Stenograma dezbaterilor

Marţi, 20 aprilie 2010 - Strasbourg

4. Programul legislativ şi de lucru al Comisiei pentru 2010 (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct este declaraţia dlui Barroso, preşedintele Comisiei Europene, cu privire la Programul legislativ şi de lucru al Comisiei pentru 2010.

Doresc să subliniez faptul că în această cameră se află şi un număr însemnat de comisari. Întreaga Comisie Europeană este puternic reprezentată, deoarece acest subiect este foarte important pentru noi toţi. Am fost nevoiţi să reducem oarecum spaţiul afectat subiectului din cauza modificării ordinii lucrărilor, iar după declaraţia dlui Barroso, vom asculta discursurile preşedinţilor grupurilor politice, care îşi vor expune opiniile politice cu privire la propunerile Comisiei pentru 2010. După aceea, îl vom ruga pe dl Barroso să ia din nou cuvântul şi să răspundă comentariilor făcute de preşedinţii grupurilor politice.

  Preşedintele. – Domnule preşedinte Barroso, vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră. Nu a fost uşor pentru niciunul dintre noi să ajungă la Strasbourg. Mulţi dintre deputaţi nu au ajuns la Parlamentul European, deci prezenţa este redusă. Am decis să nu votăm în această sesiune, pentru că toată lumea trebuie să aibă posibilitatea de a vota, iar unii dintre deputaţi nu au putut veni deloc la Strasbourg. Avem aşadar câteva reguli cât se poate de noi pentru această sesiune.

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am onoarea şi plăcerea de a vă prezenta astăzi primul program de lucru al acestei Comisii. Este, de asemenea, primul program de lucru de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Am onoarea de a prezenta acest program alături de întreaga mea echipă, Comisia Europeană, ca dovadă a respectului pe care îl avem faţă de Parlamentul dumneavoastră.

Acest program este prezentat într-un moment crucial pentru Europa, având în vedere că acum este momentul să acţionăm. Acest program este produsul direct al dialogului nostru politic. În urma consultărilor intensive bazate pe orientările politice prezentate de mine pentru următorii cinci ani, în septembrie, acest Parlament mi-a încredinţat responsabilitatea unui al doilea mandat. În urma audierilor aprofundate care ne-au permis să făurim o viziune comună a măsurilor prezentate, în februarie, întregul colegiu a primit votul dumneavoastră de încredere. Cu alte cuvinte, acest program se conformează în mare măsură priorităţilor politice exprimate de instituţia dumneavoastră. Astfel, acesta oferă o platformă solidă în vederea obţinerii unor rezultate ambiţioase.

Prioritatea numărul unu trebuie să fie ieşirea din criză şi punerea bazelor creşterii durabile, generatoare de locuri de muncă. Mai întâi, chestiunile urgente: recent am dezbătut rezultatele Consiliului European. Între timp, mecanismul propus de sprijin financiar destinat Greciei a fost în cele din urmă creat la 11 aprilie. În momentul în care Grecia va solicita activarea mecanismului, Comisia va juca un rol important în implementarea acestuia. Aceasta este consecinţa logică a profundei implicări, încă de la început, a Comisiei în găsirea unei soluţii la problemele financiare ale Greciei şi în menţinerea stabilităţii în zona euro. Implicarea noastră a respectat întotdeauna principiul solidarităţii, dar şi pe cel al responsabilităţii.

Cu toate acestea, trebuie să fim mai dedicaţi şi să ne întrebăm de ce au survenit aceste probleme şi cum le putem preveni în viitor. De aceea revizuim Pactul de stabilitate şi creştere pentru a consolida supravegherea economică şi pentru ca acesta să trateze mai mult decât doar problema deficitelor. Avem nevoie de un mecanism permanent destinat soluţionării crizelor. Pe scurt, trebuie să demonstrăm că Uniunea Europeană, şi în special zona euro, poate să facă faţă provocărilor prezentului, iar noi trebuie să ne folosim de toate posibilităţile pe care ni le oferă Tratatul de la Lisabona.

Din acest motiv, una dintre iniţiativele esenţiale ale Comisiei pentru luna următoare va fi să prezinte o comunicare despre creşterea coordonării politicilor economice. Cu toţii ştim că aici este în joc interesul colectiv al Europei. Uniunea Europeană trebuie să întărească sistemul şi să ia în calcul întregul spectru de riscuri şi dezechilibre economice. Trebuie să îmbunătăţim mecanismele interne. Dacă Europa se echipează cu structuri mai robuste şi cu o abordare mai coordonată, ea va putea sprijini finanţele publice să înceapă un drum nou şi viabil şi va putea crea un cadru favorabil unei redresări mai ample, durabile.

Doamnelor şi domnilor, în ultimele 18 luni am înregistrat un progres enorm în crearea unui sistem financiar mai etic, robust şi responsabil. Trebuie să continuăm acest drum, să acoperim ultimele lacune ale reglementărilor şi să ne asigurăm că structurile noastre de supraveghere rămân corelate la un sector ce se află în continuă evoluţie.

Sunt convins că propunerea noastră cu privire la fondurile speculative (hedge funds) şi fondurile de capital privat va atinge în curând un stadiu decisiv. Comisia este de părere că, începând cu debutul anului următor, autoritatea legislativă se va alătura obiectivului nostru comun de a asigura completa funcţionare a noii structuri europene de supraveghere a sectorului financiar.

În 2010, Comisia intenţionează să prezinte mai multe propuneri în domenii cheie precum pieţele de instrumente financiare derivate, sistemele de garantare a depozitelor şi abuzurile de piaţă. Atenţia se va îndrepta în special către consumatorii obişnuiţi ai serviciilor financiare. Ne vom ocupa şi de alte aspecte esenţiale legate de swap-urile cu risc de valută (currency-default swaps) şi de vânzările short, şi vom propune în scurt timp nişte orientări privind utilizarea fondurilor pentru rezolvarea situaţiilor de criză bancară.

Preşedinte al Comisiei.. – Domnule preşedinte, distinşi membri ai Parlamentului, această Comisie a avut un debut de succes. Prin faptul că am prezentat strategia Europa 2020 imediat după preluarea mandatului, am pregătit terenul pentru susţinerea redresării Europei - o redresare printr-o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Parlamentul European, statele membre şi Comisia trebuie să lucreze împreună pentru a consolida şi susţine acest elan.

Materializarea proiecţiei unei economii sociale de piaţă durabile până în 2020 va necesita un efort la toate nivelurile factorilor de decizie şi la toate nivelurile sociale. La nivel european, acţiunile noastre trebuie să confere o valoare adăugată europeană reală. Acesta este obiectivul iniţiativelor emblematice din cadrul strategiei Europa 2020 - Agenda digitală pentru Europa, o politică industrială matură, un plan european destinat cercetării şi inovării, o Europă eficientă din punctul de vedere al resurselor, noi aptitudini pentru noi locuri de muncă, „Tineretul în mişcare”, lupta pentru incluziunea socială. În acest sens poate Europa să aducă o schimbare.

Astfel vom susţine tranziţia către o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor şi rezistentă la schimbările climatice. Lupta împotriva schimbărilor climatice va fi prioritatea numărul unu de pe agenda noastră, atât pe plan intern, cât şi la nivel mondial. În acest an, sectorul energiei şi cel al transporturilor vor beneficia de o atenţie specială, ambele având un rol decisiv în transformarea provocării de a avea o Europă durabilă în avantajul nostru competitiv.

Piaţa unică va continua să fie coloana vertebrală a economiei europene, aceasta fiind piaţa naţională a 500 de milioane de consumatori care stă la baza locurilor de muncă, a competitivităţii, a preţurilor accesibile şi a libertăţii de alegere a consumatorului. Captarea întregului potenţial al pieţei este esenţial pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care sunt cel mai important motor al creării de locuri de muncă în cadrul Uniunii Europene.

Aducerea pieţei unice în secolul XXI este una din priorităţile Comisiei, care va veni cu noi propuneri până în 2012. Acest aspect este totodată subiectul unui raport care, la solicitarea mea, urmează să fie întocmit de către Mario Monti şi pe care îl vom prezenta foarte curând.

Doresc să subliniez importanţa pe care o are incluziunea socială în viziunea noastră asupra strategiei Europa 2020. Adevărata forţă a unei societăţi rezidă în oportunităţile pe care aceasta le creează pentru cei mai vulnerabili cetăţeni ai săi. Trebuie să profităm de fiecare ocazie pentru a încuraja ocuparea forţei de muncă şi coeziunea socială. Acest lucru înseamnă exploatarea sectoarelor aflate în dezvoltare care vor crea noi locuri de muncă. Aceasta presupune dotarea cetăţenilor cu abilităţile necesare atât susţinerii unui grad ridicat al ocupării forţei muncă, cât şi facilitării tranziţiei economice. Totodată, înseamnă efortul de a depăşi efectele crizei asupra tinerilor prin facilitarea tranziţiei de la educaţie şi formare profesională la încadrarea în muncă. În acest scop, va fi creată Platforma europeană împotriva sărăciei care va avea la bază Anul european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale. Acest program este, bineînţeles, o contribuţie adusă îndeplinirii principiilor noastre legate de coeziunea economică, socială şi teritorială.

Preocupările şi bunăstarea cetăţenilor europeni vor fi mereu miezul acţiunilor Comisiei. Implementarea unui plan de acţiune cuprinzător al Programului de la Stockholm, ce urmează să fie adoptat de către Comisie în cursul zilei de azi, se concentrează tocmai pe asigurarea faptului că beneficiile integrării europene în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei devin mai tangibile pentru cetăţeni.

Acest plan de acţiune, privit separat, reprezintă un amplu program de lucru al Comisiei în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei. Planul plasează cetăţenii în centrul politicilor noastre prin facilitarea exercitării drepturilor lor specifice. Acest plan va avea totodată ca obiectiv crearea unei Europe deschise şi sigure, concentrată în special pe abordarea problemei criminalităţii transfrontaliere şi pe o politică comună de imigrare şi azil.

În ultimii zece ani, Uniunea Europeană a evoluat, în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei, de la aplicarea liberei circulaţii a persoanelor la o politică comună. Până acum, aceste realizări au fost impresionante, dar acum, la ieşirea din criză, trebuie să promovăm şi să apărăm mai mult ca niciodată valorile europene şi, înainte de toate, să captăm întregul potenţial creat acum de Tratatul de la Lisabona. Planul de acţiune conţine o listă cuprinzătoare de măsuri destinate implementării priorităţilor noastre deja conturate în acest domeniu, atât la nivel european, cât şi la nivel mondial.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona ne conferă totodată uneltele pentru a face dovada unei ambiţii mai puternice. Creşterea atribuţiilor acestui Parlament, procesul mai eficient de luare a deciziilor în cadrul Consiliului, perspectiva statelor membre ca deciziile Consiliului European să fie mai coerente şi mai consecvente şi controlul jurisdicţional exercitat de Curtea de Justiţie, toate acestea vor întări determinarea Uniunii Europene de a reacţiona la aşteptările şi preocupările cetăţenilor noştri.

Când privim spre 2020, trebuie să luăm în considerare şi o serie de tendinţe pe termen lung care au un impact direct asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor. Acţiunile întreprinse acum vor da roade în viitor. Spre exemplu, Comisia va lansa o dezbatere publică cu privire la viitorul pensiilor şi va analiza variante de asigurare a sustenabilității şi a caracterului adecvat al sistemelor de pensii. Bineînţeles că mecanismele acestor domenii sunt naţionale, însă acest aspect nu trebuie să ne împiedice în a ne asigura că Uniunea Europeana îşi aduce maxima ei contribuţie.

În domeniul afacerilor externe, noul rol al Înaltei Reprezentante şi Vicepreşedintă şi debutul Serviciului european de acţiune externă ne va echipa cu uneltele necesare construirii unei politici europene externe mai coerente şi mai puternice. Ne vom defini priorităţile strategice ale politicii de comerţ, vom avansa în negocierile comerciale şi vom colabora cu partenerii noştri în chestiuni începând cu accesul pe piaţă până la cadrul legislativ şi dezechilibrele la nivel mondial. Ne vom proiecta obiectivele strategiei 2020 asupra pieţei mondiale de exemplu prin G20.

Totodată, Comisia va aborda provocările geopoliticii energetice cu scopul de a asigura o energie sigură, durabilă şi accesibilă.

O altă prioritate cheie a Comisiei este de a urma agenda dezvoltării internaţionale şi de a propune un plan UE de acţiune înaintea summitului referitor la îndeplinirea până în 2015 a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. Această iniţiativă va sta la baza pregătirii poziţiei comune a UE de către Consiliului European din iunie, în reuniunii de revizuire la nivel înalt din septembrie a ONU privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, reuniune dedicată adoptării unui plan de acţiune global pentru atingerea ODM-urilor până in 2015. Dorim o Europă deschisă, care să demonstreze prin acţiuni concrete solidaritatea sa cu cei mai vulnerabili din lume.

În cele din urmă, aşa cum s-a convenit cu acest Parlament, vom publica revizuirea bugetului pe parcursul celui de-al treilea semestru al acestui an. Această revizuire va conţine ceea ce credem noi că sunt principiile şi parametrii cheie de utilizare cât mai eficientă a resurselor financiare ale Uniunii Europene, având totodată în vedere strategia Europa 2020. În paralel, vom desfăşura o analiză detaliată a domeniilor cheie, printre care se vor număra şi agricultura şi coeziunea. Vă asigur că Parlamentul va fi implicat în totalitate în toate stadiile revizuirii bugetului.

Înainte de a încheia, aş dori să descriu pe scurt o serie de inovaţii ale programului de lucru. Acest program, și programele viitoare, trebuie să asigure cadrul necesar instituţiilor europene de a ajunge la un acord solid privind chestiunile asupra cărora Europa trebuie să-şi concentreze atenţia. Prin urmare, trebuie să fim mai politici şi, totodată, trebuie să ilustrăm provocarea multianuală a iniţiativelor la scara pe care o dorim. Cred că modul în care vom elabora programele de lucru în viitor va trebui să demonstreze concret parteneriatul deosebit pe care Comisia şi cu mine dorim să îl stabilim cu Parlamentul European pe parcursul acestui mandat.

Acest program identifică 34 de iniţiative strategice pe care ne-am angajat să le prezentăm până la sfârşitul lunii decembrie. Sunt convins că sunteţi de acord cu faptul că această agendă pentru următoarele opt luni este una ambiţioasă.

În acelaşi timp, programul include multe alte iniţiative pentru 2020 şi pentru perioada de după. Această listă indică iniţiativele pe care Comisia intenţionează să le prelucreze în următorii ani. Nu toate aceste iniţiative vor duce la propuneri concrete. Conform principiilor reglementării inteligente, trebuie să analizăm în profunzime care sunt elementele ce trebuie să progreseze şi sub ce formă.

Programul de lucru va fi revizuit anual pentru a putea identifica noile iniţiative strategice şi pentru a adapta tendinţele multianuale aşa cum va fi necesar. Această abordare prin „rulare” va accentua transparenţa şi predictibilitatea pentru toate părţile interesate, păstrând, în acelaşi timp, flexibilitatea necesară reacţiei la evenimentele neprevăzute. Unul din lucrurile pe care le-am învăţat în ultimii ani este că trebuie mereu să prevedem imprevizibilul. Ultimii ani ne-au demonstrat că proiectele strategice nu pot fi imuabile, ci trebuie adaptate la realitatea de pe teren.

Onoraţi membri, programul de lucru al Comisiei pentru 2010, pe care suntem mândri să îl prezentăm azi, este un cadru ambiţios ţi totodată necesar şi realist al elaborării politicii europene în anul următor. Programul este realist dacă toate instituţiile sunt pregătite să-şi unească forţele şi să coopereze în scopul de a produce rezultate adecvate pentru cetăţenii Europei; este necesar pentru că, prin activitate banală, nu vom face din 2010 un moment crucial; este ambiţios pentru că, acum mai mult ca niciodată, avem nevoie de o Europă puternică, capabilă să ofere soluţiile de care cetăţenii au nevoie. Cetăţenii aşteaptă de la noi acest lucru, iar noi avem datoria de a munci pentru prosperitatea şi bunăstarea lor.

  Preşedintele. – Domnule Barroso, vă mulţumesc pentru ampla prezentare a celor mai importante iniţiative ale Comisiei pentru următoarele opt luni.

Doresc să subliniez faptul că parteneriatul strategic la care aţi făcut referire este foarte important pentru noi. Facem distincţia între puterea executivă şi cea legislativă, însă cooperarea noastră are o importanţă crucială pentru cetăţenii noştri; din acest motiv, am ascultat cu mare plăcere cuvintele dumneavoastră referitoare la faptul că Parlamentul şi Comisia trebuie să aibă o colaborare foarte strânsă. Prezenţa dumneavoastră şi a comisarilor în cadrul şedinţei de azi este dovada faptului că intenţiile Comisiei sunt susţinute de fapte. Vă mulţumesc foarte mult pentru aceasta.

  József Szájer, în numele Grupului PPE. – (HU) Domnule preşedinte, în numele Partidului Popular European (Creştin-Democrat) salutăm faptul că Comisia s-a pus pe treabă cu atâta ambiţie şi şi-a prezentat programul de lucru 2020. Interpretăm acest lucru conform intenţiei cu care a fost făcut şi suntem încântaţi că membrii Comisiei sunt prezenţi, ca semn al respectului pentru Parlament şi al luării în serios a acestuia. În același timp, regretăm faptul că s-a pierdut atât de mult timp din acest an, având în vedere că întârzierea ratificării Tratatului de la Lisabona a împiedicat deja armonizarea programului legislativ şi elaborarea bugetului în acest an. Suntem încrezători că acest proces poate fi reluat în 2011 după depăşirea câtorva dificultăţi minore.

Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare şi de atunci nici noi, în calitate de deputați în Parlamentul European, nici Comisia ori Consiliul nu mai avem niciun fel de scuze pentru a nu acţiona decisiv şi a trece la treabă, adică la implementarea prevederilor Tratatului de la Lisabona şi la îndeplinirea dorințelor cetăţenilor, plasându-i pe aceştia din urmă în centrul planurilor referitoare la politicile noastre.

Partidul Popular European a pregătit două liste cu privire la planurile Comisiei. V-am pus la dispoziţie detaliile chiar şi înainte de aprobare. Cele două liste, pe care aş dori să le citez pe scurt, constau dintr-o listă cu ceea ce nu trebuie să facă Comisia şi una care indică ceea ce am dori noi ca ea să facă.

Dorim în primul rând să cerem Comisiei, pentru a nu lipsi de sens această dezbatere, să nu facă ceea a constituit practica până acum, adică să depună până în octombrie numai 40 % din propunerile legislative pe anul respectiv. Dacă pe viitor lucrurile se vor desfăşura in acest fel, atunci astfel de dezbateri nu-şi mai au rostul. Parlamentul nu-şi poate exercita dreptul prin care doreşte să aibă un cuvânt de spus în privinţa acelor propuneri pe care Comisia ar trebui să le prezinte. Din acest motiv considerăm important ca aceste propuneri legislative sau programe de lucru să nu fie comparate cu vechile planuri cincinale comuniste în care, de la început până la sfârşit, nimic nu era adevărat. Iar ceea ce se obţinea la sfârşit nu avea nimic de a face cu obiectivele finale.

Ceea ce mai cerem Comisiei este să nu tolereze minciuna şi înşelătoria. În acest moment o serie de ţări europene se află în criză deoarece au ascuns datele corecte şi au minţit cu privire la amploarea deficitului bugetar. Au ascuns celorlalţi aceste informaţii, deşi suntem toţi în aceeaşi barcă şi astfel de lucruri afectează mulţi oameni. Aşa s-a întâmplat în Ungaria şi tot aşa s-a întâmplat şi în Grecia. În asemenea cazuri, ne aşteptăm din partea Comisiei să nu dea înapoi ci, cu hotărâre, să numească şi să arate cu degetul astfel de ţări pentru că, altfel, vor fi mult mai multe probleme mai târziu.

Renumitul gânditor al perioadei reformei din Ungaria din secolul XIX, contele Széchenyi, a spus că oricine îngroapă problemele nu face decât să le agraveze. De aceea nu ar trebui să le îngropăm, ci să le aducem la lumină şi, pe această bază, să acţionăm decisiv. Comisia ar trebui să îşi exerseze competenţa în această materie. Nu mă înţelegeţi greşit. Nu spun că cea care trebuie învinuită pentru aceste crize este Comisia. Responsabile pentru aceste crize sunt guvernele din ţările respective; cu toate acestea, pentru binele nostru comun, ar fi trebuit să fi fost mai vocali şi mai decişi pentru a obţine rezultate.

Să trecem acum la ceea ce ar trebui să facă Comisia. În primul rând, ar trebui în sfârşit să acţioneze, să ia decizii şi să dezvolte un program ambiţios de creare de locuri de muncă. Ar trebui să plaseze cetăţenii în centrul acţiunilor noastre. Locuri de muncă, locuri de muncă şi iar locuri de muncă; acesta trebuie să fie principiul nostru călăuzitor. Aş dori să încep aici prin a spune că, atunci când ne adresăm cetăţenilor, trebuie în mod natural să folosim un limbaj pe care aceştia să îl înţeleagă. Când spunem 2020, eu, deputat în PE dintr-o ţară fost comunistă, asociez din nou această denumire cu planul cincinal ori cu numerele care erau atribuite deţinuţilor. De ce nu denumim programul 2020 programul Uniunii Europene pentru crearea de locuri de muncă, de ce nu denumim Programul de la Stockholm – un nume pe care, a propos, nimeni în afară de noi nu îl înţelege – programul privind securitatea cetăţeanului european? Ceea ce vreau să spun este că cuvintele pe care le folosim sunt şi ele o parte importantă a începutului acestui întreg proces.

Considerăm că este important ca întreprinderile mici şi mijlocii să participe în mod activ în procesul de creare a locurilor de muncă. Lor nu le-ar conveni dacă programul 2020 de creare a locurilor de muncă ar fi îndesat pe gât Parlamentului. Avem nevoie de o dezbatere cuprinzătoare, atât în acest Parlament, cât şi în parlamentele naţionale, cu implicarea absolut necesară a autorităţilor decizionale de la nivel naţional. Să învăţăm din eşecul Programului de la Lisabona – încă un nume pe care nimeni nu îl înţelege! Haideţi să lucrăm pentru securitatea cetăţenilor noştri şi să facem paşii necesari în această direcţie. Domnule preşedinte, doar o singură observaţie: omul nu trăieşte doar cu pâine – este importantă şi consolidarea valorilor noastre comune. Ne aşteptăm ca acele programe care sunt create în baza unor valori importante şi care abordează comunismul, coexistenţa minorităţilor şi trecutul comun al Europei să fie continuate de către Comisie. Partidul Popular European vă va sprijini, dar vă va şi critica foarte sever dacă vă veţi abate de la programul iniţial.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE) Domnule preşedinte, domnule Barroso, domnilor comisari, doresc să vă mulţumesc pentru că sunteţi astăzi prezenţi într-un număr atât de mare. Din nefericire, nu pot afirma acelaşi lucru şi despre colegii mei deputaţi. Mă simt jenat să spun că nu toţi cei care nu sunt aici sunt cu adevărat absenţi. Ei sunt în Strasbourg, dar nu se află în camera în care ar fi trebuit să se afle. Acest lucru mi se pare regretabil.

Pentru că nu este vorba despre o rezoluţie comună, vă vom prezenta opiniile noastre individuale, pe care le veţi putea evalua în detaliu. Domnule Barroso, suntem de acord cu dvs. că subiectul principal este competitivitatea combinată cu securitatea socială într-o Europă durabilă. Bineînţeles că accentul principal trebuie să se pună pe combaterea sărăciei şi a şomajului, care în anumite zone sunt încă în creştere, sau rămân cel puţin la niveluri inacceptabil de ridicate. Vreau să vă mulţumesc pentru că aţi menţionat acest lucru, deoarece este unul de care unii şefi de guvern nu par să fie foarte convinşi. Cum ne putem asigura că acestea se întâmplă într-o eră a consolidării bugetare? Este de la sine înţeles că trebuie să ne consolidăm bugetele. Cu toate acestea, consolidarea bugetară trebuie proporţionată corect – aş cere Comisiei să reţină acest lucru - şi trebuie să urmeze o ordine cronologică pentru a permite ca celelalte obiective esenţiale, adică şomajul şi sărăcia, să nu fie lăsate în paragină.

Aş dori să profit de această ocazie pentru a sublinia importanţa acestui subiect, având în vedere summitul recent al romilor de la Cordoba, la care dvs. nu aţi fost prezenţi, însă la care doi membri ai Comisiei au participat, dna Reding, vicepreşedintă a Comisiei, şi dl Andor, comisarul pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune. Am vizitat recent aşezările romilor din Serbia şi este de neconceput că astfel de locuri mai există în Europa. Cer Comisiei să facă tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a combate lipsa locurilor de muncă şi sărăcia din această zonă.

Următoarea mea intervenţie se referă la consolidarea bugetară. Avem nevoie de mai multe investiţii. Am discutat acest lucru mai devreme în această dimineaţă cu dl Kallas. De exemplu, am investit prea puţin în reţelele transeuropene. Putem acum să observăm unde au apărut problemele, pentru că încă nu am implementat ceea ce s-a propus în aşa-numitul Plan Delors. Când vorbiţi despre parteneriat, Domnule Barroso, v-aş ruga să vă amintiţi că avem nevoie de acest parteneriat în special în privinţa subiectelor referitoare la buget şi la planificarea bugetară viitoare, deoarece este clar că Consiliul intenţionează deja să facă reduceri ale unor capitole mai mici la un nivel european. Nu putem tolera aşa ceva.

Domnule Barroso, v-aţi referit la raportul Monti. Acesta este cu siguranţă un raport important şi este bine că l-aţi rugat pe dl Monti, care este un expert în acest domeniu, să îl pregătească. Cu toate acestea, atunci când vorbim despre piaţa unică trebuie să ne referim şi la economia socială de piaţă. Pentru noi sunt importante în acest context în special serviciile de interes public. Aţi fost de acord să trimiteţi propuneri pentru o directivă cadru. Nu dorim să acoperim toate subiectele acum şi aici, dar cred că va trebui să ne bazăm pe aceste servicii publice pentru crearea identităţii europene, în special în privinţa problemelor pe care le-am avut în domeniul transportului, care indică, de exemplu, cât de importante sunt serviciile publice de transport feroviar. Indiferent dacă sunt oferite de sectorul public sau de cel privat, ele trebuie reglementate şi protejate de o politică europeană comună pentru serviciile de interes public.

Doresc să ajung acum la cel mai important subiect al meu, care este şi cel final. Aţi vorbit despre criza economică, despre Grecia şi despre alte ţări care se află în dificultate. Am stabilit în discuţiile noastre anterioare cu dl Van Rompuy că acţiunile întreprinse în acest caz de Consiliul European nu au reprezentat tot ceea ce Europa poate să ofere mai bun. Dacă toate acestea ar fi fost făcute în urmă cu două sau trei luni, Grecia nu ar fi fost nevoită să dacă plăţi la niveluri ridicate ale ratei dobânzii. Deşi v-aţi referit la acest lucru, eu cred că avem nevoie de mai mult decât nişte simple referiri. Avem nevoie ca Comisia să ceară aceste lucruri cu o voce hotărâtă.

Sunt de acord cu dvs. că nu este vorba despre a interveni atunci când criza deja s-a declanşat şi deficitele sunt înalte până la cer, pentru că acest fapt este de multe ori interpretat greşit. Este vorba de fapt despre a evita, atât cât este posibil, ca aceste lucruri să se întâmple, prin monitorizarea evoluţiilor economice şi bugetare. Aud din nou guvernele spunând că noi nu putem investiga statisticile şi procedurile lor bugetare. Acest lucru nu este acceptabil. Dacă dorim să nu se mai întâmple ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni şi ani, atunci trebuie să procedăm în acest mod. De ce trebuie neapărat ca guvernele să ţină secrete statisticile şi procedurile lor bugetare? Este adevărat că guvernele trebuie să aibă o anumită libertate. Ele trebuie să aibă această libertate, dar, cu precădere în zona euro, ea trebuie să corespundă ţintelor şi obiectivelor europene.

Domnule Barroso, suntem pregătiţi să ne angajăm în parteneriatul special la care v-aţi referit. Cu toate acestea, acest parteneriat trebuie să se bazeze pe o poziţie puternică a Parlamentului şi a Comisiei. În zilele următoare vom avea negocieri asupra acordului cadru. Acesta specifică câteva dintre detalii, dar factorul decisiv îl reprezintă ideea care se află la temelia sa. Aceasta implică faptul că, atunci când unii dintre şefii de guverne doresc să folosească incorect Tratatul de la Lisabona pentru a-şi consolida propriile poziţii, dvs. trebuie să declaraţi răspicat că Tratatul de la Lisabona este dedicat consolidării Europei. Este motivul pentru care Comisia trebuie să aibă o voce răsunătoare. Vom merge atunci alături de dvs. şi vă vom sprijini chiar şi când opiniile noastre pe chestiuni individuale de detaliu vor fi diferite. Trebuie să ne luptăm în orice mod pentru o Europă mai puternică. Acest lucru este, în lumina comportamentului recente al unor şefi de guverne, foarte important.

  Marielle De Sarnez, în numele Grupului ALDE. – (FR) Domnule preşedinte, domnule preşedinte al Comisiei, consider acest program poate prea ezitant în lumina neliniştilor şi provocărilor actuale şi cred că suntem îndreptăţiţi să ne aşteptăm la mai multă emulaţie din partea Comisiei, cu atât mai mult cu cât v-aţi obligat la aceasta.

În primul rând, în privinţa reglementării financiare, înţeleg pe deplin ceea ce încearcă să facă dl Barnier. Direcţia este cea corectă, cred însă că am fi putut să mergem mai departe şi să luăm în considerare şi alte căi, cum ar fi separarea activităţilor bancare, taxarea mişcărilor financiare sau, pur şi simplu, interzicerea instrumentelor financiare derivate, aşa cum se discută astăzi în Statele Unite.

Cu toate acestea - pentru mine acest lucru este şi mai important – cred că trebuie să facem absolut tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a promova economia reală şi investiţia durabilă, care creează de fapt locuri de muncă, spre deosebire de cea actuală, care este mod extrem de determinată de serviciile financiare. Mi-ar fi plăcut foarte mult să fi lucrat împreună în aceste direcţii pe proiecte concrete. Nu văd însă niciun astfel de proiect în programul de astăzi.

Cred, de asemenea, că avem nevoie de proiecte de perspectivă. Dacă a existat vreodată vreun moment pentru a revitaliza ideea unei Europe a căilor ferate, atunci acel moment este astăzi, odată cu criza pe care am traversat-o. În prezent, în Uniunea Europeană avem 28 000 de zboruri în fiecare zi. Acesta este momentul potrivit pentru a revitaliza ideea unei Europe a căilor ferate despre care s-a discutat zeci de ani.

Pe de altă parte, cred că nimic nu se va obţine fără o coordonare şi guvernare economică autentică. Din această perspectivă, regret că cel care a fost însărcinat cu un grup de lucru referitor la acest subiect este Consiliul. Aş fi preferat să fi fost Comisia.

Avem nevoie urgent de coordonare bugetară, economică şi industrială. Trebuie să creăm un fond monetar european şi, în plus, să implementăm măsuri de stabilizare a finanţelor publice ale statelor membre. Deşi este un cuvânt care nu se mai foloseşte, avem nevoie să lucrăm pentru convergenţa fiscală. Mă gândesc în special la subiectul taxării companiilor. Mai mult, va trebui să lucrăm în vederea creării unei resurse proprii pentru bugetul UE. Cred că acestea ar fi acţiuni hotărâte care ne-ar putea pune înapoi pe calea către creşterea economică.

Doresc să mai adaug un singur lucru despre viitoarea strategie economică a Uniunii pentru 2020: vă rog să nu renunţaţi la obiectivele cuantificate în relaţie cu sărăcia şi educaţia. Cred că în această privinţă veţi avea sprijinul întregului Parlament European. Discutăm aici despre modelul social european pe care ni-l dorim şi pe care îl iubim.

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Domnule preşedinte, domnule Barroso, domnilor comisari, mi-ar fi plăcut ca Parlamentul să răspundă printr-un nivel mai ridicat de participare respectului pe care dvs. l-aţi arătat. Va trebui să facem ceva în această privinţă.

Programul de lucru prezentat de dvs. este foarte cuprinzător şi conţine titluri care sună foarte ambiţios. Chiar şi partea introductivă se intitulează „O nouă eră”. Cu toate acestea, nu sunt sigură că detaliile subordonate acestor titluri importante se ridică la înălţimea unei abordări atât de pozitive şi de răsunătoare. Discutăm tot despre criza generată de schimbările climatice, despre criza financiară şi despre cea economică. Cazul Greciei a demonstrat încă o dată că ne confruntăm nu numai cu o divizare crescândă în termeni economici, ci şi cu una în termeni sociali, deoarece condiţiile în care trăiesc cetăţenii europeni în sud, est sau nord-vest sunt foarte diferite. Aceasta înseamnă că ne confruntăm cu provocări importante.

Trebuie să fiu de acord cu dl Swoboda în special atunci când vine vorba despre o Europă socială şi despre mai multă dreptate. Este esenţial să se revizuiască această problematică. Nu suntem deloc convinşi că propunerile pe care le discutăm în prezent sunt suficiente pentru a combate sărăcia crescândă din Uniunea Europeană.

Am tras oare concluziile corecte din criza financiară şi din cea economică ce i-a urmat? Credem că abordarea corectă a integrării financiare şi economice constă în formularea unor noi propuneri de modificare a modului de taxare a corporaţiilor. Noi, cei din Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, suntem de mult timp în favoarea avansării în această direcţie. De asemenea, noi susţinem taxarea energiei. Veţi putea să vă bazaţi pe noi dacă veţi decide în sfârşit să transpuneţi aceste idei în practică. Cu toate acestea, pe baza experienţei noastre în privinţa crizei financiare, credem că încă nu există un obiectiv clar în ceea ce priveşte taxa pe tranzacţiile financiare. Bineînţeles că putem afirma că aşteptăm statele membre, dar cred că, uneori, trebuie să prezinţi cereri mai concrete şi mai precise, iar apoi să te lupţi pentru ele, aşa cum a spus şi dl Szájer. Este clar că răspunsul nostru în privinţa situaţiei din Grecia a fost inadecvat. Considerăm că este inacceptabil ca acum să nu se facă nici o propunere cu privire la euro-obligaţiuni.

Domnule Barroso, în timpul campaniei dvs. pentru un al doilea mandat aţi pus un accent important pe serviciile de interes general. Grupurile din Parlament au adresat întrebări pe această temă. Cred că ceea ce aţi spus despre serviciile de interes public şi despre modul în care ar trebui reglementate acestea sub titlul „Punerea oamenilor în centrul acţiunii europene” este complet inadecvat. Aceasta înseamnă că vă încălcaţi deja una dintre marile dvs. promisiuni.

În ceea ce priveşte protecţia climei, direcţiile generale care sunt în prezent implicate în protecţia climei lucrează asupra unor scenarii cu obiective diferite pentru anul 2050. În cazul transporturilor, există un obiectiv pe termen lung de reducere cu 70 %, însă în privinţa energiei obiectivul este de reducere cu 75 %. Oamenii dnei Hedegaard nu au decis încă. Sper că ei vor stabili obiective mai ambiţioase. Cu toate acestea, este clar că Bali şi obiectivul de două grade nu au niciun rol pentru niciuna dintre direcţiile generale. La ce folosesc toate discuţiile despre o nouă şi importantă iniţiativă diplomatică europeană referitoare la protecţia climei dacă noi am renunţat în mod evident în privinţa conferinţei din Bali şi a acordurilor realizate în cadrul G8? Ceea ce conţine programul nu va fi suficient pentru a ne permite să avem o poziţie europeană de succes în Bonn, în Cancun ori în Africa de Sud. Mai sunt foarte multe de făcut.

  Timothy Kirkhope, în numele Grupului ECR. – Domnule preşedinte, pentru că discutăm despre programe, permiteţi-mi să vă reamintesc lecţia oferită de programul din 1992: pentru a obţine rezultate, Comisia trebuie să îşi stabilească câte o singură prioritate şi să se concentreze pe câte o singură politică. Efortul de înfăptuire a pieţii unice a fost un obiectiv valoros care a putut fi înţeles cu uşurinţă de către toţi cei implicaţi – şi, foarte important, de către public – însă de atunci am văzut mult prea frecvent Comisia lansând iniţiativă după iniţiativă, fără a aprecia dacă Europa este forumul cel mai potrivit sau dacă acestea pot să aducă beneficii tangibile, cu speranţa zadarnică ca acestea să o facă populară. Acea abordare a fost greşită şi a eşuat. De aceea salutăm noua direcţie asumată de preşedintele Barroso.

Economia europeană se află încă într-o criză adâncă şi doar o acţiune consecventă va schimba această situaţie. Nu mă refer doar la criza imediată declanşată de eşecul sistemului bancar sau la presiunea suplimentară exercitată acum de urgenţele din domeniul transportului. Am în vedere criza fundamentală care a făcut ca economia europeană să fie lăsată în urmă de economiile mai competitive şi mai inovatoare de dincolo de Atlantic şi din Asia. De aceea susţinem cu determinare iniţiativa centrală a acestei Comisii: strategia 2020. Deşi credem că există detalii care ar trebui adăugate şi modificări care ar trebui operate, orientarea de bază a politicii este cea corectă. Europa are nevoie de o strategie pentru o creştere inteligentă, durabilă şi cuprinzătoare care să poată să genereze niveluri înalte de ocupare a forţei de muncă, de productivitate şi incluziune socială – luaţi aminte! Aceasta trebuie să fie prioritatea de prim rang a Comisiei.

Prosperitatea noastră economică viitoare şi beneficiile pe care ea le poate genera depind de afacerile şi întreprinzătorii de succes; ei sunt aceia care creează bunăstare şi locuri de muncă productive şi durabile, aceasta fiind cea mai bună politică împotriva sărăciei inventată vreodată. Comisia nu trebuie să fie adversarul, ci aliatul lor. De aceea salutăm angajamentele de a relansa piaţa unică prin extinderea ei în continuare, de a pune accentul pe o reglementare inteligentă, de a asigura o punere în aplicare a normelor într-o manieră coerentă şi corectă pe tot cuprinsul Uniunii, de a reduce substanţial povara administrativă şi birocraţia şi soluţiona blocajele, de a împărtăşi bunele practici în formarea profesională, de a moderniza piaţa muncii şi de a reduce obstacolele din calea comerţului.

Preşedintele Barroso va avea susţinerea noastră în preluarea iniţiativei de a crea o economie europeană vibrantă şi dinamică. Este de la sine înţeles că nu suntem de acord cu absolut totul. Suntem îngrijoraţi că unele dintre măsuri ar putea genera încălcări ale drepturilor şi responsabilităţilor statelor membre, cum este cazul conceptului de Europă a cetăţenilor sau cazul câtorva aspecte din Programul de la Stockholm. Suntem optimişti in privinţa perspectivei de reformare a politicii comune în domeniul agriculturii şi pescuitului, dar îngrijoraţi că aceasta ar putea mai degrabă să creeze mai multă birocraţie decât să constituie o soluţie corectă pentru agricultorii şi pescarii noştri. În final, nu suntem de acord ca iniţiativele comune ale statelor membre în domeniul afacerilor externe sa fie preluate în totalitate de către Comisie, în loc să fie lăsate în seama Consiliului.

Grupul ECR a fost înfiinţat pentru a reafirma şi sprijini principiul subsidiarităţii; ne dorim o Europă care să se axeze pe sarcinile sale principale şi care să ofere beneficii reale şi sperăm ca preşedintele Barroso şi Comisia sa – aflaţi cu toţii aici, câte unul pentru fiecare dintre noi – să profite astăzi de oportunitatea, evidentă într-o parte importantă a programului de lucru, de a clădi o Europă care să-şi aducă contribuţia la conturarea unei redresări economice şi care oferă baza unei prosperităţi pe termen lung în anii dificili şi provocatori care ne aşteaptă.

  Miguel Portas, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Domnule preşedinte, programul pe care astăzi îl dezbatem aici se intitulează: „Este momentul să acţionăm”. În condiţiile în care au fost necesare cinci zile pentru a organiza o videoconferinţă între miniştrii Uniunii, nu pot decât să vă felicit, Domnule Barroso, pentru umorul dvs. De ce este totuşi timpul să acţionăm? Pentru că nimeni nu a acţionat încă şi de fapt titlul este o formă de autocritică? Sau pentru că acest titlu, la fel ca toate celelalte titluri ale comunicărilor noastre birocratice, este doar a promisiune goală ascunsă de mult prea multe cuvinte?

Vă voi da un exemplu. Ne aflăm în Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, deşi cei săraci nu ştiu de existenţa sa. Comunicarea dvs. vorbeşte despre o iniţiativă conform căreia se va garanta că beneficiile creşterii economice şi ale locurilor de muncă sunt distribuite la scară largă. Este aceasta o altă glumă? Ce fel de iniţiativă este aceasta şi cum poate ea să compenseze retragerea sprijinului social pe care statele membre o întreprind de dragul programelor de stabilitate proprii?

Cum intenţionează Comisia să transmită beneficiile a ceva ce nu există: creştere economică? Cum intenţionează să reducă numărul oamenilor săraci fără a se atinge de veniturile celor bogaţi şi foarte bogaţi? Dezacordul nostru cu dvs. se referă la metodă. Întoarcerea la dictatura economiilor prinse în capcana deficitelor generează reduceri salariale şi reduceri ale beneficiilor şi forţează reducerea investiţiilor publice. Aceasta este o reţetă pentru creşterea şomajului.

Deşi este timpul pentru acţiune, Comisia consideră că Uniunea a fost capabilă, în final, să îşi unească forţele pentru a înfrunta criza. Întrebaţi-i pe greci dacă gândesc la fel, dacă noi am fost rapizi şi dacă am fost corecţi. Când vom avea o agenţie europeană de rating al creditului? Întrebaţi-i pe portughezi, a căror dobândă a datoriei creşte de fiecare dată când un comisar decide să vorbească despre economie. Întrebaţi publicul european. Întrebaţi-l de ce lucrurile sunt aşa cum sunt, iar el se va uita la mesager şi va sfârşi prin a zâmbi pentru că, până la urmă, nu există nici o taxă pe simţul umorului.

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, întreprinderile, şi în special întreprinderile mici şi mijlocii, care reprezintă 99 % din mecanismul de producţie al Europei au nevoie de patru elemente fundamentale: acces simplificat la creditare, flexibilitate mărită a pieţei muncii, mai puţină birocraţie în înfiinţarea şi administrarea afacerilor şi, în final, protecţie în faţa concurenţei neloiale.

Apreciem munca depusă de Comisie pentru a eficientiza legislaţia europeană prin anularea a 1 600 de acte legislative în timpul ultimului mandat şi susţinem propunerile făcute de grupul la nivel înalt condus de Edmund Stoiber.

Un alt element important pentru competitivitatea întreprinderilor este situaţia comerţului internaţional. În această perioadă de criză, este important să întărim sistemul Uniunii Europene de apărare a comerţului. Afacerile nu pot să concureze cu strategiile de dumping social şi de mediu înconjurător implementate de unele economii emergente cum este China, unde costul muncii este extrem de scăzut şi unde nu există garanţii sociale ori costuri asociate acestora şi nici standarde înalte de protecţie a mediului înconjurător.

Un alt subiect asupra căruia Comisia ar trebui să intervină mai hotărât este combaterea contrafacerii şi protejarea drepturilor de proprietate intelectuală.

Pe scurt, nu văd în programul Comisiei nicio iniţiativă care să îşi propună implementarea orientărilor referitoare la politica de coeziune aşa cum au fost stabilite prin Tratatul de la Lisabona.

Pentru prima dată, articolul 174 din tratat recunoaşte rolul specific al regiunilor muntoase, care însumează 40% din teritoriul nostru şi 90 de milioane de cetăţeni europeni. În consecinţă, vă solicit să includeţi în următorul program legislativ al Comisiei o propunere pentru un program cadru care să sprijine dezvoltarea regiunilor muntoase, să le protejeze şi să inventarieze toate modalităţile posibile de utilizare a energiilor regenerabile pe care munţii le oferă.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Domnule preşedinte, în programul de lucru al Comisiei pentru 2010, s-a afirmat că Uniunea Europeană trebuie să înfrunte provocări pe termen lung precum globalizarea şi să îşi recapete competitivitatea. Problema este că Uniunea Europeană nu a înfruntat globalizarea: a acceptat-o. Uniunea Europeană se lasă inundată de importuri din economiile în expansiune, unde salariile reprezintă doar o fracţiune din cele existente în Europa. Singurul mod prin care ne-am putea recăpăta competitivitatea ar fi să coborâm nivelul salariilor la nivelul existent în astfel de economii.

Bineînţeles ca nu sunt nici măcar în favoarea apartenenţei la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, chiar dacă aş fi fost, tot aş acuza conducătorii ei de trădarea intereselor economice ale popoarelor ei. Aş spune că UE nu este atât de mult o Uniune Europeană cât este o uniune globală care încearcă să obţină mobilitatea globală a tuturor bunurilor şi serviciilor.

Cred că statele suverane naţionale ar trebui să-şi reconstruiască bazele industriale şi să-şi protejeze apoi pieţele şi locurile de muncă ale propriilor cetăţeni. Cu toate acestea, mesajul meu se adresează şi susţinătorilor Europei. Europa, fie ca întreg, fie în mod separat, va eşua pe propria răspundere în demersul de protejare a industriei şi a agriculturii sale de concurenţa ţărilor din lumea a treia. Globalizării trebuie să i se opună rezistenţă fie la nivel individual, fie la nivel colectiv, căci altfel ne va distruge pe toţi.

Documentul Comisiei face referire la o presupusă nevoie de a îmbunătăţi politicile de imigrare legală pentru a micşora pericolul îmbătrânirii demografice. Este în afara oricărui dubiu că populaţiile îmbătrânite constituie un motiv de îngrijorare în multe ţări. În orice caz, trebuie să examinăm de ce au apărut problemele. Multe femei urmează cariere neîntrerupte şi aleg să nu facă copii – având tot dreptul să procedeze astfel –, în timp ce multe altele fac carieră pentru că pentru ele este necesar din punct de vedere economic. Ele lucrează pentru a plăti facturile şi nu pentru că ar desconsidera ideea de maternitate.

Fără nicio îndoială, această evoluţie a avut un impact asupra ratelor natalităţii, care au scăzut în mod artificial sub presiunea forţelor economice. Cu toate acestea, nu trebuie să ne rezumăm la a nu ne implica în raport cu forţele economice. Intervenţia în economie poate schimba aceste forţe, iar o schimbare la nivelul lor va aduce cu sine o schimbare în demografia familiei. Ideea că putem importa familii numeroase din lumea a treia ca substitut pentru copiii europeni nenăscuţi se bazează pe o presupunere greşită şi pernicioasă, şi anume că suntem produsele culturii şi că aceste culturi ale lumii a treia sunt precum mantalele, pot fi date jos la punctul de intrare şi înlocuite cu o manta culturală europeană care poate fi atribuită prin documentele de rezidenţă şi cetăţenie.

Copiii unor astfel de imigranţi sunt, după cum se pretinde, la fel de europeni ca şi populaţia indigenă; de fapt, ei nu sunt europeni. Culturile distincte sunt create de oameni distincţi şi nu invers. Noi nu suntem produsul culturilor noastre: culturile noastre sunt produsul oamenilor noştri. Înlocuirea europenilor cu oameni din lumea a treia va însemna că Europa va fi înlocuită de lumea a treia. Încet dar sigur, europenii sunt epuraţi etnic din Europa.

  José Manuel Barroso, Preşedintele Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, în general – nu vorbim despre aceia care au spus clar şi cu sinceritate că sunt împotriva Uniunii şi a apartenenţei la Uniunea Europeană – pot totuşi să spun că există în această cameră un larg consens asupra programului pe care noi tocmai l-am prezentat.

Dacă există un element comun pe care l-am putut detecta în discursurile celor mai însemnate grupuri politice, acesta este ideea de ambiţie. Avem nevoie de o ambiţie mai mare în Europa. În acest sens, aş dori să preiau câteva idei deja exprimate, idei cu care, aş adăuga, sunt întru totul de acord.

Prietenul nostru, dl Szájer, a vorbit de fapt despre nevoia de a evita modelul planului cincinal al regimurilor comuniste. Tocmai de aceea dorim să menţinem această flexibilitate care este importantă atunci când trebuie să ne adaptăm unui mediu aflat în schimbare.

În acelaşi timp, aş dori să confirm din nou, răspunzând dlui Szájer şi dlui Swoboda, că au perfectă dreptate, atât atunci când îndeamnă la o acţiune mai amplă din partea UE în termeni economici şi financiari şi când vorbesc despre modul în care statele membre s-au opus, de exemplu, ca Comisia să joace un rol mai important în supravegherea bugetelor naţionale.

Prima Comisie al cărei preşedinte am avut onoarea să fiu a prezentat un regulament specific care avea drept scop înzestrarea cu competenţe suplimentare a Eurostatului, dar acesta a fost respins de unele dintre statele membre care nu au dorit să confere un astfel de rol Comisiei.

De aceea sper ca lecţia care trebuie învăţată din această criză să fie aceea că suntem din ce în ce mai mult interdependenţi, că politica economică în Europa nu este numai o chestiune naţională. Bineînţeles că este o chestiune naţională, dar este şi o chestiune ce priveşte interesele comune europene, din moment ce avem nevoie de un grad mai mare de coordonare. În această privinţă, cred că dl Szájer, dl Swoboda, dna De Sarnez şi toţi ceilalţi sunt de acord asupra necesităţii unei politici economice din ce în ce mai coordonate.

În acest mod progresăm şi doresc, din acest punct de vedere, să subliniez în principal ambiţia exprimată de dl Swoboda – căruia îi mulţumesc – aceea de a avea un parteneriat consolidat între Comisie şi Parlamentul European atunci când este vorba despre perspectiva financiară, despre nevoia de a ne opune unor interpretări mai degrabă de natură interguvernamentală care se pot auzi în aceste zile. Interpretări ca acestea sunt surprinzătoare pentru că Tratatul de la Lisabona este exact contrariul interguvernamentalismului: el consolidează dimensiunea europeană.

Sper că vom putea să învăţăm lecţiile oferite de această criză îndreptându-ne către o dimensiune europeană mai substanţială, şi nu către o reducere a acesteia. Un exemplu – la care s-a referit dna De Sarnez – îl constituie subiectul reglementării financiare. Este totuşi ciudat, ca să nu spun ironic, că după atât de multe cereri din partea unora dintre statele membre pentru măsuri în domeniul reglementării financiare, statele membre au fost de acord în unanimitate să diminueze ambiţia propunerii prezentate de Comisie în urma raportului Larosière.

Astfel, aceasta arată că, uneori, există o neconcordanţă între ceea ce se spune şi ceea ce se decide. Sper ca noi, Parlamentul European şi Comisia, să putem împreună să eliminăm această neconcordanţă, pentru a încerca să aducem un pic mai multă consecvenţă la nivel european, pentru că de fapt avem cu adevărat nevoie de această ambiţie.

Aş dori să subliniez că ceea ce este important acum este să înţelegem principiul subsidiarităţii în mod corect. Sunt în favoarea subsidiarităţii. În acest sens, sunt, de asemenea, dornic să-mi exprim acordul cu ideea de subsidiaritate, Domnule Kirkhope, însă este important să înţeleg corect ceea ce înseamnă. Subsidiaritatea înseamnă să decizi care este cel mai potrivit nivel de luare a deciziilor.

Referitor la criza traficului aerian, evenimentele care au loc sunt totuşi neobişnuite. Am remarcat în presa de astăzi - nu numai în cea eurosceptică sau eurofobă şi în tabloide, ci şi în presa de calitate – că Uniunea Europeană admite că a procedat greşit atunci când a decis să suspende zborurile. Este de necrezut!

Dacă există vreun domeniu aflat sub competenţă naţională, acesta este controlul traficului aerian european. Decizia a fost luată de fiecare dintre autorităţile de reglementare naţionale. Totuşi, aceeaşi oameni care sunt împotriva competenţelor la nivel european protestează acum împotriva Europei. În curând se va spune că vulcanul din Islanda a fost creat de Bruxelles şi Comisia Europeană. Totul mi se pare extraordinar.

(Aplauze)

Să fim bine înţeleşi. Există diferite niveluri de responsabilitate: niveluri naţionale şi niveluri europene. În fiecare caz, trebuie să vedem care este cel mai potrivit. Pot să vă spun că Comisia este pregătită să îşi asume propriile responsabilităţi, dar cred că trebuie să construim o alianţă cu Parlamentul European pentru a putea afirma cu claritate ceea ce este sau nu responsabilitatea noastră.

Fără această alianţă vom avea întotdeauna această nevoie instinctivă – iar, în timpuri de criză, ştim că este mai uşor să apelăm la retorica naţionalistă şi populistă – de a plasa sub responsabilitatea Bruxelles-ului, după cum se spune uneori, sau poate şi sub responsabilitatea Strasbourg-ului, ceea ce este în mod corect o responsabilitate naţională.

Haideţi să dăm dovadă de puţin bun simţ! Haideţi să ne concentrăm pe ceea ce putem face la nivel european, în domenii unde putem aduce un plus de valoare acţiunii noastre, respectând, bineînţeles, statele membre, care sunt state membre democratice. Cred că agenda 2020 concentrează atenţia Europei asupra a ceea ce este cel mai important.

Avem acum nevoie de o creştere, dar nu de aceeaşi creştere învechită; avem nevoie de o creştere mai inteligentă, mai corectă, mai deschisă, mai sustenabilă şi proiectată spre viitor.

Trebuie să creăm noi izvoare de creştere pentru a aborda cu succes cea mai mare problemă a noastră, pe care ar trebui să o discutăm în această după-amiază, şi anume şomajul, mai exact şomajul în rândul tinerilor. De fapt, tocmai în acest domeniu trebuie să creăm această alianţă dintre instituţiile europene, lucrând şi cu statele membre în mod onest şi loial, pentru a obţine rezultate concrete pentru concetăţenii noştri.

Cred că în această privinţă avem o fundaţie solidă pentru munca noastră din anii următori şi, după această dezbatere, mă simt încurajat – aşa cum cred că se simt şi colegii mei – de cuvintele dvs. de susţinere, iar, în unele cazuri, de solicitările dvs. Vom încerca să ne ridicăm la nivelul sarcinii cu care ne încredinţaţi acum.

(Aplauze)

  Preşedintele. – Vă mulţumesc foarte mult, domnule Barroso, pentru declaraţia dvs. Doresc să spun că, atunci când este vorba despre eforturile făcute de Comisie în numele Comunităţii noastre Europene, aceasta are un aliat de importanţă majoră în Parlamentul European. Cei mai mulţi dintre membri susţin aceste eforturi şi împărtăşesc opinia Comisiei conform căreia ar trebui să-şi asume mai multe responsabilităţi, în mod special în situaţii de criză ca acelea despre care am discutat mai devreme – am înţeles atunci cât de mult avem nevoie de Uniunea Europeană şi de acţiune din partea Comisiei. Suntem mulţumiţi, de asemenea, de faptul că responsabilitatea Parlamentului European a crescut substanţial odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Credem că acest lucru este bun pentru europeni, pentru cetăţenii noştri. Trebuie acum să ne asumăm mai multă responsabilitate şi să folosim oportunităţile pe care le prevede tratatul. Vreau să vă asigur din nou, domnule Barroso, că atât dvs, cât şi Comisia Europeană aveţi aliaţi aici, şi vorbesc în numele majorităţii din Parlamentul European.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Domnule preşedinte, am dorit doar să felicit Comisia şi pe preşedintele ei, dl José Manuel Durão Barroso, pentru programul proeuropean foarte ambiţios pe care ni l-a prezentat astăzi, care este în acord cu obiectivele Preşedinţiei spaniole a Uniunii Europene şi cu programul trio-ului preşedinţiilor Spaniei, Belgiei şi Ungariei.

Pot spune că Consiliul lucrează împreună cu Comisia, dar şi cu Parlamentul European, pe care doresc, de asemenea, să îl felicit pentru discursurile constructive de susţinere a programului legislativ al Comisiei.

Comisia a depus eforturi mari. Toată lumea ştie că noua Comisie – cunoscută sub denumirea de Comisia Barroso II – ar fi trebuit să îşi intre în atribuţii la 1 noiembrie, dar din diverse motive acest lucru s-a întâmplat câteva luni mai târziu, astfel încât ea face acum eforturi într-o manieră pozitivă şi constructivă să recupereze timpul pierdut, iar Preşedinţia spaniolă îi este recunoscătoare pentru acest lucru. Dl Barroso şi toţi membrii Comisiei - vicepreşedinţi şi comisari - sunt conştienţi de faptul că lucrăm cu Comisia, cred că într-un mod pozitiv, iar noi recunoaştem eforturile acesteia depuse în acest sens.

Este recunoscătoare şi Parlamentului European. De fiecare dată când a existat aici o dezbatere pe aceste subiecte, Parlamentul European a avut întotdeauna o atitudine foarte constructivă. Mi-ar plăcea să profit de această oportunitate pentru a cere încă o dată Parlamentului European să adopte cât mai repede cu putinţă aceste iniţiative legislative – pentru că astăzi vorbim în principal despre iniţiative legislative – astfel încât să putem recupera timpul pierdut la care mă refeream. Sunt sigur că vom avea şi concursul Parlamentului.

  Preşedintele. – Vă mulţumesc pentru declaraţia făcută în numele Consiliului şi pentru sprijinul pe care îl acordaţi programului Comisiei. Doresc din nou să mulţumesc dlui Barroso, vicepreşedinţilor Comisiei şi comisarilor pentru prezenţa lor. Aceasta dovedeşte că Comisia atribuie o importanţă majoră cooperării cu Parlamentul European, aşa cum şi noi am sperat.

Dezbaterea a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. – (RO) Programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2010 este un program multianual ambiţios şi flexibil care stabileşte ca obiective principale combaterea crizei şi susţinerea economiei sociale de piaţă a Europei, elaborarea unei agende pentru cetăţeni care pune oamenii în centrul acţiunii europene, dezvoltarea unei agende externe ambiţioase şi coerente cu o dimensiune globală şi nu în ultimul rând modernizarea instrumentelor şi a modalităţilor de lucru ale Uniunii Europene. Un element cheie al agendei pentru cetăţeni este Programul de la Stockholm pentru „o Europă deschisă şi sigură, în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora”, program adoptat de Consiliul European cu ocazia reuniunii din decembrie 2009. Doresc să salut iniţiativa Comisiei de a prezenta un plan de acţiune de punere în aplicare a Programului de la Stockholm pentru a ne asigura că cetăţenii europeni se vor bucura în mod real de beneficiile spațiului de libertate, securitate şi justiție. Programul se va concentra mai ales pe lupta împotriva criminalității transfrontaliere și va consolida aplicarea politicii comune în materie de imigrație și azil, acoperind, în special, domenii precum lupta împotriva criminalității organizate, a terorismului și a altor amenințări prin îmbunătățirea cooperării polițienești și judiciare.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Europa se confruntă acum cu un şomaj în creştere, iar aproape 17 % din locuitorii ei trăiesc sub pragul sărăciei. În fiecare zi, mulţi europeni, inclusiv cei care au locuri de muncă, se luptă cu sărăcia şi nu se pot bucura din plin de viaţă, căci recesiunea îi împinge spre sărăcie chiar şi pe aceia care au venituri medii. De aceea trebuie în primul rând şi cu precădere să ne concentrăm atenţia asupra problemei sărăcirii celor care au un loc de muncă. Pentru a mări gradul de ocupare a forţei de muncă trebuie să creăm noi locuri de muncă, iar acestea nu trebuie să fie orice fel de locuri de muncă, ci unele prin care să încercăm să asigurăm o ocupare a forţei de muncă de înaltă calitate, luând în considerare cerinţele de pe piaţa muncii. O atenţie deosebită trebuie acordată creşterii şomajului în rândul tinerilor, care este una dintre problemele cele mai acute ale societăţii. Dacă tinerilor nu le sunt oferite oportunităţi de acces pe piaţa muncii, atunci Europa riscă să piardă o întreagă generaţie de tineri. De câtva timp, situaţia demografică a Europei ne-a forţat să luăm în considerare angajarea oamenilor în vârstă. Trebuie să avem în vedere relaţii de muncă care să promoveze ocuparea forţei de muncă şi care să asigure învăţarea de-a lungul vieţii. Doresc să subliniez faptul că ar trebui să discutăm şi despre angajarea persoanelor cu dizabilităţi. Este important să le asigurăm condiţii de acces pe piaţa muncii, nu numai din cauza schimbărilor demografice, ci şi pentru ei înşişi, pentru a le garanta sentimentul lor propriu că sunt folositori şi demni. Vreau de aceea să întreb Comisia cum va crea Europa noi locuri de muncă? Care sunt şansele reale ale oamenilor de a accede pe piaţa muncii? Cum putem să asigurăm o ocupare de calitate a forţei de muncă astfel încât să reducem nivelul de sărăcie a celor care au deja un loc de muncă?

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Programul de lucru al Comisiei pentru 2010 constă în 14 pagini de lucruri comune şi platitudini. Faptul că Europa trebuie să răspundă în comun acestei crize este corect. Această criză a putut să aibă însă un efect atât de negativ în Europa numai din cauza politicii Comisiei şi a liberalizării fără restricţii în toate domeniile. Cu toate acestea, nimeni nu vrea să schimbe nimic. Dimpotrivă, înlăturarea în continuare a restricţiilor din calea comerţului pe care Comisia vrea să o promoveze va încuraja globalizarea, va aduce beneficii marilor companii şi va cauza pierderi statelor membre şi cetăţenilor lor.

Strategia Europa 2020 se doreşte a fi răspunsul la criza pe care o străbatem. În privinţa măsurilor concrete, maniera de abordare a politicii financiare şi economice pare uşor de perceput, după cum pare uşor de perceput şi necesitatea creării unei noi arhitecturi europene de supraveghere pentru monitorizarea pieţelor financiare. Controalele mai stricte asupra finanţelor publice şi disciplina bugetară în cadrul statelor membre sperăm să ne permită în viitor să evităm probleme ca acelea pe care le experimentăm acum în Grecia. Noile planuri ale Comisiei în privinţa taxării, împreună cu reexaminarea directivei privind taxarea energiei, care implică taxarea produselor energetice în funcţie de conţinutul lor de energie, ar trebui respinse, pentru că încălzirea globală, care este înainte de orice altceva un fenomen natural, nu poate fi stabilită exclusiv prin concentrarea asupra CO2. În plus, se va exercita în acest fel o presiune suplimentară asupra economiei europene în raport cu concurenţii ei din America şi Asia, unde nu sunt plănuite niciun fel de iniţiative de acest gen.

  Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) Programul pentru 2010 al Comisiei a stabilit priorităţile corecte. Pe lângă modernizarea felului in care se munceşte, care va fi un factor decisiv in stimularea economiei şi creşterea implicării cetăţenilor europeni, Comisia se concentrează în principal pe combaterea crizei financiare. Este important ca, în special acelor cetăţeni europeni care şi-au pierdut locurile de muncă pe parcursul crizei pe care o traversăm, să li se ofere cât mai repede cu putinţă noi perspective de viitor.

Ca purtător de cuvânt pe probleme de mediu pentru Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) sunt preocupat de necesitatea de a crea cât mai multe locuri de muncă durabile posibil şi de a aduce un plus de valoare pe piaţa muncii ca rezultat al rolului principal jucat de Europa în protejarea mediului. Pentru a face trecerea la o eră industrială nouă și durabilă, ar trebui să nu mai privim crearea locurilor de muncă şi protecţia cuprinzătoare a mediului ca fiind două concepte reciproc contradictorii. După părerea mea, Comisia a fost oarecum precaută în a îmbrăţişa această abordare. Trebuie să punem bazele pentru aceasta acum. Vom putea obţine foarte mult dacă vom putea îmbunătăţi modul în care reglementările existente sunt aplicate.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Îl felicit pe dl Barroso pentru ambiţiosul program legislativ și de lucru al Comisiei pentru 2010. Din nefericire, timpul se epuizează – deja nu au mai rămas decât 8 luni. În ciuda cestei situaţii, sper ca priorităţile să nu fie doar promisiuni goale. Forţa programului rezidă în măsurile sale de combatere a crizei. Din nefericire, acestea se referă în principal la situaţia economică. În secţiunea agendei privind cetăţenii, nu există nici iniţiative anti-discriminare, precum combaterea violenţei împotriva femeilor, nici o dedicare şi angajare mai hotărâtă în atingerea obiectivelor sociale şi nici o strategie pe termen lung de îmbunătăţire a comunicării cu cetăţenii Uniunii. Ne confruntăm cu fenomenul violenţei asupra femeilor de mulţi ani. Este timpul să adoptăm reglementări europene eficiente în acest domeniu. Doresc să văd în cadrul programului Comisiei o propunere de directivă privind combaterea violenţei asupra femeilor. În privinţa obiectivelor sociale, iniţiativa de a crea înainte de sfârşitul acestui an o platformă europeană de combatere a sărăciei este importantă. Din nefericire, nu există niciun fel de detalii concrete referitoare la aceasta. Ele trebuie oferite la reuniunea Consiliului din iunie. În ceea ce priveşte chestiunea modernizării Uniunii şi a instrumentelor sale de operare, doresc să atrag atenţia asupra importanţei comunicării cu cetăţenii. Comunicarea trebuie să fie un proces, şi nu o campanie electorală. Există o lipsă de comunicare între UE şi cetăţenii ei, pe care trebuie să ne străduim să o reducem, iar în viitor să o eliminăm. Trebuie să dăm cetăţenilor europeni sentimentul că se află în centrul acţiunii Uniunii Europene. Numai atunci nu ne vor mai surprinde rezultatele referendumurilor.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Dezbaterea privind programul Comisiei este deosebit de importantă pentru că coincide cu începutul unei noi ere în Uniunea Europeană. Necesitatea adoptării în această perioadă de criză a unor măsuri care să răspundă provocărilor pe termen lung face ca crearea locurilor de muncă, reglementarea pieţelor financiare şi stabilizarea euro să devină priorităţi care să reclădească atât încrederea publicului, cât şi pe aceea a actorilor din domeniul economic şi social.

Doresc să subliniez importanţa politicii de coeziune în implementarea diverselor politici europene. Regiunile Europei vor putea sa obţină o creştere integrată, durabilă, numai printr-o politică de coeziune care are rezultate vizibile şi respectă principiul subsidiarităţii, dar şi printr-o guvernare pe mai multe niveluri: naţional, regional şi local. Obiectivul coeziunii economice, sociale şi teritoriale trebuie să ghideze acţiunile Comisiei şi să fie obţinut prin finanţare comunitară adecvată, dând dovadă de mai multă transparenţă, simplitate şi eficienţă în utilizarea fondurilor structurale.

Este vital să definim orientările politicii de coeziune şi perspectiva financiară pentru perioada de după 2013. Doresc să atrag atenţia asupra situaţiei din regiunile cele mai îndepărtate, care, din cauza caracteristicilor structurale permanente, se confruntă cu probleme care au un efect major asupra dezvoltării lor economice şi necesită, în consecinţă, măsuri speciale.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. – Principala preocupare a UE este combaterea crizei şi susţinerea economiei sociale de piaţă a Uniunii. La începutul anului rata şomajului în UE era de 10 %, iar în rândul tinerilor chiar de 20 %. Creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă este strâns legată de politica industrială a UE. Care sunt iniţiativele legislative pe care Comisia le are în vedere privind viitoarea politică industrială a Uniunii şi pentru generarea de noi locuri de muncă?

Consiliul European din 25/26 martie 2010 a stabilit pentru prima dată ca obiectiv al UE creşterea cu 20 % a eficienţei energetice până în 2020. Nu am regăsit acest obiectiv în programul de lucru al Comisiei, deşi în acest domeniu sunt necesare iniţiative care pot viza atât gospodăriile, cât şi întreprinderile europene.

De asemenea, bugetul comunitar pentru infrastructura de transport este aproape inexistent pentru perioada 2010-2013, deşi provocările şi necesităţile de dezvoltare sunt imense: asigurarea intermodalităţii între diferitele tipuri de transport: dezvoltarea căii ferate de mare viteză ca să deservească toate capitalele UE şi marile oraşe europene, dezvoltarea coridoarelor feroviare de marfă, dezvoltarea Cerului Unic European, modernizarea porturilor şi dezvoltarea transportului naval. Când va prezenta Comisia o propunere privind finanţarea necesară pentru dezvoltarea infrastructurii de transport trans-european?

PREZIDEAZĂ: DL ROUČEK
Vicepreşedinte