Stenograma dezbaterilor

Marţi, 9 martie 2010 - Strasbourg

16. Regulament privind aplicarea unui sistem de preferinţe tarifare generalizate (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Daniel Caspary, în numele Grupului PPE, Kader Arif, în numele Grupului S&D, Niccolò Rinaldi, în numele Grupului ALDE, Yannik Jadot, în numele Grupului Verts/ALE, Joe Higgins, în numele Grupului GUE/NGL şi Robert Sturdy, în numele grupului ECR referitoare la Regulamentul privind aplicarea unui sistem de preferinţe tarifare generalizate (O-0022/2010 - B7-0018/2010)

  Daniel Caspary, autor. – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, prin sistemul de preferinţe tarifare generalizate (SPG), Uniunea Europeană garantează în prezent accesul pe piaţă al 176 de ţări în curs de dezvoltare prin taxe de import reduse. Sunt avantaje pe care Uniunea Europeană le oferă fără să aştepte nimic înapoi din partea partenerilor noştri. Există şi SPG+ pentru anumite ţări care se confruntă cu provocări speciale şi pentru altele care îndeplinesc condiţii speciale.

Care este poziţia noastră de plecare? Începând de la 1 ianuarie 2012, vom avea nevoie de un nou regulament pentru că cel vechi va fi expirat. Avem nevoie de timp pentru o procedură adecvată care să ne dea posibilitatea de a avea două lecturi. În numele grupului meu, aştept din partea Comisiei să înainteze o nouă propunere cât mai repede posibil. Aşadar, avem nevoie de timp suficient pentru o procedură cu două lecturi şi ar fi inadmisibil ca Parlamentul European să fie pus în situaţia de a adopta decizii îndoielnice sub presiune. De asemenea, avem nevoie de o evaluare a actualului sistem. Sper că vom primi în curând fapte, cifre şi date care să arate în ce măsură actualul sistem a avut succes în practică. A facilitat într-adevăr actualul sistem comerţul pentru statele beneficiare? Au crescut cifrele de export? Beneficiază de acest sistem ţările care au într-adevăr nevoie de el? Adresez această întrebare tuturor: este totul în ordine cu acest sistem? De exemplu, dacă în sistemul SPG sunt incluse ţări precum Qatar, al cărui venit pe cap de locuitor este mai mare decât cel din 25 de state membre, cred că revizuirea întregului sistem va trebui să se realizeze într-un mod foarte critic.

În legătură cu votul de mâine doresc să adresez o rugăminte colegilor mei: trebuie să menţinem caracterul general al rezoluţiei, astfel cum am convenit în proiectul iniţial. Le-aş fi recunoscător colegilor mei dacă nu am menţiona în rezoluţie cazurile specifice pe care le-am discutat.

  David Martin, supleant al autorului. – Dle preşedinte, la fel ca dl Caspary, salut cele trei regimuri preferenţiale din cadrul SPG - Totul în afară de arme, SPG şi SPG+.

Este corect ca cele mai sărace 49 de ţări ale lumii să aibă acces deschis la pieţele noastre pentru orice cu excepţia armelor lor. Este corect, aşa cum a spus dl Caspary, ca 176 de ţări în curs de dezvoltare să beneficieze de acces preferenţial la piaţa noastră. Este, de asemenea, corect ca 16 ţări să beneficieze de un acces şi mai bun la piaţa noastră prin SPG+ în schimbul implementării a 27 de convenţii internaţionale specifice privind drepturile omului, standardele de muncă, dezvoltarea durabilă şi buna guvernare.

La fel de corect este însă să ne aşteptăm ca cele 16 ţări beneficiare să aplice şi să-şi respecte angajamentele asumate în conformitate cu aceste convenţii.

Dacă nu condiţionăm aplicarea sistemului de asumarea de către aceste ţări a angajamentelor şi de respectarea legilor pe care le presupun aceste convenţii, SPG+ îşi va pierde calitatea de stimulent. Şi nu doar atât, căci astfel pedepsim de fapt celelalte ţări SPG erodându-le preferinţele şi acordând astfel de stimulente către 16 ţări care nu respectă drepturile.

De aceea salut faptul că Sri Lanka a fost anchetată de Comisie care, de altfel, a şi propus acţiuni împotriva acesteia. Este şi motivul pentru care am convingerea că Comisia ar trebui să lanseze o anchetă referitoare la respectarea convenţiilor de către Columbia. Acest lucru nu înseamnă că am iniţia acţiuni împotriva Columbiei. Înseamnă pur şi simplu că am ancheta, la fel cum am procedat şi cu El Salvador după care s-a hotărât că nu este necesară nicio acţiune.

Am trei întrebări pentru domnul comisar.

Acceptă Comisia ca în viitor să acorde Parlamentului dreptul de a solicita anchete în cadrul SPG+?

În al doilea rând, va prezenta între timp Comisia Parlamentului raportul solicitat privind stadiul ratificării şi al implementării convenţiilor de către actualii beneficiari SPG+?

În cele din urmă, când intenţionează Comisia să transmită Parlamentului regulamentul revizuit pentru noua fază a SPG? Am vrea să îl primim până în iunie, aşa cum ni s-a promis.

  Niccolò Rinaldi, autor. – (IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, la scurt timp după constituirea acestui Parlament, ne-am confruntat imediat cu problema suspendării Sistemului de preferinţe generalizat (SPG+) în ceea ce priveşte aplicarea sau neaplicarea acestui mecanism în cazul Sri Lanka şi Columbiei.

În primul caz am asistat la o serie de erori, unele dintre ele grave, comise de Sri Lanka, o ţară care are ca circumstanţe atenuante ieşirea dintr-un război civil foarte lung împotriva unei organizaţii teroriste îngrozitoare. După părerea mea, Comisia a acţionat cam pripit în acest caz, fapt care a generat imediat propunerea de a suspenda SPG+. Sri Lanka nu a avut însă „protectori” în Consiliu, dacă putem să-i numim aşa, astfel încât decizia a fost adoptată. Parlamentul European nu a avut niciun cuvânt de spus, nimeni nu ne-a cerut părerea.

În al doilea caz, avem o ţară care se confruntă cu un război de gherilă teribil şi unde au avut loc încălcări flagrante ale drepturilor omului, inclusiv asasinarea frecventă a sindicaliştilor. Până în prezent, Comisia nu a exprimat nicio opinie cu privire la oportunitatea deschiderii unei anchete şi a continuat în direcţia acordului de liber schimb, cu care personal sunt de acord. Ştim că în Consiliu există guverne care protejează activ interesele autorităţilor columbiene şi, încă o dată, rolul Parlamentului a fost inexistent: nimeni nu a consultat Parlamentul, deşi acesta trebuie să asculte părerile tuturor în fiecare zi.

În niciunul dintre cele două cazuri nu au existat studii de impact cu privire la consecinţele economice şi profesionale ale unei posibile suspendări. În toată incoerenţa dată există însă un element comun: rolul marginal al Parlamentului European. Aceste decizii sunt însă eminamente politice şi nu tehnice, fapt pe care îl consider inacceptabil. Cred că aceste două exemple concrete demonstrează faptul că avem nevoie de un nou regulament, profitând de sfârşitul lui 2011 când actualul regulament va expira. Între timp este însă benefic să discutăm despre ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni în aceste ţări.

De exemplu, ar fi interesat de ştiut care este pragul care poate fi depăşit din punctul de vede al Comisiei în ceea ce priveşte drepturile omului înainte de a lansa o anchetă în cazul Columbiei sau al altei ţări, şi care sunt paşii concreţi pe care trebuie să îi urmeze guvernul din Sri Lanka pentru a evita suspendarea, de exemplu în ceea ce priveşte eliminarea legii marţiale.

Dle comisar, solicităm următoarele: o nouă propunere, dacă este posibil până în iulie; criterii clare cu privire la eligibilitatea ţărilor beneficiare, ţinând cont de faptul că SPG e un instrument de dezvoltare şi că în lista ţărilor beneficiare se regăsesc ţări care sincer nu sunt ţări în curs de dezvoltare; semnarea şi aplicarea celor 27 convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii în ţările beneficiare; transparenţa normelor privind conduita; un sistem de evaluare a impactului SPG; şi o comunicare către Parlament. După cum a menţionat şi dl Martin, în eventualitatea suspendării, Parlamentul trebuie să joace un rol activ, din moment ce, repet, vorbim de o decizie exclusiv politică.

  Nicole Kiil-Nielsen, supleant al autorului. – (FR) Dle preşedinte, dezbaterea de azi este motivată de trei aspecte legate de sistemul de preferinţe tarifare generalizate.

În primul rând, actualul regulament expiră la 31 decembrie 2011. Pentru ca Parlamentul European să-şi poată exercita puterile pe care le are în virtutea Tratatului de la Lisabona, Comisia trebuie să înainteze o nouă propunere de regulament cel târziu până în iunie 2010.

În al doilea rând, modul de funcţionare al Sistemului de preferinţe generalizate+ (SPG+) este departe de a fi perfect. Cine decide lista ţărilor beneficiare şi pe baza căror criterii? Prin miracol! Cine monitorizează implementarea celor 27 de convenţii internaţionale referitoare la diferite aspecte sociale şi de mediu, obligatorii pentru a beneficia de SPG+? Nu ştim.

Ce rezultate a avut SPG+? A avut ca rezultat dezvoltarea durabilă, diversificarea producţiei şi crearea de locuri de muncă decente sau a condus mai curând la proliferarea contractelor pe termen scurt, la creşterea numărului de ferme abandonate şi la concentrarea marilor proprietăţi destinate exportului? Nu avem nici cea mai mică idee.

Prin urmare, este necesară o reformă profundă a regulamentului care să asigure controlul democratic şi să garanteze că măsurile adoptate contribuie într-adevăr la realizarea obiectivelor propuse.

Dar adevăratul motiv al dezbaterii din această seară este cazul regretabil al Columbiei. Până azi, Comisia a refuzat să iniţieze o anchetă cu privire la gravele încălcări ale drepturilor omului din această ţară. O astfel de anchetă este însă prevăzută în regulament.

Având în vedere valorile predicate de Uniunea Europeană, este inadmisibil că UE abandonează condiţionalitatea SPG şi se aruncă, zilele astea, într-un acord de liber schimb cu Columbia într-o goană după profituri pentru propriile companii multinaţionale din sectorul lactatelor, al automobilelor, produselor farmaceutice, telecomunicaţiilor şi din sectorul bancar. Este o lovitură fatală aplicată sindicatelor, micilor fermieri şi consumatorilor, precum şi producţiei industriale naţionale din Columbia.

  Joe Higgins, autor. – Dle preşedinte, sistemul prin care UE acordă tratament comercial preferenţial unor ţări funcţionează din 1971. Menirea acestui mecanism ar trebui să fie rezolvarea dezechilibrelor comerciale dintre ţările dezvoltate capitaliste şi ţările sărace ale lumii şi încurajarea dezvoltării durabile.

Dle comisar, sunteţi de acord că în această privinţă mecanismul menţionat a eşuat lamentabil şi că acordurile comerciale ale UE au adus beneficii în principal corporaţiilor transnaţionale din UE care îşi utilizează resursele superioare pentru a distruge micii producători locali din multe ţări sărace, provocând astfel dislocări grave, inclusiv pierderea locurilor de muncă locale şi distrugerea mediului? Nu este acesta adevăratul sens al documentului strategic al Comisiei Europene privind „O Europă competitivă într-o lume globală”, publicat în urmă cu 3 ani?

Şi, dle comisar, ce speranţe pot avea lucrătorii din Africa, Asia şi America Latină când doar în ultimele săptămâni, Comisia dvs a plecat capul cu laşitate în faţa speculaţiilor criminale ale piraţilor fondurilor speculative care aleargă după profituri masive rapide prin speculaţii scandaloase îndreptate în special împotriva monedei euro şi a Greciei? Aţi abandonat clasa muncitoare şi săracii din Grecia la mila speculativă a acestor paraziţi, sau mai bine spus criminali. În această situaţie ce pot spera săracii şi lucrătorii din afara graniţelor Europei?

Acum se pune întrebarea cum evaluează Comisia Europeană dacă statele care beneficiază de acordurile comerciale preferenţiale cu UE protejează drepturile lucrătorilor şi ale omului. Vă rog să ne spuneţi.

Şi cum puteţi continua relaţiile cu guvernul columbian în condiţiile în care în mod evident agenţiile controlate de guvern şi în special armata se fac vinovate în prezent de cele mai atroce crime, după cum s-a dovedit recent prin descoperirea gropii comune în care s-au găsit cadavrele victimelor nevinovate ale acestor crime în La Macarena.

În cele din urmă, care este poziţia actuală a Comisiei în ceea ce priveşte continuarea SPG+ cu Sri Lanka, având în vedere că după alegeri poliţiile guvernului dlui Rajapaksa au continuat să acţioneze împotriva drepturilor omului şi ale lucrătorilor?

  Syed Kamall, supleant al autorului. – Dle preşedinte, cred că este clar pentru toată lumea că unul dintre obiectivele sistemului SPG a fost integrarea celor mai sărace ţări în sistemul comercial global. S-a considerat că acordarea de tratament preferenţial este o modalitate pozitivă de a combate dezechilibrele comerciale dintre ţările mai bogate şi ţările mai sărace.

Ca cineva cu mulţi prieteni şi rude în multe dintre aceste ţări sărace, cred că e suficient să ne uităm la multe dintre guvernele acestor ţări: probleme de guvernare defectuoasă; monopoluri de stat şi guverne corupte care împiedică antreprenorii din aceste ţări să creeze bunăstare; faptul că li se pare prea dificil să importe materialele de care au nevoie pentru a adăuga valoare şi a crea bunăstare; faptul că multora dintre cetăţenii acestor ţări li se refuză accesul la bunuri şi servicii la îndemna oricui aici în UE şi în multe ţări bogate.

Cred că trebuie să recunoaştem că cea mai bună cale de a ajuta oamenii să iasă din sărăcie este să sprijinim întreprinzătorii. Antreprenorii vor crea locuri de muncă, vor crea bunăstare şi îi vor scoate pe oameni din sărăcie.

În cursul recentelor negocieri cu privire la acordurile de parteneriat economic, mulţi deputaţi din tot spectrul politic s-au arătat îngrijoraţi de abordarea uniformă a Comisiei referitoare la APE.

În unul dintre cazurile care mă interesau, oficialul Comisiei a răspuns la întrebarea adresată în cadrul comisiei că APE nu se limitează doar la comerţ, ci vizează şi integrarea regională şi exportarea modelului UE. Când am întrebat însă dacă unele ţări APE cu probleme specifice ar putea beneficia de SPG+ ca alternativă, ni s-a spus că nu este posibil pentru că acele ţări încalcă anumite convenţii şi prin urmare nu sunt eligibile.

Mergând mai departe, ar trebui cu siguranţă să fim mai flexibili în aplicarea SPG+, poate ca alternativă la APE. Putem aborda această problemă în mai multe feluri. Fie impunem sancţiuni ţărilor care nu respectă standardele, fie înţelegem că nici Roma şi nici standardele înalte ale Europei nu au fost construite într-o zi şi ne angajăm într-un dialog permanent pentru a garanta faptul că condiţiile din aceste ţări se vor ameliora. Este timpul să acţionăm şi să ajutăm întreprinzătorii din ţările în curs de dezvoltare fără să politizăm excesiv chestiunea.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, actualul sistem SPG expiră la 31 decembrie 2011. Comisia lucrează deja la o actualizare şi o revizuire substanţiale ale actualului sistem. Luna aceasta voi lansa o amplă consultare publică cu privire la posibilele îmbunătăţiri şi modificări, care va fi urmată de o reevaluare de impact cuprinzătoare. Ne putem aştepta aşadar ca propunerea Comisiei pentru un nou regulament să fie gata în decursul primului trimestru al lui 2011. Propunerea va face desigur obiectul procedurii legislative ordinare, care se poate continua şi după 31 decembrie 2011, data de expirare a actualului sistem.

Cred că sunteţi de acord că trebuie să evităm situaţia în care beneficiarii SPG şi-ar pierde toate avantajele la 1 ianuarie 2012. Prin urmare, vom înainte o propunere de prelungire a actualului regulament, pentru a avea continuitate până la finalizarea noului sistem, propunere ce urmează a fi făcută în paralel cu lansarea activităţilor pregătitoare esenţiale pentru un nou sistem SPG. Veţi avea astfel suficient timp pentru a dezbate cu seriozitate sistemul ulterior, garantând în acelaşi timp faptul că beneficiarii SPG nu vor fi afectaţi. Veţi primi acest document în aprilie.

Am luat act de toate preocupările dvs legate de modul în care Comisia monitorizează respectarea de către ţările beneficiare a actualelor criterii pentru acordarea SPG+. Criteriile de bază pentru SPG+ sunt ratificarea şi implementarea efectivă a 27 de convenţii internaţionale din domeniul drepturilor omului, al standardelor de muncă, al dezvoltării durabile şi bunei guvernări. Sarcina Comisiei este să monitorizeze îndeaproape respectarea acestor criterii de către ţările beneficiare.

Comisia este hotărâtă să asigure o funcţionare corectă şi obiectivă a SPG. În acest sens, ne bazăm monitorizarea şi evaluarea implementării efective a regimului SPG+ esenţial pe constatările şi rapoartele organizaţiilor internaţionale, precum Naţiunile Unite, OIM şi alte agenţii relevante, precum şi pe mecanismele de monitorizare prevăzute chiar în convenţii.

Asigurăm, astfel, un proces de monitorizare imparţial şi clar. Monitorizarea se face şi în cadrul dialogului bilateral al Comisiei cu ţările SPG+ cu privire la problemele legate de implementare. Dacă din rapoarte reiese că criteriile SPG nu sunt respectate pe deplin, regulamentul SPG prevede posibilitatea declanşării unei anchete de către Comisie pentru a clarifica situaţia reală şi a propune acţiuni corespunzătoare.

Ancheta este un instrument important la care trebuie să recurgem doar dacă situaţia o impune, lansarea unei anchete nefiind o măsură care trebuie luată cu uşurinţă deoarece poate afecta relaţiile noastre cu ţările partenere. Luaţi recentul exemplu al Sri Lanka.

Întrucât obiectivul SPG+ este stimularea ţărilor să adere la standardele internaţionale în materie de bună guvernare, ţările SPG+ trebuie să aibă posibilitatea să-şi demonstreze angajamentul pentru obiectivele SPG+, disponibilitatea de a coopera cu organisme de monitorizare internaţionale şi să abordeze deficienţele identificate.

Este o abordare care recunoaşte progresele înregistrate deja de aceste ţări şi este în concordanţă cu abordarea generală de acordare de stimulente pe care se întemeiază SPG+.

Sunt nerăbdător să mă angajez alături de dvs într-o dezbatere privind viitorul sistemului SPG şi în special al SPG+. Probleme ridicate de Parlamentul European vor fi analizate cu atenţie în pregătirea revizuirii actualului sistem, care se va axa şi pe criteriile SPG+ şi pe modalităţile de monitorizare a respectării acestora.

Revizuirea fiind supusă procedurii legislative ordinare, Parlamentul European se va bucura de o poziţie egală cu Consiliul în determinarea formei finale a noului sistem SPG.

  Laima Liucija Andrikienė, în numele Grupului PPE. – Dle preşedinte, pornind de la ceea ce a spus colegul nostru, dl Daniel Caspary, pe care îl susţin în totalitate, doresc să subliniez câteva aspecte. În primul rând, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona redefineşte în multe feluri rolul Parlamentului în formularea politicii comerciale a UE. SPG este unul dintre domeniile în care Parlamentul va avea un cuvânt mai greu de spus şi mai multe pârghii.

Dle comisar, vă invit, de asemenea, să priviţi favorabil rolul sporit al Parlamentului în domeniul pe care îl administraţi. Vă îndemn aşadar să consultaţi Parlamentul în privinţa finalizării sau a revizuirii listei cu ţările beneficiare SPG şi SPG+.

În al treilea rând, Parlamentul ar trebui implicat şi în procesul de monitorizare a respectării de către ţările beneficiare SPG a cele 27 de convenţii OIM şi ONU şi subliniez că vorbim nu doar de ratificare, ci şi de implementarea efectivă a acestora. Comisia ar trebui măcar să consulte Parlamentul în această problemă şi, desigur, datoria noastră în Parlament este să contribuim la această monitorizare prin dezvoltarea de mecanisme în interiorul organismelor şi comisiilor noastre relevante. În final aş dori să reiterez solicitarea exprimată în propunerea de rezoluţie pe care o vom vota mâine. Comisia trebuie să prezinte cât mai rapid posibil propunerea pentru noul regulament.

În cele din urmă, dar nu mai puţin important, nu sunt de acord cu unii dintre colegii mei în privinţa Columbiei. Columbia este o ţară care se confruntă cu aceleaşi probleme ca multe alte ţări din regiune şi nu putem ignora evoluţiile pozitive, realizările din domeniul drepturilor omului şi în ceea ce priveşte situaţia militanţilor pentru drepturile omului din această ţară. Nu trebuie să arătăm cu degetul această ţară, rezoluţia noastră concentrându-se pe noul regulament şi pe nevoia de a avea un nou regulament.

  Vital Moreira, în numele Grupului S&D. – (PT) Dle preşedinte, este îmbucurător că dl comisar De Gucht ne-a asigurat că în scurt timp Parlamentul va primi iniţiativa legislativă prin care se urmăreşte revizuirea sistemului de preferinţe generalizate, astfel că procesul legislativ se va putea desfăşura în timp util, înainte de sfârşitul anului viitor, când este data de expirare a actualului sistem de preferinţe generalizate.

Sistemul trebuie revizuit. Vorbim, în primul rând, de un instrument de ajutor pentru dezvoltare, care le oferă unor ţări acces privilegiat la piaţa europeană fără a pretinde ceva în schimb. În al doilea rând, acest sistem este un instrument pentru promovarea drepturilor omului şi a bunei guvernări în aceste ţări, întrucât acordarea lui este condiţionată de îndeplinirea unor criterii de către ţările beneficiare.

Din aceste două motive, Uniunea Europeană trebuie să revizuiască acest instrument care plasează comerţul în slujba dezvoltării şi a drepturilor omului. Chiar şi aşa, revizuirea trebuie să ia în considerare o evaluare a rezultatelor perioadei anterioare.

Pe de altă parte, noul regulament trebuie să ţină cont de următoarele cerinţe, verificate până acum în practică. În primul rând, sistemul de preferinţe generalizate trebuie să rămână temporar, pentru a putea fi retras în momentul în care nu mai este necesar. În al doilea rând, aprofundarea şi ameliorarea metodelor de diferenţiere şi selectare a ţărilor beneficiare pe baza nivelului de dezvoltare individual şi a competitivităţii externe. În al treilea şi ultimul rând, îmbunătăţirea mecanismelor de monitorizare a respectării condiţiilor impuse de sistemul de preferinţe generalizate, în special în ceea ce priveşte drepturile omului.

În cele din urmă, dle comisar, faptul că Parlamentul a fost implicat de la începutul procesului legislativ este un lucru benefic.

  Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Dle preşedinte, tratamentul care decurge din sistemul de preferinţe generalizate, ca excepţie la principiul OMC al naţiunii celei mai favorizate, trebuie focalizat; cu alte cuvinte, trebuie acceptat de ţările în curs de dezvoltare, care au o mai mare nevoie de acesta. Noua listă a ţărilor beneficiare trebuie să reflecte adevărata situaţie economică şi a competitivităţii ţărilor în curs de dezvoltare.

În plus, lipsa de diferenţiere între ţările în curs de dezvoltare este până la urmă în detrimentul ţărilor celor mai puţin dezvoltate. Revizuirea prevăzută trebuie să fie precedată în mod logic de o evaluare a impactului pe care l-a avut sistemul asupra ţărilor beneficiare în decursul perioadei anterioare de aplicare.

Politica comercială, în special condiţionalitatea comercială poate contribui fără îndoială la o guvernare globală mai eficientă prin exercitarea unei puteri subtile. Prin oferirea de stimulente, poate contribui la promovarea dimensiunii sociale a globalizării în cel mai larg sens: muncă decentă, dezvoltare viabilă şi răspundere democratică.

Parlamentului European trebuie să i se permită participarea activă la noul sistem revizuit şi monitorizarea eficientă a aplicării contractelor de către ţările beneficiare.

  Bernd Lange (S&D). – (DE) Dle preşedinte, Dle comisar, ştim cu toţii că SPG este un sistem bun şi că SPG+ e un sistem şi mai bun. Trebuie să îl prelungim şi de aceea avem nevoie de propunerea dvs pentru a putea avea o dezbatere adecvată în Parlament. Aşadar, dle comisar, vă rog să acceleraţi lucrările.

Poate va fi posibil să introducem câteva îmbunătăţiri şi la SPG+. În acest sens, doresc să aduc în discuţie cinci aspecte legate de zonele în care am putea aduce îmbunătăţiri. În primul rând, cine stabileşte modul de implementare a celor 27 de standarde şi nu mă refer doar la recunoaşterea lor în practică, ci şi la transpunerea lor formală. Este exclusiv sarcina OIM sau avem poate nevoie de o comisie de evaluare pentru a oferi sprijin specific în timpul implementării?

În al doilea rând, cum implicăm societatea civilă? Aş dori ca evaluarea implementării SPG+ să cuprindă coordonarea societăţii civile din ţara în chestiune, astfel cum am convenit în acordul cu Coreea de Sud.

În al treilea rând, cine iniţiază de fapt o anchetă în cazul în care se identifică probleme? Parlamentul trebuie implicat în acest demers, pentru că am sentimentul că în Consiliu intervin cu totul altfel de interese decât cele care ar trebui să determine o anchetă. Parlamentul ar trebui să iniţieze o anchetă şi în acest sens.

Cu siguranţă avem, de asemenea, nevoie de structuri clare pentru următoarele etape, precum şi de structuri clare pentru suspendare, însă probabil putem vorbi despre aceste lucru mai în detaliu cu o altă ocazie.

  Thomas Mann (PPE). – (DE) Dle preşedinte, SPG acordă în primul rând privilegii comerciale ţărilor în curs de dezvoltare şi economiilor emergente. Acest tip modern de ajutor pentru dezvoltare care presupune reduceri tarifare şi scutiri tarifare pe pieţele naţiunilor industrializate are numeroase realizări. Prin acordul special SPG+ se vizează implementarea standardelor sociale şi de mediu. Este şi motivul pentru care se semnează tot mai des convenţiile ONU şi OIM.

Cu toate acestea, dle comisar, cum controlează Comisia implementarea acestor criterii? Funcţionează într-adevăr retragerea privilegiilor atunci când se constată că bunurile exportate au fost produse prin muncă forţată sau sclavie, când sunt descoperite practici comerciale înşelătoare şi atunci când nu este garantat niciun control al produselor originare? În plus, ameliorarea situaţiei drepturilor omului vizată prin SPG+ nu ar trebui să includă până la urmă şi ţări mai mari? Mă gândesc, de pildă, la China. Nici rezoluţiile noastre, nici demonstraţiile sau negocierile bilaterale dintre UE şi China nu au adus nicio ameliorare a situaţiei drepturilor omului. Ca urmare, sute de mii de oameni vor ieşi mâine în stradă cu ocazia Zilei Internaţionale a Tibetului şi steagurile tibetane vor fi arborate în zeci de mii de oraşe şi comunităţi din Uniunea Europeană. Ne vom exprima solidaritatea cu poporul care luptă pentru autonomia sa culturală, lingvistică şi religioasă.

Dle comisar, împărtăşiţi părerea conform căreia standardele privind drepturile omului, standardele sociale şi de mediu trebuie eliminate din acordurile speciale şi încorporate în lista criteriilor SPG? Cooperarea cu partenerii noştri comerciali nu trebuie să se limiteze la aspecte strict economice.

  Gianluca Susta (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, este o ocazie foarte bună pentru a reafirma mai ales importanţa Sistemului de preferinţe generalizate. Atât sistemul de bază SPG, cât şi SPG+, ambele corelate cu iniţiativa „Totul în afară de arme”, contribuie la reducerea sărăciei în strictă conformitate cu obligaţia fundamentală de respectare a drepturilor omului. Încălcarea acestor principii elementare de convieţuire a determinat recent Uniunea Europeană să retragă Sri Lanka beneficiile tarifare preferenţiale ca urmare a unei anchete detaliate a Comisiei.

Noul cadru instituţional trebuie să implice Parlamentul în procesul legislativ ce vizează modificarea legislaţiei în vigoare. Sperăm, aşadar, că acest proces va include o revizuire completă a regulamentului, în conformitate cu procedurile ordinare, având în vedere că actualul regulament are unele deficienţe, inclusiv în privinţa anchetelor. Următorul pas va fi rezoluţia comună.

Eficienţa regulamentului depinde de credibilitatea sa, de obiectivitatea criteriilor pe care se întemeiază şi de stricteţea cu care se aplică. Într-o Europă în care marea majoritate a cetăţenilor nu sunt de acord nu exportul de democraţie cu arma în mână, ajutorul comercial şi legat de comerţ este un instrument esenţial pentru difuzarea principiilor convieţuirii, întemeiate pe respectul pentru drepturile fundamentale ale omului. Ar fi o greşeală să cădem în indiferenţă, dar în acelaşi timp trebuie să evităm să facem judecăţi pripite cu privire la anumite părţi, judecăţi care sună ca sentinţe irevocabile, cum se întâmplă în cazul Columbiei.

De aceea nu pot sprijini atitudini inflexibile aproape unilaterale faţă de o ţară sau alta, dar susţin pe deplin o monitorizare consolidată a tuturor situaţiilor problematice în spiritul legislaţiei în vigoare şi în conformitate cu principiile normelor pe care dorim să se întemeieze revizuirea legislativă pe care o solicităm.

  Christofer Fjellner (PPE). – (SV) Dle preşedinte, Sistemul de preferinţe generalizate aflat azi în dezbatere este un instrument extrem de important şi de bun pentru că facilitează exportul şi comerţul cu Uniunea Europeană pentru poate cele mai săraci ţări din lume. Multe dintre ţările Europei şi-au construit bogăţia astfel, de aceea este important să extindem această metodă la alte ţări.

În cadrul unei astfel de dezbateri şi al viitoarelor lucrări în vederea revizuirii Sistemului de preferinţe generalizate, trebuie să analizăm şi să ne concentrăm pe sarcina principală şi obiectivul fundamental al SPG, şi anume combaterea sărăciei. Comerţul este fără discuţie cel mai eficient mod de a combate sărăcia şi a crea bunăstare, fapt pe care nu trebuie să îl pierdem din vedere.

SPG este bineînţeles şi un mijloc adecvat de a exercita presiune asupra acestor ţări pentru a le determina să respecte acordurile şi convenţiile internaţionale, precum şi angajamentele privind drepturile omului, etc. Însă nu trebuie să uităm că obiectivul este dezvoltarea. Bineînţeles că UE trebuie să aibă posibilitatea de a refuza sau de a retrage tratamentul preferenţial în cazul ţărilor care nu îşi respectă angajamentul, însă este important să ne amintim că păşim pe o un sol foarte fragil. O ţară căreia îi sunt refuzate o mai mare libertate de a face comerţ şi noi oportunităţi de export nu îşi va îndeplini cu mai multă uşurinţă angajamentele şi solicitările pe care i le pretindem.

Există o legătură: corupţia, condiţiile de lucru precare, respectul scăzut pentru drepturile omului contribuie la sărăcie, iar sărăcia, la rândul ei, face mult mai dificilă lupta împotriva corupţiei, a problemelor legate de drepturile omului şi a condiţiilor de muncă precare. Doresc să aflu părerea dlui comisar cu privire la alineatul 22; cu alte cuvinte, riscul ca prin retragerea preferinţelor comerciale, ţările vizate se vor confrunta cu dificultăţi şi mai mari în încercarea de a elimina aceste probleme, cum ar fi condiţiile de muncă precare.

Doresc, de asemenea, să remarc faptul că solicităm ca un număr de ţări să ratifice cele 27 de convenţii ONU şi OIM şi să le implementeze pe deplin. Aş vrea să văd o analiză corectă care să arate dacă toate statele membre UE au ratificat şi implementat pe deplin toate aceste convenţii ONU şi OIM. Cred că este puţin probabil ca toate să fi fost implementate pe deplin şi este important să ţinem cont de acest lucru atunci când ridicăm pretenţia ca alţii să o facă.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE). - O întrebare simplă pentru domnul comisar: potrivit Regulamentului (CE) nr. 732/2008, statele care doresc să obţină condiţiile preferenţiale în cadrul sistemului SGP+ au posibilitatea de a depune cereri până la sfârşitul lunii aprilie a acestui an. Având în vedere că termenul final se apropie, doresc să îl întreb pe domnul comisar, în măsura în care dispune de această informaţie, ce state au aplicat până în prezent, dacă este oportun să acordăm condiţii preferenţiale unor noi state când ne pregătim să schimbăm criteriile necesare şi, de asemenea, mă asociez colegilor care au subliniat că Parlamentul European ar trebui consultat în aplicarea Sistemului Generalizat de Preferinţe.

Mulţumesc

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, s-au pus mai multe întrebări legate de Sri Lanka şi Columbia şi de ce într-un caz am hotărât să iniţiem o anchetă şi să luăm o decizie iar în celălalt caz, nu.

În cazul Sri Lanka, s-a atras atenţia Comisiei asupra unor rapoarte şi declaraţii aflate la dispoziţia publicului ale Naţiunilor Unite, precum şi asupra altor surse relevante, inclusiv organizaţii non-guvernamentale în care se indica faptul că Sri Lanka nu implementa efectiv diferite convenţii privind drepturile omului şi în special Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, Convenţia împotriva Torturii şi a altor Tratamente sau Pedepse Crude, Inumane sau Degradante şi Convenţia privind Drepturile Copilului.

Spre deosebire de Columbia însă, abordarea generală a Sri Lanka a fost să nege existenţa problemelor şi să refuze cooperarea cu Comisia în toate etapele anchetei.

În cazul Columbiei, rezultatele monitorizării efectuate de Naţiunile Unite şi OIM arată că există semne de întrebare legate de gradul de implementare efectivă a anumitor convenţii ONU şi OIM însă la fel de evident este că Columbia a colaborat îndeaproape cu organismele ONU şi OIM şi a operat modificări semnificative ale sistemului său juridic şi că guvernul ia măsuri pentru a modifica legislaţia existentă şi a ameliora implementarea practică a acesteia. Columbia poartă un dialog permanent cu Naţiunile Unite şi OIM.

În ceea ce priveşte întrebarea dlui Moreira, doresc să spun că în cadrul revizuirii regulamentului privind SPG dorim să găsim un echilibru între diferitele solicitări impuse de acesta. Vom face acest lucru cât mai rapid posibil, astfel cum ni s-a cerut. Ni s-a cerut să efectuăm o evaluare de impact, informaţiile privind SPG 2009 ne vor parveni însă abia în iulie anul acesta, evaluarea va fi însă urmată, desigur, de consultări cu Parlamentul.

Doresc, de asemenea, să reamintesc angajamentul pe care mi l-am asumat în cadrul audierilor mele în faţa Comisiei pentru comerţ internaţional şi ulterior, de a pune la dispoziţia acesteia un calendar al propunerilor noastre legislative în lunile care vor urma. După cum ştiţi, mâine avem programată o întâlnire. Vom încerca să găsim o soluţie pentru a-i oferi Parlamentului posibilitatea efectivă de a discuta cu toată deschiderea diferitele dosare, inclusiv noul regulament SPG şi sistemul de rotaţie, care va urmează a fi introdus din aprilie.

  Preşedinte. – Am primit două propuneri de rezoluţie⁽¹⁾ depuse în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 10 martie 2010.

(1) A se consulta procesul-verbal