Stenograma dezbaterilor

Joi, 25 februarie 2010 - Bruxelles

9. Explicaţii privind votul

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi îl constituie explicaţiile orale ale votului.

  Zoltán Balczó (NI). – Dle preşedinte, pot să vă solicit o pauză de două minute în timp ce oamenii părăsesc Camera? Sau o pauză de un minut?

Raport: Adina-Ioana Vălean (A7-0016/2010)

  Zoltán Balczó (NI). – (HU) Scopul regulamentului este pozitiv: culegerea de informaţii din partea statelor membre privind infrastructura energetică, organizarea acesteia şi punerea sa la dispoziţia agenţilor economici la nivel comunitar. Prin urmare – pe bună dreptate – intervine în funcţionarea pieţei. Cu toate acestea, Parlamentul a acceptat o iniţiativă diametral opusă şi merge chiar atât de departe încât să o considere scopul politic al regulamentului. Citez: Toate măsurile propuse sau adoptate la nivelul Uniunii trebuie să fie neutre şi nu trebuie să implice intervenţii în funcţionarea pieţei. Majoritatea celor din acest Parlament nu au învăţat nimic din criza financiară şi economică mondială. Această majoritate continuă să susţină dogme neoliberale şi, chiar în acest domeniu strategic, are încredere în autoreglementarea pieţei. Acest lucru este inacceptabil şi, din aceste motive, am votat împotriva rezoluţiei.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle preşedinte, o infrastructură funcţională în Uniunea Europeană este un factor decisiv în creşterea rezonabilă a prosperităţii. Alături de securitatea alimentară şi o politică externă şi de securitate comună, politica energetică joacă un rol fundamental. Numai din acest motiv, este esenţial ca Parlamentul European nu numai să participe la această discuţie, dar şi să aibă drept la codecizie. Prin urmare, solicit Comisiei să pună capăt politicii sale de blocadă şi să îi acorde Parlamentului dreptul la codecizie.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dle preşedinte, voi fi foarte concis. Ideea este îndreptăţită. Apreciez în mod deosebit accentul pus pe aspectul ecologic. Întrucât vorbim despre acest lucru, să fim consecvenţi. Tocmai aspectele legate de ecologie şi de protecţia mediului au fost argumentele semnificative, faptice pe care s-a bazat opunerea faţă de ideea Conductei Northern Gas. Argumentele foarte justificate, susţinute la nivel practic şi ştiinţific au fost înlăturate deoarece au triumfat motivele politice. Cred că atunci când sprijinim acest proiect, trebuie să ne amintim să nu fim ipocriţi în politică. În ceea ce priveşte Conducta Northern Gas, numeroase state membre din Uniunea Europeană şi multe dintre grupurile politice au uitat acest lucru.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) La începutul lui 2009, era evident că Uniunea Europeană şi statele membre nu erau capabile să se ajute în cazul întreruperii furnizării de electricitate sau gaz. Era evident că reţelele electrice din vest şi cele din est nu sunt interconectate, au parametri diferiţi şi nu sunt compatibile.

Prin urmare, este bine că statele şi operatorii reţelelor vor oferi Comisiei Europene informaţii esenţiale privind capacităţile lor de furnizare a energiei, care ulterior va putea să evalueze neajunsurile reţelelor şi ale politicii de securitate energetică a UE şi va putea să informeze fiecare ţară în parte privind capacitatea de rezervă din sistemele de energie ale acestora. Din această perspectivă, consider că trebuie să sprijinim iniţiativa Consiliului şi a Comisiei privind furnizarea şi culegerea de informaţii în domeniul energetic, în beneficiul Uniunii Europene.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0116/2010

  Viktor Uspaskich (ALDE). – (LT) Aş dori să subliniez în mod deosebit sprijinul meu faţă de Ucraina pentru că a organizat alegeri democratice şi pentru că le-a oferit oamenilor posibilitatea de a-şi exprima voinţa. Cunoscând bine Ucraina, observ că nu doar guvernul, dar şi societatea însăşi urmează în mod activ calea democraţiei şi creării de instituţii democratice. De asemenea, sper că aceste alegeri vor apropia şi mai mult Ucraina de Uniunea Europeană şi că vor putea chiar să construiască o punte mai puternică în cadrul cooperării dintre UE şi Rusia. De asemenea, sunt încântat că poate chiar şi o ţară postsovietică va adera în curând la un regim fără vize în ceea ce priveşte Uniunea Europeană.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, rezoluţia privind situaţia din Ucraina este echilibrată şi oferă o perspectivă obiectivă asupra realităţii. Rămâne numai să îi urăm Ucrainei succes în depăşirea problemelor economice şi a scindării puternice din societate privind viitorul geopolitic al Ucrainei.

De asemenea, aş dori să atrag atenţia asupra hotărârii fostului preşedinte Iuşcenko de a conferi titlul de „erou naţional al Ucrainei” lui Stefan Bandera, precum şi asupra decretului care recunoaşte două organizaţii naţionaliste, Organizaţia naţionaliştilor ucraineni şi Armata insurecţională ucraineană, ca participante în lupta pentru independenţa Ucrainei. Atât Stefan Bandera, cât şi aceste două organizaţii se fac responsabile de curăţare etnică şi de atrocităţi comise împotriva populaţiei poloneze în anii '40, în regiuni care fac parte acum din Ucraina de Vest. Naţionaliştii au omorât 120 000 de polonezi. Urându-i toate cele bune Ucrainei, sper că glorificarea naţionalismului extrem, criminal va fi condamnată.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE). – (PL) Dle preşedinte, am avut onoarea de a fi observator al Parlamentului European pe parcursul primei runde a alegerilor prezidenţiale din Ucraina. Trebuie să spun că poporul ucrainean a trecut examenul. Alegerile au fost foarte transparente şi democratice, în pofida schimbărilor de ultim moment aduse reglementărilor electorale.

Astăzi, Ucraina are nevoie de stabilitate politică, administrativă şi economică. Prin urmare, respectând alegerea democratică a poporului ucrainean, ar trebui să sprijinim şi să accelerăm măsurile care vor ajuta Ucraina să depăşească problemele existente. Uniunea Europeană ar trebui să dea de înţeles în mod clar că Ucraina poate adera la Uniunea Europeană. Dacă Uniunea Europeană este interesată cu adevărat de Ucraina, atunci primul pas în această direcţie ar trebui să fie ridicarea cerinţei vizelor pentru ucraineni. Sper că adoptarea rezoluţiei de astăzi va accelera eforturile de concretizare a acestor idei. Din acest motiv, am votat în favoarea adoptării acestei rezoluţii.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dle preşedinte, am avut onoarea de a fi observator pe parcursul alegerilor prezidenţiale din Ucraina, atât în prima, cât şi în a doua rundă, ca şi acum câţiva ani. Aş dori să spun că ar trebui să tratăm Ucraina ca pe un partener şi nu ar trebui să intervenim în simpatiile electoratului ucrainean. Consider absolut inutilă declaraţia făcută în acest Parlament ieri de unul dintre liderii Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, un liberal, care a afirmat că noul preşedinte va fi pro-Moscova. Noul preşedinte al Ucrainei, în prima sa vizită de la investirea în funcţie, va veni la Bruxelles. Ar trebui să evaluăm politicienii ucraineni în funcţie de ceea ce fac, nu prin declaraţiile pe care le-ar fi dat. Ucraina ar trebui să fie partenerul nostru politic şi ar trebui să îi facilităm aderarea la Uniunea Europeană. Sunt încântat de declaraţia noului preşedinte, potrivit căreia va anula decretul menţionat de dl Kalinowski, decretul scandalos care recunoaşte drept erou naţional al Ucrainei un om care este vinovat de moartea a mii de polonezi.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL) . – (EL) Dle preşedinte, am votat împotriva propunerii de rezoluţie deoarece consider că, în primul rând, aceasta este o încercare de intervenţie în afacerile interne ale Ucrainei şi conţine referiri contractorii. Din acest punct de vedere, este inacceptabilă.

În al doilea rând, deoarece consider că poporul ucrainean nu va avea decât de suferit în urma participării la Uniunea Europeană. Această propunere de rezoluţie pregăteşte terenul pentru aceste perspective şi, bineînţeles, vor avea loc şi restructurări pe parcursul acestui proces, ca în multe alte ţări.

În al treilea rând, unul din motivele de bază pentru care am votat împotriva propunerii este trimiterea la Bandera. Propunerea este îndreptăţită să îl menţioneze. Cu toate acestea, Parlamentul şi Uniunea Europeană au o responsabilitate imensă în cazul acestor fenomene, nu numai în Ucraina, dar şi în alte ţări, în statele baltice, după cum bine ştiţi, iar Uniunea Europeană şi Parlamentul European au o responsabilitate cu adevărat imensă pentru faptul că am ajuns în situaţia în care sunt restaurate crimele de război.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) În Ucraina s-a înregistrat o modificare a conducerii politice, însă pentru publicul larg din Ucraina nu s-a produs nicio schimbare. Este o populaţie care poate fi sărăcită, dar care trăieşte într-o ţară extrem de bogată şi care are un potenţial enorm.

Din această perspectivă, consider că Uniunea Europeană ar trebui să continue dialogul cu Ucraina şi să solicite un dialog mai intens şi mai eficient. Ucraina are nevoie cu adevărat de ajutor din partea UE şi în special poporul, nu politicienii, iar ucrainienii şi cooperarea dintre Ucraina şi UE ar putea avea drept rezultat un parteneriat foarte puternic, precum şi o colaborare puternică şi o creştere accentuată a economiei. Aş dori să dăm dovadă de mai multă iniţiativă în această privinţă.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, comunismul sovietic a fost cea mai sângeroasă ideologie concepută de om. În termeni empirici, a ucis mai mulţi oameni decât oricare alt sistem politic şi, în mod disproporţionat, aceste victime au fost în Ucraina.

Şi această tragedie continuă. Numele Ucrainei, din câte ştiu, înseamnă „frontieră” sau „margine” şi iat-o la graniţa dintre două mari blocuri, scindarea dintre slavofili şi occidentalişti din această ţară fiind reflectată de ambiţiile rivale ale puterilor vecine.

Care sunt măsurile cele mai utile pentru a ajuta această ţară? Am putea să ne deschidem pieţele. Ucrainenii sunt un popor educat şi muncitor, dar se bucură de costuri relativ reduse şi de exporturi relativ competitive. Dacă i-am permite să adere pe deplin la Uniunea vamală europeană, am îmbunătăţi substanţial calitatea vieţii acestui popor.

În schimb, noi le solicităm mai multă birocraţie, creare de capacităţi, încercând să îi atragem în structurile de cooperare ale Uniunii Europene. Ei nu cer acest lucru! Ei nu au nevoie de pomana noastră. Doresc doar să aibă posibilitatea de a vinde.

Raport: Adina-Ioana Vălean (A7-0016/2010)

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, conform naturii umane, atunci când se întâmplă ceva neprevăzut, încercăm să potrivim faptele cu Weltanschauung-ul existent. Psihiatrii au o expresie interesantă pentru a desemna acest lucru, chiar mai interesantă decât Weltanschauung: o numesc „disonanţă cognitivă”. Aşadar, de exemplu, dacă în cadrul unui referendum se înregistrează un vot negativ, Parlamentului reacţionează spunând că oamenii doresc o atitudine mai europeană. Au votat „nu” deoarece ei nu se îndreptau într-o direcţie suficient de federalistă.

Acest lucru este valabil şi în cazul actualei crize economice. Ne aflăm în situaţie de criză deoarece nu mai dispunem de resurse financiare. Am cheltuit totul, ne-am epuizat trezoreriile, am epuizat creditul, iar acum Parlamentul spune că trebuie să cheltuim mai mult. Avem nevoie de mai multe proiecte europene de infrastructură, avem nevoie de un buget mai mare.

Dle preşedinte, aceasta este o altă doză a medicamentului care a cauzat prima dată boala. Începând cu anii '70 am văzut unde duce acest proces. Conduce la o reducere a PIB-ului, la şomaj, la stagnare şi la un decalaj tot mai mare între această parte a lumii şi rivalii săi.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0123/2010

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dle preşedinte, am susţinut rezoluţia şi, asemenea unuia dintre autorii acestui document, aş dori să subliniez câteva aspecte privind raportul Goldstone, problema abordată în rezoluţie.

Raportul Goldstone a arătat încă o dată că investigaţiile desfăşurate de părţile aflate în conflict nu sunt, de regulă, imparţiale şi obiective. Raportul indică destul de explicit că niciuna dintre părţi nu a derulat investigaţii corespunzătoare şi eficiente privind presupusele încălcări ale legilor războiului de forţele sale.

De asemenea, ar trebui să salutăm faptul că raportul a fost revizui recent şi acum este mai puţin controversat, limbajul este mai puţin sarcastic şi, prin urmare, este mai acceptabil.

Iar principala lecţie pe care ar trebui să o învăţăm din acesta este că ar trebui să depunem eforturi pentru ca Uniunea Europeană să se implice mai mult în proces, nu numai în investigarea presupuselor infracţiuni, dar şi în mod proactiv, preventiv, ca parte a Cvartetului pentru Orientul Mijlociu.

  Martin Kastler (PPE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să afirm, în numele unei părţi a Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat) şi, în primul rând, în numele colegului meu, Elmar Brok, că suntem şocaţi că Parlamentul a respins astăzi amendamentul care i-ar fi inclus pe creştini şi alte minorităţi religioase în acest raport. Consider că este cu adevărat scandalos că, deşi facem mereu declaraţii privind aspecte legate de drepturile omului, nu credem că merită să protejăm anumite părţi ale populaţiei care sunt persecutate din cauza credinţelor religioase. Este păcat că nu am putut să acceptăm amendamentul care se referă la un subiect de mare importanţă pentru viitorul lumii. Dacă, dintr-un motiv sau altul, nu suntem capabili să protejăm minorităţile, nu mai avem dreptul să pretindem că Parlamentul European este căminul drepturilor omului, al drepturilor fundamentale şi al acestei lupte în întreaga lume. Am votat împotriva acestui raport, deoarece minorităţile religioase nu trebuie excluse.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Dle preşedinte, după cum a spus anterior dl Kastler, grupul nostru ar fi dorit să voteze separat privind acest punct legat de minorităţile religioase, însă, din păcate, majoritatea din Parlament nu a fost de acord.

Trebuie să ne dăm seama că apărarea drepturilor minorităţilor religioase este, sub orice aspect, la fel de importantă ca apărarea altor grupuri minoritare.

UE ar trebui să intervină în activitatea Comisiei ONU pentru drepturile omului, deoarece în prezent aceasta este întru totul paralizată şi părtinitoare şi nu se mai bucură de încredere la nivel mondial.

Raportul Goldstone este numai un exemplu al modului în care Curtea ONU a drepturilor omului a fost obligată să servească intereselor diferitor elemente antisemite. În prezent, 21 din cele 25 de rapoarte privind fiecare ţară în parte pe care le-a întocmit Curtea se referă la Israel, ca şi cum Israelul ar fi ţara cea mai opresivă din lume în domeniul drepturilor omului. Uniunea Europeană trebuie să intervină în activitatea Consiliului ONU pentru drepturile omului.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, de la sfârşitul Războiului Rece, o nouă doctrină revoluţionară s-a impus asupra celor 200 de state care alcătuiesc Organizaţia Naţiunilor Unite. A apărut ideea că legile nu trebuie să provină din legislaturile naţionale, care sunt într-o anumită măsură legate de populaţiile lor, ci ar trebui impuse de o tehnocraţie internaţională de jurişti care sunt responsabili numai în faţa propriilor conştiinţe.

Mergem în direcţia contrară a 300 de ani de evoluţie democratică. Ne îndepărtăm de ideea că persoanele care adoptă legile trebuie să răspundă într-un fel prin urna de votare în faţa restului populaţiei şi revenim la ideea premodernă că legiuitorii trebuie să fie responsabili numai în faţa creatorului lor sau în faţa propriei persoane.

Prin aceste instrumente de coduri de drepturi ale omului, aceste birocraţii internaţionale au capacitatea de a pătrunde dincolo de graniţele statelor membre şi de a-şi impune propriile voinţe, care nu coincid cu cele ale populaţiei locale.

Aş dori să închei cu un citat aparţinând judecătorului Bork din Statele Unite, nominalizatul reprimat la Curtea Supremă din timpul preşedinţiei lui Reagan, care a devenit celebru prin afirmaţia sa: „Am provocat o lovitură de stat: lentă şi delicată, dar o lovitură de stat.”

Propunere de rezoluţie B7-0118/2010

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dle preşedinte, problema egalităţii de gen se confruntă în prezent cu o nouă provocare. Progresele obţinute în ultimii ani de Uniunea Europeană în sectorul egalităţii sunt în pericol de a se diminua, sau chiar de a se inversa, ca urmare a actualei recesiuni.

Cu toate acestea, politicile eficiente în domeniul egalităţii de gen pot face parte din soluţia problemei ieşirii din criză, pot sprijini recuperarea şi pot consolida economia. În consecinţă, investiţiile în politicile care promovează egalitatea dintre femei şi bărbaţi trebuie să constituie ambiţia noastră de bază şi să fie sprijinite în mod serios de noi toţi, chiar mai mult în contextul acestui climat economic dificil.

Raport: Vladimír Maňka (A7-0017/2010)

  Frank Vanhecke (NI). – (NL) În opinia mea, Parlamentul ar trebui să fie puţin ruşinat de amendamentul bugetar de facto pe care tocmai l-a adoptat în acest raport. La urma urmei, aproape toate ţările europene suferă în urma unei crize economice şi financiare majore şi foarte mulţi oameni îşi pierd locurile de muncă, iar singura soluţie pe care am găsit-o este să ne alocăm mult mai multe resurse, mai mult personal şi mai multe costuri pe cheltuiala contribuabililor. În plus, toată lumea ştie că aceste resurse suplimentare şi membri ai personalului sunt, în principal, destinaţi să asigure că diferiţii socialişti care şi-au pierdut mandatele în alegerile recente au o situaţie bună din punct de vedere financiar. Şi în trecut, acest lucru a condus la creşteri substanţiale ale subvenţiilor, inclusiv către partidele politice europene şi fundaţiile politice europene. Este surprinzător că, la intervale regulate, găsim argumente care sună bine pentru a ne adânci şi mai mult în tezaurele fiscale pentru această instituţie; o practică inacceptabilă în această perioadă de criză.

  Miguel Portas, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Aş dori să spun că bugetul rectificativ pe care tocmai l-am adoptat, în valoare de 13 400 000 EUR, care intră în vigoare numai de la 1 mai, acoperind astfel jumătate de an, nu este deloc chibzuit.

Partea din buget aferentă creşterii resurselor umane pentru comisiile şi grupurile parlamentare la suma de 4 milioane de euro se poate justifica prin prisma noilor cerinţe legislative din partea Parlamentului, prevăzute de Tratatul de la Lisabona. Cu toate acestea, majorarea fondurilor deputaţilor pentru angajarea asistenţilor cu 8 milioane de euro înseamnă că în anul următor, aceasta nu va fi de 8 milioane, ci de 16 milioane, ceea ce este în mod clar excesiv, întrucât în anul următor este planificată o majorare de 1 500 de euro pe lună pentru deputaţi, care nu se ridică la 16, ci la 32 de milioane de euro. Într-o perioadă în care suntem martorii unui şomaj masiv şi ai unei crize sociale în toate ţările, majorarea resurselor pentru deputaţi nu poate fi susţinută cu excepţia cazului în care, în acelaşi timp, avem curajul să reducem cheltuielile şi indemnizaţiile la care avem dreptul în calitate de deputaţi, şi care nu sunt în niciun caz pe deplin justificate.

Nu înţeleg cum, pentru o zi de călătorie, un deputat poate primi o indemnizaţie de 300 de euro, la care se adaugă o subvenţie pentru distanţa parcursă şi o subvenţie pentru timpul de călătorie, care nu sunt supuse impozitării. Putem reduce cheltuielile necorespunzătoare şi apoi putem dezbate privind modul în care putem să creştem mijloacele de legiferare. În acelaşi timp, dacă nu facem acest lucru dăm dovadă de lipsă de respect faţă de dificultăţile cu care se confruntă alegătorii noştri. Avem datoria de a impune un exemplu bun, însă astăzi dăm un exemplu prost.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, sunt încântat să fiu de acord cu dl Portas şi cu grupul comunist privind acest aspect. În întreaga Europă, din Irlanda până în Letonia, guvernele depun eforturi pentru a face faţă crizei financiare, restrângerii creditării, prin reducerea costurilor, însă noi, în Parlament şi numai în Parlament, ne majorăm masiv cheltuielile atât în termeni relativi, cât şi absoluţi. Majorăm bonusurile şi bugetele disponibile deputaţilor şi personalului.

Justificarea oferită în acest raport este foarte interesantă deoarece motivul invocat pentru necesitatea acestor cheltuieli este constituit de responsabilităţile suplimentare create de Tratatul de la Lisabona. Într-un fel, este adevărat, dar nu cred că în modul în care au sugerat autorii. Observăm că birocraţia se extinde pentru a răspunde nevoilor birocraţiei. Principala funcţie a Tratatului de la Lisabona este să ofere activitate şi venit suplimentar pentru zecile de mii de oameni care depind acum direct sau indirect de Uniunea Europeană pentru a-şi câştiga existenţa. Persoanele pe care nu le-am consultat în această privinţă sunt electoratele şi aş dori ca astfel de aspecte să fie aduse înaintea alegătorilor pentru a vedea dacă aceştia aprobă să votăm resurse suplimentare pentru noi în această perioadă în care cu toţii îşi strâng propriile curele.

Raport: Maria do Céu Patrão Neves (A7-0014/2010)

  Viktor Uspaskich (ALDE). – (LT) Salut decizia adoptată privind noile norme din sectorul pescuitului. Peştii, ca şi alte animale, nu pot fi limitaţi la anumite teritorii, aşadar evaluarea măsurii în care o anumită ţară este precaută ar fi supusă unui şir neîntrerupt de argumente.

Dacă ţinem cont de noile cercetări ştiinţifice care dovedesc că astăzi, numeroase specii de peşti sunt pe cale de dispariţie, nevoia unei decizii comune devine şi mai evidentă, nu numai la nivel comunitar, ci şi la nivel mondial. Prin urmare, acest pas al Uniunii Europene este salutat ca un bun exemplu pentru alte ţări terţe.

Sper că această decizie, care este, de asemenea, responsabilă de analiza comună, va ajuta atât întreprinderile care activează în sectorul pescuitului, cât şi ţările, indiferent de mărimea acestora. De asemenea, sper că această decizie va ajuta la prevenirea dispariţiei speciilor de peşti. Aş dori să îmi exprim sprijinul din toată inima.

  Diane Dodds (NI). – Dle preşedinte, nu mi-a făcut plăcere astăzi să votez împotriva unui raport care conţine numeroase aspecte care pot fi pozitive pentru viitorul pescuitului nostru.

Cu toate acestea, realitatea este că pentru industria mea a pescuitului, politica comună în domeniul pescuitului continuă să provoace pagube.

Regimul preferenţial de la Haga face anual o discriminare împotriva pescarilor din Irlanda de Nord, deducând cote din alocaţiile lor. Unsprezece ani de închideri temporare în Marea Irlandei au condus la reducerea flotei noastre de coregoni de la peste 40 de traulere la şase şi încă vorbim de depăşirea capacităţii.

Mai există şi problema aplicării normelor elaborate pentru pescuitul în Marea Nordului în cazul Mării Irlandei: aceasta este o abordare consecventă sau comună care nu coincide cu realitatea de la faţa locului. Să amintim numai instrumentele de măsurat, care au fost convenite din motive admirabile, dar pe care Europa le-a impus asupra industriei pescuitului, nereuşind să comunice implicaţiile modificărilor survenite în urma aplicării noii metode.

De aceea, chiar dacă sunt încurajată de unele aspecte ale raportului, am votat împotriva acestuia.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – (LT) Am votat pentru rezoluţia privind Cartea verde privind orientările pentru reforma politicii comune în domeniul pescuitului. Sper că, odată cu votul de astăzi, Parlamentul European va fi contribuit măcar puţin la conservarea resurselor halieutice şi la un mediu marin sănătos şi, de asemenea, la reforma politicii comune în domeniul pescuitului.

Aşa cum ştim noi cei din Parlamentul European, 27 % din speciile de peşti sunt pe cale de dispariţie şi dacă pescuitul nu va fi restricţionat, acestea vor dispărea. De asemenea, ştim că ar fi posibilă majorarea cu 86 % a resurselor halieutice dacă peştii nu ar fi capturaţi într-un mod atât de drastic. Ştim, de asemenea, că resursele a 18 % dintre speciile de peşti sunt într-o condiţie defavorabilă, iar oamenii de ştiinţă au recomandat să punem imediat capăt pescuirii acestora.

Sper şi mă rog ca Uniunea Europeană să aibă suficientă voinţă politică nu numai pentru a întocmi reforma, ci şi pentru a o pune în aplicare.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dle preşedinte, în primul rând aş dori să spun că am votat pentru Cartea Verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului, după cum a fost sfătuit grupul nostru de raportorul nostru alternativ, Carl Haglund.

Cu toate acestea, doresc să afirm că este foarte important să acordăm mai multă atenţie pescuitului în Uniunea Europeană şi condiţiei apelor. În prezent, aceasta este o provocare uriaşă. Mă îngrijorează în special că situaţia a scăpat de sub control în ceea ce priveşte pescuitul excesiv în UE – care, de fapt, este echivalent cu furtul – şi că are întâietate cantitatea, nu calitatea.

Acum ar trebui să începem să ne gândim mai serios la modul în care am putea acumula resurse halieutice în mod durabil, asigurându-ne totodată că vom putea pescui şi pe viitor. Accentul trebuie să cadă în principal asupra resurselor de somon sălbatic şi peşte sălbatic. Trebuie să întocmim un program special pentru recuperarea somonului sălbatic.

Eu provin din Laponia, Finlanda. Avem nevoie ca somonul să se întoarcă în râurile de depunere a icrelor şi avem nevoie de un program care să asigure că în special stocurile de somon sălbatic pot fi păstrate şi consolidate şi că pot fi pescuite în mod durabil pe viitor.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, timp de 11 ani, în acest Parlament, am protestat împotriva efectelor negative ale politicii comune în domeniul pescuitului asupra ţării mele natale: în conformitate cu dreptul internaţional, pentru Regatul Unit, 65 % din resursele halieutice din apele Mării Nordului erau acoperite de politica comună în domeniul pescuitului, însă ni s-au alocat 25 % în funcţie de volum sau 15 % în funcţie de valoare în temeiul sistemului de cote.

Acest argument devine academic deoarece peştii au dispărut, efectiv. Chiar pe perioada cât am fost în Parlament, s-a înregistrat o scădere dezastruoasă a ceea ce ar fi trebuit să fie o resursă regenerabilă. Alte ţări, care au găsit o modalitate de a stimula proprietatea, de a oferi pescarilor un motiv să considere mările ca o recoltă regenerabilă, au reuşit să îşi menţină nivelurile de peşte: Islanda, Norvegia, Noua Zeelandă, Insulele Falkland. Însă în Europa a existat tragedia aspectelor „comune”, prin care am spus că este o resursă comună la care toate navele au acces egal.

Nu poţi convinge un căpitan să îşi lege barca dacă ştie că apele sunt prădate de altcineva. După cum am spus, argumentul este acum efectiv academic. S-a terminat. Bărcile noastre sunt blocate. Porturile noastre de pescuit sunt sterile. Oceanele noastre sunt goale.

Explicaţii scrise privind votul

Raport: Adina-Ioana Vălean (A7-0016/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport pentru că aduce câteva îmbunătăţiri sistemului actual^, care vor permite o mai bună raportare a informaţiilor referitoare la proiectele de investiţii în infrastructura energetică din Comunitate. Nevoia de a optimiza sistemul de raportare vine din schimbarea contextului energetic, în condiţiile în care interdependenţa energetică între state a crescut, avem o piaţă internă, deci a devenit necesar să avem şi instrumente la nivel european pentru a lua decizii care privesc sectorul energetic.

Susţin schimbarea bazei legale propuse de Comisie, astfel încât regulamentul să aibă ca temei articolul 194 al Tratatului de la Lisabona, pentru a întări rolul pe care instituţiile Uniunii îl pot juca în domeniul politicii energetice, în special în funcţionarea pieţei energetice, a securităţii resurselor, promovarea eficienţei energetice şi dezvoltarea de noi forme de energii regenerabile, precum şi în interconectarea reţelelor de energie.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Am votat pentru raportul privind investiţiile în infrastructura energetică, destinat asigurării furnizării de energie şi unui potenţial competitiv, precum şi consolidării luptei împotriva schimbărilor climatice. Acest raport obligă guvernele Uniunii Europene să îi ofere Comisiei informaţii privind investiţiile efectuate în infrastructura energetică, în modernizare sau în producţia eficientă de energie, care vor contribui la eficienţa, cooperarea şi planificarea energetică în Uniunea Europeană. Combaterea schimbărilor climatice, asigurarea furnizării energiei şi utilizarea energiei regenerabile: acestea sunt aspecte foarte importante în Uniunea Europeană şi trebuie depuse eforturi mai mari în vederea încurajării şi asigurării investiţiilor eficiente, cu o ţintă precisă şi trebuie să se asigure că aceste aspecte rămân în centrul politicii energetice a Uniunii Europene.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – Am sprijinit acest raport. Uniunea Europeană a dobândit noi puteri pe baza Tratatului de la Lisabona şi trebui să garanteze că aceste puteri sunt utilizate integral şi eficient. Competenţa UE este consolidată în domeniul politicii energetice, iar crearea unei pieţe comune a energiei reprezintă o sarcină prioritară a Comisiei Europene. Cu toate acestea, politica energetică europeană nu poate fi promovată în mod eficient fără a dispune de informaţii corespunzătoare şi clare privind infrastructura energetică existentă şi planificată şi proiectele din Uniunea Europeană.

Noul regulament este un act legislativ foarte important din cadrul politicii energetice a UE şi sper din tot sufletul să funcţioneze în practică. Politica energetică europeană nu poate fi promovată în mod eficient fără a dispune de informaţii corespunzătoare şi clare privind infrastructura energetică existentă şi planificată din Uniunea Europeană.

După cum ştim, în temeiul vechiului regulament, numeroase state membre nu şi-au respectat obligaţiile de raportare şi acest lucru nu trebuie să se petreacă în cazul noului regulament. Comisia Europeană, în calitate de gardian al Tratatului UE, trebuie să garanteze că toate statele membre respectă dispoziţiile regulamentului şi transmit la timp toate informaţiile necesare privind evoluţiile preconizate ale infrastructurii energetice.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − O politică energetică coerentă la nivel european nu poate exista în absenţa unor raportări corecte şi complete din partea celor 27 de state membre asupra investiţiilor energetice desfăşurate pe teritoriul fiecăreia în parte. Este important, însă, ca executivul Uniunii Europene să ţină cont de necesitatea asigurării confidenţialităţii informaţiilor furnizate de către entităţile naţionale, întrucât avem de a face cu informaţii sensibile de pe o piaţă foarte importantă.

Securitatea energetică a Europei este o temă importantă dar Comisia trebuie să fie conştientă de faptul că informaţiile primite de la fiecare stat în parte nu pot fi făcute publice, mai ales în condiţiile în care ele sunt pur comerciale. Raportarea, o dată la doi ani, a proiectelor de investiţii energetice va permite Comisiei Europene să pregătească o analiză periodică care să prevadă dezvoltarea ulterioară a sistemului energetic al Uniunii Europene şi, astfel, se va putea interveni la timp în situaţia apariţiei unor eventuale lacune sau probleme.

Se impune găsirea unui mecanism de respectare a raportărilor cerute de Comisia Europeană în condiţiile în care prevederile precedentului regulament privind informarea Comisiei cu privire la proiectele de investiții în infrastructura energetică din cadrul Comunității Europene nu au fost respectate de către toate statele membre

  Antonio Cancian (PPE), în scris. – (IT) Votăm astăzi pentru acest regulament, susţinut de autoritatea sporită pe care Tratatul de la Lisabona o conferă Parlamentului în contextul definirii politicilor energetice. În mod clar, este benefică continuării cooperării interinstituţionale destinate planificării contribuţiei UE la conceperea şi punerea în aplicare a infrastructurii energetice în mod sistematic, raţional şi clarvăzător: Mă gândesc la posibilele avantaje ale programării TEN-E şi ale lansării proiectelor pilot pentru depozitarea CO2, care reprezintă viitorul energiei. Cu toate acestea, obligaţiile de informare impuse de regulament ar putea însemna că politica intervine prea mult în economie şi că este subminată concurenţa, ca urmare a răspândirii informaţiilor despre proiecte. Prin urmare, este important să se asigure că datele colectate şi gestionate protejează confidenţialitatea şi activităţile întreprinderilor. Analiza acestor date va ajuta, fără îndoială, să asigure utilizarea cât mai eficientă a investiţiilor. Cu toate acestea, analiza trebuie însoţită de măsuri financiare concrete pentru a sprijini aceste activităţi şi pentru a oferi un stimulent pentru investiţiile private din sector. Fondul Marguerite pentru infrastructură, energie şi schimbări climatice trebuie consolidat. Iniţiativa este validă şi necesară, dar acest fond trebuie dotat cu resursele UE care sunt deja disponibile în buget şi trebuie conectat cu forme de finanţare garantate de Banca Europeană de Investiţii şi/sau de alte instituţii financiare, pentru a constitui o parte adecvată a capitalului parteneriatelor individuale dintre sectorul public şi cel privat care sunt în curs de desfăşurare.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona a conferit Uniunii Europene puteri sporite în domeniul politicii energetice.

Este esenţial ca statele membre să coopereze pentru a garanta o politică energetică mai eficientă, mai sigură şi mai puţin costisitoare pentru cetăţeni. Este fundamentală instaurarea stabilităţii necesare în vederea reducerii riscului unei alte crize a gazului între Ucraina şi Rusia. Aceasta ar asigura securitatea furnizării energiei, aşa cum se aşteaptă statele membre ale UE şi consumatorii.

Una dintre priorităţile esenţiale ale UE este crearea unei zone de energie. Pachetul privind clima şi energia urmăreşte sporirea competitivităţii industriei UE într-o lume în care există din ce în ce mai multe restricţii asupra emisiilor de carbon.

Acest regulament privind proiectele de investiţii legate de infrastructura energetică în cadrul Uniunii Europene va contribui la o transparenţă şi o predictibilitate mai mare a pieţei, sprijinind întreprinderile şi creând un mediu pozitiv pentru competitivitate.

  David Casa (PPE), în scris. – În vederea îndeplinirii eficiente a sarcinilor sale cu privire la politica energetică europeană, Comisia Europeană trebuie să fie bine informată privind orice evoluţii în sectorul respectiv. Acesta este unul dintre motivele pentru care am hotărât să votez pentru acest raport.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru raportul referitor la propunerea de regulament al Consiliului privind informarea Comisiei cu privire la proiectele de investiţii în infrastructura energetică din cadrul Comunităţii Europene şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/96, întrucât acest lucru îi va permite Comisiei să monitorizeze această infrastructură şi să anticipeze eventualele probleme, în special cele de mediu. Prin urmare, trebuie subliniată importanţa evaluării impactului de mediu al proiectelor de infrastructură energetică, astfel încât construcţia şi retragerea lor să se efectueze în mod durabil.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere importanţa unei politici energetice integrate, nu numai în combaterea schimbărilor climatice şi reducerea emisiilor de CO2, ci şi în asigurarea eficienţei energetice şi unei dependenţe mai reduse de energie în Europa, este crucială comunicarea şi transmiterea de informaţii privind investiţiile şi proiectele de infrastructură energetică.

Este esenţial pentru politica energetică europeană ca Comisia Europeană să dispună de o perspectivă asupra tendinţelor în domeniul investiţiilor energetice în cadrul statelor membre pentru a putea elabora politici integrate de promovare a unei eficienţe energetice mai bune şi a investiţiilor în tehnologii mai curate, asigurând astfel independenţa treptată de energie în raport cu furnizorii externi şi combustibili fosili.

Având în vedere aceste lucruri, sprijin propunerea de regulament, în special în ceea ce priveşte punerea în aplicare imperioasă a acesteia, care nu a avut loc în cazul regulamentului pe care intenţionează să îl înlocuiască.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Această propunere de regulament contribuie la crearea unei politici energetice europene care urmăreşte eficienţa, fiabilitatea şi securitatea. Eficienţa energetică este o politică prioritară pentru Uniunea Europeană, având în vedere nevoia de a conserva şi spori la maximum resursele şi de a îndeplini angajamentele pe care şi le-a asumat în combaterea schimbărilor climatice.

Aş dori să vă reamintesc că înainte de a trece la noi proiecte, trebuie luat în considerare obiectivul UE de a atinge ţinta de 20 % pentru eficienţa energetică. Acest lucru presupune că proiectele de investiţii în infrastructurile energetice trebuie să fie compatibile cu obiectivul de a atinge un minimum de 20 % de energie din surse durabile, regenerabile până în 2020. Politica energetică susţinută în prezent trebuie să asigure emisii de carbon la un nivel scăzut şi să se bazeze pe solidaritate şi durabilitate. Fiabilitatea sistemului este importantă, deoarece funcţionarea trebuie să fie continuă. Trebuie să ţină cont de deteriorarea sectorului energetic în ceea ce priveşte furnizarea, care poate fi observată atât în interiorul, cât şi în exteriorul UE. De asemenea, trebuie să se acorde atenţie investiţiilor esenţiale în infrastructură, care reuşesc să evite problemele de securitate legate de furnizarea energiei.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportorul consideră că, într-adevăr, aceasta constituie o piesă importantă din ansamblul politicii energetice a UE, argumentând că nu putem promova eficient o politică energetică europeană la nivelul UE fără să dispunem de informaţii corespunzătoare privind infrastructura noastră energetică. Însă dincolo de dezacordul nostru fundamental legat de politica energetică europeană, acest raport poate fi situat, de asemenea, într-un context juridic, în cadrul pieţei interne.

Cu toate acestea, sunt avute în vedere aici şi unele aspecte pozitive, în special când susţine că este esenţială asigurarea confidenţialităţii informaţiei şi faptul că toate propunerile care rezultă trebuie să fie neutre şi să nu se transforme în intervenţii pe piaţă la nivel politic. În plus, cerinţele de raportare ar trebui să fie uşor de respectat, pentru a evita orice povară administrativă inutilă pentru întreprinderile şi administraţia statelor membre sau a Comisiei.

Prin urmare, decizia noastră finală a fost să ne abţinem.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Am votat pentru raportul Vălean referitor la propunerea de regulament al Consiliului privind informarea Comisiei cu privire la proiectele de investiţii în infrastructura energetică din cadrul Comunităţii Europene.

Într-adevăr, este esenţial să dispunem de o perspectivă suficient de detaliată pentru a obţine un echilibru între cererea şi oferta de energie la nivel european şi pentru a lua decizii privind cele mai abile investiţii în domeniul infrastructurii. De asemenea, acest lucru va facilita sporirea transparenţei pe pieţe (protejând totodată datele întreprinderilor) şi prevenirea fenomenului dependenţei de energie în ceea ce priveşte o anumită sursă sau loc de furnizare.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – În ciuda dezamăgirii de la Copenhaga, UE nu poate să permită ca lipsa consensului la nivel internaţional să ne încetinească eforturile de elaborare a unei politici energetice durabile. Guvernul scoţian continuă să deschidă drumuri în domeniul energiilor regenerabile, iar UE are, de asemenea, un rol important în impulsionarea ordinii de zi. Pentru a promova în mod eficient politica noastră energetică avem nevoie de informaţii corespunzătoare privind infrastructura, iar astăzi am votat în consecinţă.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Necesitatea unei colectări corespunzătoare de date privind investiţiile în infrastructura energetică în cadrul UE este evidentă – va fi necesară o perspectivă asupra principalelor tendinţe din industrie pentru a permite o planificare adecvată pe viitor şi pentru a sublinia eventualele dificultăţi. Infrastructura energetică va sta la baza viitoarei noastre creşteri economice. Europa trebuie încurajată acolo unde poate acţiona la nivel comun în acest domeniu.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. – (IT) Propunerea indică efectele situaţiei urgente privind furnizarea gazului care s-a produs în ianuarie 2009, când Comisia şi-a dat seama că infrastructura energetică a Uniunii nu este adecvată scopului său. Scopul Comisiei Europene, pe care Parlamentul l-a sprijinit în întregime, era să dispună de o perspectivă actualizată constant asupra sistemului infrastructurii energetice. În prezent, există o mare nesiguranţă privind continuarea proiectelor de investiţii, care a fost înrăutăţită de criza economică şi financiară. Consider că intervenţia este necesară şi că lipsa datelor şi informaţiilor consecvente privind proiectele de investiţii trebuie remediată. Fără aceste date, este imposibil să se analizeze evoluţiile preconizate ale infrastructurii Uniunii şi să se introducă o monitorizare satisfăcătoare în vederea unei abordări intersectoriale. În plus, Regulamentul (CE) nr. 736/96, pe care îl abrogă propunerea în cauză, nu mai este aplicat în mod consecvent şi este incompatibil cu evoluţiile recente din sectorul energetic. Aşadar, prin această propunere, am consolidat sistemul existent, îmbunătăţind considerabil gradul de comparabilitate al informaţiilor şi reducând totodată sarcinile administrative aferente. În cele din urmă, aş dori să subliniez faptul că am votat împotriva amendamentului 81 (prin care întreaga reţea de energie nucleară urma să fie inclusă în infrastructura la care se referă regulamentul), întrucât există deja prevederi care reglementează aceste aspecte în Tratatul Euratom.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Politica energetică a UE este foarte pertinentă dacă vom reuşi să utilizăm cea mai mare parte a energiei regenerabile în viitorul apropiat. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, hotărârile privind aspecte legate de politica energetică se iau prin procedura de codecizie, deci este necesară readaptarea regulamentelor bazate pe noua organizare juridică din cadrul UE. Din acest motiv şi pentru ca toate statele membre să poată să comunice evoluţia planificată a infrastructurii energetice în mod satisfăcător şi benefic, trebuie pus în aplicare un nou regulament care să faciliteze şi să accelereze acest proces.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Întregul plan poate să se bazeze pe o idee bună – şi anume capacitatea de reacţie în vederea furnizării de energie în cazul opririi temporare a producţiei – însă statele membre deja nu şi-au respectat obligaţiile de raportare în temeiul vechiului regulament. Propunerea pe care o avem în faţă nu pare capabilă să aducă schimbări importante în această privinţă. Cu toate acestea, în forma actuală, nici intervenţiile pe piaţă, nici costurile administrative excesive pentru întreprinderi nu pot fi excluse. Din aceste motive şi pentru a nu încuraja birocraţia, am votat împotriva acestui raport.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Scopul acestei propuneri de rezoluţii este de a garanta că statele membre furnizează informaţii exacte privind proiectele lor din domeniul infrastructurii energetice. De îndată ce se începe sau se întrerupe un proiect în sectorul energetic, acest lucru trebuie raportat Comisiei, pentru ca aceasta să poată să întocmească propuneri noi sau modificate de proiecte, obţinând astfel o influenţă semnificativă asupra diversităţii energetice a fiecărui stat membru în parte. Acest lucru reprezintă un pas înainte în direcţia centralizării. Prin urmare, am votat împotriva acestei propuneri de rezoluţie.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Această propunere de regulament are ca scop garantarea unei informări corecte și periodice a Comisiei în legătură cu proiectele de investiții în infrastructura energetică a UE, pentru ca aceasta să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile, în special cele legate de contribuția sa la politica energetică europeană.

Regulamentul abrogat este considerat depășit, deoarece nu reflectă schimbările importante care au avut loc din 1996 în domeniul energetic (extinderea Uniunii Europene și aspectele legate de securitatea aprovizionării cu energie, sursele de energie regenerabile, politica privind schimbările climatice, noul rol al UE în domeniul energetic în contextul Tratatului de la Lisabona). Am votat acest raport deoarece este nevoie de actualizarea legislaţiei europene în orice domeniu, şi mai ales în cel energetic

  Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. – (ES) Acest regulament este foarte important deoarece are drept scop garantarea unei informări exacte şi periodice a Comisiei privind proiectele de investiţii din infrastructura energetică, atât la nivel naţional, cât şi la nivel transfrontalier, astfel încât Uniunea să se asigure că piaţa internă funcţionează corect şi că statele membre beneficiază de o furnizare sigură cu energie. Acesta vizează actualizarea Regulamentului din 1996 în ceea ce priveşte angajamentele Uniunii privind securitatea furnizării, schimbările climatice şi energiile regenerabile în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acest raport prezintă un interes special întrucât consolidează rolul regulamentului ca sistem de avertizare timpurie în caz de deficienţe ale interconexiunilor. Comisia Parlamentului pentru industrie, cercetare şi energie a subliniat întotdeauna nevoia de a atinge o interconexiune de 10 % între statele membre, după cum stipulează Consiliul European, iar orice prevedere care subliniază deficienţele în această privinţă este pozitivă. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea rezoluţiei finale în principal deoarece, pe parcursul votului, am reuşit să obţinem codecizie: aceasta este o mare victorie deoarece, pentru prima dată, am utilizat temeiul juridic al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona) privind energia pentru a obţine codecizia împotriva voinţei Comisiei. Un alt fapt istoric, pentru prima dată de când lucrez în acest Parlament, am reuşit să înlăturăm Tratatul Euratom ca temei juridic, deşi acest regulament se referă, de asemenea, la transparenţa investiţiilor în sectorul nuclear. Acest lucru a fost confirmat de votul pozitiv privind amendamentul 30, enumerând combustibilii nucleari ca sursă primară de energie în domeniul de aplicare a regulamentului. Fără îndoială, va trebui acum să luptăm pentru a menţine această victorie în cadrul viitoarelor negocieri tripartite cu Consiliul şi cu Comisia; statele membre trebuie să ofere, cu cel puţin cinci ani înainte de începerea construcţiei, sumele şi tipurile de investiţii în proiectele energetice. Aceasta este cu adevărat o mişcare înţeleaptă în vederea unor scenarii energetice mai bune în viitor, deoarece Comisia îşi va face o idee mai bună asupra modului în care evoluează piaţa energiei; energia regenerabilă, inclusiv cea descentralizată, va trebui să fie avută în vedere pe deplin; fiecare menţionare a „emisiilor reduse de carbon”, calul troian pronuclear a fost eliminat.

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură).

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat împotriva raportului dnei Vălean deoarece acesta solicită liberalizarea sectorului energiei şi o politică europeană liberală în domeniul energiei, însă ştim cu toţii ce consecinţe tragice ar avea acest lucru asupra lucrătorilor din sector şi pentru tot mai mulţi cetăţeni, care s-ar putea confrunta chiar cu întreruperi ale energiei electrice.

Acest raport stabileşte prevalenţa pieţei şi neutralitatea intervenţiilor publice şi oferă prioritate „agenţilor economici”. Este clar ce interese servesc. Ne putem teme pentru menţinerea infrastructurii existente când un amendament solicită o garanţie că investiţiile prioritare vor fi efectuate numai în interesele pieţei energetice.

Nu este suficient numai să adăugăm cuvântul „solidaritate” printr-un amendament pentru ca această politică energetică europeană să fie acceptabilă când, în plus, acelaşi amendament îi interzice UE să intervină în funcţionarea pieţei. Acest lucru conferă un nou înţeles cuvintelor „concurenţă loială”.

În general, scopul nu ar trebui să fie accentuarea încercării de a obţine o cerere şi mai mare de energie. În schimb, finanţarea suplimentară a noilor investiţii în infrastructură ar trebui utilizată pentru a ameliora eficienţa energetică.

În pofida crizei economice actuale, dogmele neoliberale continuă să se afle la baza a numeroase politici comunitare.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0116/2010

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Sprijin această rezoluţie şi aprob în totalitate observaţiile din cadrul acesteia. Mă bucură faptul că alegerile prezidenţiale care au avut loc au reflectat progresele considerabile realizate de Ucraina şi s-au desfăşurat mai bine decât alegerile precedente, în special în ceea ce priveşte respectarea drepturilor politice şi ale cetăţenilor, inclusiv libertatea de întrunire, asociere şi exprimare. Respectarea standardelor internaţionale privind alegerile demonstrează că Ucraina urmează calea unei democraţii mature şi a unei cooperări mai strânse cu UE, bazate pe respectarea reciprocă a valorilor fundamentale ale UE. Trebuie să încurajăm Ucraina să participe activ la Parteneriatul estic şi să sprijinim eforturile acesteia de a asigura mai multă democraţie şi respectarea statului de drept, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi angajamentul de a proteja economia de piaţă, dezvoltarea durabilă şi buna guvernanţă.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Sunt una dintre persoanele care a elaborat această rezoluţie şi, prin urmare, am votat pentru obiectivele planificate de aceasta. În urma alegerilor prezidenţiale, Ucraina trebuie să se apropie de Uniunea Europeană. Sunt încântată că Ucraina a ales în mod hotărât calea democraţiei şi că înţelege că ocupă un loc legitim în comunitatea ţărilor democratice europene. Poarta către Europa ar trebui să fie deschisă pentru Ucraina.

Alegerile transparente reprezintă un pas important în consolidarea principiilor statului democratic. Deşi observatorii au anunţat că alegerile prezidenţiale din Ucraina au respectat cerinţele superioare şi principiile democratice, instituţiile guvernului Ucrainei ar trebui totuşi să adopte reguli clare privind alegerile. Libertatea de exprimare şi pluralismul mijloacelor de informare în masă în Ucraina trebuie asigurate pentru toţi cetăţenii şi candidaţii la alegeri.

Este foarte important ca Ucraina să participe la Parteneriatul estic şi la Adunarea Parlamentară Euronest, în cooperare cu Parlamentul European. Astăzi, Ucraina este o ţară europeană, care are dreptul de a lua decizii privind Europa. Uniunea Europeană trebuie să coopereze intens cu Ucraina în vederea consolidării procesului democratic şi a integrării în Uniunea Europeană.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Recent instalatul preşedinte al Ucrainei dă un semnal important alegând Bruxelles-ul drept destinaţie a primei sale vizite externe. Ucraina este un stat cu aspiraţii europene iar faptul că preşedintele Ianucovici vine în capitala UE pentru întâlniri cu conducerea Comisiei arată că faţa Kievului este orientată spre Occident.

Noul preşedinte al Ucrainei are în faţă mari provocări, în condiţiile în care Fondul Monetar Internaţional a suspendat acordul stand-by încheiat cu Kievul, pe fondul multor angajamente neîndeplinite sau încălcate. Este important ca preşedintele Victor Ianucovici să nu uite ceea ce a promis în ziua preluării mandatului. Ucraina are nevoie, aşa cum a punctat noul lider de la Kiev, de stabilitate internă, combaterea corupţiei şi consolidarea economiei pe baze sănătoase. Ucraina are nevoie să recâştige încrederea mediului de afaceri şi a comunităţii internaţionale pentru a reuşi să treacă peste recesiunea economică, accentuată de un climat politic instabil.

Încheierea campaniei electorale şi preluarea mandatului de către preşedintele Ianucovici trebuie să însemne sfârşitul unor practici populiste de mărire artificială a veniturilor populaţiei, pe baze economice nesustenabile. Discursul inaugural al preşedintelui Ianukovici dă speranţe comunităţii internaţionale că lucrurile pot reveni la normal în Ucraina. Rămâne ca, în următoarea perioadă, acest lucru să fie demonstrat şi prin fapte

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) M-am abţinut deoarece consider că relaţiile dintre Uniunea Europeană şi alte ţări ar trebui să fie caracterizate prin egalitate, schimburi comerciale şi relaţii economice avantajoase pentru ambele părţi, lipsa de intervenţie în politicile de dezvoltare internă şi în procesele democratice ale fiecărei ţări şi, desigur, respectarea voinţei poporului. Construirea unei Europe paşnice presupune în primul rând posibilitatea ca fiecare ţară să îşi stabilească relaţiile internaţionale fără ca acestea să îi fie impuse şi fără presiuni. Întrucât securitatea energetică este un factor crucial pentru statele membre ale Uniunii Europene, rolul Ucrainei este important, de aceea trebuie încurajată să îşi soluţioneze problemele din domeniul energetic prin îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia prin acorduri bilaterale. Acest lucru ar fi în avantajul ambelor părţi şi ar asigura un flux neîntrerupt de gaze naturale către Europa.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Salut rezoluţia de compromis întocmită privind Ucraina, care se referă nu numai la caracterul democratic al ultimelor alegeri, ci oferă, de asemenea, soluţii la problema furnizărilor de tranzit de petrol şi gaze naturale şi insistă asupra Ucrainei să adopte Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei şi legislaţia din domeniul energiei care este în conformitate cu Directiva 2003/55/CE. Sunt de acord că o abordare activă şi pozitivă faţă de UE din partea Ucrainei nu constituie singurul criteriu de evaluare. În mod prioritar, Ucraina trebuie, de asemenea, să aibă relaţii bune cu ţările vecine, cu ţările din Parteneriatul estic şi din EURONEST. Sprijin în totalitate propunerile, precum şi celelalte prevederi ale acestei rezoluţii de compromis şi voi vota pentru adoptarea acestora.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie care subliniază importanţa consolidării cooperării dintre UE şi Ucraina. Stabilizarea politică şi economică a ţării respective şi consolidarea cooperării dintre Ucraina şi UE în domeniul energiei sunt condiţii esenţiale pentru a recunoaşte aspiraţiile europene ale Ucrainei. Stabilitatea UE depinde, de asemenea, de stabilitatea vecinilor săi.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Îmi amintesc speranţa pe care a adus-o Revoluţia portocalie şi separarea de trecutul influenţat de Uniunea Sovietică pe care a adus-o pentru poporul ucrainean. Îmi amintesc promisiunile de succes, progrese, democraţie şi cooperare care au fost făcute în acel moment ucrainenilor, atât în interiorul ţării, cât şi din exterior. În acea perioadă, Uniunea Europeană părea destinaţia probabilă pentru un popor care se îndrepta în mod clar către Vest.

Acum că această euforie a dispărut, pare evident că protagoniştii Revoluţiei portocalii nu au putut face faţă provocării. De asemenea, este evidentă dezamăgirea poporului privind modul în care este condusă ţara.

Alegerea candidatului învins de dl Iuşcenko în decembrie 2004 denotă fie o scindare majoră în cadrul ţării, fie o modificare a atitudinii populaţiei, aceasta fiind acum mai favorabilă influenţei ruseşti.

Consider că este important ca Uniunea Europeană să îşi menţină capacitatea de a fi considerată atractivă de către Ucraina şi, în acest sens, să utilizeze diferitele mijloace de care dispune. Sper că Ucraina va persevera în procesul de democratizare internă şi că, în ceea ce priveşte trecutul şi istoria sa, va depune eforturi în vederea convergenţei cu UE, proces care se va încheia cu aderarea acesteia la UE în calitate de membru cu drepturi depline.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) În urma dezintegrării blocului estic şi a Uniunii Republicilor Sovietice, poporul şi instituţiile ucrainene s-au angajat puternic în vederea democratizării ţării şi a construirii unei societăţi moderne prin dezvoltarea unui sistem social, economic şi politic care să consolideze statul de drept şi respectarea drepturilor omului, în pofida dificultăţilor cu care se confruntă de obicei un stat care se află în procesul de regenerare a organizării structurale şi a identităţii politice.

Ca zonă de referinţă şi loc de promovare a păcii şi a dezvoltării economice, sociale şi culturale a cetăţenilor săi, Uniunea Europeană are datoria să adopte un rol decisiv în dezvoltarea unui sistem democratic în Ucraina, inclusiv consolidarea mecanismelor de integrare europeană. Aceasta va contribui, de asemenea, la atenuarea conflictelor regionale din interiorul ţării, fapt care are o mare importanţă geostrategică pentru UE în vederea relaţiilor cu Rusia şi Asia Centrală, în special în domeniul energiei. În acest proces, aş sublinia, de asemenea, contribuţia pe care această propunere de rezoluţie a adus-o integrării în UE a unui număr ridicat de ucraineni imigranţi, alături de promovarea rolului tinerilor şi a educaţiei în ceea ce priveşte progresele sociale, economice şi culturale din Ucraina.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − Prin votul dat astăzi asupra Rezoluţiei privind situaţia in Ucraina, am salutat desfăşurarea conforma cu principiile democratice alegerilor prezidenţiale, dar si instalarea noului preşedinte, de la care aşteptam sa duca o politica de deschidere si cooperare fata de noi. Am subliniat importanta încheierii unor acorduri suplimentare in domeniul energetic care sa garanteze securitatea furnizării de energie. De asemenea am apreciat prin votul dat nevoia de a continua discuţiile in vederea configurării unui sistem avantajos de acordare a vizelor. Ucraina a fost invitata, prin mesajul transmis astăzi sa continue colaborarea cu noi pentru angajarea sa definitiva pe calea democratica. Prin acest vot am reconfirmat ceea ce am spus si cu alte ocazii, ca trebuie sa ne arătam deschişi, prin dialog si angajamente ferme, pentru a da Ucrainei încurajările necesare intr-o evoluţie pro-europeana, ea fiind insa cea care trebuie sa demonstreze ca este un partener de încredere pentru noi.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Am sprijinit amendamentul 2, depus în numele Grupului ECR, la propunerea comună de rezoluţie privind situaţia din Ucraina, care exprimă preocuparea că proiectul conductei Nord Stream subminează principiul solidarităţii în cadrul securităţii energetice a UE şi va fi construit pentru a dejuca intenţiile Ucrainei. Chiar dacă nu are o relevanţă directă pentru situaţia actuală din Ucraina, împărtăşesc întru totul opinia că proiectul Nord Stream a fost conceput de guvernul rus în special ca un proiect politic cu scopul de a diviza Europa şi de a izola nu numai Ucraina, ci şi câteva noi state membre. Acest amendament reaminteşte că dezbaterea privind conducta Nord Stream nu s-a încheiat, ci va continua. UE, care se îndreaptă către o piaţă comună a energiei prin punerea în aplicare a unui principiu de solidaritate energetică, nu se poate baza pe o relaţie pe termen lung cu un monopol deţinut de stat, orientat politic, care a eşuat deja la nivel economic şi sfidează principiile de bază ale UE privind concurenţa deschisă, transparenţa şi separarea producţiei, transportului şi distribuţiei.

  Iosif Matula (PPE), în scris. − Am votat în favoarea proiectului de rezoluţie depus de Grupul PPE, deoarece consider că UE trebuie să ajute Ucraina să implementeze reformele democratice şi valorile europene, să garanteze drepturile omului şi drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

Noul preşedinte al Ucrainei a câştigat alegerile cu un program de garantare a drepturilor minorităţilor, iar UE trebuie să sprijine aplicarea eficientă şi durabilă a acestui program. În acest sens, este necesară adoptarea şi aplicarea legii de implementare a Cartei limbilor regionale şi minoritare. Trebuie anulate măsurile anterioare de restrângere drastică în şcoli a învăţământului în limbile materne ale minorităţilor. Trebuie îmbunătăţită reprezentarea minorităţilor în instituţiile locale, raionale, regionale şi centrale ale Ucrainei. Trebuie garantată respectarea la standarde europene a drepturilor tuturor minorităţilor: rusă, polonă, tătară, bulgară, greacă, română, maghiară, evreiască, romă. Nicio minoritate nu trebuie neglijată.

Doresc să atrag atenţia asupra necesităţii conservării şi restaurării patrimoniului cultural-istoric din Regiunea Cernăuţi, care aparţine moştenirii culturale iudaice, germano-austriece, polone, române, ruse şi ucrainene. Consider că păstrarea acestui valoros patrimoniu multicultural şi multiconfesional european, inclusiv cimitirele, monumentele, clădirile şi bisericile din Bucovina de Nord, trebuie să constituie un obiectiv prioritar pentru cooperarea dintre UE şi Ucraina.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Alegerile care au avut loc recent în Ucraina, ţinând cont de declaraţiile misiunii de observare a alegerilor OSCE/ODIHR, care a considerat că majoritatea standardelor internaţionale au fost îndeplinite, semnalează că această ţară continuă să evolueze pozitiv, îndreptându-se către o integrare viitoare în UE. Cu toate acestea, este fundamental ca oamenii politici şi autorităţile din Ucraina să se angajeze în vederea instaurării cât mai curând a stabilizării politice şi economice. Pentru a realiza acest lucru, trebuie puse în aplicare reformele constituţionale necesare, alături de consolidarea statului de drept, crearea unei economii sociale de piaţă şi eforturi reînnoite de combatere a corupţiei şi de îmbunătăţire a climatului pentru afaceri şi investiţii.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Propunerea de rezoluţie privind situaţia din Ucraina abordează foarte bine situaţia actuală din această ţară şi situaţia alegerilor prezidenţiale. Le reaminteşte oamenilor politici şi organismelor guvernamentale din Ucraina de nevoia stabilizării politice şi economice care se poate realiza în special prin reformă constituţională, consolidarea statului de drept, crearea unei economii sociale de piaţă, eforturi reînnoite de combatere a corupţiei şi îmbunătăţirea climatului economic şi de investiţii. Cu toate acestea, în opinia mea, observaţiile legate de includerea rapidă a acesteia în zona de liber schimb, respectiv pe piaţa internă comună a UE, sunt exagerate. Ucraina trebuie să îşi construiască şi să îşi consolideze cu fermitate economia şi să ajungă la un acord privind propriile nevoi. Cu toată orientarea europeană a Ucrainei, nu trebuie să uităm sau să ignorăm originile adânci în sfera de influenţă a Rusiei şi trebuie să ţinem cont de acest lucru. Din motivele pe care le-am menţionat, m-am abţinut de la votul privind propunerea de rezoluţie.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Textul conţine unele afirmaţii bune, precum condamnarea regimului comunist. Pe de altă parte, consider că o relaxare cuprinzătoare a restricţiilor privind vizele şi o includere rapidă a Ucrainei pe piaţa comună nu sunt aspecte rezonabile. Din acest motiv, m-am abţinut de la vot.

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – (ET) Dle preşedinte, am sprijinit rezoluţia Parlamentului European privind situaţia din Ucraina. Printre altele, consider că trebuie să luăm foarte în serios decizia preşedintelui ales, Ianukovici, de a veni la Bruxelles cu ocazia primei sale vizite externe. Acesta este un semn clar că Ucraina continuă să se integreze în Uniunea Europeană. Consider că este important ca Uniunea Europeană să sprijine Ucraina în situaţia de faţă, prin încheierea unui acord de asociere şi prin garantarea libertăţii vizelor, cu condiţia ca Ucraina să îşi îndeplinească obiectivele. Uşile Uniunii Europene trebuie să rămână deschise pentru Ucraina.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Salut faptul că alegerile prezidenţiale din Ucraina s-au desfăşurat în conformitate cu standardele democratice. La începutul lui 2010, democraţia ucraineană a demonstrat că este activă. Este demn de observat prezenţa ridicată la vot. Astăzi, rezultatele alegerilor din Ucraina ca atare nu sunt cauza rezervelor care ar putea conduce la contestarea în instanţă.

Cu toate acestea, Uniunea Europeană nu trebuie să se mulţumească să aprobe modul de desfăşurare a alegerilor. Este esenţial să îi ofere Ucrainei o perspectivă europeană în mai multe etape. Prima etapă trebuie să fie participarea la Parteneriatul estic, iar ultima, aderarea la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană trebuie să menţină o politică a porţilor deschise faţă de Ucraina. Gradul de integrare cu diferite comunităţi rămâne să fie stabilit de Ucraina – acesta ar trebui să depindă de o hotărâre suverană a societăţii ucrainene.

Îmbunătăţirea relaţiilor dintre Ucraina şi Rusia este în interesul Uniunii Europene. Consecinţele relaţiilor bilaterale dintre Ucraina şi Rusia privesc, de asemenea, statele membre ale UE. Salut anunţarea îmbunătăţirii acestor relaţii.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. – (LT) Alegerile prezidenţiale din Ucraina au respectat standardele electorale internaţionale. Ţara a mai făcut un pas către democraţia europeană. Acest lucru dovedeşte că Ucraina se simte tot mai mult ca făcând parte din comunitatea statelor democratice europene.

Să sperăm că noul preşedinte ucrainean va fi un partener de încredere cu care putem coopera pentru a consolida stabilitatea şi dezvoltarea economică din Europa de Est, împreună cu alte state vecine. Una dintre cele mai importante etape practice din relaţiile UE cu Ucraina este simplificarea regimului vizelor, al cărei scop final este abolirea vizelor pentru cetăţenii din Ucraina care călătoresc în UE.

Am votat pentru această rezoluţie deoarece ţine cont de schimbările pozitive din acest stat vecin important al UE, deşi rămân multe complicaţii şi tensiuni între diferite instituţii guvernamentale din această ţară.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. – (PL) Pe parcursul acestei şedinţe plenare am votat în legătură cu rezoluţia Parlamentului European privind situaţia din Ucraina. Am aprobat rezoluţia, întrucât constituie o declaraţie foarte importantă pentru instituţia noastră, care atestă faptul că urmărim îndeaproape evoluţia democraţiei în Ucraina. Rezoluţia oferă, în general, o evaluare bună a evoluţiei alegerilor prezidenţiale şi solicită eforturi în vederea asigurării stabilităţii politice şi economice a ţării. Un aspect-cheie este caracterul vital al consolidării cooperării dintre Ucraina şi UE, în special în domeniul energiei. Din punctul meu de vedere, este vorba de două amendamente controversate. Primul este legat de limbile minorităţilor. Am votat împotriva acestui amendament deoarece sporeşte posibilitatea utilizării limbii ruse în loc de limba ucraineană. Al doilea amendament se referă la conducta Nord Stream. În acest caz, am votat în favoarea amendamentului deoarece am dorit să îmi arăt opoziţia faţă de construirea acestei conducte.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0123/2010

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană a militat pentru stabilirea Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC) şi s-a angajat alături de statele membre să joace un rol activ şi vizibil pentru a sprijini un organism eficient care să se ocupe de provocările contemporane la adresa drepturilor omului. Noua structură instituţională creată în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona oferă posibilitatea creşterii coerenţei, vizibilităţii şi credibilităţii acţiunilor Uniunii în cadrul UNHRC. De aceea, este importat ca în cadrul celei de a treisprezecea sesiuni a UNHRC, UE să aibă o poziţie comună, consolidată cu privire la toate aspectele care vor fi abordate. UE trebuie să aibă o influenţă efectivă în cadrul sistemului extins al ONU şi să rămână angajată pe calea obţinerii unei poziţii comune, să-şi mărească flexibilitatea în ceea ce priveşte chestiunile mai puţin importante pentru a fi capabilă să reacţioneze mai rapid şi mai eficient în negocieri privind chestiunile fundamentale şi mai ales să se angajeze activ în crearea unor mecanisme specializate ale UNHRC pentru a răspunde rapid şi eficient crizelor în materie de drepturile omului din Iran, Afganistan, Irak, Yemen.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – Drepturile omului încă sunt încălcate în numeroase ţări şi este păcat că, uneori, încălcările grave nu sunt abordate la timp şi în mod corespunzător de comunitatea internaţională. Ne lipseşte o abordare coordonată pe scena internaţională. Rolul UE în calitate de actor global a crescut în ultimele decenii, iar Serviciul european pentru acţiune externă, înfiinţat de curând în temeiul Tratatului de la Lisabona, poate să ajute foarte mult Uniunea să acţioneze mai eficient pentru a face faţă provocărilor globale şi pentru a soluţiona încălcările drepturilor omului în mod mai coerent, consecvent şi eficient. Acum UE are o mare şansă de a-şi consolida rolul în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului şi ar trebui să se folosească în întregime de aceasta pentru a spori vizibilitatea şi credibilitatea acţiunilor UE în domeniul drepturilor omului.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Din păcate, rezoluţia de compromis supusă votului în Parlament conţine porţiuni care mă împiedică să votez în favoarea acesteia. ICNUR este un organism politic supus unei „politizări extreme”, după cum confirmă textul rezoluţiei. Cu toate acestea, consider că am fi putut spune mult mai multe, mai ales întrucât drepturile omului reprezintă un subiect sensibil şi important pentru mulţi dintre noi. La citirea textului, am constatat o slăbiciune regretabilă – poate nu pentru domeniul diplomaţiei, dar cu siguranţă pentru cel al valorilor – şi anume lipsa de hotărâre în criticarea binecunoscutelor aspecte care determină ca ICNUR să fie un organism foarte controversat. De fapt, am fi putut să fim mai fermi, exprimându-ne mai puternic opoziţia faţă de candidatura Iranului la următoarele alegeri ale Consiliului. Nu se face trimitere în mod specific la componenţa lipsită de logică a unui Consiliu care are prea mulţi membri fără calificări suficiente pentru a ţine cursuri privind drepturile omului şi care, în mod evident, sunt cu atât mai puţin îndreptăţiţi să poată să judece pe cineva. Prin urmare, adopt o atitudine de abţinere şi de scepticism cu privire la acest text: Mă abţin în speranţa că Parlamentul va renunţa la atitudinea diplomată – nu este datoria sa să fie diplomat – şi se va implica mai curajos în lupta pentru valori şi pentru drepturile omului.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) M-am abţinut, în pofida faptului că propunerea de rezoluţie conţine elemente pozitive, deoarece amendamentele importante depuse de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică au fost respinse şi, prin urmare, conţinutul era necorespunzător. Uniunea Europeană trebuie să sprijine eforturile ONU de a garanta respectarea drepturilor omului în întreaga lume. Aceasta trebuie să ocupe un rol central în acest gen de iniţiative, cu atât mai mult în ziua de astăzi, când încălcările au tendinţa de a deveni regula în cadrul regimurilor autocrate care recurg la „violenţe capitaliste” pentru a-şi impune politicile antisociale. Uniunea Europeană trebuie să îşi reexamineze relaţiile cu statul Israel, luând serios în considerare operaţiunile militare ale Israelului pe teritoriul palestinian şi atacurile la adresa drepturilor poporului palestinian, inclusiv dreptul de a-şi dobândi, în cele din urmă, propria ţară natală. Uniunea Europeană trebuie să renunţe la campaniile de „export de democraţie” ale SUA şi să creeze un cadrul pentru relaţii internaţionale, cu respectarea normelor dreptului internaţional şi un rol consolidat al ONU.

  Anna Maria Corazza Bildt, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE), în scris. – (SV) Astăzi, 25 februarie 2010, conservatorii suedezi au votat în favoarea rezoluţiei comune referitoare la cea de-a treisprezecea sesiune a Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului, B70123/2010. Cu toate acestea, am dori să subliniem că, în opinia noastră, statelor membre ale UE ar trebui să li se solicite să denunţe încălcările drepturilor omului în general şi că este regretabil că Consiliul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului nu a reuşit să se ocupe suficient de rapid de situaţii grave de încălcări ale drepturilor omului în alte ţări, care nu sunt menţionate nici în rezoluţie, de exemplu Cuba, precum şi alte ţări.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Ţin să subliniez că respectarea legislaţiei internaţionale în materie de drepturi ale omului şi a legislaţiei umanitare de către toate părţile şi în toate circumstanţele rămâne o condiţie esenţială pentru realizarea unei păci drepte şi durabile în toată lumea.

Consider că la nivelul Uniunii Europene, o acţiune concertată atât din partea Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, precum şi din partea ţărilor membre, care să pledeze pentru o poziţie comună puternică, ar asigura tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de încălcarea legislaţiei internaţionale în materie de drepturi ale omului şi a legislaţiei umanitare internaţionale

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Am votat în favoarea rezoluţiei privind Platforma de acţiune a ONU în domeniul egalităţii de gen, care identifică etape cheie necesare pentru ca Uniunea Europeană să îndeplinească obiective strategice privind egalitatea de gen dintre femei şi bărbaţi. Comisia trebuie în mod clar să accelereze eforturile de a compila date comparabile privind indicatori importanţi pentru urmărirea platformei de acţiune şi de a o transpune în revizuiri periodice ale iniţiativelor de integrare a perspectivei de gen în cadrul unei serii de domenii politice. În special, este importantă monitorizarea şi acţionarea în domeniul dimensiunii de gen a sărăciei, violenţei şi a nevoilor copiilor de sex feminin. Urmarea foii de parcurs pentru 2006-2010 privind egalitatea dintre bărbaţi şi femei trebuie să ia în considerare consecinţele pe termen lung ale crizei economice şi ale schimbărilor climatice într-o societate în curs de îmbătrânire şi diversificare la nivel etnic. Sănătatea şi drepturile sexuale şi de reproducere trebuie recunoscute şi consolidate în Europa şi la nivel mondial. Acum Uniunea Europeană ar trebui să devină parte a Convenţiei privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, o etapă juridică facilitată de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie referitoare la cea de-a treisprezecea sesiune a Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului. Noua structură instituţională a UE oferă o ocazie unică de a spori coerenţa, vizibilitatea şi credibilitatea UE în cadrul Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului. Activităţile Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate Comună vor contribui, de asemenea, la consolidarea capacităţii UE de a coopera cu ţări din alte blocuri regionale, în vederea opririi încălcărilor drepturilor omului, inclusiv a violenţelor împotriva femeilor şi copiilor, în special.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Politizarea Consiliului ONU pentru drepturile omului şi blocada actuală împotriva celor care au adoptat o poziţie mai puternică în condamnarea încălcărilor drepturilor omului în diferite părţi ale lumii justifică o modificare a structurii şi a modului de funcţionare Consiliului. Candidatura Iranului care a fost anunţată indică din nou că direcţia adoptată de acest organism ar putea să fie lipsită de credibilitate şi securitate şi că ţările cu un istoric de încălcări repetate ale drepturilor omului se pot folosi de calitatea de membru în Consiliu pentru a-şi masca propriile abateri.

Uniunea Europeană trebuie să participe în mod activ la lucrările Consiliului, rămânând în acelaşi timp conştientă de limitările şi problemele sale şi să încerce să comunice o perspectivă echilibrată, dar strictă şi exigentă, asupra a ceea ce ar trebui să constituie respectarea drepturilor omului. Dacă face acest lucru, va putea să se achite de propriile responsabilităţi în această privinţă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Consiliul pentru drepturile omului este o platformă specializată în drepturile universale ale omului şi un forum specific în domeniul drepturilor omului în cadrul sistemului ONU. Promovarea şi protejarea caracterului universal al drepturilor omului face parte din acquis-ul juridic, etic şi cultural al UE şi constituie una dintre temeliile unităţii şi integrităţii acesteia.

Am convingerea că statele membre ale UE se opun oricăror încercări de subminare a conceptelor de universalitate, indivizibilitate şi interdependenţă a drepturilor omului. Mă aştept ca statele membre să participe activ la dezbaterea interactivă anuală privind drepturile persoanelor cu handicap şi la reuniunea anuală privind drepturile copilului... Aş dori să subliniez importanţa celei de-a treisprezecea sesiuni a UNHRC, la care vor participa miniştri şi alţi reprezentanţi la nivel înalt. Agenda acesteia cuprinde criza economică şi financiară şi Declaraţia ONU privind educaţia şi formarea în domeniul drepturilor omului. În cele din urmă, salut reimplicarea Statelor Unite în organismele ONU şi alegerea ulterioară a acestora ca membru al UNHRC, precum şi activitatea sa constructivă în domeniul libertăţii de exprimare cu ocazia celei de-a 64-a Adunări generale a ONU.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Suntem de acord cu conceptul menţionat în raport privind universalitatea, indivizibilitatea şi interdependenţa drepturilor omului. Cu toate acestea, pe baza aceloraşi presupuneri, este necesar să se sublinieze contradicţia ireconciliabilă dintre această perspectivă şi atacul sever asupra drepturilor lucrătorilor şi oamenilor, cauzat de criza sistemului capitalist, inclusiv ratele ridicate ale şomajului, sărăcia crescută şi accesul tot mai dificil la servicii publice de bună calitate la preţuri rezonabile. Din păcate, majoritatea din Parlament nu a ţinut cont în mod corespunzător de această contradicţie.

Regretăm respingerea propunerilor aduse de grupul nostru, în special următoarele:

- subliniază că statele membre ale ONU ar trebui să promoveze suveranitatea alimentară şi securitatea alimentară ca instrument de reducere a sărăciei şi şomajului;

- salută faptul că un raport din partea Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind încălcările drepturilor omului în Honduras de la lovitura de stat se află pe agenda celei de-a treisprezecea sesiuni; solicită statelor membre ale UE să sprijine condamnarea vehementă a loviturii de stat şi restabilirea democraţiei şi statului de drept în ţara respectivă.

- îşi exprimă preocuparea privind situaţia din Columbia, în special descoperirea a mii de morţi neidentificaţi.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluţiei referitoare la cea de-a treisprezecea sesiuni a Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului, în primul rând pentru a saluta cu căldură iniţiativa ca UNHCR să adopte în centrul agendei sale impactul crizei economice şi financiare mondiale asupra respectării tuturor drepturilor omului. De asemenea, consider că este important să se sublinieze necesitatea unei poziţii mai puternice a UE privind urmarea misiunii de informare privind conflictul din Gaza şi Israelul de Sud; În această privinţă, este imperativ ca recomandările incluse în raportul Goldstone să fie puse în aplicare. În cele din urmă, candidatura Iranului la alegerile UNHRC care vor avea loc în mai 2010 reprezintă o preocupare deosebită şi trebuie urmărită prin acţiuni puternice ale UE pentru a preveni alegerea unor ţări cu un istoric îndoielnic în privinţa drepturilor omului.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Întrucât Consiliul pentru drepturile omului este un organism interguvernamental al cărui scop principal este soluţionarea încălcărilor drepturilor omului şi dat fiind că unul dintre aspectele de bază ale unităţii şi integrităţii UE este respectarea şi protejarea caracterului universal al drepturilor omului, aş dori să îmi exprim încurajarea pentru UNHRC, sperând că va combate în continuare toate formele de discriminare.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Rezoluţia noastră se adresează Consiliului ONU pentru drepturile omului, instituţie în legătură cu care ne-am aştepta că va avansa la nivel de organism mondial de aplicare a respectării drepturilor, valorilor şi libertăţilor fundamentale. Folosesc modul condiţional deoarece legitimitatea UNHCR este subminată în mare măsură de lipsa de imparţialitate.

Acum, dintr-o dată, există şi problema candidaturii Iranului. Aceasta este o provocare. Acest stat, acest guvern, acest preşedinte desconsideră drepturile bărbaţilor şi femeilor. În 2008, cel puţin 346 de cetăţeni ai ţării, inclusiv minori, au fost spânzuraţi sau omorâţi cu pietre. Procesele sunt absurde. Se utilizează tortura. Lipsesc cu desăvârşire libertatea de exprimare, libertatea de asociere şi libertatea presei. Minorităţile, în special populaţia Baha, sunt persecutate. De la alegerile prezidenţiale din iunie 2009, orice formă de demonstraţie a fost reprimată în mod sângeros şi sistematic. Aş putea continua.

Lumea are nevoie de guvernanţă bazată pe valori universale. Dacă ONU doreşte să fie forumul pentru acest dialog, trebuie să se asigure că organismele sale sunt obiective. Candidatura Iranului este mai mult decât un test pentru credibilitatea ONU; este un test al viabilităţii sale.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat pentru textul final al rezoluţiei, printre altele deoarece a păstrat alineatele legate de studiul comun privind existenţa centrelor secrete de detenţie, punerea în aplicare necesară a recomandărilor raportului Goldstone şi ICC şi deoarece a inclus, de asemenea, amendamentul privind Sahara Occidentală depus de GUE. De asemenea, mă bucur că solicitarea dlui Brok de a avea un vot separat privind alineatul legat de defăimarea religiei a fost respins şi că alineatul prevede următoarele:

Îşi reiterează poziţia privind conceptul de „defăimare a religiilor” şi, în timp ce recunoaşte necesitatea de a soluţiona în întregime problema discriminării minorităţilor religioase, consideră că includerea acestui concept în protocolul privind standardele complementare referitoare la rasism, discriminare rasială, xenofobie şi orice formă de discriminare nu este corespunzătoare; solicită statelor membre ale ONU să pună în aplicare în întregime normele existente privind libertatea de exprimare şi libertatea de cult şi credinţă;

Am dorit menţinerea acestei propoziţii deoarece considerăm că nu avem nevoie de o nouă legislaţie la nivelul ONU care să se refere la conceptul de defăimare a religiilor, deoarece avem deja norme internaţionale, în special protocolul menţionat anterior care previne discriminarea minorităţilor religioase.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Politica UE privind respectarea drepturilor omului este una dintre cele mai importante valori pe care le punem în practică. Politica comunitară privind respectarea drepturilor omului cuprinde protecţia drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale. Acordă o importanţă deosebită sprijinirii drepturilor femeilor, copiilor şi minorităţilor naţionale şi în special combaterii rasismului, xenofobiei şi altor forme de discriminare. Este foarte periculos când legislaţia care face discriminare împotriva minorităţilor este utilizată pentru a le încălca dreptul la libertatea de cult sau când le restricţionează accesul la educaţie şi ocuparea forţei de muncă, limitându-le astfel dreptul de a munci, care, la rândul său, le restricţionează dreptul de a avea un nivel adecvat de trai. Activitatea Uniunii de până acum în acest domeniu ne îndreptăţeşte să solicităm şi din partea celorlalţi respectarea standardelor înalte în domeniul democraţiei şi drepturilor omului.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) În domeniul drepturilor omului, la toate nivelurile şi în toate domeniile UE, trebuie subliniat că datoria noastră în calitate de deputaţi nu este numai să criticăm şi să elaborăm rezoluţii privind ţările terţe, ci şi să observăm îndeaproape statele membre ale UE, acordând atenţie chiar şi celor mai neînsemnate fenomene negative care încalcă drepturile omului. În cazurile de încălcare a drepturilor omului, Parlamentul European elaborează o rezoluţie care i se adresează ţării în cauză. Înainte de a-i critica pe alţii, trebuie mai întâi să punem capăt încălcărilor drepturilor omului în cadrul UE, iar apoi vom putea să îi criticăm pe alţii şi să îi ajutăm cât mai mult.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (FR) Nu am sprijinit această rezoluţie deoarece nu accentuează importanţa drepturilor omului pentru minorităţile creştine din Orientul Mijlociu. Regret lipsa de curaj în ceea ce priveşte condamnarea atacurilor asupra minorităţilor creştine din Orientul Mijlociu şi transmiterea acestei probleme Consiliului pentru drepturile omului. Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a declarat anul 2009 „Anul internaţional al învăţării drepturilor omului”, iar UE a declarat anul 2010 „Anul european al luptei împotriva sărăciei”. Trebuie să ne amintim că ONU a recunoscut că sărăcia extremă constituie o încălcare a drepturilor omului. În marmura din clădirile Parlamentului European şi ale Consiliului Europei am gravat leitmotivul zilei de 17 octombrie – Ziua internaţională a eradicării sărăciei: „Ori de câte ori bărbaţii şi femeile sunt condamnaţi să trăiască în sărăcie, se încalcă drepturile omului. Cooperarea în vederea asigurării respectării acestor drepturi este datoria noastră solemnă. Părintele Joseph Wresinski”. Rezoluţia noastră nu exprimă preocuparea noastră profundă privind sărăcia profundă drept încălcare a drepturilor omului. De aceea, invit membrii Comitetului european pentru lumea a patra să trimită o scrisoare în această privinţă delegaţilor Adunării generale a ONU, exprimând preocuparea Parlamentului în acest domeniu.

Propunere de rezoluţie B7-0118/2010

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Egalitatea între femei şi bărbaţi este un drept fundamental, o valoare comună a Uniunii Europene şi o condiţie necesară pentru realizarea obiectivelor Uniunii de creştere economică, ocupare a forţei de muncă şi coeziune socială. Deşi s-au înregistrat progrese importante în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor Platformei de acţiune de la Beijing adoptată în 1995, inegalitatea şi stereotipurile legate de gen persistă.

Consider că revizuirea Strategiei de la Lisabona trebuie să acorde o atenţie sporită egalităţii de gen, să stabilească obiective noi şi să întărească legăturile cu Platforma de acţiune de la Beijing, astfel încât statele membre să obţină prin politici specifice rezultate concrete. De aceea, este necesară o mai bună promovare a schimbului de experienţă şi bune practici între statele membre în toate domeniile la care se referă Platforma de acţiune de la Beijing

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea rezoluţiei Beijing +15 - Platforma de Acţiune a ONU pentru egalitatea de gen. La 15 ani de la adoptarea Declaraţiei şi Platformei de Acţiune de la Beijing, Parlamentul European dezbate astăzi evoluţiile la nivel mondial privind egalitatea de gen. Egalitatea de şanse dintre bărbaţi şi femei este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene - articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană subliniază o serie de valori comune statelor membre: pluralismul, nediscriminarea, toleranţa, justiţia, solidaritatea şi egalitatea de gen. Chiar dacă s-au înregistrat numeroase progrese în anumite domenii şi industrii, mai sunt inegalităţi care încă persistă. În acest sens, Uniunea Europeană trebuie să depună în continuare eforturi de soluţionare a acestor probleme. Egalitatea trebuie promovată în toate domeniile. La nivelul Uniunii Europene, în elaborarea strategiilor referitoare la criza economică şi impactul schimbărilor climatice, Comisia Europeană trebuie să ţină cont şi de impactul pe care acestea le au asupra femeilor. Rezoluţia încurajează dezvoltarea strategiilor şi a instrumentelor necesare determinării situaţiei privind egalitatea de gen, elaborate de Institutul European pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei privind Beijing+15 - Platforma de acţiune a ONU în domeniul egalităţii de gen, deoarece obiectivele strategice ale Platformei de la Beijing nu au fost atinse, iar inegalitatea şi stereotipurile legate de gen continuă, femeile rămânând într-o poziţie subordonată faţă de bărbaţi în domeniile abordate de platformă.

Regretăm lipsa de date oportune, fiabile, comparabile, atât la nivel regional, cât şi la nivelul UE, pentru indicatorii stabiliţi în legătură cu urmarea Platformei de acţiune de la Beijing, inclusiv femeile şi sărăcia, violenţa împotriva femeilor, mecanismele instituţionale, femeile şi conflictele armate şi copiii de sex feminin. Comisia trebuie să elaboreze în continuare revizuirea anuală a punerii în aplicare a Platformei de acţiune de la Beijing şi să utilizeze indicatorii şi rapoartele analitice în mod eficient ca o contribuţie la diferite domenii politice, precum şi ca o bază pentru noi iniţiative cu scopul obţinerii egalităţii de gen. Am dori să reiterăm necesitatea punerii în aplicare sistematice şi a monitorizării integrării perspectivei de gen în procesele legislative, bugetare şi în alte procese importante, precum şi a strategiilor, programelor şi proiectelor din diferite domenii politice.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru această rezoluţie, deoarece trebuie să dezvoltăm în continuare perspectiva egalităţii de gen pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Comisia Europeană ar trebui să elaboreze o strategie de acţiune pentru orientările privind egalitatea de gen şi să ţină cont de criza economică şi financiară, de dezvoltarea durabilă, precum şi de actualele priorităţi ale orientărilor, de independenţa economică egală pentru femei şi bărbaţi, îmbinând viaţa profesională, familia şi viaţa privată şi participarea egală a femeilor şi bărbaţilor în procesul decizional.

În prezent, lipsesc în mod clar datele privind egalitatea de gen, violenţa împotriva femeilor şi mecanismele instituţionale. Este foarte important ca statele membre să coopereze cât mai strâns cu Institutul european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, una dintre atribuţiile acestuia fiind să lucreze cu date comparabile. Institutul întocmeşte statistici, derulează cercetări, scopul acestora fiind de a oferi analize privind aspecte legate de egalitatea de gen şi au loc studii privind statistici legate de indicatori ai datelor şi explicarea datelor. Obiectivele prevăzute în programul de lucru al institutului ar trebui în special să contribuie la punerea în aplicare a indicatorilor stabiliţi la Beijing.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Egalitatea de gen este un principiu fundamental al perioadei actuale, însă inegalitatea de gen persistă, iar obiectivele strategice ale Platformei de la Beijing încă sunt departe de a fi îndeplinite.

Salut propunerea de rezoluţie care urmează să fie votată astăzi în plen, întrucât reprezintă un stimulent pentru ameliorarea mecanismelor instituţionale de promovare a egalităţii de gen.

Integrarea perspectivei de gen în cooperarea pentru dezvoltare este esenţială pentru promovarea unei societăţi mai prospere, mai echitabile şi mai bogate.

Aş dori să subliniez importanţa rolului pe care îl joacă femeile în ştiinţă şi tehnologie. Femeile sunt tot mai prezente în domenii de cercetare ştiinţifică, însă acestea rămân departe de vârful carierelor sau de centrul procesului decizional. Este important ca acest potenţial să fie utilizat pentru a promova un echilibru mai echitabil şi pentru a sprijini creşterea şi dezvoltarea.

Este esenţial să se ţină cont de integrarea perspectivei de gen în diferite domenii politice ca unul dintre pilonii unei societăţi mai prospere, mai echitabile şi mai bogate.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În calitate de apărător ferm al drepturilor omului şi al principiului egalităţii, nu aş submina iniţiativele care urmăresc protejarea drepturilor femeilor şi fetiţelor. Astfel de drepturi sunt deseori grav încălcate într-o lume în care femeile rămân principalele victime ale crimelor împotriva bunăstării lor fizice şi autodefinirii sexuale.

Cu toate acestea, egalitatea de gen nu poate masca niciodată diferenţele naturale, sociale şi culturale dintre sexe; drepturile egale şi tratamentul egal nu sunt acelaşi lucru. Bărbaţii şi femeile trebuie trataţi în mod egal, acordându-le aceleaşi drepturi, însă luând în considerare nevoile lor respective. În cazul femeilor, acest lucru este pertinent în special în domenii precum sprijinul maternal, reconcilierea vieţii profesionale şi familiale şi protecţia specială împotriva crimelor care sunt comise în special împotriva femeilor şi copiilor, precum exploatarea sexuală, traficul de persoane sau abuzurile.

În cele din urmă, aş sublinia că orice iniţiativă comunitară în acest domeniu nu poate încerca să acorde femeilor dreptul la avort în numele sănătăţii sexuale şi a reproducerii; acesta trebuie să rămână un aspect asupra căruia trebuie să decidă numai statele membre.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Egalitatea de gen este un principiu fundamental al Uniunii Europene şi este consacrat în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Astfel, Uniunea are misiunea specifică de a promova şi integra egalitatea dintre bărbaţi şi femei. Nu există nicio îndoială că situaţia regretabilă a discriminării pe motiv de gen continuă să existe astăzi, atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi în cele dezvoltate – şi mai ales în Uniunea Europeană – la toate nivelurile sociale, economice şi culturale. Pentru a combate eficient acest fenomen, este esenţial să se asigure existenţa unor mecanisme eficiente de identificare a problemelor şi de culegere a informaţiilor fără a se confrunta cu obstacole sau constrângeri politice, pentru a stabili cauze şi consecinţe în mod clar şi durabil în scopul oferirii unui răspuns complet. Această problemă structurală este un obstacol în calea progresului şi dezvoltării comunităţilor, în particular, şi a umanităţii, în general.

Consider că eradicarea violenţei domestice trebuie să fie principala prioritate. Pentru a realiza acest lucru, va fi esenţial să se asigure egalitatea culturală, socială şi economică între femei şi bărbaţi. Criza economică şi financiară, impactul schimbărilor climatice şi o societate într-un proces de îmbătrânire sunt factori de care Comisia Europeană şi statele membre trebuie să ţină cont în acţiunile şi politice destinate promovării egalităţii de gen.

  Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE), în scris. – (SV) Astăzi, 25 februarie 2010, conservatorii suedezi au votat în favoarea rezoluţiei privind Beijing+15 - Platforma de acţiune a ONU în domeniul egalităţii de gen, B70118/2010. Cu toate acestea, am dori să subliniem că nu considerăm că ar trebui inclus un capitol privind egalitatea în revizuirea Strategiei Lisabona 2010, deoarece aceasta este deja menţionată în Tratatul de la Roma şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. De asemenea, am dori să subliniem că noi considerăm că femeile ar trebui să deţină controlul asupra propriei sexualităţi şi reproduceri. Credem în capacitatea indivizilor de a lua decizii referitoare la propria viaţă; UE nu ar trebui să intervină în acest domeniu. Egalitatea crescută este una dintre marile provocări ale UE, iar în acest domeniu, progresele Suediei pot fi o sursă de inspiraţie pentru alte state membre ale UE.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am sprijinit această rezoluţie deoarece, la 15 ani de la Conferinţa mondială privind femeile de la Beijing, trebuie să recunoaştem că s-au realizat prea puţine progrese privind egalitatea de gen şi că stereotipurile sexiste încă mai persistă în numeroase domenii precum ocuparea forţei de muncă, educaţia şi politica. De asemenea, am sprijinit trimiterea la nevoia de a îmbunătăţi sănătatea sexuală şi de reproducere a femeilor, atât în Europa, cât şi la nivel mondial, precum şi faptul că taţii trebuie încurajaţi să împărtăşească responsabilităţile familiale, de exemplu utilizând concediul parental. În cele din urmă, în ceea ce priveşte revizuirea Strategiei de la Lisabona, trebuie acordată prioritate obiectivului egalităţii de gen, care va trebui să aibă un adevărat impact asupra măsurilor naţionale de protecţie socială şi de incluziune.

  Lívia Járóka (PPE), în scris. – (HU) Obiectivele Platformei de acţiune de la Beijing acceptate acum 15 ani nu au fost atinse până în prezent, iar în principalele domenii legate de egalitatea dintre femei şi bărbaţi, s-au înregistrat foarte puţine progrese. Este regretabil că, atât la nivelul statelor membre, cât şi al Uniunii Europene, se pune foarte puţin accent pe combaterea sărăciei extreme şi a discriminărilor multiple cu care se confruntă femeile.

Este nevoie de o armonizare mult mai mare a obiectivelor de la Beijing adoptate în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a punerii în aplicare a foii de parcurs privind egalitatea dintre bărbaţi şi femei. În acest an european al luptei împotriva sărăciei şi excluderii sociale este deosebit de important ca femeile, care se află la limita sărăciei, să beneficieze de protecţie corespunzătoare, întrucât o schimbare în situaţia lor profesională sau familială – precum pierderea locului de muncă, divorţ, văduvie şi chiar naşterea unui copil – înseamnă creşterea exponenţială a pericolului sărăciei. Este mulţumitor că programul Preşedinţiei spaniole, belgiene şi maghiare acordă o atenţie foarte mare, pe de o parte, urmării punerii în aplicare a obiectivelor de la Beijing şi, pe de altă parte, îşi declară intenţia de a adopta o abordare cuprinzătoare a prevenirii şi combaterii sărăciei care afectează femeile şi copiii. Să sperăm că aceste perspective vor fi abordate, de asemenea, cu seriozitatea care se impune în cadrul reuniunii ONU programate pentru începutul lui martie. Pentru a evalua şi revizui politicile destinate creării de şanse egale între bărbaţi şi femei, sunt necesare date fiabile defalcate pe sex şi, de asemenea, ar fi important să se aibă în vedere introducerea de indicatori standardizaţi, comuni, de măsurare a inegalităţii de gen.

  Monica Luisa Macovei (PPE), în scris. – Am votat în favoarea alineatului 9 din rezoluţia privind Beijing+15 - Platforma de acţiune a ONU în domeniul egalităţii de gen, care sprijină sănătatea sexuală şi a reproducerii şi drepturile femeilor. Drepturile sexuale şi ale reproducerii se bazează pe drepturi recunoscute universal la integritatea corporală, nediscriminare şi cel mai înalt standard posibil de sănătate. Aceste drepturi sunt consacrate în dreptul internaţional (inclusiv articolul 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale în care statele participante recunosc „dreptul tuturor la cel mai înalt standard posibil de sănătate fizică şi mentală” şi articolul 12 din Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor referitor la eliminarea discriminării împotriva femeilor în domeniul îngrijirilor medicale pentru a asigura, pe baza egalităţii dintre bărbaţi şi femei, accesul la servicii de îngrijiri medicale, inclusiv cele legate de planificarea familială”). Documentele de consens (precum Programul de acţiune de la Cairo din 1994 şi Platforma de acţiune de la Beijing din 1995) au ilustrat, de asemenea, angajamentele guvernelor faţă de drepturile sexuale şi ale reproducerii (ale femeilor). Numeroase persoane din electoratul meu din România împărtăşesc această perspectivă.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Inegalităţile dintre bărbaţi şi femei la diferite niveluri, privind profesia, sectorul sau diferite stereotipuri, s-au estompat de-a lungul anilor. Egalitatea dintre bărbaţi şi femei din cadrul UE este tot mai mult o realitate şi, deşi încă există cazuri de discriminare, începem să observăm evoluţii foarte pozitive.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Apărarea drepturilor femeilor este importantă şi pentru mine. Cu toate acestea, nu consider că utilizarea cotelor, aşa-numita discriminare pozitivă, este rezonabilă. Calificările ar trebui să fie decisive aici, nu sexul. Aceasta ar trebui să fie regula de bază pentru bărbaţi şi femei deopotrivă. Din acest motiv, m-am abţinut de la vot.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie deoarece punerea în aplicare a egalităţii de gen este obligatorie în toate domeniile.

În ceea ce priveşte România, în aceşti 15 ani s-au realizat progrese numai în anumite domenii identificate în cadrul Platformei de acţiune de la Beijing. Prezenţa femeilor în politica românească la nivelul procesului decizional după alegerile din 2009 este de aproximativ 11 % în Parlament, iar în guvern a fost numită o singură femeie. Violenţa bărbaţilor împotriva femeilor, traficul de persoane şi reprezentarea femeilor în organismele de decizie constituie priorităţi pe care ar trebui să le abordăm cu fermitate.

Putem soluţiona aceste lucruri numai dacă femeile vor decide pentru femei! Neincluderea femeilor în toate organismele executive sociale şi politice ar însemna irosirea a 50 % din capacitatea intelectuală, precum şi nereprezentarea reală a intereselor tuturor cetăţenilor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea textului final al rezoluţiei deoarece a inclus petiţiile noastre adresate Comisiei UE de a lua în considerare, în foaia sa de parcurs pentru perioada 2010-2014, nu numai criza economică şi financiară, ci şi impactul schimbărilor climatice asupra femeilor; şi asupra faptului că inegalitatea şi stereotipurile de gen din UE încă persistă, femeile rămânând subordonate bărbaţilor în domeniile abordate în Platforma de la Beijing; şi deoarece promovează egalitatea de gen, mai ales în ceea ce priveşte concediul paternal.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru această rezoluţie deoarece subliniază progresele care mai trebuie realizate de cele 189 de state semnatare ale Platformei de acţiune de la Beijing dacă se doreşte obţinerea unei egalităţi reale între femei şi bărbaţi. Sprijin în special alineatul care subliniază că „sănătatea şi drepturile sexuale şi de reproducere formează o parte integrantă a agendei privind drepturile femeilor”. Aş dori să subliniez în acest sens că, în momentul când a fost adoptat raportul meu privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi în 2009, majoritatea deputaţilor au sprijinit opinia că femeile trebuie să aibă acces cu uşurinţă la contracepţie şi avort.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Împreună cu colegii mei din Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică, am votat în favoarea raportului dnei Svensson privind Beijing+15 - Platforma de acţiune a ONU în domeniul egalităţii de gen. Evaluarea acesteia prezintă o imagine mixtă.

Este adevărat că s-au realizat progrese, dar cum să fim mulţumiţi când încă există o diferenţă salarială între bărbaţi şi femei de 14 % - 17,5 %?

În plus, este inacceptabil că o majoritate a deputaţilor au adoptat un amendament extrem de ambiguu⁽¹⁾ depus de Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, care presupune că femeile care recurg la avort nu iau o decizie responsabilă şi în cunoştinţă de cauză. Acesta este un atac indirect la adresa dreptului la avort.

  Marina Yannakoudakis (ECR), în scris. – Statele membre ale ECR au semnat Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor şi Platforma de acţiune de la Beijing. Prin urmare, considerăm că, în general, nu este necesar ca UE să devină „parte la Convenţie” şi ne opunem acestei atitudini statale a UE. În timp ce Grupul ECR acordă o importanţă deosebită egalităţii dintre toţi oamenii, ne opunem legislaţiei suplimentare la nivelul UE; considerăm că egalitatea de gen este promovată mai bine la nivel naţional, cu implicarea societăţii civile din cadrul comunităţilor locale. Din aceste motive, am votat împotriva acestei rezoluţii.

Raport: Vladimír Maňka (A7-0017/2010)

  Alexander Alvaro, Jorgo Chatzimarkakis, Nadja Hirsch, Silvana Koch-Mehrin, Holger Krahmer, Britta Reimers şi Alexandra Thein (ALDE), în scris. – (DE) În conformitate cu rezoluţia Parlamentului European privind proiectul de buget general aferent exerciţiului financiar 2010, adoptată la 17 decembrie 2009, s-a votat astăzi privind bugetul rectificativ al Parlamentului European, în urma calculelor revizuite efectuate de administraţia parlamentară. FDP din Parlamentul European s-a abţinut deoarece în pachetul de amendamente în cauză există un alineat care nu coincide cu convingerile noastre. FDP şi-a exprimat deja opoziţia faţă de majorarea indemnizaţiilor de secretariat la 1 500 de euro pe parcursul discuţiilor din cadrul comisiei. Asistenţii deputaţilor sunt plătiţi din indemnizaţia de secretariat. FDP consideră că argumentul că sunt necesari mai mulţi bani din cauza muncii suplimentare a deputaţilor ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona este nefondat deoarece niciun aspect din experienţa anterioară nu sprijină acest lucru. Fără îndoială, în temeiul Tratatului de la Lisabona, care tocmai a intrat în vigoare, Parlamentul, la nivel global, va avea nevoie de o capacitate suplimentară pentru activităţi legislative, dar odată cu introducerea Statutului asistenţilor la începutul actualului mandat parlamentar, încă nu există dovezi că deputaţii au nevoie efectiv de mai mulţi asistenţi. De aceea, nu avem motive să ne îngrijorăm că vor urma cerinţe şi creşteri suplimentare sau extinderea capacităţii de birou. Din acest motiv, FDP din Parlamentul European s-a abţinut.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Prezentat pentru prima dată cu ocazia reuniunii Comisiei pentru bugete la 25 ianuarie 2010, raportul Maňka se caracterizează prin trei aspecte esenţiale, care sunt motivul pentru care am decis să mă abţin de la vot.

În primul rând, descoperirea bruscă şi târzie, în privinţa semnării bugetului pe anul 2010 în decembrie 2009, că a fost depăşită limita de 20 % pentru cheltuieli de la „rubrica 5”. Acordul de a muta problema din decembrie în ianuarie, dorinţa de a nu da publicităţii sarcina bugetară a Tratatului de la Lisabona şi modul pripit în care a fost ridicată această problemă, fără posibilitatea de a solicita, unde este cazul, o utilizare mai eficientă a resurselor disponibile în prezent, au condus la o adevărată distorsionare a faptelor.

În al doilea rând, nu sunt de acord cu hotărârea de a utiliza rezervele alocate pentru politica imobiliară pentru a acoperi această nouă necesitate de lichiditate. Acesta este un aspect controversat care trebuie abordat în lunile următoare, de îndată ce suntem siguri că putem conta pe faptul că dispunem de resursele financiare necesare.

În cele din urmă, consider că suma de 1 500 de euro ca alocaţie lunară pentru asistenţii deputaţilor pare neadecvată, întrucât pragul minim pentru numirea unui asistent acreditat de nivelul I este 1 649 de euro.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona înseamnă puteri mai mari pentru Parlament. Cu toate acestea, într-o lume globalizată, problemele sunt tot mai complexe, iar deciziile trebuie să fie solide din punct de vedere tehnic şi susţinute de ştiinţă.

Este esenţial ca factorii de decizie politică să fie conştienţi de evoluţiile ştiinţifice recente, întrucât acestea le vor permite să adopte cele mai bune decizii.

Bugetul de faţă ia decizii care restrâng rubrica imobiliară şi majorează suportul tehnic pentru deputaţi, oferind resursele necesare pentru ca Parlamentul să îşi desfăşoare bine activitatea, cu sprijinul ştiinţific şi tehnic care este atât de necesar în secolul XXI.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva acestui raport, deoarece bugetul UE continuă să reprezinte un procent minim din PIB-ul european (0.97 %), care nu acoperă nevoia de a consolida economiile şi societăţile slabe şi de a finanţa extinderea. Necesitatea unei majorări curajoase a bugetului, la cel puţin 5 %, devine mai urgentă, în special în actuala criză economică care a afectat întreaga Uniune Europeană, pentru a găsi soluţii pentru nevoile sociale şi pentru a pune capăt reducerilor cheltuielilor publice. În acest cadru trebuie soluţionate problemele nevoilor operaţionale şi armonizarea cheltuielilor de către Parlamentul European şi Uniunea Europeană.

  Jurgen Creutzmann (ALDE), în scris. – (DE) În conformitate cu rezoluţia Parlamentului European privind proiectul de buget general aferent exerciţiului financiar 2010, adoptată la 17 decembrie 2009, s-a votat astăzi privind bugetul rectificativ al Parlamentului European, în urma calculelor revizuite efectuate de administraţia parlamentară. FDP din Parlamentul European s-a abţinut deoarece în pachetul de amendamente în cauză există un alineat care nu coincide cu convingerile noastre.

FDP şi-a exprimat deja opoziţia faţă de majorarea indemnizaţiilor de secretariat la 1 500 de euro pe parcursul discuţiilor din cadrul comisiei. Asistenţii deputaţilor sunt plătiţi din indemnizaţia de secretariat. FDP consideră că argumentul că sunt necesari mai mulţi bani din cauza muncii suplimentare a deputaţilor ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona este nefondat deoarece niciun aspect din experienţa anterioară nu sprijină acest lucru. Fără îndoială, în temeiul Tratatului de la Lisabona, care tocmai a intrat în vigoare, Parlamentul, la nivel global, va avea nevoie de o capacitate suplimentară pentru activităţi legislative, dar odată cu introducerea Statutului asistenţilor la începutul actualului mandat parlamentar, încă nu există dovezi că deputaţii au nevoie efectiv de mai mulţi asistenţi. De aceea, nu avem motive să ne îngrijorăm că vor urma cerinţe şi creşteri suplimentare sau extinderea capacităţii de birou. Din acest motiv, FDP din Parlamentul European s-a abţinut de la vot.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Am votat pentru raportul Maňka, raport care reprezintă primul pas în rectificarea bugetului pe anul 2010 al Parlamentului European prin căutarea de resurse bugetare şi umane suplimentare care să îi permită Parlamentului European să îşi îndeplinească responsabilităţile sporite. Printre resursele suplimentare se numără majorarea indemnizaţiei lunare pentru asistenţă pusă la dispoziţia deputaţilor pentru a susţine rolul legislativ sporit în temeiul Tratatului de la Lisabona. Tratatul de la Lisabona situează Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul, în calitate de colegislator, fiind responsabil de aproximativ 95 % din procedurile legislative. Acum sunt incluse domenii precum libertatea, securitatea şi justiţia, agricultura, pescuitul, cercetarea şi fondurile structurale. De asemenea, acum este necesară aprobarea Parlamentului European în negocierea şi încheierea acordurilor internaţionale care necesită o examinare detaliată din partea experţilor. Este esenţial ca deputaţii din Parlamentul European să dispună de personalul necesar pentru a desfăşura în mod corespunzător această activitate.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog şi Åsa Westlund (S&D), în scris. – (SV) Noi, social democraţii suedezi, considerăm că trebuie consolidate acele comisii care vor primi o sarcină de lucru mai mare odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acest lucru justifică o creştere a personalului din cadrul secretariatelor Parlamentului şi grupurilor din aceste comisii. Cu toate acestea, nu suntem de părere că deputaţii au nevoie de mai mult personal. Înainte de toate, am fi dorit ca resursele Parlamentului să fie majorate prin redistribuiri şi măsuri de creştere a eficienţei, nu prin majorarea bugetului total.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Dat fiind noul rol al Parlamentului în contextul Tratatului de la Lisabona şi noile sale funcţii şi în vederea angajamentului asumat la aprobarea bugetului pe anul 2010, această majorare a fondurilor disponibile pentru funcţionarea Parlamentului este logică, întrucât asigură că acest organism dispune de toate resursele materiale şi umane de care are nevoie pentru a-şi îndeplini noile sarcini cu acurateţe şi desăvârşire în noul cadru instituţional.

Cu toate acestea, majorarea fondurilor nu trebuie să pericliteze durabilitatea bugetară şi exactitatea declaraţiilor financiare, întrucât acestea sunt esenţiale în orice instituţie. În plus, fondurile disponibile în cadrul acestui buget trebuie gestionate cu exactitate şi transparenţă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest buget rectificativ aferent exerciţiului financiar 2010 aferent bugetului Parlamentului (secţiunea 1 din bugetul general al UE) are acum o valoare de 1 616 760 399 EUR, care reprezintă 19,99 % din rubrica 5 iniţială, adoptată în primă lectură. În acest buget rectificativ, am redus rezerva imobiliară de la 15 milioane de euro la 11 milioane de euro.

Necesitatea acestui buget a apărut ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Parlamentul îşi asumă noi competenţe şi noi responsabilităţi. Acum prioritatea noastră este o legislaţie desăvârşită. Pentru a asigura acest lucru, este important ca deputaţii, comisiile şi grupurile politice să dispună de mijloace suficiente. Acest buget rectificativ îndeplineşte standardele juridice şi bugetare şi o bună disciplină financiară. În calitate de raportor al Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat) pentru acest buget, consider că disciplina bugetară şi tentativele de economisire sunt acum mai necesare ca oricând, pe întreg parcursul execuţiei acestuia. Prin urmare, pot să reafirm importanţa elaborării unui buget bază zero care va asigura mai multă rigoare şi transparenţă şi, de asemenea, fac apel urgent la informaţii privind cheltuielile fixe ale Parlamentului. De asemenea, trebuie să insist asupra nevoii unei planificări pe termen lung în domeniul politicii imobiliare, în vederea asigurării durabilităţii bugetare.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Ieri, zeci de mii de persoane au ieşit pe străzi în Atena, iar Grecia a fost paralizată de o grevă generală de protest împotriva planului de austeritate impus de UE, de Banca Centrală Europeană de la Frankfurt şi de FMI. Este adevărat că Grecia nu a fost întotdeauna atât de riguroasă pe cât ar fi trebuit să fie în gestionarea conturilor publice şi a fondurilor europene. Cu toate acestea, este scandalos că principala calitate a acestui plan de austeritate este că încurajează pieţele, aceleaşi pieţe care fac în prezent speculaţii privind datoria Greciei şi care au cauzat această tulburare. Aceleaşi pieţe de la care statele, datorită legilor voastre ultraliberale, trebuie să împrumute la rate ridicate ale dobânzii. În acelaşi timp, sub pretextul unei pretinse creşteri a sarcinii de lucru datorate intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi aşa-zisei preocupări a Parlamentului privind calitatea textelor sale legislative, deputaţii îşi oferă o majorare „nesemnificativă” a bugetului cu câteva milioane de euro pentru a recruta personal pentru grupurile politice! Prin urmare, aplicaţi verificările critice asupra propriilor cheltuieli şi fiţi la fel de riguroşi precum insistaţi să fie statele membre! Vom vota împotriva acestui text.

  Sylvie Goulard (ALDE), în scris. – (FR) Criza este prezentă şi este adevărat că este afectat un număr mare de întreprinderi şi cetăţeni. Cu toate acestea, am votat în favoarea majorării pachetului parlamentar de asistenţă deoarece intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona sporeşte responsabilităţile Parlamentului European: avem mai mult de lucru şi mai multe obligaţii de respectat în numele cetăţenilor noştri. Această majorare va aduce avantaje numai asistenţilor noştri; salariile deputaţilor nu se vor majora.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Alături de grupul meu, am sprijinit astăzi condiţionat majorarea indemnizaţiei de secretariat în această etapă a procedurii. Acest sprijin este condiţionat de evaluarea utilizării acestei indemnizaţii, după cum solicită raportul Maňka. Poziţia noastră finală privind majorarea indemnizaţiei va fi condiţionată de rezultatul acestei evaluări.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − Am votat cu încredere această rectificare bugetară. Nu este vorba să cerem bani pentru noi, cum am fost atacaţi în presă, ci trebuie să dăm instituţiei Parlamentului European mijloacele necesare pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor europeni faţă de acest forum. Ştiu că momentul economic este dificil, dar şi că în multe state restricţiile bugetare sunt foarte mari. Acest buget nu este nici el unul luxos şi economii au fost făcute şi vor fi făcute

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE), în scris. – (DE) Am votat pentru raportul Maňka, deşi nu am fost de acord cu majorarea bugetară a indemnizaţiei de secretariat pentru deputaţi. În explicarea votului nostru, dna Trüpel, deputata responsabilă în numele Grupului Verzilor / Alianţa Liberă Europeană, a declarat în numele întregului grup că votul nostru favorabil este condiţionat de realizarea unei evaluări a indemnizaţiei de secretariat înainte de punerea în aplicare a majorării. Consider că ambele aspecte – respectiv creşterea numărului de posturi pentru comisii şi grupuri – sunt rezonabile şi necesare ca o consecinţă a noilor puteri legislative ale Parlamentului în temeiul Tratatului de la Lisabona. Noi, deputaţii, intenţionăm să luăm foarte în serios aceste puteri şi vom face acest lucru, făcând astfel dreptate rolului nostru de unici reprezentanţi aleşi ai cetăţenilor europeni.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – Aprobarea şi intrarea ulterioară în vigoare a Tratatului de la Lisabona au însemnat o responsabilitate crescută pentru Parlament şi sarcina administrativă pe care o presupune aceasta. Dat fiind că excelenţa legislativă este o prioritate pentru Parlament, deputaţilor trebuie să li se acorde resursele materiale şi umane pentru ca aceasta să devină realitate. Totuşi, acest nou buget trebuie să respecte ratele de utilizare ale valorilor din cadrul rubricii 5 (prevederi administrative) a cadrului financiar multianual, care au fost stabilite la 20 % din valoarea rubricii respective, pentru a menţine durabilitatea bugetară.

  Carl Schlyter (Verts/ALE), în scris. – (SV) Având în vedere toate reducerile efectuate în întreaga Europă, trebuie să dăm dovadă de solidaritate cu ţările care finanţează bugetul UE nemajorând cheltuielile şi, prin urmare, votez împotriva propunerii privind un buget rectificativ al Parlamentului European.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Am votat împotriva acestui raport deoarece prevede o majorare a pachetului pentru recrutarea şi indemnizaţiile asistenţilor cu 1 500 de euro pe lună începând cu 1 mai 2010. Din fericire, un amendament depus de Grupul Verzilor / Alianţa Liberă Europeană oferă o evaluare a sistemului de indemnizaţii, în vigoare de la alegerile din 2009, în forma actuală. Cu toate acestea, majorarea indemnizaţiei pentru asistenţa de secretariat ar urma să intre în vigoare necondiţionat, fără nicio obligaţie de a lua în considerare rezultatele evaluării respective. Raportul prevede, de asemenea, consolidarea comisiilor parlamentare şi a grupurilor politice. Această operaţiune costă anual 13,3 milioane de euro, din care 8,832 milioane de euro revin indemnizaţiilor asistenţilor.

Aceasta nu este o decizie bună. Deteriorează reputaţia instituţiei noastre. Nu s-a reflectat suficient asupra acestui aspect. Nu s-au avut în vedere consecinţele suplimentare. Unde vor fi instalaţi noii asistenţi? Într-o clădire nouă? Acest lucru va presupune mai multe costuri? În plus, mă tem că aceşti bani vor fi utilizaţi în mare parte pentru recrutarea de asistenţi neacreditaţi, în condiţiile salariale naţionale. Chiar acest sistem a condus uneori la subterfugii murdare. Acum am putea facilita abuzurile. Prin urmare, solicit de urgenţă o evaluare clară în prealabil a sistemului existent; numai atunci vom putea să luăm o decizie în cunoştinţă de cauză.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a condus la adoptarea unei propuneri de rectificare a bugetului pentru 2010, în vederea îndeplinirii nevoilor suplimentare ale Parlamentului în acest sens. Având în vedere că excelenţa legislativă este o prioritate pentru Parlament, aş dori să subliniez importanţa de a asigura deputaţilor, comisiilor şi grupurilor politice mijloacele necesare de a atinge acest obiectiv, alături de mijloacele de a le acoperi nevoile globale privind politica imobiliară pe termen lung.

Prin urmare, bugetul rectificativ aferent exerciţiului financiar 2010 are acum o valoare de 1 616 760 399, care reprezintă 19,99 % din rubrica 5 iniţială, adoptată în primă lectură, iar rezerva imobiliară a fost redusă de la 15 milioane de euro la 11 milioane de euro. Aş dori să subliniez importanţa includerii în raport a stabilirii unui buget bază zero, care asigură o durabilitate bugetară mai mare şi nevoia ca aceasta să fie în conformitate cu programul legislativ anual. Din motivele menţionate anterior, am votat în favoarea documentului, care îi va permite Parlamentului să dispună de mijloace suficiente pentru a acoperi cheltuielile aferente noului său rol în urma Tratatului de la Lisabona.

  Helga Trüpel (Verts/ALE), în scris. – Grupul Verzilor / ALE oferă sprijin condiţionat majorării indemnizaţiei de secretariat în această etapă a procedurii. Pentru grupul nostru, este esenţială evaluarea utilizării indemnizaţiei de secretariat, după cum solicită raportul Maňka. Această evaluare ar trebui efectuată la timp pentru adoptarea unei decizii de către autoritatea bugetară privind bugetul rectificativ în cauză ulterior, în primăvară. Grupul poate să îşi reconsidere sprijinul faţă de majorarea indemnizaţiei asistenţilor în funcţie de rezultatul acestei evaluări şi a discuţiilor din cadrul grupului nostru.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Aş dori cu adevărat să aprob deputaţii şi, în acelaşi timp, să îmi exprim îngrijorarea că, în special în perioadă de criză, se majorează diferite indemnizaţii pentru deputaţi şi angajaţii din echipele acestora. În special, aş dori să atrag atenţia asupra categoriilor de cheltuieli care sunt dificil de monitorizat sau nu sunt monitorizate deloc. Tocmai aceste categorii de cheltuieli nu ar trebui majorate pe timp de criză.

Raport: Maria do Céu Patrão Neves (A7-0014/2010)

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Raportul sprijină politica comună a UE în domeniul pescuitului care, în numele protejării rezervelor de peşte, a provocat distrugerea unui număr mare de bărci mici de pescuit în Grecia şi desfiinţarea a numeroase întreprinderi de pescuit mici şi mijlocii, condamnând numeroase zone de coastă la abandon şi şomaj şi concentrând activităţile în mâinile marilor întreprinderi de pescuit. Natura favorabilă monopolului a politicii UE este ilustrată de faptul că 2/3 din fondurile comunitare au fost direcţionate către marile întreprinderi (întreprinderi de pescuit, crescătorii piscicole, prelucrare), în timp ce restul de 1/3 a fost acordat pescarilor săraci şi medii pentru a-şi distruge bărcile şi a părăsi profesia. Măsurile de înlocuire/ameliorare a navelor au fost numai în avantajul marilor întreprinderi. Raportul, ca şi Cartea verde, alocă responsabilitate egală pentru reducerea rezervelor de peşte marilor întreprinderi de pescuit şi celor din micul pescuit costier. Nu face distincţia între măsurile necesare în domeniul pescuitului şi trece cu vederea specificul lor. Politica comună a UE în domeniul pescuitului serveşte ambiţiilor marilor întreprinderi de pescuit care vor rămâne pentru a prăda bogăţia mărilor şi sprijină marile afaceri din sectorul de piscicultură. Această politică, pentru care unicul criteriu este profitabilitatea capitalului, provoacă distrugerea mediului marin şi a ecosistemelor.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Lansarea unei noi strategii care vizează rezolvarea problemelor legate de pescuit în Uniunea Europeană este binevenită. Pescuitul abuziv, ilegal, poluarea, schimbările climatice, sunt factori care pun în pericol ecosistemele marine. De aceea, preocuparea pentru o acvacultură de calitate în Europa va aduce beneficii economice şi, în acelaşi timp, beneficii de natură ecologică.

Este esenţial să menţinem echilibrul corect între creşterea economică, tradiţia pescuitului în unele comunităţi regionale şi cele mai bune practici în materie de pescuit, iar ceea ce este cel mai important, să înţelegem că o acvacultură durabilă şi eficientă din punct de vedere economic pe termen lung depinde în primul rând de cât de prietenoşi suntem cu mediul

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Sectorul piscicol european trece printr-o perioadă dificilă. Pescarii îşi pierd sigura sursă de trai, acest lucru fiind valabil mai ales în regiunile UE în care există puţine alternative sociale şi economice. Prin urmare, sprijin din toată inima propunerea Comisiei, prevăzută în Cartea Verde, potrivit căreia este necesară reformarea fundamentală şi cuprinzătoare a politicii în domeniul pescuitului, adaptând astfel acest sector la piaţa aflată în schimbare. Este regretabil, însă au trecut 27 de ani de la crearea politicii comune în domeniul pescuitului, iar acest sector nu funcţionează aşa cum ar trebui şi problemele nu sunt soluţionate suficient de rapid. Problemele din 2002 încă persistă şi au fost agravate şi mai mult de ultimele evenimente legate de criza economică şi de impactul schimbărilor climatice asupra resurselor halieutice. Priorităţile reformei politicii comune în domeniul pescuitului trebuie să rămână restaurarea rezervelor, gestionarea durabilă şi asigurarea nivelului de subzistenţă a pescarilor. Pescuitul este foarte important pentru întreaga UE şi, prin urmare, nu ar trebui considerat numai o activitate, ci un sector care reprezintă o sursă directă de locuri de muncă.

  Gerard Batten, John Bufton, David Campbell Bannerman, Derek Roland Clark, William (EFD), de) Dartmouth, Nigel Farage şi Paul Nuttall în scris. – În timp ce acest raport subliniază o politică comună în domeniul pescuitului mai puţin dezastruoasă decât monstruozitatea pe care o avem acum, el recomandă totuşi menţinerea pescuitului sub controlul acaparator al „Uniunii Europene” nedemocratice şi antidemocratice şi, din acest motiv, nu poate fi aprobat de UKIP.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Un element-cheie în reforma politicii pentru pescuit devine co-interesarea organizaţiilor de producători în respectarea principiilor promovate de Comunitatea Europeană. Uniunea Europeană nu poate aştepta redimensionarea naturală, determinată de realităţi economice, a flotelor de pescuit din Europa. Supracapacitatea acestora, la aproape 8 ani de la summitul mondial privind dezvoltarea durabilă, şi scăderea continuă a stocurilor de peşte sunt motive în plus pentru o reformă de substanţă a politicii comune în domeniul pescuitului. Aceasta nu trebuie însă să uite că există comunităţi întregi din regiunile costiere ale statelor Uniunii Europene a căror existenţă se învârte în jurul pescuitului. După cum se menţionează şi în raportul privind reforma pescuitului, această activitate face parte din moştenirea culturală şi tradiţii pe care nimeni nu le vrea pierdute.

O regândire a politicii comune în domeniul pescuitului este în interesul fiecărui stat membru, astfel încât principalul obiectiv asumat la summitul din 2012 – de a se atinge nivelul de randament maxim sustenabil al stocurilor de peşte până în 2015 – să poată fi îndeplinit, iar Comunitatea Europeană să nu mai fie obligată să importe jumătate din necesarul său de peşte de pe alte pieţe

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sectorul pescuitului deţine o importanţă strategică pentru bunăstarea socio-economică a comunităţilor de coastă, dezvoltarea locală, ocuparea forţei de muncă şi conservarea şi crearea activităţii economice.

Asigurarea dezvoltării durabile din cadrul acestui sector este vitală, atât la nivel economic, cât şi social, însă este necesar, de asemenea, să se asigure conservarea bunelor condiţii de mediu în toate apele marine din UE.

Punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului este direct legată de aspecte precum protecţia mediului, schimbările climatice, siguranţă, sănătate publică, protecţia consumatorilor şi dezvoltarea regională, comerţul intern şi internaţional, relaţiile cu ţările terţe şi cooperarea pentru dezvoltare şi este esenţial să se asigure un echilibru corespunzător şi atent între toate aceste domenii.

Aş dori să subliniez necesitatea unui cadru coerent al Spaţiului european de cercetare pentru sprijinirea utilizării durabile a oceanelor şi mărilor.

De asemenea, este important să se aibă în vedere natura şi constrângerile care afectează regiunile ultraperiferice care din cauza caracterului permanent şi predominant şi a prezenţei comune diferenţiază regiunile respective de alte regiuni ale Uniunii care prezintă dezavantaje geografice şi/sau alte probleme demografice.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului privind politica comună în domeniu pescuitului, în pofida faptului că acesta cuprinde unele elemente care constituie o evoluţie pozitivă comparativ cu situaţia de faţă. Totuşi, din păcate, aspectele de bază ale raportului sunt în contradicţie cu faptul că resursele marine sunt o proprietate publică comună care nu poate fi privatizată, iar un amendament al Grupului Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică în această privinţă a fost respins. Acest raport specific nu reuşeşte să îmbine protecţia necesară a mediului marin,conservarea resurselor halieutice şi protecţia socială şi financiară a pescarilor, în special a pescarilor mici, cu consecinţe catastrofale asupra mediului şi asupra întreprinderilor piscicole viabile şi un efect advers asupra pescarilor şi consumatorilor, care trebuie să plătească preţul final pentru produs, de profituri beneficiind marile întreprinderi private, nu micii pescari. Raportul nu reuşeşte să ţină cont în mod real de diferitele condiţii care predomină în fiecare stat UE în parte şi, în consecinţă, nu reuşeşte să asigure politicile necesare, adaptate corespunzător.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Doresc să o felicit pe dna Patrão Neves pentru raportul excelent privind reforma politicii comune în domeniu pescuitului. Nenumăratele probleme şi provocări ale acestei politici au fost identificate în 2002, însă au fost exacerbate acum de criza economică şi a energiei şi de efectele negative ale schimbărilor climatice. Dacă se doreşte ca politica comună în domeniul pescuitului să servească intereselor întreprinderilor piscicole moderne, trebuie să se introducă o serie de schimbări profunde care vor asigura un echilibru echitabil între conservarea resurselor şi viabilitatea sectorului, deschizând calea către noi sisteme de gestionare pentru diferitele tipuri de întreprinderi piscicole din cadrul UE.

Salut preocuparea de a descentraliza şi de a elimina birocraţia acestei politici şi de a regionaliza gestionarea pescuitului în limitele stabilite de Tratatul de la Lisabona, precum şi nevoia de a garanta că tratamentul este adaptat întreprinderilor piscicole mici de coastă şi celor industriale, respectând în acelaşi timp cerinţele economice, sociale şi de mediu. De asemenea, aş sublinia protejarea intereselor întreprinderilor piscicole comunitare. Totuşi, acestea necesită o monitorizare adecvată din partea guvernelor naţionale, pentru care întreprinderile piscicole ar trebui să constituie o prioritate strategică pentru a asigura viabilitatea economică şi socială a comunităţilor costale.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider că este nevoie de elaborarea unor planuri de gestionare şi de refacere pe termen lung pentru toate tipurile de pescuit şi pentru toate zonele de pescuit geografice din cadrul Uniunii Europene. Trebuie să se ţină cont în primul rând de diferenţele enorme existente în Europa în ceea ce priveşte pescuitul, să se ofere mai multă responsabilitate zonelor de pescuit şi să se îmbunătăţească sistemul tradiţional de cote. Europa are nevoie de o abordare comună şi puternică a gestionarii resurselor piscicole, care să includă atât dimensiunea continentală și de piaţă a sectorului, cât și sectorul capturilor și acvacultura, în conformitate cu noua politică maritimă integrată a Uniunii Europene și cu interesul acesteia faţă de creşterea durabilă în regiunile de coastă

  William (EFD), de) Dartmouth, Nigel Farage şi Paul Nuttall în scris. – În timp ce acest raport subliniază o politică comună în domeniul pescuitului mai puţin dezastruoasă decât monstruozitatea pe care o avem acum, recomandă, totuşi, menţinerea pescuitului sub controlul acaparator al „Uniunii Europene” nedemocratice şi antidemocratice şi, din acest motiv, nu poate fi aprobat de UKIP.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la Cartea verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului deoarece conţine angajamente esenţiale care au contribuit, fără îndoială, la ameliorarea propunerii iniţiale. Aş dori să subliniez importanţa introducerii unui demers ecologic şi social în căutarea de noi sisteme de gestionare pentru resursele halieutice, care va completa sistemul actual, pe baza principiului stabilităţii relative.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog şi Åsa Westlund (S&D), în scris. – (SV) Noi, social democraţii suedezi, am votat împotriva raportului privind Cartea verde şi reforma politicii comunitare în domeniul pescuitului. Majoritatea din Parlament a respins acordarea de prioritate durabilităţii ecologice şi a votat în favoarea unui amendament care prevede că politica noastră faţă de ţările din afara UE ar trebui guvernată de interesele întreprinderilor piscicole europene. Considerăm că acest lucru este inacceptabil şi, de aceea, am ales să votăm „nu”. De asemenea, suntem sceptici privind faptul că Parlamentul European doreşte să acorde mai mulţi bani pentru politica comună în domeniul pescuitului – noi nu dorim să fim implicaţi în acest lucru, cu excepţia cazului în care scopul este să se aducă o schimbare clară a politicii.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Pentru început, aş dori să subliniez faptul că raportul întocmit de dna Patrão Neves este excelent. Comunităţile piscicole trec în prezent printr-o perioadă dificilă, marcată de deteriorarea gravă a resurselor halieutice. Această activitate are un impact asupra rezervei de alimente pentru populaţia generală şi asupra coeziunii resurselor ultraperiferice ale Uniunii Europene. Din acest motiv, este necesar un demers integrat şi cuprinzător privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului.

Consider că este urgent şi esenţial ca Uniunea Europeană să se angajeze că va asigura efectiv condiţii mai bune de durabilitate economică pentru pescari, într-un cadru care să protejeze caracteristicile specifice ale fiecărei regiuni şi care recunoaşte că este necesară o abordare diferită pentru întreprinderile piscicole mici. Merită subliniată recomandarea de a lua măsuri concrete, precum reducerea numărului de intermediari în lanţul de la producător la consumator. Pe de altă parte, reforma nu poate fi izolată de utilizarea durabilă a resurselor marine într-un proces tehnic şi ştiinţific de evaluare care a fost verificat în detaliu şi care va contribui la concilierea sectorului şi va avea un impact asupra calităţii şi securităţii alimentare pentru consumatori. În contextul modificării capacităţii întreprinderilor piscicole, aş dori să subliniez impactul modernizării echipamentului asupra demnităţii profesionale şi siguranţei pescarilor într-un sector în care pierderile de vieţi sunt obişnuite.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Respingerea cu o majoritate în Parlament a propunerilor pe care le-am depus aici, refuzând privatizarea resurselor pescuitului, denotă calea care se încearcă să se urmeze prin reforma viitoare a politicii comune în domeniul pescuitului. Parlamentul nu numai nu reuşeşte să respingă propunerea Comisiei de creare a drepturilor de proprietate (privată) pentru accesul la utilizarea unui bun comun, care urmează a fi impuse; ci facilitează, de asemenea, demersul prin care această intenţie va deveni oficială. Aceasta este o opţiune care nu protejează durabilitatea resurselor şi, în mod inevitabil, va conduce la o concentrare a activităţii în rândul entităţilor cu o putere economică şi financiară mai mare în întreaga UE, ameninţând în mod serios întreprinderile piscicole costale mici, care, în cazul Portugaliei, reprezintă peste 90 % din flotă.

Am observat unele aspecte pozitive în raport, dintre care unele coincideau cu propunerile pe care le-am depus, însă nu putem să nu remarcăm că, la nivel global, raportul adoptă o abordare vădit liberală, care limitează în mare măsură suveranitatea statelor membre asupra resurselor lor marine. De asemenea, nu oferă un răspuns cuprinzător pentru una din principalele probleme cu care se confruntă sectorul: venitul din muncă. Nu putem decât să subliniem respingerea propunerii pe care am depus-o, care urmărea îmbunătăţirea comercializării din acest sector, care ar putea spori remuneraţia pentru munca pescarilor.

  Marian Harkin (ALDE), în scris. – Sprijin extinderea limitelor costale de la 12 la 20 de mile, ca una din principalele reforme ale politicii comune în domeniul pescuitului. De asemenea, trebuie să punem capăt practicii aruncării din nou în mare a resurselor vulnerabile. Este importantă menţinerea sistemului actual de gestionare a cotelor şi nu sprijin privatizarea obligatorie a cotelor.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Raportul a cuprins numeroase elemente bune şi importante şi există un consens asupra faptului că modelul centralizat, universal al politicii comune în domeniul pescuitului a fost un dezastru. O serie de amendamente depuse de mine au avut succes şi, prin urmare, raportul recunoaşte stabilitatea relativă, nevoia de stimulare a eforturilor de conservare şi succesul controlului naţional în cadrul zonei de 12 mile. Cu toate acestea, raportul prevede în continuare că drepturile istorice trebuie revizuite. Gestionarea pescuitului trebuie redată naţiunilor cu tradiţie în pescuit; acestea nu trebuie să îşi piardă drepturile istorice. Prin urmare, am votat împotriva unui raport care invită la un atac asupra drepturilor tradiţionale fundamentale la accesul la resursele halieutice.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) O reformă fundamentală şi cuprinzătoare a politicii comune în domeniul pescuitului este binevenită, în special în vederea gestionării durabile a resurselor halieutice. Aceasta urmează să fie facilitată de rafinarea şi standardizarea condiţiilor-cadru, de controale mai bune din partea statelor membre şi de simplificarea sistemului decizional. Deşi Austria, în calitate de ţară fără ieşire la mare, nu este vizată direct, consumul tot mai mare de peşte marin influenţează pescuitul. Avem nevoie de soluţii practice şi eficiente care să îi ofere sectorului o bază pentru viabilitate suficientă prin condiţii bune ale rezervelor, care să asigure resursele pentru consumatori şi, în acelaşi timp, să garanteze menţinerea diversităţii speciilor şi protejarea ecosistemului marin în general.

  Isabella Lövin (Verts/ALE), în scris. – Acest raport este un document general care conţine toate aspectele politicii comune în domeniul pescuitului, de la acvacultură la pescuitul sportiv, de la Marea Baltică la acorduri de pescuit cu ţările lumii a treia. Verzii sunt încântaţi cu privire la numeroase amendamente din raport care au reuşit să fie acceptate, precum principiile fundamentale privind cerinţele de durabilitate asupra celor care vor avea dreptul să pescuiască, cerinţele unor evaluări ale impactului asupra mediu al operaţiunilor de pescuit, declaraţia că UE nu trebuie să concureze cu pescarii locali în temeiul acordurilor de pescuit, ci are dreptul să pescuiască numai dintr-un surplus de peşte şi, de asemenea, propunerea adresată tuturor instituţiilor UE de a situa pescuitul ilegal în centrul agendei internaţionale în toate forumurile relevante, pentru a proteja oceanele, precum şi securitatea alimentară. Din păcate, au existat şi unele alineate complet inacceptabile şi contradictorii aprobate în textul final, precum obiectivul părţilor externe ale politicii comune în domeniul pescuitului de a proteja şi promova interesele europene privind pescuitul, faptul că durabilitatea ecologică nu trebuie să constituie o prioritate în faţa durabilităţii sociale şi economice şi că toate domeniile politice trebuie să contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului. De aceea, Grupul verzilor nu a putut să sprijine raportul şi s-a abţinut.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Politica comună în domeniul pescuitului, care a fost revizuită ultima dată în 2002, nu este încă suficientă pentru a supravieţui vicisitudinilor acestui sector sensibil. Din acest motiv, este necesar să se analizeze noii factori care afectează sectorul şi să se găsească noi soluţii pentru ca acesta să devină complet viabil, în special la nivel economic, social şi ecologic. Prin urmare, recomand adoptarea de noi măsuri pentru a-i permite sectorului pescuitului să iasă din actuala situaţie riscantă.

Industria pescuitului este foarte importantă în UE. Prin urmare, este esenţial ca noua politică comună în domeniul pescuitului să ţină cont de gestionarea raţională şi responsabilă a resurselor şi să se preocupe de protejarea resurselor marine şi menţinerea modului de viaţă pentru persoanele care au trăit mereu din pescuit. Noua politică comună în domeniul pescuitului trebuie să poată să soluţioneze problemele de productivitate cu care se confruntă sectorul, stabilizând pieţele şi asigurând un nivel bun de trai pentru familiile care depind de acest sector. Totuşi, acest sector ar trebui analizat în ansamblu, nu pe secţiuni, pentru a putea integra toate problemele şi vicisitudinile sale în vederea soluţionării acestora, spre satisfacţia tuturor celor implicaţi şi în vederea depăşirii principalelor probleme care îl afectează: pescuitul excesiv, capacitatea excesivă, investiţiile excesive şi pierderile.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Este binevenit faptul că pescuitul are o tradiţie îndelungată în Europa şi sperăm că o va avea şi în viitor. Evoluţiile din ultimii ani indică în mod clar că a lucra în acest sector economic devine mult mai puţin atractiv. Motivul este că grupurile de companii cu foarte multe produse din peşte scad preţurile cu amănuntul atât de mult încât micile întreprinderi piscicole nu pot face faţă concurenţei. Ca urmare a acestor circumstanţe, acest sector devine tot mai mult un domeniu pentru lucrătorii din ţările terţe. Întrucât această propunere de rezoluţie nu abordează suficient acest aspect, am votat împotrivă.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – M-am abţinut de la votul final privind raportul Patrão Neves deoarece conţine atât alineate pozitive, cât şi negative. Suntem de acord că trebuie acordat acces prioritar celor care pescuiesc în modul cel mai durabil din punct de vedere ecologic, conducând la mai puţine capturi aruncate înapoi în mare, mai multe locuri de muncă şi mai puţin consum de energie şi subliniază că dreptul la pescuit trebuie să se bazeze pe criterii sociale şi de mediu, nu pe cel care a prins cel mai mare număr de peşti acum 30 de ani. Anii de pescuit excesiv au condus la actuala criză, deci este absurd ca aceleaşi flote să continue să facă daune. Printre alte aspecte pozitive se numără transformare durabilităţii ecologice în premisa de bază a politicii comune în domeniul pescuitului şi recunoaşterea faptului că flotele UE nu trebuie să mai pescuiască excesiv în apele ţărilor în curs de dezvoltare. Din păcate, există şi idei mai puţin constructive în raport, precum refuzul de a accepta influenţa distructivă a subvenţiilor. De asemenea, raportul declară că politica comună în domeniul pescuitului este politica dominantă în UE, politicile de mediu şi dezvoltare fiindu-i subordonate. Această atitudine de „conservare cu orice preţ a industriei pescuitului” a condus la distrugerea ecosistemului marin şi a comunităţilor de pescuit care depind de acesta.

  Britta Reimers (ALDE), în scris. – (DE) Membrii germani ai Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa au votat diferit de grup, în ansamblu, în ceea ce priveşte două aspecte. Primul se referă la amendamentul nr. 3 din partea Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană. Membrii FDP au votat împotrivă, deoarece un transfer radical al politicii în domeniu pescuitului, aşa cum se propune prin transferarea puterilor şi responsabilităţilor către statele membre şi factorii locali de decizie nu poate fi reconciliat cu politica europeană comună în domeniul pescuitului. Ideea este tocmai găsirea unor soluţii comune pentru viitor la nivelul UE. Membrii FDP au sprijinit amendamentul nr. 33 deoarece susţine principiul important al stabilităţii relative, care este important pentru poporul german. Acesta vizează baza de alocare a cotelor.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Industria europeană de pescuit navighează în ape tulburi: resursele halieutice scad vertiginos, 400 000 de pescari europeni şi familiile acestora sunt îngrijoraţi cu privire la viitor şi se îndoiesc în legătură cu eficienţa politicii comune în domeniul pescuitului, care le-a oferit până acum o sursă sigură de venit.

În lumina problemelor structurale identificate, respectiv pescuitul excesiv, investiţiile prea puţine, capacitatea excesivă a flotei de pescuit şi pierderile (câte tone de peşte sunt aruncate din nou în mare în fiecare zi deoarece nu sunt potrivite pentru consum?), reforma politicii comune în domeniul pescuitului trebuie să constituie o prioritate de bază. În mod evident, orice reformă trebuie să ţină cont de caracteristicile individuale ale diferitor domenii de pescuit şi să evite cu orice preţ un model universal de gestionare. Tehnicile şi navele de pescuit utilizate în Marea Nordului sunt destul de diferite de cele utilizate în Golful Gasconiei. De aceea, reforma propusă de Comisie, care se bazează pe regionalizare şi care a fost adoptată de Parlament în această după-amiază, este esenţială.

O politică responsabilă trebuie să ţină cont, de asemenea, de realitatea prezentată de cifre: UE deţine aproximativ 4,5 % din producţia mondială de pescuit şi nu aspiră să devină un „gigant” în sector. Acesta este încă un motiv pentru care trebuie să optăm pentru un pescuit la scară redusă, inovator şi durabil.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Cartea verde a Comisiei privind acest aspect a fost o acuzare aspră şi o recunoaştere sinceră a faptului că politica comună în domeniul pescuitului nu a funcţionat. Dimpotrivă, a contribuit la o multitudine de probleme care continuă să aibă efecte economice, sociale şi de mediu. Acum numai două săptămâni, Parlamentul a votat în favoarea suspendării comerţului internaţional cu ton roşu din cauza rezervelor extrem de reduse – situaţie care indică din nou că nivelurile noastre actuale de pescuit nu sunt durabile şi au consecinţe grave asupra biodiversităţii şi viitorului sectorului pescuitului. Trebuie să recunoaştem că este nevoie de o nouă abordare. O politică descentralizată cu mai multă finanţare va permite diferitelor regiuni să se adapteze şi să răspundă propriilor circumstanţe – fapt prevenit de politica precedentă „de la vârf spre bază”. Aceasta ar trebui să conducă la o gestionare mai bună a resurselor şi la un efect pozitiv asupra mediului marin. Sprijin în totalitate angajamentul Comisiei faţă de o reformă cuprinzătoare şi fundamentală, care a fost susţinută corect de Comisia pentru pescuit. Este esenţial să acţionăm în vederea garantării faptului că Uniunea Europeană pune în aplicare o politică cu adevărat durabilă în domeniul pescuitului pentru a proteja rezervele, mediul şi locurile de muncă europene pe termen lung.

  Peter Skinner (S&D), în scris. – Am sprijinit amendamentele înaintate privind modificarea politicii comune în domeniul pescuitului astfel încât să se pună capăt unora dintre denaturările care există astăzi.

Majorarea finanţării pentru reînnoirea flotelor sau stabilirea preţurilor pentru peşte la nivel central reprezintă cauzele denaturării şi permit utilizarea tot mai mare a subvenţiilor.

Pescarii din Regatul Unit, în special de-a lungul coastei sudice, în bărci de 10 metri, sunt de multe ori afectaţi negativ de cotele neechilibrate şi de subvenţiile către alte flote de pescuit naţionale. Deputatul din Hastings and Rye, Mike Foster, mi-a adus în atenţie necesitatea ca Agenţia de pescuit marin şi Comisia să pună capăt practicilor discriminatorii şi cu efect de denaturare, în special în capturarea codului de-a lungul coastei sudice a Regatului Unit şi în special în propria circumscripţie, Hastings and Rye, pe care o reprezentăm amândoi.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) M-am abţinut de la votul privind raportul referitor la politica comună în domeniul pescuitului deoarece conţine prea multe aspecte care nu doar intră în contradicţie cu o serie de alte aspecte din raport, dar nici nu coincid cu perspectiva mea politică asupra politicii europene în domeniul pescuitului. Pe de o parte, raportul afirmă că flotele europene de pescuit nu mai pot să pescuiască excesiv în apele ţărilor în curs de dezvoltare, dar, pe de altă parte, declară că politica comună în domeniul pescuitului predomină întotdeauna asupra politicilor de mediu şi de dezvoltare. Această poziţie este în mod clar în contradicţie cu articolul 208 din Tratatul de la Lisabona, care prevede că politica noastră externă nu trebuie să submineze obiectivele de dezvoltare ale ţărilor sărace. Politica propusă de Parlament este, fără îndoială, în avantajul Europei, însă în afara apelor europene, Europa îşi susţine numai propriile flote de pescuit şi nu resursele halieutice locale şi pescarii locali. Prin urmare, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană s-a abţinut. În plus, în timp ce raportul recunoaşte că există problema gravă a pescuitului excesiv şi că durabilitatea trebuie să constituie punctul de plecare al politicii, nu recunoaşte că la originea acestor probleme stau capacitatea flotei şi sistemele de subvenţii şi de cote. Acesta este motivul pentru care ne-am abţinut.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Raportul privind Cartea Verde referitoare la reforma politicii comune în domeniul pescuitului, pe care l-am adoptat astăzi, revizuieşte aspectele economice, sociale şi de mediu ale acestei politici, cu scopul redefinirii demersului în vederea soluţionării problemelor rămase din cadrul sectorului. Aş dori să reiterez că priorităţi precum o eficienţă sporită a gestionării resurselor de pescuit şi o strategie de sprijin financiar pentru cei care lucrează în acest sector, alături de o garanţie a durabilităţii din sector prin conservarea speciilor, sunt esenţiale în această reformă şi trebuie puse în aplicare la nivel regional. Acest document insistă asupra reformelor necesare în industria pescuitului şi care sunt enorm de importante în regiunile ultraperiferice, în special în Madeira, unde această activitate este foarte importantă pentru dezvoltarea locală şi pentru vieţile populaţiei locale.

Aş dori să reiterez ideile din raport referitoare la participarea mai activă din partea diferiţilor actori la nivel naţional, regional şi local în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi măsurile tehnice care urmează a fi adoptate în cadrul sectorului pescuitului. Din motivele menţionate anterior, am votat în favoarea acestui raport, care va marca începutul unei noi etape a politicii europene comune în domeniul pescuitului.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat împotriva raportului dnei Patrão Neves deoarece respinge amendamentele destinate stabilirii unui echilibru între interesele de mediu şi menţinerea întreprinderilor piscicole mici.

De asemenea, regret respingerea amendamentelor care solicită un dialog aprofundat cu pescarii înainte de iniţierea acestei reforme.

Pe această bază, nu îmi dau seama cum va fi posibilă adoptarea unei reforme acceptabile pentru pescari şi care ia măsurile necesare în vederea menţinerii unei politici comune în domeniul pescuitului demne de numele său.

  Preşedintele. – Procesul-verbal al acestei şedinţe va fi depus spre aprobare de către Parlament la începutul următoarei şedinţe. Dacă nu există obiecţii, voi transmite imediat propunerile adoptate în şedinţa de astăzi persoanelor şi agenţiilor cărora li se adresează.

(1) Amendamentul nr. 3 depus de Marina Yannakoudakis, în numele Grupului ECR, la alineatul (9)ter (nou): „subliniază că avortul nu trebuie oferit ca metodă de planificare familială şi că trebuie asigurat întotdeauna tratamentul uman şi consilierea femeilor care au recurs la avort”.