Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 5 mai 2010 - Bruxelles

14. Explicaţii privind votul

Explicaţii privind votul

Raport: José Manuel García-Margallo y Marfil (A7-0061/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Susţin poziţia raportorului PPE pe acest dosar şi propunerea Comisiei privind lupta împotriva fraudei fiscale în Uniunea Europeană. Cred că această propunere poate îmbunătăţi cooperarea administrativă la nivelul tranzacţiilor intracomunitare, în ceea ce priveşte calculul taxei pe valoare adăugată şi controlul aplicării corecte a acestei taxe.

Rămâne de văzut dacă propunerea Comisiei de extindere a reţelei EUROCANET şi de înfiinţare a unei noi structuri, EUROFISC, care ar funcţiona pe baze voluntare şi nu ar avea personalitate juridică, va conduce la o combatere mai eficientă a fraudei fiscale la nivel de Uniune.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Guvernată de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului, cooperarea administrativă europeană privind taxa pe valoare adăugată trebuie să fie îmbunătăţită, în special în privinţa termenilor combaterii evaziunii fiscale. Raportul elaborat de dl GarcíaMargallo y Marfil susţine această abordare sprijinind propunerile Comisiei Europene care se concentrează pe facilitarea schimbului de date între statele membre. Am votat în favoarea raportului deoarece acesta adaugă, de asemenea, unele îmbunătăţiri substanţiale textului Comisiei Europene, în special în ceea ce priveşte protecţia datelor persoanelor fizice.

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În conformitate cu procedura de consultare a Parlamentului European, am votat pentru raportul distinsului meu coleg spaniol dl García-Margallo y Marfil referitor la propunerea de regulament a Consiliului privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată. Frauda TVA este adesea organizată pe o bază transfrontalieră, motiv pentru care Uniunea Europeană şi statele sale membre trebuie să fie mai bine coordonate în vederea combaterii fraudei TVA, în special, şi a fraudei fiscale, în general. Mă bucur că propunerea Comisiei stabileşte principiul unui temei juridic pentru stabilirea unei structuri comune, Eurofisc, ceea ce va face posibil schimbul de informaţii multilateral, rapid şi direcţionat, astfel încât statele membre să poată reacţiona în mod adecvat şi într-o manieră coordonată pentru a combate orice noi tipuri de fraudă care apar, întemeindu-se pe analiza riscurilor organizate în comun. Împărtăşesc preocupările raportorului referitoare la protecţia datelor cu caracter personal, care trebuie respectate. Acest tip de date trebuie să fie utilizate numai cu scopul de a preveni şi a combate infracţiunile fiscale.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am susţinut acest raport, deoarece consider că este necesar să se consolideze dispoziţiile din domeniul luptei împotriva fraudei. Frauda cu scopul de a eluda taxele are consecinţe grave asupra bugetelor naţionale, încalcă principiul impozitării corecte, poate denatura concurenţa şi are impact asupra funcţionării pieţei interne. Reglementările actuale nu asigură în mod eficient cooperarea între statele membre, deşi frauda în domeniul taxei pe valoare adăugată este adesea organizată în mai multe ţări şi, prin urmare, statele membre trebuie să coopereze pentru a o preveni. Este încurajator faptul că noua versiune a regulamentului va consolida baza de date a plătitorilor de TVA ai Comunităţii şi a operaţiunilor lor, aspect care va oferi statelor membre acces la informaţii, va îmbunătăţi cooperarea administrativă şi ne va permite să combatem frauda TVA în mod mai eficient.

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. – (RO) Am votat pentru o strategie europeană de luptă pentru combaterea fraudei fiscale şi a evaziunii în domeniul TVA. Consider că se impune crearea unui mecanism la nivel european pentru lupta împotriva fraudei, deoarece amploarea fenomenului denotă că acţiunile de contracarare nu mai pot fi gestionate exclusiv la nivel intern.

Conform Asociaţiei Internaţionale pe probleme de TVA, pierderile anuale de TVA pe întreg teritoriul Uniunii Europene sunt estimate între 60 de miliarde şi 100 de miliarde de euro. De aceea, pledez pentru o strânsă cooperare între autorităţile administrative din statele membre şi Comisia Europeană, pentru a evita consecinţele nefaste pe care frauda fiscală le poate avea asupra bugetelor naţionale, precum şi asupra concurenţei.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Cooperarea administrativă între statele membre în lupta împotriva fraudei şi a criminalităţii financiare este extrem de importantă din motive de echitate şi justiţie, precum şi datorită impactului imens pe care o astfel de infracţiune o are asupra situaţiei economice a unei ţări. Nenumărate cazuri de fraudă apar în domeniul taxei pe valoare adăugată, astfel încât este esenţial să existe un cadru juridic cu măsuri puternice care să genereze o reducere substanţială a numărului de astfel de cazuri.

Este de dorit o cooperare sporită la nivelul administraţiei centrale, prin intermediul schimbului de informaţii, atâta timp cât viaţa privată a individului este respectată, precum şi baze de date complete, iar funcţionarii trebuie să fie instruiţi în mod corespunzător în detectarea şi prelucrarea unor astfel de cazuri. Statele membre trebuie să pună în aplicare măsurile propuse de Uniunea Europeană cât mai rapid posibil, astfel încât să creeze un sistem mai transparent, care să poată combate frauda fiscală în mod eficient.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Denaturările cauzate de frauda în materie de taxă pe valoare adăugată (TVA) afectează echilibrul general al sistemului de resurse proprii, care trebuie să fie echitabil şi transparent pentru a garanta buna funcţionare a Uniunii. Întrucât autorităţile publice au obligaţia de a compensa pierderile veniturilor implicate, creşterea fraudei presupune o presiune fiscală sporită asupra întreprinderilor care respectă normele de impozitare. Deşi nu s-au desfăşurat anchetele privitoare la magnitudinea evaziunii şi fraudei în materie de TVA în toate statele membre, Asociaţia internaţională pentru TVA estimează că pe teritoriul Uniunii Europene, pierderile de TVA se încadrează între 60 de miliarde şi 100 de miliarde de euro. Este nevoie de o cooperare sporită între administraţiile centrale, printr-un schimb de informaţii şi respectarea vieţii private a persoanelor. Statele membre trebuie să pună în aplicare măsurile propuse de Uniunea Europeană cât mai rapid posibil, astfel încât să creeze un sistem mai transparent, care să poată combate frauda fiscală în mod eficient.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Lupta împotriva fraudei fiscale trebuie să fie o prioritate pentru UE, în special în domeniul taxei pe valoarea adăugată. Din acest punct de vedere este susţinută o politică transversală de combatere a fraudei în toate statele membre, în special incluzând schimbul de informaţii. Este deosebit de semnificativ faptul că frauda este una dintre principalele cauze de inechitate în UE, deoarece aceasta conduce la o concurenţă neloială, precum şi la o piaţă dezechilibrată.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. − (ET) Am votat pentru proiectul de regulament al Consiliului privind cooperarea administrativă şi combaterea evaziunii fiscale în materie de taxă pe valoarea adăugată, deoarece acest act juridic va face posibilă lupta comună şi eficientă a statelor membre împotriva evaziunii fiscale transfrontaliere. Evaziunea fiscală are consecinţe grave pentru bugetele statelor membre; aceasta încalcă principiile egalităţii impozitării şi produce denaturări ale concurenţei. Deşi măsurile de combatere a evaziunii fiscale ţin în mare măsură numai de competenţa statelor membre, consider că adoptarea de măsuri împotriva evaziunii fiscale în lumea globală de astăzi trebuie să fie o prioritate şi pentru UE.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Propunerea Comisiei oferă statelor membre mijloacele de combatere eficientă a fraudei în materie de TVA transfrontaliere, prin completarea şi modificarea regulamentului actual, precum şi prin crearea unui temei juridic pentru cooperarea specifică în vederea combaterii fraudei: Eurofisc. Frauda fiscală are consecinţe grave asupra bugetelor naţionale, conduce la încălcări ale principiului impozitării corecte şi este de natură să provoace denaturări ale concurenţei. Nu trebuie să uităm că autorităţile publice au obligaţia de a compensa pierderea de venituri implicate, exercitând o presiune fiscală sporită asupra întreprinderilor care respectă normele fiscale. Lupta împotriva fraudei fiscale în întreaga UE trebuie să completeze măsurile întreprinse de statele membre. Proiectul de regulament are ca scop nu numai oferirea posibilităţii calculării corecte a TVA, ci şi monitorizarea aplicării sale corecte, în special în ceea ce priveşte tranzacţiile intracomunitare, precum şi combaterea fraudei în materie de TVA. În termeni generali, sunt introduse mai multe îmbunătăţiri referitoare la schimbul de informaţii, şi anume o definiţie îmbunătăţită a cazurilor în care statele membre pot să desfăşoare o anchetă administrativă, inclusiv măsuri pentru a remedia eşecul în efectuarea unei anchete.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Mă bucur că impactul financiar al neregulilor, în măsura în care acestea au fost identificate, a scăzut de la 1 024 milioane de euro în 2007 la 783,2 milioane de euro în 2008, cu reduceri înregistrate în toate sectoarele de cheltuieli, cu excepţia cheltuielilor directe şi a fondurilor de preaderare. Sprijin pe deplin activităţile efectuate de Comisie şi aş dori să subliniez faptul că lupta împotriva fraudei şi corupţiei reprezintă o datorie importantă a instituţiilor europene şi a tuturor statelor membre.

Având în vedere situaţia economică specială care afectează toată Europa, sunt de acord că este necesar să protejăm interesele financiare ale Uniunii şi să combatem crima organizată, care, potrivit indicatorilor naţionali, îşi sporeşte capacitatea de coluziune în cadrul instituţiilor, în special prin intermediul fraudei care afectează bugetul comunitar.

Prin urmare, consider că este esenţial să adoptăm legislaţia eficientă pentru a îmbunătăţi cooperarea administrativă în combaterea practicilor dăunătoare de impozitare şi pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne. În acest sens, susţin propunerea de directivă a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării, subliniind în acelaşi timp importanţa responsabilizării sporite a statelor membre, începând cu calitatea informaţiilor înregistrate în bazele de date.

Raport: David Casa (A7-0065/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Propunerea Comisiei de simplificare, modernizare şi armonizare a normelor privind facturile cu TVA aduce îmbunătăţiri, în special în ceea ce priveşte prevederile care permit întreprinderilor mici şi mijlocii să folosească facturi simplificate şi în ceea ce priveşte garantarea faptului că autorităţile fiscale acceptă facturile fiscale electronice în aceleaşi condiţii cu cele tradiţionale. În acest sens, propunerea raportorului de a acorda autorităţilor fiscale posibilitatea de a impune cerinţe suplimentare, cum ar fi numere secvenţiale pentru facturile simplificate, oferă o măsură de siguranţă simplă, care păstrează îmbunătăţirile aduse de Comisie.

În acest domeniu, care priveşte sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată şi normele privind facturarea, Comisia trebuie să sprijine statele membre care au nevoie de asistenţă tehnică pentru modernizarea e-administrării, fie prin programul comunitar Fiscalis 2013, fie prin utilizarea fondurilor structurale. Cred că raportorul a adus amendamente care îmbunătăţesc propunerea Comisiei, motiv pentru care am votat pentru adoptarea acestui raport

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului elaborat de dl Casa referitor la normele privind facturarea cu TVA. În legătură cu acest subiect, o directivă a Consiliului din 2001 a stabilit norme comune la nivelul Uniunii Europene ca mijloc de simplificare, modernizare şi armonizare a normelor privind facturarea cu TVA. Cu toate acestea, există disparităţi în ceea ce priveşte normele din diferite state membre, în special în domeniul facturării electronice. Cu toate acestea, neconcordanţele constituie un impediment în calea integrării acestui tip de facturare, în ciuda faptului că este o sursă de simplificare. O mai mare armonizare a normelor propuse de Comisia Europeană şi sprijinite de către raportor este, prin urmare, o veste bună pentru toate întreprinderile europene, deoarece facturarea electronică va fi mai accesibilă pentru acestea, iar, în schimb, povara lor administrativă va fi redusă.

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În conformitate cu procedura de consultare a Parlamentului European, am votat pentru raportul distinsului meu coleg maltez, dl Casa, referitor la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte normele privind facturarea. Aceasta a devenit esenţială pentru desfiinţarea organizării administrative referitoare la facturare. Din punct de vedere istoric, oportunităţile pe care şi le permit statele membre în acest domeniu au implicat norme disparate, în special în domeniul facturării electronice. Aceste norme reprezintă un obstacol în calea bunei funcţionări a întreprinderilor în special pentru cele care utilizează tehnologii noi de dematerializare pe piaţa internă într-un moment în care poverile administrative inutile din Europa afectează creşterea economică. Sprijin toate măsurile de simplificare propuse în raport, în special cele destinate IMM-urilor şi, în special: pentru a renunţa la cerinţa de a deţine o factură care să respecte formalităţile tuturor statelor membre; pentru a confirma că facturile tipărite şi cele electronice sunt la fel de valabile; şi pentru a elimina posibilitatea traducerii în limbile oficiale în acele state membre în care taxa necesită facturi speciale.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Adoptarea acestui raport este salutară din multe puncte de vedere, însă aş vrea să mă refer - mai ales în calitate de raportor pentru aviz şi autor al unor amendamente esenţiale - doar la cele mai importante dintre ele, ambele având ca rezultat concret reducerea sarcinilor administrative care apasă asupra agenţilor economici

În primul rând, obligaţia statelor membre de a implementa schema de contabilitate de încasări şi plăţi (cash accounting) pentru IMM-uri (definite la nivel european ca fiind firmele cu cifra de afaceri sub 2 000 000 EUR) va fi un stimulent binevenit pentru mediul de afaceri. Aceasta în condiţiile în care un agent economic se află în prezent în situaţia de a plăti TVA-ul unei facturi la momentul emiterii, însă încasarea facturiirespective (şi TVA-ul aferent) putând să aibă loc după luni de zile sau chiar niciodată. În toate cazurile însă, principiul conform căruia deductibilitatea TVA-ului este indisolubil legată de plata acestuia rămâne fundamentală

În al doilea rând, facturii electronice i se conferă aceeaşi valoare juridică ca şi facturii pe hârtie, astfel încât facturile trimise prin e-mail vor înlocui, probabil, actualele facturi de hârtie, uşurând astfel atât activitatea de emitere şi transmitere a facturilor, cât şi pe cea de gestionare şi stocare a acestora.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. − (IT) Aş dori să îl felicit pe raportor, dl Casa, pentru activitatea importantă pe care a desfăşurat-o până acum. Grupul meu parlamentar a fost întotdeauna angajat în a sprijini întreprinderile mici şi mijlocii, care constituie forţa motrice de susţinere a economiei Europei şi pe care noi, în calitate de politicieni, avem datoria de a o stimula.

În special, aprob posibilitatea, propusă de Comisie, de a permite furnizorului să plătească TVA-ul doar atunci când primeşte plata pentru o aprovizionare. De asemenea, sunt de acord cu principiul privind posibilitatea de a oferi valabilitate egală facturilor electronice şi facturilor tipărite. Acest lucru constituie, prin urmare, o serie de măsuri care, în opinia mea, se încadrează într-un proces mai amplu de reducere a birocraţiei care vine în ajutorul întreprinderilor europene, în special în cazul unei astfel de conjuncturi economice critice.

Aşadar, am speranţa că aceste măsuri vor fi adoptate cât mai curând posibil într-un cadru mai amplu de sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care trebuie să funcţioneze într-un mediu fiscal şi economic mai permisiv.

  David Casa (PPE), în scris. − Acesta a fost propriul meu raport referitor la normele privind facturarea în materie de TVA. Am avut succes în solicitarea ca sistemul de contabilitate de casă să fie introdus în mod obligatoriu în toate statele membre, oferind astfel posibilitatea IMM-urilor de a alege sau nu utilizarea unui astfel de sistem. Raportul a constituit de asemenea un succes în ceea ce priveşte reducerea poverilor inutile asupra întreprinderilor, care au fost găsite în cadrul propunerii Comisiei. În acest scop, raportul a avut succes în atingerea obiectivelor sale şi am votat în favoarea acestuia.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) O mai mare integrare a pieţei interne şi reducerea costurilor nejustificate pentru întreprinderi printr-un proces de simplificare şi de reducere a barierelor administrative constituie obiective care trebuie avute în vedere pentru elaborarea legislaţiei Uniunii.

Această directivă, care vizează stabilirea unui sistem comun de facturare cu privire la taxa pe valoarea adăugată, este, prin urmare, esenţială pentru atingerea acestor obiective. În special, consider că metoda de facturare tradiţională ar trebui să fie înlocuită cu facturarea electronică, care este mai rapidă şi mai puţin costisitoare pentru întreprinderi şi persoane fizice, cu condiţia ca principiul transparenţei să fie respectat.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Directiva în discuţie urmăreşte să stabilească un sistem comun de facturare pentru taxa pe valoarea adăugată printr-un exerciţiu de simplificare şi de reducere a poverii administrative; acest lucru este esenţial pentru o mai bună integrare a pieţei interne şi pentru reducerea costurilor nejustificate pentru întreprinderi. Consider că această directivă constituie un pas pozitiv în vederea clarificării şi asigurării certitudinii juridice, atât pentru persoanele plătitoare de impozite, cât şi pentru administraţii, furnizând în acelaşi timp mijloace suplimentare de luptă împotriva fraudei fiscale în materie de taxă pe valoarea adăugată.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Un sistem comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) în ceea ce priveşte normele privind facturarea este esenţial pentru simplificarea, modernizarea şi armonizarea normelor privind facturarea cu TVA. De asemenea, acest sistem nou aduce economii importante întreprinderilor, lucru care este extrem de important în acest context de criză. Adoptarea acestui raport reprezintă, de asemenea, un pas suplimentar în lupta împotriva fraudei şi evaziunii fiscale.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. − (ET) În calitate de liberal, am votat pentru directiva de schimbare a normelor privind facturarea, deoarece cred că metoda utilizată în prezent, prin care acest capitol a fost încorporat în directiva privind TVA, nu şi-a atins pe deplin obiectivul, care a fost acela de a simplifica, moderniza şi armoniza prezentarea de facturi cu TVA. Consider că noile norme vor reduce povara birocraţiei antreprenorului şi, de asemenea, vor asigura că aceleaşi norme privind întocmirea şi emiterea facturilor vor începe să se aplice în toate statele membre. Având în vedere piaţa liberă şi circulaţia serviciilor, nimic altceva nu ar fi rezonabil.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0079/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Pe baza recomandării făcute nouă în raportul colegului meu deputat din Polonia, dl Czarnecki, am votat în favoarea acordării grefierului Curţii de Justiţie a descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. Susţin cererea Curţii de Conturi potrivit căreia procedurile consolidate privind achiziţiile publice trebuie să fie stabilite de către Curtea Europeană de Justiţie. Sunt mulţumit de buna funcţionare a CEJ. Cu toate acestea, nu pot înţelege reticenţa CEJ de a publica declaraţiile de avere ale membrilor săi şi sprijin cererea făcută de Parlament de a pune în aplicare această practică fără întârziere.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Acest raport oferă o analiză exhaustivă a situaţiei bugetare a Curţii Europene de Justiţie (CEJ). Acesta subliniază o serie de probleme importante care ar trebui să fie reexaminate de urgenţă, cum ar fi necesitatea de a îmbunătăţi procedurile privind achiziţiile publice, cu scopul de a sprijini serviciile de autorizare să organizeze procedurile de licitaţie şi să controleze respectarea obligaţiilor de reglementare. Salut faptul că CEJ a adoptat practica de a include în raportul său de activitate un capitol în care să prezinte în mod detaliat măsurile luate pentru a da curs deciziilor anterioare ale Parlamentului privind descărcarea de gestiune, precum şi rapoartele Curţii de Conturi.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Curtea de Justiţie.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0097/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În temeiul recomandării făcute în raportul colegului meu deputat din Polonia, dl Czarnecki, am votat în favoarea acordării Secretarului general al Curţii Europene de Conturi descărcarea de gestiune în privinţa execuţiei bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. La fel ca mulţi dintre colegii mei deputaţi, sunt încântat de buna funcţionare a Curţii şi de gestiunea sa financiară stabilă. Regret că declaraţiile de avere ale membrilor Curţii pe care aceştia din urmă le prezintă preşedintelui Curţii în conformitate cu Codul său de conduită nu sunt făcute publice sau, cel puţin, comunicate membrilor Comisiei pentru control bugetar.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Mă bucur să văd că o firmă externă, PricewaterhouseCoopers a auditat conturile Curţii de Conturi şi a concluzionat că „nu ne-a atras atenţia niciun aspect care să ne determine să credem că, în toate aspectele semnificative şi pe baza criteriilor (identificate), (a) resursele alocate Curţii nu au fost utilizate pentru scopurile propuse ale acestora şi (b) procedurile de control în vigoare nu oferă garanţiile necesare pentru a asigura conformitatea operaţiunilor financiare cu normele şi reglementările aplicabile”. De asemenea, salut includerea din partea Curţii de Conturi a unui capitol care prezintă în mod detaliat măsurile adoptate pentru a da curs deciziilor anterioare adoptate de Parlament în cursul anului privind descărcarea de gestiune.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) În calitate de organism răspunzător în mare măsură de auditarea instituţiilor europene, Curtea de Conturi trebuie să fie, la rândul său, auditată. Este evident faptul că auditul efectuat de către o entitate din exterior PricewaterhouseCoopers s-a dovedit a fi foarte pozitiv. Raportul auditorului intern a fost de asemenea pozitiv, iar majoritatea recomandărilor sale au fost acceptate şi aplicate în avans, în conformitate cu mai multe planuri de acţiune.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0070/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În temeiul recomandării făcute în raport de către colegul meu din Polonia, dl Czarnecki, am votat în favoarea acordării Ombudsmanului European a descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. Salut decizia Ombudsmanului, dl Diamandouros, de a face publică declaraţia anuală de avere şi de a o publica pe site-ul său.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi a indicat în raportul său anual faptul că auditul nu a dat naştere niciunei observaţii semnificative în ceea ce priveşte Ombudsmanul. Totuşi, aceasta a constatat că anumite aspecte ale procesului de achiziţii publice ar putea fi îmbunătăţite. Mă alătur raportorului în a saluta călduros decizia Ombudsmanului de a publica declaraţia anuală de avere şi de a o face disponibilă pe internet. Sunt de acord cu raportorul în a îndemna Ombudsmanul să includă în următorul său raport de activitate (pentru exerciţiul financiar 2009) un capitol în care să prezinte în mod detaliat măsurile adoptate pentru a da curs deciziilor anterioare ale Parlamentului adoptate în cursul anului privind descărcarea de gestiune.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Ombudsmanul European.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0098/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Pe baza recomandării făcute Parlamentului European în raportul colegului meu din Polonia, dl Czarnecki, am votat în favoarea acordării descărcării de gestiune Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor (AEPD) pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. Salut publicarea anuală a declaraţiilor de avere ale membrilor aleşi ai acestei instituţii (responsabilul şi adjunctul Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor).

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, aceştia trebuie să răspundă în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care fondurile publice au fost utilizate. Mă alătur raportorului în evaluarea pozitivă efectuată cu privire la eforturile de consolidare a gestionării resurselor financiare şi umane, precum şi la îmbunătăţirea funcţionalităţii şi eficienţei funcţiilor de control intern realizate în 2008. Salut, de asemenea, publicarea anuală a declaraţiilor de avere ale membrilor aleşi ai Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor (AEPD), care conţin informaţii relevante privind posturile remunerate sau activităţile, precum şi activităţile profesionale declarabile. Acest lucru este esenţial pentru consolidarea încrederii publicului în cei care deţin funcţii publice. Sunt de acord cu raportorul în a îndemna AEPD să includă în următorul său raport de activitate (pentru exerciţiul financiar 2009) un capitol în care să prezinte în mod detaliat măsurile adoptate pentru a da curs deciziilor anterioare ale Parlamentului adoptate în cursul anului privind descărcarea de gestiune.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0071/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În temeiul recomandării făcute Parlamentului European în raportul distinsei mele colege şi prietene, dna Mathieu, am votat în favoarea acordării directorului Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene a descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului Centrului aferent exerciţiului financiar 2008. Nu pot să înţeleg de ce acest organism acumulează excedente aparent inutile, de exemplu, un excedent de aproape 27 de milioane de euro în 2008 şi fonduri acumulate la 31 decembrie 2008 de aproape 50 de milioane de euro. Sunt surprins de faptul că disputa privind pensiile nu a fost rezolvată.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi declară că a obţinut asigurări rezonabile potrivit cărora conturile anuale ale Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene sunt fiabile şi că operaţiunile subiacente sunt legale şi regulamentare. În ceea ce priveşte activităţile Centrului, Curtea de Conturi a constatat că a existat o anumită lipsă de precizie în previziunile pentru cererile de traduceri primite, fapt care a făcut ca Centrul să aibă un excedent bugetar acumulat contrar Regulamentului (CE) nr. 2965/94. Prin urmare, această situaţie trebuie remediată. Asemenea raportoarei, consider că este regretabil faptul că nu a fost încă soluţionat conflictul dintre Centru şi Comisie cu privire la cota de contribuţie la pensie a angajatorului pentru personal.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0091/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile şi că tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Acest lucru înseamnă că Centrul a înregistrat progrese enorme în ceea ce priveşte procedura de inventariere pentru identificarea, înregistrarea şi capitalizarea activelor privind documentaţia de control asupra proceselor interne şi asupra procedurilor de achiziţii publice. Totuşi, a existat o stagnare în zona de gestionare a personalului, având în vedere că obiectivele pentru personal şi indicatorii de performanţă nu au fost nici cuantificabili, nici nu s-au concentrat asupra rezultatelor. Cu toate acestea, asemenea raportoarei, salut intenţia Centrului de a introduce un sistem pilot în 2010 pentru înregistrarea timpului de lucru petrecut de fiecare membru al personalului.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0105/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Comunitare pentru Controlul Pescuitului aferente exerciţiului financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Sunt îngrijorat de observaţia făcută de Curtea de Conturi potrivit căreia Agenţia nu întocmeşte un program de lucru multianual, care este esenţial pentru gestionarea financiară eficientă şi pentru stabilirea de obiective clare. Consiliul de administraţie ar trebui să fie felicitat pentru decizia sa de a începe să dezvolte acest tip de program. Un astfel de program va fi esenţial pentru îmbunătăţirea gestiunii bugetare şi financiare a Agenţiei. Deşi Curtea a aprobat această gestionare, aceasta mai are încă unele neajunsuri care trebuie să fie abordate. Asemenea raportoarei, cred că un instrument important care trebuie prezentat ar constitui un mijloc eficient de gestionare a timpului de lucru al personalului, prin stabilirea strictă a numărului de ore recomandate pentru fiecare proiect.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0072/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În temeiul recomandării făcute Parlamentului European în raportul distinsei mele colege şi prietene, dna Mathieu, am votat în favoarea acordării directorului Agenţiei Europene pentru Reconstrucţie descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. Consider că ar fi util pentru Comisie, ca urmare a memorandumului de înţelegere din decembrie 2008 între Comisie şi Agenţie, care prevede anumite tranzacţii de încheiere şi în special pentru ca activele reziduale ale Agenţiei să devină proprietatea Comisiei după 31 decembrie 2008, să prezinte un raport detaliat final referitor la tranzacţiile de încheiere, atât pentru aspectele sociale, cât şi pentru cele financiare. Sprijin solicitările de clarificare cu privire la fondurile alocate provinciei Kosovo, deoarece este în joc credibilitatea Uniunii şi a acestei naţiuni tinere, care într-o zi intenţionează să devină un stat membru al UE.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Trebuie să evidenţiez faptul că Curtea de Conturi a constatat că nu au fost îndeplinite niciuna dintre condiţiile formale necesare pentru acordarea unei subvenţii directe de 1 399 132 de euro (0,31 % din bugetul operaţional disponibil) unei organizaţii internaţionale. Asemenea raportoarei, deplâng faptul că funcţionarea eficientă a Agenţiei Europene pentru Reconstrucţie a fost afectată, iar gestionarea fondurilor a fost transferată către delegaţii; Solicit Comisiei să prezinte un raport care să prezinte în mod detaliat numărul de personal pe care delegaţiile l-au folosit pentru a face faţă sarcinilor Agenţiei; şi invit Comisia să ofere informaţii cuprinzătoare şi complete dacă a fost furnizat sprijin bugetar din fondurile transferate de la Agenţie către delegaţii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0068/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Susţin că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi a declarat în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Europene de Siguranţă a Aviaţiei aferente exerciţiului financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Au fost înregistrate progrese marcante în anii precedenţi şi s-au depus eforturi pentru punerea în aplicare a măsurilor propuse în trecut, atât de Curtea de Conturi, cât şi de Serviciul de audit intern. Cu toate acestea, după cum subliniază raportorul, mecanismele pentru stabilirea obiectivelor Agenţiei trebuie să fie consolidate pentru a facilita evaluarea realizărilor lor şi ar trebui introdusă o nouă metodologie pentru gestionarea personalului, de la recrutare la evaluarea performanţei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Siguranţa Aviaţiei.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0104/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi declară că a obţinut asigurări rezonabile potrivit cărora conturile anuale ale Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Ar trebui subliniat faptul că Centrul a consolidat funcţiile sale de sănătate publică, a sporit capacităţile programelor sale aplicabile bolilor specifice, a dezvoltat în continuare parteneriate şi a îmbunătăţit structurile sale manageriale. Totuşi, deplâng faptul că Centrul nu şi-a îndeplinit în mod exhaustiv obligaţia de a trimite autorităţii responsabile pentru descărcarea de gestiune un raport întocmit de directorul său care să rezume numărul de audituri interne realizate de auditorul intern.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat pentru acest raport referitor la Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0089/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi arată că a obţinut asigurări rezonabile potrivit cărora conturile anuale ale Agenţiei Europene pentru Produse Chimice sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Agenţia desfăşoară un rol pe care Comisia nu este în măsură să îl adopte; este în deplină concordanţă cu priorităţile strategice ale Uniunii, iar activităţile sale sunt complementare cu cele ale altor agenţii. Ar trebui remarcat faptul că Curtea de Conturi evidenţiază întârzierile în activităţile operaţionale cauzate de dificultăţile în punerea în aplicare a sistemului informatic şi de o lipsă de personal calificat.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Produse Chimice.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0092/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi consideră în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Europene de Mediu pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Felicit Agenţia cu privire la evaluarea externă a agenţiilor descentralizate ale UE împuternicite de Comisie în 2009, deoarece principalele concluzii au fost foarte pozitive. În special, o felicit pentru înfiinţarea unui sistem bine dezvoltat de gestionare a activităţii, a unui program de lucru multianual, a unui instrument de planificare şi control cu indicatori, precum şi a unui sistem de gestionare integrată de control, toate acestea contribuind la asigurarea unei gestionări eficiente.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană de Mediu.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0086/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. În raportul său, Curtea de Conturi descrie conturile anuale ale Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară pentru exerciţiul financiar 2008 ca fiind fiabil, iar tranzacţiile subiacente ca fiind legale şi regulamentare. Autoritatea a atins un nivel ridicat de execuţie bugetară, atât pentru creditele angajate, cât şi pentru creditele de plată (97 % şi respectiv 95 %). Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că unele imperfecţiuni care au fost identificate anterior de Curtea de Conturi rămân şi devin recurente, anume reportările de credite pentru anul următor şi anularea angajamentelor pentru activităţile operaţionale reportate din anul precedent. Această situaţie contravine principiului anualităţii şi denotă deficienţe în programare şi bugetare, care trebuie să fie remediate. Totuşi, faptul că Autoritatea a reuşit în ultimii ani să îşi îmbunătăţească în mod substanţial şi consistent indicatorii de performanţă este o evoluţie extrem de pozitivă.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0067/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Asemenea raportoarei, susţin faptul că Centrul ar trebui să stabilească în mod explicit obiectivele propuse în programul său de lucru anual, pentru a facilita evaluarea anuală a performanţelor sale. Acesta ar trebui să includă, de asemenea, procedurile de gestionare a resurselor umane pentru a face un astfel de management mai eficient, de exemplu, prin introducerea obiectivelor privind orele de lucru pentru agenţii săi în programarea sa şi prin stabilirea duratei medii pe care ar trebui să o acorde fiecărui proiect.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0078/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi a declarat că a obţinut asigurări rezonabile cu privire la fiabilitatea conturilor anuale ale Agenţiei Europene pentru Medicamente şi cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente. Mă alătur raportoarei în a felicita Agenţia în legătură cu punerea în aplicare a bugetului sofisticat bazat pe activitate şi a monitorizării care satisface utilizatorul. Cu toate acestea, Agenţia trebuie să îmbunătăţească gradul de calitate al procedurilor de achiziţii publice, astfel încât să pună capăt deficienţelor identificate de Curtea de Conturi (de exemplu, în ceea ce priveşte aplicarea metodelor de evaluare pentru criteriile de preţ şi în ceea ce priveşte necesitatea esenţială pentru justificări în alegerea procedurilor).

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Medicamente.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0081/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi şi-a exprimat opinia potrivit căreia există dovezi că conturile anuale ale Agenţiei Europene pentru Siguranţă Maritimă sunt fiabile şi că tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Cu toate acestea, Agenţia nu a reuşit să pregătească un program de lucru multianual, iar programul său de lucru anual nu a fost legat de bugetul angajat. Cu toate acestea, Agenţia finalizează o strategie pe cinci ani şi dezvoltă indicatori privind performanţa, care vor trebui să fie prezentaţi Parlamentului pentru control. De asemenea, raportul subliniază faptul că procedurile de stabilire a bugetului nu au fost suficient de riguroase, conducând la un număr ridicat de transferuri bugetare şi la un nivel ridicat de anulare a creditelor de plată, indicând deficienţe în planificare şi monitorizare. Cu toate acestea, este posibil ca acest lucru să fi fost un caz unic, din cauza mutării pe termen lung în clădirea de birouri a Agenţiei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0087/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Europene pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Cu toate acestea, subliniază deficienţele în procedurile de achiziţii publice, în special în ceea ce priveşte subestimarea bugetelor contractelor-cadru, care în cele din urmă constituie un obstacol la adresa concurenţei loiale. Prin urmare, aceste deficienţe trebuie să fie depăşite. Având în vedere importanţa reţelelor de comunicaţii electronice, Agenţia ar trebui să fie felicitată pentru îmbunătăţirea rezistenţei reţelelor europene de comunicaţii electronice, precum şi pentru dezvoltarea şi întreţinerea cooperării cu statele membre.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0084/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, aceştia trebuie să răspundă în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care fondurile publice au fost utilizate. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Europene a Căilor Ferate pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Cu toate acestea, Curtea de Conturi arată că Agenţia prezintă puncte slabe în stabilirea de obiective şi măsuri de performanţă, precum şi probleme legate de procedurile de achiziţii publice. Având în vedere controlul mai mare al activităţilor organismelor publice, Agenţia trebuie să adopte măsuri adecvate pentru a depăşi aceste probleme. În cele din urmă, felicit Agenţia cu privire la punerea în aplicare a 32 din cele 36 de recomandări făcute de Serviciul de audit intern începând din anul 2006. Cu toate acestea, printre cele patru recomandări care sunt încă în curs, una este critică, iar trei sunt foarte importante şi, prin urmare, invit Agenţia să pună în aplicare anumite standarde de control intern cu privire la semnăturile băncii, separarea sarcinilor, posturile sensibile şi întreţinerea competenţelor delegaţiei, astfel cum se menţionează în aceste recomandări.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană a Căilor Ferate.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0083/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Fundaţiei Europene de Formare pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Cu toate acestea, aceasta avertizează că există nereguli şi o lipsă de transparenţă în procedurile de recrutare, iar Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a deschis o anchetă referitoare la Fundaţie. Trebuie remarcat, totuşi, faptul că Fundaţia declară că a întreprins o revizuire aprofundată a procedurilor de recrutare ca răspuns la constatările Curţii de Conturi, deşi nu am fost încă informaţi cu privire la acest lucru. În sfârşit, este important să subliniem că activitatea Fundaţiei în sprijinirea Comisiei în 2008 a obţinut o rată de satisfacţie de 97 % din partea Comisiei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Fundaţia Europeană de Formare.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0069/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi a declarat că a obţinut asigurări rezonabile cu privire la fiabilitatea conturilor anuale ale Agenţiei Europene pentru Sănătate şi Securitate în Muncă şi cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente. Agenţia şi-a îmbunătăţit în mod semnificativ gestiunea financiară în ultimii trei ani, lucru binevenit, şi ar trebui să continue să depună eforturi pentru asigurarea celor mai înalte standarde în planificarea bugetară, punerea în aplicare şi control. Cu toate acestea, rămân câteva nereguli care trebuie rezolvate, în special în ceea ce priveşte procedurile de achiziţii publice.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0076/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi arată că a obţinut asigurări rezonabile că conturile anuale ale Agenţiei de Aprovizionare a Euratom sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Ar trebui remarcat faptul că în 2008, Agenţia nu a primit nicio subvenţie pentru a acoperi operaţiunile sale, iar Comisia a suportat toate cheltuielile survenite Agenţiei pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. De asemenea, trebuie remarcat faptul că angajamentele reportate din exerciţiul financiar 2007 au fost plătite cu partea neutilizată a subvenţiei pentru 2007. În orice caz, prin urmare, în lipsa unui buget autonom, Agenţia este de facto integrată în cadrul Comisiei. Acest lucru ar putea ridica întrebări cu privire la structura şi autonomia sa, care pot fi examinate în viitor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia de Aprovizionare a Euratom.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0088/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. În urma depistării unor deficienţe în procesul de recrutare şi în procedurile de achiziţii publice din anul precedent, Curtea de Conturi afirmă în raportul său că conturile anuale ale Fundaţiei Europene pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar operaţiunile subiacente sunt legale şi regulamentare. Acest lucru reprezintă o îmbunătăţire în ceea ce priveşte gestionarea conturilor Fundaţiei şi sistemelor de audit intern, care este binevenită. Având în vedere importanţa acestei agenţii, sper că aceasta îşi va continua eforturile privind disciplina bugetară, va îmbunătăţi procedurile de gestionare a resurselor umane şi va introduce numărul personalului, inclusiv personalul contractual, într-o manieră transparentă în raportul de activitate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat pentru raportul referitor la Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0093/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. În ciuda avizului Curţii de Conturi potrivit căruia conturile Unităţii Europene de Cooperare Judiciară (Eurojust) sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare, mă îngrijorează evaluarea raportoarei că „lipsa indicatorilor, carenţele în măsurarea gradului de satisfacţie a utilizatorilor şi lipsa de coordonare între buget şi programul de lucru fac dificilă evaluarea performanţelor Eurojust”. De asemenea, am luat act de constatarea Curţii de Conturi potrivit căreia în 2008 Eurojust a avut o problemă în ceea ce priveşte reportarea creditelor, cu toate că suma a fost mai mică decât în anul precedent şi sunt necesare acţiuni pentru a preveni repetarea acestei situaţii pe viitor. În cele din urmă, împărtăşesc preocuparea raportoarei că niciuna dintre cele 26 de recomandări făcute de Serviciul de audit intern nu au fost pe deplin puse în aplicare de către Eurojust.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Eurojust.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0090/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Doresc să felicit Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene pentru efortul depus în vederea remedierii deficienţelor identificate anterior, atât de către Curtea de Conturi, precum şi de Serviciul de audit intern. Aş dori să subliniez în special introducerea de măsuri pentru a îmbunătăţi evaluarea performanţei. Astfel de acţiuni trebuie să fie dezvoltate în continuare.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0085/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar operaţiunile subiacente sunt legale şi regulamentare. Menţionăm faptul că bugetul Agenţiei a crescut în mod substanţial în ultimii trei ani, crescând cu 69 % în 2008. Cu toate acestea, Curtea de Conturi a găsit în mod constant câteva deficienţe, în special: (i) un nivel ridicat de reportări şi anulări (cu 49 %, aproape 69 % şi 55 % din creditele disponibile în 2008, 2007 şi 2006, respectiv, necheltuite); (ii) angajamentele juridice asumate înainte de angajamentele bugetare corespunzătoare; şi (iii) procedurile de recrutare care se abat de la norme, în special în ceea ce priveşte transparenţa şi caracterul nediscriminatoriu al procedurilor în cauză.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Managementul Cooperării Operaţionale la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0073/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Mă îngrijorează faptul că, potrivit cuvintelor raportoarei, Autoritatea de Supraveghere a Sistemului Global European de Navigaţie prin Satelit (GNSS) a hotărât să îşi prezinte rezultatele activităţilor fără să ia în considerare faptul că gestionarea Autorităţii programelor Galileo şi a Serviciului european geostaţionar mixt de navigare vor fi întrerupte după finalizarea transferului de active şi de fonduri către Comisie, programate pentru sfârşitul primului trimestru al anului 2008. Am regretat, de asemenea, faptul că Curtea de Conturi a calificat declaraţia sa de asigurare a fiabilităţii conturilor anuale pentru exerciţiul financiar 2008 şi cu privire la legalitatea şi regularitatea tranzacţiilor subiacente.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Autoritatea Europeană de Supraveghere a GNSS.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0094/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. În raportul său, Curtea de Conturi descrie conturile anuale ale Întreprinderii comune europene pentru ITER şi pentru dezvoltarea energiei de fuziune aferent exerciţiului financiar 2008, ca fiind fiabile, iar tranzacţiile subiacente ca fiind legale şi regulamentare. Ar trebui remarcat faptul că Curtea de Conturi a identificat un excedent de 57 600 000 de euro în contul rezultatului bugetar, care reprezintă 38 % din veniturile acumulate, iar o parte din acel surplus a fost reportat pentru exerciţiul financiar 2009. Acest lucru ar fi putut rezulta din faptul că Întreprinderea comună a fost într-o fază de început şi nu şi-a instituit pe deplin controlul intern şi sistemele de informaţii financiare în cursul exerciţiului financiar 2008.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat pentru raportul referitor la Întreprinderea comună europeană pentru ITER şi dezvoltarea energiei prin fuziune.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0077/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi a declarat că a obţinut asigurări rezonabile cu privire la fiabilitatea conturilor anuale ale Întreprinderii comune pentru gestionarea modernizării controlului traficului aerian în Europa (SESAR) şi cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente. Cu toate acestea, asemenea raportoarei, nu pot să nu subliniez faptul că bugetul final adoptat de Consiliul de Administraţie în aprilie 2008 s-a dovedit a fi extrem de nerealist, aşa cum este ilustrat de angajamentul şi de ratele creditelor de plată de 1 % şi, respectiv, 17 %. De asemenea, aş dori să subliniez faptul că au existat deficienţe în controalele de tranzacţie şi nu s-au efectuat controale interne adecvate pentru contractele de achiziţii publice. Consider că este esenţial pentru SESAR să adopte măsurile necesare pentru a rezolva problemele identificate acum în cursul exerciţiului financiar următor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Întreprinderea comună SESAR.

Raport: Brian Simpson (A7-0101/2010)

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind echipamentele sub presiune transportabile, care ar abroga directiva existentă şi o serie de alte directive conexe. Întrucât unele prevederi tehnice ale directivei existente intră în conflict cu normele internaţionale privind transportul de mărfuri periculoase, este esenţial să se elimine neconcordanţele şi să se alinieze cerinţele tehnice la normele internaţionale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Transportul de echipamente sub presiune, cum ar fi rezervoarele, recipientele şi cilindrii, este în prezent reglementat de Directiva 1999/36/CE, care stabileşte cerinţele de siguranţă pentru transportul rutier şi feroviar. În plus, directiva instituie norme comune pentru proiectarea, construcţia şi verificările ulterioare ale acestui tip de echipament.

Cu toate acestea, normele respective încălcă normele internaţionale privind transportul de mărfuri periculoase, motiv pentru care Comisia a prezentat o propunere de directivă revizuită. Propunerea nu implică nicio modificare substanţială a cadrului de reglementare existent în ceea ce priveşte domeniul de aplicare şi dispoziţiile principale. Aceasta vizează pur şi simplu eliminarea inconsecvenţelor menţionate mai sus, prin introducerea cerinţelor tehnice privind transportul de mărfuri periculoase în conformitate cu normele internaţionale în vigoare.

Aşadar, împărtăşesc opinia raportorului că, în lipsa unei soluţii orizontale între instituţii în ceea ce priveşte modul de redactare a noilor dispoziţii privind comitologia, dosarul trebuie să se încheie cât mai rapid posibil, cu un acord la prima lectură.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Transportul de echipamente sub presiune, cum ar fi rezervoarele, recipientele şi cilindrii, este în prezent reglementat de Directiva 1999/36/CE. Directiva garantează libera circulaţie a acestor echipamente în interiorul Uniunii, inclusiv introducerea lor pe piaţă, prin stabilirea unor norme comune pentru proiectarea, construcţia şi controalele ulterioare. Cu toate acestea, unele prevederi tehnice ale directivei existente intră în conflict cu normele internaţionale pentru transportul mărfurilor periculoase. Prin urmare, Comisia a prezentat o propunere de directivă revizuită, care ar abroga directiva existentă privind echipamentul sub presiune transportabil şi o serie de alte directive conexe. Pentru motivele de mai sus, am votat pentru această rezoluţie, prin intermediul căreia comitetul este invitat să adopte raportul fără amendamente suplimentare şi să îl mandateze pe raportor să înceapă negocierile cu Consiliul pe această bază.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Preocuparea crescândă legată de aspectele referitoare la mediu şi protecţia sa ne face să acordăm mai multă atenţie normelor de siguranţă referitoare la transportul de echipamente sub presiune. Scopul acestei directive este de a consolida siguranţa şi a asigura libera circulaţie a acestor echipamente în interiorul Uniunii, prin stabilirea unor norme clare, transparente şi obligatorii pentru transportul în condiţii de siguranţă a echipamentelor sub presiune din toate statele membre, standardizând procedurile în întreaga UE.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Cel mai important obiectiv al acestei directive este eliminarea incoerenţelor existente în legislaţia anterioară, prin alinierea cerinţelor tehnice la normele internaţionale privind transportul de mărfuri periculoase. În plus, propunerea urmăreşte simplificarea şi raţionalizarea anumitor dispoziţii, în special cele referitoare la procedurile de evaluare a conformităţii. De asemenea, propunerea include dispoziţii în ceea ce priveşte echipamentele pentru operaţiuni de transport pe piaţa internă, stabilind un cadru general pentru comercializarea produselor pe piaţa unică europeană

Am votat acest raport deoarece consider că propunerea va asigura, după adoptare, un nivel înalt de siguranţă pentru echipamentele sub presiune transportabile şi utilizatorii acestora, iar implementarea corectă la nivelul statelor membre va asigura o protecţie sporită a mediului şi sănătăţii cetăţenilor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Simpson referitor la echipamentele sub presiune transportabile, chiar dacă amendamentul nostru nu a fost adoptat.

Raport: Jörg Leichtfried (A7-0035/2010)

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Securitatea aeroportului şi transparenţa tarifelor de consum, în scopul de a ridica standardele şi nivelurile: acestea sunt temele abordate de propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind tarifele de securitate aviatică.

Sistemele actuale de acoperire a costurilor legate de securitatea aviaţiei, reglementate la nivel naţional, nu sunt întotdeauna clare pentru toţi utilizatorii finali, care adesea nici măcar nu sunt consultaţi înainte ca taxele să fie calculate sau să se aducă modificări la un sistem de taxare care îi afectează. Printre alte propuneri, raportul sugerează includerea pasagerilor şi a asociaţiilor de protecţie a consumatorilor în cadrul consultărilor dintre organismul de gestionare a securităţii şi companiile aeriene, pentru a se asigura că toate costurile măsurilor de securitate sunt stabilite în mod corect, precum şi pentru a verifica preţul biletului de avion plătit de utilizatorul final.

Salut un alt punct atins de raport: solicitarea privind adoptarea unei directive să fie pusă în aplicare numai de către aeroporturile din statele membre care impun în mod eficient tarife pentru măsuri de securitate, şi nu de cele în care acest tip de măsură nu a fost introdus. Din aceste motive, am votat în favoarea raportului.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Evenimentele din ultimele săptămâni au arătat că securitatea aeroportului este o sarcină foarte importantă pentru statele membre şi că trebuie să adopte toate măsurile esenţiale de precauţie. Fiecare stat membru decide asupra metodelor de finanţare şi asupra aplicării securităţii aviaţiei. Este foarte important faptul că directiva stabileşte principiile de bază şi procedurile aplicabile organismului responsabil pentru securitate şi companiile aeriene. Deşi cerinţele legale pentru reglementarea aeroportului diferă foarte mult în multe state membre, trebuie să fie totuşi furnizată o cantitate rezonabilă de informaţii din partea operatorului către transportatorii aerieni, astfel încât să aibă sens procesul de consultare între aeroporturi şi transportatorii aerieni. În acest scop, directiva stabileşte ce informaţii ar trebui să fie furnizate în mod periodic de către organismul de gestionare a aeroportului. Transportatorii aerieni trebuie, la rândul lor, să furnizeze informaţii referitoare la propriile previziuni de trafic, la utilizarea prevăzută a flotei şi la cerinţele lor specifice, prezente şi viitoare referitoare la aeroport, astfel încât să permită organismului de gestionare a aeroportului să utilizeze capitalul şi capacitatea acestuia în mod optim.

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Christel Schaldemose şi Britta Thomsen (S&D), în scris. − (DA) Social-democraţii danezi din Parlamentul European s-au abţinut de la votul privind această propunere, deoarece consideră, în primul rând, că această legislaţie este inutilă, pentru că legislaţia necesară în acest domeniu este deja în vigoare. În al doilea rând, credem că nu este răspunderea UE să solicite statelor membre să plătească orice costuri suplimentare pentru securitatea aeroportuară. Problema finanţării tarifelor de securitate ar trebui să fie încredinţată fiecărui stat membru.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind tarifele de securitate aviatică. Această propunere este extrem de importantă în susţinerea şi protejarea consumatorilor şi a drepturilor pasagerilor, deoarece stabileşte o serie de principii de bază care trebuie respectate de către operatorii aeroportuari în momentul stabilirii taxelor lor de securitate. Acestea sunt: nediscriminarea, consultarea şi calea de atac, transparenţa şi legătura dintre costuri şi tarifele de securitate, precum şi înfiinţarea unei autorităţi de supraveghere.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Comisia Europeană a prezentat o propunere de stabilire a principiilor de bază care trebuie respectate de către operatorii aeroporturilor în momentul stabilirii taxelor lor de securitate: (i) nediscriminarea; (ii) consultarea şi calea de atac; (iii) transparenţa şi corelarea cu costul tarifelor de securitate; şi (iv) înfiinţarea unei autorităţi de supraveghere.

Principala întrebare care apare în acest sens este aceea a finanţării măsurilor de securitate mai stricte care ar trebui să fie puse în aplicare. Parlamentul a solicitat de mai multe ori o reglementare de finanţare a tarifelor de securitate, dar fără succes. Raportorul susţine foarte bine că finanţarea acestor măsuri mai stricte nu ar trebui să fie suportată exclusiv de către pasageri (prin externalizarea costurilor), dar ar trebui să fie finanţate de către statele membre, care în cele din urmă poartă răspunderea pentru securitatea aeroporturilor lor. În sfârşit, aş dori să subliniez faptul că nu se poate investi prea mult în securitatea aeroportului şi a pasagerilor, aşa cum au demonstrat în mod clar cele mai recente atacuri teroriste împotriva aviaţiei civile, care din fericire au fost dejucate.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Parlamentul European a solicitat – de mai multe ori şi în zadar – adoptarea regulamentului de finanţare a taxei de securitate pentru a obţine o mai mare transparenţă, precum şi pentru ca impozitele şi taxele de securitate să fie legate de scopurile lor reale. Parlamentul European consideră că statele membre ar trebui să suporte cheltuielile pentru punerea în aplicare a măsurilor mai stricte. Incidentul terorist de acum câteva săptămâni a arătat din nou că securitatea aeroportului este responsabilitatea statelor membre şi că scopul măsurilor existente de securitate şi al celor nou avute în vedere este de a preveni actele de terorism. Cu toate acestea, un punct care nu a fost ridicat până în prezent în dezbatere în această privinţă, este faptul că în cele din urmă, pasagerii sunt cei care suportă cheltuielile pentru astfel de măsuri. Sunt de acord cu modificările introduse prin această rezoluţie, care va face posibilă prevenirea procedurilor paralele inutile şi a costurilor administrative în acest domeniu.

  Louis Grech (S&D), în scris. − Trebuie să ne asigurăm că tarifele de securitate în aeroport sunt transparente, obiective şi bazate pe criterii clare care reflectă costurile reale. Orice costuri noi la transportul aerian ar trebui să ia în considerare importanţa pe care o au aeroporturile pentru dezvoltarea regiunilor, mai ales cele care depind considerabil de turism, precum şi cele care suferă de handicapuri geografice şi naturale, cum ar fi insulele şi regiunile ultraperiferice. Utilizatorii aeroportului, precum şi autorităţile locale, ar trebui să poată obţine informaţii într-un timp util cu privire la modul şi la baza de calcul a taxelor. De asemenea, ar trebui să existe o procedură obligatorie de consultări între autorităţile aeroportuare şi părţile interesate sau autorităţile locale, ori de câte ori este necesară o revizuire a tarifelor. De asemenea, orice autoritate independentă de supraveghere ar trebui să aibă termeni de referinţă precişi şi definiţi în mod clar, inclusiv, în special, orice competenţe pe care le poate avea pentru a adopta măsuri punitive.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Consider că este inacceptabil faptul că statele membre nu garantează finanţarea pentru măsurile de securitate ale aeroportului, care nu sunt prevăzute în legislaţia europeană şi, în plus, transferă costurile către companiile aeriene, care apoi îi pun pe pasageri să plătească. Consider că a fost necesar să se meargă mai departe de reglementarea din 2008 şi să se adopte legislaţia care să garanteze că pasagerii nu suportă aceste costuri suplimentare, care uneori se pot dovedi a fi independente de tarifele de securitate. De aceea, am susţinut raportul colegului meu austriac, dl Leichtfried, care garantează o mai mare transparenţă pentru cetăţeni, precum şi pentru companiile aeriene şi forţează statele membre să prevadă finanţarea publică pentru măsurile de securitate care depăşesc cerinţele europene, din moment ce acestea se încadrează în securitatea naţională a fiecărui stat membru. În cazul în care Comisia prezintă o propunere de includere a scanerelor corporale pe lista metodelor europene pentru a opri statele membre să le finanţeze, îl voi sprijini din nou pe colegul meu şi voi vota împotriva acestei propuneri, dacă este necesar.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Atenţia sporită acordată securităţii în aeroporturile noastre a adus costuri mai mari, pentru care pasagerii au trebuit să plătească. Costurile suplimentare ale măsurilor de securitate mai stricte trebuie să fie suportate de către statele membre, deoarece acestea există pentru a preveni actele teroriste; totuşi, acestea sunt suportate de către pasageri. Am votat în favoarea raportului în cauză, deoarece ne opunem acestei situaţii.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Costurile unei sarcini care urmează să fie întreprinsă de către stat, şi anume menţinerea siguranţei publice, nu pot fi pur şi simplu trecute cu vederea. Trebuie să hotărâm care sunt costurile pe care pasagerii se pot aştepta să le plătească în conformitate cu reglementările de securitate anti-teroriste din ce în ce mai restrictive. Numai atunci când ţările însele trebuie să-şi asume responsabilitatea financiară pentru măsurile de securitate stricte care au fost prescrise şi pot de asemenea lua propriile decizii în ceea ce priveşte aceste măsuri, putem preveni posibilitatea unei creşteri neîngrădite a scanerelor corporale şi a altor măsuri asemănătoare. Singurele persoane care ar putea profita de pe urma isteriei din jurul terorismului şi de concurenţa necontrolată de a deveni mai bine dotate, vor fi companiile inovatoare din SUA. Din aceste motive, această propunere trebuie salutată.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat DA pentru raport. Cu toate acestea, cel mai important lucru pentru noi a fost faptul că cele două obiective de „a lega costurile pentru controlul de securitate şi de scanare cu serviciile liberalizate de handling la sol” şi „tratamentul echitabil intermodal de finanţare a măsurilor de securitate” au fost ambele respinse de PPE şi ALDE (RCV).

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Parlamentul a solicitat în repetate rânduri Comisiei să reglementeze finanţarea tarifelor de securitate în sectorul aviaţiei. Poziţia sa a fost întotdeauna aceea de a face apel la o mai mare transparenţă şi pentru ca impozitele şi taxele de securitate să fie legate de scopurile lor reale, considerând că statele membre ar trebui să suporte cheltuielile pentru punerea în aplicare a măsurilor mai stricte.

Propunerea Comisiei nu abordează această problemă. Se urmăreşte doar o nouă evaluare a impactului economic cu scopul de a restrânge costurile, pe baza principiilor de nediscriminare, consultare şi cale de atac, precum şi pe baza transparenţei tarifelor. Cu toate acestea, prezentul document propune ca, în cazul în care măsurile mai stricte conduc la costuri suplimentare, acestea ar trebui să fie finanţate de către statul membru. Subliniez importanţa măsurilor de securitate la aeroporturi şi votez în favoarea acestei iniţiative a Parlamentului.

Propunerea, care urmează să fie pusă în aplicare în toate aeroporturile comerciale din Uniunea Europeană, este legată intrinsec de îngrijorarea faţă de dreptul la informare, de nediscriminarea pasagerilor şi de protecţia consumatorilor. Consider că obiectivele privind o mai mare transparenţă şi evitarea costurilor inutile pot fi realizate numai prin armonizarea legislaţiilor şi clarificarea responsabilităţii între companiile aeriene şi statele membre în adoptarea de măsuri de securitate.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Am fost bucuros să aflu rezultatele votului de astăzi. Cred că pe parcursul lucrărilor la acest document, am reuşit să dezvoltăm o poziţie neechivocă şi ambiţioasă, în special în ceea ce priveşte finanţarea. Aş dori să subliniez încă o dată: atacurile teroriste nu sunt îndreptate împotriva companiilor aeriene, ele sunt îndreptate împotriva statelor membre. Statul este garantul securităţii cetăţenilor săi şi trebuie să îndeplinească această obligaţie. Rezultatul votului de astăzi – 613 voturi pentru, 7 împotrivă – este un semnal foarte clar pentru Consiliu. Acest lucru demonstrează hotărârea sporită a Parlamentului European cu privire la problema obligaţiilor tuturor statelor membre de a suporta cel puţin o parte din costurile de securitate ale traficului aerian.

Raport: Brian Simpson (A7-0030/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Orientări comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport pentru că are în vedere construcţia şi modernizarea de infrastructuri feroviare, porturi, căi navigabile şi aeroporturi. Printre proiectele prioritare pe care le are în vedere se regăseşte şi calea ferată Curtici-Braşov. Salut desemnarea unui comitet care să sprijine Comisia în punerea în aplicare şi elaborarea orientărilor stabilite de această decizie.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat cu hotărâre în favoarea acestui text. Deşi aduce numai modificări de ordin tehnic, ne aduce aminte de importanţa unei reţele europene de transport pentru a-i aduce mai aproape pe cetăţenii UE şi pentru a încuraja mobilitatea. O astfel de mobilitate este esenţială, deoarece nu putem avea o Europă adecvată fără să ne cunoaştem vecinii, ţările şi cultura lor. Reţeaua transeuropeană de transport contribuie, de asemenea, la planul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, prin introducerea unei mai bune gestionări a modurilor de transport şi a promovării interoperabilităţii acestora.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Textul în cauză este o propunere a Comisiei care nu este mai mult decât o codificare a actelor şi reglementărilor anterioare. Acesta introduce, de asemenea, unele modificări minore. Prin urmare, în conformitate cu propunerea raportorului şi după ce am acordat atenţie garanţiilor juridice şi politice, susţin adoptarea textului, inclusiv modificările minore şi corecţiile propuse de Consiliu, precum şi finalizarea dosarului printr-un acord la prima lectură.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Din punct de vedere tehnic, prezenta propunere este una care codifică textul juridic. Cu toate acestea, Comisia a fost obligată să o reformeze, deoarece anexa a fost uşor modificată. Am votat pentru adoptarea acestor amendamente.

  Elie Hoarau (GUE/NGL), în scris. – (FR) Condamn faptul că regiunile ultraperiferice nu constituie întotdeauna o parte integrantă din reţeaua globală de transport transeuropean, în ciuda importanţei fundamentale pentru coeziunea economică, socială şi teritorială. Este de neconceput că RUP nu sunt implicate în planificarea reţelei şi nu apar pe mai multe hărţi ale reţelei transeuropene de transport. Reţeaua globală, autostrăzile maritime şi proiectele prioritare ar trebui să fie extinse la toate RUP, fără discriminare. Politica TEN-T ar trebui să includă, de asemenea, industriile de reţea şi serviciile de interes economic general; nu ar trebui să se limiteze doar la fluxurile importante de trafic de marfă şi călători. Cererea de tratament egal pentru regiunile ultraperiferice trebuie să fie luată în considerare. Cum putem considera renunţarea la reţelele transeuropene atunci când politica europeană de transport este vitală pentru deschiderea regiunilor noastre şi pentru libertatea de circulaţie în cadrul pieţei interne? În timp ce, pe de o parte, Uniunea Europeană ne vinde zahărul, bananele şi producţia de rom în alte ţări prin intermediul unor tratate comerciale, pe de altă parte, ne ţine în acelaşi timp în afara rutelor comerciale intraeuropene. Acest lucru ne sugrumă, ceea ce este trist.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − În timpul şedinţei plenare am votat raportul referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului privind orientările comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport. A fost o propunere de natură tehnică, adevărata revizie a orientărilor fiind în curs de pregătire. Se estimează că finalizarea lor va avea loc la sfârşitul anului următor. Consider că e un prilej extrem de important de a reafirma importanţa pe care politica în domeniul transporturilor la nivel european o are în contextul actual, în care se dezbat obiectivele pentru Europa 2020. Statele membre în general şi în special România, ca ţară ce încă are nevoie de investiţii în infrastructura de transport, trebuie să fie conştiente că această politică a transporturilor este în proces de reformulare, conform cu noile provocări. Îmbătrânirea populaţiei şi nevoile speciale de mobilitate pentru vârstnici, migraţia socială, schimbările climatice sunt doar câteva din elementele care obligă politica în domeniul transporturilor să fie concepută corespunzător. În paralel, elaborarea în această perioadă a Strategiei UE privind Dunărea, este un cadru perfect pentru ca transportul fluvial pe ape interioare din UE, să fie valorificat la maximum

  Nuno Melo (PPE), în scris. −(PT)Amendamentele şi redefinirile dezvoltării reţelei de transport transeuropene au loc de ani de zile. O reţea eficientă de transport transeuropean este esenţială pentru existenţa unei pieţe interne sănătoase şi contribuie la consolidarea coeziunii economice şi sociale. Fenomenul vulcanului din Islanda ne-a arătat fără echivoc că este necesară o reţea de transport transeuropeană; una care este eficientă şi poate da un răspuns coordonat la problemele care apar în aceste situaţii. Această decizie este importantă, deoarece oferă orientări cu privire la obiectivele, priorităţile şi principalele acţiuni care urmează să fie adoptate în domeniul reţelei transeuropene de transport.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) UE a confirmat importanţa coridorului Marea Baltică-Marea Adriatică prin acordarea unui statut prioritar braţului nordic de la Gdańsk până în Republica Cehă şi prin declararea angajamentul său faţă de proiectul tunelului de la baza masivului Brenner. Este chiar mai important să se dezvolte partea de sud a coridorului pe ruta căii ferate austriece spre Italia. În această reţea în mod special, care transportă aproximativ jumătate din toate mărfurile şi pasageri, avem nevoie să remediem o situaţie periculoasă. Sprijinul din partea UE pentru proiectul Koralm este esenţial, în temeiul blocajelor existente din această regiune pe rutele feroviare pentru transportul de marfă; în care, în definitiv, UE excelează mereu. Cu tunelul de la Koralm, UE are o ocazie unică de a transfera traficul spre căile ferate la o scară pentru care am luptat timp de zeci de ani. Am votat în favoarea raportului, deoarece dezvoltarea reţelei transeuropene poate fi crucială pentru competitivitatea Europei, iar amendamentele depuse sunt numai ajustări de ordin tehnic.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport, chiar dacă amendamentul nostru nu a fost adoptat.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) În ceea ce priveşte priorităţile naţionale în contextul reţelei transeuropene de transport (TENT), consider că este important să investim nu numai în căile ferate, ci, mai presus de toate, în autostrăzi maritime şi în interoperabilitatea şi cooperarea diferitelor tipuri de transport.

Numai o reţea veritabilă de transport combinat, susţinută de o gestionare eficientă, va fi capabilă să asigure competitivitatea alternativei maritime. Transportul maritim este esenţial pentru ţara mea, care se bucură de acces privilegiat la căile navigabile şi cu adevărat crucial pentru regiunile ultraperiferice şi insulare, ca în cazul Madeirei. În plus, este un instrument esenţial pentru continuarea consolidării pieţei interne şi pentru coeziunea teritorială.

Acest raport este sprijinit în sens larg nu numai în cadrul Parlamentului, ci şi în cadrul Comisiei şi al Consiliului. De asemenea, acesta prezintă o componentă tehnică. Adoptarea sa în acest Parlament urmează recomandarea sa practic în unanimitate din partea Comisiei pentru transport şi turism.

Pe scurt, această propunere, pe care am sprijinit-o personal, nu modifică conţinutul textului TENT, ci doar adaugă hărţi din cele 12 state membre care au aderat la Uniune în 2004 şi 2007. Este în curs de pregătire o revizuire a orientărilor Uniunii pentru dezvoltarea TENT şi aceasta va fi gata abia spre sfârşitul anului 2010.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) UE deţine 5 milioane de kilometri de drumuri (62 de mii de kilometri de autostrăzi), 215 mii de kilometri de căi ferate şi 41 de mii de km de căi navigabile interne. Se speră că intercomunicarea între statele membre se va dubla până în 2020. O Europă unită nu este posibilă fără o reţea de transport transeuropean (TEN-T) coordonat şi eficient. În baza unui tratat al UE, investiţiile în TEN-T vor ajunge la aproximativ 500 de miliarde de euro. Prin urmare, este important să se asigure cooperarea europeană şi să se selecteze cu atenţie proiectele prioritare. TEN-T este menită să stabilească legături terestre, maritime şi de transport aerian în întreaga Europă până în 2020. Obiectivul principal este de a asigura circulaţia rapidă şi uşoară a persoanelor şi bunurilor între statele membre. O autostradă la standard european leagă cel mai mare port al Lituaniei, Klaipėda de Vilnius, iar o linie de cale ferată o conectează pe cea din urmă cu Moscova şi cu estul. Dacă dorim ca portul să rămână competitiv, trebuie să modernizăm infrastructura sa actuală şi să reducem birocraţia. În special căile ferate şi căile navigabile interne ar trebui să fie utilizate pentru transportul pe distanţe lungi şi drumuri pentru distanţe scurte. Ar trebui să fie dedicate mai multe eforturi tranzitului încărcăturii interne şi transportului pe calea navigabilă, care este mai rentabil şi mai eficient din punct de vedere energetic, nepoluant şi sigur. Cel mai important lucru este siguranţa şi protecţia pasagerilor Criza financiară a avut un impact asupra politicii de transport. Cu toate acestea, TEN-T poate fi utilizată pentru a crea locuri de muncă şi pentru a respecta coeziunea socială şi economică. Strategia Europa 2020 recunoaşte importanţa politicii de transport pentru economia europeană. Libera circulaţie a persoanelor şi a mărfurilor este ceea ce defineşte UE. Acest lucru este posibil numai cu o bună TEN-T. -

Raport: Evgeni Kirilov (A7-0055/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că, pentru a aborda criza actuală, trebuie să găsim modalităţi de a accelera punerea în aplicare a programelor de ajutor, astfel încât finanţarea Uniunii care vizează în special sprijinul cetăţenilor şi, mai specific şomerii, să poată fi folosită mai bine. Prezenta propunere urmăreşte să facă o serie de modificări de reglementare în scopul simplificării normelor de punere în aplicare a politicii de coeziune şi de creştere a prefinanţării (plăţi în avans) către programele Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) şi Fondului social european (FSE). Previziunile economice anunţă o reducere majoră în creşterea economică a UE de 1,1 % în 2010. În acest context, acest raport reprezintă o reacţie la criza financiară şi la repercusiunile sale socioeconomice. Prin urmare, consider că este extrem de important să atingem o mai mare transparenţă şi o simplificare a normelor care reglementează politica de coeziune. Această contribuţie va avea un impact pozitiv asupra ritmului de punere în aplicare a programului, în special prin furnizarea de norme mai clare şi mai puţin birocratice către autorităţile naţionale regionale şi locale care vor permite o mai mare flexibilitate în adaptarea programelor la noile provocări.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Anul trecut, Comisia a făcut o propunere de modificare a Regulamentului privind fondurile structurale (1083/2003), pentru a acorda stimulente economice statelor membre afectate în mod grav de criza economică. Printre altele, Comisia propunea o derogare de la principiul cofinanţării, prin introducerea unei opţiuni temporare pentru statele membre care au probleme de fluxuri de numerar de a solicita rambursări de 100% pentru finanţările măsurilor eligibile pentru Fondul Social European

Consiliul a respins această propunere, dar a fost de acord cu prelungirea termenului pentru calcularea sumelor dezangajate din oficiu din angajamentele bugetare anuale aferente contribuţiei totale anuale pe 2007 pentru a îmbunătăţi absorbţia de fonduri destinate anumitor programe operaţionale

Cred că propunerea raportorului de a se reconstitui, ca o măsură tranzitorie, creditele aferente exerciţiului financiar 2007 pentru fondurile de asistenţă din cadrul Fondului Social European, ca urmare a dezangajării, este justificată, având în vedere intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care ar împiedica aplicarea articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1083/2006 în forma sa actuală.

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. − (IT) Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune s-au dovedit a fi eficiente şi extrem de utile ca instrumente de dezvoltare teritorială şi de combatere a consecinţelor crizei economice care a afectat Europa şi lumea de ceva timp încoace. În acest sens, salut propunerile de simplificare a procedurilor de dezangajare a fondurilor şi de facilitare a plăţilor către beneficiarii din diverse programe puse în aplicare cu ajutorul fondurilor menţionate anterior. În plus, sunt în favoarea oferirii unei tranşe suplimentare de prefinanţare pentru 2010 pentru statele membre mai grav afectate de criză.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În calitate de referent al acestui raport din partea Grupului PPE, am făcut apel la colegii mei să voteze în favoarea acestui text. În ceea ce priveşte simplificările conţinute în acest raport, sunt convins că acestea sunt un lucru foarte bun. Acesta este un adevărat pas înainte: există mai puţine informaţii de oferit, o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte proiectele generatoare de venituri, mai puţine controale din partea Comisiei pentru proiectele de mediu în valoare de 25 - 50 de milioane şi aşa mai departe.

În ceea ce priveşte aspectul financiar, am solicitat ca propunerea iniţială să fie reorientată. Într-adevăr, ar fi fost o idee bună să se repună în discuţie principiul cofinanţării cheltuielilor şi să se pună în aplicare proiectele finanţate integral de Fondul social european (FSE), astfel cum a propus Comisia. Pentru a echilibra cheltuielile pe termen lung, unele state membre s-ar fi confruntat cu dificultăţi financiare severe. Parlamentul a găsit un compromis care să ne permită să ajutăm ţările cele mai afectate de criză şi să evităm dezangajarea pentru anul 2007.

Prin acest vot, acordăm un sprijin sporit beneficiarilor fondurilor UE, precum şi departamentelor de deschidere. Cu toate acestea, să nu uităm faptul că mai avem încă multe de făcut în ceea ce priveşte simplificarea.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) -Este important de subliniat faptul că presiunea asupra resurselor financiare naţionale continuă să crească şi necesită adoptarea unor măsuri suplimentare pentru a atenua această presiune printr-o utilizare mai eficientă a fondurilor UE, precum şi prin mobilizarea şi accelerarea tuturor fondurilor disponibile pentru a face faţă crizei, în special cu ajutorul Fondului social european (FSE) pentru măsurile de redresare rapidă, aşa cum s-a subliniat în comunicarea menţionată. Este deosebit de important faptul că ar trebui să se întreprindă mai multe eforturi pentru a facilita gestionarea finanţării UE în scopul accelerării fluxului de finanţare pentru beneficiarii cei mai afectaţi de încetinirea creşterii economice. Este important să se atingă obiectivul general de raţionalizare a investiţiilor cofinanţate în statele membre şi în regiuni şi de creştere a impactului finanţării întregii economii, în special, asupra întreprinderilor mici şi mijlocii şi asupra ocupării forţei de muncă. Întreprinderile mici şi mijlocii sunt motorul economiei europene şi principalii producători de creştere economică durabilă, prin crearea de numeroase locuri de muncă de calitate. Continuarea simplificării şi clarificării normelor care reglementează politica de coeziune va avea în mod incontestabil un impact pozitiv asupra ritmului aplicării programului, în special prin furnizarea de norme mai clare şi mai puţin birocratice către autorităţile naţionale, regionale şi locale, care va permite mai multă flexibilitate în vederea adaptării programelor la noi provocări.

  David Casa (PPE), în scris. − Raportul se referă la gestiunea financiară a unora dintre cele mai importante fonduri din cadrul Uniunii Europene. Acestea sunt incluse în Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune. În urma unei analize atente a propunerii de regulament (COM (2009) 0384), precum şi a articolului 161 din Tratatul CE în plus faţă de alte documente, am fost tentat să sprijin poziţia raportorului şi, prin urmare, am votat în favoarea acestuia.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Modificarea Regulamentului privind implementarea fondurilor structurale şi de coeziune este o măsură de sprijin a statelor UE pentru perioada de criză şi, mai ales, răspunde cerinţelor acestora privind simplificarea managementului fondurilor

Consider că noile prevederi vor contribui totodată la reducerea riscului de pierderi de fonduri neutilizate suficient de repede, având în vedere că se oferă o marjă de timp mai mare pentru proiecte care nu au fost încă aprobate sau implementate în perioada specificată.

Sper totodată că aceste reguli simplificate vor intra în vigoare cât mai curând posibil, astfel încât statele membre şi, mai ales, regiunile vizate să poată beneficia de această posibilitate de finanţare UE, iar autorităţile publice din aceste regiuni să continue să investească în proiecte europene în ciuda constrângerilor bugetare

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Delegaţia mişcării democrate salută adoptarea unui raport care permite simplificarea unor prevederi ale Fondului regional de dezvoltare, ale Fondului social european şi ale Fondului de coeziune. Relaxarea termenelor limită pentru utilizarea fondurilor reprezintă un important pas înainte. Normele actuale prevăd că ajutorul trebuie folosit în termen de doi ani de la obţinere, în caz contrar, trebuie să fie returnat. Noile norme vor presupune că regiunile şi statele membre nu-şi pierd fondurile angajate în 2007 pentru proiectele a căror implementare a fost amânată. Din acel moment, proiectele de mediu în valoare totală de mai puţin de 50 de milioane de euro nu vor mai trebui să facă obiectul unei cereri specifice din partea statelor membre pentru aprobarea de către Comisia Europeană. Vor fi autorizate avansuri suplimentare financiare pentru 2010 pentru acele state membre cel mai afectate de criza economică şi financiară. Simplificarea unor dispoziţii va facilita, de asemenea, revizuirea programelor operaţionale în curs de desfăşurare şi ne va permite să răspundem mai bine la situaţii de criză. De exemplu, regiunile afectate de furtuna Xynthia vor putea să folosească această nouă flexibilitate pentru a ajuta victimele acelui dezastru.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) -Comisia a prezentat o propunere de modificare a regulamentului privind fondurile structurale, al cărui scop este de a oferi stimularea economică necesară statelor membre grav afectate de criza financiară. Amendamentul ar trebui să conducă la aplicarea aşa-numitelor praguri de sprijin. Un prag de 50 de milioane de euro ar trebui să se aplice, în schimbul celui actual în valoare de 25 de milioane de euro. De asemenea, proiectele mari ar trebui să fie protejate împotriva dezangajării automate. De asemenea, unele state ar trebui să aplice Fondul social european pentru rambursarea de 100 % a costurilor legate de măsurile de pe piaţa forţei de muncă. Dacă este posibil din punct de vedere bugetar să se înceapă finanţarea fără a fi nevoie de participarea comună, lucru de care mă îndoiesc foarte mult, atunci singurul mod corect şi posibil este de a compara normele şi reglementările pentru toate cazurile, utilizând aceeaşi unitate de măsură. Este total inacceptabil pentru unele state membre să fie catalogate ca „afectate mai mult de criză” şi să fie exceptate de la norme din aceste motive. Dacă trebuie să existe excepţii, să fie aplicate pentru toată lumea în acelaşi mod! UE nu este o entitate enormă pentru ca noi să putem deduce consecinţe diferite ale crizei financiare pentru statele membre. Economiile sunt interconectate, iar consecinţele gestionării economice au două tăişuri. De asemenea, ar fi greşit pentru noi să nu permitem derogări pentru a sancţiona statele membre care încearcă să-şi stimuleze economiile şi nu se aşteaptă la sprijin din partea UE. Chiar şi în perioade de criză, permiteţi-ne să luptăm pentru condiţii egale în situaţii echivalente! - Raportul ia în considerare acest lucru şi, prin urmare, sprijin adoptarea acestuia.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Salut adoptarea raportului Kirilov, pe care l-am susţinut prin votul meu. Consider benefică adoptarea acestui raport într-un timp atât de scurt de la comunicarea Comisiei, întrucât măsurile stipulate în acesta vin să accelereze procesul de finanţare pentru stimularea redresării economice a regiunilor, lucru extrem de necesar în această perioadă de criză. Raportul se încadrează în liniile directoare trasate de Consiliu privind modificările legate de normele de gestiune financiară a programelor cofinanţate de FSE, precum şi de cele referitoare la punerea în aplicare a programelor în vederea facilitării, simplificării şi clarificării normelor care reglementează politica de coeziune. Pentru România, acest lucru înseamnă creşterea volumului plăţilor în avans pentru Fondul Social European şi Fondul pentru Coeziune; mai mult timp pentru utilizarea fondurilor europene prin "dezangajarea" acestora, astfel încât statele membre să poată reutiliza fondurile în cadrul programului; simplificarea şi clarificarea măsurilor necesare în implementarea fondurilor structurale, atât în faza de depunere a cererilor de finanţare, cât şi în cea de raportare anuală privind punerea în aplicare a unui program; convenirea asupra unui prag unic de 50 milioane de euro care defineşte un proiect major ce va putea fi eligibil finanţării din mai multe programe Europene.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune în ceea ce priveşte simplificarea anumitor cerinţe şi anumite dispoziţii referitoare la gestiunea financiară. Impactul grav şi fără precedent al crizei economice şi financiare actuale asupra bugetelor statelor membre presupune că gestionarea politicii de coeziune trebuie să fie simplificată, iar plăţile în avans trebuie crescute. În ciuda situaţiei dificile, aceste măsuri vor permite menţinerea unui flux de trezorerie regulat care să asigure că efectuarea plăţilor poate fi făcută către beneficiari, pe măsură ce aceste programe sunt puse în aplicare.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În opinia mea, politica de coeziune a UE este un factor central în dezvoltarea şi punerea în aplicare a principiului solidarităţii între statele membre pe care îl susţine Uniunea Europeană. Ca atare şi în special în perioade de criză atunci când aceste fonduri pot contribui în mod special la atenuarea impactului resimţit în regiunile cele mai defavorizate este esenţial să se îmbunătăţească structura actuală a politicii de coeziune, astfel încât fondurile să poată fi alocate într-un mod mai eficient şi să poată produce rezultate mai eficiente în timp util.

Mai mult, instrumentele trebuie să fie mai flexibile, deoarece instrumentele rigide, care nu se pot adapta la circumstanţe neprevăzute, cum ar fi o criză, sunt dăunătoare pentru dezvoltarea economică a Uniunii Europene. De asemenea, este important să se asigure că fondurile puse la dispoziţie în cadrul politicii de coeziune sunt utilizate în mod corespunzător de către statele membre şi că resursele disponibile sunt cheltuite eficient. Prin urmare, consider că este vital să se reconsidere nu numai structura politicii de coeziune a Uniunii, dar şi mecanismele de control disponibile, precum şi metodele de coerciţie care pot fi utilizate în caz de nerespectare de către statele membre.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Scopul acestei propuneri este de a oferi un stimulent economic suplimentar pentru anumite state membre, care au suferit grav de pe urma crizelor economice. Aceasta a urmat Planului european de redresare economică, în cadrul căruia dispoziţiile de aplicare a regulamentului de bază menţionat mai sus au fost deja modificate în 2009, pentru a permite o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte plăţile în avans. Elementul principal al propunerii Comisiei vizează să abordeze consecinţele crizei financiare. Soluţia propusă a fost de a introduce o opţiune temporară pentru ca statele membre care suferă de dificultăţi grave să solicite o rambursare de 100 % pentru finanţarea măsurilor de pe piaţa muncii în cadrul Fondului social european, mai precis, prin derogare de la principiul cofinanţării. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a determinat o schimbare în procedura legislativă. În schimbul procedurii de aviz conform, în care Parlamentul avea doar posibilitatea de a spune „da” sau „nu”, Parlamentul a dobândit un cuvânt de spus în conţinutul textului, în cadrul procedurii legislative ordinare. De aceea, am votat pentru această propunere şi trebuie să sperăm că Comisia va prezenta o propunere corespunzătoare pentru un buget rectificativ pentru examinarea şi adoptarea de către autoritatea bugetară.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Propunerea Comisiei implică introducerea unei opţiuni temporare, la care ar putea face apel statele membre care prezintă dificultăţi grave de flux de numerar, în scopul de a finanţa creşterea necesară şi măsurile de promovare ale ocupării forţei de muncă, destinate combaterii crizei şi eligibile în cadrul Fondului social european. Acest lucru ar permite statelor membre să solicite Comisiei rambursări de 100 % pentru 2009 şi 2010, astfel încât programele de cofinanţare naţională nu ar fi necesare în această perioadă.

Aceasta este o măsură pe care am sprijinit-o, astfel încât să devină posibilă utilizarea fondurilor UE, într-un moment în care acestea sunt mai necesare decât oricând. Cu toate acestea, poziţia Consiliului este diferită şi subliniază mai ales că „o tranşă suplimentară de prefinanţare [...] este necesară pentru statele membre cele mai afectate de criză”.

Documentul pe care Parlamentul îl votează apără poziţia Consiliului, despre care credem că este mai ambiguă şi mai puţin favorabilă pentru statele membre mai grav afectate de criză. Totuşi, considerăm că este un aspect pozitiv „extinderea termenului limită pentru calcularea dezangajării automate a angajamentelor din bugetul anual referitoare la contribuţia anuală totală pe 2007 pentru a îmbunătăţi absorbţia fondurilor angajate pentru anumite programe operaţionale”.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Provocările majore la care a fost supusă Uniunea Europeana datorită crizei economice şi financiare au determinat lansarea unor acţiuni prioritare care să permită adaptarea economiilor naţionale la situaţia creată. Am votat în favoarea raportului, deoarece susţin cu tărie acordarea unor stimulente economice suplimentare statelor membre care au fost afectate grav de criza economică şi simplificarea aspectelor referitoare la gestiunea financiară. Toate ţările ar putea beneficia de amânarea dezangajării, iar ţările aflate în situaţia cea mai dificilă ar beneficia de plăţi în avans suplimentare. Aceste ţări sunt: Estonia, Ungaria, România, Letonia şi Lituania. Clarificarea suplimentară a normelor referitoare la politica de coeziune şi simplificarea procedurilor vor influenţa în mod pozitiv ritmul de punere în aplicare a programelor. Acest lucru este deosebit de important, deoarece politica de coeziune reprezintă cel mai puternic instrument în acordarea de asistenţă pentru economia reală.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Simplificarea accesului la Fondul european de dezvoltare regională, la Fondul social european şi la Fondul de coeziune constituie o parte esenţială în vederea sprijinirii statelor membre cele mai afectate de criza economică cu care ne confruntăm. Pe măsură ce descoperim amploarea prejudiciului cauzat economiei reale şi pieţei forţei de muncă de criza financiară, trebuie să luăm măsuri pentru a îmbunătăţi accesul la instrumentele de finanţare ale Uniunii. Trebuie să existe un flux regulat de fonduri care să permită efectuarea de plăţi către beneficiari pe măsură ce programele sunt puse în aplicare.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) În vremuri de criză, UE îşi arată din nou adevărata sa valoare. Atunci când statele membre est-europene au fost nevoite să îngheţe în timpul disputei gazului rusesc, au fost puţine semne de solidaritate. Acum, când este vorba despre problema economică a monedei euro – simbolul UE – dintr-o dată ceva este posibil. Chiar şi subvenţiile UE au fost ajustate în consecinţă. Deşi posibila rambursare de 100 % pentru 2009 şi 2010 destinată măsurilor de politică de finanţare a pieţei muncii nu a promovat o pregătire educaţională şi o ucenicie de o mai bună calitate în măsura în care ar fi dorit, aceasta este cu siguranţă esenţială în situaţia actuală. Toate statele membre ar beneficia de dezangajarea din angajamentul bugetar, iar acele ţări cu cele mai multe probleme vor primi plăţi suplimentare în avans. Punerea benevolă a banilor într-o groapă fără fund, fără măsuri de asistenţă, poate fi periculoasă. Prin urmare, am respins propunerea.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Având în vedere criza economică şi financiară, este necesară utilizarea optimă a unor măsuri care să simplifice anumite proceduri specifice accesării fondurilor europene, cum ar fi:

- acordarea unui avans suplimentar de finanţare pentru 2010 statelor membre afectate de criză, asigurând un flux constant de lichiditate şi facilitând plăţi către beneficiari în faza de punere în aplicare a programelor;

- extinderea termenului limită pentru calcularea dezangajării automate bugetare anuale aferentă contribuţiei pe anul 2007 va îmbunătăţi absorbţia fondurilor mobilizate pentru anumite programe operaţionale şi va asigura sprijinul adecvat pentru iniţiativele în materie de menţinere şi ocupare a locurilor de muncă;

- statele membre care au primit în 2009 sprijin în conformitate cu legislaţia prin care se înfiinţează un mecanism de asistenţă financiară pe termen mediu pentru balanţele de plăţi pot beneficia, în 2010, în anumite condiţii, de 2 % din contribuţia din FC şi de 4 % din contribuţia din FSE la programul operaţional

Aceste măsuri vor contribui la dezvoltarea unei pieţe a muncii flexibile, inclusive, la o îmbunătăţire semnificativă a efectelor cu impact pozitiv generate de finanţările europene asupra economiei în ansamblu, dar în special asupra întreprinderilor mici şi mijlocii şi asupra pieţei forţei de muncă

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat împotriva acestui raport, deoarece noi, Grupul Verts/ALE, am depus şase amendamente şi toate au fost respinse.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei propuneri, deoarece este un subiect de mare importanţă pentru Portugalia şi în special pentru regiunile sale ultraperiferice, care sunt mai vulnerabile la criza cu care ce confruntăm, întrucât îi resimt efectele mai intens şi le ia mai mult timp să le depăşească.

Deşi în general sunt de acord cu conţinutul său, trebuie să scot în evidenţă dificultăţile cu care se confruntă autorităţile locale şi regionale în asigurarea eliberării de fonduri care să le permită acestora să asigure o parte din finanţarea de proiecte subvenţionate prin finanţarea UE. Am fost dezamăgit să constat că Consiliul a blocat posibilitatea de a creşte procentul de cofinanţare a UE la 100 %, chiar şi temporar şi sub forma unei plăţi în avans, care ar fi compensată în ultimii ani ai programelor.

Soluţia de compromis, chiar dacă nu perfectă, presupune că fondurile UE pentru 2007 care nu au fost absorbite de programe lente pentru început vor beneficia, în mod excepţional, de un termen prelungit înainte de a fi deblocate.

Suntem cu toţii conştienţi de alegerile dificile pe care familiile şi întreprinderile trebuie să le facă în prezent şi de cât de importante sunt măsurile deja planificate pentru redresarea economică, despre care sperăm că va fi rapidă şi susţinută.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) Criza financiară mondială a afectat toate statele membre ale UE. Cred că statele baltice au suferit cea mai dureroasă lovitură. Au fost adoptate măsuri severe din cauza uraganului financiar şi s-au pierdut locuri de muncă. Cu toate acestea, avem o ocazie unică de a transforma criza într-o oportunitate. Ne-ar dori să le oferim tinerilor lituanieni un viitor foarte promiţător în Lituania şi să evităm „exodul de creiere”. Această sarcină este imposibilă fără Fondurile structurale şi de coeziune ale UE, în special Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). Fondurile structurale constituie o mare parte din fondurile UE: 277 de miliarde de euro au fost alocate pentru bugetul 2007-2013. FEDR stimulează dezvoltarea economică şi recuperarea în părţile mai puţin prospere ale UE. Acesta contribuie la finanţarea măsurilor, cum ar fi regenerarea zonelor industriale afectate de reducerea oraşelor şi a satelor. Include programe regionale importante, cum ar fi Programul regiunii Mării Baltice, în vederea consolidării identităţii şi recunoaşterii regionale. Fondul de coeziune joacă un rol important în reducerea diferenţelor dintre statele membre ale UE, în special în ceea ce priveşte mediul şi reţelele transeuropene de transport. Azi (2007-2013), Fondul social european deţine de asemenea un rol vital prin sprijinirea întreprinderilor şi a lucrătorilor să se adapteze la noile condiţii de piaţă şi la susţinerea inovaţiilor la locul de muncă, învăţarea continuă şi mobilitatea sporită. Programul FSE al Lituaniei rezolvă lipsa forţei de muncă prin mobilizarea resurselor umane şi prin îmbunătăţirea competenţelor şi creşterea nivelului de calificare. Din momentul aderării la UE, Lituania a cunoscut un masiv „exod de creiere”. Cel mai bun mod de combatere este de a investi fondurile structurale ale UE în tinerii profesionişti.

Propunere de rezoluţie: (B7-0221/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea aceste rezoluţii depuse de Conferinţa preşedinţilor, prin care se solicită Comisiei prezentarea unor noi propuneri pe acele dosare care se aflau în curs în Parlament în momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi a căror procedură a devenit caducă

În calitate de raportor pentru aviz al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară pentru „Propunerea de recomandare a Consiliului privind măsuri de combatere a bolilor neurodegenerative, în special boala Alzheimer, prin programarea în comun a activităţilor de cercetare”, susţin invitaţia adresată de Conferinţa preşedinţilor Comisiei Europene de a trimite o nouă propunere pe aceste dosare, pentru ca Parlamentul să fie consultat în mod adecvat rolului său instituţional atribuit inclusiv prin prevederile noului tratat.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Cu ajutorul acestei rezoluţii, Parlamentul European vizează direct toate politicile cele mai importante ale Uniunii Europene. Prevede modificările legale necesare pentru ca aceasta să joace un rol deplin la nivel instituţional şi internaţional, deopotrivă. Parlamentul European poate în cele din urmă garanta pe deplin faptul că interesele cetăţenilor UE sunt apărate şi de aceea am votat pentru această rezoluţie.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona acordă în mod clar noi responsabilităţi şi noi competenţe Parlamentului. Odată cu intrarea sa în vigoare la 1 decembrie 2009, multe propuneri care au fost depuse de către Comisie, pe baza tratatelor, dar care erau încă în desfăşurare la această dată (la diferite niveluri din cadrul procesului legislativ sau fără caracter legislativ) vor suferi unele modificări. În unele cazuri, vor exista diferenţe la nivelul procedurii de luare a deciziilor, fie pentru că domeniul de aplicare al procedurii legislative ordinare a fost extins în mod considerabil, fie din cauza unei noi proceduri de autorizare care se aplică în ceea ce priveşte încheierea de acorduri internaţionale. În alte cazuri, există doar o modificare a temeiului juridic. Comisia doreşte să le modifice în mod oficial prin intermediul propunerii sale „omnibus”. Există, totuşi, unele propuneri (care au intrat în fostul al treilea pilon) în cadrul cărora cadrul juridic s-a schimbat în mod substanţial şi, prin urmare, acestea au devenit caduce şi trebuie înlocuite cu altele noi. La fel ca şi raportorul iniţiativei de iniţiere a unui mecanism de evaluare în vederea punerii în aplicare a acquis-ului Schengen, invit Comisia să depună noile propuneri cât mai curând posibil. Prin urmare, susţin propunerea de rezoluţie a acestui Parlament.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT)Am votat în favoarea rezoluţiei referitoare la consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare. Intrarea în vigoare a noului tratat presupune că temeiurile juridice a diferitelor dosare în aşteptare trebuie să fie redefinite. Comisia şi Consiliul trebuie să facă urgent modificările necesare în lumina noului cadru legislativ.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona nu a impus numai un nou aranjament instituţional şi o nouă ierarhie a legislaţiei, ci necesită, de asemenea, măsuri speciale de precauţie în ceea ce priveşte procedurile de luare a deciziilor care au fost încă în desfăşurare la acea dată. În aceste cazuri, s-au schimbat temeiurile juridice, la fel ca procedurile referitoare la acestea, justificând pe deplin reexaminarea lor.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona acordă noi responsabilităţi şi noi competenţe Parlamentului European. Odată cu intrarea sa în vigoare la 1 decembrie 2009, multe propuneri care au fost depuse de către Comisie, pe baza tratatelor, dar care încă erau în curs la acea dată, vor fi supuse unor schimbări. În unele cazuri, vor exista diferenţe la nivelul procedurii de luare a deciziilor, fie pentru că domeniul de aplicare al procedurii legislative ordinare a fost extins în mod considerabil, fie din cauza unei noi proceduri de autorizare care se aplică în ceea ce priveşte încheierea de acorduri internaţionale. În alte cazuri, există doar o modificare a temeiului juridic. Comisia doreşte să le modifice în mod oficial prin intermediul propunerii sale „omnibus”. Există, totuşi, unele propuneri (care au intrat în fostul al treilea pilon) în cadrul cărora cadrul juridic s-a schimbat în mod substanţial şi, prin urmare, acestea au devenit caduce şi trebuie înlocuite cu altele noi. Prin urmare, votez în favoarea acestei rezoluţii a Parlamentului European.

  Eleni Theocharous (PPE), în scris. − Votez împotriva propunerii de rezoluţie referitoare la consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare, deoarece aceasta include regulamentul cu privire la aşa-numitele „schimburi comerciale directe” între UE şi partea ocupată a Republicii Cipru.

Temeiul juridic al regulamentului este absolut greşit, deoarece Comisia Europeană a ales articolul 133 din tratat – acum articolul 207 alineatul (2) după Tratatul de la Lisabona – care abordează problemele cu ţările terţe. Folosirea unui astfel de temei juridic ar fi împotriva Protocolului nr. 10 privind Ciprul, care prevede în mod clar faptul că Republica Cipru a aderat la UE ca teritoriu complet cu suspendarea acquis-ul Uniunii în partea de nord a insulei din cauza ocupaţiei turceşti. Temeiul juridic existent din regulament insultă suveranitatea şi integritatea teritorială a unui stat membru al UE, Republica Cipru, fiind împotriva principiilor şi valorilor pe care se întemeiază UE, iar Parlamentul European ar trebui să respecte şi să le promoveze ca un far al democraţiei europene.

Raport: József Szájer (A7-0110/2010)

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Szájer, căruia aş dori să îi mulţumesc pentru analiza sa excelentă efectuată în funcţie de modificările introduse de Tratatul de la Lisabona.

Având în vedere implicaţiile vaste şi diverse pe care le vor avea „actele delegate” asupra procedurii legislative, consider că este deosebit de lăudabilă dorinţa Parlamentului de a aplica condiţiile specifice şi clare asupra acestor acte delegate, pentru a se asigura că acest Parlament deţine adevăratul control democratic asupra acestora. De asemenea, consider că vom avea nevoie, în special, să testăm modul de funcţionare al acestui sistem, pentru a-i aduce eventuale modificări.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona abordează deficitul democratic prin consolidarea competenţelor atât a Parlamentului European, cât şi a parlamentelor naţionale. Acesta este cadrul pentru acest nou instrument, care permite legiuitorului să delege o parte din competenţele sale către Comisie (articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), cu condiţia ca acesta să fie un act de aplicabilitate generală, care este utilizat pentru a completa sau a modifica părţi ale unui act legislativ care nu sunt considerate esenţiale. Prin urmare, va fi mai simplu şi mai rapid să se umple golurile, să se reglementeze sau să se actualizeze mai multe aspecte detaliate dintr-un act legislativ, evitându-se procedurile legislative extrem de complicate şi de lungă durată, care aveau în trecut consecinţe negative pentru public. Două aspecte care au fost protejate sunt reprezentate de faptul că delegaţia poate fi retrasă în orice moment şi de faptul că este necesar acordul prealabil al Parlamentului (şi al Consiliului) înainte de intrarea în vigoare a actelor aprobate de Comisie în cadrul unei delegaţii. Sprijin această inovaţie, care ar trebui să înlocuiască sistemul bine-cunoscut al „comitologiei”, dar avem acum nevoie urgent să stabilim modul în care pot fi făcute aceste delegaţii, domeniul lor de aplicare, obiectivul lor, metodele de lucru care urmează să fie folosite şi condiţiile în care legiuitorul poate exercita controlul.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona necesită clarificarea unora dintre normele sale, în special cele cu un conţinut legal şi procedural, cum ar fi cele privind abordarea procedurii legislative, ierarhia normelor şi competenţele instituţiilor. Articolul 290 alineatul (1) din tratat prevede că un act legislativ poate delega Comisiei competenţa de a adopta acte fără caracter legislativ şi cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesenţiale ale actului legislativ. Acest lucru se efectuează cu rezervări speciale şi restricţionează în mod grav domeniul de aplicare al acestor acte. Cu toate acestea, acest detaliu privind legislaţia stabilit în tratat este important pentru prevenirea interpretărilor disparate excesive care ar periclita coerenţa legislaţiei UE. Deşi astfel de acte sunt comune în statele membre, nu se poate spune acest lucru despre actele în cauză. Legitimitatea Comisiei şi a guvernelor statelor membre nu este acelaşi lucru şi, prin urmare, delegarea legislaţiei solicită acestora din urmă o mai mare grijă şi atenţie, ea trebuind să fie folosită cu moderaţie. Sunt de acord că utilizarea delegării legislative ar trebui să facă posibilă adoptarea legislaţiei simple şi accesibile, contribuind astfel la certitudinea juridică, la eficacitatea părţii delegate şi la controlul celui care oferă delegarea.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) În conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, legiuitorul poate delega o anumită parte de competenţe către Comisie, iar prin acest procedeu, Comisia poate doar să completeze sau să modifice un act legislativ. „Actele delegate”, adoptate în consecinţă de către Comisie sunt acte fără caracter legislativ, cu domeniu de aplicare general. Raportorul pledează pentru monitorizarea mai strictă a Comisiei în exercitarea puterilor sale legislative delegate. Din acest motiv, am votat în favoarea adoptării raportului.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Szájer referitor la puterea de delegare legislativă şi a raportului Speroni referitor la imunitatea lui Ransdorf. Raportul a fost adoptat cu o largă majoritate.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. − (SV) Am votat în favoarea raportului referitor la puterea de delegare legislativă. Articolul 290 din Tratatul de la Lisabona permite Parlamentului să ridice obiecţii sau să revoce amendamentele Comisiei şi completările aduse actelor legislative. Cu toate acestea, acest lucru necesită o majoritate absolută, cu alte cuvinte, o majoritate din numărul deputaţilor aleşi. Având în vedere absenţa deputaţilor, acest lucru înseamnă, în mod normal, 60 % dintre cei care votează. Anterior, doar Consiliul a fost în măsură să facă acest lucru, cu condiţia să se obţină o majoritate calificată de voturi. Grupurile de experţi ai Comisiei, care sunt aleşi din partea statelor membre, au o mare influenţă în delegarea legislativă. Un astfel de exemplu este oferit de faptul că, prin intermediul unui grup de experţi, Comisia a permis un nou tip de porumb modificat genetic, în ciuda faptului că Parlamentul şi Consiliul s-au opus acestui lucru. Un alt exemplu este Directiva iniţială privind serviciile, în cadrul căreia Consiliul şi Parlamentul au eliminat un paragraf care prevedea că era interzis a se solicita un reprezentant permanent în cazul detaşării lucrătorilor, cu alte cuvinte, o contrapartidă sindicală. Cu toate acestea, Comisia a fost împotriva acestui fapt şi a elaborat orientările prin care a stabilit faptul că nu era necesar ca aceasta să aibă un reprezentant permanent. Comisia doreşte să-şi apere independenţa şi să continue să utilizeze grupurilor sale de experţi (COM (2009) 0673). Raportorul, dl Szájer, respinge ambele grupuri naţionale de experţi şi implicarea autorităţilor naţionale. Nu sunt de acord cu acest din urmă aspect.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona a schimbat vechiul sistem de comitologie în funcţie de noile instrumente juridice, cum ar fi actele delegate şi actele de punere în aplicare. Odată cu noul tratat, Parlamentul are rolul de colegislator, împreună cu Consiliul.

Consacrarea în tratat a capacităţii de a delega Comisiei competenţa de a adopta acte fără caracter legislativ pentru a completa actele legislative, reprezintă un pas înainte în măsura în care acesta plasează cele două instituţii pe picior de egalitate. Acest raport urmăreşte să clarifice condiţiile prin care poate avea loc delegarea competenţelor Parlamentului şi Consiliului către Comisie, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Documentul subliniază importanţa principiului libertăţii legiuitorului de a delega competenţele sale către Comisie ca un instrument pentru o mai bună legiferare.

Raportul susţine necesitatea de a evita impunerea de obligaţii suplimentare asupra legiuitorului, faţă de cele deja cuprinse în tratat. Legiuitorul trebuie să permită Comisiei să îşi exercite puterea delegată în mod eficient şi trebuie să monitorizeze în mod corespunzător utilizarea acesteia. Am votat în favoarea documentului, în baza motivelor menţionate mai sus şi luând în considerare faptul că principala prioritate trebuie să fie adaptarea acquis-ului în domenii care nu au fost supuse procedurii de codecizie anterior Tratatului de la Lisabona.

Raport: Peter van Dalen (A7-0114/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Competitivitatea transportului maritim european ar trebui să rămână unul dintre obiectivele strategice ale politicii europene în domeniul transportului maritim. În vederea atingerii acestui obiectiv, trebuie să asigurăm sprijinul necesar pentru inovaţii, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare, care ar putea accelera modernizarea infrastructurii portuare maritime şi asigura aplicarea celor mai noi tehnologii în domeniul industriei construcţiilor navale. O reducere a poverii administrative şi a birocraţiei ar duce la o creştere a investiţiilor în sectorul public şi privat, în porturile maritime şi în sectoarele de transport maritim. Dezvoltarea reţelei de transport transeuropene, prevederile pentru autostrăzile maritime şi dezvoltarea intermodalităţii mijloacelor de transport ar duce la crearea unui sistem european de transport maritim care să fie competitiv şi receptiv la inovaţii. De asemenea, avem nevoie să abordăm problema de aliniere a impozitării aplicate echipajelor care navighează sub pavilionul Uniunii Europene.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Teritoriul maritim al Uniunii Europene este cel mai extins din lume. Economia maritimă prevede locuri de muncă pentru cinci milioane de oameni, în timp ce 5 % din PIB-ul UE provine din industrii şi servicii, care prezintă o conexiune directă cu acest sector. Datele şi faptele denotă în mod categoric că marea constituie o resursă esenţială pentru ocuparea forţei de muncă şi creşterea economică în statele membre, în special luând în considerare dimensiunea sa internaţională şi, prin urmare, cantitatea de presiune care trebuie suportată în termeni de concurenţă la nivel mondial.

La acest aspect, raportul oferă mai multe puncte pozitive cu privire la cererea de stimulente pentru sectorul maritim la nivel naţional, precum şi pentru o mai mare coordonare reglementată la nivelul UE. Acest lucru ar putea începe să reducă birocraţia, ceea ce ar ajuta la creşterea competitivităţii sectorului. Sunt de acord cu abordarea din raport şi de aceea voi vota în favoarea acestuia.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Delegaţia mişcării democrate salută adoptarea obiectivelor strategice ale transportului maritim din UE până în 2018. Rezoluţia adoptată solicită în special consolidarea profesioniştilor din sectorul maritim prin consolidarea calificărilor profesionale şi armonizarea formării europene. Într-adevăr, este esenţial să se prevadă învăţarea continuă şi reconversia profesională pentru navigatorii de la toate nivelurile, pe ţărm şi la bord. În acest sens, statele membre trebuie să ratifice de urgenţă Convenţia privind munca din domeniul maritim din 2006 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Pentru ca transportul maritim să rămână unul dintre cele mai puţin poluante mijloace de transport, mai trebuie încă să fie făcute progrese în reducerea emisiilor de oxid de sulf, oxizi de azot, particule (PM10) şi emisii de CO2. Acesta este motivul pentru care deputaţii Mişcării democrate regretă refuzul Comisiei de a include sectorul maritim în sistemele europene de comercializare a emisiilor. Trebuie să continuăm să facem progrese în această direcţie şi, pentru a realiza acest lucru, Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI) va trebui să stabilească obiective de reducere aplicabile tuturor statelor membre, ceea ce ne va permite să evităm denaturarea concurenţei cu flotele ţărilor terţe.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Comisia a prezentat o comunicare privind obiectivele strategice şi recomandările pentru politica UE în domeniul transportului maritim până în 2018. Propunerea Comisiei acoperă o gamă largă de subiecte referitoare la politica în domeniul transportului maritim a UE, permiţând părţilor interesate din transportul maritim un scop şi o iniţiativă ample în vederea realizării obiectivelor strategice şi recomandărilor care sunt stabilite în aceasta.

Principalele aspecte abordate de propunerea Comisiei sunt următoarele: (i) valoarea şi poziţia competitivă a transportului maritim european în cadrul unei pieţe globale; (ii) oportunităţi de angajare în sectorul maritim; (iii) calitatea transporturilor maritime europene; (iv) cooperarea internaţională; (v) transportul maritim european, ca parte a economiei europene şi ca o forţă motrice de integrare economică; şi (vi) Europa ca lider mondial în cercetarea şi inovarea maritimă.

Având în vedere poziţia geografică a Portugaliei şi importanţa strategică a mării, acest subiect este de o importanţă fundamentală pentru ţara noastră şi toate eforturile pentru a dezvolta o „economie a mării” merită sprijinul şi angajamentul nostru.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Sectorul maritim european aduce o contribuţie clară şi vitală atât pentru economia internă a Uniunii, cât şi pentru sistemul de transport. Intereselor sectorului european al transporturilor maritime, trebuie să li se acorde, prin urmare, prioritate în stabilirea politicii generale în domeniul transportului european. Trebuie realizat faptul că sectorul maritim european operează şi concurează în principal pe o piaţă globală. Sectorul de transport maritim se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte mediul înconjurător. Principala sarcină este de a îmbunătăţi performanţele de mediu ale navelor maritime în mod substanţial, iar emisiile de SOx, NOx, particule şi CO2 trebuie reduse. În acest sens, aş dori să subliniez necesitatea de a ajunge la acorduri privind acest subiect la nivel mondial pentru a combate riscul de schimbare a pavilionului ţărilor care nu participă. În ceea ce priveşte securitatea, aş sublinia faptul că statele membre sunt invitate să pună în aplicare pachetul în mod rapid şi corect, în special în ceea ce priveşte Memorandumul de înţelegere de la Paris (care se referă la inspecţiile bazate pe risc). Acest lucru va preveni inspecţiile inutile, va creşte eficacitatea operaţiunilor de monitorizare şi va reduce birocraţia pentru cele care fac obiectul unor inspecţii.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Solicitarea privind reducerea amprentei de carbon a navelor şi infrastructurilor portuare, solicitarea de a îmbunătăţi facilităţile pentru navigatori, apelul pentru a reduce emisiile de oxizi de sulf, oxizi de azot, particule (PM10) şi emisiile de CO 2 sau chiar crearea de zone maritime de control al emisiilor, sunt câteva din multele măsuri care pot avea un rezultat pozitiv în funcţie de modul în care sunt aplicate. Cu toate acestea, primatul permanent al concurenţei libere şi nedenaturate, precum şi subordonarea drepturilor navigatorilor la competitivitate, înseamnă că acest raport este împotriva intereselor navigatorilor şi împotriva interesului general. De aceea, votez împotriva acestui text.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Odată cu adoptarea acestui raport, sunt definite obiectivele necesare pentru existenţa unei politici în domeniul transportului maritim al Uniunii. Această metodă de transport a fost îndreptată spre centrul scenei, deoarece este una ecologică şi are potenţialul de a deveni mai mult decât atât. Sectorul transportului maritim este esenţial pentru economia europeană, nu numai în ceea ce priveşte transportul de pasageri, de produse primare, de mărfuri şi produse energetice, dar şi pentru că este esenţial pentru o gamă largă de activităţi maritime, cum ar fi industria navală, logistica, cercetarea, turismul, pescuitul şi acvacultura, pentru a oferi numai câteva exemple.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Van Dalen referitor la strategia transportului maritim până în 2018, deşi amendamentul nostru privind transportul maritim în ETS a fost respins cu o largă majoritate (vot prin apel nominal).

  Vilja Savisaar (ALDE), în scris. − (ET) Viitorul sectorului european al transportului maritim joacă un rol foarte important în Uniunea Europeană din punct de vedere economic şi social, precum şi din punctul de vedere al mediului. Votul care a avut loc astăzi pune în aplicare o strategie pentru politica europeană a transportului maritim până în 2018 şi poate că acest lucru va avea un efect direct asupra a 41 % din flotele care aparţin Europei şi, indirect, asupra sectorului transportului maritim din întreaga lume. Grupul ALDE a sprijinit acest raport, întrucât ne satisface aşteptările în cea mai mare măsură, iar propunerile noastre de îmbunătăţire au primit sprijinul necesar. În opinia noastră, următoarele cuvinte-cheie trebuie să joace un rol principal în sectorul transportului maritim în viitor: eficienţă, ecologie, precum şi condiţii egale pe piaţă. Prin urmare, este important că raportul care este adoptat astăzi solicită tuturor statelor membre să ratifice Convenţia Organizaţiei Maritime Internaţionale, în scopul de a asigura condiţii mai bune pentru navigatori şi pentru proprietarii de nave, precum şi pentru mediu. În cele din urmă, îi mulţumesc raportorului pentru nivelul său ridicat de cooperare şi deschidere în timpul elaborării raportului.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Transportul maritim reprezintă, fără îndoială, un avantaj competitiv pentru Europa, dar mai rămân multe de făcut pentru a promova intermodalitatea şi comodalitatea, care implică, de asemenea, repoziţionarea transportului maritim ca o alternativă cu adevărat competitivă.

Industria maritimă se confruntă cu o serie de provocări, care se pot transforma în oportunităţi reale dacă ştim cum să le utilizăm prin investiţii în formarea profesională a tinerilor tehnicieni pentru a compensa lipsa de profesionişti în acest sector. Dezvoltarea tehnologică şi reducerea birocraţiei inutile pentru a atrage investiţii în sectorul portuar reprezintă, de asemenea, priorităţi.

De asemenea, trebuie să fie căutate modalităţi de transport maritim mai sigure şi mai curate, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi oferind un răspuns eficient la actele de piraterie. Presiunile care ameninţă poziţia flotei maritime a Europei, care provin în principal din ajutoarele de stat acordate sectorului în ţările terţe, trebuie să fie gestionate într-un cadru care urmează să fie dezvoltat în interiorul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Infrastructura Europei şi capacitatea portului merită să continue să fie dezvoltate, asemenea autostrăzilor maritime, care sunt foarte importante pentru ţările din sud şi pentru cele periferice precum Portugalia, dar şi pentru regiunile ultraperiferice, cum ar fi Madeira.

Raportul pe care l-am adoptat astăzi se referă la aceste orientări în termeni generali şi, prin urmare, acesta a câştigat sprijinul meu.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) Peste 80 % din comerţul mondial se desfăşoară pe mare, iar transportul maritim rămâne coloana vertebrală a comerţului internaţional. UE este cel mai important exportator mondial şi al doilea dintre cei mai mari importatori. Prin urmare, serviciile de transport maritim şi cele similare sunt esenţiale dacă dorim ca întreprinderile europene să concureze la scară globală. Transportul maritim de coastă reprezintă o parte importantă a lanţului de transport european, care transportă 40 % din marfă pe teritoriul Europei. În fiecare an, peste 400 de milioane de pasageri utilizează porturile europene şi, prin urmare, transportul maritim afectează în mod direct calitatea vieţii cetăţenilor europeni. Parlamentul European este unul dintre apărătorii politicii maritime în UE. Politica UE în domeniul transportului maritim sprijină, de asemenea, alte politici, în special o politică maritimă integrată. Criza financiară mondială a afectat, de asemenea, sectorul transportului maritim. Prin urmare, acum trebuie cu adevărat să eliberăm potenţialul economic din sectorul maritim european, pentru a stimula creşterea economică şi socială şi stabilitatea mediului. Competitivitatea pe termen lung al transportului maritim european este piatra de temelie a politicii maritime a UE. Această strategie favorizează transportul maritim sigur, curat şi eficient, precum şi crearea de locuri de muncă în industria politicii maritime europene. O viziune strategică, luând în considerare dezvoltarea transportului maritim, a porturilor şi sectoarelor similare, este importantă pentru simplificarea politicii maritime a UE, astfel încât să poată face faţă provocărilor viitoare, de exemplu, combaterea pirateriei şi reducerea impactului transportului maritim asupra mediului. Este esenţială o abordare integrată, intersectorială, inclusiv politici privind pescuitul, transportul, mediul, energia, industria şi cercetarea ştiinţifică. S-a sfârşit perioada competiţiei între vecinii europeni. Acest lucru se aplică atât Lituaniei, cât şi restului Europei.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Salut adoptarea acestui raport, care integrează unele dintre propunerile mele pentru viitorul politicii de transport maritim şi al sectoarelor sale conexe, fie în ceea ce priveşte construcţia de nave, fie în ceea ce priveşte turismul sau pescuitul. În ceea ce mă priveşte a fost important să se reafirme necesitatea asigurării securităţii ca o condiţie prealabilă pentru transportul maritim şi să se sublinieze, în ciuda contextului economic dificil, nevoia de respectare a standardelor ridicate de protecţie a mediului marin şi a celui de coastă. Creşterea preconizată a volumului de mărfuri şi de călători, cele mai stricte standarde de mediu şi nevoia de promovare a intermodalităţii şi a schimbărilor modale fac ca modernizarea infrastructurilor portuare să fie necesară. Aceste măsuri structurale necesită investiţii semnificative, combinate cu norme de finanţare transparente şi echitabile în vederea sprijinirii inovării şi creşterii competitivităţii porturilor europene. În cele din urmă, salut faptul că dimensiunea socială se încadrează în strategia noastră şi subliniază, în special, ocuparea forţei de muncă, formarea profesională, consolidarea profesioniştilor în sectorul maritim, precum şi îmbunătăţirea condiţiilor navigatorilor care lucrează la sol şi la bord.

Raport: Helga Trüpel (A7-0028/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Biblioteca digitală europeană denumită „Europeana” este un portal direct, unic şi multilingv pentru patrimoniul cultural european, care va permite în viitor unui număr ridicat de cititori să aibă acces la documente rare sau vechi din patrimoniul Europei, a căror conservare le face dificilă consultarea

În propunerea de rezoluţie votată astăzi am solicitat Comisiei Europene demararea unei campanii speciale media şi on-line de popularizare a site-ului Europeana, care să vizeze studenţii şi profesorii şi care să se concentreze asupra utilizării resurselor digitale oferite de acest portal în scopuri educative. Portalul Europeana ar trebui să devină unul din punctele de referinţă pentru educaţie şi cercetare, care să îi apropie pe tinerii europeni de patrimoniul lor cultural şi care să contribuie la realizarea coeziunii transculturale în UE

În această propunere de rezoluţie, Parlamentul European încurajează statele membre să aibă contribuţii egale la conţinutul proiectului Europeana şi să îşi intensifice eforturile în ceea ce priveşte furnizarea de lucrări către bibliotecile şi instituţiile naţionale culturale, astfel încât toţi europenii să aibă acces deplin la propriul patrimoniu cultural.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Europeana, biblioteca digitală europeană, demonstrează o mare ambiţie şi anume de a digitaliza toate operele europene, în scopul de a le face accesibile publicului larg. Aceasta este o sarcină pe termen lung care necesită o monitorizare atentă şi progres măsurabil. Raportul din proprie iniţiativă propune ca obiectiv 15 milioane de lucrări care sunt puse la dispoziţie până în 2015, precum şi accesul tuturor la site şi în toate limbile Uniunii Europene.

Acest proiect european este esenţial: contribuie la sporirea patrimoniului nostru comun, la influenţa sa în lume şi împiedică astfel monopolizarea acestor lucrări de către actorii din sectorul privat. Prin urmare, am votat cu hotărâre în favoarea acestui proiect ambiţios.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am susţinut raportul, deoarece consider că accesul la informaţii culturale şi educaţionale trebuie să fie o prioritate în vederea îmbunătăţirii standardelor educaţionale şi de viaţă în Europa. Având în vedere beneficiile pentru toţi cetăţenii UE de a accesa biblioteca „Europeana”, disponibilitatea sa în toate limbile oficiale ar trebui să fie avută în vedere cât mai curând posibil. De asemenea, persoanele cu handicap ar trebui să beneficieze de tehnologia digitală şi să se bucure de un acces mai uşor la educaţie şi la informaţii, prin intermediul formatelor accesibile şi tehnologiilor adaptate. Disponibilitatea „Europeana” ar trebui să fie îmbunătăţită, asigurând accesul liber pentru elevii, studenţii şi profesorii din şcolile secundare, universităţi şi alte instituţii de învăţământ. Prin urmare, este esenţial să se garanteze şi să se simplifice accesul universal la patrimoniul cultural european şi să se asigure că acesta va fi promovat şi conservat pentru generaţiile viitoare.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Colectarea şi păstrarea patrimoniului artistic şi cultural al statelor membre ale Uniunii Europene, prin stabilirea unei platforme multimedia care reuneşte imagini, sunete şi clipuri video pentru a crea o resursă care este simultan o bibliotecă, un muzeu şi o arhivă: acesta este scopul proiectului Europeana, care, lansat în 2008, transmite online patrimoniul artistic european graţie contribuţiei a peste 1 000 de instituţii culturale.

Deşi mai are încă o serie de puncte slabe, inclusiv publicitatea şi sensibilizarea cu privire la proiectul în sine, problema de a lansa online lucrările „orfane” sau lucrările supuse drepturilor de autor şi, nu în ultimul rând, un anumit caracter eterogen obiectelor şi materialelor puse la dispoziţie, Europeana exploatează, cu toate acestea, noi forme de tehnologie pentru a computeriza patrimoniul cultural european la scară largă, bazându-se nu numai pe resursele UE, ci, de asemenea, pe resursele naţionale şi private.

Conservarea memoriei artistice, precum şi a reprezentărilor şi particularităţilor culturale ale fiecărui stat membru este esenţială pentru a se asigura că generaţiile mai tinere au un puternic simţ al identităţii proprii. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui proiect de raport.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − În urma votului pozitiv acordat pentru raportul „Europeana: etapele următoare”, precum şi în calitatea mea de raportor pentru aviz al comisiei ITRE, salut finalizarea acestuia şi sper ca recomandările acestuia să fie preluate de către Comisie. În urma dezbaterilor din cadrul comisiei ITRE asupra raportului, s-au discutat subiecte precum organizarea IT şi guvernarea site-ului Europeana.eu, accesul liber la informaţiile bibliotecii, nevoia standardizării procedurilor de digitalizare, precum şi problema mediatizării site-ului în mediul informatic. O parte din aceste subiecte au fost incluse şi în raportul comisiei principale, CULT şi acest lucru mă face să sper că am reuşit să obţinem un raport complet.

Cu toate acestea, consider că dezbaterea trebuie să continue pe anumite aspecte care nu au fost preluate în întregime, precum guvernarea site-ului, metodele de finanţare şi mai ales organizarea acestuia sub forma unei baze de date unice şi nu a unui portal. Sper ca recomandările stipulate de către noi, împreună cu reflecţia Comisiei asupra problemelor mai sus menţionate, să se concretizeze într-un proiect de succes. Europeana poate deveni un proiect de succes al Uniunii Europene, atâta timp cât este construit pe valorile şi idealurile Uniunii şi reprezintă centrul informaţiei culturale europene.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la „Europeana – etapele următoare”, care încurajează toate statele membre ale UE să fie mai active în a face contribuţii disponibile din bibliotecile naţionale şi instituţiile culturale, astfel încât toţi cetăţenii europeni să aibă acces deplin la propriul lor patrimoniu cultural. Obiectivul de a stoca peste 15 milioane de lucrări pe site pe termen scurt poate contribui la protejarea patrimoniului cultural european, astfel încât generaţiile viitoare să poată fi capabile să adune o memorie colectivă europeană.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Chiar şi în timpul perioadelor când împărţirile sau chiar ostilitatea dintre ţările din Europa au fost mai evidente, cultura şi ştiinţa europeană au fost întotdeauna capabile să depăşească aceste frontiere şi să se răspândească în întreaga zonă care astăzi face parte din Uniune şi chiar dincolo de aceasta. Este mai mult decât corect să evidenţiem rolul universităţilor în acest sens. Cu originile lor religioase, au jucat un rol decisiv în reconectarea părţilor disparate de ceea ce a ajuns să fie respublica christiana şi în a-i aminti pe toţi cei care au fost capabili să depăşească diviziunile şi să-şi facă ideile lor auzite pe întregul continent şi, de acolo, în întreaga lume. Fiind de origine portugheză şi un moştenitor al unei limbi şi al unei culturi care se răspândesc în întreaga lume, susţin eforturile care se fac pentru a face mai vizibile şi mai accesibile cultura şi ştiinţa europeană tuturor celor care ar dori să se bucure de ele. În această privinţă, Europeana este moştenitoarea celei mai bune tradiţii europene. Sper că proiectul va continua într-o formă durabilă şi că ţara mea, în conformitate cu vocaţia sa universalistă, va colabora în acest sens cu un angajament reînnoit.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Europeana s-a deschis în noiembrie 2008, iar scopul său este de a face accesibil tuturor pe internet patrimoniul cultural şi ştiinţific european. Europeana deţine în prezent un catalog cu 6 milioane de lucrări digitalizate, iar scopul este de a ajunge la 10 milioane de titluri nou introduse până în iunie 2010. A doua fază a proiectului va vedea lansarea unui operaţiuni depline Europeana.eu în 2011, care va avea mai mult un caracter multilingvistic şi va avea caracteristici semantice de web. Doar 5 % dintre toate cărţile digitale sunt disponibile prin Europeana şi aproape jumătate dintre acestea provin din Franţa, urmată de Germania (16 %), Olanda (8 %), şi Regatul Unit (8 %). Alte ţări oferă 5 % sau chiar mai puţin fiecare. Este de dorit o contribuţie sporită a statelor membre. Sprijin apelul ca Europeana să ajungă la o cifră de cel puţin 15 milioane de obiecte digitalizate diferite până în 2015. Sunt de acord că trebuie acordată o atenţie specială acelor lucrări care sunt fragile şi ar putea înceta să mai existe foarte curând, printre care, materialele audiovizuale. Trebuie găsite modalităţile de a include material cu drept de autor, astfel încât să cuprindă lucrările din prezent şi cele din trecutul recent.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Crearea unei biblioteci digitale, muzeu şi arhivă a patrimoniului cultural european – de la lucrări literare la alte materiale de importanţă culturală şi ştiinţifică – va aduce beneficii semnificative în domeniile educaţiei, cercetării şi culturii. În scopul atingerii obiectivului de a aduce beneficii publicului larg, fiind la dispoziţia tuturor, nu doar în Europa, ci şi în restul lumii, este esenţial ca biblioteca Europeana să asigure accesul gratuit al publicului la materialele care sunt puse la dispoziţie. De asemenea, este esenţial să nu uităm importanţa realizării acestui lucru în formate şi mass-media care să asigure accesul pentru persoanele cu handicap.

Cu toate acestea, există anumite aspecte ale rezoluţiei adoptate, care sunt mai puţin clare şi altele care nu au fost suficient de dezvoltate. Nu este clar cum va fi stabilit care este conţinut cultural şi ştiinţific ce va fi inclus în Europeana sau de către cine, nici modul în care acesta va fi administrat; aceste aspecte sunt importante în evaluarea măsurii în care se va asigura o reprezentare corespunzătoare a diversităţii patrimoniului cultural al Europei.

Persistă îndoielile cu privire la modul în care vor funcţiona parteneriatele public-privat propuse în raport şi finanţarea generală a instituţiilor culturale asociate cu Europeana. Considerăm că patrimoniul cultural şi ştiinţific aparţine tuturor şi trebuie să fie accesibil în mod gratuit pentru întreaga populaţie; acesta nu trebuie tratat ca o marfă negociabilă.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Trebuie să garantăm accesul tuturor europenilor la comorile artistice şi culturale din Europa, care constituie patrimoniul lor. Ţinând seama de acest lucru, în ciuda unor probleme, Europeana, biblioteca digitală uimitoare care în prezent conţine aproape 6 milioane de lucrări digitalizate, a fost lansată în 2008. Astăzi trebuie să îmbunătăţim conţinutul Europeana, asigurând în acelaşi timp respectul pentru proprietatea intelectuală. În cele din urmă, eu însumi am acordat o importanţă deosebită îmbunătăţirilor aduse pentru a facilita accesul la acest instrument pentru membrii cu handicap din rândul publicului; prin urmare, statele membre ar trebui să ofere acestor oameni acces total şi gratuit la cunoaşterea colectivă a Europei prin intermediul unor formate accesibile şi al unor tehnologii corespunzătoare.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – (RO) Proiectul Europeana, biblioteca digitală a Uniunii Europene, trebuie apreciat ca iniţiativa menită să creeze un spaţiu cultural european, prin accesul larg al cetăţenilor la moştenirea culturală europeană. Din păcate, deşi lansat incă din noiembrie 2008, proiectul nu avansează, în primul rând din cauza obstacolelor legate de drepturile de autor, dar şi a finanţării reduse. Raportul PE, în forma finală adoptată astăzi, aduce recomandări utile pentru gestionarea acestui proiect in viitor. În primul rând, tipul finanţării trebuie revizuit, în direcţia parteneriatelor public-privat şi a contribuţiilor din partea statelor membre, deloc omogene in prezent. În al doilea rând, prin acest raport, atragem atenţia că doar printr-o digitizare pe scară largă a operelor, dar şi prin găsirea unor soluţii imediate pentru folosirea operelor cu drept de autor, se pot obţine rezultate reale. Un aport important, pe care acest raport îl poate aduce cadrului existent, îl reprezintă reglementările propuse în privinţa vizualizării operelor, care trebuie sa fie gratuită, în timp ce descărcarea ar trebui să se facă la un preţ acceptabil.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Diseminarea patrimoniului cultural european este benefică pentru mai multe sectoare, în special educaţia, ştiinţa, cercetarea şi turismul, printre altele. Cu toate acestea, acesta nu este deloc difuzat în mod corespunzător şi există o discrepanţă majoră între statele membre în ceea ce priveşte digitalizarea patrimoniului lor cultural pentru a facilita accesul la acesta. Este necesar un efort comun, care să ducă la adoptarea rapidă a noilor tehnologii, permiţând întregului patrimoniu cultural al Europei să fie repede compilat în formate digitale de înaltă calitate. Acest efort este necesar pentru ca acest patrimoniu să poată fi difuzat în întreaga lume, ajutând astfel alte popoare să obţină accesul la bogăţia culturală a Europei.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Aproximativ un milion de cărţi, hărţi şi fotografii din statele membre ale UE pot fi accesate în biblioteca digitală Europeana. Faptul că operatorii comerciali înregistrează mult mai multe melodii folosind Google Books şi au progresat în continuare în evoluţia lor, este un aspect logic şi este asociat cu un nivel mai ridicat de conştientizare a Google Books. Pentru a realiza un progres mai rapid cu Europeana şi pentru a face biblioteca digitală mai familiară, va trebui mai întâi să obţinem implicarea mai multor universităţi şi instituţii în acest proiect. Doar atunci putem vorbi despre mai multe resurse financiare. Chiar dacă Europeana este importantă pentru patrimoniul cultural european şi pentru cunoaştere, acceptarea unei creşteri a fondurilor – şi care să fie furnizată din fondurile de dezvoltare economică, de asemenea – este limitată, în special într-un moment de criză financiară şi având în vedere miliardele care vor ajuta Grecia. Prin urmare, m-am abţinut de la vot.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. − (LT) Motto-ul UE „Unită în diversitate” este foarte potrivit pentru proiectul Europeana. Am votat pentru acest raport, deoarece este prima încercare serioasă de a prezenta patrimoniul cultural al întregii Europe în format digital. Europa deţine una dintre cele mai mari comori culturale, care, în opinia mea, trebuie să fie accesibilă celei mai mari părţi a societăţii. Este oarecum regretabil faptul că nu toate ţările UE sunt la fel de active în a transfera patrimoniul lor cultural în spaţiul virtual. Este cazul în special în rândul noilor state membre ale UE. Ar trebui să menţionăm, de asemenea, alte probleme încă nerezolvate: finanţarea proiectului, cooperarea în sectorul public şi privat şi, cel mai important, problema protecţiei drepturilor de autor. Aceste probleme trebuie să fie abordate cât mai curând posibil, astfel încât cetăţenii Europei şi din întreaga lume să poată avea acces la patrimoniul cultural al Europei. Sper că raportul pe care l-am adoptat va accelera în continuare punerea în aplicare a proiectului Europeana.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Votul pozitiv cu privire la programul Europeana presupune mijloace de sprijin pentru eforturile de digitalizare a patrimoniului cultural al statelor membre. Cu toate acestea, este foarte important de remarcat faptul că obiectivul este de a proteja formatul electronic al lucrărilor în sine, fără a permite utilizatorilor să le modifice. Pe scurt, obiectivul nu este de a dezvolta un alt motor de căutare pe Internet; acesta este de a dezvolta un site web care va fi în acelaşi timp un muzeu, o bibliotecă şi o sursă de cunoştinţe ştiinţifice. Cu toate acestea, digitalizarea patrimoniului cultural nu va fi posibilă fără ajutorul statelor membre şi agenţiilor naţionale. Din păcate, 47 % din conţinutul Europeana provine în prezent din Franţa, în timp ce ţările care ar trebui să aibă o prezenţă puternică, având în vedere moştenirea lor culturală imensă, cum ar fi Grecia, reprezintă doar un procent insuficient pentru dosarele digitalizate. În plus, trebuie acordată o atenţie deosebită protejării drepturilor de proprietate intelectuală. Digitalizarea presupune accesul liber al cetăţenilor la cunoaştere şi ştiinţă; în niciun caz, nu înseamnă o nouă sferă de acţiune pentru pirateria electronică şi caracterul necontrolabil.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) În anul 2000, a fost lansată ideea de a crea o bibliotecă virtuală europeană. Obiectivul a fost de a lansa pe internet patrimoniul cultural european pentru a-l face mai accesibil pentru toată lumea. Cine se gândeşte la Europeana, se gândeşte la „cultură”. În prezent, Europeana oferă acces la şapte milioane de „obiecte digitalizate” (şi anume, imagini, texte, sunete şi clipuri video), fie că sunt lucrări de renume mondial, sau mici comori ascunse, la un simplu click cu mouse-ul. Peste 1 000 de instituţii de cultură asigură conţinutul său, iar acestea includ galerii, centre de arhivă, biblioteci şi muzee (inclusiv Rijksmuseum, British Library şi nu în ultimul rând, Luvrul). Cu siguranţă proiectul nu este nici pe departe terminat. Noua versiune a Europeana, care este în prezent în curs de dezvoltare, va fi lansată în acest an cu scopul de a ajunge la un volum de peste 10 milioane de obiecte digitalizate înainte de luna iunie. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să fie depăşite mai multe provocări majore. Acestea implică îmbunătăţirea conţinutului pe termen lung, inclusiv mai mult material care face obiectul drepturilor de autor, soluţionând problema operelor ieşite din tiraj şi a celor orfane, găsind noi metode de finanţare, îmbunătăţind accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, oferind un serviciu complet multilingvistic, ceea ce reprezintă toate aspectele care sunt abordate abil în textul pentru care am votat şi pe care eu, în consecinţă, l-am susţinut.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) În calitate de membră a Comisiei CULT, aprob adoptarea raportului referitor la „Europeana – etapele următoare”. Prin combinarea resurselor bibliotecilor digitale naţionale ale Europei, Europeana a devenit un punct de acces digital pentru patrimoniul cultural şi ştiinţific al umanităţii. Proiectul a fost aprobat de Asociaţia Bibliotecarilor din Polonia. Realizarea efectivă a proiectului necesită resurse financiare stabile, ceea ce va garanta participarea bibliotecilor naţionale şi accesul universal la resursele Europeana. În prezent, doar 5 % din patrimoniul cultural al Europei este disponibil sub formă digitalizată. Aproape jumătate (47 %) din acesta provine din Franţa, 6 % din Germania şi câte 5 % din Olanda şi Regatul Unit. Proiectul presupune ca începând cu luna iunie 2010 să fie disponibile 10 milioane de obiecte digitalizate, şi 15 milioane în 2011. Pentru realizarea acestui lucru, este necesară creşterea finanţării pentru digitalizarea produselor culturale, asigurând cooperarea strânsă între titularii drepturilor, instituţiile culturale şi sectorul public şi privat. Pentru ca un număr cât mai mare de persoane să poată utiliza Europeana, materialele trebuie să fie disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. O campanie de informare este necesară pentru a intensifica sensibilizarea cetăţenilor cu privire la Europeana. Portalul trebuie să ia în considerare, de asemenea, nevoile persoanelor cu handicap, care ar trebui să poată obţine acces deplin la cunoştinţele colective ale Europei. În acest scop, Comisia Europeană şi editurile ar trebui să se asigure că persoanelor cu handicap li se oferă versiuni digitale speciale ale lucrărilor, cum ar fi lecturile audio.

  Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL) Cred că deschiderea bibliotecii multimedia pe internet, Europeana, reprezintă un pas extrem de important în procesul de digitalizare a patrimoniului cultural al Europei şi al lumii. Acesta este motivul pentru care am aprobat raportul elaborat de dna Trüpel.

Proiectul pune la dispoziţie peste patru milioane şi jumătate de cărţi, filme, hărţi, reviste, fotografii şi piese muzicale, şi este o arhivă care stochează, pentru generaţiile viitoare, materiale înregistrate iniţial pe hârtie, pânză sau pergament. Acest lucru este extrem de valoros atât pentru cetăţenii obişnuiţi, cât şi pentru cercetători, întrucât facilitează accesul la lucrări rare şi greu de obţinut.

Un obstacol major în calea dezvoltării Europeana este existenţa diferitelor norme privind drepturile de autor în diferite state membre. Trebuie să ne străduim să armonizăm legislaţia astfel încât să poată fi puse cât mai multe opere la dispoziţia cetăţenilor, asigurând în acelaşi timp condiţii echitabile pentru autori. Succesul proiectului va depinde în mare măsură de angajamentul financiar continuu al statelor membre.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) M-am abţinut de la votul asupra rezoluţiei alternative referitoare la „Europeana – etapele următoare”, deoarece această rezoluţie a fost depusă de Grupul PPE, în ciuda votului care a avut loc în comisie.

Noua rezoluţie reproduce o mare parte a rezoluţiei iniţiale şi include, prin urmare, amendamentele pe care le-am depus şi care au fost adoptate, însă noul text urmăreşte, mai presus de toate, să le refuze cetăţenilor mijloacele pentru a adăuga conţinut la Europeana prin intermediul unui spaţiu special şi perspectiva de dezvoltare de instrumente Web 2.0.

Prin urmare, am refuzat să sprijin această mişcare atât la nivelul formei, cât şi al conţinutului.

Raport: Marit Paulsen (A7-0053/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece îndeamnă Comisia Europeană să evalueze aplicarea planului de acţiune pentru bunăstarea animalelor care este în vigoare în prezent (2006-2010) şi să elaboreze un alt plan de acţiune pentru 2011-2015. În acest raport există, de asemenea, dispoziţii pentru stabilirea unui sistem de monitorizare mai strict şi sancţiuni mai eficiente pentru proprietarii de animale care nu respectă cerinţele de bunăstare stabilite prin lege şi pentru despăgubirea agricultorilor europeni pentru creşterea costurilor de producţie asociate standardelor mai ridicate în materie de bunăstare a animalelor; de asemenea, raportul propune ca finanţarea măsurilor referitoare la protecţia animalelor să fie încorporată în noile programe de sprijin prevăzute în cadrul politicii agricole comune începând din 2013. Următorul plan de acţiune trebuie să se concentreze asupra unei legi europene generale privind bunăstarea animalelor, a unui centru pentru bunăstarea şi sănătatea animalelor, a unei mai bune aplicări a legislaţiei în vigoare, a relaţiei dintre sănătatea animală şi sănătatea publică, precum şi a noilor tehnologii.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Consider că s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte bunăstarea animalelor prin punerea în aplicare a Planului de acţiune 2006-2010, cele mai multe măsuri incluse în acest plan fiind puse în practică în mod satisfăcător

Ca membru al comisiei care supervizează sănătatea publică şi siguranţa alimentară, am apreciat în special punerea în aplicare a acţiunilor pentru reducerea efectelor nocive asupra sănătăţii umane cauzate de folosirea antibioticelor în hrana animalelor, după interzicerea acestora în 2006. Am votat în favoarea raportului inclusiv pentru aceste motive

Cu toate acestea, subliniez că în viitorul plan de acţiune ar trebui incluse mai multe măsuri în sprijinul agricultorilor din UE şi pentru îmbunătăţirea aplicării normelor actuale pentru transportul animalelor în statele membre.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Am votat în favoarea raportului referitor la planul de acţiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010. Sănătatea animalelor este importantă pentru cetăţenii europeni, pentru sectorul agricol european şi pentru economia europeană.

Salut recomandarea raportului potrivit căreia planul de acţiune ar trebui să pună mai mult accent pe aplicarea legislaţiei care există deja. Desigur, punerea în aplicare a normelor europene şi a sistemelor de sancţiune în legătură cu bunăstarea animalelor trebuie îmbunătăţită pentru a asigura că există un standard minim satisfăcător privind bunăstarea animalelor în Uniunea Europeană. Producătorii şi agricultorii europeni au standarde ridicate. Sunt de acord cu afirmaţia existentă în raport potrivit căreia trebuie să se asigure că produsele de origine animală, cum ar fi carnea, care sunt importate în Uniunea Europeană, respectă aceleaşi condiţii de bunăstare, astfel încât să existe o concurenţă loială şi condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi participanţii de pe piaţă.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece este deosebit de important pentru punerea în aplicare a politicii şi legislaţiei europene privind bunăstarea animalelor pentru a stabili standarde comunitare comune de bunăstare animală. O sănătate animală bună şi o bună creştere a animalelor sunt importante nu numai pentru bunăstarea animală, ci şi pentru sănătatea publică în general. Având în vedere că, în conformitate cu legislaţia comunitară toate animalele sunt considerate fiinţe sensibile, trebuie să consolidăm controalele de bunăstare şi să aderăm la standardele de protecţie animală. Din păcate, Comisia nu a pregătit încă o strategie concretă cu privire la standardele de bunăstare animală, şi s-a limitat la raportul prezentat în octombrie 2009. Sunt de acord cu solicitarea Parlamentului European prin care invită Comisia să pregătească un nou plan de acţiune 2011-2015 şi să aloce finanţarea necesară. Bugetul Uniunii Europene trebuie să includă credite suficiente pentru a permite Comisiei să îşi efectueze sarcinile de monitorizare, pentru a sprijini producătorii, dacă este cazul, şi pentru a compensa pierderea competitivităţii cu care se confruntă producătorii ca urmare a adoptării de noi standarde de bunăstare a animalelor şi a modificării celor existente. Statele membre trebuie, de asemenea, să se asigure că încălcările normelor UE referitoare la bunăstarea animalelor fac obiectul unor sancţiuni eficace. Astfel, numai prin înăsprirea legislaţiei privind protecţia animalelor şi punerea în aplicare a acesteia putem asigura protecţia animală şi evita ca produsele animale care nu îndeplinesc condiţiile stabilite de legislaţia generală să fie oferite pe piaţa internă.

  Louis Bontes (NI), în scris. − (NL) În timp ce Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) sprijină bunăstarea animalelor, aceasta este o chestiune care le revine statelor membre şi nu UE.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) În Europa a existat şi continuă să existe o dorinţă activă şi o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte tratamentul decent al animalelor. O bună sănătate şi creşterea de înaltă calitate a animalelor sunt, de asemenea, de o importanţă fundamentală pentru sănătatea publică umană. Standardele stricte în comparaţie cu restul lumii fac parte din marca înregistrată a agricultorilor europeni, astfel cum este calitatea produselor lor agricole, de exemplu. Din aceste motive, trebuie să depunem toate eforturile pentru a crea un cadru juridic care specifică standardele minime valabile pe întreg teritoriul, pentru toate formele de creştere a animalelor. Numai în acest mod va fi posibilă o concurenţă economică liberă şi loială pe piaţa internă. Este necesar, de asemenea, să se solicite standarde minime pe piaţa mondială, pentru a preveni ca bovinele crescătorilor de animale din UE să fie mutate în afara UE, în regiuni cu standarde mai scăzute. Salut sugestia raportorului potrivit căreia costurile de producţie mai ridicate asociate cu standarde mai stricte ar trebui compensate în cadrul sprijinului în conformitate cu viitoarele forme ale PAC. Cu toate acestea, trebuie precizat că nu au fost realizate progrese suplimentare în monitorizarea prin satelit a transportului de animale, şi este regretabil, de asemenea, faptul că unii agricultori din UE nu urmează standardele aprobate, în special în creşterea porcilor. Trebuie avut în vedere faptul că standardele mai ridicate necesită cheltuieli financiare mai însemnate şi, prin urmare, agricultorii decenţi şi responsabili sunt dezavantajaţi pe piaţă prin comportamentul celor iresponsabili. Din aceste motive, este esenţial să se introducă opţiunea de sancţiuni adecvate în caz de încălcare a reglementărilor UE.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la evaluarea şi analizarea planului de acţiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010, care propune punerea în aplicare a unui sistem de supraveghere mai strict şi a unor sancţiuni mai eficiente pentru proprietarii de animale care nu respectă cerinţele de bunăstare stabilite prin lege. Este esenţial ca agricultorii europeni să fie compensaţi în cadrul politicii comune agricole pentru costurile de producţie mai ridicate asociate standardelor de bunăstare a animalelor mai exigente.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson şi Marita Ulvskog (S&D), în scris. − (SV) După o oarecare ezitare, noi, social-democraţii suedezi, am ales să votăm în favoarea acestui raport referitor la bunăstarea animalelor în Europa. Am fi preferat o abordare mai ambiţioasă a bunăstării animalelor europene, şi nu dorim ca această protecţie să fie formulată într-un mod care să împiedice statele membre să stabilească standarde mai ridicate decât cele asigurate de reglementările UE. Cu toate acestea, am decis să privim raportul ca parte a unui proces continuu care va permite treptat îndeplinirea acestor standarde şi, prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Sunt de acord cu raportorul alternativ al Grupului PPE, dna Jeggle, atunci când afirmă că este necesară o abordare mai coerentă a bunăstării animalelor, însă acest lucru nu înseamnă că este nevoie de legi şi reglementări suplimentare. Mai mult, trebuie să fac observaţia – fără a trivializa problema protecţiei bunăstării animalelor – că, în final, prea multe reglementări şi standarde pot avea efecte negative pe piaţă.

Nu trebuie uitat faptul că, cu cât sunt mai multe standarde, cu atât este mai dificil pentru producători să le respecte, şi cu atât creşterea animalelor în Europa devine mai puţin competitivă. În plus, protecţia excesivă a animalelor nu trebuie să ne facă să uităm celelalte valori care sunt la fel de importante, şi că este important ca acestea să fie păstrate, precum competitivitatea economică, durabilitatea terenurilor arabile şi creşterea animalelor, şi chiar unele tradiţii naţionale.

Pe de altă parte, însă, sănătatea umană trebuie protejată de bolile transmise de animale (fie animale sălbatice, de companie sau animale destinate consumului uman), iar acest lucru necesită o cercetare ştiinţifică pentru a ne arăta cum să reglementăm şi să protejăm mai bine sănătatea publică.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Un nivel ridicat de bunăstare a animalelor de la creştere la sacrificare poate îmbunătăţi calitatea şi siguranţa produsului. Standardele europene în acest domeniu sunt unele dintre cele mai ridicate din lume. Cu toate acestea, conformitatea cu aceste standarde nu trebuie să dezavantajeze producătorii din UE pe piaţa europeană. Adevărul este că aceste standarde implică costuri de operare, financiare şi administrative pentru agricultorii din UE. Reciprocitatea standardelor este necesară dacă se doreşte o concurenţă loială cu privire la producătorii care nu fac parte din UE. Prin urmare, agricultorii europeni trebuie să fie compensaţi pentru costurile de producţie mai ridicate inerente standardelor de bunăstare animală mai ridicate. Finanţarea acestei compensări trebuie să consiste în noi planuri de subvenţii pentru politica agricolă comună începând din 2013. Aş dori să subliniez faptul că politica comunitară privind protecţia animalelor trebuie însoţită de o politică comercială coerentă. Aş dori să evidenţiez faptul că nu a existat nicio menţiune referitoare la chestiuni legate de bunăstare animală în acordul-cadru din iulie 2004, sau în oricare alt document-cheie al Rundei Doha a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Prin urmare, nu trebuie introduse standarde suplimentare de bunăstare animală care au efecte negative asupra competitivităţii producătorilor, până când partenerii noştri comerciali din OMC nu aderă la acestea.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Există o serie de aspecte importante ale raportului adoptat care sunt pozitive: în primul rând, necesitatea de a reglementa importurile şi de a asigura că toate animalele şi carnea importată din ţările terţe îndeplinesc aceleaşi cerinţe de bunăstare ca cele aplicate în UE; în al doilea rând, necesitatea de a acoperi în mod adecvat costurile suplimentare care rezultă din promovarea bunăstării animalelor; în al treilea rând, recunoaşterea capacităţii de investiţie limitate ale multor producători mici şi mijlocii, afectaţi de modul inechitabil în care funcţionează lanţul de aprovizionare alimentară; şi, în sfârşit, propunerea privind stimulente pentru creşterea regională, comercializarea şi sacrificarea animalelor pentru a evita necesitatea ca animalele să fie transportate pe distanţe lungi în scopul creşterii sau al sacrificării. Din nefericire, raportul nu reuşeşte să recunoască faptul că actuala politică agricolă comună (PAC) promovează şi favorizează modele de producţie intensivă, care sunt frecvent compatibile cu bunăstarea şi sănătatea animalelor. Ar fi putut şi ar fi trebuit să meargă mai departe, prin criticarea actualei PAC, respingând productivismul şi susţinând o politică agricolă nouă. Mai mult, acesta face propuneri nerealiste şi abia fezabile, cum ar fi dezvoltarea unui sistem prin satelit pentru monitorizarea transportului de animale.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Am două observaţii cu privire la acest raport. Chiar dacă raportoarea nu merge până la capăt cu logica sa, este reconfortant să vedem că acest Parlament devine în sfârşit conştient de o serie de probleme. Impunerea de norme legitime asupra propriilor noştri producători şi crescători îi penalizează într-un sistem global de schimb comercial foarte liber, în care OMC consideră preocupările sociale, de mediu sau de altă natură ca fiind bariere netarifare în calea comerţului. Are rost să mai amintesc că însuşi acest Parlament a acordat întotdeauna prioritate comerţului şi că este, prin urmare, de asemenea responsabil pentru această situaţie? Sunt la fel de surprins de faptul că nu a existat nicio menţiune a regresiilor legislative impuse de Comisie, în special cu privire la producţia ecologică, care au impact nu numai asupra calităţii produselor, ci şi a bunăstării animalelor şi a sănătăţii umane. În al doilea rând, este timpul să conştientizăm faptul că respectul, citez, „pentru obiceiuri referitoare în special la ritualurile religioase şi la tradiţiile culturale” poate fi împotriva acestor standarde pe care susţineţi că le apăraţi şi împotriva adevăratelor tradiţii şi practici europene. Este inacceptabil că unele comunităţi străine pot insista, pe această bază, asupra metodelor crude de sacrificare, şi să recomande chiar ca reglementările UE să fie încălcate în acest domeniu.

  Dan Jørgensen (S&D), în scris − (DA) Social-democraţii danezi au votat în favoarea acestui raport referitor la bunăstarea animalelor în UE. Sprijinim o politică ambiţioasă de bunăstare a animalelor, care creşte gradul de luare în considerare a bunăstării animalelor în conformitate cu articolul 13 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene – eventual sub forma unui sistem de stimulente pozitive. Cu toate acestea, nu suntem în favoarea atribuirii automate de noi fonduri pentru sectorul agricol european, ca urmare a unor pierderi financiare asociate cu luarea în considerare a bunăstării animalelor.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Cred că bunăstarea animalelor reprezintă o prioritate care are o influenţă imensă asupra sănătăţii publice şi a economiei europene. Punerea în aplicare rapidă şi eficientă a legislaţiei coerente în acest domeniu este esenţială, precum şi înfiinţarea unei instituţii care va coordona bunăstarea animalelor. În prezent, planul de acţiune comunitară a fost pus în aplicare la un nivel satisfăcător, însă în viitor va fi necesar să se acorde o atenţie sporită problemei transportului şi monitorizării animalelor. Trebuie să ne luptăm pentru a reduce diferenţele între nivelurile actuale ale standardelor de bunăstare în diferite ţări ale Uniunii, deoarece, în prezent, există diferenţe majore în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă ale animalelor, şi există o destabilizare în creştere pe pieţele de animale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Salut faptul că Europa a realizat unul dintre cele mai ridicate niveluri din lume în acest domeniu. Crearea unui sistem de monitorizare mai strict şi sancţiuni mai eficiente pentru proprietarii de animale care nu respectă cerinţele stabilite prin lege este esenţială, însă întrucât astfel de măsuri presupun costuri pentru agricultori, suntem în favoarea subvenţiilor de compensare incluse în acest plan şi incluse în planul de subvenţii a noii politici agricole comune din 2013. Este important să subliniem faptul că, împreună cu acest program, UE ar trebui să impună norme stricte şi bine definite pentru alte ţări care nu respectă aceste standarde, şi devin astfel o competiţie neloială pentru agricultorii UE.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Timp de mai mulţi ani, UE a încercat să atingă standardizarea directivelor privind chestiuni referitoare la creşterea animalelor. Au fost realizate progrese în domeniul creşterii intensive a animalelor în special, dar încă mai sunt lucruri de făcut. În orice caz, este logic să se continue cu planul de acţiune; în special în legătură cu punerea în aplicare a legilor şi directivelor existente. În acest sens, trebuie menţionată în mod clar încă o dată problema câinilor importaţi din est, în legătură cu care nu au fost încă închise toate lacunele din reglementările existente. Animalele bolnave şi neglijate, cele mai multe luate mult prea devreme de lângă mamele lor, sunt transportate în Occident în cele mai deplorabile condiţii, pentru a fi vândute aici pentru sume mari de bani. Acest raport ar trebui văzut ca un pas pozitiv în direcţia bună, motiv pentru care am votat în favoarea lui.

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. − (DA) Am votat în favoarea acestui raport din proprie iniţiativă a Parlamentului European referitor la evaluarea şi analizarea planului de acţiune pentru bunăstarea animalelor (raportul Paulsen), deoarece sprijin deplin obiectivul de consolidare a bunăstării animalelor în UE.

Totuşi, nu reiese clar din raport dacă UE va stabili o armonizare maximă în acest domeniu. Nu voi putea în niciun caz să sprijin o propunere viitoare care a împiedicat statele membre să elaboreze standarde obligatorii mai bune pentru bunăstarea animalelor decât standardele asupra cărora putem conveni la nivel comunitar.

Dimpotrivă, cred că este vital pentru desfăşurarea în continuarea a unei mai bune bunăstări a animalelor să fie posibil ca statele membre să fie deschizători de drumuri în acest domeniu.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL) , în scris. − (SV)- Am votat în favoarea raportului elaborat de dna Paulsen referitor la legislaţia privind bunăstarea animalelor. Totuşi, aş dori să subliniez faptul că este important ca această legislaţie să reprezinte standarde minime. Statele membre şi regiunile trebuie să aibă posibilitatea de a pune în aplicare o legislaţie mai profundă.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) Raportul pe care l-am votat astăzi evaluează, în mod obiectiv şi critic, rezultatele planului de acţiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010 şi stabileşte obiective realiste şi necesare pentru creşterea – în ceea ce priveşte progresul - producţiei şi consumului de alimente în Uniunea Europeană. Un aspect pe care aş dori să îl subliniez este recunoaşterea că produse de mai bună calitate înseamnă costuri crescute pentru producători, în special producătorii primari, ceea ce nu înseamnă în mod normal o cerere comercială mai mare, deoarece numai o minoritate a consumatorilor va alege produse mai scumpe.

Prin urmare, raportul subliniază necesitatea de a compensa însuşi aceşti producători pentru eforturile lor. Intenţia de a impune reglementările aplicabile produselor UE asupra produselor care provin din ţările terţe ar trebui de asemenea remarcată, întrucât asigură o concurenţă loială şi echilibrată în comerţ. În sfârşit, mi se pare important argumentul pentru crearea unui organism european de coordonare şi de adoptare a legislaţiei generale şi comune, pentru a armoniza cele mai bune practici şi a stabili mecanisme de supraveghere.

  Daniël van der Stoep (NI), în scris. − (NL) În timp ce Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) sprijină bunăstarea animală, aceasta este o chestiune care le revine statelor membre şi nu UE.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Am adoptat astăzi o rezoluţie importantă care evaluează planul de acţiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010 elaborat de Comisia Europeană. Standarde înalte de sănătate animală sunt cerute nu doar de argumente de natură etică, ci şi de preocuparea pentru siguranţa şi calitatea produselor de origine animală, iar acest lucru generează, fără îndoială, o marcă agricolă europeană pozitivă şi de încredere.

Raport: Stéphane Le Foll (A7-0060/2010)

  Richard Ashworth (ECR), în scris. − În timp ce sprijinim măsuri pentru gestionarea şi protejarea pădurilor europene, nu sprijinim crearea unei noi politici forestiere europene care să transfere Uniunii Europene competenţele în acest domeniu. Raportul se referă, de asemenea, la Directiva privind solurile, legislaţie căreia delegaţia conservatoare din Marea Britanie i se opune, deoarece solurile sunt cel mai bine gestionate de statele membre, întrucât aplicarea aceloraşi norme asupra tuturor solurilor din nordul Finlandei până în sudul Greciei nu va aduce niciun beneficiu agricultorilor din Marea Britanie. Agricultorii din Marea Britanie îndeplinesc deja standarde voluntare foarte ridicate de gestionare a solului şi au continuat să îmbunătăţească standardele. Directiva privind solurile, astfel cum a fost propusă de Comisia Europeană, a fost greşită în multe aspecte şi va aduce doar mai multe reglementări, mai multe costuri şi mai puţină flexibilitate pentru agricultorii britanici, care credem că ştiu mai bine decât birocraţii europeni cum să îşi gestioneze propriul teren.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) După părerea mea, raportul referitor la agricultura în UE şi schimbările climatice are calitatea esenţială de a combina protecţia mediului cu promovarea unui sector agricol european mai puternic. Într-adevăr, sectorul agricol trebuie să se deplaseze cu hotărâre către mijloace de producţie mai respectuoase faţă de mediu şi mai durabile.

Cu toate acestea, aceste obiective nu trebuie sub nicio formă să constituie un argument pentru slăbirea agriculturii în UE. Pentru a asigura acest lucru, trebuie să garantăm o mai bună utilizare a resurselor şi trasabilitatea produselor. Am votat aşadar pentru acest raport, deoarece respectă aceste echilibre.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am acordat tot sprijinul meu acestui raport. Viitoarea reformă PAC va trebui să ia în considerare multe probleme, inclusiv schimbările climatice. Este clar deja că schimbările climatice vor avea un impact negativ asupra agriculturii UE, în special în regiunile de sud şi sud-est. Noua PAC va trebui, prin urmare, să răspundă unei cereri publice crescânde pentru o politică agricolă mai durabilă. În prezent, PAC nu abordează problemele de mediu într-un mod coerent. Noile provocări ale schimbărilor climatice, gestionarea apelor, energiile regenerabile şi biodiversitatea nu au fost luate pe deplin în considerare la momentul controlului sanitar PAC. Sunt sigur că PAC trebuie transformată într-o politică agricolă, alimentară şi de mediu cu sisteme mai echitabile şi durabile de sprijinire a agricultorilor, asigurând în acelaşi timp conservarea zonelor rurale, conservarea biodiversităţii, captarea dioxidului de carbon şi siguranţa alimentară.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Politica agricolă comună este un domeniu-cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice în următorii ani. Ca atare, raportul prezentat de dl Le Foll plasează în mod prudent problema climatică în centrul PAC.

Agricultura suferă două lovituri din partea schimbărilor climatice. Este prima care este afectată de creşterea secetelor şi a dezastrelor naturale. Totuşi, aceasta este, de asemenea, cu 9 % în urma emisiilor de gaze cu efect de seră în Europa. Parlamentul European arată că avem la îndemână cursuri de acţiune virtuoase.

Îngrăşămintele azotate utilizate de agricultori sunt emiţători semnificativi de CO2. Prin vizarea utilizării acestora, prin promovarea îngrăşămintelor pe bază de deşeuri organice şi prin accentuarea agriculturii ecologice, vom reduce drastic emisiile de gaze cu efect de seră. Gazul metan provenit din fecalele animale este, de asemenea, o sursă de energie regenerabilă. Mai mult, pădurile şi solul european sunt ambele rezervoare incredibile de CO2.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană este cel mai mare importator de produse agricole la nivel mondial, iar încurajarea producţiei interne, cu impact minim asupra schimbărilor climatice, este salutară. Concluziile raportului dezbătut miercuri în Parlamentul European ne arată că importul de produse agricole din state terţe are un impact negativ mult mai mare asupra mediului decât producţia internă, care se supune unor reguli mai stricte de reducere a emisiilor de dioxid carbon, ce favorizează schimbările climatice

Agricultura a fost şi va rămâne principala sursă de hrană la nivel mondial. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, producţia agricolă trebuie să crească cu 70 % în următorii 40 de ani pentru a acoperi nevoile populaţiei mondiale. Uniunea Europeană trebuie să înceapă să conceapă politici sau să treacă de urgenţă la implementarea celor existente, pentru a preîntâmpina o criză pe termen lung. Aceste politici trebuie coroborate cu obiectivele ambiţioase de reducere a emisiilor de dioxid de carbon cu impact negativ asupra mediului, pentru că ne învârtim într-un cerc vicios: potrivit specialiştilor, agricultura făcută fără a lua în calcul impactul asupra mediului va produce încălzire globală, ceea ce va conduce la dificultăţi majore în a mai face agricultură pe termen lung.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Agricultura europeană contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii de atenuare a schimbărilor climatice pentru anul 2020. Emisiile cu efect de seră au scăzut ca urmare a eficienţei crescute a agriculturii UE, inovaţiilor constante, utilizării noilor tehnologii precum stocarea CO2 în sol, şi evoluţiilor în producţia de energii durabile, regenerabile. Prin urmare, inovarea are un rol major de jucat în reducerea impactului pe care agricultura îl are asupra schimbărilor climatice şi consecinţele sale climatice. Solicit utilizarea de fonduri europene pentru a dezvolta tehnologia pentru a adapta acest sector al luptei împotriva schimbărilor climatice. Rolul agriculturii în procesul luptei împotriva schimbărilor climatice trebuie să ia în considerare poziţia competitivă a sectorului agroalimentar al UE pe piaţa mondială, astfel încât trebuie găsite soluţii care permit agriculturii convenţionale să contribuie la gestionarea durabilă a mediului, protejând-o în acelaşi timp de speculaţii privind produsele alimentare de pe piaţa bunurilor şi protecţionismul comerţului internaţional.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Delegaţia mişcării democrate din Parlamentul European salută adoptarea raportului referitor la agricultura UE şi schimbările climatice. Aceasta aprobă faptul că accentul este pus pe noile provocări pe care politica agricolă comună va trebui să le înfrunte, precum schimbările climatice, problema apei, energiile regenerabile şi biodiversitatea, şi gestionarea solului (captarea dioxidului de carbon, capacitatea de retenţie a apei şi a elementelor minerale, viaţa biologică şi aşa mai departe). În acelaşi spirit, delegaţia mişcării democrate a dorit stabilirea unei politici forestiere europene, pentru a promova gestionarea durabilă a pădurilor şi producţia, şi pentru a integra mai bine contribuţiile industriei lemnului şi dezvoltarea economică a acesteia. Acestea sunt toate aspecte esenţiale. Va trebui să existe un loc pentru acestea în viitoarea politică agricolă.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la agricultura în UE şi schimbările climatice, deoarece prezintă măsuri specifice care pot contribui la obţinerea unei agriculturi mai durabile. Agricultura este una dintre activităţile cele mai afectate de schimbările climatice, dar şi unul dintre cei mai mari contribuitori la emisiile de CO2. Viitoarea revizuire a politicii agricole comune trebuie să stimuleze dezvoltarea de practici care permit agriculturii europene să se adapteze mai bine la consecinţele schimbărilor climatice, contribuind în acelaşi timp la încetinirea acestora.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson şi Marita Ulvskog (S&D), în scris. − (SV) Noi, social-democraţii suedezi, am votat împotriva părţii raportului care solicită o politică forestieră comună în UE. Credem că statele membre trebuie să continue să ia deciziile în privinţa chestiunilor referitoare la politica forestieră.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Agricultura este responsabilă pentru 9,3 % din totalul de CO2 al Uniunii Europene, în timp ce în 1990 reprezenta 11 % din aceste emisii. S-a înregistrat o scădere constantă şi progresivă a emisiilor de gaze cu efect de seră, iar agricultura a adus o contribuţie pozitivă la atingerea obiectivelor de emisii reduse stabilite de Uniunea Europeană.

Mai mult, trebuie să subliniez faptul că, în timp ce preocupările de mediu în ceea ce priveşte sectorul agricol sunt legitime şi necesare, acestea trebuie să fie puse în mod corespunzător în balanţă cu impactul propunerilor din punct de vedere al durabilităţii şi productivităţii. Tocmai din acest motiv, reforma politicii agricole comune trebuie să analizeze cu atenţie relaţia dintre agricultură şi protecţia mediului, fără să uite că, pe lângă impactul său negativ asupra mediului (care rezultă, în special, din emisii de CO2), agricultura are o contribuţie decisivă la conservarea şi gestionarea resurselor naturale, creşterea ecologică, şi la gestionarea peisajului şi a biodiversităţii. Acestea sunt efecte secundare benefice ale agriculturii, care trebuie luate pe deplin în considerare în orice propunere de examinare a relaţiei dintre agricultură şi mediu.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Agricultura este implicată în mod direct în problema schimbărilor climatice, deoarece contribuie cu o parte din emisiile de gaze cu efect de serii şi este, în acelaşi timp, ea însăşi afectată de schimbările climatice. Impactul negativ al schimbărilor climatice se simte deja, seceta şi eroziunea solului provocând probleme majore, în special în statele membre din sud. Cu toate acestea, agricultura poate contribui, de asemenea, la combaterea schimbărilor climatice, şi are un mare potenţial pentru dezvoltarea durabilă. Prin urmare, politica agricolă comună trebuie să încurajeze practicile agricole care limitează emisiile şi/sau îmbunătăţesc fixarea dioxidului de carbon, deoarece agricultura şi silvicultura sunt principalele sectoare capabile să capteze CO2 produs de activităţile umane, acumulându-l şi depozitându-l în sol. Trebuie să ne îndreptăm către o agricultură mai durabilă, ceea ce înseamnă o eficienţă sporită. Potrivit Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU, o creştere de 70 % în producţia mondială de hrană va fi, de asemenea, necesară până în 2050, pentru a face faţă creşterii populaţiei mondiale. Va trebui să producem mai mult, dar într-un mod durabil, ceea ce necesită o eficienţă mai mare, adoptarea celor mai bune tehnici şi practici, şi creşterea investiţiilor în cercetarea ştiinţifică pentru acest domeniu.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Examinarea implicaţiilor schimbărilor climatice pentru agricultură este o preocupare relevantă, aşa cum este relevant, pe deplin justificat şi necesar ca agricultura să devină mai compatibilă cu conservarea unei serii de lucruri de valoare naturală şi culturală, precum solurile, peisajul şi biodiversitatea. Cu toate acestea, aceste preocupări nu trebuie să ne facă să uităm că rolul principal al agriculturii este de a produce hrană, nici să servească drept pretext pentru a aduce modificări politicii agricole comune (PAC), care înrăutăţesc dependenţa alimentară deja gravă şi inacceptabilă a diferitor ţări, atât state membre – ca în cazul Portugaliei – cât şi ţări terţe. O astfel de dependenţă ameninţă suveranitatea şi siguranţa alimentară a popoarelor acestor ţări, în numele unei pretinse poziţii competitive de neatins a sectorului agroalimentar din UE pe piaţa mondială. Ar fi fost important ca acest raport să acorde chiar şi câteva rânduri necesităţii de a întrerupe legătura cu modelul productivist care a modelat reformele succesive ale PAC şi consecinţelor sale tragice de mediu şi sociale; din nefericire, nu a fost inclus niciun cuvânt cu privire la aceasta. Ar fi fost, de asemenea, important ca acesta să evite orice ambiguitate într-un moment în care ne confruntăm cu încercări din partea Comisiei Europene de a impune interesele companiilor multinaţionale agroalimentare cu privire la răspândirea culturilor modificate genetic.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am sprijinit raportul elaborat de colegul meu socialist francez, dl Le Foll, întrucât apără ideea că agricultura europeană trebuie să continue să se adapteze, astfel cum a început deja să facă, la consecinţele schimbărilor climatice care au loc, şi să se pregătească pentru impactul pe care aceste schimbări le vor avea pe viitor pentru multe regiuni din Uniunea Europeană. Agricultura are, de fapt, un loc crucial şi un rol de jucat în lupta împotriva încălzirii globale. Aceasta este o chestiune esenţială atunci când vine vorba de asigurarea siguranţei alimentare şi de a o lua pe drumul către durabilitate. În acest context, PAC post-2013 trebuie să integreze în mod inevitabil această dimensiune „climatică” prin oferirea de soluţii şi asistenţă pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin încurajarea stocării dioxidului de carbon în sol, prin dezvoltarea producerii de energii regenerabile durabile şi prin maximizarea funcţiei de fotosinteză.

  Dan Jørgensen (S&D), în scris. − (DA) Social-democraţii danezi au votat în favoarea raportului (A7-0060/2010) referitor la agricultură şi schimbările climatice. Sprijinim o politică agricolă ambiţioasă care echipează sectorul agricol european pentru a răspunde schimbărilor climatice, însă nu suntem în favoarea alocării de noi fonduri către politica agricolă europeană.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) În ceea ce priveşte chestiunea schimbărilor climatice, agricultura nu ar trebui tratată ca o ramură a economiei care este dăunătoare. Dimpotrivă, ar trebui să fie tratată ca o industrie care posedă nu doar cele mai bune posibilităţi de adaptare la schimbările climatice în ecosistem, ci ca una care permite în mod pozitiv combaterea eficientă a efectelor încălzirii globale. Se observă acum o reducere semnificativă a nivelului de emisii de CO2 în agricultură comparativ cu deceniile anterioare. Investiţiile în dezvoltarea rurală, şi astfel cel de al doilea pilon al PAC, vor permite o educaţie mai bună a agricultorilor, modernizarea tehnologică a fermelor şi, de asemenea, supravegherea şi controlul adecvate ale conservării mediului şi biodiversităţii. Gestionarea corespunzătoare a exploataţiilor agricole va duce la captarea dioxidului de carbon şi o siguranţă alimentară sporită. Cercetarea inovatoare şi investiţiile adecvate în cadrul PAC vor ajuta agricultura să devină un instrument puternic în lupta împotriva schimbărilor climatice şi a poluării atmosferei.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport sprijină productivismul şi liberalismul, lucru care contravine interesului general. Aceasta depinde de respectul pentru fiinţele umane şi pentru ecosistemul nostru. Nici productivismul şi capitalismul nu încurajează. Cu toate acestea, preferinţa pentru scurtcircuite (cu toate că nu sunt descrise astfel), prioritatea acordată surselor de energie regenerabile, revizuirea sistemelor de irigare costisitoare sau chiar reducerea efectelor schimbărilor climatice descrise ca un „bun public” sunt prea multe concesii pentru ca argumentele noastre să fie ignorate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Schimbările climatice au devenit treptat o realitate cu care ne vom confrunta cu toţii ca o prioritate pentru politica UE. Fenomenul schimbărilor climatice dăunează agriculturii care, potrivit unor rapoarte publicate recent, indică o perspectivă descurajatoare pentru acest sector. Aparent, ţările din Europa de Est vor fi, mai presus de toate, cele mai afectate de schimbările climatice. Este esenţial ca politica agricolă comună să ia măsurile corespunzătoare pentru a răspunde schimbărilor climatice, promovând gestionarea mai bună a resurselor. Optimizarea resurselor de apă, alegerea varietăţilor de culturi selectate pentru rezistenţa acestora la schimbările climatice şi boli, protecţia solului împotriva eroziunii, conservarea păşunilor, creşterea împăduririlor, restaurarea zonelor avariate, gestionarea mai bună a pădurilor astfel încât să limiteze riscul de incendiu, şi noi măsuri pentru monitorizarea şi controlul bolilor sunt toate măsuri extrem de importante pentru a adapta agricultura europeană la efectele încălzirii globale. Agricultorii vor fi din ce în ce mai dependenţi de starea climei, astfel încât aprobăm orice măsuri care soluţionează această problemă.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Am votat acest raport deoarece consider că agricultura este un sector productiv care este afectat de consecințele schimbărilor climatice și de presiunea exercitată de acestea, dar care este, totodată, direct legat de obiectivele de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, fie contribuind la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, păstrarea şi asigurarea gestionării adecvate a resurselor de apă, fie stimulând producția şi descentralizarea surselor regenerabile durabile de energie. În acest sens, statele est-europene cu sectoare agricole puternic dezvoltate pot beneficia din plin de dezvoltarea industriei de biocarburanti, aceasta contribuind la creşterea venitului in zona rurala şi la crearea de locuri de munca „verzi” (de exemplu, se preconizează că in domeniul energiilor regenerabile, în sectorul agricol, se vor crea 750 000 de locuri de muncă până în 2020).

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Toate iniţiativele care au ca scop reducerea încălzirii globale sunt binevenite. Acest lucru reiese din ceea ce a avut loc ieri în Parlamentul European, unde 1 500 de reprezentanţi aleşi din oraşele europene majore s-au angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu peste 20 % până în 2020. Adoptarea de astăzi a raportului Le Foll referitor la adaptarea agriculturii europene la schimbările climatice se alătură acestei abordări. Să nu uităm că sectorul agricol este responsabil pentru aproximativ 10 % din emisiile de CO2. Agricultura are mult de câştigat prin anticiparea efectelor nocive ale schimbărilor climatice în ceea ce priveşte zonele inundate, o scădere a zonelor agricole, defrişarea şi întoarcerile imprevizibile. Prin urmare, este necesar să consolidăm aspectul durabil al agriculturii. Promovarea utilizării rezonabile a fertilizatorilor şi a pesticidelor, împreună cu diversificarea producţiei şi a creşterii animalelor, vor garanta agricultorilor mult mai multă autonomie şi o bază de capital îmbunătăţită. În mod cert, agricultura europeană trebuie să joace un rol major în combaterea schimbărilor climatice. Există mai multe posibilităţi: utilizarea rezervoarelor de carbon, o sursă de energie regenerabilă şi noi tehnici de irigare. Tot ce rămâne este ca aceste idei să fie transformate în politici concrete şi să fie încorporate în PAC reformată din 2013.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL) , în scris. − (SV) Am votat împotriva acestui raport. Motivul este că dl Le Foll pledează pentru o politică forestieră comună. Politica forestieră este o chestiune naţională: există diferenţe foarte mari între statele membre ale UE. Consider, de asemenea, că pe lângă problemele transfrontaliere de mediu, nu este adecvat ca politica agricolă să fie decisă la nivel comunitar, în special după extinderea UE la 27 de ţări. Cu toate acestea, atâta timp cât politica agricolă comună a UE există, doresc ca deciziile să fie cât mai bune posibil, cu scopul clar de a lupta împotriva schimbărilor climatice. Sunt de acord cu multe dintre propunerile dlui Le Foll pentru lupta împotriva ameninţării climatice, problema-cheie a timpurilor noastre, însă recomandarea unei politici forestiere comune este o direcţie greşită.

  József Szájer (PPE), în scris. − Pentru informare: în calitate de responsabil cu disciplina al Grupului PPE, declar că intenţia iniţială a Grupului PPE a fost de a vota împotriva punctului 18/2 (vot prin apel nominal). Grupul a comis o eroare tehnică.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului elaborat de Stéphane Le Foll. Am procedat astfel deoarece sunt convins de rolul semnificativ pe care agricultura îl va juca în problemele asociate cu lupta împotriva încălzirii globale. Agricultura noastră va asista Uniunea Europeană în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor. Salut adoptarea punctelor 18 şi 20 privind respectul pentru şi îmbunătăţirea calităţii solului cu fixarea carbonului şi utilizarea biomasei pentru încălzire, care ar putea reduce semnificativ impactul negativ al schimbărilor climatice. Sunt ferm convins că PAC va deveni mai durabilă în timp. Sprijin o politică agricolă comună ecologică!

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) Schimbările climatice pot afecta agricultura: poate exista o lipsă de apă, noi boli pot să apară, iar animalele se pot scumpi. Agricultura poate contribui la încetinirea schimbărilor climatice, dar ar trebui, de asemenea, să fie pregătită pentru a se adapta impactului încălzirii globale. Politica agricolă comună (PAC) trebuie să recunoască impactul încălzirii globale şi să ia măsuri pentru a reduce schimbările climatice. Acest lucru se poate realiza prin promovarea energiei ecologice şi regenerabile, prin asigurarea stocării dioxidului de carbon şi prin limitarea cantităţii de gaze care provoacă efectul de seră. Totuşi, costurile asociate cu adaptarea PAC şi reducerea schimbărilor climatice nu sunt încă clare. Este nevoie de o analiză aprofundată a beneficiului economic. Schimbările climatice sunt o ameninţare reală, însă pe termen scurt este necesară o mai bună gestionare a resurselor. Extinderea UE a avut un impact major asupra agriculturii UE. Celor 6 milioane de agricultori europeni existenţi li s-au adăugat încă 7 milioane. Zonele rurale reprezintă 90 % din teritoriul UE, şi peste jumătate din acestea sunt implicate în agricultură. Acest fapt singur subliniază importanţa agriculturii pentru mediul natural al UE. La Conferinţa de la Varşovia din februarie 2010, Lituania şi alte opt state membre ale UE au semnat declaraţia referitoare la noua PAC, ca o expresie suplimentară a solidarităţii şi decenţei. Nu trebuie să împărţim Europa în state membre „noi” şi „vechi”; trebuie să dăm dovadă de solidaritate. Pentru a garanta un venit stabil şi echitabil pentru agricultorii europeni după 2013 şi pentru a reduce schimbările climatice avem nevoie de o politică agricolă europeană puternică.

Raport: Herbert Dorfmann (A7-0056/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport excelent elaborat de dl Dorfmann, de cetăţenie italiană, referitor la procesul început de Comisia Europeană de a revizui criteriile pentru acordarea statutului de „zonă agricolă cu handicapuri naturale” şi, prin urmare, indemnizaţia compensatorie pentru handicap natural permanent (ICHN). Ar trebui, în special, să subliniem importanţa punctului 18 din acest raport, care refuză deja să sprijine criteriile propuse de Comisia Europeană: „subliniază că avizul definitiv referitor la unitatea teritorială de bază aleasă, la criteriile şi valorile de prag propuse de Comisie poate fi emis doar atunci când sunt disponibile hărţile detaliate elaborate de statele membre [...]”.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) -Am votat în favoarea raportului Dorfmann referitor la agricultura în zonele afectate de handicapuri naturale (regiuni mai puţin favorizate).

Aproximativ 75 % din terenurile din Irlanda au fost desemnate ca zone defavorizate, iar actualul sistem oferă ajutor pentru aproximativ 100 000 de familii de agricultori. Acest sistem este necesar pentru viabilitatea şi dezvoltarea rurală, şi pentru a combate abandonul terenurilor, precum şi pentru a proteja biodiversitatea şi mediul. Printr-o finanţare corectă, acest sistem poate oferi ajutor financiar agricultorilor care practică agricultura în condiţii foarte dificile.

Întrucât agricultura în Irlanda este restricţionată din cauza condiţiilor climatice reci şi umede, sunt mulţumit să văd că raportul face referire la dificultăţile legate de agricultura pe soluri umede neexploatabile. Salut, de asemenea, trimiterea la criteriul de tipul „numărului de zile în care umiditatea atinge 100 % din capacitatea de absorbţie a solului”, care ajută la luarea în considerare a interacţiunii dintre tipul solului şi climat.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider că prin aplicarea unor criterii unitare se asigură simplificarea implementării schemei de plăţi pentru zonele cu handicap natural la nivelul Uniunii Europene, un plus de transparenţă şi un tratament unitar al beneficiarilor acestor scheme de sprijin

De o importanţă primordială este concentrarea acestui sprijin în zonele cele mai afectate de fenomenul abandonării terenului. Trebuie totodată ca în cadrul exerciţiului să fie avute în vedere următoarele: să nu se creeze costuri suplimentare şi impactul pe care îl va avea schimbarea delimitării în zonele în care agricultura deţine un rol central în economia locală. În acest sens, cred că este oportun ca în zonele afectate de schimbările de delimitare să existe măsuri care să vizeze creşterea competitivităţii sectorului agricol şi promovarea diversificării.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Raportul referitor la sprijinul pentru regiunile rurale dezavantajate urmăreşte redefinirea zonelor dezavantajate ale UE şi reformarea asistenţei financiare şi structurale. Statele membre au identificat anterior ca dezavantajate peste jumătate dintre terenurile folosite pentru agricultură în UE, şi este esenţial, prin urmare, să se redefinească conceptele şi condiţiile aplicabile acestor terenuri. Sprijinul pentru dezvoltarea rurală de la Fondul agricol european permite statelor membre, în cadrul îmbunătăţirilor aduse mediului şi mediul rural, să efectueze plăţi pentru dezavantaje naturale în zone montane, precum şi plăţi în alte zone dezavantajate. Aceste plăţi ar trebui, prin utilizarea permanentă a terenurilor agricole, să contribuie la conservarea mediului rural şi la sprijinul pentru sisteme durabile de agricultură, şi ar trebui să compenseze costurile suplimentare şi veniturile pierdute. Cercetările au arătat că statele membre identifică zonele defavorizate temporar pe baza unei serii de diferite criterii, iar acestea pot conduce la diferite răspunsuri şi diferite niveluri de plată între statele membre. Prin urmare, salut sugestia raportorului de a le lăsa statelor membre posibilitatea de a revizui noile criterii înainte de a începe efectuarea plăţilor. Cu toate acestea, ar trebui să existe un termen limită pentru realizarea acestui lucru, întrucât întregul proces de reformă poate fi întârziat în mod considerabil prin apatia unor state membre, ceea ce nu doar că ar avea un efect negativ asupra plăţilor de la aceste fonduri, dar ar şi contribui la un mediu legal confuz în statele membre. Sprijin întregul raport.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Ajutorul pentru zonele mai puţin favorizate este un element esenţial al celui de al doilea pilon al politicii agricole comune (politica de dezvoltare rurală), întrucât este firesc ca regiunile cu dezavantaje naturale să fie vizate de instrumente şi politici specifice.

Comisia propune în această comunicare ca, potrivit articolului 50 alineatul (3) din Regulamentul (CE) Nr. 1698/2005, ca „celelalte zone mai puţin favorizate” să fie definite în conformitate cu criterii obiective. În acest scop, aceasta propune opt criterii referitoare la sol şi climă care indică, la o anumită valoare de prag, limitări stricte pentru agricultura europeană. criterii climatice (temperaturi scăzute sau căldură mare pe perioade îndelungate), criterii biofizice (terenuri cu drenaj insuficient; soluri nisipoase, argiloase sau cu pietriş; spaţiu redus pentru rădăcini; sol salin) şi criterii geografice (regim de umiditate al solului nefavorabil sau înclinări mari ale terenurilor). Această definiţie a criteriilor obiective este pozitivă, însă trebuie să fie testată la faţa locului pentru a verifica fiabilitatea şi adaptabilitatea acestora la situaţii reale şi caracteristicile specifice ale fiecărei zone naturale.

Trebuie luată în considerare, de asemenea, posibilitatea unei perioade de tranziţie, cu propriul sistem, pentru orice regiune care îşi pierde clasificarea de zonă mai puţin favorizată.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Sprijinul pentru zonele mai puţin favorizate constituie un element esenţial al politicii de dezvoltare rurală. Pledez pentru acordarea unei plăţi compensatorii adecvate pentru zonele mai puţin favorabile, astfel încât agricultorii să contribuie la conservarea mediului rural şi să înceapă o agricultură durabilă care oferă bunuri publice, precum peisaje, calitatea apei şi a aerului, precum şi conservarea biodiversităţii. Acest ajutor permite coeziunea teritorială şi socială, conservând zonele rurale, şi le conferă statutul de zonă cu importanţă naturală şi economică vitală. Criteriile referitoare la „alte zone cu handicapuri naturale”, în temeiul articolului 50 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) Nr. 1698/2005, sunt cele puse în discuţie în acest raport. Un grup de experţi a identificat opt criterii referitoare la sol şi climă care indică, la o anumită valoare de prag, limitări stricte pentru agricultura europeană. Sunt de acord că criteriul geografic numit „izolare” trebuie, de asemenea, luat în considerare, întrucât este un handicap natural. Sper că statele membre pot aplica criterii obiective referitoare la sol, care sunt adaptate la condiţiile zonei naturale ale acestora, atunci când desemnează zone cu handicapuri naturale.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Un aspect pozitiv este faptul că există convingerea că „plăţile acordate în cazul zonelor defavorizate trebuie să fie legate de practicarea unei agriculturi active” şi că „s-ar putea ca folosirea unor criterii stricte şi pur biofizice să nu fie potrivită”. De asemenea, considerăm valoroasă includerea criteriului geografic „izolare” şi afirmaţia potrivit căreia „s-ar putea să fie necesară utilizarea cumulată a criteriilor adoptate”. Cu toate acestea, aceste aspecte contrazic altele incluse în raport, în special definiţia „perioadei de tranziţie” pentru adaptarea la noile criterii; cu alte cuvinte, acceptarea tacită a noilor criterii propuse de Comisie. Ne opunem cu fermitate reflectării noilor criterii în dezvoltarea viitoare a politicii agricole comune (PAC), astfel cum se discută de asemenea aici, menţinând astfel această politică în domeniul dezvoltării rurale cu cofinanţare; cu alte cuvinte, aceasta conţine un alt mod de discriminare între ţări. În cazul în care se va pune în aplicare, propunerea Comisiei va fi extrem de dăunătoare pentru interesele ţărilor din sud, în special Portugalia. Acesta este motivul pentru care avertizăm cu privire la necesitatea de a corecta această propunere în momentul elaborării PAC şi de a demonstra şi evalua utilizarea nu doar a setului de criterii biofizice, ci şi a celor socioeconomice, cum ar fi: PIB-ul pe cap de locuitor, venitul pe unitate de muncă familială şi indicatorii de deşertificare.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Acest raport subliniază importanţa pe care noua politică agricolă comună o va avea pentru toate statele membre. Protejarea zonelor cu handicapuri naturale va fi unul dintre punctele principale ale acestei politici pe care UE şi regiunile statelor membre o vor pune în aplicare, punând astfel în aplicare în termeni practici principiul subsidiarităţii. Comisia UE trebuie să ţină cont de această subsidiaritate, în special atunci când vine vorba de identificarea parametrilor care vor defini aceste zone. Comisia nu trebuie să neglijeze faptul că recuperarea zonelor cu handicapuri naturale va oferi un ajutor concret pentru exploataţiile agricole afectate de actuala criză majoră, şi va contribui la păstrarea mediului într-o stare bună. Permiteţi-mi să vă reamintesc că toate acestea trebuie să fie posibile nu numai în teorie, ci şi în realitate, prin alocarea de fonduri adecvate pentru protejarea şi reamenajarea acestor zone. Realizând acest lucru am putea recupera şi oferi stimulente pentru dezvoltarea economică a agriculturii în toate zonele cu potenţial de creştere şi am putea stabili efectele negative pe piaţă, precum producţia agricolă de produse alimentare specifice zonei, şi protejarea peisajului şi a mediului. Îi mulţumesc dlui Dorfmann şi doresc să-l felicit pentru raportul său excelent.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Pentru a obţine condiţii echitabile şi uniforme pentru toţi agricultorii din Uniunea Europeană, ceea ce ar trebui, fără îndoială, să reprezinte principalul obiectiv al reformei politicii agricole comune, ar trebui, de asemenea, să se aibă grijă de zonele cu handicapuri naturale. În vederea armonizării legislaţiei care clasifică zonele drept eligibile pentru a primi plăţi este esenţial, mai presus de toate, să se armonizeze criteriile de clasificare ale unor astfel de zone. Atingerea acestui obiectiv nu va fi posibilă fără o colaborare strânsă cu statele membre. Pragmatismul propus de autorul raportului, permiţând definirea criteriilor biofizice de fiecare ţară, poate reprezenta o ameninţare sub forma încercărilor de a impune interese naţionale specifice. Totuşi, atâta timp cât Comisia are grijă să se asigure că dispoziţiile cadrului legislativ european sunt respectate, această soluţie ar trebui să îmbunătăţească în mod semnificativ identificarea obiectivă a zonelor în discuţie.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Având în vedere că peste jumătate din zonele agricole utilizate în UE (54 %) sunt clasificate drept zone mai puţin favorizate – fie din cauza orografiei, a condiţiilor climatice sau a terenului mai puţin fertil – şi că o astfel de măsură este esenţială pentru dezvoltarea rurală, tragem concluzia că ajutorul pentru zonele mai puţin favorizate trebuie să constituie o prioritate pentru statele membre. Din acest motiv, pregătirea unei strategii cuprinzătoare pentru zonele mai puţin favorizate care răspunde nevoilor locale ale diferitelor regiuni va avea ca rezultat o reducere a neconcordanţelor existente între statele membre în ceea ce priveşte ajutorul care le este atribuit. Prin urmare, prin definirea precisă a zonelor cu handicapuri naturale, va fi posibilă obţinerea de fonduri suficiente pentru a utiliza terenul şi a îmbunătăţi producţia agricolă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Nu există nicio îndoială că exploataţiile agricole din regiunile ultraperiferice au în special nevoie de sprijin financiar. Micile exploataţii agricole de munte trebuie adesea să lupte pentru a supravieţui, întrucât le este greu să reacţioneze rapid la noile cerinţe ale pieţei. Micii proprietari, în special, nu dispun de personal pentru a putea rămâne competitivi. Prin urmare, din punct de vedere comercial, situaţia acestora este mult mai dificilă decât aceea a unor întreprinderi agricole mari aflate în locuri expuse. Rata ridicată a exploataţiilor agricole care au eşuat în ultimii ani şi creşterea numărului de agricultori cu jumătate de normă arată în mod clar că politica de subvenţionare a UE se concentrează prea mult pe creşterea intensivă a animalelor şi activităţi asemănătoare. Pentru ca statele membre ale UE să rămână chiar şi la distanţă autosuficiente, este timpul să renaţionalizăm subvenţiile agricole. În vederea unei distribuţii mai echitabile a plăţilor compensatorii, am votat în favoarea acestui raport.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport care vine în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă agricultorii din multe state ale Uniunii. Doresc să subliniez în special importanţa unui amendament pe care l-am iniţiat în Comisie şi mulţumesc tuturor colegilor care l-au sprijinit. Amendamentul la care mă refer vizează ca delimitarea zonelor cu handicapuri naturale, pentru a fi relevantă, să fie bazată pe teritorii ecologice omogene şi nu pe LAU 2, ca în prezent. De asemenea, doresc să precizez că apreciez ca oportună introducerea în viitoarea propunere a Comisiei a unor reguli flexibile, care să permită acordarea ajutoarelor şi pentru fermierii din zone cu handicapuri naturale reduse ca suprafaţă, aflate din punct de vedere administrativ în unităţi care nu îndeplinesc criteriile stabilite.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE)- Sprijinul pentru zonele rurale cu handicapuri naturale dificile este una dintre cele mai importante componente ale celui de al doilea pilon al politicii agricole comune. - -În plus, raportul prevede subvenţii pentru aceste regiuni nu numai în ceea ce priveşte producţia de alimente, ci şi într-un context macroeconomic. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European (A7-0056/2010), deoarece cel de al doilea pilon al politicii agricole comune, şi anume politica de dezvoltare rurală, este extrem de important pentru îmbunătăţirea eficienţei PAC în sine, dar şi pentru a facilita gestionarea terenurilor cu handicapuri naturale. Documentul elaborat de raportor este foarte necesar, nu numai pentru noi, ci pentru întreaga Uniune Europeană. Trebuie să avem informaţii despre terenuri care, din motive care nu depind de proprietari, nu pot fi utilizate în mod eficient sau potrivit. Sunt de acord cu raportorul în ceea ce priveşte analiza sa asupra revizuirii, care a început în 2005, a criteriilor de clasificare a zonelor dezavantajate. Criteriile anterioare pentru sprijinirea acestor zone trebuie modificate astfel încât să reflecte handicapuri cu adevărat existente. Trebuie menţionat, de asemenea, faptul că există zone care intră sub incidenţa anumitor criterii, dar în care handicapurile au fost înlăturate acum ca urmare a utilizării de soluţii eficiente. Statele membre ar trebui să fie responsabile pentru identificarea zonelor mai puţin favorizate şi pentru dezvoltarea programelor de ajutor şi dezvoltare. Desigur, toate măsurile trebuie să se bazeze pe un cadru comunitar.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport, împreună cu grupul din care fac parte.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. − (SV) M-am abţinut/am votat împotriva raportului Dorfmann. Motivul pentru care am luat această poziţie reiese în mod evident din raport. UE este o zonă mult prea extinsă pentru a pentru a putea trata ajutorul financiar în mod eficient pentru zonele cu handicapuri naturale. Zonele rurale ale UE sunt extrem de diverse. Acesta este cazul cu privire la recoltele care sunt cultivate, nivelurile de umiditate din sol, combinaţiile de tipuri de sol şi condiţiile climatice. Elaborarea unei liste de criterii şi standarde fixe pentru subvenţii este deosebit de dificilă din cauza schimbărilor climatice. UE a solicitat hărţi detaliate din partea statelor membre, însă numai câteva ţări le-au furnizat. Un exemplu evidenţiat în raportul elaborat de Curtea de Conturi este că Spania plăteşte 16 euro pe hectar, în timp ce Malta plăteşte 250 de euro pe hectar pentru ceea ce se interpretează ca împrejurări similare. Politica agricolă comună a fost elaborată în momentul la care CE/UE era formată din şase state membre. Situaţia din prezent este complet diferită şi chiar mai complicată. Gestionarea ajutoarelor agricole ar trebui realizată de statele membre. Acestea deţin cunoştinţe locale. Acum ne aflăm în mijlocul unei crize a monedei euro. O monedă unică este un obstacol în calea adaptării ratelor dobânzilor la diferite circumstanţe în cadrul zonei euro. O politică agricolă unică este, de asemenea, nepotrivită pentru toate cele 27 de state membre.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) În această comunicare, Comisia a solicitat o mai mare rigoare şi uniformitate în ceea ce priveşte criteriile de repartizare a ajutoarelor pentru agricultori în zonele cu handicapuri naturale. Aceasta a încercat, de asemenea, să corecteze repartizarea inegală a plăţilor compensatorii în rândul statelor membre, care decurg din diferenţele de clasificare, în special ale aşa-numitelor „zone mai puţin favorizate”.

Aceste plăţi sunt esenţiale pentru păstrarea locurilor de muncă şi comunităţile rurale, pentru utilizarea continuă a terenurilor agricole şi pentru biodiversitate şi peisajul cultural.

Sunt mulţumit, în general, de acest raport, şi în special de avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, care încearcă să protejeze interesele regiunilor ultraperiferice, deoarece insulele sunt excluse din comunicarea Comisiei.

În conformitate cu principiul subsidiarităţii, mi se pare logic ca atunci când se identifică zonele defavorizate intermediare, statele membre să aibă posibilitatea de a lua în considerare nu doar criteriile biofizice, ci şi altele, cum ar fi acelea de a fi o insulă sau o regiune ultraperiferică.

Mi se pare, de asemenea, important ca orice regiune care îşi pierde statutul de „zonă cu handicapuri naturale” să beneficieze de o perioadă de tranziţie, care să îi permită să diminueze impactul pierderii subvenţiilor.

Trebuie să asigurăm acum că în cadrul revizuirii generale a politicii agricole comune, noile sisteme de ajutoare pentru agricultori sunt gândite în mod coerent, şi că există o mai bună coordonare între politica agricolă şi cea de coeziune.

Raport: Pilar del Castillo Vera (A7-0066/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport referitor la o nouă agendă digitală pentru Europa 2015.eu, deoarece cred că Europa trebuie să joace un rol principal în inovaţia din domeniul tehnologiei comunicaţiilor şi informaţiei şi, de aceea, trebuie să accelerăm investiţiile în această direcţie. Din păcate, astăzi, Europa riscă să rămână în urma zonei asiatice, dacă ne uităm doar la câţiva indicatori, cum ar fi viteza medie de transfer a datelor sau la faptul că deşi comunicaţiile în bandă largă sunt disponibile pentru peste 90 % din populaţia Uniunii Europene, acestea nu au ajuns la consumatori decât în 50 % din gospodării. Comisia trebuie să prezinte o agendă clară şi ambiţioasă pe această temă, care să nu se concretizeze doar într-o viziune, un document de perspectivă. Există soluţii pe care trebuie să le sprijinim, cum ar fi utilizarea programelor cu sursă deschisă, care ar permite accelerarea inovaţiei în domeniul software prin contribuţii deschise şi reducerea costurilor pentru afacerile care folosesc aceste programe. Totodată, trebuie să luăm măsuri pentru reducerea birocraţiei în programul-cadru UE şi pentru creşterea competitivităţii noastre pe plan internaţional.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Raportul din proprie iniţiativă elaborat de dna del Castillo Vera este ambiţios în ceea ce priveşte strategia digitală pentru Europa. Această chestiune se învârte în jurul accesului la internet pentru toţi cetăţenii UE. În această privinţă, se recomandă ca jumătate din populaţia europeană să aibă acces în bandă largă până în 2015, şi întreaga populaţie până în 2020. Utilizarea pe scară largă a internetului este sprijinită prin propuneri referitoare la modul în care ar trebui să evolueze legislaţia privind consumatorii şi securitatea, precum şi la accesul digital necesar la servicii publice. Mai mult, această agendă ne va permite să oferim sprijin pentru cercetarea şi dezvoltarea inovatoare, facilitând astfel o creştere rapidă a cunoştinţelor şi a accesului la patrimoniu. Din aceste motive, am votat în favoarea raportului.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport. Sunt convins că Europa va culege numai beneficii din revoluţia digitală dacă toţi cetăţenii europeni sunt mobilizaţi şi împuterniciţi să participe pe deplin la noua societate digitală. Acest lucru necesită multe provocări, cum ar fi angajamentul pentru investiţii pe termen lung, încredere din partea guvernelor pentru a se deplasa mai mult spre administrarea online (e-government) şi încredere din partea cetăţenilor pentru a folosi serviciile digitale. Pentru a atinge aceste obiective este necesar ca până în 2015 să se reducă în mod semnificativ lacunele privind alfabetizarea şi competenţele digitale. Salut în special propunerile care urmăresc să asigure ca toate şcolile primare şi secundare beneficiază până în 2015 de conexiuni de mare viteză şi că tuturor adulţilor de vârstă activă li se oferă posibilităţi de formare profesională în domeniul TIC. Pentru a avea o agendă digitală competitivă trebuie să pornim de la oameni.

  Regina Bastos (PPE), în scris. − (PT) Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) este unul dintre domeniile care s-a dezvoltat cel mai mult în ultimele decenii, şi sunt prezente în toate domeniile vieţii umane. Într-un mediu de schimbare permanentă şi competitivitate crescândă, TIC pot fi un instrument puternic în sprijinirea dezvoltării durabile, precum şi combaterea sărăciei şi a inegalităţilor sociale şi economice. Fiecare persoană trebuie împuternicită cu competenţele adecvate şi acces ubicuu şi de mare viteză, şi este necesar un cadru juridic clar care protejează drepturile şi oferă încrederea şi securitatea necesare. Raportul referitor la „o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu”, în favoarea căruia am votat, urmăreşte să coopereze cu Comisia la elaborarea propunerii strategice universale şi a planului de acţiune pentru 2015. În acest scop: până în 2013, fiecare gospodărie trebuie să aibă acces la internet în bandă largă, la un preţ competitiv; o atenţie deosebită trebuie acordată zonelor rurale, zonelor afectate de tranziţia industrială, precum şi regiunilor care suferă de handicapuri demografice sau naturale permanente, în special în regiunile ultraperiferice; şi, în sfârşit, este important să se garanteze utilizatorilor finali cu handicap acces la un nivel echivalent cu cel de care dispun ceilalţi utilizatori finali.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris.(IT) Unul dintre obiectivele cele mai ambiţioase, dar nerealizate ale Strategiei de la Lisabona a fost ca Europa să devină cea mai competitivă şi dinamică societate bazată pe cunoaştere din lume. Scopul adoptării agendei 2015.eu, complementară strategiei UE 2020, este ca cetăţenii qua consumatori să devină punctul de interes al unei măsuri care urmăreşte să asigure că toţi cetăţenii statelor membre se pot baza pe o rezervă corespunzătoare de abilităţi IT care să le asigure accesul la principalele forme de tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiiilor disponibile astăzi. Calea pentru a asigura utilizarea calculatorului de către familii, elevi, întreprinderi şi guvernele europene va fi sprijinită prin diferite strategii care se vor ocupa de problema definirii drepturilor digitale şi, de asemenea, vor pune în aplicare o infrastructură pentru a îmbunătăţi şi extinde banda largă, în special în zonele rurale.

Întrucât consider cu tărie că viitorul formării trebuie să meargă neapărat mână în mână cu consolidarea formării pe bază de calculator şi interoperabilitatea competenţelor IT, sunt în favoarea acestui raport.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. − (PT) Sprijin excelentul raport referitor la noua agendă, elaborat de dna del Castillo Vera. Sunt de acord că UE trebuie să joace un rol principal în crearea şi aplicarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, generând astfel o valoare adăugată pentru cetăţenii şi companiile sale. Sunt de acord, de asemenea, că va culege doar beneficii din această revoluţie digitală dacă publicul european în ansamblul său este mobilizat şi i se oferă mijloacele necesare pentru a participa pe deplin la noua societate digitală. Salut obiectivul de a oferi acoperire în bandă largă fiecărui cetăţean european şi pe întregul teritoriu, inclusiv în regiunile ultraperiferice. Salut, de asemenea, recomandarea ca noţiunea de alfabetizare digitală să fie introdusă în sistemele de educaţie, începând de la nivelul primar, în paralel cu limbile străine, cu scopul de a produce cât mai curând posibil utilizatori calificaţi. Aş dori să subliniez valoarea potenţială pentru cetăţeni şi întreprinderi a trecerii la tehnologia digitală a serviciilor publice (e-government), pentru a permite o furnizare mai eficientă şi mai personalizată a serviciilor publice. Aş dori, de asemenea, să subliniez faptul că prin folosirea sistemelor online de achiziţii publice (contracte publice de lucrări) sunt posibile câştiguri semnificative în termeni de transparenţă şi competitivitate, cu mai multe opţiuni, o calitate mai bună şi preţuri mai mici.

  Lara Comi (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea acestui raport, pe care îl susţin atât în ceea ce priveşte spiritul, cât şi conţinutul. Consider că, prin adoptarea acestui raport, Parlamentul European a transmis un semnal clar de conducere politică prin crearea unei agende digitale, un plan european adevărat, coerent şi cuprinzător, care este un pas fundamental pentru viitorul Europei.

Pe de o parte, dezvoltarea digitală oferă o oportunitate majoră pentru creştere dar, pe de altă parte, atrage după sine schimbări sociale, cu un impact semnificativ asupra comportamentului cetăţenilor. Cel mai important lucru este să se asigure că această schimbare conduce la o societate europeană mai democratică, deschisă şi incluzivă şi la o economie viitoare bazată pe cunoaştere mai prosperă şi mai competitivă. Acest lucru se poate realiza doar dacă, astfel cum este evidenţiat în raport, „omul este plasat în centrul aceste acţiuni politice”.

Este important să se concentreze îndeaproape pe creşterea conexiunilor în bandă largă, şi pe aplicarea tehnologiilor digitale în sectoarele de piaţă cheie, cum ar fi energia, transporturile şi serviciile medicale. Această acţiune politică trebuie însă să stabilească garanţii corespunzătoare pentru a evita adâncirea decalajului între întreprinderile mari şi IMM-uri; autorităţile publice şi sectorul privat; zonele dens populate şi zonele rurale, insulare şi montane; şi comerţul electronic naţional şi transfrontalier.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Apreciez efortul depus de doamna del Castillo la elaborarea acestui raport, precum şi aportul adus de colegii mei. Agenda Digitală, precum şi dezvoltarea pieţei unice ICT se numără atât printre priorităţile noastre, cât şi ale Preşedinţiei. Salut în această idee accentul pus pe alfabetizarea digitală a tinerilor, întrucât aceştia sunt cei care utilizează cel mai mult noile tehnologii şi trebuie, prin urmare, să o facă într-o manieră sigură şi eficientă

Vreau să mulţumesc colegilor pentru sprijinul acordat în demersul efectuat de mine de a cere Comisiei elaborarea unui plan de promovare de noi afaceri on-line şi acordarea de facilităţi, în special pentru cei recent disponibilizaţi. Sunt sigur că votul meu şi cel al colegilor mei reprezintă un pas important pentru o abordare completă şi eficientă a viitorului digital european. Sper să primim sprijinul din partea Comisiei pentru stabilirea unor reguli clare în domeniu, atât la nivel european, cât şi la nivelul statelor membre.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) O „agendă digitală” este din ce în ce mai importantă şi inevitabilă în societatea noastră. Evoluţiile tehnologice, în special în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie online a informaţiilor, conţinuturilor şi cunoştinţelor, au fost extrem de rapide, şi în mai puţin de un deceniu, peisajul „digital” s-a schimbat drastic, asigurând un acces în masă la internet şi comunicaţii mobile. Prin urmare, este important să privim spre viitor şi să definim o strategie pentru agenda digitală, stabilind obiective concrete şi acordând o atenţie deosebită problemelor legate de drepturile consumatorilor la viaţă privată şi date cu caracter personal, precum şi drepturile de autor şi combaterea pirateriei online.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) joacă un rol într-o economie prosperă şi competitivă, şi contribuie la consolidarea unei societăţi mai ecologice, democratice, deschise şi incluzive. TIC permit eficienţa, ajutând la o creştere durabilă, şi contribuie astfel la obiectivele strategiei UE 2020. Există discrepanţe majore între şi în statele membre în ceea ce priveşte accesul public potenţial la bandă largă în prezent. Trebuie să construim urgent o piaţă unică digitală pentru servicii, care să prevină normele fragmentare şi să contribuie la libera circulaţie a serviciilor digitale şi comerţul online. O agendă digitală ambiţioasă şi un plac de acţiune universal trebuie adoptate, care să permită Europei să progreseze către o societate deschisă şi prosperă ce oferă tuturor cetăţenilor oportunităţi economice, sociale şi culturale, şi acordă o atenţie deosebită zonelor rurale. Aş dori să subliniez importanţa de a oferi tuturor cetăţenilor acces ubicuu şi de mare viteză la bandă largă fixă şi mobilă. Fondurile naţionale şi europene ar trebui utilizate pentru a asigura că toţi cetăţenii UE au acces la internet în bandă largă la un preţ competitiv, până în 2013.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Există destul de multe puncte pozitive în acest raport, în ciuda faptului că este elaborat în cadrul pieţei interne, pe care Uniunea Europeană o susţine. Recunoaştem beneficiile care stau la baza unei agende digitale pentru Europa incluse în acest raport, şi anume garanţia pentru „accesul tuturor cetăţenilor la produsele culturale”, garantarea pentru „utilizatorii cu handicap a unui acces echivalent cu cel de care beneficiază ceilalţi utilizatori”, gradul de pregătire pentru „mai multe investiţii în utilizarea software-lor cu sursă deschisă” şi afirmaţia potrivit căreia „ar trebui acordată o atenţie deosebită zonelor rurale afectate de tranziţia industrială şi regiunilor care suferă de handicapuri naturale sau demografice grave şi permanente, în special zonele ultraperiferice”. Permiteţi-ne să contribuim la aceste propuneri.

Cu toate acestea, noi considerăm că o agendă digitală de vârf respinge orice comercializare a cunoaşterii, educaţiei şi cercetării. Acesta este motivul pentru care nu acceptăm relaxarea obiectivelor pozitive cu ambiguităţi şi variaţii ale pieţei unice europene.

O consolidare şi o promovare a unei pieţei interne „funcţionale” nu vor face ca aceasta să devină mai „orientată spre client”, şi nici nu vor atrage după sine „o scădere a preţurilor”, astfel cum încearcă să ne facă să credem. Contrariul a fost demonstrat cu diferite ocazii, în întreaga gamă de activităţi a Uniunii Europene. Acesta este motivul pentru care ne-am abţinut.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – (RO)Definirea unei noi agende digitale, 2015 eu., care se doreşte mai competitivă şi mai inovativă decât strategia recent încheiată, i2010, necesită o atenţie ridicată, în special cu privire la aspectele educaţionale si culturale. De aceea, din poziţia de raportor de aviz din partea Comisiei CULT, am susţinut acest raport, în special în punctele sale referitoare la rolul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în formarea tinerilor şi pregătirea lor pentru piaţa muncii. În textul propus şi adoptat, am subliniat atât importanţa familiarizării copiilor, încă de la nivelul primar de şcolarizare cu cunoştinţe de bază în domeniul TIC, cât şi valoarea adăugată pe care o poate aduce învăţământul online societăţii noastre în continuă schimbare. În aceeaşi direcţie, am apreciat că tinerii reprezintă segmentul de populaţie cel mai receptiv faţă de TIC, iar specializarea lor in acest domeniu este necesară, putând avea o contribuţie importantă la reducerea nivelului şomajului în UE, în conformitate cu obiectivele Strategiei 2020. Nu în ultimul rând, am reafirmat nevoia de a dezvolta proiectul Europeana în cadrul agendei 2015.eu, în condiţii de implementare care să îi garanteze vizibilitate, dar şi care să asigure îndeplinirea misiunii sale culturale intrinseci.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Salut adoptarea acestui raport care va contribui la elaborarea unei propuneri de strategie cuprinzătoare pentru 2015 referitoare la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC). Consider că ieşirea din criza economică depinde într-o mare măsură de capacitatea sa de a facilita aplicarea la scară largă şi în mod eficient a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în mediul de afaceri. IMM-urile pot reprezenta catalizatorul pentru redresarea economică a Europei, iar Comisia Europeană trebuie să consolideze pe viitor măsurile de sprijin pentru IMM-uri pentru utilizarea instrumentelor TIC, cu scopul de a le spori productivitatea. Prin votul de astăzi, sprijin propunerea din acest raport referitoare la elaborarea unui plan digital de promovare a întreprinderilor on-line, care să vizeze în primul rând oferirea de alternative acelor persoane care au fost disponibilizate recent, în contextul crizei financiare. O astfel de iniţiativă ar putea fi concretizată prin oferirea de conexiuni la internet şi consultanţă în mod gratuit.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) O nouă agendă digitală pentru Europa este esenţială pentru a exista o revoluţie digitală din care publicul european în ansamblu poate beneficia. Cu toate acestea, implicarea tuturor cetăţenilor în acest proces este necesar pentru o astfel de revoluţie; este necesar pentru ca aceştia să devină actori în noua societate digitală. Pentru ca acest lucru să devină realitate, sunt necesare investiţii la scară largă pentru a permite decalajului digital care există în prezent în UE să fie redus. Nu trebuie să uităm că un public informat şi în cunoştinţă de cauză contribuie la creşterea potenţialului Europei.

  Miroslav Mikolášik (PPE), în scris. – (SK) Utilizarea deplină a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este o precondiţie pentru o Europă mai competitivă şi pentru creşterea durabilă.

UE ar trebui să asigure dezvoltarea şi aplicarea acestor tehnologii, şi să permită tuturor cetăţenilor UE să se alăture societăţii digitale prin conexiuni internet de mare viteză şi înaltă calitate, la preţuri accesibile. Din nefericire, pieţele telecomunicaţiilor din multe state membre nu au atins încă un grad suficient de deschidere către concurenţă şi, prin urmare, consumatorii şi gospodăriile sunt descurajate de preţurile ridicate, şi nu obţin suficiente competenţe digitale.

Prin urmare, consider că este esenţial să se extindă integrarea şi liberalizarea totală a pieţei unice şi să se elimine obstacolele din calea furnizării de servicii de telecomunicaţii transfrontaliere.

În acelaşi timp, sprijin crearea unui cadru juridic mai bun pentru noul spaţiu digital, care va asigura protecţia drepturilor civile fundamentale şi drepturile de proprietate intelectuală, precum şi prevenirea criminalităţii informatice, diseminarea pornografiei infantile şi alte infracţiuni pe internet.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Se preconizează că fiecare gospodărie din UE ar trebui să fie conectată la reţele de mare viteză până în 2015. În plus, intenţia este ca Europa să fie cel mai mobil continent din lume în ceea ce priveşte accesul la internet, până în 2015. Sprijin măsurile luate în acest sens şi, prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Noua Agendă digitală pentru Europa este un program ambiţios pentru a disemina noi tehnologii şi legături rapide în statele membre, motiv pentru care am votat pentru. Totuşi, în afară de declaraţiile, în principiu, pe care le face, cum ar fi creşterea vitezei de conectare mobilă şi familiarizarea cetăţenilor cu noile tehnologii, s-ar părea că unele obiective vor fi extrem de dificil de realizat. De exemplu, s-ar părea că, deşi extrem de dorit, obiectivul care solicită tuturor şcolilor din Uniunea Europeană să beneficieze de internet de mare viteză până în 2015 va fi greu de realizat din motive obiective (de exemplu în ţări montane sau insulare îndepărtate este dificil să se atingă imediat viteze mari). În consecinţă, noua Agendă digitală pentru Europa ar trebui să fie sprijinită printr-o serie de acţiuni şi iniţiative coordonate, cum ar fi finanţarea mai generoasă din partea UE pentru a proteja un acces mai bun la internet, chiar şi pentru elevii care se confruntă cu un dezavantaj geografic.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Europa continuă să fie un lider global în domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) avansate. World Wide Web, standardul GSM pentru telefoane mobile, standardul MPEG pentru conţinutul digital şi tehnologia ADSL sunt invenţii europene. Continuarea acestei poziţii de conducere şi transformarea acesteia într-un avantaj competitiv este un obiectiv politic vital.

În ultimii patru ani, politicile TIC au confirmat rolul acestor tehnologii ca o forţă motrice în modernizarea economică şi socială a Europei, şi au consolidat capacitatea de adaptare a Europei în perioade de criză. Toate statele membre ale UE au dezvoltat politici TIC şi consideră aceste tehnologii ca fiind o contribuţie esenţială la creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă pe piaţa internă în contextul Strategiei de la Lisabona reînnoite.

În ciuda acestui fapt, în primul deceniu al secolului XXI, UE este în urmă în ceea ce priveşte cercetarea şi inovarea în domeniul TIC. Acesta este motivul pentru care Uniunea a lansat programe de cercetare ambiţioase în vederea reducerii acestor diferenţe şi pentru a sprijini cercetarea şi activităţile de dezvoltare pe termen lung. Prin urmare, aş dori să reafirm, în mod clar, sprijinul meu deplin pentru aceste acţiuni, în convingerea că Europa poate să devină din nou un lider şi un actor principal în acest sector extrem de important.

  Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. − (ES) Am votat în favoarea acestui raport din proprie iniţiativă al Parlamentului având în vedere importanţa Agendei digitale în consolidarea conducerii tehnologice europene. Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) reprezintă un factor-cheie pentru creştere în acest moment de redresare economică, însă sunt, de asemenea, esenţiale pentru o creştere durabilă şi combaterea excluziunii sociale. Raportul sprijină principalele puncte identificate de Declaraţia ministerială privind Agenda digitală aprobată în cadrul reuniunii neoficiale a miniştrilor pentru telecomunicaţii de la Granada, din 18 şi 19 aprilie. Parlamentul reiterează necesitatea ca UE să deţină infrastructuri bune, rapide şi eficiente şi încurajează adoptarea de măsuri care să permită realizarea acoperirii integrale în bandă largă pentru toţi cetăţenii. Toţi cetăţenii trebuie să ia parte la revoluţia digitală pentru ca aceasta să devină un succes. Cu toate acestea, pentru ca acest succes să devină o realitate, aspecte precum securitatea pe internet nu pot fi lăsate la o parte. Prin urmare, raportul adoptat nu este doar angajat să ofere tuturor cetăţenilor competenţe pe calculator, ci subliniază, în acelaşi timp, necesitatea de a consolida securitatea pe internet şi respectul pentru drepturile cetăţenilor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea rezoluţiei, având în vedere că nu a fost inclusă nicio modificare dăunătoare.

Raport: Bogusław Liberadzki (A7-0099/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Astfel cum a fost recomandat în excelentul raport elaborat de colegul meu polonez, dl Liberadzki, am votat în favoarea acordării descărcării de gestiune Comisiei Europene pentru execuţia bugetului general al UE aferent exerciţiului financiar 2008. Sunt încântat de faptul că au fost abordate anumite idei de care sunt foarte ataşat: organizarea unei conferinţe interinstituţionale care să implice toate părţile interesate, în special parlamentele naţionale şi organismele naţionale de audit, în vederea reformării procedurii de descărcare de gestiune; scurtarea termenelor limită, astfel încât descărcarea de gestiune să fie votată în anul următor anului în curs de revizuire; şi apelul din partea Curţii Europene de Conturi pentru un aviz unic (aplicarea regulii de „audit unic”) privind fiabilitatea şi regularitatea tranzacţiilor subiacente, astfel cum se prevede în tratat. Mai mult decât atât, trebuie să simplificăm normele privind alocarea de fonduri europene, deoarece multe erori provin din caracterul complex al procedurilor, la care se adaugă adeseori complexitatea naturală. În sfârşit, în ceea ce priveşte auditurile organismelor de cercetare în Europa, mă bucur că Parlamentul European a consolidat mesajul pe care l-am transmis Comisiei de a nu pune la îndoială într-un mod dur şi adesea nefondat finanţarea în raport cu standardele internaţionale de audit.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Au fost realizate progrese în ceea ce priveşte execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008, însă continuă să existe un număr ridicat de erori în domeniul fondurilor structurale şi de coeziune, al dezvoltării rurale, al cercetării ştiinţifice, al energiei şi transporturilor. Fondurile plătite în mod incorect se ridică la 11 %. Acest lucru a fost cauzat de norme şi reglementări complicate la care statele membre trebuie să adere. Prin urmare, la punerea în aplicare a bugetului pentru anul următor, trebuie acordată o atenţie deosebită simplificării acelor norme şi reglementări, îmbunătăţirii mecanismului de recuperare a fondurilor plătite în mod incorect, precum şi introducerii unor sisteme mai eficiente de supraveghere şi control. Odată ce aceste măsuri vor fi fost puse în aplicare, este probabil că execuţia bugetului UE se va îmbunătăţi, va fi asigurat un control mai eficient al fondurilor bugetare, iar proiectele puse în aplicare de statele membre vor avea o valoare adăugată mai mare pentru dezvoltarea diferitelor zone ale economiei şi alte domenii.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Articolul 317 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că responsabilitatea pentru punerea în aplicare a bugetului UE revine Comisiei, în cooperare cu statele membre, şi că Curtea de Conturi transmite Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie privind fiabilitatea conturilor şi regularitatea şi legalitatea tranzacţiilor subiacente. Din motive de transparenţă, consider că este esenţial ca Parlamentul European să fie în măsură să verifice conturile şi să analizeze în detaliu punerea în aplicare a bugetului Uniunii. Sunt de acord cu raportorul şi rezoluţiile referitoare la descărcarea de gestiune atunci când acestea atrag atenţia asupra urgenţei de a introduce o declaraţie naţională la un nivel politic adecvat, care să acopere toate fondurile UE care intră sub incidenţa gestiunii repartizate, astfel încât fiecare stat membru să îşi asume responsabilitatea pentru gestionarea fondurilor UE primite. Acest lucru este deosebit de important, dacă realizăm că 80 % din cheltuielile UE sunt administrate de statele membre. În sfârşit, aş dori să remarc avizul pozitiv al Curţii de Conturi cu privire la conturi, care linişteşte publicul european că bugetul Uniunii este gestionat în mod adecvat şi riguros, în ciuda anumitor probleme care există în continuare şi sunt analizate în detaliu în acest raport.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Imaginea de ansamblu oferită de cele aproximativ 40 de rapoarte dedicate execuţiei bugetului european 2008 elaborate de diferitele organisme comunitare este dureroasă. Pentru al 15-lea an consecutiv, Curtea Europeană de Conturi nu a putut aproba execuţia bugetului Comisiei Europene, într-atât este de marcat de erori şi cheltuieli nejustificate. Cu toate acestea, Parlamentul European îi acordă descărcarea de gestiune. Comisia se ascunde în spatele responsabilităţii statelor membre, care se presupune că gestionează 80 % din cheltuieli, în special cheltuieli agricole şi regionale. Cu toate acestea, problemele în aceste două domenii se reduc, în timp ce acestea sunt covârşitoare în cazul subvenţiilor gestionate direct de Bruxelles. Situaţia în ceea ce priveşte asistenţa de preaderare pentru Turcia este deosebit de gravă şi îngrijorătoare. Iar aceasta fără a mai menţiona organismele descentralizate care se înmulţesc, alături de procedurile de achiziţii publice nesatisfăcătoare, gestionarea aleatorie a personalului şi a personalului de recrutare, angajamentele bugetare care preced angajamentele juridice corespunzătoare, şi consiliile de supraveghere excesive, care duc la un avânt al costurilor de gestionare şi care, în final, nu sunt în măsură să îşi planifice în mod corespunzător acţiunea uneori destul de neclară şi, prin urmare, bugetul lor. Acesta este atât de mult cazul încât, în unul dintre rapoartele sale, dna Mathieu solicită o evaluare globală a utilităţii acestora. De aceea, am votat împotriva majorităţii acestor texte privind descărcarea de gestiune a bugetului.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − Un vot în favoarea descărcării de gestiune nu înseamnă că totul e perfect. Consider că lucrurile evoluează corect, dar prea lent. Numărul de erori a scăzut, însă nu ne aflăm încă la aşa numitul "nivel tolerabil de eroare". Subliniez necesitatea da a se institui obligativitatea, pentru toate statele membre, a declaraţiilor de management naţional, după cum a solicitat Parlamentul în repetate rânduri. Mă opun sistemului de semnalizare (roşu, galben, verde) doar pentru România şi Bulgaria, ar fi o măsură discriminatorie. Existe deficienţe în multe alte state membre şi regulile de monitorizare trebuie să fie comune.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Comisie şi agenţiile executive.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Raportul Liberadzki referitor la descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, secţiunea III – Comisia şi agenţiile executive adoptă un ton foarte negativ pentru Grecia cu privire la o serie de probleme, care variază de la manipularea statisticilor financiare la acuzaţii vagi de corupţie generalizată în ţară. Grupul nostru parlamentar a solicitat posibilitatea de a vota separat împotriva referinţelor specifice, care sunt jignitoare pentru Grecia, în cadrul procedurii de vot parţial. Totuşi, acest lucru s-a dovedit a fi imposibil de realizat, motiv pentru care am votat împotriva întregului raport Liberadzki.

  Alf Svensson (PPE), în scris. − (SV) La 5 mai, am votat în favoarea raportului dlui Liberadzki referitor la descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, secţiunea III – Comisia şi agenţiile executive. Totuşi, am votat pentru eliminarea punctului 376, care a propus ca ajutorul de preaderare pentru Turcia să fie redus la nivelul prevăzut în 2006, şi a punctului 378, în care Parlamentul European invită Comisia să modifice obiectivele instrumentului de asistenţă pentru preaderare, de exemplu prin intermediul unor forme speciale a calităţii de membru. Motivul pentru aceasta este pentru că eu consider greşit ca un raport referitor la descărcarea de gestiune a Comisiei să aducă în discuţie perspectiva aderării ţărilor candidate. Sunt convins că, odată ce negocierile de aderare au început, indiferent de ţara candidată în cauză, acestea ar trebui continuate într-un spirit pozitiv, fără a complica mai mult procesul de aderare al UE sau a pune obstacole în calea acestuia.

Raport: Inès Ayala Sender (A7-0063/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Astfel cum a fost recomandat într-un raport foarte bun elaborat de colega mea deosebită şi vecină spaniolă, dna Ayala Sender, am votat în favoarea acordării Comisiei Europene a descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului celui de al şaptelea, de al optulea, de al nouălea şi de al zecelea Fond european de dezvoltare (FED) aferent exerciţiului financiar 2008. Sprijin fără rezerve bugetarea FED şi, atunci când vine momentul, Uniunea va trebui să îşi creeze propriul instrument de acţiune în domeniul dezvoltării. În ceea ce priveşte facilitatea de investiţii gestionată de Banca Europeană de Investiţii (BEI), care este un instrument de risc finanţat de FED pentru a încuraja investiţiile private în contextul economic şi politic dificil al ţărilor ACP, sentimentele mele sunt amestecate faţă de ideea că BEI ar trebui să prezinte un raport în cadrul procedurii de descărcare de gestiune, însă acest lucru va fi un punct de discuţie, mai ales dacă, aşa cum doreşte Parlamentul, Uniunea devine acţionar la BEI.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să răspundă în faţa publicului, motiv pentru care trebuie să le ofere informaţii obiective şi detaliate cu privire la modul în care au fost utilizate fondurile publice. Deşi Curtea de Conturi consideră că veniturile şi angajamentele sunt lipsite de erori materiale, aceasta este, cu toate acestea, preocupată de incidenţa ridicată a erorilor care nu pot fi cuantificate în angajamentele de sprijin bugetar şi nivelul semnificativ de erori în plăţi. Asemenea raportoarei, deplâng faptul că Curtea de Conturi nu a fost în măsură să obţină toate informaţiile şi documentaţia privind 10 plăţi eşantion către organizaţii internaţionale şi că, în consecinţă, nu este în măsură să-şi exprime avizul cu privire la regularitatea cheltuielilor în valoare de 190 de milioane de euro, adică 6,7 % din cheltuielile anuale. Prin urmare, fac apel la Fondul european de dezvoltare pentru a rezolva toate aceste probleme pentru exerciţiul financiar următor (2009).

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acestea sunt motivele pentru care am votat pentru raportul referitor la cel de al şaptelea, de al optulea, de al nouălea şi de al zecelea Fond european de dezvoltare.

Raport: Bart Staes (A7-0095/2010)

  Liam Aylward şi Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Deputaţii europeni Pat the Cope Gallagher şi Liam Aylward au votat în favoarea raportului referitor la descărcarea de gestiune a Parlamentului European pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, şi salută amândoi recomandările raportului referitoare la îmbunătăţirea transparenţei şi a responsabilităţii. Această transparenţă şi responsabilitate sunt necesare pentru funcţionarea cu succes a Parlamentului European şi pentru a încuraja buna guvernare în Uniunea Europeană.

Dl Gallagher şi dl Aylward au acordat un sprijin deosebit amendamentelor care vizau transparenţă suplimentară şi care recomandau ca rapoartele Serviciului de Audit Intern să fie puse la dispoziţia publicului. Aceştia au sprijinit, de asemenea, recomandările referitoare la furnizarea de informaţii către contribuabilii europeni cu privire la modul de utilizare a banilor publici de către Parlament.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să răspundă în faţa publicului, motiv pentru care trebuie să le ofere informaţii obiective şi detaliate cu privire la modul în care au fost utilizate fondurile publice. Acest raport efectuează o analiză exhaustivă a situaţiei bugetare a Parlamentului, atrăgând atenţia asupra anumitor aspecte care trebuie revizuite de urgenţă. Constat că raportorul îşi exprimă preocuparea faţă de continuarea infracţiunilor minore în cadrul Parlamentului, solicitând, prin urmare, ca Secretarul General să acorde o atenţie deosebită acestui aspect, pentru a reduce rata infracţiunilor minore. Cu toate că acest aspect poate părea banal, este cu siguranţă extrem de important pentru noi toţi care utilizăm zilnic clădirile Parlamentului European. În sfârşit, aş dori să subliniez avizul pozitiv al Curţii de Conturi cu privire la conturi, ceea ce linişteşte publicul european că bugetul Uniunii este gestionat adecvat şi în mod riguros.

  Dan Jørgensen şi Christel Schaldemose (S&D), în scris. − (DA) Parlamentul European a votat pentru descărcarea de gestiune în ceea ce priveşte propriile conturi ale Parlamentului pentru 2008. Acest lucru nu am mai fost realizat niciodată atât de bine şi cu un astfel de ochi critic. Este o adevărată victorie atât pentru transparenţă, cât şi pentru control, şi este în conformitate cu viziunea daneză tradiţională de bune practici. Raportul referitor la descărcarea de gestiune cuprinde o serie de puncte de critici care necesită o înăsprire a procedurilor şi practicilor actuale. Acestea includ o claritate şi o deschidere mai mare cu privire la utilizarea fondurilor suplimentare şi responsabilitatea actorilor financiari în Parlament. Suntem, desigur, în favoarea acestui lucru şi, prin urmare, am votat în favoarea descărcării de gestiune şi a rezoluţiei în ansamblu. Parlamentul European trebuie să îşi acorde descărcarea de gestiune către sine în fiecare an şi tocmai de aceea este necesară e reexaminare critică. Raportul este, desigur, rezultatul multor compromisuri, însă în esenţă adoptă o poziţie deosebit de critică în timp ce, concomitent, indică direcţia bună cu privire la viitoarele proceduri de descărcare de gestiune. Mai mult, multe grupuri din Parlament au arătat un sprijin important faţă de acest raport critic.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. – (FR) Scepticismul meu, sau într-adevăr, opoziţia mea faţă de anumite declaraţii cuprinse în rezoluţia raportului Staes, nu ar trebui să fie mascate de votul meu pozitiv pentru descărcarea de gestiune a bugetului Parlamentului European 2008. Afirmaţia potrivit căreia costurile de renovare ale sediului Strasbourg în urma dezastrului care a avut loc în august 2008 nu ar trebui să fie suportate de către contribuabilii europeni nu este suficientă.

De fapt, Parlamentul European are obligaţia legală de a întreţine imobilele pe care le deţine cu grija şi atenţia cuvenite.

Mai mult, proceduri legale au fost iniţiate pentru a obţine rambursarea pentru cheltuielile efectuate în urma dezastrului.

În sfârşit, aş dori să văd o analiză riguroasă şi obiectivă a situaţiei privind fondurile de pensie ale deputaţilor europeni, mai degrabă decât să alunecăm către o anumită demagogie.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea execuţiei bugetului general al Uniunii Europene, secţiunea I – Parlamentul European.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am urmat raportorul, dl Staes, în acest vot, cu toate că am pierdut un amendament-cheie, numărul 22, privind transparenţa utilizării fondurilor publice, apărată de acelaşi raportor.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0080/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să răspundă în faţa publicului, motiv pentru care trebuie să le ofere informaţii obiective şi detaliate cu privire la modul în care au fost utilizate fondurile publice. Curtea de Conturi a indicat în raportul său anual că auditul nu a dat naştere la observaţii semnificative în ceea ce priveşte Comitetul Economic şi Social European (CESE). Cu toate acestea, Curtea de Conturi indică două situaţii în care nu s-au realizat îmbunătăţiri, cum ar fi rambursarea cheltuielilor de călătorie pentru membrii CESE, care trebuie să se bazeze numai pe costurile reale, sau faptul că CESE acordă personalului său un avantaj financiar care nu este acordat de alte instituţii, ceea ce conduce la cheltuieli mai mari. Observ cu satisfacţie faptul că CESE a adoptat practica de a include un capitol în raportul său anual de activitate, prin care se descrie modul în care deciziile anterioare de descărcare de gestiune a Parlamentului şi Curţii de Conturi au fost urmate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea execuţiei bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, secţiunea IV – Comitetul Economic şi Social European.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0082/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să răspundă în faţa publicului, motiv pentru care trebuie să le ofere informaţii obiective şi detaliate cu privire la modul în care au fost utilizate fondurile publice. Evaluarea de către Parlament a conturilor prezentate şi descărcarea de gestiune a cestora se încadrează în această categorie. Observ cu satisfacţie faptul că raportul elaborat de Curte de Conturi menţionează că auditul nu a dat naştere la observaţii semnificative în ceea ce priveşte Comitetul Regiunilor (CoR). Sunt de acord cu evaluarea pozitivă a raportorului referitor la îmbunătăţirile constatate în mediul de control intern al CoR, în special inventarul principalelor sale proceduri administrative, operaţionale şi financiare. În sfârşit, constat cu satisfacţie calitatea raportului anual de activitate al CoR, în special includerea explicită a modului în care deciziile anterioare de descărcare de gestiune ale Parlamentului şi Curţii de Conturi au fost urmate, subliniind importanţa şi relevanţa acestor decizii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea execuţiei bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, secţiunea VII – Comitetul Regiunilor.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0074/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Creşterea numărului agenţiilor externe a jucat un rol important în concentrarea capacităţilor tehnice şi administrative care sprijină procesul decizional în cadrul Comisiei. Faptul că acestea sunt răspândite pe teritoriul UE permite, de asemenea, instituţiilor europene să se apropie cu adevărat de public, sporindu-le vizibilitatea şi legitimitatea. Deşi creşterea numărului de agenţii este, în general, pozitivă, adevărul este că aceasta dă naştere la provocări în ceea ce priveşte monitorizarea şi evaluarea performanţei acestora. Din acest motiv, în urma adoptării comunicării Comisiei „Agenţiile europene: calea de urmat”, din 11 martie 2008, Parlamentul, Consiliul şi Comisia au relansat proiectul de definire a unui cadru comun pentru agenţii şi, în 2009, a înfiinţat un grup de lucru interinstituţional. Cred că acest grup va juca un rol fundamental în eliminarea problemelor pe care Curtea de Conturi le-a identificat în cadrul mai multor dintre agenţii, multe dintre acestea comune, şi în definirea unui cadru comun care va permite o mai bună gestionare financiară şi bugetară pe viitor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat pentru raportul referitor la performanţa, gestiunea financiară şi controlul agenţiilor UE.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0075/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) În raportul său referitor la conturile anuale ale Colegiul European de Poliţie aferente exerciţiului financiar 2008, Curtea de Conturi a adăugat o clauză la avizul său referitor la fiabilitatea conturilor, fără să o califice în mod expres, şi a adăugat avizul său privind legalitatea şi regularitatea tranzacţiilor subiacente. În plus, per ansamblu, răspunsurile Colegiului la observaţiile Curţii de Conturi sunt din nou inadecvate, iar măsurile de remediere invocate sunt mult prea vagi şi fără caracter specific pentru a permite autorităţii de descărcare de gestiune să determine în mod adecvat dacă Colegiul este în măsură să înregistreze îmbunătăţiri pe viitor. Mai mult, există în continuarea probleme structurale nenumărate şi nereguli referitoare la Colegiu, care sunt detaliate în raport. Acesta este motivul pentru care sunt de acord cu raportoarea în hotărârea sa de a-şi amâna decizia de a acorda directorului Colegiului European de Poliţie descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului Colegiului aferent exerciţiului financiar 2008.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea raportului referitor la Colegiul European de Poliţie.

Raport: José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (A7-0111/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Consolidarea parteneriatului strategic biregional dintre Uniunea Europeană şi ţările din America Latină şi Caraibe, încheiat în anul 1999, trebuie să constituie o prioritate a agendei externe a Uniunii Europene. Deşi în ultimii zece ani s-au înregistrat progrese însemnate în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor bilaterale UE - America Latină, mai rămân încă paşi de făcut, obiectivul final al parteneriatului fiind crearea în anul 2015 a unei zone Euro-Latinoamericane de cooperare globală interregională în domeniile politic, economic, comercial, social şi cultural, care să garanteze dezvoltarea durabilă a ambelor regiuni

Prin votul exprimat astăzi, Parlamentul European susţine adoptarea în viitor a unei Carte Euro-Latinoamericane pentru pace şi securitate care, pe baza Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a legislaţiei internaţionale conexe, să includă strategii şi orientări privind acţiunile politice şi în materie de securitate comună

Consider, de asemenea, că lupta împotriva schimbărilor climatice, care afectează în cea mai mare măsură populaţia cea mai săracă de pe glob, trebuie să devină elementul cheie al strategiei UE - America Latină, ambele părţi trebuind să depună eforturi considerabile pentru a ajunge la o poziţie comună de negociere în cadrul dezbaterilor premergătoare Conferinţei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice, care va avea loc la sfârşitul anului în Mexic

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Raportul din proprie iniţiativă referitor la strategia UE în relaţiile cu America Latină include abordarea pe care UE o promovează în relaţiile internaţionale. Într-adevăr, acest text reconciliază dimensiunile economică, socială, politică şi instituţională, pentru a se asigura că în urma schimburilor comerciale între cele două zone geografice beneficiază, de asemenea, cele mai dezavantajate populaţii, şi contribuie la dezvoltarea durabilă a subcontinentului. În plus, raportul recomandă armonizarea reglementărilor financiare pentru a introduce o mai mare responsabilitate cu privire la această problemă la nivel mondial. Prin urmare, am votat în mod clar în favoarea acestui raport.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Rezoluţia adoptată astăzi de plenul Parlamentului European este un semnal important care arată că Uniunea îşi înţelege foarte bine rolul global. America Latină este destinaţia turistică preferată de mulţi europeni, dar pentru Europa înseamnă mult mai mult. America Latină poate suferi la capitolul democraţie, judecând după standardele şi principiile europene.

Parlamentul European a dezbătut recent o rezoluţie legată de încălcările flagrante ale drepturilor omului în Cuba, soldate cu moartea unor oameni care îşi exercitau dreptul la liberă exprimare. Sunt situaţii dramatice, care nu trebuie să se mai repete. Experienţa Uniunii Europene arată însă că o relaţie construită în timp, în termeni amicali şi diplomatici, este mult mai productivă pe termen lung

Printr-o abordare constructivă, Uniunea Europeană va reuşi să devină un exportator de principii democratice, aşa cum îşi doreşte. America Latină este un continent enorm, care nu poate fi ignorat din punct de vedere economic sau social, iar faptul că Banca Europeană de Investiţii este prezentă deja de mult timp pe continentul sud-american, oferind şansa unor investiţii pe termen lung, este un semnal semnificativ. Rezoluţia adoptată astăzi se constituie într-un mandat clar dat Înaltului Reprezentat al UE în ceea ce priveşte abordarea relaţiilor cu America Latină.

  Corina Creţu (S&D), în scris. – (RO) Susţin mesajul rezoluţiei cu privire la stimularea coordonării poziţiilor ţărilor celor două continente în ceea ce priveşte modalităţile de transpunere în practică a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), cu atât mai mult cu cât în septembrie anul acesta va avea loc summitul referitor la ODM. Avem nevoie de o bază comună, cu atât mai mult cu cât există o întârziere în atingerea ţintelor propuse pentru anul 2015, în special în privinţa combaterii sărăciei. Mai ales în condiţiile recesiunii globale, e nevoie de o concentrare a investiţiilor spre ţările mai sărace şi spre categoriile de populaţie mai vulnerabile, astfel încât acestea să beneficieze de noi locuri de muncă şi de condiţiile necesare integrării sociale.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la strategia UE în relaţiile cu America Latină, care pledează pentru crearea unui parteneriat strategic biregional complet. Aş dori să subliniez importanţa recomandării de a concilia poziţiile celor două blocuri regionale în ceea ce priveşte negocierile privind Conferinţa Naţiunilor Unite privind schimbările climatice.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Împărtăşesc opinia raportorului în ceea ce priveşte necesitatea de a crea legături mai profunde şi mai strânse de cooperare biregională între Uniunea Europeană şi America Latină. Cu toate acestea, cred că UE trebuie să acorde o atenţie deosebită uneia dintre ţările din America Latină a cărei populaţie imensă, potenţial economic şi poziţie ca lider regional o cer deja. Vorbesc, bineînţeles, de cea mai mare ţară vorbitoare de limba portugheză: Brazilia. Comunicarea Comisiei COM (2007) 281 din 30 mai a recunoscut în mod explicit că „dialogul UE-Brazilia nu a fost suficient fructificat, el desfăşurându-se în principal prin intermediul dialogului UE-Mercosur. Brazilia va fi ultima dintre ţările „BRICS” care va desfăşura un summit împreună cu UE. A sosit vremea ca Brazilia să fie privită ca un partener strategic, dar şi ca un principal actor economic şi lider regional sud-american.” În timp ce celelalte instituţii europene îşi fac datoria, Parlamentul European nu formează o relaţie cu această ţară mare, cu excepţia celei prin intermediul Mercosur, fiind singura dintre Brazilia, Rusia, India şi China (BRIC) în care Uniunea Europeană nu menţine o delegaţie parlamentară separată. Corectarea acestei situaţii anacronice şi regretabile este urgentă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Parteneriatul strategic biregional contribuie la o mai bună coordonare între UE şi America Latină în cadrul forurilor şi instituţiilor internaţionale. Pe lângă stabilirea unei agende comune, acesta ar trebui să continue să coordoneze poziţiile în chestiuni de importanţă globală, ţinând seama de interesele şi preocupările ambelor părţi. Acesta este motivul pentru care am votat pentru comunicarea Comisiei „Uniunea Europeană şi America Latină: un parteneriat între actori globali”, care urmăreşte să identifice propunerile operaţionale al căror scop este punerea în aplicare completă a parteneriatului strategic biregional.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Acest raport nu ia în considerare adevăratele probleme cu care se confruntă America Latină şi nu stabileşte punctele esenţiale care ar trebui incluse în strategia UE în relaţiile cu America Latină.

De exemplu, trece repede peste toate problemele economice şi sociale care vor rezulta din semnarea de acorduri de liber schimb, şi acceptă normalizarea relaţiilor cu Honduras ca pe un fapt incontestabil, ignorând lovitura de stat şi crimele încă recente ale membrilor Frontului Rezistenţei împotriva acestei lovituri de stat. Raportul ignoră situaţia din Columbia: crimele paramilitarilor, iar persecutarea membrilor de sindicat şi a politicienilor nu sunt probleme care merită să fie menţionate. Pe de altă parte, acesta critică Bolivia şi Venezuela, deşi nu face referire explicită la aceste ţări.

Totuşi, raportul nu spune nimic despre desfăşurarea Flotei a 3-a Americană în regiune, planul Statelor Unite de a utiliza şapte baze militare din Columbia, sau operaţiunile de intervenţie întreprinse de la bazele militare pe teritoriile UE şi în ţările NATO.

Din păcate, majoritatea propunerilor pe care le-am făcut cu privire la aspectele menţionate mai sus au fost respinse, astfel încât în cele din urmă am votat împotriva rezoluţiei.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. − (IT)- Am votat în favoarea raportului cu o singură reţinere, care este, de asemenea, o speranţă:aceea că vom găsi o soluţie pentru situaţia profundă „tango bond” care aruncă o umbră asupra relaţiei noastre cu Argentina.

Determinarea de a promova relaţiile cu ţările din America Latină ar putea deschide calea pentru a rezolva întreaga problemă a drepturilor investitorilor europeni într-un mod adecvat.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest text arogant şi imperial este inacceptabil. Acesta susţine reluarea negocierilor pentru acorduri de liber schimb cu America Centrală, Columbia şi Peru. Aceste negocieri sunt dăunătoare atât din punct de vedere economic şi social, cât şi democratic. Cum putem negocia cu guvernul putschist al lui Porfirio Lobo Sosa în Honduras şi apoi pretinde a fi gardieni ai statului de drept şi drepturilor omului? Cum putem negocia bilateral cu guvernele opresive ale lui Álvaro Uribe şi Alan García şi lua în derâdere avizul altor state suverane, membre ale Comunităţii Andine, Bolivia şi Ecuador? Votez împotriva acestui text, care încălcă principiile democraţiei şi umanismului.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Suntem de părere că faptul că UE este principalul investitor si cel de al doilea mare partener comercial în America Latină, precum şi principalul donator al ajutorului pentru dezvoltare, este un motiv suficient să existe o strategie clară şi bine definită pentru relaţiile dintre UE şi America Latină. Pledăm pentru definirea unor orientări clare privind cea mai bună modalitate de a colabora pentru a promova stabilitatea politică, lupta împotriva schimbărilor climatice, de a gestiona fluxurile de migraţie şi de a preveni catastrofele naturale. Astfel cum a fost demonstrat în tragedia din Haiti, UE este acum clasificată pe locul al doilea în comparaţie cu alţii care au intervenit. Prin urmare, susţinem că UE trebuie să îmbunătăţească acţiunile sale la nivel internaţional. În acest caz, trebuie să intervină într-un mod mai consistent şi mai eficient în politica internaţională. Această îmbunătăţire trebuie să aibă loc la summitul următor, care se va desfăşura la 18 mai la Madrid şi în care Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate/vicepreşedintă a Comisiei Europene, trebuie să participe în mod activ.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Nu am putut vota în favoarea acestui text deoarece unul dintre obiectivele parteneriatului strategic este de a încheia acorduri parteneriale subregionale cu America Centrală, Peru şi Columbia, şi Mercosur, în ciuda loviturii de stat din Honduras şi a guvernului nelegitim pe care Porfirio Lobo l-a format ca rezultat a loviturii. UE nu poate trata în guvernele care au fost parte dintr-o lovitură de stat în acelaşi mod ca pe guvernele alese. De asemenea, obiectivul de a crea o zonă euro-latino-americană de parteneriat global interregional nu ia în considerare asimetriile dintre regiuni. Termenii actuali ai Acordului de asociere între UE şi Peru şi Columbia sunt similari cu cei ai unui acord de liber schimb, iar poporul european sau din America Latină nu va beneficia de acesta. De asemenea, nu sunt de acord cu posibilitatea de a deschide un dialog politic tripartit (cum ar fi UE-America Latină-Statele Unite). Există deja organizaţii multilaterale cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru acest tip de dialog. Aceasta include, de asemenea, crearea Fundaţiei Europa-America Latină şi Caraibe. Nu m-aş opune acestui concept dacă raportorul nu ar propune să fie stabilită utilizând capital public şi privat, o modalitate clară pentru pătrunderea companiilor multinaţionale.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE)- Raportul complet referitor la America Latină are o abordare rezonabilă în furnizarea pentru dezvoltarea relaţiilor dintre UE şi statele din America de Sud prin intermediul unui parteneriat strategic. Crearea unei zone euro-latino-americane are potenţialul nu numai de a aduce rezultate pozitive economice, ci şi, mai presus de toate, de a consolida rolul UE ca actor al politicii externe, în special în ceea ce priveşte Statele Unite. Din păcate, raportul conţine, de asemenea, unele punctele şi anumite formulări care fac aluzie la zelul aproape misionar al unor deputaţi în acest Parlament şi care ar putea fi interpretată ca un amestec prea mare în afacerile interne ale statelor din America de Sud. Nu este nici necesar, nici util să se prevadă în detaliu modul în care aceste ţări ar trebui să îşi organizeze economia sau educaţia şi ştiinţele politice, sau detaliile despre modul în care acestea îşi reglementează politica externă. Este absurd să se facă apel la ţările latino-americane pentru a introduce educaţia sexuală, de exemplu. Prin urmare, m-am abţinut de la votul final.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − (LT) Uniunea Europeană este partenerul Americii Latine. Împreună trebuie să combatem provocările şi problemele globale de azi. Probleme precum criza economică şi financiară, schimbările climatice, ameninţările la adresa securităţii, lupta împotriva terorismului, comerţul cu droguri şi crima organizată. Împreună trebuie să ne conservăm mediului, să economisim resursele naturale şi, de asemenea, să luptăm împotriva sărăciei, inegalităţii şi migraţiei. Am votat pentru acest raport, deoarece propune măsuri adecvate pentru a lupta împotriva sărăciei în regiune: educaţie şi o reducere a disparităţilor dintre cele mai bogate şi cele mai sărace ţări din regiune. Uniunea Europeană dispune de fondurile de solidaritate şi promovează, de asemenea, proiecte de integrare, în timp ce America Latină nu are astfel de oportunităţi. Sunt de acord cu raportorul că, dacă America Latină urmează modelul UE de integrare, această regiune va deveni mai puternică. Mai mult decât atât, aceasta va oferi locuitorilor mai multă securitate şi prosperitate.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − M-am abţinut de la votul final asupra acestui raport. Deşi raportul nu este deloc ceva ce am putea accepta ca o contribuţie bună la viitorul summit UE-America Latină de la Madrid, am reuşit să păstrăm sau să votăm în text unele aspecte importante. Evidenţierile verzui din mijlocul unui raport dezamăgitor sunt: punctul privind hotărârea Curţii Interamericane a Drepturilor Omului privind feminicidul (cazul Campo Algodonero în Mexic) a fost păstrat în text, cu 359 voturi pentru, 235 împotrivă şi 17 abţineri; am reuşit să introducem în text faptul că instrumentul european de investiţii ar trebui să fie utilizat, în special, pentru proiecte care contribuie la combaterea schimbărilor climatice, cum ar fi transportul public local, vehiculele electrice şi proiectul Yasuni-ITT în Ecuador („Păstraţi petrolul în pământ”). În final, 10 din 16 amendamente Verts/ALE au fost adoptate. Din păcate, am pierdut toate amendamentele care se refereau cu scepticism la acordurile de liber schimb recent încheiate şi acordurile de asociere în curs de negociere, şi care avertizează împotriva riscurilor de slăbire a eforturilor existente fragile de integrare regională. În cele din urmă, amendamentul nostru care solicită eliminarea treptată a mega-proiectelor de energie care dăunează grav mediului a fost respins, de asemenea.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, (PPE) , în scris. – (ES) Având în vedere faptul că unele dintre expresiile incluse la punctul 34, introduse prin avizul Comisiei pentru dezvoltare, sunt atât de ambigue încât ar putea fi interpretate ca fiind destul de mulţumită cu privire la ceva atât de respingătoare precum avortul, delegaţia spaniolă a Grupului PPE a cerut grupului un vot separat cu privire la acest alineat, cu scopul de a clarifica faptul că se opune oricărei iniţiative care vizează să încalce drepturile inalienabile ale celor mai vulnerabili.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) De-a lungul anilor, Uniunea Europeană şi America Latină au dezvoltat un parteneriat strategic puternic. Uniunea este principalul investitor, cel de al doilea partener comercial ca importanţă şi principalul donator de ajutoare pentru dezvoltare al Americii Latine. Obiectivul final este crearea, până în anul 2015, a unei zone euro-latino-americane de parteneriat global interregional în domeniile politic, economic, comercial, social şi cultural care să garanteze dezvoltarea durabilă a ambelor regiuni.

În acest context, aş dori să subliniez importanţa, în primul rând, a reluării negocierilor privind acordul de asociere UE-Mercosur, care va fi cu siguranţă cel mai ambiţios acord biregional încheiat vreodată. Salut, de asemenea, acordurile de parteneriate comerciale între Uniunea Europeană şi America Centrală şi cu Comunitatea Andină, precum şi aprofundarea acordurilor de asociere cu Mexic şi Chile.

Cu toate acestea, este regretabil faptul că astfel de acorduri ar putea afecta producţia internă a UE în aceste sectoare, în special în regiunile ultraperiferice, care se confruntă cu dificultăţi permanente. Este regretabil, de asemenea, faptul că nu a fost găsită o indemnizaţie adecvată pentru aceste regiuni la nivelul Uniunii. Am votat pentru acest raport deoarece consider că un parteneriat între aceste două regiuni ale globului este esenţial, întrucât va aduce avantaje reciproce în sferele politică, economică şi socială.

Propunere comună de rezoluţie RC-B7-0233/2010

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Prin rezoluţia votată astăzi, Parlamentul European îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu menţinerea obligativităţii vizelor de către autorităţile canadiene pentru cetăţenii români, bulgari şi cehi şi solicită eliminarea cât mai rapidă a acestei obligativităţi

Menţinerea vizelor pentru cetăţenii acestor state membre contravine principiului liberei circulaţii, creând discrepanţe şi inegalităţi nejustificate, cetăţenii Uniunii Europene trebuind să beneficieze de un tratament egal şi echitabil

Deşi la Summitul UE - Canada de la Praga din 2009 s-a reafirmat obiectivul comun al partenerilor de a asigura circulaţia liberă şi în deplină securitate a persoanelor între UE şi Canada, suntem în anul 2010 şi nu a avut loc nicio schimbare

Îmi exprim convingerea că, în viitorul apropiat, autorităţile canadiene vor depune toate eforturile pentru eliminarea acestor vize. Alături de colegii din Parlamentul European, voi continua demersurile începute pentru a le permite cetăţenilor români, bulgari şi cehi să se deplaseze în mod liber în cel mai scurt timp.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am votat pentru această rezoluţie, întrucât consider că negocierile în curs de desfăşurare în vederea unui acord comercial cuprinzător ar putea consolida relaţiile UE-Canada. Este de aşteptat ca viitorul summit UE-Canada să se concentreze pe consolidarea relaţiei politice dintre cei doi parteneri, în special în abordarea unor provocări comune, cum ar fi negocierile privind un acord comercial cuprinzător, problemele în materie de afaceri externe şi securitate, o reacţie coordonată la criza financiară şi economică, precum şi schimbările climatice şi energia. Întrucât UE şi Canada s-au angajat în direcţia edificării unei economii globale cu emisii scăzute de dioxid de carbon, precum şi a realizării de investiţii în tehnologii energetice nepoluante şi a devenirii de lideri în materie de creare de locuri de muncă ecologice, consolidând astfel capacitatea de adaptare la impactul schimbărilor climatice.

  Corina Creţu (S&D), în scris. – (RO) Cetăţenii a trei state membre ale UE au încă nevoie de vize pentru Canada. Românilor şi bulgarilor li se adaugă cehii, cărora le-a fost impusă din nou obligativitatea vizelor din cauza afluxului mare de rromi. Este nevoie, în aceste condiţii, de o conlucrare mai strânsă, între statele UE pe de o parte pentru a rezolva problemele comunităţii rrome şi, pe de altă parte, între ţările membre şi Canada pentru a crea un sistem cât mai eficient şi transparent de informare cu privire la condiţiile acordării vizelor, pentru diminuarea ratei de respingere. E nevoie, totodată, de revizuirea sistemului canadian de azil, iar meritul rezoluţiei constă, în această privinţă, în solicitarea explicită adresată părţii canadiene de a acţiona în vederea eliminării obligativităţii vizelor.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Canada este unul din partenerii cei mai vechi ai Uniunii Europene, iar summitul de anul acesta este important pentru continuarea şi consolidarea acestei strânse colaborări bilaterale în toate domeniile. Am votat pentru rezoluţia comună pentru că aceasta reflectă, într-un mod concis şi obiectiv, viziunea pozitivă asupra colaborării noastre viitoare

Asigurarea reciprocităţii în relaţiile bilaterale reprezintă un principiu de bază al Uniunii Europene şi am speranţa că, în viitorul apropiat, Canada va ridica vizele impuse cetăţenilor români, cehi şi bulgari, asigurând, astfel, un tratament egal şi echitabil faţă de toţi cetăţenii Uniunii Europene. Totodată, vreau să salut demersurile efectuate până în prezent privind încheierea unui acord comercial UE - Canada şi sper ca reuniunea de anul acesta să impulsioneze finalizarea acestora

Având în vedere contextul economic şi climatic actual, trebuie să subliniez nevoia unei strânse colaborări pentru identificarea unor alternative la resursele tradiţionale pentru producerea energiei, care să respecte particularităţile fiecărui stat, atât UE cât şi Canada fiind angajate în dezvoltarea şi utilizarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon. În acelaşi timp, trebuie promovată şi colaborarea în domeniul energetic, climatic şi maritim în Zona Arctică.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Canada constituie un partener important şi de încredere pentru Uniunea Europeană din motive istorice şi culturale, ca urmare a afinităţilor etnice şi politice, şi pentru că civilizaţiile noastre împărtăşesc valori şi puncte de referinţă. Un acord comercial cuprinzător cu Canada ar putea aduce o contribuţie pozitivă la aprofundarea relaţiilor deja excelente dintre UE şi Canada. Cu toate că au apărut dificultăţi în această relaţie, în special în ceea ce priveşte pescuitul, securitatea şi imigraţia, adevărul este că, în comparaţie cu alte ţări, relaţia UE-Canada este stabilă şi profitabilă pentru ambii parteneri. Sper ca această relaţie de încredere să dureze o lungă perioadă de timp şi ca ambele părţi ale Atlanticului de Nord să continue să fie paşnice şi prospere.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Constat că parteneriatul dintre Canada şi Uniunea Europeană este unul dintre cele mai vechi şi mai strânse, care datează din 1959, şi că negocierile actuale pentru un acord comercial cuprinzător urmăresc să consolideze şi mai mult relaţiile UE-Canada. Aş dori să subliniez că, în 2010, Canada deţine preşedinţia grupului de ţări G8 şi va găzdui viitorul summit G20. Salut, prin urmare, declaraţia Comisiei în care progresul în negocierile asupra unui acord comercial cuprinzător este menţionat drept fundamental pentru relaţiile economice UE-Canada. În această privinţă, cred că summitul UE-Canada de la Bruxelles din 5 mai 2010 oferă o bună oportunitate de a accelera aceste negocieri. Salut, în special, intenţia de a lansa o reformă majoră a sistemului canadian de gestionare a pescuitului, care implică, de asemenea, Organizaţia de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest text este foarte mult în favoarea negocierilor iniţiate de către Comisie în vederea asigurării unui acord economic şi comercial între UE şi Canada. Acest acord va fi negociat în spatele cetăţenilor europeni, în ciuda faptului că va avea un impact semnificativ asupra vieţii lor de zi cu zi în următoarele domenii: distrugerea serviciilor publice; superioritatea dreptului investitorilor de a-şi proteja profiturile asupra celei a statelor de a proteja interesul general; declasarea drepturilor lucrătorilor; şi restrângerea accesului la servicii de sănătate, apă, educaţie şi cultură. Grupurile PPE, Grupul ALDE, ECR şi S&D propun susţinerea şi chiar accelerarea acestei politici şi a acestei negări evidente a democraţiei. Mă opun în totalitate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Canada are un istoric de parteneriat cu UE. Prin urmare, este firesc că de-a lungul anilor această relaţie s-a aprofundat şi îmbunătăţit. Acordul comercial cuprinzător va fi abordat într-un mod foarte deosebit la acest summit, în speranţa că aceste negocieri vor avea succes, pentru că acordul este fundamental pentru relaţiile economice UE-Canada. Există încă alte probleme relevante între UE şi Canada, cum ar fi ajutorul Uniunii, în special în Haiti, aspecte legate de pescuit, precum şi preocupările legate de mediu. Nu putem uita faptul că Tratatul de la Lisabona a acordat acestui Parlament noi puteri cu privire la negocierea acordurilor internaţionale: Parlamentul trebuie să fie implicat acum în toate etapele de negocieri.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie referitoare la summitul UE-Canada, care a avut loc astăzi, întrucât cred că este important nu numai să menţinem relaţiile la un nivel ridicat, dar şi să le aprofundăm şi îmbunătăţim în continuare. În special, acţiunea comună planificată pentru introducerea unei taxe bancare sau tranzacţionale la nivel global ar trebui să fie, de asemenea, subliniată în acest context.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Rezoluţia a fost votată cu o largă majoritate. M-am abţinut datorită modului de redactare de la punctul 6 privind persoanele de etnie rromă care justifică politica de vize restrictivă a Canadei împotriva Bulgariei, României şi a Republicii Cehe. Cu toate acestea, Grupul Verts/ALE a avut succes în introducerea următoarelor aspecte în rezoluţia privind tonul roşu şi CITES: „îşi exprimă dezamăgirea cu privire la poziţia guvernului canadian la cea mai recentă conferinţă a părţilor CITES cu privire la extinderea Apendicelui 1 CITES pentru tonul roşu”.

  Alf Svensson (PPE), în scris. − (SV) Când Parlamentul European a votat rezoluţia de stabilire a priorităţilor pentru viitorul summit UE-Canada, am fost printre minoritatea care a votat împotriva propunerii. Textul este în mare parte solid, dar conţine două puncte pe care pur şi simplu nu le pot susţine. Punctul 2 prevede că unul dintre subiectele prioritare care vor fi discutate în cadrul summitul ar trebui să fie „chestiunea introducerii unei taxe bancare sau tranzacţionale la nivel global”. Mă opun cu tărie acestui tip de taxă pe tranzacţiile internaţionale. În opinia mea, există numeroase alte probleme din sfera economică cărora ar fi mai bine să li se acorde prioritate în timpul summitului.

În plus, sunt preocupat de modul de redactare de la punctul 6, care prevede că Parlamentul „observă că introducerea obligativităţii vizei pentru cetăţenii cehi a fost decisă de guvernul canadian în urma afluxului populaţiei rrome în Canada”. Acesta poate fi motivul pentru care Canada a făcut acest lucru, dar, după cum am văzut, nu există niciun motiv pentru noi, ca europeni, să-l sprijine sau chiar să îl menţionăm într-un text al UE. Întrucât aceste două pasaje au fost incluse în rezoluţie, iar invitaţia de a le şterge nu a fost, din păcate, susţinută de majoritate, am votat împotriva rezoluţiei în ansamblu.

Propunere de rezoluţie (B7-0243/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Prin votul exprimat astăzi, Parlamentul European a demonstrat că este deschis în ceea ce priveşte încheierea unui nou acord privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste şi a reiterat că orice nou acord în acest domeniu trebuie să respecte noul cadru juridic instituit prin Tratatul de la Lisabona

Lupta împotriva terorismului rămâne o prioritate pentru UE, iar cooperarea fructuoasă cu SUA, care să includă, printre altele, şi schimbul de date şi informaţii, constituie o premisă importantă în scopul prevenirii în viitor a atacurilor teroriste

Consider că este esenţial ca acest schimb de date să se limiteze strict la informaţiile solicitate în scopul combaterii terorismului, transferul colectiv de date reprezentând o îndepărtare de la principiile pe care se sprijină legislaţia şi practicile europene. De aceea, prin rezoluţia de astăzi, am solicitat în mod explicit Comisiei şi Consiliului să abordeze acest aspect în mod corespunzător în cadrul negocierilor cu SUA care vor avea loc în viitorul apropiat şi să examineze împreună cu partenerii americani modalităţi de stabilire a unei proceduri transparente şi viabile din punct de vedere juridic, în vederea autorizării transferului şi extragerii datelor relevante.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluţiei comune referitoare la SWIFT, cu privire la transferul de date bancare ale europenilor către Statele Unite, ca parte a luptei împotriva terorismului. În urma avertismentelor emise de către Parlamentul European cu câteva săptămâni în urmă, procesul de negociere este acum pe drumul cel bun. Parlamentul European va juca acum un rol în acest sens, în conformitate cu procedurile prevăzute de Tratatul de la Lisabona. Obiectivul este de a realiza un bun echilibru între protejarea eficientă a concetăţenilor noştri împotriva riscurilor de terorism şi respectarea drepturilor individuale. În opinia mea, mandatul de negociere prezentat Consiliului astăzi de către Parlamentul European sprijină acest punct de vedere.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am susţinut această rezoluţie, deoarece este important să avem un acord care ar ajuta atât Europa, cât şi Statele Unite, să consolideze lupta împotriva terorismului în interesul securităţii cetăţenilor, fără subminarea statului de drept. Principiile fundamentale trebuie încă să fie stabilite de către UE, care să ateste modul în care va coopera, în general, cu SUA, în scopul combaterii terorismului. Prin urmare, le revine Comisiei şi Consiliului să analizeze modalităţile de stabilire a unei proceduri transparente şi viabile din punct de vedere juridic în vederea autorizării transferului şi extragerii datelor relevante, precum şi pentru efectuarea şi supravegherea schimburilor de date. Aceste măsuri trebuie luate în deplină conformitate cu principiile necesităţii şi proporţionalităţii şi cu respectarea deplină a cerinţelor drepturilor fundamentale în cadrul legislaţiei Uniunii Europene, acordând unei autorităţi europene un rol care să permită aplicarea în întregime a legislaţiei europene relevante.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Trebuie să depunem eforturi pentru a consolida cooperarea transatlantică în domeniul justiţiei, libertăţii şi securităţii în contextul respectării drepturilor omului şi a libertăţilor civile. Un sistem de protecţie a datelor cu caracter personal trebuie să pus în aplicare în mod transparent şi neechivoc. Cerinţele juridice europene privind prelucrarea echitabilă, corect dimensionată şi legală a informaţiilor cu caracter personal sunt de o importanţă deosebită şi trebuie întotdeauna respectate. Actualmente schimbul de date vizate nu este permis. Soluţiile ar trebui să includă restricţionarea domeniului datelor transferate şi enumerarea tipurilor de date pe care furnizorii desemnaţi le pot filtra sau extrage, precum şi tipurile de date care pot fi incluse într-un transfer. Prin urmare, este deosebit de important să îndemnăm Consiliul şi Comisia să exploreze modalităţi de stabilire a unei proceduri transparente şi viabile din punct de vedere juridic în vederea autorizării transferului şi extragerii datelor relevante, precum şi pentru efectuarea şi supravegherea schimburilor de date. -Orice acord între UE şi SUA trebuie să includă garanţii stricte de punere în aplicare şi supraveghere, cu privire la extragerea, accesul şi utilizarea zilnice de către autorităţile americane a datelor transferate acestora în baza acordului. Ar trebui să existe o autoritate corespunzătoare desemnată de UE pentru a monitoriza punerea în aplicare a acestor măsuri.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − România a sprijinit, ca stat naţional, adoptarea acordului SWIFT, dar Parlamentul European a considerat că, în prima sa formă negociată de reprezentanţii Comisiei şi administraţia americană, acesta leza drepturile cetăţenilor europeni care erau trataţi ca bulk şi nu punctual, în funcţie de suspiciuni. Este important ca noul acord, negociat zilele acestea la Washington între reprezentanţi ai UE şi ai Congresului american, să răspundă îngrijorărilor Parlamentului European. Există totdeauna riscul ca şi noua variantă de acord să fie respinsă, dacă ea continuă să fie în dezacord cu Carta Europeană a Drepturilor Omului

Parlamentul European este conştient că acest acord este important chiar pentru securitatea europenilor. Drept urmare, devine clar că obiecţiile parlamentarilor europeni sunt legate de fondul şi nu de forma acordului. Parlamentul European a dobândit puteri decizionale mai mari prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Este normal ca această instituţie să facă uz de prerogativele sale şi să vegheze la interesele cetăţenilor comunităţii europene. Dar, atâta timp cât spiritul poziţiilor exprimate de legislativul european va fi păstrat în viitoarea formă a acordului, acesta va fi adoptat. Lupta împotriva terorismului şi identificarea rapidă a transferurilor bancare suspecte rămân la fel de sus ca întotdeauna pe lista de priorităţi ale Uniunii

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Ca urmare a respingerii acordului SWIFT de către Parlamentul European în februarie 2010, un nou acord trebuie negociat între Uniunea Europeană şi Statele Unite pentru transferul de date bancare în contextul luptei împotriva terorismului. Prin respingerea acordului în februarie, noi, deputaţii europeni, am refuzat să permitem continuarea transferului de date masiv şi necontrolat către Departamentului de trezorerie al Statelor Unite. Am votat pentru această rezoluţie astăzi pentru a influenţa noul mandat potrivit căruia Comisia Europeană va trebui să negocieze un nou acord cu Statele Unite. Practic, solicităm ca transferul „colectiv” de date cu caracter personal să fie recunoscut, astfel încât să se efectuează într-un mod mai bine orientat, astfel încât să fie prevăzute despăgubiri, datele să fie păstrate pentru cel mai scurt timp posibil şi schimburile de date să se efectueze pe bază de reciprocitate. Problema protecţiei datelor cu caracter personal este una importantă pentru Parlamentul European. Prin urmare, am fost foarte vigilenţi în ceea ce priveşte problema transferului de date ale pasagerilor aerieni. Vom proteja drepturile fundamentale ale concetăţenilor noştri până la capăt.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. − Am susţinut rezoluţia referitoare la noua recomandare a Comisiei către Consiliu de autorizare în vederea deschiderii negocierilor cu Statele Unite cu privire la transferul de date din mesageria financiară, în scopul combaterii terorismului. În temeiul noilor prevederi ale Tratatului de la Lisabona, acordul interimar Uniunea Europeană-SUA, semnat în noiembrie 2009, a necesitat acordul Parlamentului European. Am votat împotriva acestui acord, care a fost blocat de către Parlament din motive legate de îngrijorarea pentru dreptul la viaţă privată al cetăţenilor şi întreprinderilor europene, pus în pericol de acordurile de transfer colectiv de date nereglementate. Terorismul trebuie să fie luptat decisiv, dar mijloacele utilizate nu trebuie lăsate să creeze un mediu de insecuritate pentru drepturile cetăţenilor, care este însuşi obiectivul atacurilor teroriste în primul rând. Orice nou acord trebuie să fie subordonat principiilor fundamentale cum ar fi o limitare strictă a schimburilor din motive necesare de combatere a terorismului, şi o autoritate europeană trebuie să asigure supravegherea judiciară şi respectarea cerinţelor drepturilor fundamentale în conformitate cu legislaţia UE. Noul acord trebuie să fie limitat în timp şi răspunzător pentru rezilierea imediată în cazul în care o obligaţie nu este îndeplinită.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva acestei propuneri deosebite de rezoluţie, deoarece nu respinge schimbul de date în masă cu SUA şi alte ţări în contextul aşa-numitei lupte împotriva terorismului. Aceasta nici nu promovează necesitatea unui acord internaţional obligatoriu între UE şi SUA privind un cadru pentru schimbul de informaţii în scopul impunerii legii. În sfârşit, întrucât Parlamentul European va trebui să aprobe acordul redactat, este inacceptabil chiar şi pentru negocieri neoficiale să înceapă fără participarea sa deplină şi echitabilă.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. − (PT) Am votat împotriva acordului interimar semnat între UE şi Statele Unite ale Americii privind prelucrarea şi transferul de date financiare asupra cetăţenilor europeni, nu numai pentru că este rău în mod evident din cauza faptului că pune sub semnul întrebării principiile necesităţii şi proporţionalităţii, precum şi integritatea şi securitatea datelor financiare europene, dar şi pentru că Parlamentului i-a fost refuzată şansa de a-şi exercita prerogativele în mod corespunzător. Cred în necesitatea consolidării cooperării transatlantice în toate domeniile relevante, în special în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei, dar acest lucru se poate întâmpla doar dacă există respectul absolut pentru principiile fundamentale, cum ar fi proporţionalitatea, necesitatea şi reciprocitatea. Trebuie, în această fază, să felicit atât Comisia, cât şi Consiliul, cu privire la noua poziţie a acestora în ceea ce priveşte cooperarea cu Parlamentul. Sper că împreună vom reuşi să stabilim principiile de bază care trebuie să orienteze şi să faciliteze cooperarea viitoare dintre UE şi Statele Unite referitoare la combaterea terorismului. Aştept cu nerăbdare concluziile vizitei efectuate de Delegaţia Parlamentului European la Washington, şi sper că aici, de asemenea, vom putea vedea începutul unui nou capitol.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluţii şi ţin să reiterez că cooperarea UE - SUA în combaterea terorismului, la fel ca şi încheierea unui acord specific între UE şi SUA în acest sens, este de importanţă majoră. Acest acord trebuie să se afle permanent în vizorul Parlamentului. Consiliul şi Comisia trebuie să informeze organul legislativ european pe parcursul tuturor etapelor de negociere şi încheiere ale acestuia. Poziţia PE cu privire la acest subiect a fost exprimată în mai multe rânduri

Un alt aspect esenţial din rezoluţie prevede că orice cerere de transfer a datelor trebuie să fie aprobată de o autoritate judiciară europeană. Transferul de date trebuie să aibă loc în mod justificat şi transparent, cetăţenii trebuie să aibă drepturi garantate, precum accesul, rectificarea, ştergerea, compensarea şi despăgubirea în caz de prejudiciu adus vieţii private a acestora

Vreau să accentuez necesitatea găsirii unei soluţii pentru limitarea transferului de date, care să permită doar schimbul de date solicitate pentru persoanele bănuite de terorism. Este important să fie respectate principiile reciprocităţii şi proporţionalităţii în acord, ca şi rezilierea imediată a acestuia în caz de neîndeplinire a obligaţiilor asumate. Îmi exprim încrederea că Consiliul JAI va ţine cont de recomandările incluse în această rezoluţie

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat pentru această rezoluţie, deoarece consider că orice acord între UE şi Statele Unite în acest domeniu trebuie să includă şi măsuri de siguranţă stricte privind punerea în aplicare şi supravegherea, care să fie monitorizate de o autoritate corespunzătoare desemnată de UE. Numai în acest mod se poate să se asigure că aceste transferuri de date nu constituie o abatere de la principiile care stau la baza legislaţiei şi practicii UE.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Cooperarea judiciară legală şi cooperarea transatlantică sunt fundamentale pentru lupta împotriva terorismului. Acesta este motivul pentru care existenţa unui acord pe termen lung între Uniunea Europeană şi Statele Unite care se ocupă cu prevenirea finanţării terorismului ar trebui să fie salutată. Cu toate acestea, un astfel de acord nu poate supune riscului confidenţialitatea tranzacţiilor persoanelor fizice şi juridice. Din acest motiv, cerinţele juridice europene privind prelucrarea echitabilă, necesară, proporţională şi legală a informaţiilor cu caracter personal sunt de o importanţă capitală şi trebuie să continue, prin urmare, să se aplice în toate împrejurările.

UE trebuie să stabilească principiile fundamentale care reglementează formele de cooperare generale cu SUA în scopul combaterii terorismului şi mecanismele de transmitere a informaţiilor referitoare la tranzacţiile efectuate de cetăţenii săi care sunt considerate suspecte sau neregulamentare. Un acord de cooperare legală UE-SUA care abordează prevenirea finanţării terorismului trebuie să fie semnat, asigurându-se că transferurile de date cu caracter personal respectă drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi companiilor europene, şi că securitatea acestora este protejată, fără a supune confidenţialitatea tranzacţiilor acestora la riscuri inutile.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) În conformitate cu termenii acordului interimar semnat între SUA şi UE, am recunoscut necesitatea cooperării transatlantice în lupta împotriva criminalităţii internaţionale şi a terorismului. Am subliniat că această cooperare trebuie stabilită pe baza încrederii reciproce şi a respectării principiilor reciprocităţii, proporţionalităţii şi al respectului pentru drepturile cetăţenilor. Totuşi, securitatea nu ar trebui să fie superioară, ci mai degrabă să fie compatibilă cu alte drepturi, libertăţi şi garanţii. Nu este acceptabil ca poliţia din Portugalia să poată accesa informaţiile bancare ale unei persoane doar pe baza unui mandat, în timp ce milioane de date să poată fi trimise pentru a fi interpretate şi analizate de poliţia SUA fără niciun control judiciar. De aceea, am votat împotriva acestui acord interimar. Cu toate acestea, noua propunere de rezoluţie în cauză demonstrează o nouă poziţie din partea Comisiei şi Consiliului în ceea ce priveşte colaborarea cu Parlamentul. Sper că viitorul cooperării UE-SUA în lupta împotriva terorismului se bazează pe principiile proporţionalităţii, necesităţii şi reciprocităţii.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) În urma înfrângerii semnificative a proiectului de acord SWIFT al UE cu Statele Unite, s-a întors o rezoluţie demnă de critica noastră cea mai puternică, deoarece acceptă ideea unui schimb important de date în domeniul aşa-numitei „lupte împotriva terorismului”. Mulţi specialişti au declarat că protecţia drepturilor, libertăţilor şi garanţiilor nu este garantată în temeiul unui astfel de acord. Aşa-numitul acord „SWIFT” şi acordul-cadru privind protecţia şi schimbul de date constituie o ameninţare, nu o garanţie a securităţii.

În cadrul relaţiilor UE-SUA, există o percepţie diferită asupra protecţiei datelor, competenţelor, legislaţiei şi confidenţialităţii. Aceste aspecte trebuie clarificate înainte de a se acorda un nou mandat Comisiei.

Cu toate acestea, majoritatea din acest Parlament a acordat Comisiei un cec cu adevărat în alb prin stabilirea unor limite ambigue, cum ar fi „proporţionalitatea” sau „reciprocitatea”. Aceasta deschide o adevărată cutie a Pandorei împotriva libertăţii şi promovează eliminarea funcţiilor din statele membre, cum ar fi decizia asupra transferului de date despre cetăţenii lor, care este atribuită unei „autorităţi publice europene judiciare”.

Nu există nicio posibilitate de asigurare a „proporţionalităţii” şi „reciprocităţii” în cazul stocării şi transferului colectiv de date, întrucât aceasta implică o serie de pericole incontrolabile, în special cu privire la cine are acces, modul în care datele sunt utilizate şi în ce scop.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea unui mandat de negociere consolidat al Comisiei Europene pentru a negocia cu autorităţile SUA cu privire la problema SWIFT. Într-adevăr, trebuie să primim asigurări că două rezerve importante – problema transferului colectiv de date, precum şi posibilitatea pentru cetăţenii europeni de a avea dreptul la recurs în Statele Unite – sunt ridicate. Acesta este motivul pentru care cred că acest mandat ar trebui să fie schimbat în mod semnificativ înainte de a fi adoptat, altfel, la finalul negocierilor aş fi din nou obligat să votez împotriva acestui acord, astfel cum am făcut deja în trecut.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Votez împotriva acestui text care favorizează posibilitatea încheierii unui acord între Europa şi Statele Unite cu privire la transferul de date SWIFT. Este imposibil, în condiţiile actuale, să se filtreze datele care vor fi trimise autorităţilor americane. Autorităţile americane vor avea astfel acces la o cantitate mare de date private trimise ca o măsură de urgenţă, ca urmare a unei ameninţări teroriste care, deşi reală, este încă exploatată în scopuri imperiale. Mai mult decât atât, acest text nu necesită reciprocitate din partea Statelor Unite, dar îndrăzneşte să „observe” în mod supus că acest lucru ar fi normal. Transformarea Europei într-un vasal al Statelor Unite este complet inacceptabilă. Nu a existat niciodată un moment mai bun pentru Europa să îşi afirme independenţa faţă de Statele Unite.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Lupta împotriva terorismului este un motiv de îngrijorare pentru UE, precum şi pentru restul lumii democratice. Orice mecanism care poate ajuta la descoperirea unor posibile atacuri este esenţial pentru reuşita în această luptă. Acordul SWIFT este un instrument foarte puternic în lupta împotriva terorismului, deoarece oferă acces la informaţii financiare privilegiate în ceea ce priveşte sumele transferate între ţări. Renegocierea prezentului acord cu Statele Unite este o oportunitate unică pentru ca UE să aducă o contribuţie eficientă la descoperirea de noi atacuri teroriste şi potenţiale. În momentul de faţă există o mare dorinţă de a coopera de partea SUA: promovarea unui acord care protejează în mod eficient datele transmise şi oferă valoarea maximă de reciprocitate posibilă.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat împotriva acestei rezoluţii comune în numele grupurilor ALDE, S&D, PPE şi ECR, deoarece textul sprijină posibilitatea de a ajunge la un acord între cele 27 de state membre şi Statele Unite pentru transferul de date bancare, sub pretextul combaterii terorismului. În condiţiile actuale, autorităţile americane ar avea acces la o cantitate mare de date private referitoare la milioane de europeni. Cred că solicitarea Statelor Unite este inacceptabilă şi constituie o ameninţare la adresa libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor europeni. Cu această propunere, cele mai conservatoare forţe încearcă să ne predea legaţi de mâini şi de picioare, în interesul Statelor Unite, fără a se gândi o clipă la siguranţa sau viaţa privată a cetăţenilor. Parlamentul European nu poate permite ca drepturile civile şi libertăţile europenilor să fie încălcate în scopuri antiteroriste.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Propunerea de rezoluţie referitoare la negocierile pentru un nou acord SWIFT conţine numeroase propuneri detaliate referitoare la modul în care protecţia datelor poate fi îmbunătăţită în viitor în legătură cu punerea datelor din mesageria financiară la dispoziţia Statelor Unite. Acest lucru este foarte apreciat. Cu toate acestea, în acest sens, rezoluţia ascunde problema necesităţii fundamentale a unei astfel de invazii masive a vieţii private. Acest lucru este în mod clar doar presupus. Cu toate acestea, nu este clar dacă putem contracara în mod eficient fenomenul de terorism în acest fel. Este de asemenea neclar modul în care solicitările pentru o protecţie mai mare a datelor urmează să fie puse în aplicare în practică. Ştim din experienţa trecută şi practica comună faptul că datele sunt utilizate la scară cât mai largă şi, adesea, şi pentru profit. Resping, prin urmare, transferul de date cu caracter foarte personal, din principiu, şi, astfel, am votat, de asemenea, împotriva propunerii de rezoluţie.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat astăzi în favoarea rezoluţiei Parlamentului, care a fost, de asemenea, susţinută de majoritatea grupurilor politice şi care conţine condiţiile Parlamentului pentru ratificarea noului acord SWIFT şi începutul unei noi runde de negocieri cu SUA. Obiectivul Parlamentului este de a stabili norme flexibile pentru promovarea cooperării transatlantice, care vor contribui la combaterea terorismului şi la crearea unui sistem de transmitere în care cetăţenii Uniunii pot avea încredere. Unul dintre punctele cele mai sensibile de negociere, căruia trebuie să i se acorde o atenţie deosebită, este o reducere a volumului de date transmise. Pentru a realiza acest lucru, noul acord va trebui să includă o serie de garanţii menite să asigure conformitatea cu legislaţia europeană, care protejează datele cu caracter personal ale cetăţenilor europeni. În plus, astfel cum este menţionat în rezoluţie, este important ca cetăţenilor UE să li se ofere un mecanism de recurs mai bun, astfel încât aceştia să îşi poată apăra drepturile mai eficient.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − M-am abţinut de la votul asupra rezoluţiei Swift (TFTP). Totuşi, aceasta a fost adoptată cu o majoritate foarte largă (niciun vot prin apel nominal). Grupul nostru s-a abţinut deoarece amendamentele noastre cheie au fost respinse, şi anume amendamentul 8, care solicită ca transferul de date să fie supus autorizării judiciare, şi amendamentul 9, care solicită ca Acordul privind asistenţa judiciară reciprocă (MLAA) să fie utilizat în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP). Alte amendamente importante ale Verts/ALE au fost de asemenea respinse. Definiţia UE a terorismului, spre deosebire de cea americană, interzice transferul ulterior către ţări terţe sau organisme şi limitează la o perioadă de păstrare a datelor. Rezoluţia poate fi văzută, totuşi, ca un mesaj destul de puternic având în vedere negocierile UE-SUA pentru un nou acord TFTP după respingerea (procedura de aviz conform), în februarie, a acordului anterior, chiar dacă, în opinia noastră, textul adoptat astăzi este un pas înapoi în comparaţie cu Rezoluţia Parlamentului adoptată în septembrie anul trecut.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) Lupta împotriva terorismului şi a finanţării acestuia este o realitate inevitabilă şi merită atenţia noastră deplină, astfel încât cooperarea transatlantică este imperativă. Încercarea anterioară de a realiza un acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite privind prelucrarea şi transferul datelor a fost lipsită de proporţionalitate, transparenţă şi reciprocitate.

Această propunere de rezoluţie solicită adoptarea unei definiţii comune a „activităţii teroriste” şi o clarificare a conceptului de „date neextrase”. Aceasta reiterează, de asemenea, necesitatea de a utiliza principiul necesităţii de a limita schimbul de informaţii, astfel de schimburi fiind strict limitate la perioada de timp necesară pentru scopul acestora.

O serie de garanţii este propusă acum pe baza practicii legislative europene şi, prin urmare, oferă o protecţie mai mare pentru drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Se fac încercări nu doar pentru a proteja principiul non-discriminării prin intermediul procedurii de prelucrare a datelor, dar, de asemenea, de a înfiinţa o autoritate europeană care să fie în măsură să primească şi să supravegheze cererile Statelor Unite. Am votat pentru această propunere de rezoluţie, deoarece am înţeles că fundamentele au fost stabilite pentru a permite începerea negocierilor care favorizează ajungerea la un acord echilibrat între Uniunea Europeană şi Statele Unite.

Propunere de rezoluţie: (B7-0244/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am susţinut această rezoluţie. Întrucât, în epoca noastră digitală, protecţia datelor, dreptul de autodeterminare informaţională, drepturile personale şi dreptul la viaţă privată au devenit valori care joacă un rol din ce în mai crescut şi trebuie, prin urmare, să fie protejate cu o atenţie deosebită. Pentru a proteja aceste drepturi în mod corespunzător, trebuie să se asigure că toate transferurile de date cu caracter personal din UE şi statele sale membre către ţări terţe în scopuri de securitate se bazează pe acorduri internaţionale cu statut de acte legislative. Mai mult, utilizarea datelor PNR ar trebui să se bazeze pe un singur set de principii care să servească drept bază pentru acorduri cu ţări terţe, şi trebuie să fie în conformitate cu standardele europene de protecţie a datelor.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Sunt de acord cu propunerile stabilite în prezenta rezoluţie a Parlamentului European ca, înainte de adoptarea unei noi măsuri juridice, trebuie să evaluăm impactul asupra vieţii private pe baza proporţionalităţii, întrucât este esenţial să se evalueze dacă măsurile legale existente sunt insuficiente. Tehnologia şi mobilitatea sunt caracteristicile esenţiale ale lumii de azi, astfel încât drepturile personale şi dreptul la viaţă privată au devenit valori pe care trebuie să le asigurăm şi să le protejăm îndeaproape. Sunt de acord cu solicitarea Parlamentului pentru o examinare a măsurilor privind informaţiile prealabile referitoare la pasageri şi Registrul cu numele pasagerilor; pe lângă combaterea criminalităţii trebuie, în acelaşi timp, să ne asigurăm că măsurile actuale sunt proporţionate şi nu încalcă drepturile fundamentale ale persoanelor. Astfel, transferul de date referitoare la pasageri trebuie să respecte standardele UE privind protecţia datelor, iar datele trebuie folosite numai în legătură cu infracţiuni specifice sau ameninţări. Având în vedere că Registrul cu numele pasagerilor este folosit în scopuri de securitate, condiţiile pentru transferul de date trebuie să fie stabilite în acordurile internaţionale cu UE, garantând certitudine juridică pentru cetăţenii şi companiile aeriene ale UE. În cadrul noilor acorduri ale UE, trebuie să stabilim, de asemenea, măsuri de supraveghere şi control adecvate care să ne ajute să coordonăm transferul şi utilizarea datelor din Registrul cu numele pasagerilor.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. − (PT) Necesitatea de a ajunge la un acord echilibrat cu Statele Unite privind transferul datelor din Registrul cu numele pasagerilor (PNR) a fost o preocupare constantă în ultimii ani. Stadiul actual al negocierilor nu reflectă încă existenţa unei protecţii juridice valabile pentru date în Statele Unite, întrucât aceste date pot fi păstrate timp de ani după ce controalele de securitate au fost efectuate şi nu există nicio protecţie legală pentru orice persoană care nu este cetăţean american. Acordurile încheiate cu Australia şi Canada sunt mai acceptabile, deoarece principiul proporţionalităţii este respectat mai mult, întrucât accesul la date este limitat de controale judiciare în ceea ce priveşte tipul, perioada şi cantitatea. Numai printr-o abordare coerentă şi stabilirea unor principii şi reguli generale privind utilizarea datelor PNR putem pune capăt acestui impas şi putem trece la încheierea oricăror acorduri internaţionale în acest domeniu, fie cu aceste trei ţări sau cu avalanşa de cereri similare care vor veni în curând. Sprijin propunerea comună de a amâna votul asupra acordului Parlamentului, în speranţa că, cu un pic mai mult timp, negocierile ar putea răspunde preocupărilor pe care Parlamentul le-a exprimat întotdeauna.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Dezbaterea cu privire la transferul de date personale referitoare la pasagerii de pe zborurile transatlantice de către companiile aeriene a fost un punct important în relaţiile Uniunii Europene cu Statele Unite, Australia şi Canada, şi surprinde esenţa uneia dintre dilemele vremurilor noastre.

Pe de o parte, nimeni nu se îndoieşte de necesitatea specială de a proteja viaţa privată şi confidenţialitatea datelor fiecărui cetăţean. Pe de altă parte, puţini oameni ar nega faptul că trăim într-un moment în care ameninţările la adresa securităţii oamenilor necesită nu doar un mai bun schimb de informaţii între autorităţile de poliţie în lupta împotriva criminalităţii, ci, de asemenea, o mai bună prelucrare a acestor informaţii, pentru ca acestea să fie mai potrivite pentru combaterea crimei organizate şi, în special, a terorismului. Sper că amânarea procesului impusă de Parlamentul European va permite atingerea unui echilibru echitabil între aceste valori.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Stadiul actual al negocierilor nu reflectă încă existenţa unei protecţii juridice valabile pentru date în Statele Unite, întrucât aceste date pot fi păstrate timp de ani de zile după ce controalele de securitate au fost efectuate şi nu există nicio protecţie juridică pentru orice persoană care nu este cetăţean american. Prin urmare, sprijin propunerea comună de a amâna votul asupra acordului Parlamentului, în speranţa că, cu un pic mai mult timp, negocierile ar putea răspunde preocupărilor pe care Parlamentul şi le-a exprimat în această privinţă.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am susţinut această rezoluţie, pentru a-mi demonstra preocupările faţă de utilizarea de date PNR (date care sunt, în principiu, pur comerciale), ca parte a negocierii unor acorduri cu Statele Unite şi Australia (în scopul combaterii criminalităţii). Consider, într-adevăr, că înainte de a semna orice acord cu privire la transferul de date către părţi terţe, ar fi mai înţelept să se lucreze în primul rând la dezvoltarea unui cadru general pe acest tip de acord, prin definirea condiţiilor minime, cum ar fi limitarea juridică, un temei juridic solid, standardele de protecţie a datelor şi o perioadă limitată de păstrare. Trebuie să apărăm, de asemenea, dreptul cetăţenilor europeni ca datele incorecte să fie şterse şi să obţinem reciprocitate pentru accesul european la datele partenerilor noştri. De aceea, sper ca discuţiile să continue.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Voi vota în favoarea acestui text. Acesta propune respingerea actualelor acorduri cu Statele Unite şi Australia privind transmiterea a ceea ce este cunoscut ca datele PNR referitoare la pasagerii aerieni. Transmiterea unor astfel de date subminează libertatea de circulaţie a cetăţenilor europeni. Grupul din care fac parte are ceva experienţă în acest domeniu: unuia dintre membrii personalului, un activist pentru drepturile omului, i-a fost interzis categoric să viziteze sau să zboare deasupra teritoriului Statelor Unite, după ce a fost inclus pe o listă neagră cu potenţiali terorişti. Acesta este tipul de restricţie arbitrară a libertăţilor la care ne expun acordurilor de acest fel. Acte teroriste au loc. Acestea trebuie combătute. Cu toate acestea, nu trebuie să fie folosite ca un pretext pentru reprimarea libertăţilor fundamentale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Registrul cu numele pasagerilor (PNR) este o altă armă în lupta împotriva terorismului. Conform Tratatului de la Lisabona, Parlamentul este din nou invitat să ia parte la negocierile privind un nou acord PNR între UE, SUA, Australia şi Canada. Ca un mare militant al luptei împotriva terorismului, UE este pregătită să negocieze orice acord care poate fi eficient în această luptă. Totuşi, Uniunea nu va pune în pericol libertăţile civile şi drepturile fundamentale.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Din motivele deja menţionate în legătură cu acordul SWIFT, mă opun transferului de date, în special dacă utilizarea constructivă a acestor date nu poate fi într-adevăr demonstrată, sau în cazul în care utilizarea abuzivă a datelor nu poate fi exclusă. Propunerea de rezoluţie se referă în detaliu la posibilele pericole şi recomandă amânarea votului privind cererea de aprobare în legătură cu acordul cu SUA şi Australia privind datele din Registrul cu numele pasagerilor. Din acest motiv, am votat în favoarea acestei propuneri.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Crearea unui model unic pentru registrele de pasageri care va fi aplicat în acordurile PNR cu toate ţările interesate şi amânarea votului privind cererea de aprobare a acordurilor cu SUA şi Australia pare a fi cea mai bună soluţie. O abordare grăbită, care ar putea rezulta într-o notă negativă cu privire la acordurile PNR cu SUA şi Australia ar opri fluxul de date, iar acest lucru ar putea duce la anularea drepturilor de aterizare, cu consecinţe dezastruoase pentru companiile aeriene. Propunerea comună de rezoluţie depusă astăzi de toate grupurile din Parlament, în favoarea căreia am votat şi eu, prevede, pe bună dreptate, că acordurile PNR trebuie să ţină seama de specificaţiile minime, care nu sunt negociabile. Obiectivul principal este securitatea pasagerilor, însă acesta nu pot fi realizat în detrimentul respectului pentru viaţa privată şi protecţia datelor cu caracter personal. Restricţionarea colectării datelor, care trebuie să fie întotdeauna în conformitate cu principiul proporţionalităţii şi necesităţii, este de o importanţă crucială pentru transmiterea datelor referitoare la pasageri.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluţii. Rezoluţia PNR a fost adoptată cu o majoritate foarte largă şi cu sprijinul nostru. Aceasta solicită o amânare a votului privind aprobarea referitoare la acordurile privind Registrul cu numele pasagerilor (PNR) cu SUA, Canada şi Australia până când cele mai puternice garanţii privind protecţia datelor nu au fost obţinute, perioada de păstrare, limitările în acest scop, controlul parlamentar, controlul judiciar, dreptul de acces şi căile de atac.

Propunere comună de rezoluţie (RC-B7-0238/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am sprijinit prezenta rezoluţie, întrucât a ridicat multe probleme atât în Parlamentul European, cât şi în afara acestuia. Cianura a fost recunoscută ca un produs chimic extrem de toxic utilizat în exploatarea minieră a aurului, care este catalogat printre principalii agenţi poluanţi şi poate avea efecte catastrofale şi ireversibile asupra sănătăţii umane şi mediului. Acest produs chimic a cauzat cel mai mare dezastru ecologic din istoria Europei Centrale. Este regretabil faptul că nu sunt stabilite norme clare la nivelul UE şi cianura continuă să fie utilizată în exploatarea minieră a aurului, expunând lucrătorii şi mediul la un risc major. Consider că doar o interdicţie totală privind tehnologiile de minerit pe bază de cianuri poate proteja resursele noastre de apă şi ecosistemele împotriva poluării cu cianură.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Nu sunt europarlamentar al Ungariei să apăr interesele acestei ţări şi prin urmare să îl susţin pe domnul Ader şi nici angajata unui ONG. Sunt europarlamentar al României şi apăr interesele ţării mele

În această calitate, am datoria de a cere realizarea unui studiu privind impactul utilizării acestei tehnologii, înainte de a cere interzicerea folosirii cianurii în minerit

Cei care au iniţiat rezoluţia aveau datoria de a oferi o alternativă care să fie fezabilă din punct de vedere economic şi mai puţin toxică decât cea a cărei interzicere completă au cerut-o

Ca urmare a declaraţiei reprezentantei Comisiei Europene, Cecilia Malmström, din urmă cu două săptămâni şi a întâlnirii cu reprezentanţi ai comunităţii locale (inclusiv cu primarii din zona Roşia Montană), am considerat că înainte de o interzicere completă a acestei tehnologii trebuie realizat un studiu detaliat şi analizate toate alternativele existente.

Înainte de luarea unei decizii trebuie să avem în vedere toate aspectele implicate: protejarea mediului, crearea de locuri de muncă, atragerea de investiţii, precum şi lipsa altor alternative decât mineritul pentru populaţia din întreaga zonă.

În concluzie, am votat împotriva acestei rezoluţii şi am depus două amendamente deoarece aceasta oglindeşte punctul de vedere şi interesele unei singure părţi

  George Becali (NI), în scris. – (RO) Sunt semnatar al amendamentului de eliminare a punctului 4 din proiectul de rezoluţie votat azi. Am votat, în consecinţă, pentru acest amendament. Am votat împotriva proiectului de rezoluţie din câteva considerente. Nu putem cere Comisiei Europene să interzică tehnologia de minerit aurifer bazată pe cianuri pentru unele state membre, cum ar fi România, care dispune de resurse importante, nevalorificate. Proiectul Roşia Montană merită susţinut pentru efectele lui economice şi sociale şi în deplin acord cu restricţiile de protecţie a mediului şi a siturilor arheologice. Ca deputat european, susţin şansa acestei zone cu probleme şi sunt convins că autorităţile guvernamentale naţionale responsabile vor negocia un nivel al redevenţelor capabil să asigure relansarea şi protejarea zonei aurifere Roşia Montană. România, ca stat membru, are dreptul să-şi exploateze zăcămintele în condiţii sigure de protecţie a mediului, dar şi cu rezultate economice şi sociale pe măsura rezultatelor naturale de care dispune.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Cianura este un produs chimic extrem de periculos folosit de industria minieră, în ciuda riscurilor pe care acesta îl prezintă pentru mediu şi sănătatea umană. Cu zece ani în urmă, peste 100 000 metri cubi de apă contaminată cu cianură au fost deversaţi în mod accidental dintr-un bazin al unei mine de aur din România în sistemul fluvial. Această scurgere este responsabilă pentru unul dintre cele mai grave dezastre ecologice în Europa Centrală. Timp de mai mulţi ani, substanţele toxice au pus în pericol echilibrul ecologic, lanţul alimentar şi cerinţele fundamentale ale omului pentru apa din aceste râuri. Nu există nimic pentru a opri un accident ca acesta să se întâmple din nou. În Europa există mai multe proiecte de exploatare care folosesc cianura. Un dezastru noi s-ar putea întâmpla în orice moment. Este pur şi simplu o chestiune de timp şi de neglijenţă umană. Mineritul pe bază de cianuri necesită o forţă de muncă redusă, dar prezintă riscul unor adevărate dezastre ecologice. Legislaţia de mediu europeană consacră principiul precauţiei şi solicită prevenirea şi monitorizarea poluării apei. Prin urmare, am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului referitoare la interzicerea utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am aprobat şi am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie specifice, deoarece problema utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri este extrem de gravă şi necesită acţiuni imediate şi decisive, fără tergiversări. Până în prezent, Comisia a adoptat o abordare foarte relaxată a problemei, iar acest lucru trebuie să se schimbe. Această problemă priveşte numeroase ţări, starea de sănătate a cetăţenilor europeni şi protecţia mediului. Cazurile care au rezultat şi consecinţele folosirii cianurii in minerit, ca în România şi alte ţări, sunt bine documentate si extrem de îngrijorătoare. Când am întrebat Comisia cu privire la recenta decizie de a crea mine de aur pe bază de cianură în Bulgaria, răspunsul Comisiei a sporit temerile mele. Din nefericire, se pare că în prezent cianura poate fi utilizată în nordul Greciei, în cadrul a trei programe de investiţii de către trei companii străine. În sfârşit, Comisia ar trebui să propună o interdicţie completă cu privire la utilizarea cianurii în UE în următoarele şase luni, astfel încât să poată fi aplicată până la sfârşitul anului 2012, cel târziu. De asemenea, toate statele membre ar trebui să se angajeze să interzică folosirea cianurii, astfel cum a făcut recent Ungaria.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Parlamentul European a adoptat o rezoluţie în favoarea unei interdicţii generale privind utilizarea de tehnologii de minerit pe bază de cianuri până la sfârşitul anului 2011. Consecinţele asupra mediului ale poluării cu cianură sunt transnaţionale şi, prin urmare, această interdicţie trebuie să se aplice la nivel european. De exemplu, în ianuarie 2000, peste 100 000 de metri cubi de apă contaminată cu cianură au fost deversaţi dintr-un bazin al unei mine de aur în România şi au poluat râuri şi pâraie din România, Ungaria, Serbia şi Bulgaria. Sperăm că statele membre vor înceta sprijinirea proiectelor miniere care utilizează tehnologii pe bază de cianuri. În acelaşi timp, Comisia va trebui să încurajeze reabilitarea industrială a acestor zone, cu sprijin financiar pentru industriile înlocuitoare ecologice, energiile regenerabile şi turism.

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. − (SV) În industria minieră de aur suedeză, cianura este utilizată în sisteme închise într-un mod ecologic durabil. Aceasta este degradată înainte ca apa să fie eliberată din sistem, şi cea mai bună tehnologie disponibilă (BAT) prevede valorile limită care sunt cu mult sub nivelurile de securitate convenite la nivel internaţional. Standarde ridicate de siguranţă împiedică cianura să aibă vreun impact asupra mediului. Aceste mine contribuie la furnizarea de locuri de muncă în zonele slab populate, şi până în prezent nu a fost posibil să se dezvolte tehnologii alternative. Cercetarea şi dezvoltarea ar trebui să fie, de asemenea, încurajate în acest domeniu, însă în contextul actual o interdicţie ar fi dezastruoasă atât din punct de vedere social cât şi economic.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson şi Marita Ulvskog (S&D), în scris. − (SV) Noi, social-democraţii, lucrăm pe o scară largă pentru a elimina treptat substanţele periculoase din produsele alimentare, mediu, fabricaţie şi aşa mai departe. Cianura este una dintre aceste substanţe periculoase, iar manipularea cianurii este reglementată din motive evidente. În Suedia, toate cianurile în minerit sunt manipulate în procese închise şi într-un mod care este considerată a fi sigur. În alte părţi ale UE, manipularea substanţei nu este la fel de strict controlat.

Am ales să ne abţinem de la votul final pentru că nu putem susţine o interdicţie totală pripită, care ar penaliza, de asemenea, mineritul în acele ţări în care manipularea cianurilor este considerată a fi sigură. Cu toate acestea, am dori ca Comisia să ia măsuri imediate pentru ca procesele care implică utilizarea cianurii să fie efectuate în condiţii de siguranţă, pentru a se asigura că există procese închise în toate statele membre şi, pe termen lung, pentru a elimina treptat utilizarea cianurii în producţie, prin intermediul unei interdicţii.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Toxicitatea deosebită a utilizării de cianură şi efectele utilizării acesteia în industria minieră, atât pentru cei care o utilizează, cât şi pentru fauna şi flora din jurul minelor, necesită un pas spre interzicerea utilizării sale în industria minieră, de teama de creşterea numărului de cazuri de contaminare, cu consecinţe dezastruoase pentru oameni şi a mediu. Cu toate acestea, având în vedere nevoile curente ale industriei miniere, această interdicţie nu poate fi imediată, astfel încât aceste măsuri pentru a minimiza impactul de mediu al folosirii cianurii trebuie să fie studiate şi introduse în consecinţă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Am votat pentru această rezoluţie deoarece propune o interzicere generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană până la sfârşitul anului 2011, şi pentru că am înţeles că o interdicţie constituie, în acest moment, singura modalitate fiabilă de a ne proteja resursele de apă şi ecosistemele împotriva poluării cauzate de utilizarea cianurii în mine. Aş dori să subliniez necesitatea de obliga companiile de exploatare să deţină o asigurare pentru a compensa daunele şi a acoperi toate costurile de remediere pentru restabilirea stării ecologice şi chimice iniţiale, în cazul producerii unui accident sau al unei funcţionări defectuoase.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui text şi sunt mulţumit cu rezultatul votului, întrucât cianura este un produs chimic extrem de toxic, care are efecte potenţial catastrofale si ireversibile asupra mediului şi sănătăţii umane. Cianura este catalogată printre principalii agenţi poluanţi în conformitate cu Directiva-cadru privind apa (DCA).

Mai este nevoie să vă reamintesc că, în ianuarie 2000, peste 100 000 de metri cubi de apă contaminată cu cianură au fost deversaţi dintr-o mină de aur din Baia Mare (România) şi au contaminat râurile Someş, Tisa şi Dunăre? Aceasta a ucis peştii şi organismele vii, iar apa potabilă a fost permanent contaminată în România, Ungaria, Serbia şi Bulgaria.

Mai este nevoie să vă reamintesc că acest incident este numit ca cel de „al doilea Cernobîl” din cauza impactului devastator pe care le-a avut asupra mediului?

Dacă nu reuşim să adoptăm, într-o simplă propunere comună de rezoluţie, o poziţie fermă în favoarea unei interdicţii complete privind utilizarea de tehnologii de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, atunci mesajul pe care îl transmitem Comisiei Europene devine lipsit de sens pentru viitor.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − Există momente când bunăstarea ecologică, protecţia patrimoniului şi bunăstarea oamenilor în general reuşesc să se impună chiar faţă de interesele economice şi partizane. Această rezoluţie demonstrează acest lucru

Parlamentul european a reuşit astăzi să demonstreze că apără în primul rând interesul general şi bunăstarea oamenilor. Mineritul cu cianuri reprezintă un risc pe care nu ne putem permite să ni-l asumăm; efectele acestuia sunt ireversibile

Mă alătur însă ideii de încurajare a reconversiei industriale a zonelor în care a fost interzis mineritul pe bază de cianuri, prin intermediul unui sprijin financiar adecvat pentru sectoarele industriale nepoluante, pentru energia regenerabilă şi turism

  Tunne Kelam (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluţii, întrucât consider că utilizarea cianurii in minerit ar trebui să fie interzisă în Europa. Cianura este un produs chimic foarte toxic folosit in mineritul aurului. Aceasta reprezintă o ameninţare gravă asupra mediului şi sănătăţii umane. Accidentele grave din trecut au dovedit că contaminarea cu cianură poate avea un impact ireversibil atât asupra mediului, cât şi asupra sănătăţii umane. În acest sens, am sprijin puternic cauza interzicerii acestui tip de exploatare minieră în cel mai scurt termen posibil, pentru a se asigura că nimeni, în prezent sau în viitor, nu trebuie să fie expus la impactul devastator al cianurii in minerit.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. − Am votat împotriva Rezoluţiei privind interzicerea mineritului pe bază de cianuri până la sfârşitul lui 2011, din mai multe motive: stoparea proiectelor în curs din mineritul cu cianuri ar afecta grav atât statele membre care utilizează aceasta tehnologie (Finlanda, Suedia, Spania, România, Bulgaria, Grecia), cat si Statele Membre care produc cianuri (Belgia, Marea Britanie, Cehia şi Germania). Europa ar deveni 100 % dependentă de importul de aur, metal utilizat in industria metalelor preţioase din Europa, dar şi în cea electronică. Aproximativ 87 % din producţia de cianură este utilizată în alte sectoare industriale, în afara industriei miniere, la fabricarea de vitamine, bijuterii, adezivi, componente electronice pentru computere, izolaţii ignifuge, cosmetice, nailon, vopsele, medicamente etc. Există, în activitatea economică, tehnologii periculoase pentru sănătatea oamenilor sau pentru mediu. Tehnologia utilizării cianurii este una dintre ele. Pentru prevenirea impactului negativ, există regulamente şi standarde care permit desfăşurarea în condiţii de siguranţă a unor astfel de activităţi. Acest principiu se aplică şi tehnologiei mineritului. Există legislaţie, trebuie respectată. Nu avem dreptul sa interzicem, avem dreptul sa protejăm.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) UE a fost foarte explicită în obiectivele stabilite în Directiva-cadru privind apa în ceea ce priveşte calitatea resurselor de apă, care trebuie să fie lipsite de orice tip de agent chimic. Pentru ca aceste obiective să fie îndeplinite, o interdicţie privind utilizarea de tehnologii de minerit pe bază de cianuri este esenţială. Trebuie să înlocuim această tehnică cu alternative mai ecologice, întrucât tehnologiile de minerit pe bază de cianuri sunt responsabile pentru peste 30 de accidente grave în ultimii 25 de ani.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat împotriva acestei rezoluţii pentru că directiva din 2006, care este în vigoare, asigură protecţie maximă pentru mediu şi pentru sănătatea oamenilor, cu referire la folosirea cianurilor în industria mineritului. Având în vedere prevederile stricte ale Directivei pentru reziduurile miniere şi absenţa unor alternative viabile, o interdicţie generală privind folosirea de cianuri în extragerea aurului nu este necesară

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea textului final. Propunerea comună de rezoluţie a fost adoptată cu numai o mică completare pozitivă (încurajarea reconversiei industriale în zonele în care mineritul pe bază de cianuri este interzis). Încercările de a schimba apelul pentru „iniţierea unei interdicţii complete” de a efectua doar o evaluare a impactului a fost respinsă prin vot apel nominal (161/416), precum şi amendamentul la a „lua în considerare” o interdicţie (vot prin apel nominal: 246/337). Amendamentul nostru comun cu grupurile S&D şi GUE/NGL la „propunerea unei interdicţii” cu o dată la care acesta să fie aplicată a fost respins (vot prin apel nominal: 274/309). Rezoluţia finală a fost adoptată cu 524/54/13 voturi (Grupul ALDE abţinându-se, deoarece schimbarea la evaluarea impactului nu a fost adoptată).

  Alf Svensson (PPE), în scris. − (SV) În cadrul votării de ieri din Parlamentul European asupra interzicerii generale a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, ca mulţi deputaţi europeni suedezi, am votat împotriva propunerii de rezoluţie. Cianurile sunt toxice şi este extrem de important ca utilizarea lor să fie păstrată în cadrul orientărilor privind mediul stabilite, precum şi ca levigarea să fie efectuată în cadrul unor procese închise. Aceasta este o practică standard în Europa şi minimizează riscul de emisii periculoase. O interdicţie totală privind utilizarea cianurii in minerit ar însemna că minele de aur din Europa, inclusiv Suedia, ar trebui să fie închise. În opinia mea, o interzicere totală a tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri ar fi inoportună până în momentul în care nu vom avea o alternativă la levigarea cu cianură, care este fezabilă din punct de vedere tehnic, economic şi ecologic. Prin urmare, am votat împotriva propunerii de rezoluţie.