Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 24 martie 2010 - Bruxelles

18. Politica în domeniul calităţii produselor agricole: ce strategie trebuie adoptată? (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul subiect este raportul (A7-0029/2010) dlui Scottà, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, referitor la politica în domeniul calităţii produselor agricole: ce strategie trebuie adoptată? (2009/2105(INI))

  Giancarlo Scottà, raportor. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, având în vedere globalizarea pieţei şi grava criză care afectează în prezent Europa, inclusiv sectorul agricol, un răspuns posibil din partea pieţei agricole este acela de a pune accent pe calitatea produselor.

Consider că politica în domeniul calităţii produselor agricole poate spori competitivitatea şi poate genera valoare adăugată pentru economiile regionale ale Europei, întrucât pentru multe zone rurale în care alternativele de producţie sunt puţine aceasta este adesea unica oportunitate de dezvoltare. Prin sprijinirea agriculturii de nişă în aceste zone defavorizate, vom crea acolo o economie şi locuri de muncă.

Mai mult decât atât, o viitoare politică în domeniul calităţii trebuie să fie legată, de asemenea, de potenţialul major al agriculturii care este, în cazul european, modernă, dinamică, bogată şi diversificată şi poate oferi nu doar produse alimentare de înaltă calitate, ci şi servicii de mare valoare unei societăţi în permanentă evoluţie.

În raportul meu, am subliniat importanţa menţinerii celor trei sisteme pentru înregistrarea indicaţiilor geografice separate, întrucât acestea reprezintă legătura cu regiunile europene, reprezintă tradiţiile, istoria, savoarea şi cunoştinţele unice ale acestora, transmise de la o generaţie la alta.

Consider, prin urmare, că prin menţinerea celor două sisteme DOP şi IGP separate, se ţine seama de diferenţele specifice ale caracterului şi durabilităţii legăturilor dintre produse şi zona geografică de producţie a acestora. Consumatorii confundă adesea indicaţia geografică a locului în care a fost procesat un produs cu locul de origine al produsului agricol ca atare şi adesea nu ştiu cum funcţionează lanţul alimentar.

Prin urmare, consider că doar indicaţia obligatorie a locului de producţie a produselor primare poate oferi consumatorilor informaţii complete privind calitatea produselor pe care aceştia le cumpără, întrucât produsele sunt supuse unui ciclu de producţie care exercită o influenţă considerabilă asupra caracteristicilor acestora în ceea ce priveşte calitatea şi siguranţa alimentară. Haideţi să ne aducem aminte că este de datoria noastră să protejăm ceea ce semenii noştri cetăţeni, care au votat pentru noi, produc şi mănâncă.

Alte două probleme pe care le-am considerat importante şi le-am inclus în raportul meu sunt următoarele: importanţa unei campanii intensive de educare şi de informare a consumatorilor, campanie pe care Uniunea Europeană ar trebui să o desfăşoare în privinţa diferitelor etichete europene şi a garanţiilor pe care le reprezintă acestea şi includerea în registrele internaţionale şi recunoaşterea internaţională prin sistemul de indicaţii geografice al OMC. Acest ultim punct are o importanţă vitală dacă dorim să ne protejăm împotriva falsificării produselor noastre de calitate înaltă.

Aş dori să îi mulţumesc comisarului Cioloş pentru prezenţă şi să îi aduc aminte de importanţa protejării suficiente a sistemelor de asigurare a calităţii, care sunt viitorul nostru, precum şi să îi reamintesc faptul că economia zonelor rurale defavorizate poate fi stimulată de ajutorul pentru sectorul agricol, pentru a proteja toate acele produse de nişă tipice pentru aceste zone şi pentru a menţine oamenii legaţi de localităţi, care altfel ar fi abandonate. Acest lucru ar sprijini respectul pentru mediu şi pentru peisaj şi ar crea, acolo unde este posibil, o economie turistică şi o enogastronomie legată de diversele diferenţe regionale, culturale şi istorice din Uniunea Europeană.

Aş vrea să le mulţumesc colegilor mei pentru sprijinul pe care mi l-au acordat în cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi sper că şi Parlamentul European îmi va acorda sprijinul său în timpul votului de mâine.

  Dacian Cioloş, membru al Comisiei. – (FR) Dnă preşedintă, dle Scottà, doamnelor şi domnilor, consider că elementul principal care caracterizează modelul agricol şi agroalimentar european la nivel internaţional este chiar politica referitoare la calitate şi diversitate. Din acest motiv, politica privind calitatea în sectorul agroalimentar va deveni una dintre priorităţile mandatului meu, una dintre cele mai importante priorităţi ale mele, imediat după reforma politicii agricole comune post-2013.

Politica privind calitatea produselor agroalimentare nu reprezintă doar dovada că agricultorii europeni sunt sensibili la aşteptările consumatorilor europeni, ci poate deschide, de asemenea, calea afirmării sectorului agroalimentar pe piaţa internaţională.

Dacă este ca politica privind calitatea să îşi atingă obiectivul, avem nevoie de un cadru clar, inteligibil, bine structurat, uşor de identificat de către consumatori şi, pe cât posibil, cuprinzător şi suficient. Scopul meu este să pot structura conţinutul politicii privind calitatea şi să o fac mai accesibilă atât agricultorilor, care trebuie să fie beneficiarii acesteia, cât şi consumatorilor, fără a-i sacrifica substanţa sau a-i goli tot conţinutul.

Politica privind calitatea reprezintă o garanţie pentru consumatori, însă şi valoare adăugată pentru agricultori; În această privinţă sunt absolut de acord cu dl Scottà. Aceasta poate contribui la menţinerea diversităţii agriculturii noastre şi poate face acest lucru într-un mod competitiv, întrucât exploataţiile agricole care îşi pot vinde produsele sunt competitive. Dacă îşi pot câştiga traiul din ceea ce produc, acestea sunt competitive, iar dacă pot vinde produse cu valoare adăugată mare, sunt şi mai competitive, chiar dacă uneori au dimensiuni reduse.

Consider, prin urmare, că în unele regiuni politica privind calitatea poate ajuta fermele noastre să fie mai competitive, de asemenea. În acest mod, politica privind calitatea şi dezvoltarea pieţelor locale, reducerea distanţei de la producător până la consumator şi contactul direct şi mai strâns între consumatori şi producători pot duce la rezultate bune, mai ales în sensul sporirii competitivităţii anumitor tipuri de agricultură care în prezent au o cotă de piaţă foarte scăzută. Agricultorii europeni depun deja eforturi pentru a furniza produse sigure, folosind tehnici care respectă mediul şi bunăstarea animalelor.

Dezbaterea referitoare la evidenţierea acestora prin intermediul sistemului de etichetare este utilă şi binevenită, iar raportul contribuie cu anumite elemente şi idei în această direcţie. Consider că aceste legături între standardele menţinute de agricultori şi politica privind etichetarea calităţii ar trebui să fie şi tema dezbaterilor pe care le vom desfăşura pe marginea politicii agricole comune post-2013. Aceasta este intenţia mea, în orice caz.

Consider că trebuie să ne dezvoltăm şi să înregistrăm progrese în privinţa instrumentelor noastre legate de politica privind comunicarea, comunicare atât cu agricultorii europeni, cât şi cu consumatorii europeni şi, mai presus de toate, la nivel internaţional. Cred că sistemul nostru privind calitatea poate fi un bun ambasador pentru modelul nostru agroalimentar şi chiar pentru politica noastră agricolă comună.

Acestea fiind spuse, aş dori să închei cu faptul că raportul dlui Scottà vine în momentul oportun. După cum ştiţi, Comisia intenţionează să prezinte un pachet legislativ referitor la politica privind calitatea până la sfârşitul lui 2010. Raportul pe care dl Scottà îl prezintă astăzi şi care va fi dezbătut include anumite întrebări, idei şi propuneri în această direcţie şi mă voi strădui pe cât posibil să ţin cont de acestea când voi veni să vă prezint propunerile legislative.

Vreau să îl felicit pe raportor şi pe membrii comisiilor parlamentare care au lucrat la acest raport şi voi fi foarte bucuros să aud opiniile şi propunerile dvs.

  Esther Herranz García, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară. – (ES) Dnă preşedintă, sincer vorbind, primul lucru pe care vreau să-l fac în această seară este să-i mulţumesc dlui Scottà pentru deosebita sa competenţă în negocierea acestui raport. A fost o reală plăcere să lucrez cu dumnealui şi cu ceilalţi purtători de cuvânt ai grupurilor parlamentare.

Suntem mândri de poziţia care va fi demonstrată mâine, prin votul din Parlament asupra unui raport cum este acesta, care apără calitatea şi care se angajează faţă de dezvoltarea şi creşterea zonelor rurale, nu doar ca o simplă dovadă a unei culturi europene tradiţionale, ci în calitate de adevăraţi agenţi pentru generarea de bogăţie şi de locuri de muncă. Acestea sunt locuri de muncă de care avem nevoie acum extrem de mult, în acest moment de criză economică şi în această situaţie atât de dramatică în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă în anumite state membre.

În plus, suntem încântaţi de protecţia menţinută de Parlament şi de poziţia adoptată deja de Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, după cum a evidenţiat aceasta, în privinţa angajamentului faţă de calitatea la cel mai înalt nivel. În plus, în ceea ce priveşte cele mai înalte standarde, ne angajăm în mod firesc faţă de menţinerea diferenţierii dintre denumirea de origine protejată şi indicaţia geografică protejată. Desigur, respingem ideile de egalizare descendentă a calităţii şi dorim ca producţiei UE să i se acorde atenţie şi să fie apreciată.

Sunt încântată să aud afirmaţiile dlui Cioloş. Desigur, a fost îmbucurător să-l aud vorbind despre angajamentul faţă de viitorul mediului agriculturii europene. Sperăm în mod firesc că dumnealui va asculta vocea Parlamentului, care se va reflecta mâine în vot.

În sfârşit, aş vrea să spun haideţi să sperăm că nu se va mai întâmpla niciodată ca Comisia Europeană să o ia înaintea Parlamentului prin interzicerea unor lucruri precum standardele de comercializare pentru fructe şi legume, de exemplu, care a dus la pagube atât de mari pentru libera concurenţă europeană.

Dorim să se corecteze dezechilibrele de pe piaţă şi ne dorim, de asemenea, să ne angajăm faţă de calitate, varietate, siguranţă alimentară şi faţă de producţia în cantitate optimă.

În plus, dorim ca producţia UE şi calitatea producţiei agricole şi de alimente a UE să fie apărată în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Desigur, ne bazăm, de asemenea pe eforturile dlui Cioloş pentru aceasta, pentru că nici producătorii noştri europeni, nici consumatorii noştri europeni nu pot continua să fie lipsiţi de apărare.

  Giovanni La Via, în numele Grupului PPE. – (IT) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, şi eu aş vrea să mulţumesc raportorului, dl Scottà, în numele Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat), pentru munca excelentă depusă şi aş vrea să evidenţiez că politicile privind calitatea nu au numai o valoare externă foarte mare dat fiind ceea ce putem oferi consumatorilor; acestea au o importanţă foarte mare şi având în vedere ceea ce pot oferi producătorilor.

După cum aţi observat cu toţii, concurenţa poate lua multe forme pe pieţe. Cu un continent atât de mare şi de divers precum Europa, caracterizat în plus prin costuri de producţie destul de mari faţă de cele ale concurenţei, va fi dificil să concurăm din punct de vedere al preţului şi vom putea concura doar pe terenul diferenţierii produselor.

Exact din perspectiva diferenţierii trebuie să percepem politica privind calitatea, care poate oferi un produs şi poate plasa pe piaţă un produs diferit de cel al concurenţei, un produs care poate fi vândut, de asemenea, fără o referire precisă şi specifică la un preţ mai mic în comparaţie cu cel al concurenţei.

Prin urmare, suntem în favoarea continuării practicii marcajelor comunitare aflată în desfăşurare şi evidenţiem necesitatea menţinerii distincţiei între indicaţiile geografice şi marcajul originii. Totuşi, ar trebui să subliniem, de asemenea, că la nivelul negocierilor internaţionale comerciale, Uniunea trebuie să îşi joace rolul apărând marcajul originii şi politicile referitoare la marcajul originii pentru a evita o politică inevitabilă de schimb al marcajelor, care ar păgubi produsele noastre.

Înainte de a încheia, îmi voi permite să fac o ultimă observaţie referitoare la etichetare. Am solicitat deja şi vom solicita din nou mâine, printr-o modificare specială, ca Parlamentul să voteze asupra posibilităţii indicării originii materiilor prime, nu doar pentru produse proaspete, neprocesate, ci şi pentru produse prelucrate dintr-un singur ingredient; adică, cele în care elementul caracteristic este în principal materia primă.

  Csaba Sándor Tabajdi, în numele Grupului S&D. – (HU) Dle comisar, colegi deputaţi, în numele Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor, consider raportul elaborat de dl Scottà un raport extrem de important şi suntem de acord cu acesta. Raportul conţine patru sau mai degrabă cinci teme de dezbatere. Prima este sigla comună a Uniunii Europene. Multe persoane nu înţeleg faptul că sigla comună a UE nu este un fel de pas către federalism, ci demonstrează consumatorilor că un produs îndeplineşte cerinţele privind siguranţa alimentară specifice pentru UE, diferenţiindu-l în acelaşi timp de produsele din afara graniţelor UE. În consecinţă, vă rog să sprijiniţi sigla specifică a UE.

A doua temă este cea a locului de origine. Este foarte bine că UE are în persoana dlui Dacian Cioloş un comisar pentru agricultură care a înţeles şi susţine importanţa pieţelor locale, întrucât acesta este singurul mod în care putem păstra aromele locale, aromele regionale şi diversitatea alimentară în Europa şi este clar, de asemenea, că un rol cheie îl joacă în această privinţă politica privind calitatea, locul şi denumirea de origine. A existat o discuţie cu Comisia şi sper foarte mult că noul comisar nu mai susţine poziţia anterioară potrivit căreia ar trebui să contopim toate denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate. Din când în când, acest subiect generează îngrijorare, în ultimul timp în legătură cu vinul de Tokaj. Îi mulţumesc comisarului pentru că unele dintre aceste probleme au fost rezolvate, în timp ce altele aşteaptă o rezolvare.

A patra temă: sigla pentru produse organice. Aici există unanimitate. Şi în sfârşit, a cincea temă: şi anume că unii membri ai Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală au solicitat reintroducerea vechilor standarde stricte pentru legume şi fructe. Aş vrea să revin asupra formei iniţiale a raportului dlui Scottà. Haideţi să nu ne întoarcem la zilele reglementării excesive, când stabileam şi cât de curbat ar trebui să fie un castravete.

  George Lyon, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, permiteţi-mi să-l felicit şi eu pe dl Scottà pentru raportul său.

Acesta conţine multe elemente demne de laudă. Din nefericire, eu şi colegii mei din ALDE nu îl putem susţine în forma actuală, fără câteva schimbări.

Nu putem susţine punctul 19, aşa-numitul punct al „fructelor strâmbe”. Consider că este absurd ca birocraţii de la Bruxelles să spună consumatorilor că pot cumpăra doar banane drepte sau castraveţi drepţi.

Cu siguranţă, consumatorii sunt cei care trebuie să ia aceste decizii privind ceea ce vor să cumpere, aşa că sper că Parlamentul îşi va folosi bunul simţ şi va susţine amendamentul comun depus de Verzi şi de Grupul ECR pentru eliminarea normelor privind bananele drepte şi îi va lăsa pe consumatori să aleagă dacă vor sau nu să mănânce fructe şi legume încovoiate sau strâmbe. Este cu siguranţă o decizie care aparţine consumatorilor.

Marianne Fischer-Boel, fostul comisar, a hotărât să elimine standardele şi sper că vom continua să sprijinim această decizie.

De asemenea, aş vrea să văd câteva modificări la punctul 16. Înţeleg nevoia unei sigle UE, însă dacă nu înseamnă ceva pentru consumatori şi dacă nu adaugă valoare pentru agricultori, din punctul meu de vedere, aceasta este un exerciţiu inutil. Trebuie să rezoneze cu consumatorii şi să ofere un fel de câştig comunităţii agricultorilor. Altminteri, este inutil. Nu merită realizat şi nu văd dovezi care să sugereze că ar căuta consumatorii europeni o siglă a UE.

În sfârşit, punctul 62, aici există critici referitoare la sistemele de certificare private, care au avut foarte mult succes în Scoţia. Mi se pare un lucru bun ca agricultorii să adauge valoare produselor lor în mod voluntar prin intermediul sistemelor de asigurare a calităţii şi ar trebui să-i susţinem, nu să-i descurajăm.

Sper că vom vedea nişte modificări ale acestui raport în votul de mâine şi, dacă se va întâmpla acest lucru, vom putea să-l sprijinim în formă modificată.

  Alyn Smith, în numele Grupului Verts/ALE. – Dnă preşedintă, aş reitera multe dintre comentariile colegului meu scoţian – deşi nu şi coleg de grup – dl George Lyon. Sunt multe lucruri de admirat la acest raport şi câteva lucruri în privinţa cărora ar fi loc şi de mai bine. Am evidenţiat câteva aspecte şi mă voi concentra doar asupra a două dintre acestea.

Eu şi alţii considerăm că consumatorii noştri doresc să ştie de unde vin alimentele pe care le consumă. Considerăm că furnizarea acestor informaţii ar trebui să fie obligatorie, deci amendamentul 4, care priveşte exact această problemă, înlocuieşte formularea destul de neclară cu o cerinţă mult mai fermă, care ar trebui să fie obligatorie în cazul în care se pot oferi informaţii prin etichetare privind „locul cultivării”, pentru că asta vor să vadă consumatorii noştri.

De asemenea, aş evidenţia amendamentul 3 – aşa cum a făcut şi colegul meu – care elimină tentativa de a reintroduce greoaiele şi nefuncţionalele norme privind vânzarea directă a fructelor şi legumelor către consumatori. Anul trecut am hotărât să abrogăm aceste norme şi, deşi consumatorii noştri nu au observat o diferenţă prea mare, producătorii noştri au observat şi observă în continuare. Orice încercare de a reinstitui aceste norme ar fi practic încă o armă pentru întreprinderile prelucrătoare şi supermarketuri împotriva producătorilor, iar consumatorii nu ar beneficia în mod direct.

Aşadar, în ansamblu, acesta este un raport bun. Aş reitera comentariile dlui Lyon privind sigla UE. Consider că aceasta ţine mai mult de ambiţia instituirii sale, decât de ceea ce doresc consumatorii noştri. Dacă nu rezonează cu consumatorii, nu ar trebui să o instituim şi ar trebui să o înlocuim cu un sistem obligatoriu de etichetare privind originea, care corespunde dorinţelor consumatorilor noştri.

Amendamentele sunt constructive; Sper că vor avea succes şi că vor fi sprijinite mâine de colegi.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, aş dori să îmi exprim aprecierea faţă de raportor pentru un raport foarte bun.

Consider că există foarte multe idei bune în acest raport şi sunt de acord întru totul cu raportorul, dl Scottà, când vorbeşte despre cât este de important pentru producătorii europeni să adauge valoare şi să sporească potenţialul produselor lor. Trebuie să ne străduim întotdeauna să obţinem potenţialul maxim pentru industria agroalimentară a Europei. Acest lucru va contribui în cele din urmă la sporirea competitivităţii noastre şi la consolidarea economiei din zonele rurale.

În această privinţă, sunt bucuros să văd că dl Scottà a abordat viitorul sistemelor IPG şi DOP. Aceste instrumente s-au dovedit a fi populare în rândul consumatorilor şi al producătorilor deopotrivă. Însă sunt de acord cu raportorul că gestionarea şi aplicarea acestora trebuie simplificată. De asemenea, dacă privim cu seriozitate valoarea acestora în străinătate, trebuie să asigurăm mai multă protecţie din partea ţărilor terţe.

De asemenea, aş vrea să văd că se solicită IGP pentru mai multe produse din regiunile mele şi sper că unele sugestii vor fi adoptate de Comisie pentru a simplifica procedura de solicitare, astfel încât să vedem mai multe solicitări din partea regiunii mele, Irlanda de Nord.

Cu toate acestea, trebuie să evidenţiez că există unele elemente în acest raport pe care nu le sprijin. Sunt împotriva introducerii siglei UE referitoare la calitate. Ceea ce susţin este etichetarea privind ţara de origine. De fapt, consider că o siglă UE nu ar avea sens, ar fi o risipă de timp şi de bani şi cred la fel despre sigla UE pentru produse organice.

Un alt motiv de îngrijorare pentru mine îl reprezintă amendamentele aprobate în Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală referitoare la reintroducerea standardelor de comercializare pentru fructe şi legume, pe care unii deputaţi încercă să le repună în discuţie cu disperare. Problema este că aceste norme au fost demontate de Comisie anul trecut. Am susţinut din toată inima această acţiune şi acum putem lăsa piaţa să îşi stabilească propriile standarde. În această privinţă, aş îndemna colegii să susţină amendamentele propuse în plen de grupul meu şi de alte grupuri, amendamente care sunt foarte clare şi simple, şi să elimine aceste elemente.

  Lorenzo Fontana, în numele Grupului EFD. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, dle comisar Cioloş, vă mulţumesc pentru cuvintele încurajatoare pe care tocmai le-aţi rostit şi îi mulţumesc dlui Scottà pentru munca sensibilă depusă la acest important raport.

Consider că raportul care va fi supus la vot mâine, reprezintă intenţia de a proteja şi de a spori valoarea recoltei şi a produselor caracteristice pentru fiecare regiune şi stat membru al Uniunii Europene. Este suficient să spun că vin dintr-o ţară, Italia, care are 4 500 de produse caracteristice, iar acestea sunt valori ale pământului nostru pe care dorim din toată inima să le păstrăm.

Înţelegem foarte bine că drumul către excelenţă este încă lung, însă mesajul pe care trebuie să-l transmitem este acela că doar prin calitatea produselor europene vor avea fermierii noştri şansa de a concura pe piaţa mondială. Ţinând cont şi de criza extinsă prin care trecem din păcate, nu putem face altceva decât să susţinem calitatea, trasabilitatea şi transparenţa informaţiilor asociate produselor agricole.

Este important de ştiut ce fel de procesare se utilizează pentru fiecare produs şi de unde provine produsul. Este important, pentru că se cuvine să ştie consumatorii dacă mănâncă un măr cultivat, de exemplu, în regiunea mea – Verona sau în Veneto – şi dacă normele UE au fost respectate aşadar de-a lungul întregului lanţ de producţie, sau dacă mănâncă un măr produs în China, unde singurul lucru pe care îl ştim este că de multe ori China nici nu s-a apropiat de respectarea regulamentelor şi a bunelor practici respectate de agricultorii europeni.

  Diane Dodds (NI). – Dnă preşedintă, vă mulţumesc pentru ocazia de a vorbi despre acest subiect important.

Consumatorii solicită pe bună dreptate ca alimentele pe care le cumpără să fie sigure, trasabile şi produse la standarde înalte. Aş susţine un sistem de etichetare a ţării de origine care promovează astfel de standarde şi consider că acest lucru va fi acceptat de majoritatea consumatorilor şi de majoritatea celor din industrie. Evident, promovarea şi marketingul vor sta la baza succesului sau a eşecului unei astfel de politici. Trebuie să luăm măsuri ferme împotriva potenţialei falsificări a produselor etichetate în mod greşit.

Eu – precum mulţi dintre colegii din acest Parlament – aş fi împotriva unei sigle UE. Consider că ar fi inutilă şi nu ar ajuta consumatorii. Etichetarea ţării de provenienţă şi chiar indicaţiile geografice sunt importante pentru că promovează localitatea, patrimoniul local şi păstrarea tehnicilor locale, şi protejează zone care se bazează pe realizarea unui anumit produs.

Eu vin din Irlanda de Nord, exportatoare netă de produse agricole. Prin urmare, vreau ca orice sistem de etichetare să creeze un mediu concurenţial echitabil. Orice element care are impact asupra exportului de produse din ţări precum a mea ar avea un impact defavorabil asupra industriei. Ca şi alţi colegi, susţin sistemele de asigurare a calităţii care sunt disponibile şi le-aş încuraja ca făcând parte din indicatorii generali locali.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, producţia de înaltă calitate este fundamentală pentru agricultorii europeni. Nu mă îndoiesc de faptul că trebuie să existe o legătură între calitatea produsului şi originea materiilor prime. Aşadar, consider că etichetarea obligatorie privind calitatea este o oportunitate importantă pentru agricultorii noştri. Calitatea este o problemă principală pentru întregul lanţ alimentar şi un avantaj esenţial în sprijinirea competitivităţii producătorilor europeni de alimente. Producerea de alimente de înaltă calitate are o tradiţie lungă şi este adesea unica oportunitate pentru ocuparea forţei de muncă şi pentru vânzări în multe zone rurale cu alternative de producţie limitate.

Pentru a garanta acest standard înalt al calităţii sunt necesare cu siguranţă controale şi criterii obiective. Cu toate acestea, problema este că şi considerentele financiare din partea consumatorilor au un efect. Calitatea costă, iar agricultorii au nevoie de un venit echitabil. Totuşi, consumatorii au libertatea de a opta pentru un produs cu preţ atractiv, deşi adesea aleg un produs care nu are o calitate atât de ridicată. Un lucru trebuie să fie clar, în orice caz: consumatorii trebuie să aibă această libertate şi trebuie să poată lua efectiv o decizie pe baza unor criterii obiective şi transparente.

De asemenea, trebuie să sensibilizăm consumatorii în această privinţă. Avem nevoie de indicaţiile geografice protejate şi de denumirile de origine protejate. Avem nevoie de introducerea unei denumiri reglementate şi protejate pentru produsele din zonele de munte şi din zonele fără OMG. Însă avem nevoie şi de indicaţiile „Specialitate tradiţională garantată” şi „Agricultură organică”. Orice s-ar întâmpla, acestea trebuie păstrate.

  Paolo De Castro (S&D). – (IT) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, s-a deschis o nouă fază de reflecţie pe marginea chestiunii calităţii, care nu are rolul doar de garanţie pentru consumatori, ci, mai presus de toate, reprezintă un stimul pentru ca producătorii noştri să fie mai competitivi într-o piaţă care este cu mult mai mare şi mai competitivă.

Întreprinderile noastre trebuie să câştige recunoaşterea pieţei în privinţa aspectelor distinctive şi a aspectelor legate de calitatea produselor lor. În acest sens, după cum intenţionează raportul dlui Scottà – şi eu îi mulţumesc, de asemenea – facem progrese prin garantarea, mai întâi, a sporirii informaţiilor referitoare la originea, compoziţia produselor şi caracteristicile proceselor de producţie.

În acelaşi timp, dle comisar, este fundamental ca reglementările europene să permită organizaţiilor desemnate pentru protecţia şi pentru promovarea produselor de calitate să îşi planifice furnizarea de produse şi să îşi adapteze potenţialul de producţie la cererea pieţei pe baza unor principii nediscriminatorii şi echitabile.

Sperăm că aprobarea acestui raport va marca stabilirea definitivă a calităţii ca punct de referinţă al strategiei europene pentru sectorul agroalimentar şi că propunerile comisiei vor fi luate în serios de Comisie, astfel încât unul dintre principalele atuuri ale agriculturii europene să se transforme într-un preţios avantaj concurenţial.

  John Stuart Agnew (EFD). – Dnă preşedintă, permiteţi-mi, în primul rând, să declar un interes. Sunt producător de ouă.

Reglementările trebuie puse în aplicare conform unui standard comun. Este un lucru esenţial. O criză inspirată de UE va lovi în curând industria ouălor din Regatul Unit. De la 1 ianuarie 2012 este interzisă producţia de ouă în baterii. Interdicţia nu se aplică ouălor din România sau Bulgaria şi poate din alte ţări, care au imunitate temporară în temeiul tratatelor de aderare.

Atât timp cât sunt procesate, aceste ţări pot exporta legal ouă produse în baterii după interdicţia instituită Regatului Unit.

Producătorii de ouă din regatul Unit care au investit foarte mult în sisteme alternative vor fi nevoiţi să concureze în dezavantaj faţă de produsele importate care pot fi produse mult mai ieftin.

Trebuie să insist în primul rând ca aceste produse importate să fie etichetate clar, iar în al doilea rând, să introducem cu efect imediat o categorie suplimentară „patru”, pentru ouă produse utilizând sistemele-colonie. Doar în acest mod pot face consumatorii o alegere în cunoştinţă de cauză.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, dle comisar, dle Scottà, consider că este simbolic faptul că primul dvs. discurs înaintea acestui Parlament este chiar pe tema politicii privind calitatea.

Consider că urmăm aceeaşi abordare în privinţa acestor produse de calitate. Da, acestea reprezintă o oportunitate pentru regiunile noastre cele mai fragile. Da, acestea reprezintă un mijloc prin care operatorii unei regiuni, şi în special agricultorii pot deveni mai dinamici. Da, acestea reprezintă un semnal puternic trimis consumatorilor europeni, însă şi consumatorilor din întreaga lume, în ceea ce priveşte modelul nostru agricol. Vinul de Burgundia, şunca de Parma, anumite cărnuri spaniole – au o însemnătate ce depăşeşte graniţele ţărilor noastre şi graniţele Europei.

Rezoluţia pe care o vom adopta cu siguranţă mâine vă oferă, dle comisar, un grad de ambiţie mai mare în privinţa acestei politici referitoare la produsele de calitate, la produsele identificate prin diferite însemne. Politica europeană trebuie să fie mai clară; trebuie să oprească preluarea producătorilor de anumite mari grupuri industriale sau de distribuţie, ceea ce ar priva în mod clar producătorii de beneficiul valorii adăugate oferite de aceste produse.

În cursul audierii, v-am atras atenţia asupra nevoii de a acorda organizaţiilor care poartă denumiri de origine responsabilitatea generală pentru gestionarea produselor lor. Gestionarea drepturilor de producţie reprezintă o parte fundamentală a politicii referitoare la producţia de calitate. În plus, aproape toată comisia noastră a votat în favoarea unui amendament în această direcţie.

Aş dori să răspund deputaţilor noştri din Regatul Unit în legătură cu punctul 19 privind sectorul fructelor şi legumelor. Da, doamnelor şi domnilor, nu trebuie să dăm înapoi, însă nici nu trebuie să permitem un imens vacuum în politica referitoare la fructe şi legume, care înseamnă că astăzi distribuitorii sunt singurii care trag sforile. Haideţi să interpretăm împreună acest amendament ca pe un îndemn spre găsirea unei căi de mijloc.

Dle comisar, ne puteţi convinge foarte repede de entuziasmul dvs. faţă de această politică care oferă consumatorilor o imagine diferită a agriculturii. Acum, prezentaţi-ne un text bun. Faceţi acest lucru repede; avem încredere în dvs.

  Iratxe García Pérez (S&D). – (ES) Dnă preşedintă, dle comisar, calitatea producţiei agricole este un factor crucial în cadrul lanţului alimentar şi reprezintă un avantaj vital pentru susţinerea competitivităţii producătorilor europeni. Toate acestea sunt reflectate în raportul dlui Scottà, în care sunt evidenţiate şi alte consideraţii de care Comisia va trebui să ţină cont în punerea în aplicare a acestei politici.

Sigla calităţii UE, ca expresie a acordului producătorilor noştri în privinţa cerinţelor referitoare la producţie în cadrul Uniunii, trebuie rezervată exclusiv produselor agricole fabricate în Uniunea Europeană.

Aceasta trebuie să ofere protecţie indicaţiilor geografice protejate, atât în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, cât şi în cadrul negocierilor de acorduri bilaterale. Trebuie elaborată, de asemenea, o legislaţie europeană privind producţia integrată care să confere vizibilitate acestei metode de producţie mai durabile şi să armonizeze criteriile existente din fiecare stat membru.

În sfârşit, trebuie să ţinem cont de dezechilibrele produse în lanţul de comercializare, de importanţa standardelor sectoriale de comercializare şi de nevoia de a elabora orientări ale UE pentru bune practici în domeniul funcţionării sistemelor legate de calitatea produselor agricole şi de recunoaşterea reciprocă a acestora.

Mă refer în special la controlul sistemelor private de certificare, care sunt utilizate adesea drept cerinţă pentru accesarea punctelor de distribuţie la scară largă.

  Timo Soini (EFD). – (FI) Dnă preşedintă, este foarte important să punem punctul pe i şi să afirmăm că agricultura bazată pe familii de agricultori are caracter local, oferă locuri de muncă, consolidează regiuni, este umană şi ia în considerare şi problemele legate de protecţia animalelor. Produsul individual generat de aceasta şi calitatea bunurilor sunt cele care au succes în Europa şi în lumea întreagă.

Provenienţa unui produs este importantă. Specialităţile locale sunt nepreţuite. Regiunea din care vin din Finlanda produce o brânză delicioasă din lapte de capră. V-o recomand tuturor. Există produse speciale precum acesta în toată Europa. Trebuie să ne asigurăm că aceste produse îşi găsesc drumul către piaţă.

Pentru că avem un nou comisar, aş vrea să-i spun că trebuie să fie posibil să practicăm agricultura pretutindeni în Europa. Dacă ţinem minte acest lucru, vom avea un viitor excelent, cu alimente sigure şi pure de aici.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, mii de mulţumiri încă o dată raportorului pentru acest raport excelent. Produsele agricole de înaltă calitate oferă agriculturii europene avantajul major al locaţiei, permiţându-i să facă faţă concurenţei internaţionale cu propriile arme. Drept urmare, acestea joacă un rol important în dezvoltarea zonelor rurale din Uniunea Europeană. Produsele agricole ale Uniunii Europene deja îndeplinesc standarde înalte privind calitatea. Standardele europene au reputaţia globală de a fi foarte înalte. Din nefericire, nu toţi consumatorii sunt conştienţi de acest lucru. Prin urmare, este important ca Uniunea Europeană să îşi îmbunătăţească politica privind calitatea şi concomitent politica privind informarea. Acest lucru va stimula producătorii să se concentreze mai mult asupra calităţii şi siguranţei alimentare.

Consumatorii au dreptul de a se bucura de produse agricole din UE fără griji şi fără mustrări de conştiinţă. Etichetarea voluntară „Produs în Uniunea Europeană” şi etichetarea obligatorie referitoare la regiune, precum şi dovada obligatorie a originii, nu se exclud reciproc.

Pe de altă parte, în privinţa dimensiunilor de ambalare şi a formei geometrice a produselor agricole trebuie să avem o abordare rezonabilă. Scopul Uniunii Europene nu este acela de a-şi face griji în privinţa încovoierii castraveţilor. Acelaşi lucru este valabil pentru mărimea pizzei. V-aş avertiza în mod serios împotriva reglementării excesive aici. Dacă ne dorim cicluri economice regionale, trebuie să ne concentrăm asupra calităţii şi nu asupra încovoierii. Dacă industria doreşte castraveţi uniformi în borcane cu masă uniformă, asta depinde de industrie şi nu de Uniunea Europeană sau de Parlamentul European. Prin urmare, haideţi să ne concentrăm asupra calităţii şi nu asupra unităţilor de ambalare.

În această privinţă, am încredere în bunul simţ şi în înţelepciunea Parlamentului European şi a noului nostru comisar pentru agricultură, dl Cioloş.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - În primul rând felicitări raportorului pentru abordarea privind calitatea produselor agricole.

Cerinţele pieţei sunt diverse şi din ce în ce mai multe. În Uniunea Europeană cele mai multe aspecte sunt igiena şi siguranţa alimentelor, sănătatea şi valoarea nutriţională, precum şi anumite cerinţe ale societăţii.

De asemenea, consumatorii sunt din ce în ce mai atenţi la contribuţia agriculturii la durabilitate, schimbări climatice, siguranţa alimentelor, biodiversitate, bunăstarea animalelor şi deficitul de apă.

În faţa acestor noi provocări comerciale, principalul atu al fermierului european este calitatea. Uniunea Europeană are avantajul calităţii şi aceasta se datorează unui nivel foarte ridicat de siguranţă, asigurat de legislaţia în vigoare, de-a lungul întregului lanţ alimentar la care au contribuit fermierii, dar şi producătorii.

Există totuşi câteva aspecte care pot spori calitatea. Consider că Uniunea Europeană are datoria să promoveze produse de calitate, dar şi să acţioneze în favoarea protecţiei acestora pe plan internaţional. În acest context, cred că este necesară aplicarea unui control mai riguros pentru acele produse ecologice ce provin din ţările terţe, acest lucru asigurând o garanţie a unei concurenţe echitabile între produsele ecologice europene şi cele din ţările terţe

  Spyros Danellis (S&D) . – (EL) Dnă preşedintă, dle comisar, calitatea produselor agricole reprezintă o prioritate pentru consumatori prin sporirea competitivităţii producătorilor şi prin consolidarea zonei în care sunt produse. Din acest motiv se fac eforturi pentru a le proteja, inclusiv prin etichetare.

Astăzi însă legislaţia comunitară limitează etichetarea obligatorie a locului de producţie la câteva produse, acordându-le astfel tratament special şi lăsând pe dinafară produse agricole cu valoare nutriţională majoră, prioritare pentru consumatori. Invit aşadar Parlamentul să adopte o poziţie mai consecventă şi logică, pentru a apăra interesele consumatorilor prin favorizarea etichetării obligatorii privind locul de producţie pentru toate produsele agricole, inclusiv pentru produsele procesate care conţin numai un singur ingredient, precum laptele.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE). - Politica în domeniul calităţii produselor agricole poate reprezenta o soluţie pentru mulţi agricultori. Pentru multe gospodării, orientarea către calitate şi nu către cantitate poate aduce beneficii pe termen lung şi, de aceea, Uniunea Europeană are nevoie în acest domeniu de politici coerente care, în acelaşi timp, să asigure agricultorilor europeni posibilitatea de a fi competitivi pe piaţa internaţională. În aceste condiţii, raportul Scotta' este binevenit, la fel şi pachetul anunţat de domnul comisar Cioloş.

În acelaşi timp, pentru a ne atinge obiectivele în privinţa calităţii, vom avea nevoie şi de altceva, de o viitoare politică agricolă comună puternică şi cu un buget consistent. O politică a calităţii produselor agricole şi o reducere a bugetului pentru agricultura europeană sunt două noţiuni incompatibile.

Avem, de asemenea, nevoie de suficiente instrumente la dispoziţia agricultorilor pentru a-şi dezvolta politica de calitate şi, nu în ultimul rând, de şanse egale între fermierii din statele membre din vest şi cele din est.

  Britta Reimers (ALDE). – (DE) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, când discutăm despre sigle referitoare la calitate şi despre denumiri de origine obligatorii pentru alimente, nu trebuie să uităm că deciziile noastre politice trebuie să poată fi puse în practică. Nu văd cum ar putea fi puse în practică amendamentele 4 şi 5, prin urmare le voi respinge.

Siglele referitoare la calitate ar trebui să fie privite în principiu ca fiind benefice, dacă sunt voluntare. Acestea oferă producătorilor şi întreprinderilor prelucrătoare de alimente oportunitatea de a avea succes pe pieţe de nişă. Însă trebuie să ţinem cont de faptul că, pentru că piaţa este dominată de câteva lanţuri de magazine, multe sigle private voluntare sunt interpretate drept cvasi-standarde. Acest lucru privează producătorii şi întreprinderile prelucrătoare de libertatea lor antreprenorială şi oferă mai puţine opţiuni pentru consumatori.

Există o situaţie similară în privinţa indicării obligatorii a locului de origine pentru produse agricole precum laptele. Punerea în aplicare a acestei cerinţe în agricultură şi în industria procesatoare ar fi aproape imposibilă din punct de vedere tehnic. Trebuie să fim atenţi ca bunele intenţii să nu se traducă în birocraţie excesivă.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Dnă preşedintă, aş vrea să atrag atenţia asupra pertinenţei punctului 9 al raportului dlui Scottà, care evidenţiază că, în negocierile cu OMC, Comisia trebuie să caute să obţină un acord privind „preocupările care nu intră în sfera comerţului”, care va asigura ca produsele agricole importate să îndeplinească aceleaşi cerinţe, în domeniul siguranţei alimentare, bunăstării animalelor şi protecţiei mediului, care sunt impuse produselor agricole produse în cadrul Uniunii Europene.

Problema este că este probabil a 150-a oară când Parlamentul European afirmă că aceleaşi cerinţe ar trebui aplicate atât importatorilor, cât şi producătorilor din cadrul Uniunii Europene. Nu a existat niciun răspuns şi încă ne confruntăm cu situaţia în care producătorii, agricultorii şi procesatorii noştri trebuie să îndeplinească standarde înalte, costisitoare, în timp ce importatorii nu sunt nevoiţi să îndeplinească aceste standarde. Acest lucru duce la o concurenţă neloială. După cum s-a evidenţiat pe bună dreptate în raport, această situaţie trebuie să se schimbe.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dnă preşedintă, controlul asupra produselor alimentare este o fantezie utopică. Presiunea pentru control şi consecinţele acesteia sunt, de asemenea, se pare. Avem deci aceeaşi veche dilemă! În cazul riscurilor alimentare, autorităţile ar trebui să emită avertismente, însă nu sunt obligate. Am văzut acest lucru recent, în scandalul brânzei contaminate cu listeria. Inspectorii din domeniul alimentar trebuie să se lupte adesea cu etichetarea deficientă – şi nu numai inspectorii; consumatorii au aceeaşi problemă. Aceştia sunt absolut copleşiţi de jungla etichetelor. De exemplu, termenul „agricultor” poate fi prezent pe ambalaj, chiar dacă produsul a fost procesat industrial, sau poate scrie „de origine austriacă”, deşi ingredientele sunt de pretutindeni.

Consumatorii pentru care contează calitatea sunt pregătiţi să plătească mai mult pentru alimente de înaltă calitate. Întrebarea este pentru cât timp, dacă în acest domeniu operează şi comercianţi necinstiţi. Dacă sistemele de control sunt concentrate asupra întreprinderilor mici şi abia dacă acordă atenţie funcţionării întreprinderilor „eco” mari, atunci ceva este greşit la întregul sistem.

  Herbert Dorfmann (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, dle comisar, aţi afirmat astăzi că produsele cu denumire de origine reprezintă unul dintre vârfurile de lance ale industriei noastre. Aveţi dreptate în această privinţă. Este adevărat mai ales despre cele produse în condiţii dificile, de exemplu, în zonele de munte, şi care necesită marje mai mari. Denumirea „produs din regiune montană” este, prin urmare, extrem de importantă.

Aş vrea să abordez două aspecte. Consider că în privinţa acestor produse, ar trebui să oferim agricultorilor oportunitatea de a se organiza în comisii inter-profesionale şi consorţii de sprijin în cadrul cărora să poată lua decizii referitoare la piaţă, de asemenea. Acest lucru nu ar încălca legislaţia din domeniul concurenţei şi dacă ar încălca-o, ar fi, în orice caz, o contravenţie mult mai puţin gravă comparativ cu concentrarea lanţurilor de magazine pe care am observat-o în ultimii câţiva ani.

În ceea ce priveşte standardele de calitate, despre care s-au spus deja multe, cunosc discuţia din presă şi, de asemenea, dezbaterea legată de castraveţii încovoiaţi. Însă producătorii doresc şi au nevoie de aceste norme. Ar trebui să ţinem cont de acest lucru în cadrul dezbaterii noastre şi în votul de mâine.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Mecanismele de certificare ar putea constitui o contribuţie la sporirea valorii muncii agricultorilor, îmbunătăţindu-le venitul şi promovând calitatea şi siguranţa alimentară. Însă, întrucât procedurile actuale de certificare sunt complexe, durează mult şi, mai presus de toate, sunt costisitoare, rezultatele acestora sunt negative, mai ales pentru exploataţiile agricole mici şi mijlocii. Costurile de producţie ridicate şi distribuţia venitului de-a lungul lanţului de valoare devine chiar mai defavorabilă producătorului, prin includerea încă a unui agent în respectivul lanţ.

Având în vedere această situaţie şi ca o garanţie eficientă a transparenţei, calităţii şi siguranţei pentru consumatori, certificarea trebuie realizată de organisme publice şi nu trebuie să implice un cost mai mare pentru producători.

Mai presus de toate însă, dacă este să fie o politică bună, este necesară o altă politică agricolă, o reformă profundă a politicii agricole comune care sprijină protecţia locală, dreptul de a produce şi dreptul la suveranitate alimentară, care va proteja agricultorii şi consumatorii de efectele dereglementării comerţului mondial şi de liberalizarea necontrolată a pieţelor, închizându-i în cadrul acordurilor bilaterale sau în cel al Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Produsele agricole ale Uniunii Europene sunt bine cunoscute pe piaţa internaţională şi apreciate pentru calitatea lor înaltă. În privinţa perspectivelor pentru viitor ale politicii agricole comune, sunt convins că obiectivul esenţial trebuie să rămână calitatea produselor. Produsele agricole de înaltă calitate nu reprezintă doar cartea noastră de vizită la scară globală; acestea reprezintă şi o parte foarte importantă a vieţii economice şi sociale a regiunii UE. Politicile privind calitatea ar trebui să fie dezvoltate prin conferirea unei clarităţi mai mari odată cu certificarea produselor şi cu certificarea şi etichetarea care poate fi înţeleasă de toţi consumatorii Uniunii Europene. Pentru a proteja producţia agricolă de calitate, trebuie să stabilim norme clare pentru etichetarea produselor care pot conţine organisme modificate genetic. Această problemă a devenit relevantă mai ales după decizia Comisiei de a permite utilizarea cartofilor modificaţi genetic drept furaje. Până când vom stabili standarde de etichetare şi de certificare pentru astfel de produse, există o ameninţare la adresa viitoarei politici a UE în domeniul calităţii alimentare şi la adresa sănătăţii noastre, a tuturor.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, datorită instrumentelor politicii agricole comune, piaţa produselor agricole din Uniunea Europeană este caracterizată prin furnizarea de produse agricole şi alimentare de înaltă calitate. Standardele înalte, calitatea optimă a alimentelor şi furnizarea suficientă sunt componente ale securităţii alimentare, care este foarte importantă.

Este important ca informaţiile privind calitatea bunurilor să ajungă la consumator. Ştim că fiecare produs care pătrunde pe piaţă trebuie să îndeplinească standardele minime. Calitatea specială care depăşeşte standardele minime trebuie detaliată pe produs pentru a-i îmbunătăţi competitivitatea prin atragerea atenţiei către calităţile sale suplimentare, pentru care consumatorul trebuie să plătească.

O altă informaţie importantă care trebuie să se regăsească pe produsele alimentare este locul de origine şi de procesare a produsului brut. Consumatorii trebuie să ştie ce cumpără şi pentru ce plătesc. Absenţa acestor informaţii scade competitivitatea produselor agricole şi alimentare produse şi procesate în Europa în comparaţie cu bunurile din import produse fără a ţine seama de bunăstarea animalelor, cerinţele de mediu sau de nivelul social al angajaţilor.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă preşedintă, raportul reuşit al dlui Scottà este foarte favorabil intereselor de protecţie a consumatorului. Siguranţa produselor agricole, inclusiv din punct de vedere al sănătăţii, trebuie să fie cu adevărat o prioritate de vârf. Aş vrea să subliniez importanţa deosebită a îmbunătăţirii denumirilor de origine pentru alimente. Fiecare produs agricol al UE trebuie să fie etichetat clar cu originea materiilor prime. Consumatorii nu trebuie să cadă în capcana etichetărilor frauduloase. Să luăm de exemplu China. Seminţele importate ajung în Austria, apoi aşa-numitul „ulei din seminţe presate” este vândut aici. Mai rău chiar, animalele îngrăşate sunt transportate în toată Europa în condiţii deplorabile pentru a se produce aşa-numita „şuncă tiroleză”, de exemplu. Deci trebuie să ne concentrăm asupra furnizării regionale şi, în interesul consumatorilor şi agricultorilor noştri, trebuie să sprijinim agricultorii şi micii măcelari locali.

  Mariya Nedelceva (PPE). – (BG) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, îl felicit pe dl Scottà pentru raportul său care semnalează în mod clar dorinţa şi hotărârea Parlamentului European de a participa activ la următoarea dezbatere privind viitorul PAC. Salut sugestia privind crearea unei sigle care arată în mod clar că un anumit bun este produs şi procesat numai în Europa. Consider că aceasta va fi încă o dovadă de sprijin şi o garanţie originală a calităţii înalte a produselor noastre.

Din punctul meu de vedere, trebuie pus în aplicare un sistem pentru denumirile de origine şi pentru indicaţiile geografice protejate. Acesta ne va permite să păstrăm natura distinctivă a regiunilor şi caracterul acestora şi să-i facem pe oameni să simtă că ceea ce au produs este identificabil şi apreciat pe piaţă. Din acest motiv, cred că trebuie să păstrăm instrumentul „Specialitate tradiţională garantată” şi să-l considerăm un bun exemplu al unităţii noastre în diversitate. Nu este nimic greşit în a şti că mâncăm brânză feta din Grecia, brânză sărată din Bulgaria sau mozzarella din Italia. Calitatea alimentelor şi siguranţa alimentară sunt printre principalele provocări pe care trebuie să le depăşim în viitor. Haideţi să păstrăm calitatea produselor noastre şi competitivitatea acestora şi să garantăm un venit şi un trai decent pentru producătorii şi fermierii noştri.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Dacian Cioloş, membru al Comisiei. – (FR) Dnă preşedintă, nu îmi propun să trec din nou prin problemele ridicate aici, mai ales pentru că mâine se va vota, însă aş vrea totuşi să evidenţiez anumite aspecte care au apărut în mod repetat în discursuri.

În privinţa contopirii diferitelor sisteme de indicaţii geografice, înţeleg întru totul preocuparea anumitor deputaţi. Vă pot asigura că nu intenţionez să distrug ceva ce funcţionează, ceva de care sunt ataşaţi consumatorii. Trebuie doar să facem sistemul de protecţie a calităţii mai clar şi mai consecvent, cu atât mai mult cu cât încercăm să obţinem recunoaşterea internaţională a acestor sisteme prin negocieri internaţionale.

Prin urmare, este important ca aceste sisteme să fie clare şi uşor de înţeles pentru partenerii noştri pentru a fi recunoscute. Aşadar nu am intenţia să le îmbin de dragul îmbinării. Rezultatul final va fi un sistem prin care putem face simplificări, fără a atinge elementele care sunt deja uşor identificabile pentru consumatori.

În ceea ce priveşte sigla calităţii europene, trebuie, de asemenea, să discutăm şi să decidem în acest Parlament ce obiective dorim să îndeplinim. Scopul este o simplă reflectare a respectării standardelor de bază pe care trebuie să le respecte toţi agricultorii europeni şi pe care le respectă şi bunurile importate? Într-adevăr – vreau să evidenţiez acest lucru – toate produsele agroalimentare importate trebuie să respecte standardele minime de igienă şi de siguranţă respectate de propriile noastre produse.

Prin urmare, trebuie să vedem care este cea mai bună cale de a diferenţia cu succes produsele noastre de ale altora. Avem nevoie de o siglă a Uniunii Europene sau ar trebui să indicăm mai bine locurile de origine, locaţia producţiei? Trebuie identificat cel mai bun mecanism şi vom lua în considerare în orice caz acest lucru.

În legătură cu indicaţiile geografice la nivel internaţional, vă asigur că preocuparea mea este să asigur recunoaşterea acestui sistem de către partenerii noştri. Încercăm să asigurăm acest lucru în negocierile desfăşurate de Organizaţia Internaţională a Muncii, însă şi oricând avem ocazia să facem acest lucru în cadrul negocierii acordurilor bilaterale.

În consecinţă, vom urmări această abordare şi, mai mult decât atât, în timpul mandatului meu, îmi doresc să pot consolida politica privind comunicarea şi promovarea acestor însemne ale calităţii la nivel internaţional, întrucât calitatea este un avantaj şi, ca atare, ne poate aduce o prezenţă mai însemnată pe scena internaţională.

În privinţa termenilor rezervaţi „munte”, „insulă” şi aşa mai departe, analizăm posibilitatea introducerii acestor tipuri de sisteme. Şi aici, trebuie să decidem cum să procedăm astfel încât să ne asigurăm că nu reprezintă un cost suplimentar pentru agricultorii care doresc să le introducă.

În privinţa organizaţiilor interprofesionale şi a rolului acestora în gestionarea denumirilor de origine protejate sau DOP, avem intenţia, mai ales în privinţa laptelui – întrucât majoritatea DOP şi a indicaţiilor geografice protejate (IGP) sunt concentrate în acest sector – să efectuăm un studiu pentru a vedea ce impact ar avea renunţarea la cotele de lapte asupra funcţionării optime a acestor sisteme de protecţie a calităţii şi sper că pe baza acestui raport vom şti ce măsuri trebuie luate, dacă va fi cazul.

  Giancarlo Scottà, raportor. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor. Vă mulţumesc, dle comisar Cioloş. Aş vrea să încep prin a vorbi foarte puţin despre pământ.

Pământul este cel de pe care recoltăm produsele şi pe care trebuie să-l păstrăm pentru viitor şi pentru cei care vor face acelaşi lucru. Din acest motiv, luând drept punct de plecare acest gând simplu, aş vrea să trec la producători, la cei care lucrează pământul, care trebuie să fie recunoscuţi şi de cei care se bucură ulterior de produsele comerciale pe care le găsesc în supermarketuri sau în alte magazine. Aşadar, este corect să respectăm în primul rând pământul, care generează produsele, apoi procesatorul, dacă există, însă mai presus de orice consumatorii.

Aş vrea să fac o propunere în avantajul consumatorilor şi nu sunt sigur dacă va fi întâmpinată cu bucurie sau nu: de ce să nu-i întrebăm pe consumatori ce doresc să ştie? În acest mod, vom şti ce etichetă potenţială pot citi şi înţelege consumatorii şi astfel poate am putea simplifica mult mai mult etichetele complicate din prezent. De ce să nu ştie consumatorii că au de ales între a bea un litru de lapte din Europa sau un litru de lapte din Brazilia? Ei vor hotărî dacă un litru de lapte brazilian este mai bun decât un litru de lapte produs în Uniunea Europeană.

Oricum, consider şi sper că acest raport îi va fi util comisarului Cioloş, pentru că oferă mai multe detalii pentru dezvoltarea lanţului la care am făcut referire mai devreme: pământul, producătorul, procesatorul, dacă există, consumatorul, siguranţa şi, mai presus de orice la capitolul siguranţă, calitatea. Am vorbit cu toţii despre calitate şi consider că suntem cu toţii în favoarea sporirii calităţii produselor noastre chiar mai presus de ceea ce înseamnă a mânca bine şi sănătos.

  Preşedintă. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Paolo Bartolozzi (PPE), în scris. – (IT) Problema unei politici privind calitatea produselor agricole a găsit un răspuns autoritar şi unanim din partea Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală a Parlamentului European, răspuns prin care s-a completat legislaţia existentă. Producătorii agricoli europeni au câştigat în sfârşit recunoaşterea calităţii produselor lor în legislaţia europeană în legătură cu regiunea în care sunt produse. Acest lucru reprezintă o garanţie pentru a-i proteja de globalizarea pieţei şi pentru a asigura că un consumator „informat” poate respinge produsele care nu prezintă indicaţia geografică de origine obligatorie, care nu este certificat clar şi care nu respectă normele de comercializare şi anti-falsificare. Consumatorii vor putea să aleagă ce cumpără în deplină cunoştinţă a normelor ce ţin de produsul dorit. Parlamentul European va continua să lupte pentru protecţia agricultorilor şi a consumatorilor, deopotrivă. Sănătatea celor din urmă depinde de calitatea produselor celor dintâi. Un amendament al meu referitor la caracteristicile produselor, pe care Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală l-a aprobat, recunoaşte că regiunile au un rol esenţial în calitate de partenere ale producătorilor, în special, ale celor care realizează produse tradiţionale şi organice, şi solicită implicarea regiunilor în recunoaşterea şi în promovarea produselor cu indicaţie geografică, a produselor tradiţionale şi a celor organice. Sunt bucuros să observ recunoaşterea acestei indicaţii.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, subiectul calităţii produselor agricole are o importanţă fundamentală în informarea cumpărătorului şi a consumatorului în privinţa caracteristicilor produselor şi în privinţa continuităţii garanţiei că produsele cumpărate din Uniunea Europeană sunt sinonime cu înalta calitate ce derivă din diferitele tradiţii regionale din cadrul Uniunii. De-a lungul anilor, politica privind calitatea produselor agricole a evoluat fragmentar, fiind caracterizată de o succesiune de instrumente sectoriale. Globalizarea pieţei şi criza economică şi financiară care a lovit Europa nu au cruţat sectorul agricol. Pentru a ieşi din această situaţie, trebuie să ne concentrăm asupra calităţii şi a siguranţei produselor noastre. Căutarea permanentă a calităţii trebuie să constituie o componentă esenţială a strategiei urmate de sectorul agroalimentar al UE pe piaţa mondială. Mai mult decât atât, consider că trebuie analizată cu seriozitate propunerea Comisiei de a introduce sigla calităţii europene pentru produse provenite şi procesate integral în Europa. Această siglă ar reprezenta, de fapt, recunoaşterea oficială a eforturilor depuse de agricultorii europeni pentru a menţine standardele înalte de producţie. În sfârşit, este cu siguranţă o idee bună să se simplifice legislaţia pentru a se reduce povara birocratică de pe umerii întreprinderilor, în timp ce se garantează că standardele de calitate atinse de producătorii europeni sunt menţinute.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Politica privind calitatea produselor agricole nu este o politică statică, separată de alte politici legate de agricultură. Dimpotrivă, reforma politicii agricole comune ar trebui să includă, de asemenea, politici care tratează adaptarea la schimbările climatice, menţinerea diversităţii biologice, furnizarea sigură de energie sau de apă, asigurarea condiţiilor de trai decente pentru animale şi pescuitul european. Politica privind calitatea produselor poate contribui la creşterea competitivităţii agricultorilor europeni şi la menţinerea profitului economic în zonele rurale într-o perioadă de criză prin concentrare asupra produselor agricole şi asupra produselor alimentare de înaltă calitate. Trebuie să se dovedească în continuare fără excepţie că a cumpăra produse din UE înseamnă a cumpăra produse de înaltă calitate care sunt realizate pe baza diferitelor tradiţii europene regionale, respectând cele mai înalte standarde de producţie în ceea ce priveşte siguranţa alimentară. Sprijin propunerea Comisiei pentru introducerea unei sigle a calităţii europene, care ar fi folosită pentru produsele ce provin din şi sunt procesate exclusiv în UE. Consumatorii confundă denumirea locului unde este procesat un aliment cu locul de origine al produsului agricol. Este necesar să se evidenţieze faptul că procesul de producţie poate influenţa radical calitatea şi caracteristicile unui produs în mod negativ. De asemenea, salut menţinerea sistemelor de înregistrare a indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale, întrucât aceste indicaţii sunt importante pentru agricultura europeană nu numai din punct de vedere economic, ci şi din punct de vedere social şi de mediu.