Dezbateri

Miercuri, 21 aprilie 2010 - Strasbourg

6. Registrul cu numele pasagerilor (PNR) (dezbatere)

  Preşedintă. – Următorul punct se referă la declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei cu privire la Registrul cu numele pasagerilor (PNR).

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dnă preşedintă, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, Preşedinţia Consiliului a înaintat Parlamentului două acorduri privind utilizarea datelor din registrele cu numele pasagerilor, cunoscute sub denumirea de „acorduri PNR”, unul datând din 2007, cu Statele Unite ale Americii, iar celălalt din 2008, cu Australia. Am solicitat Parlamentului să-şi dea acordul pentru ambele acorduri, astfel încât acestea să poată intra în vigoare permanent, întrucât în acest moment, acestea se aplică mai mult provizoriu.

În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, Parlamentul va fi cel care va decide dacă va aproba sau nu aceste acorduri care stabilesc condiţiile în temeiul cărora datele PNR de la bordul aeronavelor care zboară din Uniunea Europeană pot fi partajate cu ţările terţe.

Consiliul înţelege preocupările Parlamentului – care coincid cu ceea ce tocmai dezbatem – în special privind culegerea şi partajarea acelor date cu caracter personal care au legătură cu faptul că o persoană este inclusă pe lista pasagerilor unei curse aeriene în afara UE. Prin urmare, Consiliul a solicitat Comisiei să elaboreze un document de orientare generală în această privinţă.

Trebuie să afirm că propunerea de rezoluţie pe care am văzut-o pare să fie foarte adecvată şi, mai mult, salutăm atitudinea constructivă de a nu vota deocamdată acordurile şi faptul că propunerea de rezoluţie necesită un mecanism adecvat pentru revizuirea acordurilor.

În cazul Statelor Unite ale Americii, este adevărat că există deja un raport care analizează modul în care funcţionează acordul, iar Consiliul îşi va declara poziţia odată ce Comisia şi-a propus şi depus recomandările pentru un nou acord cu Statele Unite ale Americii. În cazul acordului încheiat cu Australia, încă nu a existat o revizuire pentru a cerceta cât de bine funcţionează acesta. Comisia va fi cea care va decide dacă va aştepta sau nu o astfel de revizuire a acordului înainte să stabilească un nou mandat de negociere.

În momentul în care Comisia va propune noi mandate de negociere cu Statele Unite ale Americii şi Australia, Consiliul le va examina cu atenţie. În această privinţă, aceasta va lua în considerare, desigur, dorinţele Parlamentului, aşa cum a procedat întotdeauna.

În ceea ce priveşte solicitarea Consiliului adresată Comisiei pentru un regulament mai extins, mai generic privind utilizarea datelor PNR, ar trebui să ne amintim că, în 2007, Comisia a propus o decizie-cadru. Cu toate acestea, în timpul preşedinţiei suedeze s-a luat decizia de a nu da curs dezbaterilor privind decizia-cadru, întrucât preşedinţia suedeză a considerat în mod justificat că, deoarece Tratatul de la Lisabona urma să intre în vigoare, subiectul urma să fie o chestiune supusă procedurii de codecizie cu Parlamentul şi, prin urmare, dezbaterea trebuia să implice Parlamentul.

În consecinţă, Preşedinţia nu poate, în acest moment, să adopte o poziţie privind conţinutul unui viitor sistem general pentru datele pasagerilor care se află pe lista călătorilor în afara spaţiului Uniunii Europene până când Comisia nu va propune o directivă privind utilizarea unor asemenea date şi până nu va exista o dezbatere cu acest Parlament în temeiul procedurii de codecizie, procedură pe care o avem din momentul în care Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie, anul trecut.

În orice caz, în această privinţă, ideile noastre converg în mare măsură şi sunt în acord cu criteriile şi poziţiile care pot fi deduse din propunerea de rezoluţie a Parlamentului, care, deocamdată, este numai o propunere. Doresc să subliniez trei puncte din cadrul acesteia. Primul, datele pot fi utilizate numai în scopul pentru care au fost obţinute, fapt care este similar cu afirmaţiile noastre de mai înainte în ceea ce priveşte acordul SWIFT; al doilea, culegerea unor asemenea date trebuie să coincidă cu legislaţia noastră privind protecţia datelor; şi, mai mult, trebuie să existe o serie de garanţii şi protecţii care să acopere transferurile unor asemenea date către ţări terţe.

Acestea consider eu că sunt trei principii importante. Acestea sunt cuprinse în propunerea de rezoluţie şi, în această privinţă, suntem de acord cu propunerea.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dnă preşedintă, importanţa culegerii datelor PNR este recunoscută de un număr din ce în ce mai mare de ţări din lume, inclusiv de statele membre ale UE. Acestea utilizează asemenea date pentru a combate terorismul şi alte infracţiuni grave.

Pentru a se asigura că se respectă principiile fundamentale de protecţie a datelor şi că datele PNR sunt utilizate numai în scopul aplicării legii, UE a semnat acorduri cu o serie de ţări privind transferul şi utilizarea datelor PNR. Două dintre aceste acorduri, cu SUA şi cu Australia, se află în faţa dvs. în vederea exprimării de către dvs. a aprobării pentru încheiere.

Prin rezoluţia dvs., propuneţi să amânăm votul privind aprobarea şi solicitaţi Comisiei să propună o serie de cerinţe pentru toate acordurile PNR cu ţări terţe. De asemenea, solicitaţi Comisiei să renegocieze aceste două acorduri pe baza noilor directive de negociere care ar trebui să satisfacă acele cerinţe. Cred că aceasta este o strategie înţeleaptă.

În rezoluţia dvs. vă referiţi şi la acordul PNR cu Canada. Acel acord s-a legat de o serie de angajamente cu Canada şi o decizie a Comisiei privind gradul de adecvare a protecţiei. Aceste documente au expirat anul trecut la 22 septembrie şi, prin urmare, trebuie renegociat un nou acord cu Canada.

Din motive practice, acest lucru nu a fost posibil înainte de septembrie 2009. Cu toate acestea, acest lucru nu diminuează nivelul de protecţie a datelor PNR transferate către Canada. Acordul PNR în sine nu are o dată de expirare; acesta nu a încetat niciodată şi, prin urmare, continuă să fie în vigoare. Agenţia pentru Servicii Frontaliere a Canadei ne-a confirmat într-o scrisoare adresată Comisiei, Preşedinţiei Consiliului şi statelor membre că angajamentele sale se vor aplica pe deplin până când va intra în vigoare un nou acord.

Doresc să-i mulţumesc raportoarei, dna Sophia in ’t Veld, şi celorlalte grupuri politice pentru abordarea lor constructivă a acestor dosare, în temeiul cărora acordurile cu SUA şi Australia rămân aplicabile în mod provizoriu până la renegocierea lor. Între timp, voi propune Consiliului o serie de trei recomandări pentru directivele de negociere ca parte a pachetului PNR.

Pachetul va consta în primul rând într-o comunicare privind strategia externă, globală privind PNR, incluzând o serie de cerinţe generale pe care orice acord PNR cu o ţară terţă trebuie să le respecte; în al doilea rând, va conţine două directive de negociere pentru renegocierea acordurilor PNR cu SUA şi Australia şi două directive de negociere pentru un nou acord cu Canada; şi, în al treilea rând, va conţine o nouă propunere PNR a Comisiei UE pe baza unei evaluări a impactului.

Acest pachet va acorda atenţia cuvenită recomandărilor dvs., aşa cum au fost prezentate în cadrul acestei rezoluţii, dar şi în cadrul rezoluţiilor din noiembrie 2008. Mai mult, acesta va ţine cont în mod corespunzător de recomandarea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, a Grupului de lucru „Articolul 29” privind protecţia datelor şi a autorităţilor naţionale de protecţie a datelor. Consider că este important să prezentăm un sistem PNR comunitar în acelaşi timp cu măsurile în vederea asigurării coerenţei şi consecvenţei între politicile PNR interne şi externe ale UE.

În concluzie, salut această rezoluţie şi voi acţiona conform acestor recomandări. Sunt nerăbdătoare să lucrez în continuare cu dvs. în privinţa acestor aspecte.

  Axel Voss, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, dle López Garrido, prin analiza datelor din registrele cu numele pasagerilor (PNR), ca şi prin acordul SWIFT, se încearcă o reconciliere între lupta împotriva terorismului global şi a infracţiunilor grave cu drepturile fundamentale ale tuturor la protecţia vieţii private şi dreptul la autonomie în materie de informaţii. De asemenea, trebuie să fim conştienţi că, totuşi, în aceste vremuri de mobilitate, nu poate exista o securitate adecvată în Europa şi în întreaga lume fără schimburi de date eficiente şi rapide.

În era digitală, trebuie să asigurăm şi o protecţie specială în ceea ce priveşte dreptul la autonomie în materie de informaţii şi viaţă privată. Prin urmare, consider că este esenţială şi realizarea unei distincţii mai exacte între datele necesare în lupta împotriva criminalităţii şi datele private sensibile. Pentru mine, nu există nicio îndoială că trebuie să integrăm în mod ferm în acord controalele, dreptul la o cale de atac, drepturile de acces, cererile de despăgubiri, precum şi durata perioadei de păstrare. Utilizând metoda PUSH, ar trebui verificat dacă pot sau trebuie să existe excepţii în cazuri urgente.

În ceea ce priveşte utilizarea datelor PNR, ar trebui să includem şi infracţiunile grave. După părerea mea, acestea includ infracţiuni precum pornografia cu copii, traficul de persoane, omuciderea, violul şi, de asemenea, traficul de droguri. Din punctul meu de vedere, acest lucru ar contribui, de asemenea, la protejarea drepturilor personale ale celor afectaţi.

Cred că este bine că luăm o decizie cu privire la acordul privind datele PNR, în vederea dezvoltării unui model de bază pentru toate acordurile viitoare de acest tip şi pentru a recomanda Comisiei un cadru de negociere, astfel încât aceasta să ţină cont de propriile noastre idei privind protecţia datelor. Poată că în viitor vom putea lua în considerare combaterea terorismului şi a criminalităţii împreună cu partenerii noştri transatlantici prin intermediul unei instituţii comune. Acest lucru ar fi cu siguranţă un pas înainte în direcţia luptei împotriva criminalităţii globalizate, la scară globală.

  Birgit Sippel, în numele Grupului S&D. – (DE) Dnă preşedintă, există câteva lucruri de bază pe care doresc să le afirm referitor la acest acord. Există, totuşi, similarităţi cu SWIFT, dar şi diferenţe. Dacă Parlamentul European ar fi trebuit să voteze astăzi cu privire la acordul privind Registrul cu numele pasagerilor (PNR), nu am fi avut altă opţiune decât să votăm împotrivă. Acest lucru este destul de clar. Există încă obiecţii semnificative la adresa acestui acord. Voi intra, încă o dată, pe scurt, în detalii. De aceea nu m-am bucurat când am discutat despre amânarea votului. Cu toate acestea, spre deosebire de SWIFT, există cu siguranţă motive întemeiate pentru această amânare. Totuşi, voi afirma foarte clar că, pentru noi, acest lucru nu înseamnă că votul poate fi amânat la infinit, astfel încât să avem un acord provizoriu ani la rând. Pentru noi este foarte important să ajungem rapid la un nou mandat de negociere şi, dacă este posibil, înainte de vacanţa de vară, astfel încât să obţinem rapid claritate în legătură cu chestiunile detaliate privind modul în care trebuie să gestionăm aceste date şi ce date trebuie incluse.

Protecţia datelor are un rol important, iar în această privinţă, doresc să folosesc această oportunitate pentru a întreba încă o dată ce fel de date trebuie să fie transmise. PNR acoperă 19 seturi individuale de date. În urma conversaţiilor pe care le-am avut, ştiu că este posibil - bineînţeles, dacă doriţi acest lucru - să se creeze profiluri de personalitate din aceste seturi de date. Acum, bineînţeles, cei cu care avem un astfel de acord susţin că nu îi interesează acest lucru, că nu îl vor întreprinde şi că datele relevante sunt şterse. Totuşi, dacă anumite date care ar putea fi utilizate pentru a crea profiluri de caracteristici nu sunt folosite deloc, trebuie să ne gândim dacă acestea ar trebui într-adevăr să fie culese, sau – dacă ajungem la un acord – dacă este necesar să fie transmise toate datele. Aceasta este o chestiune esenţială. Trebuie, de asemenea, să verificăm ce nivel de protecţie li se acordă datelor care sunt transmise. Ştim că reglementările din ambele acorduri cu SUA şi Australia sunt foarte diferite. Având în vedere solicitările viitoare ale altor ţări care doresc să încheie acorduri similare, trebuie să ne asigurăm că se aplică standarde speciale de fiecare dată când ajungem la un acord.

Trebuie, de asemenea, să analizăm în detaliu modalitatea în care vor fi utilizate aceste date. Iniţial, s-a susţinut în permanenţă faptul că acest lucru are ca scop combaterea terorismului. Acum, totuşi, sunt vizate şi infracţiunile grave. Acest lucru poate fi discutat. Totuşi, trebuie să-l analizăm în profunzime. Ştim că, chiar şi în cadrul Uniunii Europe, sistemele juridice şi cultura juridică variază foarte mult. Acest lucru poate însemna că definiţia a ceea ce constituie o infracţiune gravă este complet diferită în ceea ce priveşte tipul de infracţiune. Acest lucru înseamnă că trebuie să analizăm din nou în detaliu ceea ce discutăm în momentul în care afirmăm că trebuie incluse, de asemenea, infracţiunile grave.

Sper ca pe viitor, odată cu punerea în aplicare a acordului, ne vom asigura că există un schimb periodic de informaţii între instituţii. Preşedintele în exerciţiu al Consiliului a indicat faptul că a fost efectuată o primă analiză în privinţa acordului cu SUA. Oficial, nu avem încă rezultatele acestei analize. Acest lucru era valabil în februarie. Pe viitor, doresc nu numai să constat că se elaborează periodic rapoarte, doresc, de asemenea, să văd că aceste rapoarte sunt puse efectiv la dispoziţia Parlamentului European imediat.

Este foarte important să creăm un acord uniform. Chestiunea datelor trebuie analizată din nou. Totuşi cred, având în vedere discuţia anterioară, că vom ajunge probabil la un acord bun şi, prin urmare, consider negocierile ulterioare ca fiind ceva pe deplin pozitiv.

  Sophia in 't Veld, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, în calitate de raportoare doresc, în primul rând, să le mulţumesc raportorilor alternativi pentru cooperarea excelentă, plăcută şi fructuoasă, care a avut ca rezultat o rezoluţie comună. Bineînţeles, aceasta nu este etapa finală, deoarece discuţiile noastre cu privire la acest subiect şi la text vor continua. Astăzi analizăm cererea de aprobare de către Consiliu cu privire la cele două acorduri cu SUA şi Australia.

Acest Parlament a fost foarte exigent în privinţa utilizării şi transferului datelor PNR. De fapt, în 2004, Parlamentul a încercat să anuleze acordul cu SUA în faţa Curţii Europene de Justiţie. Prin urmare, nu am fi consecvenţi cu poziţiile noastre anterioare dacă am acorda aprobarea fără alte formalităţi.

Totuşi, Parlamentul este responsabil şi cooperant, ca întotdeauna, aşadar am fost de acord că prin respingerea celor două acorduri am crea nesiguranţă juridică şi dificultăţi de ordin practic pentru cetăţeni şi transportatori. Aşadar, propunem în schimb suspendarea votului şi solicităm Comisiei să elaboreze o abordare coerentă pentru utilizarea PNR, care să se bazeze pe un singur set de principii. Sunt foarte mulţumită să observ că această strategie a fost acceptată de către Comisie şi Consiliu şi că acestea sunt determinate să lucreze rapid şi flexibil. Solicităm Comisiei, în special, să înainteze pachetul PNR, aşa cum a fost redenumit acum, înainte de vacanţa de vară.

O astfel de abordare unică, coerentă, pare opţiunea pragmatică, în condiţiile în care din ce în ce mai multe ţări solicită transferul de date privind pasagerii. Există, de asemenea, şi acordul PNR caduc cu Canada – sau oricare ar fi caracterul său legal, deoarece nu este complet clar – precum şi propunerea pentru un PNR al UE, care a fost dată uitării. Această propunere de rezoluţie stabileşte un număr de principii de bază şi cerinţe minime pentru pachetul PNR, iar acestea reprezintă condiţiile noastre pentru acordarea aprobării. Un element principal sau cuvântul cheie în acest caz este proporţionalitatea, deoarece trebuie demonstrat în mod convingător faptul că acelaşi scop final nu poate fi atins prin mijloace mai puţin intruzive. Aceasta este, de fapt, cheia tuturor lucrurilor.

Trebuie să analizăm în mod special datele API (informaţiile prealabile referitoare la pasageri) şi SEAC (Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor) în acest context. Trebuie, de exemplu, să facem o distincţie foarte clară între culegerea şi utilizarea în masă a datelor privind toţi pasagerii în scopul căutărilor automate, cum ar fi elaborarea profilelor delictuale şi extragerea datelor, pe de o parte, şi căutările direcţionate asupra suspecţilor cunoscuţi, pe de altă parte, identificând persoane care, de exemplu, se află pe lista persoanelor cărora nu le este permis să zboare sau care sunt supravegheate. Acestea sunt lucruri complet diferite şi trebuie să facem distincţie între ele cu mare grijă.

În al doilea rând, trebuie să existe o limitare clară şi strictă a scopului, în conformitate cu rezoluţiile precedente, şi insistăm ca datele să fie folosite numai în scopul aplicării legii şi în scopuri de securitate, pe baza unor definiţii foarte exacte a ceea ce sunt acestea: criminalitatea organizată internaţională şi terorismul internaţional. Trebuie să fie foarte clar despre ce discutăm. Orice utilizare a PNR trebuie să se facă în conformitate cu standardele UE privind protecţia datelor. Reprezentarea intereselor propriilor noştri cetăţeni europeni este principala noastră responsabilitate. Aceştia au dreptul de a şti că susţinem legislaţia europeană în relaţiile internaţionale şi în politicile noastre interne.

În cele din urmă, recunoaştem necesitatea de a pune la dispoziţia autorităţilor responsabile pentru aplicarea legii şi pentru securitate mijloacele necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile într-o eră de mobilitate fără precedent, însă Europa are, de asemenea, datoria de a proteja drepturile şi libertăţile noastre. Consider că, odată cu viitorul pachet PNR, avem o oportunitate unică de a proceda corect.

  Jan Philipp Albrecht, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă preşedintă, nu doresc să repet ceea ce au spus, în mod corect, înaintea mea, colegii mei deputaţi, ci să fac, mai degrabă, câteva remarci generale.

Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată filmul „Raport special”. Dacă nu, v-aş recomanda să-l vizionaţi. În acest film, agenţiile din viitor responsabile de controlul respectării legii folosesc un aşa-numit sistem de prevenire a infracţiunilor pentru a încerca să-i aresteze pe infractori înainte ca aceştia să comită orice infracţiune. Aşa-zişii pre-poliţişti încearcă să prezică viitorul prin monitorizarea permanentă a sentimentelor şi comportamentelor oamenilor. Minunat! Un sistem care pare să fie infailibil, care furnizează în sfârşit securitate. Apoi este vizat chiar investigatorul şef şi castelul de nisip se prăbuşeşte.

Nu vreau să vă irit acum trecând în revistă în detaliu acest film minunat şi totuşi relevant, dar accesul necontrolat la toate informaţiile privind pasagerii din întreaga lume exclusiv în scopul elaborării de profile delictuale are loc în SUA cel puţin de la 11 septembrie 2001. Acest acces necontrolat contravine nu numai tuturor reglementărilor privind protecţia datelor din Uniunea Europeană, ci şi principiilor constituţionale fundamentale, cum ar fi prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil şi interzicerea abuzului de putere arbitrar.

După părerea noastră, acordurile negociate de către UE cu SUA şi Australia privind accesul la datele din registrul cu numele pasagerilor reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale europene şi a dispoziţiilor statutului de drept, iar noi am menţionat acest lucru cu diverse ocazii în calitate de Parlament European, după cum a afirmat deja în mod clar dna in ’t Veld. În calitate de Parlament European, nu putem să sprijinim aceste lucruri, dar solicităm Comisiei şi Consiliului să stabilească un nou mandat care să plaseze protejarea cetăţenilor din întreaga lume înaintea unui astfel de sistem de prevenire a infracţiunilor.

  Ryszard Czarnecki, în numele Grupului ECR–. (PL) Dnă preşedintă, eu nu sunt un ilustru critic de film cum este vorbitorul precedent. Nu doresc ca dezbaterea noastră să fie o dezbatere privind filmele.

Întorcându-mă la subiectul discuţiei noastre, transferul de date PNR ar trebui să fie, de fapt, ceva evident. Înainte, aceste date erau culese în scopuri comerciale, însă astăzi pot fi de mare folos în lupta împotriva criminalităţii. Totuşi, chestiunea legitimităţii a devenit, într-un anumit sens, un element – haideţi să o spunem cu sinceritate – al unui anumit război interinstituţional, care se desfăşoară de ani de zile între Parlamentul European şi Consiliu. Nu este bine că o propunere care, după părerea mea şi cea a grupului meu, este atât de relevantă şi de legitimă, a fost introdusă de către Consiliu în mod independent, fără nicio consultare cu Parlamentul. Deoarece în felul acesta, ceea ce constituie, de fapt, o propunere judicioasă, este acum respinsă în mod automat de către cei care, deşi sunt în favoarea transferului de date, doresc să întărească poziţia Parlamentul European ca instituţie puternică, care este guvernată de propriile legi şi are o voinţă politică puternică de a lua decizii comune.

Am impresia că în dezbaterea cu privire la PNR, cei care sprijină transferul de date PNR sunt, în mod paradoxal, în tabăra opusă, deoarece acestora nu le place modul în care Consiliul tratează Parlamentul. Haideţi să o spunem în mod direct – ştim din experienţa internaţională că aceasta nu este prima dată când s-a întâmplat acest lucru. Mai mult, chiar şi câţiva dintre cei care sprijină transferul de date PNR sunt de părere că ar trebui ca astăzi să facem o demonstraţie politică şi să-i arătăm Consiliului locul său – pe scurt, să pedepsim Consiliul pentru aroganţa sa.

În cele din urmă, aşa cum spune un proverb polonez, în felul acesta aruncăm copilul odată cu apa de baie, fie că ne place sau nu. Dăm, pe bună dreptate, o lovitură Consiliului, dar pe de altă parte limităm, într-un fel, propriile instrumente de luptă împotriva terorismului, mafiei şi criminalităţii organizate.

  Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL. – (SV) Dnă preşedintă, spre deosebire de vorbitorii precedenţi, doresc să îl laud pe dl Albrecht pentru comparaţia cu lumea filmului. Cred că este important ca uneori să permitem culturii să evidenţieze criticile societăţii şi este ceva din care putem învăţa aici, în Parlament. Doresc, de asemenea, să-i mulţumesc raportoarei, dnei in 't Veld, pentru devotamentul dumneaei cu privire la protecţia vieţii private şi a statului de drept în această privinţă, precum şi în multe altele.

Recent, preşedinţia spaniolă a afirmat faptul că dreptul la libera circulaţie, care este un drept fundamental, este afectat de călătoriile aeriene. Acest lucru este ceva ce ar trebui să reţinem astăzi, când discutăm despre PNR, deoarece intenţia din spatele utilizării datelor PNR este de a decide cine are dreptul să zboare şi cine nu are acest drept. În mod natural, acest lucru afectează drepturile noastre – nu numai dreptul la liberă circulaţie, dar şi pe cele incluse în convenţiile internaţionale semnate cu privire la drepturile noastre politice şi civile.

Scopul UE şi cel al mobilităţii interne este de a face graniţele să dispară şi de a avea ca rezultat o mai mare libertate de circulaţie în UE. Acest scop este atins pentru anumite persoane, dar pentru solicitanţii de azil, refugiaţi şi aşa mai departe – care sunt, de fapt, în mare parte femei şi copii – decizia înseamnă dacă au sau nu dreptul de a li se permite să zboare. Pentru aceste persoane, aceasta poate fi o chestiune vitală. Prin urmare, este important ca noi, cei din Parlament şi din Comisie, să analizăm cu atenţie modalitatea în care vor fi utilizate datele PNR. Aceasta afectează libertatea de mişcare, dar şi convenţiile internaţionale şi drepturile noastre civile.

  Simon Busuttil (PPE). – (MT) Doresc să fac trei comentarii scurte. În primul rând, tocmai am discutat despre acordul SWIFT şi am afirmat că ne-a învăţat anumite lecţii. Cred că una dintre aceste lecţii a fost învăţată de către Parlament, şi anume că o putere mai mare aduce o responsabilitate mai mare. Cred că strategia adoptată de Parlament cu privire la acordul PNR demonstrează că până şi Parlamentul a înţeles că are mai multă putere şi, prin urmare, trebuie să îşi asume o mai mare responsabilitate. Ar fi bine să accentuăm acest lucru.

În al doilea rând, este acest acord important sau nu? După părerea mea, este într-adevăr foarte important. Combaterea terorismului este importantă pentru securitatea cetăţenilor noştri şi avem o mare responsabilitatea în această privinţă. Dacă ar avea loc un incident, cetăţenii noştri ni s-ar adresa şi ar întreba „Ce aţi făcut pentru a proteja securitatea noastră?”

În al treilea rând: Ridică acest acord probleme privind protecţia datelor şi viaţa privată a cetăţenilor? Eu cred că da, şi ridică anumite preocupări pe care trebuie să le analizăm in detaliu, pentru a putea să ajungem la un acord care să poată garanta şi proteja interesele cetăţenilor, în special în ceea ce priveşte viaţa privată a acestora. Prin urmare, cred că rezoluţia aceasta este bună şi echilibrată. Demonstrează în mod clar ceea ce Parlamentul doreşte să obţină în ceea ce priveşte acest acord, în încercarea sa de a demonstra că ne exercităm puterile cu responsabilitate. Prin urmare, doresc să o felicit pe raportoarea acestei rezoluţii pentru munca sa la acest dosar.

  Saïd El Khadraoui (S&D). – (NL) Dnă preşedintă, dle López Garrido, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, dezbaterea privind Registrul cu numele pasagerilor (PNR) este foarte similară cu cea pe care tocmai am avut-o cu privire la SWIFT. Practic, vorbim despre căutarea unui echilibru sănătos, acceptabil, între securitate şi protecţia vieţii private. Ambele sunt importante, bineînţeles, iar între acestea trebuie să se ajungă la un echilibru atent. Problemele din aviaţia europeană din zilele recente au demonstrat încă o dată rolul esenţial pe care îl are transportul de persoane şi de mărfuri în organizarea societăţii de astăzi. Aproape oricine va călători, mai devreme sau mai târziu, cu avionul.

Prin urmare, este inacceptabil pentru noi să avem zeci de unităţi de date transferate şi actualizate permanent, adeseori complet involuntar, fără să existe garanţii ferme care să prevină abuzul; mai ales că, de exemplu, autorităţile din SUA folosesc deja de foarte mult timp o largă varietate de surse de informaţii pentru a evalua dacă o persoană este sau nu suspectă, variind de la cererea acesteia de viză până la procedurile de înregistrare de la aeroport. Acum câteva săptămâni, am putut să văd personal în centrul PNR de la Washington cum o întreagă echipă lucrează permanent pentru a reduce o listă iniţială neprelucrată de aproximativ 5 000 de persoane pe zi la o listă de câteva persoane cărora li se va interzice accesul pe teritoriul SUA. Evident că împotriva unei astfel de interziceri de a intra pe teritoriul SUA este posibilă numai o cale administrativă de atac.

Este clar că acest flux de date trebuie să rămână între anumite limite şi că trebuie stabilite condiţiile minime care vor fi incluse în rezoluţie, cum ar fi limitarea utilizării acestor date numai la detectarea terorismului şi a criminalităţii internaţionale. Sunt de acord cu colegii mei deputaţi în Parlamentul European care au spus că acestea trebuie, într-adevăr, bine definite, că toate acestea trebuie, bineînţeles, să respecte standardele europene de protecţie a datelor, iar acest lucru este valabil şi pentru transferul datelor către alte ţări terţe, atunci când este cazul.

După părerea mea, trebuie, de asemenea, să clarificăm mai mult aspectele privind datele PNR „sensibile”, deoarece cred că există destul de multe aspecte care sunt deschise interpretării din acest punct de vedere. Prin urmare, sprijin amânarea propusă, pentru a crea posibilitatea prezentării, cât mai curând, a unui nou mandat de negociere, care să ţină cont de întrebările noastre. Iau notă de poziţia constructivă a Consiliului şi a Comisiei şi, la fel ca şi colegii mei deputaţi, mă aştept să văd mai multă claritate până în lunile de vară.

  Judith Sargentini (Verts/ALE). – (NL) Tensiunea s-a mai disipat puţin, doamnelor şi domnilor. Dna in 't Veld a elaborat o rezoluţie splendidă, care a fost acceptată de Comisie şi de Consiliu. Acest lucru este excelent în sine şi sunt de acord cu dumneaei: cred că este foarte prudent să afirmăm că, în acest moment, elaborăm o orientare unică pentru toate acordurile viitoare privind Registrul cu numele pasagerilor (PNR), care să ţină cont de proporţionalitate, ceea ce înseamnă transferul exclusiv de date care sunt cu adevărat şi în mod strict necesare pentru scopul prevăzut, şi anume combaterea terorismului, şi care specifică în mod clar că acesta este singurul şi unicul obiectiv. Această orientare trebuie, de asemenea, să prevadă reciprocitatea şi să asigure faptul că datele nu pot fi păstrate timp de ani de zile, că sunt stabilite, într-adevăr, limite de timp şi că respectăm drepturile noastre fundamentale. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a fost acum declarată obligatorie, iar acest lucru va trebui să se reflecte, de asemenea, în astfel de acorduri PNR. Prin urmare, îmi dau seama că acesta este momentul potrivit pentru a depune această rezoluţie la Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene de la Viena şi doresc să solicit acest lucru Comisiei.

Mai există un alt lucru de care trebuie să ţinem cont, şi anume faptul că, acum, a devenit o obişnuinţă ca cetăţenii să comunice cu un stat străin – în acest caz, de cele mai multe ori, Statele Unite – prin intermediul unei companii, şi anume compania aeriană, care nu are nicio legătură cu acest lucru, care nu ar avea de fapt nevoie de anumite detalii ale mele şi care nu ar trebui să încerce să joace acest rol de intermediar. Trebuie făcut ceva în această privinţă.

  Cornelia Ernst (GUE/NGL). – (DE) Dnă preşedintă, libertatea deasupra norilor, după cum a cântat odată cântăreţul şi compozitorul Reinhard Mey, se va sfârşi brusc, odată cu acordul cu SUA privind extragerea datelor din Registrul cu numele pasagerilor (PNR). În august, un membru din personalul grupului nostru a simţit personal efectele pe care le are restricţionarea acestei libertăţi. Deoarece autorităţile SUA au pus numele său pe lista de supraveghere privind teroriştii, aeronavei cu care zbura nu i s-a permis să traverseze spaţiul aerian al SUA. După cum ştim cu toţii în acest Parlament, acest lucru a avut dezavantaje considerabile şi, ulterior, s-a dovedit că a fost vorba de o neînţelegere.

Astăzi, autorităţile USA primesc deja o varietate largă de date – numere de carduri de credit, date privind rezervările, preferinţele în privinţa locului din avion, preferinţe culinare speciale, adrese IP şi informaţii privind pasagerii – fără reglementări clare privind protecţia datelor. Doresc să spun în mod clar că respingem acest lucru, precum şi transferul colectiv al datelor referitoare la cursele aeriene, denumit PNR, în forma în care urmează să fie elaborat acum. Nu putem să-l sprijinim în varianta în care este formulat acum, deoarece nu are un scop specific şi nu este proporţional sau folositor. În cele din urmă, doresc să spun că nu trebuie să permitem apariţia analizelor proactive de risc ale modelelor de călătorie şi comportament. Avem nevoie de reglementări de publicare, cum ar fi legea privind protecţia vieţii private a SUA. Acestea trebuie să fie deschise cetăţenilor europeni. Modalitatea de acţiune juridică trebuie, de asemenea, să le fie deschisă.

  Manfred Weber (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, dle López Garrido, doresc, de asemenea, să fac mai întâi o comparaţie scurtă cu dezbaterea cu privire la SWIFT. Am fost destul de încântat să-l aud pe reprezentantul Consiliului vorbind de obiective dedicate în negocierile pentru acest nou acord SWIFT. Prin urmare, sunt destul de surprins de genul de efect şi de putere pe care Tratatul de la Lisabona şi declaraţia Parlamentului le-au avut asupra Consiliului, care acum doreşte să apere interesele Europei. Sper că avem acelaşi elan acum, când discutăm despre datele din Registrul cu numele pasagerilor şi că există şi în acest caz un angajament pentru lupta în numele intereselor europene.

În al doilea rând, doresc să spun că eu cred că suntem cu toţii de acord cu privire la faptul că, din punct de vedere al certitudinii legale atât pentru companiile aeriene, cât şi pentru cetăţeni, atunci când este vorba de drepturile de protecţie a datelor, astfel de acorduri sunt logice. Standardele pe care le dorim au fost stabilite în mod clar în rezoluţia comună.

În al treilea rând, doresc să menţionez un punct care nu este legat în mod direct de acorduri, dar are cu siguranţă legătură cu subiectul, cu alte cuvinte, dezbaterea din Consiliu privind necesitatea dezvoltării unui sistem european PNR. Ultima ameninţare majoră de terorism a fost cazul Detroit, când un atacator s-a îmbarcat într-un avion şi a dorit să zboare la Detroit. Acest lucru s-a întâmplat anul trecut, înainte de Crăciun.

În acest caz, am aflat că, în Regatul Unit, ştiam că această persoană reprezenta o ameninţare. Totuşi, cei care au decis dacă are sau nu voie să zboare nu aveau informaţiile necesare. Ceea ce doresc să spun aici este faptul că eu cred că în Uniunea Europeană, problema nu este dacă sunt disponibile suficiente informaţii. Cred că ştim deja cine reprezintă o ameninţare. Problema este obţinerea datelor atunci când avem nevoie de acestea, pentru a preveni ameninţările.

La Toledo, preşedinţia spaniolă a propus – şi sunt recunoscător pentru acest lucru – să întărim reţeaua autorităţilor de luptă împotriva terorismului din Europa. Din păcate, această propunere nu a fost preluată de ministerele de interne europene. În schimb, a existat o propunere pentru alcătuirea de noi seturi de date şi pentru culegerea de noi date. De multe ori mi se pare că, pentru miniştrii de interne, culegerea de noi date reprezintă calea uşoară. V-aş solicita mai întâi să susţineţi formarea reţelei autorităţilor implicate; apoi vom realiza foarte multe în lupta împotriva terorismului.

  Tanja Fajon (S&D). – (SL) Sunt convinsă că toţi deputaţii din Parlamentul European sunt conştienţi de importanţa pe care o au informaţiile corecte şi furnizate la timp pentru garantarea siguranţei multora dintre călătoriile lor. Astăzi, întrucât ne confruntăm cu haosul traficului aerian, proporţia deplasărilor zilnice a pasagerilor este cu atât mai evidentă pentru noi toţi. Din păcate, pierderile financiare ale multora dintre companiile aeriene demonstrează în mod evident acest lucru, din cauza curselor pierdute şi a mulţimilor care au aşteptat şi încă mai aşteaptă un loc la prima cursă disponibilă. Sper acum că vom putea în curând să zburăm din nou în siguranţă.

Orice pasager care călătoreşte cu avionul îşi dezvăluie datele în mod explicit numai autorităţilor responsabile cu combaterea terorismului şi a criminalităţii organizate. Nu am ce obiecta în această privinţă. Dacă afişez pe Twitter în mod voluntar detaliile privind data şi locul în care călătoresc, atunci nu mă deranjează dacă astfel de informaţii sunt utilizate pentru asigurarea securităţii traficului aerian zilnic. Totuşi, obiectez în privinţa faptului că acordurile PNR nu prevăd condiţii şi criterii prestabilite pentru toate ţările în mod egal, că acestea nu specifică datele pe care trebuie să le dezvăluim şi că nu ştim cu exactitate care sunt scopurile pentru care vor fi utilizate astfel de date de către autorităţi.

Întrebarea mea este următoarea: ne putem aştepta să primim un mandat pentru a negocia un nou acord privind transferul de înregistrări de date înaintea sau în timpul verii? În plus, acordurile între Uniunea Europeană şi ţările individuale care doresc să le încheie vor fi acorduri şablon şi acorduri cu standarde egale, ridicate şi clare cu privire la utilizarea şi protecţia datelor? Ce măsuri veţi lua pentru prevenirea utilizării datelor PNR în elaborarea de profile delictuale şi în definirea factorilor de risc? Ceea ce doresc să spun este că orice posibilitate de a permite elaborarea de profiluri de personalitate pe baza apartenenţei etnice, a naţionalităţii, religiei, orientării sexuale, a vârstei sau a sănătăţii este inacceptabilă.

În această privinţă, doresc să adaug că niciun sistem de culegere a datelor nu este suficient în sine. Nu putem preveni atentatele teroriste fără un schimb de date complet şi fără cooperarea serviciilor de informaţii. Atentatul eşuat din avionul care zbura spre Detroit anul trecut, în preajma Crăciunului, ne reaminteşte foarte bine de acest lucru. Ceea ce trebuie să facem, mai presus de toate, este să folosim în mod eficient instrumentele pe care le avem deja pentru combaterea terorismului şi, în special, să cooperăm mai bine.

În concluzie, cu siguranţă nu doresc să spun „nu” unui acord care ne-ar oferi securitate nouă tuturor, cetăţenilor UE. Totuşi, cu atât mai puţin doresc să văd încălcate drepturile fundamentale la viaţă privată. Totuşi, este corect ca orice intruziune în viaţa noastră privată să fie contrabalansată cu securitatea, eficienţa măsurilor şi protejarea drepturilor omului.

  Eva Lichtenberger (Verts/ALE). – (DE) Dnă preşedintă, avem astăzi înaintea noastră al doilea dosar al unui acord cu SUA care este plin de probleme grave în ceea ce priveşte chestiunile legate de protecţia datelor. Acest lucru mă duce la confirmarea propunerii elaborate de Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, dl Hustinx, care a spus că ar fi logic să negociem odată pentru totdeauna şi să încheiem un acord cadru transatlantic cuprinzător privind protecţia datelor. Aceasta ar fi o sarcină plină de satisfacţii pentru ambele părţi şi ne-ar ajuta în multe feluri.

În general, este clar că avem concepte complet diferite despre securitate aici şi de cealaltă parte a Atlanticului. În calitate de Parlament European, trebuie să ne asigurăm că propria noastră Comisie nu acceptă pur şi simplu ceea ce propun SUA, ci aduce standardele noastre în aceste negocieri cu un simţ al proporţiei şi de pe picior de egalitate. Prin urmare, este vitală o definire a termenului de „infracţiune gravă”. Trebuie să fie posibilă o corectare clară a datelor. Din punctul nostru de vedere, trebuie activată protecţia datelor, în caz contrar acest acord nu poate exista.

  Carlos Coelho (PPE). – (PT) Dle López Garrido, dnă Malmström, ne-am exprimat preocuparea cu privire la transferul datelor PNR către Statele Unite. Astfel de date pot fi păstrate ani de zile după ce au fost efectuate verificările de securitate şi nu există nicio protecţie legală pentru persoanele care nu sunt cetăţeni ai SUA.

Acordurile pe care le-am încheiat cu Australia şi Canada au fost întotdeauna mai acceptabile şi în mai multă armonie cu principiul proporţionalităţii, întrucât acestea permit un acces limitat în ceea ce priveşte sfera de aplicare, data şi cantitatea de detalii, precum şi supravegherea de către o autoritate judiciară. Sunt de acord că principiile şi normele generale trebuie să fie stabilite ca bază pentru încheierea oricăror acorduri cu ţări terţe. Este posibil, de fapt, să primim o multitudine de cereri similare din partea altor ţări, ale căror tradiţii cu privire la protecţia datelor şi respect pentru drepturile omului să constituie un şi mai mare motiv de îngrijorare. În plus, dacă dorim o reciprocitate reală, trebuie să luăm în considerare crearea unui sistem unic pentru Uniunea Europeană, care să implice Europol în cadrul procesului.

Dle López Garrido, dnă Malmström, după părerea mea, orice acord va fi acceptabil numai în cazul în care va garanta acordarea unui nivel adecvat de protecţie a datelor, cu respectarea principiilor necesităţii şi proporţionalităţii şi a normelor UE în vigoare. Este vital, de asemenea, să ne asigurăm că este utilizată numai metoda „PUSH”; cu alte cuvinte, datele trebuie furnizate de către noi şi nu extrase automat de către organismele ţărilor terţe care primesc acces la bazele noastre de date.

Prin urmare, sprijin propunerea comună a dnei raportoare in 't Veld şi a grupurilor politice de a amâna votul privind aprobarea Parlamentului, pentru a ne acorda mai mult timp negocierilor de a răspunde preocupărilor care au fost exprimate aici.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Protecţia datelor cu caracter personal este unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni. Tratatul de la Lisabona întăreşte prevederile existente anterior prin caracterul legal şi obligatoriu al Cartei Europene a Drepturilor Fundamentale. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal trebuie să se facă cu respectarea Directivelor 46/1995, 58/2002 şi 24/2006. Astfel, Parlamentul European solicită ca orice acord internaţional care vizează date cu caracter personal să se încheie în condiţiile în care părţile semnatare au în vigoare prevederi similare celor din directivele mai sus menţionate.

În societatea informaţională şi mai ales în condiţiile dezvoltării infrastructurii de comunicaţii de bandă largă, Centrul de Stocare şi cel de Prelucrare a Datelor pot fi situate în locaţii sau chiar ţări diferite. De aceea, solicităm ca orice acord care vizează date cu caracter personal să impună ca atât stocarea, cât şi prelucrarea datelor cu caracter personal să se facă doar în locaţii în care există prevederi legale similare celor din legislaţia europeană. Şi un ultim lucru, doamnă preşedinte, cum îşi dau cetăţenii europeni acordul şi, mai ales, în ce condiţii?

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dnă preşedintă, doresc să fac trei comentarii, ca o concluzie din partea noastră în această dezbatere importantă.

Primul priveşte întrebarea indicată de dl Weber dacă Europa poate sau ar trebui să aibă propriul sistem de date de înregistrare a numelor pasagerilor şi care ar fi sfera de aplicare a acestuia. Noi suntem în favoarea existenţei unei reglementări generale cu privire la transferul datelor pasagerilor – în special ale celor care călătoresc pe cale aeriană. Prin urmare, am solicitat Comisiei să efectueze un studiu şi, dacă este cazul, să elaboreze o propunere de directivă care să stabilească o reglementare generală în această privinţă, care să includă – după cum se specifică în propunerea de rezoluţie a dnei in 't Veld – o evaluare a impactului asupra vieţii private. Adică, în ce măsură eficienţa şi proporţionalitatea, două principii pe care trebuie să le luăm în considerare, influenţează viaţa privată şi, prin urmare, până unde este necesar să meargă o reglementare europeană în această privinţă şi ce măsuri ar trebui adoptate oricum, pentru a proteja drepturile fundamentale?

Aceasta este ceea ce a menţionat dna Fayot: ce măsuri ar trebui adoptate?

Cred că dezbaterea pe care am avut-o cu privire la SWIFT ar putea clarifica lucrurile. Cred că principiile pe care le-am discutat atunci şi asupra cărora am căzut de acord trebuie să se aplice şi în acest caz. Vorbim despre dreptul la intimitate, dreptul la o viaţă privată, dreptul propriei persoane şi a propriei imagini, care trebuie apărate întotdeauna. Drepturile fundamentale sunt indivizibile, iar în acest caz avem de a face cu ceva care ar putea pune în pericol drepturile fundamentale, aşa că eu cred că trebuie să acţionăm cu aceeaşi grijă despre care am vorbit în dezbaterea anterioară.

În cele din urmă, cel de-al treilea comentariu al meu are legătură cu cel anterior. Ca un gând general, nu mi se pare că securitatea şi libertatea sunt două principii aflate în opoziţie sau, cu alte cuvinte, nu este un joc în care unii pierd şi alţii câştigă şi, pe măsură ce oferim o mai mare securitate, vom avea mai puţină libertate sau pe măsură ce oferim o mai mare protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi suntem fundamentalişti în legătură cu protejarea drepturilor noastre fundamentale, vom avea mai puţină securitate.

Cred că aceasta este o dilemă falsă. Dimpotrivă, cred că securitatea şi libertatea sunt două principii care se pun în valoare reciproc. Ambele principii sunt, prin urmare, exprimate şi recunoscute în constituţii şi în legislaţia europeană şi ambele sunt prezente în Tratatul de la Lisabona. Trebuie să avem întotdeauna în vedere faptul că există o Cartă a Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene în Tratatul de la Lisabona, o cartă care impune respectul pentru drepturile fundamentale, care este absolut sacră şi care nu poate fi încălcată. Prin urmare, cred că atunci când gândim mai departe de viitorul apropiat – deoarece uneori gândirea noastră este foarte limitată de termenul scurt – şi gândim pe termen lung, măsurile luate cu intenţia protejării securităţii noastre, dacă sunt prudente şi bine gândite, se dovedesc întotdeauna a fi eficiente. Protejarea drepturilor şi libertăţilor este întotdeauna un lucru care îmbunătăţeşte bunăstarea cetăţenilor şi, în cele din urmă, şi securitatea acestora.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dnă preşedintă, da, am văzut filmul Raport special. Este un film bun şi interesant, destul de înfricoşător, iar aceasta nu este ceea ce încercăm să facem cu acest acord.

Cred că a fost o dezbatere foarte interesantă şi constructivă şi sunt de acord cu faptul că există similarităţi cu discuţiile cu privire la SWIFT sau Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste. Este vorba de lupta împotriva criminalităţii organizate grave şi a terorismului, dar şi despre modalitatea de protejare a vieţii private a individului. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la protejarea datelor, proporţionalitate, clarificarea scopurilor, definirilor, certitudinilor juridice, etc.

Negocierile pentru Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste cu prietenii noştri americani ne vor oferi, de asemenea, experienţe importante pe care le putem introduce în discuţiile PNR. Ne vor ajuta să clarificăm în mod suplimentar gândirea Uniunii Europene şi să ne apropiem de scop, ceea ce cred că va fi de ajutor. Cred că munca pe care au depus-o până acum pentru Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste cele trei instituţii ne-a oferit experienţă în privinţa modalităţii în care putem lucra împreună – Consiliul, Parlamentul şi Comisia – la aceste chestiuni extrem de dificile şi sensibile. Să sperăm că vom avea rezultate bune.

Am ascultat dezbaterea cu atenţie. Am citit rezoluţia dvs. Cred că este o rezoluţie foarte echilibrată şi înţeleaptă. După cum am spus, vom începe să lucrăm imediat pe baza acesteia şi aştept cu nerăbdare să avem o colaborare bună şi discuţii constructive cu dvs. în cadrul acestei cooperări. După cum ştiţi, am promis deja Parlamentului pe parcursul audierii mele că voi efectua o analiză a măsurilor anti-teroriste pe care le avem la dispoziţie în Uniunea Europeană – pentru a le identifica, a alcătui o listă a acestora şi a le discuta cu Parlamentul – şi, de asemenea, a arhitecturii de ansamblu a tuturor sistemelor de informaţii şi schimb de date, astfel încât să avem acest lucru în minte atunci când începem lucrul. Consider că acest lucru este important şi cred că va creşte transparenţa şi profunzimea discuţiilor noastre.

  Preşedintă. – Vă mulţumesc, dnă comisar, pentru această colaborare; Sper că va fi fructuoasă. Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc în cursul primei perioade de sesiune din mai.