Stenograma dezbaterilor

Joi, 11 martie 2010 - Strasbourg

2. Investiţiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (dezbatere)

  Preşedinta. – Următorul punct este întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului şi Comisiei de către Herbert Reul cu privire la investiţiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (O-0015/2010 – B7-0011/2010)

  Herbert Reul, autor. – (DE) Dnă preşedintă, dle comisar, dle preşedinte în exerciţiu al Consiliului, această întrebare se referă la faptul că, în 2007, Comisia a înaintat un plan care avea ca obiectiv promovarea, în domeniul energetic, a tehnologiilor cu emisii reduse de CO2, pentru ca acestea să fie puse rapid în practică. S-au propus măsuri foarte specifice: iniţiative industriale europene, cu precădere în domeniul energiei eoliene, solare, al bioenergiei, al colectării şi stocării carbonului, al reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi al fisiunii nucleare, crearea Alianţei europene pentru cercetare în domeniul energetic, transformarea durabilă a reţelelor europene de infrastructură din domeniul energetic, sisteme de tehnologie energetică la nivel european, actualizate în mod constant, precum şi crearea unui grup director însărcinat cu tehnologiile energetice strategice.

O întrebare crucială a rămas însă la acea dată fără răspuns: este vorba despre chestiunea finanţării. Cel de-al şaptelea program-cadru pentru cercetare alocă 886 de milioane de euro pe an pentru cercetarea în domeniul energetic. Totuşi, este clar pentru toată lumea că nu este suficient. În 2009, Comisia şi-a prezentat comunicarea referitoare la finanţarea tehnologiilor energetice cu emisii reduse de carbon, în care descria nevoia de triplare a finanţării pentru cercetarea din domeniul energetic în următorii zece ani. Aceasta ar însemna că vor trebui investite 50 de miliarde de euro. Comunicarea descria modul în care trebuie alocaţi banii pentru cele mai importante tehnologii cu emisii reduse de carbon, astfel încât Europa să poată depăşi dependenţa de combustibil fosil pentru a obţine o reducere mai substanţială a emisiilor de CO2. Planul final prevede 6 miliarde de euro pentru cercetare în energia eoliană care, conform Comisiei, ar putea reprezenta o cincime din rezerva de energie a UE până în anul 2020; 16 miliarde de euro pentru energia solară, pentru a dezvolta noile concepte fotovoltaice şi o concentraţie industrială importantă a instalaţiilor de captare a energiei solare; 9 miliarde de euro pentru cercetări în domeniul bioenergiei, pentru a se acoperi 14 % din nevoile energetice ale UE. Pentru ca sursele de energie regenerabile să fie introduse pe piaţa energetică, reţelele de distribuţie a electricităţii vor primi 2 miliarde de euro, astfel încât jumătate din reţea să fie capabilă să funcţioneze pe baza principiului „reţelei inteligente”. În afară de sursele de energie regenerabile, se au în vedere alte 13 miliarde de euro pentru până la 12 proiecte în domeniul captării şi stocării carbonului, în timp ce cercetarea din domeniul nuclear ar primi 7 miliarde de euro. Propunerea de finanţare mai are de asemenea în vedere alte 11 miliarde de euro pentru programul „oraşele inteligente” astfel încât să se poată găsi răspunsurile adecvate şi în acest domeniu.

Comisia a sugerat la acel moment că parteneriatele între sectorul public şi cel privat reprezintă modalitatea cea mai credibilă de finanţare a cercetării din domeniul energetic, însă nu a putut să indice clar în ce mod povara finanţării acestor acorduri s-ar putea împărţi între cele două părţi. La momentul de faţă, ponderea în domeniul cercetării energetice este de 70 % pentru sectorul privat şi 30 % pentru sectorul public, cu excepţia cercetării nucleare. UE argumentează că este nevoie de o creştere semnificativă a finanţării publice. În proiectele în care riscurile sunt mai mari, finanţarea publică ar trebui să joace un rol major, a declarat Comisia. Pentru optimizarea nivelului intervenţiei, Comisia a îndemnat la instituirea unor programe UE în special în sectoarele în care există o valoare adăugată clară la nivelul UE, cum ar fi pentru situaţia în care programele sunt prea scumpe pentru statele membre considerate individual. În momentul de faţă, 80 % din investiţiile publice în cercetarea energetică non-nucleară sunt finanţate la nivel naţional. Şi această comunicare lasă deschisă întrebarea privitoare la sursa banilor. Comisia a calculat că mai este nevoie de încă 75-80 de miliarde de euro.

Acesta este motivul pentru care ne-am concentrat, în comisia noastră, asupra obţinerii unor clarificări suplimentare în privinţa finanţării. Aş dori doar să vă reamintesc întrebările. În primul rând, cum intenţionează Comisia să-şi stabilească priorităţile pentru foaia de parcurs 2010-2020 pentru a susţine finanţarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon? Când se vor introduce iniţiativele de politică industrială corespunzătoare? În al doilea rând, în ce mod intenţionează Comisia să pună la dispoziţie resurse suplimentare din bugetul UE? Cum poate da Comisia asigurări concrete că fondurile vor începe să curgă înaintea resurselor din cel de-al optulea program-cadru? Se va asigura Comisia că bugetele identificate pentru diferitele iniţiative industriale vor fi respectate? Şi, nu în cele din urmă, în ce mod Comisia - şi, desigur, acest lucru i se aplică şi Consiliului - va pune la dispoziţie o finanţare suplimentară din bugetul UE pentru finanţarea opţiunilor tehnologice, altele decât cele specificate în comunicare, inclusiv pentru tehnologiile de depozitare, energiile oceanice şi aşa mai departe. Nu este nevoie să vă citesc toate întrebările. Am prezentat întrebările aici şi acum solicităm răspunsuri din partea Consiliului şi a Comisiei.

  Pedro Luis Marín Uribe, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − (ES) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să-mi încep cuvântarea prin a sublinia importanţa planului strategic privind energia şi a contribuţiei necesare pe care o va aduce la o dezvoltare mai rapidă şi la aplicarea tehnologiilor pentru o energie curată, durabilă şi eficientă.

Fără acest plan, nu va fi posibil nici să atingem obiectivele stabilite pentru 2020, nici să se realizeze tranziţia către o economie cu emisii reduse de carbon la o scară de dorit pentru 2050.

Mă bucur să constat că există un consens larg între Parlament şi Consiliu cu privire la importanţa şi necesitatea atât a obiectivelor planului cât şi a resurselor care trebuie puse la dispoziţie.

Consiliul Transporturi, Telecomunicaţii şi Energie intenţionează să adopte concluziile privind Planul strategic european pentru tehnologiile energetice (SET) la întâlnirea sa de vinerea viitoare, în data de 12 martie. Aceste concluzii vor marca un punct de referinţă important pentru reuniunea de primăvară a Consiliului European care se va ţine în data de 25 martie, de vreme ce subiectul schimbării climatice va figura pe agendă.

Concluziile preliminare care vor fi dezbătute la reuniunea Consiliului vor include subiectul finanţării, deşi această chestiune va fi abordată cu prudenţa necesară. Nu dorim să înlocuim negocierile care vor trebui să se ţină pe această temă în contextul următorului cadru financiar.

Acum vă voi prezenta principalele elemente ale concluziilor preliminare. În primul rând, a sosit momentul să trecem de la planificarea tehnologică la punerea în aplicare operaţională a iniţiativelor industriale europene. Ar trebui să facem aceasta pas cu pas, însă cât mai repede posibil.

În al doilea rând, abordarea cu privire la cooperarea viitoare în cercetarea energetică din Europa ar trebui să se concentreze pe utilizarea eficientă a resurselor publice şi pe construirea unui parteneriat public-privat flexibil cu industria. Prin urmare, îndemnăm Comisia să stabilească o platformă care să includă toate organizaţiile financiare interesate, astfel încât acestea să poată face schimb de informaţii şi cele mai bune practici şi, în acelaşi timp, să-şi poată coordona acţiunile aşa cum se va considera necesar.

În al treilea rând, dată fiind dimensiunea finanţării public-rivat necesară pe termen mediu pentru a se susţine mai ales proiectele demonstrative importante, poate fi necesar să se majoreze proporţia investiţiilor publice la nivelul UE. Prin urmare va trebui să le luăm în calcul pe ambele în momentul revizuirii bugetului şi atunci când purtăm negocierile pentru următorul cadru financiar.

În al patrulea rând, ar trebui să susţinem guvernele statelor membre şi să le încurajăm să ofere stimulente adecvate şi semnale consecvente pentru ca această politică să poată fi pusă în aplicare. Dacă este necesar, ele vor trebui să majoreze semnificativ şi finanţarea publică pentru dezvoltarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon.

Cel de-al cincilea aspect care trebuie menţionat este acela că Comisia Europeană şi Banca Europeană de Investiţii conlucrează deja în vederea îmbunătăţirii coordonării şi continuităţii finanţării pentru proiectele demonstrative din sectorul energetic care implică un risc tehnologic ridicat. Conlucrează de asemenea în vederea mobilizării şi punerii la dispoziţie a altor surse de finanţare, atât publice cât şi private.

În fine, Comisia şi Banca Europeană de Investiţii analizează pachetele optime de finanţare pentru proiectele demonstrative principale şi, de aceea, îndemnăm şi Comisia să analizeze noi modalităţi de combinare a resurselor din diferite surse şi să dezvolte un instrument ad hoc pentru finanţarea lansării comerciale a tehnologiilor cu emisii reduse de carbon.

Doamnelor şi domnilor, toate aceste elemente reprezintă un mesaj clar în direcţia investiţiilor viitoare pentru dezvoltarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon. În ciuda restricţiilor bugetare severe cu care ne confruntăm la momentul de faţă, mesajul pe care-l va transmite Consiliul la reuniunea sa de vineri va fi unul care va promova angajamentul, exprimând în termeni pozitivi semnificaţia acestei chestiuni la nivel european şi importanţa vitală a investiţiilor cu care fiecare stat membru trebuie să contribuie la tehnologiile cu emisii reduse de carbon.

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. − Dnă preşedintă, deşi îl înlocuiesc astăzi pe colegul meu dl Günther Oettinger, îmi face o deosebită plăcere să discut cu dvs. viitorul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon.

Personal, am fost implicat îndeaproape în dezvoltarea Planului strategic european pentru tehnologiile energetice (Planul SET) în cadrul fostei Comisii şi am convingerea că dezvoltarea acestor tehnologii este una din pietrele de temelie ale politicii energetice pe care trebuie să o dezvoltăm în comun în anii ce vor veni.

Raportul Parlamentului cu privire la Planul SET din iunie 2008 a fost foarte clar atunci când a propus un nivel adecvat al ambiţiei. Nu ar trebui să coborâm acest nivel. Astăzi, aţi adresat trei întrebări clare şi voi răspunde la fiecare în parte.

Mai întâi, cu privire la priorităţile noastre pentru perioada 2010-2020 şi la lansarea unor iniţiative industriale la nivel european, acele şase iniţiative corespund într-adevăr priorităţilor noastre - vânt, bioenergie solară, fisiune sustenabilă, reţele de distribuţie inteligente, precum şi captarea şi stocarea carbonului, sunt priorităţile adoptate în mod concret de către Parlament şi Consiliu.

La solicitarea dvs., am acordat de asemenea prioritate eficienţei energetice prin dezvoltarea unei noi iniţiative dedicate - „Oraşele inteligente” - pentru a mobiliza potenţialul de piaţă al tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic în oraşe şi regiuni. Pentru a acorda prioritate activităţilor din cadrul acestei iniţiative, împreună cu părţile interesate, Comisia a dezvoltat foi de parcurs tehnologice pentru perioada 2010-2020. Aceste foi de parcurs stabilesc obiective concrete, precum şi activităţile necesare pentru atingerea acestora. Iniţiativele vor putea fi lansate în acest an, 2010. Oraşele inteligente sunt planificate pentru anul viitor.

Cea de-a doua întrebare adresată de dvs. priveşte nevoia de a avea bugete previzibile, stabile şi adecvate pentru planul SET în cadrul perioadei actuale de finanţare şi a perioadei ce va urma după 2014. Estimarea noastră asupra nevoilor de investiţii publice şi private pentru dezvoltarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon în cadrul Planului SET este de 8 miliarde de euro pe an. Astăzi, circa 3 miliarde de euro sunt investite anual în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că mai este nevoie de încă 50 de miliarde de euro pentru perioada 2010-2020. Acoperirea acestei lipse ar trebui să reprezinte una din discuţiile instituţionale cheie în decursul anilor ce vor veni. Eforturile trebuie să se concentreze acolo unde intervenţia este cea mai eficientă, evitându-se suprapunerile şi stimulând cel mai mare impact potenţial de pe piaţă.

Este clar că investiţiile la nivel UE nu vor fi suficiente, fie că sunt asigurate prin cel de-al şaptelea program-cadru sau prin Programul energetic european de relansare. Şi nici potenţialele fonduri provenind din comercializarea celor 300 de milioane de cote de emisie rezervate pentru demonstrarea posibilităţii de captare şi stocare a carbonului şi pentru tehnologiile regenerabile inovatoare. La preţurile din momentul de faţă, aceasta înseamnă aproximativ 4 miliarde de euro. Este nevoie aşadar de eforturi majore, atât din partea sectorului privat cât şi a celui public; sectorul public include atât Uniunea Europeană cât şi, desigur, statele membre. Ca să fiu foarte direct, grosul banilor va trebui să vină de unde există aceste resurse.

În al treilea rând, aţi întrebat dacă Comisia intenţionează să finanţeze alte posibilităţi tehnologice şi să propună iniţiative industriale suplimentare. În mod sigur, în timp vor mai apărea şi alte tehnologii care vor merita o intervenţie la nivel european, aşadar Planul SET trebuie să rămână flexibil, după cum am arătat deja prin noua iniţiativă privind eficienţa energetică - Oraşele inteligente - pe care ne aşteptăm să o lansăm, după cum am spus, în 2011. Vom monitoriza îndeaproape cele mai promiţătoare tehnologii prin sistemul de informare al Planului SET. SETIS, după cum este acesta numit, funcţionează deja în materie de tehnologii de stocare şi oceanografice, pentru a evalua potenţialul acestora şi a identifica cele mai bune oportunităţi de intervenţie europeană. Am încurajat de asemenea crearea unei noi platforme tehnologice privind resursele regenerabile, încălzirea şi răcirea, care ar trebui să ajute sectoarele implicate să-şi definească mai bine transferul tehnologic.

Sunt foarte bucuros să văd că acest dosar a obţinut susţinerea pe care o merită. Este un dosar cheie pentru atingerea obiectivelor de politică energetică pe care ni le-am propus şi un dosar cheie pentru Europa şi pentru viitorul nostru.

  Jean-Pierre Audy, în numele Grupului PPE. – (FR) Dnă preşedintă, dle ministru, dle comisar, sunt încântat să vă revăd din nou aici, dle Potočnik, în calitate de comisar pentru mediu. Îl înlocuiţi temporar pe comisarul pentru industrie - vă mulţumesc pentru aceasta şi vă mulţumesc şi pentru discursul dvs.

Salut întrebarea adresată de către colegul meu, dl Reul, care are dreptate, dle comisar, să vă întrebe care este perspectiva Comisiei asupra acestei probleme cruciale a energiilor fără emisii de carbon şi asupra finanţării noilor tehnologii. Populaţia lumii este în continuă creştere. Vom avea nevoie de cu 40 % mai multă energie în 2030 şi aş adăuga că 80 % din cererea de consum va veni din partea statelor care nu sunt membre OCDE.

În faţa acestor provocări majore, soluţia este să nu adoptăm ideologia reducerii utilizării de energie sau refugierea în gânduri despre trecut. De aceea, Uniunea Europeană are datoria de a interveni şi aş dori să spun câteva cuvinte despre o chestiune care ne poate dezbina, în interiorul grupurilor noastre politice, şi anume chestiunea energiei nucleare.

Atunci când este vorba despre energia nucleară, avem state membre cu o lungă tradiţie în aceste chestiuni. Aceasta nu face ca Uniunea Europeană să fie privilegiată, ci înseamnă că avem datoria de a contribui la dezbatere şi la finanţare. Energia nucleară, după cum ştim, este o energie fără emisii de carbon şi avem nevoie de finanţare, dle comisar, şi mai ales de finanţarea rezultată din creditele pentru carbon, pe care să o putem investi în cercetare, dezvoltare şi pregătire în toate aceste sfere.

Vă propunem unele amendamente cu scopul de a îmbunătăţi rezoluţiile care au fost înaintate şi voi încheia prin a spune câteva cuvinte despre produsele nucleare derivate, care sunt o sursă de mare îngrijorare pentru concetăţenii noştri. În lume există două opţiuni: stocarea pe termen lung, care este opţiunea aleasă de Statele Unite şi noi, Uniunea Europeană, va trebui să alegem o abordare diferită, care va fi recuperarea prin reciclare. Aceasta este opţiunea aleasă de Rusia, Japonia şi Franţa.

În acest context, noi, cei responsabili de siguranţă şi securitate, trebuie să ne punem încrederea în ştiinţă şi în cunoaştere cu privire la aceste subiecte.

  Teresa Riera Madurell, în numele Grupului S&D. – (ES) Dnă preşedintă, dle secretar de stat şi dle preşedinte în exerciţiu al Consiliului, dle comisar, suntem cu toţii conştienţi că există deja un consens clar asupra ideii că, cu cât creăm mai rapid o economie verde, cu atât mai repede vom ieşi din criza economică.

În diferite studii s-a calculat că, dacă atingem obiectivul de 20 % surse de energie regenerabile, 2,8 milioane de europeni vor fi angajaţi în acest sector până în anul 2020. De asemenea, se estimează că două treimi din noile locuri de muncă vor fi create în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii. Cheia pentru a reuşi aceste lucruri, doamnelor şi domnilor, se află în dezvoltarea tehnologiilor ecologice.

Pentru ca acest lucru să devină o realitate, Grupul meu susţine trei obiective principale. În primul rând, avem nevoie de un angajament real pentru resursele alocate pentru Planul strategic european pentru tehnologiile energetice (SET). Nu este de ajuns doar să ne regrupăm şi să redenumim programele de sprijin pe care le avem deja. Suntem de acord că trebuie să ne concretizăm scopul într-o creştere veritabilă a resurselor dedicate cercetării în materie de energie regenerabilă şi eficienţă energetică. Ar trebui să facem acest lucru de îndată, în următoarea revizie a perspectivelor financiare şi, desigur, în negocierile asupra noilor perspective financiare.

În al doilea rând, dacă dorim să creăm locurile de muncă de care are nevoie economia noastră pentru a ieşi din criză, este vital să impulsionăm stadiul demonstrativ al tehnologiilor inovatoare şi să facem astfel încât acestea să fie mai uşor de pus în funcţiune pe piaţă.

În fine, crearea potenţială a locurilor de muncă ecologice nu poate fi îndrumată în direcţia corectă dacă nu avem o forţă de muncă foarte bine pregătită. Trebuie să investim în educaţie şi informare pentru a întări legăturile dintre lumea afacerilor şi lumea academică şi ar trebui să promovăm calificările de cel mai înalt nivel în cercetare şi dezvoltare şi în inovare, astfel încât să putem acoperi orice lipsuri potenţiale de pe piaţa muncii aferentă domeniului energiilor regenerabile.

  Fiona Hall, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, chiar dacă stabilim toate obiectivele din lume pentru combaterea schimbărilor climatice, tot nu le vom putea îndeplini, mai ales obiectivele pe termen lung pentru 2050, decât dacă investim în profunzime şi în mod sistematic în dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnologiilor durabile cu emisii reduse de carbon.

SUA este criticată pe bună dreptate pentru că nu a subscris la obiectivele de reducere a gazelor de seră, însă UE nu se ridică nici pe departe la nivelul de investiţii pe care SUA le face în momentul de faţă. Fără investiţiile adecvate, programul UE de investiţii durabile în tehnologii cu emisii reduse de carbon se va bloca, ceea ce înseamnă că sute de mii de locuri de muncă, ce ar fi putut fi create aici în UE şi în zone precum a mea, nord-estul Angliei, care încep deja să facă tranziţia aceasta către o economie fără emisii de carbon, fără investiţii deci, aceste locuri de muncă se vor crea în alte regiuni, cum ar fi SUA şi China.

Sunt dezamăgită că Comisia a dat înapoi din faţa unui proiect preliminar al Planului SET, în care sursele investiţiilor necesare identificate erau indicate în mod clar. Va fi oare Comisia mai explicită acum, mai ales cu privire la deficitul de un miliard de euro pe an pe care Comisia tocmai l-a menţionat?

În final, este important, desigur, să se realizeze îmbunătăţiri în tehnologia nucleară, mai ales cu privire la siguranţa funcţionării şi la gestionarea deşeurilor, însă Grupul meu subscrie la ideea că „fisiunea nucleară sustenabilă” este o contradicţie în termeni. Va redenumi oare Comisia cea de-a şasea iniţiativă industrială europeană „iniţiativa pentru energie nucleară”?

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE. – Dnă preşedintă, cred că acest plan SET este de fapt o cutie goală, fiindcă nu există bani în sprijinul său. Trebuie neapărat să ne gândim de unde ar putea veni banii. Şi cel mai rău este că instrumentele pe care le-a avut Comisia la dispoziţie - NER300, Planul de relansare şi anumite fonduri disponibile azi la Banca Europeană de Investiţii - sunt alocate cu prioritate acelor aşa-numite tehnologii cu emisii reduse de carbon care sunt cele mai puţin eficiente şi prezintă cele mai mari riscuri.

În 2008 şi 2009, mai mult de 70 % din toate investiţiile de pe piaţa europeană se făceau în sfera resurselor regenerabile: energie eoliană, energie solară, biomasă. Şi atunci cum de creăm acum un Plan SET - şi alocăm bani la nivelul UE - care de fapt îi conferă acestei orientări o proporţie mai mică decât absoarbe piaţa în ziua de astăzi, în timp ce deviem banii către sechestrarea carbonului şi fuziunea nucleară, lucruri care nu sunt vizate prin acest document, dar care primesc de departe cel mai mare procent din fondurile UE?

Problema noastră este că, din cauza anumitor lobby-uri, nu avem curajul să stabilim priorităţile adecvate şi cred că chiar şi AIE, care nu este o organizaţie ecologistă, este foarte clară în privinţa priorităţilor. Cincizeci şi cinci la sută din reducerile totale de CO2 vor veni din eficientizarea energetică. De ce am alocat zero euro eficienţei energetice în pachetul de relansare UE? Între treizeci şi treizeci şi cinci la sută din reducerile gazelor cu efect de seră CO2 vor proveni din sursele regenerabile, în timp ce, în cel mai bun caz, numai 10 % vor veni din sechestrarea carbonului şi 10 % din energia nucleară. Acestea sunt estimările AIE, care nu este o organizaţie ecologistă. Prin urmare, chiar şi în Europa, în termeni de alocare a banilor, suntem în urma a ceea ce AIE le spune guvernelor.

Singura cale de ieşire este să stabilim priorităţi clare. Unu: eficienţa energetică; doi: sursele regenerabile, deoarece numai ele pot reduce carbonul fără a reprezenta un risc. şi apoi celelalte tehnologii.

  Giles Chichester, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, trebuie să-mi exprim regretele cu privire la obsesia pe care o au grupările de stânga din acest Parlament cu energia nucleară, care a rezultat azi în două rezoluţii, cu un conţinut în mare parte comun, excepţie făcând energia nucleară, regrete fiind generate mai ales de faptul că energia nucleară este singura tehnologie care s-a dovedit că furnizează în Europa volume mari de electricitate cu emisii extrem de reduse de carbon.

Dacă trebuie să ne dezobişnuim de combustibilul fosil - mai ales de petrol şi cărbune - vom avea nevoie de toate tehnologiile posibile de producere a unei energii fără carbon. Multe dintre ele sunt mai degrabă de domeniul potenţialului decât al producţiei propriu-zise şi trebuie să fim realişti cu privire la cât de multe succese am înregistrat în atingerea nivelurilor ţintă de energie din surse regenerabile. UE are obiceiul să stabilească obiective foarte ambiţioase şi, din păcate, are şi obiceiul de a nu le îndeplini niciodată. Trebuie să ne străduim să facem mai multe.

Între timp, nu mai trebuie să pierdem vremea încercând să sporim cota de electricitate europeană furnizată de energia nucleară. Aceasta produce deja cea mai mare cantitate de electricitate însă, dacă facem tranziţia către dezvoltarea de noi tehnologii alternative, vom avea nevoie de electricitatea de bază prin intermediul căreia să se aprindă luminile şi să se alimenteze cu energie vehiculele electrice.

Există un potenţial uriaş în noile tehnologii ecologice, cum ar fi energia termică solară din Sahara şi energia eoliană de la Marea Nordului, ca să nu mai vorbim despre captarea carbonului şi depozitarea acestuia, cât şi îmbunătăţirile de bază din domeniul eficienţei energetice, unde - măcar în această privinţă - sunt de acord cu colegul meu din partidul Verzilor, din faţa mea, însă toate aceste lucruri necesită investiţii masive şi acesta este punctul fundamental al discuţiilor de astăzi.

  Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dnă preşedintă, dle comisar, dle preşedinte în exerciţiu al Consiliului, ne aflăm astăzi aici pentru a discuta despre reinventarea sistemului energetic european prin investirea în tehnologii cu emisii reduse de carbon.

Cred că este una dintre cele mai importante provocări, aşa cum s-a menţionat în comunicare. Este una dintre provocările pe care trebuie să ne concentrăm, care însă nu a făcut obiectul unor clarificări, aşadar este important să punem aceste întrebări şi să solicităm clarificări. Şi se pare că lipsesc nu doar clarificările de ordin financiar, ci şi cele de ordin politic.

Vorbim despre eficienţa energetică, de captarea carbonului, de energie nucleară, de bio-combustibili, de energie solară şi vorbim inclusiv despre eficienţa energetică ca fiind cel mai ieftin mod de a reduce emisiile. Mă uimeşte faptul că există alte moduri mai ieftine de a reduce emisiile de carbon care nu sunt nici măcar menţionate în această comunicare, cum ar fi, de exemplu, reducerea consumului de energie, micro-generarea, distribuţia şi diferitele forme de distribuţie şi diferite proiecte, care nu trebuie să fie neapărat nişte structuri mari, precum şi accesul la energie. Cred că aici am contribui cu siguranţă la o clarificare financiară consolidată, pentru a putea selecta planul cel mai ieftin.

Prin urmare, ca parte a acestei clarificări politice şi financiare, trebuie să discutăm ceea ce, din punctul meu de vedere, este o chestiune de o importanţă vitală, şi anume că se pune mereu accentul pe parteneriatele public-privat, ca şi cum ele ar fi soluţia la orice.

Atunci când întrebăm de unde vin banii, Comisia ne spune că vin de oriunde există bani. Mărturisesc că nu mă simt mai luminat dacă mi se spune că banii vin de unde există, fără a mi se spune cu exactitate unde anume există.

Prin urmare, cât priveşte ideea de a conta pe parteneriatele public-privat, invocate în mod sistematic atunci când vorbim despre tehnologiile cu emisii reduse de carbon, nu avem decât o certitudine: neştiind de unde vin banii şi ştiind că există parteneriate public-privat, atunci ştim de la început şi cine va plăti. Pentru început, vor plăti contribuabilii şi apoi consumatorii care, din întâmplare, sunt tot contribuabilii. Ştim, de asemenea, că instituţiile şi organizaţiile private sunt cele care plătesc mai puţin şi care fac investiţii pentru care sunt plătite dar, în cele din urmă, păstrează profitul pentru ei înşişi.

Fără această clarificare, mi se pare, din nou, că lăsăm în sarcina viitoarelor generaţii să achite nota de plată pentru schimbarea modelului energetic european.

  Christian Ehler (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în principiu suntem cu toţii de acord că planul SET este binevenit. Suntem de acord asupra unor porţiuni mari din cuprinsul său, însă avem două probleme. Pe de o parte, nu vom fi capabili - şi adresez această remarcă în special d-lui Turmes - să punem împreună presiune asupra statelor membre şi asupra Comisiei dacă continuăm să ne cramponăm de o dezbatere ideologică al cărei subiect este întotdeauna energia nucleară. Este punctul mort din voturile de astăzi. Am ajuns la un compromis cu privire la planul SET, prin care am specificat criteriile în funcţie de care dorim să susţinem acest lucru şi acele criterii sunt clar definite, anume durabilitatea, competitivitatea şi securitatea aprovizionării. Am spus că dorim să lucrăm fără limitări la tehnologii specifice şi avem din nou o dezbatere ideologică despre energia nucleară, care reprezintă o discuţie ce poate avea loc, însă care, în ultimă instanţă, nu are niciun sens în contextul planului SET.

Sunt de acord cu dvs. în privinţa chestiunii referitoare la lucrurile care se pot realiza prin planul SET. Însă în ce măsură sunt statele membre pregătite să găsească o abordare coerentă a politicii energetice, rămâne o problemă încă nerezolvată. Ceea ce a stabilit astăzi Consiliul nu reprezintă decât o serie de platitudini. Problemele, de fapt, nu constau de fapt în ceea ce enunţăm în planul SET, ci în modul în care interacţionează fondurile pentru cercetare, inovare şi banii din planul SET şi, de asemenea, problema spaţiilor pentru studiile demonstrative, problema transpunerii directivelor europene la nivel naţional. În acest moment suntem într-un punct în care trebuie să spunem foarte clar că putem produce un alt plan SET şi că putem adopta un alt plan SET, însă acum avem nevoie de măsuri tangibile. Acestea fiind spuse, nu ar trebui să ne contrazicem mereu pe probleme de detaliu. Ar trebui să sporim presiunea asupra Comisiei şi a statelor membre astfel încât să se întâmple ceva în termeni de implementare.

  Marita Ulvskog (S&D). – (SV) Dnă preşedintă, dorinţele abstracte nu sunt suficiente pentru a produce o trecere către sursele de energie durabile şi regenerabile şi către o societate care să protejeze clima şi mediul înconjurător. Este nevoie şi de investiţii substanţiale. Sectorul privat trebuie, într-o mare proporţie, să împartă responsabilităţile de finanţare a cercetării de bază şi statele membre trebuie să-şi asume un angajament mai mare. De asemenea, trebuie puşi la dispoziţie mai mulţi bani din bugetul UE.

Bugetul trebuie pur şi simplu să fie adaptat astfel încât să respecte priorităţile politice legate de energia solară şi eoliană, de eficienţa energetică şi aşa mai departe. Trebuie să realocăm fondurile din bugetul UE în ordinea priorităţilor şi să le redistribuim. Este singurul mod în care planul SET şi membri acestei Camere îşi pot păstra credibilitatea.

  Chris Davies (ALDE). – Dnă preşedintă, au trecut trei ani de când Consiliul şi-a stabilit ca obiectiv 12 proiecte demonstrative CCS (privind captarea şi stocarea carbonului) care să fie operaţionale până în 2015 şi încă nu avem prea multe de arătat în această privinţă.

Da, am identificat o sursă de finanţare şi acum avem o propunere de decizie din partea Comisiei, care aşteaptă confirmarea din partea Parlamentului, cu privire la modul în care se va folosi această finanţare, însă nu vom putea identifica un proiect care se poate califica pentru obţinerea unei astfel de finanţări până la finele anului viitor. Aşadar, calendarul este foarte strâns şi respectarea termenului limită - anul 2015 - devine din ce în ce mai dificilă. Drumul este alunecos la fiecare pas.

Aş dori să-i solicit Comisiei să ia în calcul aceste lucruri. În primul rând, trebuie examinat programul. Se poate renunţa la zile sau la săptămâni din el? Şi, mai ales, putem exercita îndeajuns de multă presiune asupra Băncii Europene de Investiţii pentru a respecta alocaţia stipulată în propunerea de decizie?

În al doilea rând, odată ce se va încheia procedura de comitologie a Parlamentului, Comisia ar trebui să facă un anunţ cu privire la calendar. Care ar trebui publicat. Aceasta va asigura cât mai puţine derapaje. Şi va face ca toată lumea să lucreze în direcţia unor termene limită stabilite.

În fine, nu uitaţi că cel mai mare factor de întârziere este posibil să fie procedura de selecţie prin care trebuie să treacă dezvoltatorii de proiect pentru a obţine permisiunea de planificare pentru conducte şi probabilitatea de a îndepărta CO2. Iar acest lucru ar putea dura foarte mult. Ar putea da peste cap total termenul limită.

Aşadar pot solicita o declaraţie din partea Comisiei, insistând asupra faptului că dezvoltatorii care caută o finanţare europeană trebuie să înceapă să postuleze pentru permisiunea de planificare încă de pe acum. Lăsaţi-i să acţioneze astfel.

  Konrad Szymański (ECR). – (PL) Dnă preşedintă, rezoluţia care a fost prezentată ilustrează foarte bine predominanţa politicii privind clima asupra securităţii energetice în Uniunea Europeană. Ilustrează de asemenea în mod clar prejudecata antinucleară a acestei Camere. Se întâmplă ca energia nucleară să fie singura sursă de energie cu emisii scăzute de carbon, verificată pe piaţă, însă, în ciuda acestui lucru, este criticată foarte aspru în rezoluţie. Resursele financiare limitate ale Uniunii Europene trebuie investite în sursele de energie selecţionate, din simplul motiv că sunt sustenabile, fapt care reprezintă o puternică intervenţie pe piaţă. Această politică va limita în mod clar cheltuielile pentru proiectele strategice mari de infrastructură de care este nevoie astăzi şi pentru sprijinul pentru interconectări. Pur şi simplu nu vor mai exista destui bani pentru securitatea energetică. De aceea nu putem sprijini această rezoluţie astăzi.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE). – (LV) Dnă preşedintă, dle ministru, dle comisar, ştim cu toţii foarte bine că dependenţii de droguri sunt foarte periculoşi, deoarece nu se dau înapoi de la nimic pentru a-şi face rost de următoarea doză. De fapt, ştim că orice formă de dependenţă este un fenomen nociv, care trebuie eradicat. În Uniunea Europeană, economia noastră este dependentă, iar această dependenţă este alimentată de importul de petrol şi gaze. Aceasta este situaţia pe care trebuie să o schimbăm. Trebuie să sporim investiţiile în tehnologiile care vor aduce o creştere directă a utilizării şi exploatării energiilor generate de soare, vânt, apă şi biomasă în Uniunea Europeană. Mai mult, există câteva argumente puternice în favoarea acestor tehnologii specifice. În primul rând, dacă nu investim în aceste tehnologii, dependenţa noastră de petrol şi gaze va creşte în continuu şi situaţia se va înrăutăţi, deoarece aceste resurse se vor împuţina din ce în ce mai mult la nivel mondial, iar preţurile vor creşte şi mai mult. În al doilea rând, dacă se fac aceste investiţii, vom putea în acelaşi timp să încurajăm IMM-urile în special, dacă le acordăm anumite avantaje în procesul de solicitare de resurse financiare şi fonduri. În al treilea rând, prin investirea în noi tehnologii, vom depăşi în mod direct obstacolele curente prin echilibrarea reţelelor de distribuţie de electricitate cu cantităţile variabile de electricitate generate de soare şi vânt. Doamnelor şi domnilor, a sosit momentul să trecem la acţiune. Trebuie să ne diminuăm dependenţa de petrolul şi gazele din import şi trebuie să susţinem investiţiile în acele tehnologii care vor spori şi promova o mai mare utilizare a resurselor energetice generate de soare, vânt, apă şi biomasă.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Britta Thomsen (S&D). – (DA) Dnă preşedintă, avem multe motive de mulţumire cu privire la Planul SET. Fără cele 59 de miliarde care sunt investite acum în proiecte energetice solide, nu vom putea atinge obiectivul de 20 % privind energia regenerabilă până în anul 2020. Investiţiile în energiile regenerabile reale şi sustenabile reprezintă două treimi din fondurile instituite prin Planul SET. Este, de exemplu, cazul panourilor fotovoltaice, turbinelor eoliene şi al biomasei. Totuşi, Planul SET nu este important şi corect doar pentru că ne oferă o energie mai curată. Planul SET este de asemenea critic şi pentru încercările noastre de a depăşi criza socială şi economică. Cu aceste investiţii masive în tehnologia energetică modernă, vom putea crea sute de mii de noi locuri de muncă ecologice. De asemenea, vom putea să transformăm UE într-un centru de cunoaştere atunci când este vorba de tehnologia ecologică şi durabilă. Totuşi, să nu uităm că aceste investiţii implică o responsabilitate: responsabilitatea de a ne asigura că multora dintre oamenii care sunt angajaţi la momentul de faţă în sectorul energetic li se dă ocazia de a se recicla profesional şi de a-şi îmbunătăţi abilităţile. De aceea investiţiile în tehnologie trebuie să meargă mână în mână cu investiţiile în oameni.

  Liam Aylward (ALDE). – Dnă preşedintă, doresc să subliniez scurt două aspecte. Primul se referă la importanţa investiţiilor în tehnologiile cu emisii reduse de carbon şi al doilea se referă la captarea carbonului în agricultură.

În primul rând, în termeni realişti, este esenţial ca UE să-şi concentreze atenţia şi bugetul către Planul strategic european pentru tehnologiile energetice. Pentru ca UE să atingă cifrele ţintă stabilite pentru 2020, sunt necesare mai multe investiţii orientate către tehnologiile cu emisii reduse de carbon.

În al doilea rând, trebuie să existe cercetare şi investiţii sporite în captarea şi stocarea carbonului, ca modalitate practică de a combate schimbările climatice. Agricultura poate juca un rol cheie în sechestrarea carbonului şi poate contribui la atingerea obiectivelor stabilite pentru 2020.

Biomasele din sol şi puţurile de carbon natural - carbonul din sol - ar putea aduce o valoare adăugată pentru fermieri prin reducerea eroziunii şi folosirea de îngrăşăminte. Este nevoie de cercetări şi investiţii suplimentare pentru a utiliza la capacitate maximă agricultura şi terenul agricol în vederea captării carbonului şi pentru atingerea ţintelor pentru anul 2020.

Pentru obţinerea unor rezultate măsurabile, trebuie susţinute în mod adecvat şi eficient inovarea şi cercetarea din domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon.

  Vicky Ford (ECR). – Dnă preşedintă, salut iniţiativa de a discuta despre investiţiile în tehnologiile cu emisii reduse de carbon, dar mai ales despre economisirea de energie şi despre furnizarea unor resurse energetice mai sigure şi diversificate. Aş dori să fac referire în mod special la utilizarea fondurilor europene.

Regiunea pe care o reprezint are deja un fond UE de peste 250 de milioane de euro dedicat creşterii economice pe baza emisiilor reduse de carbon. În timp ce ambiţiile sale sunt mari, capacitatea acestui fond de a genera investiţii semnificative a scăzut cu mult sub aşteptări.

Estul Angliei, incluzând Universitatea Cambridge, este şi căminul unor instituţii de cercetare de prim rang şi mai bine de 250 de contracte au fost semnate în regiunea mea pentru finanţarea oferită prin cel de-al şaptelea program-cadru 7. Am văzut unele cercetări inovatoare excelente, însă există întrebări majore privitoare la complexitate, în special pentru IMM-uri, birocraţie şi inflexibilitate la momentul în care trebuie să se realizeze adaptarea la dezvoltări şi ştiinţă. În unele cazuri, există istorii şocante de întârzieri ale plăţii chiar din partea UE.

Atunci când analizăm modul în care banii contribuabililor sunt investiţi în viitor, ar trebui să învăţăm din lecţiile experienţelor precedente şi să ne asigurăm că în viitor vom cheltui mai bine aceşti bani.

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Atingerea obiectivelor în materie de climă stabilite de Uniunea Europeană depinde de elaborarea unei strategii de tranziţie treptată către industria cu emisii reduse de carbon şi de utilizarea energiei durabile.

Noile tehnologii pot reduce consumul de energie în clădiri cu până la 17 % şi emisiile de carbon din transport cu până la 27 %, iar introducerea contorizării inteligente ar putea reduce consumul de energie cu până la 10 %. Este necesară o metodologie comună de măsurare a consumului de energie şi a emisiilor de carbon pentru a optimiza consumul public şi privat de energie. În acest scop, avem nevoie de specificaţii funcţionale minime comune, precum şi de reţele inteligente interoperabile la nivel european.

Comisia trebuie să cofinanţeze cât mai multe proiecte la scară largă pentru a face posibilă utilizarea contorizării inteligente şi a reţelelor inteligente în mod uniform şi în statele membre care încă nu dispun de aceste tehnologii.

Aş dori să întreb dacă, în prezent, Comisia intenţionează să pună la dispoziţie resurse suplimentare din bugetul Uniunii pentru a încuraja IMM-urile să dezvolte tehnologii de producere a energiei durabile cu emisii reduse de carbon.

Mulţumesc

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Avem nevoie de o politică industrială ambiţioasă şi inteligentă, care să permită Uniunii să îşi păstreze atât competitivitatea pe plan internaţional, cât şi locurile de muncă şi producţia în interiorul Uniunii. Investiţiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon vor ajuta Uniunea să depăşească criza economică şi pot crea aproximativ 2,7 milioane de locuri de muncă până în 2020.

Uniunea Europeană trebuie să investească în iniţiative europene pentru energii regenerabile şi introducerea acestora în reţeaua electrică europeană, în biocarburanţi şi în transportul ecologic. Rezultate rapide pot fi obţinute prin investiţii în oraşele inteligente şi în eficacitatea energetică a clădirilor, în special a locuinţelor.

Solicit Comisiei şi statelor membre să crească bugetele alocate pentru eficienţa energetică a locuinţelor, iar la revizuirea la mijloc de termen a utilizării fondurilor structurale, să adopte măsurile necesare pentru a asigura o mai bună absorbţie a cotei de 4 % din FEDER pentru eficienţa energetică a locuinţelor. Astfel, va deveni posibilă creşterea acestei cote în perioada 2014-2020.

Mulţumesc

  Zbigniew Ziobro (ECR). – (PL) Discuţia privind investirea în tehnologiile cu emisii reduse de carbon este o discuţie despre metodele de adaptare a economiilor statelor membre la cerinţele privind limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Indiferent de modul în care condiţiile climatice şi meteologice de pe continentul nostru din ultimele luni au oferit argumente oamenilor de ştiinţă care pun în discuţie influenţa omului asupra schimbărilor climatice prin emisiile de CO2, atunci când discutăm despre tehnologiile cu emisii reduse de carbon în acest context ar trebui, totuşi, să ne punem următoarea întrebare: cum se pot asigura mijloacele necesare pentru dezvoltarea unor tehnologii curate, cum se pot obţine efectele maxime în cea mai scurtă perioadă de timp?

Cred că sistemul care este creat pentru a susţine cercetarea şi dezvoltarea trebuie să fie cât mai flexibil cu putinţă, pentru a da posibilitatea ca resursele să fie administrate într-un mod care este adecvat dinamicii cercetării ştiinţifice. Întrebarea care se pune este dacă şi în ce mod se intenţionează să se creeze mecanisme adecvate de susţinere a investiţiilor în tehnologiile cu emisii reduse.

De asemenea, aş dori să adaug că, indiferent de argumentele semnificative care se pot găsi în favoarea investiţiilor în dezvoltarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon, acestea nu trebuie făcute în detrimentul politicii de coeziune.

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, în comunicarea Comisiei din data de 23 ianuarie 2008 intitulată „Sprijinirea demonstraţiei incipiente a producerii de energie electrică durabilă din combustibili fosili”, care este parte a pachetului dedicat climei şi energiei, se afirma că Uniunea Europeană va susţine construirea a 10, maxim 12 uzine de demonstrare a captării şi stocării dioxidului de carbon. La finele anului 2008, Parlamentul European a abordat această chestiune în cadrul unei rezoluţii. Punctul 11 al acestui document statua că măsurile care au fost dezvăluite de Comisie nu erau suficiente pentru a oferi stimulentele dorite pentru construirea a cel puţin 12 uzine de demonstraţie până în anul 2015, în timp ce la punctul 18 se considera că este imperativ ca cel puţin 12 uzine de demonstraţie alese pentru oferirea de asistenţă să acopere toate combinaţiile posibile ale celor trei tehnologii de captare şi stocare a dioxidului de carbon.

Se presupune că mijloacele financiare vin, totuşi, din vânzarea a 300 de milioane de cote de emisii de CO2 din Rezerva pentru noii intraţi, cunoscută sub denumirea de NER300. În consecinţă, suma avută în vedere pentru susţinerea construcţiei uzinelor de demonstraţie va depinde de preţurile de piaţă ale cotelor. Se estimează că aceasta va fi cuprinsă între 7 şi 12 miliarde de euro. Din deciziile propuse de Comisie, cuprinse în propunere, se poate concluziona că sprijinul asigurat prin NER300 va acoperi şase proiecte de captare şi stocare a dioxidului de carbon din domeniul generării de energie şi două din industrie.

Doreşte Consiliul ca, în cooperare cu Comisia, să susţină construirea altor două până la patru uzine şi, dacă da, în ce mod?

  Roger Helmer (ECR). – Dnă preşedintă, am ascultat multe aberaţii astăzi privitoare la locurile de muncă ecologice. Ideea este că obsesia noastră cu resursele regenerabile ridică deja costul electricităţii şi împinge cetăţenii Europei la sărăcie cauzată de preţul combustibililor. Preţuri mai mari la energie înseamnă că întreprinderile cu activităţi energetice intensive din Europa pur şi simplu vor renunţa şi vor pleca în alte jurisdicţii mai favorabile. Preţuri mai mari la energie înseamnă o creştere mai scăzută şi şomaj mai mare, cu preţul locurilor de muncă. Am văzut un singur studiu formal pe marginea acestei chestiuni a locurilor de muncă ecologice. L-am văzut în Spania şi a demonstrat că, pentru fiecare loc de muncă creat în sectorul ecologic, se pierdeau în altă parte 2,2 locuri de muncă.

Dacă chiar vorbim serios despre electricitatea cu consum redus de carbon, există o singură soluţie, iar aceea este energia nucleară. În toată Europa începem să vorbim despre noua capacitate nucleară, ceea ce este un lucru bun. Dacă dorim să păstrăm luminile aprinse, avem nevoie de o renaştere nucleară, şi avem nevoie de ea repede.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Cercetarea şi tehnologia joacă un rol fundamental în dezvoltarea unei societăţi care să producă emisii reduse de carbon. Este crucial să investim într-o schimbare socială radicală bazată pe sustenabilitatea oraşelor, pe producţia descentralizată de energie şi pe competitivitatea industriei. Este o politică esenţială pentru o societate prosperă şi sustenabilă care este pregătită pentru provocările reprezentate de schimbările climatice, de securitatea energetică şi globalizare şi care este lider mondial în sfera tehnologiilor curate.

Planul strategic european pentru tehnologiile energetice are ca scop să contribuie la atingerea acestui obiectiv. Salut orientările esenţiale prezentate în comunicare privind modul în care trebuie să se organizeze logica intervenţiei între sectoarele public şi privat, între finanţarea comunitară, naţională şi regională.

Este totuşi esenţial să se majoreze finanţarea publică pentru cercetarea ştiinţifică în domeniul tehnologiilor curate. Europa trebuie, de asemenea, să creeze condiţiile care să asigure investiţii private mai mari în acest domeniu. Trebuie să trecem de la vorbe la fapte urgent.

Priorităţile viitoarelor perspective financiare ale UE şi ale celui de-al optulea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică vor trebui să fie securitatea energetică, combaterea schimbărilor climatice şi mediul. Este singurul mod în care vom putea menţine competitivitatea industriei noastre, în care vom promova creşterea economică şi vom crea locuri de muncă.

  Patrizia Toia (S&D). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aceasta nu este doar o dezbatere de rutină, ci trebuie să fie foarte specifică şi trebuie să se pună întrebări clare şi precise - ce resurse există şi de unde le putem obţine - şi sper că Parlamentul se aşteaptă la răspunsuri la fel de clare şi precise, atât astăzi, cât şi la următoarele Consilii din 12 şi 25 martie.

Dorim să le spunem în mod ferm Comisiei şi Consiliului că Uniunea Europeană, care a arborat în faţa lumii întregi steagul luptei împotriva emisiilor atmosferice şi a schimbărilor climatice, trebuie să rămână constantă în această atitudine, dacă nu doreşte să-şi piardă credibilitatea. Trebuie să facă tot ceea ce-i stă în putinţă pentru a realiza aceste obiective. Trebuie să fim conştienţi că o economie cu emisii reduse de carbon va însemna un fel de revoluţie coperniciană pentru sistemul de producţie; înseamnă schimbarea multor lucruri, fixarea unor priorităţi şi a unei voinţe politice clare dar, mai presus de toate, resurse şi instrumente suficiente.

Ştim, de asemenea, că această revoluţie coperniciană este vitală pentru ca sistemul nostru de producţie şi industria europeană să rămână competitive. În multe ţări, în multe centre de cercetare şi în multe universităţi, resursele intelectuale sunt pregătite, capacităţile există şi voinţa este prezentă: acum trebuie să punem lucrurile în mişcare. Toată lumea trebuie să facă acest lucru, după cum au spus comisarul şi Consiliul: statele membre, antreprenorii şi sectorul privat trebuie să se implice. Totuşi, cred că sarcina vitală de a pune bazele acestui parteneriat complex îi revine Uniunii Europene.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dnă preşedintă, suntem cu toţii de acord că o eficienţă energetică mai mare este primul pas dintr-un lung şir, însă doresc ca în discursul meu să vă atrag atenţia asupra confuziei şi neliniştii politice care înconjoară bioenergia.

Cred că această instituţie în special şi Comisia, precum şi Europa în general, au fugit de contribuţiile în favoarea bioenergiei atunci când au avut loc creşterile de preţuri la alimente în anii 2007 şi 2008. Puţini dintre noi discută despre realităţile cu care se confruntă cei mai mulţi fermieri din Europa la momentul de faţă, ceea ce înseamnă o criză de încredere, deoarece preţurile s-au prăbuşit. Totuşi, nu există încă un mesaj politic coerent pentru ei privind utilizarea pământului pentru culturi energetice.

În special în Irlanda, Guvernul fuge de această zonă. Industria are nevoie de siguranţa politică; ceea ce politicienii nu reuşesc să ofere este siguranţa, şi ne-am primit răsplata pentru aceasta.

Dacă discutăm despre investiţia în cercetare şi nu există niciun progres cu privire la cercetare deoarece nu am luat deciziile politice corecte, atunci nu facem decât să ne pierdem timpul.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dnă preşedintă, dle comisar, finanţarea trecerii la tehnologiile cu emisii reduse de carbon va fi extrem de dificilă în cazul noilor state membre. O potenţială şi foarte importantă sursă pentru statele din centrul Europei şi din zona Mării Baltice va fi utilizarea creditelor pentru emisii acumulate în conformitate cu Protocolul de la Kyoto privind comercializarea cotelor de emisii, profitându-se aşadar de resursele climatice ale acestor state. Desigur, condiţia pentru a realiza acest lucru va fi crearea unui sistem post-Kyoto sau susţinerea din partea Consiliului European şi al Comisiei pentru eforturile noastre de a obţine o valoare adecvată pentru resursele noastre climatice rămase. Ca raportor pentru biogaz, sunt foarte conştient de costul noilor tehnologii şi de faptul că evoluţia tehnologică va fi foarte importantă. Este foarte important să urmăm această direcţie în cadrul politicii agricole comune, de exemplu prin schimbarea compoziţiei furajelor pentru vite, prin introducerea unor metode de arare a pământului, diferite de lucrarea în adâncime cu motocultivatorul şi prin introducerea unor tehnologii noi şi inovatoare.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Una dintre cele mai importante priorităţi înscrise în strategia pe termen lung a Uniunii Europene ar trebui să fie crearea unei economii inovatoare, de exemplu prin transformarea sistemului energetic actual folosindu-se un model cu emisii reduse, mai ales unul care să se bazeze pe tehnologiile fără emisii de carbon. În jur de 80 % din energia primară utilizată în Uniunea Europeană provine din combustibilii fosili. În decursul ultimelor zeci de ani, au fost puse la punct reţele şi canale de furnizare, pentru a-i oferi societăţii energia care vine chiar din aceste surse. Creşterea economică şi prosperitatea s-au construit pe petrol, cărbune şi gaze naturale şi este greu să schimbăm acest lucru de pe o zi pe alta.

Planul strategic european pentru tehnologiile energetice, care este un pilon al politicii Uniunii Europene privind energia şi clima, este un pas bun în direcţia trecerii Uniunii Europene la o economie inovatoare, cu condiţia, desigur, să ia în calcul finanţarea tehnologiilor fără carbon. Dacă Europa doreşte să realizeze în mod rentabil obiectivele ambiţioase de reducere, este esenţial să sporească cheltuielile în materie de cercetare în domeniul tehnologiilor energetice curate, sustenabile şi eficiente şi coordonarea în combinarea forţelor, potenţialului şi resurselor atât în sectorul public cât şi în cel privat.

Revoluţiile industriale din trecut ne-au arătat faptul că tehnologia ne poate schimba pentru totdeauna modul de viaţă. În acest moment, avem o ocazie fără precedent şi realizabilă de a ne schimba modelul de producere a energiei. Totuşi, investiţiile în dezvoltarea şi promovarea surselor de energie curată şi regenerabilă pot fi realizate doar în măsura în care Comunitatea asigură un nivel suficient al finanţării şi include aceste investiţii pe lista obiectivelor strategice ale Uniunii Europene.

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în dezbaterea referitoare la opţiunile energetice ale Uniunii Europene, un lucru este cert: cea mai semnificativă, ieftină şi sustenabilă sursă de energie pe care o avem la dispoziţie este energia economisită. Din motive naturale, istorice, culturale şi economice, regiunile de munte sunt un model de reducere a consumului de energie, aliniat cerinţelor vieţii moderne, acestea consacrându-se experimentelor pe scară largă din domeniul utilizării surselor de energie regenerabile cu emisii reduse de carbon.

Regiunile muntoase produc aproape toată energia hidroelectrică a Europei. Pentru a da un exemplu, numai provincia italiană din care vin eu produce 12 % din energia hidroelectrică a întregii ţări. Mai mult, în zonele muntoase există experienţa istorică a construirii de clădiri care sunt mai eficiente în termeni de economisire a energiei. Am reuşit să construim case care-şi sunt autosuficiente în termeni de electricitate şi încălzire şi care furnizează mai multă energie decât folosesc, desigur, cu utilizarea tehnologiilor avansate. Munţii sunt adesea un teren de testare şi astfel sunt mediul ideal pentru a experimenta o mai bună utilizare a biomasei, a energie solare, a energiei geotermice, a pompelor termice şi, mai presus de toate, pentru sistemele principale de distribuţie a energiei.

Dle comisar, munţii sunt plini de energie, de energie curată; nu trebuie decât să o luăm. Din acest motiv, solicităm Comisiei să implice regiunile muntoase în această strategie, să analizeze cu atenţie experienţa lor şi să le recunoască dreptul de a primi o compensaţie corectă pentru toată energia regenerabilă deja furnizată de aceste regiuni. Articolul 174 din Tratatul de la Lisabona recunoaşte rolul munţilor, acesta fiind şi motivul pentru care aşteptăm cu nerăbdare o iniţiativă din partea Comisiei pentru implementarea acestui articol şi o politică europeană pentru regiunile muntoase şi în domeniul energiei.

Prin urmare, îndemn Comisia să urmeze recomandările raportului Durnwalder, în Comitetul Regiunilor, şi să includă în evaluarea teritoriilor europene problemele legate de energie şi capacitatea de producţie a regiunilor muntoase în termeni de energie regenerabilă şi construcţie pasivă.

Munţii, care reprezintă 40 % din teritoriul european şi sunt căminul a 90 de milioane de persoane, au fost consideraţi până în acest moment zone dezavantajate: prin implementarea unor politici energetice inovatoare şi consistente, aceste regiuni pot depăşi acest handicap şi pot oferi un stimul vital pentru atingerea obiectivelor stabilite în strategia 20-20-20, arătând că autosuficienţa energetică este posibilă, la un cost acceptabil, dacă există voinţa politică fermă.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE). - Agricultura europeană este adesea pusă la zid ca sursă importantă a încălzirii globale. Desigur, această percepţie nu este în totalitate corectă, în schimb nu putem face abstracţie de contribuţia pe care agricultura o poate aduce la reducerea emisiilor de dioxid de carbon.

Subiectul a fost, desigur, deja evocat şi de alţi vorbitori. Stocarea carbonului, biomasa, dar şi investiţiile în reducerea cantităţilor de fertilizatori utilizate sunt doar câteva exemple despre modul în care agricultura este vizată de această problemă. De aceea, în contextul discuţiilor despre investiţiile în tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon, agricultura consider că trebuie să se afle printre priorităţi şi nu să fie complet neglijată, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, într-o altă strategie europeană – mă refer la strategia UE 2020.

Mulţumesc

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, dle comisar, dle preşedinte în exerciţiu al Consiliului, vorbesc în numele meu şi aş dori să-i spun colegului meu: după părerea mea, tehnologia nucleară nu este o soluţie şi, din punctul meu de vedere, nu este nici o sursă de energie regenerabilă.

Sarcina noastră aici este să stabilim măsuri benefice pentru copiii noştri şi pentru viitorul nostru pe termen lung. De aceea este foarte important să reducem emisiile de CO2, deşi o astfel de reducere nu trebuie să se facă în detrimentul mediului - cu alte cuvinte, trebuie să analizăm foarte bine măsurile care vor fi finanţate şi măsurile în care se va investi. Nu trebuie să economisim CO2 distrugând, în acelaşi timp, mediul.

2010 este Anul biodiversităţii şi este foarte important să notăm în aceste documente că toate investiţiile, toate măsurile trebuie să fie analizate şi în lumina conservării mediului pentru copiii noştri, pentru viitorul nostru şi pentru biodiversitatea noastră.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dnă preşedintă, dle comisar, dezbaterea pe problema tranziţiei către o economie cu emisii reduse de carbon nu trebuie să ne facă să uităm un lucru. Tranziţia nu va fi un proces lin. În câţiva ani, ne vom confrunta cu efectele lipsurilor şi cu epuizarea progresivă a sursei primare de energie de care depindem: combustibilii fosili. Aceşti combustibili servesc şi ca materie primă pentru multe industrii extrem de importante, cum ar fi industriile chimică şi farmaceutică.

Este absolut necesar pentru omenire ca rezervele de petrol rămase să fie administrate cu multă înţelepciune, ceea ce înseamnă, în primul şi în primul rând, cu multă zgârcenie.

În acest context, adoptarea planului numit Protocolul privind epuizarea petrolului, prezentat la Uppsala în 2002 şi la Lisabona în 2005 de către un grup de oameni de ştiinţă şi specialişti din câteva state care fac parte din Asociaţia pentru studiul deficitului de petrol şi gaze naturale, ar fi crucială pentru introducerea unui plan care să aibă ca priorităţi gestionarea bună şi corectă a acestor resurse, soluţionarea epuizării lor şi o tranziţie controlată către alte surse primare de energie.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) După părerea mea, energia nucleară nu a primit locul pe care-l merită în acest raport. Soluţiile ce au ca scop dezvoltarea unor energii alternative, bio, eoliene şi solare sunt toate de durată şi nu este sigur că vor da rezultate la final. Totuşi, având în vedere efectele crizei gazelor naturale de anul trecut şi ameninţarea schimbărilor climatice, trebuie să acţionăm rapid în direcţia strategiei noastre energetice. Energia nucleară este cea mai mare sursă de energie fără carbon din cadrul Uniunii Europene şi acoperă o treime din nevoile noastre de electricitate. Dezvoltarea sa pe viitor, în condiţii sigure, este pur şi simplu inevitabilă. Ar fi de mare ajutor dacă ne-am da cu toţii seama de acest lucru.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dnă preşedintă, am ascultat dezbaterea, care a fost foarte interesantă. Am citit tot ce se poate despre acest subiect.

– Doresc doar să subliniez două lucruri. Unu: întrebarea a fost pusă deja: de unde va veni finanţarea? Doi: cum se vor coordona cercetarea şi dezvoltarea?

Cele trei instituţii ale Uniunii Europene, reprezentate de experţii din Parlament, din Consiliu şi din Comisie, ar avea ocazia să se reunească sub forma unui comitet director. Unu: pentru a oferi resurse de finanţare, necesare în parteneriatul public-privat, cu posibile obiective pentru fiecare stat; şi doi: pentru a supraveghea şi coordona cercetarea. Ar trebui să existe C&D&L - cercetare, demonstrare şi livrare - o parte a finanţării depinzând, desigur, de un rezultat de succes, altfel fiecare profesor din Europa va încerca să facă cercetare, şi în cele din urmă am avea doar lipsă de coordonare.

  Zoltán Balczó (NI). – (HU) Am auzit cuvinte frumoase din partea reprezentantului Consiliului şi al Comisiei cu privire la tehnologiile cu emisii reduse de carbon, însă nu a reuşit să soluţioneze problema cheie: de unde va veni finanţarea? Un anumit grup de state membre are o sursă deja pregătită: fostele ţări socialiste şi-au depăşit cu mult angajamentele asumate la Kyoto. De aceea Uniunea Europeană a putut participa cu capul sus la conferinţa de la Copenhaga. Aceste state au dreptul de a-şi valorifica cotele de dioxid de carbon. Totuşi, Comisia şi cele 15 state membre iniţiale doresc să le împiedice să facă acest lucru. În cazul Ungariei, acest lucru s-ar ridica la câteva sute de miliarde de forinţi. La Copenhaga, Ungaria şi Polonia au fost de acord să utilizeze aceste sume pentru infrastructurile ecologice. Şi, atunci, acestea sunt sursele. Până acum, această propunere a fost ignorată, ceea ce indică un adevăr: anume că noile state membre sunt într-adevăr considerate ca membri de categoria a doua ai Uniunii Europene.

  Elena Băsescu (PPE). - Unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene este dezvoltarea unei economii cu emisii reduse de carbon. Se doreşte ca, până în anul 2020, 20 % din totalul energiei produse să se bazeze pe surse regenerabile.

Pentru România, ţinta este mai ambiţioasă, de 24 %. Conform unor studii, regiunea Dobrogea din sud-estul României, este a doua zonă ca potenţial energetic eolian din Europa, după nordul Germaniei. În prezent, aici este dezvoltat cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa, care va avea 240 de turbine eoliene şi va produce 600 MW energie regenerabilă. Prima etapă a acestui proiect se va încheia în cursul acestui an, când vor fi date în funcţiune cele 139 de instalaţii, iar întregul proiect va fi finalizat în 2011, în comunele Fântânele şi Cogealac din judeţul Constanţa.

Realizarea proiectului este importantă pentru siguranţa energetică a României, deoarece va permite reducerea importurilor de resurse energetice.

Vă mulţumesc

  Antonio Cancian (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, cred că suntem total de acord asupra câtorva chestiuni, dacă ne luăm după cele auzite în această dimineaţă: eficienţă, economii, surse regenerabile şi noi tehnologii. Totuşi, doamnelor şi domnilor, nu este îndeajuns, dacă nu rezolvăm şi alte două probleme.

Prima este problema nucleară: ne înspăimântă şi numai auzul acestui cuvânt, care anunţă abia tema. Haideţi să încurajăm cercetarea şi să o abordăm cu responsabilitate. Cea de-a doua problemă este legată de finanţare: ne este teamă să discutăm despre PPP-uri, după cum am auzit în această dimineaţă. Numai ideea că sectorul privat ar putea juca un rol în orice iniţiativă alături de cel public aproape că este văzută ca ceva străin, ruşinos şi suspect.

Este un lucru inevitabil, doamnelor şi domnilor, având în vedere resursele financiare pe care trebuie să ne bazăm. Mai mult, este important ca sectorul public să interacţioneze cu sectorul privat, de vreme primul trebuie să înveţe să acţioneze cu spirit de afaceri şi în conformitate cu o politică sustenabilă.

  Christian Ehler (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, întrebarea mea va fi scurtă. În cadrul grupurilor, am avut dezbateri prelungite - dar justificate - cu privire la problemele ideologice în contextul tehnologiilor. Totuşi, haideţi ca măcar o dată să venim cu toţii cu o întrebare la care Consiliul şi Comisia să fie nevoite să răspundă. Am discutat timp îndelungat despre Planul SET. Care sunt instrumentele pentru implementarea acestuia? Care sunt coordonatele temporale? Ce angajamente există din partea statelor membre?

  Claude Turmes (Verts/ALE). – (DE) Dnă preşedintă, nu voi trata chestiunea ideologiei în acest moment - o putem face altă dată - însă cred că ideologiştii, într-adevăr, sunt de cealaltă parte a acestei Camere.

Comisia va avea două instrumente tangibile în mâinile sale, în următoarele câteva săptămâni. Primul va fi mecanismul de finanţare cu partajarea riscurilor, care mai are câţiva bani disponibili. Aceşti bani ar putea fi folosiţi acum pentru a oferi un nou imbold în domeniul energiilor regenerabile şi al eficienţei energetice. Mi s-a spus că Direcţia Generală pentru Cercetare a Comisiei blochează banii - nu doreşte să cheltuiască aceşti bani pe energie, ci mai degrabă i-ar cheltui pentru TIC şi alte domenii. Poate dl comisar are de spus ceva în această privinţă?

Cel de-al doilea instrument constă din cei 15 % - cel puţin - din fondurile care se pare că au rămas din Planul de relansare economică şi noi, Parlamentul, am stabilit că aceşti bani trebuie să fie cheltuiţi pe eficienţa energetică şi mai ales pentru oraşele inteligente. Îmi puteţi spune ceva şi despre aceasta, dle comisar?

  Iosif Matula (PPE). - Faptul că avem astăzi o dezbatere în Parlamentul European cu privire la investiţiile în tehnologii cu emisii reduse de carbon denotă faptul că Uniunea Europeană doreşte să îşi afirme rolul de lider pentru reducerea şi eficientizarea consumului de energie, dar şi pentru asigurarea unui mediu sănătos. Consider că rolul nostru este acum de a încuraja domenii precum cercetarea şi inovarea, pentru a identifica soluţii ce vor pune bazele unui sistem energetic european sustenabil. Este necesar să stabilim astfel nevoile de finanţare în acest domeniu, urmărind creşterea competitivităţii Uniunii Europene în plan internaţional.

Consider că este esenţial să acordăm atenţie potenţialului specific de energie verde la nivel regional şi local. Regiunea din care provin din România deţine un potenţial important de energie geotermală care, în momentul de faţă, este insuficient exploatat. Motivele sunt diverse, dar cred că trebuie să atribuim un rol important autorităţilor locale, pentru a le încuraja în dezvoltarea parteneriatelor publice-private.

Mulţumesc

  Pedro Luis Marín Uribe, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − (ES) Dnă preşedintă, am luat notă de dezbaterea din această dimineaţă şi sunt bucuros să confirm că multe dintre preocupările prezentate de către Parlament sunt împărtăşite de Consiliu. Am încredere că concluziile pe care le vom adopta mâine ne vor permite să stabilim o bază solidă care va răspunde îngrijorărilor exprimate şi ne va permite să facem progrese imediate în lansarea iniţiativelor industriale.

Cred că avem un consens clar cu privire la faptul că acele iniţiative sunt fundamentale dacă trebuie să reducem dependenţa noastră energetică, să ne îmbunătăţim eficienţa, să continuăm să facem progrese tehnologice - dând prin aceasta un imbold tehnologiei europene - şi, desigur, să facem faţă provocărilor reprezentate de schimbările climatice.

Aceste iniţiative sunt necesare, de asemenea, pentru a menţine competitivitatea europeană şi pentru a crea locuri de muncă. Cred că-i pot oferi asigurări d-lui Helmer: există alte studii în afară de cel citit de dumnealui, unele dintre acestea fiind realizate de către Comisie şi care arată impactul pozitiv asupra locurilor de muncă - efect care pe termen lung se va amplifica.

Prin urmare, propunem să se aplice un set de principii şi practici comune, îndrumând şi iniţiativele industriale existente. Desigur, acest lucru presupune, pe lângă altele, crearea unor instrumente financiare şi a unor criterii de intervenţie publică de care este nevoie pentru a susţine dezvoltarea acestor tehnologii.

S-a pus foarte mult accent pe aspectele financiare şi aceasta este o altă preocupare împărtăşită de către Consiliu. Totuşi, Consiliul nu se poate angaja să realoce fonduri fără a respecta dreptul de iniţiativă al Comisiei şi puterea împărtăşită de Parlament în acest domeniu. De aceea, între timp vor trebui aplicate acordurile curente de finanţare.

Totuşi, trebuie să insistăm asupra importanţei majorării bugetelor noastre pentru a dezvolta aceste noi tehnologii şi pe faptul că este esenţial ca aceste majorări să devină un element fundamental în discuţiile viitoare din cadrul instituţiilor europene, mai ales din acest Parlament.

Vă pot asigura că Consiliul a făcut şi continuă să facă tot ceea ce poate pentru a garanta că Planul strategic european pentru tehnologiile energetice (SET) are o finanţare adecvată, în contextul cadrului financiar actual şi al cadrelor viitoare.

După cum a spus deja Comisarul, aş dori să vă reamintesc că, în termeni generali, iniţiativele private - sursele private de finanţare - joacă de asemenea un rol important; este o zonă în care trebuie să lucrăm mână în mână pentru a maximiza impactul resurselor financiare publice. Trebuie să realizăm un efect pe scară largă, multiplicator, care să ne permită să implementăm cu succes aceste iniţiative care sunt vitale pentru viitorul Europei.

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. − Dnă preşedintă, mai întâi de toate aş dori să vă mulţumesc pentru această discuţie. Am urmărit-o cu atenţie şi există multe lucruri pe care le vom lua cu siguranţă în considerare atunci când ne vom dezvolta lucrările viitoare.

Permiteţi-mi să încep cu o povestire. După criza petrolului din anii ’70, am văzut că entuziasmul pentru inovaţie a căpătat şi o latură competitivă, respectând chiar mediul înconjurător, la o scară fără precedent, însă acest lucru nu a durat prea mult. După ce preţurile petrolului au scăzut constant timp destul de îndelungat, investiţiile în cercetare şi dezvoltare şi în distribuţie au scăzut, prezenţa pe piaţă a noilor tehnologii a dispărut, modelele de consum s-au schimbat şi am fost împinşi într-o perioadă de confort înşelător în care depindeam de energia străină ieftină. A fost o perioadă care a dat iluzia durabilităţii.

Apropo, investiţiile în cercetarea şi dezvoltarea energetică după criza petrolieră au fost de aproximativ patru ori mai mari decât la momentul actual sau cu câţiva ani în urmă.

Şi unde ne aflăm noi astăzi, după acea perioadă de dezvoltare şovăielnică şi iresponsabilă care nu a avut nicio abordare proactivă? Reacţionăm la ameninţările schimbărilor climatice şi încercăm să soluţionăm dependenţa de securitatea energetică, aşa încât cred că o viziune proactivă este o abordare realistă şi necesară şi nu un vis cu ochii deschişi.

În acest context - lucrurile subliniate în documentul pe care l-am adoptat cu câteva zile în urmă: strategia Uniunii Europene pentru 2020 - nu vedem nicio alternativă la creşterea ecologică. Avem nevoie de industrii mai curate, şi nu de mai multe industrii de curăţare. Avem nevoie de stimulente, de preţuri, de costuri şi de semnalele corecte. Trebuie să ne concentrăm asupra eficienţei energetice; trebuie să ne concentrăm, dacă preferaţi, asupra eficienţei resurselor, care este unul dintre punctele principale incluse în UE 2020.

Mă voi referi acum la a doua problemă, şi anume Planul SET pe care îl discutăm acum. Toate estimările prezentate în Planul SET pentru finanţarea cerută se bazează pe foi de parcurs tehnologice. Aceasta a fost o muncă foarte serioasă. Dacă vă uitaţi la propuneri, ceea ce avem noi în vedere, modul în care estimăm finanţarea necesară pentru viitor, veţi găsi următoarele cifre: energie eoliană: 6; energie solară: 16; bio: 19; CSC: 13; energie nucleară: 7; reţele inteligente: 2; pile de combustie şi hidrogen: 5; Oraşele inteligente: 11; Alianţa europeană pentru cercetare în domeniul energetic: 5 şi cercetare de bază: 1. Dacă adunaţi aceste cifre, obţineţi suma 75.

Vă reamintesc că cifra 7 este pentru energie nucleară. Trebuie să fiu corect. Fuziunea nu este inclusă şi fuziunea este o cifră importantă care ar trebui să apară, dar, dacă ne uităm la această imagine, cred că mesajul nostru din partea Comisiei cu privire la locul către care să îndreptăm marea parte a investiţiilor este destul de clar.

Următoarea chestiune este reprezentată de sursele de finanţare şi foile de parcurs. Principalele surse, după cum am spus în introducere, va trebui să vină de acolo de unde sunt sursele principale, anume din industrie şi din statele membre. Aceasta înseamnă că bugetul Uniunii Europene, perspectivele financiare curente şi viitoare, Programul energetic european pentru redresare, sistemul de comercializare a cotelor de emisii elaborat de Uniunea Europeană şi, desigur, utilizarea altor instrumente care există, precum şi Banca Europeană de Investiţii în special ar trebui să fie luate în calcul în această privinţă.

Există o întrebare importantă cu privire la structura investiţiilor pentru diferitele iniţiative propuse. Cred că este evident că structura internă a investiţiilor publice şi private nu va fi aceeaşi din cauza proximităţii pieţei, din cauza eşecurilor de piaţă cu care vă confruntaţi în diferitele tipuri de tehnologii, care ar trebui să fie soluţionate, însă cred că aveţi de-a face cu un caz grav, mai ales când veţi începe discuţiile referitoare la perspectiva financiară viitoare şi că trebuie să ne regândim priorităţile şi modul în care vom investi în viitor.

Următorul lucru pe care aş dori să-l menţionez este că în decursul lui 2010 vom începe toate iniţiativele, cu excepţia Oraşelor inteligente, care a apărut mai târziu, din iniţiativa dvs., şi care se referă în mod predominant la eficienţa resurselor, însă nu cred că lucrurile despre care discutăm aici nu sunt deja în curs de desfăşurare: sunt deja puse în mişcare, mai ales în cercetare. Alianţa pentru cercetare a lucrat timp de câţiva ani la acest punct.

Ultimul lucru pe care aş dori să-l menţionez este că, odată cu Planul SET, începem ceva foarte specific la nivelul Uniunii Europene. Ştiţi că, în timpul mandatului meu anterior, am luptat din răsputeri pentru o zonă europeană de cercetare. La nivel european, ne descurcăm cu aproximativ cinci la sută din banii de cercetare, aşadar dacă nu ne unim forţele la nivelul UE - adică la nivel european - şi dacă nu evităm suprapunerea eforturilor noastre, nu putem conta pe un succes real. Nu vă uitaţi doar la bugetul european. Ar trebui să strângem banii pentru a stimula capacitatea noastră de cercetare.

În prezent, planul SET este cel mai bun exemplu de programare în comun la nivelul UE. Vor urma şi alte activităţi, ceea ce este normal, însă cred că nu ar trebui să subestimăm ceea ce se întâmplă aici. Discutăm despre parteneriate public-privat, care sunt foarte necesare şi reprezintă una dintre chestiunile asupra cărora aş dori să vă atrag atenţia în viitor. Există de asemenea Regulamentul financiar, în care veţi discuta despre aceste aspecte. Trebuie să permită asumarea de riscuri dacă dorim cu adevărat ca aceste chestiuni să fie abordate.

Cred că atunci când discutăm despre Planul SET, despre programarea în comun, asistăm la una dintre cele mai importante evoluţii din Europa. Avem aici Alianţa europeană pentru cercetare în domeniul energetic - cele mai bune organizaţii de cercetare de peste hotare care sunt deschise - care conlucrează deja pe marginea tuturor acestor aspecte importante.

Mesajul meu final este că datoria noastră majoră este să sprijinim acest program printr-o voinţă politică fermă.

  Preşedinta. – Am primit două propuneri de rezoluţie⁽¹⁾în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură pentru a încheia dezbaterea.

– Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc joi, 11 martie 2010, la ora 12.00.

Declaraţii scrise (Articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Deşi admit faptul că această comunicare a Comisiei are ca scop să grăbească dezvoltarea noilor tehnologii cu un potenţial mai ridicat pentru emisii cu conţinut redus de carbon printr-o eficienţă energetică mai mare şi prin utilizarea energiei regenerabile, regret că regiunile europene nu au încă un rol mai definit în această strategie.

Este necesar să le garantăm autorităţilor regionale finanţarea corectă, de exemplu să asigurăm finanţarea în timpul fazei de testare sau a proiectelor pilot, sau investiţiile pe durata fazei de cercetare şi testare a proiectelor privind energia regenerabilă.

Cred că este important să includem, de exemplu, energia geotermică. Este o sursă de energie regenerabilă cu mare potenţial de expansiune în regiunile vulcanice, care este extrem de importantă pentru regiunile îndepărtate şi insulare ale Uniunii şi pentru care nu s-a stabilit niciun obiectiv.

În acest context, investiţiile publice şi private trebuie sporite prin dezvoltarea de tehnologii energetice astfel încât să se atingă scopurile dorite ale unei economii cu emisii reduse de carbon şi pentru a ajuta la depăşirea eşecurilor de piaţă la care s-a făcut referire în pachetul privind clima şi energia.

  András Gyürk (PPE) , în scris. – (HU) Cred că este important ca Comisia Europeană să ia în calcul susţinerea necesară pentru cercetarea şi dezvoltarea în domeniul tehnologiilor ecologice, atunci când îşi elaborează Planul strategic european pentru tehnologiile energetice. Este un aspect cu atât mai adevărat cu cât, în stadiul actual, energia solară, bioenergia şi tehnologiile pe bază de hidrogen nu sunt încă, în marea parte a cazurilor, profitabile din punct de vedere comercial. După cum a subliniat pe bună dreptate Steven Chu, secretarul de stat al SUA pentru energie, este nevoie de progrese în cercetare de genul celor distinse cu Premiul Nobel pentru a putea face tehnologiile ecologice competitive cu tehnologiile tradiţionale pe bază de combustibil fosil. Totuşi, defectul major al planului tehnologiilor ecologice este că nu avem nici cea mai vagă idee ce fonduri europene se vor folosi pentru a-l aduce la îndeplinire. Dacă ne uităm la costul de 16 miliarde de euro considerat necesar pentru cercetările din domeniul energiei solare, sau la cele 5 miliarde de euro estimate pentru tehnologia pe bază de hidrogen, acest lucru nu poate să fie considerat minor. În acest punct, nu există niciun indiciu că viitorul cadru financiar pe şapte ani va oferi resurse sporite pentru cercetarea în domeniul tehnologiilor ecologice. Suntem conştienţi că susţinerea din fondurile publice nu înlocuieşte eforturile investitorilor privaţi. Totuşi, Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să majoreze fondurile destinate cercetării în domeniul tehnologiilor ecologice. Eventualele profituri obţinute din sistemul de comercializare a cotelor de emisii poate servi ca o bază adecvată pentru acest lucru. Mizele nu sunt deloc de neglijat. Nu putem permite ca planurile privind politica energetică şi protecţia climei să aibă aceeaşi soartă ca şi Strategia de la Lisabona cu rezultatele sale contradictorii.

  Jim Higgins (PPE), în scris. – Pentru a face ca Tehnologia Carbonului să devină o realitate practică, trebuie să soluţionăm problema deficitului de ingineri şi de personal înalt calificat care să proiecteze şi să producă tehnologii avansate. Putem face acest lucru prin elaborarea sau intensificarea unor scheme de pregătire profesională sau prin oferirea de burse pentru a ne asigura că abilităţile lucrătorilor sunt ameliorate la timp pentru a se asigura relansarea economică. Trebuie să asigurăm o rezervă de lucrători înalt calificaţi şi cu o educaţie solidă, care să aibă combinaţia adecvată de abilităţi teoretice şi practice. Trebuie, de asemenea, să eliminăm barierele ce persistă în calea mobilităţii în interiorul UE, mai ales pentru cercetători şi personalul înalt calificat şi să soluţionăm problema recunoaşterii la nivel european a calificărilor inginerilor. Pieţele şi instituţiile financiare au tendinţa de a fi precaute când vine vorba despre investiţii, mai ales cu privire la IMM-uri şi există la acest moment un număr de sisteme europene care susţin inovaţia, dar care necesită o mai bună sincronizare şi coordonare atât din perspectiva ofertei, cât şi a cererii. Trebuie să facilităm cooperarea dintre IMM-uri şi institutele de cercetare, promovând DPI (drepturile de proprietate intelectuală) şi transferul de tehnologie. Activităţile EEI trebuie să devină mai proactive în susţinerea iniţiativelor de grup şi în a se alătura grupurilor. Trebuie, de asemenea, să stimulăm cercetarea şi inovarea prin stimulente de natură fiscală sau prin tichete de inovare şi prin îmbunătăţirea condiţiilor pentru riscul investiţiilor de capital, de exemplu pentru investitorii direcţi (business angels) sau pentru capitalul de risc transfrontalier.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Încălzirea climatică globală cauzată de activitatea umană este un fapt incontestabil. Combaterea acestui proces şi a efectelor sale negative este cea mai stringentă nevoie. Un mod de abordare a acestor probleme este folosirea surselor de energie curate şi regenerabile. Totuşi, pentru ca aceste surse de energie să joace un rol semnificativ în sistemul energetic european, trebuie îndeplinite două condiţii. În primul rând, avem nevoie de o creştere a finanţării disponibile pentru cercetarea în domeniul dezvoltării acestora. În al doilea rând, avem nevoie de o creştere a finanţării investiţiilor care implementează cele mai noi tehnologii cu emisii reduse. Investiţiile în dezvoltarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon cuprinse în Planul strategic european pentru tehnologiile energetice sunt importante din punctul de vedere al întregii UE. Sunt însă cu atât mai importante pentru ţările a căror industrie energetică - din motive istorice - emite cantităţi mari de CO2. O astfel de ţară este Polonia. Îmbunătăţirea şi dezvoltarea tehnologiilor pentru captarea şi stocarea dioxidului de carbon (CSC) este o chestiune de o importanţă majoră pentru întreaga economie poloneză.

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.