor europeni către SUA. Nu este clar cum ar putea un astfel de transfer de date să servească scopul combaterii terorismului, nici cum ar putea acordul SWIFT să garanteze normele europene de protecţie a datelor. Prin această decizie, Parlamentul, ca organism care îi reprezintă pe cetăţenii europeni, a câştigat o şi mai mare influenţă şi încredere în sine şi nu a cedat presiunilor din partea SUA. Răspunsul său a constituit un „nu” ferm restrângerii drepturilor civile europene sub pretextul combaterii terorismului. Este de la sine înţeles că şi eu am susţinut raportul de respingere, din acest motiv.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. − Am votat pentru respingerea acordului SWIFT cu Statele Unite deoarece acesta, înainte de a fi un instrument în lupta împotriva terorismului, este mai degrabă o ameninţare la adresa vieţii personale a cetăţenilor europeni. Acordul recent încheiat între Uniunea Europeana si SUA este o sfidare la adresa Parlamentului European, dat fiind că a fost semnat cu doar o zi înainte de intrarea în vigoare a reformei de la Lisabona. Parlamentul nu a fost consultat la timp în legătură cu acest acord şi acum este prea târziu; am spus nu acordului şi sperăm că atât Statele Unite, cât şi Consiliul vor realiza cât de important este Parlamentul European în luarea deciziilor la nivelul Uniunii. Sunt convinsă că un acord mai bun poate fi obţinut sub Preşedinţia Spaniolă

  Renate Sommer (PPE), în scris. − (DE) Am votat în favoarea amânării votului privind acordul SWIFT. O amânare de patru săptămâni ar fi deschis calea pentru negocieri ulterioare. Prin această decizie, noi am arătat Comisiei că ştim mai bine; am fi putut folosi ocazia pentru a aborda îngrijorările justificate ale cetăţenilor noştri şi ale companiilor, cu privire la protecţia datelor lor în acordul interimar, care este deja în vigoare. Este, în cele din urmă, responsabilitatea noastră de a proteja libertăţile civile şi drepturile fundamentale. Totuşi, respingând amânarea, acest Parlament a ratat oportunitatea de a-şi folosi noile atribuţii în mod responsabil şi de a-şi amplifica influenţa asupra negocierilor. Pe de altă parte, însă, nu aş fi putut vota sub nicio formă în favoarea acordului SWIFT. Înşelarea încrederii de către SUA, într-o demonstraţie incredibil de arogantă de mentalitate egocentristă, este prea flagrantă şi a fost egalată de dispreţul pe care Consiliul l-a arătat Parlamentului.

Cu toate acestea, ceea ce avem de făcut acum este să negociem un acord nou pe termen lung, rapid şi cu încredere în sine, cu implicarea Parlamentului European, indiferent cât de puternică ar fi prietenia transatlantică. Un astfel de acord trebuie să reflecte normele UE, fiindcă schimbul controlat de date în lupta împotriva terorismului internaţional este şi în interesul european.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Am votat cu convingere în favoarea raportului şi sunt mulţumit că majoritatea a refuzat să cedeze presiunii politice puternice şi îşi face auzită vocea cu privire la politicile de justiţie şi de securitate. Prin împiedicarea transferului către SUA, via SWIFT, a informaţiilor cu privire la milioane de transferuri şi tranzacţii bancare europene, Parlamentul arată că ia în serios drepturile fundamentale cuprinse în Tratatul de la Lisabona.

Preşedinţia UE şi Comisia Europeană trebuie să anuleze acum acordul interimar cu Statele Unite ale Americii şi să se întoarcă la masa negocierilor, echipate cu cerinţele înscrise în rezoluţia adoptată de Parlamentul European în septembrie 2009. Totuşi, în primul rând trebuie organizată o dezbatere deschisă cu privire la substanţa relaţiei dintre, pe de o parte, politica de securitate şi lupta împotriva terorismului şi, pe de altă parte, garanţiile minime ale drepturilor civile fundamentale şi respectul pentru viaţa personală a sute de milioane de cetăţeni. Sunt mulţumit că şantajul şi presiunea politică nu au funcţionat. De altfel, este lipsit de sens să se pretindă că respectarea drepturilor civile şi a vieţii private este un obstacol în calea combaterii terorismului. Noi, în Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, suntem pregătiţi să cooperăm pentru o politică de securitate eficientă şi strictă, dar care respectă drepturile constituţionale şi, de asemenea, acordă atenţie cauzelor infracţionalităţii şi terorismului.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) Lupta împotriva infracţionalităţii internaţionale, în special prin intermediul cooperării transatlantice în lupta împotriva terorismului, este una dintre priorităţile principale ale Uniunii Europene. Totuşi, această cooperare ar trebui stabilită pe bază de reciprocitate şi de încredere reciprocă. Acordul interimar dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind procesarea şi transferul datelor de mesagerie financiară nu garantează cetăţenilor europeni şi companiilor aceleaşi drepturi şi garanţii, conform legislaţiei SUA, cu cele de care ar beneficia pe teritoriul UE. Sistemul de transfer al datelor nu respectă principiile fundamentale ale legislaţiei europene cu privire la protecţia datelor, în special principiile proporţionalităţii şi necesităţii. Acordul nu prevede expres că solicitările trebuie să facă obiectul autorizării judiciare sau să fie limitate în timp, nici nu defineşte suficient condiţiile pentru schimbul de date cu ţările terţe. De asemenea, regret faptul că, pe parcursul negocierilor, Consiliul nu a împărtăşit practic nicio informaţie cu Parlamentul şi că votul referitor la acord a avut loc după ce acesta intrase deja în vigoare. Din aceste motive şi deoarece drepturile şi garanţiile cetăţenilor europeni merită respectate, votez în favoarea propunerii de rezoluţie care respinge încheierea acordului SWIFT.

  Róża, Gräfin von Thun Und Hohenstein (PPE), în scris – (PL) Potrivit multor colegi deputaţi, Consiliul a greşit ignorând Parlamentul European în timpul negocierilor actuale privind acordul cu SUA. Discursul susţinut de preşedintele grupului meu, Joseph Daul, nu a fost de ajutor. După o dezbatere intensă, acesta a cerut colegilor deputaţi să amâne votul. Dna Malmström a insistat să se acorde mai mult timp noii Comisii pentru studierea problemei şi pentru negocieri ulterioare, precum şi pentru ca Parlamentul să discute situaţia mai în detaliu. Înţeleg importanţa enormă a protejării datelor cu caracter personal, dar trebuie să ne amintim, de asemenea, că Statele Unite ale Americii sunt cel mai mare partener al nostru. Trebuie să construim încrederea reciprocă, iar combaterea terorismului şi securitatea cetăţenilor noştri este responsabilitatea noastră comună. Am votat, în concordanţă cu opinia grupului meu, pentru o amânare. Din păcate, am pierdut cu 15 voturi. Din câte cunosc eu, 35 de deputaţi din grupul meu nu au fost prezenţi la vot. Aceasta este încă o dovadă că fiecare vot este important. În continuare, în conformitate cu opinia promovată de grupul meu, am votat în favoarea acordului. Parlamentul a respins în final acordul cu 378 de voturi la 196, cu 31 de abţineri. Nu sunt mulţumită de acest rezultat, însă fără îndoială vom reveni curând la această temă foarte importantă.

  Ioannis A. Tsoukalas (PPE), în scris. − Deşi este clar că normele propuse au scopul de a facilita lupta împotriva infracţionalităţii cibernetice şi a terorismului cibernetic, referirea explicită la articolul 8 din „Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale” (ECHR), ţinând cont şi de Decizia C317/04 a Curţii Europene de Justiţie, face ilegal orice vot pozitiv pe această temă, deoarece fiecare cetăţean european este obligat să respecte normele generale care guvernează Uniunea Europeană, precum şi hotărârile Curţii Europene de Justiţie.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. − (DE) Am votat pentru respingerea acordului SWIFT. Acest eveniment este unul deosebit de important pentru continuarea democratizării Europei şi în exercitarea de către Parlament a drepturilor sale democratice în temeiul Tratatului de la Lisabona privind protecţia datelor şi drepturile individuale ale cetăţenilor noştri. Aş dori să văd mult mai multe momente magice ca acesta.

Propunere de rezoluţie B7-0063/2010

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. − Susţin această propunere de rezoluţie care solicită adoptarea rapidă a unei directive care să pună în aplicare acordul-cadru cu privire la prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuţite în sectorul spitalicesc şi în cel al asistenţei medicale, încheiat de partenerii sociali europeni din sectorul asistenţei medicale. În fiecare an, în Uniunea Europeană se înregistrează mai mult de un milion de răniri prin înţeparea cu ace, ceea ce poate conduce la transmiterea de virusuri letale. Clauza cu privire la standardele minime din recentul acord nu exclude viitoare prevederi naţionale şi comunitare care sunt mai favorabile lucrătorilor. Grupul meu politic din Parlamentul European a insistat mulţi ani asupra impunerii unor norme europene de siguranţă mai stricte în sectorul de sănătate şi, în afară de acordul-cadru, trebuie adoptată şi pusă în aplicare urgent o directivă.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie, deoarece este necesară întărirea legislaţiei în domeniul protecţiei lucrătorilor din sectorul serviciilor de sănătate. Din păcate, în Uniunea Europeană se înregistrează mai mult de un milion de răniri prin înţeparea cu ace în fiecare an, care conduc la transmiterea de virusuri precum Hepatita B, Hepatita C sau HIV/SIDA. Prin urmare, este nevoie urgentă să se adopte şi să se pună în aplicare în statele membre acordul-cadru privind prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuţite în sectorul spitalicesc şi în cel al asistenţei medicale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT)A fost încheiat un acord-cadru între HOSPEEM (Asociaţia angajatorilor din sectorul spitalicesc şi al sănătăţii) şi EPSU (Federaţia Europeană a Sindicatelor din Serviciile Publice) cu privire la prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuţite în sectorul spitalicesc şi în cel al asistenţei medicale.

Acest acord îşi propune să creeze standarde şi norme pentru a proteja lucrătorii din sectorul serviciilor de sănătate împotriva rănirilor provocate de obiecte ascuţite, care pot conduce la transmiterea a mai mult de 20 de virusuri letale creând, astfel, o problemă extrem de gravă în domeniul sănătăţii publice.

Ţinând cont de importanţa acestui acord-cadru pentru protecţia sănătăţii lucrătorilor din sectorul serviciilor de sănătate, Comisia trebuie să aibă în vedere punerea acestuia în aplicare şi să adopte urgent directiva de punere în aplicare.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Rănile provocate de înţepături cu ace şi alte răni provocate de instrumente medicale ascuţite reprezintă unul dintre cele mai obişnuite şi grave riscuri pentru lucrătorii din serviciile de sănătate în întreaga Europă; având în vedere că personalul spitalicesc şi lucrătorii din asistenţa medicală riscă adeseori contactarea de infecţii ca urmare a rănilor provocate de folosirea acelor sau a altor instrumente ascuţite, după cum se arată în rezoluţia adoptată. Prin urmare, este necesar să se garanteze cel mai înalt nivel de siguranţă posibil în mediul de lucru din spitale şi oriunde se desfăşoară activităţi legate de asistenţa medicală.

Din aceste motive, am aprobat rezoluţia cu privire la acordul-cadru, care conţine în schimb o clauză referitoare la normele minime de siguranţă fără a încălca prevederile comunitare şi naţionale actuale sau viitoare care sunt mai favorabile lucrătorilor. Statele membre şi/sau partenerii sociali ai acestora ar trebui să fie liberi şi încurajaţi să adopte măsuri suplimentare care sunt mai favorabile lucrătorilor din domeniul la care se face referire.

  David Martin (S&D), în scris. − Susţin ferm acordul-cadru încheiat între Comisie şi partenerii sociali europeni care reprezintă sectorul serviciilor de sănătate. Protejarea lucrătorilor din sectorul asistenţei medicale de răni sau de transmiterea potenţială de virusuri este de importanţă vitală şi sunt mulţumit că această propunere a trecut cu un sprijin atât de mare, în special după munca atât de grea depusă de Stephen Hughes.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Sănătatea lucrătorilor la locul de muncă este atât o problemă de muncă, cât şi o problemă care cere responsabilitate socială care, la rândul său, implică toate entităţile responsabile din acest domeniu, inclusiv Parlamentul European. Acordul-cadru încheiat astăzi între partenerii sociali europeni din sistemul spitalicesc şi al asistenţei medicale este o contribuţie importantă la protecţia sănătăţii şi a siguranţei lucrătorilor din sectorul spitalicesc.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie pentru a proteja personalul care lucrează în clinici şi spitale. De fapt, prea mulţi angajaţi din spitale şi lucrători în sănătate cad încă victime infecţiilor provocate de răniri din cauza folosirii seringilor şi a instrumentelor ascuţite. În calitate de deputat european, trebuie să lupt pentru prevenirea acestei situaţii. Această propunere de rezoluţie solicită, de asemenea, îmbunătăţirea condiţiilor de instruire şi de muncă ale lucrătorilor din serviciile de sănătate care înfruntă acest pericol: instrumente medicale mai sigure cu elemente de protecţie integrate sunt necesare în toată Uniunea Europeană. Cu convingerile mele sociale şi cunoştinţele mele despre mediul spitalicesc, solicit adoptarea rapidă şi aplicarea urgentă a măsurilor prevăzute în propunerea de directivă.

  Evelyn Regner (S&D), în scris. − (DE) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie a Parlamentului European, deoarece sunt o susţinătoare a acordurilor de parteneriat social. Parteneri sociali europeni existenţi au ajuns la un acord în cazul de faţă, iar eu susţin ca acest acord-cadru să fie imediat încorporat în legislaţia europeană aplicabilă de către Consiliu, prin adoptarea fără întârziere a unei directive.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. − Acesta a fost un vot important care solicită o directivă europeană pentru îmbunătăţirea protecţiei lucrătorilor afectaţi de răni provocate de înţepături cu ace. Trebuie adoptate măsuri cât mai curând posibil pentru a-i proteja pe cei care lucrează în sectorul asistenţei medicale de contactarea bolilor cu potenţial letal precum HIV/SIDA şi hepatită, prin răni provocate de ace folosite. Rănile provocate de înţepături cu ace reprezintă unul dintre cele mai obişnuite şi mai grave riscuri pentru lucrătorii din serviciile de sănătate din întreaga Europă, cu un milion de răni estimate, de acest tip, în fiecare an, în toată Europa. Sper că se vor adopta măsuri rapide pentru îmbunătăţirea instruirii şi siguranţei celor care lucrează cu ace şi cu instrumente ascuţite, astfel încât numărul rănilor provocate să fie redus drastic, iar stresul emoţional cauzat celor implicaţi să fie limitat. În plus, sper că utilizarea instrumentelor medicale mai sigure va ajuta la prevenirea rănilor care pot fi evitate, pentru cei care lucrează zilnic cu ace.