Stenograma dezbaterilor

Luni, 8 martie 2010 - Strasbourg

18. Spaţiul unic de plăţi în euro (SEPA) (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei (O-0027/2010) de Sharon Bowles privind spaţiul unic de plăţi în euro (SEPA).

  Sharon Bowles, autoare. – Dle preşedinte, predecesorul meu, preşedintele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, a propus acestui Parlament, la 12 martie 2009, o rezoluţie privind SEPA. Nu s-au schimbat multe lucruri şi acum, în martie 2010, propun şi eu o rezoluţie. Aş dori să spun că ne aşteptăm la progrese înainte de martie 2011.

Comisia a depus un efort în elaborarea foii de parcurs din septembrie 2009 privind SEPA. Suntem de acord cu acţiunile în cele şase zone prioritare, însă o mare majoritate a respondenţilor propriei consultări a Comisiei au afirmat că era necesară stabilirea unei date limită pentru a-i stimula pe cei reticenţi. Acestea sunt cuvintele Comisiei. Nu putem simplifica lucrurile mai mult decât atât şi sugerăm ca data limită obligatorie să fie stabilită la nu mai târziu de 31 decembrie 2012.

Trăim într-o perioadă în care există un număr tot mai ridicat de achiziţii şi contracte transfrontaliere. Existenţa unor standarde comune pentru aceste plăţi, transferuri de credit şi debite directe transfrontaliere constituie o parte importantă a sănătăţii şi creşterii pieţei unice. Este mult mai bine pentru consumatori să nu trebuiască să verifice dacă există dispoziţii diferite în fiecare ţară în parte sau să fie prinşi deoarece regulile sunt diferite.

Astfel, consumatorii nu sunt împotriva acestui proiect, însă ei trebuie să beneficieze de securitate şi este un motiv de îngrijorare dacă nu există suficiente măsuri de protecţie pentru gestionarea şi verificarea mandatului debitelor directe. Sistemele de plăţi reprezintă o treime din costurile de exploatare ale băncilor, aşa că băncile au multe avantaje de pe urma aplicării corecte a SEPA, însă nu poate fi numai aşa cum doresc acestea. Consiliul European al Plăţilor trebuie să recunoască îngrijorarea consumatorilor privind fraudele şi înşelarea încrederii şi privind persoanele care se ocupă de aceste lucruri. Unele persoane ocupate pot să nu observe o nouă tranzacţie, mai ales dacă suma este una obişnuită. Prin urmare, trebuie să existe posibilităţi de măsuri de protecţie suplimentare pentru consumatori în cazul creării de debite directe. Nu este suficient să afirmăm că băncile vor suporta toate fraudele. Băncile nu sunt obişnuite cu practicile frauduloase privind cecurile. De exemplu, în Franţa au existat probleme privind fraudele de aprobare a înscrisurilor de pe spatele cecului la cecurile acordate unei bănci, plătite într-un cont al unei părţi terţe. Acest lucru s-a întâmplat la patru ani după ce Autoritatea serviciilor financiare din Regatul Unit a închis această lacună. Nu este mulţumitor ca aceste probleme să fie soluţionate prin completări sau oferte suplimentare de servicii care nu protejează pe toată lumea. Aceasta este carta şarlatanilor. Nu este mulţumitor să se realizeze de fiecare ţară în parte. Aceasta este carta transfrontalieră a şarlatanilor.

Aşadar, dle comisar, ne bazăm pe faptul că veţi fi hotărât, veţi redresa aceste probleme şi veţi propune soluţii pentru debitele directe SEPA până la 30 septembrie 2010.

În acest an, se va înregistra o creştere semnificativă a utilizării SEPA de către autorităţile publice, aşa că este momentul potrivit pentru a impulsiona lucrurile, solicitându-le mai ales statelor membre care nu au încă planuri să participe la sondaje. De asemenea, le solicităm statelor membre – sau statului membru – care nu au soluţionat problema valabilităţii juridice continue a mandatelor existente ale debitelor directe să rezolve această problemă. Poate că cealaltă problemă principală o constituie comisioanele interbancare multilaterale pentru plăţile prin card, iar acest lucru trebuie soluţionat, de asemenea, în conformitate cu politica în domeniul concurenţei.

Acestea sunt probleme importante şi, dle comisar, considerăm că a sosit momentul să fim hotărâţi şi să stabilim o dată limită pentru a putea migra cu succes la SEPA şi pentru a putea lansa cu adevărat acest proiect, care este foarte important pentru piaţa unică.

  Michel Barnier, Membru al Comisiei. – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, mă bucur să vă văd din nou şi aş dori să încep prin a-mi exprima acordul faţă de ceea ce a spus dna Bowles cu privire la nevoia de securitate a consumatorilor. Acest lucru reiterează o ambiţie pe care am exprimat-o cu ocazia audierii mele înaintea Parlamentului, şi anume redobândirea pieţei interne de către consumatori prin proiecte specifice. Unul dintre acestea este spaţiul unic de plăţi în euro (SEPA). Este un proiect complicat, însă scopul acestuia – transferurile financiare simple în Europa – ne justifică acţiunile.

Dnă Bowles, doamnelor şi domnilor, aş dori să îi mulţumesc Parlamentului pentru sprijinul său pentru SEPA şi să ofer răspunsuri concrete la cele cinci aspecte menţionate de dna Bowles, care identifică în mod corect problemele pe care trebuie să le soluţionăm. De asemenea, sunt conştient de activitatea preliminară care s-a desfăşurat şi de rapoartele extrem de pozitive şi interesante ale dnei Berès şi dlui Gauzès privind aspecte legate de SEPA.

Dnă Bowles, este adevărat că un termen limită i-ar putea oferi proiectului SEPA o parte din impulsul de care are nevoie. Aceasta este opinia mea. Într-adevăr, o dată de expirare ar avea mai multe efecte pozitive. Ar clarifica poziţia juridică, ar permite planificarea investiţiilor necesare şi ar pune capăt coexistenţei a două sisteme de plăţi – naţional şi european – care conduce la cheltuieli inutile.

Un termen limită presupune legislaţie. Personalul meu analizează în prezent diferite opţiuni şi analizele lor ar trebui finalizate în primăvara următoare. Vom lua o decizie privind cel mai eficient plan de acţiune pe acest temei. Pot să vă confirm că acesta se va baza pe legislaţie.

Pe măsură ce vă vorbesc acum – la începutul lui martie – este prea devreme să anunţ această dată limită. Am luat act de sugestia dvs. privind anul 2012, dnă Bowles, şi o voi avea în vedere. În orice caz, va trebui să le permitem operatorilor să beneficieze de o perioadă de adaptare, de exemplu 12 luni pentru transferuri şi cel puţin 24 de luni pentru retrageri. Un alt avantaj al unei iniţiative legislative ar putea fi să abordăm unele din aspectele ridicate de rezoluţia dvs. şi de Consiliul Afaceri Economice şi Financiare pentru a îmbunătăţi calitatea produselor SEPA pentru utilizatori.

Al doilea aspect, dnă Bowles, este că avem nevoie de clarificări privind comisioanele interbancare multilaterale. Acesta este un aspect important pentru finanţarea şi, prin urmare, pentru dezvoltarea cardurilor şi retragerilor SEPA. La sfârşitul lui 2009, Comisia a publicat un document de discuţie care a cuprins date noi, precum şi opiniile diferitor tipuri de utilizatori privind acest aspect. Imediat vom aborda rezultatul acestei consultări publice. Desigur, această problemă trebuie analizată pe baza compatibilităţii acesteia cu politica în domeniul concurenţei, pentru care este responsabil colegul meu, dl Almunia.

Aş dori însă să fac câteva comentarii. Există în vigoare un sistem pe termen scurt, tranzitoriu pentru retrageri până în noiembrie 2012, care permite comisioane interbancare multilaterale de până la 8,8 % pentru tranzacţiile transfrontaliere. Cu toate acestea, observ că peste 70 % dintre retragerile din Europa se desfăşoară în prezent fără impunerea unui comision interbancar multilateral pentru tranzacţie. Prin urmare, comisionul interbancar multilateral nu pare să fie unicul sau cel mai eficient mecanism de finanţare.

După cum ştiţi, pentru carduri, Comisia a adoptat o hotărâre împotriva comisioanelor interbancare multilaterale impuse de MasterCard la nivel transfrontalier. Am făcut acelaşi lucru pentru Visa. Procedura privind MasterCard face în prezent obiectul unui recurs în faţa Curţii de Justiţie. Ca parte din această procedură, în special în ceea ce priveşte nivelul şi tipul acestor comisioane, Comisia Europeană a clarificat deja regulile jocului. Hotărârile finale ale Curţii ar trebui să contribuie la oferirea unui temei juridic mai ferm.

În al treilea rând, aşa cum am avut ocazia să menţionez în cadrul audierii mele, sunt în favoarea lansării unei iniţiative europene privind cardurile. O serie de iniţiative sunt în curs de elaborare în sectorul privat, de exemplu proiectul Monnet, PayFair și Alianţa europeană a sistemelor de plăţi. Dnă Bowles, doamnelor şi domnilor, mă voi întâlni în curând cu principalii actori de pe această piaţă pentru a evalua în comun disponibilitatea acestora de a continua şi poate de a-şi coordona iniţiativele şi de a stabili un cadru de acţiune. În acelaşi timp, Comisia va analiza, din perspectiva reglementărilor în domeniul concurenţei, argumentele prezentate de sistemul de carduri pentru a-şi justifica sistemul de finanţare.

Al patrulea aspect este legat de viitorul guvernanţei. După cum știţi, SEPA nu beneficiază de un sistem pan-european de guvernanţă. De aceea, a existat o iniţiativă comună cu Banca Centrală Europeană de a crea un consiliu SEPA care să reunească un număr limitat de reprezentanţi la nivel înalt din industria plăţilor şi din rândul utilizatorilor. Obiectivul nu este adoptarea deciziilor, ci facilitarea dialogului în vederea asigurării punerii în aplicare corespunzătoare a proiectului SEPA. Prima reuniune va avea loc în primăvară.

Dnă Bowles, doamnelor şi domnilor, voi ţine personal la curent Parlamentul privind activitatea consiliului SEPA, în special când mă voi prezenta înaintea Comisiei pentru afaceri economice şi monetare.

Ultimul meu aspect vizează respectarea intereselor utilizatorilor, subiect pe care l-aţi menţionat, dnă Bowles. Este regretabil, însă industria plăţilor bancare pare uneori reticentă în a recunoaşte preocupările utilizatorilor. Se poate ameliora modul de guvernare a Consiliului European al Plăţilor, ceea ce ar încuraja transparenţa şi recunoaşterea preocupărilor utilizatorilor. Consiliul SEPA va constitui o platformă bună pentru realizarea acestor îmbunătăţiri.

De asemenea, intenţionez să adopt măsuri mai directe privind unele aspecte specifice, în special ameliorarea necesară a sistemului de retrageri. Comisia și Banca Centrală Europeană se vor adresa în curând Consiliului European al Plăţilor pentru a solicita ca acesta să includă unele modificări ca răspuns la preocupările consumatorilor. Nu pot să exclud posibilitatea adoptării de măsuri de către Comisie în cazul în care observă obstacole în calea acestei acţiuni, pentru a ţine cont de îngrijorările consumatorilor.

Dle preşedinte, dnă Bowles, doamnelor şi domnilor, aţi înţeles că sunt hotărât să acţionez şi să determin funcţionarea SEPA, după cum v-am spus în ianuarie. Fără îndoială, mă voi baza pe sprijinul acestui Parlament şi pe hotărârea dvs. de a realiza aceste îmbunătăţiri.

  Jean-Paul Gauzès, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, nu mă îndoiesc de ambiţia dvs., iar în aspectele pe care tocmai le-aţi acoperit, aţi răspuns deja Ia majoritatea întrebărilor pe care urmam să le adresăm şi pe care le ridică această rezoluţie.

Aş dori doar să vă reamintesc că dificultatea subiectului provine din faptul că spaţiul unic de plăţi în euro (SEPA) este o iniţiativă a instituţiilor de plăţi, în special a băncilor. De asemenea, aş dori să spun că scopul directivei privind serviciile de plăţi, pentru care am avut onoarea să fiu raportor, a fost conceput în mod specific pentru a ne permite să identificăm şi să definim instrumentele juridice necesare pentru a institui acest sistem european de plăţi. Un alt scop al directivei a fost îmbunătăţirea concurenţei din zona de plăţi, iar Titlul II a prevăzut crearea de instituţii de plăţi, care aveau scopul de a elimina monopolul băncilor.

Fără îndoială, acest început complicat explică parţial întârzierea, însă este adevărat, de asemenea, aşa cum aţi spus, că instituţiile serviciilor de plăţi – şi anume băncile – au dat dovadă de o anumită reticenţă faţă de punerea în aplicare a acestui mecanism. Există o explicaţie: costul. Sunt sigur că deja ştiţi acest lucru, însă pentru a vă face o idee: de exemplu, în Franţa costul punerii în aplicare a SEPA este mai ridicat decât cel al adoptării euro.

De asemenea, a existat problema comisioanelor interbancare, care trebuie abordată. Există două aspecte la mijloc. Primul, după cum aţi menţionat, este cel al conformităţii cu normele din domeniul concurenţei, însă al doilea aspect, care nu trebuie neglijat, este că serviciul de plăţi este o activitate comercială pentru instituţiile de plăţi, care trebuie, prin urmare, să fie remunerată corect. A fost condamnată posibilitatea fixării marjelor interbancare în mod unilateral, arbitrar și fără consultare, atunci când acestea par, pe bună dreptate, excesive.

Dle comisar, contăm pe dvs. să asiguraţi ca progresele pe care le-am obţinut prin crearea unei pieţe a plăţilor unice să conducă la punerea rapidă în aplicare a unor instrumente europene de transferuri şi debite directe.

  Udo Bullmann, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, spaţiul unic de plăţi în euro este un instrument important, cu adevărat esenţial, al pieţei unice europene. A fost iniţiat datorită dlui Gauzès. Grupul meu îl sprijină în întregime şi ar dori ca acesta să funcţioneze bine. Personal, nu am nimic împotriva stabilirii unui termen limită pentru migrare şi pentru mine nu contează atât de mult că va dura trei, patru sau cinci luni, contează să funcţioneze cu adevărat.

Depinde de două aspecte dacă va funcţiona sau nu. În primul rând, trebuie să apelăm la industrie pentru ca acesta să fie uşor de utilizat pentru utilizatorii finali. Zilele acestea nu ne putem permite niciun zvon, nicio rezistenţă secretă, nu ne putem permite să tânjim după vechiul sistem. Prin urmare, acesta trebuie să funcţioneze corespunzător şi în ceea ce priveşte persoanele care îl utilizează în cele din urmă.

În al doilea rând trebuie, fără îndoială, să funcţioneze în avantajul economiei. În această privinţă aş dori să menţionez un aspect, care rămâne un subiect de dispută, şi anume problema modului de calculare a debitelor directe. În acest domeniu, economia nu pare încă să fie în măsura de a propune un model raţional. Încă există obstacole, puncte de blocaj, iar dacă economia nu este în măsură să prezinte un model comun care funcţionează în Uniunea Europeană, atunci Comisia – după cum se prevede în această propunere de rezoluţie – trebuie să prezinte o propunere concretă într-un anumit termen, să spunem înainte de sfârşitul anului. Nu trebuie să fie cazul să confruntăm economia şi să solicităm un termen limită pentru migrare, însă nu iau iniţiativa de a înlătura rezistenţa pe care furnizorii de servicii de plăţi nu sunt în măsură să o depăşească singuri. Avem nevoie de o iniţiativă comunitară pentru ca întregul sistem să funcţioneze. Aceasta este abordarea noastră a discuţiei.

  Martin Ehrenhauser, în numele deputaţilor neafiliaţi (NI). – (DE) Dle preşedinte, este bine că avem euro. Țările mici precum ţara mea natală, Austria, s-ar fi confruntat cu o presiune imensă pe parcursul crizei financiare din 2007.

Cu toate acestea, reversul monedei euro este lipsa de consecvenţă şi lipsa de responsabilitate şi aici există, fără îndoială, unele întrebări pentru Comisie. În primul rând, cine este responsabil pentru lipsa de control în sistemul euro? În al doilea rând, cine este responsabil pentru faptul că cifrele false din bugetul Greciei nu au fost observate mai devreme? În al treilea rând, nu cumva, în timp ce discutăm astăzi despre Grecia, adevărata problemă este Spania? În al patrulea rând, Comisia Europeană poate garanta că Spania nu va transmite cifre false privind bugetul şi ce face în această privinţă?

Solicit claritate și transparenţă şi, în primul rând, solicit ca persoanele care poartă răspunderea să fie în cele din urmă trase la răspundere. Numai atunci, când aceste persoane sunt efectiv trase la răspundere, putem garanta că regulile jocului vor fi respectate în cele din urmă în mod consecvent.

  Markus Ferber (PPE). – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să menţionez pentru început că este adevărat că, odată cu o monedă comună, trebuie adoptate proceduri comune. Este justificat să examinăm modul în care aceste proceduri comune, care nu au fost încă puse în aplicare în întreg spaţiul unic de plăţi în euro, pot fi aplicate mai bine.

Pe de altă parte, voi afirma destul de clar că, în unele locuri, cadrul de reglementare încă trebuie adaptat. Provin dintr-o ţară în care procedura debitelor directe este foarte des întâlnită, pentru a facilita procesarea anumitor plăţi periodice.

Procedura planificată în prezent în cadrul de reglementare este foarte birocratică şi complicată şi, prin urmare, aş fi foarte mulţumit, dle comisar dacă, în ceea ce priveşte o dată finală – ceea ce ne dorim cu toţii – se va aborda din nou acest domeniu. Pe de o parte, nu trebuie să existe vulnerabilitate faţă de fraudă – aceasta este o problemă în zona transfrontalieră – însă, pe de altă parte, ar trebui, de asemenea, ca taxele locale să poată fi debitate şi ca orice abonament la o revistă, orice primă de asigurare, orice factură la telefonul mobil să continue să fie încasate printr-o procedură simplă de către companiile în cauză.

Aceasta este solicitarea mea şi există, de asemenea, un pasaj corespunzător în propunerea noastră de rezoluţie pe această temă, pentru a ne asigura că procedurile care s-au dovedit a avea succes în statele membre pot fi garantate şi după introducerea finală a spaţiului unic de plăţi în euro.

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, probabil suntem cu toţii solidari în aprobarea răspunsurilor oferite de dl comisar la întrebare şi suntem recunoscători pentru ele. Acestea sunt conforme cu obiectivele Parlamentului European.

În al doilea rând, aş dori să spun că metoda autoreglementării din sectorul bancar pe care am ales-o pentru SEPA este o metodă în care organele funcţionează bine şi câteva sute de bănci au aderat la spaţiul SEPA într-o perioadă foarte scurtă. SEPA face parte din piaţa unică, este mai mare decât zona euro, dar nu este completă. Susţin foarte mult o dată finală consecventă, cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, deoarece sper ca, prin această dată, să sporim presiunea pentru a ne ocupa de întrebările rămase şi de obligaţia juridică de a iniţia punerea în aplicare consecventă. Aceasta le va permite din nou tuturor participanţilor să prezinte tot ceea ce a rămas de făcut. O dată comună este esenţială pentru punerea în aplicare a spaţiului SEPA cât mai rapid şi cât mai eficient pentru a asigura caracterul cel mai adecvat pentru piaţa unică.

  David Casa (PPE). – Dle preşedinte, SEPA este o iniţiativă lăudabilă care, fără îndoială, va aduce multe avantaje pentru îmbunătăţirea eficienţei plăţilor transfrontaliere şi pentru transformarea pieţelor naţionale fragmentate pentru plăţile în euro într-o piaţă internă unică, permiţându-le clienţilor să efectueze plăţi în euro care nu sunt în numerar către orice persoană situată oriunde în această zonă, utilizând un singur cont bancar şi un set unic de instrumente de plată.

Un alt avantaj principal va proveni din reducerea costurilor globale ale circulaţiei capitalului în acest spaţiu pentru economia europeană, care în prezent sunt estimate la două până la trei procente din produsul intern brut total. Trebuie să ne amintim că obiectivul final al SEPA era crearea unui mediul de plăţi cu adevărat intern în întreaga Europă şi este de înţeles că atingerea acestui obiectiv ambiţios nu este simplă, mai ales având în vedere necesitatea regretabilă de a ajunge la un compromis între interesele de multe ori conflictuale din cadrul comunităţii bancare pan-europene.

Criza economică nu a făcut decât să împiedice procesul punerii în aplicare a standardelor SEPA; acesta este un proces costisitor şi este de înţeles că în ultimul timp băncile au avut alte priorităţi, mai urgente. Trebuie efectuată o analiză a situaţiei actuale şi consider că trebuie stabilit fără întârziere un calendar realist.

Acum, este esenţială stabilirea unui termen limită cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru migrarea la utilizarea instrumentelor SEPA, după cum a spus colegul meu, dl Karas. Este inacceptabil că până în prezent nu există niciun program concret. Este ineficient şi contraproductiv să se permită ca standardele interne să funcţioneze în paralel cu SEPA.

Prin urmare, vă solicit dvs., dle comisar, şi Comisiei să conferiţi certitudine acestui sector care este deja fragil şi să asiguraţi stabilirea, în cele din urmă, a unui termen limită cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru migrarea la instrumentele SEPA.

  Elena Băsescu (PPE). - Doresc să vă informez că ţara mea, România, face paşi importanţi în ceea ce priveşte implementarea şi migrarea la SEPA. În luna octombrie 2009, Directiva 64/2007/CE privind serviciile de plată în cadrul pieţei a fost transpusă în legislaţia românească. Încă din 2007, Asociaţia Română a Băncilor, membră a Consiliului European al Plăţilor, şi-a asumat rolul de organizaţie-suport pentru aderare la schemele SEPA. Astfel, finalizarea migrării la SEPA Credit Transfer se va face până la data adoptării monedei euro, în timp ce, până acum, doar cinci bănci au în plan să adere la SEPA Direct Debit în următorii trei ani.

Administraţia publică joacă un rol-cheie în ceea ce priveşte migrarea la SEPA. Instituţiile publice, împreună cu serviciile de utilităţi, telecom şi cele de asigurare pot realiza masa critică necesară pentru a intensifica procesul de migrare la SEPA. Ministerul Finanţelor Publice din România a anunţat că va adera la schemele SEPA odată cu adoptarea monedei euro.

Vă mulţumesc

  Michel Barnier, Membru al Comisiei. – (FR) Dle preşedinte, aş dori să le mulţumesc tuturor celor care au luat cuvântul pentru contribuţia lor. Pe parcursul discursului iniţial al dnei Bowles, m-a surprins în mod deosebit faptul că întregul Parlament a dat dovadă de sprijin unanim pentru punerea în aplicare a spaţiului unic de plăţi în euro (SEPA), aşa cum a demonstrat în mare măsură în trecut. Acest fapt este confirmat de proiectul de rezoluţie. Este un proiect vechi de doi ani şi consider că trebuie pus în aplicare acum. Încă o dată, repet că m-a surprins unanimitatea exprimată din nou privind necesitatea stabilirii unui termen limită.

Prin urmare, îmi confirm angajamentul faţă de stabilirea acestui termen limită. Daţi-mi câteva săptămâni pentru a organiza reuniuni cu toţi actorii cheie din sectorul bancar – consider că acest lucru va fi util. Voi organiza această consultare succintă – privind această temă şi altele legate de punerea corespunzătoare în aplicare a SEPA – şi ulterior voi adopta rapid deciziile, după cum a solicitat dna Bowles.

SEPA va înregistra un succes numai dacă va corespunde pe deplin aşteptărilor consumatorilor şi ale persoanelor care îl utilizează. Am în vedere întreprinderile, în special întreprinderile mici, consumatorii şi administraţiile naţionale. Comisia speră – şi va face un pas în această direcţie – că preocupările utilizatorilor sunt luate în considerare la punerea în aplicare a SEPA. Aş dori să îi spun dnei Băsescu că voi acorda, de asemenea, atenţie eforturilor noilor state membre – şi ştiu că aceste eforturi există în ţara dvs., ca şi în altele – de a fi incluse pe deplin în proiectul SEPA, care este în interesul tuturor.

În cele din urmă, în ceea ce priveşte cardurile, pe care le-am menţionat în cadrul audierii mele, se pare că este necesară mai multă claritate. Din nou, am nevoie de câteva săptămâni, sau cel mult de câteva luni, pentru a organiza reuniuni în vederea clarificării intenţiilor actorilor cheie şi a stabilirii măsurii în care aceştia sunt pregătiţi să îşi coordoneze sau să îşi reunească eforturile privind modelul de finanţare pentru un eventual sistem pan-european de carduri. În ceea ce priveşte cadrul competitiv în care ar trebui să funcţioneze, acesta este un aspect pe care va trebui să îl discut cu actorii cheie din sectoarele bancare.

Aş dori să vă mulţumesc, dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, pentru sprijinul constructiv şi diligent de care aţi dat încă o dată dovadă pentru proiectul SEPA. Acesta este în concordanţă cu angajamentul pe care şi-l asumă Comisia Europeană.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc miercuri, 10 martie 2010, la ora 12.