Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Dezbateri
Miercuri, 5 mai 2010 - Bruxelles Ediţie JO

18. Pregătirea summitului şefilor de stat şi de guvern din zona euro din 7 mai 2010 (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei cu privire la pregătirea summitului şefilor de stat şi de guvern ai zonei euro (7 mai 2010).

 
  
MPphoto
 

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(ES) Dle Preşedinte, săptămâna aceasta, la 7 mai, va avea loc o reuniune a şefilor de stat şi de guvern ai zonei euro şi dezbaterea care are loc acum în cadrul Parlamentului European vizează această reuniune importantă. Scopul acestei reuniuni va fi oficializarea acordului la care s-a ajuns cu privire la împrumuturile acordate Greciei, pentru ca pachetul de sprijin financiar acordat Greciei să abordeze situaţia financiară gravă a acestui stat din zona euro şi analizarea concluziilor care pot fi trase de pe urma acestei situaţii şi a acestor acorduri cu privire la viitorul zonei euro şi al întregii Uniuni Europene.

Vineri, şefii de stat şi de guvern vor confirma soluţia financiară pe care Uniunea Europeană a acordat-o Greciei. Cu alte cuvinte, se va oficializa angajamentul – care la momentul actual este unul de natură politică – asumat în cadrul reuniunii şefilor de stat şi de guvern ai Uniunii Europene care a avut loc la 11 februarie, şi anume, de a susţine Grecia în vederea rezolvării situaţiei financiare extrem de dificile în care se află aceasta.

Prin urmare, vineri, şefii de stat şi de guvern vor prezenta, stabili şi conveni asupra deciziilor luate de celelalte 15 state membre din zona euro cu privire la acordarea acestui ajutor, a acestor împrumuturi Greciei, imediat ce guvernul elen va adopta un program riguros de ajustări economice şi financiare. Scopul acestora este de a asigura stabilitatea financiară a Greciei şi stabilitatea financiară a zonei euro în ansamblu, situaţie convenită la nivel politic nu doar pentru cazul Greciei, ci convenită la 11 februarie într-o rezoluţie a şefilor de stat şi de guvern ai Uniunii Europene.

Din punct de vedere politic şi istoric, aceasta reprezintă o decizie importantă deoarece este esenţială în vederea asigurării credibilităţii zonei euro şi în vederea asigurării credibilităţii externe a întregii Uniuni din punct de vedere financiar. Decizia este foarte importantă pentru consolidarea fiscală solicitată de Tratatele privind Uniunea Europeană, pentru consolidarea fiscală în zona euro şi în cadrul întregii Uniuni şi, de asemenea, este foarte importantă pentru consolidarea unei redresări economice eficiente şi de durată în Uniunea Europeană.

Astăzi, dl Rehn, care se află aici alături de noi, a publicat previziunile Comisiei pentru 2010-2011, trimiţând un mesaj în vederea redresării economice treptate a Uniunii Europene. Previziunile Comisiei confirmă faptul că în Uniunea Europeană are loc redresarea economică şi că, în urma celei mai mari recesiuni din istoria sa, în Uniunea Europeană, per ansamblu, sunt prevăzute creşteri de 1 % în 2010 anul acesta şi de 1,75 % în 2011.

Prin urmare, recesiunea economică a luat sfârşit în Uniunea Europeană în cel de al treilea trimestru al anului trecut când a început redresarea economică. Planul european de redresare economică şi deciziile luate de statele membre au contribuit în mod evident la acest lucru prin acordarea de sume mari de bani din bugetele statelor membre şi din bugetul UE economiilor a diferite state, prin intermediul Planului european de redresare economică. Acesta este unul dintre motivele pentru care voi afirma încă o dată după ce am trecut prin cea mai mare recesiune din istorie, întrevedem deja redresarea economică în cadrul Uniunii.

Acestea sunt previziunile Comisiei Europene şi, fără îndoială, decizia de a acorda un împrumut Greciei constituie o contribuţie decisivă în vederea asigurării unei redresări economice atât eficientă, cât şi de durată în cadrul zonei euro şi în cadrul întregii Uniuni Europene.

Considerăm că Uniunea Europeană a răspuns bine la situaţia economică actuală, la criza economică, realizând tot ce i-a stat în putinţă pentru a veni în întâmpinarea acestei situaţii. În special, considerăm că a reacţionat bine în faţa situaţiei extrem de grave a Greciei deoarece în ultimele luni Uniunea Europeană a luat măsuri clare în vederea a ceea ce noi am început să numim guvernanţa economică sau guvernarea economică a Uniunii. S-au înregistrat progrese clare. Uneori, poate aceste progrese au părut încete, prea încete, însă, în orice caz, s-au înregistrat progrese într-o manieră sigură, hotărâtă, care va culmina vineri în cadrul reuniunii şefilor de stat şi de guvern ai Uniunii Europene.

Considerăm că guvernanţa economică, guvernarea economică a Uniunii trebuie să aibă baze solide. Prima se referă la asumarea responsabilităţii cu privire la angajamentele luate, de exemplu în cazul în care un tratat privind Uniunea Europeană este semnat şi ratificat. Cea de a doua priveşte solidaritatea, un principiu aflat în centrul Uniunii Europene şi al tuturor politicilor sale. Cel de al treilea priveşte coordonarea consolidării fiscale, coordonarea cu privire la reprezentarea externă a Uniunii Europene – de exemplu, orientarea către reuniunile G20 – şi coordonarea în vederea creşterii economice şi a depăşirii crizei. Sunt convins că aceste aspecte vor fi punctate în documentul pe care comisarul Rehn îl pregăteşte cu privire la acest subiect şi pe care acesta îl va prezenta Comisiei la 12 mai.

În cele din urmă, doresc să precizez că guvernanţa economică a Uniunii, care se stabileşte şi se dezvoltă, şi căreia i se pun bazele în Uniunea Europeană, necesită instrumente eficiente şi un element de supraveghere. Sunt sigur că documentul elaborat de Comisia Europeană va face referire la acest aspect. În cadrul finanţelor publice avem nevoie de calitate. Avem nevoie de supravegherea sistemului financiar, de supravegherea europeană a sistemului financiar şi, în acest sens, doresc să solicit Parlamentului European să adopte cât mai curând cu putinţă un pachet de măsuri în vederea supravegherii financiare. Acest pachet ar trebui să cuprindă regulamentele şi directivele dezbătute aici şi acum în cadrul Parlamentului şi care urmează a fi dezbătute în cadrul comisiei competente în următoarele câteva zile şi apoi în cadrul şedinţei plenare competente.

De asemenea, avem nevoie de mecanisme în vederea prevenirii crizelor şi – după cum am menţionat anterior – de posibilitatea de a avea o voce unică în vederea reprezentării externe a Uniunii, referindu-mă în mod clar în acest caz la reuniunile G20. Consider că acestea sunt măsuri luate în vederea unei guvernări sau guvernanţe economice a Uniunii; ajutorul şi împrumuturile acordate Greciei fac parte din aceste măsuri şi, de aceea, sunt de părere că Uniunea Europeană se îndreaptă în direcţia cea bună pe care a şi consolidat-o.

Sunt sigur că şefii de stat şi de guvern vor adopta acest pachet de ajutor financiar pentru Grecia, care reprezintă, pe scurt, după cum chiar aceştia au declarat în cadrul comunicării din 11 februarie, un angajament în vederea stabilităţii financiare, a stabilităţii economice a zonei euro şi a întregii Uniuni Europene.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. − Dle Preşedinte, am fost rugat să fac o declaraţie în faţa acestui Parlament înainte de reuniunea de vineri a şefilor de stat şi de guvern ai zonei euro.

Permiteţi-mi mai întâi să prezint condoleanţe familiilor victimelor violenţei care a avut loc astăzi în Atena. Dezaprobarea şi protestul reprezintă drepturi ale cetăţenilor în societăţile democratice în care trăim, însă nimic nu poate justifica recurgerea la violenţă.

Permiteţi-mi să abordez chestiunea cu privire la sprijinul financiar acordat Greciei care a fost aprobat duminica trecută. Apoi vă voi prezenta câteva dintre opiniile mele cu privire la măsurile care trebuie luate în vederea prevenirii repetării unei astfel de crize.

În ceea ce priveşte Grecia, autorităţile greceşti au aprobat un program multianual de consolidare fiscală şi reformă structurală. Acesta a fost elaborat în colaborare cu Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Comisia.

Guvernul elen a prezentat un pachet solid şi credibil care are rolul de a orienta economia statului pe o cale durabilă şi de a îi reda încrederea. Este important să salutăm curajul de care au dat dovadă prim-ministrul Papandreou şi guvernul acestuia.

Grecia va depune eforturi dureroase, însă cu toţii suntem conştienţi de faptul că nu există alternative la aceste eforturi.

În schimb, în urma recomandării Comisiei şi a Băncii Centrale Europene, a fost activat mecanismul european coordonat în vederea acordării de asistenţă Greciei. Acest fapt reprezintă un act de solidaritate fără precedent.

Acordarea acestei asistenţe va reprezenta un ajutor decisiv în vederea redresării economiei Greciei şi va menţine, de asemenea, şi stabilitatea financiară a întregii zone euro.

Permiteţi-mi să subliniez că Comisia s-a asigurat de faptul că, deşi mecanismul se bazează pe împrumuturi bilaterale, el este unul european. Comisia a contribuit la elaborarea acestuia şi va juca un rol important în gestionarea şi implementarea lui.

Comisia este, şi va rămâne, un element fundamental în vederea evaluării măsurii în care Grecia se conformează condiţiilor impuse de acest pachet. Comisia va gestiona de asemenea şi împrumuturile bilaterale acordate de statele membre.

Până la sfârşitul săptămânii va exista deja o masă critică de state membre care vor fi încheiat procesul de acordare a acelor împrumuturi bilaterale Greciei. Sunt ferm convins de faptul că sprijinul financiar fără precedent acordat Greciei – 110 miliarde de euro – şi programul de redresare reprezintă un răspuns adecvat cu privire la criza cu care se confruntă Grecia. Nu avem motive de îndoială cu privire la aplicarea hotărâtă a acestuia atât de către Grecia cât şi de statele membre ale zonei euro.

Această opinie este împărtăşită şi de alte persoane al căror punct de vedere este reprezentativ. Am observat, de exemplu, declaraţia favorabilă a foştilor, actualilor şi viitorilor preşedinţi ai G20, care tocmai a fost emisă. Din păcate, nu toţi operatorii de pe piaţă par deja convinşi. Trebuie să afirmăm cu fermitate faptul că cei care sunt sceptici se înşală. Voi reveni imediat la acest aspect.

Vineri, în cadrul reuniunii şefilor de stat şi de guvern ai zonei euro, vom privi dincolo de această chestiune către măsurile pe care trebuie să le luăm pentru a trage concluziile corecte de pe urma acestei situaţii. Desigur, dezbaterea va reprezenta un punct de început deoarece deciziile trebuie dezbătute în continuare şi în cele din urmă trebuie luate de către toate cele 27 de state membre – statele membre ale zonei euro, dar şi toate celelalte state membre ale Uniunii Europene. Permiteţi-mi să afirm foarte clar: dezbaterea şi luarea deciziilor de către cele 27 de state membre de comun acord reprezintă o sursă de putere.

Deşi trebuie să accelerăm procesele, de fapt, acţiunea comună a celor 27 de state membre – de neegalat nicăieri în lume – oferă cel mai bun fundament posibil pentru viitorul nostru comun într-o lume şi mai interconectată.

În vederea reflectării şi a acţionării există, după părerea mea, două elemente fundamentale: primul, o reevaluare a normelor cu privire la guvernanţa economică, inclusiv Pactul de stabilitate şi creştere şi cel de al doilea, o reformă a pieţelor financiare.

Comisia a lucrat intensiv la proiectul legat de guvernanţa economică şi este gata să îşi prezinte miercurea viitoare propunerile cu privire la îmbunătăţirea acesteia. Trebuie luate în considerare trei elemente fundamentale. Primul dintre acestea este responsabilitatea: trebuie să consolidăm Pactul de stabilitate şi creştere şi, în primul rând, respectarea de către statele membre a dispoziţiilor acestuia. Este evidentă nevoia de consolidare atât a componentei preventive a pactului cât şi a celei corective. Mă bucur că majoritatea celor care au pus iniţial la îndoială pactul – sau care chiar au sugerat lipsa de putere a acestuia – acceptă acum nevoia unor norme mai solide şi – cel mai important – a aplicării stricte a acestora.

Cel de al doilea este interdependenţa: suntem cu toţii implicaţi în această chestiune. Consider că această criză ne-a demonstrat în mod clar că trebuie să combatem dezechilibrele dintre statele membre, în special în cadrul zonei euro. Acest lucru include şi divergenţele cu privire la competitivitatea acestora, deoarece aceasta reprezintă un element crucial care dă naştere unor dezechilibre de altă natură.

Bineînţeles, acest lucru nu înseamnă că unele state vor deveni mai puţin competitive în beneficiul altora care vor părea mai competitive în comparaţie cu primele. Cu toţii concurăm pe pieţele mondiale. Avem nevoie să ne sporim competitivitatea globală într-o manieră echilibrată, consolidată reciproc. De asemenea, consider că trebuie să avem în vedere şi celelalte cauze care stau la baza dezechilibrelor. În vederea realizării de progrese, vom propune o monitorizare crescută şi o coordonare mai bună a politicii economice. De asemenea, mă bucur că acum, în vederea atingerii acestui scop, observ mai multă receptivitate din partea statelor membre.

Cel de al treilea este coerenţa: trebuie să ne întrebăm dacă sistemul nostru de norme fiscale este complet. Consider că trebuie creat un mecanism permanent care să gestioneze situaţiile perturbatoare. La urma urmei, este mai bine să fii precaut decât să regreţi mai târziu.

Sper că vom ajunge unde ne-am propus – şi mă bazez pe ajutorul dvs. în vederea realizării acestor reforme. Din punct de vedere politic sunt de părere că, în ceea ce priveşte integrarea europeană, ne aflăm în unul dintre acele momente în care, dacă nu consolidăm Europa, vom rămâne în urmă. Nu ne putem permite să stagnăm. Clipele pe care le trăim la ora actuală în Europa sunt speciale, sunt nişte momente în care ne sunt zilnic testate solidaritatea şi responsabilitatea. Sper că liderii statelor membre vor reuşi să se ridice la înălţimea situaţiei, nu doar să îi ajute pe ceilalţi, ci să arate că sunt responsabili şi faţă de proiectul nostru european comun.

Aceste reforme vor fi introduse în contextul unor eforturi fără precedent aflate deja in curs. Este incontestabil faptul că nivelurile deficitului şi ale datoriilor din anumite state membre trebuie corectate cu determinare, şi mai repede decât a fost vizat înainte de criză.

Dar trebuie, de asemenea, precizat că nu putem ignora faptul că deteriorarea bugetară din 2009 a fost una de proporţii din cauza activităţii stabilizatorilor automaţi în contextul unui declin fără precedent al activităţii economice, declanşat de o criză financiară care nu este originară din Europa. Cu alte cuvinte, situaţia globală din zona euro a reprezentat in mare măsură rezultatul unor politici anti-criză susţinute în întreaga lume.

A fost întotdeauna clar faptul că situaţia va fi ulterior corectată, iar majoritatea membrilor din zona euro au abordat deja reforme îndrăzneţe, de exemplu cu privire la sistemele lor de pensii. Responsabilitatea de care dau dovadă guvernele trebuie egalată de actorii de pe piaţa financiară. Acesta este motivul pentru care continuarea asigurării unui sector financiar durabil şi responsabil, în serviciul economiei şi al cetăţenilor ei, reprezintă o chestiune la fel de urgentă.

Trebuie să ţinem cont de faptul că actorii de pe piaţa financiară reprezintă actori fundamentali în vederea ghidării climatului pieţei. De asemenea, şi psihologia contează în cadrul pieţelor. Criza financiară s-a declanşat din cauza orientării pe termen scurt, a prociclicităţii şi a unei lipse de responsabilitate. Aceasta este chestiunea care trebuie corectată urgent.

Avem nevoie de pieţe europene în domeniul serviciilor financiare, care să fie puternice şi stabile, în vederea furnizării investiţiilor necesare pentru creşterea economică pe viitor în conformitate cu strategia Europa 2020. Avem nevoie ca toţi actorii noştri de pe piaţa financiară să dea dovadă de responsabilitate. Am întreprins deja multe activităţi cu privire la reforma pieţelor financiare. Contez pe acest Parlament să clarifice tuturor acest aspect.

Instituţiile europene acţionează şi trebuie privite ca parteneri care acţionează de comun acord: Parlamentul, Consiliul şi Comisia. Am acordat prioritate activităţilor cu privire la gestiunea riscului în mod responsabil, la pieţe mai sigure ale instrumentelor financiare derivate, la o monitorizare financiară mai bună cât şi asigurarea faptului că băncile deţin un capital adecvat pentru a-ţi acoperi riscurile reale. Trebuie să accelerăm această activitate.

În decursul următoarelor săptămâni va trebui să finalizăm reformele aflate deja în curs. După cum am declarat în faţa acestui Parlament în urmă cu doar două săptămâni, sper că vom vedem în curând un progres cu privire la propunerea noastră referitoare la fondurile speculative şi la fondurile de capital privat.

De asemenea, aş dori un acord prealabil cu privire la mecanismele de supraveghere europene. Comitetul european pentru riscuri seismice, împreună cu cele trei autorităţi de supraveghere, ar trebui să înceapă să lucreze de la începutul anului 2011.

Însă activitatea acestor autorităţi nu ar trebui să fie doar formală: avem responsabilitatea comună de a ne asigura că deţin toate instrumentele necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile. Acest fapt include putere de decizie obligatorie în vederea gestionării adevăratelor urgenţe, a aplicării normelor europene – şi insist asupra normelor europene, nu numai naţionale – şi a soluţionării disputelor din cadrul colegiilor de supraveghere naţionale. Este timpul să prezentăm aceste decizii şi să ne asigurăm că sunt ambiţioase.

În acest an se află în curs mai multe propuneri cu privire la sporirea protecţiei deponenţilor şi a investitorilor, la consolidarea măsurilor împotriva abuzului de piaţă, la îmbunătăţirea continuă a calităţii şi cantităţii capitalului bancar şi la descurajarea gradului excesiv de îndatorare.

În ultimele trei luni, şi în mod paradoxal încă şi în cursul acestei săptămâni, situaţia cu privire la pieţele autonome ale datoriilor a scos la iveală noi probleme. Comisia lucrează deja în vederea revizuirii fundamentale a pieţelor instrumentelor financiare derivate cu scopul de a spori transparenţa şi siguranţa în cadrul acestor pieţe. Într-o primă etapă, vom prezenta legislaţia în vederea standardizării contractelor pe instrumente derivate eligibile, plasându-le prin compensaţie în contrapartidă centrală care este reglementată şi supravegheată în mod corespunzător. De asemenea, în momentul de faţă analizăm dacă este nevoie de mai multe măsuri specifice cu privire la pieţele instrumentelor financiare derivate autonome.

Criza a adus încă o dată în prim plan rolul agenţiilor de rating al creditelor. Aceste agenţii joacă un rol fundamental în funcţionarea pieţelor financiare, însă ratingurile se dovedesc a fi ciclice, dependente într-o prea mare măsură de situaţia în care se află piaţa generală şi mai puţin de principiile fundamentale - indiferent dacă piaţa se află într-o situaţie prea optimistă sau în una prea pesimistă. Dat fiind faptul că agenţiile de rating al creditelor deţin un rol atât de important şi au o influenţă atât de mare asupra pieţelor, acestea au de asemenea şi o responsabilitate specială în vederea asigurării faptului că evaluările acestora sunt atât complete, cât şi cuprinzătoare. Acesta este motivul pentru care, în 2008, Comisia a elaborat rapid o nouă legislaţie cu privire la aceste agenţii, legislaţie care va intra în vigoare în următoarele câteva luni.

Aceste norme au rolul de a asigura un mod de acţiune mai transparent al agenţiilor de rating al creditelor, publicarea metodologiilor acestora, precum şi evitarea conflictelor de interes în cadrul lor, însă nu trebuie să ne oprim aici. În vederea consolidării monitorizării acestor actori de nivel european, Comisia consideră că aceştia trebuie plasaţi sub supravegherea directă a Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe şi exact asta vom propune şi noi.

Am lansat o temă de gândire cu privire la necesitatea unor măsuri suplimentare în vederea asigurării ratingului adecvat al datoriei suverane în special. Dacă încercăm să îi determinăm pe alţii să îşi rezolve problemele trebuie să o facem şi noi.

Comisia va face tot ce va fi necesar pentru a se asigura că pieţele financiare nu constituie un mediu propice speculei. Pieţele libere reprezintă baza funcţionării economiilor de succes, însă acestea au nevoie de norme şi reglementări, iar aceste norme şi reglementări trebuie consolidate în cazul în care un comportament iresponsabil periclitează ceea ce nu poate fi şi nu trebuie să fie periclitat.

Comportamentul de piaţă trebuie să se bazeze pe o analiză completă şi obiectivă, iar serviciile financiare trebuie să fie conştiente de faptul că reprezintă exact: un serviciu, nu o finalitate în sine. Acestea nu trebuie să se detaşeze de rolul economic şi social pe care îl deţin. De fapt, actorii de pe piaţa financiară activează încă datorită autorităţilor de reglementare şi instituţiilor democratice – în final contribuabililor – care au stabilizat pieţele în urma crizei financiare.

Am acţionat rapid la timpul respectiv şi tocmai din acest motiv vom acţiona la fel de rapid şi pe viitor. Prin urmare, mesajul acestei reuniuni a şefilor de stat şi de guvern care va avea loc vineri ar trebui să fie clar şi va fi clar: vom face tot ce va fi necesar - pe toate planurile.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dorim să transmitem şi noi condoleanţe victimelor despre care dl Barroso a reamintit în cadrul discursului dumnealui. Evenimentele menţionate de dl Barroso au avut loc astăzi în Grecia. Ne-am pus mari speranţe în depăşirea impasului în care se află Grecia. Situaţia recentă din Grecia a stârnit preocuparea şi interesul tuturor deputaţilor în Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE.(FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în momentul de faţă traversăm o perioadă deosebit de dificilă în Europa din cauza crizei grave prin care trece Grecia, a consecinţelor acesteia asupra cetăţenilor, consecinţe tragice şi dramatice, după cum şi dvs. aţi subliniat, a datoriilor care se acumulează în marea majoritate a statelor membre şi din cauza răspunsului european care nu se ridică întotdeauna la înălţimea aşteptărilor noastre, dar care cel puţin există.

A sosit momentul în care europenii trebuie să tragă concluzii de pe urma acestor evenimente şi să organizeze reforme radicale ale guvernanţei europene. Reforme care vor asigura faptul că statele membre vor înceta să mai ia singure decizii, fără a se consulta în prealabil cu partenerii – cu care, în definitiv, împart o monedă comună, valori comune şi, prin urmare, un destin comun – cu privire la priorităţile lor bugetare, fiscale şi sociale. Reforme ale mentalităţii oamenilor astfel încât partidele noastre, ministerele noastre şi partenerii noştri naţionali să nu mai denigreze în mod sistematic deciziile luate la nivel european din moment ce şi ei au participat la procesul de luare a acelor decizii.

Oare mai putem continua mult timp să solicităm solidaritatea partenerilor noştri în momentele în care întâmpinăm probleme dar să îi ignorăm total apoi când lucrurile revin la normal? Oare mai putem continua mult timp să solicităm ajutoare substanţiale din partea partenerilor noştri fără a fi capabili să garantăm o transparenţă absolută cu privire la prezentarea conturilor publice? În cele din urmă, oare mai putem continua mult timp să ne arătăm surprinşi cu privire la întrebările care ni se adresează în momentul în care solicităm solidaritatea cetăţenilor care se împart în două categorii, şi anume, cei care lucrează 35 de ore pe săptămână şi ies la pensie înainte de a împlini vârsta de 60 de ani şi cei care lucrează 48 de ore pe săptămână şi ies la pensie la vârsta de 67 de ani? Nu cred. Dimpotrivă, consider că este timpul să ne gândim la adevăratele probleme şi să găsim soluţii reale cu privire la acestea.

În mare parte, aceste soluţii nu sunt naţionale, ci europene, în societatea în care trăim. Aceste soluţii nu fac referire la unificarea părerilor populare, ci la responsabilitate şi rezonabilitate. Aceste soluţii reprezintă responsabilitatea noastră; trebuie să furnizăm aceste soluţii fără a ezita pentru că, în caz contrar, acestea ne vor fi impuse mai repede decât ne putem imagina. Popoarele noastre, nu numai că ne vor acuza – în mod justificat – de faptul că nu ne-am îndeplinit datoria, că le-am ascuns adevărul, ci se vor vedea, de asemenea, nevoite să accepte nişte decizii mai dificil de suportat decât cele care trebuie luate astăzi. Trebuie să pretindem în mod explicit o Europă economică, socială şi fiscală, ceea ce necesită măsuri foarte practice atât din partea guvernului de dreapta, cât şi din partea celui de stânga.

Oare acest raţionament va fi auzit de Consiliu? Oare putem fi siguri că acest aspect este auzit tare şi clar? Îi adresez această întrebare dlui Verhofstadt, care are experienţă cu privire la acest Consiliu. Dumnealui consideră posibilă includerea acestui aspect în cadrul dezbaterilor care au loc în Consiliu? Oare acest raţionament va fi luat în considerare de Comisie? Sper că da şi vă recomand, dle Barroso, să îl aveţi în vedere: În calitate de gardian al tratatelor, vă rog să vă asiguraţi că deciziile pe care le luăm sunt aplicate cu adevărat şi în mod corect de către statele membre. Constat, cu privire la directiva serviciilor, de exemplu, că nu se întâmplă astfel. Este vorba despre o oportunitate pierdută, cu privire la creştere, pe care nu ne-o vom mai putea permite.

Doamnelor şi domnilor, nu sunt un idealist. Nu sunt naiv, însă consider că a sosit momentul adevărului în Europa şi propun să ne ridicăm la înălţimea acestor provocări dând dovadă de curaj, de un simţ al responsabilităţii, urmând exemplul de acum 60 de ani al părinţilor fondatori ai Europei, acei părinţi fondatori care nu au ezitat să ia decizii curajoase şi vizionare - Schuman, De Gasperi, Adenauer şi alţii. Trebuie să le urmăm exemplul: ei nu au aşteptat; ei nu au ţinut un referendum. Aceştia s-au înarmat cu curaj în vederea soluţionării problemelor cruciale de care s-au lovit.

Doamnelor şi domnilor, criza pe care o traversăm poate fi privită ca pe un lucru bun dacă avem curajul să luam măsurile corecte, dar poate fi de asemenea foarte gravă dacă evităm reformele necesare. Avem nevoie urgentă de guvernanţă economică; trebuie să ne adaptăm urgent la normele privind impozitarea. În cele din urmă, trebuie să avem grijă să nu se creeze o prăpastie artificială între statele membre ale Europei şi celelalte state. Solidaritatea europeană se aplică pentru toate cele 27 de state. Vă invit, membri ai Consiliului, să priviţi Europa aşa cum este ea în realitate. Vă invit să efectuaţi studii cu privire la consecinţele cu care ne vom confrunta în cazul în care Franţa şi alte state vor întâmpina mâine aceleaşi probleme ca şi Grecia. Ce se va întâmpla cu euro? Ce vom putea să facem pentru cetăţenii noştri europeni?

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Împărţim această responsabilitate comună şi trebuie să fim conştienţi de faptul că timpul trece.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Observ că unul dintre membrii noştri, dl Madlener, a ales să vorbească conform procedurii cartonaşului albastru. Cu toate acestea, vă aflaţi deja pe lista vorbitorilor. Îl am pe listă pe dl Barry Madlener ca vorbitor. Vă voi da cuvântul în câteva minute. Vă promit că veţi putea lua cuvântul.

 
  
MPphoto
 

  Maria Badia i Cutchet, în numele Grupului S&D.(ES) Dle Preşedinte, permiteţi-mi să exprim mai întâi, în numele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, solidaritatea deplină faţă de poporul elen în urma deceselor înregistrate astăzi. De asemenea, doresc să transmit grecilor să se liniştească şi să fie conştienţi de faptul că noi suntem de partea lor şi că se pot baza pe sprijinul nostru în eforturile pe care le fac pentru a depăşi această lungă şi dificilă încercare cu care se confruntă.

De asemenea, doresc în mod special să mă adresez dlui prim-ministru, Georgios Papandreou, şi să îl încurajez cu privire la fermitatea şi curajul politic de care dă dovadă şi la toată munca dificilă pe care o depune în vederea salvării viitorului statului său.

În următoarele luni şi în următorii ani sperăm că Uniunea Europeană va face tot ceea ce îi va sta în putinţă în vederea susţinerii proceselor de reformă necesare. Nu putem continua să jucăm doar un rol de monitorizare. Uniunea Europeană trebuie să aibă un rol activ în cadrul reformei şi să o susţină. Succesul procesului de transformare trebuie să reprezinte un succes comun pentru toată lumea în cadrul unei Europe unite şi să ducă la un destin comun. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să ne asigurăm că instrumentele europene şi fiscale sunt mobilizate în mod adecvat şi să furnizăm tot ajutorul şi sprijinul de care suntem capabili în această perioadă dificilă.

În plus, dincolo de criza cu care se confruntă Grecia, consider că putem afirma faptul că ultimele câteva săptămâni ne-au ajutat să clarificăm foarte multe aspecte. Trebuie să folosim tot ceea ce am învăţat în vederea consolidării guvernanţei economice şi construirii unei Uniuni Europene care să nu fie numai monetară ci şi economică în adevăratul sens al cuvântului. Ceea ce pe vremea lui Jacques Delors era de neconceput a devenit la ora actuală inevitabil şi trebuie să ne ridicăm la nivelul exigenţelor vremurilor în care trăim.

În vederea atingerii tuturor acestor obiective ambiţioase trebuie mai întâi de toate să învăţăm să colaborăm. Pactul de stabilitate şi creştere economică reprezintă unul dintre elementele care a demonstrat cel mai mult nevoia de coordonare a politicilor noastre economice. Coordonarea politicilor noastre economice trebuie să fie activă şi eficientă şi centrată pe procese privind creşterea economică puternică, durabilă, de care să profite toată lumea şi care să garanteze locuri de muncă. Sperăm ca Comisia Europeană să înainteze în curând scurte propuneri cu privire la această chestiune care merge dincolo de orice logică represivă. Trebuie să învăţăm să construim şi să ne dezvoltăm împreună.

Dle preşedinte Barroso, sper că înţelegeţi nevoia urgentă de a folosi la capacitate maximă rolul pe care Comisia îl poate juca în această etapă.

În al doilea rând, trebuie să ne înarmăm cu mecanismele de care avem nevoie în contextul crizei. Este momentul ca Consiliul să aprobe înfiinţarea unui mecanism european de stabilitate financiară, o propunere adoptată în martie de către prim-miniştrii şi conducătorii Partidului Socialiştilor Europeni. Trebuie să condamnăm atitudinea agresivă şi speculativă a unor agenţi financiari, însă trebuie de asemenea să înţelegem că am conceput un sistem monetar care pe timp de criză se dovedeşte a fi insuficient.

În al treilea rând, trebuie să dezvoltăm un nou concept cu privire la solidaritatea europeană. Fie ne îndreptăm către un destin comun, fie trebuie să ne resemnăm şi să cedăm în faţa dinamicii negative a egocentrismului naţional şi a concurenţei distructive dintre noi. Nu putem afirma că vrem să trăim împreună şi în acelaşi timp să spunem că practic fiecare dintre noi vrea să acţioneze în mod independent. Criza actuală reprezintă un test dificil şi trebuie să îi înţelegem pe deplin semnificaţia.

În al patrulea rând, trebuie să conştientizăm importanţa vitală a domeniului financiar. Următoarele săptămâni şi luni vor reprezenta o oportunitate pentru Parlament în vederea adoptării unei poziţii faţă de o serie de propuneri legislative foarte importante, precum propuneri cu privire la fonduri speculative şi la monitorizarea financiară.

Invit toate instituţiile să ne sprijine cu privire la această abordare responsabilă, în vederea garantării stabilirii rapide de către Europa a unui regulament solid şi a unui sistem de monitorizare. Sperăm că unindu-ne forţele vom putea introduce de asemenea o taxă pe tranzacţiile financiare, astfel încât entităţile financiare să contribuie în mod echitabil la efortul economic pe care fiecare dintre noi a trebuit să îl depună.

Viitorul Greciei va depinde în mare măsură de creşterea economică a vecinilor ei – noi – deoarece noi suntem principalii parteneri economici ai acesteia. Dacă nu suntem capabili să gestionăm provocările stabilite deja în cadrul strategiei 2020, dacă nu suntem capabili să elaborăm o agenda politică comună şi dacă economiile noastre sunt condamnate la o creştere lentă, cu doar câteva oportunităţi de angajare, nu vom fi capabili să prevenim următoarele atacuri care ar putea fi mai grave şi mai dificil de gestionat.

Viitorul continentului nostru este în joc. Viitorul Europei depinde de inteligenţa noastră, de solidaritatea noastră şi de stabilitatea de care dăm dovadă.

 
  
MPphoto
 

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE.(FR) Dle Preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a afirma că sper, şi cred că toţi colegii deputaţi şi preşedintele Comisiei sunt în asentimentul meu, că sistemul pe care l-am instituit va da rezultate. Încă de la început am avut dubii şi am criticat sistemul cu privire la împrumuturile bilaterale, dar acest fapt nu înseamnă că nu sper ca acest mecanism să funcţioneze şi să pună capăt speculaţiilor împotriva monedei euro.

Cu toate acestea, puţin câte puţin – doamnelor şi domnilor – au existat speculaţii împotriva monedei euro şi un atac la adresa monedei euro şi nu doar un atac la adresa Greciei sau un atac legat de situaţia finanţelor publice din Grecia. Prin urmare, situaţia este mult mai gravă şi a afectat mai multe state. În ceea ce mă priveşte, sper că acest sistem, odată oficializat la 7 mai, va fi capabil să îşi atingă pe deplin obiectivul pentru simplul motiv că nu avem la dispoziţie niciun alt instrument. Nu deţinem niciun alt instrument. Prin urmare, acest sistem trebuie să funcţioneze şi trebuie susţinut.

Cu toate acestea, este de asemenea important – şi aceasta este cea de a doua remarcă a mea – să înţelegem faptul că, în viitorul apropiat, nu va mai fi posibil să recurgem la acest sistem de fiecare dată. Trebuie înfiinţat cât mai curând posibil un mecanism structural; poate nu pentru următoarele câteva luni dar cu siguranţă pentru următorii câţiva ani, deoarece ne vom lovi din nou de astfel de situaţii. În plus, dacă dorim ca pe viitor să avem acces la un mecanism structural, trebuie să luăm în considerare un lucru: trebuie să tragem concluzii şi să învăţăm din situaţiile cu care ne-am confruntat în ultimele cinci luni. Am avut nevoie de cinci luni în vederea punerii în practică a unui mecanism: trei luni pentru a lua o decizie cu privire la principiile acestuia şi apoi două luni pentru a stabili condiţiile în care trebuie să funcţioneze. De ce? Deoarece este vorba despre un sistem interguvernamental!

Încă o dată, consider că prima lecţie pe care trebuie să o învăţăm pentru a ne ajuta pe viitor este cu privire la faptul că trebuie să adoptăm decizia Comisiei referitoare la abordarea comunitară. Deoarece Comisia a propus un împrumut european: acesta ar fi putut fi aprobat imediat în decembrie sau ianuarie şi ar fi putut să aibă deja un efect în momentul de faţă oprind această speculaţie împotriva monedei euro.

Prin urmare, sper că la 7 mai prima decizie, prima lecţie învăţată din ceea ce s-a întâmplat în ultimele cinci luni, va fi de a afirma – în speranţa că acest lucru va funcţiona – că vom solicita Comisiei să propună un împrumut european în vederea stopării imediate a speculaţiei împotriva euro. Deoarece întreaga credibilitate şi lichiditate a Uniunii Europene se bazează pe o astfel de propunere, situaţie care nu se aplică în cadrul unui sistem interguvernamental, în care 16 state trebuie să fie de acord, 16 parlamente, probabil, şi aşa mai departe.

De asemenea sper – deşi dl Rehn a început deja să înainteze propunerile – că cea de a doua lecţie pe care o învăţăm din această situaţie este cu privire la necesitatea de a introduce un număr de reforme structurale, şi anume un capitol preventiv în cadrul Pactului de stabilitate şi creştere economică – pe care dl Rehn l-a propus – un fond monetar european, un mecanism structural care să poată fi utilizat imediat şi, în al treilea rând, o strategie 2020 mult mai puternică decât strategia existentă la momentul actual.

Apoi, avem de asemenea nevoie de o reformă cu privire la agenţiile de rating, chiar dacă acestea sunt precum previziunile meteorologice: ori prea flexibile şi ne-am dori să fie ceva mai ferme, ori sunt prea ferme şi le vrem ceva mai flexibile. Cu toate acestea, o iniţiativă la nivel european este cu siguranţă o idee care trebuie luată în considerare.

În cele din urmă – dle Preşedinte, acesta reprezintă ultimul aspect pe care îl abordez – invit Preşedinţia spaniolă să accepte monitorizarea financiară cât mai rapid. Îmi pare rău, dle López Garrido, însă nu noi suntem de învinuit, ci Consiliul! Oare nu am dreptate cu privire la faptul că propunerile Comisiei au fost schimbate de către Consiliu? Au existat anumite propuneri ale Comisiei pe care chiar şi eu le-am criticat, dar care tot au ajuns mai departe decât cele ale Consiliului. Noi suntem cei care reluăm activităţile Comisiei deocamdată şi am să vă fac o propunere care merită.

Dacă vă doriţi monitorizare financiară şi dacă doriţi ca propunerile să fie aplicate în decurs de o lună, aprobaţi imediat, împreună cu Consiliul şi Ecofin, amendamentele pe care Parlamentul le va înainta zilele următoarele. Imediat ce acestea vor fi aprobate, se va aplica şi monitorizarea financiară. Sper că veţi putea transmite această informaţie colegilor dumneavoastră din cadrul Consiliului Ecofin, care, în propunerea lor, au schiţat un sistem în vederea evitării monitorizării financiare stabilite de către Comisie.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE.(FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, voi continua în direcţia celor exprimate de dl Verhofstadt. Este clar faptul că ne-am lăsat purtaţi de val în ultimele patru luni. Este clar faptul că am făcut greşeli. Este clar faptul că, din această cauză, am dat un impuls pieţelor şi speculaţiei. Membrii Consiliului care sunt responsabili pentru acest fapt ar trebui măcar să recunoască. Ar trebui să afirme: „Este vina noastră! Noi suntem de vină! Este greşeala noastră!” Dna Merkel, dl Sarkozy, nu ştiu despre cine este vorba şi cu ce se ocupă, însă toată lumea ar putea citi în ziare: trebuie luate măsuri imediat. Acesta este primul aspect.

În al doilea rând, doresc să se înţeleagă măcar faptul că sarcina cu care se confruntă guvernul Papandreou este aproape imposibilă. Invit Consiliul Ecofin, şefii de stat şi de guvern, să realizeze faptul că statele lor sunt incapabile de a aplica reforme. De cât timp este nevoie pentru ca Franţa să reformeze sistemul pensiilor? De cât timp este nevoie pentru ca Germania să consolideze sistemul pensiilor? Acum, dlui Papandreou i se solicită să schimbe totul în trei luni. Sunteţi complet inconştienţi.

Evenimentele actuale din Grecia o dovedesc. Greciei – mai degrabă, dlui Papandreou – nu i se acordă timpul necesar în vederea ajungerii la un consens în cadrul statului. În Grecia, nimeni nu se identifică cu statul. Politica funcţionează pe principiul „fiecare pentru el”, fapt regretabil şi de care se fac de asemenea răspunzătoare şi deceniile dominate de corupţie politică în Grecia. În orice caz, trebuie creată coeziunea. Creată, nu decretată!

Voi, cei din Spania, veţi vedea urmările în cazul în care veţi întâmpina probleme şi la fel şi cei din Portugalia. Dl Barroso se află în cunoştinţă de cauză cu privire la această chestiune dat fiind faptul că în acest context a pierdut alegerile. Prin urmare, – nu, dumnealui nu a pierdut niciodată nicio alegere – ceea ce am vrut să afirm este că trebuie să avem un simţ al responsabilităţii şi că nu trebuie să cerem imposibilul. Cred că, la un moment dat, lumea va afirma, lumea va auzi: „Îmi vreau banii înapoi”. La momentul de faţă, la nivel guvernamental, cred că ne aflăm în situaţia în care afirmăm: „Vreau să fac bani de pe urma situaţiei în care se află Grecia”. Aceasta este problema: dacă împrumutăm din altă parte la o rată de 1,5 % sau de 3 % şi apoi îi împrumutăm Greciei la o rată de 3 %, 5 % sau 6 %, câştigăm bani de pe urma Greciei. Acest lucru este inacceptabil!

În plus, Europa poate lua iniţiative. Dl Verhofstadt are dreptate când face referire la un fond monetar european, la un fond de investiţii şi solidaritate în vederea unui împrumut european. Tratatele trebuie modificate. Ei bine, doamnelor şi domnilor, în cadrul acestui Parlament noi avem oportunitatea de a lua iniţiativa în vederea modificării tratatelor. Să nu mai aşteptăm Consiliul; acesta este incapabil să ia o decizie. Să luăm iniţiativa, o iniţiativă comună a acestui Parlament în vederea modificării tratatelor astfel încât să existe măcar un fond monetar european care să poată combate într-adevăr speculaţia. Putem face acest lucru; da, putem. Să o facem.

Acum, doresc să menţionez câteva chestiuni cu privire la modul în care sunt gestionate evenimentele din Grecia. Invit Comisia să implice Direcţia Generală Ocuparea Forţei de Muncă în cadrul eforturilor de gestionare, astfel încât să putem evalua situaţia din Grecia. Invit Consiliul să solicite Fondului Monetar Internaţional să implice Organizaţia Internaţională a Muncii în gestionarea evenimentelor din Grecia deoarece în cadrul acestora sunt implicaţi cetăţenii. Există probleme cu privire la locurile de muncă, prin urmare există probleme ale angajaţilor. Consider că nu doar sectorul financiar ar trebui să dicteze, ci şi cel al securităţii şi Organizaţia Internaţională a Muncii sau Direcţia Generală Ocuparea Forţei de Muncă. Direcţia Generală Ocuparea Forţei de Muncă ar contracara nebunia care îi caracterizează uneori pe cei care iau decizii doar pe baza considerentelor financiare.

Voi mai dezbate un ultim aspect. Există o cale de a sprijini bugetul Greciei şi este una simplă: Uniunea Europeană ar trebui să ia măsuri în vederea dezarmării regiunii. Cu alte cuvinte, o iniţiativă politică între Grecia şi Turcia care să vizeze dezarmarea. Cu alte cuvinte, o iniţiativă politică în vederea retragerii trupelor ruseşti... trupelor greceşti... trupelor turceşti - mă scuzaţi - din Ciprul de Nord. Să îi dezarmăm. Voi afirma un lucru: cu toate acestea, oamenii sunt ipocriţi. În ultimele câteva luni, Franţa a vândut şase fregate Greciei pentru 2,5 miliarde de euro, elicoptere în valoare de peste 400 milioane de euro şi câteva avioane cu reacţie Rafale (preţul unui astfel de avion se ridică la 100 milioane de euro). Totuşi, din păcate, nu pot spune precis dacă a fost vorba de 10, 20 sau 30 de avioane cu reacţie Rafale. Adunate, toate se ridică la 3 miliarde de euro. Apoi, mai este Germania care a vândut Greciei şase submarine în ultimele luni, submarine care vor fi predate în decursul următorilor câţiva ani. Toate se ridică la 1 miliard de euro.

Acest fapt este complet convenţional. Îi împrumutăm cu bani pentru ca ei să îi folosească pentru a cumpăra arme de la noi. Invit Comisiei să pună la dispoziţia tuturor celor din cadrul Parlamentului European şi al Consiliului o situaţie cu privire la toate armele vândute de către europeni Greciei şi Turciei în decursul ultimilor câţiva ani. Măcar să existe o transparenţă. Să cunoaştem situaţia! După părerea mea, dacă vom acţiona într-un mod responsabil, trebuie să îi garantăm Greciei integritatea teritorială: Grecia deţine 100 000 de soldaţi, sau chiar peste 100 000! Germania deţine 200 000. Este complet absurd: un stat cu 11 milioane de locuitori să aibă 100 000 de soldaţi! Să prezentăm această situaţie Greciei. S-ar putea dovedi a fi o soluţie mai eficientă decât cea cu privire la micşorarea veniturilor unei persoane care câştigă 1 000 de euro. Aceasta este cererea mea către Comisie: să fie mai corectă.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Derk Jan Eppink, în numele Grupului ECR.(NL) Dle Preşedinte, dat fiind faptul că sunt un anti-revoluţionar înnăscut voi vorbi cu mai puţină patimă decât dl Cohn-Bendit, însă acum înţeleg de ce anul 1968 a constituit un an de succes pentru dumnealui; Eu eram copil pe vremea aceea şi nu am putut urmări evenimentele decât la televizor.

Doamnelor şi domnilor, împărtăşesc preocupările europenilor cu privire la evoluţiile actuale. Deponenţi şi pensionari, de exemplu, se întreabă unde se îndreaptă această situaţie. Atât întrebarea cât şi preocupările sunt legitime. Un pachet de 110 miliarde de euro reprezintă o sumă enormă de bani.

Mai întâi s-a discutat despre 35 miliarde, apoi despre 60 miliarde şi acum s-a ajuns la 110 miliarde. Aceasta este o sumă imensă, iar pachetul de austeritate oferit Greciei este de asemenea foarte mare; totuşi, nu trebuie să uităm faptul că Grecia s-a bazat prea mult pe credite, cu o vârstă de pensionare de 53 de ani. Cine nu şi-ar dori asta? Întrebarea este dacă Grecia o va scoate sau nu la capăt. La momentul actual vedem greve, revolte, răscoale şi aşa mai departe. Acest fapt face ca problema Greciei să devină o problemă europeană, o problemă a noastră, a tuturor.

Situaţia din Atena, dle Cohn-Bendit, afectează poporul danez, poporul flamand, poporul german – ne afectează pe toţi – iar riscurile ca această problemă să se transmită şi la noi rămân. Consider că Grecia ar fi trebuit exclusă din zona euro imediat după descoperirea delapidărilor. Ar fi trebuit să stabilim un punct de referinţă în vederea tăierilor bugetare, însă nu am făcut acest lucru, şi acum trebuie să continuăm şi să sperăm în zadar că vom avea succes.

De asemenea, trebuie să rescriem normele cu privire la Pactul de stabilitate şi creştere. La momentul actual, acesta nu oferă nici stabilitate, nici creştere economică. În opinia mea, trebuie consolidată supravegherea, Comisia Europeană trebuie să dea dovadă de mai mult curaj şi de asemenea este nevoie de o monitorizare mai mare cu privire la respectarea normelor. Aceasta a lipsit în ultimii ani.

În opinia mea, totuşi, avem nevoie de asemenea de o procedură în vederea excluderii statelor care nu mai fac faţă cerinţelor din cadrul zonei euro. Avem o procedură de excludere din Uniunea Europeană, dar nu şi din zona euro, şi consider că avem nevoie de această opţiune astfel încât un stat să poată să introducă şi să devalorizeze propria monedă pentru a se stabiliza din nou din punct de vedere economic. De ce există o procedură de excludere din Uniunea Europeană, prin intermediul Tratatului de la Lisabona, însă nu există şi una cu privire la zona euro?

Comisarul Rehn mi-a comunicat ultima dată că excluderea unui stat din zona euro ar fi în detrimentul unei uniuni tot mai strânse, însă Grecia demonstrează la ora actuală până unde se întind limitele acestei uniuni tot mai strânse. Dintr-o dată avem o monedă euro slabă şi o rată de creştere scăzută. Doamnelor şi domnilor, suntem limitaţi din cauza acestei teorii cu privire la o uniune tot mai strânsă. Îi ţinem pe contribuabilii europeni captivi în vederea răscumpărării şi acei contribuabili devin pe zi ce trece şi mai îngrijoraţi. nu ar trebui să uităm acest aspect.

 
  
MPphoto
 

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL.(DE)- Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, trebuie, bineînţeles, să oferim asistenţă Greciei. - -Cu toate acestea, aşa numita operaţiune de salvare conţine câteva elemente iraţionale. - -Dat fiind faptul că Franţa şi Germania au acţionat ca două mari puteri, procesul de luare a unei decizii cu privire la pachetul de asistenţă a fost foarte scump şi a durat foarte mult.

Timp de ani buni, pieţele financiare au fost din ce în ce mai dereglementate, iar acum toată lumea este surprinsă de preţurile foarte ridicate. Cine va plăti acum preţul greşelilor politice? Angajaţii, simplii cetăţeni? Băncile nu au nicio obligaţie. Nu, încă o dată, contribuabilii sunt cei care trebuie să caute adânc în buzunare şi să achite nota de plată rămasă în urma speculaţiilor băncilor. Încă o dată, lucrătorii independenţi se vor vedea nevoiţi să accepte tăierile de salarii. Odată cu exigenţele impuse de Fondul Monetar Internaţional, a ieşit din discuţie orice asemănare cu un proces democratic de luare a deciziilor.

În cazul scurgerilor de petrol din Golful Mexic s-a solicitat aplicarea principiului „poluatorul plăteşte”. Consider că este corect. Oricine sapă după bani sau aur ar trebui de asemenea să fie responsabil în cazul în care se produc pagube. La ora actuală – cel puţin în Germania – băncile nici nu trebuie să plătească înapoi datoriile pe care le-au preluat şi cu ajutorul cărora speculează împotriva monedei euro – da, împotriva monedei euro. În plus, acestea încă speculează, deşi noi tot precizăm de ceva timp că trebuie luate măsuri în acest sens.

Sunt prezentate deja propuneri cu privire la măsurile care s-ar putea lua. Interzicerea comercializării instrumentelor derivate de credit şi a vânzării în lipsă, introducerea unui impozit pe tranzacţiile de pe piaţa financiară, taxe speciale pe stimulente în cadrul sectorului financiar, o taxă bancară şi o taxă de asigurare, obligatorii din punct de vedere juridic – toate aceste propuneri au fost înaintate. Bineînţeles, şi Grecia trebuie să îşi facă temele. La fel ca şi alte state ale Uniunii Europene, Grecia ar trebui să impoziteze averile, să combată corupţia şi să reducă cheltuielile pentru achiziţia de armament. Dl Cohn-Bendit a dezbătut deja această chestiune într-o manieră foarte convingătoare. Prin urmare, nu voi mai menţiona nimic cu privire la acest aspect şi voi susţine punctele de vedere pe care dumnealui le-a prezentat în cadrul discursului pe care l-a ţinut.

Pot înţelege oamenii din Atena care ies în stradă şi protestează. Însă nu pot înţelege violenţa. Sunt de acord cu toţi cei care şi-au exprimat solidaritatea faţă de victime, a căror suferinţă reprezintă cel mai regretabil aspect. Violenţa va conduce exact la opusul a ceea ce îşi doresc protestatarii şi manifestanţii de încredere. Trebuie să punem capăt violenţei.

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Salavrakos, în numele Grupului EFD.(EL) Dle Preşedinte, vă mulţumesc foarte mult. Încercăm să facem cifrele să arate bine şi se ştie că, atunci când cifrele arată bine, oamenii au de suferit. Trebuie să ajungem la un echilibru; trebuie să echilibrăm cifrele şi să menţinem oamenii mulţumiţi.

Din cauza acestui comportament neortodox, Grecia deplânge trei victime astăzi, decesul a trei angajaţi ca rezultat al unor proteste agresive ale altor angajaţi. La momentul actual, pe tot teritoriul Europei, criza economică provenită din cealaltă parte a Atlanticului şi care tinde să se agraveze la noi, răspândeşte desconsideraţie faţă de politică şi politicieni.

În Grecia, oamenii simpli ai societăţii sunt foarte porniţi împotriva politicienilor: parlamentul Greciei are 300 de membri şi pot auzi societatea elenă scandând „spânzuraţi-i pe toţi 300”. Acestea sunt vremuri disperate. Am citit despre aceleaşi lucruri şi despre existenţa aceluiaşi dispreţ faţă de politică şi în alte state membre ale Uniunii Europene; cu toţii cunoaştem aceste aspecte, precum ştim cu toţii şi că trebuie să menţinem democraţia.

Acestea fiind spuse, dat fiind faptul că nu mai am mult timp la dispoziţie, ceea ce doresc să subliniez este că viitorii conducători vor trebui să acţioneze mai rapid şi în direcţia unei soluţii permanente pentru mai multe state. Grecia este unul dintre acestea; ea reprezintă vârful aisbergului. Cu toate acestea, mai sunt şi alte state membre – atât în cadrul zonei euro, cât şi în afara acesteia – care se confruntă cu probleme economice care se vor agrava în următoarele luni.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. − Dle Salavrakos, nu v-am întrerupt pentru că dvs. sunteţi de origine elenă şi opiniile dvs. sunt foarte importante pentru noi toţi.

 
  
MPphoto
 

  Barry Madlener (NI).(NL) Dle Preşedinte, doresc să mă adresez în mod special dlui Verhofstadt, dlui Daul şi dlui Schulz – dumnealui nu este prezent acum dar mă adresez grupului din care face parte, Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din cadrul Parlamentului European – deoarece dumnealor se fac parţial răspunzători pentru aceste probleme. Dumnealor afirmă că este nevoie de solidaritate. Vă reamintesc faptul că, timp de mulţi ani, Grecia a fost cel mai mare beneficiar net al fondurilor europene. Prin urmare, Grecia a manevrat jocul, iar dvs. v-aţi dorit atât mult să luaţi parte la acesta, dat fiind faptul că sunteţi atât de eurofili şi că vă doriţi atât de mult extinderea europeană, încât aţi încetat întru totul să fiţi critici, iar acum am rămas noi să ne descurcăm cu problemele.

Nu ştiu dacă vă amintiţi că Spania – ţara care se află următoarea la rând – a legalizat statutul a două milioane de imigranţi ilegali în ultimii 15 ani. Cu toţii aţi considerat acest lucru minunat, însă Spania are o rată a şomajului de 20 % şi se confruntă şi ea cu probleme mari, la fel ca şi Portugalia. Toate acestea sunt state cu guverne socialiste pe care le-aţi susţinut cu fonduri europene timp de mulţi ani şi care au dat totul peste cap din cauza faptului că au vrut să trăiască mai bine decât îşi permiteau. An după an aţi privit aceste lucruri, an după an aţi aprobat această situaţie şi acum, noi, cetăţenii, suntem nevoiţi să plătim. Ar trebui să vă simţiţi pe deplin vinovaţi.

Singura soluţie – pe care nimeni nu a menţionat-o aici – este de a fi duri cu Grecia. Grecia trebuie să reintroducă drahma deoarece apartenenţa sa la zona euro este nefondată. Dacă urmează Spania, va reintroduce peseta, la fel şi Portugalia, va reintroduce escudo, şi apoi vor putea concura din nou în vederea aderării. Această Europă nu funcţionează bine, iar cetăţenii nord europeni vor refuza în curând să mai plătească pentru greşelile voastre şi pentru guvernele socialiste indolente ale acestor state. În concluzie, repet, Grecia, Spania şi Portugalia – toate statele socialiste – au primit fonduri europene. Imigraţia a ieşit de sub control în timp ce voi aţi privit şi nu aţi luat nicio măsură.

 
  
MPphoto
 

  Stavros Lambrinidis (S&D).(EL) Dle Preşedinte, vă mulţumesc. Doresc că aduc nişte comentarii cu privire la ceea ce dl Salavrakos a afirmat mai devreme referitor la cei trei oameni, cei trei angajaţi care au fost ucişi astăzi în Atena de către alţi trei angajaţi. Aceste fapte nu au absolut nicio scuză. Aceste persoane au fost ucise de către asasini, de către criminali. Angajaţii au organizat astăzi în Atena un miting de pace masiv. Aceştia nu au ucis pe nimeni. Adevăraţii criminali au fost condamnaţi de către prim-ministrul Georgios Papandreou împreună cu toate partidele politice din cadrul Parlamentului cu puţin timp în urmă. Este o greşeală gravă şi este periculos ca protestele paşnice să se confunde cu actele criminale precum cele săvârşite în Atena. Actele criminale sunt condamnate de toată lumea, acestea nu exprimă dorinţele angajaţilor greci şi nici convingerea tuturor conform căreia dacă ne unim ca naţiune vom reuşi să scoatem ţara din criză.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Nu vreau să mă implic într-o discuţie cu privire la această chestiune. Totuşi, permiteţi-mi să afirm că toţi cei care suntem prezenţi în această cameră – toţi deputaţii în Parlamentul European, şi sunt sigur că inclusiv preşedintele Comisiei şi dl López Garrido în numele Consiliului – dorim să ne exprimăm încă o dată solidaritatea faţă de statul elen. Poporul elen este prietenul nostru şi suntem conştienţi de imensa responsabilitate care apasă pe umerii celor două părţi implicate în conflictul din Grecia. Este o responsabilitate uriaşă.

Doresc să vă spun tuturor că şi eu am simţit, şi chiar din ambele ipostaze, această responsabilitate. Am fost membru al unui sindicat şi militant şi m-am implicat cu adevărat timp de mulţi ani. De asemenea, am fost conducătorul unui guvern şi înţeleg situaţia dificilă cu care se confruntă Grecia astăzi. Cu toţii dorim să exprimăm sentimente de solidaritate şi de profundă compasiune în primul rând faţă de familiile şi prietenii victimelor. Este normal să vrem să facem asta şi consider că ţine de datoria noastră în calitate de deputaţi în Parlamentul European. Vă mulţumesc pentru dezbaterea responsabilă de astăzi.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) Ne confruntăm cu o situaţie dificilă. Cu siguranţă există o lipsă de solidaritate a conducătorilor din cadrul Uniunii Europene – în special în cazul conducătorilor Germaniei – cu privire la situaţia Greciei. În primul rând, aceştia preiau controlul politic al ţării, în timp ce obligă grecii să se întoarcă în timp cu câteva decenii din punct de vedere social. Acest fapt pune în discuţie principiile cu privire la coeziunea socială şi economică, la convergenţă, la solidaritate, pe care aceşti conducători le-au proclamat dintotdeauna, precum şi aşa-numitul model social european.

După cum o demonstrează şi conflictele lucrătorilor şi ale claselor muncitoare din Grecia, este inacceptabil să se solicite guvernului elen să îşi compromită drepturile fundamentale. Exact acest fapt le-a fost impus în schimbul unui împrumut cu o rată a dobânzii mai mare decât aceea a Fondului Monetar Internaţional. Se pare că liderii zonei euro nu au nicio limită. Au avut de câştigat de pe urma slăbiciunii Greciei şi acum îşi impun poziţia imperială de dominaţie absolută asupra politicilor interne ale statului elen în schimbul unui împrumut de pe urma căruia vor avea şi ei de câştigat din dobândă.

Această decizie trebuie schimbată în cadrul următorului summit. Conducătorii trebuie să opteze pentru o subvenţie nerambursabilă din partea bugetului Uniunii, fie în mod excepţional, fie finanţată de viitoarele bugete ale Uniunii.. Statele mai bogate din cadrul zonei euro trebuie să adopte odată pentru totdeauna principiul cu privire la coeziunea economică şi socială.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA DURANT
Vicepreşedintă

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate