Stenograma dezbaterilor

Marţi, 9 martie 2010 - Strasbourg

7. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

Raport: Anna Hedh (A7-0024/2010)

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) De-a lungul timpului, sfera de aplicare a politicii Uniunii Europene de protecţie a consumatorilor s-a dezvoltat foarte mult, reflectând modificări la nivelul necesităţilor şi aşteptărilor populaţiei. În primul rând, graţie dezvoltării rapide a comerţului electronic, dimensiunea transfrontalieră a pieţelor de consum din Uniunea Europeană a crescut în mod semnificativ, motiv pentru care este şi mai important să instituim un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.

Din punctul meu de vedere, supravegherea mai strictă a pieţei şi a mecanismelor de consolidare, precum şi o punere în aplicare eficientă şi cuprinzătoare a acestora sunt esenţiale pentru creşterea încrederii consumatorilor. Prin urmare, am susţinut adoptarea acestui raport şi am susţinut propunerile sale de schimbare.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – Dnă preşedintă, am susţinut acest raport. O politică eficace de susţinere a consumatorilor este indispensabilă pentru funcţionarea pieţei unice.

Avem nevoie de o piaţă internă reală şi funcţională, cu un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor. Din păcate, aceasta încă lipseşte. Au fost elaborate măsuri legislative în domeniu, însă acestea nu sunt puse în aplicare în mod corect în statele membre. În primul rând, consumatorii noştri nu se simt în siguranţă pentru că nu cunosc normele şi, în multe cazuri, mecanismele de compensare nu funcţionează aşa cum ar trebui.

Comisia ar trebui să-şi intensifice eforturile, să se asigure că statele membre aplică în mod corect directivele, că cetăţenii sunt informaţi în legătură cu drepturile pe care le au şi, mai ales, că se pot prevala în mod real de aceste drepturi.

Raport: Cristian Silviu Buşoi (A7-0027/2010)

  Viktor Uspaskich (ALDE). – (LT) Dle raportor, doamnelor şi domnilor, sunt complet de acord cu această iniţiativă. În special, sunt de acord cu consolidarea reţelei SOLVIT şi cu extinderea activităţilor sale. Nu trebuie făcută nicio economie pentru a obţine informaţii privind activităţile acestei structuri europene şi oportunităţile prezente în mass-media naţională, pe internet sau în programele de televiziune. Cu toate acestea, vă pot spune că există standarde duble, că legislaţia nu se aplică în mod uniform şi că, pentru aceleaşi activităţi, se percep penalităţi diferite. Vă mulţumesc, acesta este aspectul pe care doream să-l subliniez.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului Buşoi, deoarece consider că serviciile furnizate de SOLVIT sunt extrem de importante din punctul de vedere al unei legături clare şi transparente între instituţii, cetăţeni şi întreprinderi, aceasta fiind unul dintre fundamentele Uniunii Europene.

SOLVIT s-a dovedit a fi un instrument important de rezolvare a problemelor cetăţenilor şi întreprinderilor care doresc să profite pe deplin de posibilităţile oferite de piaţa internă. Multe state din Uniunea Europeană încă întâmpină bariere la nivelul legislaţiei naţionale, aceste bariere trebuind eliminate. Prin urmare, consider că trebuie să sprijinim alocarea unor fonduri suplimentare, recrutarea de personal specializat şi îmbunătăţirea vizibilităţii acestui serviciu, inclusiv la nivelul autorităţilor locale, unde acesta ar putea fi foarte util.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Ca şi raportorul alternativ, şi eu aş dori să mulţumesc tuturor membrilor pentru faptul că raportul nostru privind reţeaua SOLVIT a fost adoptat de Parlament cu o astfel de majoritate absolută. Acesta este un semnal clar transmis Consiliului şi Comisiei privind faptul că trebuie să ne ia în serios recomandările, pentru a asigura o exploatare mai bună a acestui instrument care este util pentru cetăţeni şi antreprenori. Avem nevoie de toate acestea pentru ca antreprenorii şi cetăţenii să fie informaţi în legătură cu acest instrument. Îmi place să cred că, anul viitor, Comisia va prezenta Parlamentului un raport anual bine pus la punct prin care publicul să poată afla mai multe despre reclamaţiile privind refuzarea drepturilor care, de altfel, ar trebui garantate de legislaţia europeană.

Raport: Bairbre de Brún (A7-0082/2009)

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, doresc să prezint motivele care m-au făcut să votez în acest mod asupra raportului dnei de Brún. Vă mulţumesc foarte mult pentru elaborarea acestui document. Instituirea unor cerinţe privind transportul animalelor înseamnă nu doar că protejăm animalele, ci, mai ales, că ne pasă de siguranţa şi sănătatea cetăţenilor noştri. Doresc să-mi exprim susţinerea pentru măsurile al căror scop este acela de a prelungi regimul de tranziţie şi, prin urmare, de a pune capăt problemei rabiei în Uniunea Europeană. Desigur, trebuie să fim precauţi şi rezonabili în ceea ce priveşte problema liberei circulaţii a animalelor de companie în cadrul Uniunii şi trebuie să luăm în considerare şi opiniile experţilor de la institutele de cercetare.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Am votat pentru o prelungire a perioadei de tranziţie în care unele state pot aplica scutiri, deoarece aceste state s-au angajat să nu solicite, în viitor, o altă prelungire a scutirilor pentru condiţiile veterinare. Înţeleg preocupările Irlandei, Maltei, Suediei şi ale Regatului Unit, deoarece aceste state au cerinţe mai stricte privind documentaţia pentru animalele de companie care călătoresc împreună cu proprietarii lor în ţările de origine ale acestora. Principalele pericole sunt rabia, echinococoza şi bolile transmise de căpuşe. Desigur, trebuie spus că în viitor trebuie să renunţăm la incoerenţa de a le permite unor state să beneficieze de o perioadă de tranziţie şi este esenţial să acţionăm împreună, în baza unei legislaţii armonizate.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, pe de o parte, pot înţelege că este în interesul statelor membre individuale să se insiste asupra prelungirii unor măsuri speciale în legătură cu importul animalelor de companie. Pe de altă parte, însă, trebuie să avem mereu grijă să ne asigurăm că beneficiile sunt proporţionale cu cheltuielile. În acest caz, nu am reuşit să facem acest lucru într-o măsură satisfăcătoare. Din acest motiv, m-am abţinut de la vot. Avem nevoie în special, pe de o parte, de o protecţie externă cu eficacitate corespunzătoare în ceea ce priveşte importurile în interiorul Uniunii Europene, dar, pe de altă parte, şi de armonizare în interiorul Uniunii, deoarece şi acest lucru este în interesul consumatorilor care, după un anumit punct, se pot simţi oarecum confuzi dacă se aplică o serie de condiţii diferite pentru importul în ţara A şi, respectiv, importul în ţara B.

  Nicole Sinclaire (NI). – Dnă preşedintă, am votat împotriva propunerii, mai ales deoarece provin din Regatul Unit. Cred că avem deja legi bune în acest domeniu şi nu vrem ca insula noastră să fie lovită de ameninţarea rabiei.

Mă uimeşte faptul că această propunere se referă doar la câini, pisici şi dihori de casă şi vreau să vă spun că un anume Lord Sutch a propus acest lucru în urmă cu 25 de ani şi, probabil, azi ne priveşte foarte mulţumit.

Mulţi dintre alegătorii mei din comitatul West Midlands din Regatul Unit ar crede că multe dintre politicile acestui Parlament sunt de fapt politici ale Partidului Trăsniţilor.

  Daniel Hannan (ECR). – Dnă preşedintă, mă bucur să vă văd din nou prezidând dezbaterile.

Primim, ocazional, semnale de la Comisie, cum că UE face destule lucruri. Că ar trebui să facă mai puţine lucruri însă mai bine, şi să se concentreze pe lucrurile cu adevărat importante.

Şi acum apar toate aceste propuneri privind subiecte precum animalele de companie pe care avem voie să le luăm cu noi în diferite locuri. Cred că ne confruntăm cu o problemă de proporţionalitate, nu vi se pare? Statele au diferite condiţii specifice. Ţara noastră este o insulă fără frontiere terestre şi suntem perfect capabili să ajungem la acorduri bilaterale sau multilaterale echilibrate, de bun simţ, cu celelalte state.

Chiar credeţi că ar fi mai bine să creăm o nouă birocraţie administrativă, aflată în mâinile aceloraşi genii care ne-au oferit şi politica agricolă comună, politica comună privind pescuitul, bugetele neauditate şi tot restul aparatului legislativ comunitar? Cu siguranţă acest aspect ar putea fi lăsat în mâinile statelor membre.

Raport: Carlos Coelho (A7-0015/2010)

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Obiectivul spaţiului Schengen este libertatea de circulaţie. Este ilogic ca mulţi deţinători ai unor vize de lungă şedere să se bucure de o libertate de circulaţie mult mai redusă în spaţiul Schengen decât cei care au vize pe termen scurt. Codul comunitar al vizelor ar trebui să intre în vigoare într-o lună, deşi, după cum arată analizele efectuate asupra măsurilor luate de statele membre privind vizele de lungă şedere şi acordarea permiselor de şedere, există diverse versiuni şi metode de punere în aplicare, ceea ce conduce la încălcarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Cu ajutorul propunerilor Comisiei, problemele practice şi întârzierile în acordarea permiselor de şedere ar fi evitate, lucru care – după cum am menţionat deja – a fost observat în multe state membre ale Uniunii. Acest subiect este unul foarte presant: codul privind vizele trebuie să intre în vigoare foarte repede şi am susţinut propunerile din acest raport.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Am sprijinit acest regulament, care va facilita circulaţia persoanelor cu vize de lungă şedere în spaţiul Schengen. Este logic ca studenţii, cercetătorii şi întreprinzătorii din ţări terţe să aibă dreptul de a se deplasa în interiorul întregii Uniuni dacă au dobândit o viză în orice stat comunitar.

Cu toate acestea, aş dori să le solicit, din nou, celorlalte state să se arate solidare cu Republica Cehă care luptă în zadar împotriva introducerii vizelor de către Canada. Aceasta ar conduce la o diferenţiere fără precedent între cetăţenii Uniunii Europene. În prezent, Canada are în plan introducerea vizelor şi pentru alte state, precum, de exemplu, Ungaria şi nu putem rămâne indiferenţi. Condiţiile mult prea generoase şi, prin urmare, tentante pentru solicitanţii de azil sunt principalul motiv al acestei situaţii. Din cauza lor se abuzează de sistem. Canada a promis că va modifica aceste condiţii, însă nu face nimic. Doresc să-mi cer scuze încă o dată pentru că am profitat de această ocazie pentru a atrage atenţie asupra acestui aspect.

  Kinga Gál (PPE). – (HU) După cum am aflat în timpul dezbaterii, propunerea constă în facilitarea deplasării în interiorul Uniunii Europene a resortisanţilor ţărilor terţe, care deţin o viză de lungă şedere tip D, emisă de un stat comunitar. Această măsură are ca scop furnizarea de soluţii pentru situaţii în care, din diferite motive, statele membre nu pot sau nu vor să emită în timp util un permis de şedere pentru cetăţenii statelor terţe sau nu aplică în mod corect cadrul furnizat de regulamentele Schengen. Delegaţia maghiară Fidesz s-a abţinut de la votul final asupra acestei legi, deoarece, până acum, Ungaria a putut transpune în mod corect legislaţia, nu au existat probleme şi am putut face faţă în mod eficient acestor provocări, folosind oportunităţile oferite de existenţa spaţiului Schengen. Totodată, aş dori să accentuez faptul că minorităţile maghiare care locuiesc, ca cetăţeni ai unor ţări terţe, în apropierea Uniunii Europene, au tot interesul să poată avea drept de şedere în teritoriile statelor membre UE, fără a fi supuşi unor obligaţii administrative excesive. În acest scop este nevoie de legi la nivel comunitar, dar şi la nivelul statelor membre, legi care să nu se contrazică reciproc, ci să ne consolideze obiectivele.

Raport: Sophia in ’t Veld (A7-0025/2010)

  Marian Harkin (ALDE). – Dnă preşedintă, acest raport conţine numeroase prevederi bune, însă pur şi simplu nu pot susţine alineatul 35, care solicită introducerea unei baze de impozitare comune consolidate pentru corporaţii (CCCTB).

Unul dintre lucrurile care ni se spun despre CCCTB este acela că va fi mai eficient şi va simplifica situaţia. Însă, având în vedere faptul că, în forma sa actuală, întreprinderile pot opta pentru aplicarea acestei baze sau o pot refuza, am ajunge să avem 28 de baze de impozitare, nu 27, ca în prezent. Acest lucru nu înseamnă simplificare.

De asemenea, după cum se propune actualmente, CCCTB ar însemna redistribuirea profiturilor europene la nivelul UE, astfel încât o ţară ca a mea, Irlanda, care exportă o parte foarte mare din producţia proprie ar fi penalizată, deoarece profiturile s-ar înregistra desigur la punctul de vânzare. Pare puţin ciudat, deoarece libera circulaţie a bunurilor este unul dintre principiile de bază ale UE, astfel încât, dacă am folosi CCCTB, am ajunge să penalizăm ţările exportatoare.

În final, consider că introducerea acestei baze de impozitare ar afecta capacitatea Europei de a atrage investiţii străine directe, deoarece normele, aşa cum sunt ele propuse, nu s-ar aplica statului membru în care se desfăşoară investiţia, ci s-ar apela la o formulă complicată care se poate calcula doar retroactiv; din acest motiv, consider că această formulă ar fi serios afectată capacitatea noastră de a atrage investiţii străine directe.

Raport: Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein (A7-0084/2009)

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, pentru început aş dori să-i mulţumesc colegei mele pentru elaborarea acestui raport, un raport semnificativ pentru creşterea economică. Sunt pe deplin de acord cu observaţiile şi remarcile autoarei privind introducerea şi consolidarea legislaţiei comunitare în statele membre. O piaţă internă unică, eficientă din punctul de vedere al funcţionării, reprezintă un element indispensabil al unei economii stabile şi este foarte necesară în momente de criză. Utilizarea eficace a potenţialului acestei pieţe depinde de o cooperare eficace între instituţii, la nivel naţional şi european. Reducerea sarcinilor administrative, comunicarea eficientă între birourile corespunzătoare, simplificarea procedurilor şi armonizarea legislaţiei ar conduce la o transpunere rapidă şi eficace a directivelor în statele membre. De asemenea, publicarea datelor actuale şi informarea eficace a cetăţenilor şi a oamenilor de afaceri în legătură cu drepturile şi situaţia lor de pe piaţă vor contribui la îmbunătăţirea funcţiilor pieţei şi vor accentua transparenţa principiilor sale, asigurând condiţii concurenţiale egale.

  Viktor Uspaskich (ALDE). – (LT) Dnă preşedintă, dnă raportor, doamnelor şi domnilor, sunt de acord cu iniţiativa aceasta şi cred că ea poate ajuta persoanele fizice şi pe cele juridice, la nivel naţional. Cu toate acestea, fără a monitorizare clară şi strict reglementată a pieţei interne şi a sistemului juridic, am dubii că aceşti jucători de pe piaţă vor putea fi salvaţi, indiferent de dimensiunea lor şi de serviciile folosite. Trebuie aplicate penalităţi stricte dacă în urma unei analize se vor depista încălcări evidente. Practicile trebuie respectate cu stricteţe în momentul investigării reclamaţiilor la nivel internaţional, dar şi pentru stabilirea unor criterii. Din păcate, statisticile arată că, în ţara mea, în opt din zece cazuri internaţionale care sunt investigate în prezent, s-a constatat că instituţiile sau instanţele de stat au acţionat în mod necorespunzător. Prin urmare, consider că fără o reglementare clară a penalităţilor nu se va putea obţine rezultatul dorit. Aş dori să se atragă atenţia asupra acestui aspect.

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Pentru a crea un mediu economic inovator şi stabil, este absolut necesară o piaţă internă funcţională. Piaţa internă nu va funcţiona însă în mod corect, dacă nu toate statele membre ale Uniunii adoptă prevederile comunitare privind funcţionarea acestei pieţe. Această adoptare, la rândul său, va avea succes doar dacă parlamentele statelor membre sunt implicate în procesul de adoptare a legislaţiei. Adoptarea este esenţială şi din punctul de vedere al supravegherii parlamentare. Întrucât aceste poziţii au fost reflectate şi în raport, susţin pe deplin adoptarea raportului.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) După cum ne aşteptam, Parlamentul a aprobat toate cele trei rapoarte privind funcţionarea pieţei interne. În cazul raportului contesei Von Thun Und Hohenstein, socialiştii şi ecologiştii au respins însă propunerea privind efectuarea unor verificări regulate asupra funcţionării pieţei interne. Aceştia susţin că astfel de verificări ar afecta standardele sociale şi de mediu convenite. Cu toate acestea, ştim cu toţii că aceste standarde au un preţ şi că ele fac posibilă creşterea nivelului de trai în Uniunea Europeană. Stânga nu a explicat în cadrul dezbaterii de astăzi de ce îi este atât de teamă de cuantificarea acestei valori. Am votat în favoarea tuturor propunerilor.

Explicaţii scrise privind votul

Raport: Jean-Luc Dehaene (A7-0022/2010)

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Propunerea Comisiei privind alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI) pentru stabilirea venitului naţional brut (VNB) folosit pentru bugetul Uniunii Europene şi resursele proprii ale acesteia.

SIFMI reprezintă o parte din produsele instituţiilor financiare care nu provine din vânzarea directă a serviciilor la un preţ fix, ci din perceperea unei dobânzi pentru împrumuturi acordate, la o rată mai mare decât cea oferită pentru depozite.

Comisia propune să se procedeze la alocarea SIFMI pentru stabilirea VNB şi consideră că acest lucru trebuie efectuat retroactiv, începând cu data de 1 ianuarie 2005, data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) 1889/2002. Cu toate acestea, punerea retroactivă în aplicare, conform propunerii, începând cu 1 ianuarie 2005, este problematică tocmai din cauza extinderii acestei retroactivităţi.

Prin urmare, suntem de acord cu poziţia raportorului, care consideră că alocarea SIFMI pentru stabilirea VNB nu trebuie să înceapă până la 1 ianuarie 2010. Astfel, alocarea SIFMI se va efectua în mod corespunzător începând cu anul 2010, iar VNB se va putea calcula mai exact.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI) pentru stabilirea venitului naţional brut (VNB) folosit pentru bugetul Uniunii Europene şi resursele proprii ale acesteia este o problemă veche şi ar fi trebuit pusă în aplicare în 2005. Cu toate acestea, punerea în aplicare a acestei metode a fost întârziată de necesitatea testării sale, pentru a i se putea aprecia exactitatea şi a se observa dacă furnizează rezultate fiabile pentru evaluarea corectă a activităţii economice în cauză. Sunt de acord că punerea în aplicare a acestei metode nu trebuie să aibă efecte retroactive, pentru a evita eventualele conflicte între statele membre şi posibilele acţiuni în instanţă.

Raport: Reimer Böge (A7-0020/2010)

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. – (IT) Utilizarea Fondului de ajustare la globalizare ca instrument util pentru combaterea consecinţelor crizei economice şi financiare este o iniţiativă lăudabilă, care oferă un răspuns practic, sub forma ajutorului financiar. Este important de subliniat faptul că mobilizarea acestui fond trebuie să reprezinte un stimulent pentru reintegrarea în câmpul muncii a angajaţilor disponibilizaţi.

Sper că vor fi luate în considerare şi solicitările altor state, precum Italia, care trebuie să apeleze la acest fond special pentru a ajuta angajaţii întreprinderilor afectate de criză care se văd obligate să efectueze concedieri. În acest sens, aş dori să-i cer Comisiei să dea dovadă de mai multă flexibilitate în evaluarea criteriilor de admisibilitate pentru fond, care ar trebui să fie activat şi în cazul unor probleme structurale în zonele industriale mici şi mijlocii.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) a fost creat pentru a oferi asistenţă suplimentară lucrătorilor afectaţi de consecinţele schimbărilor majore produse în structura comerţului internaţional. Aria de cuprindere a FAG a fost extinsă la destinatarii potenţiali desemnaţi începând cu data de 1 mai 2009, astfel încât acum include, în mod corect, asistenţa acordată angajaţilor disponibilizaţi în urma crizei economice şi financiare globale.

Susţin actuala propunere, de mobilizare a sumei de 6 199 341 de euro pentru a ajuta Germania, ca răspuns la solicitarea acestui stat, formulată la 13 august 2009, pentru a furniza asistenţă angajaţilor disponibilizaţi de întreprinderea Karmann, întreprindere producătoare de automobile.

În 2008, cele trei instituţii au confirmat că este foarte important să se garanteze rapiditatea procedurii de aprobare a deciziilor de mobilizare a fondului, pentru a-i ajuta în timp util pe cei afectaţi. Pentru adoptarea acestei decizii au fost necesare şapte luni. Sper că procedura de activare a Fondului de solidaritate se va desfăşura mai repede, pentru a putea face faţă situaţiilor de calamitate care necesită un răspuns imediat, precum recenta tragedie din Madeira.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Grupul german Karmann a fost odinioară o firmă prosperă şi competitivă, însă, în prezent, este o victimă a crizei din sectorul automobilelor şi a declarat falimentul. O parte din activele sale au fost achiziţionate recent de Volkswagen. Pentru a ajuta 1 793 de angajaţi disponibilizaţi de această întreprindere, este necesară mobilizarea unei sume de 6 199 341 de euro din Fondul european de ajustare la globalizare.

Conform Comisiei, au fost îndeplinite criteriile de eligibilitate pentru mobilizarea acestui fond, ceea ce înseamnă că Uniunea Europeană poate acorda imediat ajutor lucrătorilor care se confruntă cu dificultăţi.

Sper că această perioadă dificilă prin care trec angajaţii disponibilizaţi le va permite acestora să-şi îmbunătăţească abilităţile şi calificările şi că aceste îmbunătăţiri le vor permite să se reintegreze rapid pe piaţa muncii.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) a fost creat pentru a oferi asistenţă suplimentară lucrătorilor afectaţi de consecinţele schimbărilor majore produse în structura comerţului internaţional. Astfel, se caută soluţii pentru reintegrarea acestora pe piaţa muncii.

Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FAG în limita unui plafon anual de 500 de milioane de euro. Propunerea de faţă se referă la mobilizarea unei sume totale de 6 199 341 de euro din FAG pentru a ajuta Germania, în vederea furnizării de asistenţă angajaţilor disponibilizaţi de întreprinderea Karmann, întreprindere producătoare de automobile.

Conform articolului 6 din regulamentul FAG, trebuie să ne asigurăm că acest fond sprijină reintegrarea individuală a angajaţilor disponibilizaţi în noi întreprinderi. FAG nu înlocuieşte măsurile care sunt de competenţa firmelor, conform legislaţiei naţionale sau acordurilor colective şi nu finanţează restructurarea firmelor sau sectoarelor.

Trebuie subliniat din nou faptul că, în contextul mobilizării FAG, Comisia nu trebuie să transfere în mod sistematic subvenţii de plată din Fondul Social European, deoarece FAG a fost creat ca un instrument complet separat, cu propriile sale obiective şi prerogative.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Solicitările de mobilizare a acestui fond au avut succes. În acest caz, s-a răspuns la o solicitare de asistenţă din partea Germaniei, în urma disponibilizărilor efectuate în industria automobilelor, la nivelul grupului Karmann.

Pentru început, este important de observat faptul că acest fond poate ameliora doar parţial unele dintre consecinţele gravei crize economice şi financiare, având în vedere restricţiile bugetare impuse (care îl limitează la 500 de milioane de euro pe an) şi criteriile restrictive de eligibilitate în baza cărora funcţionează. A trecut deja ceva timp de când numărul angajaţilor disponibilizaţi în urma aşa-numitelor „restructurări” a depăşit în mod semnificativ estimările iniţiale ale Comisiei privind numărul lucrătorilor care vor beneficia de pe urma acestui fond.

Trebuie să renunţăm în mod clar la politicile neoliberale care provoacă un dezastru economic şi social în statele Uniunii Europene, chiar sub ochii noştri. Desigur, răspunsurile la acest dezastru nu trebuie să fie doar de ordin paliativ. Totodată, nu putem trece cu vederea incorectitudinea unui regulament care avantajează mai mult statele cu venituri mai mari, mai ales pe cele cu salarii mai mari şi ajutoare de şomaj mai mari.

Subliniem necesitatea urgentă a unui plan real care să susţină producţia şi crearea de locuri de muncă cu drepturi în statele Uniunii Europene.

  Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) Mă bucură foarte mult faptul că Parlamentul European a hotărât astăzi să aloce 6,2 milioane de euro, drept ajutor pentru lucrătorii disponibilizaţi de întreprinderea producătoare de automobile Karmann. Uniunea Europeană contribuie, astfel, cu 65 % din totalul disponibil, de 9 milioane de euro. Aceste fonduri vor fi folosite pentru a oferi unui număr de aproximativ 1 800 de persoane servicii de reeducare şi pregătire suplimentară, pentru a le ajuta să-şi găsească un alt loc de muncă, cât mai curând posibil. Aceasta o contribuţie tangibilă a Uniunii Europene, sub forma unui ajutor acordat cetăţenilor săi în perioada de criză. Prin această măsură, UE demonstrează că vrea şi poate oferi ajutor în situaţii de criză, chiar şi persoanelor fizice. Acum este important ca această sumă să fie pusă la dispoziţie imediat, pentru ca persoanele în cauză să revină rapid pe piaţa forţei de muncă. Cu toate acestea, pe lângă asistenţa individuală acordată lucrătorilor afectaţi, Uniunea Europeană trebuie să ia şi măsuri suplimentare pentru a contracara efectele crizei financiare. Globalizarea, în sensul diviziunii muncii la nivel internaţional (împărţirea prosperităţii), este favorabilă şi importantă. Cu toate acestea, Comisia, Parlamentul European şi statele membre trebuie să depună mai multe eforturi pentru a promova condiţii concurenţiale corecte în relaţiilor lor economice internaţionale, pentru a evita dezavantajarea unor anumite state sau sectoare.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Această propunere de mobilizare a FEAG pentru lucrătorii germani – precum şi propunerea sosită din partea sectorului refrigerării din Lituania – trebuia să fie printre primele beneficiare ale fondului în anul 2010. Ambele sunt solicitări demne de luat în seamă. Salut angajamentul noii Comisii de a continua mobilizarea acestui fond, care ajută în mod eficient lucrătorii disponibilizaţi. Cetăţenii din circumscripţia pe care o reprezint au beneficiat de pe urma acestui fond şi sper că acest lucru se va întâmpla şi în viitor. Criza globală a redus drastic cererea de produse de lux şi, deşi problemele actuale cu care se confruntă industria automobilelor sunt de înţeles, situaţia este una tristă. În Germania lucrurile stau foarte rău, din cauza numărului foarte mare de disponibilizaţi. În acelaşi domeniu, în aceeaşi industrie, au fost concediate 2 476 de persoane. Sper că aceste 6,199 de milioane de euro ne vor ajuta să le oferim lucrătorilor, familiilor şi sectorului automobilelor o modalitate de ieşire din criză.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spaţiu al solidarităţii, din care face parte şi Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG).

Acest sprijin este esenţial pentru a putea ajuta şomerii şi victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării. Un număr tot mai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile mai scăzute ale forţei de muncă în diferite ţări, în special în China şi India, deseori în detrimentul ţărilor care respectă drepturile lucrătorilor.

Scopul FAG este acela de a ajuta lucrătorii care sunt victime ale relocalizării companiilor şi este fundamental pentru a-i ajuta pe aceştia să aibă acces, în viitor, la noi locuri de muncă. FAG a fost deja utilizat în trecut de alte ţări din Uniunea Europeană, în special Portugalia şi Spania, şi acum a venit momentul să acordăm acest ajutor Germaniei.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare. În acest caz, Germania a solicitat asistenţă pentru a putea face faţă disponibilizărilor din industria automobilelor, operate de grupul Karmann. În acest sens, trebuie menţionat faptul că banii proveniţi din acest fond vor fi folosiţi pentru reintegrarea pe piaţa muncii a lucrătorilor care au fost concediaţi, nu pentru a finanţa eventualele măsuri de restructurare a unor firme sau sectoare. Din raţiuni de solidaritate cu ţara noastră vecină şi cu lucrătorii, trebuie pusă la dispoziţie imediat această sumă, de care este absolută nevoie din cauza unei globalizări continue şi din cauza crizei economice şi financiare provocate de speculanţii de pe ambele maluri ale Atlanticului.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. – (RO) Am votat pentru Rezoluţia Parlamentului European privind mobilizarea FEG pentru a-i sprijini pe cei 2 476 de disponibilizaţi din sectorul de automobile din Germania. Perioadele de şomaj vor fi utilizate de autorităţile germane pentru a ridica nivelul general de competenţe, nu doar pentru formarea profesională şi învăţământul superior, ci şi pentru a permite lucrătorilor migranţi sau slab calificaţi să obţină competenţe de bază pentru reintegrarea pe piaţa muncii.

La nivel european, în domeniul industriei constructoare de maşini ne confruntăm cu astfel de situaţii în Suedia, unde au fost disponibilizaţi 2 258 de muncitori, în Austria s-au efectuat 744 de disponibilizări în întreprinderi producătoare de autovehicule, remorci şi semiremorci, iar în Belgia industria de profil a disponibilizat peste 2 500 de angajaţi. În Europa se vor pierde peste 8 000 de locuri de muncă din cauza restructurării industriei constructoare de maşini.

Asistenţa financiară oferită lucrătorilor concediaţi ar trebui să fie pusă la dispoziţie cât mai rapid şi mai eficient posibil. însă aceasta reprezintă o măsură pe termen scurt, care nu rezolvă problema dispariţiei locurilor de muncă. UE are nevoie de o politică industrială puternică şi în domeniul industriei constructoare de maşini, pentru a păstra locurile de muncă existente şi chiar a crea unele noi.

Raport: Reimer Böge (A7-0021/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Astăzi am votat asupra unui număr de trei solicitări de asistenţă prin Fondul european de ajustare la globalizare. Am susţinut toate cele trei solicitări, deoarece consider că asistenţa asigurată prin acest fond este deosebit de necesară pentru cetăţenii noştri, în această perioadă. În mai 2009, Comisia Europeană a permis abaterea de la prevederile regulamentului în circumstanţe excepţionale şi, având în vedere situaţia creată de criza economică şi financiară, a permis acordarea de asistenţă şomerilor.

Îmi pare foarte rău că unele state membre în care nivelul şomajului şi sărăcia sunt deosebit de accentuate nu au putut solicita asistenţă în timp util, pentru a beneficia de oportunităţile asigurate prin acest fond şi a le oferi asistenţă şomerilor. Din punctul meu de vedere, Comisia Europeană ar trebui să explice şi dacă asistenţa asigurată prin acest fond este folosită în mod eficient şi dacă ea oferă valoare adăugată reală persoanelor spre care este îndreptată.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece ajutorul financiar prin Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) va ajuta lucrătorii disponibilizaţi să revină şi să se integreze pe piaţa muncii. În perioada crizei financiare şi economice, şomajul a crescut semnificativ în Lituania pe parcursul a 12 luni şi, prin urmare, trebuie să ne adaptăm la efectele crizei şi să asigurăm o asistenţă financiară cel puţin temporară, pentru a furniza locuri de muncă angajaţilor disponibilizaţi de compania Snaigė. În acest caz, nu vorbim despre câţiva angajaţi disponibilizaţi de companie, ci despre foarte multe persoane, aproximativ 651 de muncitori cu vârste cuprinse între 25 şi 54 de ani. Mă bucur că astăzi a avut loc mult-aşteptatul vot asupra alocării de asistenţă financiară temporară, pentru că acest subiect sensibil, referitor la compania lituaniană şi lucrătorii săi, a fost amânat, iar o parte dintre lucrătorii companiei în cauză şi-au pierdut locul de muncă încă din noiembrie 2008. Sper că fondurile aprobate prin votul de astăzi vor fi alocate în mod eficace şi corespunzător.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Una dintre caracteristicile Fondului european de ajustare la globalizare este aceea că încearcă să promoveze spiritul întreprinzător. Această promovare trebuie înţeleasă de instituţiile europene şi de guvernele naţionale ca un element crucial în depăşirea provocărilor cu care se confruntă sectorul productiv european.

Sunt de acord că acţiunile publice trebuie să se desfăşoare nu doar printr-o astfel de promovare, ci, mai ales, eliminând obstacolele artificiale şi birocratice din calea activităţii antreprenoriale. Încă mai sunt multe de făcut în această privinţă.

Desigur, trebuie puse în aplicate măsuri în vederea verificării, realocării şi reformării profesionale a celor care şi-au pierdut locul de muncă din cauza globalizării, precum muncitorii din sectorul refrigerării din Lituania, în special cei care au lucrat la compania AB Snaigė şi la doi dintre furnizorii acesteia. Cu toate acestea, trebuie instituite şi măsuri care, în spiritul justiţiei şi al concurenţei sănătoase, să încerce să consolideze companiile şi forţa de muncă, în contextul unei economii deschise şi tot mai competitive.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spaţiu al solidarităţii, din care face parte şi Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG).

Acest sprijin este esenţial pentru a putea ajuta şomerii şi victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării. Un număr tot mai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile mai scăzute ale forţei de muncă în diferite ţări, în special în China şi India, deseori în detrimentul ţărilor care respectă drepturile lucrătorilor.

Scopul FAG este acela de a ajuta lucrătorii care sunt victime ale relocalizării companiilor şi este fundamental pentru a-i ajuta pe aceştia să aibă acces, în viitor, la noi locuri de muncă. FAG a fost deja utilizat în trecut de alte ţări din Uniunea Europeană, în special Portugalia şi Spania, şi acum a venit momentul să acordăm acest ajutor Lituaniei.

  Vilja Savisaar (ALDE), în scris. – (ET) Rezoluţia de astăzi, prin care Uniunea Europeană susţine utilizarea Fondului european de ajustare la globalizare prin trei rapoarte, două privind situaţia din Lituania şi unul privind cea din Germania, trebuie salutată din toate punctele de vedere, întrucât ea demonstrează concret că Uniunea Europeană poate ameliora direct situaţia persoanelor disponibilizate şi poate ajuta la reformarea profesională a acestora. În Estonia, peste 30 000 de lucrători în domeniul construcţiilor şi-au pierdut locul de muncă în ultimele optsprezece luni, motiv pentru care doresc să solicit guvernului Estoniei şi Ministerului afacerilor sociale să solicite cu curaj ajutor prin fonduri europene, fonduri create exact pentru acest tip de situaţii. Trebuie remarcat faptul că, deşi astăzi au fost ajutate Germania şi Lituania, conform datelor Eurostat, şomajul a atins cotele cele mai mari în Spania, Letonia şi Estonia. Şi aceste ţări trebuie să caute o formă prin care Uniunea Europeană să le ajute în mod direct.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Dle raportor, doamnelor şi domnilor, salut această iniţiativă de sprijinire a lucrătorilor care au suferit de pe urma procesului de globalizare. O susţin din toată inima şi mă bucur că, în acest caz, cetăţenii din Lituania vor fi ajutaţi. În general, consider că suma totală alocată pentru acest fond trebuie mărită de câteva ori, reducând sumele alocate celorlalte destinaţii. Sunt convins că acest fond trebuie să fie direcţionat şi spre proprietarii de firme. Se întâmplă frecvent ca aceştia să fie atât de afectaţi încât ulterior să nu-şi mai poată reveni şi să pornească o nouă afacere. În multe cazuri, proprietarii de firme suferă mai mult decât angajaţii lor: pentru a-şi asuma riscuri în timp ce fac afaceri, pentru a crea locuri de muncă şi a plăti impozite, ei îşi pun în joc nu numai acţiunile, ci şi averea personală. Prin urmare, ar fi benefic dacă, analizând fiecare caz în parte, am putea examina posibilitatea furnizării de asistenţă şi către proprietarii de firme, care au fost afectaţi de globalizare şi de criza economică globală.

Raport: Reimer Böge (A7-0019/2010)

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Mă bucur că am votat astăzi asupra alocării de fonduri din Fondul european de ajustare la globalizare (FAG), în vederea acordării unei asistenţe financiare de 1 118 893 de euro pentru angajaţii disponibilizaţi din 128 de companii din sectorul construcţiilor din Lituania. Sectorul construcţiilor din Lituania trece prin vremuri grele, deoarece cererea de construcţii a înregistrat o scădere drastică, în urma crizei economice şi financiare. În această perioadă de recesiune, cetăţenilor lituanieni le este foarte greu să obţină împrumuturi pentru a construi sau a cumpăra o locuinţă. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece această asistenţă financiară din partea UE va ajuta persoanele care au devenit victime ale globalizării să-şi găsească de lucru şi să revină pe piaţa muncii şi, astfel, să nu mai fie afectate de recesiune. Prin urmare, în această situaţie, trebuie să ne arătăm solidari cu muncitorii disponibilizaţi ca urmare a schimbărilor economiei mondiale şi a reducerii numărului de locuri de muncă din anumite sectoare din cauza crizei financiare.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Faptul că tot mai multe state europene apelează la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FAG) arată în mod clar că efectele acestui fenomen au fost resimţite la toate nivelurile, justificând, astfel, chiar numele acestui fond.

S-a demonstrat că globalizarea este benefică la nivel global, însă, cu toate acestea, trebuie să fim atenţi la situaţiile în care, în urma efectelor sale, sunt afectate sectoarele mai puţin competitive. Un astfel de caz este cel al sectorului construcţiilor din Lituania.

Faptul că acest fond este o formă de asistenţă promptă, specifică şi limitată în timp le impune liderilor politici, oamenilor de afaceri şi lucrătorilor să dezvolte noi moduri de regăsire a competitivităţii pierdute şi de accesare a unor noi pieţe. Altfel, asistenţa precum cea acordată prin FAG va avea un efect pur paliativ şi se va dovedi a fi insuficientă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) a fost creat pentru a oferi asistenţă suplimentară lucrătorilor disponibilizaţi ca urmare a schimbărilor majore produse în structura comerţului internaţional. Astfel, se caută soluţii pentru reintegrarea acestora pe piaţa muncii.

Uniunea Europeană trebuie să folosească toate măsurile pe care le are la dispoziţie pentru a reacţiona la consecinţele crizei economice şi financiare globale, iar, în acest context, FAG poate juca un rol crucial în reintegrarea lucrătorilor disponibilizaţi.

Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FAG în limita unui plafon anual de 500 de milioane de euro. Propunerea actuală se referă la mobilizarea unei sume totale de 1 118 893 milioane de euro din FAG pentru a ajuta Lituania, în vederea sprijinirii lucrătorilor disponibilizaţi de 128 de firme care funcţionează în sectorul construcţiilor civile.

Trebuie subliniat din nou faptul că, în contextul mobilizării FAG, Comisia nu trebuie să transfere în mod sistematic subvenţii de plată din Fondul Social European, deoarece FAG a fost creat ca un instrument complet separat, cu propriile sale obiective şi prerogative.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Solicitările de mobilizare a acestui fond au avut succes. În acest caz a fost vorba de satisfacerea unei solicitări de asistenţă transmise de Lituania, în urma concedierilor care au avut loc la 128 de firme active în sectorul construcţiilor civile.

Înainte de toate, este important de remarcat faptul că acest fond poate ameliora doar parţial unele dintre consecinţele gravei crize economice şi financiare, având în vedere restricţiile bugetare impuse (care îl limitează la 500 de milioane de euro pe an) şi criteriile restrictive de eligibilitate în baza cărora operează. A trecut deja ceva timp de când numărul angajaţilor disponibilizaţi în urma aşa-numitelor „restructurări” a depăşit în mod semnificativ estimările iniţiale ale Comisiei privind numărul lucrătorilor care vor beneficia de pe urma acestui fond.

Trebuie să renunţăm în mod clar la politicile neoliberale care provoacă un dezastru economic şi social în statele Uniunii Europene, chiar sub ochii noştri. Răspunsurile la acest dezastru trebuie să nu fie doar simple paliative. Totodată, nu putem trece cu vederea incorectitudinea unui regulament care avantajează mai mult statele cu venituri mai mari, mai ales pe cele cu salarii mai mari şi ajutoare de şomaj mai mari.

Subliniem necesitatea urgentă a unui plan real care să susţină producţia şi crearea de locuri de muncă cu drepturi în statele Uniunii Europene.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spaţiu al solidarităţii, din care face parte şi Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG).

Acest sprijin este esenţial pentru a putea ajuta şomerii şi victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării. În acest caz, se doreşte ajutarea lucrătorilor disponibilizaţi de peste 120 de companii din sectorul construcţiilor civile şi care au fost obligate să-şi închidă porţile din cauza crizei care afectează sectorul.

Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) este creat pentru a-i ajuta pe toţi cei afectaţi de consecinţele schimbărilor structurale majore la nivelul comerţului mondial şi pentru a le acorda asistenţă în vederea reintegrării pe piaţa forţei de muncă. FAG a fost deja utilizat în trecut de alte ţări din Uniunea Europeană, în special Portugalia şi Spania, şi acum a venit momentul să acordăm acest ajutor Lituaniei.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − În septembrie 2009, Lituania a depus o cerere de asistenţă pentru utilizarea Fondului European de ajustare la Globalizare (FEG) referitoare la concedierile care au avut loc în 128 de întreprinderi din sectorul construcţiei de clădiri. Am votat pentru Rezoluţia Parlamentului European privind mobilizarea FEG în ceea ce priveşte construcţia de clădiri în Lituania.

Consider că economia eco-eficientă şi construcţia de clădiri eficiente energetic poate contribui la relansarea economică a UE. Se estimează că aceste sectoare pot crea, la nivel european, aproximativ 2 milioane de locuri de muncă până în 2020.

În 2006, sectorul construcţiilor avea aproximativ 2,9 milioane de întreprinderi care generau 510 miliarde de Euro şi care asigurau locuri de muncă pentru 14,1 milioane de persoane la nivelul UE-27. Ca urmare a crizei economice şi financiare, în Lituania, la începutul anului 2009, volumul activităţii în domeniul construcţiilor a scăzut cu 42,81 % şi respectiv 48,04 % comparativ cu prima parte a anului 2008. Acest lucru are un impact negativ asupra Lituaniei, în condiţiile în care aceasta are una dintre cele mai mari rate a şomajului din UE. Sectorul construcţiilor a fost în mod special afectat, pierzând, doar în 2008, aproape 10 % din locurile de muncă din Lituania

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Susţin din toată inima această iniţiativă şi votez în favoarea asistenţei pentru lucrătorii companiilor de construcţii, care au suferit ca urmare a crizei globale actuale şi a procesului de globalizare. Sunt sigur că suntem cu toţii destul de vinovaţi pentru că nu am putut opri bula alimentată de agenţii imobiliari şi de firmele de construcţii. Era clar că această situaţie va conduce la o criză. Politicienii au obligaţia de a deservi populaţia şi de a preveni nenorocirile. Prin urmare, în cadrul votului pentru acest proiect, propun şi solicit ca asistenţa financiară să fie mărită, deoarece 1 milion de euro este doar o picătură din ocean pentru sutele de companii care au fost afectate şi care au zeci de mii de angajaţi. În ceea ce priveşte persoanele care lucrează în astfel de firme, am auzit că oamenii nu mai cred nici în propria ţară, nici în Uniunea Europeană. Astfel, sporind acest tip de asistenţă, am îmbunătăţi imaginea Uniunii Europene şi am consolida încrederea în statele naţionale.

Rapoarte: Reimer Böge (A7-0021/2010), (A7-0019/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – Susţin pe deplin cele două rapoarte ale lui Reimer Böge, care au fost adoptate de Parlament, privind asistenţa financiară acordată lucrătorilor disponibilizaţi din Lituania prin Fondul european de ajustare la globalizare şi le sunt recunoscătoare celorlalţi colegi care le-au sprijinit. Din păcate, am întârziat la vot, deoarece atunci când mă îndreptam spre sala de plen liftul nu funcţiona.

Ambele rapoarte, atât cel privind situaţia din sectorul construcţiilor, cât şi cel privind compania Snaigė, reprezintă cele mai grave situaţii de şomaj din Lituania. Asistenţa financiară acordată de UE va diminua greutăţile cu care se confruntă lucrătorii lituanieni.

Sectorul construcţiilor este unul din cele mai afectate din Lituania. Peste o sută de companii au fost obligate să intre în faliment. Suma de 1,1 milioane de euro este oferită unui număr de aproape 1 000 de lucrători din acest sector foarte sensibil şi puternic afectat.

Situaţia este foarte similară în cazul Snaigė: suma de 258 000 de euro din FAG va fi oferită către 650 de angajaţi disponibilizaţi, locuitori ai unui oraş care are una din cele mai mari rate ale şomajului, aproape 20 % în prezent.

Chiar dacă acesta este doar vârful aisbergului pentru problema şomajului în Lituania, asistenţa financiară îi va ajuta pe cei care au cea mai mare nevoie.

Rapoarte: Reimer Böge (A7-0020/2010), (A7-0021/2010), (A7-0019/2010)

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) a fost creat în 2006 pentru a oferi asistenţă suplimentară lucrătorilor afectaţi de consecinţele schimbărilor semnificative în structura comerţului mondial şi pentru a-i ajuta în vederea reintegrării pe piaţa forţei de muncă.

Începând cu data de 1 mai 2009, sfera de aplicare a FAG a fost extinsă, astfel încât acum include asistenţa acordată lucrătorilor, drept consecinţă directă a crizei economice şi financiare. În această perioadă de criză economică şi financiară gravă, una dintre principalele consecinţe este creşterea şomajului. UE trebuie să folosească toate mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a răspunde consecinţelor acestei crize, mai ales în ceea ce priveşte asistenţa ce urmează a fi oferită celor care se confruntă zilnic cu realitatea şomajului.

Din aceste motive, am votat în favoarea propunerii de faţă, privind mobilizarea FAG pentru a ajuta Lituania, şi anume angajaţii disponibilizaţi de 128 de firme din sectorul construcţiilor civile.

  Andrew Henry William Brons (NI), în scris. – Ne opunem apartenenţei la UE şi, astfel, şi finanţării UE, însă banii din acest fond au fost deja alocaţi şi, prin urmare, nu există alţi bani.

Am prefera ca angajaţii disponibilizaţi să fie ajutaţi de guvernele naţionale. Cu toate acestea, atât timp cât UE este autoritatea competentă, ajutorul pentru angajaţii disponibilizaţi pare că trebuie să provină din acest fond.

În Regatul Unit vor exista persoane care vor critica plata acestor sume de bani către lucrătorii germani şi lituanieni. Cu toate acestea, dacă s-ar propune furnizarea de fonduri către, spre exemplu, oţelarii noştri din Corus, nu ne-am opune unei astfel de contribuţii. Prin urmare, nu ne putem opune în mod logic acestor contribuţii.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea rapoartelor dlui Böge privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, gândindu-ne, în principal, la angajaţii disponibilizaţi. Cu toate acestea, am votat oarecum cu inima strânsă. Adevărul este că acest fond este la fel de benefic precum un plasture aplicat pe un picior de lemn, având în vedere consecinţele sociale nemăsurate ale politicii dumneavoastră de piaţă iresponsabile, excesiv de libere.

Uneori, în pofida negărilor dumneavoastră, avem senzaţia că se folosesc banii contribuabililor europeni pentru a finanţa politici al căror scop este acela de a relocaliza şi a restructura marile companii, în timp ce Europa de la Bruxelles are la îndemână opţiunea ieftină de a se declara „solidară” cu şomerii pe care îi creează. Un alt motiv pentru care am votat cu inima strânsă: pragurile impuse pentru a putea primi aceste fonduri, mai ales în ceea ce priveşte numărul de disponibilizări. Pentru că de aceste fonduri beneficiază în principal şi, din nou, cu excepţia unor situaţii excepţionale, doar companiile foarte mari. Se pare că lucrătorii din întreprinderile mijlocii, mici şi foarte mici, micii oameni de afaceri care-şi închid magazinele sunt din nou ignoraţi din punctul de vedere al politicii economice şi sociale.

Raport: Anna Rosbach (A7-0009/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii pentru a asigura durabilitatea ecologică a regiunilor atlantice, mai ales în insulele Uniunii Europene. Acestea reprezintă o parte esenţială a zonei sale maritime şi se confruntă cu probleme şi necesităţi specifice, precum problemele de mediu.

Este demn de luat în seamă cazul din insulele Azore, aici existând cea mai mare zonă economică exclusivă din Uniunea Europeană. În contextul prezentei discuţii, trebuie să asigurăm supravegherea ecologică a apelor Atlanticului, deoarece populaţia care locuieşte în aceste insule este dependentă de starea ecologică bună a apelor marine. Prin urmare, trebuie să definim în mod clar o serie de obiective minime pentru calitatea mediului înconjurător, dar şi programe de monitorizare care să poată asigura această stare sănătoasă a mediului.

Totodată, trebuie abordate cazurile menţionate de raportor, precum accidentele de navigaţie sau pungile de plastic, care pot avea efecte devastatoare pentru durabilitatea economică, socială şi de mediu în regiunile atlantice. Se impun, astfel, măsuri specifice, corespunzătoare realităţii ecologice şi socio-economice a ecosistemelor marine din zona Atlanticului.

Din acest motiv, semnarea acestor acorduri este deosebit de importantă pentru dezvoltarea durabilă a populaţiilor care depind de Atlantic.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut semnarea acestui protocol adiţional, pentru rezolvarea unui conflict politic care a împiedicat Spania şi Marocul să ratifice Acordul de cooperare pentru protecţia coastelor şi apelor Atlanticului de Nord-est împotriva poluării (Acordul de la Lisabona). Protecţia coastelor şi a apelor este importantă din punct de vedere strategic, pentru bunăstarea socio-economică a comunităţilor de coastă, pentru dezvoltarea locală, crearea de locuri de muncă, păstrarea şi crearea de activităţi economice. Trebuie asigurată o stare ecologică bună a tuturor apelor marine ale Uniunii Europene, pentru a garanta o dezvoltare durabilă. Protocolul actual este legat direct de aspecte precum protecţia mediului, schimbările climatice, siguranţa, sănătatea publică, dezvoltarea regională, relaţiile cu ţările terţe şi cooperarea în dezvoltare. Acest protocol, care va permite combaterea unei varietăţi de forme de poluare din Oceanul Atlantic, este crucial pentru a asigura combaterea contaminării sau a riscului de poluare pe mări sau pe coaste, printr-un mecanism al cărui scop este acela de a asigura cooperarea între părţile contractante în cazul unui accident cu efecte poluante şi care le va obliga să-şi creeze şi să-şi pună în aplicare propriile structuri şi planuri de urgenţă.

  Diane Dodds (NI), în scris. – Am votat împotriva acestui raport, gândindu-mă la câteva informaţii interesante privind mediul nostru maritim. Raportorul vorbeşte despre „supa de plastic”, masa plutitoare de plastic şi cauciuc din Oceanul Pacific şi menţionează că, în Oceanul Atlantic, capătă o amploare din ce în ce mai mare problema năvoadelor pierdute. În acest sens, trebuie amintită activitatea KIMO International şi proiectul acestei organizaţii, „Pescuitul de gunoi”. Iniţiat în primă fază în martie 2000 de guvernul olandez şi de pescarii olandezi, scopul proiectului era acela de a curăţa Marea Nordului de gunoi, folosind năvoade. De atunci, KIMO International a extins acest proiect la porturile din Regatul Unit, Suedia şi Danemarca, graţie ajutorului financiar din partea UE.

Începând cu anul 2001, pescarii din UE au îndepărtat sute de tone de gunoaie din mările noastre şi le-au dus pe pământ, unde sunt colectate şi debarasate în mod corespunzător. Toţi pescarii din UE care s-au implicat în acest proiect trebuie aplaudaţi pentru devotamentul lor de a îndepărta permanent reziduurile din mări, în beneficiul industriei pescuitului, al faunei sălbatice şi al mediului.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) UE a semnat o serie de acorduri cu anumite state membre şi state terţe privind spaţiul maritim, precum Convenţia de la Helsinki, Acordul de la Bonn, Convenţia de la Barcelona şi aşa-zisul Acord de la Lisabona. Scopul acestor acorduri este acela de a asigura măsuri individuale şi colective în caz de pericol de poluare sau în cazul unei poluări deja existente în spaţiul maritim sau în zona de coastă. Deşi Acordul de la Lisabona a fost semnat în 1990, el nu a intrat în vigoare niciodată, din cauza unei dispute teritoriale între Spania şi Maroc. Toţi semnatarii au semnat în 2008 un protocol suplimentar, care rezolva această dispută, motiv pentru care nimic nu ar trebui să mai împiedice adoptarea Acordului de la Lisabona. Raportoarea menţionează în raport două probleme persistente şi tot mai grave privind poluarea mărilor şi a zonelor de coastă. Prima se referă la imensa masă plutitoare de obiecte din plastic şi cauciuc din Oceanul Pacific, care acoperă o suprafaţă de 34 de ori mai mare decât un stat membru al UE de dimensiuni mijlocii, precum Ţările de Jos. Cea de-a doua problemă persistentă pe care o menţionează Anna Rosbach şi pentru care caută o soluţie este cantitatea de năvoade vechi, aruncate şi pierdute. Acest raport este un exemplu de activitate constructivă, al cărei scop este acela de a rezolva principalele probleme de poluare din zonele marine şi de coastă, motiv pentru care îl susţin prin votul meu.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) La douăzeci de ani de la semnarea sa, Acordul de cooperare pentru protecţia coastelor şi apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării, semnat între Portugalia, Spania, Franţa, Maroc şi UE, este gata să intre în vigoare, în urma ratificării de către toate părţile contractante. Consiliul propune acum includerea, în numele Uniunii Europene, a unui protocol adiţional, care va permite în final intrarea în vigoare a acordului.

Acest acord este extrem de important pentru Portugalia, având în vedere lungimea zonei sale de coastă şi importanţa mării pentru economia sa naţională. Desigur, nu trebuie să uităm de dezastrele navelor Erika şi Prestige. Prin urmare, felicit Consiliul şi statele membre pentru încheierea acestui protocol adiţional şi sper că acordul va intra în vigoare în mod rapid şi eficient, deoarece, astfel, zonele de coastă vor fi mai bine protejate împotriva dezastrelor de mediu precum cele care, din păcate, le-au afectat în ultima vreme.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Mă bucur că s-a adoptat acest raport, deoarece el va permite intrarea în vigoare a unei reţele de acorduri regionale privind poluarea maritimă, semnate între UE şi anumite state membre şi statele terţe învecinate.

În acest caz, este vorba despre Acordul de la Lisabona, care a fost semnat în octombrie 1990, însă nu a intrat niciodată în vigoare, din cauza unei dispute teritoriale între Spania şi Maroc, două dintre părţile contractante, privind frontiera de sud (Sahara occidentală) menţionată la subpunctul c) al articolului 3 din acord.

Protocolul adiţional, care oferă o soluţie la conflict şi o formulare acceptabilă pentru subpunctul c) al articolului 3, a fost semnat abia în mai 2008 de către Portugalia, Spania, Franţa şi Maroc.

Prin încheierea acestui protocol adiţional, Acordul de la Lisabona poate intra în vigoare la 20 de ani de la semnarea sa. Pe lângă aspectele de securitate, acest protocol acoperă şi protecţia mediului. Suntem cu toţii conştienţi de dezastrele ecologice care au ameninţat în ultima vreme coastele ţărilor noastre. Sperăm că aceste norme ne vor ajuta să evităm accidente precum cele ale navelor Erika şi Prestige, deoarece mările nu au graniţe fizice sau politice şi situaţii de acest gen necesită eforturi comune şi acţiuni concertate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Comunitatea Europeană a participat la diferite acorduri regionale privind poluarea maritimă, care facilitează asistenţa reciprocă şi cooperarea între statele membre. Această reţea de acorduri apare în Acordul de cooperare pentru protecţia coastelor şi apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării (Acordul de la Lisabona), promovat de Portugalia care nu a intrat în vigoare din cauza unei dispute teritoriale între Spania şi Maroc. Consider că, în sfârşit, Acordul de la Lisabona poate fi pus în practică, în numele regulamentelor de mediu promovate de UE şi după ce s-a ajuns la un acord privind protocolul adiţional.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Protocolul adiţional la Acordul de cooperare pentru protecţia coastelor şi apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării face parte dintr-o reţea de acorduri regionale privind protecţia mediului maritim pe care UE le-a încheiat cu diferite state membre şi cu terţe ţări învecinate. Protecţia oceanelor noastre, care sunt o sursă de alimente pentru milioane de europeni, este o altă sarcină importantă a Uniunii, motiv pentru care am votat fără rezerve în favoarea acestui raport. În acest sens, trebuie menţionat că, pe lângă Acordul de la Lisabona de care ne ocupăm astăzi, există şi Convenţia de la Helsinki, Acordul de la Bonn şi Convenţia de la Barcelona.

Fiecare dintre aceste acorduri se referă la diferite regiuni ale mărilor care înconjoară statele membre UE şi are ca scop facilitarea intervenţiei individuale sau colective a părţilor contractante în caz de poluare sau de pericol de poluare a mărilor sau a coastelor în urma unor accidente. Acordul de la Lisabona a fost semnat în octombrie 1990, dar nu a intrat niciodată în vigoare, din cauza unei dispute teritoriale dintre două părţi contractante, Spania şi Marocul, privind „frontierele sudice” (Sahara occidentală). Protocolul adiţional, prin care s-a rezolvat disputa şi s-a găsit o formulare corespunzătoare, a fost semnat în mai 2008 de către Portugalia, Spania, Franţa şi Maroc şi, în final, la 25 martie 2009, acesta a fost semnat şi de Uniunea Europeană.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Aproape 50 % din populaţia Uniunii Europene locuieşte în regiuni de coastă şi, fie şi numai pentru acest motiv, trebuie să acordăm o atenţie mărită conservării şi gestionării integrate a acestor regiuni. Având în vedere aceste lucruri, este esenţial să asigurăm o gestionare integrată a zonelor de coastă la nivelul UE, după cum recomandă şi Comisia Europeană într-o declaraţie publicată în această privinţă.

Totodată, trebuie semnalat faptul că 80 % din gunoaie şi din poluarea din mări provin de pe suprafaţa terestră, motiv pentru care avem nevoie de o strategie concertată prin care să combatem această problemă şi pe uscat.

Pe lângă problemele de mediu, poluarea oceanică şi degradarea coastelor europene ridică şi probleme economice. Aceasta se întâmplă deoarece în anumite ţări, precum Portugalia, practicile turistice care vizează activităţi maritime precum observarea balenelor, scufundările şi altele, reprezintă o sursă importantă de venituri pentru regiuni precum Insulele Azore, Madera şi Algarve.

La fel ca şi în cazul pescuitului excesiv, poluarea apelor a contribuit substanţial la reducerea efectivelor de specii care reprezintă resurse importante pentru pescuit. Prin urmare, trebuie pusă în aplicare pe deplin Directiva privind strategia maritimă, pilon ecologic al strategiei pentru o politică maritimă integrată.

Zonele oceanice şi de coastă trebuie să fie o prioritate strategic pentru Europa, motiv pentru care susţin întru totul acest raport al Parlamentului.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Am votat acest raport pentru a contribui la intrarea în vigoare a Protocolului adiţional la Acordul de la Lisabona. Acest acord creează un mecanism în vederea asigurării cooperării dintre părţile contractante în cazul unor accidente cu efecte de poluare şi le obligă să îşi stabilească şi să implementeze propriile structuri şi planuri de urgenţă.

Prezentul acord face parte dintr-o reţea de acorduri maritime regionale pe care UE le-a încheiat cu anumite state membre individuale şi ţări terţe vecine. Reţeaua este alcătuită din Convenţia de la Helsinki, Acordul de la Bonn, Convenţia de la Barcelona şi, în acest caz, Acordul de la Lisabona, fiecare dintre acestea acoperind părţi diferite ale mării din jurul ţărilor UE şi vizând intervenţia la nivel individual sau colectiv a părţilor contractante în caz de poluare sau de ameninţare cu poluarea mărilor sau coastelor, pentru protejarea mediului şi a sănătăţii cetăţenilor

Raport: Anna Hedh (A7-0024/2010)

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Politica privind protecţia consumatorilor are ca scop promovarea sănătăţii, a siguranţei, a intereselor economice şi juridice ale consumatorilor, precum şi a dreptului acestora la informare. Protecţia consumatorilor este o politică fundamentală şi cuprinzătoare a Uniunii Europene, care vizează garantarea unor pieţe sănătoase, în cadrul cărora consumatorii să poată acţiona în siguranţă şi cu încredere, încurajând inovaţiile şi comerţul transfrontalier.

Am votat în favoarea prezentului raport, deoarece îl consider esenţial pentru consolidarea politicii europene privind protecţia consumatorilor, pentru eficientizarea acesteia şi apropierea ei de publicul larg. Pentru ca piaţa internă să funcţioneze eficient, avem nevoie de consumatori încrezători şi bine informaţi, capabili să facă alegeri. Obiectivul nostru trebuie să fie acela de a le oferi consumatorilor o arie largă de opţiuni privind produse şi servicii de înaltă calitate, la preţuri competitive, însă, în acelaşi timp, şi un nivel ridicat de protecţie, pentru a putea juca un rol fundamental în asigurarea competitivităţii, dinamismului şi spiritului de inovare al UE la nivel global.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Piaţa internă a Uniunii Europene s-a extins substanţial în ultimii ani şi are acum un număr de aproape 500 000 000 de consumatori în 27 de state. O uniformizare a principiilor şi regulilor de protecţie a consumatorilor la nivelul Uniunii Europene şi o îmbunătăţire a mecanismelor de aplicare a acestora este un obiectiv realizabil, fără a avea pretenţia că oferta de produse şi servicii în toate cele 27 de state va atinge aceeaşi calitate pe termen scurt sau mediu.

Actuala situaţie economică dificilă prin care trece toată Europa se manifestă printr-o reducere a veniturilor si o creştere a şomajului, ceea ce se traduce, la nivel comunitar, prin nevoia reală de o mai bună administrare a coşului zilnic. Atitudinea consumatorului european, care resimte direct efectele recesiunii economice, se manifestă în special în legătură cu bunurile şi serviciile pe care le cumpără şi pe care le vrea la o calitate bună astfel încât să se folosească cât mai mult de ele. Devin, deci, din ce în ce mai importante acţiunile pentru protecţia consumatorului. Consolidarea structurilor de supraveghere a pieţei în toate statele membre pentru ca produsele puse în circulaţie să îndeplinească cele mai înalte standarde de siguranţă este o soluţie la actuala stare a lucrurilor.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Consumatorii din UE joacă un rol esenţial în accentuarea creşterii, creării de locuri de muncă şi a competitivităţii, iar interesele lor reprezintă o prioritate principală în modelarea unor politici cheie precum cele referitoare la sănătate, afaceri şi industrie, mediul înconjurător, energie şi transport, printre altele. În ceea ce priveşte energia, piaţa internă nu poate funcţiona în mod corespunzător şi competitiv din cauza existenţei aşa-numitelor „insule energetice”, precum regiunea Mării Baltice, care este izolată de restul Europei din punctul de vedere al energiei şi depinde de un singur furnizor extern. Existenţa unei reţele de electricitate şi a unei conducte de gaz care să acopere întregul teritoriu european trebuie să reprezinte o prioritate, deoarece Europa depinde foarte mult de importurile de energie. Piaţa de electricitate trebuie să adopte, de asemenea, un set de măsuri care să vizeze o deschidere totală, în beneficiul consumatorilor europeni. Trebuie create condiţii favorabile pentru o concurenţă autentică şi corectă şi pentru crearea unei pieţe unice adevărate. Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a duce la îndeplinire obiective clare precum protecţia consumatorilor vulnerabili, protecţia drepturilor de bază ale consumatorilor şi coeziunea economică şi socială.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Promovarea drepturilor şi a bunăstării consumatorilor este un aspect fundamental al Uniunii Europene. Susţin toate eforturile depuse în acest sens, care restabilesc încrederea populaţiei în pieţe. Protecţia consumatorilor devine şi mai importantă în contextul crizei economice, care a accentuat presiunile asupra celor mai vulnerabili consumatori, aceia cu venituri reduse. Trebuie să instituim o abordare coordonată, care să le permită consumatorilor să-şi exercite drepturile cu încredere. În acest sens, doresc să subliniez necesitatea: în primul rând, de a promova politici care să informeze şi să educe consumatorii (de către UE şi de către statele membre), prin campanii şi puncte de informare şi prin mărirea resurselor alocate Centrelor europene pentru consumatori; în al doilea rând, de a aplica în mod eficace regulile deja existente, accentuând monitorizarea pieţei şi mecanismele de reglementare şi exercitând presiuni asupra statelor membre, pentru a asigura o colectare corectă a resurselor comunitare.

Subliniez faptul că doar în acest mod consumatorii vor putea face alegeri bine informate, fără a fi supuşi presiunilor din partea producătorilor. Astfel, ei vor avea din nou încredere în piaţă, concurenţa va creşte, se va îmbunătăţi calitatea produselor şi serviciilor şi va creşte consumul (un factor important al recuperării economice).

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Protecţia consumatorilor are mare legătură cu capacitatea pieţei de a oferi o gamă variată de produse şi servicii de înaltă calitate, la preţuri competitive. Cu siguranţă, o încredere, o conştientizare şi o responsabilitate mai mare a consumatorilor impun existenţa unor produse şi servicii de calitate ridicată, care, la rândul lor, să accentueze concurenţa între furnizori. Aceştia vor fi încurajaţi să-şi îmbunătăţească produsele şi să menţină preţurile la niveluri competitive.

Aprob importanţa pe care Comisia şi statele membre o acordă lansării unei strategii de comunicare privind drepturile consumatorilor prin intermediul portalurilor web, al campaniilor de conştientizare şi al punctelor de informare, prin promovarea utilizării sitului web eYouGuide şi asigurând fiabilitatea, credibilitatea şi imparţialitatea organizaţiilor responsabile cu gestionarea şi organizare.

Totodată, cei cinci indicatori din Tabloul de bord al pieţelor de consum, identificaţi în această rezoluţie, deşi nu sunt exhaustivi, vor permite populaţiei să obţină informaţii utile pentru a îmbunătăţi, dacă este cazul, cadrul de reglementare de referinţă, cu condiţia ca informaţiile furnizate de statele membre să fie cuprinzătoare şi să poată fi compilate astfel încât să se poată efectua cu uşurinţă comparaţii. Am votat în favoarea raportului, deşi nu îmi este foarte clar la ce se referă desemnarea unui Ombudsman special pentru consumatori şi mijloacele de redresare colectivă.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și în condiţiile actualei crize economice, interesele și protecţia consumatorilor trebuie apărate cu fermitate. Este nevoie de instrumente specifice care să le stea la dispoziţie consumatorilor, astfel încât să le fie garantată integrarea eficientă a intereselor în toate politicile Uniunii Europene

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Raportorul porneşte de la rezultatele tabloului de bord al pieţelor de consum, ceea ce este o abordare logică şi pragmatică. Din rapoartele statistice în această privinţă se pot deduce atât satisfacţia, cât şi problemele consumatorilor. Pentru identificarea pieţelor este esenţială o dezvoltare suplimentară a bazei de date confidenţiale privind problemele consumatorilor. Cu toate acestea, colectarea datelor trebuie îmbunătăţită, astfel încât să se poată lua în calcul diferenţele dintre diferitele sisteme din statele membre care sunt uneori extreme din cauza diversităţii. Din punctul meu de vedere, cel mai problematic aspect constă în aplicabilitatea legislaţiei şi a obligaţiilor contractuale. În cazul comerţului pe pieţele transfrontaliere, mai ales, aplicabilitatea legii este complet inexistentă. Stabilirea de reguli pentru protejarea consumatorilor din UE nu va avea niciun efect dacă acestea nu sunt puse în aplicare în mod corespunzător în legislaţia naţională, dacă nu sunt aplicate şi consolidate la nivelul statelor membre. Raportorul a abordat într-un mod acceptabil problema protecţiei consumatorilor pe baza tablourilor de bord. Cu toate acestea, mi-aş dori să văd propuneri mai concrete pentru îmbunătăţirea situaţiei actuale. În pofida acestei rezerve, raportul contribuie la protecţia consumatorilor la nivelul UE, motiv pentru care voi vota în favoarea adoptării sale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Politica Uniunii Europene privind consumatorii este o componentă fundamentală în consolidarea pieţei interne. Din acest motiv, politica trebuie să le permită consumatorilor europeni şi publicului larg să aibă acces la produse şi servicii de calitate ridicată, la preţuri competitive, dar şi să beneficieze de un nivel ridicat de protecţie a drepturilor.

Dezvoltarea educaţiei şi conştientizării drepturilor şi obligaţiilor, precum şi o atitudine responsabilă din partea companiilor vor contribui la o formă mai dinamică de comerţ transfrontalier şi, prin urmare, la integrarea apropiată a pieţei interne, cu impact asupra competitivităţii europene.

Trebuie să existe un echilibru corect între drepturile şi obligaţiile consumatorilor şi impactul legislaţiei relevante adoptate în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile firmelor şi furnizorilor de servicii.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona se referă la protecţia consumatorilor ca politică fundamentală şi cuprinzătoare a Uniunii Europene, care prevede că trebuie luate în considerare cerinţele privind protecţia consumatorilor.

În acest context, politica europeană privind protecţia consumatorilor trebuie consolidată, eficientizată şi apropiată de publicul larg. Acest lucru este crucial pentru a putea răspunde necesităţilor şi problemelor publicului european.

În acest sens, se justifică instituirea instrumentelor de monitorizare a pieţei, precum Tabloul de bord al pieţelor de consum. O politică bună privind protecţia consumatorilor trebuie să asigure pieţe sănătoase, siguranţă şi încredere şi să încurajeze comerţul transfrontalier şi inovaţiile.

Susţin o politică transparentă prin care să fie obligatorie menţionarea mărcii de origine. Protecţia consumatorilor este importantă, având în vedere nesiguranţa produselor de import. Din acest motiv, este nevoie de o cooperare mai strânsă între autorităţile de monitorizare a pieţei şi cele vamale.

Siguranţa produselor care circulă pe piaţa internă impune o reunire a eforturilor împreună cu autorităţile din ţările terţe şi, din acest motiv, este justificată iniţiativa Comisiei de a stimula cooperarea internaţională şi de a semna acorduri oficiale cu autorităţile competente din ţările terţe, în special din China, Statele Unite şi Japonia.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea raportului Hedh. În prezent, Scoţia nu îşi poate exprima părerea în legătură cu situaţia consumatorilor din UE: nu suntem reprezentaţi în mod independent în Consiliu, iar legislaţia privind problemele consumatorilor ţine în mare măsură de Londra. Având în vedere existenţa instituţiilor noastre juridice separate, este esenţial ca parlamentul scoţian să-şi recapete aceste atribuţii, pentru ca Scoţia să poată juca un rol autonom în cadrul dezbaterii actuale privind aceste probleme la nivelul Uniunii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Protecţia consumatorilor este şi a fost întotdeauna una dintre priorităţile UE şi a fost consolidată după adoptarea Tratatului de la Lisabona. Consumatorii care sunt bine informaţi în legătură cu drepturile şi obligaţiile lor contribuie la crearea unei pieţe mai transparente şi competitive.

Având în vedere criza economică actuală, trebuie protejaţi consumatorii mai vulnerabili şi aceia cu venituri reduse. Complexitatea sporită a pieţelor en-detail, mai ales a celor de servicii îngreunează capacitatea consumatorilor de a lua deciziile optime.

Pentru a evalua în mod eficient pieţele şi a adopta politici care să ofere rezultate optime pentru consumatori, avem nevoie de instrumente de monitorizare a pieţei. Din acest motiv, este foarte important Tabloul de bord al pieţelor de consum.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Pentru a asigura eficacitatea protecţiei consumatorilor, este important să îmbunătăţim calitatea informaţiilor şi a educaţiei oferite consumatorilor. Scopul final este acela de a avea „consumatori responsabilizaţi” pe piaţa internă. Cu toate acestea, raportul nu abordează în mod adecvat problemele aferente de o piaţă complet nereglementată. Standardele europene nu sunt respectate întotdeauna, indiferent dacă este vorba de standarde de calitate sau de siguranţă ori de reglementări privind mediul ambiant şi sănătatea. Prin urmare, m-am abţinut de la vot.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Protecţia consumatorilor este un aspect deosebit de important pentru Comisie. Simpla punere în aplicare a unor măsuri eficace în această privinţă va fi, desigur, insuficientă, dacă nu există implicare din partea consumatorilor. Consumatorii trebuie să-şi cunoască drepturile. Utilizarea optimă a posibilităţilor pieţei europene unice reprezintă o provocare extrem de importantă pentru Comisie. Pentru a face faţă acestei provocări, protecţia eficace a consumatorilor trebuie să fie una din priorităţile Uniunii. Cred că utilizarea tablourilor de bord ale pieţelor de consum, ca instrument de monitorizare a pieţelor, este foarte benefică din punctul de vedere al consumatorilor. Tablourile de bord arată în mod clar care sunt pieţele ce nu satisfac suficient nevoile consumatorilor. Analizându-le, putem constata, printre altele, că, în prezent, consumatorii se confruntă cu probleme mai ales pe piaţa serviciilor şi că, între anumite state membre, comerţul prin internet este restricţionat în mare măsură de barierele transfrontaliere. Mă bucur că se vor crea şi alte tablouri de bord. Sper că acestea ne vor furniza informaţii şi mai detaliate decât până acum. Graţie acestor instrumente, ne este mult mai uşor să înţelegem problemele consumatorilor şi să răspundem necesităţilor acestora. Fără niciun dubiu, introducerea reglementărilor UE privind protecţia consumatorilor în anumite state membre ale Uniunii este o măsură benefică pentru cetăţenii noştri.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Am votat în favoarea raportului dnei Hedh privind protecţia consumatorilor. Acest raport din proprie iniţiativă recunoaşte în mod corect rolul crucial al organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, care sunt ideale pentru a semnala autorităţilor publice problemele cu care se confruntă consumatorii în activitatea lor cotidiană. Desigur, susţin şi cerinţa ca statele membre să consulte organizaţiile pentru protecţia consumatorilor în toate fazele procesului decizional, ale transpunerii şi punerii în aplicare a legislaţiei privind consumatorii. La fel de importantă este includerea în tabloul de bord al pieţelor de consum a unor indicatori pe termen lung, precum cei referitori la cotele de piaţă, calitate, publicitate, transparenţa şi comparabilitatea ofertelor, a unor indicatori referitori la punerea în aplicare şi la drepturile consumatorilor, a unor indicatori sociali, etici şi de mediu, precum şi a unor indicatori de măsurare a redresării şi a efectelor nocive asupra consumatorilor.

Singurele două carenţe ale acestui raport constau, din punctul meu de vedere, în neadoptarea amendamentului propus de Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, care susţinea tragerea unor învăţăminte din eşecul pieţei în sectorul energetic şi a amendamentului prin care solicitam revizuirea Directivei privind siguranţa jucăriilor. Este regretabil faptul că acest amendament nu a fost susţinut. Cu toate acestea, doresc să felicit raportoarea şi pe colegii ei din Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, pentru acest raport corect.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Salut această contribuţie a Parlamentului la tabloul de bord al consumatorilor. Tabloul de bord al consumatorilor este un indicator important al eficienţei şi eficacităţii statelor membre în punerea în aplicare a legislaţiei comunitare. Salut apelul raportoarei pentru o transparenţă şi vizibilitate sporită a măsurilor de supraveghere şi o susţin în solicitarea unor mecanisme îmbunătăţite de redresare colectivă în Uniunea Europeană.

  Alf Svensson (PPE) , în scris. – (SV) Piaţa liberă în cadrul UE transformă Uniunea într-un jucător puternic, dar înseamnă şi că, totodată, consumatorii trebuie să primească informaţii clare şi corecte privind gama disponibilă pe piaţă. Poziţia consumatorilor trebuie consolidată. Prin urmare, astăzi am votat în favoarea raportului privind protecţia consumatorilor. Totuşi, raportul conţine anumite formulări problematice. Există pericolul ca o consultare a organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, în toate fazele procesului decizional, să prelungească prea mult acest proces. Societatea civilă joacă un rol important în asigurarea unei protecţii relevante a consumatorilor, însă ea poate avea forme diferite, în ţări diferite, fără ca acest lucru să afecteze rezultatul. Trebuie să se aplice principiul subsidiarităţii în ceea ce priveşte înfiinţarea autorităţilor pentru protecţia consumatorilor şi a ombudsman-ului pentru drepturile consumatorilor, precum şi în formularea referitoare la curriculumul din şcoli. UE trebuie să stabilească niveluri şi obiective minime pentru politica comună privind protecţia consumatorilor, însă nu trebuie să decidă amănunţit modul în care statele membre vor atinge aceste obiective. Raportul le solicită tuturor statelor membre să colecteze şi să înregistreze, într-o bază de date comună, informaţii privind accidentele şi vătămările. O astfel de bază de date nu trebuie să conducă la un exces de activităţi administrative. Administrarea sa trebuie să fie rezonabilă şi proporţională cu avantajele sale pentru populaţie. Cu toate acestea, drepturile consumatorilor şi protecţia consumatorilor pe piaţa internă sunt atât de importante, încât am votat în favoarea raportului, în pofida preocupărilor pe care tocmai le-am evidenţiat.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Dnă raportor, doamnelor şi domnilor, mă bucur că încercăm să ne ocupăm serios de protecţia drepturilor consumatorilor. Cu toate acestea, purtăm astfel de discuţii de câţiva ani şi încă nu putem crea un mecanism ideal, care să restricţioneze condiţiile obligatorii, prin îndeplinirea acestor sarcini la nivel naţional. Câteodată, situaţia pare că devine un joc sau o ipocrizie. Până nu vom reglementa în mod strict activităţile monopolurilor, indiferent de zonă, astfel încât profiturile acestora să fie limitate în mod clar, iar costurile de operare, salariile şi bonusurile să fie controlate strict – spre exemplu furnizarea de materii prime, fabricaţia, furnizarea de produse – consumatorii nu vor putea primi produse sau servicii ieftine şi de bună calitate. Dispun de o experienţă considerabilă în acest domeniu şi sunt gata să-mi ofer sprijinul.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Salut adoptarea acestui raport. Consider că este important să protejăm consumatorii şi să punem accentul pe consolidarea supravegherii pieţei, astfel încât produsele destinate cetăţenilor să atingă cele mai ridicate standarde. Salut iniţiativa de dezvoltare a cooperării internaţionale privind produsele de siguranţă şi de încheiere a unor acorduri formale cu autorităţile de punere în aplicare din statele terţe. Susţin solicitările de creare a unui Ombudsman special pentru protecţia consumatorilor, pentru soluţionarea extrajudiciară a disputelor şi consider că mecanismele mai eficiente de cooperare transfrontalieră vor contribui la îmbunătăţirea protecţiei pentru consumatorii din întreaga Uniune Europeană.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (FR) Articolul 12 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că cerinţele privind protecţia consumatorilor trebuie luate în considerare în definirea şi executarea altor politici şi activităţi ale Uniunii. Comisia trebuie să se asigure că interesele consumatorilor sunt integrate în mod autentic în toate politicile şi trebuie să examineze, în studiile sale de impact, efectele potenţiale ale oricăror noi acte legislative şi ale politicilor care afectează în mod direct sau indirect consumatorii. Reclamaţiile consumatorilor sunt un indicator important al eşecurilor pieţei, însă absenţa lor nu înseamnă întotdeauna că pieţele funcţionează bine, deoarece există momente în care consumatorii tind să se plângă mai puţin, din cauza unor tradiţii diferite sau pentru că sunt de părere că reclamaţia lor nu va fi luată în considerare. Organizaţiile pentru protecţia consumatorilor joacă un rol crucial în avertizarea autorităţilor publice în legătură cu problemele cu care se confruntă consumatorii. Instrumentele trebuie optimizate astfel încât să poată funcţiona mai eficient la toate nivelurile. Solicit statelor membre să se asigure că organizaţiile pentru protecţia consumatorilor vor fi consultate în mod corespunzător în fiecare fază a procesului decizional şi în timpul transpunerii şi punerii în aplicare a legislaţiei privind consumatorii.

Raport: Cristian Silviu Buşoi (A7-0027/2010)

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Am votat în favoarea acestui raport privind SOLVIT. Consumatorii europeni trebuie să-şi cunoască foarte bine drepturile, iar această reţea de soluţionare a problemelor trebuie să fie accesibilă tuturor.

În întreaga Uniune Europeană, este tot mai mare numărul de persoane care contactează SOLVIT pentru a cere sfaturi şi ajutor. De aici se poate înţelege că sporeşte importanţa SOLVIT, ca instrument de rezolvare a problemelor pentru cetăţenii şi firmele europene.

Susţin pe deplin cerinţa exprimată în raport, pentru o popularizare mai bună şi mai extinsă a serviciilor SOLVIT şi sunt de acord că informaţiile privind drepturile cetăţenilor şi firmelor pe piaţa internă trebuie clarificate, astfel încât toată lumea să beneficieze de aceste drepturi în activitatea sa cotidiană.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – Pentru a se bucura de beneficiile pieţei interne, consumatorii trebuie să aibă la dispoziţie un mijloc eficace de redresare după aplicarea eronată a legislaţiei privind piaţa internă. Reţeaua SOLVIT a fost creată pentru a garanta o redresare rapidă, fără a apela la proceduri judiciare. Consider că această reţea ar putea fi foarte utilă, însă, deocamdată, nu funcţionează în mod real şi nu-şi foloseşte pe deplin potenţialul. Mulţi dintre cetăţenii noştri şi multe întreprinderi mici nu cunosc existenţa unei astfel de reţele. Astfel, cred că statele membre trebuie să depună eforturi mai mari şi să aloce mai multe resurse pentru promovarea SOLVIT şi pentru conştientizarea cetăţenilor şi a firmelor. De asemenea, unele centre SOLVIT primesc mai multe cazuri decât pot rezolva, ele având prea puţin personal. Cred că statele membre trebuie să consolideze rolul centrelor SOLVIT naţionale, asigurând cooperarea între autorităţile naţionale, regionale şi locale, dar şi să se implice într-un schimb activ de opinii şi practici optime cu alte state membre ale Uniunii, pentru a exploata pe deplin potenţialul reţelei SOLVIT.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) SOLVIT este o reţea online de soluţionare a problemelor, care funcţionează din anul 2002 şi la care participă statele membre ale Uniunii Europene, cu scopul de a furniza un răspuns pragmatic la dificultăţile provocate de aplicare incorectă a legislaţiei comunitare de către autorităţile publice.

Deşi în prezent piaţa internă funcţionează relativ bine, este la fel de adevărat faptul că, uneori, apar erori sau probleme de interpretare în ceea ce priveşte drepturile populaţiei şi ale firmelor care încearcă să profite la maxim de avantajele oferite de piaţa internă.

Am votat în favoarea acestui raport, deoarece reţeaua SOLVIT s-a dovedit a fi foarte importantă pentru rezolvarea tuturor tipurilor de probleme, de la cele ale persoanelor care caută un alt stat membru în care să studieze, să lucreze sau să-şi reîntregească familia, la cele ale firmelor care întâmpină probleme cu autorităţile publice, cu rambursarea TVA sau alte dificultăţi. Reţeaua SOLVIT doreşte să le ofere cetăţenilor şi firmelor servicii de calitate ridicată, în baza unor criterii importante de calitate şi performanţă.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut raportul Buşoi privind reţeaua SOLVIT. Această reţea informală de rezolvare a problemelor aferente pieţei interne a fost esenţială pentru oferirea de asistenţă gratuită cetăţenilor şi firmelor în vederea soluţionării problemelor specifice pe care le întâmpină în relaţia cu autorităţile publice. Importanţa sa este reflectată de numărul sporit de cazuri ce i-au fost transmise spre soluţionare anul trecut. Cu toate acestea, având în vedere problemele stringente identificate la nivel naţional, trebuie să avem în vedere o serie de măsuri de îmbunătăţire a eficacităţii acestor centre. Consider, prin urmare, că statele membre trebuie să-şi intensifice eforturile şi să ofere cetăţenilor şi firmelor informaţii privind drepturile de care se bucură pe piaţa internă, profitând de extinderea resurselor financiare şi umane şi de pregătirea angajaţilor din reţeaua SOLVIT în ceea ce priveşte normele pieţei interne. Totodată, este important ca angajaţii să cunoască bine limba engleză, dar şi limba maternă. Solicit statelor membre şi Comisiei să promoveze extinderea accesului la reţeaua SOLVIT, pentru persoanele fizice şi juridice, pentru a pune în mod real în aplicare normele pieţei interne.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Piaţa internă nu este şi nu ar trebui să fie o structură exclusiv birocratică. Pentru a beneficia pe deplin de avantajele sale evidente, întreprinderile şi publicul european trebuie să-şi poată exercita drepturile, prin intermediul unor mecanisme rapide, eficiente şi pertinente. În acest sens, reţeaua SOLVIT capătă o importanţă fundamentală.

Având în vedere numărul tot mai mare de cazuri în care au fost implicate centrele SOLVIT în ultimul an, consider că, spre binele consumatorilor, este vital să efectuăm reformele şi îmbunătăţirile propuse de Parlament. De exemplu, consolidarea controlului Comisiei asupra aplicării efective a regulilor pe piaţa internă, extinderea clară a resurselor furnizate centrelor SOLVIT (alocarea unor experţi în domeniul pieţei interne, mărirea fondurilor acordate centrelor naţionale, instruirea specializată şi actualizată a personalului specialist existent, legături online coordonate între centrele locale şi serviciile Comisiei) şi investiţii semnificative în promovarea şi popularizarea reţelei SOLVIT de către statele membre şi Comisie, prin toate metodele de comunicare socială, promovând un nivel ridicat al legăturii cu publicul şi firmele. Din toate aceste motive, susţin raportul Buşoi privind reţeaua SOLVIT.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Reţeaua SOLVIT s-a dovedit a fi un instrument foarte util pentru soluţionarea problemelor fără a apela la proceduri judiciare, instrument la care recurg persoanele fizice şi juridice ca urmare a aplicării eronate a legislaţiei privind piaţa internă de către autorităţile publice. Prin urmare, acest instrument trebuie sprijinit în diferite moduri, printr-o cooperare mai bună între Comisie, Parlament şi statele membre. În primul rând, trebuie să popularizăm existenţa sa în rândul cetăţenilor şi al firmelor şi să consolidăm cooperarea între autorităţile naţionale, regionale şi locale. Totodată, trebuie acordată o importanţă sporită pregătirii funcţionarilor publici care lucrează în acest domeniu, pregătirii personalului reţelei SOLVIT, măsuri care, după cum se arată şi în comunicatul Comisiei, pot fi puse în aplicare şi apelând la Fondul social european.

Am votat în favoarea raportului deoarece consider că o consolidare a reţelei SOLVIT poate ajuta la îmbunătăţirea cadrului juridic al pieţei interne, pe care încercăm din greu s-o construim. Promovarea transparenţei datelor printr-o bază de date online interactivă accentuează conştientizarea populaţiei privind standardele, permite rezolvarea mai rapidă a problemelor şi măreşte încrederea în operatori.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Reţeaua SOLVIT a fost înfiinţată de Comisie şi de statele membre pentru a rezolva, pe căi non-judiciare, orice probleme cu care se confruntă persoanele fizice şi juridice ca urmare a aplicării incorecte a legislaţiei privind piaţa internă.

Această reţea s-a dovedit a fi eficace în soluţionarea problemelor, însă este încă sub-utilizată de publicul larg. Din acest motiv, Comisia doreşte să promoveze aplicarea rapidă şi completă a reţelei SOLVIT, mărind transparenţa, pentru a putea depăşi obstacolele care împiedică libertatea de circulaţie şi pentru a oferi publicului informaţii privind drepturile sale, astfel încât să acopere potenţialul pieţei interne.

Având în vedere aceste lucruri, Comisia îndeamnă statele membre să promoveze în mod corespunzător reţeaua SOLVIT la nivelul publicului şi al firmelor, ţinând cont de capacităţile sale şi de valoarea adăugată pe care o reprezintă aceasta.

Deoarece multe probleme care ar putea fi soluţionate prin reţeaua SOLVIT sunt rezolvate în prezent pe cale judiciară, mărind atât durata de timp, cât şi sumele de bani pierdute de populaţie şi de firme şi deoarece reţeaua SOLVIT ar putea oferi o alternativă şi o soluţie mai rapidă şi eficientă la disputele juridice, consider că, dacă reţeaua SOLVIT ar fi complet funcţională, acest lucru ar fi benefic pentru operarea pieţei interne, dar şi pentru protecţia intereselor şi drepturilor populaţiei şi ale firmelor.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Reţeaua SOLVIT a devenit operaţională în iulie 2002, ea fiind creată de Comisie şi de statele membre cu scopul de a rezolva problemele întâmpinate de populaţie şi de întreprinderi în urma aplicării eronate a legislaţiei privind piaţa internă, oferind astfel un răspuns rapid, gratuit şi eficace, fără implicarea instanţelor.

Toate statele membre UE, precum şi Norvegia, Islanda şi Liechtenstein au creat centre SOLVIT la nivel naţional, majoritatea integrate în ministerele de economie sau de externe. Aceste centre cooperează direct prin intermediul unei baze de date electronice, pentru a găsi soluţii rapide şi pragmatice la problemele expuse de populaţie şi de întreprinderi.

Statele membre trebuie să-şi intensifice eforturile pentru a oferi informaţii persoanelor fizice şi juridice privind drepturile pe care le au în cadrul pieţei interne, permiţându-le astfel să-şi exercite aceste drepturi. Serviciile oferite de SOLVIT trebuie popularizate în rândul populaţiei şi al firmelor într-o manieră eficace.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Reţeaua SOLVIT, care se doreşte a fi o soluţie eficace la problemele pieţei interne, a reuşit să rezolve cu succes aceste probleme. Această reţea SOLVIT a fost înfiinţată în 2002 cu scopul de a rezolva problemele cu care se confruntă populaţia şi întreprinderile în urma aplicării incorecte a legislaţiei europene privind piaţa internă.

Reţeaua SOLVIT înlocuieşte instanţele de judecată într-o manieră mai eficace şi mai puţin birocratică, găsind soluţii în termen de 10 săptămâni. Cu toate acestea, afluenţa tot mai mare de cazuri cu care se confruntă reţeaua SOLVIT a condus la apariţia unor deficienţe în răspunsul său. Aceasta înseamnă că este important să se ia măsuri în direcţia creşterii resurselor umane şi financiare şi în direcţia pregătirii adecvate a funcţionarilor reţelei SOLVIT, pentru ca aceştia să-şi îmbunătăţească eficacitatea în soluţionarea numărului tot mai mare de cazuri care le sunt alocate.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Piaţa internă oferă cetăţenilor şi întreprinderilor numeroase oportunităţi. În general, piaţa internă funcţionează bine, însă uneori se pot comite şi erori.

SOLVIT este o reţea de soluţionare a problemelor, în cadrul căreia statele membre ale UE conlucrează pentru a soluţiona, fără utilizarea procedurilor legale, problemele survenite datorită aplicării necorespunzătoare a legislaţiei privind piaţa internă de către autorităţile publice. În fiecare stat membru al Uniunii Europene (precum şi în Norvegia, Islanda şi Lichtenstein) există un centru SOLVIT.

Am votat acest raport pentru a impulsiona Centrele SOLVIT în rezolvarea plângerilor provenite atât din partea cetăţenilor, cât şi a întreprinderilor

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Piaţa internă, care are peste 1500 de documente destul de complexe, este considerată de europeni o „mare invenţie” oarecum greu de înţeles, care nici măcar nu este întotdeauna pusă corect în aplicare în statele membre (mă gândesc în special la recunoaşterea calificărilor profesionale). Prin urmare, SOLVIT se dovedeşte a fi un instrument de nepreţuit: această reţea de cooperare, un serviciu autentic de asistenţă pentru consumatori şi întreprinderi pe problemele pieţei interne, funcţionează de câţiva ani şi rezolvă în mod informal problemele ridicate de aplicare eronată a legislaţiei privind piaţa internă de către autorităţile publice. Am votat în favoarea raportului privind SOLVIT.

Cu toate acestea, în pofida ratei sale excelente de succes (peste 80 % din cazuri sunt rezolvate cu succes) şi deşi reprezintă o soluţie rapidă, extra-judiciară şi gratuită la problema obţinerii redresării, SOLVIT este încă necunoscută în rândul publicului larg. Trebuie să facem mai multe pentru a-i evidenţia profilul. În final, îmi pare rău că în anumite state membre, inclusiv în al meu, centrul SOLVIT este atât de deficitar din punctul de vedere al bugetului şi al personalului. Consider că a sosit timpul ca statele membre să aprecieze utilitatea acestor centre şi să le ofere mijloacele necesare pentru a putea funcţiona corect.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Raportul dlui Buşoi privind reţeaua SOLVIT este foarte important. În decursul activităţilor mele parlamentare, mă contactează de multe ori pe săptămână cetăţeni care îmi adresează, destul de des, întrebări foarte personale şi foarte specifice privind funcţionarea legislaţiei comunitare. Deseori îi pot ajuta rapid indicându-le reţeaua SOLVIT.

Raportul pe care l-am adoptat astăzi descrie în mod clar beneficiile acestui instrument. Raportul este extrem de echilibrat, acesta menţionând foarte clar ce măsuri trebuie luate pentru a îmbunătăţi instrumentul. Desigur, este nevoie de o bună strategie de mass-media pentru a populariza această reţea. La acest lucru poate contribui crearea unei singure adrese de interne.

Este clar faptul că eficienţa SOLVIT trebuie mărită în continuare. Acest lucru se poate face prin dezvoltarea cooperării dintre funcţionarii civili cu un nivel suficient de cunoştinţe. Totodată, este esenţială recomandarea adresată statelor membre, aceea de a creşte personalul alocat centrelor SOLVIT, pentru a crea capacitate administrativă în diversele ministere de la nivel naţional. Obiectivul trebuie să fie acela ca toate centrele SOLVIT să poată răspunde rapid la întrebări şi să ofere soluţii reale; acesta este de fapt scopul în care a fost creată reţeaua SOLVIT.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Dle raportor, doamnelor şi domnilor, susţin această iniţiativă şi sunt complet de acord cu consolidarea reţelei SOLVIT şi cu extinderea activităţilor sale. Nu trebuie făcută nicio economie pentru a obţine informaţii privind activităţile acestei structuri europene şi oportunităţile prezente în mass-media naţională, pe internet sau în programele de televiziune. Cu toate acestea, vă pot spune că există standarde duble: legislaţia nu se aplică într-o manieră uniformă şi există chiar penalităţi diferite pentru aceleaşi activităţi.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (FR) Reţeaua SOLVIT a fost creată pentru a rezolva problemele cu care se confruntă cetăţenii şi întreprinderile în urma aplicării deficitare a legislaţiei privind piaţa internă. Toate statele membre, precum şi Norvegia, Islanda şi Liechtenstein au înfiinţat un centru naţional SOLVIT. Aceste centre cooperează direct pentru a găsi soluţii rapide şi pragmatice la problemele expuse de persoanele fizice şi juridice. Centrele au nevoie de o consiliere juridică de calitate privind fondul problemelor expuse şi soluţiile propuse. Ele au acces la consiliere juridică atât în cadrul centrului, cât şi graţie administraţiei competente. În situaţiile în care există diferenţe din punctul de vedere al opiniei juridice, la unele cazuri care gestionate în comun, în situaţii juridice complexe sau atunci când pur şi simplu în ţara lor nu au acces corespunzător la consilierea juridică, centrele SOLVIT se adresează deseori Comisiei, solicitând îndrumări. Statele membre trebuie să se asigure că aceste centre au un acces corespunzător la expertiza juridică în cadrul propriei administraţii. Comisia trebuie să accelereze procesul de oferire a evaluărilor juridice neoficiale către centre, la cererea acestora. Salut angajamentul statelor membre faţă de monitorizarea legislaţiei europene şi faţă de aplicarea acesteia. Nu este bine ca Parlamentul şi Consiliul, co-legislatorii europeni, să pună în aplicare legi care creează mai multe probleme decât rezolvă.

Raport: Bairbre de Brún (A7-0082/2009)

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Irlanda are standarde foarte ridicate privind sănătatea animalelor, motiv pentru care am votat în favoarea acestui raport important, care va proteja starea de sănătate a animalelor irlandeze. Recomandarea raportului privind prelungirea sistemului de tranziţie pentru circulaţia animalelor până la finalul lui decembrie 2011 este necesară şi oportună.

Aceste reguli stabilesc un sistem general pentru identificarea animalelor de companie (pisici, câini şi dihori de casă) care se deplasează între statele membre şi toate animalele trebuie să aibă paşapoarte care să demonstreze că au fost vaccinate împotriva rabiei.

Aceste măsuri de protecţie sunt necesare, deoarece standardele de sănătate în Irlanda sunt extrem de ridicate în prezent şi, prin urmare, în această ţară nu există rabie, căpuşe sau tenii, care ar putea pune în pericol sănătatea oamenilor şi a animalelor.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Doamnă preşedintă, am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de rezoluţie a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele de sănătate animală aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie, deşi nu sunt de acord pe deplin cu textul propunerii. Mă îngrijorează în special faptul că această propunere prevede o prelungire a perioadei de tranziţie în care importul de câini şi pisici în Irlanda, Malta, Finlanda, Suedia şi Regatul Unit este supus unor cerinţe mai stricte. Spre exemplu, Malta, Irlanda şi Regatul Unit solicită ca pisicile şi câinii de companie să fie supuşi unor analize suplimentare pentru căpuşe, analize ce trebuie certificate şi în paşapoartele lor. Aceasta este deja cea de-a doua prelungire consecutivă a perioadei de tranziţie şi consider că acest lucru este complet neregulamentar din perspectiva practicii legislative a UE. Comisia trebuie să evalueze cât mai curând posibilitatea de extindere a regimului general la statele membre care sunt supuse actualmente regimului de tranziţie, iar pentru aceasta trebuie să solicite elaborarea unei opinii consultative de către Autoritatea europeană pentru siguranţa alimentară. Cred cu tărie că prelungirile repetate ale perioadei de tranziţie nu sunt benefice pentru cetăţenii europeni. Diferenţele existente la nivelul măsurilor protective aplicate de statele membre menţionate anterior, precum intervalele de timp diferite pentru inoculări şi analize serologice şi termenele diferite pentru analizele parazitologice fac mai dificilă şi mai costisitoare circulaţia cu animale de companie în interiorul Uniunii Europene.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Legislaţia comunitară reglementează circulaţia necomercială a animalelor de companie în interiorul Comunităţii, în cadrul căreia stabileşte un aşa-numit regim general, în baza căruia câinii, pisicile şi dihorii de casă, care circulă între statele membre ale Uniunii Europene, trebuie să fie însoţite de documente de identificare şi de informaţii privind inoculările obligatorii împotriva rabiei şi privind bolile de care au suferit. Regulamentul (CE) nr. 998/2003 prevede şi un aşa-zis regim de tranziţie, care le permite statelor membre să aplice cerinţe mai stricte pentru intrarea şi circulaţia acestor animale pe teritoriul lor. Marea Britanie, în special, foloseşte în mod semnificativ această derogare. Comisia propune prelungirea regimului de tranziţie până la 31 decembrie 2011, iar raportoarea, dna de Brún, susţine această iniţiativă. Având în vedere că s-a ajuns la un compromis în cadrul Consiliului şi al comisiei ENVI, compromis din care face parte şi acest raport, am votat pentru adoptarea sa.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Regulamentul (CE) 998/2003 pe care Comisia doreşte să-l modifice prevede norme armonizate privind circulaţia necomercială a animalelor de companie în interiorul Uniunii Europene, precum şi intrarea acestora în Uniune. Regulamentul prevede însă un sistem temporar în cadrul căruia unele state membre pot impune condiţii mai restrictive în cazul anumitor boli precum rabia, echinococoza şi infestarea cu căpuşe.

Ţinând cont de importanţa liberei circulaţii a animalelor de companie în zona Uniunii Europene, repet că este fundamental ca aceste animale de companie să respecte toate criteriile sanitare, pentru a nu prezenta un pericol pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport prevede norme privind circulaţia animalelor de companie în spaţiul european şi privind modul în care aceasta trebuie să se desfăşoare, în conformitate cu obiectivele de prevenire a răspândirii bolilor, în special a rabiei.

Libertatea de circulaţie este unul dintre pilonii principali ai pieţei europene unice. Această problemă este deosebit de pertinentă pentru cetăţenii unei Europe fără frontiere în care asistăm la o circulaţie sporită a animalelor de companie între statele membre ale Uniunii.

Suntem cu toţii de acord că trebuie să putem călători împreună cu animalele de companie, însă, de asemenea, suntem de acord că acest lucru trebuie să se efectueze în conformitate cu criteriile stabilite de sănătate publică, pentru a asigura o protecţie sporită pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor.

Prin urmare, salut sistemul general de paşapoarte care va armoniza măsurile de igienă şi controalele care vor facilita libera circulaţie a animalelor de companie.

Totodată, raportul prevede un sistem de tranziţie până la finalul anului 2011, astfel încât unele ţări să se poată pregăti pentru a institui infrastructura necesară.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea raportului dnei de Brún. Libertatea de circulaţie care stă la baza pieţei unice înseamnă că aceasta este o problemă importantă pentru foarte mulţi cetăţeni ai Europei. Problemele de sănătate publică şi a animalelor au de asemenea o importanţă vitală şi consider că raportoarea a prezentat un raport echilibrat în acest sens.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Condiţiile de sănătate a animalelor care trebuie aplicate în cazul circulaţiei transfrontaliere necomerciale a animalelor domestice au ca scop asigurarea unui nivel sporit de protecţie pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor şi a unei libertăţi sporite de circulaţie a animalelor de companie care sunt însoţite de proprietarii lor. Astfel, circulaţia necomercială a animalelor va fi simplificată dacă se respectă reglementările relevante, dacă există un certificat de vaccinare împotriva rabiei şi dacă, în timpul călătoriilor în spaţiul comunitar, un medic veterinar autorizat va efectua o analiză a reacţiei sistemului imunitar la acest vaccin.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (ES) Am votat în favoarea acestui important raport deoarece, în acest mod, susţinem propunerea Comisiei privind prelungirea regimului de tranziţie pentru rabie, aceasta însemnând că finalul regimului va coincide mai bine cu perioada în care Comisia Europeană preconizează că va întrerupe finanţarea comunitară pentru programele de vaccinare împotriva rabiei silvatice în unele state membre. Aceasta este principala problemă de rabie cu care se confruntă UE. Totodată, Comisia a optat pentru o abordare precaută, acordând prioritate prevenirii şi consideraţiilor sanitare suplimentare privind piaţa internă şi libera circulaţie a animalelor de companie. Comisia a comparat şi a analizat diferitele opţiuni politice, luând în calcul diversele opinii ale Autorităţii europene pentru siguranţa alimentelor (AESA). Data propusă pentru încetarea regimurilor de tranziţie va permite transformarea infrastructurii şi reformarea treptată a personalului deja existent, în vederea adaptării la noua situaţie.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Salut acest raport, care le va permite statelor membre să continue măsurile de protecţie împotriva răspândirii rabiei, însă care, totodată, va conduce la o circulaţie liberă şi sigură a animalelor de companie la nivel european după 2011. Prelungirea derogării pentru anumite ţări până în 2011 le va permite să continue testele şi verificările sanitare pentru depistarea bolilor precum rabia. Această perioadă de tranziţie este un pas important pentru a putea avea, în final, o circulaţie liberă şi sigură a animalelor de companie în Uniunea Europeană.

Doresc să-i felicit pe toţi cei care au depus eforturi pentru a se încheia acordul privind noua procedură de comitologie. Acesta este un compromis bun care ne va permite să oferim un răspuns eficient dacă statele membre au preocupări justificate în legătură cu răspândirea altor boli. Totodată, avem siguranţa că, în cazul în care utilizează atribuţiile sale delegate, Comisia va consulta mai mulţi experţi: experţi ai Comisiei, experţi din statele membre, experţi non-guvernamentali şi experţii Parlamentului. Trebuie să ne asigurăm că acest angajament va fi respectat. Într-un context mai larg, am primit garanţii scrise că acest raport nu va crea un precedent pentru utilizarea viitoare a atribuţiilor delegate. Acest lucru ia în calcul preocupările Parlamentului privind crearea unui precedent pentru noua procedură de comitologie în baza Tratatului de la Lisabona.

Raport: Carlos Coelho (A7-0015/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Strategia UE 2020 este un document care ne oferă multe speranţe. În ultima vreme, s-a discutat mult despre redresarea economiei UE, însă majoritatea statelor membre încă nu întrevăd finalul crizei. În public, discuţiile privind criza se reduc la starea finanţelor publice, deşi şomajul tot mai accentuat în unele state membre a atins deja un nivel critic. Este ciudat să auzim cum înalţi demnitari ai UE laudă unele guverne pentru activitatea lor excelentă atunci când, în fiecare lună, numărul şomerilor din statele respective creşte într-un ritm catastrofal, se reduc garanţiile sociale şi sporeşte numărul celor care trăiesc sub nivelul de sărăcie. Populaţia acestor ţări înţelege tot mai greu dacă, în sfera activităţii sale sociale, Uniunea Europeană pune în aplicare o politică de reducere a sărăciei sau de fapt doreşte să accentueze sărăcia. Din punctul meu de vedere, guvernele care nu au putut rezolva problemele de stabilizare a şomajului nu trebuie să primească laude nemeritate. Comisia Europeană trebuie să-şi asume o responsabilitate mai mare şi să supervizeze în mod responsabil punerea în aplicare a planurilor naţionale guvernamentale de gestionare a crizei, evaluând foarte clar efectele acestor reforme asupra populaţiei.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Acordul Schengen este un tratat între statele europene privind politica de libertate a circulaţiei persoanelor în spaţiul Schengen. Orice persoană care deţine un document ce dovedeşte că rezidă în mod legal într-un stat membru UE ar trebui să poată circula în mod liber într-o zonă în care nu există frontiere interne.

Cu toate acestea, nu toate ţările şi-au îndeplinit obligaţia de a asigura un permis de şedere cetăţenilor statelor terţe care deţin acest tip de viză de lungă şedere. Din acest motiv, este ilogic ca un student care a obţinut viză pentru a urma un an de studii în Portugalia să nu poată merge, de exemplu, în Belgia, pentru a putea strânge informaţii dintr-o bibliotecă specializată, în vederea redactării tezei.

Din acest motiv, am votat în favoarea raportului de faţă, ţinând cont de faptul că este important să facilităm libertatea de circulaţie în spaţiul Schengen a cetăţenilor statelor terţe care rezidă în mod legal într-unul din statele membre UE, în baza unei vize de lungă şedere de tip D, furnizată de statul membru în cauză. Îl felicit pe raportor, dl Coelho, pentru că a reuşit încă o dată să ajungă la un acord la prima lectură, lucru care va permite rezolvarea acestei situaţii înainte de intrarea în vigoare a Codului vizelor, luna viitoare.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru noile amendamente la acest regulament având în vedere faptul că, până în prezent, cetăţenii statelor terţe care deţineau vize de lungă şedere întâmpinau probleme în ceea ce priveşte libera circulaţie. Nu puteau şi nu pot călători în mod liber dintr-un stat membru al Uniunii Europene în altul şi chiar întâmpinau dificultăţi la întoarcerea în ţara lor de origine. Acest regulament extinde principiul echivalenţei între permisele de şedere şi vizele de scurtă şedere emise de statele membre care pun în aplicare acquis-ul Schengen în cazul vizelor de lungă şedere. Trebuie evidenţiat faptul că o viză de lungă şedere ar trebui să aibă acelaşi efect ca un permis de şedere în ceea ce priveşte libera circulaţie în spaţiul Schengen, fără frontiere interne. Doresc să atrag atenţia asupra faptului că este foarte important să nu se încalce garanţiile de securitate la nivelul statelor membre UE, după simplificarea circulaţiei cetăţenilor statelor terţe în spaţiul Schengen. Punerea în aplicare a acestui regulament nu ar trebui să reducă nivelul de securitate, deoarece el prevede obligaţia statelor de a verifica datele unei anumite persoane în Sistemul de informare Schengen înainte de a emite o viză de lungă şedere şi, dacă este cazul, de a cere informaţii de la alte state membre ale UE privind persoana în cauză. Până în prezent, acest lucru se făcea doar la emiterea permiselor de şedere.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Salut adoptarea acestui regulament cu o majoritate foarte mare: 562 de voturi la 29, cu 51 de abţineri. Din acest moment, orice cetăţean al unei ţări terţe care deţine o viză de lungă şedere emisă de un stat membru UE va putea circula într-un alt stat membru al Uniunii, timp de trei luni în orice perioadă de şase luni, în aceleaşi condiţii ca şi deţinătorul unui permis de şedere. Mulţi studenţi şi cercetători, precum cei care participă la programele europene de schimb educaţional (Erasmus Mundi) au aşteptat această măsură. Este un pas înainte în direcţia transformării Uniunii într-o destinaţie mai atractivă pentru studenţii, oamenii de ştiinţă şi cercetătorii din statele terţe. Totodată, putem considera această măsură drept o reamintire a rugăminţii adresate de Parlamentul European statelor membre de a introduce în viitor o viză specială pentru studenţii care participă la programele de schimb. Am, însă, un singur regret: Regatul Unit, Irlanda şi Danemarca nu au adoptat acest regulament şi nu vor trebui să-l aplice, chiar dacă aceste ţări atrag un număr mare de studenţi şi cercetători străini prezenţi în spaţiul Schengen.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Crearea, prin intermediul acordului Schengen, a unui spaţiu european fără controale de frontieră a reprezentat un pas important în construirea unei pieţe interne deschise, cu o circulaţie liberă a populaţiei şi produselor.

Din acest motiv, acordul are obiectivul principal de a permite libera circulaţie a persoanelor într-un spaţiu în care nu există frontiere interne. Prin urmare, ni se pare absurd că cetăţenii care provin din afara UE, dar care deţin vize de lungă şedere furnizate de unul dintre statele care au semnat acordul Schengen nu pot circula în mod liber în acest spaţiu.

Exemplele oferite de raportor dovedesc absurditatea acestui sistem. Din acest motiv, sunt de acord cu propunerea Comisiei, în formularea sugerată de Parlament de a considera vizele de lungă şedere drept permise de şedere, asigurând libertatea de circulaţie a posesorilor acestora.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) În primul rând, salut calitatea excelentă a acestui raport. Conform legislaţiei comunitare în vigoare, cetăţenii statelor terţe care deţin o viză de lungă şedere (pentru o perioadă mai mare de şase luni) nu au dreptul să călătorească în alte state membre în timpul acestei şederi sau să călătorească prin alte state membre atunci când se întorc în ţara de origine, deoarece convenţia Schengen nu conţine nicio prevedere referitoare la astfel de situaţii.

Noile norme propuse presupun că o viză de lungă şedere va avea acelaşi efect ca un permis de şedere, din punctul de vedere al liberei circulaţii în spaţiul Schengen, fără frontiere interne sau că o persoană ce deţine o viză de lungă şedere emisă de un stat membru UE va putea călători în alte state membre timp de trei luni într-o perioadă de şase luni şi în aceleaşi condiţii ca posesorul unui permis de şedere.

Pentru ca acest sistem să funcţioneze, trebuie instituite controale echivalente cu cele existente în prezent în alte zone, pentru a asigura o bună comunicare între statele membre UE şi o coerenţă între emiterea vizelor de lungă şedere, permisele de şedere şi alertele din Sistemul de informare Schengen.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Este un lucru bun faptul că un străin care deţine o viză de lungă şedere acordată de un stat membru UE va putea călători într-un alt stat membru timp de cel puţin trei luni într-o perioadă de şase luni, în aceleaşi condiţii ca şi deţinătorul unui permis de şedere. Având în vedere că acesta este principalul aspect acoperit de regulamentul la care se referă acest raport, am votat în favoarea acestuia.

După cum ştim cu toţii, în prezent şi în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare, cetăţenii statelor terţe care deţin vize de lungă şedere, de exemplu studenţi care doresc să efectueze o călătorie de studii într-un alt stat membru, oameni de ştiinţă, academicieni, rude ale cetăţenilor statelor terţe şi ale cetăţenilor UE, nu au voie să călătorească în alte state membre în timpul şederii sau trecerii prin alte state membre atunci când revin în ţara de origine, situaţie care nu este prevăzută în acordul Schengen.

În temeiul noilor norme care au fost aprobate acum, o persoană care deţine o viză de lungă şedere (o viză pentru o perioadă mai mare de trei luni sau o viză tip D) va avea aceleaşi drepturi ca şi posesorul unui permis de şedere din punctul de vedere al libertăţii de circulaţie în spaţiul Schengen.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului dlui Coelho. Într-adevăr, este o iresponsabilitate să le permitem posesorilor de vize de lungă şedere, adică vize pentru o perioadă mai mare de şase luni, să beneficieze automat de libertatea de circulaţie în toate statele din spaţiul Schengen, ca şi cum ar deţine permise de şedere. Exemplele dumneavoastră sunt înşelătoare. Nu contează dacă este vorba despre studenţi care doresc să viziteze capitalele Europei (cu excepţia a trei capitale Londra, Dublin şi Copenhaga, care se află în afara spaţiului Schengen), despre cercetători a căror cercetare trebuie să dureze mai puţin de un an sau despre expatriaţi fără permise de şedere şi de muncă. Toate aceste aspecte au o importanţă marginală şi sunt simple pretexte.

Această măsură este de fapt o altă negare a dreptului suveran al statelor membre de a decide cine anume poate pătrunde pe teritoriul lor şi cine nu, în ce condiţii şi pentru ce perioadă. Vizele de lungă şedere nu vor mai avea niciun sens dacă standardizăm aceste drepturi şi promovăm un fel de statut automat de rezident care i se acordă unei persoane încă din momentul în care doreşte să sosească în Europa pentru o perioadă mai mare de trei luni în alte scopuri decât cele turistice. Aşa ceva este inacceptabil.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am susţinut raportul Coelho privind libertatea de circulaţie a persoanelor cu viză de lungă şedere, deoarece, în spatele problemelor referitoare la formalităţile administrative, cred că este important, de exemplu, ca tinerii din străinătate care vin să studieze în ţările noastre să nu trebuiască să locuiască într-o singură ţară, ci să fie liberi să călătorească şi în alte state, pentru a studia sau pentru a descoperi diversitatea şi bogăţia culturii europene. Spre deosebire de cei care invocă spectrul securităţii şi lupta împotriva imigrărilor ilegale, trebuie să apărăm necesitatea dezvoltării în Europa, la fel ca oriunde în lume, a unei societăţi bazate pe cunoştinţe.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – M-am abţinut la votul asupra raportului Coelho, deoarece abordează aspecte ale spaţiului Schengen care nu sunt aplicabile în Scoţia.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) În primul rând, doresc să-i mulţumesc dlui Coelho pentru calitatea raportului său şi pentru expertiza de care dă dovadă în activitatea sa referitoare la politica de acordare a vizelor. Adoptarea acestui regulament este necesară şi urgentă. Este necesară deoarece, din cauza practicilor extrem de controversate aplicate de statele membre UE, care nu mai transformă vizele de lungă şedere în permise de şedere, am ajuns la situaţii absurde în care orice cetăţean al unui stat terţ care are drept de şedere pe teritoriul UE în virtutea unei vize D nu are voie să călătorească într-un alt stat membru al spaţiului Schengen. Practica aceasta creează obstacole inutile în circulaţia în spaţiul Schengen şi contrazice însăşi filosofia acquis-ului Schengen. Un alt motiv pentru care este urgentă adoptarea acestui text este apropiata intrare în vigoare a codului Comunitar al vizelor care desfiinţează vizele D + C. Acest raport menţine un nivel ridicat de securitate în spaţiul Schengen, prin obligaţia de a consulta Sistemul de informare Schengen la prelucrarea cererilor de viză D şi, totodată, oferă o soluţie corectă şi echilibrată la situaţii care nu trebuie să mai apară în viitor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Legislaţia anterioară care nu permitea unui cetăţean al unui stat terţ, posesor al unei vize de lungă şedere acordată de un stat membru UE, să călătorească în alte state membre, nu îndeplinea necesităţile de mobilitate ale majorităţii acestor cetăţeni. Este vorba despre studenţi, oameni de ştiinţă, academicieni şi alte categorii de populaţie care, în cadrul activităţii lor profesionale şi/sau academice, au nevoie să călătorească în mai multe state membre şi nu ar putea face acest lucru în baza legislaţiei actuale.

Astfel, aceste modificări remediază această situaţie anormală şi protejează în continuare toate regulile de securitate privind circulaţia cetăţenilor statelor terţe în interiorul UE.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui regulament pentru că îl consider o reparaţie binevenită a unei măsuri anterioare, care restrângea drepturile deţinătorilor de vize de lungă şedere într-un stat membru. Aşa cum societatea se află într-o continuă schimbare, nici legislaţia europeană nu trebuie să rămână pe loc, pentru că ne confruntăm cu probleme şi provocări noi şi, în acelaşi timp, ajungem să avem la îndemână instrumente noi pentru a gestiona fenomene cum sunt cele legate, de exemplu, de libera circulaţie.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Acest raport urmăreşte facilitarea liberei circulaţii a cetăţenilor statelor terţe, posesori ai unor vize de lungă şedere de tip D, pe teritoriul comunitar. Raportul ignoră complet faptul că statele membre ar trebui să poată decide dacă cetăţenii statelor terţe au voie să pătrundă pe teritoriul lor, precum şi care cetăţeni ar trebui să se bucure de acest drept. Din acest motiv, am votat împotriva raportului.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Împreună cu grupul meu, am votat în favoarea acestui raport, deoarece propunerile făcute în acest cadru doresc să faciliteze circulaţia în spaţiul Schengen a cetăţenilor statelor terţe care au drept de rezidenţă într-un stat membru în baza unei vize de lungă şedere de tip D emisă de statul membru în cauză. Scopul acestor propuneri este acela de a oferi un răspuns la situaţiile în care statele membre UE nu pot emite în timp util, din diverse motive, permise de şedere pentru cetăţenii statelor terţe care locuiesc pe teritoriul lor, extinzând principiul echivalenţei între un permis de şedere şi vizele de scurtă şedere de tip C la vizele de lungă şedere de tip D.

Astfel, o viză de lungă şedere va avea acelaşi efect ca un permis de şedere, în ceea ce priveşte circulaţia în spaţiul Schengen. Orice posesor al unui document care demonstrează că are drept de rezidenţă într-un stat membru UE va putea circula în mod liber în spaţiul Schengen, pentru perioade scurte de maxim trei luni în orice semestru.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Libera circulaţie a persoanelor este unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene, iar spaţiul Schengen a fost creat pentru a pune în mod eficace în practică acest obiectiv. Grupul Partidului Popular European, căruia îi aparţin, a apărat întotdeauna principiul libertăţii de circulaţie a persoanelor, urmând ideea că regulile şi procedurile comune privind vizele, permisele de şedere şi controlul frontierelor trebuie să facă parte din întregul concept Schengen.

În acest context, susţin noile măsuri care au fost adoptate, având în vedere că libera circulaţie a cetăţenilor din statele terţe, adică rezidenţi ai unui stat membru UE în baza unei vize de lungă şedere de tip D, care circulă în alte state membre din spaţiul Schengen, este uneori îngreunată din cauza întârzierilor în transformarea vizei în permis de şedere.

În conformitate cu acest document, principiul echivalenţei între permisele de şedere şi vizele de scurtă şedere se va aplica de acum şi în cazul vizelor de lungă şedere. Din aceste motive şi având în vedere faptul că măsurile adoptate nu afectează procedurile de acordare a vizelor şi nici garanţiile de securitate, ci mai degrabă reprezintă o dezvoltare naturală şi necesară a conceptului Schengen, am votat în favoarea acestui document.

Raport: Sophia in ’t Veld (A7-0025/2010)

  Liam Aylward şi Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Membrii partidului irlandez Fianna Fáil care fac parte din Parlamentul European, Pat the Cope Gallagher şi Liam Aylward, se opun cu tărie propunerii din acest raport privind introducerea unei baze de impozitare comune pentru corporaţii (CCCTB în limba engleză).

Centrul european de studii economice a efectuat recent un studiu privind oportunitatea introducerii bazei de impozitare comune pentru corporaţii în Europa, iar concluziile acestui studiu au arătat că un astfel de sistem de impozitare nu ar fi practic, funcţional sau dezirabil, din punct de vedere politic.

O bază de impozitare comună pentru corporaţii în Europa nu ar îmbunătăţi competitivitatea Uniunii Europene sau funcţionalitatea pieţei unice şi, mai mult, ar putea afecta economiile deschise de mici dimensiuni, precum cea a Irlandei. Problema impozitării este de competenţa fiecărui stat individual, iar guvernul irlandez trebuie să-şi poată folosi dreptul de veto în legătură cu orice măsuri fiscale, inclusiv în ceea ce priveşte CCCTB. Acest drept este prevăzut în tratate, inclusiv în Tratatul de la Lisabona.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) O concurenţă reală în furnizarea de bunuri şi servicii reduce preţurile, îmbunătăţeşte calitatea şi le oferă consumatorilor mai multe opţiuni. Totodată, ea permite progresul inovaţiilor tehnice. Cercetarea în sectorul energetic este esenţială, la fel ca investiţiile în infrastructură, mai ales în ceea ce priveşte interconectarea reţelelor de gaze şi electricitate, pentru a promova concurenţa. Siguranţa furnizării şi concurenţa reală pe piaţa energiei depind de interconectarea şi de funcţionarea fără probleme a infrastructurilor energetice. Competitivitatea puternică este importantă şi în sectorul telecomunicaţiilor în care se iau măsuri de promovare a competitivităţii prin tarife preferenţiale. Pentru a atinge aceste obiective, trebuie să analizăm piaţa relevantă. Consider chiar că este importantă monitorizarea comportamentului competitiv pe pieţele de combustibil în interiorul Uniunii Europene. Mecanismele de sprijin precum ajutoarele de stat nu trebuie utilizate pentru a proteja industriile naţionale pe seama pieţei interne şi a consumatorilor europeni. Aceste mecanisme trebuie folosite în vederea restabilirii unei economii durabile, bazate pe cunoştinţe.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Raportul privind politica concurenţială arată modurile în care se poate îmbunătăţi funcţionarea pieţelor, în beneficiul consumatorilor şi firmelor din Europa. Se acordă o atenţie deosebită problemelor referitoare la carteluri şi consumatori. Este esenţial să luptăm împotriva cartelurilor, pentru ca beneficiile unui sistem competitiv să ajungă la consumatorul final. Într-adevăr, ele reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale legislaţiei privind concurenţa: operatorilor li se permite să crească preţurile, să limiteze producţia şi să-şi împartă piaţa între ei. Comisia are un rol punitiv, împiedicând astfel comportamentele anti-concurenţiale, aplicând amenzi membrilor cartelurilor şi descurajând întreprinderile să adopte sau să continue comportamentele anti-concurenţiale.

În perioadele de criză economică, pericolul creşterii protecţionismului este tot mai mare. Prin urmare, trebuie să evităm intervenţiile publice care ar schimba condiţiile concurenţiale de pe piaţa internă, însă, în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem faptul că ajutoarele de stat sunt uneori esenţiale pentru a putea face faţă crizei. Am votat pentru, deoarece condiţiile anti-concurenţiale încurajează abuzul poziţiilor dominante, în detrimentul IMM-urilor. De aceea, este vital ca Europa să facă tot posibilul pentru a oferi garanţii sporite şi pentru a asigura protecţia produselor.

  Derk Jan Eppink, în numele Grupului ECR, în scris. – Grupul ECR susţine pe deplin o politică concurenţială puternică şi eficace, ca instrument de protecţie a consumatorilor şi de încurajare a accesului liber la pieţe. Ne bucurăm să putem sprijini măsurile întreprinse de Comisie în ultimii ani în vederea atingerii acestor scopuri şi, mai ales, acţiunile sale împotriva ajutoarelor de stat nedrepte.

Din acest motiv, ne uimeşte faptul că raportul, iniţial bine elaborat, a fost afectat de adăugarea irelevantă şi deplasată a unor alineate care denaturează rezultatul negocierilor privind arhitectura de supervizare financiară, solicitând instituirea unei baze de impozitare comune pentru corporaţii şi atacând dreptul întreprinderilor de a angaja personal pe bază de contract.

Membrii grupului nostru au votat, în trecut, în favoarea rapoartelor privind politica concurenţială a Comisiei şi sperăm că, în viitor, Comisia pentru afaceri economice şi monetare ne va oferi astfel de rapoarte, într-o formă mai bună. Abţinerea noastră reflectă aceste preocupări, iar prin această explicaţie a votului ne reiterăm sprijinul faţă de activitatea valoroasă şi continuă a Comisiei în domeniul concurenţei.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) O concurenţă mai mare înseamnă mai multe opţiuni pentru publicul european şi un mediu mai competitiv pentru firme. Prin urmare, nu trebuie să existe diferenţieri între politicile UE privind concurenţa şi cele referitoare la consumatori. Astfel, Comisia trebuie să ia măsuri pentru garantarea unui mediu concurenţial real, la nivelul pieţei interne, dacă dorim să atingem aceste obiective, deşi acest lucru ar putea aduce în discuţie puterile absolute acordate acestei instituţii.

În timpul crizei din ultimele luni, autorizarea ajutoarelor de stat, justificate de evenimentele recente, a fost fundamentală pentru redresarea economiei. Totodată, este fundamentală lupta împotriva cartelurilor şi a abuzurilor de poziţie dominantă, de care dau dovadă unele firme, dacă dorim să asigurăm un climat de concurenţă loială la nivelul pieţei interne şi dacă dorim ca diverşii agenţi economici să beneficieze de condiţiile care le permit să-şi desfăşoare activitatea.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Criza economică, ale cărei efecte încă le resimţim, necesită măsuri excepţionale, precum ajutoarele de stat. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că aceste ajutoare nu denaturează concurenţa şi nu măresc deficitul bugetar şi datoria publică. Având în vedere aceste lucruri, ajutoarele de stat reprezintă o problemă ce trebuie gândită cu mare atenţie.

Nivelul datoriei publice creşte rapid şi va reprezenta o povară pentru generaţiile viitoare, precum şi un obstacol în calea recuperării economice şi a creşterii. Datoriile excesive şi deficitele bugetare compromit stabilitatea monedei euro şi restricţionează drastic cheltuielile publice în sectoare prioritare precum educaţia, sănătatea, inovaţiile şi mediul înconjurător.

În acest context, trebuie să procedăm la o evaluare riguroasă a pachetului legislativ privind salvarea şi redresarea şi a eficacităţii ajutoarelor de stat. Trebuie evitate protecţionismul şi fragmentarea pieţei unice, deoarece ele afectează poziţia Europei la nivelul economiei globale.

O piaţă unică funcţională este cheia către o economie sănătoasă şi, desigur, către redresarea economică. În final, politicile economice trebuie să capete o legitimitate mai mare, printr-o intervenţie sporită a Parlamentului în cadrul procesului de codecizie.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Politicile şi reglementările eficiente privind concurenţa au fost întotdeauna esenţiale pentru coexistenţa sănătoasă a tuturor operatorilor economici din zona euro. Deşi UE a fost afectată în mare măsură de recenta criză economică globală, adevărul este că o monedă puternică, o piaţă unică solidă, finanţe publice sănătoase şi un sistem bun de protecţie socială au contribuit mult la a ne ajuta să depăşim efectele crizei.

Cu toate acestea, ajutoarele de stat distribuite de mai multe state membre ale UE, fără a ţine cont de binele Uniunii ca întreg, ar putea distorsiona în mod semnificativ concurenţa. Prin urmare, este esenţial să se efectueze o evaluare a tuturor măsurilor luate de fiecare stat membru în vederea combaterii crizei, astfel încât, în viitor, UE să poată reacţiona în mod concertat şi armonios, pentru a evita protecţionismul şi fragmentarea pieţei unice. Astfel de situaţii nu fac altceva decât să afecteze Europa, care doreşte să fie puternică în contextul economiei globale.

  Sławomir Witold Nitras (PPE), în scris. – (PL) Politica concurenţială este una dintre cele mai importante politici comunitare şi a fost una dintre primele asupra cărora s-a ajuns la un acord. Legitimitatea şi necesitatea introducerii sale se referă direct la unul dintre principalele obiective ale Comunităţilor europene, şi anume înfiinţarea unei pieţe comune a statelor membre ale Uniunii. Scopul politicii concurenţiale este acela de a garanta că barierele în calea comerţului intern, eliminate o dată cu crearea pieţei comune, nu vor fi înlocuite de alte măsuri ale întreprinderilor sau guvernelor, deoarece acest lucru ar conduce la distorsionarea concurenţei. Politica concurenţială se ocupă mai ales de interesele consumatorilor şi încearcă să le ofere acestora un acces rapid la produsele şi serviciile oferite pe piaţa unică, la preţuri cât mai apropiate la nivelul întregii Uniuni. Doresc doar să vă atrag atenţia asupra crizei grave care a lovit Europa şi să spun că o piaţă internă care funcţionează bine este cheia către o economie sănătoasă şi, desigur, este cheia spre activitatea de reconstrucţie care ne aşteaptă în viitorul apropiat.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Acest raport conţine o serie de propuneri binevenite, precum tratamentul diferit, în cadrul legislaţiei concurenţiale, al concernurilor multinaţionale, pe de o parte şi al întreprinderilor mici şi mijlocii, pe de altă parte. Cu toate acestea, nu cred că este corectă dereglementarea sau nereglementarea preţurilor cu amănuntul în sectorul telecomunicaţiilor. În general, consider eronată atitudinea acestui raport care pleacă de la premisa că piaţa liberă este una extrem de eficientă. Din acest motiv, am votat împotriva acestui raport.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului dnei in ’t Veld, care salută raportul din 2008 al Comisiei privind politica concurenţială. Într-adevăr, împărtăşesc această opinie pozitivă: trebuie remarcată această modificare în abordarea Comisiei.

De fapt, în acest raport, Comisia arată că aşază preocupările consumatorilor în centrul activităţilor sale referitoare la concurenţă şi consideră că principalul obiectiv al politicii concurenţiale este optimizarea bunăstării consumatorilor. Acest lucru mă bucură. Oare Comisia acţionează în sfârşit în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Lisabona, care prevede că la definirea şi punerea în aplicare a altor politici ale Uniunii trebuie avută în vedere şi protecţia consumatorilor?

Totodată, încurajez Comisia să se implice în continuare în dialogul regulat pe care a decis să-l creeze între serviciile sale, consumatorii şi asociaţiile care îi reprezintă pe aceştia din urmă. În acest sens, este un lucru bun faptul că în 2008, în cadrul Direcţiei generale concurenţă, s-a creat o unitate care să se ocupe de relaţiile cu consumatorii. Acum solicităm un raport complet privind activitatea acestei unităţi, pentru a avea o idee mai bună în ceea ce priveşte utilitatea sa.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Împreună cu grupul meu, Grupul Verzilor/ALE, am votat în favoarea raportului in ’t Veld referitor la raportul anual privind politica concurenţială (2008), deoarece acesta oferă Parlamentului şansa de a-şi stabili priorităţile şi de a evalua modul în care Comisia îşi desfăşoară politica concurenţială. Mă bucur că, în conformitate cu votul din cadrul Comisiei ECON, raportul in ’t Veld a fost adoptat (după cum ne aşteptam) de o mare majoritate (verzii au votat pentru, la fel ca toate marile grupări politice).

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Europa, lovită de criza economică, a putut reacţiona rapid, diminuând efectele crizei, graţie monedei sale comune, pieţei sale interne puternice şi sistemului stabil de protecţie socială. Aceasta nu înseamnă că acum nu există repercusiuni perceptibile, însă se observă semne de îmbunătăţire a situaţiei. Din păcate, consumatorii încă se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte utilizarea avantajelor concurenţei. Drepturile lor trebuie protejate, însă ei trebuie să fie mai conştienţi în legătură cu acestea şi să dispună de mai multe cunoştinţe. Funcţionarea corectă şi competitivitatea pieţei europene înseamnă că un consumator poate utiliza sistemul concurenţial, alegând produse, servicii şi preţuri mai mici. Mai ales în sectorul farmaceutic şi în cel al telecomunicaţiilor se observă însă, în prezent, o concurenţă insuficientă. Absenţa concurenţei este nocivă atât pentru consumatori, cât şi pentru întreaga economie. Totodată, trebuie urmărite comportamentele concurenţiale pe pieţele de combustibil din UE. Pentru încălcarea legislaţiei privind protecţia concurenţei trebuie aplicate penalităţi proporţionale cu încălcarea respectivă şi trebuie luate contramăsuri mai puternice, în caz de încălcare repetată a legii. Totuşi, criza a demonstrat, în principal, fragilitatea economiei europene şi a indicat domeniile ce trebuie consolidate. Toate strategiile de politică economică trebuie supuse unui control democratic şi trebuie puse în aplicare în interesul şi în spiritul respectului pentru drepturile cetăţenilor europeni.

Raport: Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein (A7-0084/2009)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris – Am votat în favoarea acestui raport. Pentru crearea unui mediu economic stabil şi inovator este esenţială o piaţă internă funcţională. Cu toate acestea, piaţa internă nu poate funcţiona cu adevărat fără o serie de reguli comunitare transpuse şi aplicate în mod corect. Din păcate, numărul de proceduri de încălcare a dreptului comunitar este încă prea ridicat în statele membre.

O astfel de situaţie denaturează piaţa internă şi lasă consumatorii fără o protecţie adecvată. În 2008, Parlamentul European i-a cerut Comisiei să ofere informaţii mai detaliate privind directivele care nu au fost puse în aplicare în statele membre şi sper că, în viitorul cel mai apropiat, Comisia va putea prezenta aceste informaţii.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) În 1997, Comisia a publicat lucrările primului Tablou de bord al pieţei interne, care s-a axat pe punerea în aplicare a regulilor pieţei interne de către statele membre, având în vedere că întârzierile substanţiale împiedicau persoanele fizice şi juridice să profite la maxim de piaţa internă.

Prin evaluarea şi publicarea progreselor în punerea în aplicare, Comisia de evaluare a contribuit la reducerea nivelului de ne-implementare a directivelor de către statele membre. Am votat în favoarea prezentului raport, deoarece consider că este indispensabil ca statele membre să integreze în timp util legislaţia privind piaţa internă în legislaţia naţională, deoarece piaţa internă poate funcţiona corect doar dacă reglementările UE privind funcţionarea sa sunt corect puse în aplicare şi dacă este verificată conformitatea.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Deşi statele membre UE au atins cele mai înalte standarde din punctul de vedere al duratei necesare pentru integrarea reglementărilor privind piaţa internă în legislaţia naţională, nu consider că datele furnizate de cel mai recent tablou de bord al pieţei interne sunt satisfăcătoare. Crearea unei pieţe interne stabile şi inovatoare, care să se ocupe de nevoile consumatorilor şi în care firmele să poată maximiza crearea de noi locuri de muncă, nu poate coexista cu întârzierile sistematice în punerea în aplicare a legislaţiei comunitare şi cu neaplicarea directivelor.

Persoanele fizice şi juridice sunt cele mai afectate de întârzierile în punerea în aplicare a politicilor privind piaţa internă, prin costurile antrenate de opţiunile reduse, concurenţa slabă şi pieţele mai puţin deschise. În acest sens, consider că este important ca Parlamentul să exercite presiuni în ceea ce priveşte aplicarea reglementărilor pieţei interne. Statele membre au fost cele care au stabilit perioadele de punere în aplicare a acestor directive. Trebuie să li se ceară cel puţin să respecte obiectivele pe care le-au stabilit ele însele. Acesta este un obiectiv fundamental al unei pieţe interne, într-o perioadă de criză economică.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) După ce am îmbunătăţit situaţia deficitului în transpunerea directivelor, care a ajuns la 1 %, trebuie să ne axăm pe îmbunătăţirea punerii în aplicare a legislaţiei privind piaţa internă la nivelul sistemelor juridice naţionale. Comisia, Parlamentul şi statele membre trebuie să depună eforturi mai mari în acest sens şi să colaboreze.

Comisia, pe de o parte, trebuie să sprijine mai mult statele membre pe parcursul perioadei de transpunere, prin intermediul dialogului şi al schimbului de informaţii, pentru a rezolva problemele înainte de termenul limită pentru transpunere. Totodată, ea trebuie să organizeze un forum anual privind problemele pieţei interne şi să caute modalităţi noi de eliminare a barierelor ce împiedică finalizarea pieţei interne, inclusiv prin simplificarea legislaţiei.

Noi, deputaţii în Parlamentul European, în calitate de reprezentanţi ai cetăţenilor, trebuie să profităm de toate şansele pe care le avem pentru a-i informa pe aceştia în legătură cu legislaţia europeană, promovând studii, seminarii, convenţii şi audieri. Pe de altă parte, parlamentele naţionale trebuie să se implice îndeaproape în procesele legislative europene, pentru a cunoaşte în timp util măsurile propuse şi pentru a îmbunătăţi cooperarea dintre autorităţile naţionale, regionale şi locale. În acest sens, Tratatul de la Lisabona oferă un rol mai incisiv adunărilor formate prin proces electoral, rol de care acestea trebuie să profite la maxim. Din toate motivele de mai sus, care sunt clar explicate în raport, am votat pentru.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) După cea mai recentă publicare (martie 2010) a rezultatelor Tabloului de bord al pieţei interne, s-a arătat că procentul directivelor privind piaţa internă care nu au fost integrate în legislaţia naţională este de 0,7 %, un rezultat mai mic decât cel prezentat în iulie 2009, care era, după cum a observat şi raportorul, de 1 %.

Punerea în aplicare corespunzătoare şi în timp util a legislaţiei comunitare este vitală pentru o integrare mai bună a pieţei interne, având în vedere impactul direct al acesteia asupra certitudinii legale şi încrederii publicului european. Din acest motiv, statele membre trebuie să adopte o atitudine responsabilă în aplicarea acestei legislaţii, pentru ca, în viitor, să nu mai existe cazuri de nepunere în aplicare, ci certitudine legală şi şansa publicului larg de a beneficia de condiţii echitabile pe piaţa internă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Piaţa internă nu poate funcţiona corect dacă regulile comunitare privind funcţionarea sa nu sunt transpuse şi puse în aplicare corect şi dacă nu este verificată conformitatea cu acestea. Este, prin urmare, obligatoriu ca statele membre să transpună în timp util legislaţia privind piaţa internă în legislaţia naţională.

Există 22 de directive al căror termen limită de transpunere a expirat acum mai bine de doi ani. Totodată, 6 % dintre directive nu au fost transpuse de toate statele membre, ceea ce înseamnă că 100 de directive privind piaţa internă nu au avut eficienţa pe care ar fi putut-o avea în cadrul UE.

Statele membre şi Comisia trebuie să ia măsuri decisive ca răspuns la această situaţie. Şi din punctul meu de vedere, Comisia trebuie să publice pe situl său web directivele care nu au fost puse în aplicare în fiecare stat membru, pentru ca această situaţie să fie adusă la cunoştinţa publicului. Se pare că numărul cazurilor de încălcare încă este prea ridicat; unele state membre înregistrează un număr de cazuri mai mare decât media comunitară de 47.

De asemenea, statelor membre li se solicită să asigure funcţionarea reţelelor transfrontaliere de sisteme electronice de informare, create de Comisie.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Spre deosebire de ceea ce susţine raportul, este clar, în prezent, că procesul de liberalizare a pieţelor şi de privatizare a serviciilor publice, care încă se desfăşoară, nu a adus niciun câştig semnificativ din punctul de vedere al preţurilor, calităţii serviciilor sau reducerii cheltuielilor publice. Dimpotrivă, organizaţiile pentru protecţia consumatorilor şi utilizatorii de servicii publice se plâng de creşterea preţurilor, reducerea calităţii serviciilor şi creşterea costurilor prestărilor de servicii. Liberalizarea a contribuit, de fapt, la pierderea locurilor de muncă şi la crearea unor monopoluri private, periclitând drepturile lucrătorilor, ale utilizatorilor de servicii publice şi ale consumatorilor, după cum s-a întâmplat în sectorul telecomunicaţiilor, al transporturilor, electricităţii şi în cazul oficiilor poştale. Această situaţie nu a făcut altceva decât să agraveze criza economică şi socială.

Din aceste motive, menţinerea unei astfel de politici înseamnă susţinerea unei înrăutăţiri continue a situaţiei socio-economice a mai multor milioane de persoane. Înseamnă risipirea serviciilor publice, care sunt o resursă publică, precum şi transferul acestora către grupuri private. Înseamnă susţinerea nesiguranţei, a şomajului şi a sărăciei. Înseamnă accentuarea diferenţelor dintre bogaţi şi săraci. Înseamnă o societate mai nedreaptă. Din acest motiv, nu am votat pentru.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului dnei Thun Und Hohenstein. Acest Parlament a făcut o fixaţie pentru numărul directivelor transpuse, faimosul Tablou de bord al pieţei interne. Nimeni nu pune întrebări în legătură cu calitatea intrinsecă a acestei legislaţii sau în legătură cu necesitatea sau relevanţa reală a celor 90 000 de pagini de text care reprezintă aşa-zisul ‘acquis comunitar’, ori a celor aproximativ 1 700 de directive referitoare la piaţa internă. Ne preocupă mai mult să aflăm dacă au fost atinse obiectivele stabilite la momentul adoptării acestor texte, dacă analizele de impact s-au dovedit a fi exacte şi dacă au fost respectate principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

Se spune că toate aceste deficienţe se datorează statelor membre, însă acestea au tot mai puţin spaţiu de manevră în adaptarea acestor documente la circumstanţele naţionale, deoarece sunt fixate până şi cele mai mici detalii, iar tratatele prevăd obligaţia de a produce rezultate, nu resurse. Instituţiilor europene le-ar fi de folos puţină auto-analiză şi auto-critică.

  Małgorzata Handzlik (PPE), în scris. – (PL) Tabloul de bord al pieţei interne este un instrument foarte important care oferă informaţii privind starea transpunerii legislaţiei europene de către statele membre. În pofida obligaţiilor lor, statele membre întârzie transpunerea şi, de asemenea, o desfăşoară incorect. Tabloul de bord arată că statele membre obţin rezultate din ce în ce mai bune la punerea în aplicare a legislaţiei, deşi multe dintre ele încă se află în afara intervalului stabilit. Avem nevoie de o obligaţie clară a statelor membre de a îmbunătăţi aceşti indicatori. Recent, s-a vorbit mult în Parlamentul European despre necesitatea consolidării pieţei interne. Piaţa internă nu va funcţiona însă corect dacă legislaţia care stă la baza unei pieţe interne funcţionale nu este transpusă corect şi la timp.

Piaţa internă trebuie, de asemenea, să câştige susţinerea cetăţenilor noştri. Prin urmare, sunt de acord cu sugestia raportorului de a crea un forum anual privind piaţa internă, precum şi cu sugestia unui test privind piaţa internă, care are ca scop verificarea legislaţiei din punctul de vedere al celor patru libertăţi ale pieţei interne: libera circulaţie a capitalurilor, bunurilor, serviciilor şi persoanelor.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Tabloul de bord al pieţei interne oferă o prezentare utilă a aplicării regulamentelor comunitare în domenii extrem de importante pentru consumatorii şi întreprinderile europene. Din păcate, Scoţia nu este încă prezentă ca stat independent pe tabloul de bord. Consider că este esenţial ca parlamentul scoţian să obţină atribuţii depline în domeniile care sunt în prezent rezervate Londrei; atunci când se va întâmpla acest lucru am încredere că Scoţia va fi unul dintre statele membre UE care vor pune în aplicare măsuri în beneficiul consumatorilor şi al întreprinderilor.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Susţin pe deplin conceptul Tabloului de bord al pieţei interne, ca instrument de măsurare a succesului pieţei unice. Acesta este un instrument esenţial pentru comunicarea modului în care statele membre tratează legislaţia europeană. Totodată, el arată că povara supra-reglementării care afectează deseori imaginea UE nu este, adesea, vina niciunei instituţii UE, ci chiar a statului membru în cauză. Iată o lecţie ce trebuie învăţată: pe viitor avem nevoie de mai multă transparenţă.

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. – (FI) Dle Preşedinte, o piaţă internă funcţională se bazează pe consumatori satisfăcuţi care au încredere în aceasta. Consumatorii europeni sunt extrem de importanţi pe măsură ce trecem de la recesiune la creştere. Rapoartele pe care le-am adoptat ridică probleme importante referitoare la modul de îmbunătăţire a protecţiei consumatorilor şi a funcţionării pieţei interne, pe care le-am susţinut în timpul deliberărilor Comisiei şi la votul de astăzi. Voi menţiona trei dintre acestea. În primul rând, Tabloul de bord al pieţei interne este un instrument binevenit. Principalii săi cinci indicatori sunt esenţiali în evaluarea modului general de funcţionare a pieţei interne şi din punctul de vedere al consumatorilor. Cred că trebuie să susţinem ideea că, în viitor, tabloul de bord trebuie să conţină informaţii referitoare la punerea în aplicare a legislaţiei privind piaţa internă în statele membre UE care încă prezintă deficienţe la acest capitol. Trebuie să eliminăm mentalitatea de tip selectiv. În al doilea rând, mă surprinde atitudinea foarte negativă a Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European faţă de testul propus pentru piaţa internă. Acest lucru se datorează probabil unei concluzii eronate, deoarece testul ar putea promova şi anumite obiective sociale şi de mediu. Desigur, la aceasta se referă întregul proces de integrare: economia şi o piaţă internă viabilă sunt create pentru a deservi obiective mai generale. Istoria a demonstrat înţelepciunea Declaraţiei Schuman. În al treilea rând, doresc să-mi exprim sprijinul faţă de dezvoltarea unor remedii pentru a asigura protecţia legală a consumatorilor. În Finlanda, sistemul nostru de soluţionare extrajudiciară a disputelor cu consumatorii şi instituţia ombudsmanului pentru consumatori funcţionează foarte bine. Comisia trebuie să poarte un dialog intens cu autorităţile din statele membre, pentru a asigura diseminarea bunelor practici. Cu toate acestea, să nu uităm că, dacă dorim să consolidăm protecţia consumatorilor şi piaţa internă, consumatorii conştienţi şi activi sunt mai importanţi decât monitorizarea oficială şi protecţia juridică.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) O piaţă internă sănătoasă este vitală dacă ne dorim o concurenţă sănătoasă şi dezvoltarea economică aferentă. Cu toate acestea, dacă vrem ca obiectivele noastre să devină realitate, directivele comunitare trebuie adoptate de toate statele membre în acelaşi mod, fără excepţii.

Tabloul de bord al pieţei interne şi Comisia de evaluare joacă un rol esenţial în îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne. Deşi ne aflăm pe drumul cel bun, încă mai avem mult până să atingem toate obiectivele stabilite pentru o piaţă internă mai eficientă. Prin urmare, toată lumea trebuie să facă eforturi, inclusiv parlamentele naţionale care joacă un rol foarte important şi decisiv.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În final m-am hotărât să votez împotriva raportului, deoarece eliminarea din text a articolului 10 nu a fost o hotărâre corectă. Păstrarea acestui articol este esenţială, deoarece el solicită desfăşurarea unor teste sistematice privind piaţa internă, pentru a verifica în prealabil dacă propunerile legislative ale UE respectă toate reglementările privind piaţa internă.

Rapoarte: Jean-Luc Dehaene (A7-0022/2010), Reimer Böge (A7-0020/2010), (A7-0021/2010), (A7-0019/2010), Anna Rosbach (A7-0009/2010), Anna Hedh (A7-0024/2010), Cristian Silviu Buşoi (A7-0027/2010), Bairbre de Brún (A7-0082/2009), Carlos Coelho (A7-0015/2010), Sophia in ’t Veld (A7-0025/2010), Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein (A7-0084/2009)

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D), în scris. – (PT) Din cauza unei probleme la aparatul de vot, votul meu nu a fost înregistrat.

Declar, prin urmare, că am votat în favoarea tuturor punctelor asupra cărora s-a votat în această sesiune.