Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 5 mai 2010 - Bruxelles

1. Reluarea sesiunii

PREZIDEAZĂ: DL LAMBRINIDIS
Vicepreşedinte

  Preşedinte. – Declar reluată sesiunea Parlamentului European suspendată la 22 aprilie 2010.

Procesul-verbal din 22 aprilie a fost distribuit.

Există vreun comentariu?

(Procesul-verbal al şedinţei precedente a fost aprobat)

2. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal

3. Comunicarea Preşedinţiei : consultaţi procesul-verbal

  Preşedinte. – Aş dori să informez deputaţii că o serie suplimentară de ingineri de înregistrare care folosesc echipamente speciale vor fi prezenţi în plen, în cursul acestei perioade de sesiune. Aceşti ingineri vor înregistra dezbaterile şi voturile pentru a oferi o imagineo completă a activităţii Parlamentului.

Acest film va fi prezentat ca parte a expoziţiei permanente privind activitatea Parlamentului într-un model interactiv al Camerei în cadrul noului Centru al vizitatorilor de la Bruxelles. Am primit asigurări clare că inginerii vor fi extrem de discreţi şi nu ne vor perturba în niciun fel activitatea. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

4. Componenţa comisiilor: consultaţi procesul-verbal

5. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

6. Întrebări orale şi declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal

7. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal

8. Continuări ale avizelor şi rezoluţiilor Parlamentului: a se vedea procesul-verbal

9. Ordinea lucrărilor

  Preşedinte. – A fost distribuită versiunea finală a proiectului de ordine de zi întocmit de Conferinţa preşedinţilor în cadrul ultimei sale reuniuni, în conformitate cu articolele 140 şi 155 din Regulamentul de procedură. În acord cu grupurilor politice, propun următoarele modificări ale ordinii de zi pentru şedinţa plenară din această săptămână:

Miercuri, 5 mai 2010:

În primul rând, dezbaterea comună privind cele două rapoarte elaborate de Íñigo Méndez de Vigo cu privire la componenţa Parlamentului European va fi primul punct de pe ordinea de zi.

În al doilea rând, a fost adăugat pe ordinea de zi un punct nou intitulat „Declaraţii ale Consiliului şi ale Comisiei: Pregătirea summitului şefilor de stat şi de guvern din zona euro din 7 mai 2010)”, fără votare. Acest punct va fi al doilea pe ordinea de zi şi va fi doar o rundă de vorbitori din partea grupurilor politice, fără desfăşurarea procedurii „catch the eye”.

În al treilea rând, titlul „Declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind standardizarea maşinilor electrice” a fost modificat, acesta fiind în prezent „Declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind maşinile electrice”.

În al patrulea rând, raportul elaborat de Vittorio Prodi, o scurtă prezentare a ceea ce era programat pentru astăzi, a fost mutat la secţiunea Timpul afectat întrebărilor de joi, 6 mai 2010, pentru un vot imediat.

Joi, 6 mai 2010:

În primul rând, votul asupra raportului elaborat de Vital Moreira referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a asistenţei financiare macroeconomice pentru Ucraina a fost amânat pentru a doua perioadă de sesiune din luna mai.

În al doilea rând, fost retras de pe ordinea de zi votul asupra propunerii de rezoluţie privind proiectul de regulament al Comisiei privind orientările pentru instituirea unui mecanism de compensare a operatorilor de sisteme de transport şi privind o abordare comună asupra preţurilor de transport ale energiei electrice.

Există vreun comentariu?

(Parlamentul a aprobat modificările)

(Ordinea lucrărilor a fost adoptată cu aceste modificări)

10. SWIFT (propuneri de rezoluţie depuse): consultaţi procesul-verbal

11. Registrul cu numele pasagerilor (PNR) (propuneri de rezoluţie depuse): consultaţi procesul-verbal

12. Interzicerea utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri (propuneri de rezoluţie depuse): consultaţi procesul-verbal

13. Votare

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultatul votului şi alte detalii: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

Am primit o propunere pentru o schimbare în privinţa votării de astăzi: în urma reuniunii de ieri dintre Preşedintele Buzek şi prim-ministrul Zapatero, s-a convenit că trebuie iniţiat imediat un dialog la cel mai înalt nivel instituţional privind anumite aspecte procedurale referitoare la descărcarea de gestiune a Consiliului. Prin urmare, Preşedinţia propune ca votarea privind acest subiect să fie amânată până la următoarea perioadă de sesiune.

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle preşedinte, şi eu am aflat despre întâlnirea dintre Preşedintele Buzek şi dl Zapatero. Bănuiesc că pe această temă privind descărcarea de gestiune a Consiliului, punctele de controversă între noi şi Consiliu au un asemenea caracter sensibil, încât este rezonabil să purtăm discuţii suplimentare. Ceea ce vom decide astăzi, şi anume amânarea descărcării de gestiune a Consiliului, are implicaţii serioase. Din acest motiv, am discutat acest lucru încă o dată în această dimineaţă, în cadrul grupului nostru şi s-a afirmat că, în cazul în care există o posibilitate ca întrebările deschise să primească răspunsuri satisfăcătoare pentru Parlament, ar trebui să profităm de această oportunitate. Acesta poate va reprezenta, de asemenea, un pas prin care Consiliul să creeze încredere: încredere nu numai în ceea ce priveşte descărcarea de gestiune, ci şi în alte domenii, de asemenea, şi prin urmare, suntem în măsură să acceptăm această propunere.

  Bart Staes, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL)- Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, l-am ascultat pe dl Schulz. Eu deţin funcţia de vicepreşedinte al Comisiei pentru control bugetar şi m-am numărat printre deputaţii în Parlamentul European care au participat la negocierile informale cu Consiliul. Raportul la care se referă amânarea a obţinut o majoritate de 27 de voturi în cadrul Comisiei pentru control bugetar, cu 0 voturi împotrivă şi 0 abţineri, ceea ce înseamnă că a fost adoptat în unanimitate. Am purtat de două ori negocieri informale cu Consiliul pentru a ajunge la un acord. Consiliul a refuzat de fiecare dată să încheie un astfel de acord. Singurul motiv pentru care am putea amâna votarea ar fi dacă Consiliul şi-ar declara acum disponibilitatea să emită toate documentele pe care le solicităm.

Cea de a doua problemă este de natură legislativă. În conformitate cu Regulamentul de procedură şi cu Regulamentul financiar, descărcarea de gestiune trebuie acordată înainte de 15 mai a exerciţiului financiar n + 2. Vorbim despre bugetul pentru exerciţiul financiar 2008 şi astfel n + 2 = 15 mai 2010. Următoarea şedinţă plenară în afară de cea de mâine, are loc la 17 mai, aşadar, dacă nu vom vota acum, vom contrazice propriul nostru Regulament financiar, lucru care cred că ar fi o dovadă de gestionare extrem de precară.

  Ryszard Czarnecki, raportor. – (PL) Dle preşedinte, mă aflu acum în cel de-al şaselea an în Parlamentul European şi, deşi nu vreau să ţin prelegeri nimănui, bunele maniere cer ca, pentru această problemă-cheie, să solicităm opinia raportorului. Aş dori să reamintesc tuturor că Parlamentul nostru a acordat deja descărcarea de gestiune Consiliului în această legislatură, chiar în luna noiembrie a anului trecut pentru exerciţiul financiar 2007. Prin urmare, putem spune că din nou, Consiliul nu a prezentat documentele potrivite.

Personal, sunt uimit de faptul că, atunci când analizăm punerea în aplicare a bugetului pentru exerciţiul financiar 2008, primim documentele pentru anul 2007, lucru care este, prin urmare, deloc în conformitate cu aşteptările şi cerinţele noastre. Cu toate acestea, sunt cunoscut ca un om care face compromisuri şi aş dori să acord Consiliului o anumită şansă şi, de fapt, aceasta ar putea fi ultima şansă pentru Consiliu să pregătească toate documentele adecvate şi să abandoneze acordul tacit nefericit din anul 1970, prin care de facto nu ne permite nouă, potrivit Consiliului, să supraveghem acea instituţie.

Prin urmare, mă declar în favoarea unei excepţii şi a amânării votului pentru a acorda Consiliului câteva săptămâni în plus două sau şase şi apoi, în conformitate cu ceea ce dl Staes a afirmat, mă voi declara în favoarea unui vot imediat, cel mai târziu în iunie.

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultatul votului şi alte detalii: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

13.1. Cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (reformare) (A7-0061/2010, José Manuel García-Margallo y Marfil)

13.2. Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește normele privind facturarea (A7-0065/2010, David Casa)

13.3. Cerere de ridicare a imunităţii parlamentare a lui Miloslav Ransdorf (A7-0107/2010, Francesco Enrico Speroni)

13.4. Descărcarea de gestiune 2008: bugetul general al UE, Curtea de Justiţie

13.5. Descărcarea de gestiune 2008: bugetul general al UE, Curtea de Conturi

13.6. Descărcarea de gestiune 2008: bugetul general al UE, Ombudsmanul European

13.7. Descărcarea de gestiune 2008: bugetul general al UE, Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor

13.8. Descărcarea de gestiune 2008: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene

13.9. Descărcarea de gestiune 2008: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale - CEDEFOP

13.10. Descărcarea de gestiune 2008: Agenția Comunitară pentru Controlul Pescuitului

13.11. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie

13.12. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei

13.13. Descărcarea de gestiune 2008: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor

13.14. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia Europeană pentru Produse Chimice

13.15. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia Europeană de Mediu

13.16. Descărcarea de gestiune 2008: Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară

13.17. Descărcarea de gestiune 2008: Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie

13.18. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia Europeană pentru Medicamente

13.19. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă

13.20. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor

13.21. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia Europeană a Căilor Ferate

13.22. Descărcarea de gestiune 2008: Fundaţia Europeană de Formare

13.23. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă

13.24. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia de Aprovizionare a Euratom

13.25. Descărcarea de gestiune 2008: Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă

13.26. Descărcarea de gestiune 2008: EUROJUST

13.27. Descărcarea de gestiune 2008: Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene

13.28. Descărcarea de gestiune 2008: FRONTEX

13.29. Descărcarea de gestiune 2008: Autoritatea Europeană de Supraveghere a GNSS

13.30. Descărcarea de gestiune 2008: Întreprinderea comună pentru ITER și dezvoltarea energiei de fuziune

13.31. Descărcarea de gestiune 2008: Întreprinderea comună SESAR

13.32. Echipamentele sub presiune transportabile (A7-0101/2010, Brian Simpson)

13.33. Tarifele de securitate aviatică (A7-0035/2010, Jörg Leichtfried)

13.34. Orientări comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport (reformare) (A7-0030/2010, Brian Simpson)

13.35. Dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune în ceea ce priveşte simplificarea anumitor cerinţe şi anumite dispoziţii referitoare la gestiunea financiară (A7-0055/2010, Evgeni Kirilov)

13.36. Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare (B7-0221/2010)

  Takis Hatzigeorgiou (GUE/NGL). – (EL) Solicit câteva secunde pentru a explica retragerea amendamentului nostru: ne-am retras amendamentul fiind absolut convinşi că în cadrul Conferinţei preşedinţilor, care va examina acest aspect, se va lua act la modul foarte serios de spiritul şi litera amendamentului nostru.

Aş aminti Parlamentului faptul că solicităm în amendamentul nostru examinarea de către Comisie a modificării regulamentului privind schimburile comerciale directe între Uniunea Europeană şi zonele din Republica Cipru care nu sunt sub controlul Republicii Cipru.

13.37. Competenţa de delegare legislativă (A7-0110/2010, József Szájer)

13.38. Obiective strategice și recomandări pentru politica UE în domeniul transportului maritim până în 2018 (A7-0114/2010, Peter van Dalen)

13.39. Europeana – etapele următoare (A7-0028/2010, Helga Trüpel)

13.40. Evaluarea şi analizarea planului de acţiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010 (A7-0053/2010, Marit Paulsen)

13.41. Agricultura în UE şi schimbările climatice (A7-0060/2010, Stéphane Le Foll)

13.42. Agricultura din zonele cu handicapuri naturale: un bilanţ de sănătate special (A7-0056/2010, Herbert Dorfmann)

13.43. O nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu (A7-0066/2010, Pilar del Castillo Vera)

13.44. Descărcarea de gestiune 2008: bugetul general al UE, secţiunea III, Comisia

- Înainte de votare:

  Ingeborg Gräßle (PPE). – (DE) Dle preşedinte, aş dori să solicit efectuarea unei corecţii tehnice. La punctul 248, cuvintele „blocurile Kozlodui 1 - 4” ar trebui adăugate după „la centrala nucleară de la Kozlodui”.

  Preşedinte. – Va fi verificată corectitudinea tuturor acestor comentarii.

  Bogusław Liberadzki, raportor. − Dle preşedinte, nu am putut să ajung la Strasbourg şi, prin urmare, vă mulţumesc foarte mult în numele colegilor mei care au contribuit la dezbatere. Am fost încântat de faptul că Consiliul a fost reprezentat, deoarece procesul de descărcare de gestiune este un proces care se referă nu numai la instituţiile europene, ci şi la statele membre pe care Consiliul le reprezintă.

Punctul esenţial al raportului meu este numărul de propuneri care au ca scop reducerea ratelor de eroare, identificarea problemelor şi îmbunătăţirea potrivirii informaţiilor din partea Comisiei şi Curţii de Conturi, permiţându-ne tuturor ca pe viitor să identificăm şi să abordăm adevăratele zone cu probleme în privinţa cheltuielilor noastre. Odată cu aplicarea Tratatului de la Lisabona, este momentul să revizuim însuşi procesul de descărcare de gestiune.

Raportul meu solicită o dezbatere la nivel mai înalt, care să implice instituţiile UE şi, desigur, statele membre, care sunt responsabile pentru administrarea unei cheltuieli de 80 %. Deşi raportul meu se referă la descărcarea de gestiune pentru exerciţiul financiar 2008, acesta conţine multe aspecte care sunt de mare actualitate astăzi. Cu toţii dorim ca Grecia să poată depăşi problemele din trecut. Secţiunea privind Turcia a atras atenţia şi, pe măsură ce trebuie să ne asigurăm că fondurile de preaderare sunt utilizate mai eficient, permiteţi-mi să subliniez faptul că nu suntem pe punctul de a schimba natura relaţiei UE cu această ţară.

Toate îmbunătăţirile pe care le-am subliniat sunt esenţiale. Dificultăţile financiare actuale presupun că fiecare euro trebuie să fie folosit cu înţelepciune şi trebuie să aducă beneficii cetăţenilor din diferitele ţări din UE – inclusiv pentru euro din Fondurile structurale şi de coeziune.

Aştept cu nerăbdare să colaborez cu Comisia şi Curtea de Conturi în săptămânile următoare pentru a duce la îndeplinire apelurile la acţiune din raportul meu şi sunt nerăbdător să prezint rapoarte referitoare la punerea lor în aplicare, în următoarele luni.

13.45. Descărcarea de gestiune 2008: al şaptelea, al optulea, al nouălea şi al zecelea Fond european de dezvoltare (FED)

13.46. Descărcarea de gestiune 2008: bugetul general al UE, Parlamentul European

  Edit Herczog, în numele Grupului S&D. – Dle preşedinte, dorim să mutăm un amendament oral la prima parte a acestui amendament.

Textul ar trebui să fie următorul: „Este de părere că, în cadrul unui sistem de guvernare corporativă eficient şi eficace, trebuie acordată o atenţie deosebită rolului de conducere; consideră că directorii generali, directorii şi şefii de unitate ar trebui să fie selectaţi pe bază de merit, luând în considerare egalitatea de şanse şi echilibrul geografic...”.

Aşadar, amendamentul oral este de a introduce formularea „luând în considerare egalitatea de şanse şi echilibrul geografic” după cuvântul „merit”.

(Parlamentul a convenit să accepte amendamentul oral)

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Dle preşedinte, în scopul clarificării, permiteţi-mi să întreb dacă am votat asupra amendamentului 6 cu sau fără amendamentul oral?

(Parlamentul a convenit să accepte amendamentul oral)

13.47. Descărcarea de gestiune 2008: bugetul general al UE, Comitetul Economic şi Social European

13.48. Descărcarea de gestiune 2008: bugetul general al UE, Comitetul Regiunilor

13.49. Descărcarea de gestiune 2008: performanţele, gestiunea financiară şi controlul agenţiilor UE

13.50. Descărcarea de gestiune 2008: Colegiul European de Poliţie (CEPOL)

13.51. Strategia UE în relaţiile cu America Latină (A7-0111/2010, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra)

  Inés Ayala Sender (S&D). – (ES) Dle preşedinte, mi se pare că nu am votat cu privire la descărcarea de gestiune pentru Comitetul Economic şi Social. Poate mă înşel, dar cred că am trecut direct la Comitetul Regiunilor.

13.52. Reuniunea la nivel înalt UE - Canada (B7-0233/2010)

13.53. SWIFT (B7-0243/2010)

  Jan Philipp Albrecht, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle preşedinte, aş dori doar să vă informez că amendamentul la punctul 8 din partea Grupului GUE/NGL şi al Grupului Verts/ALE are aceeaşi formulare ca şi în rezoluţia din septembrie 2009. Aş dori doar să vă informez că este chiar aceeaşi poziţie, iar eu nu cred că există necesitatea de a schimba această poziţie înaintea negocierilor privind SWIFT.

  Jeanine Hennis-Plasschaert, autor. − Dle preşedinte, aş dori doar să informez colegii că nu ne-am schimbat poziţia: aceasta a fost întotdeauna inclusă în întregul text din prezenta rezoluţie, astfel încât modificarea propusă este de prisos.

  Rui Tavares (GUE/NGL). – Dle preşedinte, cred doar că este important să…

(Interjecţie din sală)

Aş dori să nu fiu întrerupt de colegii din extrema dreaptă, vă rog. Cred că şi dumnealor ar dori, de asemenea, să fie informaţi cu privire la acest aspect problema este dacă trebuie sau nu să transferăm date colective către Statele Unite; aceasta este problema de la amendamentul 8. Am discutat dacă suntem împotriva sau în favoarea poziţiei, dar este bine să ştiţi.

(Parlamentul a convenit să accepte amendamentul oral)

13.54. Registrul cu numele pasagerilor (PNR) (B7-0244/2010)

13.55. Interdicţie privind utilizarea tehnologiilor de minerit folosind cianură

14. Explicaţii privind votul

Explicaţii privind votul

Raport: José Manuel García-Margallo y Marfil (A7-0061/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Susţin poziţia raportorului PPE pe acest dosar şi propunerea Comisiei privind lupta împotriva fraudei fiscale în Uniunea Europeană. Cred că această propunere poate îmbunătăţi cooperarea administrativă la nivelul tranzacţiilor intracomunitare, în ceea ce priveşte calculul taxei pe valoare adăugată şi controlul aplicării corecte a acestei taxe.

Rămâne de văzut dacă propunerea Comisiei de extindere a reţelei EUROCANET şi de înfiinţare a unei noi structuri, EUROFISC, care ar funcţiona pe baze voluntare şi nu ar avea personalitate juridică, va conduce la o combatere mai eficientă a fraudei fiscale la nivel de Uniune.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Guvernată de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului, cooperarea administrativă europeană privind taxa pe valoare adăugată trebuie să fie îmbunătăţită, în special în privinţa termenilor combaterii evaziunii fiscale. Raportul elaborat de dl GarcíaMargallo y Marfil susţine această abordare sprijinind propunerile Comisiei Europene care se concentrează pe facilitarea schimbului de date între statele membre. Am votat în favoarea raportului deoarece acesta adaugă, de asemenea, unele îmbunătăţiri substanţiale textului Comisiei Europene, în special în ceea ce priveşte protecţia datelor persoanelor fizice.

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În conformitate cu procedura de consultare a Parlamentului European, am votat pentru raportul distinsului meu coleg spaniol dl García-Margallo y Marfil referitor la propunerea de regulament a Consiliului privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată. Frauda TVA este adesea organizată pe o bază transfrontalieră, motiv pentru care Uniunea Europeană şi statele sale membre trebuie să fie mai bine coordonate în vederea combaterii fraudei TVA, în special, şi a fraudei fiscale, în general. Mă bucur că propunerea Comisiei stabileşte principiul unui temei juridic pentru stabilirea unei structuri comune, Eurofisc, ceea ce va face posibil schimbul de informaţii multilateral, rapid şi direcţionat, astfel încât statele membre să poată reacţiona în mod adecvat şi într-o manieră coordonată pentru a combate orice noi tipuri de fraudă care apar, întemeindu-se pe analiza riscurilor organizate în comun. Împărtăşesc preocupările raportorului referitoare la protecţia datelor cu caracter personal, care trebuie respectate. Acest tip de date trebuie să fie utilizate numai cu scopul de a preveni şi a combate infracţiunile fiscale.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am susţinut acest raport, deoarece consider că este necesar să se consolideze dispoziţiile din domeniul luptei împotriva fraudei. Frauda cu scopul de a eluda taxele are consecinţe grave asupra bugetelor naţionale, încalcă principiul impozitării corecte, poate denatura concurenţa şi are impact asupra funcţionării pieţei interne. Reglementările actuale nu asigură în mod eficient cooperarea între statele membre, deşi frauda în domeniul taxei pe valoare adăugată este adesea organizată în mai multe ţări şi, prin urmare, statele membre trebuie să coopereze pentru a o preveni. Este încurajator faptul că noua versiune a regulamentului va consolida baza de date a plătitorilor de TVA ai Comunităţii şi a operaţiunilor lor, aspect care va oferi statelor membre acces la informaţii, va îmbunătăţi cooperarea administrativă şi ne va permite să combatem frauda TVA în mod mai eficient.

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. – (RO) Am votat pentru o strategie europeană de luptă pentru combaterea fraudei fiscale şi a evaziunii în domeniul TVA. Consider că se impune crearea unui mecanism la nivel european pentru lupta împotriva fraudei, deoarece amploarea fenomenului denotă că acţiunile de contracarare nu mai pot fi gestionate exclusiv la nivel intern.

Conform Asociaţiei Internaţionale pe probleme de TVA, pierderile anuale de TVA pe întreg teritoriul Uniunii Europene sunt estimate între 60 de miliarde şi 100 de miliarde de euro. De aceea, pledez pentru o strânsă cooperare între autorităţile administrative din statele membre şi Comisia Europeană, pentru a evita consecinţele nefaste pe care frauda fiscală le poate avea asupra bugetelor naţionale, precum şi asupra concurenţei.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Cooperarea administrativă între statele membre în lupta împotriva fraudei şi a criminalităţii financiare este extrem de importantă din motive de echitate şi justiţie, precum şi datorită impactului imens pe care o astfel de infracţiune o are asupra situaţiei economice a unei ţări. Nenumărate cazuri de fraudă apar în domeniul taxei pe valoare adăugată, astfel încât este esenţial să existe un cadru juridic cu măsuri puternice care să genereze o reducere substanţială a numărului de astfel de cazuri.

Este de dorit o cooperare sporită la nivelul administraţiei centrale, prin intermediul schimbului de informaţii, atâta timp cât viaţa privată a individului este respectată, precum şi baze de date complete, iar funcţionarii trebuie să fie instruiţi în mod corespunzător în detectarea şi prelucrarea unor astfel de cazuri. Statele membre trebuie să pună în aplicare măsurile propuse de Uniunea Europeană cât mai rapid posibil, astfel încât să creeze un sistem mai transparent, care să poată combate frauda fiscală în mod eficient.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Denaturările cauzate de frauda în materie de taxă pe valoare adăugată (TVA) afectează echilibrul general al sistemului de resurse proprii, care trebuie să fie echitabil şi transparent pentru a garanta buna funcţionare a Uniunii. Întrucât autorităţile publice au obligaţia de a compensa pierderile veniturilor implicate, creşterea fraudei presupune o presiune fiscală sporită asupra întreprinderilor care respectă normele de impozitare. Deşi nu s-au desfăşurat anchetele privitoare la magnitudinea evaziunii şi fraudei în materie de TVA în toate statele membre, Asociaţia internaţională pentru TVA estimează că pe teritoriul Uniunii Europene, pierderile de TVA se încadrează între 60 de miliarde şi 100 de miliarde de euro. Este nevoie de o cooperare sporită între administraţiile centrale, printr-un schimb de informaţii şi respectarea vieţii private a persoanelor. Statele membre trebuie să pună în aplicare măsurile propuse de Uniunea Europeană cât mai rapid posibil, astfel încât să creeze un sistem mai transparent, care să poată combate frauda fiscală în mod eficient.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Lupta împotriva fraudei fiscale trebuie să fie o prioritate pentru UE, în special în domeniul taxei pe valoarea adăugată. Din acest punct de vedere este susţinută o politică transversală de combatere a fraudei în toate statele membre, în special incluzând schimbul de informaţii. Este deosebit de semnificativ faptul că frauda este una dintre principalele cauze de inechitate în UE, deoarece aceasta conduce la o concurenţă neloială, precum şi la o piaţă dezechilibrată.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. − (ET) Am votat pentru proiectul de regulament al Consiliului privind cooperarea administrativă şi combaterea evaziunii fiscale în materie de taxă pe valoarea adăugată, deoarece acest act juridic va face posibilă lupta comună şi eficientă a statelor membre împotriva evaziunii fiscale transfrontaliere. Evaziunea fiscală are consecinţe grave pentru bugetele statelor membre; aceasta încalcă principiile egalităţii impozitării şi produce denaturări ale concurenţei. Deşi măsurile de combatere a evaziunii fiscale ţin în mare măsură numai de competenţa statelor membre, consider că adoptarea de măsuri împotriva evaziunii fiscale în lumea globală de astăzi trebuie să fie o prioritate şi pentru UE.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Propunerea Comisiei oferă statelor membre mijloacele de combatere eficientă a fraudei în materie de TVA transfrontaliere, prin completarea şi modificarea regulamentului actual, precum şi prin crearea unui temei juridic pentru cooperarea specifică în vederea combaterii fraudei: Eurofisc. Frauda fiscală are consecinţe grave asupra bugetelor naţionale, conduce la încălcări ale principiului impozitării corecte şi este de natură să provoace denaturări ale concurenţei. Nu trebuie să uităm că autorităţile publice au obligaţia de a compensa pierderea de venituri implicate, exercitând o presiune fiscală sporită asupra întreprinderilor care respectă normele fiscale. Lupta împotriva fraudei fiscale în întreaga UE trebuie să completeze măsurile întreprinse de statele membre. Proiectul de regulament are ca scop nu numai oferirea posibilităţii calculării corecte a TVA, ci şi monitorizarea aplicării sale corecte, în special în ceea ce priveşte tranzacţiile intracomunitare, precum şi combaterea fraudei în materie de TVA. În termeni generali, sunt introduse mai multe îmbunătăţiri referitoare la schimbul de informaţii, şi anume o definiţie îmbunătăţită a cazurilor în care statele membre pot să desfăşoare o anchetă administrativă, inclusiv măsuri pentru a remedia eşecul în efectuarea unei anchete.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Mă bucur că impactul financiar al neregulilor, în măsura în care acestea au fost identificate, a scăzut de la 1 024 milioane de euro în 2007 la 783,2 milioane de euro în 2008, cu reduceri înregistrate în toate sectoarele de cheltuieli, cu excepţia cheltuielilor directe şi a fondurilor de preaderare. Sprijin pe deplin activităţile efectuate de Comisie şi aş dori să subliniez faptul că lupta împotriva fraudei şi corupţiei reprezintă o datorie importantă a instituţiilor europene şi a tuturor statelor membre.

Având în vedere situaţia economică specială care afectează toată Europa, sunt de acord că este necesar să protejăm interesele financiare ale Uniunii şi să combatem crima organizată, care, potrivit indicatorilor naţionali, îşi sporeşte capacitatea de coluziune în cadrul instituţiilor, în special prin intermediul fraudei care afectează bugetul comunitar.

Prin urmare, consider că este esenţial să adoptăm legislaţia eficientă pentru a îmbunătăţi cooperarea administrativă în combaterea practicilor dăunătoare de impozitare şi pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne. În acest sens, susţin propunerea de directivă a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării, subliniind în acelaşi timp importanţa responsabilizării sporite a statelor membre, începând cu calitatea informaţiilor înregistrate în bazele de date.

Raport: David Casa (A7-0065/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Propunerea Comisiei de simplificare, modernizare şi armonizare a normelor privind facturile cu TVA aduce îmbunătăţiri, în special în ceea ce priveşte prevederile care permit întreprinderilor mici şi mijlocii să folosească facturi simplificate şi în ceea ce priveşte garantarea faptului că autorităţile fiscale acceptă facturile fiscale electronice în aceleaşi condiţii cu cele tradiţionale. În acest sens, propunerea raportorului de a acorda autorităţilor fiscale posibilitatea de a impune cerinţe suplimentare, cum ar fi numere secvenţiale pentru facturile simplificate, oferă o măsură de siguranţă simplă, care păstrează îmbunătăţirile aduse de Comisie.

În acest domeniu, care priveşte sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată şi normele privind facturarea, Comisia trebuie să sprijine statele membre care au nevoie de asistenţă tehnică pentru modernizarea e-administrării, fie prin programul comunitar Fiscalis 2013, fie prin utilizarea fondurilor structurale. Cred că raportorul a adus amendamente care îmbunătăţesc propunerea Comisiei, motiv pentru care am votat pentru adoptarea acestui raport

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului elaborat de dl Casa referitor la normele privind facturarea cu TVA. În legătură cu acest subiect, o directivă a Consiliului din 2001 a stabilit norme comune la nivelul Uniunii Europene ca mijloc de simplificare, modernizare şi armonizare a normelor privind facturarea cu TVA. Cu toate acestea, există disparităţi în ceea ce priveşte normele din diferite state membre, în special în domeniul facturării electronice. Cu toate acestea, neconcordanţele constituie un impediment în calea integrării acestui tip de facturare, în ciuda faptului că este o sursă de simplificare. O mai mare armonizare a normelor propuse de Comisia Europeană şi sprijinite de către raportor este, prin urmare, o veste bună pentru toate întreprinderile europene, deoarece facturarea electronică va fi mai accesibilă pentru acestea, iar, în schimb, povara lor administrativă va fi redusă.

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În conformitate cu procedura de consultare a Parlamentului European, am votat pentru raportul distinsului meu coleg maltez, dl Casa, referitor la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte normele privind facturarea. Aceasta a devenit esenţială pentru desfiinţarea organizării administrative referitoare la facturare. Din punct de vedere istoric, oportunităţile pe care şi le permit statele membre în acest domeniu au implicat norme disparate, în special în domeniul facturării electronice. Aceste norme reprezintă un obstacol în calea bunei funcţionări a întreprinderilor în special pentru cele care utilizează tehnologii noi de dematerializare pe piaţa internă într-un moment în care poverile administrative inutile din Europa afectează creşterea economică. Sprijin toate măsurile de simplificare propuse în raport, în special cele destinate IMM-urilor şi, în special: pentru a renunţa la cerinţa de a deţine o factură care să respecte formalităţile tuturor statelor membre; pentru a confirma că facturile tipărite şi cele electronice sunt la fel de valabile; şi pentru a elimina posibilitatea traducerii în limbile oficiale în acele state membre în care taxa necesită facturi speciale.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Adoptarea acestui raport este salutară din multe puncte de vedere, însă aş vrea să mă refer - mai ales în calitate de raportor pentru aviz şi autor al unor amendamente esenţiale - doar la cele mai importante dintre ele, ambele având ca rezultat concret reducerea sarcinilor administrative care apasă asupra agenţilor economici

În primul rând, obligaţia statelor membre de a implementa schema de contabilitate de încasări şi plăţi (cash accounting) pentru IMM-uri (definite la nivel european ca fiind firmele cu cifra de afaceri sub 2 000 000 EUR) va fi un stimulent binevenit pentru mediul de afaceri. Aceasta în condiţiile în care un agent economic se află în prezent în situaţia de a plăti TVA-ul unei facturi la momentul emiterii, însă încasarea facturiirespective (şi TVA-ul aferent) putând să aibă loc după luni de zile sau chiar niciodată. În toate cazurile însă, principiul conform căruia deductibilitatea TVA-ului este indisolubil legată de plata acestuia rămâne fundamentală

În al doilea rând, facturii electronice i se conferă aceeaşi valoare juridică ca şi facturii pe hârtie, astfel încât facturile trimise prin e-mail vor înlocui, probabil, actualele facturi de hârtie, uşurând astfel atât activitatea de emitere şi transmitere a facturilor, cât şi pe cea de gestionare şi stocare a acestora.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. − (IT) Aş dori să îl felicit pe raportor, dl Casa, pentru activitatea importantă pe care a desfăşurat-o până acum. Grupul meu parlamentar a fost întotdeauna angajat în a sprijini întreprinderile mici şi mijlocii, care constituie forţa motrice de susţinere a economiei Europei şi pe care noi, în calitate de politicieni, avem datoria de a o stimula.

În special, aprob posibilitatea, propusă de Comisie, de a permite furnizorului să plătească TVA-ul doar atunci când primeşte plata pentru o aprovizionare. De asemenea, sunt de acord cu principiul privind posibilitatea de a oferi valabilitate egală facturilor electronice şi facturilor tipărite. Acest lucru constituie, prin urmare, o serie de măsuri care, în opinia mea, se încadrează într-un proces mai amplu de reducere a birocraţiei care vine în ajutorul întreprinderilor europene, în special în cazul unei astfel de conjuncturi economice critice.

Aşadar, am speranţa că aceste măsuri vor fi adoptate cât mai curând posibil într-un cadru mai amplu de sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care trebuie să funcţioneze într-un mediu fiscal şi economic mai permisiv.

  David Casa (PPE), în scris. − Acesta a fost propriul meu raport referitor la normele privind facturarea în materie de TVA. Am avut succes în solicitarea ca sistemul de contabilitate de casă să fie introdus în mod obligatoriu în toate statele membre, oferind astfel posibilitatea IMM-urilor de a alege sau nu utilizarea unui astfel de sistem. Raportul a constituit de asemenea un succes în ceea ce priveşte reducerea poverilor inutile asupra întreprinderilor, care au fost găsite în cadrul propunerii Comisiei. În acest scop, raportul a avut succes în atingerea obiectivelor sale şi am votat în favoarea acestuia.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) O mai mare integrare a pieţei interne şi reducerea costurilor nejustificate pentru întreprinderi printr-un proces de simplificare şi de reducere a barierelor administrative constituie obiective care trebuie avute în vedere pentru elaborarea legislaţiei Uniunii.

Această directivă, care vizează stabilirea unui sistem comun de facturare cu privire la taxa pe valoarea adăugată, este, prin urmare, esenţială pentru atingerea acestor obiective. În special, consider că metoda de facturare tradiţională ar trebui să fie înlocuită cu facturarea electronică, care este mai rapidă şi mai puţin costisitoare pentru întreprinderi şi persoane fizice, cu condiţia ca principiul transparenţei să fie respectat.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Directiva în discuţie urmăreşte să stabilească un sistem comun de facturare pentru taxa pe valoarea adăugată printr-un exerciţiu de simplificare şi de reducere a poverii administrative; acest lucru este esenţial pentru o mai bună integrare a pieţei interne şi pentru reducerea costurilor nejustificate pentru întreprinderi. Consider că această directivă constituie un pas pozitiv în vederea clarificării şi asigurării certitudinii juridice, atât pentru persoanele plătitoare de impozite, cât şi pentru administraţii, furnizând în acelaşi timp mijloace suplimentare de luptă împotriva fraudei fiscale în materie de taxă pe valoarea adăugată.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Un sistem comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) în ceea ce priveşte normele privind facturarea este esenţial pentru simplificarea, modernizarea şi armonizarea normelor privind facturarea cu TVA. De asemenea, acest sistem nou aduce economii importante întreprinderilor, lucru care este extrem de important în acest context de criză. Adoptarea acestui raport reprezintă, de asemenea, un pas suplimentar în lupta împotriva fraudei şi evaziunii fiscale.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. − (ET) În calitate de liberal, am votat pentru directiva de schimbare a normelor privind facturarea, deoarece cred că metoda utilizată în prezent, prin care acest capitol a fost încorporat în directiva privind TVA, nu şi-a atins pe deplin obiectivul, care a fost acela de a simplifica, moderniza şi armoniza prezentarea de facturi cu TVA. Consider că noile norme vor reduce povara birocraţiei antreprenorului şi, de asemenea, vor asigura că aceleaşi norme privind întocmirea şi emiterea facturilor vor începe să se aplice în toate statele membre. Având în vedere piaţa liberă şi circulaţia serviciilor, nimic altceva nu ar fi rezonabil.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0079/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Pe baza recomandării făcute nouă în raportul colegului meu deputat din Polonia, dl Czarnecki, am votat în favoarea acordării grefierului Curţii de Justiţie a descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. Susţin cererea Curţii de Conturi potrivit căreia procedurile consolidate privind achiziţiile publice trebuie să fie stabilite de către Curtea Europeană de Justiţie. Sunt mulţumit de buna funcţionare a CEJ. Cu toate acestea, nu pot înţelege reticenţa CEJ de a publica declaraţiile de avere ale membrilor săi şi sprijin cererea făcută de Parlament de a pune în aplicare această practică fără întârziere.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Acest raport oferă o analiză exhaustivă a situaţiei bugetare a Curţii Europene de Justiţie (CEJ). Acesta subliniază o serie de probleme importante care ar trebui să fie reexaminate de urgenţă, cum ar fi necesitatea de a îmbunătăţi procedurile privind achiziţiile publice, cu scopul de a sprijini serviciile de autorizare să organizeze procedurile de licitaţie şi să controleze respectarea obligaţiilor de reglementare. Salut faptul că CEJ a adoptat practica de a include în raportul său de activitate un capitol în care să prezinte în mod detaliat măsurile luate pentru a da curs deciziilor anterioare ale Parlamentului privind descărcarea de gestiune, precum şi rapoartele Curţii de Conturi.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Curtea de Justiţie.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0097/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În temeiul recomandării făcute în raportul colegului meu deputat din Polonia, dl Czarnecki, am votat în favoarea acordării Secretarului general al Curţii Europene de Conturi descărcarea de gestiune în privinţa execuţiei bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. La fel ca mulţi dintre colegii mei deputaţi, sunt încântat de buna funcţionare a Curţii şi de gestiunea sa financiară stabilă. Regret că declaraţiile de avere ale membrilor Curţii pe care aceştia din urmă le prezintă preşedintelui Curţii în conformitate cu Codul său de conduită nu sunt făcute publice sau, cel puţin, comunicate membrilor Comisiei pentru control bugetar.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Mă bucur să văd că o firmă externă, PricewaterhouseCoopers a auditat conturile Curţii de Conturi şi a concluzionat că „nu ne-a atras atenţia niciun aspect care să ne determine să credem că, în toate aspectele semnificative şi pe baza criteriilor (identificate), (a) resursele alocate Curţii nu au fost utilizate pentru scopurile propuse ale acestora şi (b) procedurile de control în vigoare nu oferă garanţiile necesare pentru a asigura conformitatea operaţiunilor financiare cu normele şi reglementările aplicabile”. De asemenea, salut includerea din partea Curţii de Conturi a unui capitol care prezintă în mod detaliat măsurile adoptate pentru a da curs deciziilor anterioare adoptate de Parlament în cursul anului privind descărcarea de gestiune.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) În calitate de organism răspunzător în mare măsură de auditarea instituţiilor europene, Curtea de Conturi trebuie să fie, la rândul său, auditată. Este evident faptul că auditul efectuat de către o entitate din exterior PricewaterhouseCoopers s-a dovedit a fi foarte pozitiv. Raportul auditorului intern a fost de asemenea pozitiv, iar majoritatea recomandărilor sale au fost acceptate şi aplicate în avans, în conformitate cu mai multe planuri de acţiune.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0070/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În temeiul recomandării făcute în raport de către colegul meu din Polonia, dl Czarnecki, am votat în favoarea acordării Ombudsmanului European a descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. Salut decizia Ombudsmanului, dl Diamandouros, de a face publică declaraţia anuală de avere şi de a o publica pe site-ul său.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi a indicat în raportul său anual faptul că auditul nu a dat naştere niciunei observaţii semnificative în ceea ce priveşte Ombudsmanul. Totuşi, aceasta a constatat că anumite aspecte ale procesului de achiziţii publice ar putea fi îmbunătăţite. Mă alătur raportorului în a saluta călduros decizia Ombudsmanului de a publica declaraţia anuală de avere şi de a o face disponibilă pe internet. Sunt de acord cu raportorul în a îndemna Ombudsmanul să includă în următorul său raport de activitate (pentru exerciţiul financiar 2009) un capitol în care să prezinte în mod detaliat măsurile adoptate pentru a da curs deciziilor anterioare ale Parlamentului adoptate în cursul anului privind descărcarea de gestiune.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Ombudsmanul European.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0098/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Pe baza recomandării făcute Parlamentului European în raportul colegului meu din Polonia, dl Czarnecki, am votat în favoarea acordării descărcării de gestiune Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor (AEPD) pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. Salut publicarea anuală a declaraţiilor de avere ale membrilor aleşi ai acestei instituţii (responsabilul şi adjunctul Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor).

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, aceştia trebuie să răspundă în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care fondurile publice au fost utilizate. Mă alătur raportorului în evaluarea pozitivă efectuată cu privire la eforturile de consolidare a gestionării resurselor financiare şi umane, precum şi la îmbunătăţirea funcţionalităţii şi eficienţei funcţiilor de control intern realizate în 2008. Salut, de asemenea, publicarea anuală a declaraţiilor de avere ale membrilor aleşi ai Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor (AEPD), care conţin informaţii relevante privind posturile remunerate sau activităţile, precum şi activităţile profesionale declarabile. Acest lucru este esenţial pentru consolidarea încrederii publicului în cei care deţin funcţii publice. Sunt de acord cu raportorul în a îndemna AEPD să includă în următorul său raport de activitate (pentru exerciţiul financiar 2009) un capitol în care să prezinte în mod detaliat măsurile adoptate pentru a da curs deciziilor anterioare ale Parlamentului adoptate în cursul anului privind descărcarea de gestiune.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0071/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În temeiul recomandării făcute Parlamentului European în raportul distinsei mele colege şi prietene, dna Mathieu, am votat în favoarea acordării directorului Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene a descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului Centrului aferent exerciţiului financiar 2008. Nu pot să înţeleg de ce acest organism acumulează excedente aparent inutile, de exemplu, un excedent de aproape 27 de milioane de euro în 2008 şi fonduri acumulate la 31 decembrie 2008 de aproape 50 de milioane de euro. Sunt surprins de faptul că disputa privind pensiile nu a fost rezolvată.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi declară că a obţinut asigurări rezonabile potrivit cărora conturile anuale ale Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene sunt fiabile şi că operaţiunile subiacente sunt legale şi regulamentare. În ceea ce priveşte activităţile Centrului, Curtea de Conturi a constatat că a existat o anumită lipsă de precizie în previziunile pentru cererile de traduceri primite, fapt care a făcut ca Centrul să aibă un excedent bugetar acumulat contrar Regulamentului (CE) nr. 2965/94. Prin urmare, această situaţie trebuie remediată. Asemenea raportoarei, consider că este regretabil faptul că nu a fost încă soluţionat conflictul dintre Centru şi Comisie cu privire la cota de contribuţie la pensie a angajatorului pentru personal.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0091/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile şi că tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Acest lucru înseamnă că Centrul a înregistrat progrese enorme în ceea ce priveşte procedura de inventariere pentru identificarea, înregistrarea şi capitalizarea activelor privind documentaţia de control asupra proceselor interne şi asupra procedurilor de achiziţii publice. Totuşi, a existat o stagnare în zona de gestionare a personalului, având în vedere că obiectivele pentru personal şi indicatorii de performanţă nu au fost nici cuantificabili, nici nu s-au concentrat asupra rezultatelor. Cu toate acestea, asemenea raportoarei, salut intenţia Centrului de a introduce un sistem pilot în 2010 pentru înregistrarea timpului de lucru petrecut de fiecare membru al personalului.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0105/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Comunitare pentru Controlul Pescuitului aferente exerciţiului financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Sunt îngrijorat de observaţia făcută de Curtea de Conturi potrivit căreia Agenţia nu întocmeşte un program de lucru multianual, care este esenţial pentru gestionarea financiară eficientă şi pentru stabilirea de obiective clare. Consiliul de administraţie ar trebui să fie felicitat pentru decizia sa de a începe să dezvolte acest tip de program. Un astfel de program va fi esenţial pentru îmbunătăţirea gestiunii bugetare şi financiare a Agenţiei. Deşi Curtea a aprobat această gestionare, aceasta mai are încă unele neajunsuri care trebuie să fie abordate. Asemenea raportoarei, cred că un instrument important care trebuie prezentat ar constitui un mijloc eficient de gestionare a timpului de lucru al personalului, prin stabilirea strictă a numărului de ore recomandate pentru fiecare proiect.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0072/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) În temeiul recomandării făcute Parlamentului European în raportul distinsei mele colege şi prietene, dna Mathieu, am votat în favoarea acordării directorului Agenţiei Europene pentru Reconstrucţie descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. Consider că ar fi util pentru Comisie, ca urmare a memorandumului de înţelegere din decembrie 2008 între Comisie şi Agenţie, care prevede anumite tranzacţii de încheiere şi în special pentru ca activele reziduale ale Agenţiei să devină proprietatea Comisiei după 31 decembrie 2008, să prezinte un raport detaliat final referitor la tranzacţiile de încheiere, atât pentru aspectele sociale, cât şi pentru cele financiare. Sprijin solicitările de clarificare cu privire la fondurile alocate provinciei Kosovo, deoarece este în joc credibilitatea Uniunii şi a acestei naţiuni tinere, care într-o zi intenţionează să devină un stat membru al UE.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Trebuie să evidenţiez faptul că Curtea de Conturi a constatat că nu au fost îndeplinite niciuna dintre condiţiile formale necesare pentru acordarea unei subvenţii directe de 1 399 132 de euro (0,31 % din bugetul operaţional disponibil) unei organizaţii internaţionale. Asemenea raportoarei, deplâng faptul că funcţionarea eficientă a Agenţiei Europene pentru Reconstrucţie a fost afectată, iar gestionarea fondurilor a fost transferată către delegaţii; Solicit Comisiei să prezinte un raport care să prezinte în mod detaliat numărul de personal pe care delegaţiile l-au folosit pentru a face faţă sarcinilor Agenţiei; şi invit Comisia să ofere informaţii cuprinzătoare şi complete dacă a fost furnizat sprijin bugetar din fondurile transferate de la Agenţie către delegaţii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0068/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Susţin că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi a declarat în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Europene de Siguranţă a Aviaţiei aferente exerciţiului financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Au fost înregistrate progrese marcante în anii precedenţi şi s-au depus eforturi pentru punerea în aplicare a măsurilor propuse în trecut, atât de Curtea de Conturi, cât şi de Serviciul de audit intern. Cu toate acestea, după cum subliniază raportorul, mecanismele pentru stabilirea obiectivelor Agenţiei trebuie să fie consolidate pentru a facilita evaluarea realizărilor lor şi ar trebui introdusă o nouă metodologie pentru gestionarea personalului, de la recrutare la evaluarea performanţei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Siguranţa Aviaţiei.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0104/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi declară că a obţinut asigurări rezonabile potrivit cărora conturile anuale ale Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Ar trebui subliniat faptul că Centrul a consolidat funcţiile sale de sănătate publică, a sporit capacităţile programelor sale aplicabile bolilor specifice, a dezvoltat în continuare parteneriate şi a îmbunătăţit structurile sale manageriale. Totuşi, deplâng faptul că Centrul nu şi-a îndeplinit în mod exhaustiv obligaţia de a trimite autorităţii responsabile pentru descărcarea de gestiune un raport întocmit de directorul său care să rezume numărul de audituri interne realizate de auditorul intern.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat pentru acest raport referitor la Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0089/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi arată că a obţinut asigurări rezonabile potrivit cărora conturile anuale ale Agenţiei Europene pentru Produse Chimice sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Agenţia desfăşoară un rol pe care Comisia nu este în măsură să îl adopte; este în deplină concordanţă cu priorităţile strategice ale Uniunii, iar activităţile sale sunt complementare cu cele ale altor agenţii. Ar trebui remarcat faptul că Curtea de Conturi evidenţiază întârzierile în activităţile operaţionale cauzate de dificultăţile în punerea în aplicare a sistemului informatic şi de o lipsă de personal calificat.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Produse Chimice.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0092/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi consideră în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Europene de Mediu pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Felicit Agenţia cu privire la evaluarea externă a agenţiilor descentralizate ale UE împuternicite de Comisie în 2009, deoarece principalele concluzii au fost foarte pozitive. În special, o felicit pentru înfiinţarea unui sistem bine dezvoltat de gestionare a activităţii, a unui program de lucru multianual, a unui instrument de planificare şi control cu indicatori, precum şi a unui sistem de gestionare integrată de control, toate acestea contribuind la asigurarea unei gestionări eficiente.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană de Mediu.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0086/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. În raportul său, Curtea de Conturi descrie conturile anuale ale Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară pentru exerciţiul financiar 2008 ca fiind fiabil, iar tranzacţiile subiacente ca fiind legale şi regulamentare. Autoritatea a atins un nivel ridicat de execuţie bugetară, atât pentru creditele angajate, cât şi pentru creditele de plată (97 % şi respectiv 95 %). Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că unele imperfecţiuni care au fost identificate anterior de Curtea de Conturi rămân şi devin recurente, anume reportările de credite pentru anul următor şi anularea angajamentelor pentru activităţile operaţionale reportate din anul precedent. Această situaţie contravine principiului anualităţii şi denotă deficienţe în programare şi bugetare, care trebuie să fie remediate. Totuşi, faptul că Autoritatea a reuşit în ultimii ani să îşi îmbunătăţească în mod substanţial şi consistent indicatorii de performanţă este o evoluţie extrem de pozitivă.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0067/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Asemenea raportoarei, susţin faptul că Centrul ar trebui să stabilească în mod explicit obiectivele propuse în programul său de lucru anual, pentru a facilita evaluarea anuală a performanţelor sale. Acesta ar trebui să includă, de asemenea, procedurile de gestionare a resurselor umane pentru a face un astfel de management mai eficient, de exemplu, prin introducerea obiectivelor privind orele de lucru pentru agenţii săi în programarea sa şi prin stabilirea duratei medii pe care ar trebui să o acorde fiecărui proiect.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0078/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi a declarat că a obţinut asigurări rezonabile cu privire la fiabilitatea conturilor anuale ale Agenţiei Europene pentru Medicamente şi cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente. Mă alătur raportoarei în a felicita Agenţia în legătură cu punerea în aplicare a bugetului sofisticat bazat pe activitate şi a monitorizării care satisface utilizatorul. Cu toate acestea, Agenţia trebuie să îmbunătăţească gradul de calitate al procedurilor de achiziţii publice, astfel încât să pună capăt deficienţelor identificate de Curtea de Conturi (de exemplu, în ceea ce priveşte aplicarea metodelor de evaluare pentru criteriile de preţ şi în ceea ce priveşte necesitatea esenţială pentru justificări în alegerea procedurilor).

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Medicamente.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0081/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi şi-a exprimat opinia potrivit căreia există dovezi că conturile anuale ale Agenţiei Europene pentru Siguranţă Maritimă sunt fiabile şi că tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Cu toate acestea, Agenţia nu a reuşit să pregătească un program de lucru multianual, iar programul său de lucru anual nu a fost legat de bugetul angajat. Cu toate acestea, Agenţia finalizează o strategie pe cinci ani şi dezvoltă indicatori privind performanţa, care vor trebui să fie prezentaţi Parlamentului pentru control. De asemenea, raportul subliniază faptul că procedurile de stabilire a bugetului nu au fost suficient de riguroase, conducând la un număr ridicat de transferuri bugetare şi la un nivel ridicat de anulare a creditelor de plată, indicând deficienţe în planificare şi monitorizare. Cu toate acestea, este posibil ca acest lucru să fi fost un caz unic, din cauza mutării pe termen lung în clădirea de birouri a Agenţiei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0087/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Europene pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Cu toate acestea, subliniază deficienţele în procedurile de achiziţii publice, în special în ceea ce priveşte subestimarea bugetelor contractelor-cadru, care în cele din urmă constituie un obstacol la adresa concurenţei loiale. Prin urmare, aceste deficienţe trebuie să fie depăşite. Având în vedere importanţa reţelelor de comunicaţii electronice, Agenţia ar trebui să fie felicitată pentru îmbunătăţirea rezistenţei reţelelor europene de comunicaţii electronice, precum şi pentru dezvoltarea şi întreţinerea cooperării cu statele membre.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0084/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, aceştia trebuie să răspundă în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care fondurile publice au fost utilizate. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Europene a Căilor Ferate pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Cu toate acestea, Curtea de Conturi arată că Agenţia prezintă puncte slabe în stabilirea de obiective şi măsuri de performanţă, precum şi probleme legate de procedurile de achiziţii publice. Având în vedere controlul mai mare al activităţilor organismelor publice, Agenţia trebuie să adopte măsuri adecvate pentru a depăşi aceste probleme. În cele din urmă, felicit Agenţia cu privire la punerea în aplicare a 32 din cele 36 de recomandări făcute de Serviciul de audit intern începând din anul 2006. Cu toate acestea, printre cele patru recomandări care sunt încă în curs, una este critică, iar trei sunt foarte importante şi, prin urmare, invit Agenţia să pună în aplicare anumite standarde de control intern cu privire la semnăturile băncii, separarea sarcinilor, posturile sensibile şi întreţinerea competenţelor delegaţiei, astfel cum se menţionează în aceste recomandări.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană a Căilor Ferate.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0083/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Fundaţiei Europene de Formare pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Cu toate acestea, aceasta avertizează că există nereguli şi o lipsă de transparenţă în procedurile de recrutare, iar Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a deschis o anchetă referitoare la Fundaţie. Trebuie remarcat, totuşi, faptul că Fundaţia declară că a întreprins o revizuire aprofundată a procedurilor de recrutare ca răspuns la constatările Curţii de Conturi, deşi nu am fost încă informaţi cu privire la acest lucru. În sfârşit, este important să subliniem că activitatea Fundaţiei în sprijinirea Comisiei în 2008 a obţinut o rată de satisfacţie de 97 % din partea Comisiei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Fundaţia Europeană de Formare.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0069/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi a declarat că a obţinut asigurări rezonabile cu privire la fiabilitatea conturilor anuale ale Agenţiei Europene pentru Sănătate şi Securitate în Muncă şi cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente. Agenţia şi-a îmbunătăţit în mod semnificativ gestiunea financiară în ultimii trei ani, lucru binevenit, şi ar trebui să continue să depună eforturi pentru asigurarea celor mai înalte standarde în planificarea bugetară, punerea în aplicare şi control. Cu toate acestea, rămân câteva nereguli care trebuie rezolvate, în special în ceea ce priveşte procedurile de achiziţii publice.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0076/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi arată că a obţinut asigurări rezonabile că conturile anuale ale Agenţiei de Aprovizionare a Euratom sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. Ar trebui remarcat faptul că în 2008, Agenţia nu a primit nicio subvenţie pentru a acoperi operaţiunile sale, iar Comisia a suportat toate cheltuielile survenite Agenţiei pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008. De asemenea, trebuie remarcat faptul că angajamentele reportate din exerciţiul financiar 2007 au fost plătite cu partea neutilizată a subvenţiei pentru 2007. În orice caz, prin urmare, în lipsa unui buget autonom, Agenţia este de facto integrată în cadrul Comisiei. Acest lucru ar putea ridica întrebări cu privire la structura şi autonomia sa, care pot fi examinate în viitor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia de Aprovizionare a Euratom.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0088/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. În urma depistării unor deficienţe în procesul de recrutare şi în procedurile de achiziţii publice din anul precedent, Curtea de Conturi afirmă în raportul său că conturile anuale ale Fundaţiei Europene pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar operaţiunile subiacente sunt legale şi regulamentare. Acest lucru reprezintă o îmbunătăţire în ceea ce priveşte gestionarea conturilor Fundaţiei şi sistemelor de audit intern, care este binevenită. Având în vedere importanţa acestei agenţii, sper că aceasta îşi va continua eforturile privind disciplina bugetară, va îmbunătăţi procedurile de gestionare a resurselor umane şi va introduce numărul personalului, inclusiv personalul contractual, într-o manieră transparentă în raportul de activitate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat pentru raportul referitor la Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0093/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. În ciuda avizului Curţii de Conturi potrivit căruia conturile Unităţii Europene de Cooperare Judiciară (Eurojust) sunt fiabile, iar tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare, mă îngrijorează evaluarea raportoarei că „lipsa indicatorilor, carenţele în măsurarea gradului de satisfacţie a utilizatorilor şi lipsa de coordonare între buget şi programul de lucru fac dificilă evaluarea performanţelor Eurojust”. De asemenea, am luat act de constatarea Curţii de Conturi potrivit căreia în 2008 Eurojust a avut o problemă în ceea ce priveşte reportarea creditelor, cu toate că suma a fost mai mică decât în anul precedent şi sunt necesare acţiuni pentru a preveni repetarea acestei situaţii pe viitor. În cele din urmă, împărtăşesc preocuparea raportoarei că niciuna dintre cele 26 de recomandări făcute de Serviciul de audit intern nu au fost pe deplin puse în aplicare de către Eurojust.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Eurojust.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0090/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Doresc să felicit Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene pentru efortul depus în vederea remedierii deficienţelor identificate anterior, atât de către Curtea de Conturi, precum şi de Serviciul de audit intern. Aş dori să subliniez în special introducerea de măsuri pentru a îmbunătăţi evaluarea performanţei. Astfel de acţiuni trebuie să fie dezvoltate în continuare.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0085/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi precizează în raportul său că conturile anuale ale Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) pentru exerciţiul financiar 2008 sunt fiabile, iar operaţiunile subiacente sunt legale şi regulamentare. Menţionăm faptul că bugetul Agenţiei a crescut în mod substanţial în ultimii trei ani, crescând cu 69 % în 2008. Cu toate acestea, Curtea de Conturi a găsit în mod constant câteva deficienţe, în special: (i) un nivel ridicat de reportări şi anulări (cu 49 %, aproape 69 % şi 55 % din creditele disponibile în 2008, 2007 şi 2006, respectiv, necheltuite); (ii) angajamentele juridice asumate înainte de angajamentele bugetare corespunzătoare; şi (iii) procedurile de recrutare care se abat de la norme, în special în ceea ce priveşte transparenţa şi caracterul nediscriminatoriu al procedurilor în cauză.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Agenţia Europeană pentru Managementul Cooperării Operaţionale la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0073/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Mă îngrijorează faptul că, potrivit cuvintelor raportoarei, Autoritatea de Supraveghere a Sistemului Global European de Navigaţie prin Satelit (GNSS) a hotărât să îşi prezinte rezultatele activităţilor fără să ia în considerare faptul că gestionarea Autorităţii programelor Galileo şi a Serviciului european geostaţionar mixt de navigare vor fi întrerupte după finalizarea transferului de active şi de fonduri către Comisie, programate pentru sfârşitul primului trimestru al anului 2008. Am regretat, de asemenea, faptul că Curtea de Conturi a calificat declaraţia sa de asigurare a fiabilităţii conturilor anuale pentru exerciţiul financiar 2008 şi cu privire la legalitatea şi regularitatea tranzacţiilor subiacente.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Autoritatea Europeană de Supraveghere a GNSS.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0094/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. În raportul său, Curtea de Conturi descrie conturile anuale ale Întreprinderii comune europene pentru ITER şi pentru dezvoltarea energiei de fuziune aferent exerciţiului financiar 2008, ca fiind fiabile, iar tranzacţiile subiacente ca fiind legale şi regulamentare. Ar trebui remarcat faptul că Curtea de Conturi a identificat un excedent de 57 600 000 de euro în contul rezultatului bugetar, care reprezintă 38 % din veniturile acumulate, iar o parte din acel surplus a fost reportat pentru exerciţiul financiar 2009. Acest lucru ar fi putut rezulta din faptul că Întreprinderea comună a fost într-o fază de început şi nu şi-a instituit pe deplin controlul intern şi sistemele de informaţii financiare în cursul exerciţiului financiar 2008.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat pentru raportul referitor la Întreprinderea comună europeană pentru ITER şi dezvoltarea energiei prin fuziune.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0077/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să fie răspunzători faţă de publicul larg. Prin urmare, ei trebuie să dea socoteală în mod obiectiv şi riguros pentru modul în care au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziţia lor. Curtea de Conturi a declarat că a obţinut asigurări rezonabile cu privire la fiabilitatea conturilor anuale ale Întreprinderii comune pentru gestionarea modernizării controlului traficului aerian în Europa (SESAR) şi cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente. Cu toate acestea, asemenea raportoarei, nu pot să nu subliniez faptul că bugetul final adoptat de Consiliul de Administraţie în aprilie 2008 s-a dovedit a fi extrem de nerealist, aşa cum este ilustrat de angajamentul şi de ratele creditelor de plată de 1 % şi, respectiv, 17 %. De asemenea, aş dori să subliniez faptul că au existat deficienţe în controalele de tranzacţie şi nu s-au efectuat controale interne adecvate pentru contractele de achiziţii publice. Consider că este esenţial pentru SESAR să adopte măsurile necesare pentru a rezolva problemele identificate acum în cursul exerciţiului financiar următor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Întreprinderea comună SESAR.

Raport: Brian Simpson (A7-0101/2010)

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind echipamentele sub presiune transportabile, care ar abroga directiva existentă şi o serie de alte directive conexe. Întrucât unele prevederi tehnice ale directivei existente intră în conflict cu normele internaţionale privind transportul de mărfuri periculoase, este esenţial să se elimine neconcordanţele şi să se alinieze cerinţele tehnice la normele internaţionale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Transportul de echipamente sub presiune, cum ar fi rezervoarele, recipientele şi cilindrii, este în prezent reglementat de Directiva 1999/36/CE, care stabileşte cerinţele de siguranţă pentru transportul rutier şi feroviar. În plus, directiva instituie norme comune pentru proiectarea, construcţia şi verificările ulterioare ale acestui tip de echipament.

Cu toate acestea, normele respective încălcă normele internaţionale privind transportul de mărfuri periculoase, motiv pentru care Comisia a prezentat o propunere de directivă revizuită. Propunerea nu implică nicio modificare substanţială a cadrului de reglementare existent în ceea ce priveşte domeniul de aplicare şi dispoziţiile principale. Aceasta vizează pur şi simplu eliminarea inconsecvenţelor menţionate mai sus, prin introducerea cerinţelor tehnice privind transportul de mărfuri periculoase în conformitate cu normele internaţionale în vigoare.

Aşadar, împărtăşesc opinia raportorului că, în lipsa unei soluţii orizontale între instituţii în ceea ce priveşte modul de redactare a noilor dispoziţii privind comitologia, dosarul trebuie să se încheie cât mai rapid posibil, cu un acord la prima lectură.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Transportul de echipamente sub presiune, cum ar fi rezervoarele, recipientele şi cilindrii, este în prezent reglementat de Directiva 1999/36/CE. Directiva garantează libera circulaţie a acestor echipamente în interiorul Uniunii, inclusiv introducerea lor pe piaţă, prin stabilirea unor norme comune pentru proiectarea, construcţia şi controalele ulterioare. Cu toate acestea, unele prevederi tehnice ale directivei existente intră în conflict cu normele internaţionale pentru transportul mărfurilor periculoase. Prin urmare, Comisia a prezentat o propunere de directivă revizuită, care ar abroga directiva existentă privind echipamentul sub presiune transportabil şi o serie de alte directive conexe. Pentru motivele de mai sus, am votat pentru această rezoluţie, prin intermediul căreia comitetul este invitat să adopte raportul fără amendamente suplimentare şi să îl mandateze pe raportor să înceapă negocierile cu Consiliul pe această bază.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Preocuparea crescândă legată de aspectele referitoare la mediu şi protecţia sa ne face să acordăm mai multă atenţie normelor de siguranţă referitoare la transportul de echipamente sub presiune. Scopul acestei directive este de a consolida siguranţa şi a asigura libera circulaţie a acestor echipamente în interiorul Uniunii, prin stabilirea unor norme clare, transparente şi obligatorii pentru transportul în condiţii de siguranţă a echipamentelor sub presiune din toate statele membre, standardizând procedurile în întreaga UE.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Cel mai important obiectiv al acestei directive este eliminarea incoerenţelor existente în legislaţia anterioară, prin alinierea cerinţelor tehnice la normele internaţionale privind transportul de mărfuri periculoase. În plus, propunerea urmăreşte simplificarea şi raţionalizarea anumitor dispoziţii, în special cele referitoare la procedurile de evaluare a conformităţii. De asemenea, propunerea include dispoziţii în ceea ce priveşte echipamentele pentru operaţiuni de transport pe piaţa internă, stabilind un cadru general pentru comercializarea produselor pe piaţa unică europeană

Am votat acest raport deoarece consider că propunerea va asigura, după adoptare, un nivel înalt de siguranţă pentru echipamentele sub presiune transportabile şi utilizatorii acestora, iar implementarea corectă la nivelul statelor membre va asigura o protecţie sporită a mediului şi sănătăţii cetăţenilor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Simpson referitor la echipamentele sub presiune transportabile, chiar dacă amendamentul nostru nu a fost adoptat.

Raport: Jörg Leichtfried (A7-0035/2010)

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Securitatea aeroportului şi transparenţa tarifelor de consum, în scopul de a ridica standardele şi nivelurile: acestea sunt temele abordate de propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind tarifele de securitate aviatică.

Sistemele actuale de acoperire a costurilor legate de securitatea aviaţiei, reglementate la nivel naţional, nu sunt întotdeauna clare pentru toţi utilizatorii finali, care adesea nici măcar nu sunt consultaţi înainte ca taxele să fie calculate sau să se aducă modificări la un sistem de taxare care îi afectează. Printre alte propuneri, raportul sugerează includerea pasagerilor şi a asociaţiilor de protecţie a consumatorilor în cadrul consultărilor dintre organismul de gestionare a securităţii şi companiile aeriene, pentru a se asigura că toate costurile măsurilor de securitate sunt stabilite în mod corect, precum şi pentru a verifica preţul biletului de avion plătit de utilizatorul final.

Salut un alt punct atins de raport: solicitarea privind adoptarea unei directive să fie pusă în aplicare numai de către aeroporturile din statele membre care impun în mod eficient tarife pentru măsuri de securitate, şi nu de cele în care acest tip de măsură nu a fost introdus. Din aceste motive, am votat în favoarea raportului.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Evenimentele din ultimele săptămâni au arătat că securitatea aeroportului este o sarcină foarte importantă pentru statele membre şi că trebuie să adopte toate măsurile esenţiale de precauţie. Fiecare stat membru decide asupra metodelor de finanţare şi asupra aplicării securităţii aviaţiei. Este foarte important faptul că directiva stabileşte principiile de bază şi procedurile aplicabile organismului responsabil pentru securitate şi companiile aeriene. Deşi cerinţele legale pentru reglementarea aeroportului diferă foarte mult în multe state membre, trebuie să fie totuşi furnizată o cantitate rezonabilă de informaţii din partea operatorului către transportatorii aerieni, astfel încât să aibă sens procesul de consultare între aeroporturi şi transportatorii aerieni. În acest scop, directiva stabileşte ce informaţii ar trebui să fie furnizate în mod periodic de către organismul de gestionare a aeroportului. Transportatorii aerieni trebuie, la rândul lor, să furnizeze informaţii referitoare la propriile previziuni de trafic, la utilizarea prevăzută a flotei şi la cerinţele lor specifice, prezente şi viitoare referitoare la aeroport, astfel încât să permită organismului de gestionare a aeroportului să utilizeze capitalul şi capacitatea acestuia în mod optim.

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Christel Schaldemose şi Britta Thomsen (S&D), în scris. − (DA) Social-democraţii danezi din Parlamentul European s-au abţinut de la votul privind această propunere, deoarece consideră, în primul rând, că această legislaţie este inutilă, pentru că legislaţia necesară în acest domeniu este deja în vigoare. În al doilea rând, credem că nu este răspunderea UE să solicite statelor membre să plătească orice costuri suplimentare pentru securitatea aeroportuară. Problema finanţării tarifelor de securitate ar trebui să fie încredinţată fiecărui stat membru.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind tarifele de securitate aviatică. Această propunere este extrem de importantă în susţinerea şi protejarea consumatorilor şi a drepturilor pasagerilor, deoarece stabileşte o serie de principii de bază care trebuie respectate de către operatorii aeroportuari în momentul stabilirii taxelor lor de securitate. Acestea sunt: nediscriminarea, consultarea şi calea de atac, transparenţa şi legătura dintre costuri şi tarifele de securitate, precum şi înfiinţarea unei autorităţi de supraveghere.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Comisia Europeană a prezentat o propunere de stabilire a principiilor de bază care trebuie respectate de către operatorii aeroporturilor în momentul stabilirii taxelor lor de securitate: (i) nediscriminarea; (ii) consultarea şi calea de atac; (iii) transparenţa şi corelarea cu costul tarifelor de securitate; şi (iv) înfiinţarea unei autorităţi de supraveghere.

Principala întrebare care apare în acest sens este aceea a finanţării măsurilor de securitate mai stricte care ar trebui să fie puse în aplicare. Parlamentul a solicitat de mai multe ori o reglementare de finanţare a tarifelor de securitate, dar fără succes. Raportorul susţine foarte bine că finanţarea acestor măsuri mai stricte nu ar trebui să fie suportată exclusiv de către pasageri (prin externalizarea costurilor), dar ar trebui să fie finanţate de către statele membre, care în cele din urmă poartă răspunderea pentru securitatea aeroporturilor lor. În sfârşit, aş dori să subliniez faptul că nu se poate investi prea mult în securitatea aeroportului şi a pasagerilor, aşa cum au demonstrat în mod clar cele mai recente atacuri teroriste împotriva aviaţiei civile, care din fericire au fost dejucate.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Parlamentul European a solicitat – de mai multe ori şi în zadar – adoptarea regulamentului de finanţare a taxei de securitate pentru a obţine o mai mare transparenţă, precum şi pentru ca impozitele şi taxele de securitate să fie legate de scopurile lor reale. Parlamentul European consideră că statele membre ar trebui să suporte cheltuielile pentru punerea în aplicare a măsurilor mai stricte. Incidentul terorist de acum câteva săptămâni a arătat din nou că securitatea aeroportului este responsabilitatea statelor membre şi că scopul măsurilor existente de securitate şi al celor nou avute în vedere este de a preveni actele de terorism. Cu toate acestea, un punct care nu a fost ridicat până în prezent în dezbatere în această privinţă, este faptul că în cele din urmă, pasagerii sunt cei care suportă cheltuielile pentru astfel de măsuri. Sunt de acord cu modificările introduse prin această rezoluţie, care va face posibilă prevenirea procedurilor paralele inutile şi a costurilor administrative în acest domeniu.

  Louis Grech (S&D), în scris. − Trebuie să ne asigurăm că tarifele de securitate în aeroport sunt transparente, obiective şi bazate pe criterii clare care reflectă costurile reale. Orice costuri noi la transportul aerian ar trebui să ia în considerare importanţa pe care o au aeroporturile pentru dezvoltarea regiunilor, mai ales cele care depind considerabil de turism, precum şi cele care suferă de handicapuri geografice şi naturale, cum ar fi insulele şi regiunile ultraperiferice. Utilizatorii aeroportului, precum şi autorităţile locale, ar trebui să poată obţine informaţii într-un timp util cu privire la modul şi la baza de calcul a taxelor. De asemenea, ar trebui să existe o procedură obligatorie de consultări între autorităţile aeroportuare şi părţile interesate sau autorităţile locale, ori de câte ori este necesară o revizuire a tarifelor. De asemenea, orice autoritate independentă de supraveghere ar trebui să aibă termeni de referinţă precişi şi definiţi în mod clar, inclusiv, în special, orice competenţe pe care le poate avea pentru a adopta măsuri punitive.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Consider că este inacceptabil faptul că statele membre nu garantează finanţarea pentru măsurile de securitate ale aeroportului, care nu sunt prevăzute în legislaţia europeană şi, în plus, transferă costurile către companiile aeriene, care apoi îi pun pe pasageri să plătească. Consider că a fost necesar să se meargă mai departe de reglementarea din 2008 şi să se adopte legislaţia care să garanteze că pasagerii nu suportă aceste costuri suplimentare, care uneori se pot dovedi a fi independente de tarifele de securitate. De aceea, am susţinut raportul colegului meu austriac, dl Leichtfried, care garantează o mai mare transparenţă pentru cetăţeni, precum şi pentru companiile aeriene şi forţează statele membre să prevadă finanţarea publică pentru măsurile de securitate care depăşesc cerinţele europene, din moment ce acestea se încadrează în securitatea naţională a fiecărui stat membru. În cazul în care Comisia prezintă o propunere de includere a scanerelor corporale pe lista metodelor europene pentru a opri statele membre să le finanţeze, îl voi sprijini din nou pe colegul meu şi voi vota împotriva acestei propuneri, dacă este necesar.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Atenţia sporită acordată securităţii în aeroporturile noastre a adus costuri mai mari, pentru care pasagerii au trebuit să plătească. Costurile suplimentare ale măsurilor de securitate mai stricte trebuie să fie suportate de către statele membre, deoarece acestea există pentru a preveni actele teroriste; totuşi, acestea sunt suportate de către pasageri. Am votat în favoarea raportului în cauză, deoarece ne opunem acestei situaţii.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Costurile unei sarcini care urmează să fie întreprinsă de către stat, şi anume menţinerea siguranţei publice, nu pot fi pur şi simplu trecute cu vederea. Trebuie să hotărâm care sunt costurile pe care pasagerii se pot aştepta să le plătească în conformitate cu reglementările de securitate anti-teroriste din ce în ce mai restrictive. Numai atunci când ţările însele trebuie să-şi asume responsabilitatea financiară pentru măsurile de securitate stricte care au fost prescrise şi pot de asemenea lua propriile decizii în ceea ce priveşte aceste măsuri, putem preveni posibilitatea unei creşteri neîngrădite a scanerelor corporale şi a altor măsuri asemănătoare. Singurele persoane care ar putea profita de pe urma isteriei din jurul terorismului şi de concurenţa necontrolată de a deveni mai bine dotate, vor fi companiile inovatoare din SUA. Din aceste motive, această propunere trebuie salutată.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat DA pentru raport. Cu toate acestea, cel mai important lucru pentru noi a fost faptul că cele două obiective de „a lega costurile pentru controlul de securitate şi de scanare cu serviciile liberalizate de handling la sol” şi „tratamentul echitabil intermodal de finanţare a măsurilor de securitate” au fost ambele respinse de PPE şi ALDE (RCV).

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Parlamentul a solicitat în repetate rânduri Comisiei să reglementeze finanţarea tarifelor de securitate în sectorul aviaţiei. Poziţia sa a fost întotdeauna aceea de a face apel la o mai mare transparenţă şi pentru ca impozitele şi taxele de securitate să fie legate de scopurile lor reale, considerând că statele membre ar trebui să suporte cheltuielile pentru punerea în aplicare a măsurilor mai stricte.

Propunerea Comisiei nu abordează această problemă. Se urmăreşte doar o nouă evaluare a impactului economic cu scopul de a restrânge costurile, pe baza principiilor de nediscriminare, consultare şi cale de atac, precum şi pe baza transparenţei tarifelor. Cu toate acestea, prezentul document propune ca, în cazul în care măsurile mai stricte conduc la costuri suplimentare, acestea ar trebui să fie finanţate de către statul membru. Subliniez importanţa măsurilor de securitate la aeroporturi şi votez în favoarea acestei iniţiative a Parlamentului.

Propunerea, care urmează să fie pusă în aplicare în toate aeroporturile comerciale din Uniunea Europeană, este legată intrinsec de îngrijorarea faţă de dreptul la informare, de nediscriminarea pasagerilor şi de protecţia consumatorilor. Consider că obiectivele privind o mai mare transparenţă şi evitarea costurilor inutile pot fi realizate numai prin armonizarea legislaţiilor şi clarificarea responsabilităţii între companiile aeriene şi statele membre în adoptarea de măsuri de securitate.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Am fost bucuros să aflu rezultatele votului de astăzi. Cred că pe parcursul lucrărilor la acest document, am reuşit să dezvoltăm o poziţie neechivocă şi ambiţioasă, în special în ceea ce priveşte finanţarea. Aş dori să subliniez încă o dată: atacurile teroriste nu sunt îndreptate împotriva companiilor aeriene, ele sunt îndreptate împotriva statelor membre. Statul este garantul securităţii cetăţenilor săi şi trebuie să îndeplinească această obligaţie. Rezultatul votului de astăzi – 613 voturi pentru, 7 împotrivă – este un semnal foarte clar pentru Consiliu. Acest lucru demonstrează hotărârea sporită a Parlamentului European cu privire la problema obligaţiilor tuturor statelor membre de a suporta cel puţin o parte din costurile de securitate ale traficului aerian.

Raport: Brian Simpson (A7-0030/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Orientări comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport pentru că are în vedere construcţia şi modernizarea de infrastructuri feroviare, porturi, căi navigabile şi aeroporturi. Printre proiectele prioritare pe care le are în vedere se regăseşte şi calea ferată Curtici-Braşov. Salut desemnarea unui comitet care să sprijine Comisia în punerea în aplicare şi elaborarea orientărilor stabilite de această decizie.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat cu hotărâre în favoarea acestui text. Deşi aduce numai modificări de ordin tehnic, ne aduce aminte de importanţa unei reţele europene de transport pentru a-i aduce mai aproape pe cetăţenii UE şi pentru a încuraja mobilitatea. O astfel de mobilitate este esenţială, deoarece nu putem avea o Europă adecvată fără să ne cunoaştem vecinii, ţările şi cultura lor. Reţeaua transeuropeană de transport contribuie, de asemenea, la planul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, prin introducerea unei mai bune gestionări a modurilor de transport şi a promovării interoperabilităţii acestora.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Textul în cauză este o propunere a Comisiei care nu este mai mult decât o codificare a actelor şi reglementărilor anterioare. Acesta introduce, de asemenea, unele modificări minore. Prin urmare, în conformitate cu propunerea raportorului şi după ce am acordat atenţie garanţiilor juridice şi politice, susţin adoptarea textului, inclusiv modificările minore şi corecţiile propuse de Consiliu, precum şi finalizarea dosarului printr-un acord la prima lectură.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Din punct de vedere tehnic, prezenta propunere este una care codifică textul juridic. Cu toate acestea, Comisia a fost obligată să o reformeze, deoarece anexa a fost uşor modificată. Am votat pentru adoptarea acestor amendamente.

  Elie Hoarau (GUE/NGL), în scris. – (FR) Condamn faptul că regiunile ultraperiferice nu constituie întotdeauna o parte integrantă din reţeaua globală de transport transeuropean, în ciuda importanţei fundamentale pentru coeziunea economică, socială şi teritorială. Este de neconceput că RUP nu sunt implicate în planificarea reţelei şi nu apar pe mai multe hărţi ale reţelei transeuropene de transport. Reţeaua globală, autostrăzile maritime şi proiectele prioritare ar trebui să fie extinse la toate RUP, fără discriminare. Politica TEN-T ar trebui să includă, de asemenea, industriile de reţea şi serviciile de interes economic general; nu ar trebui să se limiteze doar la fluxurile importante de trafic de marfă şi călători. Cererea de tratament egal pentru regiunile ultraperiferice trebuie să fie luată în considerare. Cum putem considera renunţarea la reţelele transeuropene atunci când politica europeană de transport este vitală pentru deschiderea regiunilor noastre şi pentru libertatea de circulaţie în cadrul pieţei interne? În timp ce, pe de o parte, Uniunea Europeană ne vinde zahărul, bananele şi producţia de rom în alte ţări prin intermediul unor tratate comerciale, pe de altă parte, ne ţine în acelaşi timp în afara rutelor comerciale intraeuropene. Acest lucru ne sugrumă, ceea ce este trist.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − În timpul şedinţei plenare am votat raportul referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului privind orientările comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport. A fost o propunere de natură tehnică, adevărata revizie a orientărilor fiind în curs de pregătire. Se estimează că finalizarea lor va avea loc la sfârşitul anului următor. Consider că e un prilej extrem de important de a reafirma importanţa pe care politica în domeniul transporturilor la nivel european o are în contextul actual, în care se dezbat obiectivele pentru Europa 2020. Statele membre în general şi în special România, ca ţară ce încă are nevoie de investiţii în infrastructura de transport, trebuie să fie conştiente că această politică a transporturilor este în proces de reformulare, conform cu noile provocări. Îmbătrânirea populaţiei şi nevoile speciale de mobilitate pentru vârstnici, migraţia socială, schimbările climatice sunt doar câteva din elementele care obligă politica în domeniul transporturilor să fie concepută corespunzător. În paralel, elaborarea în această perioadă a Strategiei UE privind Dunărea, este un cadru perfect pentru ca transportul fluvial pe ape interioare din UE, să fie valorificat la maximum

  Nuno Melo (PPE), în scris. −(PT)Amendamentele şi redefinirile dezvoltării reţelei de transport transeuropene au loc de ani de zile. O reţea eficientă de transport transeuropean este esenţială pentru existenţa unei pieţe interne sănătoase şi contribuie la consolidarea coeziunii economice şi sociale. Fenomenul vulcanului din Islanda ne-a arătat fără echivoc că este necesară o reţea de transport transeuropeană; una care este eficientă şi poate da un răspuns coordonat la problemele care apar în aceste situaţii. Această decizie este importantă, deoarece oferă orientări cu privire la obiectivele, priorităţile şi principalele acţiuni care urmează să fie adoptate în domeniul reţelei transeuropene de transport.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) UE a confirmat importanţa coridorului Marea Baltică-Marea Adriatică prin acordarea unui statut prioritar braţului nordic de la Gdańsk până în Republica Cehă şi prin declararea angajamentul său faţă de proiectul tunelului de la baza masivului Brenner. Este chiar mai important să se dezvolte partea de sud a coridorului pe ruta căii ferate austriece spre Italia. În această reţea în mod special, care transportă aproximativ jumătate din toate mărfurile şi pasageri, avem nevoie să remediem o situaţie periculoasă. Sprijinul din partea UE pentru proiectul Koralm este esenţial, în temeiul blocajelor existente din această regiune pe rutele feroviare pentru transportul de marfă; în care, în definitiv, UE excelează mereu. Cu tunelul de la Koralm, UE are o ocazie unică de a transfera traficul spre căile ferate la o scară pentru care am luptat timp de zeci de ani. Am votat în favoarea raportului, deoarece dezvoltarea reţelei transeuropene poate fi crucială pentru competitivitatea Europei, iar amendamentele depuse sunt numai ajustări de ordin tehnic.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport, chiar dacă amendamentul nostru nu a fost adoptat.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) În ceea ce priveşte priorităţile naţionale în contextul reţelei transeuropene de transport (TENT), consider că este important să investim nu numai în căile ferate, ci, mai presus de toate, în autostrăzi maritime şi în interoperabilitatea şi cooperarea diferitelor tipuri de transport.

Numai o reţea veritabilă de transport combinat, susţinută de o gestionare eficientă, va fi capabilă să asigure competitivitatea alternativei maritime. Transportul maritim este esenţial pentru ţara mea, care se bucură de acces privilegiat la căile navigabile şi cu adevărat crucial pentru regiunile ultraperiferice şi insulare, ca în cazul Madeirei. În plus, este un instrument esenţial pentru continuarea consolidării pieţei interne şi pentru coeziunea teritorială.

Acest raport este sprijinit în sens larg nu numai în cadrul Parlamentului, ci şi în cadrul Comisiei şi al Consiliului. De asemenea, acesta prezintă o componentă tehnică. Adoptarea sa în acest Parlament urmează recomandarea sa practic în unanimitate din partea Comisiei pentru transport şi turism.

Pe scurt, această propunere, pe care am sprijinit-o personal, nu modifică conţinutul textului TENT, ci doar adaugă hărţi din cele 12 state membre care au aderat la Uniune în 2004 şi 2007. Este în curs de pregătire o revizuire a orientărilor Uniunii pentru dezvoltarea TENT şi aceasta va fi gata abia spre sfârşitul anului 2010.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) UE deţine 5 milioane de kilometri de drumuri (62 de mii de kilometri de autostrăzi), 215 mii de kilometri de căi ferate şi 41 de mii de km de căi navigabile interne. Se speră că intercomunicarea între statele membre se va dubla până în 2020. O Europă unită nu este posibilă fără o reţea de transport transeuropean (TEN-T) coordonat şi eficient. În baza unui tratat al UE, investiţiile în TEN-T vor ajunge la aproximativ 500 de miliarde de euro. Prin urmare, este important să se asigure cooperarea europeană şi să se selecteze cu atenţie proiectele prioritare. TEN-T este menită să stabilească legături terestre, maritime şi de transport aerian în întreaga Europă până în 2020. Obiectivul principal este de a asigura circulaţia rapidă şi uşoară a persoanelor şi bunurilor între statele membre. O autostradă la standard european leagă cel mai mare port al Lituaniei, Klaipėda de Vilnius, iar o linie de cale ferată o conectează pe cea din urmă cu Moscova şi cu estul. Dacă dorim ca portul să rămână competitiv, trebuie să modernizăm infrastructura sa actuală şi să reducem birocraţia. În special căile ferate şi căile navigabile interne ar trebui să fie utilizate pentru transportul pe distanţe lungi şi drumuri pentru distanţe scurte. Ar trebui să fie dedicate mai multe eforturi tranzitului încărcăturii interne şi transportului pe calea navigabilă, care este mai rentabil şi mai eficient din punct de vedere energetic, nepoluant şi sigur. Cel mai important lucru este siguranţa şi protecţia pasagerilor Criza financiară a avut un impact asupra politicii de transport. Cu toate acestea, TEN-T poate fi utilizată pentru a crea locuri de muncă şi pentru a respecta coeziunea socială şi economică. Strategia Europa 2020 recunoaşte importanţa politicii de transport pentru economia europeană. Libera circulaţie a persoanelor şi a mărfurilor este ceea ce defineşte UE. Acest lucru este posibil numai cu o bună TEN-T. -

Raport: Evgeni Kirilov (A7-0055/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că, pentru a aborda criza actuală, trebuie să găsim modalităţi de a accelera punerea în aplicare a programelor de ajutor, astfel încât finanţarea Uniunii care vizează în special sprijinul cetăţenilor şi, mai specific şomerii, să poată fi folosită mai bine. Prezenta propunere urmăreşte să facă o serie de modificări de reglementare în scopul simplificării normelor de punere în aplicare a politicii de coeziune şi de creştere a prefinanţării (plăţi în avans) către programele Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) şi Fondului social european (FSE). Previziunile economice anunţă o reducere majoră în creşterea economică a UE de 1,1 % în 2010. În acest context, acest raport reprezintă o reacţie la criza financiară şi la repercusiunile sale socioeconomice. Prin urmare, consider că este extrem de important să atingem o mai mare transparenţă şi o simplificare a normelor care reglementează politica de coeziune. Această contribuţie va avea un impact pozitiv asupra ritmului de punere în aplicare a programului, în special prin furnizarea de norme mai clare şi mai puţin birocratice către autorităţile naţionale regionale şi locale care vor permite o mai mare flexibilitate în adaptarea programelor la noile provocări.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Anul trecut, Comisia a făcut o propunere de modificare a Regulamentului privind fondurile structurale (1083/2003), pentru a acorda stimulente economice statelor membre afectate în mod grav de criza economică. Printre altele, Comisia propunea o derogare de la principiul cofinanţării, prin introducerea unei opţiuni temporare pentru statele membre care au probleme de fluxuri de numerar de a solicita rambursări de 100% pentru finanţările măsurilor eligibile pentru Fondul Social European

Consiliul a respins această propunere, dar a fost de acord cu prelungirea termenului pentru calcularea sumelor dezangajate din oficiu din angajamentele bugetare anuale aferente contribuţiei totale anuale pe 2007 pentru a îmbunătăţi absorbţia de fonduri destinate anumitor programe operaţionale

Cred că propunerea raportorului de a se reconstitui, ca o măsură tranzitorie, creditele aferente exerciţiului financiar 2007 pentru fondurile de asistenţă din cadrul Fondului Social European, ca urmare a dezangajării, este justificată, având în vedere intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care ar împiedica aplicarea articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1083/2006 în forma sa actuală.

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. − (IT) Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune s-au dovedit a fi eficiente şi extrem de utile ca instrumente de dezvoltare teritorială şi de combatere a consecinţelor crizei economice care a afectat Europa şi lumea de ceva timp încoace. În acest sens, salut propunerile de simplificare a procedurilor de dezangajare a fondurilor şi de facilitare a plăţilor către beneficiarii din diverse programe puse în aplicare cu ajutorul fondurilor menţionate anterior. În plus, sunt în favoarea oferirii unei tranşe suplimentare de prefinanţare pentru 2010 pentru statele membre mai grav afectate de criză.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În calitate de referent al acestui raport din partea Grupului PPE, am făcut apel la colegii mei să voteze în favoarea acestui text. În ceea ce priveşte simplificările conţinute în acest raport, sunt convins că acestea sunt un lucru foarte bun. Acesta este un adevărat pas înainte: există mai puţine informaţii de oferit, o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte proiectele generatoare de venituri, mai puţine controale din partea Comisiei pentru proiectele de mediu în valoare de 25 - 50 de milioane şi aşa mai departe.

În ceea ce priveşte aspectul financiar, am solicitat ca propunerea iniţială să fie reorientată. Într-adevăr, ar fi fost o idee bună să se repună în discuţie principiul cofinanţării cheltuielilor şi să se pună în aplicare proiectele finanţate integral de Fondul social european (FSE), astfel cum a propus Comisia. Pentru a echilibra cheltuielile pe termen lung, unele state membre s-ar fi confruntat cu dificultăţi financiare severe. Parlamentul a găsit un compromis care să ne permită să ajutăm ţările cele mai afectate de criză şi să evităm dezangajarea pentru anul 2007.

Prin acest vot, acordăm un sprijin sporit beneficiarilor fondurilor UE, precum şi departamentelor de deschidere. Cu toate acestea, să nu uităm faptul că mai avem încă multe de făcut în ceea ce priveşte simplificarea.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) -Este important de subliniat faptul că presiunea asupra resurselor financiare naţionale continuă să crească şi necesită adoptarea unor măsuri suplimentare pentru a atenua această presiune printr-o utilizare mai eficientă a fondurilor UE, precum şi prin mobilizarea şi accelerarea tuturor fondurilor disponibile pentru a face faţă crizei, în special cu ajutorul Fondului social european (FSE) pentru măsurile de redresare rapidă, aşa cum s-a subliniat în comunicarea menţionată. Este deosebit de important faptul că ar trebui să se întreprindă mai multe eforturi pentru a facilita gestionarea finanţării UE în scopul accelerării fluxului de finanţare pentru beneficiarii cei mai afectaţi de încetinirea creşterii economice. Este important să se atingă obiectivul general de raţionalizare a investiţiilor cofinanţate în statele membre şi în regiuni şi de creştere a impactului finanţării întregii economii, în special, asupra întreprinderilor mici şi mijlocii şi asupra ocupării forţei de muncă. Întreprinderile mici şi mijlocii sunt motorul economiei europene şi principalii producători de creştere economică durabilă, prin crearea de numeroase locuri de muncă de calitate. Continuarea simplificării şi clarificării normelor care reglementează politica de coeziune va avea în mod incontestabil un impact pozitiv asupra ritmului aplicării programului, în special prin furnizarea de norme mai clare şi mai puţin birocratice către autorităţile naţionale, regionale şi locale, care va permite mai multă flexibilitate în vederea adaptării programelor la noi provocări.

  David Casa (PPE), în scris. − Raportul se referă la gestiunea financiară a unora dintre cele mai importante fonduri din cadrul Uniunii Europene. Acestea sunt incluse în Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune. În urma unei analize atente a propunerii de regulament (COM (2009) 0384), precum şi a articolului 161 din Tratatul CE în plus faţă de alte documente, am fost tentat să sprijin poziţia raportorului şi, prin urmare, am votat în favoarea acestuia.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Modificarea Regulamentului privind implementarea fondurilor structurale şi de coeziune este o măsură de sprijin a statelor UE pentru perioada de criză şi, mai ales, răspunde cerinţelor acestora privind simplificarea managementului fondurilor

Consider că noile prevederi vor contribui totodată la reducerea riscului de pierderi de fonduri neutilizate suficient de repede, având în vedere că se oferă o marjă de timp mai mare pentru proiecte care nu au fost încă aprobate sau implementate în perioada specificată.

Sper totodată că aceste reguli simplificate vor intra în vigoare cât mai curând posibil, astfel încât statele membre şi, mai ales, regiunile vizate să poată beneficia de această posibilitate de finanţare UE, iar autorităţile publice din aceste regiuni să continue să investească în proiecte europene în ciuda constrângerilor bugetare

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Delegaţia mişcării democrate salută adoptarea unui raport care permite simplificarea unor prevederi ale Fondului regional de dezvoltare, ale Fondului social european şi ale Fondului de coeziune. Relaxarea termenelor limită pentru utilizarea fondurilor reprezintă un important pas înainte. Normele actuale prevăd că ajutorul trebuie folosit în termen de doi ani de la obţinere, în caz contrar, trebuie să fie returnat. Noile norme vor presupune că regiunile şi statele membre nu-şi pierd fondurile angajate în 2007 pentru proiectele a căror implementare a fost amânată. Din acel moment, proiectele de mediu în valoare totală de mai puţin de 50 de milioane de euro nu vor mai trebui să facă obiectul unei cereri specifice din partea statelor membre pentru aprobarea de către Comisia Europeană. Vor fi autorizate avansuri suplimentare financiare pentru 2010 pentru acele state membre cel mai afectate de criza economică şi financiară. Simplificarea unor dispoziţii va facilita, de asemenea, revizuirea programelor operaţionale în curs de desfăşurare şi ne va permite să răspundem mai bine la situaţii de criză. De exemplu, regiunile afectate de furtuna Xynthia vor putea să folosească această nouă flexibilitate pentru a ajuta victimele acelui dezastru.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) -Comisia a prezentat o propunere de modificare a regulamentului privind fondurile structurale, al cărui scop este de a oferi stimularea economică necesară statelor membre grav afectate de criza financiară. Amendamentul ar trebui să conducă la aplicarea aşa-numitelor praguri de sprijin. Un prag de 50 de milioane de euro ar trebui să se aplice, în schimbul celui actual în valoare de 25 de milioane de euro. De asemenea, proiectele mari ar trebui să fie protejate împotriva dezangajării automate. De asemenea, unele state ar trebui să aplice Fondul social european pentru rambursarea de 100 % a costurilor legate de măsurile de pe piaţa forţei de muncă. Dacă este posibil din punct de vedere bugetar să se înceapă finanţarea fără a fi nevoie de participarea comună, lucru de care mă îndoiesc foarte mult, atunci singurul mod corect şi posibil este de a compara normele şi reglementările pentru toate cazurile, utilizând aceeaşi unitate de măsură. Este total inacceptabil pentru unele state membre să fie catalogate ca „afectate mai mult de criză” şi să fie exceptate de la norme din aceste motive. Dacă trebuie să existe excepţii, să fie aplicate pentru toată lumea în acelaşi mod! UE nu este o entitate enormă pentru ca noi să putem deduce consecinţe diferite ale crizei financiare pentru statele membre. Economiile sunt interconectate, iar consecinţele gestionării economice au două tăişuri. De asemenea, ar fi greşit pentru noi să nu permitem derogări pentru a sancţiona statele membre care încearcă să-şi stimuleze economiile şi nu se aşteaptă la sprijin din partea UE. Chiar şi în perioade de criză, permiteţi-ne să luptăm pentru condiţii egale în situaţii echivalente! - Raportul ia în considerare acest lucru şi, prin urmare, sprijin adoptarea acestuia.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Salut adoptarea raportului Kirilov, pe care l-am susţinut prin votul meu. Consider benefică adoptarea acestui raport într-un timp atât de scurt de la comunicarea Comisiei, întrucât măsurile stipulate în acesta vin să accelereze procesul de finanţare pentru stimularea redresării economice a regiunilor, lucru extrem de necesar în această perioadă de criză. Raportul se încadrează în liniile directoare trasate de Consiliu privind modificările legate de normele de gestiune financiară a programelor cofinanţate de FSE, precum şi de cele referitoare la punerea în aplicare a programelor în vederea facilitării, simplificării şi clarificării normelor care reglementează politica de coeziune. Pentru România, acest lucru înseamnă creşterea volumului plăţilor în avans pentru Fondul Social European şi Fondul pentru Coeziune; mai mult timp pentru utilizarea fondurilor europene prin "dezangajarea" acestora, astfel încât statele membre să poată reutiliza fondurile în cadrul programului; simplificarea şi clarificarea măsurilor necesare în implementarea fondurilor structurale, atât în faza de depunere a cererilor de finanţare, cât şi în cea de raportare anuală privind punerea în aplicare a unui program; convenirea asupra unui prag unic de 50 milioane de euro care defineşte un proiect major ce va putea fi eligibil finanţării din mai multe programe Europene.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune în ceea ce priveşte simplificarea anumitor cerinţe şi anumite dispoziţii referitoare la gestiunea financiară. Impactul grav şi fără precedent al crizei economice şi financiare actuale asupra bugetelor statelor membre presupune că gestionarea politicii de coeziune trebuie să fie simplificată, iar plăţile în avans trebuie crescute. În ciuda situaţiei dificile, aceste măsuri vor permite menţinerea unui flux de trezorerie regulat care să asigure că efectuarea plăţilor poate fi făcută către beneficiari, pe măsură ce aceste programe sunt puse în aplicare.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În opinia mea, politica de coeziune a UE este un factor central în dezvoltarea şi punerea în aplicare a principiului solidarităţii între statele membre pe care îl susţine Uniunea Europeană. Ca atare şi în special în perioade de criză atunci când aceste fonduri pot contribui în mod special la atenuarea impactului resimţit în regiunile cele mai defavorizate este esenţial să se îmbunătăţească structura actuală a politicii de coeziune, astfel încât fondurile să poată fi alocate într-un mod mai eficient şi să poată produce rezultate mai eficiente în timp util.

Mai mult, instrumentele trebuie să fie mai flexibile, deoarece instrumentele rigide, care nu se pot adapta la circumstanţe neprevăzute, cum ar fi o criză, sunt dăunătoare pentru dezvoltarea economică a Uniunii Europene. De asemenea, este important să se asigure că fondurile puse la dispoziţie în cadrul politicii de coeziune sunt utilizate în mod corespunzător de către statele membre şi că resursele disponibile sunt cheltuite eficient. Prin urmare, consider că este vital să se reconsidere nu numai structura politicii de coeziune a Uniunii, dar şi mecanismele de control disponibile, precum şi metodele de coerciţie care pot fi utilizate în caz de nerespectare de către statele membre.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Scopul acestei propuneri este de a oferi un stimulent economic suplimentar pentru anumite state membre, care au suferit grav de pe urma crizelor economice. Aceasta a urmat Planului european de redresare economică, în cadrul căruia dispoziţiile de aplicare a regulamentului de bază menţionat mai sus au fost deja modificate în 2009, pentru a permite o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte plăţile în avans. Elementul principal al propunerii Comisiei vizează să abordeze consecinţele crizei financiare. Soluţia propusă a fost de a introduce o opţiune temporară pentru ca statele membre care suferă de dificultăţi grave să solicite o rambursare de 100 % pentru finanţarea măsurilor de pe piaţa muncii în cadrul Fondului social european, mai precis, prin derogare de la principiul cofinanţării. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a determinat o schimbare în procedura legislativă. În schimbul procedurii de aviz conform, în care Parlamentul avea doar posibilitatea de a spune „da” sau „nu”, Parlamentul a dobândit un cuvânt de spus în conţinutul textului, în cadrul procedurii legislative ordinare. De aceea, am votat pentru această propunere şi trebuie să sperăm că Comisia va prezenta o propunere corespunzătoare pentru un buget rectificativ pentru examinarea şi adoptarea de către autoritatea bugetară.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Propunerea Comisiei implică introducerea unei opţiuni temporare, la care ar putea face apel statele membre care prezintă dificultăţi grave de flux de numerar, în scopul de a finanţa creşterea necesară şi măsurile de promovare ale ocupării forţei de muncă, destinate combaterii crizei şi eligibile în cadrul Fondului social european. Acest lucru ar permite statelor membre să solicite Comisiei rambursări de 100 % pentru 2009 şi 2010, astfel încât programele de cofinanţare naţională nu ar fi necesare în această perioadă.

Aceasta este o măsură pe care am sprijinit-o, astfel încât să devină posibilă utilizarea fondurilor UE, într-un moment în care acestea sunt mai necesare decât oricând. Cu toate acestea, poziţia Consiliului este diferită şi subliniază mai ales că „o tranşă suplimentară de prefinanţare [...] este necesară pentru statele membre cele mai afectate de criză”.

Documentul pe care Parlamentul îl votează apără poziţia Consiliului, despre care credem că este mai ambiguă şi mai puţin favorabilă pentru statele membre mai grav afectate de criză. Totuşi, considerăm că este un aspect pozitiv „extinderea termenului limită pentru calcularea dezangajării automate a angajamentelor din bugetul anual referitoare la contribuţia anuală totală pe 2007 pentru a îmbunătăţi absorbţia fondurilor angajate pentru anumite programe operaţionale”.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Provocările majore la care a fost supusă Uniunea Europeana datorită crizei economice şi financiare au determinat lansarea unor acţiuni prioritare care să permită adaptarea economiilor naţionale la situaţia creată. Am votat în favoarea raportului, deoarece susţin cu tărie acordarea unor stimulente economice suplimentare statelor membre care au fost afectate grav de criza economică şi simplificarea aspectelor referitoare la gestiunea financiară. Toate ţările ar putea beneficia de amânarea dezangajării, iar ţările aflate în situaţia cea mai dificilă ar beneficia de plăţi în avans suplimentare. Aceste ţări sunt: Estonia, Ungaria, România, Letonia şi Lituania. Clarificarea suplimentară a normelor referitoare la politica de coeziune şi simplificarea procedurilor vor influenţa în mod pozitiv ritmul de punere în aplicare a programelor. Acest lucru este deosebit de important, deoarece politica de coeziune reprezintă cel mai puternic instrument în acordarea de asistenţă pentru economia reală.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Simplificarea accesului la Fondul european de dezvoltare regională, la Fondul social european şi la Fondul de coeziune constituie o parte esenţială în vederea sprijinirii statelor membre cele mai afectate de criza economică cu care ne confruntăm. Pe măsură ce descoperim amploarea prejudiciului cauzat economiei reale şi pieţei forţei de muncă de criza financiară, trebuie să luăm măsuri pentru a îmbunătăţi accesul la instrumentele de finanţare ale Uniunii. Trebuie să existe un flux regulat de fonduri care să permită efectuarea de plăţi către beneficiari pe măsură ce programele sunt puse în aplicare.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) În vremuri de criză, UE îşi arată din nou adevărata sa valoare. Atunci când statele membre est-europene au fost nevoite să îngheţe în timpul disputei gazului rusesc, au fost puţine semne de solidaritate. Acum, când este vorba despre problema economică a monedei euro – simbolul UE – dintr-o dată ceva este posibil. Chiar şi subvenţiile UE au fost ajustate în consecinţă. Deşi posibila rambursare de 100 % pentru 2009 şi 2010 destinată măsurilor de politică de finanţare a pieţei muncii nu a promovat o pregătire educaţională şi o ucenicie de o mai bună calitate în măsura în care ar fi dorit, aceasta este cu siguranţă esenţială în situaţia actuală. Toate statele membre ar beneficia de dezangajarea din angajamentul bugetar, iar acele ţări cu cele mai multe probleme vor primi plăţi suplimentare în avans. Punerea benevolă a banilor într-o groapă fără fund, fără măsuri de asistenţă, poate fi periculoasă. Prin urmare, am respins propunerea.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Având în vedere criza economică şi financiară, este necesară utilizarea optimă a unor măsuri care să simplifice anumite proceduri specifice accesării fondurilor europene, cum ar fi:

- acordarea unui avans suplimentar de finanţare pentru 2010 statelor membre afectate de criză, asigurând un flux constant de lichiditate şi facilitând plăţi către beneficiari în faza de punere în aplicare a programelor;

- extinderea termenului limită pentru calcularea dezangajării automate bugetare anuale aferentă contribuţiei pe anul 2007 va îmbunătăţi absorbţia fondurilor mobilizate pentru anumite programe operaţionale şi va asigura sprijinul adecvat pentru iniţiativele în materie de menţinere şi ocupare a locurilor de muncă;

- statele membre care au primit în 2009 sprijin în conformitate cu legislaţia prin care se înfiinţează un mecanism de asistenţă financiară pe termen mediu pentru balanţele de plăţi pot beneficia, în 2010, în anumite condiţii, de 2 % din contribuţia din FC şi de 4 % din contribuţia din FSE la programul operaţional

Aceste măsuri vor contribui la dezvoltarea unei pieţe a muncii flexibile, inclusive, la o îmbunătăţire semnificativă a efectelor cu impact pozitiv generate de finanţările europene asupra economiei în ansamblu, dar în special asupra întreprinderilor mici şi mijlocii şi asupra pieţei forţei de muncă

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat împotriva acestui raport, deoarece noi, Grupul Verts/ALE, am depus şase amendamente şi toate au fost respinse.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei propuneri, deoarece este un subiect de mare importanţă pentru Portugalia şi în special pentru regiunile sale ultraperiferice, care sunt mai vulnerabile la criza cu care ce confruntăm, întrucât îi resimt efectele mai intens şi le ia mai mult timp să le depăşească.

Deşi în general sunt de acord cu conţinutul său, trebuie să scot în evidenţă dificultăţile cu care se confruntă autorităţile locale şi regionale în asigurarea eliberării de fonduri care să le permită acestora să asigure o parte din finanţarea de proiecte subvenţionate prin finanţarea UE. Am fost dezamăgit să constat că Consiliul a blocat posibilitatea de a creşte procentul de cofinanţare a UE la 100 %, chiar şi temporar şi sub forma unei plăţi în avans, care ar fi compensată în ultimii ani ai programelor.

Soluţia de compromis, chiar dacă nu perfectă, presupune că fondurile UE pentru 2007 care nu au fost absorbite de programe lente pentru început vor beneficia, în mod excepţional, de un termen prelungit înainte de a fi deblocate.

Suntem cu toţii conştienţi de alegerile dificile pe care familiile şi întreprinderile trebuie să le facă în prezent şi de cât de importante sunt măsurile deja planificate pentru redresarea economică, despre care sperăm că va fi rapidă şi susţinută.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) Criza financiară mondială a afectat toate statele membre ale UE. Cred că statele baltice au suferit cea mai dureroasă lovitură. Au fost adoptate măsuri severe din cauza uraganului financiar şi s-au pierdut locuri de muncă. Cu toate acestea, avem o ocazie unică de a transforma criza într-o oportunitate. Ne-ar dori să le oferim tinerilor lituanieni un viitor foarte promiţător în Lituania şi să evităm „exodul de creiere”. Această sarcină este imposibilă fără Fondurile structurale şi de coeziune ale UE, în special Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). Fondurile structurale constituie o mare parte din fondurile UE: 277 de miliarde de euro au fost alocate pentru bugetul 2007-2013. FEDR stimulează dezvoltarea economică şi recuperarea în părţile mai puţin prospere ale UE. Acesta contribuie la finanţarea măsurilor, cum ar fi regenerarea zonelor industriale afectate de reducerea oraşelor şi a satelor. Include programe regionale importante, cum ar fi Programul regiunii Mării Baltice, în vederea consolidării identităţii şi recunoaşterii regionale. Fondul de coeziune joacă un rol important în reducerea diferenţelor dintre statele membre ale UE, în special în ceea ce priveşte mediul şi reţelele transeuropene de transport. Azi (2007-2013), Fondul social european deţine de asemenea un rol vital prin sprijinirea întreprinderilor şi a lucrătorilor să se adapteze la noile condiţii de piaţă şi la susţinerea inovaţiilor la locul de muncă, învăţarea continuă şi mobilitatea sporită. Programul FSE al Lituaniei rezolvă lipsa forţei de muncă prin mobilizarea resurselor umane şi prin îmbunătăţirea competenţelor şi creşterea nivelului de calificare. Din momentul aderării la UE, Lituania a cunoscut un masiv „exod de creiere”. Cel mai bun mod de combatere este de a investi fondurile structurale ale UE în tinerii profesionişti.

Propunere de rezoluţie: (B7-0221/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea aceste rezoluţii depuse de Conferinţa preşedinţilor, prin care se solicită Comisiei prezentarea unor noi propuneri pe acele dosare care se aflau în curs în Parlament în momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi a căror procedură a devenit caducă

În calitate de raportor pentru aviz al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară pentru „Propunerea de recomandare a Consiliului privind măsuri de combatere a bolilor neurodegenerative, în special boala Alzheimer, prin programarea în comun a activităţilor de cercetare”, susţin invitaţia adresată de Conferinţa preşedinţilor Comisiei Europene de a trimite o nouă propunere pe aceste dosare, pentru ca Parlamentul să fie consultat în mod adecvat rolului său instituţional atribuit inclusiv prin prevederile noului tratat.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Cu ajutorul acestei rezoluţii, Parlamentul European vizează direct toate politicile cele mai importante ale Uniunii Europene. Prevede modificările legale necesare pentru ca aceasta să joace un rol deplin la nivel instituţional şi internaţional, deopotrivă. Parlamentul European poate în cele din urmă garanta pe deplin faptul că interesele cetăţenilor UE sunt apărate şi de aceea am votat pentru această rezoluţie.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona acordă în mod clar noi responsabilităţi şi noi competenţe Parlamentului. Odată cu intrarea sa în vigoare la 1 decembrie 2009, multe propuneri care au fost depuse de către Comisie, pe baza tratatelor, dar care erau încă în desfăşurare la această dată (la diferite niveluri din cadrul procesului legislativ sau fără caracter legislativ) vor suferi unele modificări. În unele cazuri, vor exista diferenţe la nivelul procedurii de luare a deciziilor, fie pentru că domeniul de aplicare al procedurii legislative ordinare a fost extins în mod considerabil, fie din cauza unei noi proceduri de autorizare care se aplică în ceea ce priveşte încheierea de acorduri internaţionale. În alte cazuri, există doar o modificare a temeiului juridic. Comisia doreşte să le modifice în mod oficial prin intermediul propunerii sale „omnibus”. Există, totuşi, unele propuneri (care au intrat în fostul al treilea pilon) în cadrul cărora cadrul juridic s-a schimbat în mod substanţial şi, prin urmare, acestea au devenit caduce şi trebuie înlocuite cu altele noi. La fel ca şi raportorul iniţiativei de iniţiere a unui mecanism de evaluare în vederea punerii în aplicare a acquis-ului Schengen, invit Comisia să depună noile propuneri cât mai curând posibil. Prin urmare, susţin propunerea de rezoluţie a acestui Parlament.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT)Am votat în favoarea rezoluţiei referitoare la consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare. Intrarea în vigoare a noului tratat presupune că temeiurile juridice a diferitelor dosare în aşteptare trebuie să fie redefinite. Comisia şi Consiliul trebuie să facă urgent modificările necesare în lumina noului cadru legislativ.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona nu a impus numai un nou aranjament instituţional şi o nouă ierarhie a legislaţiei, ci necesită, de asemenea, măsuri speciale de precauţie în ceea ce priveşte procedurile de luare a deciziilor care au fost încă în desfăşurare la acea dată. În aceste cazuri, s-au schimbat temeiurile juridice, la fel ca procedurile referitoare la acestea, justificând pe deplin reexaminarea lor.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona acordă noi responsabilităţi şi noi competenţe Parlamentului European. Odată cu intrarea sa în vigoare la 1 decembrie 2009, multe propuneri care au fost depuse de către Comisie, pe baza tratatelor, dar care încă erau în curs la acea dată, vor fi supuse unor schimbări. În unele cazuri, vor exista diferenţe la nivelul procedurii de luare a deciziilor, fie pentru că domeniul de aplicare al procedurii legislative ordinare a fost extins în mod considerabil, fie din cauza unei noi proceduri de autorizare care se aplică în ceea ce priveşte încheierea de acorduri internaţionale. În alte cazuri, există doar o modificare a temeiului juridic. Comisia doreşte să le modifice în mod oficial prin intermediul propunerii sale „omnibus”. Există, totuşi, unele propuneri (care au intrat în fostul al treilea pilon) în cadrul cărora cadrul juridic s-a schimbat în mod substanţial şi, prin urmare, acestea au devenit caduce şi trebuie înlocuite cu altele noi. Prin urmare, votez în favoarea acestei rezoluţii a Parlamentului European.

  Eleni Theocharous (PPE), în scris. − Votez împotriva propunerii de rezoluţie referitoare la consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare, deoarece aceasta include regulamentul cu privire la aşa-numitele „schimburi comerciale directe” între UE şi partea ocupată a Republicii Cipru.

Temeiul juridic al regulamentului este absolut greşit, deoarece Comisia Europeană a ales articolul 133 din tratat – acum articolul 207 alineatul (2) după Tratatul de la Lisabona – care abordează problemele cu ţările terţe. Folosirea unui astfel de temei juridic ar fi împotriva Protocolului nr. 10 privind Ciprul, care prevede în mod clar faptul că Republica Cipru a aderat la UE ca teritoriu complet cu suspendarea acquis-ul Uniunii în partea de nord a insulei din cauza ocupaţiei turceşti. Temeiul juridic existent din regulament insultă suveranitatea şi integritatea teritorială a unui stat membru al UE, Republica Cipru, fiind împotriva principiilor şi valorilor pe care se întemeiază UE, iar Parlamentul European ar trebui să respecte şi să le promoveze ca un far al democraţiei europene.

Raport: József Szájer (A7-0110/2010)

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Szájer, căruia aş dori să îi mulţumesc pentru analiza sa excelentă efectuată în funcţie de modificările introduse de Tratatul de la Lisabona.

Având în vedere implicaţiile vaste şi diverse pe care le vor avea „actele delegate” asupra procedurii legislative, consider că este deosebit de lăudabilă dorinţa Parlamentului de a aplica condiţiile specifice şi clare asupra acestor acte delegate, pentru a se asigura că acest Parlament deţine adevăratul control democratic asupra acestora. De asemenea, consider că vom avea nevoie, în special, să testăm modul de funcţionare al acestui sistem, pentru a-i aduce eventuale modificări.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona abordează deficitul democratic prin consolidarea competenţelor atât a Parlamentului European, cât şi a parlamentelor naţionale. Acesta este cadrul pentru acest nou instrument, care permite legiuitorului să delege o parte din competenţele sale către Comisie (articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), cu condiţia ca acesta să fie un act de aplicabilitate generală, care este utilizat pentru a completa sau a modifica părţi ale unui act legislativ care nu sunt considerate esenţiale. Prin urmare, va fi mai simplu şi mai rapid să se umple golurile, să se reglementeze sau să se actualizeze mai multe aspecte detaliate dintr-un act legislativ, evitându-se procedurile legislative extrem de complicate şi de lungă durată, care aveau în trecut consecinţe negative pentru public. Două aspecte care au fost protejate sunt reprezentate de faptul că delegaţia poate fi retrasă în orice moment şi de faptul că este necesar acordul prealabil al Parlamentului (şi al Consiliului) înainte de intrarea în vigoare a actelor aprobate de Comisie în cadrul unei delegaţii. Sprijin această inovaţie, care ar trebui să înlocuiască sistemul bine-cunoscut al „comitologiei”, dar avem acum nevoie urgent să stabilim modul în care pot fi făcute aceste delegaţii, domeniul lor de aplicare, obiectivul lor, metodele de lucru care urmează să fie folosite şi condiţiile în care legiuitorul poate exercita controlul.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona necesită clarificarea unora dintre normele sale, în special cele cu un conţinut legal şi procedural, cum ar fi cele privind abordarea procedurii legislative, ierarhia normelor şi competenţele instituţiilor. Articolul 290 alineatul (1) din tratat prevede că un act legislativ poate delega Comisiei competenţa de a adopta acte fără caracter legislativ şi cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesenţiale ale actului legislativ. Acest lucru se efectuează cu rezervări speciale şi restricţionează în mod grav domeniul de aplicare al acestor acte. Cu toate acestea, acest detaliu privind legislaţia stabilit în tratat este important pentru prevenirea interpretărilor disparate excesive care ar periclita coerenţa legislaţiei UE. Deşi astfel de acte sunt comune în statele membre, nu se poate spune acest lucru despre actele în cauză. Legitimitatea Comisiei şi a guvernelor statelor membre nu este acelaşi lucru şi, prin urmare, delegarea legislaţiei solicită acestora din urmă o mai mare grijă şi atenţie, ea trebuind să fie folosită cu moderaţie. Sunt de acord că utilizarea delegării legislative ar trebui să facă posibilă adoptarea legislaţiei simple şi accesibile, contribuind astfel la certitudinea juridică, la eficacitatea părţii delegate şi la controlul celui care oferă delegarea.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) În conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, legiuitorul poate delega o anumită parte de competenţe către Comisie, iar prin acest procedeu, Comisia poate doar să completeze sau să modifice un act legislativ. „Actele delegate”, adoptate în consecinţă de către Comisie sunt acte fără caracter legislativ, cu domeniu de aplicare general. Raportorul pledează pentru monitorizarea mai strictă a Comisiei în exercitarea puterilor sale legislative delegate. Din acest motiv, am votat în favoarea adoptării raportului.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Szájer referitor la puterea de delegare legislativă şi a raportului Speroni referitor la imunitatea lui Ransdorf. Raportul a fost adoptat cu o largă majoritate.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. − (SV) Am votat în favoarea raportului referitor la puterea de delegare legislativă. Articolul 290 din Tratatul de la Lisabona permite Parlamentului să ridice obiecţii sau să revoce amendamentele Comisiei şi completările aduse actelor legislative. Cu toate acestea, acest lucru necesită o majoritate absolută, cu alte cuvinte, o majoritate din numărul deputaţilor aleşi. Având în vedere absenţa deputaţilor, acest lucru înseamnă, în mod normal, 60 % dintre cei care votează. Anterior, doar Consiliul a fost în măsură să facă acest lucru, cu condiţia să se obţină o majoritate calificată de voturi. Grupurile de experţi ai Comisiei, care sunt aleşi din partea statelor membre, au o mare influenţă în delegarea legislativă. Un astfel de exemplu este oferit de faptul că, prin intermediul unui grup de experţi, Comisia a permis un nou tip de porumb modificat genetic, în ciuda faptului că Parlamentul şi Consiliul s-au opus acestui lucru. Un alt exemplu este Directiva iniţială privind serviciile, în cadrul căreia Consiliul şi Parlamentul au eliminat un paragraf care prevedea că era interzis a se solicita un reprezentant permanent în cazul detaşării lucrătorilor, cu alte cuvinte, o contrapartidă sindicală. Cu toate acestea, Comisia a fost împotriva acestui fapt şi a elaborat orientările prin care a stabilit faptul că nu era necesar ca aceasta să aibă un reprezentant permanent. Comisia doreşte să-şi apere independenţa şi să continue să utilizeze grupurilor sale de experţi (COM (2009) 0673). Raportorul, dl Szájer, respinge ambele grupuri naţionale de experţi şi implicarea autorităţilor naţionale. Nu sunt de acord cu acest din urmă aspect.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona a schimbat vechiul sistem de comitologie în funcţie de noile instrumente juridice, cum ar fi actele delegate şi actele de punere în aplicare. Odată cu noul tratat, Parlamentul are rolul de colegislator, împreună cu Consiliul.

Consacrarea în tratat a capacităţii de a delega Comisiei competenţa de a adopta acte fără caracter legislativ pentru a completa actele legislative, reprezintă un pas înainte în măsura în care acesta plasează cele două instituţii pe picior de egalitate. Acest raport urmăreşte să clarifice condiţiile prin care poate avea loc delegarea competenţelor Parlamentului şi Consiliului către Comisie, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Documentul subliniază importanţa principiului libertăţii legiuitorului de a delega competenţele sale către Comisie ca un instrument pentru o mai bună legiferare.

Raportul susţine necesitatea de a evita impunerea de obligaţii suplimentare asupra legiuitorului, faţă de cele deja cuprinse în tratat. Legiuitorul trebuie să permită Comisiei să îşi exercite puterea delegată în mod eficient şi trebuie să monitorizeze în mod corespunzător utilizarea acesteia. Am votat în favoarea documentului, în baza motivelor menţionate mai sus şi luând în considerare faptul că principala prioritate trebuie să fie adaptarea acquis-ului în domenii care nu au fost supuse procedurii de codecizie anterior Tratatului de la Lisabona.

Raport: Peter van Dalen (A7-0114/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Competitivitatea transportului maritim european ar trebui să rămână unul dintre obiectivele strategice ale politicii europene în domeniul transportului maritim. În vederea atingerii acestui obiectiv, trebuie să asigurăm sprijinul necesar pentru inovaţii, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare, care ar putea accelera modernizarea infrastructurii portuare maritime şi asigura aplicarea celor mai noi tehnologii în domeniul industriei construcţiilor navale. O reducere a poverii administrative şi a birocraţiei ar duce la o creştere a investiţiilor în sectorul public şi privat, în porturile maritime şi în sectoarele de transport maritim. Dezvoltarea reţelei de transport transeuropene, prevederile pentru autostrăzile maritime şi dezvoltarea intermodalităţii mijloacelor de transport ar duce la crearea unui sistem european de transport maritim care să fie competitiv şi receptiv la inovaţii. De asemenea, avem nevoie să abordăm problema de aliniere a impozitării aplicate echipajelor care navighează sub pavilionul Uniunii Europene.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Teritoriul maritim al Uniunii Europene este cel mai extins din lume. Economia maritimă prevede locuri de muncă pentru cinci milioane de oameni, în timp ce 5 % din PIB-ul UE provine din industrii şi servicii, care prezintă o conexiune directă cu acest sector. Datele şi faptele denotă în mod categoric că marea constituie o resursă esenţială pentru ocuparea forţei de muncă şi creşterea economică în statele membre, în special luând în considerare dimensiunea sa internaţională şi, prin urmare, cantitatea de presiune care trebuie suportată în termeni de concurenţă la nivel mondial.

La acest aspect, raportul oferă mai multe puncte pozitive cu privire la cererea de stimulente pentru sectorul maritim la nivel naţional, precum şi pentru o mai mare coordonare reglementată la nivelul UE. Acest lucru ar putea începe să reducă birocraţia, ceea ce ar ajuta la creşterea competitivităţii sectorului. Sunt de acord cu abordarea din raport şi de aceea voi vota în favoarea acestuia.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Delegaţia mişcării democrate salută adoptarea obiectivelor strategice ale transportului maritim din UE până în 2018. Rezoluţia adoptată solicită în special consolidarea profesioniştilor din sectorul maritim prin consolidarea calificărilor profesionale şi armonizarea formării europene. Într-adevăr, este esenţial să se prevadă învăţarea continuă şi reconversia profesională pentru navigatorii de la toate nivelurile, pe ţărm şi la bord. În acest sens, statele membre trebuie să ratifice de urgenţă Convenţia privind munca din domeniul maritim din 2006 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Pentru ca transportul maritim să rămână unul dintre cele mai puţin poluante mijloace de transport, mai trebuie încă să fie făcute progrese în reducerea emisiilor de oxid de sulf, oxizi de azot, particule (PM10) şi emisii de CO2. Acesta este motivul pentru care deputaţii Mişcării democrate regretă refuzul Comisiei de a include sectorul maritim în sistemele europene de comercializare a emisiilor. Trebuie să continuăm să facem progrese în această direcţie şi, pentru a realiza acest lucru, Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI) va trebui să stabilească obiective de reducere aplicabile tuturor statelor membre, ceea ce ne va permite să evităm denaturarea concurenţei cu flotele ţărilor terţe.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Comisia a prezentat o comunicare privind obiectivele strategice şi recomandările pentru politica UE în domeniul transportului maritim până în 2018. Propunerea Comisiei acoperă o gamă largă de subiecte referitoare la politica în domeniul transportului maritim a UE, permiţând părţilor interesate din transportul maritim un scop şi o iniţiativă ample în vederea realizării obiectivelor strategice şi recomandărilor care sunt stabilite în aceasta.

Principalele aspecte abordate de propunerea Comisiei sunt următoarele: (i) valoarea şi poziţia competitivă a transportului maritim european în cadrul unei pieţe globale; (ii) oportunităţi de angajare în sectorul maritim; (iii) calitatea transporturilor maritime europene; (iv) cooperarea internaţională; (v) transportul maritim european, ca parte a economiei europene şi ca o forţă motrice de integrare economică; şi (vi) Europa ca lider mondial în cercetarea şi inovarea maritimă.

Având în vedere poziţia geografică a Portugaliei şi importanţa strategică a mării, acest subiect este de o importanţă fundamentală pentru ţara noastră şi toate eforturile pentru a dezvolta o „economie a mării” merită sprijinul şi angajamentul nostru.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Sectorul maritim european aduce o contribuţie clară şi vitală atât pentru economia internă a Uniunii, cât şi pentru sistemul de transport. Intereselor sectorului european al transporturilor maritime, trebuie să li se acorde, prin urmare, prioritate în stabilirea politicii generale în domeniul transportului european. Trebuie realizat faptul că sectorul maritim european operează şi concurează în principal pe o piaţă globală. Sectorul de transport maritim se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte mediul înconjurător. Principala sarcină este de a îmbunătăţi performanţele de mediu ale navelor maritime în mod substanţial, iar emisiile de SOx, NOx, particule şi CO2 trebuie reduse. În acest sens, aş dori să subliniez necesitatea de a ajunge la acorduri privind acest subiect la nivel mondial pentru a combate riscul de schimbare a pavilionului ţărilor care nu participă. În ceea ce priveşte securitatea, aş sublinia faptul că statele membre sunt invitate să pună în aplicare pachetul în mod rapid şi corect, în special în ceea ce priveşte Memorandumul de înţelegere de la Paris (care se referă la inspecţiile bazate pe risc). Acest lucru va preveni inspecţiile inutile, va creşte eficacitatea operaţiunilor de monitorizare şi va reduce birocraţia pentru cele care fac obiectul unor inspecţii.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Solicitarea privind reducerea amprentei de carbon a navelor şi infrastructurilor portuare, solicitarea de a îmbunătăţi facilităţile pentru navigatori, apelul pentru a reduce emisiile de oxizi de sulf, oxizi de azot, particule (PM10) şi emisiile de CO 2 sau chiar crearea de zone maritime de control al emisiilor, sunt câteva din multele măsuri care pot avea un rezultat pozitiv în funcţie de modul în care sunt aplicate. Cu toate acestea, primatul permanent al concurenţei libere şi nedenaturate, precum şi subordonarea drepturilor navigatorilor la competitivitate, înseamnă că acest raport este împotriva intereselor navigatorilor şi împotriva interesului general. De aceea, votez împotriva acestui text.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Odată cu adoptarea acestui raport, sunt definite obiectivele necesare pentru existenţa unei politici în domeniul transportului maritim al Uniunii. Această metodă de transport a fost îndreptată spre centrul scenei, deoarece este una ecologică şi are potenţialul de a deveni mai mult decât atât. Sectorul transportului maritim este esenţial pentru economia europeană, nu numai în ceea ce priveşte transportul de pasageri, de produse primare, de mărfuri şi produse energetice, dar şi pentru că este esenţial pentru o gamă largă de activităţi maritime, cum ar fi industria navală, logistica, cercetarea, turismul, pescuitul şi acvacultura, pentru a oferi numai câteva exemple.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Van Dalen referitor la strategia transportului maritim până în 2018, deşi amendamentul nostru privind transportul maritim în ETS a fost respins cu o largă majoritate (vot prin apel nominal).

  Vilja Savisaar (ALDE), în scris. − (ET) Viitorul sectorului european al transportului maritim joacă un rol foarte important în Uniunea Europeană din punct de vedere economic şi social, precum şi din punctul de vedere al mediului. Votul care a avut loc astăzi pune în aplicare o strategie pentru politica europeană a transportului maritim până în 2018 şi poate că acest lucru va avea un efect direct asupra a 41 % din flotele care aparţin Europei şi, indirect, asupra sectorului transportului maritim din întreaga lume. Grupul ALDE a sprijinit acest raport, întrucât ne satisface aşteptările în cea mai mare măsură, iar propunerile noastre de îmbunătăţire au primit sprijinul necesar. În opinia noastră, următoarele cuvinte-cheie trebuie să joace un rol principal în sectorul transportului maritim în viitor: eficienţă, ecologie, precum şi condiţii egale pe piaţă. Prin urmare, este important că raportul care este adoptat astăzi solicită tuturor statelor membre să ratifice Convenţia Organizaţiei Maritime Internaţionale, în scopul de a asigura condiţii mai bune pentru navigatori şi pentru proprietarii de nave, precum şi pentru mediu. În cele din urmă, îi mulţumesc raportorului pentru nivelul său ridicat de cooperare şi deschidere în timpul elaborării raportului.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Transportul maritim reprezintă, fără îndoială, un avantaj competitiv pentru Europa, dar mai rămân multe de făcut pentru a promova intermodalitatea şi comodalitatea, care implică, de asemenea, repoziţionarea transportului maritim ca o alternativă cu adevărat competitivă.

Industria maritimă se confruntă cu o serie de provocări, care se pot transforma în oportunităţi reale dacă ştim cum să le utilizăm prin investiţii în formarea profesională a tinerilor tehnicieni pentru a compensa lipsa de profesionişti în acest sector. Dezvoltarea tehnologică şi reducerea birocraţiei inutile pentru a atrage investiţii în sectorul portuar reprezintă, de asemenea, priorităţi.

De asemenea, trebuie să fie căutate modalităţi de transport maritim mai sigure şi mai curate, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi oferind un răspuns eficient la actele de piraterie. Presiunile care ameninţă poziţia flotei maritime a Europei, care provin în principal din ajutoarele de stat acordate sectorului în ţările terţe, trebuie să fie gestionate într-un cadru care urmează să fie dezvoltat în interiorul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Infrastructura Europei şi capacitatea portului merită să continue să fie dezvoltate, asemenea autostrăzilor maritime, care sunt foarte importante pentru ţările din sud şi pentru cele periferice precum Portugalia, dar şi pentru regiunile ultraperiferice, cum ar fi Madeira.

Raportul pe care l-am adoptat astăzi se referă la aceste orientări în termeni generali şi, prin urmare, acesta a câştigat sprijinul meu.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) Peste 80 % din comerţul mondial se desfăşoară pe mare, iar transportul maritim rămâne coloana vertebrală a comerţului internaţional. UE este cel mai important exportator mondial şi al doilea dintre cei mai mari importatori. Prin urmare, serviciile de transport maritim şi cele similare sunt esenţiale dacă dorim ca întreprinderile europene să concureze la scară globală. Transportul maritim de coastă reprezintă o parte importantă a lanţului de transport european, care transportă 40 % din marfă pe teritoriul Europei. În fiecare an, peste 400 de milioane de pasageri utilizează porturile europene şi, prin urmare, transportul maritim afectează în mod direct calitatea vieţii cetăţenilor europeni. Parlamentul European este unul dintre apărătorii politicii maritime în UE. Politica UE în domeniul transportului maritim sprijină, de asemenea, alte politici, în special o politică maritimă integrată. Criza financiară mondială a afectat, de asemenea, sectorul transportului maritim. Prin urmare, acum trebuie cu adevărat să eliberăm potenţialul economic din sectorul maritim european, pentru a stimula creşterea economică şi socială şi stabilitatea mediului. Competitivitatea pe termen lung al transportului maritim european este piatra de temelie a politicii maritime a UE. Această strategie favorizează transportul maritim sigur, curat şi eficient, precum şi crearea de locuri de muncă în industria politicii maritime europene. O viziune strategică, luând în considerare dezvoltarea transportului maritim, a porturilor şi sectoarelor similare, este importantă pentru simplificarea politicii maritime a UE, astfel încât să poată face faţă provocărilor viitoare, de exemplu, combaterea pirateriei şi reducerea impactului transportului maritim asupra mediului. Este esenţială o abordare integrată, intersectorială, inclusiv politici privind pescuitul, transportul, mediul, energia, industria şi cercetarea ştiinţifică. S-a sfârşit perioada competiţiei între vecinii europeni. Acest lucru se aplică atât Lituaniei, cât şi restului Europei.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Salut adoptarea acestui raport, care integrează unele dintre propunerile mele pentru viitorul politicii de transport maritim şi al sectoarelor sale conexe, fie în ceea ce priveşte construcţia de nave, fie în ceea ce priveşte turismul sau pescuitul. În ceea ce mă priveşte a fost important să se reafirme necesitatea asigurării securităţii ca o condiţie prealabilă pentru transportul maritim şi să se sublinieze, în ciuda contextului economic dificil, nevoia de respectare a standardelor ridicate de protecţie a mediului marin şi a celui de coastă. Creşterea preconizată a volumului de mărfuri şi de călători, cele mai stricte standarde de mediu şi nevoia de promovare a intermodalităţii şi a schimbărilor modale fac ca modernizarea infrastructurilor portuare să fie necesară. Aceste măsuri structurale necesită investiţii semnificative, combinate cu norme de finanţare transparente şi echitabile în vederea sprijinirii inovării şi creşterii competitivităţii porturilor europene. În cele din urmă, salut faptul că dimensiunea socială se încadrează în strategia noastră şi subliniază, în special, ocuparea forţei de muncă, formarea profesională, consolidarea profesioniştilor în sectorul maritim, precum şi îmbunătăţirea condiţiilor navigatorilor care lucrează la sol şi la bord.

Raport: Helga Trüpel (A7-0028/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Biblioteca digitală europeană denumită „Europeana” este un portal direct, unic şi multilingv pentru patrimoniul cultural european, care va permite în viitor unui număr ridicat de cititori să aibă acces la documente rare sau vechi din patrimoniul Europei, a căror conservare le face dificilă consultarea

În propunerea de rezoluţie votată astăzi am solicitat Comisiei Europene demararea unei campanii speciale media şi on-line de popularizare a site-ului Europeana, care să vizeze studenţii şi profesorii şi care să se concentreze asupra utilizării resurselor digitale oferite de acest portal în scopuri educative. Portalul Europeana ar trebui să devină unul din punctele de referinţă pentru educaţie şi cercetare, care să îi apropie pe tinerii europeni de patrimoniul lor cultural şi care să contribuie la realizarea coeziunii transculturale în UE

În această propunere de rezoluţie, Parlamentul European încurajează statele membre să aibă contribuţii egale la conţinutul proiectului Europeana şi să îşi intensifice eforturile în ceea ce priveşte furnizarea de lucrări către bibliotecile şi instituţiile naţionale culturale, astfel încât toţi europenii să aibă acces deplin la propriul patrimoniu cultural.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Europeana, biblioteca digitală europeană, demonstrează o mare ambiţie şi anume de a digitaliza toate operele europene, în scopul de a le face accesibile publicului larg. Aceasta este o sarcină pe termen lung care necesită o monitorizare atentă şi progres măsurabil. Raportul din proprie iniţiativă propune ca obiectiv 15 milioane de lucrări care sunt puse la dispoziţie până în 2015, precum şi accesul tuturor la site şi în toate limbile Uniunii Europene.

Acest proiect european este esenţial: contribuie la sporirea patrimoniului nostru comun, la influenţa sa în lume şi împiedică astfel monopolizarea acestor lucrări de către actorii din sectorul privat. Prin urmare, am votat cu hotărâre în favoarea acestui proiect ambiţios.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am susţinut raportul, deoarece consider că accesul la informaţii culturale şi educaţionale trebuie să fie o prioritate în vederea îmbunătăţirii standardelor educaţionale şi de viaţă în Europa. Având în vedere beneficiile pentru toţi cetăţenii UE de a accesa biblioteca „Europeana”, disponibilitatea sa în toate limbile oficiale ar trebui să fie avută în vedere cât mai curând posibil. De asemenea, persoanele cu handicap ar trebui să beneficieze de tehnologia digitală şi să se bucure de un acces mai uşor la educaţie şi la informaţii, prin intermediul formatelor accesibile şi tehnologiilor adaptate. Disponibilitatea „Europeana” ar trebui să fie îmbunătăţită, asigurând accesul liber pentru elevii, studenţii şi profesorii din şcolile secundare, universităţi şi alte instituţii de învăţământ. Prin urmare, este esenţial să se garanteze şi să se simplifice accesul universal la patrimoniul cultural european şi să se asigure că acesta va fi promovat şi conservat pentru generaţiile viitoare.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Colectarea şi păstrarea patrimoniului artistic şi cultural al statelor membre ale Uniunii Europene, prin stabilirea unei platforme multimedia care reuneşte imagini, sunete şi clipuri video pentru a crea o resursă care este simultan o bibliotecă, un muzeu şi o arhivă: acesta este scopul proiectului Europeana, care, lansat în 2008, transmite online patrimoniul artistic european graţie contribuţiei a peste 1 000 de instituţii culturale.

Deşi mai are încă o serie de puncte slabe, inclusiv publicitatea şi sensibilizarea cu privire la proiectul în sine, problema de a lansa online lucrările „orfane” sau lucrările supuse drepturilor de autor şi, nu în ultimul rând, un anumit caracter eterogen obiectelor şi materialelor puse la dispoziţie, Europeana exploatează, cu toate acestea, noi forme de tehnologie pentru a computeriza patrimoniul cultural european la scară largă, bazându-se nu numai pe resursele UE, ci, de asemenea, pe resursele naţionale şi private.

Conservarea memoriei artistice, precum şi a reprezentărilor şi particularităţilor culturale ale fiecărui stat membru este esenţială pentru a se asigura că generaţiile mai tinere au un puternic simţ al identităţii proprii. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui proiect de raport.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − În urma votului pozitiv acordat pentru raportul „Europeana: etapele următoare”, precum şi în calitatea mea de raportor pentru aviz al comisiei ITRE, salut finalizarea acestuia şi sper ca recomandările acestuia să fie preluate de către Comisie. În urma dezbaterilor din cadrul comisiei ITRE asupra raportului, s-au discutat subiecte precum organizarea IT şi guvernarea site-ului Europeana.eu, accesul liber la informaţiile bibliotecii, nevoia standardizării procedurilor de digitalizare, precum şi problema mediatizării site-ului în mediul informatic. O parte din aceste subiecte au fost incluse şi în raportul comisiei principale, CULT şi acest lucru mă face să sper că am reuşit să obţinem un raport complet.

Cu toate acestea, consider că dezbaterea trebuie să continue pe anumite aspecte care nu au fost preluate în întregime, precum guvernarea site-ului, metodele de finanţare şi mai ales organizarea acestuia sub forma unei baze de date unice şi nu a unui portal. Sper ca recomandările stipulate de către noi, împreună cu reflecţia Comisiei asupra problemelor mai sus menţionate, să se concretizeze într-un proiect de succes. Europeana poate deveni un proiect de succes al Uniunii Europene, atâta timp cât este construit pe valorile şi idealurile Uniunii şi reprezintă centrul informaţiei culturale europene.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la „Europeana – etapele următoare”, care încurajează toate statele membre ale UE să fie mai active în a face contribuţii disponibile din bibliotecile naţionale şi instituţiile culturale, astfel încât toţi cetăţenii europeni să aibă acces deplin la propriul lor patrimoniu cultural. Obiectivul de a stoca peste 15 milioane de lucrări pe site pe termen scurt poate contribui la protejarea patrimoniului cultural european, astfel încât generaţiile viitoare să poată fi capabile să adune o memorie colectivă europeană.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Chiar şi în timpul perioadelor când împărţirile sau chiar ostilitatea dintre ţările din Europa au fost mai evidente, cultura şi ştiinţa europeană au fost întotdeauna capabile să depăşească aceste frontiere şi să se răspândească în întreaga zonă care astăzi face parte din Uniune şi chiar dincolo de aceasta. Este mai mult decât corect să evidenţiem rolul universităţilor în acest sens. Cu originile lor religioase, au jucat un rol decisiv în reconectarea părţilor disparate de ceea ce a ajuns să fie respublica christiana şi în a-i aminti pe toţi cei care au fost capabili să depăşească diviziunile şi să-şi facă ideile lor auzite pe întregul continent şi, de acolo, în întreaga lume. Fiind de origine portugheză şi un moştenitor al unei limbi şi al unei culturi care se răspândesc în întreaga lume, susţin eforturile care se fac pentru a face mai vizibile şi mai accesibile cultura şi ştiinţa europeană tuturor celor care ar dori să se bucure de ele. În această privinţă, Europeana este moştenitoarea celei mai bune tradiţii europene. Sper că proiectul va continua într-o formă durabilă şi că ţara mea, în conformitate cu vocaţia sa universalistă, va colabora în acest sens cu un angajament reînnoit.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Europeana s-a deschis în noiembrie 2008, iar scopul său este de a face accesibil tuturor pe internet patrimoniul cultural şi ştiinţific european. Europeana deţine în prezent un catalog cu 6 milioane de lucrări digitalizate, iar scopul este de a ajunge la 10 milioane de titluri nou introduse până în iunie 2010. A doua fază a proiectului va vedea lansarea unui operaţiuni depline Europeana.eu în 2011, care va avea mai mult un caracter multilingvistic şi va avea caracteristici semantice de web. Doar 5 % dintre toate cărţile digitale sunt disponibile prin Europeana şi aproape jumătate dintre acestea provin din Franţa, urmată de Germania (16 %), Olanda (8 %), şi Regatul Unit (8 %). Alte ţări oferă 5 % sau chiar mai puţin fiecare. Este de dorit o contribuţie sporită a statelor membre. Sprijin apelul ca Europeana să ajungă la o cifră de cel puţin 15 milioane de obiecte digitalizate diferite până în 2015. Sunt de acord că trebuie acordată o atenţie specială acelor lucrări care sunt fragile şi ar putea înceta să mai existe foarte curând, printre care, materialele audiovizuale. Trebuie găsite modalităţile de a include material cu drept de autor, astfel încât să cuprindă lucrările din prezent şi cele din trecutul recent.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Crearea unei biblioteci digitale, muzeu şi arhivă a patrimoniului cultural european – de la lucrări literare la alte materiale de importanţă culturală şi ştiinţifică – va aduce beneficii semnificative în domeniile educaţiei, cercetării şi culturii. În scopul atingerii obiectivului de a aduce beneficii publicului larg, fiind la dispoziţia tuturor, nu doar în Europa, ci şi în restul lumii, este esenţial ca biblioteca Europeana să asigure accesul gratuit al publicului la materialele care sunt puse la dispoziţie. De asemenea, este esenţial să nu uităm importanţa realizării acestui lucru în formate şi mass-media care să asigure accesul pentru persoanele cu handicap.

Cu toate acestea, există anumite aspecte ale rezoluţiei adoptate, care sunt mai puţin clare şi altele care nu au fost suficient de dezvoltate. Nu este clar cum va fi stabilit care este conţinut cultural şi ştiinţific ce va fi inclus în Europeana sau de către cine, nici modul în care acesta va fi administrat; aceste aspecte sunt importante în evaluarea măsurii în care se va asigura o reprezentare corespunzătoare a diversităţii patrimoniului cultural al Europei.

Persistă îndoielile cu privire la modul în care vor funcţiona parteneriatele public-privat propuse în raport şi finanţarea generală a instituţiilor culturale asociate cu Europeana. Considerăm că patrimoniul cultural şi ştiinţific aparţine tuturor şi trebuie să fie accesibil în mod gratuit pentru întreaga populaţie; acesta nu trebuie tratat ca o marfă negociabilă.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Trebuie să garantăm accesul tuturor europenilor la comorile artistice şi culturale din Europa, care constituie patrimoniul lor. Ţinând seama de acest lucru, în ciuda unor probleme, Europeana, biblioteca digitală uimitoare care în prezent conţine aproape 6 milioane de lucrări digitalizate, a fost lansată în 2008. Astăzi trebuie să îmbunătăţim conţinutul Europeana, asigurând în acelaşi timp respectul pentru proprietatea intelectuală. În cele din urmă, eu însumi am acordat o importanţă deosebită îmbunătăţirilor aduse pentru a facilita accesul la acest instrument pentru membrii cu handicap din rândul publicului; prin urmare, statele membre ar trebui să ofere acestor oameni acces total şi gratuit la cunoaşterea colectivă a Europei prin intermediul unor formate accesibile şi al unor tehnologii corespunzătoare.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – (RO) Proiectul Europeana, biblioteca digitală a Uniunii Europene, trebuie apreciat ca iniţiativa menită să creeze un spaţiu cultural european, prin accesul larg al cetăţenilor la moştenirea culturală europeană. Din păcate, deşi lansat incă din noiembrie 2008, proiectul nu avansează, în primul rând din cauza obstacolelor legate de drepturile de autor, dar şi a finanţării reduse. Raportul PE, în forma finală adoptată astăzi, aduce recomandări utile pentru gestionarea acestui proiect in viitor. În primul rând, tipul finanţării trebuie revizuit, în direcţia parteneriatelor public-privat şi a contribuţiilor din partea statelor membre, deloc omogene in prezent. În al doilea rând, prin acest raport, atragem atenţia că doar printr-o digitizare pe scară largă a operelor, dar şi prin găsirea unor soluţii imediate pentru folosirea operelor cu drept de autor, se pot obţine rezultate reale. Un aport important, pe care acest raport îl poate aduce cadrului existent, îl reprezintă reglementările propuse în privinţa vizualizării operelor, care trebuie sa fie gratuită, în timp ce descărcarea ar trebui să se facă la un preţ acceptabil.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Diseminarea patrimoniului cultural european este benefică pentru mai multe sectoare, în special educaţia, ştiinţa, cercetarea şi turismul, printre altele. Cu toate acestea, acesta nu este deloc difuzat în mod corespunzător şi există o discrepanţă majoră între statele membre în ceea ce priveşte digitalizarea patrimoniului lor cultural pentru a facilita accesul la acesta. Este necesar un efort comun, care să ducă la adoptarea rapidă a noilor tehnologii, permiţând întregului patrimoniu cultural al Europei să fie repede compilat în formate digitale de înaltă calitate. Acest efort este necesar pentru ca acest patrimoniu să poată fi difuzat în întreaga lume, ajutând astfel alte popoare să obţină accesul la bogăţia culturală a Europei.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Aproximativ un milion de cărţi, hărţi şi fotografii din statele membre ale UE pot fi accesate în biblioteca digitală Europeana. Faptul că operatorii comerciali înregistrează mult mai multe melodii folosind Google Books şi au progresat în continuare în evoluţia lor, este un aspect logic şi este asociat cu un nivel mai ridicat de conştientizare a Google Books. Pentru a realiza un progres mai rapid cu Europeana şi pentru a face biblioteca digitală mai familiară, va trebui mai întâi să obţinem implicarea mai multor universităţi şi instituţii în acest proiect. Doar atunci putem vorbi despre mai multe resurse financiare. Chiar dacă Europeana este importantă pentru patrimoniul cultural european şi pentru cunoaştere, acceptarea unei creşteri a fondurilor – şi care să fie furnizată din fondurile de dezvoltare economică, de asemenea – este limitată, în special într-un moment de criză financiară şi având în vedere miliardele care vor ajuta Grecia. Prin urmare, m-am abţinut de la vot.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. − (LT) Motto-ul UE „Unită în diversitate” este foarte potrivit pentru proiectul Europeana. Am votat pentru acest raport, deoarece este prima încercare serioasă de a prezenta patrimoniul cultural al întregii Europe în format digital. Europa deţine una dintre cele mai mari comori culturale, care, în opinia mea, trebuie să fie accesibilă celei mai mari părţi a societăţii. Este oarecum regretabil faptul că nu toate ţările UE sunt la fel de active în a transfera patrimoniul lor cultural în spaţiul virtual. Este cazul în special în rândul noilor state membre ale UE. Ar trebui să menţionăm, de asemenea, alte probleme încă nerezolvate: finanţarea proiectului, cooperarea în sectorul public şi privat şi, cel mai important, problema protecţiei drepturilor de autor. Aceste probleme trebuie să fie abordate cât mai curând posibil, astfel încât cetăţenii Europei şi din întreaga lume să poată avea acces la patrimoniul cultural al Europei. Sper că raportul pe care l-am adoptat va accelera în continuare punerea în aplicare a proiectului Europeana.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Votul pozitiv cu privire la programul Europeana presupune mijloace de sprijin pentru eforturile de digitalizare a patrimoniului cultural al statelor membre. Cu toate acestea, este foarte important de remarcat faptul că obiectivul este de a proteja formatul electronic al lucrărilor în sine, fără a permite utilizatorilor să le modifice. Pe scurt, obiectivul nu este de a dezvolta un alt motor de căutare pe Internet; acesta este de a dezvolta un site web care va fi în acelaşi timp un muzeu, o bibliotecă şi o sursă de cunoştinţe ştiinţifice. Cu toate acestea, digitalizarea patrimoniului cultural nu va fi posibilă fără ajutorul statelor membre şi agenţiilor naţionale. Din păcate, 47 % din conţinutul Europeana provine în prezent din Franţa, în timp ce ţările care ar trebui să aibă o prezenţă puternică, având în vedere moştenirea lor culturală imensă, cum ar fi Grecia, reprezintă doar un procent insuficient pentru dosarele digitalizate. În plus, trebuie acordată o atenţie deosebită protejării drepturilor de proprietate intelectuală. Digitalizarea presupune accesul liber al cetăţenilor la cunoaştere şi ştiinţă; în niciun caz, nu înseamnă o nouă sferă de acţiune pentru pirateria electronică şi caracterul necontrolabil.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) În anul 2000, a fost lansată ideea de a crea o bibliotecă virtuală europeană. Obiectivul a fost de a lansa pe internet patrimoniul cultural european pentru a-l face mai accesibil pentru toată lumea. Cine se gândeşte la Europeana, se gândeşte la „cultură”. În prezent, Europeana oferă acces la şapte milioane de „obiecte digitalizate” (şi anume, imagini, texte, sunete şi clipuri video), fie că sunt lucrări de renume mondial, sau mici comori ascunse, la un simplu click cu mouse-ul. Peste 1 000 de instituţii de cultură asigură conţinutul său, iar acestea includ galerii, centre de arhivă, biblioteci şi muzee (inclusiv Rijksmuseum, British Library şi nu în ultimul rând, Luvrul). Cu siguranţă proiectul nu este nici pe departe terminat. Noua versiune a Europeana, care este în prezent în curs de dezvoltare, va fi lansată în acest an cu scopul de a ajunge la un volum de peste 10 milioane de obiecte digitalizate înainte de luna iunie. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să fie depăşite mai multe provocări majore. Acestea implică îmbunătăţirea conţinutului pe termen lung, inclusiv mai mult material care face obiectul drepturilor de autor, soluţionând problema operelor ieşite din tiraj şi a celor orfane, găsind noi metode de finanţare, îmbunătăţind accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, oferind un serviciu complet multilingvistic, ceea ce reprezintă toate aspectele care sunt abordate abil în textul pentru care am votat şi pe care eu, în consecinţă, l-am susţinut.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) În calitate de membră a Comisiei CULT, aprob adoptarea raportului referitor la „Europeana – etapele următoare”. Prin combinarea resurselor bibliotecilor digitale naţionale ale Europei, Europeana a devenit un punct de acces digital pentru patrimoniul cultural şi ştiinţific al umanităţii. Proiectul a fost aprobat de Asociaţia Bibliotecarilor din Polonia. Realizarea efectivă a proiectului necesită resurse financiare stabile, ceea ce va garanta participarea bibliotecilor naţionale şi accesul universal la resursele Europeana. În prezent, doar 5 % din patrimoniul cultural al Europei este disponibil sub formă digitalizată. Aproape jumătate (47 %) din acesta provine din Franţa, 6 % din Germania şi câte 5 % din Olanda şi Regatul Unit. Proiectul presupune ca începând cu luna iunie 2010 să fie disponibile 10 milioane de obiecte digitalizate, şi 15 milioane în 2011. Pentru realizarea acestui lucru, este necesară creşterea finanţării pentru digitalizarea produselor culturale, asigurând cooperarea strânsă între titularii drepturilor, instituţiile culturale şi sectorul public şi privat. Pentru ca un număr cât mai mare de persoane să poată utiliza Europeana, materialele trebuie să fie disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. O campanie de informare este necesară pentru a intensifica sensibilizarea cetăţenilor cu privire la Europeana. Portalul trebuie să ia în considerare, de asemenea, nevoile persoanelor cu handicap, care ar trebui să poată obţine acces deplin la cunoştinţele colective ale Europei. În acest scop, Comisia Europeană şi editurile ar trebui să se asigure că persoanelor cu handicap li se oferă versiuni digitale speciale ale lucrărilor, cum ar fi lecturile audio.

  Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL) Cred că deschiderea bibliotecii multimedia pe internet, Europeana, reprezintă un pas extrem de important în procesul de digitalizare a patrimoniului cultural al Europei şi al lumii. Acesta este motivul pentru care am aprobat raportul elaborat de dna Trüpel.

Proiectul pune la dispoziţie peste patru milioane şi jumătate de cărţi, filme, hărţi, reviste, fotografii şi piese muzicale, şi este o arhivă care stochează, pentru generaţiile viitoare, materiale înregistrate iniţial pe hârtie, pânză sau pergament. Acest lucru este extrem de valoros atât pentru cetăţenii obişnuiţi, cât şi pentru cercetători, întrucât facilitează accesul la lucrări rare şi greu de obţinut.

Un obstacol major în calea dezvoltării Europeana este existenţa diferitelor norme privind drepturile de autor în diferite state membre. Trebuie să ne străduim să armonizăm legislaţia astfel încât să poată fi puse cât mai multe opere la dispoziţia cetăţenilor, asigurând în acelaşi timp condiţii echitabile pentru autori. Succesul proiectului va depinde în mare măsură de angajamentul financiar continuu al statelor membre.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) M-am abţinut de la votul asupra rezoluţiei alternative referitoare la „Europeana – etapele următoare”, deoarece această rezoluţie a fost depusă de Grupul PPE, în ciuda votului care a avut loc în comisie.

Noua rezoluţie reproduce o mare parte a rezoluţiei iniţiale şi include, prin urmare, amendamentele pe care le-am depus şi care au fost adoptate, însă noul text urmăreşte, mai presus de toate, să le refuze cetăţenilor mijloacele pentru a adăuga conţinut la Europeana prin intermediul unui spaţiu special şi perspectiva de dezvoltare de instrumente Web 2.0.

Prin urmare, am refuzat să sprijin această mişcare atât la nivelul formei, cât şi al conţinutului.

Raport: Marit Paulsen (A7-0053/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece îndeamnă Comisia Europeană să evalueze aplicarea planului de acţiune pentru bunăstarea animalelor care este în vigoare în prezent (2006-2010) şi să elaboreze un alt plan de acţiune pentru 2011-2015. În acest raport există, de asemenea, dispoziţii pentru stabilirea unui sistem de monitorizare mai strict şi sancţiuni mai eficiente pentru proprietarii de animale care nu respectă cerinţele de bunăstare stabilite prin lege şi pentru despăgubirea agricultorilor europeni pentru creşterea costurilor de producţie asociate standardelor mai ridicate în materie de bunăstare a animalelor; de asemenea, raportul propune ca finanţarea măsurilor referitoare la protecţia animalelor să fie încorporată în noile programe de sprijin prevăzute în cadrul politicii agricole comune începând din 2013. Următorul plan de acţiune trebuie să se concentreze asupra unei legi europene generale privind bunăstarea animalelor, a unui centru pentru bunăstarea şi sănătatea animalelor, a unei mai bune aplicări a legislaţiei în vigoare, a relaţiei dintre sănătatea animală şi sănătatea publică, precum şi a noilor tehnologii.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Consider că s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte bunăstarea animalelor prin punerea în aplicare a Planului de acţiune 2006-2010, cele mai multe măsuri incluse în acest plan fiind puse în practică în mod satisfăcător

Ca membru al comisiei care supervizează sănătatea publică şi siguranţa alimentară, am apreciat în special punerea în aplicare a acţiunilor pentru reducerea efectelor nocive asupra sănătăţii umane cauzate de folosirea antibioticelor în hrana animalelor, după interzicerea acestora în 2006. Am votat în favoarea raportului inclusiv pentru aceste motive

Cu toate acestea, subliniez că în viitorul plan de acţiune ar trebui incluse mai multe măsuri în sprijinul agricultorilor din UE şi pentru îmbunătăţirea aplicării normelor actuale pentru transportul animalelor în statele membre.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Am votat în favoarea raportului referitor la planul de acţiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010. Sănătatea animalelor este importantă pentru cetăţenii europeni, pentru sectorul agricol european şi pentru economia europeană.

Salut recomandarea raportului potrivit căreia planul de acţiune ar trebui să pună mai mult accent pe aplicarea legislaţiei care există deja. Desigur, punerea în aplicare a normelor europene şi a sistemelor de sancţiune în legătură cu bunăstarea animalelor trebuie îmbunătăţită pentru a asigura că există un standard minim satisfăcător privind bunăstarea animalelor în Uniunea Europeană. Producătorii şi agricultorii europeni au standarde ridicate. Sunt de acord cu afirmaţia existentă în raport potrivit căreia trebuie să se asigure că produsele de origine animală, cum ar fi carnea, care sunt importate în Uniunea Europeană, respectă aceleaşi condiţii de bunăstare, astfel încât să existe o concurenţă loială şi condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi participanţii de pe piaţă.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece este deosebit de important pentru punerea în aplicare a politicii şi legislaţiei europene privind bunăstarea animalelor pentru a stabili standarde comunitare comune de bunăstare animală. O sănătate animală bună şi o bună creştere a animalelor sunt importante nu numai pentru bunăstarea animală, ci şi pentru sănătatea publică în general. Având în vedere că, în conformitate cu legislaţia comunitară toate animalele sunt considerate fiinţe sensibile, trebuie să consolidăm controalele de bunăstare şi să aderăm la standardele de protecţie animală. Din păcate, Comisia nu a pregătit încă o strategie concretă cu privire la standardele de bunăstare animală, şi s-a limitat la raportul prezentat în octombrie 2009. Sunt de acord cu solicitarea Parlamentului European prin care invită Comisia să pregătească un nou plan de acţiune 2011-2015 şi să aloce finanţarea necesară. Bugetul Uniunii Europene trebuie să includă credite suficiente pentru a permite Comisiei să îşi efectueze sarcinile de monitorizare, pentru a sprijini producătorii, dacă este cazul, şi pentru a compensa pierderea competitivităţii cu care se confruntă producătorii ca urmare a adoptării de noi standarde de bunăstare a animalelor şi a modificării celor existente. Statele membre trebuie, de asemenea, să se asigure că încălcările normelor UE referitoare la bunăstarea animalelor fac obiectul unor sancţiuni eficace. Astfel, numai prin înăsprirea legislaţiei privind protecţia animalelor şi punerea în aplicare a acesteia putem asigura protecţia animală şi evita ca produsele animale care nu îndeplinesc condiţiile stabilite de legislaţia generală să fie oferite pe piaţa internă.

  Louis Bontes (NI), în scris. − (NL) În timp ce Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) sprijină bunăstarea animalelor, aceasta este o chestiune care le revine statelor membre şi nu UE.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) În Europa a existat şi continuă să existe o dorinţă activă şi o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte tratamentul decent al animalelor. O bună sănătate şi creşterea de înaltă calitate a animalelor sunt, de asemenea, de o importanţă fundamentală pentru sănătatea publică umană. Standardele stricte în comparaţie cu restul lumii fac parte din marca înregistrată a agricultorilor europeni, astfel cum este calitatea produselor lor agricole, de exemplu. Din aceste motive, trebuie să depunem toate eforturile pentru a crea un cadru juridic care specifică standardele minime valabile pe întreg teritoriul, pentru toate formele de creştere a animalelor. Numai în acest mod va fi posibilă o concurenţă economică liberă şi loială pe piaţa internă. Este necesar, de asemenea, să se solicite standarde minime pe piaţa mondială, pentru a preveni ca bovinele crescătorilor de animale din UE să fie mutate în afara UE, în regiuni cu standarde mai scăzute. Salut sugestia raportorului potrivit căreia costurile de producţie mai ridicate asociate cu standarde mai stricte ar trebui compensate în cadrul sprijinului în conformitate cu viitoarele forme ale PAC. Cu toate acestea, trebuie precizat că nu au fost realizate progrese suplimentare în monitorizarea prin satelit a transportului de animale, şi este regretabil, de asemenea, faptul că unii agricultori din UE nu urmează standardele aprobate, în special în creşterea porcilor. Trebuie avut în vedere faptul că standardele mai ridicate necesită cheltuieli financiare mai însemnate şi, prin urmare, agricultorii decenţi şi responsabili sunt dezavantajaţi pe piaţă prin comportamentul celor iresponsabili. Din aceste motive, este esenţial să se introducă opţiunea de sancţiuni adecvate în caz de încălcare a reglementărilor UE.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la evaluarea şi analizarea planului de acţiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010, care propune punerea în aplicare a unui sistem de supraveghere mai strict şi a unor sancţiuni mai eficiente pentru proprietarii de animale care nu respectă cerinţele de bunăstare stabilite prin lege. Este esenţial ca agricultorii europeni să fie compensaţi în cadrul politicii comune agricole pentru costurile de producţie mai ridicate asociate standardelor de bunăstare a animalelor mai exigente.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson şi Marita Ulvskog (S&D), în scris. − (SV) După o oarecare ezitare, noi, social-democraţii suedezi, am ales să votăm în favoarea acestui raport referitor la bunăstarea animalelor în Europa. Am fi preferat o abordare mai ambiţioasă a bunăstării animalelor europene, şi nu dorim ca această protecţie să fie formulată într-un mod care să împiedice statele membre să stabilească standarde mai ridicate decât cele asigurate de reglementările UE. Cu toate acestea, am decis să privim raportul ca parte a unui proces continuu care va permite treptat îndeplinirea acestor standarde şi, prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Sunt de acord cu raportorul alternativ al Grupului PPE, dna Jeggle, atunci când afirmă că este necesară o abordare mai coerentă a bunăstării animalelor, însă acest lucru nu înseamnă că este nevoie de legi şi reglementări suplimentare. Mai mult, trebuie să fac observaţia – fără a trivializa problema protecţiei bunăstării animalelor – că, în final, prea multe reglementări şi standarde pot avea efecte negative pe piaţă.

Nu trebuie uitat faptul că, cu cât sunt mai multe standarde, cu atât este mai dificil pentru producători să le respecte, şi cu atât creşterea animalelor în Europa devine mai puţin competitivă. În plus, protecţia excesivă a animalelor nu trebuie să ne facă să uităm celelalte valori care sunt la fel de importante, şi că este important ca acestea să fie păstrate, precum competitivitatea economică, durabilitatea terenurilor arabile şi creşterea animalelor, şi chiar unele tradiţii naţionale.

Pe de altă parte, însă, sănătatea umană trebuie protejată de bolile transmise de animale (fie animale sălbatice, de companie sau animale destinate consumului uman), iar acest lucru necesită o cercetare ştiinţifică pentru a ne arăta cum să reglementăm şi să protejăm mai bine sănătatea publică.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Un nivel ridicat de bunăstare a animalelor de la creştere la sacrificare poate îmbunătăţi calitatea şi siguranţa produsului. Standardele europene în acest domeniu sunt unele dintre cele mai ridicate din lume. Cu toate acestea, conformitatea cu aceste standarde nu trebuie să dezavantajeze producătorii din UE pe piaţa europeană. Adevărul este că aceste standarde implică costuri de operare, financiare şi administrative pentru agricultorii din UE. Reciprocitatea standardelor este necesară dacă se doreşte o concurenţă loială cu privire la producătorii care nu fac parte din UE. Prin urmare, agricultorii europeni trebuie să fie compensaţi pentru costurile de producţie mai ridicate inerente standardelor de bunăstare animală mai ridicate. Finanţarea acestei compensări trebuie să consiste în noi planuri de subvenţii pentru politica agricolă comună începând din 2013. Aş dori să subliniez faptul că politica comunitară privind protecţia animalelor trebuie însoţită de o politică comercială coerentă. Aş dori să evidenţiez faptul că nu a existat nicio menţiune referitoare la chestiuni legate de bunăstare animală în acordul-cadru din iulie 2004, sau în oricare alt document-cheie al Rundei Doha a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Prin urmare, nu trebuie introduse standarde suplimentare de bunăstare animală care au efecte negative asupra competitivităţii producătorilor, până când partenerii noştri comerciali din OMC nu aderă la acestea.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Există o serie de aspecte importante ale raportului adoptat care sunt pozitive: în primul rând, necesitatea de a reglementa importurile şi de a asigura că toate animalele şi carnea importată din ţările terţe îndeplinesc aceleaşi cerinţe de bunăstare ca cele aplicate în UE; în al doilea rând, necesitatea de a acoperi în mod adecvat costurile suplimentare care rezultă din promovarea bunăstării animalelor; în al treilea rând, recunoaşterea capacităţii de investiţie limitate ale multor producători mici şi mijlocii, afectaţi de modul inechitabil în care funcţionează lanţul de aprovizionare alimentară; şi, în sfârşit, propunerea privind stimulente pentru creşterea regională, comercializarea şi sacrificarea animalelor pentru a evita necesitatea ca animalele să fie transportate pe distanţe lungi în scopul creşterii sau al sacrificării. Din nefericire, raportul nu reuşeşte să recunoască faptul că actuala politică agricolă comună (PAC) promovează şi favorizează modele de producţie intensivă, care sunt frecvent compatibile cu bunăstarea şi sănătatea animalelor. Ar fi putut şi ar fi trebuit să meargă mai departe, prin criticarea actualei PAC, respingând productivismul şi susţinând o politică agricolă nouă. Mai mult, acesta face propuneri nerealiste şi abia fezabile, cum ar fi dezvoltarea unui sistem prin satelit pentru monitorizarea transportului de animale.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Am două observaţii cu privire la acest raport. Chiar dacă raportoarea nu merge până la capăt cu logica sa, este reconfortant să vedem că acest Parlament devine în sfârşit conştient de o serie de probleme. Impunerea de norme legitime asupra propriilor noştri producători şi crescători îi penalizează într-un sistem global de schimb comercial foarte liber, în care OMC consideră preocupările sociale, de mediu sau de altă natură ca fiind bariere netarifare în calea comerţului. Are rost să mai amintesc că însuşi acest Parlament a acordat întotdeauna prioritate comerţului şi că este, prin urmare, de asemenea responsabil pentru această situaţie? Sunt la fel de surprins de faptul că nu a existat nicio menţiune a regresiilor legislative impuse de Comisie, în special cu privire la producţia ecologică, care au impact nu numai asupra calităţii produselor, ci şi a bunăstării animalelor şi a sănătăţii umane. În al doilea rând, este timpul să conştientizăm faptul că respectul, citez, „pentru obiceiuri referitoare în special la ritualurile religioase şi la tradiţiile culturale” poate fi împotriva acestor standarde pe care susţineţi că le apăraţi şi împotriva adevăratelor tradiţii şi practici europene. Este inacceptabil că unele comunităţi străine pot insista, pe această bază, asupra metodelor crude de sacrificare, şi să recomande chiar ca reglementările UE să fie încălcate în acest domeniu.

  Dan Jørgensen (S&D), în scris − (DA) Social-democraţii danezi au votat în favoarea acestui raport referitor la bunăstarea animalelor în UE. Sprijinim o politică ambiţioasă de bunăstare a animalelor, care creşte gradul de luare în considerare a bunăstării animalelor în conformitate cu articolul 13 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene – eventual sub forma unui sistem de stimulente pozitive. Cu toate acestea, nu suntem în favoarea atribuirii automate de noi fonduri pentru sectorul agricol european, ca urmare a unor pierderi financiare asociate cu luarea în considerare a bunăstării animalelor.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Cred că bunăstarea animalelor reprezintă o prioritate care are o influenţă imensă asupra sănătăţii publice şi a economiei europene. Punerea în aplicare rapidă şi eficientă a legislaţiei coerente în acest domeniu este esenţială, precum şi înfiinţarea unei instituţii care va coordona bunăstarea animalelor. În prezent, planul de acţiune comunitară a fost pus în aplicare la un nivel satisfăcător, însă în viitor va fi necesar să se acorde o atenţie sporită problemei transportului şi monitorizării animalelor. Trebuie să ne luptăm pentru a reduce diferenţele între nivelurile actuale ale standardelor de bunăstare în diferite ţări ale Uniunii, deoarece, în prezent, există diferenţe majore în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă ale animalelor, şi există o destabilizare în creştere pe pieţele de animale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Salut faptul că Europa a realizat unul dintre cele mai ridicate niveluri din lume în acest domeniu. Crearea unui sistem de monitorizare mai strict şi sancţiuni mai eficiente pentru proprietarii de animale care nu respectă cerinţele stabilite prin lege este esenţială, însă întrucât astfel de măsuri presupun costuri pentru agricultori, suntem în favoarea subvenţiilor de compensare incluse în acest plan şi incluse în planul de subvenţii a noii politici agricole comune din 2013. Este important să subliniem faptul că, împreună cu acest program, UE ar trebui să impună norme stricte şi bine definite pentru alte ţări care nu respectă aceste standarde, şi devin astfel o competiţie neloială pentru agricultorii UE.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Timp de mai mulţi ani, UE a încercat să atingă standardizarea directivelor privind chestiuni referitoare la creşterea animalelor. Au fost realizate progrese în domeniul creşterii intensive a animalelor în special, dar încă mai sunt lucruri de făcut. În orice caz, este logic să se continue cu planul de acţiune; în special în legătură cu punerea în aplicare a legilor şi directivelor existente. În acest sens, trebuie menţionată în mod clar încă o dată problema câinilor importaţi din est, în legătură cu care nu au fost încă închise toate lacunele din reglementările existente. Animalele bolnave şi neglijate, cele mai multe luate mult prea devreme de lângă mamele lor, sunt transportate în Occident în cele mai deplorabile condiţii, pentru a fi vândute aici pentru sume mari de bani. Acest raport ar trebui văzut ca un pas pozitiv în direcţia bună, motiv pentru care am votat în favoarea lui.

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. − (DA) Am votat în favoarea acestui raport din proprie iniţiativă a Parlamentului European referitor la evaluarea şi analizarea planului de acţiune pentru bunăstarea animalelor (raportul Paulsen), deoarece sprijin deplin obiectivul de consolidare a bunăstării animalelor în UE.

Totuşi, nu reiese clar din raport dacă UE va stabili o armonizare maximă în acest domeniu. Nu voi putea în niciun caz să sprijin o propunere viitoare care a împiedicat statele membre să elaboreze standarde obligatorii mai bune pentru bunăstarea animalelor decât standardele asupra cărora putem conveni la nivel comunitar.

Dimpotrivă, cred că este vital pentru desfăşurarea în continuarea a unei mai bune bunăstări a animalelor să fie posibil ca statele membre să fie deschizători de drumuri în acest domeniu.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL) , în scris. − (SV)- Am votat în favoarea raportului elaborat de dna Paulsen referitor la legislaţia privind bunăstarea animalelor. Totuşi, aş dori să subliniez faptul că este important ca această legislaţie să reprezinte standarde minime. Statele membre şi regiunile trebuie să aibă posibilitatea de a pune în aplicare o legislaţie mai profundă.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) Raportul pe care l-am votat astăzi evaluează, în mod obiectiv şi critic, rezultatele planului de acţiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010 şi stabileşte obiective realiste şi necesare pentru creşterea – în ceea ce priveşte progresul - producţiei şi consumului de alimente în Uniunea Europeană. Un aspect pe care aş dori să îl subliniez este recunoaşterea că produse de mai bună calitate înseamnă costuri crescute pentru producători, în special producătorii primari, ceea ce nu înseamnă în mod normal o cerere comercială mai mare, deoarece numai o minoritate a consumatorilor va alege produse mai scumpe.

Prin urmare, raportul subliniază necesitatea de a compensa însuşi aceşti producători pentru eforturile lor. Intenţia de a impune reglementările aplicabile produselor UE asupra produselor care provin din ţările terţe ar trebui de asemenea remarcată, întrucât asigură o concurenţă loială şi echilibrată în comerţ. În sfârşit, mi se pare important argumentul pentru crearea unui organism european de coordonare şi de adoptare a legislaţiei generale şi comune, pentru a armoniza cele mai bune practici şi a stabili mecanisme de supraveghere.

  Daniël van der Stoep (NI), în scris. − (NL) În timp ce Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) sprijină bunăstarea animală, aceasta este o chestiune care le revine statelor membre şi nu UE.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Am adoptat astăzi o rezoluţie importantă care evaluează planul de acţiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010 elaborat de Comisia Europeană. Standarde înalte de sănătate animală sunt cerute nu doar de argumente de natură etică, ci şi de preocuparea pentru siguranţa şi calitatea produselor de origine animală, iar acest lucru generează, fără îndoială, o marcă agricolă europeană pozitivă şi de încredere.

Raport: Stéphane Le Foll (A7-0060/2010)

  Richard Ashworth (ECR), în scris. − În timp ce sprijinim măsuri pentru gestionarea şi protejarea pădurilor europene, nu sprijinim crearea unei noi politici forestiere europene care să transfere Uniunii Europene competenţele în acest domeniu. Raportul se referă, de asemenea, la Directiva privind solurile, legislaţie căreia delegaţia conservatoare din Marea Britanie i se opune, deoarece solurile sunt cel mai bine gestionate de statele membre, întrucât aplicarea aceloraşi norme asupra tuturor solurilor din nordul Finlandei până în sudul Greciei nu va aduce niciun beneficiu agricultorilor din Marea Britanie. Agricultorii din Marea Britanie îndeplinesc deja standarde voluntare foarte ridicate de gestionare a solului şi au continuat să îmbunătăţească standardele. Directiva privind solurile, astfel cum a fost propusă de Comisia Europeană, a fost greşită în multe aspecte şi va aduce doar mai multe reglementări, mai multe costuri şi mai puţină flexibilitate pentru agricultorii britanici, care credem că ştiu mai bine decât birocraţii europeni cum să îşi gestioneze propriul teren.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) După părerea mea, raportul referitor la agricultura în UE şi schimbările climatice are calitatea esenţială de a combina protecţia mediului cu promovarea unui sector agricol european mai puternic. Într-adevăr, sectorul agricol trebuie să se deplaseze cu hotărâre către mijloace de producţie mai respectuoase faţă de mediu şi mai durabile.

Cu toate acestea, aceste obiective nu trebuie sub nicio formă să constituie un argument pentru slăbirea agriculturii în UE. Pentru a asigura acest lucru, trebuie să garantăm o mai bună utilizare a resurselor şi trasabilitatea produselor. Am votat aşadar pentru acest raport, deoarece respectă aceste echilibre.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am acordat tot sprijinul meu acestui raport. Viitoarea reformă PAC va trebui să ia în considerare multe probleme, inclusiv schimbările climatice. Este clar deja că schimbările climatice vor avea un impact negativ asupra agriculturii UE, în special în regiunile de sud şi sud-est. Noua PAC va trebui, prin urmare, să răspundă unei cereri publice crescânde pentru o politică agricolă mai durabilă. În prezent, PAC nu abordează problemele de mediu într-un mod coerent. Noile provocări ale schimbărilor climatice, gestionarea apelor, energiile regenerabile şi biodiversitatea nu au fost luate pe deplin în considerare la momentul controlului sanitar PAC. Sunt sigur că PAC trebuie transformată într-o politică agricolă, alimentară şi de mediu cu sisteme mai echitabile şi durabile de sprijinire a agricultorilor, asigurând în acelaşi timp conservarea zonelor rurale, conservarea biodiversităţii, captarea dioxidului de carbon şi siguranţa alimentară.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Politica agricolă comună este un domeniu-cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice în următorii ani. Ca atare, raportul prezentat de dl Le Foll plasează în mod prudent problema climatică în centrul PAC.

Agricultura suferă două lovituri din partea schimbărilor climatice. Este prima care este afectată de creşterea secetelor şi a dezastrelor naturale. Totuşi, aceasta este, de asemenea, cu 9 % în urma emisiilor de gaze cu efect de seră în Europa. Parlamentul European arată că avem la îndemână cursuri de acţiune virtuoase.

Îngrăşămintele azotate utilizate de agricultori sunt emiţători semnificativi de CO2. Prin vizarea utilizării acestora, prin promovarea îngrăşămintelor pe bază de deşeuri organice şi prin accentuarea agriculturii ecologice, vom reduce drastic emisiile de gaze cu efect de seră. Gazul metan provenit din fecalele animale este, de asemenea, o sursă de energie regenerabilă. Mai mult, pădurile şi solul european sunt ambele rezervoare incredibile de CO2.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană este cel mai mare importator de produse agricole la nivel mondial, iar încurajarea producţiei interne, cu impact minim asupra schimbărilor climatice, este salutară. Concluziile raportului dezbătut miercuri în Parlamentul European ne arată că importul de produse agricole din state terţe are un impact negativ mult mai mare asupra mediului decât producţia internă, care se supune unor reguli mai stricte de reducere a emisiilor de dioxid carbon, ce favorizează schimbările climatice

Agricultura a fost şi va rămâne principala sursă de hrană la nivel mondial. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, producţia agricolă trebuie să crească cu 70 % în următorii 40 de ani pentru a acoperi nevoile populaţiei mondiale. Uniunea Europeană trebuie să înceapă să conceapă politici sau să treacă de urgenţă la implementarea celor existente, pentru a preîntâmpina o criză pe termen lung. Aceste politici trebuie coroborate cu obiectivele ambiţioase de reducere a emisiilor de dioxid de carbon cu impact negativ asupra mediului, pentru că ne învârtim într-un cerc vicios: potrivit specialiştilor, agricultura făcută fără a lua în calcul impactul asupra mediului va produce încălzire globală, ceea ce va conduce la dificultăţi majore în a mai face agricultură pe termen lung.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Agricultura europeană contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii de atenuare a schimbărilor climatice pentru anul 2020. Emisiile cu efect de seră au scăzut ca urmare a eficienţei crescute a agriculturii UE, inovaţiilor constante, utilizării noilor tehnologii precum stocarea CO2 în sol, şi evoluţiilor în producţia de energii durabile, regenerabile. Prin urmare, inovarea are un rol major de jucat în reducerea impactului pe care agricultura îl are asupra schimbărilor climatice şi consecinţele sale climatice. Solicit utilizarea de fonduri europene pentru a dezvolta tehnologia pentru a adapta acest sector al luptei împotriva schimbărilor climatice. Rolul agriculturii în procesul luptei împotriva schimbărilor climatice trebuie să ia în considerare poziţia competitivă a sectorului agroalimentar al UE pe piaţa mondială, astfel încât trebuie găsite soluţii care permit agriculturii convenţionale să contribuie la gestionarea durabilă a mediului, protejând-o în acelaşi timp de speculaţii privind produsele alimentare de pe piaţa bunurilor şi protecţionismul comerţului internaţional.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Delegaţia mişcării democrate din Parlamentul European salută adoptarea raportului referitor la agricultura UE şi schimbările climatice. Aceasta aprobă faptul că accentul este pus pe noile provocări pe care politica agricolă comună va trebui să le înfrunte, precum schimbările climatice, problema apei, energiile regenerabile şi biodiversitatea, şi gestionarea solului (captarea dioxidului de carbon, capacitatea de retenţie a apei şi a elementelor minerale, viaţa biologică şi aşa mai departe). În acelaşi spirit, delegaţia mişcării democrate a dorit stabilirea unei politici forestiere europene, pentru a promova gestionarea durabilă a pădurilor şi producţia, şi pentru a integra mai bine contribuţiile industriei lemnului şi dezvoltarea economică a acesteia. Acestea sunt toate aspecte esenţiale. Va trebui să existe un loc pentru acestea în viitoarea politică agricolă.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la agricultura în UE şi schimbările climatice, deoarece prezintă măsuri specifice care pot contribui la obţinerea unei agriculturi mai durabile. Agricultura este una dintre activităţile cele mai afectate de schimbările climatice, dar şi unul dintre cei mai mari contribuitori la emisiile de CO2. Viitoarea revizuire a politicii agricole comune trebuie să stimuleze dezvoltarea de practici care permit agriculturii europene să se adapteze mai bine la consecinţele schimbărilor climatice, contribuind în acelaşi timp la încetinirea acestora.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson şi Marita Ulvskog (S&D), în scris. − (SV) Noi, social-democraţii suedezi, am votat împotriva părţii raportului care solicită o politică forestieră comună în UE. Credem că statele membre trebuie să continue să ia deciziile în privinţa chestiunilor referitoare la politica forestieră.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Agricultura este responsabilă pentru 9,3 % din totalul de CO2 al Uniunii Europene, în timp ce în 1990 reprezenta 11 % din aceste emisii. S-a înregistrat o scădere constantă şi progresivă a emisiilor de gaze cu efect de seră, iar agricultura a adus o contribuţie pozitivă la atingerea obiectivelor de emisii reduse stabilite de Uniunea Europeană.

Mai mult, trebuie să subliniez faptul că, în timp ce preocupările de mediu în ceea ce priveşte sectorul agricol sunt legitime şi necesare, acestea trebuie să fie puse în mod corespunzător în balanţă cu impactul propunerilor din punct de vedere al durabilităţii şi productivităţii. Tocmai din acest motiv, reforma politicii agricole comune trebuie să analizeze cu atenţie relaţia dintre agricultură şi protecţia mediului, fără să uite că, pe lângă impactul său negativ asupra mediului (care rezultă, în special, din emisii de CO2), agricultura are o contribuţie decisivă la conservarea şi gestionarea resurselor naturale, creşterea ecologică, şi la gestionarea peisajului şi a biodiversităţii. Acestea sunt efecte secundare benefice ale agriculturii, care trebuie luate pe deplin în considerare în orice propunere de examinare a relaţiei dintre agricultură şi mediu.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Agricultura este implicată în mod direct în problema schimbărilor climatice, deoarece contribuie cu o parte din emisiile de gaze cu efect de serii şi este, în acelaşi timp, ea însăşi afectată de schimbările climatice. Impactul negativ al schimbărilor climatice se simte deja, seceta şi eroziunea solului provocând probleme majore, în special în statele membre din sud. Cu toate acestea, agricultura poate contribui, de asemenea, la combaterea schimbărilor climatice, şi are un mare potenţial pentru dezvoltarea durabilă. Prin urmare, politica agricolă comună trebuie să încurajeze practicile agricole care limitează emisiile şi/sau îmbunătăţesc fixarea dioxidului de carbon, deoarece agricultura şi silvicultura sunt principalele sectoare capabile să capteze CO2 produs de activităţile umane, acumulându-l şi depozitându-l în sol. Trebuie să ne îndreptăm către o agricultură mai durabilă, ceea ce înseamnă o eficienţă sporită. Potrivit Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU, o creştere de 70 % în producţia mondială de hrană va fi, de asemenea, necesară până în 2050, pentru a face faţă creşterii populaţiei mondiale. Va trebui să producem mai mult, dar într-un mod durabil, ceea ce necesită o eficienţă mai mare, adoptarea celor mai bune tehnici şi practici, şi creşterea investiţiilor în cercetarea ştiinţifică pentru acest domeniu.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Examinarea implicaţiilor schimbărilor climatice pentru agricultură este o preocupare relevantă, aşa cum este relevant, pe deplin justificat şi necesar ca agricultura să devină mai compatibilă cu conservarea unei serii de lucruri de valoare naturală şi culturală, precum solurile, peisajul şi biodiversitatea. Cu toate acestea, aceste preocupări nu trebuie să ne facă să uităm că rolul principal al agriculturii este de a produce hrană, nici să servească drept pretext pentru a aduce modificări politicii agricole comune (PAC), care înrăutăţesc dependenţa alimentară deja gravă şi inacceptabilă a diferitor ţări, atât state membre – ca în cazul Portugaliei – cât şi ţări terţe. O astfel de dependenţă ameninţă suveranitatea şi siguranţa alimentară a popoarelor acestor ţări, în numele unei pretinse poziţii competitive de neatins a sectorului agroalimentar din UE pe piaţa mondială. Ar fi fost important ca acest raport să acorde chiar şi câteva rânduri necesităţii de a întrerupe legătura cu modelul productivist care a modelat reformele succesive ale PAC şi consecinţelor sale tragice de mediu şi sociale; din nefericire, nu a fost inclus niciun cuvânt cu privire la aceasta. Ar fi fost, de asemenea, important ca acesta să evite orice ambiguitate într-un moment în care ne confruntăm cu încercări din partea Comisiei Europene de a impune interesele companiilor multinaţionale agroalimentare cu privire la răspândirea culturilor modificate genetic.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am sprijinit raportul elaborat de colegul meu socialist francez, dl Le Foll, întrucât apără ideea că agricultura europeană trebuie să continue să se adapteze, astfel cum a început deja să facă, la consecinţele schimbărilor climatice care au loc, şi să se pregătească pentru impactul pe care aceste schimbări le vor avea pe viitor pentru multe regiuni din Uniunea Europeană. Agricultura are, de fapt, un loc crucial şi un rol de jucat în lupta împotriva încălzirii globale. Aceasta este o chestiune esenţială atunci când vine vorba de asigurarea siguranţei alimentare şi de a o lua pe drumul către durabilitate. În acest context, PAC post-2013 trebuie să integreze în mod inevitabil această dimensiune „climatică” prin oferirea de soluţii şi asistenţă pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin încurajarea stocării dioxidului de carbon în sol, prin dezvoltarea producerii de energii regenerabile durabile şi prin maximizarea funcţiei de fotosinteză.

  Dan Jørgensen (S&D), în scris. − (DA) Social-democraţii danezi au votat în favoarea raportului (A7-0060/2010) referitor la agricultură şi schimbările climatice. Sprijinim o politică agricolă ambiţioasă care echipează sectorul agricol european pentru a răspunde schimbărilor climatice, însă nu suntem în favoarea alocării de noi fonduri către politica agricolă europeană.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) În ceea ce priveşte chestiunea schimbărilor climatice, agricultura nu ar trebui tratată ca o ramură a economiei care este dăunătoare. Dimpotrivă, ar trebui să fie tratată ca o industrie care posedă nu doar cele mai bune posibilităţi de adaptare la schimbările climatice în ecosistem, ci ca una care permite în mod pozitiv combaterea eficientă a efectelor încălzirii globale. Se observă acum o reducere semnificativă a nivelului de emisii de CO2 în agricultură comparativ cu deceniile anterioare. Investiţiile în dezvoltarea rurală, şi astfel cel de al doilea pilon al PAC, vor permite o educaţie mai bună a agricultorilor, modernizarea tehnologică a fermelor şi, de asemenea, supravegherea şi controlul adecvate ale conservării mediului şi biodiversităţii. Gestionarea corespunzătoare a exploataţiilor agricole va duce la captarea dioxidului de carbon şi o siguranţă alimentară sporită. Cercetarea inovatoare şi investiţiile adecvate în cadrul PAC vor ajuta agricultura să devină un instrument puternic în lupta împotriva schimbărilor climatice şi a poluării atmosferei.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport sprijină productivismul şi liberalismul, lucru care contravine interesului general. Aceasta depinde de respectul pentru fiinţele umane şi pentru ecosistemul nostru. Nici productivismul şi capitalismul nu încurajează. Cu toate acestea, preferinţa pentru scurtcircuite (cu toate că nu sunt descrise astfel), prioritatea acordată surselor de energie regenerabile, revizuirea sistemelor de irigare costisitoare sau chiar reducerea efectelor schimbărilor climatice descrise ca un „bun public” sunt prea multe concesii pentru ca argumentele noastre să fie ignorate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Schimbările climatice au devenit treptat o realitate cu care ne vom confrunta cu toţii ca o prioritate pentru politica UE. Fenomenul schimbărilor climatice dăunează agriculturii care, potrivit unor rapoarte publicate recent, indică o perspectivă descurajatoare pentru acest sector. Aparent, ţările din Europa de Est vor fi, mai presus de toate, cele mai afectate de schimbările climatice. Este esenţial ca politica agricolă comună să ia măsurile corespunzătoare pentru a răspunde schimbărilor climatice, promovând gestionarea mai bună a resurselor. Optimizarea resurselor de apă, alegerea varietăţilor de culturi selectate pentru rezistenţa acestora la schimbările climatice şi boli, protecţia solului împotriva eroziunii, conservarea păşunilor, creşterea împăduririlor, restaurarea zonelor avariate, gestionarea mai bună a pădurilor astfel încât să limiteze riscul de incendiu, şi noi măsuri pentru monitorizarea şi controlul bolilor sunt toate măsuri extrem de importante pentru a adapta agricultura europeană la efectele încălzirii globale. Agricultorii vor fi din ce în ce mai dependenţi de starea climei, astfel încât aprobăm orice măsuri care soluţionează această problemă.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Am votat acest raport deoarece consider că agricultura este un sector productiv care este afectat de consecințele schimbărilor climatice și de presiunea exercitată de acestea, dar care este, totodată, direct legat de obiectivele de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, fie contribuind la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, păstrarea şi asigurarea gestionării adecvate a resurselor de apă, fie stimulând producția şi descentralizarea surselor regenerabile durabile de energie. În acest sens, statele est-europene cu sectoare agricole puternic dezvoltate pot beneficia din plin de dezvoltarea industriei de biocarburanti, aceasta contribuind la creşterea venitului in zona rurala şi la crearea de locuri de munca „verzi” (de exemplu, se preconizează că in domeniul energiilor regenerabile, în sectorul agricol, se vor crea 750 000 de locuri de muncă până în 2020).

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Toate iniţiativele care au ca scop reducerea încălzirii globale sunt binevenite. Acest lucru reiese din ceea ce a avut loc ieri în Parlamentul European, unde 1 500 de reprezentanţi aleşi din oraşele europene majore s-au angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu peste 20 % până în 2020. Adoptarea de astăzi a raportului Le Foll referitor la adaptarea agriculturii europene la schimbările climatice se alătură acestei abordări. Să nu uităm că sectorul agricol este responsabil pentru aproximativ 10 % din emisiile de CO2. Agricultura are mult de câştigat prin anticiparea efectelor nocive ale schimbărilor climatice în ceea ce priveşte zonele inundate, o scădere a zonelor agricole, defrişarea şi întoarcerile imprevizibile. Prin urmare, este necesar să consolidăm aspectul durabil al agriculturii. Promovarea utilizării rezonabile a fertilizatorilor şi a pesticidelor, împreună cu diversificarea producţiei şi a creşterii animalelor, vor garanta agricultorilor mult mai multă autonomie şi o bază de capital îmbunătăţită. În mod cert, agricultura europeană trebuie să joace un rol major în combaterea schimbărilor climatice. Există mai multe posibilităţi: utilizarea rezervoarelor de carbon, o sursă de energie regenerabilă şi noi tehnici de irigare. Tot ce rămâne este ca aceste idei să fie transformate în politici concrete şi să fie încorporate în PAC reformată din 2013.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL) , în scris. − (SV) Am votat împotriva acestui raport. Motivul este că dl Le Foll pledează pentru o politică forestieră comună. Politica forestieră este o chestiune naţională: există diferenţe foarte mari între statele membre ale UE. Consider, de asemenea, că pe lângă problemele transfrontaliere de mediu, nu este adecvat ca politica agricolă să fie decisă la nivel comunitar, în special după extinderea UE la 27 de ţări. Cu toate acestea, atâta timp cât politica agricolă comună a UE există, doresc ca deciziile să fie cât mai bune posibil, cu scopul clar de a lupta împotriva schimbărilor climatice. Sunt de acord cu multe dintre propunerile dlui Le Foll pentru lupta împotriva ameninţării climatice, problema-cheie a timpurilor noastre, însă recomandarea unei politici forestiere comune este o direcţie greşită.

  József Szájer (PPE), în scris. − Pentru informare: în calitate de responsabil cu disciplina al Grupului PPE, declar că intenţia iniţială a Grupului PPE a fost de a vota împotriva punctului 18/2 (vot prin apel nominal). Grupul a comis o eroare tehnică.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului elaborat de Stéphane Le Foll. Am procedat astfel deoarece sunt convins de rolul semnificativ pe care agricultura îl va juca în problemele asociate cu lupta împotriva încălzirii globale. Agricultura noastră va asista Uniunea Europeană în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor. Salut adoptarea punctelor 18 şi 20 privind respectul pentru şi îmbunătăţirea calităţii solului cu fixarea carbonului şi utilizarea biomasei pentru încălzire, care ar putea reduce semnificativ impactul negativ al schimbărilor climatice. Sunt ferm convins că PAC va deveni mai durabilă în timp. Sprijin o politică agricolă comună ecologică!

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) Schimbările climatice pot afecta agricultura: poate exista o lipsă de apă, noi boli pot să apară, iar animalele se pot scumpi. Agricultura poate contribui la încetinirea schimbărilor climatice, dar ar trebui, de asemenea, să fie pregătită pentru a se adapta impactului încălzirii globale. Politica agricolă comună (PAC) trebuie să recunoască impactul încălzirii globale şi să ia măsuri pentru a reduce schimbările climatice. Acest lucru se poate realiza prin promovarea energiei ecologice şi regenerabile, prin asigurarea stocării dioxidului de carbon şi prin limitarea cantităţii de gaze care provoacă efectul de seră. Totuşi, costurile asociate cu adaptarea PAC şi reducerea schimbărilor climatice nu sunt încă clare. Este nevoie de o analiză aprofundată a beneficiului economic. Schimbările climatice sunt o ameninţare reală, însă pe termen scurt este necesară o mai bună gestionare a resurselor. Extinderea UE a avut un impact major asupra agriculturii UE. Celor 6 milioane de agricultori europeni existenţi li s-au adăugat încă 7 milioane. Zonele rurale reprezintă 90 % din teritoriul UE, şi peste jumătate din acestea sunt implicate în agricultură. Acest fapt singur subliniază importanţa agriculturii pentru mediul natural al UE. La Conferinţa de la Varşovia din februarie 2010, Lituania şi alte opt state membre ale UE au semnat declaraţia referitoare la noua PAC, ca o expresie suplimentară a solidarităţii şi decenţei. Nu trebuie să împărţim Europa în state membre „noi” şi „vechi”; trebuie să dăm dovadă de solidaritate. Pentru a garanta un venit stabil şi echitabil pentru agricultorii europeni după 2013 şi pentru a reduce schimbările climatice avem nevoie de o politică agricolă europeană puternică.

Raport: Herbert Dorfmann (A7-0056/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport excelent elaborat de dl Dorfmann, de cetăţenie italiană, referitor la procesul început de Comisia Europeană de a revizui criteriile pentru acordarea statutului de „zonă agricolă cu handicapuri naturale” şi, prin urmare, indemnizaţia compensatorie pentru handicap natural permanent (ICHN). Ar trebui, în special, să subliniem importanţa punctului 18 din acest raport, care refuză deja să sprijine criteriile propuse de Comisia Europeană: „subliniază că avizul definitiv referitor la unitatea teritorială de bază aleasă, la criteriile şi valorile de prag propuse de Comisie poate fi emis doar atunci când sunt disponibile hărţile detaliate elaborate de statele membre [...]”.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) -Am votat în favoarea raportului Dorfmann referitor la agricultura în zonele afectate de handicapuri naturale (regiuni mai puţin favorizate).

Aproximativ 75 % din terenurile din Irlanda au fost desemnate ca zone defavorizate, iar actualul sistem oferă ajutor pentru aproximativ 100 000 de familii de agricultori. Acest sistem este necesar pentru viabilitatea şi dezvoltarea rurală, şi pentru a combate abandonul terenurilor, precum şi pentru a proteja biodiversitatea şi mediul. Printr-o finanţare corectă, acest sistem poate oferi ajutor financiar agricultorilor care practică agricultura în condiţii foarte dificile.

Întrucât agricultura în Irlanda este restricţionată din cauza condiţiilor climatice reci şi umede, sunt mulţumit să văd că raportul face referire la dificultăţile legate de agricultura pe soluri umede neexploatabile. Salut, de asemenea, trimiterea la criteriul de tipul „numărului de zile în care umiditatea atinge 100 % din capacitatea de absorbţie a solului”, care ajută la luarea în considerare a interacţiunii dintre tipul solului şi climat.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider că prin aplicarea unor criterii unitare se asigură simplificarea implementării schemei de plăţi pentru zonele cu handicap natural la nivelul Uniunii Europene, un plus de transparenţă şi un tratament unitar al beneficiarilor acestor scheme de sprijin

De o importanţă primordială este concentrarea acestui sprijin în zonele cele mai afectate de fenomenul abandonării terenului. Trebuie totodată ca în cadrul exerciţiului să fie avute în vedere următoarele: să nu se creeze costuri suplimentare şi impactul pe care îl va avea schimbarea delimitării în zonele în care agricultura deţine un rol central în economia locală. În acest sens, cred că este oportun ca în zonele afectate de schimbările de delimitare să existe măsuri care să vizeze creşterea competitivităţii sectorului agricol şi promovarea diversificării.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Raportul referitor la sprijinul pentru regiunile rurale dezavantajate urmăreşte redefinirea zonelor dezavantajate ale UE şi reformarea asistenţei financiare şi structurale. Statele membre au identificat anterior ca dezavantajate peste jumătate dintre terenurile folosite pentru agricultură în UE, şi este esenţial, prin urmare, să se redefinească conceptele şi condiţiile aplicabile acestor terenuri. Sprijinul pentru dezvoltarea rurală de la Fondul agricol european permite statelor membre, în cadrul îmbunătăţirilor aduse mediului şi mediul rural, să efectueze plăţi pentru dezavantaje naturale în zone montane, precum şi plăţi în alte zone dezavantajate. Aceste plăţi ar trebui, prin utilizarea permanentă a terenurilor agricole, să contribuie la conservarea mediului rural şi la sprijinul pentru sisteme durabile de agricultură, şi ar trebui să compenseze costurile suplimentare şi veniturile pierdute. Cercetările au arătat că statele membre identifică zonele defavorizate temporar pe baza unei serii de diferite criterii, iar acestea pot conduce la diferite răspunsuri şi diferite niveluri de plată între statele membre. Prin urmare, salut sugestia raportorului de a le lăsa statelor membre posibilitatea de a revizui noile criterii înainte de a începe efectuarea plăţilor. Cu toate acestea, ar trebui să existe un termen limită pentru realizarea acestui lucru, întrucât întregul proces de reformă poate fi întârziat în mod considerabil prin apatia unor state membre, ceea ce nu doar că ar avea un efect negativ asupra plăţilor de la aceste fonduri, dar ar şi contribui la un mediu legal confuz în statele membre. Sprijin întregul raport.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Ajutorul pentru zonele mai puţin favorizate este un element esenţial al celui de al doilea pilon al politicii agricole comune (politica de dezvoltare rurală), întrucât este firesc ca regiunile cu dezavantaje naturale să fie vizate de instrumente şi politici specifice.

Comisia propune în această comunicare ca, potrivit articolului 50 alineatul (3) din Regulamentul (CE) Nr. 1698/2005, ca „celelalte zone mai puţin favorizate” să fie definite în conformitate cu criterii obiective. În acest scop, aceasta propune opt criterii referitoare la sol şi climă care indică, la o anumită valoare de prag, limitări stricte pentru agricultura europeană. criterii climatice (temperaturi scăzute sau căldură mare pe perioade îndelungate), criterii biofizice (terenuri cu drenaj insuficient; soluri nisipoase, argiloase sau cu pietriş; spaţiu redus pentru rădăcini; sol salin) şi criterii geografice (regim de umiditate al solului nefavorabil sau înclinări mari ale terenurilor). Această definiţie a criteriilor obiective este pozitivă, însă trebuie să fie testată la faţa locului pentru a verifica fiabilitatea şi adaptabilitatea acestora la situaţii reale şi caracteristicile specifice ale fiecărei zone naturale.

Trebuie luată în considerare, de asemenea, posibilitatea unei perioade de tranziţie, cu propriul sistem, pentru orice regiune care îşi pierde clasificarea de zonă mai puţin favorizată.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Sprijinul pentru zonele mai puţin favorizate constituie un element esenţial al politicii de dezvoltare rurală. Pledez pentru acordarea unei plăţi compensatorii adecvate pentru zonele mai puţin favorabile, astfel încât agricultorii să contribuie la conservarea mediului rural şi să înceapă o agricultură durabilă care oferă bunuri publice, precum peisaje, calitatea apei şi a aerului, precum şi conservarea biodiversităţii. Acest ajutor permite coeziunea teritorială şi socială, conservând zonele rurale, şi le conferă statutul de zonă cu importanţă naturală şi economică vitală. Criteriile referitoare la „alte zone cu handicapuri naturale”, în temeiul articolului 50 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) Nr. 1698/2005, sunt cele puse în discuţie în acest raport. Un grup de experţi a identificat opt criterii referitoare la sol şi climă care indică, la o anumită valoare de prag, limitări stricte pentru agricultura europeană. Sunt de acord că criteriul geografic numit „izolare” trebuie, de asemenea, luat în considerare, întrucât este un handicap natural. Sper că statele membre pot aplica criterii obiective referitoare la sol, care sunt adaptate la condiţiile zonei naturale ale acestora, atunci când desemnează zone cu handicapuri naturale.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Un aspect pozitiv este faptul că există convingerea că „plăţile acordate în cazul zonelor defavorizate trebuie să fie legate de practicarea unei agriculturi active” şi că „s-ar putea ca folosirea unor criterii stricte şi pur biofizice să nu fie potrivită”. De asemenea, considerăm valoroasă includerea criteriului geografic „izolare” şi afirmaţia potrivit căreia „s-ar putea să fie necesară utilizarea cumulată a criteriilor adoptate”. Cu toate acestea, aceste aspecte contrazic altele incluse în raport, în special definiţia „perioadei de tranziţie” pentru adaptarea la noile criterii; cu alte cuvinte, acceptarea tacită a noilor criterii propuse de Comisie. Ne opunem cu fermitate reflectării noilor criterii în dezvoltarea viitoare a politicii agricole comune (PAC), astfel cum se discută de asemenea aici, menţinând astfel această politică în domeniul dezvoltării rurale cu cofinanţare; cu alte cuvinte, aceasta conţine un alt mod de discriminare între ţări. În cazul în care se va pune în aplicare, propunerea Comisiei va fi extrem de dăunătoare pentru interesele ţărilor din sud, în special Portugalia. Acesta este motivul pentru care avertizăm cu privire la necesitatea de a corecta această propunere în momentul elaborării PAC şi de a demonstra şi evalua utilizarea nu doar a setului de criterii biofizice, ci şi a celor socioeconomice, cum ar fi: PIB-ul pe cap de locuitor, venitul pe unitate de muncă familială şi indicatorii de deşertificare.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Acest raport subliniază importanţa pe care noua politică agricolă comună o va avea pentru toate statele membre. Protejarea zonelor cu handicapuri naturale va fi unul dintre punctele principale ale acestei politici pe care UE şi regiunile statelor membre o vor pune în aplicare, punând astfel în aplicare în termeni practici principiul subsidiarităţii. Comisia UE trebuie să ţină cont de această subsidiaritate, în special atunci când vine vorba de identificarea parametrilor care vor defini aceste zone. Comisia nu trebuie să neglijeze faptul că recuperarea zonelor cu handicapuri naturale va oferi un ajutor concret pentru exploataţiile agricole afectate de actuala criză majoră, şi va contribui la păstrarea mediului într-o stare bună. Permiteţi-mi să vă reamintesc că toate acestea trebuie să fie posibile nu numai în teorie, ci şi în realitate, prin alocarea de fonduri adecvate pentru protejarea şi reamenajarea acestor zone. Realizând acest lucru am putea recupera şi oferi stimulente pentru dezvoltarea economică a agriculturii în toate zonele cu potenţial de creştere şi am putea stabili efectele negative pe piaţă, precum producţia agricolă de produse alimentare specifice zonei, şi protejarea peisajului şi a mediului. Îi mulţumesc dlui Dorfmann şi doresc să-l felicit pentru raportul său excelent.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Pentru a obţine condiţii echitabile şi uniforme pentru toţi agricultorii din Uniunea Europeană, ceea ce ar trebui, fără îndoială, să reprezinte principalul obiectiv al reformei politicii agricole comune, ar trebui, de asemenea, să se aibă grijă de zonele cu handicapuri naturale. În vederea armonizării legislaţiei care clasifică zonele drept eligibile pentru a primi plăţi este esenţial, mai presus de toate, să se armonizeze criteriile de clasificare ale unor astfel de zone. Atingerea acestui obiectiv nu va fi posibilă fără o colaborare strânsă cu statele membre. Pragmatismul propus de autorul raportului, permiţând definirea criteriilor biofizice de fiecare ţară, poate reprezenta o ameninţare sub forma încercărilor de a impune interese naţionale specifice. Totuşi, atâta timp cât Comisia are grijă să se asigure că dispoziţiile cadrului legislativ european sunt respectate, această soluţie ar trebui să îmbunătăţească în mod semnificativ identificarea obiectivă a zonelor în discuţie.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Având în vedere că peste jumătate din zonele agricole utilizate în UE (54 %) sunt clasificate drept zone mai puţin favorizate – fie din cauza orografiei, a condiţiilor climatice sau a terenului mai puţin fertil – şi că o astfel de măsură este esenţială pentru dezvoltarea rurală, tragem concluzia că ajutorul pentru zonele mai puţin favorizate trebuie să constituie o prioritate pentru statele membre. Din acest motiv, pregătirea unei strategii cuprinzătoare pentru zonele mai puţin favorizate care răspunde nevoilor locale ale diferitelor regiuni va avea ca rezultat o reducere a neconcordanţelor existente între statele membre în ceea ce priveşte ajutorul care le este atribuit. Prin urmare, prin definirea precisă a zonelor cu handicapuri naturale, va fi posibilă obţinerea de fonduri suficiente pentru a utiliza terenul şi a îmbunătăţi producţia agricolă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Nu există nicio îndoială că exploataţiile agricole din regiunile ultraperiferice au în special nevoie de sprijin financiar. Micile exploataţii agricole de munte trebuie adesea să lupte pentru a supravieţui, întrucât le este greu să reacţioneze rapid la noile cerinţe ale pieţei. Micii proprietari, în special, nu dispun de personal pentru a putea rămâne competitivi. Prin urmare, din punct de vedere comercial, situaţia acestora este mult mai dificilă decât aceea a unor întreprinderi agricole mari aflate în locuri expuse. Rata ridicată a exploataţiilor agricole care au eşuat în ultimii ani şi creşterea numărului de agricultori cu jumătate de normă arată în mod clar că politica de subvenţionare a UE se concentrează prea mult pe creşterea intensivă a animalelor şi activităţi asemănătoare. Pentru ca statele membre ale UE să rămână chiar şi la distanţă autosuficiente, este timpul să renaţionalizăm subvenţiile agricole. În vederea unei distribuţii mai echitabile a plăţilor compensatorii, am votat în favoarea acestui raport.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport care vine în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă agricultorii din multe state ale Uniunii. Doresc să subliniez în special importanţa unui amendament pe care l-am iniţiat în Comisie şi mulţumesc tuturor colegilor care l-au sprijinit. Amendamentul la care mă refer vizează ca delimitarea zonelor cu handicapuri naturale, pentru a fi relevantă, să fie bazată pe teritorii ecologice omogene şi nu pe LAU 2, ca în prezent. De asemenea, doresc să precizez că apreciez ca oportună introducerea în viitoarea propunere a Comisiei a unor reguli flexibile, care să permită acordarea ajutoarelor şi pentru fermierii din zone cu handicapuri naturale reduse ca suprafaţă, aflate din punct de vedere administrativ în unităţi care nu îndeplinesc criteriile stabilite.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE)- Sprijinul pentru zonele rurale cu handicapuri naturale dificile este una dintre cele mai importante componente ale celui de al doilea pilon al politicii agricole comune. - -În plus, raportul prevede subvenţii pentru aceste regiuni nu numai în ceea ce priveşte producţia de alimente, ci şi într-un context macroeconomic. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European (A7-0056/2010), deoarece cel de al doilea pilon al politicii agricole comune, şi anume politica de dezvoltare rurală, este extrem de important pentru îmbunătăţirea eficienţei PAC în sine, dar şi pentru a facilita gestionarea terenurilor cu handicapuri naturale. Documentul elaborat de raportor este foarte necesar, nu numai pentru noi, ci pentru întreaga Uniune Europeană. Trebuie să avem informaţii despre terenuri care, din motive care nu depind de proprietari, nu pot fi utilizate în mod eficient sau potrivit. Sunt de acord cu raportorul în ceea ce priveşte analiza sa asupra revizuirii, care a început în 2005, a criteriilor de clasificare a zonelor dezavantajate. Criteriile anterioare pentru sprijinirea acestor zone trebuie modificate astfel încât să reflecte handicapuri cu adevărat existente. Trebuie menţionat, de asemenea, faptul că există zone care intră sub incidenţa anumitor criterii, dar în care handicapurile au fost înlăturate acum ca urmare a utilizării de soluţii eficiente. Statele membre ar trebui să fie responsabile pentru identificarea zonelor mai puţin favorizate şi pentru dezvoltarea programelor de ajutor şi dezvoltare. Desigur, toate măsurile trebuie să se bazeze pe un cadru comunitar.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport, împreună cu grupul din care fac parte.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. − (SV) M-am abţinut/am votat împotriva raportului Dorfmann. Motivul pentru care am luat această poziţie reiese în mod evident din raport. UE este o zonă mult prea extinsă pentru a pentru a putea trata ajutorul financiar în mod eficient pentru zonele cu handicapuri naturale. Zonele rurale ale UE sunt extrem de diverse. Acesta este cazul cu privire la recoltele care sunt cultivate, nivelurile de umiditate din sol, combinaţiile de tipuri de sol şi condiţiile climatice. Elaborarea unei liste de criterii şi standarde fixe pentru subvenţii este deosebit de dificilă din cauza schimbărilor climatice. UE a solicitat hărţi detaliate din partea statelor membre, însă numai câteva ţări le-au furnizat. Un exemplu evidenţiat în raportul elaborat de Curtea de Conturi este că Spania plăteşte 16 euro pe hectar, în timp ce Malta plăteşte 250 de euro pe hectar pentru ceea ce se interpretează ca împrejurări similare. Politica agricolă comună a fost elaborată în momentul la care CE/UE era formată din şase state membre. Situaţia din prezent este complet diferită şi chiar mai complicată. Gestionarea ajutoarelor agricole ar trebui realizată de statele membre. Acestea deţin cunoştinţe locale. Acum ne aflăm în mijlocul unei crize a monedei euro. O monedă unică este un obstacol în calea adaptării ratelor dobânzilor la diferite circumstanţe în cadrul zonei euro. O politică agricolă unică este, de asemenea, nepotrivită pentru toate cele 27 de state membre.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) În această comunicare, Comisia a solicitat o mai mare rigoare şi uniformitate în ceea ce priveşte criteriile de repartizare a ajutoarelor pentru agricultori în zonele cu handicapuri naturale. Aceasta a încercat, de asemenea, să corecteze repartizarea inegală a plăţilor compensatorii în rândul statelor membre, care decurg din diferenţele de clasificare, în special ale aşa-numitelor „zone mai puţin favorizate”.

Aceste plăţi sunt esenţiale pentru păstrarea locurilor de muncă şi comunităţile rurale, pentru utilizarea continuă a terenurilor agricole şi pentru biodiversitate şi peisajul cultural.

Sunt mulţumit, în general, de acest raport, şi în special de avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, care încearcă să protejeze interesele regiunilor ultraperiferice, deoarece insulele sunt excluse din comunicarea Comisiei.

În conformitate cu principiul subsidiarităţii, mi se pare logic ca atunci când se identifică zonele defavorizate intermediare, statele membre să aibă posibilitatea de a lua în considerare nu doar criteriile biofizice, ci şi altele, cum ar fi acelea de a fi o insulă sau o regiune ultraperiferică.

Mi se pare, de asemenea, important ca orice regiune care îşi pierde statutul de „zonă cu handicapuri naturale” să beneficieze de o perioadă de tranziţie, care să îi permită să diminueze impactul pierderii subvenţiilor.

Trebuie să asigurăm acum că în cadrul revizuirii generale a politicii agricole comune, noile sisteme de ajutoare pentru agricultori sunt gândite în mod coerent, şi că există o mai bună coordonare între politica agricolă şi cea de coeziune.

Raport: Pilar del Castillo Vera (A7-0066/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport referitor la o nouă agendă digitală pentru Europa 2015.eu, deoarece cred că Europa trebuie să joace un rol principal în inovaţia din domeniul tehnologiei comunicaţiilor şi informaţiei şi, de aceea, trebuie să accelerăm investiţiile în această direcţie. Din păcate, astăzi, Europa riscă să rămână în urma zonei asiatice, dacă ne uităm doar la câţiva indicatori, cum ar fi viteza medie de transfer a datelor sau la faptul că deşi comunicaţiile în bandă largă sunt disponibile pentru peste 90 % din populaţia Uniunii Europene, acestea nu au ajuns la consumatori decât în 50 % din gospodării. Comisia trebuie să prezinte o agendă clară şi ambiţioasă pe această temă, care să nu se concretizeze doar într-o viziune, un document de perspectivă. Există soluţii pe care trebuie să le sprijinim, cum ar fi utilizarea programelor cu sursă deschisă, care ar permite accelerarea inovaţiei în domeniul software prin contribuţii deschise şi reducerea costurilor pentru afacerile care folosesc aceste programe. Totodată, trebuie să luăm măsuri pentru reducerea birocraţiei în programul-cadru UE şi pentru creşterea competitivităţii noastre pe plan internaţional.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Raportul din proprie iniţiativă elaborat de dna del Castillo Vera este ambiţios în ceea ce priveşte strategia digitală pentru Europa. Această chestiune se învârte în jurul accesului la internet pentru toţi cetăţenii UE. În această privinţă, se recomandă ca jumătate din populaţia europeană să aibă acces în bandă largă până în 2015, şi întreaga populaţie până în 2020. Utilizarea pe scară largă a internetului este sprijinită prin propuneri referitoare la modul în care ar trebui să evolueze legislaţia privind consumatorii şi securitatea, precum şi la accesul digital necesar la servicii publice. Mai mult, această agendă ne va permite să oferim sprijin pentru cercetarea şi dezvoltarea inovatoare, facilitând astfel o creştere rapidă a cunoştinţelor şi a accesului la patrimoniu. Din aceste motive, am votat în favoarea raportului.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport. Sunt convins că Europa va culege numai beneficii din revoluţia digitală dacă toţi cetăţenii europeni sunt mobilizaţi şi împuterniciţi să participe pe deplin la noua societate digitală. Acest lucru necesită multe provocări, cum ar fi angajamentul pentru investiţii pe termen lung, încredere din partea guvernelor pentru a se deplasa mai mult spre administrarea online (e-government) şi încredere din partea cetăţenilor pentru a folosi serviciile digitale. Pentru a atinge aceste obiective este necesar ca până în 2015 să se reducă în mod semnificativ lacunele privind alfabetizarea şi competenţele digitale. Salut în special propunerile care urmăresc să asigure ca toate şcolile primare şi secundare beneficiază până în 2015 de conexiuni de mare viteză şi că tuturor adulţilor de vârstă activă li se oferă posibilităţi de formare profesională în domeniul TIC. Pentru a avea o agendă digitală competitivă trebuie să pornim de la oameni.

  Regina Bastos (PPE), în scris. − (PT) Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) este unul dintre domeniile care s-a dezvoltat cel mai mult în ultimele decenii, şi sunt prezente în toate domeniile vieţii umane. Într-un mediu de schimbare permanentă şi competitivitate crescândă, TIC pot fi un instrument puternic în sprijinirea dezvoltării durabile, precum şi combaterea sărăciei şi a inegalităţilor sociale şi economice. Fiecare persoană trebuie împuternicită cu competenţele adecvate şi acces ubicuu şi de mare viteză, şi este necesar un cadru juridic clar care protejează drepturile şi oferă încrederea şi securitatea necesare. Raportul referitor la „o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu”, în favoarea căruia am votat, urmăreşte să coopereze cu Comisia la elaborarea propunerii strategice universale şi a planului de acţiune pentru 2015. În acest scop: până în 2013, fiecare gospodărie trebuie să aibă acces la internet în bandă largă, la un preţ competitiv; o atenţie deosebită trebuie acordată zonelor rurale, zonelor afectate de tranziţia industrială, precum şi regiunilor care suferă de handicapuri demografice sau naturale permanente, în special în regiunile ultraperiferice; şi, în sfârşit, este important să se garanteze utilizatorilor finali cu handicap acces la un nivel echivalent cu cel de care dispun ceilalţi utilizatori finali.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris.(IT) Unul dintre obiectivele cele mai ambiţioase, dar nerealizate ale Strategiei de la Lisabona a fost ca Europa să devină cea mai competitivă şi dinamică societate bazată pe cunoaştere din lume. Scopul adoptării agendei 2015.eu, complementară strategiei UE 2020, este ca cetăţenii qua consumatori să devină punctul de interes al unei măsuri care urmăreşte să asigure că toţi cetăţenii statelor membre se pot baza pe o rezervă corespunzătoare de abilităţi IT care să le asigure accesul la principalele forme de tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiiilor disponibile astăzi. Calea pentru a asigura utilizarea calculatorului de către familii, elevi, întreprinderi şi guvernele europene va fi sprijinită prin diferite strategii care se vor ocupa de problema definirii drepturilor digitale şi, de asemenea, vor pune în aplicare o infrastructură pentru a îmbunătăţi şi extinde banda largă, în special în zonele rurale.

Întrucât consider cu tărie că viitorul formării trebuie să meargă neapărat mână în mână cu consolidarea formării pe bază de calculator şi interoperabilitatea competenţelor IT, sunt în favoarea acestui raport.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. − (PT) Sprijin excelentul raport referitor la noua agendă, elaborat de dna del Castillo Vera. Sunt de acord că UE trebuie să joace un rol principal în crearea şi aplicarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, generând astfel o valoare adăugată pentru cetăţenii şi companiile sale. Sunt de acord, de asemenea, că va culege doar beneficii din această revoluţie digitală dacă publicul european în ansamblul său este mobilizat şi i se oferă mijloacele necesare pentru a participa pe deplin la noua societate digitală. Salut obiectivul de a oferi acoperire în bandă largă fiecărui cetăţean european şi pe întregul teritoriu, inclusiv în regiunile ultraperiferice. Salut, de asemenea, recomandarea ca noţiunea de alfabetizare digitală să fie introdusă în sistemele de educaţie, începând de la nivelul primar, în paralel cu limbile străine, cu scopul de a produce cât mai curând posibil utilizatori calificaţi. Aş dori să subliniez valoarea potenţială pentru cetăţeni şi întreprinderi a trecerii la tehnologia digitală a serviciilor publice (e-government), pentru a permite o furnizare mai eficientă şi mai personalizată a serviciilor publice. Aş dori, de asemenea, să subliniez faptul că prin folosirea sistemelor online de achiziţii publice (contracte publice de lucrări) sunt posibile câştiguri semnificative în termeni de transparenţă şi competitivitate, cu mai multe opţiuni, o calitate mai bună şi preţuri mai mici.

  Lara Comi (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea acestui raport, pe care îl susţin atât în ceea ce priveşte spiritul, cât şi conţinutul. Consider că, prin adoptarea acestui raport, Parlamentul European a transmis un semnal clar de conducere politică prin crearea unei agende digitale, un plan european adevărat, coerent şi cuprinzător, care este un pas fundamental pentru viitorul Europei.

Pe de o parte, dezvoltarea digitală oferă o oportunitate majoră pentru creştere dar, pe de altă parte, atrage după sine schimbări sociale, cu un impact semnificativ asupra comportamentului cetăţenilor. Cel mai important lucru este să se asigure că această schimbare conduce la o societate europeană mai democratică, deschisă şi incluzivă şi la o economie viitoare bazată pe cunoaştere mai prosperă şi mai competitivă. Acest lucru se poate realiza doar dacă, astfel cum este evidenţiat în raport, „omul este plasat în centrul aceste acţiuni politice”.

Este important să se concentreze îndeaproape pe creşterea conexiunilor în bandă largă, şi pe aplicarea tehnologiilor digitale în sectoarele de piaţă cheie, cum ar fi energia, transporturile şi serviciile medicale. Această acţiune politică trebuie însă să stabilească garanţii corespunzătoare pentru a evita adâncirea decalajului între întreprinderile mari şi IMM-uri; autorităţile publice şi sectorul privat; zonele dens populate şi zonele rurale, insulare şi montane; şi comerţul electronic naţional şi transfrontalier.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Apreciez efortul depus de doamna del Castillo la elaborarea acestui raport, precum şi aportul adus de colegii mei. Agenda Digitală, precum şi dezvoltarea pieţei unice ICT se numără atât printre priorităţile noastre, cât şi ale Preşedinţiei. Salut în această idee accentul pus pe alfabetizarea digitală a tinerilor, întrucât aceştia sunt cei care utilizează cel mai mult noile tehnologii şi trebuie, prin urmare, să o facă într-o manieră sigură şi eficientă

Vreau să mulţumesc colegilor pentru sprijinul acordat în demersul efectuat de mine de a cere Comisiei elaborarea unui plan de promovare de noi afaceri on-line şi acordarea de facilităţi, în special pentru cei recent disponibilizaţi. Sunt sigur că votul meu şi cel al colegilor mei reprezintă un pas important pentru o abordare completă şi eficientă a viitorului digital european. Sper să primim sprijinul din partea Comisiei pentru stabilirea unor reguli clare în domeniu, atât la nivel european, cât şi la nivelul statelor membre.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) O „agendă digitală” este din ce în ce mai importantă şi inevitabilă în societatea noastră. Evoluţiile tehnologice, în special în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie online a informaţiilor, conţinuturilor şi cunoştinţelor, au fost extrem de rapide, şi în mai puţin de un deceniu, peisajul „digital” s-a schimbat drastic, asigurând un acces în masă la internet şi comunicaţii mobile. Prin urmare, este important să privim spre viitor şi să definim o strategie pentru agenda digitală, stabilind obiective concrete şi acordând o atenţie deosebită problemelor legate de drepturile consumatorilor la viaţă privată şi date cu caracter personal, precum şi drepturile de autor şi combaterea pirateriei online.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) joacă un rol într-o economie prosperă şi competitivă, şi contribuie la consolidarea unei societăţi mai ecologice, democratice, deschise şi incluzive. TIC permit eficienţa, ajutând la o creştere durabilă, şi contribuie astfel la obiectivele strategiei UE 2020. Există discrepanţe majore între şi în statele membre în ceea ce priveşte accesul public potenţial la bandă largă în prezent. Trebuie să construim urgent o piaţă unică digitală pentru servicii, care să prevină normele fragmentare şi să contribuie la libera circulaţie a serviciilor digitale şi comerţul online. O agendă digitală ambiţioasă şi un plac de acţiune universal trebuie adoptate, care să permită Europei să progreseze către o societate deschisă şi prosperă ce oferă tuturor cetăţenilor oportunităţi economice, sociale şi culturale, şi acordă o atenţie deosebită zonelor rurale. Aş dori să subliniez importanţa de a oferi tuturor cetăţenilor acces ubicuu şi de mare viteză la bandă largă fixă şi mobilă. Fondurile naţionale şi europene ar trebui utilizate pentru a asigura că toţi cetăţenii UE au acces la internet în bandă largă la un preţ competitiv, până în 2013.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Există destul de multe puncte pozitive în acest raport, în ciuda faptului că este elaborat în cadrul pieţei interne, pe care Uniunea Europeană o susţine. Recunoaştem beneficiile care stau la baza unei agende digitale pentru Europa incluse în acest raport, şi anume garanţia pentru „accesul tuturor cetăţenilor la produsele culturale”, garantarea pentru „utilizatorii cu handicap a unui acces echivalent cu cel de care beneficiază ceilalţi utilizatori”, gradul de pregătire pentru „mai multe investiţii în utilizarea software-lor cu sursă deschisă” şi afirmaţia potrivit căreia „ar trebui acordată o atenţie deosebită zonelor rurale afectate de tranziţia industrială şi regiunilor care suferă de handicapuri naturale sau demografice grave şi permanente, în special zonele ultraperiferice”. Permiteţi-ne să contribuim la aceste propuneri.

Cu toate acestea, noi considerăm că o agendă digitală de vârf respinge orice comercializare a cunoaşterii, educaţiei şi cercetării. Acesta este motivul pentru care nu acceptăm relaxarea obiectivelor pozitive cu ambiguităţi şi variaţii ale pieţei unice europene.

O consolidare şi o promovare a unei pieţei interne „funcţionale” nu vor face ca aceasta să devină mai „orientată spre client”, şi nici nu vor atrage după sine „o scădere a preţurilor”, astfel cum încearcă să ne facă să credem. Contrariul a fost demonstrat cu diferite ocazii, în întreaga gamă de activităţi a Uniunii Europene. Acesta este motivul pentru care ne-am abţinut.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – (RO)Definirea unei noi agende digitale, 2015 eu., care se doreşte mai competitivă şi mai inovativă decât strategia recent încheiată, i2010, necesită o atenţie ridicată, în special cu privire la aspectele educaţionale si culturale. De aceea, din poziţia de raportor de aviz din partea Comisiei CULT, am susţinut acest raport, în special în punctele sale referitoare la rolul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în formarea tinerilor şi pregătirea lor pentru piaţa muncii. În textul propus şi adoptat, am subliniat atât importanţa familiarizării copiilor, încă de la nivelul primar de şcolarizare cu cunoştinţe de bază în domeniul TIC, cât şi valoarea adăugată pe care o poate aduce învăţământul online societăţii noastre în continuă schimbare. În aceeaşi direcţie, am apreciat că tinerii reprezintă segmentul de populaţie cel mai receptiv faţă de TIC, iar specializarea lor in acest domeniu este necesară, putând avea o contribuţie importantă la reducerea nivelului şomajului în UE, în conformitate cu obiectivele Strategiei 2020. Nu în ultimul rând, am reafirmat nevoia de a dezvolta proiectul Europeana în cadrul agendei 2015.eu, în condiţii de implementare care să îi garanteze vizibilitate, dar şi care să asigure îndeplinirea misiunii sale culturale intrinseci.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Salut adoptarea acestui raport care va contribui la elaborarea unei propuneri de strategie cuprinzătoare pentru 2015 referitoare la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC). Consider că ieşirea din criza economică depinde într-o mare măsură de capacitatea sa de a facilita aplicarea la scară largă şi în mod eficient a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în mediul de afaceri. IMM-urile pot reprezenta catalizatorul pentru redresarea economică a Europei, iar Comisia Europeană trebuie să consolideze pe viitor măsurile de sprijin pentru IMM-uri pentru utilizarea instrumentelor TIC, cu scopul de a le spori productivitatea. Prin votul de astăzi, sprijin propunerea din acest raport referitoare la elaborarea unui plan digital de promovare a întreprinderilor on-line, care să vizeze în primul rând oferirea de alternative acelor persoane care au fost disponibilizate recent, în contextul crizei financiare. O astfel de iniţiativă ar putea fi concretizată prin oferirea de conexiuni la internet şi consultanţă în mod gratuit.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) O nouă agendă digitală pentru Europa este esenţială pentru a exista o revoluţie digitală din care publicul european în ansamblu poate beneficia. Cu toate acestea, implicarea tuturor cetăţenilor în acest proces este necesar pentru o astfel de revoluţie; este necesar pentru ca aceştia să devină actori în noua societate digitală. Pentru ca acest lucru să devină realitate, sunt necesare investiţii la scară largă pentru a permite decalajului digital care există în prezent în UE să fie redus. Nu trebuie să uităm că un public informat şi în cunoştinţă de cauză contribuie la creşterea potenţialului Europei.

  Miroslav Mikolášik (PPE), în scris. – (SK) Utilizarea deplină a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este o precondiţie pentru o Europă mai competitivă şi pentru creşterea durabilă.

UE ar trebui să asigure dezvoltarea şi aplicarea acestor tehnologii, şi să permită tuturor cetăţenilor UE să se alăture societăţii digitale prin conexiuni internet de mare viteză şi înaltă calitate, la preţuri accesibile. Din nefericire, pieţele telecomunicaţiilor din multe state membre nu au atins încă un grad suficient de deschidere către concurenţă şi, prin urmare, consumatorii şi gospodăriile sunt descurajate de preţurile ridicate, şi nu obţin suficiente competenţe digitale.

Prin urmare, consider că este esenţial să se extindă integrarea şi liberalizarea totală a pieţei unice şi să se elimine obstacolele din calea furnizării de servicii de telecomunicaţii transfrontaliere.

În acelaşi timp, sprijin crearea unui cadru juridic mai bun pentru noul spaţiu digital, care va asigura protecţia drepturilor civile fundamentale şi drepturile de proprietate intelectuală, precum şi prevenirea criminalităţii informatice, diseminarea pornografiei infantile şi alte infracţiuni pe internet.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Se preconizează că fiecare gospodărie din UE ar trebui să fie conectată la reţele de mare viteză până în 2015. În plus, intenţia este ca Europa să fie cel mai mobil continent din lume în ceea ce priveşte accesul la internet, până în 2015. Sprijin măsurile luate în acest sens şi, prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Noua Agendă digitală pentru Europa este un program ambiţios pentru a disemina noi tehnologii şi legături rapide în statele membre, motiv pentru care am votat pentru. Totuşi, în afară de declaraţiile, în principiu, pe care le face, cum ar fi creşterea vitezei de conectare mobilă şi familiarizarea cetăţenilor cu noile tehnologii, s-ar părea că unele obiective vor fi extrem de dificil de realizat. De exemplu, s-ar părea că, deşi extrem de dorit, obiectivul care solicită tuturor şcolilor din Uniunea Europeană să beneficieze de internet de mare viteză până în 2015 va fi greu de realizat din motive obiective (de exemplu în ţări montane sau insulare îndepărtate este dificil să se atingă imediat viteze mari). În consecinţă, noua Agendă digitală pentru Europa ar trebui să fie sprijinită printr-o serie de acţiuni şi iniţiative coordonate, cum ar fi finanţarea mai generoasă din partea UE pentru a proteja un acces mai bun la internet, chiar şi pentru elevii care se confruntă cu un dezavantaj geografic.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Europa continuă să fie un lider global în domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) avansate. World Wide Web, standardul GSM pentru telefoane mobile, standardul MPEG pentru conţinutul digital şi tehnologia ADSL sunt invenţii europene. Continuarea acestei poziţii de conducere şi transformarea acesteia într-un avantaj competitiv este un obiectiv politic vital.

În ultimii patru ani, politicile TIC au confirmat rolul acestor tehnologii ca o forţă motrice în modernizarea economică şi socială a Europei, şi au consolidat capacitatea de adaptare a Europei în perioade de criză. Toate statele membre ale UE au dezvoltat politici TIC şi consideră aceste tehnologii ca fiind o contribuţie esenţială la creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă pe piaţa internă în contextul Strategiei de la Lisabona reînnoite.

În ciuda acestui fapt, în primul deceniu al secolului XXI, UE este în urmă în ceea ce priveşte cercetarea şi inovarea în domeniul TIC. Acesta este motivul pentru care Uniunea a lansat programe de cercetare ambiţioase în vederea reducerii acestor diferenţe şi pentru a sprijini cercetarea şi activităţile de dezvoltare pe termen lung. Prin urmare, aş dori să reafirm, în mod clar, sprijinul meu deplin pentru aceste acţiuni, în convingerea că Europa poate să devină din nou un lider şi un actor principal în acest sector extrem de important.

  Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. − (ES) Am votat în favoarea acestui raport din proprie iniţiativă al Parlamentului având în vedere importanţa Agendei digitale în consolidarea conducerii tehnologice europene. Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) reprezintă un factor-cheie pentru creştere în acest moment de redresare economică, însă sunt, de asemenea, esenţiale pentru o creştere durabilă şi combaterea excluziunii sociale. Raportul sprijină principalele puncte identificate de Declaraţia ministerială privind Agenda digitală aprobată în cadrul reuniunii neoficiale a miniştrilor pentru telecomunicaţii de la Granada, din 18 şi 19 aprilie. Parlamentul reiterează necesitatea ca UE să deţină infrastructuri bune, rapide şi eficiente şi încurajează adoptarea de măsuri care să permită realizarea acoperirii integrale în bandă largă pentru toţi cetăţenii. Toţi cetăţenii trebuie să ia parte la revoluţia digitală pentru ca aceasta să devină un succes. Cu toate acestea, pentru ca acest succes să devină o realitate, aspecte precum securitatea pe internet nu pot fi lăsate la o parte. Prin urmare, raportul adoptat nu este doar angajat să ofere tuturor cetăţenilor competenţe pe calculator, ci subliniază, în acelaşi timp, necesitatea de a consolida securitatea pe internet şi respectul pentru drepturile cetăţenilor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea rezoluţiei, având în vedere că nu a fost inclusă nicio modificare dăunătoare.

Raport: Bogusław Liberadzki (A7-0099/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Astfel cum a fost recomandat în excelentul raport elaborat de colegul meu polonez, dl Liberadzki, am votat în favoarea acordării descărcării de gestiune Comisiei Europene pentru execuţia bugetului general al UE aferent exerciţiului financiar 2008. Sunt încântat de faptul că au fost abordate anumite idei de care sunt foarte ataşat: organizarea unei conferinţe interinstituţionale care să implice toate părţile interesate, în special parlamentele naţionale şi organismele naţionale de audit, în vederea reformării procedurii de descărcare de gestiune; scurtarea termenelor limită, astfel încât descărcarea de gestiune să fie votată în anul următor anului în curs de revizuire; şi apelul din partea Curţii Europene de Conturi pentru un aviz unic (aplicarea regulii de „audit unic”) privind fiabilitatea şi regularitatea tranzacţiilor subiacente, astfel cum se prevede în tratat. Mai mult decât atât, trebuie să simplificăm normele privind alocarea de fonduri europene, deoarece multe erori provin din caracterul complex al procedurilor, la care se adaugă adeseori complexitatea naturală. În sfârşit, în ceea ce priveşte auditurile organismelor de cercetare în Europa, mă bucur că Parlamentul European a consolidat mesajul pe care l-am transmis Comisiei de a nu pune la îndoială într-un mod dur şi adesea nefondat finanţarea în raport cu standardele internaţionale de audit.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Au fost realizate progrese în ceea ce priveşte execuţia bugetului aferent exerciţiului financiar 2008, însă continuă să existe un număr ridicat de erori în domeniul fondurilor structurale şi de coeziune, al dezvoltării rurale, al cercetării ştiinţifice, al energiei şi transporturilor. Fondurile plătite în mod incorect se ridică la 11 %. Acest lucru a fost cauzat de norme şi reglementări complicate la care statele membre trebuie să adere. Prin urmare, la punerea în aplicare a bugetului pentru anul următor, trebuie acordată o atenţie deosebită simplificării acelor norme şi reglementări, îmbunătăţirii mecanismului de recuperare a fondurilor plătite în mod incorect, precum şi introducerii unor sisteme mai eficiente de supraveghere şi control. Odată ce aceste măsuri vor fi fost puse în aplicare, este probabil că execuţia bugetului UE se va îmbunătăţi, va fi asigurat un control mai eficient al fondurilor bugetare, iar proiectele puse în aplicare de statele membre vor avea o valoare adăugată mai mare pentru dezvoltarea diferitelor zone ale economiei şi alte domenii.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Articolul 317 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că responsabilitatea pentru punerea în aplicare a bugetului UE revine Comisiei, în cooperare cu statele membre, şi că Curtea de Conturi transmite Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie privind fiabilitatea conturilor şi regularitatea şi legalitatea tranzacţiilor subiacente. Din motive de transparenţă, consider că este esenţial ca Parlamentul European să fie în măsură să verifice conturile şi să analizeze în detaliu punerea în aplicare a bugetului Uniunii. Sunt de acord cu raportorul şi rezoluţiile referitoare la descărcarea de gestiune atunci când acestea atrag atenţia asupra urgenţei de a introduce o declaraţie naţională la un nivel politic adecvat, care să acopere toate fondurile UE care intră sub incidenţa gestiunii repartizate, astfel încât fiecare stat membru să îşi asume responsabilitatea pentru gestionarea fondurilor UE primite. Acest lucru este deosebit de important, dacă realizăm că 80 % din cheltuielile UE sunt administrate de statele membre. În sfârşit, aş dori să remarc avizul pozitiv al Curţii de Conturi cu privire la conturi, care linişteşte publicul european că bugetul Uniunii este gestionat în mod adecvat şi riguros, în ciuda anumitor probleme care există în continuare şi sunt analizate în detaliu în acest raport.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Imaginea de ansamblu oferită de cele aproximativ 40 de rapoarte dedicate execuţiei bugetului european 2008 elaborate de diferitele organisme comunitare este dureroasă. Pentru al 15-lea an consecutiv, Curtea Europeană de Conturi nu a putut aproba execuţia bugetului Comisiei Europene, într-atât este de marcat de erori şi cheltuieli nejustificate. Cu toate acestea, Parlamentul European îi acordă descărcarea de gestiune. Comisia se ascunde în spatele responsabilităţii statelor membre, care se presupune că gestionează 80 % din cheltuieli, în special cheltuieli agricole şi regionale. Cu toate acestea, problemele în aceste două domenii se reduc, în timp ce acestea sunt covârşitoare în cazul subvenţiilor gestionate direct de Bruxelles. Situaţia în ceea ce priveşte asistenţa de preaderare pentru Turcia este deosebit de gravă şi îngrijorătoare. Iar aceasta fără a mai menţiona organismele descentralizate care se înmulţesc, alături de procedurile de achiziţii publice nesatisfăcătoare, gestionarea aleatorie a personalului şi a personalului de recrutare, angajamentele bugetare care preced angajamentele juridice corespunzătoare, şi consiliile de supraveghere excesive, care duc la un avânt al costurilor de gestionare şi care, în final, nu sunt în măsură să îşi planifice în mod corespunzător acţiunea uneori destul de neclară şi, prin urmare, bugetul lor. Acesta este atât de mult cazul încât, în unul dintre rapoartele sale, dna Mathieu solicită o evaluare globală a utilităţii acestora. De aceea, am votat împotriva majorităţii acestor texte privind descărcarea de gestiune a bugetului.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − Un vot în favoarea descărcării de gestiune nu înseamnă că totul e perfect. Consider că lucrurile evoluează corect, dar prea lent. Numărul de erori a scăzut, însă nu ne aflăm încă la aşa numitul "nivel tolerabil de eroare". Subliniez necesitatea da a se institui obligativitatea, pentru toate statele membre, a declaraţiilor de management naţional, după cum a solicitat Parlamentul în repetate rânduri. Mă opun sistemului de semnalizare (roşu, galben, verde) doar pentru România şi Bulgaria, ar fi o măsură discriminatorie. Existe deficienţe în multe alte state membre şi regulile de monitorizare trebuie să fie comune.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. De aceea, am votat în favoarea raportului referitor la Comisie şi agenţiile executive.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Raportul Liberadzki referitor la descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, secţiunea III – Comisia şi agenţiile executive adoptă un ton foarte negativ pentru Grecia cu privire la o serie de probleme, care variază de la manipularea statisticilor financiare la acuzaţii vagi de corupţie generalizată în ţară. Grupul nostru parlamentar a solicitat posibilitatea de a vota separat împotriva referinţelor specifice, care sunt jignitoare pentru Grecia, în cadrul procedurii de vot parţial. Totuşi, acest lucru s-a dovedit a fi imposibil de realizat, motiv pentru care am votat împotriva întregului raport Liberadzki.

  Alf Svensson (PPE), în scris. − (SV) La 5 mai, am votat în favoarea raportului dlui Liberadzki referitor la descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, secţiunea III – Comisia şi agenţiile executive. Totuşi, am votat pentru eliminarea punctului 376, care a propus ca ajutorul de preaderare pentru Turcia să fie redus la nivelul prevăzut în 2006, şi a punctului 378, în care Parlamentul European invită Comisia să modifice obiectivele instrumentului de asistenţă pentru preaderare, de exemplu prin intermediul unor forme speciale a calităţii de membru. Motivul pentru aceasta este pentru că eu consider greşit ca un raport referitor la descărcarea de gestiune a Comisiei să aducă în discuţie perspectiva aderării ţărilor candidate. Sunt convins că, odată ce negocierile de aderare au început, indiferent de ţara candidată în cauză, acestea ar trebui continuate într-un spirit pozitiv, fără a complica mai mult procesul de aderare al UE sau a pune obstacole în calea acestuia.

Raport: Inès Ayala Sender (A7-0063/2010)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Astfel cum a fost recomandat într-un raport foarte bun elaborat de colega mea deosebită şi vecină spaniolă, dna Ayala Sender, am votat în favoarea acordării Comisiei Europene a descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului celui de al şaptelea, de al optulea, de al nouălea şi de al zecelea Fond european de dezvoltare (FED) aferent exerciţiului financiar 2008. Sprijin fără rezerve bugetarea FED şi, atunci când vine momentul, Uniunea va trebui să îşi creeze propriul instrument de acţiune în domeniul dezvoltării. În ceea ce priveşte facilitatea de investiţii gestionată de Banca Europeană de Investiţii (BEI), care este un instrument de risc finanţat de FED pentru a încuraja investiţiile private în contextul economic şi politic dificil al ţărilor ACP, sentimentele mele sunt amestecate faţă de ideea că BEI ar trebui să prezinte un raport în cadrul procedurii de descărcare de gestiune, însă acest lucru va fi un punct de discuţie, mai ales dacă, aşa cum doreşte Parlamentul, Uniunea devine acţionar la BEI.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să răspundă în faţa publicului, motiv pentru care trebuie să le ofere informaţii obiective şi detaliate cu privire la modul în care au fost utilizate fondurile publice. Deşi Curtea de Conturi consideră că veniturile şi angajamentele sunt lipsite de erori materiale, aceasta este, cu toate acestea, preocupată de incidenţa ridicată a erorilor care nu pot fi cuantificate în angajamentele de sprijin bugetar şi nivelul semnificativ de erori în plăţi. Asemenea raportoarei, deplâng faptul că Curtea de Conturi nu a fost în măsură să obţină toate informaţiile şi documentaţia privind 10 plăţi eşantion către organizaţii internaţionale şi că, în consecinţă, nu este în măsură să-şi exprime avizul cu privire la regularitatea cheltuielilor în valoare de 190 de milioane de euro, adică 6,7 % din cheltuielile anuale. Prin urmare, fac apel la Fondul european de dezvoltare pentru a rezolva toate aceste probleme pentru exerciţiul financiar următor (2009).

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acestea sunt motivele pentru care am votat pentru raportul referitor la cel de al şaptelea, de al optulea, de al nouălea şi de al zecelea Fond european de dezvoltare.

Raport: Bart Staes (A7-0095/2010)

  Liam Aylward şi Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Deputaţii europeni Pat the Cope Gallagher şi Liam Aylward au votat în favoarea raportului referitor la descărcarea de gestiune a Parlamentului European pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, şi salută amândoi recomandările raportului referitoare la îmbunătăţirea transparenţei şi a responsabilităţii. Această transparenţă şi responsabilitate sunt necesare pentru funcţionarea cu succes a Parlamentului European şi pentru a încuraja buna guvernare în Uniunea Europeană.

Dl Gallagher şi dl Aylward au acordat un sprijin deosebit amendamentelor care vizau transparenţă suplimentară şi care recomandau ca rapoartele Serviciului de Audit Intern să fie puse la dispoziţia publicului. Aceştia au sprijinit, de asemenea, recomandările referitoare la furnizarea de informaţii către contribuabilii europeni cu privire la modul de utilizare a banilor publici de către Parlament.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să răspundă în faţa publicului, motiv pentru care trebuie să le ofere informaţii obiective şi detaliate cu privire la modul în care au fost utilizate fondurile publice. Acest raport efectuează o analiză exhaustivă a situaţiei bugetare a Parlamentului, atrăgând atenţia asupra anumitor aspecte care trebuie revizuite de urgenţă. Constat că raportorul îşi exprimă preocuparea faţă de continuarea infracţiunilor minore în cadrul Parlamentului, solicitând, prin urmare, ca Secretarul General să acorde o atenţie deosebită acestui aspect, pentru a reduce rata infracţiunilor minore. Cu toate că acest aspect poate părea banal, este cu siguranţă extrem de important pentru noi toţi care utilizăm zilnic clădirile Parlamentului European. În sfârşit, aş dori să subliniez avizul pozitiv al Curţii de Conturi cu privire la conturi, ceea ce linişteşte publicul european că bugetul Uniunii este gestionat adecvat şi în mod riguros.

  Dan Jørgensen şi Christel Schaldemose (S&D), în scris. − (DA) Parlamentul European a votat pentru descărcarea de gestiune în ceea ce priveşte propriile conturi ale Parlamentului pentru 2008. Acest lucru nu am mai fost realizat niciodată atât de bine şi cu un astfel de ochi critic. Este o adevărată victorie atât pentru transparenţă, cât şi pentru control, şi este în conformitate cu viziunea daneză tradiţională de bune practici. Raportul referitor la descărcarea de gestiune cuprinde o serie de puncte de critici care necesită o înăsprire a procedurilor şi practicilor actuale. Acestea includ o claritate şi o deschidere mai mare cu privire la utilizarea fondurilor suplimentare şi responsabilitatea actorilor financiari în Parlament. Suntem, desigur, în favoarea acestui lucru şi, prin urmare, am votat în favoarea descărcării de gestiune şi a rezoluţiei în ansamblu. Parlamentul European trebuie să îşi acorde descărcarea de gestiune către sine în fiecare an şi tocmai de aceea este necesară e reexaminare critică. Raportul este, desigur, rezultatul multor compromisuri, însă în esenţă adoptă o poziţie deosebit de critică în timp ce, concomitent, indică direcţia bună cu privire la viitoarele proceduri de descărcare de gestiune. Mai mult, multe grupuri din Parlament au arătat un sprijin important faţă de acest raport critic.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. – (FR) Scepticismul meu, sau într-adevăr, opoziţia mea faţă de anumite declaraţii cuprinse în rezoluţia raportului Staes, nu ar trebui să fie mascate de votul meu pozitiv pentru descărcarea de gestiune a bugetului Parlamentului European 2008. Afirmaţia potrivit căreia costurile de renovare ale sediului Strasbourg în urma dezastrului care a avut loc în august 2008 nu ar trebui să fie suportate de către contribuabilii europeni nu este suficientă.

De fapt, Parlamentul European are obligaţia legală de a întreţine imobilele pe care le deţine cu grija şi atenţia cuvenite.

Mai mult, proceduri legale au fost iniţiate pentru a obţine rambursarea pentru cheltuielile efectuate în urma dezastrului.

În sfârşit, aş dori să văd o analiză riguroasă şi obiectivă a situaţiei privind fondurile de pensie ale deputaţilor europeni, mai degrabă decât să alunecăm către o anumită demagogie.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea execuţiei bugetului general al Uniunii Europene, secţiunea I – Parlamentul European.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am urmat raportorul, dl Staes, în acest vot, cu toate că am pierdut un amendament-cheie, numărul 22, privind transparenţa utilizării fondurilor publice, apărată de acelaşi raportor.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0080/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să răspundă în faţa publicului, motiv pentru care trebuie să le ofere informaţii obiective şi detaliate cu privire la modul în care au fost utilizate fondurile publice. Curtea de Conturi a indicat în raportul său anual că auditul nu a dat naştere la observaţii semnificative în ceea ce priveşte Comitetul Economic şi Social European (CESE). Cu toate acestea, Curtea de Conturi indică două situaţii în care nu s-au realizat îmbunătăţiri, cum ar fi rambursarea cheltuielilor de călătorie pentru membrii CESE, care trebuie să se bazeze numai pe costurile reale, sau faptul că CESE acordă personalului său un avantaj financiar care nu este acordat de alte instituţii, ceea ce conduce la cheltuieli mai mari. Observ cu satisfacţie faptul că CESE a adoptat practica de a include un capitol în raportul său anual de activitate, prin care se descrie modul în care deciziile anterioare de descărcare de gestiune a Parlamentului şi Curţii de Conturi au fost urmate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea execuţiei bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, secţiunea IV – Comitetul Economic şi Social European.

Raport: Ryszard Czarnecki (A7-0082/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Consider că este esenţial ca funcţionarii publici să răspundă în faţa publicului, motiv pentru care trebuie să le ofere informaţii obiective şi detaliate cu privire la modul în care au fost utilizate fondurile publice. Evaluarea de către Parlament a conturilor prezentate şi descărcarea de gestiune a cestora se încadrează în această categorie. Observ cu satisfacţie faptul că raportul elaborat de Curte de Conturi menţionează că auditul nu a dat naştere la observaţii semnificative în ceea ce priveşte Comitetul Regiunilor (CoR). Sunt de acord cu evaluarea pozitivă a raportorului referitor la îmbunătăţirile constatate în mediul de control intern al CoR, în special inventarul principalelor sale proceduri administrative, operaţionale şi financiare. În sfârşit, constat cu satisfacţie calitatea raportului anual de activitate al CoR, în special includerea explicită a modului în care deciziile anterioare de descărcare de gestiune ale Parlamentului şi Curţii de Conturi au fost urmate, subliniind importanţa şi relevanţa acestor decizii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea execuţiei bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, secţiunea VII – Comitetul Regiunilor.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0074/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Creşterea numărului agenţiilor externe a jucat un rol important în concentrarea capacităţilor tehnice şi administrative care sprijină procesul decizional în cadrul Comisiei. Faptul că acestea sunt răspândite pe teritoriul UE permite, de asemenea, instituţiilor europene să se apropie cu adevărat de public, sporindu-le vizibilitatea şi legitimitatea. Deşi creşterea numărului de agenţii este, în general, pozitivă, adevărul este că aceasta dă naştere la provocări în ceea ce priveşte monitorizarea şi evaluarea performanţei acestora. Din acest motiv, în urma adoptării comunicării Comisiei „Agenţiile europene: calea de urmat”, din 11 martie 2008, Parlamentul, Consiliul şi Comisia au relansat proiectul de definire a unui cadru comun pentru agenţii şi, în 2009, a înfiinţat un grup de lucru interinstituţional. Cred că acest grup va juca un rol fundamental în eliminarea problemelor pe care Curtea de Conturi le-a identificat în cadrul mai multor dintre agenţii, multe dintre acestea comune, şi în definirea unui cadru comun care va permite o mai bună gestionare financiară şi bugetară pe viitor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat pentru raportul referitor la performanţa, gestiunea financiară şi controlul agenţiilor UE.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0075/2010)

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) În raportul său referitor la conturile anuale ale Colegiul European de Poliţie aferente exerciţiului financiar 2008, Curtea de Conturi a adăugat o clauză la avizul său referitor la fiabilitatea conturilor, fără să o califice în mod expres, şi a adăugat avizul său privind legalitatea şi regularitatea tranzacţiilor subiacente. În plus, per ansamblu, răspunsurile Colegiului la observaţiile Curţii de Conturi sunt din nou inadecvate, iar măsurile de remediere invocate sunt mult prea vagi şi fără caracter specific pentru a permite autorităţii de descărcare de gestiune să determine în mod adecvat dacă Colegiul este în măsură să înregistreze îmbunătăţiri pe viitor. Mai mult, există în continuarea probleme structurale nenumărate şi nereguli referitoare la Colegiu, care sunt detaliate în raport. Acesta este motivul pentru care sunt de acord cu raportoarea în hotărârea sa de a-şi amâna decizia de a acorda directorului Colegiului European de Poliţie descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului Colegiului aferent exerciţiului financiar 2008.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Toate instituţiile europene care depind de bugetul Uniunii Europene trebuie să fie temeinic auditate de Curtea de Conturi şi de toate entităţile care deţin această funcţie. Este necesar să se verifice dacă fondurile Uniunii sunt bine utilizate, dacă aceste instituţii îndeplinesc obiectivele stabilite pentru ele, şi dacă există resurse care sunt irosite. În general – cu doar câteva excepţii, judecând după auditurile pe care le-am văzut deja – putem afirma că instituţiile în cauză utilizează în mod corespunzător fondurile care le sunt puse la dispoziţie şi îndeplinesc obiectivele care le-au fost propuse. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea raportului referitor la Colegiul European de Poliţie.

Raport: José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (A7-0111/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Consolidarea parteneriatului strategic biregional dintre Uniunea Europeană şi ţările din America Latină şi Caraibe, încheiat în anul 1999, trebuie să constituie o prioritate a agendei externe a Uniunii Europene. Deşi în ultimii zece ani s-au înregistrat progrese însemnate în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor bilaterale UE - America Latină, mai rămân încă paşi de făcut, obiectivul final al parteneriatului fiind crearea în anul 2015 a unei zone Euro-Latinoamericane de cooperare globală interregională în domeniile politic, economic, comercial, social şi cultural, care să garanteze dezvoltarea durabilă a ambelor regiuni

Prin votul exprimat astăzi, Parlamentul European susţine adoptarea în viitor a unei Carte Euro-Latinoamericane pentru pace şi securitate care, pe baza Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a legislaţiei internaţionale conexe, să includă strategii şi orientări privind acţiunile politice şi în materie de securitate comună

Consider, de asemenea, că lupta împotriva schimbărilor climatice, care afectează în cea mai mare măsură populaţia cea mai săracă de pe glob, trebuie să devină elementul cheie al strategiei UE - America Latină, ambele părţi trebuind să depună eforturi considerabile pentru a ajunge la o poziţie comună de negociere în cadrul dezbaterilor premergătoare Conferinţei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice, care va avea loc la sfârşitul anului în Mexic

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Raportul din proprie iniţiativă referitor la strategia UE în relaţiile cu America Latină include abordarea pe care UE o promovează în relaţiile internaţionale. Într-adevăr, acest text reconciliază dimensiunile economică, socială, politică şi instituţională, pentru a se asigura că în urma schimburilor comerciale între cele două zone geografice beneficiază, de asemenea, cele mai dezavantajate populaţii, şi contribuie la dezvoltarea durabilă a subcontinentului. În plus, raportul recomandă armonizarea reglementărilor financiare pentru a introduce o mai mare responsabilitate cu privire la această problemă la nivel mondial. Prin urmare, am votat în mod clar în favoarea acestui raport.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Rezoluţia adoptată astăzi de plenul Parlamentului European este un semnal important care arată că Uniunea îşi înţelege foarte bine rolul global. America Latină este destinaţia turistică preferată de mulţi europeni, dar pentru Europa înseamnă mult mai mult. America Latină poate suferi la capitolul democraţie, judecând după standardele şi principiile europene.

Parlamentul European a dezbătut recent o rezoluţie legată de încălcările flagrante ale drepturilor omului în Cuba, soldate cu moartea unor oameni care îşi exercitau dreptul la liberă exprimare. Sunt situaţii dramatice, care nu trebuie să se mai repete. Experienţa Uniunii Europene arată însă că o relaţie construită în timp, în termeni amicali şi diplomatici, este mult mai productivă pe termen lung

Printr-o abordare constructivă, Uniunea Europeană va reuşi să devină un exportator de principii democratice, aşa cum îşi doreşte. America Latină este un continent enorm, care nu poate fi ignorat din punct de vedere economic sau social, iar faptul că Banca Europeană de Investiţii este prezentă deja de mult timp pe continentul sud-american, oferind şansa unor investiţii pe termen lung, este un semnal semnificativ. Rezoluţia adoptată astăzi se constituie într-un mandat clar dat Înaltului Reprezentat al UE în ceea ce priveşte abordarea relaţiilor cu America Latină.

  Corina Creţu (S&D), în scris. – (RO) Susţin mesajul rezoluţiei cu privire la stimularea coordonării poziţiilor ţărilor celor două continente în ceea ce priveşte modalităţile de transpunere în practică a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), cu atât mai mult cu cât în septembrie anul acesta va avea loc summitul referitor la ODM. Avem nevoie de o bază comună, cu atât mai mult cu cât există o întârziere în atingerea ţintelor propuse pentru anul 2015, în special în privinţa combaterii sărăciei. Mai ales în condiţiile recesiunii globale, e nevoie de o concentrare a investiţiilor spre ţările mai sărace şi spre categoriile de populaţie mai vulnerabile, astfel încât acestea să beneficieze de noi locuri de muncă şi de condiţiile necesare integrării sociale.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la strategia UE în relaţiile cu America Latină, care pledează pentru crearea unui parteneriat strategic biregional complet. Aş dori să subliniez importanţa recomandării de a concilia poziţiile celor două blocuri regionale în ceea ce priveşte negocierile privind Conferinţa Naţiunilor Unite privind schimbările climatice.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Împărtăşesc opinia raportorului în ceea ce priveşte necesitatea de a crea legături mai profunde şi mai strânse de cooperare biregională între Uniunea Europeană şi America Latină. Cu toate acestea, cred că UE trebuie să acorde o atenţie deosebită uneia dintre ţările din America Latină a cărei populaţie imensă, potenţial economic şi poziţie ca lider regional o cer deja. Vorbesc, bineînţeles, de cea mai mare ţară vorbitoare de limba portugheză: Brazilia. Comunicarea Comisiei COM (2007) 281 din 30 mai a recunoscut în mod explicit că „dialogul UE-Brazilia nu a fost suficient fructificat, el desfăşurându-se în principal prin intermediul dialogului UE-Mercosur. Brazilia va fi ultima dintre ţările „BRICS” care va desfăşura un summit împreună cu UE. A sosit vremea ca Brazilia să fie privită ca un partener strategic, dar şi ca un principal actor economic şi lider regional sud-american.” În timp ce celelalte instituţii europene îşi fac datoria, Parlamentul European nu formează o relaţie cu această ţară mare, cu excepţia celei prin intermediul Mercosur, fiind singura dintre Brazilia, Rusia, India şi China (BRIC) în care Uniunea Europeană nu menţine o delegaţie parlamentară separată. Corectarea acestei situaţii anacronice şi regretabile este urgentă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Parteneriatul strategic biregional contribuie la o mai bună coordonare între UE şi America Latină în cadrul forurilor şi instituţiilor internaţionale. Pe lângă stabilirea unei agende comune, acesta ar trebui să continue să coordoneze poziţiile în chestiuni de importanţă globală, ţinând seama de interesele şi preocupările ambelor părţi. Acesta este motivul pentru care am votat pentru comunicarea Comisiei „Uniunea Europeană şi America Latină: un parteneriat între actori globali”, care urmăreşte să identifice propunerile operaţionale al căror scop este punerea în aplicare completă a parteneriatului strategic biregional.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Acest raport nu ia în considerare adevăratele probleme cu care se confruntă America Latină şi nu stabileşte punctele esenţiale care ar trebui incluse în strategia UE în relaţiile cu America Latină.

De exemplu, trece repede peste toate problemele economice şi sociale care vor rezulta din semnarea de acorduri de liber schimb, şi acceptă normalizarea relaţiilor cu Honduras ca pe un fapt incontestabil, ignorând lovitura de stat şi crimele încă recente ale membrilor Frontului Rezistenţei împotriva acestei lovituri de stat. Raportul ignoră situaţia din Columbia: crimele paramilitarilor, iar persecutarea membrilor de sindicat şi a politicienilor nu sunt probleme care merită să fie menţionate. Pe de altă parte, acesta critică Bolivia şi Venezuela, deşi nu face referire explicită la aceste ţări.

Totuşi, raportul nu spune nimic despre desfăşurarea Flotei a 3-a Americană în regiune, planul Statelor Unite de a utiliza şapte baze militare din Columbia, sau operaţiunile de intervenţie întreprinse de la bazele militare pe teritoriile UE şi în ţările NATO.

Din păcate, majoritatea propunerilor pe care le-am făcut cu privire la aspectele menţionate mai sus au fost respinse, astfel încât în cele din urmă am votat împotriva rezoluţiei.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. − (IT)- Am votat în favoarea raportului cu o singură reţinere, care este, de asemenea, o speranţă:aceea că vom găsi o soluţie pentru situaţia profundă „tango bond” care aruncă o umbră asupra relaţiei noastre cu Argentina.

Determinarea de a promova relaţiile cu ţările din America Latină ar putea deschide calea pentru a rezolva întreaga problemă a drepturilor investitorilor europeni într-un mod adecvat.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest text arogant şi imperial este inacceptabil. Acesta susţine reluarea negocierilor pentru acorduri de liber schimb cu America Centrală, Columbia şi Peru. Aceste negocieri sunt dăunătoare atât din punct de vedere economic şi social, cât şi democratic. Cum putem negocia cu guvernul putschist al lui Porfirio Lobo Sosa în Honduras şi apoi pretinde a fi gardieni ai statului de drept şi drepturilor omului? Cum putem negocia bilateral cu guvernele opresive ale lui Álvaro Uribe şi Alan García şi lua în derâdere avizul altor state suverane, membre ale Comunităţii Andine, Bolivia şi Ecuador? Votez împotriva acestui text, care încălcă principiile democraţiei şi umanismului.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Suntem de părere că faptul că UE este principalul investitor si cel de al doilea mare partener comercial în America Latină, precum şi principalul donator al ajutorului pentru dezvoltare, este un motiv suficient să existe o strategie clară şi bine definită pentru relaţiile dintre UE şi America Latină. Pledăm pentru definirea unor orientări clare privind cea mai bună modalitate de a colabora pentru a promova stabilitatea politică, lupta împotriva schimbărilor climatice, de a gestiona fluxurile de migraţie şi de a preveni catastrofele naturale. Astfel cum a fost demonstrat în tragedia din Haiti, UE este acum clasificată pe locul al doilea în comparaţie cu alţii care au intervenit. Prin urmare, susţinem că UE trebuie să îmbunătăţească acţiunile sale la nivel internaţional. În acest caz, trebuie să intervină într-un mod mai consistent şi mai eficient în politica internaţională. Această îmbunătăţire trebuie să aibă loc la summitul următor, care se va desfăşura la 18 mai la Madrid şi în care Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate/vicepreşedintă a Comisiei Europene, trebuie să participe în mod activ.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Nu am putut vota în favoarea acestui text deoarece unul dintre obiectivele parteneriatului strategic este de a încheia acorduri parteneriale subregionale cu America Centrală, Peru şi Columbia, şi Mercosur, în ciuda loviturii de stat din Honduras şi a guvernului nelegitim pe care Porfirio Lobo l-a format ca rezultat a loviturii. UE nu poate trata în guvernele care au fost parte dintr-o lovitură de stat în acelaşi mod ca pe guvernele alese. De asemenea, obiectivul de a crea o zonă euro-latino-americană de parteneriat global interregional nu ia în considerare asimetriile dintre regiuni. Termenii actuali ai Acordului de asociere între UE şi Peru şi Columbia sunt similari cu cei ai unui acord de liber schimb, iar poporul european sau din America Latină nu va beneficia de acesta. De asemenea, nu sunt de acord cu posibilitatea de a deschide un dialog politic tripartit (cum ar fi UE-America Latină-Statele Unite). Există deja organizaţii multilaterale cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru acest tip de dialog. Aceasta include, de asemenea, crearea Fundaţiei Europa-America Latină şi Caraibe. Nu m-aş opune acestui concept dacă raportorul nu ar propune să fie stabilită utilizând capital public şi privat, o modalitate clară pentru pătrunderea companiilor multinaţionale.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE)- Raportul complet referitor la America Latină are o abordare rezonabilă în furnizarea pentru dezvoltarea relaţiilor dintre UE şi statele din America de Sud prin intermediul unui parteneriat strategic. Crearea unei zone euro-latino-americane are potenţialul nu numai de a aduce rezultate pozitive economice, ci şi, mai presus de toate, de a consolida rolul UE ca actor al politicii externe, în special în ceea ce priveşte Statele Unite. Din păcate, raportul conţine, de asemenea, unele punctele şi anumite formulări care fac aluzie la zelul aproape misionar al unor deputaţi în acest Parlament şi care ar putea fi interpretată ca un amestec prea mare în afacerile interne ale statelor din America de Sud. Nu este nici necesar, nici util să se prevadă în detaliu modul în care aceste ţări ar trebui să îşi organizeze economia sau educaţia şi ştiinţele politice, sau detaliile despre modul în care acestea îşi reglementează politica externă. Este absurd să se facă apel la ţările latino-americane pentru a introduce educaţia sexuală, de exemplu. Prin urmare, m-am abţinut de la votul final.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − (LT) Uniunea Europeană este partenerul Americii Latine. Împreună trebuie să combatem provocările şi problemele globale de azi. Probleme precum criza economică şi financiară, schimbările climatice, ameninţările la adresa securităţii, lupta împotriva terorismului, comerţul cu droguri şi crima organizată. Împreună trebuie să ne conservăm mediului, să economisim resursele naturale şi, de asemenea, să luptăm împotriva sărăciei, inegalităţii şi migraţiei. Am votat pentru acest raport, deoarece propune măsuri adecvate pentru a lupta împotriva sărăciei în regiune: educaţie şi o reducere a disparităţilor dintre cele mai bogate şi cele mai sărace ţări din regiune. Uniunea Europeană dispune de fondurile de solidaritate şi promovează, de asemenea, proiecte de integrare, în timp ce America Latină nu are astfel de oportunităţi. Sunt de acord cu raportorul că, dacă America Latină urmează modelul UE de integrare, această regiune va deveni mai puternică. Mai mult decât atât, aceasta va oferi locuitorilor mai multă securitate şi prosperitate.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − M-am abţinut de la votul final asupra acestui raport. Deşi raportul nu este deloc ceva ce am putea accepta ca o contribuţie bună la viitorul summit UE-America Latină de la Madrid, am reuşit să păstrăm sau să votăm în text unele aspecte importante. Evidenţierile verzui din mijlocul unui raport dezamăgitor sunt: punctul privind hotărârea Curţii Interamericane a Drepturilor Omului privind feminicidul (cazul Campo Algodonero în Mexic) a fost păstrat în text, cu 359 voturi pentru, 235 împotrivă şi 17 abţineri; am reuşit să introducem în text faptul că instrumentul european de investiţii ar trebui să fie utilizat, în special, pentru proiecte care contribuie la combaterea schimbărilor climatice, cum ar fi transportul public local, vehiculele electrice şi proiectul Yasuni-ITT în Ecuador („Păstraţi petrolul în pământ”). În final, 10 din 16 amendamente Verts/ALE au fost adoptate. Din păcate, am pierdut toate amendamentele care se refereau cu scepticism la acordurile de liber schimb recent încheiate şi acordurile de asociere în curs de negociere, şi care avertizează împotriva riscurilor de slăbire a eforturilor existente fragile de integrare regională. În cele din urmă, amendamentul nostru care solicită eliminarea treptată a mega-proiectelor de energie care dăunează grav mediului a fost respins, de asemenea.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, (PPE) , în scris. – (ES) Având în vedere faptul că unele dintre expresiile incluse la punctul 34, introduse prin avizul Comisiei pentru dezvoltare, sunt atât de ambigue încât ar putea fi interpretate ca fiind destul de mulţumită cu privire la ceva atât de respingătoare precum avortul, delegaţia spaniolă a Grupului PPE a cerut grupului un vot separat cu privire la acest alineat, cu scopul de a clarifica faptul că se opune oricărei iniţiative care vizează să încalce drepturile inalienabile ale celor mai vulnerabili.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) De-a lungul anilor, Uniunea Europeană şi America Latină au dezvoltat un parteneriat strategic puternic. Uniunea este principalul investitor, cel de al doilea partener comercial ca importanţă şi principalul donator de ajutoare pentru dezvoltare al Americii Latine. Obiectivul final este crearea, până în anul 2015, a unei zone euro-latino-americane de parteneriat global interregional în domeniile politic, economic, comercial, social şi cultural care să garanteze dezvoltarea durabilă a ambelor regiuni.

În acest context, aş dori să subliniez importanţa, în primul rând, a reluării negocierilor privind acordul de asociere UE-Mercosur, care va fi cu siguranţă cel mai ambiţios acord biregional încheiat vreodată. Salut, de asemenea, acordurile de parteneriate comerciale între Uniunea Europeană şi America Centrală şi cu Comunitatea Andină, precum şi aprofundarea acordurilor de asociere cu Mexic şi Chile.

Cu toate acestea, este regretabil faptul că astfel de acorduri ar putea afecta producţia internă a UE în aceste sectoare, în special în regiunile ultraperiferice, care se confruntă cu dificultăţi permanente. Este regretabil, de asemenea, faptul că nu a fost găsită o indemnizaţie adecvată pentru aceste regiuni la nivelul Uniunii. Am votat pentru acest raport deoarece consider că un parteneriat între aceste două regiuni ale globului este esenţial, întrucât va aduce avantaje reciproce în sferele politică, economică şi socială.

Propunere comună de rezoluţie RC-B7-0233/2010

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Prin rezoluţia votată astăzi, Parlamentul European îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu menţinerea obligativităţii vizelor de către autorităţile canadiene pentru cetăţenii români, bulgari şi cehi şi solicită eliminarea cât mai rapidă a acestei obligativităţi

Menţinerea vizelor pentru cetăţenii acestor state membre contravine principiului liberei circulaţii, creând discrepanţe şi inegalităţi nejustificate, cetăţenii Uniunii Europene trebuind să beneficieze de un tratament egal şi echitabil

Deşi la Summitul UE - Canada de la Praga din 2009 s-a reafirmat obiectivul comun al partenerilor de a asigura circulaţia liberă şi în deplină securitate a persoanelor între UE şi Canada, suntem în anul 2010 şi nu a avut loc nicio schimbare

Îmi exprim convingerea că, în viitorul apropiat, autorităţile canadiene vor depune toate eforturile pentru eliminarea acestor vize. Alături de colegii din Parlamentul European, voi continua demersurile începute pentru a le permite cetăţenilor români, bulgari şi cehi să se deplaseze în mod liber în cel mai scurt timp.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am votat pentru această rezoluţie, întrucât consider că negocierile în curs de desfăşurare în vederea unui acord comercial cuprinzător ar putea consolida relaţiile UE-Canada. Este de aşteptat ca viitorul summit UE-Canada să se concentreze pe consolidarea relaţiei politice dintre cei doi parteneri, în special în abordarea unor provocări comune, cum ar fi negocierile privind un acord comercial cuprinzător, problemele în materie de afaceri externe şi securitate, o reacţie coordonată la criza financiară şi economică, precum şi schimbările climatice şi energia. Întrucât UE şi Canada s-au angajat în direcţia edificării unei economii globale cu emisii scăzute de dioxid de carbon, precum şi a realizării de investiţii în tehnologii energetice nepoluante şi a devenirii de lideri în materie de creare de locuri de muncă ecologice, consolidând astfel capacitatea de adaptare la impactul schimbărilor climatice.

  Corina Creţu (S&D), în scris. – (RO) Cetăţenii a trei state membre ale UE au încă nevoie de vize pentru Canada. Românilor şi bulgarilor li se adaugă cehii, cărora le-a fost impusă din nou obligativitatea vizelor din cauza afluxului mare de rromi. Este nevoie, în aceste condiţii, de o conlucrare mai strânsă, între statele UE pe de o parte pentru a rezolva problemele comunităţii rrome şi, pe de altă parte, între ţările membre şi Canada pentru a crea un sistem cât mai eficient şi transparent de informare cu privire la condiţiile acordării vizelor, pentru diminuarea ratei de respingere. E nevoie, totodată, de revizuirea sistemului canadian de azil, iar meritul rezoluţiei constă, în această privinţă, în solicitarea explicită adresată părţii canadiene de a acţiona în vederea eliminării obligativităţii vizelor.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Canada este unul din partenerii cei mai vechi ai Uniunii Europene, iar summitul de anul acesta este important pentru continuarea şi consolidarea acestei strânse colaborări bilaterale în toate domeniile. Am votat pentru rezoluţia comună pentru că aceasta reflectă, într-un mod concis şi obiectiv, viziunea pozitivă asupra colaborării noastre viitoare

Asigurarea reciprocităţii în relaţiile bilaterale reprezintă un principiu de bază al Uniunii Europene şi am speranţa că, în viitorul apropiat, Canada va ridica vizele impuse cetăţenilor români, cehi şi bulgari, asigurând, astfel, un tratament egal şi echitabil faţă de toţi cetăţenii Uniunii Europene. Totodată, vreau să salut demersurile efectuate până în prezent privind încheierea unui acord comercial UE - Canada şi sper ca reuniunea de anul acesta să impulsioneze finalizarea acestora

Având în vedere contextul economic şi climatic actual, trebuie să subliniez nevoia unei strânse colaborări pentru identificarea unor alternative la resursele tradiţionale pentru producerea energiei, care să respecte particularităţile fiecărui stat, atât UE cât şi Canada fiind angajate în dezvoltarea şi utilizarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon. În acelaşi timp, trebuie promovată şi colaborarea în domeniul energetic, climatic şi maritim în Zona Arctică.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Canada constituie un partener important şi de încredere pentru Uniunea Europeană din motive istorice şi culturale, ca urmare a afinităţilor etnice şi politice, şi pentru că civilizaţiile noastre împărtăşesc valori şi puncte de referinţă. Un acord comercial cuprinzător cu Canada ar putea aduce o contribuţie pozitivă la aprofundarea relaţiilor deja excelente dintre UE şi Canada. Cu toate că au apărut dificultăţi în această relaţie, în special în ceea ce priveşte pescuitul, securitatea şi imigraţia, adevărul este că, în comparaţie cu alte ţări, relaţia UE-Canada este stabilă şi profitabilă pentru ambii parteneri. Sper ca această relaţie de încredere să dureze o lungă perioadă de timp şi ca ambele părţi ale Atlanticului de Nord să continue să fie paşnice şi prospere.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Constat că parteneriatul dintre Canada şi Uniunea Europeană este unul dintre cele mai vechi şi mai strânse, care datează din 1959, şi că negocierile actuale pentru un acord comercial cuprinzător urmăresc să consolideze şi mai mult relaţiile UE-Canada. Aş dori să subliniez că, în 2010, Canada deţine preşedinţia grupului de ţări G8 şi va găzdui viitorul summit G20. Salut, prin urmare, declaraţia Comisiei în care progresul în negocierile asupra unui acord comercial cuprinzător este menţionat drept fundamental pentru relaţiile economice UE-Canada. În această privinţă, cred că summitul UE-Canada de la Bruxelles din 5 mai 2010 oferă o bună oportunitate de a accelera aceste negocieri. Salut, în special, intenţia de a lansa o reformă majoră a sistemului canadian de gestionare a pescuitului, care implică, de asemenea, Organizaţia de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest text este foarte mult în favoarea negocierilor iniţiate de către Comisie în vederea asigurării unui acord economic şi comercial între UE şi Canada. Acest acord va fi negociat în spatele cetăţenilor europeni, în ciuda faptului că va avea un impact semnificativ asupra vieţii lor de zi cu zi în următoarele domenii: distrugerea serviciilor publice; superioritatea dreptului investitorilor de a-şi proteja profiturile asupra celei a statelor de a proteja interesul general; declasarea drepturilor lucrătorilor; şi restrângerea accesului la servicii de sănătate, apă, educaţie şi cultură. Grupurile PPE, Grupul ALDE, ECR şi S&D propun susţinerea şi chiar accelerarea acestei politici şi a acestei negări evidente a democraţiei. Mă opun în totalitate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Canada are un istoric de parteneriat cu UE. Prin urmare, este firesc că de-a lungul anilor această relaţie s-a aprofundat şi îmbunătăţit. Acordul comercial cuprinzător va fi abordat într-un mod foarte deosebit la acest summit, în speranţa că aceste negocieri vor avea succes, pentru că acordul este fundamental pentru relaţiile economice UE-Canada. Există încă alte probleme relevante între UE şi Canada, cum ar fi ajutorul Uniunii, în special în Haiti, aspecte legate de pescuit, precum şi preocupările legate de mediu. Nu putem uita faptul că Tratatul de la Lisabona a acordat acestui Parlament noi puteri cu privire la negocierea acordurilor internaţionale: Parlamentul trebuie să fie implicat acum în toate etapele de negocieri.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie referitoare la summitul UE-Canada, care a avut loc astăzi, întrucât cred că este important nu numai să menţinem relaţiile la un nivel ridicat, dar şi să le aprofundăm şi îmbunătăţim în continuare. În special, acţiunea comună planificată pentru introducerea unei taxe bancare sau tranzacţionale la nivel global ar trebui să fie, de asemenea, subliniată în acest context.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Rezoluţia a fost votată cu o largă majoritate. M-am abţinut datorită modului de redactare de la punctul 6 privind persoanele de etnie rromă care justifică politica de vize restrictivă a Canadei împotriva Bulgariei, României şi a Republicii Cehe. Cu toate acestea, Grupul Verts/ALE a avut succes în introducerea următoarelor aspecte în rezoluţia privind tonul roşu şi CITES: „îşi exprimă dezamăgirea cu privire la poziţia guvernului canadian la cea mai recentă conferinţă a părţilor CITES cu privire la extinderea Apendicelui 1 CITES pentru tonul roşu”.

  Alf Svensson (PPE), în scris. − (SV) Când Parlamentul European a votat rezoluţia de stabilire a priorităţilor pentru viitorul summit UE-Canada, am fost printre minoritatea care a votat împotriva propunerii. Textul este în mare parte solid, dar conţine două puncte pe care pur şi simplu nu le pot susţine. Punctul 2 prevede că unul dintre subiectele prioritare care vor fi discutate în cadrul summitul ar trebui să fie „chestiunea introducerii unei taxe bancare sau tranzacţionale la nivel global”. Mă opun cu tărie acestui tip de taxă pe tranzacţiile internaţionale. În opinia mea, există numeroase alte probleme din sfera economică cărora ar fi mai bine să li se acorde prioritate în timpul summitului.

În plus, sunt preocupat de modul de redactare de la punctul 6, care prevede că Parlamentul „observă că introducerea obligativităţii vizei pentru cetăţenii cehi a fost decisă de guvernul canadian în urma afluxului populaţiei rrome în Canada”. Acesta poate fi motivul pentru care Canada a făcut acest lucru, dar, după cum am văzut, nu există niciun motiv pentru noi, ca europeni, să-l sprijine sau chiar să îl menţionăm într-un text al UE. Întrucât aceste două pasaje au fost incluse în rezoluţie, iar invitaţia de a le şterge nu a fost, din păcate, susţinută de majoritate, am votat împotriva rezoluţiei în ansamblu.

Propunere de rezoluţie (B7-0243/2010)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Prin votul exprimat astăzi, Parlamentul European a demonstrat că este deschis în ceea ce priveşte încheierea unui nou acord privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste şi a reiterat că orice nou acord în acest domeniu trebuie să respecte noul cadru juridic instituit prin Tratatul de la Lisabona

Lupta împotriva terorismului rămâne o prioritate pentru UE, iar cooperarea fructuoasă cu SUA, care să includă, printre altele, şi schimbul de date şi informaţii, constituie o premisă importantă în scopul prevenirii în viitor a atacurilor teroriste

Consider că este esenţial ca acest schimb de date să se limiteze strict la informaţiile solicitate în scopul combaterii terorismului, transferul colectiv de date reprezentând o îndepărtare de la principiile pe care se sprijină legislaţia şi practicile europene. De aceea, prin rezoluţia de astăzi, am solicitat în mod explicit Comisiei şi Consiliului să abordeze acest aspect în mod corespunzător în cadrul negocierilor cu SUA care vor avea loc în viitorul apropiat şi să examineze împreună cu partenerii americani modalităţi de stabilire a unei proceduri transparente şi viabile din punct de vedere juridic, în vederea autorizării transferului şi extragerii datelor relevante.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluţiei comune referitoare la SWIFT, cu privire la transferul de date bancare ale europenilor către Statele Unite, ca parte a luptei împotriva terorismului. În urma avertismentelor emise de către Parlamentul European cu câteva săptămâni în urmă, procesul de negociere este acum pe drumul cel bun. Parlamentul European va juca acum un rol în acest sens, în conformitate cu procedurile prevăzute de Tratatul de la Lisabona. Obiectivul este de a realiza un bun echilibru între protejarea eficientă a concetăţenilor noştri împotriva riscurilor de terorism şi respectarea drepturilor individuale. În opinia mea, mandatul de negociere prezentat Consiliului astăzi de către Parlamentul European sprijină acest punct de vedere.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am susţinut această rezoluţie, deoarece este important să avem un acord care ar ajuta atât Europa, cât şi Statele Unite, să consolideze lupta împotriva terorismului în interesul securităţii cetăţenilor, fără subminarea statului de drept. Principiile fundamentale trebuie încă să fie stabilite de către UE, care să ateste modul în care va coopera, în general, cu SUA, în scopul combaterii terorismului. Prin urmare, le revine Comisiei şi Consiliului să analizeze modalităţile de stabilire a unei proceduri transparente şi viabile din punct de vedere juridic în vederea autorizării transferului şi extragerii datelor relevante, precum şi pentru efectuarea şi supravegherea schimburilor de date. Aceste măsuri trebuie luate în deplină conformitate cu principiile necesităţii şi proporţionalităţii şi cu respectarea deplină a cerinţelor drepturilor fundamentale în cadrul legislaţiei Uniunii Europene, acordând unei autorităţi europene un rol care să permită aplicarea în întregime a legislaţiei europene relevante.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Trebuie să depunem eforturi pentru a consolida cooperarea transatlantică în domeniul justiţiei, libertăţii şi securităţii în contextul respectării drepturilor omului şi a libertăţilor civile. Un sistem de protecţie a datelor cu caracter personal trebuie să pus în aplicare în mod transparent şi neechivoc. Cerinţele juridice europene privind prelucrarea echitabilă, corect dimensionată şi legală a informaţiilor cu caracter personal sunt de o importanţă deosebită şi trebuie întotdeauna respectate. Actualmente schimbul de date vizate nu este permis. Soluţiile ar trebui să includă restricţionarea domeniului datelor transferate şi enumerarea tipurilor de date pe care furnizorii desemnaţi le pot filtra sau extrage, precum şi tipurile de date care pot fi incluse într-un transfer. Prin urmare, este deosebit de important să îndemnăm Consiliul şi Comisia să exploreze modalităţi de stabilire a unei proceduri transparente şi viabile din punct de vedere juridic în vederea autorizării transferului şi extragerii datelor relevante, precum şi pentru efectuarea şi supravegherea schimburilor de date. -Orice acord între UE şi SUA trebuie să includă garanţii stricte de punere în aplicare şi supraveghere, cu privire la extragerea, accesul şi utilizarea zilnice de către autorităţile americane a datelor transferate acestora în baza acordului. Ar trebui să existe o autoritate corespunzătoare desemnată de UE pentru a monitoriza punerea în aplicare a acestor măsuri.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − România a sprijinit, ca stat naţional, adoptarea acordului SWIFT, dar Parlamentul European a considerat că, în prima sa formă negociată de reprezentanţii Comisiei şi administraţia americană, acesta leza drepturile cetăţenilor europeni care erau trataţi ca bulk şi nu punctual, în funcţie de suspiciuni. Este important ca noul acord, negociat zilele acestea la Washington între reprezentanţi ai UE şi ai Congresului american, să răspundă îngrijorărilor Parlamentului European. Există totdeauna riscul ca şi noua variantă de acord să fie respinsă, dacă ea continuă să fie în dezacord cu Carta Europeană a Drepturilor Omului

Parlamentul European este conştient că acest acord este important chiar pentru securitatea europenilor. Drept urmare, devine clar că obiecţiile parlamentarilor europeni sunt legate de fondul şi nu de forma acordului. Parlamentul European a dobândit puteri decizionale mai mari prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Este normal ca această instituţie să facă uz de prerogativele sale şi să vegheze la interesele cetăţenilor comunităţii europene. Dar, atâta timp cât spiritul poziţiilor exprimate de legislativul european va fi păstrat în viitoarea formă a acordului, acesta va fi adoptat. Lupta împotriva terorismului şi identificarea rapidă a transferurilor bancare suspecte rămân la fel de sus ca întotdeauna pe lista de priorităţi ale Uniunii

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Ca urmare a respingerii acordului SWIFT de către Parlamentul European în februarie 2010, un nou acord trebuie negociat între Uniunea Europeană şi Statele Unite pentru transferul de date bancare în contextul luptei împotriva terorismului. Prin respingerea acordului în februarie, noi, deputaţii europeni, am refuzat să permitem continuarea transferului de date masiv şi necontrolat către Departamentului de trezorerie al Statelor Unite. Am votat pentru această rezoluţie astăzi pentru a influenţa noul mandat potrivit căruia Comisia Europeană va trebui să negocieze un nou acord cu Statele Unite. Practic, solicităm ca transferul „colectiv” de date cu caracter personal să fie recunoscut, astfel încât să se efectuează într-un mod mai bine orientat, astfel încât să fie prevăzute despăgubiri, datele să fie păstrate pentru cel mai scurt timp posibil şi schimburile de date să se efectueze pe bază de reciprocitate. Problema protecţiei datelor cu caracter personal este una importantă pentru Parlamentul European. Prin urmare, am fost foarte vigilenţi în ceea ce priveşte problema transferului de date ale pasagerilor aerieni. Vom proteja drepturile fundamentale ale concetăţenilor noştri până la capăt.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. − Am susţinut rezoluţia referitoare la noua recomandare a Comisiei către Consiliu de autorizare în vederea deschiderii negocierilor cu Statele Unite cu privire la transferul de date din mesageria financiară, în scopul combaterii terorismului. În temeiul noilor prevederi ale Tratatului de la Lisabona, acordul interimar Uniunea Europeană-SUA, semnat în noiembrie 2009, a necesitat acordul Parlamentului European. Am votat împotriva acestui acord, care a fost blocat de către Parlament din motive legate de îngrijorarea pentru dreptul la viaţă privată al cetăţenilor şi întreprinderilor europene, pus în pericol de acordurile de transfer colectiv de date nereglementate. Terorismul trebuie să fie luptat decisiv, dar mijloacele utilizate nu trebuie lăsate să creeze un mediu de insecuritate pentru drepturile cetăţenilor, care este însuşi obiectivul atacurilor teroriste în primul rând. Orice nou acord trebuie să fie subordonat principiilor fundamentale cum ar fi o limitare strictă a schimburilor din motive necesare de combatere a terorismului, şi o autoritate europeană trebuie să asigure supravegherea judiciară şi respectarea cerinţelor drepturilor fundamentale în conformitate cu legislaţia UE. Noul acord trebuie să fie limitat în timp şi răspunzător pentru rezilierea imediată în cazul în care o obligaţie nu este îndeplinită.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva acestei propuneri deosebite de rezoluţie, deoarece nu respinge schimbul de date în masă cu SUA şi alte ţări în contextul aşa-numitei lupte împotriva terorismului. Aceasta nici nu promovează necesitatea unui acord internaţional obligatoriu între UE şi SUA privind un cadru pentru schimbul de informaţii în scopul impunerii legii. În sfârşit, întrucât Parlamentul European va trebui să aprobe acordul redactat, este inacceptabil chiar şi pentru negocieri neoficiale să înceapă fără participarea sa deplină şi echitabilă.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. − (PT) Am votat împotriva acordului interimar semnat între UE şi Statele Unite ale Americii privind prelucrarea şi transferul de date financiare asupra cetăţenilor europeni, nu numai pentru că este rău în mod evident din cauza faptului că pune sub semnul întrebării principiile necesităţii şi proporţionalităţii, precum şi integritatea şi securitatea datelor financiare europene, dar şi pentru că Parlamentului i-a fost refuzată şansa de a-şi exercita prerogativele în mod corespunzător. Cred în necesitatea consolidării cooperării transatlantice în toate domeniile relevante, în special în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei, dar acest lucru se poate întâmpla doar dacă există respectul absolut pentru principiile fundamentale, cum ar fi proporţionalitatea, necesitatea şi reciprocitatea. Trebuie, în această fază, să felicit atât Comisia, cât şi Consiliul, cu privire la noua poziţie a acestora în ceea ce priveşte cooperarea cu Parlamentul. Sper că împreună vom reuşi să stabilim principiile de bază care trebuie să orienteze şi să faciliteze cooperarea viitoare dintre UE şi Statele Unite referitoare la combaterea terorismului. Aştept cu nerăbdare concluziile vizitei efectuate de Delegaţia Parlamentului European la Washington, şi sper că aici, de asemenea, vom putea vedea începutul unui nou capitol.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluţii şi ţin să reiterez că cooperarea UE - SUA în combaterea terorismului, la fel ca şi încheierea unui acord specific între UE şi SUA în acest sens, este de importanţă majoră. Acest acord trebuie să se afle permanent în vizorul Parlamentului. Consiliul şi Comisia trebuie să informeze organul legislativ european pe parcursul tuturor etapelor de negociere şi încheiere ale acestuia. Poziţia PE cu privire la acest subiect a fost exprimată în mai multe rânduri

Un alt aspect esenţial din rezoluţie prevede că orice cerere de transfer a datelor trebuie să fie aprobată de o autoritate judiciară europeană. Transferul de date trebuie să aibă loc în mod justificat şi transparent, cetăţenii trebuie să aibă drepturi garantate, precum accesul, rectificarea, ştergerea, compensarea şi despăgubirea în caz de prejudiciu adus vieţii private a acestora

Vreau să accentuez necesitatea găsirii unei soluţii pentru limitarea transferului de date, care să permită doar schimbul de date solicitate pentru persoanele bănuite de terorism. Este important să fie respectate principiile reciprocităţii şi proporţionalităţii în acord, ca şi rezilierea imediată a acestuia în caz de neîndeplinire a obligaţiilor asumate. Îmi exprim încrederea că Consiliul JAI va ţine cont de recomandările incluse în această rezoluţie

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat pentru această rezoluţie, deoarece consider că orice acord între UE şi Statele Unite în acest domeniu trebuie să includă şi măsuri de siguranţă stricte privind punerea în aplicare şi supravegherea, care să fie monitorizate de o autoritate corespunzătoare desemnată de UE. Numai în acest mod se poate să se asigure că aceste transferuri de date nu constituie o abatere de la principiile care stau la baza legislaţiei şi practicii UE.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Cooperarea judiciară legală şi cooperarea transatlantică sunt fundamentale pentru lupta împotriva terorismului. Acesta este motivul pentru care existenţa unui acord pe termen lung între Uniunea Europeană şi Statele Unite care se ocupă cu prevenirea finanţării terorismului ar trebui să fie salutată. Cu toate acestea, un astfel de acord nu poate supune riscului confidenţialitatea tranzacţiilor persoanelor fizice şi juridice. Din acest motiv, cerinţele juridice europene privind prelucrarea echitabilă, necesară, proporţională şi legală a informaţiilor cu caracter personal sunt de o importanţă capitală şi trebuie să continue, prin urmare, să se aplice în toate împrejurările.

UE trebuie să stabilească principiile fundamentale care reglementează formele de cooperare generale cu SUA în scopul combaterii terorismului şi mecanismele de transmitere a informaţiilor referitoare la tranzacţiile efectuate de cetăţenii săi care sunt considerate suspecte sau neregulamentare. Un acord de cooperare legală UE-SUA care abordează prevenirea finanţării terorismului trebuie să fie semnat, asigurându-se că transferurile de date cu caracter personal respectă drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi companiilor europene, şi că securitatea acestora este protejată, fără a supune confidenţialitatea tranzacţiilor acestora la riscuri inutile.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) În conformitate cu termenii acordului interimar semnat între SUA şi UE, am recunoscut necesitatea cooperării transatlantice în lupta împotriva criminalităţii internaţionale şi a terorismului. Am subliniat că această cooperare trebuie stabilită pe baza încrederii reciproce şi a respectării principiilor reciprocităţii, proporţionalităţii şi al respectului pentru drepturile cetăţenilor. Totuşi, securitatea nu ar trebui să fie superioară, ci mai degrabă să fie compatibilă cu alte drepturi, libertăţi şi garanţii. Nu este acceptabil ca poliţia din Portugalia să poată accesa informaţiile bancare ale unei persoane doar pe baza unui mandat, în timp ce milioane de date să poată fi trimise pentru a fi interpretate şi analizate de poliţia SUA fără niciun control judiciar. De aceea, am votat împotriva acestui acord interimar. Cu toate acestea, noua propunere de rezoluţie în cauză demonstrează o nouă poziţie din partea Comisiei şi Consiliului în ceea ce priveşte colaborarea cu Parlamentul. Sper că viitorul cooperării UE-SUA în lupta împotriva terorismului se bazează pe principiile proporţionalităţii, necesităţii şi reciprocităţii.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) În urma înfrângerii semnificative a proiectului de acord SWIFT al UE cu Statele Unite, s-a întors o rezoluţie demnă de critica noastră cea mai puternică, deoarece acceptă ideea unui schimb important de date în domeniul aşa-numitei „lupte împotriva terorismului”. Mulţi specialişti au declarat că protecţia drepturilor, libertăţilor şi garanţiilor nu este garantată în temeiul unui astfel de acord. Aşa-numitul acord „SWIFT” şi acordul-cadru privind protecţia şi schimbul de date constituie o ameninţare, nu o garanţie a securităţii.

În cadrul relaţiilor UE-SUA, există o percepţie diferită asupra protecţiei datelor, competenţelor, legislaţiei şi confidenţialităţii. Aceste aspecte trebuie clarificate înainte de a se acorda un nou mandat Comisiei.

Cu toate acestea, majoritatea din acest Parlament a acordat Comisiei un cec cu adevărat în alb prin stabilirea unor limite ambigue, cum ar fi „proporţionalitatea” sau „reciprocitatea”. Aceasta deschide o adevărată cutie a Pandorei împotriva libertăţii şi promovează eliminarea funcţiilor din statele membre, cum ar fi decizia asupra transferului de date despre cetăţenii lor, care este atribuită unei „autorităţi publice europene judiciare”.

Nu există nicio posibilitate de asigurare a „proporţionalităţii” şi „reciprocităţii” în cazul stocării şi transferului colectiv de date, întrucât aceasta implică o serie de pericole incontrolabile, în special cu privire la cine are acces, modul în care datele sunt utilizate şi în ce scop.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea unui mandat de negociere consolidat al Comisiei Europene pentru a negocia cu autorităţile SUA cu privire la problema SWIFT. Într-adevăr, trebuie să primim asigurări că două rezerve importante – problema transferului colectiv de date, precum şi posibilitatea pentru cetăţenii europeni de a avea dreptul la recurs în Statele Unite – sunt ridicate. Acesta este motivul pentru care cred că acest mandat ar trebui să fie schimbat în mod semnificativ înainte de a fi adoptat, altfel, la finalul negocierilor aş fi din nou obligat să votez împotriva acestui acord, astfel cum am făcut deja în trecut.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Votez împotriva acestui text care favorizează posibilitatea încheierii unui acord între Europa şi Statele Unite cu privire la transferul de date SWIFT. Este imposibil, în condiţiile actuale, să se filtreze datele care vor fi trimise autorităţilor americane. Autorităţile americane vor avea astfel acces la o cantitate mare de date private trimise ca o măsură de urgenţă, ca urmare a unei ameninţări teroriste care, deşi reală, este încă exploatată în scopuri imperiale. Mai mult decât atât, acest text nu necesită reciprocitate din partea Statelor Unite, dar îndrăzneşte să „observe” în mod supus că acest lucru ar fi normal. Transformarea Europei într-un vasal al Statelor Unite este complet inacceptabilă. Nu a existat niciodată un moment mai bun pentru Europa să îşi afirme independenţa faţă de Statele Unite.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Lupta împotriva terorismului este un motiv de îngrijorare pentru UE, precum şi pentru restul lumii democratice. Orice mecanism care poate ajuta la descoperirea unor posibile atacuri este esenţial pentru reuşita în această luptă. Acordul SWIFT este un instrument foarte puternic în lupta împotriva terorismului, deoarece oferă acces la informaţii financiare privilegiate în ceea ce priveşte sumele transferate între ţări. Renegocierea prezentului acord cu Statele Unite este o oportunitate unică pentru ca UE să aducă o contribuţie eficientă la descoperirea de noi atacuri teroriste şi potenţiale. În momentul de faţă există o mare dorinţă de a coopera de partea SUA: promovarea unui acord care protejează în mod eficient datele transmise şi oferă valoarea maximă de reciprocitate posibilă.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat împotriva acestei rezoluţii comune în numele grupurilor ALDE, S&D, PPE şi ECR, deoarece textul sprijină posibilitatea de a ajunge la un acord între cele 27 de state membre şi Statele Unite pentru transferul de date bancare, sub pretextul combaterii terorismului. În condiţiile actuale, autorităţile americane ar avea acces la o cantitate mare de date private referitoare la milioane de europeni. Cred că solicitarea Statelor Unite este inacceptabilă şi constituie o ameninţare la adresa libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor europeni. Cu această propunere, cele mai conservatoare forţe încearcă să ne predea legaţi de mâini şi de picioare, în interesul Statelor Unite, fără a se gândi o clipă la siguranţa sau viaţa privată a cetăţenilor. Parlamentul European nu poate permite ca drepturile civile şi libertăţile europenilor să fie încălcate în scopuri antiteroriste.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Propunerea de rezoluţie referitoare la negocierile pentru un nou acord SWIFT conţine numeroase propuneri detaliate referitoare la modul în care protecţia datelor poate fi îmbunătăţită în viitor în legătură cu punerea datelor din mesageria financiară la dispoziţia Statelor Unite. Acest lucru este foarte apreciat. Cu toate acestea, în acest sens, rezoluţia ascunde problema necesităţii fundamentale a unei astfel de invazii masive a vieţii private. Acest lucru este în mod clar doar presupus. Cu toate acestea, nu este clar dacă putem contracara în mod eficient fenomenul de terorism în acest fel. Este de asemenea neclar modul în care solicitările pentru o protecţie mai mare a datelor urmează să fie puse în aplicare în practică. Ştim din experienţa trecută şi practica comună faptul că datele sunt utilizate la scară cât mai largă şi, adesea, şi pentru profit. Resping, prin urmare, transferul de date cu caracter foarte personal, din principiu, şi, astfel, am votat, de asemenea, împotriva propunerii de rezoluţie.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat astăzi în favoarea rezoluţiei Parlamentului, care a fost, de asemenea, susţinută de majoritatea grupurilor politice şi care conţine condiţiile Parlamentului pentru ratificarea noului acord SWIFT şi începutul unei noi runde de negocieri cu SUA. Obiectivul Parlamentului este de a stabili norme flexibile pentru promovarea cooperării transatlantice, care vor contribui la combaterea terorismului şi la crearea unui sistem de transmitere în care cetăţenii Uniunii pot avea încredere. Unul dintre punctele cele mai sensibile de negociere, căruia trebuie să i se acorde o atenţie deosebită, este o reducere a volumului de date transmise. Pentru a realiza acest lucru, noul acord va trebui să includă o serie de garanţii menite să asigure conformitatea cu legislaţia europeană, care protejează datele cu caracter personal ale cetăţenilor europeni. În plus, astfel cum este menţionat în rezoluţie, este important ca cetăţenilor UE să li se ofere un mecanism de recurs mai bun, astfel încât aceştia să îşi poată apăra drepturile mai eficient.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − M-am abţinut de la votul asupra rezoluţiei Swift (TFTP). Totuşi, aceasta a fost adoptată cu o majoritate foarte largă (niciun vot prin apel nominal). Grupul nostru s-a abţinut deoarece amendamentele noastre cheie au fost respinse, şi anume amendamentul 8, care solicită ca transferul de date să fie supus autorizării judiciare, şi amendamentul 9, care solicită ca Acordul privind asistenţa judiciară reciprocă (MLAA) să fie utilizat în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP). Alte amendamente importante ale Verts/ALE au fost de asemenea respinse. Definiţia UE a terorismului, spre deosebire de cea americană, interzice transferul ulterior către ţări terţe sau organisme şi limitează la o perioadă de păstrare a datelor. Rezoluţia poate fi văzută, totuşi, ca un mesaj destul de puternic având în vedere negocierile UE-SUA pentru un nou acord TFTP după respingerea (procedura de aviz conform), în februarie, a acordului anterior, chiar dacă, în opinia noastră, textul adoptat astăzi este un pas înapoi în comparaţie cu Rezoluţia Parlamentului adoptată în septembrie anul trecut.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) Lupta împotriva terorismului şi a finanţării acestuia este o realitate inevitabilă şi merită atenţia noastră deplină, astfel încât cooperarea transatlantică este imperativă. Încercarea anterioară de a realiza un acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite privind prelucrarea şi transferul datelor a fost lipsită de proporţionalitate, transparenţă şi reciprocitate.

Această propunere de rezoluţie solicită adoptarea unei definiţii comune a „activităţii teroriste” şi o clarificare a conceptului de „date neextrase”. Aceasta reiterează, de asemenea, necesitatea de a utiliza principiul necesităţii de a limita schimbul de informaţii, astfel de schimburi fiind strict limitate la perioada de timp necesară pentru scopul acestora.

O serie de garanţii este propusă acum pe baza practicii legislative europene şi, prin urmare, oferă o protecţie mai mare pentru drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Se fac încercări nu doar pentru a proteja principiul non-discriminării prin intermediul procedurii de prelucrare a datelor, dar, de asemenea, de a înfiinţa o autoritate europeană care să fie în măsură să primească şi să supravegheze cererile Statelor Unite. Am votat pentru această propunere de rezoluţie, deoarece am înţeles că fundamentele au fost stabilite pentru a permite începerea negocierilor care favorizează ajungerea la un acord echilibrat între Uniunea Europeană şi Statele Unite.

Propunere de rezoluţie: (B7-0244/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am susţinut această rezoluţie. Întrucât, în epoca noastră digitală, protecţia datelor, dreptul de autodeterminare informaţională, drepturile personale şi dreptul la viaţă privată au devenit valori care joacă un rol din ce în mai crescut şi trebuie, prin urmare, să fie protejate cu o atenţie deosebită. Pentru a proteja aceste drepturi în mod corespunzător, trebuie să se asigure că toate transferurile de date cu caracter personal din UE şi statele sale membre către ţări terţe în scopuri de securitate se bazează pe acorduri internaţionale cu statut de acte legislative. Mai mult, utilizarea datelor PNR ar trebui să se bazeze pe un singur set de principii care să servească drept bază pentru acorduri cu ţări terţe, şi trebuie să fie în conformitate cu standardele europene de protecţie a datelor.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Sunt de acord cu propunerile stabilite în prezenta rezoluţie a Parlamentului European ca, înainte de adoptarea unei noi măsuri juridice, trebuie să evaluăm impactul asupra vieţii private pe baza proporţionalităţii, întrucât este esenţial să se evalueze dacă măsurile legale existente sunt insuficiente. Tehnologia şi mobilitatea sunt caracteristicile esenţiale ale lumii de azi, astfel încât drepturile personale şi dreptul la viaţă privată au devenit valori pe care trebuie să le asigurăm şi să le protejăm îndeaproape. Sunt de acord cu solicitarea Parlamentului pentru o examinare a măsurilor privind informaţiile prealabile referitoare la pasageri şi Registrul cu numele pasagerilor; pe lângă combaterea criminalităţii trebuie, în acelaşi timp, să ne asigurăm că măsurile actuale sunt proporţionate şi nu încalcă drepturile fundamentale ale persoanelor. Astfel, transferul de date referitoare la pasageri trebuie să respecte standardele UE privind protecţia datelor, iar datele trebuie folosite numai în legătură cu infracţiuni specifice sau ameninţări. Având în vedere că Registrul cu numele pasagerilor este folosit în scopuri de securitate, condiţiile pentru transferul de date trebuie să fie stabilite în acordurile internaţionale cu UE, garantând certitudine juridică pentru cetăţenii şi companiile aeriene ale UE. În cadrul noilor acorduri ale UE, trebuie să stabilim, de asemenea, măsuri de supraveghere şi control adecvate care să ne ajute să coordonăm transferul şi utilizarea datelor din Registrul cu numele pasagerilor.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. − (PT) Necesitatea de a ajunge la un acord echilibrat cu Statele Unite privind transferul datelor din Registrul cu numele pasagerilor (PNR) a fost o preocupare constantă în ultimii ani. Stadiul actual al negocierilor nu reflectă încă existenţa unei protecţii juridice valabile pentru date în Statele Unite, întrucât aceste date pot fi păstrate timp de ani după ce controalele de securitate au fost efectuate şi nu există nicio protecţie legală pentru orice persoană care nu este cetăţean american. Acordurile încheiate cu Australia şi Canada sunt mai acceptabile, deoarece principiul proporţionalităţii este respectat mai mult, întrucât accesul la date este limitat de controale judiciare în ceea ce priveşte tipul, perioada şi cantitatea. Numai printr-o abordare coerentă şi stabilirea unor principii şi reguli generale privind utilizarea datelor PNR putem pune capăt acestui impas şi putem trece la încheierea oricăror acorduri internaţionale în acest domeniu, fie cu aceste trei ţări sau cu avalanşa de cereri similare care vor veni în curând. Sprijin propunerea comună de a amâna votul asupra acordului Parlamentului, în speranţa că, cu un pic mai mult timp, negocierile ar putea răspunde preocupărilor pe care Parlamentul le-a exprimat întotdeauna.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Dezbaterea cu privire la transferul de date personale referitoare la pasagerii de pe zborurile transatlantice de către companiile aeriene a fost un punct important în relaţiile Uniunii Europene cu Statele Unite, Australia şi Canada, şi surprinde esenţa uneia dintre dilemele vremurilor noastre.

Pe de o parte, nimeni nu se îndoieşte de necesitatea specială de a proteja viaţa privată şi confidenţialitatea datelor fiecărui cetăţean. Pe de altă parte, puţini oameni ar nega faptul că trăim într-un moment în care ameninţările la adresa securităţii oamenilor necesită nu doar un mai bun schimb de informaţii între autorităţile de poliţie în lupta împotriva criminalităţii, ci, de asemenea, o mai bună prelucrare a acestor informaţii, pentru ca acestea să fie mai potrivite pentru combaterea crimei organizate şi, în special, a terorismului. Sper că amânarea procesului impusă de Parlamentul European va permite atingerea unui echilibru echitabil între aceste valori.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Stadiul actual al negocierilor nu reflectă încă existenţa unei protecţii juridice valabile pentru date în Statele Unite, întrucât aceste date pot fi păstrate timp de ani de zile după ce controalele de securitate au fost efectuate şi nu există nicio protecţie juridică pentru orice persoană care nu este cetăţean american. Prin urmare, sprijin propunerea comună de a amâna votul asupra acordului Parlamentului, în speranţa că, cu un pic mai mult timp, negocierile ar putea răspunde preocupărilor pe care Parlamentul şi le-a exprimat în această privinţă.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am susţinut această rezoluţie, pentru a-mi demonstra preocupările faţă de utilizarea de date PNR (date care sunt, în principiu, pur comerciale), ca parte a negocierii unor acorduri cu Statele Unite şi Australia (în scopul combaterii criminalităţii). Consider, într-adevăr, că înainte de a semna orice acord cu privire la transferul de date către părţi terţe, ar fi mai înţelept să se lucreze în primul rând la dezvoltarea unui cadru general pe acest tip de acord, prin definirea condiţiilor minime, cum ar fi limitarea juridică, un temei juridic solid, standardele de protecţie a datelor şi o perioadă limitată de păstrare. Trebuie să apărăm, de asemenea, dreptul cetăţenilor europeni ca datele incorecte să fie şterse şi să obţinem reciprocitate pentru accesul european la datele partenerilor noştri. De aceea, sper ca discuţiile să continue.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Voi vota în favoarea acestui text. Acesta propune respingerea actualelor acorduri cu Statele Unite şi Australia privind transmiterea a ceea ce este cunoscut ca datele PNR referitoare la pasagerii aerieni. Transmiterea unor astfel de date subminează libertatea de circulaţie a cetăţenilor europeni. Grupul din care fac parte are ceva experienţă în acest domeniu: unuia dintre membrii personalului, un activist pentru drepturile omului, i-a fost interzis categoric să viziteze sau să zboare deasupra teritoriului Statelor Unite, după ce a fost inclus pe o listă neagră cu potenţiali terorişti. Acesta este tipul de restricţie arbitrară a libertăţilor la care ne expun acordurilor de acest fel. Acte teroriste au loc. Acestea trebuie combătute. Cu toate acestea, nu trebuie să fie folosite ca un pretext pentru reprimarea libertăţilor fundamentale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Registrul cu numele pasagerilor (PNR) este o altă armă în lupta împotriva terorismului. Conform Tratatului de la Lisabona, Parlamentul este din nou invitat să ia parte la negocierile privind un nou acord PNR între UE, SUA, Australia şi Canada. Ca un mare militant al luptei împotriva terorismului, UE este pregătită să negocieze orice acord care poate fi eficient în această luptă. Totuşi, Uniunea nu va pune în pericol libertăţile civile şi drepturile fundamentale.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Din motivele deja menţionate în legătură cu acordul SWIFT, mă opun transferului de date, în special dacă utilizarea constructivă a acestor date nu poate fi într-adevăr demonstrată, sau în cazul în care utilizarea abuzivă a datelor nu poate fi exclusă. Propunerea de rezoluţie se referă în detaliu la posibilele pericole şi recomandă amânarea votului privind cererea de aprobare în legătură cu acordul cu SUA şi Australia privind datele din Registrul cu numele pasagerilor. Din acest motiv, am votat în favoarea acestei propuneri.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Crearea unui model unic pentru registrele de pasageri care va fi aplicat în acordurile PNR cu toate ţările interesate şi amânarea votului privind cererea de aprobare a acordurilor cu SUA şi Australia pare a fi cea mai bună soluţie. O abordare grăbită, care ar putea rezulta într-o notă negativă cu privire la acordurile PNR cu SUA şi Australia ar opri fluxul de date, iar acest lucru ar putea duce la anularea drepturilor de aterizare, cu consecinţe dezastruoase pentru companiile aeriene. Propunerea comună de rezoluţie depusă astăzi de toate grupurile din Parlament, în favoarea căreia am votat şi eu, prevede, pe bună dreptate, că acordurile PNR trebuie să ţină seama de specificaţiile minime, care nu sunt negociabile. Obiectivul principal este securitatea pasagerilor, însă acesta nu pot fi realizat în detrimentul respectului pentru viaţa privată şi protecţia datelor cu caracter personal. Restricţionarea colectării datelor, care trebuie să fie întotdeauna în conformitate cu principiul proporţionalităţii şi necesităţii, este de o importanţă crucială pentru transmiterea datelor referitoare la pasageri.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluţii. Rezoluţia PNR a fost adoptată cu o majoritate foarte largă şi cu sprijinul nostru. Aceasta solicită o amânare a votului privind aprobarea referitoare la acordurile privind Registrul cu numele pasagerilor (PNR) cu SUA, Canada şi Australia până când cele mai puternice garanţii privind protecţia datelor nu au fost obţinute, perioada de păstrare, limitările în acest scop, controlul parlamentar, controlul judiciar, dreptul de acces şi căile de atac.

Propunere comună de rezoluţie (RC-B7-0238/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − Am sprijinit prezenta rezoluţie, întrucât a ridicat multe probleme atât în Parlamentul European, cât şi în afara acestuia. Cianura a fost recunoscută ca un produs chimic extrem de toxic utilizat în exploatarea minieră a aurului, care este catalogat printre principalii agenţi poluanţi şi poate avea efecte catastrofale şi ireversibile asupra sănătăţii umane şi mediului. Acest produs chimic a cauzat cel mai mare dezastru ecologic din istoria Europei Centrale. Este regretabil faptul că nu sunt stabilite norme clare la nivelul UE şi cianura continuă să fie utilizată în exploatarea minieră a aurului, expunând lucrătorii şi mediul la un risc major. Consider că doar o interdicţie totală privind tehnologiile de minerit pe bază de cianuri poate proteja resursele noastre de apă şi ecosistemele împotriva poluării cu cianură.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Nu sunt europarlamentar al Ungariei să apăr interesele acestei ţări şi prin urmare să îl susţin pe domnul Ader şi nici angajata unui ONG. Sunt europarlamentar al României şi apăr interesele ţării mele

În această calitate, am datoria de a cere realizarea unui studiu privind impactul utilizării acestei tehnologii, înainte de a cere interzicerea folosirii cianurii în minerit

Cei care au iniţiat rezoluţia aveau datoria de a oferi o alternativă care să fie fezabilă din punct de vedere economic şi mai puţin toxică decât cea a cărei interzicere completă au cerut-o

Ca urmare a declaraţiei reprezentantei Comisiei Europene, Cecilia Malmström, din urmă cu două săptămâni şi a întâlnirii cu reprezentanţi ai comunităţii locale (inclusiv cu primarii din zona Roşia Montană), am considerat că înainte de o interzicere completă a acestei tehnologii trebuie realizat un studiu detaliat şi analizate toate alternativele existente.

Înainte de luarea unei decizii trebuie să avem în vedere toate aspectele implicate: protejarea mediului, crearea de locuri de muncă, atragerea de investiţii, precum şi lipsa altor alternative decât mineritul pentru populaţia din întreaga zonă.

În concluzie, am votat împotriva acestei rezoluţii şi am depus două amendamente deoarece aceasta oglindeşte punctul de vedere şi interesele unei singure părţi

  George Becali (NI), în scris. – (RO) Sunt semnatar al amendamentului de eliminare a punctului 4 din proiectul de rezoluţie votat azi. Am votat, în consecinţă, pentru acest amendament. Am votat împotriva proiectului de rezoluţie din câteva considerente. Nu putem cere Comisiei Europene să interzică tehnologia de minerit aurifer bazată pe cianuri pentru unele state membre, cum ar fi România, care dispune de resurse importante, nevalorificate. Proiectul Roşia Montană merită susţinut pentru efectele lui economice şi sociale şi în deplin acord cu restricţiile de protecţie a mediului şi a siturilor arheologice. Ca deputat european, susţin şansa acestei zone cu probleme şi sunt convins că autorităţile guvernamentale naţionale responsabile vor negocia un nivel al redevenţelor capabil să asigure relansarea şi protejarea zonei aurifere Roşia Montană. România, ca stat membru, are dreptul să-şi exploateze zăcămintele în condiţii sigure de protecţie a mediului, dar şi cu rezultate economice şi sociale pe măsura rezultatelor naturale de care dispune.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Cianura este un produs chimic extrem de periculos folosit de industria minieră, în ciuda riscurilor pe care acesta îl prezintă pentru mediu şi sănătatea umană. Cu zece ani în urmă, peste 100 000 metri cubi de apă contaminată cu cianură au fost deversaţi în mod accidental dintr-un bazin al unei mine de aur din România în sistemul fluvial. Această scurgere este responsabilă pentru unul dintre cele mai grave dezastre ecologice în Europa Centrală. Timp de mai mulţi ani, substanţele toxice au pus în pericol echilibrul ecologic, lanţul alimentar şi cerinţele fundamentale ale omului pentru apa din aceste râuri. Nu există nimic pentru a opri un accident ca acesta să se întâmple din nou. În Europa există mai multe proiecte de exploatare care folosesc cianura. Un dezastru noi s-ar putea întâmpla în orice moment. Este pur şi simplu o chestiune de timp şi de neglijenţă umană. Mineritul pe bază de cianuri necesită o forţă de muncă redusă, dar prezintă riscul unor adevărate dezastre ecologice. Legislaţia de mediu europeană consacră principiul precauţiei şi solicită prevenirea şi monitorizarea poluării apei. Prin urmare, am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului referitoare la interzicerea utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am aprobat şi am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie specifice, deoarece problema utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri este extrem de gravă şi necesită acţiuni imediate şi decisive, fără tergiversări. Până în prezent, Comisia a adoptat o abordare foarte relaxată a problemei, iar acest lucru trebuie să se schimbe. Această problemă priveşte numeroase ţări, starea de sănătate a cetăţenilor europeni şi protecţia mediului. Cazurile care au rezultat şi consecinţele folosirii cianurii in minerit, ca în România şi alte ţări, sunt bine documentate si extrem de îngrijorătoare. Când am întrebat Comisia cu privire la recenta decizie de a crea mine de aur pe bază de cianură în Bulgaria, răspunsul Comisiei a sporit temerile mele. Din nefericire, se pare că în prezent cianura poate fi utilizată în nordul Greciei, în cadrul a trei programe de investiţii de către trei companii străine. În sfârşit, Comisia ar trebui să propună o interdicţie completă cu privire la utilizarea cianurii în UE în următoarele şase luni, astfel încât să poată fi aplicată până la sfârşitul anului 2012, cel târziu. De asemenea, toate statele membre ar trebui să se angajeze să interzică folosirea cianurii, astfel cum a făcut recent Ungaria.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Parlamentul European a adoptat o rezoluţie în favoarea unei interdicţii generale privind utilizarea de tehnologii de minerit pe bază de cianuri până la sfârşitul anului 2011. Consecinţele asupra mediului ale poluării cu cianură sunt transnaţionale şi, prin urmare, această interdicţie trebuie să se aplice la nivel european. De exemplu, în ianuarie 2000, peste 100 000 de metri cubi de apă contaminată cu cianură au fost deversaţi dintr-un bazin al unei mine de aur în România şi au poluat râuri şi pâraie din România, Ungaria, Serbia şi Bulgaria. Sperăm că statele membre vor înceta sprijinirea proiectelor miniere care utilizează tehnologii pe bază de cianuri. În acelaşi timp, Comisia va trebui să încurajeze reabilitarea industrială a acestor zone, cu sprijin financiar pentru industriile înlocuitoare ecologice, energiile regenerabile şi turism.

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. − (SV) În industria minieră de aur suedeză, cianura este utilizată în sisteme închise într-un mod ecologic durabil. Aceasta este degradată înainte ca apa să fie eliberată din sistem, şi cea mai bună tehnologie disponibilă (BAT) prevede valorile limită care sunt cu mult sub nivelurile de securitate convenite la nivel internaţional. Standarde ridicate de siguranţă împiedică cianura să aibă vreun impact asupra mediului. Aceste mine contribuie la furnizarea de locuri de muncă în zonele slab populate, şi până în prezent nu a fost posibil să se dezvolte tehnologii alternative. Cercetarea şi dezvoltarea ar trebui să fie, de asemenea, încurajate în acest domeniu, însă în contextul actual o interdicţie ar fi dezastruoasă atât din punct de vedere social cât şi economic.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson şi Marita Ulvskog (S&D), în scris. − (SV) Noi, social-democraţii, lucrăm pe o scară largă pentru a elimina treptat substanţele periculoase din produsele alimentare, mediu, fabricaţie şi aşa mai departe. Cianura este una dintre aceste substanţe periculoase, iar manipularea cianurii este reglementată din motive evidente. În Suedia, toate cianurile în minerit sunt manipulate în procese închise şi într-un mod care este considerată a fi sigur. În alte părţi ale UE, manipularea substanţei nu este la fel de strict controlat.

Am ales să ne abţinem de la votul final pentru că nu putem susţine o interdicţie totală pripită, care ar penaliza, de asemenea, mineritul în acele ţări în care manipularea cianurilor este considerată a fi sigură. Cu toate acestea, am dori ca Comisia să ia măsuri imediate pentru ca procesele care implică utilizarea cianurii să fie efectuate în condiţii de siguranţă, pentru a se asigura că există procese închise în toate statele membre şi, pe termen lung, pentru a elimina treptat utilizarea cianurii în producţie, prin intermediul unei interdicţii.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Toxicitatea deosebită a utilizării de cianură şi efectele utilizării acesteia în industria minieră, atât pentru cei care o utilizează, cât şi pentru fauna şi flora din jurul minelor, necesită un pas spre interzicerea utilizării sale în industria minieră, de teama de creşterea numărului de cazuri de contaminare, cu consecinţe dezastruoase pentru oameni şi a mediu. Cu toate acestea, având în vedere nevoile curente ale industriei miniere, această interdicţie nu poate fi imediată, astfel încât aceste măsuri pentru a minimiza impactul de mediu al folosirii cianurii trebuie să fie studiate şi introduse în consecinţă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Am votat pentru această rezoluţie deoarece propune o interzicere generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană până la sfârşitul anului 2011, şi pentru că am înţeles că o interdicţie constituie, în acest moment, singura modalitate fiabilă de a ne proteja resursele de apă şi ecosistemele împotriva poluării cauzate de utilizarea cianurii în mine. Aş dori să subliniez necesitatea de obliga companiile de exploatare să deţină o asigurare pentru a compensa daunele şi a acoperi toate costurile de remediere pentru restabilirea stării ecologice şi chimice iniţiale, în cazul producerii unui accident sau al unei funcţionări defectuoase.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui text şi sunt mulţumit cu rezultatul votului, întrucât cianura este un produs chimic extrem de toxic, care are efecte potenţial catastrofale si ireversibile asupra mediului şi sănătăţii umane. Cianura este catalogată printre principalii agenţi poluanţi în conformitate cu Directiva-cadru privind apa (DCA).

Mai este nevoie să vă reamintesc că, în ianuarie 2000, peste 100 000 de metri cubi de apă contaminată cu cianură au fost deversaţi dintr-o mină de aur din Baia Mare (România) şi au contaminat râurile Someş, Tisa şi Dunăre? Aceasta a ucis peştii şi organismele vii, iar apa potabilă a fost permanent contaminată în România, Ungaria, Serbia şi Bulgaria.

Mai este nevoie să vă reamintesc că acest incident este numit ca cel de „al doilea Cernobîl” din cauza impactului devastator pe care le-a avut asupra mediului?

Dacă nu reuşim să adoptăm, într-o simplă propunere comună de rezoluţie, o poziţie fermă în favoarea unei interdicţii complete privind utilizarea de tehnologii de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, atunci mesajul pe care îl transmitem Comisiei Europene devine lipsit de sens pentru viitor.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − Există momente când bunăstarea ecologică, protecţia patrimoniului şi bunăstarea oamenilor în general reuşesc să se impună chiar faţă de interesele economice şi partizane. Această rezoluţie demonstrează acest lucru

Parlamentul european a reuşit astăzi să demonstreze că apără în primul rând interesul general şi bunăstarea oamenilor. Mineritul cu cianuri reprezintă un risc pe care nu ne putem permite să ni-l asumăm; efectele acestuia sunt ireversibile

Mă alătur însă ideii de încurajare a reconversiei industriale a zonelor în care a fost interzis mineritul pe bază de cianuri, prin intermediul unui sprijin financiar adecvat pentru sectoarele industriale nepoluante, pentru energia regenerabilă şi turism

  Tunne Kelam (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluţii, întrucât consider că utilizarea cianurii in minerit ar trebui să fie interzisă în Europa. Cianura este un produs chimic foarte toxic folosit in mineritul aurului. Aceasta reprezintă o ameninţare gravă asupra mediului şi sănătăţii umane. Accidentele grave din trecut au dovedit că contaminarea cu cianură poate avea un impact ireversibil atât asupra mediului, cât şi asupra sănătăţii umane. În acest sens, am sprijin puternic cauza interzicerii acestui tip de exploatare minieră în cel mai scurt termen posibil, pentru a se asigura că nimeni, în prezent sau în viitor, nu trebuie să fie expus la impactul devastator al cianurii in minerit.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. − Am votat împotriva Rezoluţiei privind interzicerea mineritului pe bază de cianuri până la sfârşitul lui 2011, din mai multe motive: stoparea proiectelor în curs din mineritul cu cianuri ar afecta grav atât statele membre care utilizează aceasta tehnologie (Finlanda, Suedia, Spania, România, Bulgaria, Grecia), cat si Statele Membre care produc cianuri (Belgia, Marea Britanie, Cehia şi Germania). Europa ar deveni 100 % dependentă de importul de aur, metal utilizat in industria metalelor preţioase din Europa, dar şi în cea electronică. Aproximativ 87 % din producţia de cianură este utilizată în alte sectoare industriale, în afara industriei miniere, la fabricarea de vitamine, bijuterii, adezivi, componente electronice pentru computere, izolaţii ignifuge, cosmetice, nailon, vopsele, medicamente etc. Există, în activitatea economică, tehnologii periculoase pentru sănătatea oamenilor sau pentru mediu. Tehnologia utilizării cianurii este una dintre ele. Pentru prevenirea impactului negativ, există regulamente şi standarde care permit desfăşurarea în condiţii de siguranţă a unor astfel de activităţi. Acest principiu se aplică şi tehnologiei mineritului. Există legislaţie, trebuie respectată. Nu avem dreptul sa interzicem, avem dreptul sa protejăm.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) UE a fost foarte explicită în obiectivele stabilite în Directiva-cadru privind apa în ceea ce priveşte calitatea resurselor de apă, care trebuie să fie lipsite de orice tip de agent chimic. Pentru ca aceste obiective să fie îndeplinite, o interdicţie privind utilizarea de tehnologii de minerit pe bază de cianuri este esenţială. Trebuie să înlocuim această tehnică cu alternative mai ecologice, întrucât tehnologiile de minerit pe bază de cianuri sunt responsabile pentru peste 30 de accidente grave în ultimii 25 de ani.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat împotriva acestei rezoluţii pentru că directiva din 2006, care este în vigoare, asigură protecţie maximă pentru mediu şi pentru sănătatea oamenilor, cu referire la folosirea cianurilor în industria mineritului. Având în vedere prevederile stricte ale Directivei pentru reziduurile miniere şi absenţa unor alternative viabile, o interdicţie generală privind folosirea de cianuri în extragerea aurului nu este necesară

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea textului final. Propunerea comună de rezoluţie a fost adoptată cu numai o mică completare pozitivă (încurajarea reconversiei industriale în zonele în care mineritul pe bază de cianuri este interzis). Încercările de a schimba apelul pentru „iniţierea unei interdicţii complete” de a efectua doar o evaluare a impactului a fost respinsă prin vot apel nominal (161/416), precum şi amendamentul la a „lua în considerare” o interdicţie (vot prin apel nominal: 246/337). Amendamentul nostru comun cu grupurile S&D şi GUE/NGL la „propunerea unei interdicţii” cu o dată la care acesta să fie aplicată a fost respins (vot prin apel nominal: 274/309). Rezoluţia finală a fost adoptată cu 524/54/13 voturi (Grupul ALDE abţinându-se, deoarece schimbarea la evaluarea impactului nu a fost adoptată).

  Alf Svensson (PPE), în scris. − (SV) În cadrul votării de ieri din Parlamentul European asupra interzicerii generale a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, ca mulţi deputaţi europeni suedezi, am votat împotriva propunerii de rezoluţie. Cianurile sunt toxice şi este extrem de important ca utilizarea lor să fie păstrată în cadrul orientărilor privind mediul stabilite, precum şi ca levigarea să fie efectuată în cadrul unor procese închise. Aceasta este o practică standard în Europa şi minimizează riscul de emisii periculoase. O interdicţie totală privind utilizarea cianurii in minerit ar însemna că minele de aur din Europa, inclusiv Suedia, ar trebui să fie închise. În opinia mea, o interzicere totală a tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri ar fi inoportună până în momentul în care nu vom avea o alternativă la levigarea cu cianură, care este fezabilă din punct de vedere tehnic, economic şi ecologic. Prin urmare, am votat împotriva propunerii de rezoluţie.

15. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte

16. Declaraţiile Preşedinţiei

  Preşedinte. – Ne-a întristat vestea uciderii observatorului internaţional finlandez pentru drepturile omului, Jyri Antero Jaakola, în Mexic. Acesta şi activista mexicană Betty Cariño Trujillo, care îl însoţea în acel moment, au fost ucişi în timpul misiunii de monitorizare a respectării drepturilor omului în Mexic. În numele Parlamentului European, transmit condoleanţe şi compasiune familiile victimelor. Aşa cum se poate vedea, lumea în care trăim cere încă sacrificii de genul acestora.

Sunt convins că ştiţi că săptămâna trecută am făcut o vizită oficială în SUA. Am deschis oficial noul Birou de legătură al Parlamentului cu Congresul Statelor Unite ale Americii din Washington. De asemenea, am avut câteva discuţii importante care ar trebui să ducă la o cooperare mai strânsă, în special în domeniul economic, între Uniunea Europeană şi Statele Unite. Am discutat, de asemenea, despre parteneriatul strategic şi schimbările care au avut loc în Uniunea Europeană în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Ne aşteptăm la o cooperare pe picior de egalitate cu Statele Unite.

În această duminică, la 9 mai, este cea de-a 60-a aniversare a Declaraţiei Schumann. Pentru a sărbători acest eveniment, Parlamentul European îşi va deschide uşile pentru toţi cei interesaţi, sâmbătă, 8 mai, la Bruxelles şi duminică la Strasbourg. De asemenea, şi la Luxemburg vor fi ceremonii de comemorare a acestui eveniment. La Strasbourg, printre alţi vizitatori, îl vom avea şi pe unul dintre vicepreşedinţii Comisiei, precum şi pe ministrul francez şi german al afacerilor externe. Voi fi şi eu prezent acolo şi aş dori să vă încurajez pe toţi să veniţi la Strasbourg duminica aceasta, adică peste patru zile.

17. Revizuirea tratatelor - Măsuri tranzitorii privind componenţa Parlamentului European - Decizia de a nu convoca o Convenţie pentru revizuirea tratatelor referitor la măsurile tranzitorii privind componenţa Parlamentului European (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele:

– raportul elaborat de dl Méndez de Vigo, în numele Comisiei pentru afaceri constituţionale, referitor la proiectul de protocol de modificare a Protocolului nr. 36 privind dispoziţiile tranzitorii cu privire la componenţa Parlamentului European pentru restul legislaturii 2009-2014: avizul Parlamentului European [articolul 48 alineatul (3) din Tratatul UE] [17196/2009 - C7-0001/2010 – 2009/0813(NLE)] (A7–0115/2010) şi

– raportul elaborat de dl Méndez de Vigo, în numele Comisiei pentru afaceri constituţionale referitor la recomandarea privind propunerea Consiliului European de a nu convoca Convenţia pentru revizuirea tratatelor în ceea ce priveşte dispoziţiile tranzitorii privind componenţa Parlamentului European [17196/2009 - C7-0002/2010 – 2009/0814(NLE)] (A7–0116/2010).

  Íñigo Méndez de Vigo, raportor. − (ES) Dle Preşedinte, permiteţi-mi vă rog să-mi încep discursul cu un citat din Rilke: ‘Herr, es ist Zeit. Der Sommer war sehr groß...’. Rilke a fost poetul preferat al colegului nostru deputat, Dimitris Tsatsos, care s-a stins din viaţă de curând. Cu ceva timp în urmă, la 19 noiembrie 1997, alături de Dimitris Tsatsos, am avut onoarea de a prezenta acestui Parlament raportul referitor la Tratatul de la Amsterdam.

Chiar în acel raport referitor la Tratatul de la Amsterdam, am sugerat ca orice modificare la tratate trebuie să fie pregătită în prealabil de o Convenţie.

Am numit acest lucru metodă comunitară. Într-adevăr, această metodă a convenţiei a fost folosită în elaborarea Cărţii drepturilor fundamentale şi mai ales, a Tratatului Constituţional.

Aş dori ca astăzi să ne amintim în mod special de Dimitris Tsatsos, întrucât suntem pe punctul de a finaliza prima reformă a Tratatului de la Lisabona, care, în ultimă instanţă, dle Preşedinte, este Tratatul Constituţional pentru care ne-am luptat atât de mult.

Această primă reformă, care va consta în modificarea Protocolului nr. 36 anexat la Tratatul de la Lisabona, este determinată de o anomalie, deoarece, anul trecut în iunie, atunci când au avut loc alegerile pentru Parlamentul European, Tratatul de la Lisabona nu intrase în vigoare din cauza vicisitudinilor pe care le cunoaştem toţi.

Prin urmare, ultimele alegeri parlamentare au avut loc în conformitate cu Tratatul de la Nisa, care era în vigoare în acel moment şi care prevedea existenţa a 736 de deputaţi în Parlamentul European, faţă de 751 pe care-i prevedea Tratatul de la Lisabona.

Pentru a complica şi mai mult lucrurile, dle Preşedinte, Actul din 1976 stabileşte că mandatul unui deputat din Parlamentul European are o durată de 5 ani. Acest lucru înseamnă că, în acest moment, nu putem pur şi simplu aplica numărul prevăzut de Tratatul de la Lisabona, adică 751 de deputaţi, având în vedere că, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, un anumit stat pierde trei deputaţi care au fost aleşi şi, prin urmare, nu pot părăsi Parlamentul în timpul acestei legislaturi.

De aceea, dle Preşedinte, Protocolul nr. 36 trebuie să fie modificat pentru a permite acordurilor de la Lisabona să intre în vigoare şi de aceea, în timpul acestei legislaturi 2009-2014, când modificarea Protocolului nr. 36 intră în vigoare, acest Parlament, va avea, în mod excepţional, 754 de deputaţi.

De aceea, dle Preşedinte, Consiliul European v-a adresat o scrisoare, solicitând ca, în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Tratat, acest Parlament să îşi dea avizul asupra a două chestiuni.

Prima chestiune se referă la necesitatea convocării unei Convenţii pentru pregătirea modificării Protocolului nr. 36. A doua chestiune vizează să stabilească dacă şefii de stat sau de guvern pot convoca o Conferinţă interguvernamentală pentru modificarea Protocolului nr. 36.

Ambele chestiuni sunt interconectate, cu toate că sunt dezbătute în două rapoarte diferite. Voi începe cu convocarea unei Conferinţe interguvernamentale. Aşa cum am menţionat deja, avem de-a face cu rezultatul politic al punerii în aplicare al Tratatului de la Lisabona şi de asemenea, avem de-a face cu o soluţie tranzitorie şi excepţională care va dura doar pe perioada acestei legislaturi. Prin urmare, Conferinţa interguvernamentală se va limita la un aspect asupra căruia am convenit deja: distribuirea celor 18 deputaţi la 12 ţări.

Prin urmare, dle Preşedinte, nu este nevoie de o dezbatere. Cred că această Conferinţă interguvernamentală poate fi convocată rapid, ba mai mult, poate rezolva problema într-o singură dimineaţă, având în vedere că decizia politică a fost deja luată.

Din acest motiv, voi solicita un vot în favoarea convocării Conferinţei interguvernamentale şi consider că nu este nevoie de o Convenţie pentru o problemă care a fost deja soluţionată. Suntem în favoarea organizării unei Conferinţe interguvernamentale; suntem împotriva convocării unei Convenţii.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − (ES)Dle Preşedinte, doresc să-mi exprim mulţumirea faţă de faptul că Parlamentul European, sub îndrumarea colegului şi prietenului meu drag, Íñigo Méndez de Vigo, împărtăşeşte opinia Consiliului European în sensul că, pentru a aplica modificarea propusă la Protocolul nr. 36 anexat la Tratatul de la Lisabona, nu este necesară convocarea unei Convenţii, având în vedere că avem de-a face cu o modificare minoră, deşi esenţială pentru prezenţa în Parlament, înainte de viitoarele alegeri, a numărului de deputaţi care ar fi trebuit să fie prezenţi dacă Tratatul de la Lisabona ar fi intrat în vigoare.

Acest caz special este destul de paradoxal, deoarece atât eu, cât şi dl Méndez de Vigo, am participat la Convenţia care a elaborat proiectul unei Constituţii pentru Europa. În acest caz, obiectivul este să încercăm să evităm această procedură, din moment ce avem de-a face cu o modificare minoră - de fapt, una doar de formă - a Tratatului de la Lisabona.

Sunt încântat că astfel, dacă Parlamentul aprobă propunerea prezentată de dl Méndez de Vigo, după convocarea unei Conferinţe interguvernamentale şi după încheierea procedurii corespunzătoare de ratificare în cele 27 de parlamente din statele membre ale Uniunii Europene, alţi 18 deputaţi europeni din 12 state – Regatul Unit, Slovenia, Polonia, Ţările de Jos, Malta, Letonia, Italia, Bulgaria, Suedia, Franţa, Austria şi Spania – ni se vor putea alătura cât mai curând.

Prin urmare, cetăţenii din aceste ţări vor fi reprezentaţi mai bine în Parlamentul European. De aceea sunt încântat că prezentul raport a fost elaborat de dl Méndez de Vigo şi că a fost adoptat de către Comisia pentru afaceri constituţionale în forma pe care dumnealui a propus-o. Sper, de asemenea, că va fi aprobat la scară largă, aici, în cursul acestei sesiuni plenare şi că îi vom putea vedea cât mai repede în Parlament pe aceşti 18 deputaţi care lipsesc şi că acest lucru va fi prevăzut de Tratatul de la Lisabona.

  Maroš Šefčovič, membru al Comisiei. − Dle Preşedinte, aş dori să îi mulţumesc dlui Méndez de Vigo pentru raportul excelent. Sunt de asemenea fericit să informez Parlamentul European cu privire la avizul pozitiv adoptat de Comisie privind deschiderea unei CIG care va examina modificările care trebuie aduse Tratatului pentru a aproba prezenţa celor 18 deputaţi europeni suplimentari.

Consiliul European solicitase avizul Comisiei pe baza propunerii guvernului spaniol şi întrucât propunerea guvernului spaniol reflectă acordul politic de durată de a creşte imediat numărul deputaţilor europeni cu 17, Comisia a recomandat deschiderea unei conferinţe interguvernamentale cât mai repede posibil.

În conformitate cu propunerea spaniolă, Comisia a accentuat de asemenea în avizul său faptul că responsabilităţile CIG ar trebi să se limiteze la soluţionarea problemei deputaţilor suplimentari din Parlamentul European. Am fost foarte fericit să văd că raportul elaborat de dl Méndez de Vigo a fost susţinut de o vastă majoritate în Comisia pentru afaceri constituţionale şi sperăm că aşa se va întâmpla şi mâine, în cadrul reuniunii parlamentare.

De asemenea, în numele Comisiei, aş dori să îmi exprim speranţa că se va ajunge rapid la un acord asupra modificărilor limitate ale Tratatului, care urmează să fie dezbătute de acest CIG şi că ratificarea de către statele membre va permite celor 18 deputaţi din Parlamentul European să îşi înceapă mandatul cât mai repede posibil.

  Carlo Casini, în numele Grupului PPE. – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, voi fi foarte concis întrucât comisia pe care o prezidez a ajuns la un acord foarte cuprinzător, în conformitate cu tot ceea ce s-a afirmat deja, de aceea nu este nevoie să lungesc prea mult această dezbatere.

Problema care a fost ridicată şi discutată în cadrul comisiei vizează în principal următoarele: atât Actul electoral din 1976, cât şi Tratatul de la Lisabona solicită ca deputaţii din acest Parlament să fie aleşi în mod direct de către cetăţenii diverselor ţări. Acest lucru devine o problemă în cazurile în care sistemul electoral folosit pentru alegerea deputaţilor din această legislatură nu permite intrarea în Parlament a candidaţilor care nu au obţinut voturi suficiente ca să-şi asigure un loc, dar au obţinut voturi suficiente care le permit intrarea în Parlament la o dată ulterioară.

Câteva sisteme electorale permit acest lucru, dar se pare că altele nu-l permit. Prin urmare, dacă nu dorim să întârziem în mod semnificativ integrarea deputaţilor în Parlament, ar trebui să facem apel la sisteme excepţionale şi tranzitorii de numire, aşa cum prevede Consiliul.

În urma unor lungi discuţii, comisia din care fac parte a concluzionat că aceasta este o poziţie corectă. Prin urmare, susţinem ceea ce s-a spus deja. Desigur, trebuie să spun că, în ceea ce mă priveşte, am prezentat un amendament care propune numirea de observatori pentru o perioadă interimară înainte de alegerea noilor deputaţi în acest Parlament. Cu toate că acest amendament este încă dezbătut, va trebui să votăm împotriva lui – chiar dacă este amendamentul propus de mine – întrucât amendamentul de compromis prevede integrarea rapidă şi imediată a deputaţilor în Parlamentul European.

  Ramón Jáuregui Atondo, în numele Grupului S&D – (ES) Dle Preşedinte, aş dori să încep prin a afirma că decizia pe care trebuie să o luăm acum nu este una uşoară. În primul rând, revizuim Tratatul. La puţin timp după ce a intrat în vigoare, propunem pentru prima dată o revizuire a Tratatului. Nu este o chestiune uşoară.

În al doilea rând, totuşi, ceea ce facem noi acum este restabilirea, confirmarea şi crearea şansei ca cei 18 deputaţi, care ar fi avut dreptul să-şi ocupe locurile în Parlament dacă Tratatul ar fi fost aprobat înainte de alegeri, să îşi exercite acest drept. În plus, permitem celor 12 ţări care au dreptul de a rearanja situaţia în acest Parlament, deoarece au un acord cu întreaga Uniune Europeană, conform căruia ei ar trebui să aibă mai mulţi reprezentanţi decât în prezent, să îşi exercite acest drept. Despre aceasta este vorba şi este o chestiune importantă.

Totuşi, Tratatul în sine are nevoie de o Convenţie care să îl revizuiască. Consiliul ne întreabă, pe drept, dacă este necesar să se organizeze o Convenţie pentru ratificarea unui acord la care au ajuns toate statele membre ale Uniunii Europene. Parlamentul răspunde că nu este nevoie. Nu este nevoie de data aceasta.

Prin urmare, solicită Consiliului să convoace o Conferinţă interguvernamentală şi să revizuiască Tratatul, oferind, astfel, celor 27 de ţări posibilitatea de a ratifica revizuirea prin care cei 18 deputaţi ni se pot alătura în Parlament şi cele 12 ţări în cauză pot atinge nivelul complet de reprezentare parlamentară.

Aceasta este situaţia în momentul de faţă, însă există o problemă. Pentru început, aş dori să recunosc faptul că am avut dificultăţi în a stabili dacă cei care vin trebuie să fie aleşi în mod direct în această funcţie sau dacă pot fi aleşi într-un fel sau altul.

Cred că această problemă care a apărut şi care trebuie examinată şi prezentată în mod realistic, a fost soluţionată într-o manieră satisfăcătoare. Aş dori să mulţumesc pentru acest raport nu numai dlui raportor Méndez de Vigo, dar şi dlui Duff, pentru faptul că am reuşit să ajungem la ceea ce eu consider a fi un acord foarte important între cele trei grupuri.

Spunem „da” revizuirii Tratatului, dar fără convocarea unei Convenţii, astfel încât procedura să poată porni cu dreptul. Totuşi, în acelaşi timp, Parlamentul ar dori să amintească parlamentelor naţionale că trebuie să trimită deputaţi aleşi în mod direct în Parlamentul European şi că aici, în Parlament, ne propunem să revizuim sistemul electoral european pentru a oferi modelului electoral european un sistem uniform, supranaţional pentru alegerea deputaţilor săi.

Mă bucur că aceste două observaţii au permis atingerea unui echilibru, astfel încât această problemă să poată fi redeschisă.

  Andrew Duff, în numele Grupului ALDE. – Dle Preşedinte, propunerea despre care discutăm precede, bineînţeles, intrarea în vigoare a Tratatului. Dacă acest Tratat ar fi intrat în vigoare înainte ca această propunere să fie făcută, nu am fi acceptat-o.

Parlamentul nu ar fi acceptat faptul că Franţa urmăreşte să numească în Parlament doi deputaţi din Assemblée Nationale. Şi dacă am fi căzut de acord asupra acesteia după intrarea în vigoare a Tratatului – dacă această propunere nu ar fi fost prezentată înainte de intrarea în vigoare a Tratatului – am fi încălcat, de asemenea, Tratatul deoarece această propunere nu respectă principiul proporţionalităţii degresive.

Acceptăm o soluţie tranzitorie, însă controversa a reuşit destul de bine să evidenţieze problemele referitoare la componenţa Parlamentului şi procedura electorală. Sunt mulţumit că toate grupurile noastre sunt acum de acord cu faptul că este nevoie de o reformă substanţială a procedurii electorale şi Parlamentul va veni în curând cu propuneri care vor necesita organizarea unei CIG, care va fi pregătită în întregime şi în mod corespunzător de o Convenţie care va include parlamentele naţionale, va avea un rol consultativ general şi va include partidele politice naţionale cu scopul de a încheia un acord adecvat în timp util pentru 2014.

Le sunt extrem de recunoscător colegilor mei şi coordonatorilor celorlalte grupuri pentru negocierile constructive încheiate cu intenţia fermă de a reforma procedura electorală a Parlamentului.

  Gerald Häfner, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, există un consens general cu privire la acest aspect. Aşteptăm cu nerăbdare mărirea numărului de deputaţi din Parlamentul European şi aşteptăm cu nerăbdare să-i cunoaştem pe cei 18 noi deputaţi. Dorim să creăm acum toate condiţiile necesare pentru ca aceştia să ni se alăture şi să lucreze împreună cu noi.

Există o singură diferenţă minoră de opinie, care de fapt, este majoră, întrucât se referă la principiile activităţii noastre, inclusiv la modul în care înţelegem principiului democraţiei şi modul în care apreciem acest Parlament. Se referă la chestiunea identităţii celor care decid care vor fi aceşti noi deputaţi. Pentru noi, acest lucru nu reprezintă o problemă de importanţă minoră, ci o problemă-cheie. În conformitate cu Tratatul, deputaţii din Parlamentul European „sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret, pentru un mandat de cinci ani”. Cetăţenii sunt cei care votează. În 11 din cele 12 state, aceasta este procedura.

Unul dintre state afirmă acum că acest lucru nu este posibil şi că ne vor trimite deputaţi care au fost aleşi de cetăţenii lor pentru o funcţie complet diferită. Nu credem că acest lucru reprezintă o modalitate acceptabilă de a trata Parlamentul sau dreptul de vot al cetăţenilor şi principiul democraţiei.

Am putea să ne lipsim de o Convenţie dacă aceasta ar fi doar o chestiune tehnică, cu alte cuvinte dacă am fi căzut de acord asupra principiului respectării tratatelor. Totuşi, în acest moment, Tratatul riscă să se dizolve. Permiteţi-ne să convocăm o Convenţie, care este o metodă minunată de a ajunge la un consens tocmai asupra acestor tipuri de probleme, la alt nivel decât cel al guvernelor din Europa.

  Ashley Fox, în numele Grupului ECR. – Dle Preşedinte, salut acest raport şi concluzia la care a ajuns, că nu este nevoie de o Convenţie constituţională. O astfel de Convenţie nu ar duce decât la irosirea timpului şi a banilor contribuabililor. Într-adevăr, alegătorii mei nu îşi doresc o Convenţie în cadrul căreia s-ar discuta cu siguranţă despre o integrare politică mai aprofundată. În Regatul Unit părerea majorităţii este că uniunea politică a progresat deja prea mult.

Deşi salut măsurile care permit celor 18 deputaţi suplimentari să îşi ocupe locurile în Parlamentul European, nu cred că aceştia ar trebui să se bucure de statutul de observator până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor tranzitorii. O astfel de mişcare le-ar da dreptul să aibă pretenţii la salarii şi la cheltuieli înainte să li se acorde dreptul la vot şi cred că, în principiu, acest lucru este greşit.

Într-o perioadă în care în aproape toate statele membre se anticipează reduceri majore ale cheltuielilor publice, acest Parlament ar trebui să reprezinte un exemplu. Ar trebui să fim întotdeauna chibzuiţi cu banii publici. Grupul meu va vota împotriva acestui raport deoarece nu ţine cont de acest principiu important.

  Søren Bo Søndergaard, în numele Grupului GUE/NGL Group. – (DA) Dle Preşedinte, nu suntem de acord cu multe chestiuni care vizează Uniunea Europeană. Desigur, nu suntem de acord şi cu multe chestiuni care vizează Parlamentul European. Cu toate acestea, consider că există un consens cu privire la faptul că legitimitatea Parlamentului European constă alegerea sa de către cetăţeni, în mod democratic şi direct. Aşadar, ne aflăm astăzi în faţa unei propuneri care ne obligă să acceptăm ideea că acest lucru se poate schimba. Se face o propunere care ne-ar putea aduce în situaţia în care persoane care nu au fost alese în mod democratic, ci mai degrabă au fost numite, să poată vota în acest Parlament, în următorii patru ani. Cred că acest lucru reprezintă o evoluţie foarte proastă. Cred, de asemenea, că aceasta este o evoluţie foarte nefericită.

De asemenea, acest lucru contravine Tratatului. Prin urmare, ar trebui să revizuim Tratatul. Totuşi, acest lucru se află în opoziţie şi cu ceea ce facem noi în realitate. Când România şi Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană în 2007, le-am spus că nu este nevoie să organizeze alegeri? Le-am spus că deputaţii pe care îi trimit pot ocupa această funcţie timp de doi ani şi jumătate fără a organiza alegeri? Nu, le-am instruit să organizeze alegeri şi acesta este lucrul care trebuie făcut în cazul statelor membre noi. Aşa trebuie procedat chiar dacă alegerile se organizează doar într-un singur stat membru, de exemplu în Franţa.

  Morten Messerschmidt, în numele Grupului EFD. – (DA) Dle Preşedinte, se întâmplă un lucru ciudat cu situaţia în care ne aflăm chiar acum. Ani la rând am auzit că Tratatul de la Lisabona va fi instrumentul care va asigura democraţia, transparenţa şi influenţa cetăţenilor asupra legislaţiei în cadrul Uniunii Europene. Apoi, unul dintre lucrurile pe care Parlamentul European alege să le facă după ce le-a spus cetăţenilor acest lucru ani la rând este să spună nu alegerilor directe, nu convocării unei Convenţii şi nu tuturor instrumentelor pe care le-am folosit în trecut pentru a-i convinge pe cetăţeni că prezentul Tratat este necesar. Această situaţie este destul de ciudată.

Bineînţeles, lucrul firesc ar fi să luăm în serios promisiunile pe care le-am făcut electoratului, să luăm în serios faptul că acest Parlament ar trebui să fie format din persoane alese direct de cetăţeni şi să luăm în serios faptul că nu guvernele, ci reprezentanţii aleşi vor modifica tratatele. Aceste două elemente fundamentale – şi, printre altele, promisiunile fundamentale – vor fi distruse dacă cele două rapoarte sunt adoptate. Ideea generală, motivul care stă la baza existenţei Tratatului de la Lisabona – tot ceea ce trebuia să îi convingă pe cetăţeni să confere mai multă putere Uniunii Europene – este exact lucrul căruia îi întoarcem spatele astăzi, când avem tot ceea ce ne-am dorit. Prin urmare, la fel ca şi antevorbitorul meu, trebuie să spun că grupul din care fac parte nu poate susţine aceste rapoarte.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle Preşedinte, voi trece direct la subiect. Punctul 2 din raportul dlui Méndez de Vigo accentuează în mod corect faptul că una dintre propunerile Consiliului este total opusă spiritului Actului din 1976. Aceasta se referă la numirea, de către parlamentele naţionale, a deputaţilor care, în conformitate cu Actul din 1976, trebuie aleşi prin vot universal direct.

Cu tot respectul pe care-l port raportorului, regret că nu a ţinut cont mai mult de acest lucru şi că nu a abordat această situaţie într-un mod mai strict, mai clar şi mai ferm la punctul 5. Nu este deloc imposibil să menţinem alegerile. Dacă statele membre nu doresc să organizeze alegeri, ar trebui pur şi simplu să ţină cont de rezultatul alegerilor din 2009 şi să aplice proporţional rezultatul acelui vot la noul număr de deputaţi care tocmai le-a fost alocat.

Orice altă soluţie este considerată nedemocratică, în special în ţara mea de origine, Franţa, unde parlamentul naţional nu este numit pe baza principiului proporţionalităţii sau a vreunei reguli de proporţionalitate. Acest lucru ar reprezenta, de fapt, o formă de numire guvernamentală, care contravine spiritului tratatelor.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, este încă un mister cum a putut Consiliul să trateze cu atâta uşurinţă o astfel de problemă. Sper ca această situaţie nefericită să nu lase amprente şi să nu submineze credibilitatea instituţiilor noastre şi a proiectului nostru. O să vă dau un exemplu în acest sens: Italia trebuie să aleagă un deputat în Parlamentul European în cadrul unor potenţiale alegeri suplimentare, dar ar trebui să fim mai preocupaţi de faptul că vom avea alegeri cu o rată de participare la vot a electoratului mai mică de 5 % sau de faptul că vom apela la rezultatele ultimelor alegeri din 2009 pentru a confirma alegerea unui deputat în Parlamentul European ales, în orice caz, prin vot universal direct?

Oricum, nu trebuie să agravăm situaţia: niciodată n-a fost mai important pentru Europa să evite obstacolele instituţionale şi întârzierile în procesul integrării. Aş dori, de asemenea, să subliniez cât este de important ca toţi cei 18 deputaţi în Parlamentul European să îşi ocupe funcţiile în acelaşi timp, pentru a evita deranjarea echilibrului delicat stabilit între naţionalităţile reprezentate în Parlament. Este o problemă - repet- care trebuie rezolvată imediat. Consider că este de neconceput ca noii deputaţi să nu fie aleşi în Parlament pentru perioada care a mai rămas din legislatura 2009-2014.

Prin urmare, trebuie să adoptăm urgent recomandarea şi raportul respectiv pentru a da undă verde modificării Protocolului nr. 36 anexat la Tratatul de la Lisabona, fără a convoca o Convenţie, ci prin convocarea, în mod direct, a unei Conferinţe interguvernamentale, aşa cum a propus raportorul. Desigur, trebuie să alegem calea cea mai rapidă, deoarece, în această etapă, au rămas puţine de discutat. În schimb, trebuie să mergem mai departe şi să construim un început proaspăt şi constructiv în urma a ceea ce a fost, din păcate, un episod cu adevărat negativ.

PREZIDEAZĂ: DNA ANGELILLI
Vicepreşedintă-

  Matthias Groote (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, în primul rând aş dori să mulţumesc raportorului, dl Méndez de Vigo. Nu cred că este necesară convocarea unei convenţii. Este o chestiune de detaliu care trebuie clarificată. Începând cu 1979, Parlamentul European a fost ales prin vot direct şi secret şi aceasta este modalitatea care trebuie continuată şi în viitor. Noi şi Consiliul vom fi bine îndrumaţi în scopul abordării acestei probleme, cât mai rapid posibil, în cadrul unei conferinţe interguvernamentale, întrucât din cele 18 membre, 16 se află într-o stare de suspans, lucru care este destul de intolerabil. Mingea este, prin urmare, din nou în terenul Consiliului. Aş solicita Consiliului să nu renunţe la acest punct din cauza unui stat membru care nu a reuşit să găsească norme clare, aşteptând ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare mai devreme. Sunt mulţumit că în prezent avem acest tratat în vigoare, însă trebuie să ne facem temele.

Raportul Méndez de Vigo este o bază bună în scopul consolidării acestui proces. Cu toate acestea, Consiliul va fi bine îndrumat să nu cedeze tentaţiei de a accepta deputaţi trimişi aici care provin din parlamentul naţional. Acest lucru ar crea un precedent şi nu sunt încântat să îl accept. Prin urmare, raportorul primeşte sprijinul meu total, cu condiţia să nu fie trimis aici niciun deputat din parlamentele naţionale.

  Sandrine Bélier (Verts/ALE). – (FR) Dnă preşedintă, Franţa este singurul stat membru care nu a anticipat intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi care refuză să respecte rezultatul alegerilor europene din iunie 2009. Prin acceptarea celei de a treia opţiuni – excepţia franceză – de numire a celor doi noi deputaţi în Parlamentul European, ni se solicită să aprobăm o încălcare gravă a legislaţiei primare a Uniunii: alegerea deputaţilor Parlamentului European prin vot universal direct, prin care ne-am dobândit legitimitatea timp de 31 de ani.

Suntem pe cale să respectăm decizia Consiliului, sub presiunea unui stat membru, care arată o anumită lipsă de consideraţie pentru Uniune şi cetăţenii europeni? Parlamentul nostru nu trebuie să sancţioneze această încălcare gravă a principiului democraţiei europene. Trebuie să refuzăm să subminăm legitimitatea şi credibilitatea noastră, în calitate de reprezentanţi aleşi ai naţiunii europene. Cetăţenii europeni, nu guvernele statelor membre, sunt cei care i-au ales pe cei care doresc să îi reprezinte în Parlamentul European.

Această excepţie franceză justifică solicitarea noastră pentru implicarea Parlamentului, în cazul unei convenţii privind revizuirea tratatelor şi respingerea oricărei conferinţe interguvernamentale.

  Trevor Colman (EFD). – Dnă preşedintă, întârzierea ratificării Tratatului de la Lisabona a însemnat că 736 de deputaţi în Parlamentul European au fost desemnaţi, faţă de cei 751 propuşi în prezent. Acest număr mare trebuie să fie atins prin 18 locuri distribuite între 12 state membre şi Germania care pierde trei locuri, dar acest lucru nu poate avea loc deoarece reducerea prematură a mandatului celor trei deputaţi germani în Parlamentul European este ilegală.

O complicaţie ulterioară este faptul că tratatul stipulează că numărul total al deputaţilor din Parlamentul European nu trebuie să depăşească 751. Includerea a 18 deputaţi suplimentari în Parlamentul European fără pierderea celor trei locuri ale germanilor va necesita o revizuire a Protocolului 36 al Tratatului de la Lisabona. Acest lucru trebuie să fie realizat printr-o convenţie care să genereze propuneri pentru acordul statelor membre privind integrarea în tratat prin intermediul unui amendament. Eşecul de a realiza acest lucru ar face ilegal orice proiect de lege pe care acest Parlament îl adoptă printr-un Parlament puternic cu 754 de deputaţi – cu trei peste limita de 751.

Propunerea prezentată în faţa acestui Parlament este că această problemă trebuie abordată prin intermediul unei conferinţe interguvernamentale, însă aceasta este o revizuire şi modificare semnificativă a Tratatului de la Lisabona care solicită ratificarea de către toate statele membre şi oferă oportunitatea pentru referendumuri naţionale individuale. Recomand acestui Parlament să se opună acestei propuneri.

  Rafał Trzaskowski (PPE). – Dnă preşedintă, sunt în dezacord total cu antevorbitorul. Acest Parlament a trebuit să răspundă la o întrebare cu privire la necesitatea convocării unei convenţii care să decidă această problemă şi am luat o decizie de a nu realiza acest lucru, însă am procedat astfel din respect pentru acest instrument – pentru acest instrument nou, care creşte realmente legitimitatea tuturor deciziilor pe care le luăm. În mod categoric, acest aspect nu creează un precedent pentru viitor, deoarece toate aceste chestiuni foarte importante cu privire la modificările tratatului, cum ar fi, de exemplu, procedura electorală, ar necesita convocarea unei convenţii.

Permiteţi-mi să îi mulţumesc dlui Íñigo şi coordonatorilor pentru luarea deciziei. Nu a fost simplu. Am avut o problemă cu desemnarea celor 18 deputaţi suplimentari ai acestui Parlament, deoarece anumite state membre nu au planificat efectiv o procedură, însă am hotărât că reprezentativitatea este cea mai importantă chestiune, că acesta este principiul pe baza căruia trebuie să ne orientăm şi că acest Parlament trebuie să aibă o reprezentare echilibrată, cât mai rapid posibil. Acesta este motivul pentru care am adoptat o soluţie pragmatică, îndemnând statele membre să finalizeze procedurile de alegere, cât mai rapid posibil, în măsura în care, în mod evident, toţi parlamentarii care ni se vor alătura vor fi aleşi în mod direct.

  Sylvie Guillaume (S&D). – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, numirea deputaţilor suplimentari în Parlamentul European nu este o chestiune nouă; să ne amintim de colegii noştri deputaţi dl Severin şi dl Lamassoure care au lucrat deja la această chestiune în timpul legislaturii anterioare. Cum este posibil ca cineva să nu fie surprins de lipsa totală de pregătire a unei ţări – ţara mea, de fapt, Franţa – în privinţa numirii celor doi noi deputaţi ai săi în Parlamentul European? Nu s-ar fi putut presupune, în mod rezonabil, că Tratatul de la Lisabona ar intra în vigoare într-o zi şi că s-ar pune în discuţie problema noilor deputaţi în Parlamentul European? Ce explică, atunci, o astfel de lipsă a capacităţii de previziune, o astfel de atitudine nepăsătoare?

Realitatea este că, prin oferirea Franţei, conform proiectului de Protocol nr. 36, a posibilităţii de a merge mai departe şi de a numi deputaţii în Parlamentul European din interiorul parlamentului naţional – permiţându-i astfel să salveze aparenţele cu costuri mici – riscăm, de fapt, să încălcăm regula fundamentală care stipulează că deputaţii din Parlamentul European trebuie să fie aleşi prin vot universal direct. Acest lucru este împotriva spiritului Actului din 1976 referitor la alegerea deputaţilor în Parlamentul European prin vot universal direct şi ar submina legitimitatea şi credibilitatea reală a Parlamentului European.

Pe de altă parte, la rândul lor, reprezentanţii aleşi din cele 11 alte state membre, care au fost aleşi legal, nu trebuie să plătească preţul pentru un astfel de amatorism. Această situaţie continuă, pur şi simplu, pentru reprezentanţi şi ţările lor de prea mult timp şi aceşti reprezentanţi aleşi au dreptul să poată să ni se alăture, cât mai rapid posibil, şi să înceapă să lucreze. Acesta este motivul pentru care noi considerăm că această chestiune trebuie să fie rezolvată prin intermediul unei conferinţe interguvernamentale care ar putea aproba rapid numirea acestor deputaţi.

Cu toate acestea, trebuie să insistăm ca Franţa să îşi îndeplinească obligaţiile sale, la fel ca partenerii săi europeni. Acordurile de acest tip sunt inacceptabile în mijlocul Parlamentului care reuneşte reprezentanţii poporului european. Fără a ţine cont de nimic, această dezbatere va fi avut virtutea demonstrării implicite a necesităţii de a lua măsuri de precauţie, în viitor, în vederea asigurării unui mijloc uniform de alegere a deputaţilor în Parlamentul European prin vot universal direct. Această reformă, la rândul său, va trebui să fie realizată prin intermediul unei convenţii. Încă o dată, vocea popoarelor trebuie să aibă greutate aici, în acest Parlament, iar nu vocea guvernelor.

  Zita Gurmai (S&D). – Dnă preşedintă, aş dori să mulţumesc dlui Íñigo pentru că face o treabă bună şi tuturor colegilor care au participat la cooperarea acestora. După mulţi ani de lucru şi probleme de ratificare destul de grave, Tratatul de la Lisabona este în sfârşit în vigoare. Acest lucru conferă consolidarea atât de necesară a rolului Parlamentului European.

Trebuie să profităm serios de această oportunitate şi să ne bazăm acţiunile pe aceste reforme instituţionale dobândite. Trebuie să ne concentrăm pe luarea progresivă a deciziilor în beneficiul tuturor cetăţenilor europeni. Nu trebuie să petrecem atât de mult timp cu chestiunile administrative. Eu sunt tipul de persoană care reprezintă un factor decizional rapid, eficient, dar bun. Cetăţenii europeni, pe bună dreptate, se aşteaptă ca noi să ne facem treaba în mod eficient şi transparent.

Respect pe deplin echilibrul şi buna cooperare între instituţiile europene, chiar dacă sunt convins că propunerea de compromis reflectă o soluţie viabilă. În acest mod, putem să ne facem treaba mai eficient. Prin urmare, vom consolida Parlamentul European şi vom face un mare serviciu pentru cetăţenii europeni.

Nu în ultimul rând, personal îi cunosc pe unii dintre viitori colegi aleşi deja şi, cu cât vor începe să lucreze mai repede, cu atât mai bine. Cred cu tărie că expertiza lor va oferi o valoare adăugată instituţiilor noastre.

  Constance Le Grip (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, de asemenea, am dorit să mulţumesc, la fel ca şi ceilalţi vorbitori, colegului nostru, dlui Méndez de Vigo. Acesta a făcut o treabă remarcabilă în circumstanţe care au fost uneori crâncene şi întotdeauna foarte interesante. Dezbaterile în cadrul Comisiei pentru afaceri constituţionale au durat mult timp; acestea au fost la înălţimea provocării şi a caracterului important şi intens pe care deputaţii din Parlamentul European îl asociază, desigur – şi pe bună dreptate – cu o chestiune majoră care are implicaţii imediate asupra lor, şi anume compoziţia Parlamentului nostru şi metodele de numire a deputaţilor.

Încă o dată, dl raportor a fost capabil să strângă ceea ce uneori au reprezentat opinii şi contribuţii diferite şi să le rezume – aş spune – într-un text extrem de echilibrat. Aş dori să îi mulţumesc pentru acest lucru. Consider că recomandările făcute în aceste două rapoarte, atât cea cu privire la convocarea unei conferinţe interguvernamentale, cât şi cea cu privire la măsurile de tranziţie referitoare la compoziţia Parlamentului nostru, sunt caracterizate de realism, pragmatism şi eficienţă. Cred că, în ceea ce priveşte acest aspect, precum şi alte chestiuni, aceasta reprezintă, în general, ceea ce aşteaptă concetăţenii noştri de la Europa.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, de asemenea, aş dori să mulţumesc raportorului, precum şi tuturor raportorilor alternativi. Ca Parlament, trebuie să trimitem un mesaj clar astăzi referitor la faptul că aşteptăm cu foarte mare nerăbdare să avem aici în Parlament noi deputaţi şi că, într-adevăr, Consiliul manifestă indiferenţă. Trebuie evidenţiat din nou aici faptul că avem un obiectiv foarte clar de găsire a unei soluţii, cât mai rapid posibil, pentru ca deputaţii aleşi în mod liber – de fapt, 18 dintre aceştia – să poată să îşi înceapă activitatea, cât mai curând posibil.

Ca Parlament, avem nu numai sarcina foarte generală de a reprezenta poporul în cel mai bun mod posibil, dar şi sarcina de a lucra cât mai eficient şi eficace posibil în comisii şi, pentru a face acest lucru, ne aşteptăm să ne bazăm pe expertiza şi cunoştinţele acestor deputaţi colegi care au fost aleşi în mare parte în mod liber şi corect. În calitate de cetăţean austriac, aştept cu mare nerăbdare să îl văd pe Joe Weidenholze aici şi sper că vom fi în măsură să îl întâmpinăm aici în calitate de deputat al Parlamentului, cât mai rapid posibil.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă preşedintă, nici nu s-a uscat bine cerneala pe Tratatul prematur de la Lisabona şi deja următoarele amendamente au fost prezentate şi haosul din jurul noilor noştri deputaţi – oamenii vorbesc despre deputaţi fantomă – este cu adevărat perfect. Acest lucru, cu siguranţă, a fost cauzat, printre alte lucruri, de sistemele noastre de alegere diferite, care dau naştere la probleme referitoare la democraţie. În Franţa, de exemplu, unde candidaţii se opresc la nivel regional şi nu sunt disponibile liste, este foarte dificil să se permită promovarea deputaţilor. Trebuie să ne exprimăm clar în favoarea unei alegeri şi nu a unei selecţii de către parlament.

În al doilea rând, ar avea sens – şi la aceasta se aşteaptă cetăţenii – să ni se ofere informaţii specifice referitoare la activităţile şi câştigurile deputaţilor în timpul perioadei de observare. Această situaţie „iluzorie”, cu siguranţă, nu va fi prea bună pentru încrederea cetăţenilor în UE. De asemenea, trebuie să oferim explicaţii cât mai rapid posibil cu privire la momentul apariţiei şi statutului noilor deputaţi. În plus, nu este suficient de clar dacă Tratatul de la Lisabona va fi reexaminat – lucru care ar fi de dorit – şi ce situaţie există cu privire la aderarea Croaţiei. Cetăţenii se aşteaptă la o soluţionare rapidă a acestei probleme din partea Consiliului.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) În conformitate cu dispoziţiile Tratatului de la Lisabona, compoziţia Parlamentului European s-a modificat. În ciuda faptului că a intrat în vigoare în urmă cu şase luni, o conferinţă interguvernamentală pentru punerea în aplicare a acestor modificări nu a fost convocată. Statele membre trebuie să ratifice un protocol special referitor la numărul suplimentar de deputaţi în Parlamentul European. Aceasta este o operaţiune majoră, dar nu schimbă cu nimic faptul că tratatul trebuie pus în aplicare în întregime şi fără întârziere. Împărtăşesc poziţia cu privire la această chestiune prezentată de către raportor.

Trebuie amintit faptul că este în interesul statelor membre, care au o delegaţie naţională extinsă, conform dispoziţiilor Tratatului, ca noii lor deputaţi să poată să reprezinte electoratul lor, cât mai rapid posibil. Acest lucru este în conformitate cu principiile democratice fundamentale care stau la baza Uniunii. Este important pentru toţi deputaţii suplimentari să intre în Parlament în acelaşi timp, pentru ca instituţia noastră să evite acuzaţiile legate de funcţionarea necorespunzătoare.

  Milan Zver (PPE). – (SL) De asemenea, aş dori să mă alătur celor dintre dvs. care doresc să pună accent pe necesitatea ca Parlamentul European să fie pe deplin reprezentativ şi să funcţioneze cu un complet de deputaţi, cât mai rapid posibil. Consider că nu suntem încă reprezentaţi pe deplin, având în vedere amendamentul la Tratatul de la Lisabona, care se referă la structura noastră. De asemenea, cred că o Conferinţă Interguvernamentală ar fi calea bună de urmat şi cel mai rapid mod pentru a ne permite consolidarea temeiul nostru juridic şi pentru a permite Parlamentului European să realizeze reprezentarea deplină. Aş dori să felicit raportorul, dl Méndez de Vigo, care a explorat temeiul juridic şi cred că rezoluţia de astăzi îl exprimă într-adevăr în mod corespunzător. În plus, mă alătur acelora dintre dvs. care aşteaptă cu nerăbdare să primească noi deputaţi în Parlamentul European, deoarece consider că avem nevoie de aceştia. Acelora dintre dvs. care nu anticipează în alegerile proprii, ultimele alegeri europene, că ar fi necesară numirea, sau mai degrabă, alegerea, deputaţilor suplimentari, vă spun că acest Parlament nu va pierde legitimitatea doar din cauză că doi deputaţi vor proveni din parlamentele naţionale.

  Seán Kelly (PPE). – Dnă preşedintă, la fel ca alţi colegi, consider că dacă oamenii sunt aleşi pentru Parlamentul European, ei au dreptul să îşi ocupe locurile la fel ca ceilalţi 736 de deputaţi care şi-au ocupat locurile în ultimele 12 luni. Aceasta este o problemă pe termen scurt care are nevoie de o soluţie pe termen scurt, deoarece peste patru ani toate lucrurile se vor stabiliza şi vor funcţiona normal.

De asemenea, consider că este incorect să acuzăm statele membre că nu au acţionat anticipat cu 12 luni în urmă, deoarece în urmă cu 12 luni a existat o posibilitate majoră ca Tratatul de la Lisabona să nu fi fost ratificat, şi a fost, cu siguranţă, o poziţie pe care mulţi oameni au simţit-o în ţara mea şi în alte ţări. Totuşi, în prezent când totul a fost ratificat, este important ca oamenii care au fost aleşi să aibă permisiunea de a-şi ocupa locurile, pentru a putea contribui la activitatea din Parlament şi putem continua până la alegerea următoare de peste patru ani, când totul va fi, după cum spun aceştia, „excelent”.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dnă preşedintă, aş dori doar să adaug că sunt de acord cu aceste discursuri ale onorabililor deputaţi care au exprimat importanţa soluţionării acestei chestiuni importante privind Tratatul de la Lisabona, şi anume, cazul celor 18 deputaţi în Parlamentul European care încă trebuie să îşi ocupe locurile în Parlament, deoarece ultimele alegeri au avut loc cu puţin timp înainte ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare.

Prin urmare, această revizuire a Protocolului nr. 36 este utilă. De asemenea, sunt întru totul de acord cu cei care simt că acest lucru trebuie făcut cât mai curând şi că absenţa celor 18 deputaţi din acest Parlament care reprezintă cetăţenii din 12 state membre va fi remediată cât mai rapid posibil. Acesta este motivul pentru care, în ultimă instanţă, sunt de acord cu dl Méndez de Vigo, care propune că nu este nevoie de o convenţie, că o Conferinţă Interguvernamentală va fi convocată cât mai rapid posibil, că cele 27 de parlamente ale statelor membre vor ratifica decizia cât mai curând, şi că, în consecinţă, cei 18 deputaţi în Parlamentul European în cauză pot fi văzuţi în acest Parlament, ca şi cum ar fi fost aici de la începutul acestei legislaturi.

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. − Dnă preşedintă, cred că această dezbatere a demonstrat în mod clar că încercăm să soluţionăm o situaţie excepţională, că suntem în căutarea unei soluţii practice şi că aceasta este soluţia pentru tranziţie. Prin urmare, apreciez foarte mult abordarea pragmatică a dlui Méndez de Vigo şi raportul pe care l-a pregătit, şi, după cum pot deduce din dezbatere, de asemenea, acest raport obţine un sprijin foarte puternic aici în plen. Consider că este foarte clar că obiectivul nostru comun este să avem 18 noi deputaţi în Parlamentul European, cât mai curând posibil.

Întorcându-ne la poziţia Comisiei, cred că ni s-au pus întrebări foarte directe despre modul în care trebuie administrată această modificare şi cu ajutorul cărui instrument. Comisia a fost de acord foarte clar cu CIG datorită scopului şi naturii modificării care vor fi dezbătute.

În ceea ce priveşte modalităţile prin care sunt aleşi deputaţii în Parlamentul European, această problemă va fi, sunt sigur, ridicată în cadrul conferinţei interguvernamentale, însă permiteţi-mi să adaug: când Consiliul European a luat în considerare această chestiune, cred că a fost destul de clar faptul că respectivul Consiliu a căutat un echilibru, un echilibru între oportunitatea naturală ca deputaţii suplimentari în Parlamentul European să fie aleşi într-o manieră cât mai apropiată posibil cu alegerile din Parlamentul European şi nevoia de a respecta acordurile naţionale constituţionale; că este originea celor trei opţiuni de a acoperi realităţile situaţiei prezente care, cu siguranţă, va fi reglementată la următoarele alegeri.

Daţi-mi voie în încheiere să apreciez reflecţiile interne din cadrul Parlamentului European cu privire la viitoarele posibile schimbări ale alegerilor europene, însă cred că trebuie să subliniem că acestea sunt, şi trebuie să rămână, chestiuni diferite. În prezent, discutăm despre modalitatea în care cei 18 deputaţi suplimentari pot intra în Parlamentul European. Data următoare vom discuta posibile schimbări aduse votului electoral.

  Íñigo Méndez de Vigo, raportor. − (ES) Dnă preşedintă, atunci când oamenii care provin din poziţii atât de diferite şi vechi precum cele ale dlui Mauro, dlui Gollnisch şi dlui Colman, ajung la concluzia că există probleme cu procedura şi sistemele electorale pentru alegerea deputaţilor în Parlamentul European, acest lucru înseamnă că avem nevoie de o procedură electorală uniformă.

A fost un mandat care deja a existat în Tratatele de la Roma. Prin urmare, noi, coordonatorii − şi aş dori să profit de această oportunitate să le mulţumesc tuturor, în special dlui Jáuregui şi dlui Duff − am fost de acord cu amendamentul 2, care va fi votat mâine. Sper că acest amendament va fi sprijinit de acest Parlament, în mod special, astfel încât să putem să soluţionăm rapid această chestiune a procedurii electorale uniforme privind alegerile pentru Parlamentul European. Prin intermediul acestuia, mi se pare, am elimina acest tip de semn de întrebare.

În discursul său, dl Trzaskowski a discutat despre reprezentativitatea necesară a acestui Parlament, lucru pe care majoritatea vorbitorilor şi vicepreşedintele Šefčovič, printre alţii, l-au subliniat, de asemenea.

Sunt de acord cu acest lucru. Într-adevăr, spunem mult la punctul 1 al raportului, în măsura în care cei 18 deputaţi în Parlamentul European trebuie să intreîn bloc; în caz contrar am pierde reprezentativitatea.

Pentru ca aceştia să intre în bloc, pentru a respecta acest act de justiţie politică, şi anume Tratatul de la Lisabona, trebuie să fim practici, deoarece o situaţia de tranziţie şi excepţională, doamnelor şi domnilor, solicită, de asemenea, situaţii şi soluţii de tranziţie şi excepţionale.

Acesta este motivul pentru care, şi sunt destul de deschis în legătură cu această chestiune, nu agreez posibilitatea deputaţilor care nu au fost aleşi în 2009 de a se alătura acestui Parlament, lucru pe care, mi-am adus aminte, îl menţionez clar la punctul 2 al raportului. Cu toate acestea, dacă trebuie să aleg între acest lucru şi cei 18 deputaţi care nu şi-au ocupat locurile, sau ajungând la o soluţie practică şi la alăturarea celor 18, prin urmare, însemnând că respectăm Tratatul de la Lisabona, solicit acestui Parlament, după cum am făcut deja în raport, să aleagă această soluţie; una de tranziţie şi pragmatică, dar, mai presus de toate, dnă preşedintă, una corectă.

Aş dori să mulţumesc tuturor pentru colaborarea lor şi pentru contribuţiile interesante pe care le-au adus la acest raport.

  Preşedintă. − Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 6 mai 2009, la ora 11.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  John Attard-Montalto (S&D), în scris. – Simt că nu este echitabil pentru aceste ţări cărora le-au alocate locuri suplimentare în PE să nu fie încă reprezentate. Nu vorbesc doar în numele Maltei care are alocat al şaselea loc, ci şi în ceea ce priveşte toate celelalte ţări care se află în aceeaşi situaţie. Este o realitate că există constrângeri legale şi constituţionale ce trebuie depăşite pentru ca noii parlamentari europeni să îşi ocupe locurile de drept. Pe de altă parte, timpul care a trecut de la alegerile PE din iunie 2009 ilustrează că UE devine o instituţie greoaie în care activarea părţilor Tratatului de la Lisabona, care a fost în final aprobat în urmă cu mai puţin de 6 luni, durează luni, dacă nu ani de zile. În afară de deficienţa în reprezentarea ţărilor implicate, există alt element care simt că solicită atenţia imediată. Mă refer la elementul uman. Optsprezece parlamentari viitori trebuie să traverseze o perioadă foarte dificilă din viaţa lor, în special din punct de vedere psihologic. Sunt sigur că nu există niciun parlamentar european prezent care nu înţelege situaţia celor optsprezece politicieni.

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) În opinia mea, Parlamentul European are obligaţia de a decide cât mai rapid posibil în această privinţă, pentru a permite colegilor noştri deputaţi, care au fost aleşi în mod democratic, să îşi ocupe locurile. Acest aspect este foarte important, nu numai pentru binele lor, ci în principal din respect pentru deciziile luate de către alegătorii lor. Nu trebuie să îi obligăm să mai aştepte.

Toţi deputaţii noştri colegi trebuie să fie aleşi prin alegeri democratice. Sunt conştient de faptul că, în momentul de faţă, există diferenţe majore între normele electorale ale diferitelor state membre. Prin urmare, aş dori să îmi exprim speranţa că situaţia actuală ne va motiva să începem un dialog referitor la armonizarea procedurilor electorale ale statelor membre ale UE.

  Indrek Tarand (Verts/ALE), în scris. −. Am dori să mulţumim raportorului care a făcut o treabă excelentă. Cu toate acestea, suntem dezamăgiţi de decizia franceză de modificare a voinţei iniţiale a electoratului european prin numirea noilor deputaţi ai Parlamentului European din Adunarea Naţională. Ceterum censeo – Franţa a decis să vândă Rusiei o navă de luptă din clasa Mistral; credem că va regreta foarte mult acest demers.

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte

18. Pregătirea summitului şefilor de stat şi de guvern din zona euro din 7 mai 2010 (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei cu privire la pregătirea summitului şefilor de stat şi de guvern ai zonei euro (7 mai 2010).

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dle Preşedinte, săptămâna aceasta, la 7 mai, va avea loc o reuniune a şefilor de stat şi de guvern ai zonei euro şi dezbaterea care are loc acum în cadrul Parlamentului European vizează această reuniune importantă. Scopul acestei reuniuni va fi oficializarea acordului la care s-a ajuns cu privire la împrumuturile acordate Greciei, pentru ca pachetul de sprijin financiar acordat Greciei să abordeze situaţia financiară gravă a acestui stat din zona euro şi analizarea concluziilor care pot fi trase de pe urma acestei situaţii şi a acestor acorduri cu privire la viitorul zonei euro şi al întregii Uniuni Europene.

Vineri, şefii de stat şi de guvern vor confirma soluţia financiară pe care Uniunea Europeană a acordat-o Greciei. Cu alte cuvinte, se va oficializa angajamentul – care la momentul actual este unul de natură politică – asumat în cadrul reuniunii şefilor de stat şi de guvern ai Uniunii Europene care a avut loc la 11 februarie, şi anume, de a susţine Grecia în vederea rezolvării situaţiei financiare extrem de dificile în care se află aceasta.

Prin urmare, vineri, şefii de stat şi de guvern vor prezenta, stabili şi conveni asupra deciziilor luate de celelalte 15 state membre din zona euro cu privire la acordarea acestui ajutor, a acestor împrumuturi Greciei, imediat ce guvernul elen va adopta un program riguros de ajustări economice şi financiare. Scopul acestora este de a asigura stabilitatea financiară a Greciei şi stabilitatea financiară a zonei euro în ansamblu, situaţie convenită la nivel politic nu doar pentru cazul Greciei, ci convenită la 11 februarie într-o rezoluţie a şefilor de stat şi de guvern ai Uniunii Europene.

Din punct de vedere politic şi istoric, aceasta reprezintă o decizie importantă deoarece este esenţială în vederea asigurării credibilităţii zonei euro şi în vederea asigurării credibilităţii externe a întregii Uniuni din punct de vedere financiar. Decizia este foarte importantă pentru consolidarea fiscală solicitată de Tratatele privind Uniunea Europeană, pentru consolidarea fiscală în zona euro şi în cadrul întregii Uniuni şi, de asemenea, este foarte importantă pentru consolidarea unei redresări economice eficiente şi de durată în Uniunea Europeană.

Astăzi, dl Rehn, care se află aici alături de noi, a publicat previziunile Comisiei pentru 2010-2011, trimiţând un mesaj în vederea redresării economice treptate a Uniunii Europene. Previziunile Comisiei confirmă faptul că în Uniunea Europeană are loc redresarea economică şi că, în urma celei mai mari recesiuni din istoria sa, în Uniunea Europeană, per ansamblu, sunt prevăzute creşteri de 1 % în 2010 anul acesta şi de 1,75 % în 2011.

Prin urmare, recesiunea economică a luat sfârşit în Uniunea Europeană în cel de al treilea trimestru al anului trecut când a început redresarea economică. Planul european de redresare economică şi deciziile luate de statele membre au contribuit în mod evident la acest lucru prin acordarea de sume mari de bani din bugetele statelor membre şi din bugetul UE economiilor a diferite state, prin intermediul Planului european de redresare economică. Acesta este unul dintre motivele pentru care voi afirma încă o dată după ce am trecut prin cea mai mare recesiune din istorie, întrevedem deja redresarea economică în cadrul Uniunii.

Acestea sunt previziunile Comisiei Europene şi, fără îndoială, decizia de a acorda un împrumut Greciei constituie o contribuţie decisivă în vederea asigurării unei redresări economice atât eficientă, cât şi de durată în cadrul zonei euro şi în cadrul întregii Uniuni Europene.

Considerăm că Uniunea Europeană a răspuns bine la situaţia economică actuală, la criza economică, realizând tot ce i-a stat în putinţă pentru a veni în întâmpinarea acestei situaţii. În special, considerăm că a reacţionat bine în faţa situaţiei extrem de grave a Greciei deoarece în ultimele luni Uniunea Europeană a luat măsuri clare în vederea a ceea ce noi am început să numim guvernanţa economică sau guvernarea economică a Uniunii. S-au înregistrat progrese clare. Uneori, poate aceste progrese au părut încete, prea încete, însă, în orice caz, s-au înregistrat progrese într-o manieră sigură, hotărâtă, care va culmina vineri în cadrul reuniunii şefilor de stat şi de guvern ai Uniunii Europene.

Considerăm că guvernanţa economică, guvernarea economică a Uniunii trebuie să aibă baze solide. Prima se referă la asumarea responsabilităţii cu privire la angajamentele luate, de exemplu în cazul în care un tratat privind Uniunea Europeană este semnat şi ratificat. Cea de a doua priveşte solidaritatea, un principiu aflat în centrul Uniunii Europene şi al tuturor politicilor sale. Cel de al treilea priveşte coordonarea consolidării fiscale, coordonarea cu privire la reprezentarea externă a Uniunii Europene – de exemplu, orientarea către reuniunile G20 – şi coordonarea în vederea creşterii economice şi a depăşirii crizei. Sunt convins că aceste aspecte vor fi punctate în documentul pe care comisarul Rehn îl pregăteşte cu privire la acest subiect şi pe care acesta îl va prezenta Comisiei la 12 mai.

În cele din urmă, doresc să precizez că guvernanţa economică a Uniunii, care se stabileşte şi se dezvoltă, şi căreia i se pun bazele în Uniunea Europeană, necesită instrumente eficiente şi un element de supraveghere. Sunt sigur că documentul elaborat de Comisia Europeană va face referire la acest aspect. În cadrul finanţelor publice avem nevoie de calitate. Avem nevoie de supravegherea sistemului financiar, de supravegherea europeană a sistemului financiar şi, în acest sens, doresc să solicit Parlamentului European să adopte cât mai curând cu putinţă un pachet de măsuri în vederea supravegherii financiare. Acest pachet ar trebui să cuprindă regulamentele şi directivele dezbătute aici şi acum în cadrul Parlamentului şi care urmează a fi dezbătute în cadrul comisiei competente în următoarele câteva zile şi apoi în cadrul şedinţei plenare competente.

De asemenea, avem nevoie de mecanisme în vederea prevenirii crizelor şi – după cum am menţionat anterior – de posibilitatea de a avea o voce unică în vederea reprezentării externe a Uniunii, referindu-mă în mod clar în acest caz la reuniunile G20. Consider că acestea sunt măsuri luate în vederea unei guvernări sau guvernanţe economice a Uniunii; ajutorul şi împrumuturile acordate Greciei fac parte din aceste măsuri şi, de aceea, sunt de părere că Uniunea Europeană se îndreaptă în direcţia cea bună pe care a şi consolidat-o.

Sunt sigur că şefii de stat şi de guvern vor adopta acest pachet de ajutor financiar pentru Grecia, care reprezintă, pe scurt, după cum chiar aceştia au declarat în cadrul comunicării din 11 februarie, un angajament în vederea stabilităţii financiare, a stabilităţii economice a zonei euro şi a întregii Uniuni Europene.

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. − Dle Preşedinte, am fost rugat să fac o declaraţie în faţa acestui Parlament înainte de reuniunea de vineri a şefilor de stat şi de guvern ai zonei euro.

Permiteţi-mi mai întâi să prezint condoleanţe familiilor victimelor violenţei care a avut loc astăzi în Atena. Dezaprobarea şi protestul reprezintă drepturi ale cetăţenilor în societăţile democratice în care trăim, însă nimic nu poate justifica recurgerea la violenţă.

Permiteţi-mi să abordez chestiunea cu privire la sprijinul financiar acordat Greciei care a fost aprobat duminica trecută. Apoi vă voi prezenta câteva dintre opiniile mele cu privire la măsurile care trebuie luate în vederea prevenirii repetării unei astfel de crize.

În ceea ce priveşte Grecia, autorităţile greceşti au aprobat un program multianual de consolidare fiscală şi reformă structurală. Acesta a fost elaborat în colaborare cu Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Comisia.

Guvernul elen a prezentat un pachet solid şi credibil care are rolul de a orienta economia statului pe o cale durabilă şi de a îi reda încrederea. Este important să salutăm curajul de care au dat dovadă prim-ministrul Papandreou şi guvernul acestuia.

Grecia va depune eforturi dureroase, însă cu toţii suntem conştienţi de faptul că nu există alternative la aceste eforturi.

În schimb, în urma recomandării Comisiei şi a Băncii Centrale Europene, a fost activat mecanismul european coordonat în vederea acordării de asistenţă Greciei. Acest fapt reprezintă un act de solidaritate fără precedent.

Acordarea acestei asistenţe va reprezenta un ajutor decisiv în vederea redresării economiei Greciei şi va menţine, de asemenea, şi stabilitatea financiară a întregii zone euro.

Permiteţi-mi să subliniez că Comisia s-a asigurat de faptul că, deşi mecanismul se bazează pe împrumuturi bilaterale, el este unul european. Comisia a contribuit la elaborarea acestuia şi va juca un rol important în gestionarea şi implementarea lui.

Comisia este, şi va rămâne, un element fundamental în vederea evaluării măsurii în care Grecia se conformează condiţiilor impuse de acest pachet. Comisia va gestiona de asemenea şi împrumuturile bilaterale acordate de statele membre.

Până la sfârşitul săptămânii va exista deja o masă critică de state membre care vor fi încheiat procesul de acordare a acelor împrumuturi bilaterale Greciei. Sunt ferm convins de faptul că sprijinul financiar fără precedent acordat Greciei – 110 miliarde de euro – şi programul de redresare reprezintă un răspuns adecvat cu privire la criza cu care se confruntă Grecia. Nu avem motive de îndoială cu privire la aplicarea hotărâtă a acestuia atât de către Grecia cât şi de statele membre ale zonei euro.

Această opinie este împărtăşită şi de alte persoane al căror punct de vedere este reprezentativ. Am observat, de exemplu, declaraţia favorabilă a foştilor, actualilor şi viitorilor preşedinţi ai G20, care tocmai a fost emisă. Din păcate, nu toţi operatorii de pe piaţă par deja convinşi. Trebuie să afirmăm cu fermitate faptul că cei care sunt sceptici se înşală. Voi reveni imediat la acest aspect.

Vineri, în cadrul reuniunii şefilor de stat şi de guvern ai zonei euro, vom privi dincolo de această chestiune către măsurile pe care trebuie să le luăm pentru a trage concluziile corecte de pe urma acestei situaţii. Desigur, dezbaterea va reprezenta un punct de început deoarece deciziile trebuie dezbătute în continuare şi în cele din urmă trebuie luate de către toate cele 27 de state membre – statele membre ale zonei euro, dar şi toate celelalte state membre ale Uniunii Europene. Permiteţi-mi să afirm foarte clar: dezbaterea şi luarea deciziilor de către cele 27 de state membre de comun acord reprezintă o sursă de putere.

Deşi trebuie să accelerăm procesele, de fapt, acţiunea comună a celor 27 de state membre – de neegalat nicăieri în lume – oferă cel mai bun fundament posibil pentru viitorul nostru comun într-o lume şi mai interconectată.

În vederea reflectării şi a acţionării există, după părerea mea, două elemente fundamentale: primul, o reevaluare a normelor cu privire la guvernanţa economică, inclusiv Pactul de stabilitate şi creştere şi cel de al doilea, o reformă a pieţelor financiare.

Comisia a lucrat intensiv la proiectul legat de guvernanţa economică şi este gata să îşi prezinte miercurea viitoare propunerile cu privire la îmbunătăţirea acesteia. Trebuie luate în considerare trei elemente fundamentale. Primul dintre acestea este responsabilitatea: trebuie să consolidăm Pactul de stabilitate şi creştere şi, în primul rând, respectarea de către statele membre a dispoziţiilor acestuia. Este evidentă nevoia de consolidare atât a componentei preventive a pactului cât şi a celei corective. Mă bucur că majoritatea celor care au pus iniţial la îndoială pactul – sau care chiar au sugerat lipsa de putere a acestuia – acceptă acum nevoia unor norme mai solide şi – cel mai important – a aplicării stricte a acestora.

Cel de al doilea este interdependenţa: suntem cu toţii implicaţi în această chestiune. Consider că această criză ne-a demonstrat în mod clar că trebuie să combatem dezechilibrele dintre statele membre, în special în cadrul zonei euro. Acest lucru include şi divergenţele cu privire la competitivitatea acestora, deoarece aceasta reprezintă un element crucial care dă naştere unor dezechilibre de altă natură.

Bineînţeles, acest lucru nu înseamnă că unele state vor deveni mai puţin competitive în beneficiul altora care vor părea mai competitive în comparaţie cu primele. Cu toţii concurăm pe pieţele mondiale. Avem nevoie să ne sporim competitivitatea globală într-o manieră echilibrată, consolidată reciproc. De asemenea, consider că trebuie să avem în vedere şi celelalte cauze care stau la baza dezechilibrelor. În vederea realizării de progrese, vom propune o monitorizare crescută şi o coordonare mai bună a politicii economice. De asemenea, mă bucur că acum, în vederea atingerii acestui scop, observ mai multă receptivitate din partea statelor membre.

Cel de al treilea este coerenţa: trebuie să ne întrebăm dacă sistemul nostru de norme fiscale este complet. Consider că trebuie creat un mecanism permanent care să gestioneze situaţiile perturbatoare. La urma urmei, este mai bine să fii precaut decât să regreţi mai târziu.

Sper că vom ajunge unde ne-am propus – şi mă bazez pe ajutorul dvs. în vederea realizării acestor reforme. Din punct de vedere politic sunt de părere că, în ceea ce priveşte integrarea europeană, ne aflăm în unul dintre acele momente în care, dacă nu consolidăm Europa, vom rămâne în urmă. Nu ne putem permite să stagnăm. Clipele pe care le trăim la ora actuală în Europa sunt speciale, sunt nişte momente în care ne sunt zilnic testate solidaritatea şi responsabilitatea. Sper că liderii statelor membre vor reuşi să se ridice la înălţimea situaţiei, nu doar să îi ajute pe ceilalţi, ci să arate că sunt responsabili şi faţă de proiectul nostru european comun.

Aceste reforme vor fi introduse în contextul unor eforturi fără precedent aflate deja in curs. Este incontestabil faptul că nivelurile deficitului şi ale datoriilor din anumite state membre trebuie corectate cu determinare, şi mai repede decât a fost vizat înainte de criză.

Dar trebuie, de asemenea, precizat că nu putem ignora faptul că deteriorarea bugetară din 2009 a fost una de proporţii din cauza activităţii stabilizatorilor automaţi în contextul unui declin fără precedent al activităţii economice, declanşat de o criză financiară care nu este originară din Europa. Cu alte cuvinte, situaţia globală din zona euro a reprezentat in mare măsură rezultatul unor politici anti-criză susţinute în întreaga lume.

A fost întotdeauna clar faptul că situaţia va fi ulterior corectată, iar majoritatea membrilor din zona euro au abordat deja reforme îndrăzneţe, de exemplu cu privire la sistemele lor de pensii. Responsabilitatea de care dau dovadă guvernele trebuie egalată de actorii de pe piaţa financiară. Acesta este motivul pentru care continuarea asigurării unui sector financiar durabil şi responsabil, în serviciul economiei şi al cetăţenilor ei, reprezintă o chestiune la fel de urgentă.

Trebuie să ţinem cont de faptul că actorii de pe piaţa financiară reprezintă actori fundamentali în vederea ghidării climatului pieţei. De asemenea, şi psihologia contează în cadrul pieţelor. Criza financiară s-a declanşat din cauza orientării pe termen scurt, a prociclicităţii şi a unei lipse de responsabilitate. Aceasta este chestiunea care trebuie corectată urgent.

Avem nevoie de pieţe europene în domeniul serviciilor financiare, care să fie puternice şi stabile, în vederea furnizării investiţiilor necesare pentru creşterea economică pe viitor în conformitate cu strategia Europa 2020. Avem nevoie ca toţi actorii noştri de pe piaţa financiară să dea dovadă de responsabilitate. Am întreprins deja multe activităţi cu privire la reforma pieţelor financiare. Contez pe acest Parlament să clarifice tuturor acest aspect.

Instituţiile europene acţionează şi trebuie privite ca parteneri care acţionează de comun acord: Parlamentul, Consiliul şi Comisia. Am acordat prioritate activităţilor cu privire la gestiunea riscului în mod responsabil, la pieţe mai sigure ale instrumentelor financiare derivate, la o monitorizare financiară mai bună cât şi asigurarea faptului că băncile deţin un capital adecvat pentru a-ţi acoperi riscurile reale. Trebuie să accelerăm această activitate.

În decursul următoarelor săptămâni va trebui să finalizăm reformele aflate deja în curs. După cum am declarat în faţa acestui Parlament în urmă cu doar două săptămâni, sper că vom vedem în curând un progres cu privire la propunerea noastră referitoare la fondurile speculative şi la fondurile de capital privat.

De asemenea, aş dori un acord prealabil cu privire la mecanismele de supraveghere europene. Comitetul european pentru riscuri seismice, împreună cu cele trei autorităţi de supraveghere, ar trebui să înceapă să lucreze de la începutul anului 2011.

Însă activitatea acestor autorităţi nu ar trebui să fie doar formală: avem responsabilitatea comună de a ne asigura că deţin toate instrumentele necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile. Acest fapt include putere de decizie obligatorie în vederea gestionării adevăratelor urgenţe, a aplicării normelor europene – şi insist asupra normelor europene, nu numai naţionale – şi a soluţionării disputelor din cadrul colegiilor de supraveghere naţionale. Este timpul să prezentăm aceste decizii şi să ne asigurăm că sunt ambiţioase.

În acest an se află în curs mai multe propuneri cu privire la sporirea protecţiei deponenţilor şi a investitorilor, la consolidarea măsurilor împotriva abuzului de piaţă, la îmbunătăţirea continuă a calităţii şi cantităţii capitalului bancar şi la descurajarea gradului excesiv de îndatorare.

În ultimele trei luni, şi în mod paradoxal încă şi în cursul acestei săptămâni, situaţia cu privire la pieţele autonome ale datoriilor a scos la iveală noi probleme. Comisia lucrează deja în vederea revizuirii fundamentale a pieţelor instrumentelor financiare derivate cu scopul de a spori transparenţa şi siguranţa în cadrul acestor pieţe. Într-o primă etapă, vom prezenta legislaţia în vederea standardizării contractelor pe instrumente derivate eligibile, plasându-le prin compensaţie în contrapartidă centrală care este reglementată şi supravegheată în mod corespunzător. De asemenea, în momentul de faţă analizăm dacă este nevoie de mai multe măsuri specifice cu privire la pieţele instrumentelor financiare derivate autonome.

Criza a adus încă o dată în prim plan rolul agenţiilor de rating al creditelor. Aceste agenţii joacă un rol fundamental în funcţionarea pieţelor financiare, însă ratingurile se dovedesc a fi ciclice, dependente într-o prea mare măsură de situaţia în care se află piaţa generală şi mai puţin de principiile fundamentale - indiferent dacă piaţa se află într-o situaţie prea optimistă sau în una prea pesimistă. Dat fiind faptul că agenţiile de rating al creditelor deţin un rol atât de important şi au o influenţă atât de mare asupra pieţelor, acestea au de asemenea şi o responsabilitate specială în vederea asigurării faptului că evaluările acestora sunt atât complete, cât şi cuprinzătoare. Acesta este motivul pentru care, în 2008, Comisia a elaborat rapid o nouă legislaţie cu privire la aceste agenţii, legislaţie care va intra în vigoare în următoarele câteva luni.

Aceste norme au rolul de a asigura un mod de acţiune mai transparent al agenţiilor de rating al creditelor, publicarea metodologiilor acestora, precum şi evitarea conflictelor de interes în cadrul lor, însă nu trebuie să ne oprim aici. În vederea consolidării monitorizării acestor actori de nivel european, Comisia consideră că aceştia trebuie plasaţi sub supravegherea directă a Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe şi exact asta vom propune şi noi.

Am lansat o temă de gândire cu privire la necesitatea unor măsuri suplimentare în vederea asigurării ratingului adecvat al datoriei suverane în special. Dacă încercăm să îi determinăm pe alţii să îşi rezolve problemele trebuie să o facem şi noi.

Comisia va face tot ce va fi necesar pentru a se asigura că pieţele financiare nu constituie un mediu propice speculei. Pieţele libere reprezintă baza funcţionării economiilor de succes, însă acestea au nevoie de norme şi reglementări, iar aceste norme şi reglementări trebuie consolidate în cazul în care un comportament iresponsabil periclitează ceea ce nu poate fi şi nu trebuie să fie periclitat.

Comportamentul de piaţă trebuie să se bazeze pe o analiză completă şi obiectivă, iar serviciile financiare trebuie să fie conştiente de faptul că reprezintă exact: un serviciu, nu o finalitate în sine. Acestea nu trebuie să se detaşeze de rolul economic şi social pe care îl deţin. De fapt, actorii de pe piaţa financiară activează încă datorită autorităţilor de reglementare şi instituţiilor democratice – în final contribuabililor – care au stabilizat pieţele în urma crizei financiare.

Am acţionat rapid la timpul respectiv şi tocmai din acest motiv vom acţiona la fel de rapid şi pe viitor. Prin urmare, mesajul acestei reuniuni a şefilor de stat şi de guvern care va avea loc vineri ar trebui să fie clar şi va fi clar: vom face tot ce va fi necesar - pe toate planurile.

  Preşedinte. – Dorim să transmitem şi noi condoleanţe victimelor despre care dl Barroso a reamintit în cadrul discursului dumnealui. Evenimentele menţionate de dl Barroso au avut loc astăzi în Grecia. Ne-am pus mari speranţe în depăşirea impasului în care se află Grecia. Situaţia recentă din Grecia a stârnit preocuparea şi interesul tuturor deputaţilor în Parlamentul European.

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în momentul de faţă traversăm o perioadă deosebit de dificilă în Europa din cauza crizei grave prin care trece Grecia, a consecinţelor acesteia asupra cetăţenilor, consecinţe tragice şi dramatice, după cum şi dvs. aţi subliniat, a datoriilor care se acumulează în marea majoritate a statelor membre şi din cauza răspunsului european care nu se ridică întotdeauna la înălţimea aşteptărilor noastre, dar care cel puţin există.

A sosit momentul în care europenii trebuie să tragă concluzii de pe urma acestor evenimente şi să organizeze reforme radicale ale guvernanţei europene. Reforme care vor asigura faptul că statele membre vor înceta să mai ia singure decizii, fără a se consulta în prealabil cu partenerii – cu care, în definitiv, împart o monedă comună, valori comune şi, prin urmare, un destin comun – cu privire la priorităţile lor bugetare, fiscale şi sociale. Reforme ale mentalităţii oamenilor astfel încât partidele noastre, ministerele noastre şi partenerii noştri naţionali să nu mai denigreze în mod sistematic deciziile luate la nivel european din moment ce şi ei au participat la procesul de luare a acelor decizii.

Oare mai putem continua mult timp să solicităm solidaritatea partenerilor noştri în momentele în care întâmpinăm probleme dar să îi ignorăm total apoi când lucrurile revin la normal? Oare mai putem continua mult timp să solicităm ajutoare substanţiale din partea partenerilor noştri fără a fi capabili să garantăm o transparenţă absolută cu privire la prezentarea conturilor publice? În cele din urmă, oare mai putem continua mult timp să ne arătăm surprinşi cu privire la întrebările care ni se adresează în momentul în care solicităm solidaritatea cetăţenilor care se împart în două categorii, şi anume, cei care lucrează 35 de ore pe săptămână şi ies la pensie înainte de a împlini vârsta de 60 de ani şi cei care lucrează 48 de ore pe săptămână şi ies la pensie la vârsta de 67 de ani? Nu cred. Dimpotrivă, consider că este timpul să ne gândim la adevăratele probleme şi să găsim soluţii reale cu privire la acestea.

În mare parte, aceste soluţii nu sunt naţionale, ci europene, în societatea în care trăim. Aceste soluţii nu fac referire la unificarea părerilor populare, ci la responsabilitate şi rezonabilitate. Aceste soluţii reprezintă responsabilitatea noastră; trebuie să furnizăm aceste soluţii fără a ezita pentru că, în caz contrar, acestea ne vor fi impuse mai repede decât ne putem imagina. Popoarele noastre, nu numai că ne vor acuza – în mod justificat – de faptul că nu ne-am îndeplinit datoria, că le-am ascuns adevărul, ci se vor vedea, de asemenea, nevoite să accepte nişte decizii mai dificil de suportat decât cele care trebuie luate astăzi. Trebuie să pretindem în mod explicit o Europă economică, socială şi fiscală, ceea ce necesită măsuri foarte practice atât din partea guvernului de dreapta, cât şi din partea celui de stânga.

Oare acest raţionament va fi auzit de Consiliu? Oare putem fi siguri că acest aspect este auzit tare şi clar? Îi adresez această întrebare dlui Verhofstadt, care are experienţă cu privire la acest Consiliu. Dumnealui consideră posibilă includerea acestui aspect în cadrul dezbaterilor care au loc în Consiliu? Oare acest raţionament va fi luat în considerare de Comisie? Sper că da şi vă recomand, dle Barroso, să îl aveţi în vedere: În calitate de gardian al tratatelor, vă rog să vă asiguraţi că deciziile pe care le luăm sunt aplicate cu adevărat şi în mod corect de către statele membre. Constat, cu privire la directiva serviciilor, de exemplu, că nu se întâmplă astfel. Este vorba despre o oportunitate pierdută, cu privire la creştere, pe care nu ne-o vom mai putea permite.

Doamnelor şi domnilor, nu sunt un idealist. Nu sunt naiv, însă consider că a sosit momentul adevărului în Europa şi propun să ne ridicăm la înălţimea acestor provocări dând dovadă de curaj, de un simţ al responsabilităţii, urmând exemplul de acum 60 de ani al părinţilor fondatori ai Europei, acei părinţi fondatori care nu au ezitat să ia decizii curajoase şi vizionare - Schuman, De Gasperi, Adenauer şi alţii. Trebuie să le urmăm exemplul: ei nu au aşteptat; ei nu au ţinut un referendum. Aceştia s-au înarmat cu curaj în vederea soluţionării problemelor cruciale de care s-au lovit.

Doamnelor şi domnilor, criza pe care o traversăm poate fi privită ca pe un lucru bun dacă avem curajul să luam măsurile corecte, dar poate fi de asemenea foarte gravă dacă evităm reformele necesare. Avem nevoie urgentă de guvernanţă economică; trebuie să ne adaptăm urgent la normele privind impozitarea. În cele din urmă, trebuie să avem grijă să nu se creeze o prăpastie artificială între statele membre ale Europei şi celelalte state. Solidaritatea europeană se aplică pentru toate cele 27 de state. Vă invit, membri ai Consiliului, să priviţi Europa aşa cum este ea în realitate. Vă invit să efectuaţi studii cu privire la consecinţele cu care ne vom confrunta în cazul în care Franţa şi alte state vor întâmpina mâine aceleaşi probleme ca şi Grecia. Ce se va întâmpla cu euro? Ce vom putea să facem pentru cetăţenii noştri europeni?

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Împărţim această responsabilitate comună şi trebuie să fim conştienţi de faptul că timpul trece.

  Preşedinte. – Observ că unul dintre membrii noştri, dl Madlener, a ales să vorbească conform procedurii cartonaşului albastru. Cu toate acestea, vă aflaţi deja pe lista vorbitorilor. Îl am pe listă pe dl Barry Madlener ca vorbitor. Vă voi da cuvântul în câteva minute. Vă promit că veţi putea lua cuvântul.

  Maria Badia i Cutchet, în numele Grupului S&D. – (ES) Dle Preşedinte, permiteţi-mi să exprim mai întâi, în numele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, solidaritatea deplină faţă de poporul elen în urma deceselor înregistrate astăzi. De asemenea, doresc să transmit grecilor să se liniştească şi să fie conştienţi de faptul că noi suntem de partea lor şi că se pot baza pe sprijinul nostru în eforturile pe care le fac pentru a depăşi această lungă şi dificilă încercare cu care se confruntă.

De asemenea, doresc în mod special să mă adresez dlui prim-ministru, Georgios Papandreou, şi să îl încurajez cu privire la fermitatea şi curajul politic de care dă dovadă şi la toată munca dificilă pe care o depune în vederea salvării viitorului statului său.

În următoarele luni şi în următorii ani sperăm că Uniunea Europeană va face tot ceea ce îi va sta în putinţă în vederea susţinerii proceselor de reformă necesare. Nu putem continua să jucăm doar un rol de monitorizare. Uniunea Europeană trebuie să aibă un rol activ în cadrul reformei şi să o susţină. Succesul procesului de transformare trebuie să reprezinte un succes comun pentru toată lumea în cadrul unei Europe unite şi să ducă la un destin comun. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să ne asigurăm că instrumentele europene şi fiscale sunt mobilizate în mod adecvat şi să furnizăm tot ajutorul şi sprijinul de care suntem capabili în această perioadă dificilă.

În plus, dincolo de criza cu care se confruntă Grecia, consider că putem afirma faptul că ultimele câteva săptămâni ne-au ajutat să clarificăm foarte multe aspecte. Trebuie să folosim tot ceea ce am învăţat în vederea consolidării guvernanţei economice şi construirii unei Uniuni Europene care să nu fie numai monetară ci şi economică în adevăratul sens al cuvântului. Ceea ce pe vremea lui Jacques Delors era de neconceput a devenit la ora actuală inevitabil şi trebuie să ne ridicăm la nivelul exigenţelor vremurilor în care trăim.

În vederea atingerii tuturor acestor obiective ambiţioase trebuie mai întâi de toate să învăţăm să colaborăm. Pactul de stabilitate şi creştere economică reprezintă unul dintre elementele care a demonstrat cel mai mult nevoia de coordonare a politicilor noastre economice. Coordonarea politicilor noastre economice trebuie să fie activă şi eficientă şi centrată pe procese privind creşterea economică puternică, durabilă, de care să profite toată lumea şi care să garanteze locuri de muncă. Sperăm ca Comisia Europeană să înainteze în curând scurte propuneri cu privire la această chestiune care merge dincolo de orice logică represivă. Trebuie să învăţăm să construim şi să ne dezvoltăm împreună.

Dle preşedinte Barroso, sper că înţelegeţi nevoia urgentă de a folosi la capacitate maximă rolul pe care Comisia îl poate juca în această etapă.

În al doilea rând, trebuie să ne înarmăm cu mecanismele de care avem nevoie în contextul crizei. Este momentul ca Consiliul să aprobe înfiinţarea unui mecanism european de stabilitate financiară, o propunere adoptată în martie de către prim-miniştrii şi conducătorii Partidului Socialiştilor Europeni. Trebuie să condamnăm atitudinea agresivă şi speculativă a unor agenţi financiari, însă trebuie de asemenea să înţelegem că am conceput un sistem monetar care pe timp de criză se dovedeşte a fi insuficient.

În al treilea rând, trebuie să dezvoltăm un nou concept cu privire la solidaritatea europeană. Fie ne îndreptăm către un destin comun, fie trebuie să ne resemnăm şi să cedăm în faţa dinamicii negative a egocentrismului naţional şi a concurenţei distructive dintre noi. Nu putem afirma că vrem să trăim împreună şi în acelaşi timp să spunem că practic fiecare dintre noi vrea să acţioneze în mod independent. Criza actuală reprezintă un test dificil şi trebuie să îi înţelegem pe deplin semnificaţia.

În al patrulea rând, trebuie să conştientizăm importanţa vitală a domeniului financiar. Următoarele săptămâni şi luni vor reprezenta o oportunitate pentru Parlament în vederea adoptării unei poziţii faţă de o serie de propuneri legislative foarte importante, precum propuneri cu privire la fonduri speculative şi la monitorizarea financiară.

Invit toate instituţiile să ne sprijine cu privire la această abordare responsabilă, în vederea garantării stabilirii rapide de către Europa a unui regulament solid şi a unui sistem de monitorizare. Sperăm că unindu-ne forţele vom putea introduce de asemenea o taxă pe tranzacţiile financiare, astfel încât entităţile financiare să contribuie în mod echitabil la efortul economic pe care fiecare dintre noi a trebuit să îl depună.

Viitorul Greciei va depinde în mare măsură de creşterea economică a vecinilor ei – noi – deoarece noi suntem principalii parteneri economici ai acesteia. Dacă nu suntem capabili să gestionăm provocările stabilite deja în cadrul strategiei 2020, dacă nu suntem capabili să elaborăm o agenda politică comună şi dacă economiile noastre sunt condamnate la o creştere lentă, cu doar câteva oportunităţi de angajare, nu vom fi capabili să prevenim următoarele atacuri care ar putea fi mai grave şi mai dificil de gestionat.

Viitorul continentului nostru este în joc. Viitorul Europei depinde de inteligenţa noastră, de solidaritatea noastră şi de stabilitatea de care dăm dovadă.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle Preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a afirma că sper, şi cred că toţi colegii deputaţi şi preşedintele Comisiei sunt în asentimentul meu, că sistemul pe care l-am instituit va da rezultate. Încă de la început am avut dubii şi am criticat sistemul cu privire la împrumuturile bilaterale, dar acest fapt nu înseamnă că nu sper ca acest mecanism să funcţioneze şi să pună capăt speculaţiilor împotriva monedei euro.

Cu toate acestea, puţin câte puţin – doamnelor şi domnilor – au existat speculaţii împotriva monedei euro şi un atac la adresa monedei euro şi nu doar un atac la adresa Greciei sau un atac legat de situaţia finanţelor publice din Grecia. Prin urmare, situaţia este mult mai gravă şi a afectat mai multe state. În ceea ce mă priveşte, sper că acest sistem, odată oficializat la 7 mai, va fi capabil să îşi atingă pe deplin obiectivul pentru simplul motiv că nu avem la dispoziţie niciun alt instrument. Nu deţinem niciun alt instrument. Prin urmare, acest sistem trebuie să funcţioneze şi trebuie susţinut.

Cu toate acestea, este de asemenea important – şi aceasta este cea de a doua remarcă a mea – să înţelegem faptul că, în viitorul apropiat, nu va mai fi posibil să recurgem la acest sistem de fiecare dată. Trebuie înfiinţat cât mai curând posibil un mecanism structural; poate nu pentru următoarele câteva luni dar cu siguranţă pentru următorii câţiva ani, deoarece ne vom lovi din nou de astfel de situaţii. În plus, dacă dorim ca pe viitor să avem acces la un mecanism structural, trebuie să luăm în considerare un lucru: trebuie să tragem concluzii şi să învăţăm din situaţiile cu care ne-am confruntat în ultimele cinci luni. Am avut nevoie de cinci luni în vederea punerii în practică a unui mecanism: trei luni pentru a lua o decizie cu privire la principiile acestuia şi apoi două luni pentru a stabili condiţiile în care trebuie să funcţioneze. De ce? Deoarece este vorba despre un sistem interguvernamental!

Încă o dată, consider că prima lecţie pe care trebuie să o învăţăm pentru a ne ajuta pe viitor este cu privire la faptul că trebuie să adoptăm decizia Comisiei referitoare la abordarea comunitară. Deoarece Comisia a propus un împrumut european: acesta ar fi putut fi aprobat imediat în decembrie sau ianuarie şi ar fi putut să aibă deja un efect în momentul de faţă oprind această speculaţie împotriva monedei euro.

Prin urmare, sper că la 7 mai prima decizie, prima lecţie învăţată din ceea ce s-a întâmplat în ultimele cinci luni, va fi de a afirma – în speranţa că acest lucru va funcţiona – că vom solicita Comisiei să propună un împrumut european în vederea stopării imediate a speculaţiei împotriva euro. Deoarece întreaga credibilitate şi lichiditate a Uniunii Europene se bazează pe o astfel de propunere, situaţie care nu se aplică în cadrul unui sistem interguvernamental, în care 16 state trebuie să fie de acord, 16 parlamente, probabil, şi aşa mai departe.

De asemenea sper – deşi dl Rehn a început deja să înainteze propunerile – că cea de a doua lecţie pe care o învăţăm din această situaţie este cu privire la necesitatea de a introduce un număr de reforme structurale, şi anume un capitol preventiv în cadrul Pactului de stabilitate şi creştere economică – pe care dl Rehn l-a propus – un fond monetar european, un mecanism structural care să poată fi utilizat imediat şi, în al treilea rând, o strategie 2020 mult mai puternică decât strategia existentă la momentul actual.

Apoi, avem de asemenea nevoie de o reformă cu privire la agenţiile de rating, chiar dacă acestea sunt precum previziunile meteorologice: ori prea flexibile şi ne-am dori să fie ceva mai ferme, ori sunt prea ferme şi le vrem ceva mai flexibile. Cu toate acestea, o iniţiativă la nivel european este cu siguranţă o idee care trebuie luată în considerare.

În cele din urmă – dle Preşedinte, acesta reprezintă ultimul aspect pe care îl abordez – invit Preşedinţia spaniolă să accepte monitorizarea financiară cât mai rapid. Îmi pare rău, dle López Garrido, însă nu noi suntem de învinuit, ci Consiliul! Oare nu am dreptate cu privire la faptul că propunerile Comisiei au fost schimbate de către Consiliu? Au existat anumite propuneri ale Comisiei pe care chiar şi eu le-am criticat, dar care tot au ajuns mai departe decât cele ale Consiliului. Noi suntem cei care reluăm activităţile Comisiei deocamdată şi am să vă fac o propunere care merită.

Dacă vă doriţi monitorizare financiară şi dacă doriţi ca propunerile să fie aplicate în decurs de o lună, aprobaţi imediat, împreună cu Consiliul şi Ecofin, amendamentele pe care Parlamentul le va înainta zilele următoarele. Imediat ce acestea vor fi aprobate, se va aplica şi monitorizarea financiară. Sper că veţi putea transmite această informaţie colegilor dumneavoastră din cadrul Consiliului Ecofin, care, în propunerea lor, au schiţat un sistem în vederea evitării monitorizării financiare stabilite de către Comisie.

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, voi continua în direcţia celor exprimate de dl Verhofstadt. Este clar faptul că ne-am lăsat purtaţi de val în ultimele patru luni. Este clar faptul că am făcut greşeli. Este clar faptul că, din această cauză, am dat un impuls pieţelor şi speculaţiei. Membrii Consiliului care sunt responsabili pentru acest fapt ar trebui măcar să recunoască. Ar trebui să afirme: „Este vina noastră! Noi suntem de vină! Este greşeala noastră!” Dna Merkel, dl Sarkozy, nu ştiu despre cine este vorba şi cu ce se ocupă, însă toată lumea ar putea citi în ziare: trebuie luate măsuri imediat. Acesta este primul aspect.

În al doilea rând, doresc să se înţeleagă măcar faptul că sarcina cu care se confruntă guvernul Papandreou este aproape imposibilă. Invit Consiliul Ecofin, şefii de stat şi de guvern, să realizeze faptul că statele lor sunt incapabile de a aplica reforme. De cât timp este nevoie pentru ca Franţa să reformeze sistemul pensiilor? De cât timp este nevoie pentru ca Germania să consolideze sistemul pensiilor? Acum, dlui Papandreou i se solicită să schimbe totul în trei luni. Sunteţi complet inconştienţi.

Evenimentele actuale din Grecia o dovedesc. Greciei – mai degrabă, dlui Papandreou – nu i se acordă timpul necesar în vederea ajungerii la un consens în cadrul statului. În Grecia, nimeni nu se identifică cu statul. Politica funcţionează pe principiul „fiecare pentru el”, fapt regretabil şi de care se fac de asemenea răspunzătoare şi deceniile dominate de corupţie politică în Grecia. În orice caz, trebuie creată coeziunea. Creată, nu decretată!

Voi, cei din Spania, veţi vedea urmările în cazul în care veţi întâmpina probleme şi la fel şi cei din Portugalia. Dl Barroso se află în cunoştinţă de cauză cu privire la această chestiune dat fiind faptul că în acest context a pierdut alegerile. Prin urmare, – nu, dumnealui nu a pierdut niciodată nicio alegere – ceea ce am vrut să afirm este că trebuie să avem un simţ al responsabilităţii şi că nu trebuie să cerem imposibilul. Cred că, la un moment dat, lumea va afirma, lumea va auzi: „Îmi vreau banii înapoi”. La momentul de faţă, la nivel guvernamental, cred că ne aflăm în situaţia în care afirmăm: „Vreau să fac bani de pe urma situaţiei în care se află Grecia”. Aceasta este problema: dacă împrumutăm din altă parte la o rată de 1,5 % sau de 3 % şi apoi îi împrumutăm Greciei la o rată de 3 %, 5 % sau 6 %, câştigăm bani de pe urma Greciei. Acest lucru este inacceptabil!

În plus, Europa poate lua iniţiative. Dl Verhofstadt are dreptate când face referire la un fond monetar european, la un fond de investiţii şi solidaritate în vederea unui împrumut european. Tratatele trebuie modificate. Ei bine, doamnelor şi domnilor, în cadrul acestui Parlament noi avem oportunitatea de a lua iniţiativa în vederea modificării tratatelor. Să nu mai aşteptăm Consiliul; acesta este incapabil să ia o decizie. Să luăm iniţiativa, o iniţiativă comună a acestui Parlament în vederea modificării tratatelor astfel încât să existe măcar un fond monetar european care să poată combate într-adevăr speculaţia. Putem face acest lucru; da, putem. Să o facem.

Acum, doresc să menţionez câteva chestiuni cu privire la modul în care sunt gestionate evenimentele din Grecia. Invit Comisia să implice Direcţia Generală Ocuparea Forţei de Muncă în cadrul eforturilor de gestionare, astfel încât să putem evalua situaţia din Grecia. Invit Consiliul să solicite Fondului Monetar Internaţional să implice Organizaţia Internaţională a Muncii în gestionarea evenimentelor din Grecia deoarece în cadrul acestora sunt implicaţi cetăţenii. Există probleme cu privire la locurile de muncă, prin urmare există probleme ale angajaţilor. Consider că nu doar sectorul financiar ar trebui să dicteze, ci şi cel al securităţii şi Organizaţia Internaţională a Muncii sau Direcţia Generală Ocuparea Forţei de Muncă. Direcţia Generală Ocuparea Forţei de Muncă ar contracara nebunia care îi caracterizează uneori pe cei care iau decizii doar pe baza considerentelor financiare.

Voi mai dezbate un ultim aspect. Există o cale de a sprijini bugetul Greciei şi este una simplă: Uniunea Europeană ar trebui să ia măsuri în vederea dezarmării regiunii. Cu alte cuvinte, o iniţiativă politică între Grecia şi Turcia care să vizeze dezarmarea. Cu alte cuvinte, o iniţiativă politică în vederea retragerii trupelor ruseşti... trupelor greceşti... trupelor turceşti - mă scuzaţi - din Ciprul de Nord. Să îi dezarmăm. Voi afirma un lucru: cu toate acestea, oamenii sunt ipocriţi. În ultimele câteva luni, Franţa a vândut şase fregate Greciei pentru 2,5 miliarde de euro, elicoptere în valoare de peste 400 milioane de euro şi câteva avioane cu reacţie Rafale (preţul unui astfel de avion se ridică la 100 milioane de euro). Totuşi, din păcate, nu pot spune precis dacă a fost vorba de 10, 20 sau 30 de avioane cu reacţie Rafale. Adunate, toate se ridică la 3 miliarde de euro. Apoi, mai este Germania care a vândut Greciei şase submarine în ultimele luni, submarine care vor fi predate în decursul următorilor câţiva ani. Toate se ridică la 1 miliard de euro.

Acest fapt este complet convenţional. Îi împrumutăm cu bani pentru ca ei să îi folosească pentru a cumpăra arme de la noi. Invit Comisiei să pună la dispoziţia tuturor celor din cadrul Parlamentului European şi al Consiliului o situaţie cu privire la toate armele vândute de către europeni Greciei şi Turciei în decursul ultimilor câţiva ani. Măcar să existe o transparenţă. Să cunoaştem situaţia! După părerea mea, dacă vom acţiona într-un mod responsabil, trebuie să îi garantăm Greciei integritatea teritorială: Grecia deţine 100 000 de soldaţi, sau chiar peste 100 000! Germania deţine 200 000. Este complet absurd: un stat cu 11 milioane de locuitori să aibă 100 000 de soldaţi! Să prezentăm această situaţie Greciei. S-ar putea dovedi a fi o soluţie mai eficientă decât cea cu privire la micşorarea veniturilor unei persoane care câştigă 1 000 de euro. Aceasta este cererea mea către Comisie: să fie mai corectă.

(Aplauze)

  Derk Jan Eppink, în numele Grupului ECR. – (NL) Dle Preşedinte, dat fiind faptul că sunt un anti-revoluţionar înnăscut voi vorbi cu mai puţină patimă decât dl Cohn-Bendit, însă acum înţeleg de ce anul 1968 a constituit un an de succes pentru dumnealui; Eu eram copil pe vremea aceea şi nu am putut urmări evenimentele decât la televizor.

Doamnelor şi domnilor, împărtăşesc preocupările europenilor cu privire la evoluţiile actuale. Deponenţi şi pensionari, de exemplu, se întreabă unde se îndreaptă această situaţie. Atât întrebarea cât şi preocupările sunt legitime. Un pachet de 110 miliarde de euro reprezintă o sumă enormă de bani.

Mai întâi s-a discutat despre 35 miliarde, apoi despre 60 miliarde şi acum s-a ajuns la 110 miliarde. Aceasta este o sumă imensă, iar pachetul de austeritate oferit Greciei este de asemenea foarte mare; totuşi, nu trebuie să uităm faptul că Grecia s-a bazat prea mult pe credite, cu o vârstă de pensionare de 53 de ani. Cine nu şi-ar dori asta? Întrebarea este dacă Grecia o va scoate sau nu la capăt. La momentul actual vedem greve, revolte, răscoale şi aşa mai departe. Acest fapt face ca problema Greciei să devină o problemă europeană, o problemă a noastră, a tuturor.

Situaţia din Atena, dle Cohn-Bendit, afectează poporul danez, poporul flamand, poporul german – ne afectează pe toţi – iar riscurile ca această problemă să se transmită şi la noi rămân. Consider că Grecia ar fi trebuit exclusă din zona euro imediat după descoperirea delapidărilor. Ar fi trebuit să stabilim un punct de referinţă în vederea tăierilor bugetare, însă nu am făcut acest lucru, şi acum trebuie să continuăm şi să sperăm în zadar că vom avea succes.

De asemenea, trebuie să rescriem normele cu privire la Pactul de stabilitate şi creştere. La momentul actual, acesta nu oferă nici stabilitate, nici creştere economică. În opinia mea, trebuie consolidată supravegherea, Comisia Europeană trebuie să dea dovadă de mai mult curaj şi de asemenea este nevoie de o monitorizare mai mare cu privire la respectarea normelor. Aceasta a lipsit în ultimii ani.

În opinia mea, totuşi, avem nevoie de asemenea de o procedură în vederea excluderii statelor care nu mai fac faţă cerinţelor din cadrul zonei euro. Avem o procedură de excludere din Uniunea Europeană, dar nu şi din zona euro, şi consider că avem nevoie de această opţiune astfel încât un stat să poată să introducă şi să devalorizeze propria monedă pentru a se stabiliza din nou din punct de vedere economic. De ce există o procedură de excludere din Uniunea Europeană, prin intermediul Tratatului de la Lisabona, însă nu există şi una cu privire la zona euro?

Comisarul Rehn mi-a comunicat ultima dată că excluderea unui stat din zona euro ar fi în detrimentul unei uniuni tot mai strânse, însă Grecia demonstrează la ora actuală până unde se întind limitele acestei uniuni tot mai strânse. Dintr-o dată avem o monedă euro slabă şi o rată de creştere scăzută. Doamnelor şi domnilor, suntem limitaţi din cauza acestei teorii cu privire la o uniune tot mai strânsă. Îi ţinem pe contribuabilii europeni captivi în vederea răscumpărării şi acei contribuabili devin pe zi ce trece şi mai îngrijoraţi. nu ar trebui să uităm acest aspect.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE)- Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, trebuie, bineînţeles, să oferim asistenţă Greciei. - -Cu toate acestea, aşa numita operaţiune de salvare conţine câteva elemente iraţionale. - -Dat fiind faptul că Franţa şi Germania au acţionat ca două mari puteri, procesul de luare a unei decizii cu privire la pachetul de asistenţă a fost foarte scump şi a durat foarte mult.

Timp de ani buni, pieţele financiare au fost din ce în ce mai dereglementate, iar acum toată lumea este surprinsă de preţurile foarte ridicate. Cine va plăti acum preţul greşelilor politice? Angajaţii, simplii cetăţeni? Băncile nu au nicio obligaţie. Nu, încă o dată, contribuabilii sunt cei care trebuie să caute adânc în buzunare şi să achite nota de plată rămasă în urma speculaţiilor băncilor. Încă o dată, lucrătorii independenţi se vor vedea nevoiţi să accepte tăierile de salarii. Odată cu exigenţele impuse de Fondul Monetar Internaţional, a ieşit din discuţie orice asemănare cu un proces democratic de luare a deciziilor.

În cazul scurgerilor de petrol din Golful Mexic s-a solicitat aplicarea principiului „poluatorul plăteşte”. Consider că este corect. Oricine sapă după bani sau aur ar trebui de asemenea să fie responsabil în cazul în care se produc pagube. La ora actuală – cel puţin în Germania – băncile nici nu trebuie să plătească înapoi datoriile pe care le-au preluat şi cu ajutorul cărora speculează împotriva monedei euro – da, împotriva monedei euro. În plus, acestea încă speculează, deşi noi tot precizăm de ceva timp că trebuie luate măsuri în acest sens.

Sunt prezentate deja propuneri cu privire la măsurile care s-ar putea lua. Interzicerea comercializării instrumentelor derivate de credit şi a vânzării în lipsă, introducerea unui impozit pe tranzacţiile de pe piaţa financiară, taxe speciale pe stimulente în cadrul sectorului financiar, o taxă bancară şi o taxă de asigurare, obligatorii din punct de vedere juridic – toate aceste propuneri au fost înaintate. Bineînţeles, şi Grecia trebuie să îşi facă temele. La fel ca şi alte state ale Uniunii Europene, Grecia ar trebui să impoziteze averile, să combată corupţia şi să reducă cheltuielile pentru achiziţia de armament. Dl Cohn-Bendit a dezbătut deja această chestiune într-o manieră foarte convingătoare. Prin urmare, nu voi mai menţiona nimic cu privire la acest aspect şi voi susţine punctele de vedere pe care dumnealui le-a prezentat în cadrul discursului pe care l-a ţinut.

Pot înţelege oamenii din Atena care ies în stradă şi protestează. Însă nu pot înţelege violenţa. Sunt de acord cu toţi cei care şi-au exprimat solidaritatea faţă de victime, a căror suferinţă reprezintă cel mai regretabil aspect. Violenţa va conduce exact la opusul a ceea ce îşi doresc protestatarii şi manifestanţii de încredere. Trebuie să punem capăt violenţei.

  Nikolaos Salavrakos, în numele Grupului EFD. – (EL) Dle Preşedinte, vă mulţumesc foarte mult. Încercăm să facem cifrele să arate bine şi se ştie că, atunci când cifrele arată bine, oamenii au de suferit. Trebuie să ajungem la un echilibru; trebuie să echilibrăm cifrele şi să menţinem oamenii mulţumiţi.

Din cauza acestui comportament neortodox, Grecia deplânge trei victime astăzi, decesul a trei angajaţi ca rezultat al unor proteste agresive ale altor angajaţi. La momentul actual, pe tot teritoriul Europei, criza economică provenită din cealaltă parte a Atlanticului şi care tinde să se agraveze la noi, răspândeşte desconsideraţie faţă de politică şi politicieni.

În Grecia, oamenii simpli ai societăţii sunt foarte porniţi împotriva politicienilor: parlamentul Greciei are 300 de membri şi pot auzi societatea elenă scandând „spânzuraţi-i pe toţi 300”. Acestea sunt vremuri disperate. Am citit despre aceleaşi lucruri şi despre existenţa aceluiaşi dispreţ faţă de politică şi în alte state membre ale Uniunii Europene; cu toţii cunoaştem aceste aspecte, precum ştim cu toţii şi că trebuie să menţinem democraţia.

Acestea fiind spuse, dat fiind faptul că nu mai am mult timp la dispoziţie, ceea ce doresc să subliniez este că viitorii conducători vor trebui să acţioneze mai rapid şi în direcţia unei soluţii permanente pentru mai multe state. Grecia este unul dintre acestea; ea reprezintă vârful aisbergului. Cu toate acestea, mai sunt şi alte state membre – atât în cadrul zonei euro, cât şi în afara acesteia – care se confruntă cu probleme economice care se vor agrava în următoarele luni.

  Preşedinte. − Dle Salavrakos, nu v-am întrerupt pentru că dvs. sunteţi de origine elenă şi opiniile dvs. sunt foarte importante pentru noi toţi.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Dle Preşedinte, doresc să mă adresez în mod special dlui Verhofstadt, dlui Daul şi dlui Schulz – dumnealui nu este prezent acum dar mă adresez grupului din care face parte, Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din cadrul Parlamentului European – deoarece dumnealor se fac parţial răspunzători pentru aceste probleme. Dumnealor afirmă că este nevoie de solidaritate. Vă reamintesc faptul că, timp de mulţi ani, Grecia a fost cel mai mare beneficiar net al fondurilor europene. Prin urmare, Grecia a manevrat jocul, iar dvs. v-aţi dorit atât mult să luaţi parte la acesta, dat fiind faptul că sunteţi atât de eurofili şi că vă doriţi atât de mult extinderea europeană, încât aţi încetat întru totul să fiţi critici, iar acum am rămas noi să ne descurcăm cu problemele.

Nu ştiu dacă vă amintiţi că Spania – ţara care se află următoarea la rând – a legalizat statutul a două milioane de imigranţi ilegali în ultimii 15 ani. Cu toţii aţi considerat acest lucru minunat, însă Spania are o rată a şomajului de 20 % şi se confruntă şi ea cu probleme mari, la fel ca şi Portugalia. Toate acestea sunt state cu guverne socialiste pe care le-aţi susţinut cu fonduri europene timp de mulţi ani şi care au dat totul peste cap din cauza faptului că au vrut să trăiască mai bine decât îşi permiteau. An după an aţi privit aceste lucruri, an după an aţi aprobat această situaţie şi acum, noi, cetăţenii, suntem nevoiţi să plătim. Ar trebui să vă simţiţi pe deplin vinovaţi.

Singura soluţie – pe care nimeni nu a menţionat-o aici – este de a fi duri cu Grecia. Grecia trebuie să reintroducă drahma deoarece apartenenţa sa la zona euro este nefondată. Dacă urmează Spania, va reintroduce peseta, la fel şi Portugalia, va reintroduce escudo, şi apoi vor putea concura din nou în vederea aderării. Această Europă nu funcţionează bine, iar cetăţenii nord europeni vor refuza în curând să mai plătească pentru greşelile voastre şi pentru guvernele socialiste indolente ale acestor state. În concluzie, repet, Grecia, Spania şi Portugalia – toate statele socialiste – au primit fonduri europene. Imigraţia a ieşit de sub control în timp ce voi aţi privit şi nu aţi luat nicio măsură.

  Stavros Lambrinidis (S&D). – (EL) Dle Preşedinte, vă mulţumesc. Doresc că aduc nişte comentarii cu privire la ceea ce dl Salavrakos a afirmat mai devreme referitor la cei trei oameni, cei trei angajaţi care au fost ucişi astăzi în Atena de către alţi trei angajaţi. Aceste fapte nu au absolut nicio scuză. Aceste persoane au fost ucise de către asasini, de către criminali. Angajaţii au organizat astăzi în Atena un miting de pace masiv. Aceştia nu au ucis pe nimeni. Adevăraţii criminali au fost condamnaţi de către prim-ministrul Georgios Papandreou împreună cu toate partidele politice din cadrul Parlamentului cu puţin timp în urmă. Este o greşeală gravă şi este periculos ca protestele paşnice să se confunde cu actele criminale precum cele săvârşite în Atena. Actele criminale sunt condamnate de toată lumea, acestea nu exprimă dorinţele angajaţilor greci şi nici convingerea tuturor conform căreia dacă ne unim ca naţiune vom reuşi să scoatem ţara din criză.

  Preşedinte. – Nu vreau să mă implic într-o discuţie cu privire la această chestiune. Totuşi, permiteţi-mi să afirm că toţi cei care suntem prezenţi în această cameră – toţi deputaţii în Parlamentul European, şi sunt sigur că inclusiv preşedintele Comisiei şi dl López Garrido în numele Consiliului – dorim să ne exprimăm încă o dată solidaritatea faţă de statul elen. Poporul elen este prietenul nostru şi suntem conştienţi de imensa responsabilitate care apasă pe umerii celor două părţi implicate în conflictul din Grecia. Este o responsabilitate uriaşă.

Doresc să vă spun tuturor că şi eu am simţit, şi chiar din ambele ipostaze, această responsabilitate. Am fost membru al unui sindicat şi militant şi m-am implicat cu adevărat timp de mulţi ani. De asemenea, am fost conducătorul unui guvern şi înţeleg situaţia dificilă cu care se confruntă Grecia astăzi. Cu toţii dorim să exprimăm sentimente de solidaritate şi de profundă compasiune în primul rând faţă de familiile şi prietenii victimelor. Este normal să vrem să facem asta şi consider că ţine de datoria noastră în calitate de deputaţi în Parlamentul European. Vă mulţumesc pentru dezbaterea responsabilă de astăzi.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Ne confruntăm cu o situaţie dificilă. Cu siguranţă există o lipsă de solidaritate a conducătorilor din cadrul Uniunii Europene – în special în cazul conducătorilor Germaniei – cu privire la situaţia Greciei. În primul rând, aceştia preiau controlul politic al ţării, în timp ce obligă grecii să se întoarcă în timp cu câteva decenii din punct de vedere social. Acest fapt pune în discuţie principiile cu privire la coeziunea socială şi economică, la convergenţă, la solidaritate, pe care aceşti conducători le-au proclamat dintotdeauna, precum şi aşa-numitul model social european.

După cum o demonstrează şi conflictele lucrătorilor şi ale claselor muncitoare din Grecia, este inacceptabil să se solicite guvernului elen să îşi compromită drepturile fundamentale. Exact acest fapt le-a fost impus în schimbul unui împrumut cu o rată a dobânzii mai mare decât aceea a Fondului Monetar Internaţional. Se pare că liderii zonei euro nu au nicio limită. Au avut de câştigat de pe urma slăbiciunii Greciei şi acum îşi impun poziţia imperială de dominaţie absolută asupra politicilor interne ale statului elen în schimbul unui împrumut de pe urma căruia vor avea şi ei de câştigat din dobândă.

Această decizie trebuie schimbată în cadrul următorului summit. Conducătorii trebuie să opteze pentru o subvenţie nerambursabilă din partea bugetului Uniunii, fie în mod excepţional, fie finanţată de viitoarele bugete ale Uniunii.. Statele mai bogate din cadrul zonei euro trebuie să adopte odată pentru totdeauna principiul cu privire la coeziunea economică şi socială.

PREZIDEAZĂ: DNA DURANT
Vicepreşedintă

19. Europa 2020 - noua strategie europeană pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere economică (dezbatere)

  Preşedintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declaraţia Consiliului şi a Comisiei privind Europa 2020 – o nouă strategie pentru locuri de muncă şi creştere economică.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dnă preşedintă, sunt încântat să abordez o temă care este de maximă importanţă pentru Consiliu şi pentru Preşedinţia spaniolă, şi anume strategia Europa 2020 pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă de calitate.

După cum s-a spus deja, ieşim din cea mai rea criză economică de după anii 1930, şi trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a garanta redresarea pe care începem să o vedem în Uniunea Europeană, conform previziunilor prezentate astăzi de către Comisie, iar în acelaşi timp trebuie să diminuăm consecinţele sociale ale crizei.

Totuşi, la fel ca şi această activitate pe termen scurt, care este înfăptuită de către statele membre şi de instituţiile europene, trebuie să privim dincolo de acest deceniu şi să asigurăm durabilitatea modelului nostru social, a modelului social european. Aceasta este dubla provocare pe care o conţine strategia Europa 2020.

Este vorba de a nu ne întoarce la criza care încă nu s-a terminat complet şi mai presus de toate este vorba de a face acest lucru prin stabilirea unei strategii de creştere economică, a unui model de creştere economică adaptat la noile timpuri. Trebuie să fie, de asemenea, o strategie de creştere economică fezabilă şi realizabilă, care reprezintă angajamentul politic şi economic majoritar al Uniunii Europene pentru următorii ani.

După cum ştiţi foarte bine, discuţiile privind strategia Europa 2020 au început la 11 februarie în rândul şefilor de stat şi de guvern într-un cadru informal. Strategia a fost apoi discutată în cadrul Consiliului European din martie, şi a fost de asemenea discutată în multe din formaţiunile Consiliului prezidate de guvernul spaniol în timpul acestei perioade de şase luni.

În martie, Consiliul European a dat undă verde lansării strategiei Europa 2020, care va avea loc în mod definitiv la Consiliul European din iunie, şi a stabilit elementele, structura şi chiar şi foaia de parcurs pentru dezvoltarea viitoare a strategiei.

Strategia se va axa pe problemele cheie ale Europei: cunoaştere şi inovare, economia durabilă pe care o solicita Parlamentul European, un nivel ridicat al ocupării forţei de muncă şi integrare socială.

Dintre aceste cinci ţinte cheie, cele care au fost cuantificate sunt ocuparea forţei de muncă: 75 % pentru bărbaţi şi femei, investind 3 % din PIB în cercetare şi dezvoltare, precum şi „ţintele 20/20/20” pentru combaterea schimbărilor climatice. Ţinta de reducere a ratei abandonului şcolar şi de sporire a proporţiei populaţiei cu studii superioare nu a fost încă cuantificată, şi nici nu a fost definită pentru promovarea integrării sociale şi în particular pentru reducerea sărăciei.

Toate acestea se bazează pe comunicarea adoptată de către Comisie, care a reprezentat un factor hotărâtor pentru decizia ulterioară şi pentru concluziile adoptate în cadrul Consiliului European din martie.

În primul rând, structura strategiei Europa 2020 cuprinde câteva orientări integrate. Comisia tocmai şi-a prezentat propunerea privind îndreptarea atenţiei asupra acestor orientări integrate - Preşedinţia spaniolă s-a angajat să fie activă în toate domeniile de acţiune relevante ale Consiliului, astfel încât Consiliul Afaceri Economice şi Financiare şi Consiliul Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori să poată informa Consiliul European în iunie - şi de asemenea orientările referitoare la ocuparea forţei de muncă, care necesită avizul Parlamentului European.

În al doilea rând, avem ţintele principale la care am făcut referire mai devreme.

În al treilea rând, există un element nou în noua strategie: obiectivele naţionale. Fiecare stat membru trebui să-şi definească propriile ţinte, însă acestea trebuie integrate în mod firesc în ţintele europene şi trebuie susţinute de către Comisie şi Consiliu.

În al patrulea rând, s-a vorbit şi despre ceea ce este descris ca „blocajele” care dau formă creşterii la nivel naţional. Există, de asemenea, şi un element nou în legătură cu Strategia de la Lisabona: Preşedinţia spaniolă se va concentra mai întâi de toate asupra acelor blocaje care afectează piaţa internă.

În al cincilea rând, există „iniţiativele emblematice” care sunt în curs de elaborare de către Comisie. Dorim ca primele dintre ele să fie realizate în timpul Preşedinţiei spaniole: agenda digitală, care va fi abordată în cadrul Consiliului Transport, Telecomunicaţii şi Energie în luna mai, după o comunicare pe care Comisia a afirmat că o va publica la 18 mai.

Pentru a încheia, dnă preşedintă, aş dori să mai precizez că vor avea loc dezbateri specifice privind noua strategie în cadrul unora dintre formaţiunile Consiliului, şi că, în măsura în care este posibil, dorim ca aceste dezbateri să fie publice, de exemplu următoarea în cadrul Consiliului Educaţie, Tineret şi Cultură de săptămâna viitoare.

Aş dori să subliniez faptul că activitatea nu va fi, bineînţeles, finalizată în luna iunie. Acest lucru va avea loc atunci când va fi lansată strategia Europa 2020, însă activitatea nu va fi finalizată în momentul respectiv. Ea va trebui să fie pusă în aplicare prin programele naţionale de reformă.

În cele din urmă, aş dori să declar că din punct de vedere al „guvernării” strategiei, Consiliul European va juca un rol important. (Acesta a jucat un rol important de la început, şi este vorba de o idee care a fost susţinută în mod repetat atât de Preşedinţia spaniolă, cât şi de preşedintele Consiliului European, dl Van Rompuy, care a jucat în acest sens un rol foarte special.) Consiliul European va juca un rol foarte important şi va întreprinde o sarcină foarte importantă în dezvoltarea şi ghidarea acestei strategii, alături de Comisia Europeană. Acestea vor fi cele două instituţii cheie în vederea punerii în aplicare a acestei strategii, care deţine deja instrumente specifice pe care cu toţii dorim să le folosim.

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. − Dnă preşedintă, Europei i-a fost prezentată o alegere rigidă. Am putea adopta o abordare de tipul pauperizarea vecinului faţă de criza economică şi financiară, o atitudinesă se salveze cine poate care ar risca tot ceea ce am realizat în ultimii 60 de ani. Sau am putea spori cooperarea europeană într-un mod efectiv, folosind toate instrumentele aflate la dispoziţia noastră.

Evenimentele din ultimele luni – volatilitatea continuă a pieţei, nevoia de alte reforme ale pieţei financiare şi nevoia de o consolidare hotărâtă a finanţelor publice – au făcut doar să sporească claritatea acestei alegeri. Trebuie să subliniem mai mult ca oricând importanţa dimensiunii europene şi avem posibilitatea să facem exact acest lucru cu obiectivele strategiei Europa 2020.

Am fost invitat să vă vorbesc acum despre Europa 2020, însă privind izolat la acest pachet de măsuri pentru o creştere inteligentă, durabilă şi cuprinzătoare nu are niciun sens, deoarece una dintre principalele concluzii pe care le putem trage din criza pe care o trăim este că trebuie să lucrăm împreună la toate nivelurile şi pe toate planurile, să umplem golurile din cadrul de reglementare şi supraveghere a pieţelor financiare, să refacem stabilitatea macroeconomică şi finanţele publice sănătoase, să lansăm reformele structurale care pot ghida Europa pe o cale a creşterii durabile şi a creării de locuri de muncă.

Toate aceste trei aspecte sunt în egală măsură importante – trebuie să facem să fie bine în toate cele trei situaţii dacă urmează să ne îndeplinim obiectivele. Prin urmare, toate acestea solicită o abordare holistică, reforme ale pieţei financiare, o guvernare economică consolidată, Europa 2020 pentru o creştere durabilă, cuprinzătoare, inteligentă şi reforme globale de primă importanţă prin intermediul G20, deoarece multe din aceste chestiuni au dimensiuni externe. Trebuie să ne folosim de toate pârghiile pe care le avem la dispoziţie într-un mod inteligent, recunoscând că fiecare dintre acestea are un impact asupra celorlalte. Permiteţi-mi să prezint pe scurt cele mai multe dintre chestiuni. Nu mă voi întoarce la chestiunile financiare pe care tocmai le-am menţionat în declaraţia precedentă, însă permiteţi-mi să menţionez G20 cu care să încep.

G20 a fost implicat în mod decisiv în abordarea crizei economico-financiare, îmbunătăţind guvernarea la un nivel mai global. Uniunea Europeană îşi poate atribui o mare parte din meritul de a da un impuls grupului G20 şi de a-l alimenta cu idei. Comisia a avut o contribuţie deosebită la acest fapt, garantând că interesele tuturor celor 27 de state membre sunt reflectate în mod adecvat în activitatea noastră. Vom munci din greu pentru a asigura că Uniunea Europeană îşi menţine calitatea de lider la summitul de la Toronto din iunie şi la cel de la Seul din noiembrie.

Un obiectiv principal va fi obţinerea unui mesaj clar din partea G20 privind o strategie de ieşire din criză pentru a susţine redresarea – una în care toate economiile majore să-şi joace rolul. Trebuie să abordăm global unele dintre dezechilibrele care au stat la originea crizei. Ar trebui, de asemenea, să ne asigurăm că povara reechilibrării creşterii globale este împărtăşită de toţi membrii G20. Sporirea sensibilizării cu privire la strategia noastră pentru Europa 2020 şi coordonarea economică îmbunătăţită în UE în general, iar în zona euro în special, va fi importantă în acest context. Este important ca Europa să prezinte o abordare coordonată grupului G20.

Alt obiectiv va fi continuarea reformei pieţei financiare. Trebuie să menţinem presiunea asupra partenerilor noştri internaţionali pentru a realiza punerea în aplicare oportună şi consistentă a angajamentelor G20 existente prin asigurarea unor condiţii de egalitate.

Pe lângă acestea, a venit momentul ca G20 să transmită un semnal puternic cu privire la modul în care poate contribui sectorul financiar la finanţarea restaurării băncilor. Trebuie să urmărim o abordare coordonată şi puternică. O înţelegere globală privind taxele bancare de stabilitate, legate de măsuri concrete de soluţionare, ar transmite un semnal puternic. Astfel cum a sugerat recent FMI, aceasta ar putea fi completată de un impozit privind activităţile sau profiturile financiare. Va fi o dezbatere extrem de dificilă. De la lucrările pregătitoare aflate în curs de desfăşurare împreună cu partenerii din G20, trebuie să vă povestesc faptul că există multe voci care se opun acestei idei; cu toate acestea, sunt de părere că trebuie să o urmărim. Mesajul Uniunii Europene va fi cu siguranţă cel mai puternic dacă vom exprima o poziţie unitară şi dacă putem spune că Uniunea Europeană şi-a făcut deja tema.

De aceea, înainte de Toronto, trebuie să avem ca obiectiv ajungerea la un acord privind dosarele principale de reglementare a serviciilor financiare, pe care le-am menţionat mai devreme în această după-amiază. Acest lucru va solicita flexibilitate şi pragmatism creativ atât din partea acestui Parlament, cât şi a Consiliului.

Acest fapt mă duce la nucleul Europei 2020 – plasat acum în contextul său corect ca parte a abordării holistice despre care am vorbit la început. După cum ştiţi, elementele principale ale strategiei Europa 2020 au fost adoptate de către şefii de stat şi de guvern în luna martie. Am avut mai multe ocazii de a le dezbate în acest Parlament. Chiar şi înainte să facem o propunere, Comisia v-a consultat cu privire la acest fapt. Acum trebuie să elaborăm strategia în mod detaliat; nevoia urgentă de acţiune este clară pentru toată lumea. Mai mult ca oricând, astfel cum s-a subliniat în câteva din declaraţiile făcute în dezbaterea precedentă, una dintre concluziile acestei crize financiare şi a problemelor zonei euro este nevoia de a continua reforma structurală într-un mod coordonat şi hotărât.

O mai bună coordonare a politicilor noastre economice reprezintă elementul central al strategiei Europa 2020. Chiar şi înainte de această criză elenă sugeram şi propuneam o coordonare sporită a politicilor economice. Acest lucru este în mod clar necesar pentru a evita crize viitoare. Este esenţial, dacă dorim să ieşim din această criză cu succes, să restaurăm creşterea, să transpunem această creştere în mai multe locuri de muncă şi mai bune, şi să asigurăm în cele din urmă un viitor durabil şi cuprinzător pentru Europa.

Cele cinci ţinte propuse de Comisie sunt acum în mare măsură consensuale; ratele numerice au fost deja stabilite în ceea ce priveşte ţintele privind ocuparea forţei de muncă, cercetarea şi dezvoltarea şi lupta împotriva schimbărilor climatice.

Se va cădea de acord asupra ţintei numerice pentru obiectivul educaţional – reducerea ratelor abandonului şcolar şi creşterea proporţiei persoanelor care vor absolvi instituţii de învăţământ terţiar sau echivalente – în Consiliul European din iunie 2010, ţinând cont de propunerea Comisiei.

Sunt de asemenea puternic angajat în obţinerea unei ţinte numerice cu privire la combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale. Pur şi simplu, nu putem accepta scandalul continuu referitor la cei 80 de milioane de oameni care se află în pericol de pauperizare în cadrul Uniunii Europene. Activitatea cu privire la această chestiune continuă să se desfăşoare în Consiliu, iar eu voi face tot ceea ce îmi stă în putinţă pentru a convinge statele membre de importanţa acestei ţinte, cunoscând faptul că acest Parlament ne împărtăşeşte hotărârea.

Europa 2020 trebuie să fie un program echilibrat. Bineînţeles, nu poate exista echitate socială fără o piaţă competitivă, însă nici nu suntem dispuşi să acceptăm o Europă a eficienţei economice fără obiectivitate.

Ţintele naţionale vor permite o monitorizare mai bună şi mai eficientă a progresului înregistrat de statele membre, pentru a asigura că vom realiza obiectivele stabilite la nivelul UE. Statele membre sunt în curs de stabilire a acestor ţinte naţionale, în cooperare cu Comisia. Sper să se ajungă la un acord asupra ţintelor în cadrul Consiliului European din iunie, astfel încât punerea în aplicare să poată începe imediat după aceea.

Comisia a emis săptămâna trecută o propunere privind orientările integrate. Acestea reflectă priorităţile strategiei Europa 2020. Numărul orientărilor este mai limitat decât data trecută – acum avem 10 faţă de 24 – fapt care va încuraja dreptul de proprietate asupra instrumentului al diferiţilor actori. Cred că aceasta înseamnă progres.

Consiliul European din iunie ar trebui să acorde sprijin politic principiilor care stau la baza acestor orientări integrate, însă ele vor fi, bineînţeles, adoptate după ce vor fi discutate cu dvs. – Parlamentul European – ceea ce sper că se va întâmpla cât mai curând posibil.

Strategia Europa 2020 nu doar inspiră o listă de obiective, nu este doar o viziune – este un program de reformă. Vor fi luate măsuri la nivel european, însă la fel de important este faptul că va trebui să se întreprindă reforme în fiecare dintre cele 27 de state membre ale noastre, respectând pe deplin principiul subsidiarităţii. Vom clarifica ceea ce trebuie făcut pe plan european şi ceea ce este necesar pe plan naţional. Punerea în aplicare va fi crucială, astfel cum a precizat distinsul reprezentant al Consiliului, dl López Garrido, iar la nivelul statelor membre există acum o sensibilizare mai puternică a nevoii de consolidare a guvernării europene. Sper ca statele membre să fi învăţat cu ajutorul unora dintre deficienţele Strategiei de la Lisabona unde, de fapt, multe, dacă nu toate, dintre obiective au fost bune şi au urmat direcţia corectă, dar nu a existat, să fim sinceri, suficient simţ de proprietate şi suficientă tărie în punerea în aplicare a programelor. De aceea, trebuie să închidem acest deficit de punere în aplicare care a fost predominant în cadrul Strategiei de la Lisabona. În acest sens, aveţi un rol crucial de jucat în asigurarea aplicării cu succes a strategiei Europa 2020.

Dvs., Parlamentul European – dincolo de rolul dvs. de organ colegislativ – puteţi de asemenea mobiliza într-un mod foarte eficient cetăţenii şi de asemenea – de ce nu? – parlamentele naţionale. Ceea ce este în mod decisiv important este felul relaţiilor, dacă vă pot spune acest lucru, pe care Parlamentul European le stabileşte cu parlamentele naţionale. Astfel încât să fim siguri că aceste reforme nu sunt văzute doar ca reformele pe care le întreprind „ei” la Bruxelles, sau uneori la Strasbourg, dar ca reforme pe care le realizăm la toate nivelurile în cadrul societăţii europene. Simţul urgenţei, nevoia de reforme trebuie împărtăşite de toţi actorii socioeconomici şi politici principali; la toate nivelurile guvernamentale, dar şi de către partenerii sociali. Cred că este foarte important şi salut toate comunicările făcute de prim-ministrul Zapatero cu privire la nevoia de implicare a acestor parteneri sociali. Trebuie să garantăm apoi o guvernare mai puternică, pluralistă, îmbinând toate instrumentele noastre de coordonare: raportare şi evaluare privind Europa 2020 şi Pactul de stabilitate şi de creştere, efectuate simultan, pentru a reuni mijloacele şi scopurile; date din partea Comitetului european pentru riscuri sistemice pentru garantarea globală a stabilităţii financiare; reforme structurale; măsuri de sporire a competitivităţii; dezvoltări macroeconomice – toate îmbinându-se pentru a ne scoate din criză şi a ne îndruma cu hotărâre pe calea spre o creştere inteligentă, durabilă şi cuprinzătoare.

Dacă vrem să fim serioşi cu privire la guvernarea economică, aceasta este singura cale pentru a o face. Nu putem vorbi de o guvernare economică serioasă la nivel european şi nici nu putem separa macroeconomia de microeconomie, ori chestiunile interne de cele externe.

Prin urmare, avem nevoie de statele membre şi de instituţiile europene pentru a privi aceste chestiuni printr-o abordare holistică şi îmbinarea tuturor acestor instrumente – aceasta este singura cale de a insufla de asemenea o anumită încredere în strategia noastră.

Am vorbit despre o alegere rigidă la începutul acestui discurs, iar Comisia ştie pe ce căi doreşte să meargă. Am încredere că acest Parlament împărtăşeşte alegerea respectivă – o alegere a determinării, o alegere pentru Europa – şi contez pe informaţiile dvs., în timp ce ne continuăm activitatea.

  Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE. – (NL) Dnă preşedintă, dle preşedinte Barroso, dle López Garrido, această dezbatere cu privire la strategia UE 2020 a fost în mod corect precedată de o dezbatere privind criza în zona euro, iar chestiunea crucială în fiecare dezbatere este modul de consolidare a guvernării europene. Vorbiţi despre coordonarea politicii economice, însă o problemă majoră este că toate acestea au fost interpretate prea mult ca o competiţie generală, iar statele membre nu au luat în seamă acordurile. Acest lucru chiar nu mai poate continua. Acest fapt atacă Pactul de stabilitate şi de creştere, şi este de asemenea principala lecţie de învăţat din Strategia de la Lisabona. Astfel, lucrurile trebuie făcute în mod diferit în cazul strategiei UE 2020.

Grupul nostru, Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat), se aşteaptă să vadă un angajament ambiţios al Comisiei faţă de guvernarea economică europeană înaintea acestei strategii 2020. În luna iunie ne aşteptăm ca Consiliul să ia decizii ferme şi să se angajeze de asemenea să realizeze obiective ambiţioase pentru statele membre, precum şi o guvernare europeană sănătoasă. Parlamentul vă va invita să procedaţi astfel dacă va fi nevoie. Planurile bugetare pentru anul următor trebuie să corespundă cu această strategie 2020, iar în privinţa altor puncte acest Parlament îşi va juca, de asemenea, rolul instituţional întocmai, în interesul creşterii economice durabile şi al asigurării de locuri de muncă pentru cetăţenii noştri.

Dnă preşedintă, turbulenţele din zona euro dovedesc în continuare importanţa unor finanţe publice sănătoase din punct de vedere al stabilităţii euro, al stabilităţii financiare şi economice şi al împiedicării noastre de a transmite poveri asupra generaţiilor viitoare, a copiilor noştri. Reformarea finanţelor publice este o condiţie preliminară importantă pentru o strategie UE 2020 de succes şi, prin urmare, pentru restaurarea competitivităţii noastre. De aceea, este atât de important pentru dvs. să prezentaţi propuneri săptămâna viitoare de consolidare a Pactului de stabilitate şi de creştere, dl comisar Rehn. Este crucial să consolidăm efectul său preventiv şi să amplasăm finanţele publice durabile pe un fundament mai sănătos în statele membre. În consecinţă, în numele Grupului nostru, v-aş încuraja să preluaţi responsabilitatea care vă revine în calitate de Comisie şi să veniţi cu planuri ambiţioase. Puteţi conta pe sprijinul nostru.

Noi, Parlamentul, trebuie să vedem cum putem invita – împreună cu dvs. – Consiliul să fie totuşi de acord cu consolidarea Pactului de stabilitate şi creştere. Merită salutat faptul că Consiliul a instituit un grup operativ. Sper, totuşi, că Consiliul îşi va da acordul până la sfârşitul anului cu privire la propunerile Comisiei Europene.

Trebuie să folosim pe deplin oportunităţile oferite de Tratatul de la Lisabona în scopul consolidării guvernării europene pe termen scurt. Nu mai este timp de pierdut.

  Pervenche Berès, în numele Grupului S&D. – (FR) Dnă preşedintă, dle preşedinte al Comisiei, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, legătura dintre cele două dezbateri pe care tocmai le-am avut este coerentă din punct de vedere intelectual. Înseamnă această legătură într-adevăr ceva în realitate? Avem unele îndoieli în cadrul Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, deoarece nu vedem nicio coerenţă între textul, astfel cum a fost prezentat de către Comisie, şi un parteneriat strategic pe care doriţi să-l instituiţi în luna iulie, fără ca Parlamentul să fi avut ocazia de a emite un aviz explicit cu privire la orientările privind ocuparea forţei de muncă.

Cum se poate gândi cineva că ne-am angaja pentru următorii 10 ani? În primul rând, fără a face bilanţul referitor la cum s-a dovedit a fi strategia de la Lisabona, ne spuneţi „Totul s-a schimbat: nu mai avem 27 de orientări; acum avem 10!” Este însă aceasta o schimbare, dle Barroso?

Coerenţa se referă la gândirea că, dacă dorim ca strategia 2020 să fie un succes, trebuie să începem de unde ne aflăm înainte să privim spre unde ne îndreptăm. Trebuie de asemenea să privim spre unde vrem să mergem. Adevărul este că astăzi ne aflăm în mijlocul celei mai grave crize pe care a trăit-o Uniunea Europeană în ansamblu de la întemeierea acesteia; nu au existat altele mai grave ca aceasta. Nu putem ignora acest fapt. Nu putem porni pe calea unei strategii pentru a ieşi din criză, întrucât acest lucru ar însemna să le cerem autorităţilor publice să îşi neglijeze responsabilităţile economice pentru a da frâu liber pieţei.

Nu putem lua în considerare acea strategie fără a ne folosi de instrumentele pe care le avem la dispoziţie. După cum bine ştiţi, dle Barroso, nu suntem chiar atât de bogaţi. Avem un instrument care este numit Pactul de stabilitate şi de creştere; avem alt instrument care se numeşte perspectiva financiară. Dacă acestea nu sunt conectate în mod clar, nu vom ajunge nicăieri.

În plus, când privim spre punctul de plecare, avem unele preocupări. În primul rând, noi, cei din Grupul S&D solicităm, fiind o chestiune urgentă, ca statele membre să nu mai fie obiectul speculaţiilor pe pieţe. Acest fapt nu se referă la Grecia sau la oricare alt stat membru. Acest lucru se referă la efectul domino şi la lipsa de restricţii în ceea ce priveşte speculaţiile.

De aceea, propunem introducerea unui mecanism de stabilitate financiară prin care să protejăm statele membre faţă de o astfel de speculaţie, astfel încât să poată să facă ceea ce au de făcut, adică să se întoarcă pe drumul redresării şi prin aceasta să protejeze modelul social. Deoarece toată lumea ştie că toţi au spus în timpul acestei crize că sistemul nostru social este lucrul nostru cel mai de preţ în ceea ce priveşte globalizarea.

Dacă strategia 2020 a dvs. rezultă într-o consolidare bugetară care distruge complet acest model social, Europa va fi cea care va pierde pe viitor în competiţia la nivel internaţional. Prin urmare, aceasta îşi va pierde capacitatea de a impune cu tărie acest model pe care îl întruchipăm, şi urmarea este că ne vom fi pierdut locul faţă de alte continente, cu excepţia cazului în care îl lăsăm doar pe mâna forţelor economiei de piaţă. Aceasta nu este viziunea noastră despre viitor.

  Lena Ek, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, ştim de multe luni că Grecia se află într-o poziţie foarte dificilă. Ştim că euro se depreciază la o viteză rapidă în faţa noastră şi că spreadurile de credit ale guvernului cresc. Nimeni nu mai poate avea îndoieli asupra faptului că Europa se află într-o criză serioasă, tocmai când credeam că ne-am pus iarăşi pe picioare.

Trebuie să tratăm în mod serios problemele legate de competitivitate, de productivitate şi de creştere economică durabilă, însă liderii Europei încă se ceartă în legătură cu măsurile care trebuie luate. Acum nu este momentul. Avem nevoie de acţiuni reale şi avem nevoie de ele acum. De moment ce este clar că presiunea exercitată de colegi în Consiliu nu funcţionează, avem nevoie de ţinte cu caracter obligatoriu şi de noi mijloace transparente pentru a examina în mod minuţios rapoartele referitoare la fiecare stat membru. Trebuie să existe un respect fundamental faţă de Pactul de stabilitate şi de creştere şi avem nevoie de cifre certe şi veridice, pe care să ne putem întemeia deciziile.

Pentru a pune şi mai multă presiune asupra guvernelor, fondurile structurale şi alte sprijine europene trebuie legate de capacitatea guvernelor de a ne furniza cifrele corecte. Permiteţi-mi să fac o comparaţie. Atunci când un agricultor mic face greşeli pe jumătate de hectar, acesta pierde sprijinul pentru tot ceea ce face de ani de zile. Aceasta este comparaţia pe care trebuie să o facem. De aceea, suntem atât de duri în ceea ce priveşte guvernarea în cadrul rezoluţiilor parlamentare.

Este aproape jenant că Comisia nu prezintă propunerile pe care le discutăm de ani de zile. Crearea unei platforme pentru o creştere viitoare, agenda politică strategică trebuie inclusă în strategia UE 2020. Permiteţi-mi să vă dau câteva exemple. Am negociat planul de redresare economică. O mare parte nu este aplicată. Parlamentul a solicitat să aibă un plan B, deci este inclus în rezultate, însă planul B încă nu a fost pus în aplicare. Ne-am decis asupra unui plan strategic european privind tehnologiile energetice, o nouă tehnologie energetică. Încă nu deţinem 50 % din finanţarea pentru planul strategic european privind tehnologiile energetice, un adevărat instrument strategic. Mijlocul cel mai rentabil de reducere a gazelor cu efect de seră îl reprezintă continuarea unei strategii pentru eficienţă energetică. Prin urmare, invit Comisia şi statele membre să plaseze eficienţa energetică pe o poziţie de frunte a agendei în vigoare.

Legislaţia existentă trebuie intensificată deoarece nu este suficientă. Avem nevoie de planul de acţiune privind eficienţa energetică, promis de atâta timp. Avem nevoie de energie în infrastructură, este nevoie de energia echivalentă cu trenurile rapide, de super reţele şi de reţele inteligente de tehnologie avansată, şi avem banii pentru aceasta.

Trebuie să asigurăm inovaţia tehnică şi trebuie să încurajăm de asemenea şi să prezentăm o strategie de combatere a excluziunii sociale şi incluziunea genurilor. În lumina crizei actuale, Comisia trebuie să facă faţă responsabilităţii sale şi să termine ceea ce am început împreună. Consiliul trebuie să fie mai îndrăzneţ şi să oprească neînţelegerile. Vom prezenta o rezoluţie îndrăzneaţă cu privire la al doilea pas al strategiei 2020.

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, prezentarea acestui program Europa 2020 ca o mare strategie de a ne conduce mai departe pe calea de ieşire din criză este mai degrabă la limita provocării politice. Trebuie doar să privim către politica precedentă cu privire la reglementarea pieţelor financiare pentru a vedea – dacă suntem rezonabil de cinstiţi – că de luni de zile – de fapt de ani – am promis că vom reglementa aceste pieţe care s-au sălbăticit, însă până acum am reuşit doar să facem doar puţin progres. În ceea ce priveşte Grecia, suntem obligaţi acum să privim în oglindă.

Putem vedea la criza din Grecia că ceea ce s-a întâmplat până acum este complet inadecvat. Cetăţenii noştri ne-au auzit declarând că salvăm băncile. Au strâns din dinţi şi au acceptat. Acum plătesc preţul. Finanţele publice sunt deja supraîmpovărate de aceste măsuri. Acum salvăm Grecia, şi trebuie să o facem, nu există nicio îndoială asupra acestui fapt. Va fi încă o provocare pentru finanţele publice din multe ţări ale Uniunii Europene.

Băncile au contul creditor şi sunt aplaudate de îndată ce se află că participă într-o mică măsură în mod voluntar la situaţia din Grecia. Dle Barroso, în Uniunea Europeană, o piaţă căreia îi aparţin 27 de state, nu avem nicio altă alternativă decât de a veni de fapt cu un impozit pe tranzacţiile financiare sau cu alt instrument care va reduce setea speculanţilor de a face profit în acest domeniu. Avem realmente nevoie de un instrument cu care să putem, într-un mod cu adevărat cinstit, să-i facem pe cei care profită de pe urma acestei crize şi care speculează împotriva monedei unice să contribuie la ceea ce trebuie să finanţăm acum. În ceea ce priveşte finanţele publice, nu putem continua în felul în care am început.

În documentul pe care l-aţi prezentat încă nu pot vedea o viziune a ceea ce se va întâmpla acum. Indicaţia că acest lucru trebuie reglementat la nivel global îmi este cunoscută de la dezbaterea privind clima. În acea privinţă, nu am înregistrat progrese de mulţi ani.

Pentru mine, clima reprezintă a doua mare problemă. În niciun caz, nu am ieşit nici din acea criză, însă ne afundăm din ce în ce mai mult în ea, deoarece nu am reuşit să luăm măsuri adecvate. De fapt, mi se pare deplorabil că astăzi, cu puţin înaintea acestei dezbateri, a devenit clar faptul că Connie Hedegaard lucrează din greu în cadrul Comisiei în încercarea de a obţine punerea în aplicare a ţintei minime pentru Uniunea Europeană. Dacă privim spre situaţia actuală, este demult timpul să ne fi mărit ţintele la 30 %. Dacă nu mărim această ţintă, atunci putem uita, de exemplu, de faimosul nostru comerţ european cu emisii. Dacă CO2 nu are un preţ adecvat deoarece ţintele noastre sunt prea slabe, atunci am avut degeaba ani de-a rândul dezbateri aprinse, însă încă ne aflăm departe de realizarea ţintei pe care ne-am propus-o. Referitor la transformarea economiei europene pentru a o face mai durabilă – cum este indicat în titlurile programului Comisiei – toţi ar spune că doresc să participe. Totuşi, dle Barroso, cu privire la acest program, Comisia dvs. încă nu a precizat cum vor fi atinse ţintele în economia europeană. Ce instrumente şi ce programe de stimulare vor fi folosite în acest sens?

Dna Ek a menţionat câteva teme specifice. Mai sunt multe de făcut la acest program. Pe baza a ceea ce avem acum la îndemână, Parlamentul European nu poate încă spune, din punctul meu de vedere, că după Lisabona aceasta este acum o strategie de succes. Această Europa 2020 a fost formulată, ca să zicem, în aşa fel încât să ne ducă din eşecul Strategiei de la Lisabona spre următorul eşec.

  Michał Tomasz Kamiński, în numele Grupului ECR. – (PL) Dnă preşedintă, cred că dl Barroso are astăzi într-adevăr un rol foarte dificil. Este unul dintre posturile din Uniunea Europeană cu cele mai grele cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească. Trebuie să-şi împartă timpul între purtarea de discuţii cu stânga şi cu dreapta – cu oameni care au cele mai bune răspunsuri la cele mai dificile probleme. Dl Barroso trebuie să facă manevre cu îndemânare printre aceste propuneri. Cred că cea mai bună dintre ele este strategia 2020, care a fost propusă de Comisie. Sunt surprins de propunerile care au fost făcute în acest Parlament conform cărora calea spre repararea prezentei situaţii, foarte dificile, este de a ne repeta greşelile.

Aş dori să spun că am petrecut 18 ani din viaţă într-o ţară care se numea Republica Populară Polonă, în care exista un Minister al Comerţului Intern şi unde rafturile din magazine erau goale. Exista un Minister al Comerţului Intern, dar nu exista comerţ intern. Astăzi, şi de 20 de ani, pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu, nu avem un Minister al Comerţului Intern în Polonia, dar avem comerţ intern.

Aş dori să afirm că remediul crizei actuale nu este cu siguranţă o reglementare şi mai mare, nici impozite mai mari sau mai multe intervenţii. Nu sunt, desigur, un fanatic al pieţei libere. Cred că rolul statului este de a corecta mecanismele pieţei, însă acest lucru ar trebui făcut foarte atent. Dacă dorim să vorbim onest despre dezvoltarea în Europa, să ne amintim cum am votat asupra directivei privind serviciile în timpul ultimei legislaturi parlamentare. Să ne amintim ce i s-a întâmplat directivei privind serviciile în acest Parlament. Deoarece în lipsa liberei circulaţii a persoanelor, serviciilor şi capitalului, Europa nu va fi capabilă să concureze eficient cu celelalte continente ale lumii.

Auzim astăzi, aici, că nu putem concura cu alte regiuni de integrare politică şi economică, însă cu siguranţă suntem noi cei care îi forţează pe antreprenorii continentului nostru să meargă în altă parte prin reglementări excesive şi prin plasarea unor poveri excesive asupra întreprinderilor. De aceea, haideţi să ne întrebăm ce am putea face în plus pentru a sprijini strategia 2020, deoarece nu există alta, şi, bineînţeles, trebuie să ieşim din criză.

Nu există nicio îndoială asupra faptului că trebuie să ajutăm Grecia. Pentru noi, polonezii, pe care îi reprezint aici, cuvântul „solidaritate” are o mare semnificaţie. Trebuie, de aceea, să ne arătăm astăzi solidaritatea faţă de Grecia. Doresc să subliniez din nou faptul că trebuie să facem tot posibilul pentru Europa pentru ca aceasta să se redreseze în urma crizei economice, deoarece nu este doar o problemă cu care se confruntă milioane de familii, dar este de asemenea o chestiune de încredere în viitor. Am încredere în viitorul Europei, cred în succesul nostru.

  Gabriele Zimmer, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dnă preşedintă, dacă stau să compar dezbaterea privind ultimul punct de pe ordinea de zi cu dezbaterea actuală, atunci vorbim cu siguranţă despre două lumi paralele. Pe de o parte, avem o Uniune Europeană în care state precum Grecia, Italia, Spania şi Portugalia se află într-o criză profundă, iar alte state precum Germania şi Franţa iau poziţii de blocare, în timp ce pe de altă parte avem o Uniune Europeană pentru care a fost elaborată o strategie care nu răspunde în niciun fel acestor provocări.

Cu ajutorul acestei strategii nu am definit nicio nouă direcţie pentru dezvoltarea Uniunii Europene, nici nu am furnizat răspunsuri la întrebările referitoare la instrumentele care nu funcţionează. În mod similar, nu am făcut nicio încercare de a clarifica distribuirea competenţelor între statele membre şi Uniunea Europeană sau relaţia dintre zona euro şi ţările din Uniunea Europeană care nu fac parte din zona euro. Nu am inclus niciuna din chestiunile care au apărut în ultimii ani în legătură cu Strategia de la Lisabona şi nu am oferit niciun fel de răspunsuri care privesc spre viitor. Nu am furnizat nicio clarificare cu privire la dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene. Acest fapt a dat, bineînţeles, naştere la mare parte din dezacordul pe care îl putem simţi acum.

În ceea ce priveşte discuţia privind guvernarea economică europeană şi, de asemenea, şi fondul monetar european, nu ne putem comporta pur şi simplu ca şi cum este posibil să continuăm cu această strategie în acest mod. Înainte să discutăm despre punerea în aplicare a strategiei Europa 2020, avem nevoie urgentă să suspendăm strategia şi să ne acordăm mai mult timp pentru procesul de luare a deciziilor şi trebuie să realizăm o analiză a provocărilor reale cu care ne confruntăm. Acţionând astfel, trebuie să implicăm societatea civilă, şi, mai presus de toate, Parlamentul într-o măsură considerabil mai mare decât a fost cazul în trecut. Altfel, ne vom îndrepta către dezastru cu ochii larg deschişi!

  Godfrey Bloom, în numele Grupului EFD. – Dnă preşedintă, este păcat că dl Barroso a dispărut din sală. Simt că ar fi învăţat atâtea de la mine în această seară!

V-aş sfătui pe toţi să nu vă faceţi prea mari griji faţă de UE în 2020, deoarece îmi imaginez mai degrabă că nu va mai fi aici! O va lua pe aceeaşi cale ca Uniunea Sovietică, căreia îi seamănă într-atât, şi pentru aceleaşi motive: este centralizată; este coruptă; este nedemocratică şi incompetentă; este condusă de o alianţă laică a marilor întreprinderi şi a birocraţilor bogătaşi; este patronată de o agendă ecofascistă provenită dintr-o platformă de ştiinţă deşeu pervertită denumită drept „schimbare climatică”.

Oricând primesc ocazia unui referendum, popoarele Europei îl resping. Britanicilor nu le-a fost dată, bineînţeles, ocazia de a-şi spune părerea graţie înşelătoriei singurelor trei partide care au acces la dezbaterile televizate din ţara mea, ajutate şi instigate de un emiţător de stat corupt de UE, cunoscut drept BBC.

UE se prăbuşeşte deja. Scenele de astăzi din Grecia se vor răspândi prin celelalte ţări mediteraneene mai devreme decât ne putem imagina, şi vor ajunge în cele din urmă ţări din nordul Europei, care sunt lăsate să plătească factura. Copiii şi strănepoţii noştri ne vor blestema, deoarece rămân să adune fărâmele acestui măcel complet evitabil!

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă preşedintă, creşterea inteligentă, durabilă, acţionismul, reformele, guvernarea economică – multe cuvinte frumoase şi ţeluri înalte. Am totuşi câteva întrebări în această privinţă, care îmi dau motive de îngrijorare. Va avea parte noua strategie proclamată de o soartă similară celei a predecesoarei sale? Cum putem implica regiunile şi autorităţile locale, astfel încât această strategie să reuşească de fapt, şi, în mod particular, cum putem încuraja şi monitoriza mai bine reorganizarea bugetelor naţionale? Cu toate acestea, trebuie să fim foarte atenţi cu soluţiile noastre model pentru a garanta că nu se va instala prin uşa din dos o formă centralistă a guvernării economice europene şi că aceasta nu va eroda ultimele rămăşiţe ale suveranităţii naţionale.

Suveranitate înseamnă de asemenea asumarea responsabilităţii, şi, în consecinţă, asumarea responsabilităţii pentru politica financiară greşită. Este inacceptabil ca unele state membre să trăiască depăşind condiţiile lor pe socoteala altor state membre. Trebuie să dăm, bineînţeles, dovadă de solidaritate, însă nu trebuie să fie o stradă cu sens unic. O guvernare economică centralistă de la Bruxelles, care dictează standardul european, ar fi cu siguranţă calea greşită.

  Gunnar Hökmark (PPE). - Dnă preşedintă, cred că este important să vorbim despre buna guvernare în sensul că este, bineînţeles, important să exercităm presiune asupra noastră, a tuturor, pentru a prezenta reformele care sunt necesare; să nu uităm însă că principala bună guvernare pe care o avem în mâinile noastre este de a garanta că Uniunea Europeană face ce Uniunea Europeană ar trebui să facă.

Am avut parte de câteva lipsuri în această privinţă; una dintre acestea este felul în care am susţinut Pactul de stabilitate şi de creştere. Să nu uităm că înainte de a crea noi norme, nu trebuie să pierdem din vedere normele fundamentale, însă permiteţi-mi să scot în evidenţă şi alte lucruri. Referitor la pieţele financiare; să vorbim despre pieţele financiare ca parte a economiei, nu ca un sector separat, deoarece nu vom obţine niciodată investiţii şi locuri de muncă noi dacă credem că aceasta este o chestiune separată.

Am fost un pic tulburat când am observat că preşedintele Comitetului II de la Basel a presupus că noua normă privind cerinţa de capital va micşora creşterea economică cu 1 %. Acesta este mai degrabă un nivel scăzut din partea acestuia. Mărirea cerinţei de capital ar putea duce la mai puţine investiţii, şi chiar nu avem nevoie să facem acest lucru când dorim să creăm o nouă încredere în economia europeană, concomitent cu ieşirea din deficitele bugetare pe care le avem.

Permiteţi-mi să subliniez unul dintre lucrurile pe care le putem face împreună, şi anume să creăm economia cunoaşterii. Este paradoxal modul în care, cu cât se transformă societăţile şi economiile noastre mai mult în economii ale cunoaşterii, cu atât avem mai puţin o piaţă internă, deoarece piaţa internă a fost legiferată pentru industrie şi pentru economia de pe vremuri, şi mai puţin pentru sectorul serviciilor, spre care trebuie să înaintăm atunci când vine vorba despre directiva privind serviciile. Permiteţi-mi de asemenea să adaug că ar trebui să punem în aplicare o reformă care să facă universităţile europene mai independente şi mai europene, deschise studenţilor şi cercetătorilor, şi să creăm o dezvoltare dinamică în societatea cunoaşterii.

Haideţi să nu pierdem din vedere toate lucrurile pe care le putem face împreună la nivel european. Aceasta este cea mai bună guvernare europeană pe care o putem avea.

  Marita Ulvskog (S&D). – (SV) Dnă preşedintă, provin din acelaşi stat membru ca vorbitorul precedent, însă mă aflu la stânga eşichierului politic. Acest fapt este evident şi în propunerile pentru care suntem responsabili noi, social democraţii.

Vedem situaţia în lume. Vedem situaţia în Grecia: lupte pe străzi, o grevă generală iminentă, disperare, supărare, supărare privind jocurile de piaţă economică cu toate ţările. Acestea au fost sporite, bineînţeles, şi de ţările nucleu ale zonei euro, care au dezamăgit statul membru Grecia. Cu toate acestea, crizele se pot răspândi. Este o perioadă periculoasă pentru toate ţările. Puţine ţări se pot baza pe faptul de a rămâne în siguranţă. Din acest motiv, trebuie cu toţii să ne concentrăm asupra depăşirii crizei şi a prezentării de propuneri bune. Totuşi, trebuie să alegem o cale care să nu implice numai realizarea unor soluţii pe termen scurt şi a unor succese pe termen scurt, şi stingerea unui foc care izbucneşte atunci din nou şi arde o cantitate considerabilă a ceea ce este în jur.

În primul rând, trebuie să investim în ceva care va menţine cererea la un nivel ridicat. Ceea ce mă preocupă înainte de summitul din luna iunie este că alegem calea despre care a vorbit vorbitorul precedent. Este important ca reuniunea să îşi asume angajamente clare, şi nu să pună Europa în modul „energie redusă”. Este important ca cererea să fie menţinută la un nivel ridicat, iar investiţiile să fie stimulate. Trebuie să scădem rata şomajului pentru femei, bărbaţi, tineri şi persoane în vârstă. Personal sunt foarte dezamăgită de simularea egalităţii prezentată de ultimul Consiliu după întâlnirea sa.

În al doilea rând, trebuie să încep să ne transformăm în societăţi inteligente din punctul de vedere al climatului. În mod clar, în fiecare criză rezidă şi o oportunitate de dezvoltare; de schimbare a căilor, de schimbare a direcţiei. Este incredibil de important pentru Comisie să-i acorde dnei Hedegaard prilejul de a fi într-adevăr un politician interesat de climă care să poată contribui la realizarea unei diferenţe în Europa în cadrul întrunirii de la Cancún.

Al treilea punct se referă la pieţele financiare. Acum câteva săptămâni un profesor american ne-a vizitat în cadrul Comisiei speciale pentru criza financiară, economică şi socială şi a pus problema în felul următor: în Statele Unite se spune că nu putem reglementa piaţa financiară pentru că în Europa nu se procedează astfel. Trebuie însă nu avem curajul. Ce spuneţi atunci în Europa? Ei bine, spuneţi că nu puteţi reglementa piaţa financiară pentru că în Statele Unite nu se procedează astfel. Continuăm în acest mod, aruncând astfel mingea în curtea celuilalt. Există câştigători în cazul acestui fel de politică, dar şi mulţi învinşi. Acesta este un lucru pe care trebuie să avem curajul să-l schimbăm în această Europă.

PREZIDEAZĂ: DL ROUČEK
Vicepreşedinte

  Wolf Klinz (ALDE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cunosc din propria-mi experienţă economică faptul că strategiile sunt la fel de valoroase precum măsurile specifice de punere în aplicare şi mijloacele de monitorizare a acestora. Comisia nu ne-a dat încă un răspuns în această privinţă. Auzim obiectivele cu care ne identificăm în întregime, auzim intenţii măreţe, dar nu auzim aproape mai nimic despre modul în care aceste obiective trebuie îndeplinite în mod concret.

Mi-am imaginat că această criză economică şi financiară, cea mai mare de la Al Doilea Război Mondial, care acum se adânceşte ca urmare a crizei deficitelor bugetare, s-ar afla în fruntea listei de preocupări a Comisiei. În opinia mea, acesta ar fi fost punctul de plecare logic, din moment ce ambele crize au schimbat semnificativ situaţia.

Dacă nu doar ne oprim la intenţii măreţe, ci şi dorim să realizăm ceva în următorii zece ani, va trebui să abordăm câteva puncte concrete.

În primul rând, este nevoie să ne revizuim posibilităţile financiare – nu numai în UE, ci şi în fiecare stat membru, conform unor criterii uniforme – astfel încât să ştim cu adevărat în ce punct ne aflăm, de ce libertate financiară dispunem şi ce anume ne permitem să facem.

În al doilea rând, trebuie să dezvoltăm un mecanism de gestionare a crizelor pentru a nu ne mai dezechilibra în viitor, în cazul în care noi furtuni se vor abate asupra pieţelor.

În al treilea rând, trebuie să finalizăm piaţa internă acolo unde aceasta nu este încă finalizată, inclusiv pentru servicii. În această privinţă, am aşteptări mari de la raportul dlui Monti.

În al patrulea rând, trebuie să stabilim în mod convingător modul în care vom completa politica monetară comună cu o politică economică şi financiară, şi chiar fiscală, comună şi strâns corelată.

În al cincilea rând, trebuie să stabilim cât mai detaliat modul în care putem înlocui divergenţa constatată între statele membre cu o convergenţă sporită, concentrându-ne asupra proiectelor economice cu adevărat europene. Acestea sunt numeroase: politica energetică, interconexiunile energetice, reţelele de drumuri şi de cale ferată de mare viteză, sistemele de navigaţie şi multe asemenea proiecte.

  Emilie Turunen (Verts/ALE). - (DA) Dle preşedinte, aş dori să încep prin a afirma că lucrul la strategia UE 2020 este foarte important, deoarece trebuie să abordăm cu multă seriozitate modul în care ne vom autosusţine în viitor în Europa. Trebuie să abordăm cu mare seriozitate problema viitorului celor 23 de milioane de cetăţeni europeni fără locuri de muncă. Totuşi, în ansamblu, noi, cei din Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, suntem de părere că strategia duce lipsă de obiective specifice într-un număr important de domenii, menite să transforme proiectul unei Europe sociale într-o prioritate de vârf în următorii 10 ani.

În primul rând, nu vedem niciun obiectiv clar de reducere a numărului de tineri şomeri, care este alarmant de ridicat în toate statele membre. Primele măsuri în acest sens ar putea fi introducerea unei garanţii pentru tinerii europeni, care ar sprijini integrarea tinerilor pe piaţa muncii. În al doilea rând, ar trebui să ne asigurăm că avem obiective specifice de combatere a sărăciei. Cred că ar fi ruşinos ca statele membre europene din cea mai bogată regiune a lumii să nu se poată pune de acord în privinţa unor obiective specifice de reducere a sărăciei. Unii vor spune că această definiţie nu le este pe plac. Acestora le voi spune să nu se lase intimidaţi de detalii. Alţii declară că tratatele nu ne asigură un temei juridic. Acestora le voi răspunde că avem noul Tratat de la Lisabona.

În al treilea rând, trebuie să lucrăm într-o manieră consecventă la un plan obligatoriu de ocupare a forţei de muncă. Trebuie să corelăm investiţiile în economia ecologică cu noi locuri de muncă. Trebuie să reeducăm şi să formăm forţa de muncă pentru a putea ocupa aceste locuri de muncă. În ultimul rând, şefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale UE trebuie să se asigure de existenţa unui obiectiv distinct de dezvoltare a unei Europe sociale, în care să se aplice acelaşi nivel de voinţă în domeniul ocupării forţei de muncă şi al asigurărilor sociale şi unde accentul să nu se pună doar pe cantitatea, ci şi pe calitatea locurilor de muncă create. UE 2020 nu asigură încă aceşti parametri, ceea ce înseamnă că mai avem încă de lucru în această privinţă.

  Malcolm Harbour (ECR). - Dle preşedinte, doresc să aduc în discuţie lipsa de ambiţie pe care o constat în ceea ce priveşte strategia UE 2010 şi modul în care putem utiliza instrumentele de care dispunem în prezent, adică piaţa unică, pentru a o face să funcţioneze foarte eficient şi să creeze noi oportunităţi şi locuri de muncă: ceva în genul celor aduse în discuţie de dna Turunen. Nu este suficient – şi doresc să spun acest lucru Preşedintelui şi Consiliului, iar dl comisar sper să fie atent – să plasăm piaţa unică şi realizarea sa în cadrul următorului titlu: „Piese lipsă şi blocaje”. Este mult mai importantă de atât, stimaţi colegi! Şi, pur şi simplu, nu este suficient să afirmi că vor fi propuse acţiuni de către Comisie; aici este vorba despre o cooperare între Comisie şi statele membre.

Comisia din care fac parte, respectiv Comisia pentru piaţa internă, a adoptat săptămâna aceasta cu o majoritate uriaşă un raport care stabileşte nişte idei deosebit de ambiţioase de acţiune comună pentru finalizarea pieţei unice. Îl veţi primi săptămâna viitoare împreună cu raportul profesorului Monti. Să aruncăm, ambele părţi, o privire asupra câtorva modificări fundamentale din acest raport. Ceea ce dorim este o lege a pieţei unice, un set de obiective politice clare pentru finalizarea pieţei unice, şi, de asemenea, achiziţii publice, acestea fiind un instrument extrem de puţin utilizat în atingerea obiectivelor de realizare a tehnologiilor inovatoare şi ecologice. Acest document abia dacă le menţionează. Dumnezeule, de ce vorbim despre alte obiective când, de fapt, nu reuşim să ne urnim cu ceea ce deja avem?

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle preşedinte, această strategie nu răspunde la problemele serioase cu care ne confruntăm, cu atât mai puţin la adevăratul dezastru economic şi social produs de impunerea politicilor de liberă concurenţă în unele state membre cu economii mai fragile. Este greşit să insişti asupra unor politici identice cu Strategia liberală de la Lisabona, care a trecut în plan secundar obiectivele anunţate cu 10 ani în urmă, de ocupare totală a forţei de muncă şi de eradicare a sărăciei şi care, în schimb, a acordat prioritate intereselor grupurilor financiare şi economice, spre câştigul acestora, dar în detrimentul situaţiei sociale şi a ocupării forţei de muncă.

Este suficient să analizezi consecinţele aplicării criteriilor oarbe ale Pactului de stabilitate şi ale liberalizării şi privatizării sectorului serviciilor publice strategice, inclusiv a serviciilor financiare, energetice, de transport şi poştale. Este suficient să vezi ce se întâmplă pe piaţa forţei de muncă, afectată de scăderea siguranţei locurilor de muncă şi de creşterea şomajului care astăzi depăşeşte cifra de 23 de milioane, la care se pot adăuga cele 85 de milioane de persoane care trăiesc în sărăcie.

Contrar a ceea ce se încearcă să ne facă să credem, toţi indicatorii arată că, dacă strategiile urmate până în prezent continuă, ratele de creştere economică vor fi foarte reduse şi chiar mai reduse decât în alte părţi ale lumii, ceea ce înseamnă că şomajul va creşte, siguranţa locurilor de muncă va scădea şi acestea vor fi mai prost plătite, iar sărăcia şi excluderea socială se vor acutiza. În mod regretabil, bugetul Uniunii nu răspunde defel nevoii de coeziune economică şi socială, după cum o demonstrează situaţia Greciei.

De aceea, este timpul să evaluăm şi să admitem consecinţele politicilor urmate. Este timpul să acordăm prioritate unei dezvoltări durabile la nivel social. Este timpul să punem capăt speculaţiei financiare şi dominaţiei finanţelor asupra economiei. Este timpul să punem capăt Pactului de stabilitate şi să alocăm Băncii Centrale Europene alte funcţii, să impunem controale eficiente în sectorul financiar şi să acordăm prioritate unui pact autentic pentru progres şi dezvoltare socială.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, faptul că ne aflăm aici, că discutăm şi că analizăm conţinutul strategiei Europa 2020 în timp ce în Atena mor muncitori, iar o ţară, o naţiune este în pragul colapsului, exprimă o imagine grăitoare sau, voi merge chiar mai departe, grotescă a politicilor europene.

Este absolut remarcabil faptul că, într-o situaţie de acest gen, Comisia nu consideră că ar trebui să se autoanalizeze în mod profund şi îndelungat, de parcă nu ar realiza că această criză, care în unele privinţe a atins, aş spune, proporţii dramatice, este o consecinţă a mai multor erori serioase, lucru demonstrat de eşecul Strategiei de la Lisabona. Multe erori şi un singur acuzat: moneda euro.

Veniţi aici şi afirmaţi în toate declaraţiile dumneavoastră că Grecia este un caz singular, dar veţi acelaşi lucru – să sperăm că aceasta nu se va întâmpla – când va apărea o situaţie similară, de exemplu în Spania: va fi oare acesta un nou caz singular? Ne-am cam săturat să tot auzim scuza cazului singular: criza subprime a fost tot un caz singular. Este greu de crezut şi foarte greu de acceptat ceea ce Comisia declară, din moment ce Uniunea Europeană nu a decis încă să cureţe băncile din Europa şi să spună deţinătorilor de economii, producătorilor şi economiei reale câtă mizerie mai este încă în băncile europene, pentru a dezvolta o strategie.

Trebuie să reţinem aceste aspecte şi să nu uităm că o strategie serioasă trebuie să se bazeze pe economia reală, pe sistemul de întreprinderi mici şi mijlocii, şi, fireşte, aceasta trebuie să acorde şi lucrătorilor un rol responsabil, prin participarea acestora.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cea mai mare problemă a UE este, fără îndoială, şomajul. Totuşi, nu putem da vina pe lucrători, pe micii proprietari sau întreprinzători pentru această situaţie. Singurul vinovat este filozofia politică şi economică ce a coalizat cu firmele multinaţionale împotriva lucrătorilor, a micilor proprietari şi a micilor antreprenori locali. Multinaţionalele dezrădăcinate, orientate exclusiv spre profit vor să înşface partea leului, contribuind cât mai puţin posibil la cheltuielile publice.

Pentru statele membre ale Uniunii Europene, orice decizie strategică în favoarea intereselor locale este bună, iar orice decizie care susţine hegemonia multinaţionalelor este rea. Jobbik ar dori să pună capăt monopolului economic al multinaţionalelor şi să redea Europa micilor proprietari şi afacerilor familiale, în aşa fel încât, cu ajutorul lor, să putem eradica şomajul din Comunitatea Europeană.

  Herbert Reul (PPE). – (DE) Dle preşedinte, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului şi dle preşedinte al Comisiei, preşedintele Comisiei tocmai a afirmat că în vremuri ca acestea nu putem avea o atitudine de „pauperizare a vecinului”, ci avem nevoie mai întâi de cooperare şi de acţiune decisivă. Acest lucru este adevărat. De aceea, avem nevoie şi de o strategie de acţiune. Totuşi, impresia mea este că acest proiect 2020 şi în special modul în care îl vom negocia şi finaliza aici nu implică o strategie autentică. Seamănă mai degrabă cu o reflecţie transpusă pe hârtie, a cărei evidenţiere se face acum forţat prin trecerea rapidă a unui rulou compactor cu aburi pe deasupra acesteia. Este îndoielnic că aceasta ar fi soluţia pentru evitarea problemelor pe care dl Barroso le-a descris foarte bine. De exemplu, a afirmat că cea mai mare problemă a Strategiei de la Lisabona a fost faptul că părţile afectate nu erau implicate, că nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea pentru aceasta şi că, din acest motiv, ei nu s-au implicat în punerea sa în aplicare. Exact asta s-a întâmplat.

Totuşi, dacă aşa stau lucrurile, atunci în cazul unei noi strategii nu trebuie să ne grăbim, pentru a putea face părţile în cauză să se implice în mod real şi apoi să o putem dezbate cu calm. Înţeleg faptul că, acum când criza financiară şi situaţia Greciei ne prezintă zilnic probleme noi, nu o putem trata astfel. Nici asta nu este o critică. Ceea ce critic este faptul că în Parlament acceptăm să ni se dicteze modul în care ne ocupăm de program.

În cadrul Conferinţei preşedinţilor de comisii, ne-am exprimat de mai multe ori dorinţa de a structura programul cu mai multă grijă, pentru a putea să ne desfăşurăm activitatea într-un mod mai temeinic. În schimb, procedura este accelerată, astăzi ţinem o dezbatere şi vom avea o alta în perioada de sesiune din mai, iar în iunie propunerea va pleca la Consiliu şi cam aceasta este totul. Să nu fiţi surprinşi dacă la sfârşit nu vor exista schimbări vizibile în privinţa măsurilor adoptate. Nu m-ar surprinde, întrucât nu putem schimba nimic în felul acesta. Avem nevoie de o analiză atentă şi nu de concluzii superficiale de genul celor pe care dna comisar pentru combaterea schimbărilor climatice le-a formulat recent – care sunt deduse din situaţia crizei şi din faptul că acum se emite mai puţin CO2 – astfel că acum putem stabili o ţintă de 30 % sau de 40 %.

Standardul nu poate fi dat de criză! Standardul trebuie să fie o perspectivă inovatoare. Trebuie să analizăm atent situaţia şi să ne gândim temeinic la concluziile pe care le putem trage din inovaţii, din dezvoltarea economică, din inovare şi cercetare. Dar bineînţeles că nu o vom face.

  Alejandro Cercas (S&D). – (ES) Îi mulţumesc dlui López Garrido, îi mulţumesc celui care poate transmite mesajul preşedintelui Colegiului Comisarilor.

Sper că vorbele dumneavoastră vor fi urmate de fapte şi că în iunie vom vedea un Consiliu diferit de cel pe care l-am văzut în primăvară. Spun aceasta, deoarece vorbele dumneavoastră, pe care le sprijin de la un capăt la altul, nu mă liniştesc şi nu îmi spulberă temerile de a vedea un Consiliu apatic, plin de suspiciuni, ceea ce uneori chiar ridică probleme care ne îngrozesc, de exemplu faptul că obiectivele, marile noastre obiective politice calculate nu sunt recomandabile şi nici măcar posibile.

Vă mulţumesc dle López Garrido şi sper că Preşedinţia spaniolă va rezolva toate incertitudinile. Spun acest lucru, deoarece sunt convins că, la momentul potrivit, aceste vremuri vor fi considerate importante pentru istoria Europei. Sunt vremuri foarte confuze, în care provocările majore ţin de voinţa noastră de a avea o Europă mai puternică sau mai slabă.

Acesta este scopul strategiei Europa 2010. Peste 10 ani vom fi mai mult sau mai puţin uniţi? Va fi victoria adjudecată de către cei convinşi că trebuie să conlucrăm pentru a rezolva problemele economice şi sociale sau de către cei retrograzi, satisfăcuţi de naţionalism, care distrug chiar şi elementele fundamentale construite în ultimii 40 de ani? Vom fi dispuşi să acordăm mai mult sprijin? Vom fi pregătiţi să adoptăm obiective de solidaritate reciprocă, să împărţim în mod egal, să creăm mai multă bogăţie pe care să o împărţim în mod egal, sau vom lăsa toate acestea în seama pieţelor?

Nu cred că, după cum au afirmat unii colegi, acest lucru s-a întâmplat din cauza unei Europe prea puternice, a unei reglementări sau a unei justiţii sociale excesive. Dimpotrivă, criza a apărut ca urmare a unei Europe prea slabe, a lipsei de reglementare.

Din acest motiv, aş dori să lansez un dublu apel, dle López Garrido: menţineţi obiectivele de combatere a sărăciei şi de promovare a unei mai bune educaţii, care sunt prezente în textul Comisiei, dar nu şi în cel al Consiliului, şi asociaţi Parlamentul cu vocea poporului, astfel încât agenda poporului să poată fi mai degrabă agenda Europei, şi nu agenda tehnocraţilor sau a aşa-ziselor „pieţe”, care este deseori agenda speculanţilor.

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Dle preşedinte, ceea ce afectează Grecia, ne afectează pe toţi, inclusiv ţările din afara zonei euro. Nevoia actuală a Europei este să fie unită şi să acţioneze ferm, nu să se divizeze şi mai mult. În consecinţă, dle comisar, este regretabil că 11 ţări nu vor fi prezente vineri. S-a spus că avem un destin comun în Europa. Din păcate, aceasta nu se aplică în momentul de faţă.

Fireşte că supravegherea pieţelor financiare trebuie intensificată şi că ne trebuie o legislaţie mai dură. Această necesitate o pot înţelege chiar şi eu, în calitate de liberal, dar aceste măsuri trebuie să fie echilibrate şi coordonate la nivel global.

Să acţionăm ferm şi agresiv dacă este necesar, dar nu sub imperiul panicii. Trebuie să ne păstrăm capul cât mai limpede, astfel încât să nu îngreunăm şi mai mult redresarea economică, care, în pofida a tot ceea ce se întâmplă şi a situaţiei din Grecia, este fezabilă.

Declaraţia dlui Bloom m-a indispus. Dânsul nu este prezent, însă compararea Uniunii Europene cu Uniunea Sovietică este o insultă adusă tuturor celor care au suferit sub tirania sovietică şi milioanelor de oameni care şi-au pierdut viaţa. Cred că dl Bloom ar trebui să ceară scuze tuturor celor pe care i-a insultat.

  Lajos Bokros (ECR). - Dle preşedinte, atunci când prim-ministrul spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero, a inaugurat Preşedinţia spaniolă la Strasbourg, a ţinut un discurs despre Europa 2020, fără să menţioneze mai întâi de toate motivul pentru care a eşuat strategia de la Lisabona. I-am pus atunci următoarea întrebare: cum de este posibil ca cineva să prezinte o strategie nouă, fără să analizeze eşecul celei anterioare?

Acum nu-mi rămâne decât să repet întrebarea, deoarece noul document nu spune absolut nimic despre motivul pentru care acest eşec a fost posibil. Vă rog, Señor Garrido, să-mi răspundeţi la întrebare: cum de este posibilă stabilirea unui nou set de obiective foarte ambiţioase, fără a analiza mai întâi cauzele eşecului Strategiei de la Lisabona?

  Cornelis de Jong (GUE/NGL). - (NL) Dle preşedinte, provoc Comisia şi Consiliul să facă alegeri clare. În primul rând: să aleagă democraţia. Cum intenţionează Consiliul să ia decizii care vor stabili politicile socioeconomice în statele membre pentru o perioadă de zece ani, fără ca votanţii să-şi poată exprima opiniile asupra acestora în perioada respectivă de zece ani? De exemplu, aceasta ar însemna ca un prim-ministru olandez aflat la final de mandat să poată lua decizii pentru o perioadă de zece ani, lucru care este pur şi simplu inacceptabil.

În al doilea rând: munca trebuie remunerată. Obiectivul de ocupare a forţei de muncă în proporţie de 75 % sună bine, dar Europa nu mai are nevoie de lucrători săraci. De fapt, cum defineşte Consiliul ocuparea forţei de muncă?

În al treilea rând: să aleagă cheltuielile publice sănătoase. Cum poate Comisia să prezinte un buget pentru 2011, care promite o creştere de nu mai puţin de 5,8 %, în timp ce strategia Europa 2020 pune un puternic accent pe măsurile de austeritate?

În al patrulea rând: să aleagă o piaţă internă socială. Sunt Comisia şi Consiliul de acord cu Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor care a propus ca piaţa internă să prezinte mai mult etos social şi ca procedurile de licitare să se concentreze mai mult pe calitate şi justiţie socială?

În al cincilea rând: să aleagă reducerea sărăciei. În ceea ce priveşte reducerea sărăciei, Consiliul vizează numai creşterea economică. În ultimii ani, creşterea economică a produs în principal manageri cu salarii de top, dar cei săraci devin şi mai săraci. De exemplu, ce măsuri veţi adopta pentru a vă asigura că persoanele cel mai bine plătite şi băncile, şi nu cei săraci, plătesc preţul crizei?

  Mara Bizzotto (EFD). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, pentru a aborda în mod constructiv problema ocupării forţei de muncă, sunt necesare trei cuvinte-cheie pentru acţiunea UE: reacţionează, dezvoltă, asigură.

Reacţionează: şi anume, lăsaţi la o parte accentele festive ale europropagandei pentru a acţiona practic în problemele care îi afectează pe cetăţenii UE, asigurând o corelare directă între formare, piaţă şi cerinţele teritoriale şi schimbând percepţia tinerilor asupra activităţilor meşteşugăreşti.

Dezvoltă: şi anume, faceţi din strategia Europa 2020 o sinteză pozitivă a cerinţelor întreprinderilor şi ale lucrătorilor, pentru a sprijini piaţa muncii acolo unde flexisecuritatea contractelor de muncă este cea care răspunde la instabilitatea cererii pieţei.

Asigură: şi anume, daţi de lucru celor care şi-au pierdut locurile de muncă, în primul şi în primul rând cetăţenilor noştri: în consecinţă, statele membre trebuie să stabilească politici în domeniul imigraţiei în funcţie de cerinţele reale ale acesteia şi, având în vedere cei 23 de milioane de şomeri, să ia în considerare blocarea pentru câţiva ani a imigraţiei din afara UE. Nu văd nicio altă soluţie de protejare a slujbelor, a sistemului nostru social. Avem nevoie de pragmatism, curaj şi descentralizare.

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - O creştere economică durabilă presupune investiţii masive şi coerente şi în sectorul transporturilor. Sectorul transporturilor reprezintă 10 % din produsul intern brut al Uniunii Europene şi înseamnă peste 10 milioane de locuri de muncă.

Invit pe această cale Comisia Europeană şi Consiliul ca, în definitivarea strategiei UE 2020, să ia în considerare şi următoarele aspecte foarte relevante care ţin de domeniul transporturilor: promovarea cercetării, dezvoltării şi inovării, pentru a se ajunge la aşa-numitul transport verde; întărirea obiectivului european de decarbonizare a transporturilor, prin utilizarea de resurse alternative, autovehicule electrice, ITS, management inteligent al traficului, inclusiv în sectorul aviatic; întărirea coordonării în domeniul infrastructurilor, pentru întărirea protecţiei mediului, a condiţiilor sociale ale muncitorilor, precum şi a siguranţei şi securităţii pasagerilor.

În domenii specifice, aş dori să subliniez următoarele aspecte absolut necesare: urgentarea implementării cerului unic european în aviaţie, urgentarea realizării interoperabilităţii în sectorul feroviar, extinderea şi îmbunătăţirea infrastructurilor rutiere şi a securităţii şoselelor europene în domeniul transportului rutier, îndeplinirea comodalităţii în porturile interioare şi extinderea autostrăzilor mării în domeniul transportului maritim şi fluvial, urgentarea dezvoltării durabile a mobilităţii urbane.

Comisia Europeană trebuie să ia în calcul toate aceste aspecte referitoare la mobilitate, care trebuie să fie unul dintre elementele centrale ale strategiei UE 2020. Dezvoltarea coordonată a sectorului transporturilor este cheia dezvoltării durabile, a păstrării şi a creării de locuri de muncă stabile.

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Dle preşedinte, vă mulţumesc mult! În calitate de cetăţean elen, permiteţi-mi să încep prin a-mi exprima regretul profund pentru tragicele evenimente petrecute la mine în ţară, care s-au soldat cu moartea a trei cetăţeni blocaţi într-o bancă, căreia, în timpul unei mari demonstraţii, complet paşnice, elemente extremiste i-au dat foc.

Întrucât ştiu că întreaga Europă şi mass-media europeană privesc astăzi Grecia, aş dori să profit de această ocazie tragică pentru a cere colegilor deputaţi de faţă să dea dovadă de responsabilitate, gravitate, solidaritate şi, în primul rând, de respect faţă de o naţiune aflată acum într-un moment atât de dificil. Spun acest lucru deoarece mă tem că, începând de mâine, anumite ziare europene importante din unele capitale vor susţine, tocmai din cauza acestor evenimente tragice, că temerile şi îndoielile lor privind capacitatea şi determinarea Greciei de a pune în aplicare deciziile foarte dificile de reformare a sistemului său financiar sunt justificate.

Deoarece, chiar în ziua imediat următoare adoptării acordului de duminica trecută, a fost reluată vechea poveste, pe care o tot auzim din 11 februarie, cu o serie de comentarii privind ineficienţa măsurilor elene şi perspectivele de restructurare a datoriei Greciei, cu speculaţii privind posibilitatea ca ţara să părăsească zona euro şi, desigur, cu noi atacuri ale pieţelor, atât asupra obligaţiunilor emise de guvernul elen, cât şi asupra celor emise de guvernele portughez şi spaniol.

Dat fiind faptul că dezbatem şi perspectivele strategiei 2020, mă întreb unde se va ajunge. Unde ne îndreaptă această dependenţă absolută a economiilor naţionale de crizele pieţelor, de ratingurile acordate de agenţiile de rating al creditelor, care nu răspund în faţa nimănui şi ale căror ratinguri, fie că sunt corecte sau nu, referitoare la companii sau state, în special la statele din zona euro, nu au absolut nicio consecinţă şi nu sunt supuse niciunei forme de control?

(Aplauze)

  Ramona Nicole Mănescu (ALDE). - Pe parcursul ultimilor doi ani ne-am confruntat cu cea mai gravă criză economică mondială. Prin urmare, este vital ca eforturile noastre să fie mai bine orientate pentru a da un impuls competitivităţii, productivităţii şi potenţialului de creştere economică.

Obiectivele strategiei trebuie să fie realiste şi, tocmai de aceea, trebuie definite în strânsă corelare cu obiectivele naţionale ale statelor membre, stabilite la rândul lor în funcţie de priorităţile şi specificităţile fiecărui stat membru. Prin urmare, vreau să salut ideea ca obiectivele asumate la nivel comunitar să fie împărţite în obiective naţionale diferite.

În cadrul unei rezoluţii a Parlamentului, am solicitat Comisiei să prezinte noi măsuri ca, de exemplu, posibile sancţiuni pentru statele membre care nu aplică strategia şi stimulente pentru cele care o aplică. Astfel, finanţarea din partea Uniunii Europene ar trebui să fie condiţionată de obţinerea de rezultate, dar şi de compatibilitatea cu obiectivele strategiei, însă nu trebuie să nesocotim importanţa politicii de coeziune pentru atingerea obiectivelor economice şi de dezvoltare ale Uniunii Europene.

Trebuie deci să analizăm cu atenţie propunerile Comisiei, pentru că o propunere ca aceea de suspendare automată a fondurilor structurale în cazul statelor membre cu deficit bugetar mare ar constitui o măsură nerealistă şi în dezacord total cu obiectivele politicii de coeziune şi anume acelea de a reduce disparităţile dintre statele membre.

  Oldřich Vlasák (ECR). – (CS) Uniunea Europeană reprezintă cea mai mare entitate geopolitică din lume ca populaţie. Succesul nostru de până acum, pe care trebuie să-l abordăm cu multă umilinţă în actuala perioadă de criză, constă în abilitatea economiilor noastre de a-şi dezvolta capacităţile de inovare şi, îndeosebi, de export.

Acest lucru se evidenţiază clar în comparaţie cu ţări concurente precum SUA şi Japonia, dar şi China, India şi Brazilia. În acest context, consider că este important să menţinem accentul strategic în special pe creştere economică şi locuri de muncă. În această privinţă, nu trebuie să permitem ca problemele sociale şi schimbările climatice să ne distragă atenţia de la obiectivele principale.

În acelaşi timp, trebuie să reţinem că o premisă esenţială pentru o creştere inteligentă şi durabilă în statele membre şi în regiunile şi municipalităţile acestora este infrastructura suficientă, atât din punct de vedere al transportului, cât şi al mediului. În strategia Europa 2020, acest aspect nu este luat în seamă suficient şi, din acest motiv, accentul esenţial pe continuarea şi consolidarea investiţiilor în dezvoltarea infrastructurii este complet deficitar, în special în acele state şi regiuni în care, în prezent, aceasta este insuficient dezvoltată.

  Joe Higgins (GUE/NGL). - Dle preşedinte, strategia-cheie pe care Comisia o are pentru Europa până în 2020 este încrederea în capitalismul neoliberal şi într-un sistem de piaţă, cu alte cuvinte, exact aceiaşi factori care au afundat lumea în haosul economic actual şi care se regăsesc în răspunsul Comisiei şi al guvernelor din UE la criza financiară din Grecia: o capitulare ruşinoasă în faţa speculaţiilor şi oportunităţilor vânate de rechinii de pe pieţele financiare; cerând clasei muncitoare, pensionarilor şi săracilor din Grecia să-şi reducă drastic serviciile şi standardele de viaţă pentru a hrăni lăcomia insaţiabilă a acestor pieţe financiare, care nu sunt un zeu atotputernic, aşa cum comentatorii din mass-media ar dori să ne facă să credem, ci bănci de investiţii, operatori ai fondurilor cu capital de risc, deţinători de obligaţiuni şi alţi paraziţi de aceeaşi teapă, care caută să obţină profituri uriaşe prin speculaţii deliberate pentru a crea instabilitate financiară şi a-i exploata ulterior la sânge pe cei care muncesc cu adevărat. Aceasta este Europa pe care ne-o dorim în 2020?

Sunt de-a dreptul patetice apelurile dlui Barroso la responsabilitate: cereţi unui rechin să renunţe la apetitu-i pentru sânge! Riposta clasei muncitoare din Grecia ar trebui să fie susţinută de muncitorii din întreaga Europă. Trebuie să înfrângem dictatura pieţei. Acest lucru nu va fi realizat de idioţi care dau foc la bănci, ci printr-o mobilizare generală susţinută, prin greve ale clasei muncitoare şi prin înlocuirea sistemului bolnav cu un socialism democratic şi o societate cu adevărat umană, care să fie creată până în 2020.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Cu tot respectul pentru documentele depuse, nu putem ignora similitudinea acestora cu cincinalele al căror scop era acela de a aduce prosperitate în blocul estic. Ele încep chiar prin a recunoaşte că, din diverse motive, strategia anterioară nu a avut succes.

Apoi stabilesc obiective îndrăzneţe şi încearcă să convingă lumea că de data aceasta chiar va fi mai bine. Totuşi, nu a fost mai bine. Strategiile au venit şi au plecat, iar economia s-a prăbuşit. Aceste strategii nu au respectat regulile de bază ale vieţii economice. Europa de astăzi este sleită, în ciuda faptului că deţine o pondere a populaţiei educate mai mare decât ţări mai prospere, cum ar fi China sau India. De ce? Deoarece răspunde la fiecare nouă problemă în acelaşi mod în care o face Consiliului Europei sau Comisia, prin înfiinţarea unei noi instituţii sau autorităţi. Cei mai educaţi dintre europeni dispar apoi în diferite organizaţii, iar aceste milioane de oameni educaţi, care ar putea desfăşura activităţi creative în alte domenii, de exemplu în inovaţii sau dezvoltare în sectorul de producţie, doar mută hârţoage dintr-un birou în altul şi irosesc resursele comune.

Doamnelor şi domnilor, dacă dorim cu adevărat să reuşim, trebuie în primul rând să simplificăm normele de coexistenţă şi de desfăşurare a afacerilor şi să reducem povara administrativă. Trebuie să creăm spaţiu pentru valorificarea independenţei, a spiritului întreprinzător şi a creativităţii oamenilor şi să redirecţionăm resursele financiare, pe care în prezent le cheltuim cu administraţia, spre progres şi să sprijinim inovarea şi dezvoltarea în sectorul producţiei.

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, obiectivele noastre sunt comunitatea Europei, o uniune politică credibilă, creşterea susţinută, ocuparea durabilă a forţei de muncă şi inovarea, coeziunea socială şi competitivitatea durabilă.

Europa 2020 nu este scopul nostru. Europa 2020 trebuie să fie un instrument care să ne permită să ne atingem obiectivele. Trebuie să devină declaraţia Robert Schuman a anului 2010 şi să fie la fel de tangibilă precum cea din 9 mai 1950. Europa 2020 nu trebuie să degenereze într-o sumă de dorinţe irealizabile pentru viitor sau într-un coş de gunoi plin cu toate problemele nesoluţionate şi frustrările noastre. Trebuie să fie un instrument tangibil, finanţabil, durabil, care să ne ofere un răspuns la criză şi trebuie să fie un proiect motivant, verificabil al Uniunii Europene, pe care să-l putem sancţiona. Europa 2020 trebuie să pună în mişcare proiecte specifice pentru creşterea economică, ocuparea forţei de muncă, cercetare, inovare şi competitivitate durabilă.

Trebuie să revizuim finanţele de care dispun toate statele membre şi Uniunea Europeană, pentru a putea avea un punct de plecare onest pentru planurile noastre de viitor, astfel încât să ştim ce trebuie să finanţăm şi pentru ce avem nevoie de bani. De asemenea, trebuie să verificăm dacă Europa 2020 concordă cu politicile noastre naţionale privind bugetul, fiscalitatea, cercetarea, energia, inovarea şi afacerile sociale. Ar trebui să sprijinim în întregime măsurile dlui Rehn.

Europa 2020 trebuie să fie o expresie a noii voinţe politice comune şi răspunsul nostru la, din păcate, naţionalismul, egoismul şi protecţionismul în creştere. Haideţi să finalizăm piaţa internă şi, coroborat cu uniunea monetară, să creăm o uniune economică puternică, care să fie parte integrantă a unei uniuni politice credibile. De aceasta avem nevoie, nici de mai mult, nici de mai puţin.

  Sergio Gaetano Cofferati (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, trebuie să vă împărtăşesc îngrijorarea mea legată de summitul din iunie, întrucât nu întrevăd nimic nou în dezbatere care să poată îndrepta recomandările Consiliului de primăvară. Aceste recomandări au decepţionat, deoarece, la elaborarea lor, criticile aduse la acea vreme restricţiilor de la Lisabona şi consecinţelor eşecului punerii în aplicare a câtorva dintre cele mai importante planuri politice şi culturale au fost complet ignorate.

Ele sunt decepţionante şi pentru că ignoră criza: Sunt prezentate într-o manieră generală 10 puncte, fără nicio legătură logică între ele; ele reprezintă suma bunelor intenţii care, totuşi, nu par să clădească o politică. Ne aflăm încă în aceeaşi situaţie. De asemenea, nu observ o dorinţă reală de a identifica priorităţi. Problema Europei este nivelul său de competitivitate în sistemul global. De aceea, nu poate ignora coeziunea socială, unul dintre factorii fundamentali ai competitivităţii. Fără coeziune, nicio ţară, cu atât mai puţin un grup supranaţional, nu este capabilă să rămână pe piaţa mondială, deoarece ar exista conflicte interne care ar face-o să devină din ce în ce mai puţin competitivă.

Pe de altă parte, există problema inovării: nu este suficient doar să o menţionezi; trebuie să stabilim obiective specifice, care nu sunt prezente în recomandări, privind cantitatea de resurse ce trebuie alocată pentru inovarea atât a produselor, cât şi a proceselor. Numai calitatea, atât în viaţa civilă, în muncă, cât şi, pe de altă parte, în producţia de bunuri şi servicii, poate face ca Europa să redevină competitivă în urma consecinţelor extrem de grave ale acestei crize. În cele din urmă, aş adăuga că există o problemă care nu este menţionată niciodată: putem urmări obiective ambiţioase dacă avem şi integrare politică. Statele membre nu discută despre asta, ele au închis subiectul: gestionarea dezastruoasă a crizei din Grecia o dovedeşte.

  Ivo Strejček (ECR). – (CS) Vin dintr-un stat membru în care până la vârsta de 28 sau 29 de ani am trăit într-un sistem bazat pe planificarea centralizată, în care viaţă era reglementată prin planuri cincinale, iar toate acestea erau întotdeauna înlocuite cu noi planuri, întrucât cele anteriore nu erau niciodată îndeplinite. De aceea, vă rog să mă iertaţi dacă probabil sunt sensibil sau extrem de sensibil atunci când vine vorba despre a planifica modul în care Europa va arăta în 2020 şi dacă, în timpul acestei dezbateri cu siguranţă interesante, nu ţinem seama sau ţinem prea puţin seama de ceea ce se întâmplă astăzi nu numai în Grecia, ci în toată zona euro. Am ascultat cu atenţie dezbaterea din Parlament toată după-amiaza şi am auzit apeluri pentru o Europă mai puternică, pentru mai multă centralizare, pentru mai mult control centralizat. În acest moment şi în această dezbatere, aş dori să vă răspund că avem nevoie de mai puţină centralizare şi de mai multă încredere în piaţă, de o piaţă şi de un mecanism de piaţă mai puternice, întrucât ceea ce se întâmplă cu adevărat astăzi, nu numai în UE şi nu numai în zona euro, dar şi în SUA şi în alte ţări similare, este povestea incredibilului eşec al intervenţiei statului.

  Pilar del Castillo Vera (PPE). – (ES) Dle preşedinte, mulţi colegi deputaţi s-au întrebat de ce Agenda de la Lisabona a eşuat şi dacă ar trebui să începem prin a analiza acel eşec pentru a putea face următorii paşi.

În opinia mea, problema Agendei de la Lisabona a constat în faptul că aceasta nu a fost altceva decât un simbol închis într-un balon, care nu a fost pus în aplicare absolut deloc. În final am descoperit că, pe de o parte, exista o teorie, Agenda de la Lisabona, despre care vorbeam toţi, şi că, pe de altă parte, exista practica, care nu avea nimic de-a face cu aceasta.

Din acest motiv, în opinia mea, pe baza acestei experienţe, strategia Europa 2020 trebuie să fie o agendă nouă, care se poate aplica în viitor numai dacă există un angajament răsunător – aş accentua, un angajament răsunător – din partea tuturor instituţiilor: instituţiile politice europene şi naţionale.

Acest angajament trebuie, de asemenea, să poată fi verificat şi evaluat; trebuie să fie unul despre care să fim informaţi şi pe care să-l putem corecta imediat dacă angajamentele nu sunt îndeplinite atunci când apar eşecuri. În aşa fel încât să nu ne trezim în situaţii extreme. Ori înţelegem cu toţii că acest proiect comun are nevoie de aceste instrumente pentru a progresa, ori vom fi ajunge în curând într-o situaţie similară.

  Jo Leinen (S&D). – (DE) Dle preşedinte, tema Strategiei de la Lisabona era competitivitatea, fiind o strategie economică cu accente unilaterale puternice, care, desigur, a eşuat parţial. Sunt astfel foarte mulţumit că tema strategiei UE 2020 este acum dezvoltarea durabilă. Aceasta este calea corectă şi implică de asemenea un echilibru mai bun între dezvoltarea economică, socială şi de mediu, pe de o parte, şi nevoi, pe de altă parte.

Dezavantajul dezvoltării durabile constă în faptul că este un concept foarte general căruia îi lipseşte substanţa. De aceea, este necesar să-i conferim un caracter mai specific. În această privinţă, documentul Comisiei este mult prea vag, întrucât lipsesc prea multe elemente ale tabloului de ansamblu ca să ne permită să-l punem în aplicare. O Europă cu o gestionare eficientă a resurselor este abordarea corectă – avem puţine rezerve energetice şi de materii prime – dar ne lipsesc obiectivele şi instrumentele care să ne aducă în punctul de utilizare eficientă a resurselor în producţie şi în consum. În această privinţă, sper că până în iunie să dispunem de ceva mai concret şi că vom şti precis ce are de făcut fiecare dintre noi – ce va face Comisia, ce va face Parlamentul şi ce vor avea de făcut statele membre.

În legătură cu această Europă cu o gestionare eficientă a resurselor, mediul pare să fi fost lăsat oarecum de izbelişte, căci aerul, apa, pământul şi ecosistemele sunt, de asemenea, resurse. S-a uitat complet acest lucru. De aceea, aş dori să aud de la Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară ce intenţionăm să facem în această privinţă. Strategia biodiversităţii a eşuat. Fireşte, a fost elaborată una nouă care să ne proiecteze în anul 2020 şi trebuie să se ţină seama de acest aspect în cadrul acestei strategii.

Protecţia climei a fost dezbătută cu siguranţă de mai multe ori. Cred că este nevoie să ridicăm nivelul obiectivului nostru de reducere de la 20 % la 30 % şi avem nevoie de obiective obligatorii pentru eficienţa energetică. Este încă prea vag – trebuie să îi conferim un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic.

  Mirosław Piotrowski (ECR). – (PL) Dle preşedinte, strategia Europa 2020 despre care discutăm prezintă în primul rând o dimensiune ideologică. Exprimă multe obiective lăudabile, cum ar fi o creştere a prezenţei în câmpul muncii şi obţinerea de diplome de studii superioare de către 40 % dintre cetăţenii UE, şi, de asemenea, creşterea cheltuielilor în inovare. Este curios că nu au fost prevăzute sancţiuni pentru ţările care nu îşi îndeplinesc obligaţia de a pune în aplicare nişte idei atât de frumoase. Ai putea avea impresia că autorii strategiei nu dau nici cea mai mică atenţie gravei crize din Grecia sau evenimentelor ce s-ar putea produce în curând în Spania şi în Portugalia – evenimente care ar putea conduce nu numai la dezintegrarea zonei euro, dar şi la eroziunea Uniunii Europene.

De exemplu, într-un moment atât de dramatic pentru Europa se invocă cu insistenţă o recomandare de reducere a emisiilor a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 %, lucru care va sufoca economiile ţărilor din Europa Centrală şi de Est, inclusiv economia Poloniei. Aceste ţări pot avea de pierdut şi ca urmare a restricţiilor impuse politicii de coeziune. Există multe indicii că utopicul şi socialistul proiect 2020 va avea aceeaşi soartă ca Strategia de la Lisabona. Să sperăm că, între timp, aceasta nu va mai produce pagube.

  Danuta Maria Hübner (PPE). - Dle preşedinte, pentru ca orice strategie să fie eficace, crearea de legături puternice între obiectivele sale şi instrumentele politice existente este, în opinia mea, esenţială, iar eu consider că există patru instrumente politice principale drept mecanisme de punere în aplicare a strategiei UE 2020.

În primul rând, cel mai important este reglementarea pieţei interne, care stimulează concurenţa şi dinamismul economic şi recunoaşte obligaţiile sociale care rezultă din integrarea economică; şi, în această privinţă, aş dori să-mi afirm sprijinul puternic pentru ceea ce a declarat Malcom Harbour.

În al doilea rând, investiţia de capital în infrastructurile de transport, telecomunicaţii şi energie. Trebuie să investim capital la o scară fără precedent. Astfel, trebuie mobilizate atât finanţarea publică, cât şi cea privată; trebuie promovate puternic în special parteneriatele public/privat, iar instituţiile financiare europene trebuie consolidate pentru a putea depăşi barierele fondurilor mutuale de dezvoltare, generate de cumpărătorii de deficituri şi de creanţe bugetare naţionale.

În al treilea rând, cheltuielile publice din bugetul european. Întrucât obiectivele UE sunt în primul rând orizontale şi nu sectoriale, cheltuielile din bugetul UE trebuie să aibă la bază o abordare integrată a dezvoltării, combinată cu instrumente financiare şi inginereşti consolidate, şi să promoveze deschiderea economiilor noastre către concurenţa globală.

În al patrulea rând, coordonarea cheltuielilor din bugetele naţionale în domeniile prioritare prin metoda de coordonare deschisă. Totuşi, mecanismele slabe ale acestei metode, chiar dacă sunt îmbunătăţite, ne pot propulsa, din nefericire, numai foarte puţin în direcţia obiectivelor strategiei UE 2020 agreate; aşadar, nu poate fi decât un instrument auxiliar.

Coordonarea europeană trebuie să se concentreze pe domeniile în care există sau se poate dezvolta valoare adăugată reală şi acolo unde nu va submina concurenţa. Instrumentele politice disponibile trebuie utilizate în aşa fel încât să garanteze evitarea capcanei unui puternic model de creştere intervenţionist alimentat de politica industrială sectorială tradiţională. Aceasta ar putea submina atractivitatea Europei pentru investiţii şi afaceri, reducându-i potenţialul de creştere. UE 2020 trebuie să fie o strategie de creştere şi de creare de locuri de muncă, deoarece nu există altă opţiune.

  Kader Arif (S&D). – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, criza financiară, economică şi socială prin care trecem este fără precedent. Aceasta loveşte continentul nostru şi populaţia acestuia, cauzează imense probleme sociale şi umane, iar Grecia, din nefericire, este pentru noi un exemplu dur şi ruşinos în acest sens.

Şomajul creşte constant. Milioane de europeni au rămas deja fără slujbe, iar cifra creşte de la o zi la alta. Răspunsul trebuie să fie unul politic, puternic, rapid şi coordonat şi trebuie să ţină cont de grava criză a mediului prin care trecem, care necesită un nou model de dezvoltare.

Aceste crize numeroase produc, în rândul concetăţenilor noştri, multe aşteptări şi speranţe la care strategia Europa 2020 ar fi trebuit să răspundă. Totuşi, în faţa acestor provocări de o amploare excepţională, răspunsul nu s-a concretizat, lucru pe care îl regret. Orientările stabilite în martie de Consiliul European nu sunt la înălţimea acestei sarcini. Nu există determinare, ambiţie, dar, din nefericire, acest lucru nu mă mai surprinde.

Peste tot, dumneavoastră, membri ai Consiliului şi ai Comisiei, dumneavoastră şi comisarii dumneavoastră lăudaţi consecvenţa politicilor voastre. Totuşi, am impresia că acesta este doar un concept de tip paravan, pentru a masca lipsa dumneavoastră de acţiune. Nu aveţi o strategie consecventă care să combine politicile economice, sociale, comerciale, industriale, agricole şi de cercetare prin care să garantaţi o dezvoltare durabilă şi corectă.

În plus, dimensiunea externă a acţiunii europene referitoare la comerţ este de negăsit sau se află sub auspiciile dogmei liberale intangibile „Europa globală”. Dorim ca sectorul comercial să fie un instrument adecvat care să contribuie la crearea de locuri de muncă şi de creştere, la combaterea sărăciei şi la promovarea dezvoltării.

Totuşi, dumneavoastră urmăriţi – nu din motive tehnice, ci din motive politice – un obiectiv diferit: vă grăbiţi să reduceţi cheltuielile şi să tăiaţi salariile, vă grăbiţi să încheiaţi acorduri bilaterale de liber schimb în detrimentul multilateralităţii, cauzând astfel dumping social şi fiscal. Această politică este responsabilă pentru prea multe locuri de muncă pierdute, pentru prea multe locuri de muncă relocalizate şi pentru prea multe pagube sociale pentru a continua în felul acesta.

În încheiere, aştept de la Comisie şi Consiliu să reînvie spiritul european şi să respingă interesul naţional egoist, pentru a face din Europa nu doar un paradis al prosperităţii, ci şi al solidarităţii. Asiguraţi-vă că Europa arată o imagine de sine diferită nu numai propriilor săi cetăţeni, dar şi restului lumii: despre aceasta este vorba în rezoluţia Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European.

  Richard Seeber (PPE). – (DE) Dle preşedinte, nu are sens să comentăm observaţiile facţiunilor politice de dreapta şi de stânga din acest Parlament, deoarece acestea sunt de fapt neimportante în această instituţie raţională întreţinută de forţe politice interesate de dezvoltarea Europei. Totuşi, dacă strategia UE 2020 este acum comparată cu un plan cincinal comunist, ar trebui să le replicăm acestora să caute politica economică într-un manual şi să-i citească istoria. Atunci vor vedea diferenţele.

Cei din extrema stângă – nu mă refer la forţele raţionale aflate puţin la stânga noastră – declară acum că Europa ar trebui să se întoarcă mai mult sau mai puţin la epoca comunistă. Din păcate, o parte a Europei a trăit comunismul şi ştim cu toţi ce s-a întâmplat. Putem să ne dorim multe lucruri, dar important este să creăm pentru cetăţenii noştri condiţiile necesare pentru o viaţă demnă şi prosperă, în care se pot bucura de educaţie şi de alte servicii oferite de societate.

Astfel, este necesar pentru noi, ca sistem politic, să luăm în considerare felul în care putem utiliza resursele existente în cel mai bun mod posibil. Este pur şi simplu o chestiune de realizare a acestei planificări. Orice familie şi orice autoritate locală analizează ce este de făcut cu resursele de care dispune pentru a se asigura că poate progresa într-un anumit timp. Este un lucru rezonabil.

Până în prezent, numai economia de piaţă – cu limite, nu o piaţă fără restricţii – a fost în realitate capabilă să asigure aceste servicii pe termen lung. Aşadar, are sens să analizăm la nivel european modul în care putem organiza economia de piaţă în Europa. Să gândeşti numai în interiorul graniţelor naţionale nu mai este o strategie de succes şi este destinată eşecului. Prin urmare, trebuie să analizăm modul în care putem face această piaţă europeană să îi servească pe cetăţeni. Nu este vorba despre competitivitate ca atare, ci despre a ne asigura că Europa este competitivă, astfel încât să se poată furniza servicii cetăţenilor. Acesta este miezul dezbaterii.

Mulţi colegi deputaţi au intrat deja în detalii. Aş dori să mă limitez la aceste declaraţii generale. Totuşi, celor din extremele politice va trebui să le spunem din când în când: cântăriţi-vă cuvintele, dar, înainte de toate, citiţi cărţile de istorie!

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Astăzi, în Uniunea Europeană, rata şomajului a ajuns la 10 %, iar în rândul tinerilor la 20 %. În acest an, 1 mai, ziua internaţională a celor ce muncesc, a fost una tristă, pentru că în Uniunea Europeană există 23 de milioane de şomeri.

Pentru a asigura locuri de muncă, trebuie să stabilim clar domeniile în care Uniunea trebuie să investească. Doar prin educaţie vom putea asigura tinerilor competenţele de care au nevoie pentru a avea un loc de muncă şi un trai decent. De asemenea, investiţiile în agricultură vor permite ca Uniunea să îşi asigure necesarul de bază pentru hrană şi pentru biocarburanţi.

Investiţiile în infrastructura de transport sunt vitale. Anul acesta revizuim lista de proiecte prioritare TEN-T: UE are nevoie de o infrastructură de transport feroviar de mare viteză, care să acopere toate capitalele Uniunii Europene şi marile oraşe europene, să modernizeze infrastructura rutieră, porturile şi aeroporturile. Consider că este o prioritate ca Uniunea să investească în dezvoltarea infrastructurii de transport în Europa de Est. Numai în felul acesta vom putea avea o piaţă internă cu adevărat eficientă. Toate aceste proiecte necesită, însă, resurse financiare de multe miliarde de euro, care însă se vor întoarce în bugetele publice prin taxe şi impozite şi, mai ales, prin locurile de muncă create şi prin dezvoltarea economică pe care o generează.

De asemenea, investiţiile în infrastructura de energie, în eficienţa energetică şi în energii regenerabile vor reduce dependenţa energetică a UE şi vor genera aproximativ 2,7 milioane de noi locuri de muncă până în 2030. Cu toate acestea, în loc să investim în iniţiativa Smart Cities, constatăm că peste 150 milioane de euro din planul european de redresare economică au rămas necheltuiţi. Nu în ultimul rând, este necesar ca Uniunea Europeană să investească în cercetare şi în dezvoltarea durabilă a industriei europene.

Domnule preşedinte, aş dori să închei prin a solicita Comisiei şi Consiliului înfiinţarea unui instrument similar Fondului european de ajustare la globalizare, pentru a-i sprijini pe funcţionarii publici care şi-au pierdut locul de muncă datorită crizei economice.

  Enikő Győri (PPE). – (HU) Doamnelor şi domnilor, cred că toţi ştim ce sarcină dificilă ne aşteaptă. Trebuie să formulăm o strategie comună pentru statele membre şi instituţiile Uniunii Europene, care ne va asigura că efectele ulterioare ale crizei vor fi combătute, permiţând în acelaşi timp Uniunii şi statelor sale membre să fie competitive în mediul economic global şi să se dezvolte într-un mod durabil din punctul de vedere al mediului, în aşa fel încât toţi cetăţenii Uniunii vor simţi imediat creşterea standardului lor de viaţă pe termen scurt.

Aş dori totuşi să fac două observaţii despre noua strategie, care consider că acoperă aspectele fundamentale, dar este important să menţionez două lucruri. În primul rând, o anumită precauţie şi prudenţă sunt justificate cu privire la obiectivele cuantificabile. Acestea trebuie să fie ambiţioase, dar realiste şi realizabile, acordând atenţie punctului din care pornit fiecare stat membru şi capacităţilor acestuia. Sărăcia înseamnă un lucru în Regatul Unit şi altul în Bulgaria. Sistemele noastre educaţionale sunt diferite. De exemplu, se naşte întrebarea dacă creşterea proporţiei celor cu studii universitare la 40 % este utilă peste tot sau dacă nu cumva sporim pur şi simplu numărul absolvenţilor universitari fără un loc de muncă. Cred, totuşi, că îmbunătăţirea formării profesionale ar trebui în orice caz inclusă printre obiectivele noastre.

A doua observaţie a mea se referă la faptul că strategia ar trebui să consolideze coeziunea internă a UE, cu alte cuvinte convergenţa acesteia. Sunt de acord că sectoarele-cheie ar trebui să primească asistenţă, deoarece acestea sunt motorul economiei europene. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că diferenţele interne dintre cele 27 state membre aflate în stadii de dezvoltare diferite doar s-ar adânci dacă am urmări o politică de dezvoltare economică unilaterală care ar accentua competitivitatea fără să abordeze caracteristicile distincte ale statelor membre. Fără coeziune internă nu va exista competitivitate externă. Eliminarea divergenţelor din regiunile subdezvoltate ar însemna pieţe mai mari, cerere reală şi potenţial de inovare pentru întreaga Uniune, concomitent cu mai puţină grijă socială. Trebuie stabilit un cadru pentru zonele mai puţin dezvoltate, care să le permită să profite de oportunităţile pieţei interne. În timp, toţi ar deveni astfel competitivi prin propriile puteri. Sper că vom găsi loc pentru coeziunea socială în noua strategie.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). - (LT) Astăzi discutăm despre genul de Uniune Europeană pe care ne-ar plăcea să o vedem peste zece ani. În prezent, şomajul, în special în rândul tinerilor, este una dintre cele mai mari probleme ale Uniunii Europene şi, din nefericire, aceasta ne forţează să vorbim despre tinerii din prezent ca despre generaţia pierdută a acestei epoci. Vorbim despre crearea de noi locuri de muncă, despre protecţia mediului, despre promovarea iniţiativelor tinerilor, despre sprijinirea sistemului educaţional, despre multe alte elemente importante, dar în cea mai mare parte vorbim despre acestea ca şi cum ar fi elemente separate şi nu vedem imaginea de ansamblu. Din păcate, citind propunerile actuale referitoare la strategia Europa 2020 a UE, am impresia că acestea vor rămâne din nou vorbe goale dacă nu ţinem seama de opiniile celor care vor trebui să pună în aplicare această strategie, cu alte cuvinte, cei tineri. Aş dori ca strategia Europa 2020 să fie o punte între economie şi ecologie, pe care tocmai cei tineri ne-ar ajuta să o punem în aplicare, în aşa fel încât aceasta să devină pentru tineri o oportunitate de a-şi pune în valoare cunoştinţele şi de a crea viitorul Uniunii Europene. Întrucât eu însumi sunt un reprezentant al acelor tineri care pun în aplicare strategia, aş dori să prezint câteva propuneri concrete. În primul rând, haideţi să promovăm crearea locurilor de muncă în economia ecologică, cu alte cuvinte, să creăm oportunităţi pentru intensificarea sprijinului acordat afacerilor care creează locuri de muncă în economia ecologică şi care angajează tineri, indiferent dacă este vorba despre domeniul agricol, de producţie sau de domeniile transportului şi serviciilor. În al doilea rând, haideţi să dedicăm o mai mare atenţie ecologismului sau, ca să fiu mai exact, educaţiei ecologice, atât prin integrarea acesteia în programele de învăţământ, cât şi prin prezentarea ei ca o nouă disciplină. Odată ce vom fi adoptat aceste două măsuri, vom atrage mai mulţi tineri să participe la crearea economiei ecologice: tineri care posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi, cred, determinare. Mi-ar plăcea să fie mai puţin scepticism în Parlamentul European şi mai puţine comparaţii nefondate, precum cele pe care le-am auzit ieri, şi să fie mai multă determinare, optimism şi unitate.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Sunt convins că Europa 2020 va fi o Europă mai puternică economic şi mai inovatoare. Sunt convins că vom reuşi să ieşim din actuala criză economică şi financiară pentru că avem un potenţial uriaş în ceea ce priveşte forţa de muncă inovatoare a oamenilor, cât şi resursele naturale şi apreciez efortul Comisiei de a ne prezenta această comunicare.

Nu pot însă să nu aduc în discuţie politica de coeziune şi să nu îmi exprim nemulţumirea faţă de faptul că drumul parcurs spre îndeplinirea Strategiei de la Lisabona pare schimbat. Realizarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale implică şi alte aspecte decât cele legate de creşterea inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Prin noi şi aleşii noştri, cetăţenii spun că încă au nevoie de investiţii în infrastructură, acces la servicii şi dezvoltarea tuturor zonelor, indiferent cât de izolate sunt acestea.

Priorităţile stabilite pentru perioada 2007-2013 au demonstrat cât de mare este nevoia de îmbunătăţire a infrastructurii şi de susţinere a competitivităţii economice în zonele de convergenţă. Interdependenţa economiilor face necesară coeziunea şi asigurarea [...]

(Preşedintele întrerupe oratorul)

  Sylvana Rapti (S&D). – (EL) Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a exprima de la această tribună a Parlamentului European sincere condoleanţe pentru cei trei concetăţeni ai mei ucişi astăzi în incidentele din Atena. Îmi pare sincer rău că nu am auzit condoleanţe din partea dlui preşedinte Barroso în numele Comisiei. Sper ca dl Rehn, care îl reprezintă, să îndrepte această situaţie în cea de-a doua declaraţie a sa.

Al doilea lucru pe care doresc să-l spun este că această Comisie trebuie să acţioneze acum, deoarece, cu cât se amână mai mult găsirea unei soluţii la problemele cu care se confruntă Europa în prezent, şi astfel şi la problema Greciei, cu atât subminăm mai mult obiectivele propuse pentru 2020. 2020 se bazează pe 2010. Obiectivul de reducere a sărăciei are la bază prezentul. Prin măsurile pe care este forţată să le adopte, Grecia nu va putea contribui la îndeplinirea acestui obiectiv.

Trebuie să ajutaţi Grecia, pentru că, în caz contrar, 40 % din populaţie, care sunt tineri absolvenţi universitari, nu vor avea slujbe. Reflectaţi asupra acestui lucru şi luaţi măsuri acum.

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE). - (DE) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Dl Barroso a vorbit despre măsurile ce trebuie luate în legătură cu strategia Europa 2020, dar apoi a părăsit sala. Va pierde una dintre cele mai importante măsuri. De aceea, mă voi adresa Preşedinţiei spaniole şi îi voi mulţumi Preşedintelui în exerciţiu al Consiliului pentru faptul că nu a părăsit sala şi că va urmări dezbaterea până la final.

Una dintre cele mai importante măsuri ce trebuie luate în contextul strategiei Europei 2020 este ocuparea forţei de muncă în contextul unei dezvoltări durabile, pentru a exploata potenţialul locurilor de muncă în economia ecologică. Aceasta presupune o iniţiativă cuprinzătoare pentru potenţialele locuri de muncă din economia ecologică. În această privinţă, trebuie să ne asigurăm că transformările şi drepturile lucrătorilor sunt de asemenea luate în considerare şi că există o iniţiativă privind formarea şi perfecţionarea profesională. Ştiu că Preşedinţia spaniolă şi cea belgiană lucrează la aceasta şi aş dori să vă încurajez să continuaţi această muncă şi să prezentaţi o iniţiativă a Consiliului înainte de sfârşitul anului.

  John Bufton (EFD). - Dle preşedinte, discutăm despre Europa 2020 – care va fi peste 10 ani –, dar cred că poate ar trebui să reflectăm asupra ultimelor 10 ore. Am aflat cu tristeţe profundă despre decesele din Grecia; este foarte trist. îmi exprim regretul pentru familiile afectate, iar condoleanţele mele sunt îndreptate către familiile şi prietenii celor care şi-au pierdut viaţa. Totuşi, cu câteva săptămâni în urmă am lansat în Parlament un avertisment cu privire la agitaţiile sociale generate de situaţia din zona euro şi de problemele cu care aceasta se confruntă.

Cred că este momentul ca acest Parlament, Comisia şi Consiliul să se trezească şi să realizeze că zona euro este deficitară: nu funcţionează. Am văzut probleme în Grecia. Simt că situaţia va continua în Spania şi, înainte ca mai multe vieţi să piară, nu credeţi că a sosit momentul să fim oneşti, să analizăm în mod real situaţia ţărilor din zona euro şi să admitem că aceasta este deficitară?

  Piotr Borys (PPE). – (PL) Dle preşedinte, economia UE continuă să fie cea mai puternică, dar acest Eldorado nu va dura neapărat la nesfârşit. Criza şi tragicele evenimente din Grecia ne-au arătat că trebuie să tragem chiar astăzi nişte concluzii din ambiţioasa strategie Europa 2020. Spre deosebire de Strategia de la Lisabona, ne trebuie îndrăzneală şi consecvenţă pentru a pune în aplicare strategia Europa 2020. De noi depinde dacă generaţiile viitoare vor trăi într-o Europă unită şi bogată sau dacă le vom lăsa într-o Europă dominată de criză.

Astăzi, 30 % dintre europeni nu au calificări profesionale. Aceasta explică planurile ambiţioase referitoare la educaţie: reducerea la 10 % a numărului elevilor care părăsesc şcoala înainte de absolvire şi 16 milioane de persoane să obţină calificări de studii superioare. Prin urmare, apelul meu se poate rezuma spunând că, în prezent, marile provocări din sectorul educaţional trebuie urmărite cu foarte mare conştiinciozitate şi rapiditate. Fac apel la măsuri coordonate şi foarte consecvente din partea tuturor instituţiilor UE şi a statelor membre.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Este păcat că preşedintele Comisiei nu a rămas, chiar dacă are câteva sarcini importante de rezolvat, deşi, în opinia mea, Europa 2020 este un document strategic de o importanţă supremă şi nu văd ce ar putea fi mai important pentru dl preşedinte în acest moment.

Totuşi, reiese clar din dezbaterea de aici, la care a participat întregul spectru politic, că acest document nu a produs mare entuziasm în Parlamentul European. Trebuie să afirmăm cu obiectivitate că situaţia din Europa la momentul elaborării acestui document este foarte complicată şi că documentul a apărut pe fundalul uneia dintre cele mai grave crize din istoria recentă. În opinia mea, unul dintre cele mai importante lucruri pe care strategia trebuie să le rezolve este, aşadar, protecţia persoanelor cele mai vulnerabile din punct de vedere economic, care trăiau în condiţii dificile înainte de criză, care continuă să trăiască în aceleaşi condiţii dificile şi astăzi şi care nu au cauzat criza.

De aceea, cred – iar aceasta este o sugestie concretă referitoare la acest document – că ar fi un lucru bun dacă orientarea care se aplică în domeniul sărăciei şi al excluziunii sociale ar fi adusă în prim-plan, astfel încât să nu fie o orientare secundară care să se aplice numai în domeniul ocupării forţei de muncă, ci una transversală care să se aplice în cazul tuturor acestor domenii importante.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Strategia pentru viitor a Europei este construită pe două sisteme de valori şi aş dori să atrag atenţia asupra faptului că aceste două sisteme de valori pot fi reconciliate numai cu mare dificultate, dacă pot fi reconciliate, astfel că trebuie să alegem între ele. Cuvintele-cheie pentru unul dintre sistemele de valori sunt competitivitate, creştere, globalizare, în timp ce pentru celălalt cuvântul-cheie este dezvoltare durabilă. Vorbim despre dezvoltare durabilă în sensul de mediu. Ştim că globalizarea şi creşterea forţată au consecinţe îngrozitoare pentru mediu. Aici nu se pune deloc problema dezvoltării durabile. Vorbim despre dezvoltare durabilă în sens social. Acei oameni, mici proprietari, întreprinzători mici şi mijlocii, printre alţii, care nu pot face faţă concurenţei acerbe şi globalizării, decad, ies din competiţie şi sărăcesc. Acest lucru este complet contrar dezvoltării durabile în sens social. Eu şi electoratul meu suntem de părere că dintre cele două sisteme de valori trebuie să alegem dezvoltarea durabilă.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dle preşedinte, aş dori să încep prin a răspunde întrebării directe adresate mie de către dl Bokros. Acest subiect a fost menţionat şi de dl Cofferati, care nu este prezent în acest moment, şi de dna del Castillo, care, de asemenea, nu este prezentă. Şi alţii l-au menţionat.

De ce a eşuat Strategia de la Lisabona? Aceasta a fost întrebarea directă adresată de dl Bokros.

Cred că există mai multe motive şi ar fi puţin exagerat şi arogant din partea mea să încerc să simplific situaţia. Totuşi, dacă ar trebui să aleg unul dintre aceste motive pentru a explica insuccesul Strategiei de la Lisabona, cred că cel mai convingător ar fi faptul că Uniunea Europeană, care a adoptat piaţa unică la acea vreme, care a adoptat o monedă unică, nu a făcut paşii necesari către o uniune economică. Acest pas nu a fost făcut.

Tratatul de la Maastricht vorbea despre uniunea economică şi monetară. Am rămas în uniunea monetară, dar nu ne-am îndreptat către uniunea economică.

Acesta este motivul pentru care cred că strategia Europa 2020 trebuie să facă parte dintr-o nouă fază a Uniunii, respectiv pasul către uniunea economică. Această uniune economică înseamnă, în primul rând, guvernarea economică şi socială a Uniunii.

Un element fundamental al acelei uniuni economice este o strategie de creştere şi de creare a unei forţe de muncă de înaltă calitate, care reprezintă scopul principal al acestei dezbateri. Este o dezbatere pe care o consider foarte interesantă şi extrem de bogată din punct de vedere al contribuţiilor şi care are, de asemenea, noi dimensiuni importante, care nu făceau parte din Strategia de la Lisabona sau asupra cărora nu s-a insistat la fel de mult. De exemplu, dimensiunea tehnologică sau socială, pe care le-au menţionat dl Cofferati, dl Cercas şi dl Arif, şi dimensiunea de combatere a schimbărilor climatice, care face legătura cu cele spuse de dna Schroedter.

Totuşi, uniunea economică nu se poate realiza numai prin deţinerea unei strategii de creştere şi de creare a unei forţe de muncă de calitate. Mai există şi alte aspecte. Aceasta ar răspunde întrebării adresate de dna Harms, care nu este prezentă în acest moment.

În plus, avem nevoie de ceva la care dl comisar Rehn, care va lua cuvântul imediat după mine, lucrează şi la care am făcut referire mai devreme. Avem nevoie de coordonarea politicilor economice, de ocupare a forţei de muncă şi sociale, ceea ce nu s-a întâmplat în Europa şi nici în Strategia de la Lisabona.

Este, de asemenea, ceva ce Tratatul de la Lisabona ne cere. Articolul 5 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că statele membre trebuie, sunt obligate – nu este facultativ – să îşi coordoneze politicile economice şi de ocupare a forţei de muncă. De asemenea, acestea ar putea, dacă ar dori – iar eu sunt de părere că ar trebui – să îşi coordoneze politicile sociale.

Pe lângă o strategie de creştere şi de creare de locuri de muncă şi o coordonare a politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă, avem nevoie de o supraveghere europeană a pieţelor financiare. Acesta este pachetul de măsuri de supraveghere la care făceam referire anterior şi în legătură cu care am primit un răspuns de la dl Verhofstadt. Sunt încântat că dumnealui este de acord ca Parlamentul European să adopte o poziţie faţă de pachetul de măsuri de supraveghere financiară cât mai curând posibil.

În plus, iată ce dl Barroso evidenţia în mod deosebit în discursul său: trebuie să avem o dimensiune externă. Uniunea economică a Europei trebuie să aibă o dimensiune externă; o singură poziţie externă, şi anume în cadrul G20. Mă refer la cele afirmate de dl Barroso, cu care sunt de acord aproape în întregime.

Ceea ce ne trebuie, de asemenea, pentru uniunea economică sunt instituţiile de guvernare: un Consiliu European care să lanseze linii strategice, o Comisie care să monitorizeze şi să aplice strategia şi organe legislative pentru strategie: Consiliul şi Parlamentul European.

În plus, avem nevoie de instrumente de stimulare a acestei strategii, cum ar fi autorizarea fondurilor structurale şi a fondurilor europene pentru a ghida această strategie, ceea ce nu s-a prea întâmplat – sau cel puţin nu în mare măsură – în timpul ultimilor ani ai Strategiei de la Lisabona.

Iată ce cred că se petrece deja în Uniunea Europeană: un pas înainte spre etapa următoare, etapa pe care o presupune secolul XXI. Această etapă este cea a globalizării, care este o uniune economică. Nu doar piaţa internă sau uniunea monetară, dar şi uniunea economică. Acesta este drumul pe care trebuie să-l urmăm şi trebuie să o facem în mod consecvent, prin dialog interinstituţional, după cum se întâmplă în această după-amiază aici, şi să o facem cât mai repede posibil.

Cred că aceasta cere poporul european de la noi toţi.

PREZIDEAZĂ: DNA KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedintă

  Olli Rehn, membru al Comisiei. − Dnă preşedintă, aş dori să vă mulţumesc pentru dezbaterea foarte minuţioasă şi responsabilă din această seară şi permiteţi-mi, de asemenea, să corectez o afirmaţie referitoare la preşedintele Barroso. Acesta nu a omis să transmită condoleanţe în numele Comisiei. Doresc să mă alătur dumnealui şi să transmit condoleanţe familiilor şi prietenilor celor care au căzut victime actelor de violenţă petrecute astăzi la Atena. Diferenţa de opinie este ceva normal în democraţie, însă recurgerea la violenţă nu este niciodată acceptabilă.

Creşterea durabilă şi crearea de locuri de muncă se plasează, într-adevăr, în centrul strategiei Europa 2020 şi doresc să spun câteva cuvinte despre stabilitatea financiară, care reprezintă o condiţie necesară pentru revenirea la o creştere durabilă şi la obiectivele strategiei Europa 2020. O puteţi numi „Europa 2010”, fiindcă fără aceasta nu putem deveni Europa 2020.

Decizia luată duminica trecută de statele membre din zona euro privind activarea mecanismului de asistenţă financiară coordonată şi condiţionată pentru Grecia nu a fost o decizie uşoară, însă a fost o decizie necesară. Era măsura responsabilă şi corectă care trebuia luată. Comisia are acum sarcina de a asigura coordonarea lansării bilaterale şi aplicarea sistematică şi riguroasă a condiţiilor impuse.

Sprijinul financiar oferă Greciei un răgaz pentru a restabili sustenabilitatea finanţelor publice şi competitivitatea generală a economiei. Măsura este necesară nu numai pentru a oferi sprijin Greciei, ci şi pentru a proteja stabilitatea financiară în Europa, astfel încât situaţia din Grecia să nu se extindă, asemenea unui incendiu, peste întreaga Europă. Stabilitatea economică este o necesitate în procesul actual de redresare economică a Europei, pentru a asigura o creştere durabilă şi crearea de locuri de muncă.

Unii dintre dumneavoastră aţi menţionat efectul de contagiune şi preocupările faţă de situaţia altor ţări din zona euro şi din Uniunea Europeană. Nimeni nu poate nega faptul că în perioada recentă au existat tensiuni pe pieţele financiare, însă, ca în cazul oricăror alte pieţe financiare, există depăşiri semnificative. Toate statele membre din zona euro iau măsuri pentru a-şi consolida finanţele publice, în special Portugalia şi Spania.

Grecia este un caz aparte în zona euro şi acum în Uniunea Europeană. Mai concret, statele membre din zona euro, împreună cu Comisia, BCE şi FMI se ocupă de cazul Greciei. Am încredere că vom reuşi să depăşim aceste provocări extraordinare.

De asemenea, trebuie să învăţăm de pe urma crizei; acesta este un lucru important pentru guvernanţa economică a Europei 2020. Ultimele evoluţii din economia europeană, în special în ceea ce priveşte Grecia, au arătat că se impune de urgenţă consolidarea guvernanţei economice în Europa. Săptămâna următoare, Comisia va înainta propuneri concrete privind modalităţi de asigurare a unei mai bune coordonări a politicilor economice şi a unei mai bune supravegheri bugetare în statele membre ale Uniunii Europene.

Uniunea Economică şi Monetară este mai degrabă monetară decât economică. Este momentul să dăm un sens şi dimensiunii economice. Aceasta era, de altfel, ideea de bază pe care au avut-o în vedere părinţii fondatori ai Uniunii Economice şi Monetare. Principiul după care ne ghidăm este acela că este întotdeauna mai eficient să prevenim decât să corectăm, prin urmare ne vom construi propunerile pornind de la consolidarea măsurilor de prevenire, fără a neglija însă nici măsurile de corecţie. Propunerile noastre se întemeiază pe trei elemente fundamentale.

În primul rând, trebuie să consolidăm Pactul de stabilitate şi creştere, atât în ceea ce priveşte latura preventivă, cât şi latura corectivă. Avem nevoie de o supraveghere bugetară mai sistematică şi mai riguroasă, astfel încât cazul Greciei să nu se mai repete.

În al doilea rând, trebuie să privim dincolo de supravegherea bugetară. Trebuie să găsim soluţii pentru dezechilibrele macroeconomice şi pentru diferenţele de competitivitate, prin urmare trebuie să creştem competitivitatea exporturilor, ceea ce constituie o urgenţă pentru multe ţări, precum şi cererea internă, acolo unde este necesar şi posibil.

Al treilea element fundamental se referă la instituirea unui mecanism de soluţionare a crizelor. Mecanismul financiar pentru Grecia serveşte scopurilor actuale impuse de necesitatea imediată. Cu toate acestea, este evidentă necesitatea instituirii unui mecanism permanent de soluţionare a crizelor bazat pe exigenţe ridicate, coroborate cu factori care descurajează activarea sa. După cum spunea preşedintele Barroso mai devreme, paza bună trece primejdia rea şi ne oferă şi mijloacele de a face faţă scenariului celui mai pesimist.

Prin urmare, contez pe sprijinul dumneavoastră. Contez pe sprijinul Parlamentului European în efortul de consolidare a guvernanţei economice în Europa. De asemenea, îi invit peşefii de stat şi de guvern din zona euro şi, într-un sens mai larg, Consiliul European, ca vineri să susţină propunerile noastre şi să ia neîntârziat măsuri rapide pentru punerea în aplicare şi concretizarea acestor propuneri. De ce? Pentru că nu ne mai permitem nicio amânare şi, ca atare, solicit tuturor să ia decizii cât mai rapid, astfel încât să putem garanta succesul strategiei Europa 2020 şi să asigurăm baze solide pentru creşterea durabilă şi crearea de locuri de muncă în Europa. Este ceea ce cetăţenii noştri aşteaptă de la noi.

  Preşedinta – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc în cea de-a doua perioadă de sesiune din mai.

(Şedinţa a fost suspendată timp de cinci minute din motive tehnice)

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Europa traversează o perioadă dificilă pe fondul crizei economice globale, redresarea este încă fragilă şi statele membre plătesc un preţ diferit pentru surmontarea crizei. Uniunea Europeană are nevoie de o nouă strategie orientată spre crearea de noi locuri de muncă, investiţii în educaţie, garantarea oportunităţilor de învăţare de-a lungul vieţii şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai. Aş dori să atrag atenţia asupra unuia dintre angajamentele cele mai importante ale Comisiei, acela de a reduce sărăcia în Europa şi de a creşte incluziunea socială. Cu toate acestea, doresc să subliniez faptul că, pentru îndeplinirea acestui angajament este nevoie de măsuri specifice, precum întărirea standardelor sociale minime obligatorii şi aplicarea unui salariu minim la nivelul întregii Uniuni Europene, dar şi de măsuri suplimentare pentru protejarea grupurilor sociale celor mai vulnerabile. Doresc, de asemenea, să menţionez că obiectivele noii strategii reprezintă un obiectiv al întregii Europe pe care trebuie să îl atingem prin măsuri aplicate atât la nivel naţional, cât şi la nivelul UE. De aceea, invit Comisia să continue dialogul cu statele membre, pentru a se asigura că deciziile naţionale corespund obiectivelor fundamentale ale UE, fiindcă numai atunci strategia se va materializa în rezultate concrete şi nu va rămâne doar o colecţie de slogane frumoase.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – Este imperios necesar ca, atât politica comună agricolă, cât şi politica de coeziune, să sprijine strategia europeană pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere economică. Consider că PAC trebuie să ofere răspunsuri imediate la efectele pe care le are criza economică asupra întreprinderilor agricole, cum ar fi lipsa de acces la credit al agricultorilor, constrângeri asupra veniturilor agricole şi un şomaj în creştere în zonele rurale; trebuie să continue să ofere soluţii la ameninţarea prezentată de părăsirea teritoriului, la depopularea zonelor rurale şi la îmbătrânirea populaţiei rurale în Uniunea Europeană, pentru a asigura durabilitatea pe termen lung a comunităţilor rurale în Uniune.

Ţin să menţionez că, în lumina acestor provocări, PAC după 2013 trebuie să trimită semnale puternice şi să ofere răspunsuri atât la îngrijorările comunităţii rurale, cât şi la cele ale societăţii în general, printr-o politică alimentară puternică, durabilă, bine finanţată, credibilă şi multifuncţională. Subliniez faptul că este nevoie urgentă să se atragă generaţii de tineri în zonele rurale şi să se ofere oportunităţi economice noi şi alternative pentru ca ei să asigure o populaţie rurală durabilă şi cred că şomajul în zonele rurale ar trebui să fie soluţionat prin oferirea unor oportunităţi de diversificare şi a unor noi surse de venit

  Ioan Enciu (S&D), în scris. – Doresc să mulţumesc Comisiei şi Consiliului pentru declaraţiile privind noua strategie europeană pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere economică. Consider că stabilirea unor noi obiective în domeniul energiei reprezintă un factor-cheie pentru o utilizare mai eficientă a resurselor în Europa până în 2020. Vreau să pun în vedere Comisiei faptul că unele state membre vor avea nevoie de sprijin special pentru a putea dezvolta şi implementa tehnologii în domeniul energiei regenerabile, în vederea realizării obiectivului de a produce 20 % din energie din surse regenerabile. Doresc să subliniez impactul pozitiv al susţinerii iniţiativelor privind Agenda Digitală, care reprezintă iniţiative emblematice în materie de creare de noi competenţe şi locuri de muncă şi aştept din partea Comisiei propuneri legislative concrete care să abordeze dezvoltarea mediului online prin crearea unor facilităţi financiare şi administrative de promovare a afacerilor online şi a comerţului electronic. În materie de cercetare şi inovare în Europa, salut răspunsul dnei comisar Quinn referitor la nevoia de a îmbunătăţi infrastructura de cercetare în noile state membre. Institutele de cercetare şi oamenii de ştiinţă aşteaptă din partea Comisiei şi a Consiliului măsuri rapide şi coordonate de rezolvare a acestei probleme, care să le ofere oportunităţi egale de participare la programele-cadru.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Criza profundă în care neoliberalismul care domină Europa a aruncat continentul i-a determinat pe autorii strategiei Europa 2020 să încerce să învăluie obiectivele urmărite într-o retorică socială şi ecologistă, propagandă răspândită din plin. Însă nici chiar în această retorică nu îşi mai găsesc locul obiectivele privind „ocuparea deplină a forţei de muncă” şi „eradicarea sărăciei”, care se regăseau în predecesoarea sa, Strategia de la Lisabona. Cu toate acestea, ceea ce ştim despre instrumentele strategiei Europa 2020 nu lasă loc îndoielilor: aceasta este o strategie învechită prin care se urmăreşte justificarea unor politici vetuste şi viabilizarea lor, cu consecinţe bine cunoscute. În final, flexibilitatea crescută şi dereglementarea pieţei muncii, prioritatea acordată aprofundării pieţei interne, liberalizarea şi privatizarea cât mai multor domenii economice, precum şi liberalizarea şi dereglementarea schimburilor internaţionale au fost, împreună, instrumentele care au generat situaţia actuală. Menţinerea acestor instrumente nu înseamnă altceva decât „intrare în faliment” şi o cale sigură către dezastru economic, social şi ecologic. Cei peste 20 de milioane de şomeri sunt folosiţi pentru a impune o devalorizare şi mai mare a forţei de muncă rămase, care se reflectă în larga răspândire a nesiguranţei locului de muncă, ocuparea intermitentă a forţei de muncă şi şomaj structural. În final, „economia socială de piaţă” cu care ne lăudăm nu înseamnă altceva decât comercializarea tuturor sectoarelor vieţii sociale, a naturii şi a resurselor naturale.

  Edit Herczog (S&D), în scris. – (HU) În Uniunea Europeană creşterea economică a stagnat, iar şomajul a depăşit 10 %. Prin urmare, se impune elaborarea unei strategii de creştere durabilă şi de creare de locuri de muncă, care să revitalizeze Uniunea. Însă aceasta depinde de capacitatea Uniunii de regenerare, de reconstruire a economiei pe noi baze şi de capacitatea cetăţenilor săi de a-şi schimba mentalitatea. Această reînnoire poate fi asigurată în Uniunea Europeană prin inovare, cercetare şi dezvoltare. În interesul viitorului cetăţenilor săi, Uniunea Europeană lucrează la elaborarea unei strategii de creştere pentru 2020, bazată pe inovare, cercetare şi dezvoltare, care ar putea garanta o creştere economică continuă şi crearea de noi locuri de muncă pentru cetăţenii săi.

În absenţa resurselor, cercetarea şi dezvoltarea nu pot crea mijloacele financiare necesare, prin urmare nu pot valorifica la maximum oportunităţile de inovare. Inovarea este posibilă doar prin parteneriate şi măsuri comune de sprijin. Resursele se pot obţine la trei niveluri: UE, statele membre şi sectorul privat. La nivelul societăţilor comerciale, inovarea implică existenţa unor resurse umane corespunzătoare. Acestea pot fi asigurate prin sisteme eficiente de educaţie şi formare, operate în mod coordonat la nivelul statelor membre. Universităţile au nevoie de sprijin pentru a produce tineri cercetători capabili să ofere IMM-urilor oportunităţi continue de inovare. În educaţie, principalele două tendinţe în care există oportunităţi de inovare sunt digitalizarea şi reducerea consumului de energie.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – (RO) Adâncirea crizei economice din Grecia şi atingerea unui nivel de şomaj stabilizat la aproximativ 10 % în Uniunea Europeană impune aplicarea imediată a strategiei Europa 2020. Pentru realizarea acestor obiective este necesară o acţiune credibilă, consolidată, care să urmărească ieşirea din criză, iar ocuparea forţei de muncă este unul din elementele-cheie în acest plan. Cu toţii suntem de acord că în UE trebuie să existe forţă de muncă înalt calificată, capabilă să facă faţă provocărilor prezente şi viitoare, pentru a crea o economie mai competitivă şi mai durabilă. Totuşi, cuvintele frumoase nu sunt de ajuns pentru a rezolva problemele actuale. De aceea doresc să vă reamintesc că sunt necesare investiţii urgente nu numai în dezvoltarea competenţelor adecvate, ci şi în sistemele educaţionale, care trebuie să fie puse în concordanţă cu cerinţele pieţei. Statele membre trebuie să adopte o atitudine proactivă în îndeplinirea angajamentelor pe care şi le-au asumat în cadrul Consiliului European. În acelaşi timp, acestea trebuie să adopte măsuri care să scoată UE din criza actuală şi să favorizeze creşterea economică.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Subiectul cel mai important în discuţia despre viitorul strategiei Europa 2020 este problema necesităţii şi a dezvoltării durabile. Este evident că strategia de la Lisabona a fost ineficientă, de aceea trebuie să evaluăm în mod realist dacă viitoarea strategie Europa 2020 poate să dea rezultate. Pentru a asigura succesul strategiei Europa 2020 este esenţial să existe o colaborare între statele membre, instituţiile UE şi toţi actorii societăţii civile. Abordările de sus în jos şi de jos în sus trebuie să aibă un punct comun. Trebuie stabilite criterii realiste pentru creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă, în special a forţei de muncă tinere. Sistemele de învăţământ din Europa trebuie să se orienteze tot mai mult către cercetare şi inovare; sunt indispensabile investiţiile masive în educaţie. Trebuie asigurată o mai bună coordonare între piaţa muncii şi educaţie. Conceptul de învăţare continuă, pe tot parcursul vieţii, trebuie abordat cu seriozitate. În acest sens, susţin cu tărie necesitatea unor sisteme mai eficiente de învăţământ profesional şi a unei colaborări mai strânse cu sectorul privat. În condiţiile creşterii competitivităţii globale, Europa trebuie să îşi urmărească toate obiectivele cu ambiţie şi dedicare. Altfel, vom avea din nou o strategie care se aseamănă mai degrabă cu planurile cincinale ale Uniunii Sovietice. O strategie europeană convingătoare pentru crearea unei Europe mai puternice ar trebui să aibă un rol primordial la nivel global.

  Ádám Kósa (PPE), în scris. – (HU) Orientările integrate pentru creştere economică şi locuri de muncă reprezintă elementele esenţiale ale strategiei UE 2020. În ceea ce priveşte proiectele de directive referitoare la ocuparea forţei de muncă, este important de menţionat că o creştere favorabilă a incluziunii este posibilă doar prin investiţii reale în oameni. O durată de viaţă mai lungă nu înseamnă neapărat o carieră productivă mai lungă. Investiţiile în sănătate sunt deosebit de necesare în Ungaria, unde durata de viaţă este mult mai scurtă decât în Europa de Vest, iar rata natalităţii este în scădere. Aptitudinile necesare trebuie să existe chiar şi la o vârstă mai înaintată, iar acest lucru este posibil doar printr-un sistem de sănătate mai modern şi mai accesibil. Cu alte cuvinte, trebuie acordată o atenţie mai mare creării de locuri de muncă accesibile unui număr din ce în ce mai mare de persoane în vârstă, care rămân active pe piaţa muncii. Acest lucru ar fi, de asemenea, în beneficiul persoanelor cu handicap mai tinere. De aceea, sănătatea merită o prioritate specială (de exemplu, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, reabilitare mai eficientă, facilitarea menţinerii stării de sănătate etc.) La acest lucru se face referire şi în Orientarea nr. 8 (investiţii în dezvoltarea resurselor umane), deşi fără o atenţie specială şi fără detalii concrete. Există multe dezbateri pe tema sistemelor de sănătate din Europa şi din alte părţi ale lumii, însă nu există nicăieri o abordare unitară. Totuşi, trebuie să înţelegem că pentru a asigura competitivitatea pe termen lung a Europei, rata de dependenţă trebuie echilibrată cu o populaţie mai sănătoasă şi mai activă. Le solicit instituţiilor europene să ia în calcul acest aspect la elaborarea şi punerea în aplicare a strategiei lor.

  Iosif Matula (PPE), în scris. – Sunt un susţinător al Strategiei „Europa 2020” pentru o creştere economică inteligentă (bazată pe cunoaştere şi inovare), ecologică şi favorabilă incluziunii sociale. Doresc ca această strategie să se materializeze în crearea de locuri de muncă bine plătite şi în creşterea nivelului de trai al oamenilor. Pentru a avea o Europă puternică şi echilibrată, trebuie să acordăm mare atenţie dezvoltării economice a regiunilor din noile state membre, pentru reducerea decalajelor existente. Desigur, construirea unei infrastructuri adecvate trebuie să fie o prioritate.

Doresc să accentuez însemnătatea implementării iniţiativei emblematice „Tineretul în mişcare”. Trebuie să sporim finanţarea programelor europene care vizează modernizarea continuă a învăţământului la toate nivelurile, precum şi mobilitatea profesorilor, studenţilor şi cercetătorilor. Calitatea educaţiei în şcolile şi universităţile europene trebuie să crească, în acord cu cerinţele pieţei muncii. Prin politici şi finanţări adecvate, trebuie să încurajăm învăţarea limbilor străine, multidisciplinaritatea, dublele specializări în universităţi, care sunt importante pentru performanţa în cercetarea ştiinţifică şi în inovare, precum şi pentru creşterea şanselor tineretului pe piaţa muncii. Este de apreciat şi faptul că Strategia 2020 propune un „Cadru pentru încadrarea în muncă a tinerilor”, la nivel european.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – Istoria Agendei Lisabona a dovedit că principiile şi ideile frumoase nu sunt suficiente, cel mai important pas fiind implementarea măsurilor propuse. Din nefericire, criza economică şi financiară s-a suprapus cu finalul Agendei Lisabona. Totuşi, consider că nu ar fi corect să atribuim crizei întreaga responsabilitate pentru eşecul acestui program, fără a încerca să vedem unde a greşit Uniunea Europeană în procesul de implementare. Poate că lecţia învăţată ne va prinde bine în implementarea viitoarei strategii UE 2020.

Cred că dispunem de instrumente comunitare importante pentru punerea în practică a noii strategii şi mă refer în primul rând la politica de coeziune. Trebuie însă subliniat faptul că nu putem abandona obiectivele politicii de coeziune pentru a redistribui fonduri în vederea atingerii strategiei UE 2020. Ar fi o greşeală cu consecinţe grave asupra statelor membre care au nevoie de aceste fonduri pentru a recupera decalajele de dezvoltare care le separă de celelalte state, ar însemna falimentul principiului coeziunii la nivel european.

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – (ET) Dle preşedinte, trebuie salutată iniţiativa Comisiei de a contura strategia pentru viitor „Europa 2020: o strategie pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii”, dacă de gândim că au trecut prea mulţi ani de când multe ţări europene îşi organizează economia şi bugetul după principiul „după noi potopul”. În ciuda eforturilor lăudabile ale Comisiei de a elabora strategia, mă uimeşte naivitatea de care aceasta dă dovadă. Declaraţia Comisiei creează imaginea unei Europe verzi, egale, întemeiate pe o economie de piaţă socială, fără a fi însă clar ce resurse se vor folosi pentru concretizarea acesteia. În Uniunea Sovietică exista obiceiul ca, la anumite perioade, să se promită instaurarea comunismului după zece ani, în ciuda realităţii efective. Speranţa mea este că, după ce Strategia declarativă de la Lisabona s-a dovedit a fi un fiasco, Comisia nu doreşte să avanseze din nou o utopie în cuvinte goale, cu care să îi amăgim pe cetăţenii europeni. Astăzi nu avem nevoie de vise, ci de măsuri concrete pentru salvarea economiei europene de la declin. Este momentul să începem reforme structurale serioase în Europa, în special în domeniul politicilor sociale, deoarece modelul actual de bunăstare socială nu mai este sustenabil.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – Reducerea nivelului sărăciei din UE cu minim 25 % până în 2020 este strâns legată de creşterea ratei de ocupare până la 75 %. O ţintă cantitativă de reducere a sărăciei este problematică. Sărăcia include aspecte economice, sociale, culturale şi educaţionale, iar pentru atingerea obiectivului propus sunt necesare mai degrabă ţinte calitative decât cantitative.

În România, datele oficiale prezentate în luna martie 2010 indică un grad de ocupare mult sub nivelul minim prevăzut de Strategia UE 2020 (50 % faţă de 75 %), iar tendinţa de scădere continuă, datorită contextului actual economic. Femeile, persoanele de peste 45 de ani şi tinerii au în continuare cele mai mari dificultăţi la angajare. Este greu de crezut că România va putea atinge această ţintă până în 2020.

Trebuie să găsim răspunsuri la întrebări legate de contribuţia întregului potenţial de muncă şi cunoaştere a grupurilor din societate, femei şi bărbaţi, tineri, vârstnici şi migranţi la piaţa muncii, de reducere a şomajului în rândul tinerilor sau cum creştem efectiv participarea femeilor pe piaţa muncii diversificând participarea lor în toate sectoarele de activitate. Fără un răspuns clar la aceste întrebări, cele două ţinte legate de creşterea ratei de ocupare şi reducerea nivelului de sărăcie vor avea acelaşi final ca Agenda Lisabona.

  Georgios Stavrakakis (S&D) , în scris. – (EL) Doresc să-mi declar mulţumirea faţă de concluziile Consiliului din martie, care a recunoscut importanţa politicii de coeziune în cadrul strategiei Europa 2020, eliminându-se astfel neajunsul major care exista în textul iniţial al Comisiei, în care nu se făcea nicio menţiune la politica de coeziune. De asemenea, atât dl Barroso, cât şi dl comisar Hahn au recunoscut importanţa crucială a contribuţiei politicii de coeziune la realizarea acestei strategii. Politica de coeziune a avut o contribuţie decisivă la creşterea competitivităţii şi ocupării forţei de muncă, cu precădere prin „alocare de fonduri” şi trebuie să valorificăm tot ceea ce s-a realizat în această privinţă. Totuşi, aceasta nu înseamnă că politica de coeziune va fi redusă la un simplu instrument de punere în aplicare a strategiei Europa 2020. Potenţialul său este mult mai mare. Fiind o manifestare concretă a principiului solidarităţii la nivel local şi regional, aceasta garantează viabilitatea iniţiativelor de dezvoltare şi faptul că strategia Europa 2020 va servi obiectivului general al UE privind consolidarea coeziunii în toate cele trei dimensiuni, respectiv cea economică, cea socială şi cea teritorială, şi nu se va limita la dezvoltarea economică unilaterală. În final, trebuie să valorificăm potenţialul politicii de coeziune pentru a evita suprapunerea obiectivelor şi a finanţărilor prevăzute de diferite politici europene.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D), în scris. – (HU) Strategia UE 2020 trebuie să promoveze o „revoluţie verde” în economia europeană, o restructurare economică orientată spre economisirea energiei, protecţia mediului şi creştere durabilă, precum şi inovaţiile în domeniul ecologiei. Totuşi, dezvoltarea nu înseamnă doar ajutorarea acelor regiuni europene care au ajuns deja la un nivel peste medie. Ar trebui să concentrăm cea mai mare parte a eforturilor de dezvoltare pe sprijinirea regiunilor subdezvoltate şi dezavantajate. Există încă diferenţe enorme între Europa de Est şi Europa de Vest în ceea ce priveşte eficienţa economică. În Bulgaria, spre exemplu, este necesară o cantitate de energie de trei ori mai mare decât în Germania pentru a produce o unitate de PIB, astfel că, dacă preţul energiei creşte, competitivitatea ţării va continua să scadă.

În promovarea restructurării verzi a economiei, Uniunea Europeană nu trebuie să uite politicile comunitare cu eficienţă dovedită, care au fost deja aplicate, precum politica agricolă comună şi politica de coeziune. Politica agricolă comună va fi de asemenea necesară pentru atingerea obiectivelor stabilite în domeniul protecţiei mediului şi al combaterii schimbărilor climatice. Cei mai buni custozi ai mediului rural european sunt chiar producătorii agricoli. Totuşi, strategia UE 2020 nu poate avea succes fără politica de coeziune. Politica de coeziune oferă toate instrumentele şi flexibilitatea necesară unei politici de dezvoltare economică a UE. Cu instrumentele oferite de politica de coeziune putem atinge obiectivele stabilite în orice domeniu. De exemplu, putem să continuăm eforturile de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă, să îmbunătăţim eficienţa energiei şi a resurselor şi să sprijinim inovaţiile ecologice.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Au trecut zece ani de la adoptarea Strategiei de la Lisabona şi majoritatea obiectivelor sale au rămas neîndeplinite. Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este slaba creştere economică, întrucât creşterea economică este o condiţie prealabilă pentru atingerea altor obiective, precum şi faptul că, în doar doi din cei zece ani ai strategiei, creşterea economică a depăşit 3 %.

Strategia de la Lisabona a fost ambiţioasă, însă i-a lipsit puterea de acţiune, fiind bazată pe măsuri juridice fără caracter obligatoriu şi pe metoda deschisă de coordonare. În afară de obiectivele care privesc ocuparea forţei de muncă, noua strategie Europa 2020 cuprinde obiective în domeniul educaţiei, al mediului, al combaterii sărăciei şi al investiţiilor în inovare. Atât noile obiective, cât şi instrumentele necesare pentru atingerea acestora sunt stabilite de statele membre, de aceea, având în vedere criza şi angajamentul privind planurile de stabilitate şi creştere (PSC), avem nevoie de mecanisme de guvernanţă mai eficiente şi de o coordonare economică şi bugetară reală între ţări. Programul vine într-un moment de incertitudine economică şi în contextul în care şomajul a atins un nivel ridicat, reducerea acestuia impunându-se ca o prioritate imediată. Comisia trebuie să preia comanda şi să conducă acest proces. O creştere economică puternică este esenţială pentru a ţine pasul cu planurile de stabilitate şi creştere, iar aceasta ar putea fi stimulată prin reformele şi investiţiile care stau la baza strategiei Europa 2020.

  Iuliu Winkler (PPE) , în scris. – (HU) Părerea mea este că trebuie să avem vise îndrăzneţe: strategia Europa 2020 trebuie să se extindă la toate zonele de cooperare din cadrul Uniunii Europene şi să devină o strategie europeană pe termen mediu şi lung. Însă, pentru a reuşi trebuie să existe solidaritate între cetăţenii Europei. Conform Tratatului de la Lisabona, noua strategie este elaborată cu contribuţia celor 27 de state membre ale Uniunii Europene extinse, pentru ca cetăţenii noştri să poată avea sentimentul participării la un efort european comun. Alegătorii unguri din România aşteaptă ca Uniunea Europeană să îşi exprime această solidaritate prin găsirea unei soluţii rapide pentru aducerea regiunilor din sudul şi estul Europei Centrale la standarde egale. Strategia trebuie să abordeze probleme precum dezvoltarea mai accentuată a ţărilor noastre, piaţa internă, promovarea agriculturii şi a IMM-urilor, dar şi aspecte sensibile precum reţeaua socială, provocările demografice, egalitatea de şanse pe piaţa forţei de muncă, întrepătrunderea sistemelor şi reţelelor europene în toate aspectele vieţii. Strategia Europa 2020 trebuie să fie o strategie de recuperare a decalajului şi de convergenţă.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) În dezbaterile asupra strategiei Europa 2020, nu trebuie să neglijăm sectorul transporturilor, care reprezintă un element foarte important şi semnificativ. Sectorul transporturilor generează aproximativ 10 % din PIB-ul Uniunii Europene şi asigură peste 10 milioane de locuri de muncă. De asemenea, acest sector are un rol semnificativ în contextul pieţei interne europene şi al dreptului la libera circulaţie a persoanelor şi a mărfurilor. În opinia mea, aspectele legate de transportul feroviar trebuie abordate ferm şi cu celeritate. Convingerea mea este că putem extinde reţeaua de coridoare feroviare transeuropene până în 2020. Consider că, începând cu 2014, întregul material rulant nou şi toate noile conexiuni feroviare ar trebui dotate cu sisteme compatibile cu Sistemul european de gestionare a traficului feroviar.

20. Acord de aderare al Uniunii Europene la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (dezbatere)

  Preşedinta. – Şedinţa a fost reluată.

Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind Acordul de aderare a UE la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (2010/2647(RSP)).

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dnă preşedintă, astăzi, la Atena, trei oameni şi-au pierdut dreptul fundamental al omului: dreptul la viaţă. Este rezultatul unor acte de violenţă pe care le condamnăm în mod absolut şi categoric. Preşedinţia spaniolă a Consiliului doreşte să transmită familiilor un mesaj de condoleanţe şi compasiune în numele Consiliului, urmând exemplul declaraţiei făcute de Preşedintele Parlamentului.

Vorbim despre drepturile omului, despre aderarea la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care, aşa cum am menţionat, include dreptul la viaţă şi la bunăstare fizică.

Uniunea Europeană se fundamentează pe drepturile şi libertăţilor omului, iar în textele adoptate pe durata existenţei sale s-au făcut în mod constant referiri la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Apogeul a fost atins prin Tratatul de la Lisabona.

În primul rând, faptul că Tratatul de la Lisabona încorporează o Cartă a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor Uniunii, cu caracter obligatoriu, este o premieră în istoria Europei. De asemenea, instituţiilor li se comunică faptul că Uniunea va adera la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului.

Asistăm astfel la apogeul parcursului politic, cultural şi juridic al Uniunii în domeniul drepturilor omului, pe care Uniunea le plasează în centrul politicilor, acţiunilor şi personalităţii sale.

În această privinţă, considerăm că este extrem de important ca Uniunea Europeană să înceapă deja procesul, pentru a putea semna Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale la momentul potrivit. Aceasta înseamnă, printre altele, acceptarea competenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg şi creşterea garanţiilor pentru cetăţeni. De asemenea înseamnă, ca să spun astfel, că diferitele legislaţii în domeniul drepturilor şi libertăţilor omului care coexistă în Europa vor fi într-un fel mai unitare: legislaţia naţională – garanţiile care există în fiecare dintre ţările europene, ţări democratice care respectă şi apără drepturile omului – legislaţia Uniunii Europene şi Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, un act legislativ la care au aderat nu numai statele membre ale Uniunii Europene, ci şi alte ţări din Europa din afara Uniunii.

Astfel, suntem martorii unui proces de convergenţă a acestor acte legislative, care se va concretiza prin semnarea Convenţiei de către Uniunea Europeană.

La 17 martie, Comisia a prezentat o recomandare privind iniţierea negocierilor pentru aderarea Uniunii la Convenţie. De atunci, Consiliul a depus toate eforturile pentru a grăbi dezbaterile asupra mandatului de negociere. În cadrul Consiliului a fost constituit un grup de lucru care desfăşoară dezbateri în strâns parteneriat cu Comisia Europeană.

Consiliul a luat în considerare toate mandatele din Protocolul nr. 8, care reprezintă punctul legal de referinţă în această privinţă, de exemplu: eventuala participare a Uniunii în cadrul organismelor de control ale Convenţiei europene şi necesitatea de a respecta competenţele Uniunii şi prerogativele instituţiilor. De asemenea, acesta a avut în vedere necesitatea numirii unui judecător al Uniunii Europene la Curte, participarea Parlamentului la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi participarea Uniunii la Comitetul de Miniştri ori de câte ori acesta exercită funcţii legate de aplicarea Convenţiei europene a drepturilor omului.

În acelaşi timp, Consiliul a urmărit îndeaproape dezbaterile şi audierile din Parlament din luna martie a acestui an şi ia foarte serios în calcul opiniile exprimate de Parlament în proiectul de raport elaborat de Ramón Jáuregui Atondo, Kinga Gál şi Cristian Dan Preda. Preşedinţia spaniolă estimează - şi aceasta este şi poziţia Consiliului - că mandatul de negociere cu Consiliul European, care necesită timp şi are un caracter tehnic şi complex, va fi adoptat în prima jumătate a anului 2010.

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. − Dnă preşedintă, colegul meu Olli Rehn a transmis deja poziţia şi condoleanţele Comisiei în legătură cu dezastrul din Grecia, aşa că permiteţi-mi să vorbesc despre modul în care ne vom continua lucrările, pentru că acesta va fi de o importanţă extremă pentru finalizarea sistemului de protecţie a drepturilor fundamentale în Uniune, iar aderarea UE la Convenţia europeană a drepturilor omului, consacrată în Tratatul de la Lisabona, nu este opţională. Aceasta este o destinaţie, după cum s-a exprimat foarte bine Preşedinţia cu doar câteva momente în urmă, însă aderarea reprezintă doar unul dintre cele patru elemente ale unei politici foarte ambiţioase şi cuprinzătoare în domeniul drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii Europene.

Mai întâi de toate, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale are un caracter obligatoriu şi reprezintă cea mai modernă caracterizare a drepturilor fundamentale din lume, din punct de vedere al angajamentului politic faţă de respectarea drepturilor fundamentale, al lizibilităţii şi al certitudinii juridice şi întăreşte toate drepturile care se regăsesc în Convenţie. Sensul şi domeniul de aplicare ale acestor drepturi sunt aceleaşi ca cele stabilite prin Convenţie, însă Carta este mai cuprinzătoare. În aceasta găsim, de exemplu, aşa-numita a treia generaţie de drepturi fundamentale: protecţia datelor, garanţiile privind bioetica şi buna administrare în condiţii de transparenţă. Carta asigură în orice privinţă un nivel de protecţie cel puţin egal cu cel al Convenţiei. În multe cazuri, chiar un nivel mai mare de protecţie.

În al doilea rând, drepturile fundamentale sunt promovate ca o prioritate a programului de la Stockholm, stabilind orientările strategice de dezvoltare a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în Europa.

În al treilea rând, a fost creat un nou portofoliu – justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie – care arată importanţa pe care Comisia o acordă consolidării acţiunilor întreprinse de Comisie în acest domeniu.

În al patrulea rând, aderarea UE la Convenţie. Acest lucru va garanta că orice persoană care se pretinde victima unei încălcări a Convenţiei de către o instituţie sau de către un organism al Uniunii poate depune plângere împotriva Uniunii în faţa Curţii de la Strasbourg în aceleaşi condiţii în care se pot depune plângeri împotriva statelor membre. Din punct de vedere politic, aderarea înseamnă că Uniunea Europeană reafirmă rolul central pe care sistemul Convenţiei îl are în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului în Europa – într-o Europa extinsă, nu numai în Uniunea Europeană –, însă prin aderarea la această Convenţie, Uniunea Europeană se subordonează sistemului de la Strasbourg, iar acesta este un sistem de control judiciar extern în domeniul drepturilor fundamentale, întrucât acum supunem integral şi formal ordinea noastră juridică acestui control. Evident, acest lucru va spori credibilitatea angajamentului foarte ferm al UE privind drepturile fundamentale atât la nivel intern, cât şi la nivel extern.

La mijlocul lunii martie, Comisia a propus Consiliului un mandat de negociere. Protocolul nr. 8 din Tratatul de la Lisabona impune o serie de garanţii de fond, care să fie prevăzute într-un acord de aderare, deoarece trebuie să păstrăm caracteristicile specifice ale dreptului Uniunii şi, în acest sens, recomandările Comisiei către Consiliu iau pe deplin în considerare aceste cerinţe. Doresc să menţionez doar două dintre acestea.

Este evident că prerogativele şi competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu pot fi afectate de aderare, iar acordul de aderare trebuie să prevadă clar acest lucru. De asemenea, aderarea Uniunii Europene nu poate afecta situaţia statelor membre în relaţia cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau aplicarea protocoalelor şi a rezervelor. De aceea, negocierile trebuie să garanteze că acordul de aderare creează obligaţii în dispozitivul Convenţiilor doar în ceea ce priveşte actele şi măsurile adoptate de instituţiile sau de organismele Uniunii.

Comisia încearcă acum să găsească o modalitate prin care Uniunea Europeană să treacă treptat la sistemul Convenţiei. Prin urmare, aderarea ar trebui să menţină caracteristicile de fond şi procedurale ale acestui sistem. Cu toate acestea, aderarea trebuie să îndeplinească două condiţii. În primul rând, astfel cum am precizat anterior, caracteristicile specifice ale dreptului Uniunii Europene trebuie păstrate; menţinerea Curţii de Justiţie şi a prerogativelor acesteia după aderare reprezintă un aspect important. Au fost prezentate propuneri interesante, care vizează implicarea Curţii de Justiţiei în situaţiile în care pe rolul Curţii de la Strasbourg este introdusă o cauză care are ca obiect compatibilitatea unui act juridic al Uniunii, fără să fi avut loc o trimitere preliminară. Aceste propuneri pot fi, probabil, elaborate într-o manieră care să nu necesite o modificare a tratatului şi merită să fie analizate şi discutate cu atenţie în cadrul grupului de lucru al Consiliului. Ştiu că Preşedinţia spaniolă face toate eforturile pentru a devansa aceste discuţii.

În al doilea rând, este important ca Uniunea să fie tratată ca o entitate juridică distinctă, învestită cu puteri autonome, care va deveni, în aceeaşi măsură ca statele membre, parte contractantă la un mecanism care, iniţial, nu a fost conceput în acest scop – ci a fost conceput pentru statele membre – şi, prin urmare, trebuie aduse câteva adaptări tehnice şi procedurale Convenţiilor, cu privire la natura specifică a dreptului Uniunii. Printre acestea se numără şi aşa-numitul „mecanism de intervenţie în calitate de co-pârât.

Este deosebit de important să se ţină cont de aplicarea descentralizată a dreptului Uniunii de către statele membre. Prin acest mecanism, Uniunii i se va permite să intervină în calitate de co-pârât în acţiunile introduse împotriva unui stat membru, care ar putea ridica o problemă privind dreptul Uniunii.

Din punct de vedere instituţional, aş dori să subliniez poziţia Comisiei potrivit căreia reprezentanţii Uniunii Europene ar trebui să facă parte din organismele asociate Convenţiei, pe picior de egalitate cu reprezentanţii celorlalte părţi contractante. Aceasta înseamnă, de exemplu, că alegerea unui judecător din partea fiecărei părţi contractante trebuie să fie unul dintre principiile de bază ale Convenţiei. Acest principiu asigură reprezentarea fiecărui sistem juridic la Curte; acesta reprezintă, de asemenea, o reflectare a sistemului de garanţii colective stabilit prin Convenţie, la care trebuie să participe fiecare parte contractantă, iar acest lucru înseamnă alegerea unui judecător permanent, cu drepturi depline, în numele Uniunii, care să aibă acelaşi statut şi aceleaşi atribuţii ca şi omologii săi şi care să poată interveni în orice cauză.

Un judecător ad hoc care să intervină doar în acţiunile introduse împotriva Uniunii sau referitoare la dreptul Uniunii nu ar fi suficient. În ceea ce priveşte modul de alegere a judecătorului, se va aplica procedura obişnuită prevăzută în Convenţie. Potrivit acestei proceduri, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei alege judecătorul dintr-o listă de trei candidaţi prezentată de Uniunea Europeană. Considerăm că este necesar ca Parlamentului European să i se permită să trimită un număr corespunzător de reprezentanţi în cadrul sesiunilor Adunării Parlamentare care au ca obiect alegerea judecătorilor la Curtea de la Strasbourg.

Doresc să mulţumesc raportorilor comisiilor AFCO şi LIBE, dlui Jáuregui şi dnei Gál, pentru cooperarea excelentă în această problemă, audierea organizată de comisia AFCO la 18 martie fiind de o reală utilitate. De asemenea, mă bucură faptul că Preşedinţia spaniolă a Consiliului acordă o prioritate deosebită acestei probleme. De aceea, sunt încrezătoare că vom putea să iniţiem negocierile de aderare după încheierea verii. Mă voi asigura că Comisia, în calitate de negociator al Uniunii, va informa pe deplin Parlamentul pe întreaga durată a procesului de negociere.

Dnă preşedintă, cred că nu mai este necesar să subliniez încă o dată astăzi cât de importante sunt drepturile fundamentale pentru Europa şi pentru toate actele pe care le propunem. Am convingerea că Uniunea nu va considera dificilă îndeplinirea standardelor Convenţiei şi că aderarea la Convenţie va spori în mod cert protecţia drepturilor fundamentale în Europa, iar când spun aceasta mă gândesc la fiecare fiinţă umană care locuieşte în Europa.

  Marietta Giannakou, în numele Grupului PPE. – (EL) Dnă preşedintă, sunt întru totul de acord cu declaraţiile făcute de dl López Garrido în numele Preşedinţiei spaniole şi cu declaraţiile dnei Reding şi doresc să-i felicit pe dl Jáuregui Atondo şi pe dna Gál pentru rapoartele întocmite şi pentru eforturile depuse.

Aderarea UE la Convenţia europeană a Consiliului Europei şi la protocoalele acesteia este prevăzută de Tratatul de la Lisabona şi sporeşte protecţia cetăţenilor în domeniul drepturilor omului. Acest lucru va asigura un sistem paneuropean de protecţie a libertăţilor fundamentale şi a drepturilor omului, întemeiat pe jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. În acelaşi timp, în afară de protecţia externă, Uniunea Europeană dobândeşte un for internaţional de protecţie externă, sporindu-şi astfel credibilitatea faţă de ţările terţe, cărora le solicită adesea respectarea Convenţiei europene a drepturilor omului în cadrul relaţiilor bilaterale.

Dnă preşedintă, dezbaterea de astăzi asupra drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale coincide cu uciderea a trei cetăţeni, trei lucrători din ţara mea, din Atena, de către elemente extremiste şi marginale, în timpul demonstraţiilor împotriva măsurilor guvernamentale de contracarare a crizei economice. Pe lângă sentimentele de regret şi întristare, aş dori să precizez, în numele colegilor mei din principalul partid de opoziţie din Grecia, că grupul nostru este hotărât să contribuie decisiv la protejarea democraţiei şi la buna funcţionare a instituţiilor.

Apreciem fondurile care ne sunt acordate în acest moment critic de către partenerii noştri şi de către Fondul Monetar Internaţional şi suntem ferm hotărâţi să contribuim la realizarea reformelor necesare pentru surmontarea crizei. Fiind un partid responsabil, vom susţine eforturile de a menţine calmul şi de a proteja unitatea poporului grec, prin îndepărtarea elementelor extremiste care subminează democraţia.

  Ramón Jáuregui Atondo, în numele Grupului S&D. – (ES) Dnă preşedintă, dacă ar trebui să rezum discuţiile noastre de astăzi la o singură idee, aş spune hotărât publicului european că vor avea pentru prima oară o instanţă care le va garanta drepturile şi libertăţile fundamentale în relaţia cu Uniunea Europeană şi cu ţările lor, în ceea ce priveşte aplicarea dreptului Uniunii.

Ideea esenţială este aceea că cetăţenii europeni au o nouă curte, Curtea de la Strasbourg, care garantează dreptul Uniunii şi că aplicarea acesteia în fiecare stat membru asigură garanţiile minime care se află în centrul conceptului european. Aceste garanţii minime sunt parte din cordonul ombilical, din procesul istoric al integrării europene. Acesta este un proces civilizator de integrare bazat pe ideea demnităţii umane – a demnităţii oamenilor –, un proces care îmbracă forma democraţiei, a statului de drept, a bunăstării sociale bazate pe statul de drept şi pe drepturile omului.

Tratatul de la Lisabona a oferit Uniunii Europene ocazia oficializării Cartei, care, aşa cum a spus dna Reding, este cea mai completă cartă a drepturilor omului care a fost elaborată în acest domeniu şi care ne impune aderarea la Curtea de la Strasbourg.

Este ceea ce vom adopta acum. Ştiu că există o serie de probleme tehnice, însă doresc să evidenţiez importanţa deosebită a lucrărilor rapide şi eficiente ale Comisiei pentru stabilirea unui mandat specific care să ne permită să avansăm în aceste negocieri.

Doresc să vă felicit, dnă Reding, pentru munca dumneavoastră, care, repet, a fost rapidă şi eficientă şi doresc să felicit şi Preşedinţia spaniolă. Doresc să anunţ faptul că în următoarea perioadă de sesiune vom adopta raportul Parlamentului pe această temă şi doresc să vă solicit să asiguraţi monitorizarea, informarea şi sprijinul pentru aceste negocieri complexe, însă foarte importante pentru Europa.

  Cecilia Wikström, în numele Grupului ALDE. – (SV) Dnă preşedintă, aderarea UE la Convenţia europeană se află de mult timp pe ordinea de zi. Acum există o bază reală pentru materializarea acesteia. Acest lucru nu poate decât să ne bucure. Aderarea UE la Convenţia europeană va însemna suplimentarea şi consolidarea protecţiei drepturilor fundamentale, un nivel mai înalt de protecţie pentru cetăţenii statelor membre în relaţia cu activităţile UE, precum şi o mai bună armonizare a practicilor juridice în domeniul drepturilor omului ale celor două curţi europene, respectiv cea de la Haga şi cea de la Strasbourg.

O dată cu aderarea la Convenţia europeană, instituţiile UE se vor supune actului de justiţie administrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta va garanta o monitorizare externă independentă a modului în care UE respectă drepturile şi libertăţile fundamentale ale oamenilor.

Este un pas foarte important. Este foarte uşor să ne amăgim cu ideea că în Europa suntem protejaţi de încălcări ale drepturilor omului, aşa cum se întâmplă în alte părţi ale lumii. Ca state membre ale Uniunii Europene, avem legi, norme şi valori europene adânc înrădăcinate, care ne asigură protecţia drepturilor noastre. Potrivit textului din partea introductivă a Tratatului de la Lisabona, libertatea de expresie, libertatea presei şi libertatea religiei sunt libertăţi europene care trebuie respectate, fără excepţie, oriunde în Uniune. Din păcate, nu se întâmplă întotdeauna aşa, fiindcă există state membre ale UE care încalcă drepturile fundamentale. În mod regretabil, noi, deputaţii din Parlamentul European, stăm deoparte şi permitem ca acest lucru să se întâmple.

Odată cu aderarea UE la Convenţia europeană în vederea întăririi şi suplimentării libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor, va fi important ca noi, în Parlament, să legiferăm şi să acţionăm potrivit Convenţiei. Realitatea este că rămân încă multe lucruri de făcut până când statele membre îşi vor face curat în grădina proprie şi vor transforma în realitate cuvintele frumoase în care sunt îmbrăcate valorile noastre comune.

  Heidi Hautala, în numele Grupului Verts/ALE. – (FI) Dnă preşedintă, este foarte important să ne gândim că drepturile omului au şi o valoare intrinsecă, nu numai o valoare instrumentală, pe care o conştientizez atunci când, în calitate de preşedintă a subcomisiei pentru drepturile omului, discut cu reprezentanţii ţărilor terţe.

Chiar astăzi am discutat cu câţiva membri ai parlamentului din Maroc. Este extraordinar faptul că le pot spune că Uniunea Europeană acordă importanţă drepturilor omului şi în propriile sale activităţi, nu doar încearcă să îi înveţe pe alţii importanţa drepturilor omului. Astfel, putem explica reprezentanţilor ţărilor terţe că prin aderarea Uniunii Europene la Convenţia europeană a drepturilor omului, activităţile noastre sunt cu adevărat supuse unui control extern, aşa cum s-a explicat aici. De asemenea, pot spune că este pentru prima dată când avem un comisar care este în mod specific responsabil de aceste aspecte, din punct de vedere juridic.

Doresc să menţionez că aderarea Uniunii Europene la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului nu va rezolva, evident, problema suprasolicitării Curţii Europene a Drepturilor Omului. Ar trebui să analizăm modalităţile de soluţionare a acestei probleme, generate de numărul mare de cauze aflate pe rolul acestei curţi.

De asemenea, recomand cu tărie ca Uniunea să aibă în vedere alinierea la diverse protocoale suplimentare utile, care abordează probleme precum opoziţia faţă de tortură sau combaterea rasismului, precum şi aplicarea unor legi mai eficiente.

  Zbigniew Ziobro, în numele Grupului ECR. – (PL) Dnă preşedintă, efectele semnării acordului de aderare a Uniunii Europene la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale vor fi mai degrabă limitate, deoarece Convenţia este de multă vreme acceptată în Europa ca o măsură a standardului de protecţie a drepturilor omului. Convenţia a dobândit acest statut atât în dreptul european, cât şi în sectoarele politice din statele membre.

Cu toate acestea, este de asemenea necesar să evidenţiem anumite probleme care ar putea fi generate de concurenţa creată între Curtea Europeană de Justiţie şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti care vor fi pronunţate. De aceea, problema ar trebui analizată cu atenţie, pentru a nu face mai târziu greşeli care să trebuiască a fi corectate.

În plus, se poate anticipa că hotărârile pronunţate de Curtea Europeană de Justiţie şi interpretările pe care aceasta le-a dat legislaţiei EU vor face obiectul unei evaluări din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului va căpăta competenţă judiciară semnificativă asupra instituţiilor europene. Din această perspectivă, trebuie analizate toate consecinţele juridice implicate, pentru a evita o decizie pripită. În acelaşi timp, trebuie avută în vedere şi problema reformării modului de funcţionare a ambelor curţi europene.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) În calitate de avocat specializat în domeniul drepturilor omului, nu pot înţelege în ce măsură aderarea Uniunii Europene la aceeaşi convenţie a drepturilor omului la care a aderat fiecare ţară europeană ar reprezenta o valoare adăugată pentru protecţia drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Vă rog să-mi permiteţi să clarific câteva aspecte, fiindcă, aşa cum îmi dau seama, colegii noştri care nu au pregătire juridică au fost considerabil induşi în eroare. Situaţia este următoarea. Există un instrument de protecţie a drepturilor omului care este într-adevăr foarte important, cunoscut drept Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această Convenţie nu este încheiată de Uniunea Europeană, ci de fratele său aproape geamăn, Consiliul Europei.

Dacă o ţară încalcă drepturile cetăţenilor săi, stabilite şi prevăzute în Convenţie, acei cetăţeni au dreptul de a se adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg şi de a acţiona în justiţie ţara respectivă, obligând-o să le respecte drepturile. După cum se ştie, toţi cetăţenii Uniunii Europene dispun de această prerogativă. Mă îndoiesc că există printre noi un deputat care să nu cunoască un caz în care cineva din ţara sa a ameninţat că va merge la Strasbourg - ceea ce a şi făcut - şi a obţinut câştig de cauză împotriva acelui stat membru. Dacă aşa stau lucrurile, care este elementul de noutate, care este valoarea adăugată, în afară de faptul că cineva din Uniunea Europeană va primi un post de judecător bine plătit la Strasbourg?

  Kinga Gál (PPE). – (HU) Dnă preşedintă, dle ministru, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, dezbaterea noastră de astăzi reprezintă un moment memorabil în existenţa Uniunii Europene. Astăzi discutăm despre un lucru care cu câţiva ani în urmă părea un obstacol insurmontabil: mandatul Comisiei de a negocia aderarea UE la Convenţia europeană a drepturilor omului. În acest an se împlinesc 60 de ani de la ratificarea Convenţiei, care, în toată această perioadă, a oferit multor cetăţeni încrederea în faptul că justiţia poate fi administrată chiar şi statului din care face parte. Cele spuse de dna comisar Reding, şi anume că din decembrie Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene are caracter obligatoriu, sunt în strânsă legătură cu această dezbatere, prin urmare ar trebui reiterate. Acest document este unul dintre cele mai progresiste din domeniul drepturilor fundamentale.

Convenţia întăreşte Carta, iar Carta completează Convenţia. Din decembrie, Tratatul de la Lisabona obligă UE să adere la Convenţia drepturilor omului. De aceea, obiectivul nostru este acela de a asigura succesul deplin al aplicării acesteia. Cea mai importantă întrebare în acest context se referă la valoarea adăugată pe care aderarea la Convenţie o aduce cetăţenilor UE. Raportul pe care l-am elaborat pe tema aderării la Convenţie a avut în vedere tocmai acest lucru şi a fost ratificat în unanimitate de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. De aceea, doresc să solicit Consiliului şi Comisiei să depună toate eforturile pe durata negocierilor, pentru a garanta că aderarea la Convenţie aduce într-adevăr valoare adăugată cetăţenilor UE, fără a genera aşteptări exagerate.

În acelaşi timp, pe parcursul negocierilor trebuie clarificate mai multe chestiuni. Unul dintre aceste aspecte semnificative îl reprezintă raporturile dintre curţi. Epuizarea tuturor căilor de atac interne este de asemenea o condiţie prealabilă. În acelaşi timp, consider că este important ca, pe parcursul negocierilor, să luăm în calcul faptul că reforma modului de funcţionare a Curţii Europene a Drepturilor Omului va coincide cu aderarea UE la Convenţie. Aderarea UE la Convenţie va fi o experienţă unică, însă nu trebuie să pună în pericol nimic din ceea ce s-a realizat în privinţa aplicării drepturilor omului. Aderarea la Convenţie poate fi un succes doar în măsura în care consolidează instituţiile deja funcţionale şi asigură accesul cetăţenilor la acestea. Trebuie să avem grijă să nu punem în pericol acest proces şi să ne asigurăm că, în entuziasmul nostru, nu dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard, după cum spune foarte grăitor o zicală ungurească. Consider că acesta este un moment foarte important şi că ne îndreptăm în direcţia corectă. Solicit Comisiei şi Consiliului să îşi definească mandatul şi să întărească cele de mai sus în negocierile care vor urma.

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

Dnă Gál, aş dori să spun că sunteţi primul deputat maghiar pe care l-am întâlnit de când am aflat ştirea că prietenul şi colegul nostru deputat, dl Pál Schmitt, a fost ales preşedinte al Parlamentului ungar. Aş dori să spun că este cert că ne va lipsi prietenul nostru, dl Schmitt, dar vă rog să-i transmiteţi oficial felicitările noastre şi sunt sigur că va face o treabă excelentă la conducerea parlamentului ţării sale.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Chiar dacă toate statele membre sunt semnatare ale Convenţiei, aderarea UE în ansamblu nu va reprezenta doar o nouă dimensiune a protecţiei drepturilor omului în UE, ci şi – ţin să subliniez – un semnal juridic şi politic pentru întărirea relaţiilor dintre UE şi Europa. Aş dori, de asemenea, să susţin ideea că, pe lângă aderarea UE la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ar trebui să se acorde o mare atenţie adoptării pe scară largă a legislaţiei care stabileşte domeniul de aplicare a drepturilor sociale – de exemplu, adoptarea unei Carte Sociale Europene revizuite la nivel european pentru întreaga Uniune ar fi, în mod categoric, un pas binevenit.

Aderarea UE la Convenţie ridică şi problema reprezentării politice a Uniunii în cadrul organismelor Consiliului Europei. Totodată, cetăţenii afirmă că Parlamentul European ar trebui de asemenea să joace un rol activ în acest proces. În principiu, sunt de acord cu această părere, dnă comisar, dar mă tem că procesul în sine, inclusiv componentele sale luate separat, nu va fi deloc simplu. Deşi, pentru moment, vă împărtăşesc entuziasmul - şi, evident, Consiliul merită mulţumiri pentru eforturile sale deosebite - trebuie să ne pregătim pentru faptul că va fi un proces foarte complicat şi că avem încă mult de lucru în această direcţie.

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Dle preşedinte, Uniunea Europeană se fundamentează pe respectarea drepturilor omului. De fapt, este unul dintre aspectele cu adevărat minunate ale acestei instituţii. Numai că am impresia că noi construim aceste drepturi ale omului exclusiv pentru cetăţenii noştri. Dna Beňová şi dna Wikström au vorbit despre acest lucru. Totuşi, am impresia că nu dăm atenţie celor spuse de dna Hautala şi, prin aceasta, mă refer la eforturile de propagare a drepturilor omului dincolo de graniţele UE. Am convingerea că Uniunea Europeană nu s-a angajat deloc în această privinţă.

Întâmpin aderarea Uniunii Europene la Convenţie cu speranţă, deoarece astfel există şansa unei anumite consecvenţe în ceea ce priveşte sistemul drepturilor şi apărarea drepturilor omului în Uniunea Europeană. Nu trebuie să uităm că, atunci când se creează drepturi noi, celelalte libertăţi nu ar trebui restrânse. Desigur, acesta este un subiect pentru filosofi şi teoreticieni ai dreptului, dar această tensiune între drepturi şi libertăţi există cu adevărat. Ca atare, atât legislativul cât şi, ulterior, magistraţii chemaţi să aplice legea trebuie să fie conştienţi de acest fapt.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, articolul 6 din Tratatul de la Lisabona prevede că UE aderă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ceea ce reprezintă o întărire a sistemului drepturilor fundamentale din cadrul UE. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului este extrem de importantă pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în Europa. Afilierea noastră la acest sistem juridic ar întări drepturile fundamentale ale cetăţenilor UE, deoarece ei ar beneficia de încă o soluţie juridică pentru cazul în care consideră că drepturile lor fundamentale sunt încălcate.

Din punctul meu de vedere, aderarea UE la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este un pas de foarte bun augur, deoarece va duce la o mai bună conştientizare a importanţei drepturilor fundamentale în cadrul UE şi putem spera că va determina creşterea credibilităţii UE în ceea ce priveşte relaţiile sale externe.

  Rafał Trzaskowski (PPE). - Dle preşedinte, în primul rând permiteţi-mi să mulţumesc ambilor raportori - Kinga Gál şi Ramón Jáuregui Atondo - dar şi Comisiei şi Preşedinţiei.

– (ES) Vă mulţumesc foarte mult pentru munca dificilă, dar foarte necesară, pe care aţi depus-o.

Atunci când vorbeam despre aderarea UE la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – şi s-a vorbit mereu despre acest lucru în Uniunea Europeană în ultimii 10 ani, dacă nu mă înşel – au apărut destule temeri că ar putea să se ajungă la o competiţie între Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea Europeană de Justiţie, că vom avea probleme de jurisdicţie, că autonomia Curţii Europene de Justiţie ar putea fi pusă la îndoială.

Dar consider că ceea ce am realizat prin munca noastră a fost să ajungem în situaţia în care aceste două curţi să se completeze una pe cealaltă. Noi încercam să facem totul pentru a evita gândirea ierarhică, dar de fapt am realizat o combinaţie fertilă între cele două sisteme de apărare a drepturilor omului. În lumina evoluţiilor recente, în care CEJ foloseşte ca precedent deciziile Curţii de la Strasbourg şi viceversa, consider că cele două sisteme coexistă şi că, în fapt, nu există concurenţă între ele, astfel că temerile respective s-au risipit în mare parte.

În recenta hotărâre Bosphoruspe care cu toţii o cunoaştem foarte bine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că nu este necesară o reexaminare a cazului deoarece UE, în contextul existent, asigură un nivel corespunzător de apărare a drepturilor omului. Aşadar, se pune întrebarea: de ce avem nevoie de aderarea la Convenţie? Această întrebare a fost pusă de către colegii noştri deputaţi şi - da, aderarea este necesară. De ce este ea necesară? Nu numai datorită sensului ei simbolic, care este important, ci pentru că întregul sistem de apărare a drepturilor omului în Uniunea Europeană va deveni mai credibil în ochii cetăţenilor care se bucură de protecţie faţă de toate acţiunile UE, nu numai faţă de cele ale statelor membre, aşa cum este cazul acum. Atunci când nu există un control jurisdicţional efectiv, fie la nivel naţional, fie la nivel comunitar – atunci când, de exemplu, reclamantului îi este negată legitimitatea sau când organismul UE în cauză nu poate fi dat în judecată – acestea sunt situaţiile în care vom avea valoare adăugată.

Aderăm la Convenţie cu speranţa că sistemul de apărare a drepturilor omului va deveni mult mai coerent, nu pentru a submina credibilitatea acestui sistem. Avem nevoie de loialitate şi iată de ce susţinem cu tărie că reclamaţiile între statele membre nu trebuie să se refere la presupusa lipsă de conformitate atunci când acţiunea respectivă intră sub incidenţa legislaţiei Uniunii. Susţinem cu tărie acest lucru şi ar trebui să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-l transpune în lege.

În final aş dori să aduc multe mulţumiri Comisiei pentru că a pus bazele unei Direcţii Generale pentru drepturile omului. Îmi amintesc că, student fiind, citeam articolele lui Joseph Weiler despre apărarea drepturilor omului. El a ajuns la concluzia că, indiferent de ceea se întreprinde referitor la depunerea candidaturii şi aderarea la Convenţia pentru drepturile omului, în cazul în care Comisia nu asigură punerea în aplicare şi monitorizarea ulterioară, totul este în zadar.

Aşadar, în sfârşit, mulţumită dvs., am reuşit. Să sperăm că vom merge mai departe şi că apărarea drepturilor omului în Uniunea Europeană va fi mai bună decât acum.

  Csaba Sógor (PPE). – (HU) Sunt foarte bucuros că, prin semnarea celui mai important document european privind drepturile omului, Uniunea Europeană face încă un pas spre dezvoltarea unei Europe cu adevărat unite şi că va avea mai multă credibilitate atunci când va interveni împotriva încălcării drepturilor omului în ţări terţe. Totuşi, nu trebuie să uităm că, în privinţa apărării drepturilor omului, Consiliul Europei se află, din multe puncte de vedere, înaintea Uniunii Europene. Iată de ce solicit Comisiei să examineze posibilitatea de a adera şi la alte convenţii ale Consiliului Europei şi să pregătească un inventar al acelor tratate internaţionale încheiate în cadrul Consiliul Europei care ne-ar ajuta să îmbunătăţim calitatea legislaţiei UE în domeniul drepturilor omului, dacă se va pune problema să aderăm la ele.

Sunt de părere că, pentru ca Europa să devină cu adevărat un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, trebuie să cooperăm cu Consiliul Europei şi să preluăm ceea ce acesta a realizat până acum în domeniul drepturilor omului. Între aceste realizări, o atenţie specială trebuie acordată Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare şiConvenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, care stabilesc cerinţele minime privind probleme ale minorităţilor naţionale indigene, pe baza valorilor europene, a respectului pentru diversitate şi a drepturilor stabilite în Carta drepturilor fundamentale. Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt membre ale Consiliului Europei şi majoritatea au semnat şi ratificat documentele menţionate. Ar fi normal ca extinderea legislaţiei Uniunii în acest domeniu să se realizeze prin includerea convenţiilor ratificate la scară largă.

  Elena Băsescu (PPE). - Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona este asigurată aderarea Uniunii Europene la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, Curtea de la Strasbourg va asigura protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale faţă de acţiunile Uniunii. Acest lucru este cu atât mai important cu cât statele membre au transferat Uniunii Europene competenţe importante. Subliniez faptul că aderarea nu va afecta principiul autonomiei dreptului Uniunii, deoarece Curtea de justiţie de la Luxemburg va rămâne singura curte supremă pentru toate problemele privind dreptul UE.

România a semnat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în 1993. Este important de remarcat faptul că articolul 20 din Constituţia României stabileşte că reglementările internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, au prioritate faţă de legile interne

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dnă comisar, este foarte important că în Consiliul Europei există un mecanism care a fost dezvoltat şi funcţionează de decenii, monitorizat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, şi că Uniunea Europeană va beneficia de acesta. Eu susţin de multă vreme că, în ceea ce priveşte apărarea drepturilor omului şi a minorităţilor din Europa, este îngrijorător faptul că în Consiliul Europei există un sistem funcţional de apărare a drepturilor omului şi a minorităţilor, în timp ce greutatea politică reală în Europa stă pe umerii Uniunii. Aş dori să vă atrag atenţia asupra raportului excelent al raportoarei Kinga Gál, în care aceasta subliniază faptul că legile relevante cu privire la precedent sau jurisprudenţa oferă suficientă susţinere pentru protecţia drepturilor minorităţilor, soluţie pe care Uniunea Europeană nu o poate oferi. Aş dori, de asemenea, să mă alătur celor spuse de dl Sógor. Acesta ar putea fi un precedent pentru ca Uniunea Europeană să adere la Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a Consiliului Europei, din moment ce 8,5 % din populaţia Uniunii este reprezentată de minorităţi iar Uniunea nu are niciun fel de sistem de protecţie a minorităţilor.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dle preşedinte, aş dori să-l felicit pe dl Jáuregui pentru munca depusă.

Acest raport clarifică aspectele instituţionale şi operative ce rezultă din aderarea Uniunii Europene la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Sunt trei decenii de când atât Comisia Europeană cât şi Parlamentul au adoptat rezoluţiile prin care se solicita Uniunii să adere la Convenţie. Acum, când Uniunea este mult mai complexă, cu 27 de state membre, nimeni nu se întreabă dacă acest lucru ar trebui să se întâmple. Acceptarea acestor principii reprezintă baza coeziunii politice şi identitatea Uniunii Europene, iar atunci când ele trec printr-o criză apar şi problemele politice şi economice.

Apărarea tuturor drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în orice circumstanţe şi fără ezitare înseamnă să ne unim eforturile pentru întărirea democraţiei şi pentru progres şi mai înseamnă excluderea totală a oricărei forme de violenţă, impunere sau totalitarism. Să nu uităm, aceasta a fost principala direcţie de acţiune a proiectului Uniunii Europene. Acesta este drumul pe care trebuie să mergem şi eu cer Comisiei şi Consiliului să acţioneze în acest scop.

De asemenea, dle preşedinte, aş dori să transmit urări de bine şi condoleanţe familiilor victimelor din Grecia.

  Jacek Olgierd Kurski (ECR). – (PL) Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este unul dintre fundamentele teoriei europene a valorilor, care apără drepturile individului şi drepturile omului. Acesta stă la baza clădirii Uniunii Europene din punct de vedere al valorilor.

De mulţi ani, Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi-a îndeplinit foarte bine rolul, apărându-i pe cei slabi şi persecutaţi. Totuşi, recent s-au luat mai multe hotărâri care pun sub semnul întrebării înţelegerea, de către CEDO, a principiului libertăţii individului. Anul trecut, întreaga Europă a fost afectată de un val de discuţii şi revoltă faţă de un verdict care interzicea expunerea unei cruci într-un spaţiu public.

Consider că, prin aderarea la Convenţie în baza dispoziţiilor Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană trebuie totodată să iniţieze discuţii şi dezbateri în sensul unei profunde reflecţii, astfel încât acest gen de distorsiune a libertăţii individuale şi a drepturilor omului greşit înţelese să nu se mai întâmple în viitor.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, Parlamentul European a adoptat, de multe ori, rezoluţii prin care a condamnat cazurile de încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor în diferite părţi ale lumii. Totuşi, trebuie spus că noi, ca reprezentanţi ai Uniunii Europene, nu suntem capabili să facem faţă încălcărilor evidente ale acestor drepturi fundamentale în statele membre ale Uniunii.

Doresc să ofer un exemplu relevant. Recent, Comisia principală de etică oficială din Lituania l-a penalizat pe dl Tomaševski, liderul minorităţii poloneze şi deputat în Parlamentul European, pentru că i-a adresat dlui Barroso o întrebare referitoare la respectarea drepturilor minorităţilor. Situaţia este ciudată şi de-a dreptul scandaloasă. Aş dori să adresez următoarea întrebare: aderarea la Convenţia-cadru va schimba ceva în acest sens? Uniunea Europeană trebuie să adopte, pentru aceste probleme, standarde mult mai înalte decât cele adoptate prin Convenţia-cadru. E timpul ca astfel de cazuri de discriminare să nu mai aibă loc în statele membre ale Uniunii Europene.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dle preşedinte, în primul rând aş dori să îmi exprim regretul profund pentru moartea a trei cetăţeni greci, astăzi, în Grecia, în timpul unor manifestaţii paşnice ale cetăţenilor greci care demonstrau pentru un viitor mai bun. Anumite persoane care acţionau pe lângă ei, anumite persoane cu un comportament antidemocratic le-au luat viaţa acestor oameni.

Este într-adevăr o tragică ironie faptul că astăzi discutăm despre întărirea şi aprofundarea cadrului de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor europeni odată cu aderarea la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Oricât de eficient a acţionat Curtea de la Strasbourg, trebuie să fie limpede pentru noi că, pentru a întări conceptul european, al unei Europe a valorilor, al unei Europe care pune omul în centrul preocupărilor sale, solidaritatea trebuie să se afle pe primul loc, înainte de orice altceva: solidaritate între statele membre, solidaritate între naţiuni, solidaritatea de care avem atât de multă nevoie acum, în Grecia.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dle preşedinte, aproape toţi deputaţii care au luat cuvântul şi-au exprimat susţinerea pentru aderarea Uniunii Europene la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi suntem în total acord cu ei.

Aş dori să mă refer la cele două discursuri care păreau să exprime reticenţă sau opoziţie faţă de acest fapt, considerându-l fie o ameninţare la competenţele Uniunii, în cazul dlui Ziobro, fie inutil, în cazul dnei Morvai.

Aş dori să mă refer la ambele discursuri şi să le răspund pe rând. În ceea ce priveşte argumentaţia dlui Ziobro, nu sunt probleme legate de imixtiunea Curţii de la Strasbourg în competenţele Uniunii. Nu acesta este obiectivul ei şi, mai mult decât atât, acest lucru este clar exprimat în Protocolul nr. 8 la Tratatul de la Lisabona. Este clar că nu schimbă competenţele sau atribuţiile instituţiilor Uniunii. Nu există nicio problemă.

Pe lângă problema mecanismului de intervenţie în calitate de „co-pârât” - cu alte cuvinte, Uniunea Europeană împreună cu un stat membru - atunci când se formulează un recurs împotriva unui stat membru la Curtea de la Strasbourg, una dintre temele care constituie obiectul unui grup de lucru în această privinţă este ca, mai întâi, să se epuizeze căile juridice de atac la Curtea de la Luxemburg, înainte de prezentarea în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Aceasta este una dintre temele la care se lucrează din punct de vedere tehnic în cadrul grupului de lucru, astfel încât să fie clar faptul că această Curte Europeană a Drepturilor Omului nu afectează competenţele Uniunii; ea nu face decât să stabilească dacă s-a produs o încălcare a Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului.

Al doilea argument îi aparţine dnei Morvai, care afirmă: „pot contesta o decizie a unei autorităţi din ţara mea şi pot să mă adresez Curţii Europene a Drepturilor Omului - şi atunci ce nevoie mai am de semnarea Convenţiei de către Uniunea Europeană?” Cred că răspunsul este destul de clar: Uniunea Europeană are competenţe pe care statele membre nu le au. Nu numai că Uniunea Europeană are competenţe ci, mai mult decât atât, ele au fost extinse.

Uniunea Europeană a devenit o instituţie care, din punct de vedere juridic, ia decizii prin directive, regulamente şi decizii, care ar putea reprezenta o încălcare a Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului. Iată de ce evoluţia Uniunii Europene către statutul de instituţie din ce în ce mai puternică înseamnă că, pe lângă semnarea, de către statele membre, a Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi respectarea de către acestea a jurisdicţiei Curţii de la Strasbourg, Uniunea Europeană trebuie şi ea, în consecinţă, să se supună jurisdicţiei Curţii de la Strasbourg; iată de ce Tratatul de la Lisabona prevede că aşa trebuie acţionat.

Mai mult decât atât, istoria Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa acesteia au avut o influenţă foarte benefică asupra drepturilor omului în Europa. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, adică textul pe care Curtea îl pune în aplicare, este destul de veche - datează din 1950 - şi, la fel ca şi Tratatul de la Roma, a fost semnată tot la Roma. De atunci, în timp, i s-au adăugat noi protocoale. Este veche şi totuşi o mare parte din jurisprudenţa sa a devenit jurisprudenţa curţilor constituţionale şi a curţilor supreme din statele membre. Ea a format un gen de doctrină comună, care, în esenţă, este doctrina pe care Curtea de la Luxemburg şi Curtea de la Strasbourg încearcă, împreună, să o impună pe viitor în privinţa interpretării drepturilor omului.

Astfel că noi considerăm că este pe deplin justificat ca Uniunea Europeană să semneze această Convenţie. Mai mult chiar, suntem de părere că ea nu îi va apăra doar pe cetăţenii din statele membre, ci şi pe cetăţenii care vin din afara Uniunii Europene şi care au statutul de rezidenţi străini, deoarece Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului îi apără pe toţi cei aflaţi sub jurisdicţia unui stat membru şi, pe viitor, pe toţi cei care se află sub jurisdicţia afectată de deciziile luate de Uniunea Europeană. Aşadar, nu numai cetăţenii statelor membre, ci şi cei care nu sunt cetăţeni ai statelor membre vor fi apăraţi prin această Convenţie dacă Uniunea o semnează.

Aş dori să afirm că ne bucură consensul existent cu privire la importanţa continuării dezvoltării mandatului prezentat de Comisia Europeană şi că Parlamentul va avea o şedinţă pe această temă, aşa cum a anunţat dl Jáuregui, iar eu aş dori să profit de această ocazie pentru a-l felicita, pe dumnealui şi pe ceilalţi raportori autori ai acestui raport, dna Gál şi dl Preda. Aş dori să spun, de asemenea, Preşedinţia spaniolă intenţionează ca acest mandat - pe baza textului trimis de către Comisie care, din cât înţelegem, este responsabilă de negocierea acestuia cu Consiliul European - să fie adoptat de către Consiliul de Miniştri, în Consiliul pentru justiţie şi afaceri interne (JAI) din 4 iunie.

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. − Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a spune că sunt întru totul de acord cu răspunsurile oferite de Preşedinţia spaniolă la unele dintre întrebările deputaţilor. Nu le voi repeta pentru că aş spune exact acelaşi lucru.

Permiteţi-mi doar să mulţumesc deputaţilor care au avut intervenţii extrem de încurajatoare pentru a sublinia importanţa drepturilor fundamentale, care constituie baza Uniunii. Consolidarea acestor drepturi fundamentale pentru fiecare cetăţean este cu siguranţă un pas înainte către impunerea celor pe care le considerăm valorile reale ale Europei noastre.

Aş dori să le mulţumesc îndeosebi celor doi raportori a căror muncă a fost extrem de importantă pentru a aduce Parlamentul mai aproape de acordul pentru mandatul de bază, dar mandatul de bază, aşa cum s-a mai spus în Cameră, reprezintă doar începutul, deoarece trebuie să negociem. Cu siguranţă, aceste negocieri vor dura multă vreme şi, când negocierile se vor sfârşi, trebuie să înceapă procesul de ratificare.

Aşadar, dle preşedinte, prevăd că va trebui să revin foarte des - cu plăcere, desigur - în această Cameră pentru a raporta situaţia existentă, ce progrese facem, care sunt problemele şi care sunt soluţiile pentru acestea. Am multă încredere că deputaţii ne vor ajuta în îndeplinirea ţelului nostru comun, acela al unei Europe a valorilor şi a drepturilor.

  Preşedinte. − Dezbaterea a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Philip Claeys (NI), în scris. – (NL)Parlamentul European trebuie să facă în aşa fel încât aderarea UE la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului (CEDO) să nu accentueze actuala tendinţă a judecătorilor de la Curtea Europeană de Justiţie şi de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de anulare a deciziilor luate democratic de către statele membre, în domeniile azilului şi imigraţiei, de exemplu. Aş putea da câteva exemple recente în acest sens. Constatăm ingerinţa tot mai profundă, faţă de puterea legislativă şi executivă a statelor membre, a judecătorilor care nu sunt aleşi şi care, deci, nu trebuie să răspundă în faţa nimănui. Este o evoluţie nocivă şi care subliniază deficitul de democraţie al Uniunii Europene.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL)Aderarea Uniunii Europene la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este o propunere care se află pe agenda Parlamentului European de mai multă vreme. Tratatul de la Lisabona, care reprezintă baza juridică în această privinţă, permite începerea negocierilor. Este un pas foarte important, care permite o aplicare mai eficientă a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor Uniunii Europene.

Trebuie, totuşi, să fim conştienţi de faptul că ne aşteaptă o muncă asiduă până ce Uniunea va deveni parte semnatară a Convenţiei. Se nasc multe întrebări de natură juridică, la care va trebui să se găsească un răspuns pe parcursul negocierilor. Următoarele întrebări sunt câteva dintre acestea. Uniunea ar trebui să adere doar la Convenţie sau ar trebui să devină şi parte semnatară a protocoalelor? Cum ar trebui rezolvată problema reprezentării Uniunii în organismele Consiliului Europei? Ultimul şi cel mai important lucru, ce relaţie ar trebui adoptată între cele două instanţe - Curtea de Justiţie de la Luxemburg şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg?

Să ne amintim că un principiu fundamental al sistemului juridic al Uniunii Europene este jurisdicţia exclusivă a CEJ în interpretarea dreptului Uniunii. Îmi face plăcere să constat că nou constituita Comisie a abordat cu prioritate problema aderării la Convenţie şi a elaborat o recomandare pentru începerea negocierilor. Acum, cel mai important este ca statele membre să ajungă la înţelegerea problemelor fundamentale, astfel încât negocierile să se deruleze fără probleme.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE)Prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO) UE îşi face singură probleme. Mă gândesc, de exemplu, la prezumptiva încălcare a Convenţiei în legătură cu repatrierea forţată, de către Italia, a refugiaţilor africani. În acel caz, Convenţia de la Geneva privind statutul refugiaţilor a lovit ca un bumerang, deşi protecţia refugiaţilor se referă explicit la persecuţia din motive politice sau religioase, între altele. Acum, aceştia sunt în principal emigranţi din motive economice. Se încearcă oare acceptarea lor pe căi ocolite?

În general, eşecul politicii noastre de integrare din ultimele decenii se întoarce împotriva noastră. Curtea Europeană a Drepturilor Omului din UE va impune, probabil, minaretele şi voalurile burka în Europa, iar unele acţiuni sunt deja pe rol; poate că, în schimb, crucifixul va dispărea de pe pereţii şcolilor şi, poate, ulterior, de pe trusele de prim ajutor, sigilii, blazoane şi drapelele naţionale? De fapt, s-a intenţionat aplicarea libertăţii religioase în statele care interzic practicarea religiei în spaţiul public. Nu se poate ca populaţia indigenă să îşi nege moştenirea occidentală de dragul drepturilor câtorva indivizi, pentru ca aceştia să se simtă bine. În special, chiar şi păstrarea datelor va fi probabil incompatibilă cu CEDO. Se pune problema dacă actualul plan de blocare a pornografiei infantile pe Internet respectă prevederile Convenţiei, în special din cauza faptului că blocajele impuse pe Internet de către industria divertismentului sunt folosite ca pretext pentru instalarea filtrelor privind dreptul de proprietate, iar majoritatea adreselor de web îşi au originea în SUA şi deci nu se supun dreptului Uniunii Europene, astfel că nu se atacă rădăcina problemei folosirii inadecvate.

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – În calitate de raportor pentru AFET în privinţa aderării Uniunii la Convenţia Europeană a drepturilor omului, mi-am pus întrebarea, ca şi alţi colegi, ce anume aduce nou o asemenea decizie. Răspunsul e, în opinia mea, următorul: aderarea creează un control suplimentar extern de respectare a drepturilor la nivelul Uniunii. În acest fel, se consolidează ordinea publică europeană, fondată, aşa cum se ştie, pe drepturile omului, pe democraţie şi pe statul de drept. În fine, aderarea înseamnă un plus de credibilitate pentru Uniune în relaţiile externe.

Trebuie să fim, pe de altă parte, conştienţi că există un număr de chestiuni care îşi aşteaptă răspunsul: care este domeniul acoperit de aderare? Doar Convenţia sau şi protocoalele adiţionale? Care vor fi modalităţile de reprezentare a Uniunii în organismele Convenţiei? Ce rol va avea Parlamentul în numirea judecătorului Uniunii la CEDO? Sunt convins că toate îşi vor afla răspunsul curând

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL)În Europa nu există nici până acum un sistem eficient de apărare a drepturilor omului. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului (CEDO) este cel mai important instrument pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în Europa. Pentru cetăţenii ţării mele, cărora guvernele de dreapta le-au răpit posibilitatea de apărare a drepturilor fundamentale garantate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ea are o semnificaţie deosebită. Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care susţine Convenţia, a rezolvat peste 100 000 de cauze de când a fost înfiinţată. Numărul cauzelor creşte semnificativ de la an la an. În 2009, aproape 60 000 de plângeri au fost înaintate instanţei, ceea ce reprezintă o creştere de 20 % în comparaţie cu 2008. Statele membre nu se grăbesc să recunoască hotărârile Curţii. Dacă ar face acest lucru rapid şi eficient, numărul plângerilor s-ar reduce cu siguranţă. Aderarea Uniunii la CEDO va fi un nou imbold pentru încurajarea aplicării eficiente a hotărârilor Curţii - o instituţie care susţine drepturile cetăţenilor şi face posibil ca aceştia să îşi caute dreptatea. Compatibilitatea actelor juridice cu textul Convenţiei va fi realizată sub supravegherea Curţii. În strânsă legătură cu aceasta, deciziile Curţii trebuie să se oglindească şi în politica UE. Poate că, mulţumită acestui fapt, dreapta poloneză va înţelege, printre altele, că statul are obligaţia de a asigura neutralitatea confesională în instituţiile educaţionale de stat, unde prezenţa la cursuri este obligatorie indiferent de apartenenţa la o confesiune religioasă (extras din hotărârea Curţii în cauza Lautsi/Italia).

21. Autovehiculele electrice (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei cu privire la automobilele electrice.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dle comisar, dle vicepreşedinte al Comisiei, dle Tajani, după cum ştiţi, industria europeană în ansamblul ei a fost serios afectată de criza economică şi financiară globală şi în situaţia foarte dificilă pentru toate sectoarele economiei, ca şi pentru industrie, în care ne aflăm considerăm că prioritatea numărul unu pentru Europa este revenirea la creşterea economică şi la ocuparea forţei de muncă.

Astăzi am aflat vestea bună din previziunile Comisiei privind redresarea ce are loc în întreaga Uniune Europeană. Deşi redresarea este minoră, în fond este vorba de redresare şi, trebuie să se refere în special la industrie.

Considerăm că industria - şi cu privire la acest subiect sunt convins că sunt în asentimentul vicepreşedintelui Comisiei, deoarece am discutat recent despre această problemă şi el este de acord cu noi - este şi trebuie să reprezinte o forţă de neînlocuit ce stă la baza creşterii şi redresării economice în economia europeană. Aşadar este nevoie să susţinem industria europeană.

Industria europeană - repet - poate juca un rol de propulsare în economie şi, în acest scop, trebuie, în primul rând, să ne protejăm structura industrială de climatul economic dur cu care ne confruntăm şi, în al doilea rând, să ridicăm nivelul competitivităţii industriei europene. Cu alte cuvinte, industria europeană trebuie să redevină un lider şi un competitor important pe piaţa globală; trebuie să susţină inovarea şi dezvoltarea noilor tehnologii. În această privinţă, ca şi în alte cazuri, este foarte important ca răspunsul la aceste provocări să aibă o perspectivă europeană şi o orientare europeană.

În cadrul industriei trebuie să acordăm o atenţie deosebită sectoarelor care au cea mai mare capacitate de influenţă şi de creştere. Unul dintre acestea este, fără îndoială, sectorul construcţiei de automobile, datorită importantei sale capacităţii de transfer de tehnologie către alte activităţi, impactului său asupra ocupării forţei de muncă, capacităţii sale de export şi potenţialului său de creştere. Aşadar, este important să ne orientăm spre sectorul construcţiei de automobile care, conform datelor oferite chiar de Comisie, este un sector în care, direct sau indirect, sunt angajate 12 milioane de persoane în Europa, acesta fiind principalul investitor privat în cercetare, dezvoltare şi inovare, prin investiţii de 20 de miliarde pe an.

În parcul european de automobile, care ar putea ajunge la 270 milioane de automobile până în 2030, există un tip de automobil care trebuie să devină centrul atenţiei pentru a realiza obiectivele la care m-am referit anterior. Vorbim despre automobilele electrice, unul dintre primele exemple de strategii inovatoare ce trebuie avute în vedere în acest sector.

Aşadar, Preşedinţia spaniolă a inclus dezvoltarea vehiculelor electrice ca prioritate pe agenda sa, ca mijloc de transport alternativ preferat, în scopul reducerii dependenţei noastre de combustibilii fosili derivaţi din petrol în domeniul transportului, cu alte cuvinte a făcut un pas clar şi decisiv în direcţia dezvoltării unui sistem de transport eficient din punct de vedere energetic şi durabil din punct de vedere ecologic. Pentru împlinirea acestui deziderat, Consiliul consideră că este necesară o strategie globală de dezvoltare a tehnologiilor, care să includă, în acest caz, tehnologia bazată pe energie electrică.

Aşadar, Consiliul susţine dezbaterea măsurilor ce ar putea fi adoptate pentru promovarea producţiei de automobile electrice în industria europeană, astfel că această dezbatere a avut loc în cadrul reuniunii neoficiale a Consiliului Competitivitate de la San Sebastián din perioada 8-9 februarie. A fost într-adevăr o dezbatere intensă în care s-au identificat trei domenii principale de lucru: primul, promovarea unei pieţe europene care să devină lider în producţia de automobile electrice şi de baterii pentru acestea; al doilea, susţinerea adoptării şi acceptării automobilelor electrice ca mijloc de transport similar cu automobilele convenţionale, plasându-le la acelaşi nivel sau încercând să realizăm acest lucru în viitor, deoarece, pentru moment, acestea nu se află la acelaşi nivel şi va fi nevoie de ceva timp pentru a-l atinge; şi al treilea, crearea condiţiilor necesare unei pieţe unice a automobilelor electrice.

Astfel că s-a convenit să se adreseze Comisiei Europene invitaţia de a elabora un plan de acţiune. Ca răspuns la această invitaţie, Comisia – după cum va explica dl Tajani mai târziu – a publicat strategia europeană privind vehiculele ecologice şi eficiente din punct de vedere energetic, o comunicare emisă în 27 aprilie care vorbeşte despre tehnologii pe bază de energie electrică, alte tehnologii alternative din acest domeniu şi alte chestiuni. Am dori ca, la întrunirea Consiliului Competitivitate din luna mai să se prezinte unele concluzii privind comunicarea Comisiei din 27 aprilie şi aceasta este intenţia noastră.

Pe scurt, considerăm că trebuie să urmărim obiectivele acestei strategii şi, în cadrul ei, obiectivele planului de acţiune pentru perioada 2010-2012, astfel încât domeniile mai largi de acţiune să se traducă în 15 acţiuni precise, propuse şi ele de către Comisie, pentru a pune bazele introducerii vehiculelor electrice.

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei. − (IT) Dle preşedinte, dle López Garrido, aşa cum tocmai a afirmat Preşedinţia spaniolă, săptămâna trecută, Comisia, doamnelor şi domnilor, a adoptat o comunicare privind vehiculele ecologice şi eficiente din punct de vedere energetic, iar eu am avut plăcerea de a prezenta acest text ca temă prioritară în faţa membrilor Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, în cadrul audierii mele de miercurea trecută.

Comunicarea cuprinde două direcţii majore: o primă parte referitoare la perfecţionarea motoarelor tradiţionale cu combustie internă şi o a doua parte, al cărei scop este acela de a pune la punct o foaie de parcurs pentru promovarea şi facilitarea folosirii pe scară largă a tehnologiilor avansate pentru vehiculele cu emisii foarte scăzute de carbon, vehiculele acţionate pe bază de hidrogen şi biocombustibili, vehiculele hibride şi vehiculele 100 % electrice. Vehiculele electrice constituie chiar subiectul dezbaterii din această seară şi al rezoluţiei pe care Parlamentul se pregăteşte să o supună la vot mâine.

Oricine a studiat cu atenţie evoluţiile industriei de automobile va fi de acord cu mine că s-a ajuns la un consens fără precedent în favoarea vehiculelor electrice. Momente decisive au fost întâlnirea Consiliului de Miniştri de la San Sebastián, sub Preşedinţia spaniolă, anunţarea programelor naţionale pentru mobilitate pe bază de energie electrică şi expoziţiile de autovehicule ce au avut loc nu numai în Europa, ci şi la Detroit şi Beijing.

Acum ştim că, în 2011, producătorii europeni de automobile vor lansa pe piaţă primele vehicule complet electrice şi vehicule hibride reîncărcabile continuând, în acelaşi timp, să producă vehicule convenţionale mai potrivite momentului actual, foarte eficiente din punct de vedere energetic. Chiar mai important decât atât este faptul că aceste autovehicule ecologice nu sunt doar o curiozitate în expoziţii sau reprezentanţe auto, ci sunt aşteptate cu nerăbdare de către consumatorii europeni, care şi-au exprimat clar preferinţa pentru vehicule mai mici şi mai puţin poluante.

Aş dori să ilustrez pe scurt aici, în Cameră, conţinutul strategiei Comisiei: strategia cuprinde peste 40 de măsuri concrete şi aş dori să profit de această ocazie pentru a vă prezenta cele trei priorităţi majore, din punctul de vedere al părţilor interesate, de care trebuie să se ocupe Comisia, şi anume standardizarea, stimulentele financiare şi cercetarea.

Standardizarea vehiculelor electrice are o importanţă fundamentală pentru a le garanta cetăţenilor europeni că îşi vor putea realimenta vehiculele atunci când trec graniţa; aşa-numita interoperabilitate este o cerinţă esenţială pentru ca şi consumatorii să primească, cu braţele deschise, noua tehnologie, iar astfel absorbţia vehiculelor electrice pentru comercializare în masă va fi garantată.

Iată de ce în comunicare se anticipează că, pe baza procesului de standardizare consolidat, Comisia va conlucra cu organismele europene de standardizare pentru adoptarea unei soluţii unice de interoperabilitate, rezolvarea problemelor legate de siguranţă şi găsirea unui sistem inteligent de încărcare pentru bateriile vehiculelor electrice. Standardul respectiv trebuie să includă soluţiile tehnice existente şi, bineînţeles, să garanteze siguranţa consumatorilor la un preţ convenabil.

Sunt convins că trebuie să profităm de impulsul actual pentru a decide în favoarea unei soluţii europene unice autentice, bazate pe principiile pieţei noastre interne. Dacă pierdem această şansă, ne-am putea trezi cu o piaţă fragmentată pentru mulţi ani de acum înainte; ceea ce, pe de o parte, ar fi o problemă pentru consumatori şi oamenii de afaceri europeni, dar în acelaşi timp ar fi o greşeală, date fiind numeroasele iniţiative ale concurenţei la nivel internaţional.

Pe de altă parte, doamnelor şi domnilor, în ceea ce priveşte stimulentele financiare, acestea au fost deja introduse de mai multe state membre. În unele cazuri stimulentele se acordă explicit pentru vehiculele electrice, în timp ce, în alte cazuri, ele sunt legate de emisiile scăzute 2 de carbon. Desigur, Comisia nu are intenţia de a obliga statele membre să acorde stimulente, dar doreşte să coordoneze schimbul de informaţii între acestea şi să propună un set de orientări cu privire la acest subiect, pentru a preveni tocmai fragmentarea pieţei.

Al treilea element este cercetarea: Comisia îşi propune să depună toate eforturile pentru a se asigura că activitatea de cercetare la nivel european îşi îndeplineşte obiectivul introducerii unor mijloace de transport ecologice şi foarte eficiente din punct de vedere energetic. Ea va susţine cercetarea în toate aceste sectoare tehnologice şi, în acelaşi timp, va fluidiza şi simplifica procedurile necesare pentru obţinerea subvenţiilor europene.

Închei subliniind impactul pe care îl va avea această strategie; el va depăşi cu mult limitele industriei de automobile. Mă alătur părerii Preşedinţiei spaniole: ne aflăm aici pentru a examina o strategie, mai precis, strategia inclusă în documentul Europa 2020 propus de Comisie şi aprobat de Consiliu, care aşează politica în domeniul industriei şi al întreprinderilor în centrul strategiei de ieşire din criză, pentru prosperitate şi promovarea dezvoltării în societatea noastră în anii următori. Măsurile luate în numele industriei de automobile, cu scopul de a garanta inovarea dar şi competitivitatea acestui sector pe piaţa internaţională, fac parte din această strategie de protejare a acestei ramuri industriale şi a tuturor întreprinderilor mici şi mijlocii care sunt legate de principala industriei europeană, acesta fiind de fapt unul dintre pilonii industriei principale.

Aşadar, consider că munca pe care o depunem pentru deschiderea perspectivelor de dezvoltare a industriei de automobile este o iniţiativă lăudabilă şi am fost încântat ascultând cuvintele Preşedinţiei spaniole, care saluta comunicarea propusă de Comisie. Comisia doreşte ca, împreună cu Parlamentul şi Consiliul, să examineze o strategie care va permite industriei europene, sistemului nostru de întreprinderi, să evolueze, deoarece, conform celor stipulate de Tratatul de la Lisabona şi aşa cum suntem convinşi cu toţii, o piaţă puternică este cel mai bun mijloc de a crea o politică socială sănătoasă.

Fără activităţi comerciale şi fără industrie nu putem spera să protejăm locurile de muncă sau să salvgardăm dreptul la muncă al concetăţenilor noştri.

  Pilar del Castillo Vera, în numele Grupului PPE. – (ES) Dle preşedinte, dle comisar, dle López Garrido, această dezbatere se referă la un subiect asupra căruia suntem în general de acord, astfel că nu este una dintre acele dezbateri în care se afirmă poziţii radical diferite, ci mai degrabă diferite în termeni simpli. Am auzit aceste lucruri în discursul dlui López Garrido şi în discursul dlui comisar şi ele se reflectă în rezoluţia care va fi supusă la vot mâine în Parlament, cu susţinerea tuturor grupurilor politice.

Acestea fiind spuse, există o serie de probleme care trebuie rezolvate înainte ca autovehiculele electrice să fie complet eficiente, iar sarcina ce ne revine în acest moment este aceea de a vedea cum putem rezolva aceste probleme cât mai repede, astfel încât autovehiculele electrice să devină şi ele parte a unui proiect amplu îndreptat spre un consum mai raţional şi eficient din punct de vedere energetic.

În acest sens aş dori să evidenţiez unul dintre subiectele menţionate, inclus şi el în rezoluţie, şi anume subiectul cercetării. Există încă o serie de probleme fundamentale legate de eficienţa bateriilor şi de reîncărcare, pe lângă problemele legate de standardizare, interoperabilitate şi aşa mai departe, a căror rezolvare va mai dura mult timp.

Pentru ca acest teren să fie acoperit cât mai curând cu putinţă, consider că este esenţial, la fel ca şi în multe alte aspecte legate de energie şi alte domenii, să ne concentrăm pe cercetare. Pentru aceasta este nevoie un efort deosebit din punct de vedere financiar, atât din partea instituţiilor europene cât şi din partea instituţiilor naţionale.

  Teresa Riera Madurell, în numele Grupului S&D. – (ES) Dle preşedinte, în primul rând aş dori să felicit Preşedinţia spaniolă în numele grupului din care fac parte, pentru că a inclus, pe bună dreptate, autovehiculele electrice între priorităţile sale şi de asemenea Comisiei şi dlui Tajani, pentru că au acceptat provocarea.

Asta pentru că, doamnelor şi domnilor, măsura în care vom fi capabili să pătrundem în acest sector cu produse de calitate, standardizate, va stabili viitorii lideri pe o piaţă foarte competitivă.

Suntem de acord, dle Tajani, că pentru a avea succes este esenţial să se producă standardizarea infrastructurilor şi a metodelor de încărcare. Totuşi, cum intenţionaţi să grăbiţi această standardizare pentru a împiedica întârzierea, din această cauză, a introducerii autovehiculelor electrice în Uniunea Europeană? Suntem de acord că este esenţial să susţinem cercetarea şi dezvoltarea pentru a reduce costurile şi a creşte eficienţa deoarece suntem deja dependenţi, în bună măsură, de tehnologiile externe. Ne mai preocupă un lucru: am dori să ştim ce măsuri urmează să se ia la nivel european pentru promovarea cercetării, în special pentru dezvoltarea bateriilor.

Voi încheia cu o întrebare adresată dlui Tajani. Comisia are tendinţa să se refere în mod generic la vehiculele acţionate pe bază de tehnologii ecologice. Totuşi, tehnologia de acţionare electrică este cea mai dezvoltată. Producătorii au o mare varietate de modele şi, curând, vor începe să le scoată pe piaţă. Nu credeţi că autovehiculele electrice pot fi introduse în Europa mult mai curând decât alte forme de acţionare nepoluante? Nu credeţi că ar fi realist să ne gândim că autovehiculele electrice vor fi larg răspândite în Europa până în 2015-2020?

  Jorgo Chatzimarkakis, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, vă mulţumesc pentru declaraţia făcută. Sunt foarte recunoscător pentru iniţiativa Preşedinţiei spaniole - şi, din câte văd, aceasta este o manifestare tipic spaniolă - de a adopta această serie de propuneri şi de a ne călăuzi în acest sens.

Mobilitatea pe bază de energie electrică trebuie să joace un rol-cheie în viitor. Totuşi, după cum ştim cu toţii, mai avem încă multe de făcut până când vom ajunge să aplicăm mobilitatea pe bază de energie electrică pe scară largă. Din acest motiv, nu ar trebui să facem greşeala de a permite un entuziasm excesiv faţă de autovehiculul electric, prin promisiuni pe care nu le putem îndeplini în plan politic. Aşadar, nu ar trebui să renunţăm să ne concentrăm asupra perfecţionării mijloacelor de transport convenţionale, căci ţiţeiul va continua, probabil, să alimenteze transportul nostru încă multă vreme de acum înainte.

Problemele despre care voi vorbi în continuare sunt, totuşi, extrem de importante.

În primul rând, aşa cum aţi afirmat, atât dvs., cât şi toţi ceilalţi vorbitori, este necesară o strategie europeană pentru dezvoltarea de standarde. Statele Unite şi China conlucrează pentru producţia de ambreiaje galvanice. Noi nu trebuie să rămânem în urmă din acest punct de vedere. Ar trebui să fim deschizători de drum şi să nu ne lăsăm pradă vanităţii europene. Sunt francezii mai rapizi, sau nemţii, sau spaniolii? Noi toţi ar trebui să punem umărul, iar Comisia ar trebui, cu siguranţă, să ia iniţiativa. Trebuie să dezvoltăm baterii rentabile şi de înaltă performanţă.

În al doilea rând, trebuie să extindem acoperirea reţelei de infrastructură la toate zonele. În ceea ce ne priveşte, aceasta înseamnă că trebuie să ne axăm opţiunile de finanţare într-un mod mai precis pe coeziune, pe regiuni şi pe dezvoltarea zonelor rurale. Cetăţenii trebuie să poată folosi mijloacele de transport electrice dincolo de frontiere, altfel ei nu vor folosi acest gen de transport.

În al treilea rând, trebuie să ţinem cont şi de autovehiculele electrice în calculele pe care le facem cu privire la emisiile de CO2. Producătorii de autovehicule care calculează la ora actuală dimensiunea parcului de autovehicule nu pot încă să includă şi autovehiculele electrice. Trebuie să le putem avea în vedere şi pe acestea în viitor.

În al patrulea rând, trebuie să asigurăm reduceri de taxe pentru autovehiculele electrice în întreaga Europă. Această cerinţă este valabilă mai ales pentru baterii, care continuă să fie piesele cele mai scumpe. Trebuie să continuăm cercetările în acest domeniu, dar trebuie să ne armonizăm şi taxele.

  Michael Cramer, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, traficul european cauzează circa 30 % din emisiile2de CO, în timp ce transportul rutier reprezintă cea mai mare parte din acest procent. Aşadar, evitarea, schimbarea şi îmbunătăţirea situaţiei sunt la ordinea zilei. Trebuie să găsim tehnologia de propulsie cea mai nepoluantă pentru vehicule. Vehiculele electrice includ trenurile, tramvaiele, autobuzele, automobilele şi bicicletele. Totuşi, condiţia obligatorie pentru atingerea scopului nostru este să nu reactivăm energia nucleară periculoasă şi tocmai de aceea producţia de energie regenerabilă este o conditio sine qua non. Mai mult decât atât, rezultatul întregului ciclu, de la producţie, prin utilizare, la deşeuri şi reciclare trebuie să fie unul pozitiv. Numai atunci noi, cei din Grupul Verts/ALE vom putea susţine mobilitatea pe bază de energie electrică.

Înlocuirea parcului actual de automobile cu unele electrice nici nu va rezolva problema aglomeraţiei, nici nu va proteja clima. Transportul rutier are cinci dezavantaje: zgomotul, substanţele poluante, numărul accidentelor, costurile şi uzura terenului. În cel mai bun caz, automobilele electrice rezolvă problema emisiilor de gaze. Cât despre întinderea de teren folosită, ea este imensă. Din acest motiv, Germania, de exemplu, a hotărât să limiteze suprafaţa de teren blocată sub beton şi asfalt în fiecare zi la 30 de hectare, începând din 2020. Actualmente, ea este de 117 hectare pe zi. Aşadar, numărul de automobile trebuie redus. Pentru automobilele rămase, dar şi pentru trenuri, autobuze, tramvaie şi biciclete electrice, este nevoie de tehnologia cea mai nepoluantă cu putinţă. Dacă se dovedeşte că soluţia este mobilitatea pe bază de energie electrică, va fi nevoie de o standardizare europeană şi internaţională.

Grupul Verts va vota în favoarea acestei rezoluţii.

  Edvard Kožušník, în numele Grupului ECR. – (CS)Am petrecut multă vreme studiind problema reglementării şi a birocraţiei din ţara mea. Majoritatea dintre dvs. mă cunoaşteţi, probabil, doar datorită călătoriei făcute de mine pe bicicletă, de la Praga la Parlamentul European din Strasbourg, în lungime de 866 km. Totuşi, cei mai mulţi dintre dvs. nu ştiţi că la Praga folosesc o bicicletă electrică. Nu sunt extremist în privinţa mediului. O folosesc din motive practice, deoarece din punctul meu de vedere îşi merită banii, căci e mai rapidă în traficul din Praga şi pot merge cu ea îmbrăcat în costum. În opinia mea, astfel ar trebui să abordăm problema standardizării vehiculelor electrice.

Aici am onoarea de a fi raportor din partea Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, pentru raportul Parlamentului European referitor la standardizare şi normalizare. Vom organiza o audiere pe această temă în iunie, cu participarea dlui comisar Tajani şi sunt fericit că dumnealui consideră că acesta este un subiect important. Cu siguranţă, vom avea prilejul să discutăm mai mult cu acel prilej. Mai mult decât în alte momente, Europa de azi trebuie să fie competitivă şi are nevoie de inovare. Totuşi, standardele sunt doar unul dintre instrumentele care ajută industria. Personal, sunt de acord cu reprezentanţii sectorului industrial că regulamentele de la Bruxelles privind introducerea vehiculelor electrice sunt un dezastru. Presiunea pentru inovare nu trebuie să vină de la regulamente, ci de la cererea de pe piaţă. Dacă vehiculele se construiesc la comandă, ele vor fi inacceptabil de scumpe şi nimeni nu le va cumpăra. Apropo, bicicleta electrică pe care o folosesc eu a fost fabricată în China.

  Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT)Dle preşedinte, dle comisar, dle López Garrido, sunt de părere că este într-adevăr important să reflectăm la această problemă a vehiculelor electrice şi să o dezbatem cu seriozitate. Multe dintre problemele pe care doream să le menţionez au fost deja ridicate aici. Cu toate acestea, doresc să spun că acest subiect este important, deoarece trebuie, de la bun început, să privim această problemă prin prisma modelului de dezvoltare existent, iar tema autovehiculului electric are un rol fundamental în regândirea acestui model, fie din punct de vedere al reducerii dependenţei de combustibilii fosili, fie al reducerii emisiilor de bioxid de carbon, aşa cum s-a arătat deja, fie din punct de vedere al unei mai mari eficienţe energetice şi al creşterii potenţialului de folosire a energiei din surse neregenerabile.

Totuşi, două chestiuni mi se par absolut fundamentale. Nu putem aborda niciuna din aceste strategii decât dacă, mai întâi, le integrăm într-o strategie mai amplă a mobilităţii, care să depăşească limitele industriei de autovehicule şi să includă alte mijloace de transport. Trebuie să aibă o arie de aplicabilitate mult mai extinsă; altfel nu vom rezolva problema. A doua chestiune, la fel de importantă, este că trebuie să luăm în considerare criza prin care trecem. În contextul crizei actuale trebuie să profităm de această şansă pentru conversia şi formarea forţei de muncă, în aşa fel încât să evităm impactul social negativ. Nu mai putem suporta un nou impact social negativ, astfel că îmi exprim dorinţa ca această strategie să fie aplicată şi privită într-un mod integrat, aşa cum încercăm să facem cu propunerea de rezoluţie pe care o vom supune atenţiei Parlamentului mâine.

  Laurence J.A.J. Stassen (NI) . – (NL) Dle preşedinte, atunci când Ford a fabricat prima maşină, el a spus: „Maşina mea este disponibilă în orice culoare, cu condiţia să fie neagră.” Nu s-au schimbat prea multe de atunci. O maşină este disponibilă în orice model, cu condiţia să protejeze mediul. Nu am nimic cu protecţia mediului, dar la ora actuală mediul a devenit mult prea scump din cauza politicienilor de stânga. Consumatorul plăteşte mai mult decât merită şi acest lucru este ascuns prin tot felul de subvenţii guvernamentale, dar mediul ar deveni foarte scump şi neeconomic dacă toate subvenţiile plătite de contribuabil ar fi retrase. Acum ne dorim un autovehicul electric standardizat în Uniunea Europeană.

Partidul Libertăţii din Olanda nu consideră că Uniunea Europeană ar trebui să se preocupe de acest lucru, fiind mai degrabă o problemă aflată în responsabilitatea industriei. Pe lângă asta, autovehiculul electric e inutil pentru moment. Bateriile şi durata lor de viaţă sunt încă mult prea limitate şi conţin substanţe extrem de periculoase. Dacă milioane de oameni vor începe curând să îşi pună autovehiculele electrice în priză seara, ca să le reîncarce, toate siguranţele vor sări în aer imediat şi se vor stinge toate luminile, la propriu, deoarece reţelele noastre nu vor putea face faţă sarcinii. În plus, toată energia electrică suplimentară necesară pentru autovehiculele electrice va trebui generată de centrale electrice noi.

Pe scurt, deci, autovehiculul electric este poluant şi nu ne permitem să îl fabricăm, îngreunează prea mult capacitatea reţelei şi nici nu arată prea bine, fie el negru sau nu. Aşadar, noi nu dorim nicio standardizare europeană a autovehiculul electric, nici acum, nici altă dată.

  Ivo Belet (PPE). - (NL)Dle preşedinte, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, dle comisar, doamnelor şi domnilor, înainte de toate aş dori să vă rog să nu daţi atenţie comentariilor incredibil de stupide ale antevorbitorului meu. Acestea fiind zise, aş dori să subliniez faptul că, aşa cum a afirmat deja dl Preşedinte, industria autovehiculelor este ramura industrială cea mai importantă din Uniunea Europeană şi va rămâne deosebit de importantă pentru angajatori, angajaţi şi locuri de muncă. Consider că trebuie să trecem la autovehiculul electric cât mai repede cu putinţă, aşa cum a afirmat dl comisar. Iată de ce acum trebuie să punem în aplicare planul de acţiune pe care dvs., dle comisar, l-aţi prezentat acum o săptămână.

Voi menţiona trei priorităţi din planul de acţiune propus de dvs. În primul rând, angajaţii înşişi. Este evident că aceştia trebuie să fie pregătiţi pentru a lucra cu noile tehnologii şi noi am accentuat acest lucru în rezoluţie. Vă atrag în mod special atenţia cu privire la această chestiune. Cerem să se depună un efort susţinut pentru formare, în special cu ajutorul Fondului social european.

În al doilea rând, dle comisar şi dle Preşedinte, vehiculele viitorului şi, în special, bateriile electrice. Această chestiune s-a menţionat deja aici, dar nici pe departe atât cât ar fi meritat. Uniunea Europeană are ambiţia de a deveni lider la nivel global şi, mai mult decât orice altceva, de a ţine pasul cu China. Pentru a reuşi acest lucru, tehnologia de fabricare a bateriilor trebuie să devină o prioritate absolută a celui de-al 7-lea şi al 8-lea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare. E nevoie de o reorganizare şi trebuie să subliniem acest lucru.

În al treilea rând, infrastructura necesară pentru încărcare. Contrar celor spuse de vorbitorul anterior, trebuie să propunem un standard european până la finele anului viitor, iar acest lucru este inclus în planul dvs. Altfel ne vom împotmoli într-o piaţă fragmentată. Dle comisar, dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, avem în faţa noastră o şansă unică de a da un impuls puternic creşterii numărului de locuri de muncă în Europa şi de a evita să fim invadaţi de produse şi piese fabricate în China. Nu este prea târziu să evităm această situaţie.

  Judith A. Merkies (S&D). - (NL) Dle preşedinte, dle comisar şi secretar de stat, vreau să insist asupra câtorva chestiuni: tehnologie, neutralitate, standardizare, tehnologie de măsurare inteligentă şi materii prime. Permiteţi-mi, în primul rând, să felicit Comisia pentru că a adoptat o atitudine neutră faţă de tehnologie. Susţin această atitudine deoarece eficienţa energetică la autovehicule trebuie reglementată printr-o legislaţie ambiţioasă privind emisiile de CO2, iar noi trebuie să alegem o tehnologie nepoluantă. Tehnologia se va alege de la sine. În Parlament se obişnuieşte să adresăm felicitări şi sunt bucuros să fac acest lucru dar, cu permisiunea dvs., dle preşedinte, îmi rezerv laudele pentru viitoarea întâlnire deoarece, în opinia mea, Comisia a întârziat destul de mult standardizarea vehiculelor electrice. Aţi vorbit despre interfeţe de încărcare dar, în ansamblu, nu s-a făcut nicio precizare referitoare la baterii. Standardele vor fi disponibile abia în 2012 şi poate că ele vor începe să se aplice tocmai în 2013. Pot să vă sugerez să grăbiţi lucrurile?

Nu aţi menţionat tehnologia de măsurare inteligentă integrată în autovehiculele şi totuşi aţivorbitdespre tehnologia de încărcare inteligentă. Permiteţi-mi să vă solicit să faceţi în aşa fel încât tehnologia de măsurare inteligentă să fie inclusă în următoarea dvs. comunicare, deoarece acesta este singurul mod în care putem gestiona mobilitatea şi egalizarea taxelor aplicate la energie, dacă e nevoie. Acum, trecând la materiile prime, aţi vorbit despre tot felul de posibilităţi, dar, sinceră să fiu, litiul nu se găseşte pe scară largă. Aşadar, dacă îmi permiteţi, doresc să vă rog să vă intensificaţi eforturile şi activitatea de cercetare pentru a găsi alternative la această materie primă atât de rară.

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE). – (PL)Dle preşedinte, Uniunea Europeană are nevoie de o coordonare a cercetării, de acţiuni inovatoare şi investiţii cumulate pentru a stimula dezvoltarea tehnologiilor pe bază de combustibili la vehiculele electrice. Piaţa europeană va trebui să grăbească construirea infrastructurii de reîncărcare a bateriilor şi să asigure existenţa unor stimulente financiare pentru consumatori, astfel încât aceştia să cumpere autovehicule electrice.

Este esenţială standardizarea vehiculelor şi asigurarea operabilităţii lor universale pe piaţa europeană. Între priorităţile sale şi mai ales la întrunirea de la San Sebastian din februarie anul acesta, Preşedinţia spaniolă a expus cu claritate nevoia dezvoltării unei poziţii unitare, atât în Europa, cât şi în lume. Sper ca, în Europa, constructorii să contribuie la transformarea în realitate a ideilor din strategia 2020, prin găsirea unor soluţii moderne pentru conectarea vehiculelor electrice la reţele de electricitate inteligente.

Totuşi, nu trebuie să uităm că schimbările ce ne aşteaptă trebuie introduse în mod echilibrat, împreună cu măsuri adecvate de armonizare şi de folosire a surselor de energie deja utilizate în industria construcţiei de motoare, cum sunt propanul, butanul şi gazul natural, toate acestea fiind surse benefice pentru mediu. Autovehiculele electrice, semnificaţia lor pentru procesul continuu de eliminare a carbonului şi eficienţa lor trebuie analizate cu mare atenţie din punct de vedere al reducerii emisiilor de bioxid de carbon.

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL-QUADRAS
Vicepreşedinte

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, Uniunea Europeană ia măsuri pentru proiectarea unei noi alternative la vehiculele tradiţionale: aceea a automobilelor electrice. Îi sunt recunoscător Preşedinţiei spaniole pentru acest lucru, şi anume pentru că a inclus această chestiune importantă în agenda sa politică. De asemenea, îi sunt recunoscător dlui comisar Tajani pentru aspectele pe care le-a evidenţiat.

Multe state membre investesc în acest tip de tehnologie ecologică şi o promovează, însă Europa trebuie să regândească în mod clar infrastructura, definirea standardelor de siguranţă, sistemele de reîncărcare şi interoperabilitatea. S-a înregistrat deja un progres însemnat în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de CO2 generate de automobile şi sper că, prin inovare, automobilele electrice vor deveni în curând o metodă ieftină de transport pentru publicul larg.

Este deosebit de important să susţinem noi tehnologii atunci când trebuie să facem faţă provocării de a avea o economie cu emisii scăzute de carbon. Cu toate acestea, nicio concesiune nu trebuie să penalizeze industria automobilelor tradiţionale, care a avut şi continuă să aibă un rol deosebit în promovarea mobilităţii durabile.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Dle preşedinte, salut comunicarea recentă privind vehiculele ecologice şi eficiente din punct de vedere energetic. Introducerea autovehiculelor electrice pe piaţă ar putea reprezenta un avantaj concurenţial pentru industria europeană. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că Europa este în prezent liderul mondial în sectorul automobilelor şi nu putem risca acest avantaj concurenţial.

Prin urmare, solicit Comisiei şi statelor membre să creeze condiţiile necesare pentru existenţa unei pieţei interne a vehiculelor electrice. De asemenea, aş dori să formulez un avertisment referitor la nevoia de a armoniza standardele pentru baterii şi puncte de încărcare compatibile în diferitele state membre. De asemenea, este important să se creeze facilităţi fiscale, cu preţuri adecvate ale energiei electrice pentru consumatori. Un alt factor esenţial va fi modernizarea reţelelor de energie electrică. Solicit o investiţie mai mare în activităţile de cercetare şi dezvoltare în materie de reţele electrice inteligente şi de tehnologie a bateriilor, pentru a utiliza într-un mod mai eficient materiile prime în baterii. Prin urmare, solicit să se facă toate eforturile pentru ca Europa să rămână liderul mondial în domeniul industriei automobilelor.

  Bernd Lange (S&D). – (DE) Dle preşedinte, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, dle comisar, şi eu aş dori să mulţumesc Preşedinţiei spaniole şi Comisiei pentru că aduc în prim plan subiectul mobilităţii pe bază de energie electrică. Consider, la rândul meu, că putem utiliza mobilitatea pe bază de energie electrică pentru a revitaliza economia mobilităţii în Europa şi trebuie să facem acest lucru pentru a crea valoare şi pentru a proteja locurile de muncă.

Cu toate acestea - ca să folosesc o altă metaforă - trebuie să apăsăm pedala de acceleraţie, pentru că problema mobilităţii pe bază de energie electrică afectează politicile din multe domenii. Există, desigur, problema standardizării, a tehnologiei, dar şi chestiunea integrării mobilităţii pe bază de energie electrică în întregul sistem de transport, pentru că este posibil să avem nevoie de noi forme de mobilitate, mai ales în zonele urbane. Energia trebuie să fie regenerabilă şi avem nevoie de materii prime, aşadar şi comerţul sunt afectat. Prin urmare, v-aş ruga, dle comisar, să integraţi mobilitatea pe bază de energie electrică şi în acţiunile ulterioare proiectului Cars 21.

  Lambert van Nistelrooij (PPE). - (NL)Dle preşedinte, dle comisar, ieri această sală a fost plină de primari care au semnat Convenţia primarilor pentru a-şi asuma un angajament real pentru o economie cu emisii reduse de CO2. Lucrul care m-a impresionat pe parcursul dezbaterii a fost faptul că aceştia sunt pregătiţi să ia măsuri concrete în beneficiul cetăţenilor noştri şi să îşi respecte acest angajament. Acum, automobilul electric este un produs de ultimă generaţie. Când este vorba de calitate, Europa are tradiţie şi reputaţie. Cu toate acestea, din perspectivă globală, şi aici aş dori să vă cer să analizaţi cifrele legate de automobilele electrice pentru China, chiar trebuie să trecem într-o treaptă de viteză superioară, aşa cum afirmă comunicarea Comisiei.

Aceşti primari au venit cu ideea proiectelor urbane inteligente. Se poate vedea că există posibilitatea unui salt uriaş înainte în ceea ce priveşte automobilele electrice, şi transportul în general, mai ales în oraşe. În acest context, standardizarea bateriilor, a punctelor de încărcare etc. are într-adevăr o importanţă majoră. Ţările de Jos, de unde sunt, au făcut o alegere. Au spus „da” unui conector de fabricaţie germană. Ei bine, acesta este tipul european de gândire şi împreună mergem înainte cu conectorul Mennekes cu şase poli. Chiar trebuie să urmăm această linie de gândire şi să corelăm cele mai bune tehnologii de care dispunem.

Mai am de făcut două observaţii. În primul rând, nu avem o strategie de comunicare adecvată. De la bun început, acest proiect a fost un mod excelent de a aduce Europa mai aproape de cetăţenii ei şi Europa îl poate promova mult mai bine. Cetăţenii nu se vor prezenta la alegeri şi ce poate face Europa în această privinţă?

De fapt, acest proiect merită o denumire de tipul E (European): European Electric. Ar trebui să continuăm acest proiect pentru că va conferi o mai mare vizibilitate proiectelor de acest fel şi vom deveni imuni la electricitate pe parcursul procesului. Lucrăm la un proiect european, la menţinerea locurilor de muncă şi la preluarea iniţiativei, astfel că, probabil, aceste lucruri ar putea fi exprimate puţin mai clar în comunicare.

  Antonio Cancian (PPE). – (IT) Dle preşedinte, dle López Garrido, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc pentru raportul dvs., dle Tajani. Proiectul privind automobilul electric datează din 2006: toate instituţiile sunt de acord că este un proiect valid. Parlamentul European şi-a exprimat deja poziţia în acest sens în 2008, Comisia a emis o comunicare privind vehiculele inteligente în 2006 şi astăzi, dl comisar face eforturi serioase şi practice pentru a lansa aceste automobile în viitorul apropiat. L-am auzit pe dl prim-ministru Zapatero, în timpul prezentării programului dumnealui, spunând efectiv că automobilele electrice sunt o prioritate esenţială a mandatului de şase luni al Preşedinţiei spaniole.

Am dorit să repet că o astfel de receptivitate trebuie să fie însoţită de o punere în practică: o punere în practică în ceea ce priveşte propulsia, echipamentul şi sistemele de reîncărcare, acestea fiind elementele necesare pentru ca automobilele electrice să funcţioneze în prezent şi în viitor. Vehiculele electrice au avantajul de a putea intra şi ieşi cu uşurinţă din trafic şi de a nu necesita nicio infrastructură complicată pentru fabricarea lor, motiv pentru care eu consider că acest aspect are o importanţă strategică. Vă rog să reţineţi, de asemenea, - reţineţi acest lucru, dle comisar - existenţa prototipurilor de pile de combustie cu hidrogen, care sunt la fel de importante.

În prezent există deja automobile hibride pe piaţă şi modelul hibrid funcţionează atât pentru vehiculele pe bază de energie electrică, cât şi pentru cele pe bază de hidrogen: hidrogen cu metan, şi celelalte cu componente tradiţionale de motorină sau benzină. Vehiculele alimentate cu carburanţi alternativi sunt o idee captivantă; faptul că în 2008 cota lor de piaţă aproape s-a dublat dovedeşte acest lucru. Cu toate acestea, ele reprezintă doar 1,3 % din toate vehiculele înmatriculate. Suntem pe drumul cel bun, dar timpul trece şi trebuie să ne grăbim pentru ca inovarea să ajute mediul şi piaţa muncii.

  Artur Zasada (PPE). – (PL) Dle preşedinte, dle Tajani, în contextul dezbaterii de azi, aş dori să vă atrag atenţia asupra unui nou pericol care a apărut odată cu răspândirea vehiculelor electrice şi hibride. Pe scurt, aceste vehicule sunt prea silenţioase în mediul urban.

În mod paradoxal, nivelul scăzut de zgomot, care ar putea fi considerat un avantaj, poate fi un pericol real pentru copii şi pentru vârstnici, şi, în particular, pentru nevăzători. Prin urmare, ar trebui să ne gândim deja la modul în care să evităm accidentele care implică automobilele hibride, pentru că singurul zgomot pe care îl produc este sunetul anvelopelor care rulează pe asfalt. Aşadar, trebuie să răspundem cât mai curând posibil la următoarele întrebări: ar trebui aceste automobile să producă un zgomot, şi, dacă da, ce tip de zgomot şi cât de puternic ar trebui să fie acesta? Nu ar trebui să obligăm deja producătorii să creeze sisteme care avertizează că se apropie un vehicul şi să le instaleze în mod standard?

  Preşedinte. Vom trece acum la procedura „catch-the-eye” şi voi explica criteriile pe care le voi urma pentru ca nimeni să nu fie deranjat sau supărat pe mine mai târziu.

Avem încă un număr mare de subiecte pe ordinea de zi. Prin urmare, de această dată voi da cuvântul unui număr de cinci deputaţi şi voi acorda prioritate acelora dintre dumneavoastră care încă nu au intervenit astăzi pe marginea acestui subiect. Cu siguranţă voi trata în mod egal diferitele grupuri politice.

  Alfredo Pallone (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, voi interveni foarte scurt, îndeosebi pentru că sunt total de acord cu ceea ce au afirmat dl Tajani şi dl López Garrido. De fapt, voi renunţa cu totul la discursul pe care îl pregătisem deoarece, dle López Garrido, aţi iniţiat o dezbatere care ar fi trebuit să se dezvolte în cadrul Uniunii Europene.

Daţi-mi voie să explic mai bine ce doresc să spun prin aceasta. Şi eu voi lăsa la o parte chestiunile referitoare la mediu care au legătură cu automobilele electrice, pentru a vorbi despre problemele legate de ocuparea forţei de muncă: împreună cu dl Tajani, dvs. vă referiţi la faptul că, dacă Europa intenţionează să se protejeze de ţările emergente şi dacă doreşte să devină punctul de referinţă la nivel internaţional, atunci nu poate trece cu vederea cercetarea şi inovarea.

Astăzi, adevărata problemă care trebuie dezbătută de Parlamentul European este aceea de a identifica ce fel de Europă ne dorim şi ce fel de relaţii între statele membre. Când observ, în special în comisia din care fac parte, tendinţa statelor membre de a concura unul cu altul prin scăderea poverii fiscale, spun că, fără îndoială, am eşuat complet în a înţelege semnificaţia Europei. Vă mulţumesc, dle López Garrido, vă mulţumesc, dle Tajani: cercetarea şi inovarea chiar pot face din Europa nervul central al economiei mondiale.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Transportul rutier este responsabil de 28 % din emisiile poluante produse de sectoarele non-ETS. În baza prevederilor legislative existente, producătorii de autoturisme trebuie să producă, până cel târziu în 2020, doar vehicule ale căror emisii poluante se situează sub 120g CO2/km. În plus, producătorii de vehicule pot acorda reduceri de preţuri cumpărătorilor, în cazul în care aceştia îşi înlocuiesc maşina veche şi mai puţin ecologică cu una care are emisii poluante reduse.

Ca urmare, în Uniunea Europeană, în 2009 s-a înregistrat o creştere de 7 % a cererii pentru vehiculele hibride sau electrice. Aceste vehicule sunt, în special, dedicate mobilităţii urbane. Utilizarea pe scară largă a vehiculelor electrice sau hibride depinde de gradul de acoperire al infrastructurii pentru alimentarea acestora. În acest sens, standardizarea vehiculelor electrice devine crucială.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dle preşedinte, limitările asociate cu vehiculele electrice - cum ar fi, printre altele, poluarea asociată cu producerea de baterii, dificultăţile furnizării de elemente esenţiale, cum ar fi litiul, şi gama limitată de vehicule - fac ca asumarea unor riscuri comerciale sau de publicitate să nu fie recomandabilă.

Totuşi, în ciuda problemelor, aceste vehicule reprezintă o alternativă importantă căreia trebuie să îi acordăm atenţia cuvenită deşi nu vor ajunge niciodată să înlocuiască toate vehiculele actuale, alimentate de combustibili fosili.

Societatea dependentă de automobile, aşa cum o ştim astăzi, a primit astfel o sentinţă cu suspendare. Acesta este motivul pentru care există o nevoie stringentă, începând de acum, de a spori utilizarea tuturor mijloacelor de transport public, colectiv şi de a le face accesibile tuturor, mai ales mijloacele alimentate electric: căile ferate de suprafaţă şi subterane, vehiculele grele şi uşoare, tramvaiele rapide, troleibuzele şi aşa mai departe. Pe termen mediu şi lung, automobilele - chiar şi cele electrice - vor trebui să îşi asume un rol suplimentar şi complementar pentru a satisface nevoile familiale specifice.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Vehiculele electrice sunt considerate o cale de a îndeplini standarde stricte de protecţie a mediului, din moment ce nu produc emisii.

Multe companii producătoare de automobile din Europa şi Asia au finalizat deja dezvoltarea acestor vehicule şi sunt pregătite să le lanseze pe piaţă. Cu toate acestea, distribuirea acestor vehicule pe o scară mai largă este împiedicată de lipsa de standarde care să definească parametrii pentru staţiile universale de încărcare şi de lipsa elementelor de hardware şi software care ar permite vehiculelor importate în Europa de diferiţi producători să fie încărcate eficient şi rapid într-o reţea de astfel de staţii, care să fie cât mai densă posibil. În vreme ce Comisia Europeană investighează, analizează şi face pregătiri, prietenii noştri japonezi lucrează din greu. În Tokyo a fost înfiinţată o federaţie a producătorilor de vehicule electrice care stabileşte deja standardele comune pentru aceste vehicule şi se oferă, de asemenea, să coopereze cu producătorii europeni.

Prin urmare, în interesul creării unui spaţiu pentru vehicule electrice cât mai repede posibil, solicit Comisiei să îşi unească urgent eforturile cu producătorii japonezi şi să contribuie activ la introducerea standardelor mondiale pentru utilizarea vehiculelor electrice.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dle preşedinte, Europa 2020 şi automobilul electric. Inovarea şi competitivitatea reprezintă ele însele cunoaştere. Există multe regiuni care devansează statele din care fac parte în ceea ce priveşte aplicarea şi eficienţa politicilor lor în materie de inovare.

În calitate de cetăţean basc, sunt mândru să vă aduc la cunoştinţă faptul că, în urmă cu cinci ani, am început să construim un centru de informaţii în domeniul automobilelor. Astăzi, în cadrul acestui centru, peste 50 de companii sunt implicate în activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare în domeniul mobilităţii pe bază de energie electrică pentru întreaga Europă.

În regiunea bască există, de asemenea, un consorţiu ai cărui reprezentanţi au prezentat Parlamentului rapoarte privind realizările lor: Hiriko, un automobil electric modular proiectat pentru mediul urban. Toate aceste lucruri au avut la bază un parteneriat public-privat şi sprijin regional, ceea ce a însemnat că Spania, care s-a implicat în acest efort doar în ultimul moment, a putut include aceste realizări în programul ei şi organiza summitul pentru inovare în regiunea bască.

Regiunile şi experienţa lor ar trebui să fie considerate, odată pentru totdeauna, elementul central, dacă dorim să construim o Europă mai participativă şi mai eficientă. În aceste condiţii, obiectivele pe care le stabilim pentru viitor în această rezoluţie – pe care o susţinem – vor fi mai uşor de atins.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dle preşedinte, aş dori să le mulţumesc onoraţilor deputaţi care au aplaudat iniţiativa Preşedinţiei spaniole a Consiliului de a transforma sprijinul pentru vehiculele electrice într-o prioritate a programului Preşedinţiei.

De asemenea, aş dori să le mulţumesc raportorilor care au contribuit la propunerea de rezoluţie care va fi votată mâine de Parlament, dintre care câţiva au beneficiat de posibilitatea de a vorbi. Aceştia sunt dna Riera, dna del Castillo, dl Cramer şi dna Matias. Sunt foarte recunoscător pentru discursurile dumnealor, care, împreună cu altele, clarifică faptul că acesta este un obiectiv strategic al Uniunii Europene; în acelaşi timp, ne-au avertizat în legătură cu dificultăţile întâmpinate încă în procesul de fabricare şi dezvoltare pe scară largă, în masă, a vehiculelor electrice, şi, de asemenea, în legătură cu nevoia de a putea conta pe sprijinul tuturor părţilor politice şi economice interesate. Dna Bilbao tocmai a afirmat faptul că regiunile sunt un element-cheie în dezvoltarea vehiculelor electrice.

Sunt convins că Uniunea Europeană trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori pe viitor.

Acesta este motivul pentru care aş dori să evidenţiez câteva dintre argumentele pe care eu le consider în favoarea vehiculelor electrice. Cu toate acestea, mă voi referi la sfârşit şi la dificultăţile sau obstacolele pe care cred că trebuie să le depăşim.

Când vine vorba de avantaje, consider că există două aspecte-cheie ale vehiculelor electrice care oferă avantaje considerabile. Unul este tehnologia şi celălalt, energia.

În ceea ce priveşte tehnologia, tehnologia pentru vehiculele electrice există deja. Funcţionează chiar acum. Într-adevăr, există deja peste 90 de modele diferite de vehicule electrice pe care producătorii de vehicule le promovează prin publicitate, afirmând că vor fi lansate pe piaţă în viitorul relativ apropiat.

Şi este de asemenea adevărat faptul că, în acelaşi timp, trebuie să acceptăm faptul că la unele dintre aceste tehnologii mai trebuie lucrat, întrucât prezintă încă anumite limitări, aşa cum se întâmplă cu bateriile, sistemul de reîncărcare sau sistemul de avertizare pe care l-a menţionat dl Zasada cu privire la absenţa zgomotului şi la posibilele pericole pentru pietoni. Cred că este foarte important să ţinem cont de opiniile dumnealui.

Mai mult, tehnologia utilizată de vehiculele electrice este cea mai eficientă şi cea mai adecvată pentru mediu. Eficienţa tehnologiei vehiculelor electrice poate ajunge la 60 %, în vreme ce motoarele tradiţionale au o eficienţă de 20 %.

Mai mult, în ceea ce priveşte energia, vehiculele electrice ne ajută în mod obiectiv să atingem obiectivele la care ne-am referit chiar în această după-amiază când am vorbit despre strategia Europa 2020 şi despre combaterea schimbărilor climatice, cunoscute drept obiectivele 20/20/20. Cu capacitatea lor de stocare, vehiculele electrice dispun de o tehnologie care contribuie la atenuarea uneia dintre problemele, punctele negative sau slabe ale energiilor regenerabile. Vehiculele electrice ajută energiile regenerabile, care au un punct slab: sunt neregulate. Vehiculele electrice compensează această neregularitate prin propriile caracteristici speciale.

Mai mult, ele au o contribuţie şi în ceea ce priveşte securitatea energetică. De exemplu, în Europa există multe ţări care nu au rezerve de petrol, iar vehiculele electrice ar putea compensa această lipsă şi ar putea contribui la ceva ce reprezintă, în egală măsură, un obiectiv strategic al Uniunii: lupta pentru securitatea energetică, luptă care, după cum am văzut, face uneori ca societăţile noastre să fie extrem de vulnerabile.

În cele din urmă, în ciuda acestui lucru, în ciuda acestor avantaje, vehiculele electrice ne vor solicita cu siguranţă să modificăm multe dintre sistemele noastre de fabricare, multe dintre tehnologiile pe care le-am menţionat mai devreme, obiceiurile oamenilor şi reţelele de distribuţie a energiei electrice, determinând, de asemenea, adoptarea unei noi strategii de comunicare, după cum a subliniat dl van Nistelrooj pe bună dreptate.

Cu alte cuvinte, vehiculele electrice au multe avantaje, dar prezintă de asemenea obstacole şi dificultăţi, şi acest lucru înseamnă cu certitudine că trebuie să le abordăm dintr-o perspectivă deplin europeană; înseamnă că guvernele din Europa, Comisia şi acest Parlament, care va vota mâine o serie de rezoluţii, trebuie să le acorde o atenţie specială. De aceea este atât de important ca aceste trei instituţii ale Uniunii – Consiliul, Comisia şi Parlamentul European – să elaboreze împreună o linie strategică pe care ar trebui să o adopte în ceea ce priveşte vehiculele electrice.

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei. − (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că Preşedinţia spaniolă a plasat în mod corect strategia privind automobilele electrice într-un context larg - mai larg - care are legătură nu doar cu automobilele electrice, ci şi cu dezvoltarea şi protejarea industriei automobilelor, în contextul politicii industriale europene. Astfel, Preşedinţia analizează modul în care vor arăta industria, dezvoltarea industrială şi crearea de locuri de muncă în deceniile următoare.

Prin urmare, această decizie, susţinută de Comisie, este orientată – printr-o strategie dublă, care cu siguranţă nu exclude un efort serios de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele tradiţionale – către două zone: pe de o parte, autovehiculele cu motoare cu combustie, care trebuie să fie îmbunătăţite, şi, pe de altă parte, tehnologia şi cercetarea, pentru că, după cum spuneau dna Bilbao Barandica şi dl Pallone, este corect să ne concentrăm asupra tehnologiei şi cercetării dacă vrem să depăşim provocarea de pe piaţa mondială. Nu ne putem gândi la o industrie europeană competitivă a automobilelor dacă nu se iau măsuri ferme în domeniul inovării şi al cercetării: prin urmare, orice iniţiativă şi sprijin din partea Parlamentului în acest domeniu sunt foarte binevenite.

A alege un automobil electric nu presupune excluderea altor opţiuni: spun acest lucru dlui Cancian, care a subliniat importanţa autovehiculelor hibride, a automobilelor pe bază de hidrogen. Automobilele electrice reprezintă o resursă importantă care a câştigat deja un sprijin larg şi a obţinut rezultate pozitive. De fapt, multe state membre optează pentru ele. Cu toate acestea, repet – pentru că am auzit atât de mulţi deputaţi europeni opunându-se principiului automobilelor electrice, care reprezintă subiectul dezbaterii din această seară – că automobilele electrice reprezintă o oportunitate extraordinară, dar nu singura oportunitate, pentru că obiectivul nostru este acela de a avea o industrie europeană mai competitivă pe pieţele internaţionale şi de a reduce poluarea şi emisiile de CO2 din sistemul de transport, inclusiv din sistemul de transport urban. Aş dori să îi atrag atenţia dlui van Nistelrooij că, în timpul ultimei legislaturi, Comisia Europeană a prezentat planul de acţiune urbană, care acordă o importanţă enormă transportului electric în acest context.

Desigur, este nevoie de multă muncă pentru a produce un automobil electric competitiv. Cineva a ridicat problema standardizării: În documentul Comisiei, organismele de standardizare ale Uniunii au primit deja sarcina, în 2010, de a dezvolta până anul viitor un standard european armonizat pentru sistemele de reîncărcare a vehiculelor electrice. Am răspuns deja acestor preocupări, după cum am răspuns, în documentul aprobat de Colegiu, şi preocupărilor exprimate de dna Merkies referitor la problema materiilor prime. Dumneaei a ridicat problema litiului, împreună cu alţi deputaţi europeni care au vorbit despre baterii în timpul acestei dezbateri. Tocmai pentru că admite existenţa acestei probleme, Comisia a luat hotărârea de a include în programul său de lucru – şi am vorbit şi despre acest lucru în timpul unei întâlniri recente cu dna Merkies – o comunicare privind problema materiilor prime, care reprezintă o prioritate pentru noi.

Câţiva deputaţi europeni – dl Belet, dna Matias – au menţionat problema ocupării forţei de muncă, dar mulţi alţi deputaţi europeni au vorbit de asemenea despre recalificarea lucrătorilor, pentru că, dacă dorim să avem în industria automobilelor un sistem industrial deosebit de inovator, axat nu doar asupra vehiculelor electrice, ci şi asupra dezvoltării unui motor cu combustie transformat – motoare cu combustie mai puţin poluante, dar şi toate celelalte oportunităţi – atunci trebuie să ne concentrăm şi asupra recalificării lucrătorilor, pentru că scopul nostru este de a fi în acord cu Tratatul de la Lisabona, care consideră piaţa drept cel mai bun mijloc de creare a politicii sociale. -

Oricum, comunicarea Comisiei a abordat deja preocupările exprimate de unii deputaţi, textul afirmând în mod explicit disponibilitatea Comisiei de a aloca resurse din Fondul social european pentru iniţiative specifice de recalificare şi reactualizare a competenţelor vocaţionale pentru lucrători, tocmai pentru ca aceştia să poată contribui, la rândul lor, la realizarea acestei inovări, care ar trebui să facă economia europeană mai competitivă.

Cred că Europa are o strategie. Dna Stassen se opune vehiculelor electrice: ele reprezintă o oportunitate, dar în ultimă instanţă decizia aparţine pieţei. Există, de asemenea, opţiunea de a nu cumpăra vehicule electrice; nimeni nu îi obligă pe europeni să le cumpere. Cu toate acestea, dl Zasada a expus o altă problemă, care ţine de siguranţa transportului: fără îndoială, când vine vorba de comercializare, va trebui să evaluăm în toate modurile posibile viitoarele probleme legate atât de poluarea fonică, precum şi de substanţele poluante, cât şi de impactul total al fabricării şi al casării de automobile asupra mediului. Am explicat clar această problemă şi, de fapt, suntem convinşi că automobilele electrice reprezintă o cale spre progres, inclusiv în domeniul siguranţei. Cu toate acestea, trebuie să le furnizăm producătorilor din domeniu orientări specifice, pentru a avea un vehicul electric cu adevărat nepoluant.

Am încercat să răspund la aproape toate întrebările adresate de deputaţii europeni şi îi voi răspunde şi dlui Lange, care a menţionat proiectul CARS 21. În comunicarea aprobată de Comisie şi prezentată ulterior Parlamentului şi Consiliului, se afirmă în mod explicit, în paginile finale, că suntem nerăbdători să reactivăm grupul la nivel înalt CARS 21. Acesta a reprezentat o oportunitate extraordinară de a lucra cu părţile interesate, şi aşa trebuie să rămână, întrucât considerăm – la unison cu Preşedinţia spaniolă şi cu marea majoritate a deputaţilor europeni, dle preşedinte, care au luat cuvântul în această dezbatere – că industria automobilelor este un bun extraordinar, care trebuie cu siguranţă să fie adaptat şi în anumite cazuri restructurat, care va trebui cu siguranţă să fie modernizat, dar care are un potenţial extraordinar şi care este bijuteria coroanei pentru sistemul european industrial şi antreprenorial.

Din acest motiv ne angajăm cu toţii să asigurăm creşterea competitivităţii acestui sector industrial – şi dezbaterea din această seară confirmă spusele mele. Suntem mai competitivi dacă ne concentrăm asupra inovării şi cercetării. Cred că angajamentul asumat şi faţă de automobilele electrice este o modalitate adecvată de a ne asigura că industria europeană poate concura pe piaţa mondială.

  Preşedinte. − Pentru a încheia dezbaterea, am primit o propunere de rezoluţie ⁽¹⁾ din partea a şase grupuri politice, în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Elena Băsescu (PPE), în scris. – În contextul schimbărilor climatice, vehiculele “verzi” reprezintă o modalitate eficientă de reducere a emisiilor de carbon. Dezvoltarea lor trebuie, însă, inclusă într-o viitoare politică privind mobilitatea durabilă. România doreşte să introducă treptat maşinile electrice pe piaţa internă. În acest sens, Primul-ministru Emil Boc a decis recent înfiinţarea unui grup interministerial care să elaboreze Strategia Naţională privind fabricarea automobilului electric. În ţări precum Danemarca sau Israel se instalează şi se testează staţii de încărcare ce vor fi oficial lansate la sfârşitul lui 2011. De asemenea, guvernele din Franţa, Spania şi Irlanda acordă subvenţii celor care vor să achiziţioneze astfel de autovehicule. În acest moment, costul unei maşini electrice este ridicat, acesta fiind determinat în principal de costul bateriei.

Pentru a sprijini producţia de automobile electrice în Uniunea Europeană este nevoie de standardizarea infrastructurilor şi tehnologiilor de încărcare, astfel încât să fie posibilă mobilitatea electrică transfrontalieră. În acest context, Comisia trebuie să acorde statelor membre sprijin financiar. Avantajele pe care maşinile “verzi” le aduc sunt importante: contribuie la lupta împotriva schimbărilor climatice, reduc dependenţa europeană de petrol şi contribuie la atingerea obiectivelor strategiei "Europa 2020". De aceea, consider că trebuie să încurajăm utilizarea autovehiculelor electrice

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) În aprilie, Comisia a elaborat comunicarea privind vehiculele ecologice şi eficiente din punct de vedere energetic, cu alte cuvinte o comunicare referitoare la strategia europeană de încurajare a dezvoltării şi a eventualei utilizări pe scară largă a vehiculelor care sunt „ecologice şi eficiente” din punct de vedere al emisiilor scăzute de dioxid de carbon şi al substanţelor poluante.

Potrivit unor estimări recente, în 2020 vehiculele electrice vor reprezenta 12 % din piaţă; cu alte cuvinte, vor reprezenta mai puţin de 4 % din toate vehiculele: în mod clar, majoritatea vehiculelor viitorului vor continua să fie alimentate de motoare cu ardere internă, pe care va trebui mai degrabă să le susţinem decât să le sancţionăm, de vreme ce suferă îmbunătăţiri. Prin urmare, cred că trebuie să acordăm atenţie anumitor factori de interes pentru acest sector european al industriei: derularea procesului de standardizare a infrastructurii, îndeosebi în ceea ce priveşte perioada de programare în relaţie cu competitorii noştri - China, Statele Unite, Japonia, Coreea - şi prevenirea proliferării măsurilor menite să ofere stimulente pentru automobilele electrice în materie de fonduri disponibile, acces urban şi achiziţii publice.

De fapt, prin promovarea exclusivă a automobilelor electrice, riscăm să reducem utilizarea pe scară largă a vehiculelor cu ardere clasică sau alternativă (metan sau biogaz), denaturând astfel piaţa internă şi diminuând competitivitatea industriei automobilelor.

  António Fernando Correia De Campos (S&D), în scris. – (PT) Comisia tocmai a prezentat o comunicare privind vehiculele ecologice şi eficiente din punct de vedere energetic, care stabileşte o opinie neutră în ceea ce priveşte vehiculele electrice şi nu acordă prioritate niciuneia dintre opţiunile disponibile, fie că este vorba despre vehicule electrice, hibride sau pe bază de hidrogen. Cu toate acestea, la reuniunea neoficială a Consiliului din februarie de la San Sebastian, s-a căzut de acord asupra faptului că UE trebuie să încurajeze o strategie comună privind vehiculele electrice. Acest lucru înseamnă că această Comisie trebuie să acorde prioritate rezolvării problemelor care afectează încă producţia de vehicule electrice, cum ar fi costul bateriilor, necesitatea unor activităţi suplimentare de cercetare şi dezvoltare pentru a îmbunătăţi actualele caracteristici ale vehiculelor şi, cea mai importantă, armonizarea vehiculelor electrice şi a punctelor de încărcare, atât în lume, cât şi în Europa, pentru a asigura un nivel ridicat de competitivitate pe piaţă, astfel încât vehiculele electrice să poate concura pe picior de egalitate cu motoarele clasice cu ardere internă. Aş reaminti Comisiei necesitatea de a acorda prioritate resurselor financiare destinate acestui scop, ţinând seama, în special, de simplul fapt că vehiculele electrice au avantajul suplimentar de a deţine o excelentă capacitate de stocare a energiei, pe care celelalte opţiuni nu o au şi care este atât de necesară pentru independenţa noastră energetică.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – Utilizarea vehiculelor electrice oferă o serie de avantaje majore pentru o mobilitate durabilă. Putem vorbi aici despre: reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi îmbunătăţirea calităţii aerului, scăderea dependenţei de combustibilii fosili importaţi şi despre o eficienţă crescută a maşinilor electrice în comparaţie cu celelalte tehnologii de transport.

Pe plan mondial, competitorii UE investesc în cercetarea şi dezvoltarea noilor tehnologii referitoare la emisiile scăzute de carbon şi lansează programe pentru trecerea la transportul rutier ecologic. Pentru a permite industriei europene să rămână competitivă pe plan global şi pentru a-i asigura un rol important în ceea ce priveşte tehnologiile verzi, Uniunea Europeană trebuie să creeze un cadru adecvat pentru promovarea tehnologiilor inovative, pentru încurajarea cercetării şi pentru dezvoltarea infrastructurii necesare pentru sprijinirea tranziţiei către o economie eficientă a resurselor şi emisiilor reduse de carbon.

Susţin demersurile Comisiei Europene în acest sens şi salut publicarea planului care vizează promovarea înfiinţării, la nivel european, a unei reţele de staţii de reîncărcare rapidă pentru maşinile electrice şi stabilirea, până în 2011, a unor standarde tehnice şi de siguranţă comune aplicabile acesteia.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – (RO) Tranziţia către un sistem de transport durabil şi eficient din punct de vedere energetic a devenit o prioritate pentru UE pe fundalul schimbărilor climatice şi al fluctuaţiei preţurilor la combustibil. Dezvoltarea vehiculelor electrice în toată Europa pentru a înlocui vehiculele convenţionale reprezintă o soluţie viabilă, cu un potenţial de piaţă sporit. Pentru a realiza acest lucru, statele membre trebuie să îşi coordoneze acţiunile pentru a decide asupra unui standard european, de exemplu, pentru sistemele de încărcare şi stocare a energiei, inclusiv reţele inteligente şi sistemele de măsurare de la bord şi interoperabilitate. De asemenea, UE trebuie să sprijine mai temeinic cercetarea şi inovarea, în special pentru a îmbunătăţi tehnologia pentru baterii şi motor, dar şi acordarea de stimulente pentru fabricarea de vehicule electrice. Invit Comisia Europeană să ia măsuri specifice pentru a anticipa schimbările din industria automobilelor şi din lanţul de aprovizionare şi pentru a susţine armonizarea politicilor naţionale în acest domeniu. Este timpul ca UE să stimuleze competitivitatea în industria mobilităţii prin diminuarea costurilor de dezvoltare pentru producători şi reducerea graduală a nivelurilor de CO 2 generate de transportul rutier.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Salut recenta strategie a Comisiei privind vehiculele ecologice şi eficiente din punct de energetic, şi în special prioritizarea automobilelor electrice în detrimentul biocombustibililor, acţiune care face parte din procesul de trecere la un transport mai ecologic. Cu toate acestea, aşa cum biocombustibilii nu sunt lipsiţi de controverse şi probleme, există provocări semnificative şi în ceea ce priveşte automobilele electrice, care trebuie depăşite pentru ca acestea din urmă să devină o opţiune reală pentru cetăţenii europeni şi pentru a genera beneficii reale pentru mediu. Cererea suplimentară de energie electrică pentru transport trebuie să fie satisfăcută de surse cu nivel scăzut de emisii de carbon dacă ne dorim ca aceste automobile să îşi utilizeze întregul potenţial ecologic. Sunt preocupată de faptul că UE nu va putea să dezvolte suficient aceste surse pentru a răspunde cererii rezultate din creşterea utilizării mijloacelor de transport pe bază de energie electrică. Acest lucru trebuie să fie analizat ca parte a strategiei UE în domeniul energetic, de vreme ce ne îndreptăm către o economie cu un nivel redus de carbon şi ne dorim să fim mai puţin dependenţi de rezervele de petrol ale ţărilor terţe. De asemenea, trebuie creată o reţea de puncte de încărcare standardizate şi încurajez Comisia şi statele membre să lucreze pentru punerea în practică a acestei infrastructuri standardizate, pentru ca autovehiculele electrice să fie viabile atât pentru consumatori, cât şi pentru producători, în egală măsură. Dacă depăşim aceste provocări esenţiale, putem privi înainte către un sistem de transport cu emisii reduse de carbon, puţin poluant, şi către toate beneficiile asociate pentru mediu şi sănătatea oamenilor.

(1) A se vedea procesul-verbal.

22. Intervenţii de un minut privind chestiuni politice importante

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă intervenţiile de un minut în conformitate cu articolul 150 din Regulamentul de procedură.

  Tiziano Motti (PPE) . – (IT)Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, ziua de astăzi, 5 mai, este Ziua Luptei împotriva Pedofiliei şi Pornografiei Infantile în Italia.

Este un moment de intensă reflectare, introdusă prin Actul nr. 41 din 2009, asupra a ceea ce reprezintă, din nefericire, un fenomen răspândit şi din ce în ce mai serios, pentru că pedofilii de azi nu sunt bătrâni care păcălesc copii în parc, ci oameni care circulă în cadrul unei structuri organizate la nivel internaţional şi care utilizează cele mai moderne forme de tehnologie, cum ar fi internetul. Prin urmare, astăzi, tinerii, băieţi şi fete, nu sunt în siguranţă nici măcar în propriile lor locuinţe.

Acesta este motivul pentru care sper că şi Uniunea Europeană va considera potrivit să dedice o zi acestui subiect important şi, de asemenea, motivul pentru care am depus o declaraţie scrisă, solicitând introducerea unui sistem de alertă rapidă pentru ca forţele poliţieneşti din statele membre să poată să lucreze într-un mod organizat şi să facă rapid schimb de informaţii. Sper că această iniţiativă va fi salutată de majoritatea deputaţilor din acest Parlament.

  Gabriel Mato Adrover (PPE). – (ES)Dle preşedinte, anul trecut Europa a ratat o şansă enormă: şansa de a fi lider mondial în cercetare astrofizică pentru următorii douăzeci de ani. Observatorul European Sudic a decis, pe baza unor rapoarte care au fost departe de a fi transparente, că telescopul european de mari dimensiuni va fi amplasat în Chile şi nu în insulele Canare.

Acesta este un moment în care trebuie să felicităm statul Chile, dar şi să reflectăm dacă în Europa s-a făcut tot ce era posibil pentru a avea o instalaţie europeană, hotărâtă de o instituţie europeană, cu finanţare europeană care să implice investiţia a peste 1 miliard de euro, situată mai degrabă în Europa decât în Americi.

Parlamentul European a susţinut unanim amplasarea telescopului în La Palma şi îi sunt recunoscător pentru acest lucru, dar ce a făcut Consiliul? Ce a făcut Preşedinţia spaniolă? A organizat vreo întâlnire cu Observatorul? A organizat vreo întâlnire cu vreunul din statele membre responsabile de hotărârea privind locaţia telescopului? A susţinut cu adevărat oferta europeană?

Europenii din La Palma, Canare şi restul Europei aşteaptă răspunsuri la aceste întrebări. Pentru moment, sunt lăsaţi să creadă că nu s-a făcut tot ce ar fi putut fi făcut.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - Am propus o rezoluţie prin care să interzicem folosirea cianurilor în minerit, fiindcă avem obligaţia de a ne lua toate măsurile de siguranţă pentru a apăra oamenii şi mediul de catastrofe ecologice. Dacă ne asumăm angajamente istorice privind reducerea emisiilor, dacă dăm tonul lumii întregi în privinţa protecţiei mediului, de ce să nu facem un gest elementar de curăţenie şi să eliminăm această practică nocivă din Uniunea Europeană?

Accidentul de la Baia Mare, petrecut în România în urmă cu 10 ani, este considerat un fel de Cernobâl, lovind trei ţări şi distrugând ecosistemele râurilor afectate pe o distanţă de sute de kilometri. Acum, tot în România, la Roşia Montană, se doreşte construirea unei noi exploatări miniere cu cianuri.

De aceea astăzi, mai mult decât oricând, vă mulţumesc pentru că prin vot aţi spus nu cianurilor folosite în minerit. Regiunile astfel afectate trebuie ajutate de Uniunea Europeană să se dezvolte durabil, folosindu-şi întregul potenţial.

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE). - Situaţia foarte grea în care se află Grecia, dar şi informaţiile foarte îngrijorătoare despre alte state ale Uniunii Europene care au probleme serioase, ne demonstrează că nu s-a depăşit criza economică şi că, în ciuda unor progrese ale ţărilor mai vechi ale Uniunii Europene, există încă riscul unor dezechilibre majore.

Din păcate, în situaţia în care unele ţări se confruntă cu diminuarea veniturilor bugetare, tentaţia imediată este de a mări taxele şi impozitele. Acest lucru este pe cale să se întâmple şi în România, unde zilele acestea se discută în mediul guvernamental despre mărirea cotei unice şi a TVA. Este greşit să crezi că o mărire bruscă a taxelor şi impozitelor va aduce mai mulţi bani la buget, iar pe termen mediu şi lung efectele unor astfel de măsuri asupra economiei sunt foarte nocive.

Din păcate, Uniunea Europeană are dificultăţi în a dezvolta o strategie comună împotriva crizei economice. Cred, însă, că se impune o mai bună comunicare şi cooperare între ţările care au depăşit criza cu măsuri proactive, stimulative, şi nu prin creşterea fiscalităţii, şi ţările cu probleme mari, care sunt pe cale, ca o măsură disperată, să mărească taxele şi impozitele, să rişte astfel să se afunde şi mai adânc în criză.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dle preşedinte, se înrăutăţesc atacurile speculatorilor financiari împotriva celor mai vulnerabile şi dependente economii din zona euro. Acelaşi capital financiar care a primit bilioane de euro din partea statelor membre este cel care speculează acum pe marginea fragilităţii bugetului public, generate de aceste transferuri şi de dependenţa economică a economiilor periferice. Această dependenţă este cauzată de o politică monetară şi de schimb condusă de Banca Centrală Europeană care, în ciuda falsei independenţe, este în serviciul unui capital mare şi al marilor puteri europene, şi se accentuează din cauza liberalizării pieţelor şi a liberei concurenţe în schimburile comerciale internaţionale.

Pe acest fundal, statele membre şi Uniunea Europeană tocmai au clarificat ce înseamnă solidaritatea europeană: ascunderea jafului continuu provocat de capitalul financiar şi, dacă este nevoie, transferarea costurilor furtului asupra muncitorilor şi oamenilor de rând prin măsuri de autentic terorism social. Cu toate acestea, muncitorii şi oamenii de rând nu vor fi forţaţi să meargă pe drumul despre care li se spune că este inevitabil, dar nu este. Ei luptă pentru a demonstra acest lucru. Noi, cei de-aici, salutăm curajul şi hotărârea celor din Grecia, Portugalia şi din alte câteva ţări.

  Trevor Colman (EFD). - Dle preşedinte, a devenit clar în această zi tragică faptul că Greciei i se vor impune măsuri drastice de austeritate pentru a menţine moneda euro. Acest lucru nu poate fi corect. Pur şi simplu îi sancţionează pe grecii de rând, muncitori, pentru risipa politicienilor lor şi pentru dorinţa aceloraşi politicieni de a susţine uniunea monedei condamnate.

Noi, cei din Regatul Unit, ne amintim de ieşirea noastră, în septembrie 1992, din mecanismul ratei de schimb (MRS) sau, aşa cum l-a numit politicianul britanic Norman Tebbit, „mecanismul recesiunii eterne”, perioada în care Marea Britanie a fost membră a acestui mecanism fiind dezastruoasă pentru ţară. Am scăpat mulţumită refuzului Bundesbank de a susţine lira sterlină.

Iubirea cu forţa chiar are rezultate. Rămânând în zona euro, Grecia nu are nicio cale de ieşire. Eliberaţi-i pe greci din cătuşele monedei euro. Lăsaţi FMI-ul să îşi facă treaba şi uitaţi-vă cât de repede îşi revine Grecia, aşa cum am făcut şi noi în Marea Britanie, la ieşirea din MRS. Nu îi obligaţi pe greci să plătească costul ambiţiei greu de îndeplinit de a realiza un suprastat UE!

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle preşedinte, aş dori să vorbesc astăzi despre siguranţa aeriană. Acest subiect ne-a preocupat mult în ultimele săptămâni şi ne-a afectat pe noi toţi.

Viaţa unui om este mai importantă decât orice câştig economic. Acesta este motivul pentru care sunt de acord cu o interdicţie de zbor dacă există un risc extern, un nor de cenuşă de exemplu, la adresa securităţii pasagerilor, întrucât ar fi iresponsabil să punem în pericol vieţile unor oameni. V-aş reaminti cele două cvasi-dezastre din 1982 şi 1989 şi avionul de vânătoare în care au fost descoperite fragmente de sticlă provocate de norul de cenuşă.

Au fost realizate teste de zbor, dar evaluarea durează. Au fost consultaţi experţi, dar răspunsurile lor nu indică în mod clar nicio direcţie anume. Rămâne ideea că vieţile sunt preţioase şi că nu ar trebui puse în pericol, şi ar trebui să se pună în aplicate alternative eficiente şi accesibile la aviaţie.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Consider că, pentru îmbunătăţirea funcţionării lanţului de aprovizionare cu alimente în Europa, precum şi pentru realizarea unei cât mai bune transparenţe, este necesară asigurarea unui cadru legal unitar la nivel comunitar, care să prevadă: definirea termenilor utilizaţi în relaţiile comerciale dintre furnizorii de produse alimentare şi comercianţi, modalităţi mai eficiente de protecţie a furnizorilor împotriva înţelegerilor şi practicilor anticoncurenţiale, modul şi termenul de plată.

Consider, de asemenea, utilă întărirea respectării regulilor concurenţiale şi interpretarea uniformă a acestora în toate statele membre. Ţinând cont de situaţia actuală a relaţiilor comerciale între furnizori şi comercianţi, cred că este necesară evaluarea prevederilor regulilor de concurenţă, care să determine un echilibru între politica agricolă comună şi politicile concurenţiale ale Uniunii Europene. Monitorizarea pieţei ar putea include o bună transparenţă în ceea ce priveşte formarea preţurilor şi, în special, a marjelor de profit pe lanţul alimentar.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL)Dle preşedinte, în cadrul acestei Camere am ridicat de multe ori problema discriminării minorităţii poloneze din Lituania, unde polonezii care trăiesc acolo nu au voie să îşi scrie numele de familie utilizând ortografia originală, clasele în care se utilizează limba polonă drept mediu de instrucţie sunt închise şi terenurile confiscate în timpul epocii sovietice nu sunt returnate proprietarilor de drept doar pentru că aceştia sunt polonezi.

Recent, Comisia principală de etică oficială din Lituania l-a sancţionat pe dl Tomaševski, lider al minorităţii poloneze şi deputat în Parlamentul European, pentru că i-a adresat o întrebare - aici, în această Cameră - dlui Barroso despre respectarea drepturilor minorităţilor în Lituania. Aceste măsuri scandaloase se intensifică. În urmă cu câteva zile, Inspectoratul pentru limba lituaniană a dat alte amenzi directorului autorităţii locale din Salcininkai pentru utilizarea de indicatoare bilingve. Optzeci la sută din populaţia din regiune sunt polonezi.

Dle preşedinte, este timpul ca Parlamentul European să pună capăt acestor acţiuni scandaloase ale guvernului lituanian. Ne mândrim cu faptul că drepturile omului reprezintă temelia Uniunii. Este o temelie slabă dacă nu putem consolida aceste drepturi în statele membre.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL) . – (GR) Dle preşedinte, milioane de muncitori au intrat în grevă şi demonstrează astăzi, împreună cu Frontul Muncitorilor Eleni, împotriva măsurilor barbare impuse de forţele capitaliste, de guvernul elen, de Uniunea Europeană şi de FMI.

Aceste măsuri nu sunt nici noi, nici temporare. Ele reprezintă o aplicare ostentativă a dezvoltării capitaliste care duce la criză. Ele sunt menite să protejeze profiturile plutocraţiei elene şi europene şi să urmărească aplicarea Tratatului de la Maastricht. Sunt incluse în Strategia de la Lisabona şi strategia Europa 2020, motiv pentru care conduc la un impas.

Cu toate acestea, spunem că aceasta nu este o stradă cu sens unic şi că există o soluţie. Soluţia constă în a reconstitui mişcarea muncitorilor şi de a susţine dezvoltarea bazată pe nevoile acelora care produc bogăţia. Soluţia este de a naţionaliza monopolurile şi de a conferi putere poporului. Nici provocatorii, nici şantajiştii guvernului elen nu pot opri această mişcare, şi nici actele criminale care au fost înfăptuite astăzi la Atena, şi care ne-au şocat pe toţi.

Credem că poporul elen va câştiga lupta.

  Chrysoula Paliadeli (S&D). - Dle preşedinte, în ciuda denaturării de prost gust a emblemelor culturale şi în ciuda articolelor de o obiectivitate ambiguă care se referă la stereotipuri învechite, deşi Consiliul nu a reuşit să perceapă criza economică din Grecia ca pe o problemă europeană majoră, iar Comisia nu a reuşit să o utilizeze pentru a testa coeziunea europeană, aş fi spus, acum câteva ore, că poporul elen este pregătit să susţină noul guvern socialist în lupta pentru redresare economică şi socială.

Acum, în lumina evenimentelor tragice din ultimele ore din Atena, unde trei persoane au murit ca urmare a violenţei generate de măsurile economice dure, îmi reamintesc cuvintele rostite recent de dl Rasmussen: retrogradarea ratingului capacităţii suverane de împrumut a Greciei la categoria „junk” este o incriminare a politicii eschivării. Cred că deputaţii din Parlamentul European trebuie să îşi consolideze de urgenţă lupta pentru coeziune.

Sper că ceea ce s-a întâmplat astăzi cu Grecia, cu doar câteva ore în urmă, nu va fi contagios, şi sper că acest lucru poate marca, dimpotrivă, începutul unui efort unanim pentru formarea identităţii europene prin solidaritate şi parteneriat.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle preşedinte, în urmă cu câteva zile am sărbătorit cea de-a 120-a aniversare a zilei de 1 Mai ca Ziua Internaţională a Muncii.

Au fost 120 de ani de luptă continuă, grea şi eroică din partea muncitorilor din toată lumea pentru drepturile lor şi pentru emanciparea muncii, pentru o societate în care munca, fiind în sfârşit liberă, constituie realizarea deplină a aptitudinilor creatoare ale fiinţelor umane. Au fost 120 de ani de progrese minunate, de regrese dureroase şi de rezistenţă tenace din partea muncitorilor. Ziua de 1 Mai şi lozincile sale universale au fost clădite de-a lungul istoriei pe cea mai violentă reprimare, cu preţul a numeroase lupte, sacrificii şi pierderi de vieţi omeneşti. A fost consolidată cu fiecare pas făcut de oameni către câştigarea libertăţii, a suferit şi suferă încă regrese de fiecare dată când circumstanţele istorice permit capitalismului să lanseze o ofensivă. Aceasta este situaţia actuală în Uniunea Europeană, şi se poate observa în Grecia, Portugalia şi în atât de multe alte ţări.

Trebuie să ţinem seama de aceste lupte şi să stopăm adâncirea exploatării. Este timpul să respectăm demnitatea celor care lucrează şi creează bogăţie.

  Alan Kelly (S&D). - Dle preşedinte, doresc să atrag atenţia Parlamentului asupra unei chestiuni de extremă urgenţă. Un tânăr irlandez şi cetăţean al UE, Michael Dwyer, a fost împuşcat mortal în Bolivia acum un an şi ceva. Mulţi observatori consideră că a fost ucis. Până acum, familia lui Michael, prezentă aici în Parlament în această seară, nu are niciun răspuns referitor la modul şi motivul pentru care a murit.

Singura informaţie oficială publicată este că a murit ca rezultat al implicării într-un presupus complot pentru a-l asasina pe preşedintele Boliviei. Acest lucru nu corespunde caracterului unui individ care provenea dintr-o familie iubitoare, grijulie şi apolitică. Cu toate acestea, adevărata problemă aici este aceea că informaţiile care provin de la autorităţile boliviene nu pot fi de încredere. Versiunile lor asupra evenimentelor se contrazic reciproc şi în totalitate, indiferent dacă este vorba despre probele criminalistice, probele balistice sau chiar argumentele pe care le-au prezentat.

Astfel, solicit Parlamentului şi noului Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, dna Catherine Ashton, să susţină eforturile guvernului irlandez de a iniţia imediat o anchetă independentă. Fac acest lucru cu sprijinul deputaţilor europeni irlandezi din toate grupurile politice, care îi vor adresa o scrisoare dnei Ashton în viitorul apropiat.

  Kristian Vigenin (S&D). – (BG) Trebuie să vă atrag atenţia asupra unei probleme din ţara mea. Bulgaria este condusă de un guvern incompetent, dar populist, care utilizează metode tipice anilor '30.

Relevant în această privinţă este faptul că, în prezent, cei mai populari politicieni sunt ministrul de interne, urmat de fostul secretar-şef din acest minister, care este acum prim-ministru. După alegeri, sute de reprezentanţi ai opoziţiei au fost concediaţi din motive politice. S-au exercitat presiuni asupra principalelor mijloace de comunicare în masă. Politicienii sunt arestaţi într-o manieră brutală şi ostentativă sau sunt aduse acuzaţii ridicole.

Procurorii încalcă în mod public prezumţia de nevinovăţie, în vreme ce miniştrii exercită presiuni asupra tribunalelor şi pronunţă sentinţe de la televizor. O lege nouă permite ca sentinţele să fie date doar pe baza informaţiilor obţinute prin interceptarea conversaţiilor telefonice şi pe baza probelor furnizate de un martor anonim. Se fac aranjamente pentru înfiinţarea unui tribunal extraordinar, denumit oficial „tribunal specializat”. Teama se extinde.

Ani la rând, Bulgariei i s-a cerut să facă eforturi mai mari în lupta împotriva criminalităţii. În prezent se fac eforturi, dar lupta împotriva criminalităţii este denaturată într-o bătălie împotriva democraţiei. Parlamentul European este sensibil la încălcarea democraţiei, a libertăţii şi a drepturilor omului în toată lumea. Trebuie să fie la fel de sensibil şi când acest lucru se întâmplă în statele membre.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, criza financiară, şomajul şi creşterea deficitului bugetar şi a datoriilor constituie astăzi cele mai mari provocări pentru naţiunile Europei. Cu toate acestea, aş dori să atrag atenţia asupra corupţiei care este tipică ţărilor din Europa Centrală, dar care în Ungaria a căpătat o dimensiune cu adevărat serioasă, care a agravat şi mai mult criza şi a aruncat ţara noastră într-o şi mai mare datorie ca rezultat al împrumuturilor suplimentare pe care le-a obţinut. Fosta guvernare socialistă din Ungaria a plasat economia maghiară într-o situaţie de neconceput, întrucât nicio investiţie publică sau contract încheiat cu statul nu a fost lipsit de corupţie, indiferent că era vorba de contracte pentru autostrăzi, renovări de poduri, parcări, asistenţă medicală, finanţare internă sau licitaţii în cadrul UE. Jobbik solicită guvernului maghiar nou ales să adopte şi să pună în aplicare o legislaţie strictă anticorupţie şi, ţinând cont de criză, solicităm fiecărui stat membru al UE să procedeze la fel. Jobbik consideră că putem elimina corupţia din viaţa politică.

  Alexander Mirsky (S&D). – (LV) Vă mulţumesc, dle preşedinte. La data de 8 mai, Europa sărbătoreşte victoria împotriva nazismului. Cu toate acestea, doamnelor şi domnilor, am câteva veşti neplăcute. La data de 16 martie a anului curent, în Letonia, la Riga, veteranii Waffen SS au organizat, cu aprobarea tacită a autorităţilor, un marş cu steaguri, comemorând ziua în care a fost fondată legiunea letonă SS. Timp de 20 de ani, noi, cei din opoziţie, nu am putut face nimic în această privinţă. Liderii statelor europene pretind că nu se întâmplă nimic. În Letonia, batalioanele de pedeapsă SS au distrus 130 de sate şi au ucis peste 150 000 de oameni în Letonia, Belarus, Polonia şi Rusia. Astăzi, însă, ei sunt comemoraţi ca eroi în Letonia. Această tăcere timorată a statelor membre ale Uniunii Europene este o crimă împotriva a milioane de oameni care au pierit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acest lucru este extrem de important. Vă mulţumesc.

  Iuliu Winkler (PPE). - Dle preşedinte, istoria ne-a demonstrat că crizele pot genera progres. Noi idei pot apărea sub presiune, creând mecanisme inovatoare pentru a produce dezvoltare şi pentru a evita erorile care au condus la criză.

Aş dori să subliniez două astfel de idei care ar putea deveni instrumente importante. Dacă dorim ca UE să rămână un jucător global relevant, ar trebui să creăm un fond monetar european şi o agenţie europeană de rating. În ciuda efortului instituţional însemnat pe care îl presupune un astfel de proiect, acesta un exerciţiu care merită realizat dacă luăm în considerare interesul nostru pe termen lung. Puteam paria cu toţii pe faptul că viitorul va aduce noi crize.

Economia europeană socială de piaţă şi moneda comună sunt pietrele de temelie ale economiei mondiale şi ale sistemului financiar mondial. Înfiinţarea unui „FMI european” ar putea consolida Pactul de stabilitate şi creştere, iar agenţia europeană de rating şi-ar realiza evaluările pe baza unei înţelegeri autentice a economiilor europene. Ambele idei ar trebui dezbătute în mod serios, şi, în opinia mea, o decizie afirmativă ar fi cea înţeleaptă.

  Corina Creţu (S&D). - Asistăm în ultima perioadă la o ascensiune îngrijorătoare a extremei drepte şi la radicalizarea atitudinilor xenofobe şi rasiste. Alegerile regionale din Italia şi Franţa şi cele parlamentare din Ungaria au confirmat succesul tot mai mare al mişcărilor extremiste care promovează un periculos discurs naţionalist, antieuropean şi conflictual, fie faţă de minorităţi naţionale, fie faţă de state vecine. Nu aceasta ne-am dorit pentru Europa unită şi nu aceasta cred că este soluţia pentru problemele cetăţenilor săi.

Doresc să îmi exprim îngrijorarea faţă de propagarea mesajelor ostile faţă de est-europeni, români în special, în mediile străine până acum retoricii extremiste. O televiziune franceză îi jigneşte, la modul general, pe români, iar un candidat al popularilor spanioli în alegerile municipale din regiunea Barcelonei şi-a promovat campania electorală sub sloganul „nu vrem români”.

Doresc pe această cale să lansez un apel către toate forţele politice europarlamentare responsabile, să se solidarizeze pentru contracararea acestui fenomen periculos în Uniunea Europeană.

  Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Mai întâi, aş dori să transmit condoleanţe mele familiilor victimelor atacurilor de astăzi din Atena.

Întorcându-ne la subiectul schimbărilor climatice, cei 35 000 de reprezentanţi ai popoarelor lumii care s-au reunit la Cochabamba în Bolivia nu au atins fondul problemei. Aceştia doresc să ajungem la un acord la conferinţa din Mexic, prin care reducerile emisiilor generate de noi să devină obligatorii din punct de vedere juridic. Au dreptate. Nu mai putem amâna această decizie.

Uniunea Europeană trebuie să îşi ia un angajament imediat şi oficial pentru o reducere de 30 % a emisiilor până în 2020. Acest lucru va modifica dinamica negocierilor care, este adevărat, s-au împotmolit, cu riscul ca decizia de reducere a emisiilor să fie amânată până după Mexic, fără o dată şi un calendar specific.

Putem face, de asemenea, mult mai mult în Parlament. O reducere de 30 % a amprentei de carbon Parlamentului European până în 2020 a fost deja aprobată. Trebuie să dăm un exemplu statelor membre prin reducerea amprentei noastre cu 50 %.

Ştim cu toţii că există marje mari pentru economisirea de energie la locul nostru de muncă şi pentru reducerea amprentei noastre asupra mediului, astfel că putem şi trebuie să procedăm în acest fel.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dle preşedinte, Parlamentul European a acordat astăzi descărcarea de gestiune pentru 2008 Comisiei Europene, ceea ce este un lucru bun. Rata neregulilor asociate fondurilor UE plătite nu a fost niciodată atât de scăzută ca în acest an.

În ultimii trei ani am reuşit să reducem la jumătate numărul domeniilor în care rata neregulilor depăşea 5 % şi, prin urmare, se situa peste limita de toleranţă. Doar domeniul coeziunii lasă mult de dorit. Pe viitor trebuie realizate mai multe eforturi în special în acest domeniu. Domeniul agriculturii şi al resurselor naturale trebuie să fie evidenţiate în mod special. Rata neregulilor în acest domeniu a fost mai mică de 2 % şi, prin urmare, s-a situat foarte clar în zona acceptată. Sistemele de monitorizare şi control sunt eficiente.

Cu toate acestea, în acest context, aş dori să amintesc ajutorul de preaderare pentru Turcia, menţionat în raportul referitor la descărcarea de gestiune. O creştere a fondurilor acordate Turciei este foarte discutabilă, având în vedere lipsa de criterii măsurabile. Este inacceptabil să oferim fonduri UE unor ţări terţe fără indicatori stabiliţi. Controlul direct al plăţilor şi modul în care sunt utilizate fondurile sunt esenţiale. Doar atunci ajutorul poate avea de fapt efectul dorit.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Articolul 11 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului defineşte libertatea sindicală ca drept al omului. Încălcând în mod direct această dispoziţie legală, Tribunalul Militar din Ungaria a dat săptămâna trecută o sentinţă severă în cazul lui Judit Szima, lidera unui sindicat care reprezintă zece mii de ofiţeri de poliţie, pentru o activitate care, indiferent dacă este analizată din perspectiva unui diletant sau a unui avocat de profesie, a reprezentat exclusiv o apărare a drepturilor angajaţilor şi o exercitare a atribuţiilor sindicale. Subliniez faptul că acest lucru nu s-a întâmplat în vreo republică bananieră din lumea în curs de dezvoltare, ci într-unul din statele membre ale Uniunii Europene. În cadrul acestei Camere, precum şi în cadrul numeroaselor comisii parlamentare, discutăm permanent despre faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, angajamentul Uniunii Europene faţă de drepturile omului a sporit şi că protecţia drepturilor omului a devenit mai eficientă. Solicit ca acest caz al lui Judit Szima să devină un caz de probă, un studiu de caz, iar noi toţi ar trebui să urmărim cu atenţie cum, prin aplicarea legislaţiei europene în domeniul drepturilor omului, această femeie curajoasă poate fi reabilitată şi îşi poate recăpăta demnitatea şi existenţa pe care le-a pierdut.

  Adam Gierek (S&D). – (PL) Dle preşedinte, în Polonia înfloreşte o formă camuflată de trafic de persoane. Acest lucru se întâmplă din cauza priorităţii absolute a legislaţiei liberale, antiumanitare a pieţei. În ultimii ani, multe apartamente şi blocuri rezidenţiale întregi care aparţin unor companii cu capital de stat au fost vândute împreună cu locatarii acestora ca parte a procesului de privatizare a bunurilor fostei Republici Populare Polone.

Locatarii sunt cel mai adesea oameni în vârstă, frecvent şi bolnavi, cărora nu li s-a acordat şansa dreptului prioritar la cumpărare. Sub presiunea creşterii chiriilor, aceştia se scufundă în datorii şi sunt frecvent evacuaţi. Se încalcă drepturi fundamentale ale omului. Este nevoie de instrumente juridice şi executive adecvate care permit autorităţilor statelor membre ale UE să acţioneze eficient pentru a asigura protecţia locatarilor apartamentelor privatizate care au aparţinut în trecut companiilor cu capital de stat. De asemenea, este necesar un ajutor urgent acordat din fondurilor publice pentru a ajuta victimele privatizării antiumanitare.

  Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Iau cuvântul pentru a putea denunţa o nedreptate.

Colegi deputaţi, să nu ne amăgim cu gândul că grecii de rând sunt total nevinovaţi pentru ceea ce s-a întâmplat în Grecia. Motivul pentru ceea ce s-a întâmplat acolo, şi care a contribuit la criza financiară, este cel de-al 14-lea, al 15-lea şi al 16-lea salariu, împreună cu pensiile şi privilegiile care nu există nicăieri altundeva în Uniunea Europeană, acestea fiind pur şi simplu complet necunoscute.

Grecia a minţit Banca Centrală Europeană în ultimii zece ani în legătură cu starea economiei sale. Cu toate acestea, acum, în această perioadă critică, liderii europeni au votat să acorde Greciei 110 de miliarde de euro ca recompensă pentru toate aceste minciuni şi pentru înşelătorie. În acelaşi timp, ţările care şi-au gestionat finanţele într-un mod exemplar, precum Bulgaria şi Estonia, vor fi pedepsite pentru această criză care a intervenit, ducând cel mai probabil la amânarea intrării lor în zona euro.

Acest lucru înseamnă aplicarea unor standarde duble, care nu este demnă nici de zona euro, nici de Uniunea Europeană. Este corect ca cei vinovaţi să fie pedepsiţi şi liderii zonei euro trebuie să îi ceară Greciei să părăsească zona euro.

  Preşedinte. Aici se încheie acest punct.

23. Regulamentul privind exceptarea pe categorii a autovehiculelor (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind:

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Malcolm Harbour, Andreas Schwab, Evelyne Gebhardt, Cristian Silviu Buşoi, Adam Bielan, Heide Rühle şi Kyriacos Triantaphyllides, în numele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, privind asigurarea interesului consumatorilor în normele din domeniul concurenţei aplicabile sectorului autovehiculelor de pe piaţa internă (O-0044/201 – B7-0209/2010) şi

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Sharon Bowles, în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, privind Regulamentul de exceptare pe categorii în sectorul autovehiculelor (O-0047/2010 – B7-0210/2010).

  Theodor Dumitru Stolojan, supleant al autorului. −Dle preşedinte, Comisia pentru afaceri economice şi monetare a adresat această întrebare pentru că a urmărit cu interes procedura de revizuire a Regulamentului de exceptare pe categorii în sectorul autovehiculelor şi situaţia trebuie analizată cu atenţie.

După cum ştiţi, regulamentele de exceptare pe categorii sunt nişte instrumente foarte importante pentru comunitatea de afaceri. Acest regulament a fost adoptat în 2002. La acel moment, Comisia a considerat că pe piaţa europeană a autovehiculelor exista o situaţie de oligopol, cei şase producători principali din Europa deţinând împreună o cotă de piaţă de 75 %. În acest context, Comisia a considerat că sectorul autovehiculelor nu ar trebui să fie adus sub incidenţa Regulamentului general de exceptare pe categorii aplicabil acordurilor verticale şi, prin urmare, a adoptat un regulament specific.

Acest regulament va expira la 31 mai 2010. Comisia consideră acum că pieţele pentru vânzările de autovehicule noi sunt foarte competitive şi că nivelurile de concentrare sunt în scădere. În urma acestei evaluări, Comisia afirmă că nu mai este nevoie de o exceptare specifică pe categorii pentru vânzarea de automobile noi şi vehicule utilitare. Propune adoptarea unui regulament special de exceptare pe categorii doar pentru servicii de reparaţii şi întreţinere, precum şi pentru distribuţia pieselor de schimb.

Parlamentul este preocupat de această reformă. După cum ştiţi, UE se confruntă în prezent cu o criză financiară şi economică acută, iar rata şomajului este ridicată. Industria europeană a automobilelor este un sector-cheie al economiei europene, contribuind la ocuparea forţei de muncă, la inovare şi la competitivitatea întregii economii. Credem că este necesar să stabilim condiţiile generale pentru a-i conferi acestui sector un caracter durabil şi pentru a-i permite să rămână eficient din punct de vedere economic şi ecologic.

De asemenea este necesar să ne asigurăm că întreprinderile mici şi mijlocii de pe această piaţă se bucură de condiţii favorabile. Nu putem uita importanţa IMM-urilor ca furnizori de locuri de muncă şi furnizori de proximitate. Cu toate acestea, mai mulţi distribuitori de autovehicule şi ateliere de reparaţii şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la noul cadru de reglementare, afirmând că va duce la o mai mare deteriorare a raportului de forţe dintre producători şi restul lanţului de valori al industriei automobilelor.

Prin urmare, dle comisar Almunia, Comisia pentru afaceri economice şi monetare ar dori să vă întrebe în primul rând care rezultate ale analizei de piaţă au determinat Comisia să concluzioneze că piaţa primară este competitivă în prezent şi că piaţa post-vânzare este încă problematică?

În al doilea rând, cum evaluează Comisia raportul de forţe dintre producătorii de automobile şi distribuitorii de automobile în temeiul noului Regulament de exceptare pe categorii în sectorul autovehiculelor şi în temeiul cadrului legislativ propus? Există jucători cu o poziţie dominantă simplă sau colectivă?

În al treilea rând, cum intenţionează Comisia să monitorizeze evoluţia puterii pieţei pe pieţele primare şi post-vânzare? Ce măsuri are în vedere Comisia în cazul în care condiţiile concurenţiale s-ar înrăutăţi simţitor, în special pe piaţa primară?

În al patrulea rând, care este impactul aşteptat al noului cadru legislativ asupra consumatorilor, în special în ceea ce priveşte preţurile şi condiţiile oferite?

În al cincilea rând, care dintre comentariile primite în timpul consultării de la părţile interesate urmează să fie incluse de Comisie în cadrul legislativ final?

În ultimul rând, Comisia este de acord să ia în considerare propunerea unei legislaţii de armonizare în domeniul distribuţiei, de exemplu prin modificarea Directivei privind coordonarea legislaţiei statelor membre referitoare la agenţii comerciali independenţi, pentru a asigura că toţi distribuitorii de automobile beneficiază de acelaşi nivel ridicat de protecţie contractuală în fiecare stat membru ale UE?

  Malcolm Harbour, autor. − Dle preşedinte, în numele Comisiei privind piaţa internă şi protecţia consumatorilor, sunt foarte mulţumit să mă aflu aici în această seară pentru a prezenta punctul nostru de vedere asupra problemei, şi îndeosebi doresc să le mulţumesc colegilor noştri din Comisia pentru afaceri economice şi monetare, care, desigur, sunt cei mai competenţi în problemele legate de concurenţă, pentru că au lucrat îndeaproape cu noi, pentru că acesta este în mod clar un element al politicii în domeniul concurenţei care prezintă, de asemenea, interese fundamentale pentru consumatori şi, în ceea ce ne priveşte, ne-am asigurat că anumite elemente legate de consumatori sunt foarte bine reprezentate.

În primul rând, consider că acele elemente din propunerea Comisiei care se referă la piaţa de vânzări, service şi reparaţii sunt foarte aliniate la interesele consumatorilor pe care le-am adus în discuţie în cadrul comisiei noastre - nu în mod specific în legătură cu aspecte care ţin de competenţa DG Concurenţă, ci, de exemplu, îndeosebi în zonele legate de informaţii privind service-ul şi reparaţiile, caz în care am lucrat cu Comisia pentru mediu la dispoziţiile legate de informaţiile tehnice referitoare la standardele economice pentru autovehicule. Cred că acele elemente, care au fost consolidate în noua propunere, sunt extrem de binevenite în ceea ce priveşte susţinerea concurenţei între atelierele auto independente şi accesul pe piaţă pentru piesele de schimb cu însemne echivalente de calitate: deschiderea acestei pieţe este foarte binevenită.

Cred că singura rezervă asupra căreia am dori să vă atragem atenţia, inclusă în rezoluţia pe care o vom vota mâine, se referă la aspectele legate de disponibilitatea informaţiilor. Nu suntem convinşi - poate doriţi să ne convingeţi, dar nu suntem convinşi - că orientările pe care le-aţi publicat sunt neapărat suficient de ferme sau de realizabile pentru a asigura disponibilitatea acestor informaţii tehnice, mai ales pentru că producătorii de autovehicule vor putea pune la dispoziţie aceste informaţii în format electronic, care, fără programe şi instrumente de căutare adecvate, s-ar putea să nu fie atât de utile pe cât ne-am aştepta pentru atelierele auto.

Acestea fiind spuse, doresc acum să aduc în discuţie subiectul vânzărilor, la care tocmai s-a referit în mod elocvent vicepreşedintele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare. Cred că, în privinţa vânzărilor, suntem cu mult mai puţin convinşi că preocupările consumatorilor au fost luate în considerare de Comisie. Comisia pentru afaceri economice şi monetare a organizat o audiere foarte importantă unde am ascultat reprezentanţi atât ai distribuitorilor, cât şi ai consumatorilor vorbind despre preocupările lor foarte reale privind faptul că garanţiile introduse în 2002 pentru a asigura concurenţa pe piaţa vânzărilor - multe dintre ele, trebuie să spun, ca răspuns la preocupările ridicate de acest Parlament - au fost pur şi simplu şterse de ceea ce pare a fi un exces de zel din partea dumneavoastră pentru a simplifica problemele şi pentru a vă face viaţa mai simplă, ca administraţie.

Pot exista probleme legate de acest subiect, dar v-aş sugera - şi aş dori să vă uitaţi la dovezile care ne-au fost prezentate în cadrul audierii organizate de noi - că distribuitorii şi consumatorii sunt chiar foarte îngrijoraţi de includerea imediată a distribuţiei de automobilele în exceptarea generală pe categorii. În 2002 s-au introdus garanţii clare - nu a trecut atât de mult timp în raport cu ciclul de distribuţie a automobilelor - pentru redresarea raportului de forţe dintre distribuitorii independenţi şi producători. Cred că distribuitorii ar spune că această măsură a funcţionat destul de bine în această perioadă. Într-adevăr, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat pe piaţă, aceştia ar crede că aşa au stat lucrurile.

Cu permisiunea dvs., aş dori să vă reamintesc, dle comisar, pentru că nu cred că eraţi aici la acel moment, că producătorii de autovehicule au făcut presiuni împotriva acestor dispoziţii, considerându-le excesive, dar distribuitorii erau în favoarea lor. Ce avem acum? Avem nişte distribuitori care ne spun: aceste dispoziţii sunt prea slabe, în timp ce producătorii spun: aceste dispoziţii ne plac foarte mult.

Cred că este necesar să analizaţi această situaţie. Nu spun că ar trebui să stopăm acest proces - cred că este lucrul potrivit în contextul actual, dat fiind faptul că mai sunt doar câteva zile până la punerea lor în aplicare - dar ceea ce vă vom comunica mâine în această rezoluţie este următorul lucru: vă rugăm să analizaţi datele actualizate, să analizaţi informaţiile. De asemenea, aş dori să spun că, în cadrul Comisiei, dl comisar Barnier este pe punctul de a elabora un raport referitor la concurenţa din lanţul de aprovizionare cu amănuntul. Industria automobilelor ar trebui să facă parte din acesta, şi trebuie să analizaţi acest lucru pentru că avem nevoie de o politică consecventă din partea Comisiei.

În al doilea rând, documentele emise de serviciile dumneavoastră, pe care le-am consultat, spun: credeţi că această măsură pregăteşte terenul pentru noua generaţie de automobile ecologice, vehicule electrice şi vehicule cu niveluri reduse de emisii? Nu există absolut nimic în analiza dumneavoastră care să fi abordat vreunul dintre aceste aspecte.

Acum avem la dispoziţie documentul dlui Tajani. V-aş putea cere ca, în cursul anului viitor, să analizaţi documentul dlui Tajani, documentul dlui Barnier şi să ne asiguraţi că aceasta este măsura pe care trebuie să o adoptăm? Făcând acest lucru, cred că veţi deveni oarecum mai credibil, pentru că suntem în continuare sceptici în legătură cu ceea ce plănuiţi să faceţi în acest domeniu.

  Joaquín Almunia, vicepreşedinte al Comisiei. − Dle preşedinte, actualul Regulament de exceptare pe categorii în sectorul autovehiculelor expiră la 1 iunie anul curent şi trebuie să adoptăm un nou regulament înainte de data respectivă. Colegiul comisarilor a introdus această chestiune pe ordinea de zi a reuniunii noastre din 26 mai.

Propunerea discutată în prezent în cadrul serviciilor noastre şi, în câteva zile, cu cabinetele noastre - pregătind discuţiile din cadrul colegiului - este rezultatul unei analize aprofundate a industriei automobilelor. Procesul consultării publice a început în iunie 2006. Trei ani şi jumătate mai târziu, în luna decembrie a anului trecut, Comisia a publicat proiectul de exceptare pe categorii şi orientările. Pe tot parcursul acestui proces, părţile interesate, Parlamentul European şi statele membre s-au implicat strâns şi s-au luat în considerare multe argumente. De asemenea, s-au organizat mai multe dezbateri, ateliere şi iniţiative, inclusiv aici, în Parlament. Cea mai recentă manifestare a avut loc la 12 aprilie anul curent în cadrul Comisiei ECON. Care sunt principalele concluzii ale acestui lung proces de consultare?

În primul rând, am învăţat ceva pozitiv: consumatorii din Europa beneficiază de o concurenţă puternică pe piaţa vânzărilor de automobile. În rapoartele noastre anuale privind preţurile automobilelor am inclus 80 de modele de automobile de la 25 de producători - şi preţurile nu reprezintă singurul factor care indică o concurenţă sănătoasă. Există, de asemenea, mai multe posibilităţi de alegere decât existau cu 10 ani în urmă, cu mai multe mărci disponibile pentru fiecare tip de automobil. În aceste circumstanţe, ar fi dificil de afirmat că vreunul dintre producătorii de automobile ar putea exercita o poziţie dominantă, fie individual, fie colectiv.

Sistemele actuale conţin norme specifice acestui sector care aveau sens la acel moment (în 2002), când se aştepta un val de consolidare în sectorul autovehiculelor. Această perioadă de consolidare nu s-a materializat, şi, în schimb, ceea ce avem noi astăzi este o piaţă foarte competitivă. Permiţând o mai mare flexibilitate pentru distribuţia autovehiculelor, schimbările propuse vor restabili stimulentele pentru producători cu scopul de a reduce costurile vânzării de automobile. Permiteţi-mi să vă reamintesc că, în medie, costurile de distribuţie reprezintă 30 % din preţul unui automobil nou. Reducând aceste costuri, producătorii îşi vor îmbunătăţi poziţia concurenţială, situaţie de care vor beneficia şi consumatorii.

Sunt perfect conştient că există anumite preocupări, pe care le-aţi menţionat amândoi, referitoare la modificările propuse care vizează vânzările multimarcă şi protecţia contractuală a distribuitorilor. Permiteţi-mi să subliniez că multimarca există – şi va continua să existe – acolo unde realitatea pieţei o solicită. Aşa stau lucrurile în ţările cu distribuitori foarte mari care au capacitatea de a distribui mai multe mărci – de exemplu în Regatul Unit – şi aşa stau lucrurile şi în zonele puţin populate, unde este logic, din punct de vedere economic, ca distribuitorii să comercializeze mărci diferite în acelaşi loc.

Aceasta era realitatea înainte ca actuala exceptare pe categorii să fie adoptată în 2002, şi aceasta rămâne realitatea opt ani mai târziu, dar atunci, ca şi acum, marca unică era cel mai frecvent model de distribuţie. Ceea ce am observat este că producătorii de automobile au recurs din ce în ce mai mult la alte forme de distribuţie, inclusiv locuri de desfacere deţinute de producător.

Evoluţia distribuţiei în Germania, de exemplu, reflectă această tendinţă, 67 % dintre automobile fiind vândute prin reţele de distribuţie, spre deosebire de 90 % înainte de intrarea în vigoare a regulamentului în 2002. Cu toate acestea, am răspuns preocupărilor exprimate în timpul consultărilor, inclusiv în timpul consultărilor care au avut loc aici, în Parlament, şi au fost introduse mai multe garanţii cu privire la reprezentanţele de distribuţie multimarcă.

Permiteţi-mi să vă reamintesc, de asemenea, că propunem o etapă de tranziţie, în timpul căreia regulamentul actual va rămâne în vigoare până la sfârşitul anului 2013 pentru piaţa distribuţiei de automobile, pentru ca distribuitorii care au investit în multimarcă să aibă suficient timp pentru amortizarea investiţiilor.

În ceea ce priveşte motivul pentru care propunem eliminarea dispoziţiilor care acordă protecţie contractuală distribuitorilor, acesta constă, pur şi simplu, în faptul că dreptul concurenţei nu este instrumentul adecvat pentru soluţionarea eventualelor dezechilibre dintre părţile contractante. Conform celor discutate când pregăteam Regulamentul (CE) nr. 1/2003, aceste aspecte intră în domeniul de aplicare a dreptului comercial.

Într-o piaţă competitivă cum este piaţa automobilelor, dreptul concurenţei nu ar trebui să intervină în raportul de forţe dintre diferitele părţi contractante. O astfel de acţiune ar fi invazivă. Trebuie să acţionăm cu măsură atunci când intervenim în mecanismul de funcţionare a pieţei.

Din procesul de consultare am învăţat şi alte lucruri, poate mai puţin pozitive: spre deosebire de preţurile automobilelor, costul unei activităţi medii de reparaţii a crescut de-a lungul anilor. Repararea şi întreţinerea sunt foarte importante pentru consumatori: nu doar din motive de siguranţă şi fiabilitate, dar şi din cauza faptului că facturile de reparaţii reprezintă 40 % din costul total al deţinerii unui automobil. Din păcate, capacitatea atelierelor auto independente de a concura cu atelierele autorizate este încă prejudiciată de mai multe restricţii, inclusiv de accesul limitat la piese de schimb şi la informaţii tehnice. Prin urmare, reforma noastră intenţionează să faciliteze accesul atelierelor auto independente la piese de schimb şi informaţii tehnice şi să împiedice eliminarea acestora de pe piaţă de către alte ateliere auto, mai noi. Acest lucru va avea ca rezultat servicii de reparaţii de mai bună calitate şi preţuri mai mici.

În concluzie, cred cu tărie că noul cadru va fi mai favorabil consumatorilor. Prioritatea noastră principală este că creştem concurenţa pe piaţa post-vânzare – în reparaţii şi service – acolo unde lipseşte cel mai mult. Deşi producătorii de autovehicule se pot afla într-o poziţie comercială puternică faţă de distribuitori, concurenţa dintre distribuitori este acerbă, şi în prezent nu este nevoie să deviem, pentru a păstra concurenţa în astfel de acorduri, de la Regulamentul de exceptare pe categorii aplicabil acordurilor verticale, care a fost adoptat recent de Comisie şi va intra în vigoare la sfârşitul acestei luni. Într-adevăr, Comisia şi în special serviciile din subordinea mea, DG Concurenţă, vor monitoriza cu foarte mare atenţie acest sector şi, fără urmă de îndoială, Comisia este hotărâtă să consolideze regulile concurenţei şi să ia măsurile necesare în cazul în care se constată încălcări sau deficienţe grave.

  Othmar Karas, în numele Grupului PPE. – (DE)Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, am ascultat destule lucruri. Prin această întrebare cu solicitare de răspuns oral şi prin rezoluţie am dorit ca distribuitorii de automobile şi întreprinderile mici şi mijlocii să se facă auziţi, întrucât Comisia nu a le-a acordat suficientă atenţie în ultimii ani. În timpul audierii s-au exprimat preocupări şi îngrijorări, în principal din partea distribuitorilor de automobile, din cauza tratamentului inegal în relaţie cu producătorii. A fost adusă în discuţie incertitudinea juridică, precum şi o reducere a concurenţei ca rezultat al problemelor cu care s-au confruntat distribuitorii mici de automobile. Cu toate acestea, nu am primit răspuns.

Fac apel la dumneavoastră – la ora 12 fără un minut – să utilizaţi cele 21 de zile rămase până la 26 mai pentru a include rezoluţia care urmează să fie adoptată mâine de Parlament în regulamentul propus de dvs. pentru a veni în întâmpinarea solicitărilor distribuitorilor de automobile, fără a pune în pericol direcţia pe care Comisia doreşte să o urmeze. Vă rog să luaţi în serios Parlamentul şi preocupările distribuitorilor de automobile şi să le introduceţi în regulament împreună cu cele ale întreprinderilor mici şi mijlocii.

  Olle Ludvigsson, în numele Grupului S&D. – (SV)Dle preşedinte, aş dori să subliniez patru elemente din această dezbatere. În primul rând, există o tendinţă nefericită de a situa companiile mici şi mari din industria automobilelor în tabere opuse. Într-o anumită măsură ele au interese diferite, dar lucrul asupra căruia trebuie să ne concentrăm cu precădere este crearea unui sistem de reglementări care să le permită să lucreze mai eficient împreună.

În al doilea rând, faptul că în ultimul an s-a îmbunătăţit concurenţa pe piaţa automobilelor noi este un semn foarte pozitiv. Acesta este un exemplu bun al faptului că nicio piaţă nu este imposibilă şi că, pe termen lung, se pot realiza multe prin măsuri menite să consolideze concurenţa. Să sperăm că în viitor vom asista la o dezvoltare la fel de pozitivă pe piaţa post-vânzare.

În al treilea rând, Comisia ar trebui să urmărească foarte activ evoluţiile concurenţei pe piaţa automobilelor noi. Aceasta ar trebui monitorizată în continuu. Toate părţile interesate ar trebui să primească cât mai curând posibil informaţii definitive cu privire la normele care se vor aplica din iunie 2013.

În al patrulea rând, ar trebui să intensificăm discuţiile referitoare la modul în care vom trece la automobile mai ecologice, care protejează mediul. Este un proces absolut esenţial. Pe de o parte, regulile concurenţei vor trebui să fie flexibile în relaţie cu subvenţiile necesare pentru a permite automobilelor electrice şi altor alternative ecologice să se stabilească pe piaţă şi, pe de altă parte, aceste reguli trebuie să asigure că automobilele ecologice nu sunt în dezavantaj în sectorul vânzării cu amănuntul sau pe piaţa post-vânzare.

  Cristian Silviu Buşoi, în numele grupului ALDE. –Dle preşedinte, achiziţionarea şi întreţinerea unui automobil este considerată a fi unul dintre cele mai importante costuri pentru o familie. Scopul politicii în domeniul concurenţei este să asigure libertatea de alegere a consumatorilor şi accesul acestora la produse la preţuri mai mici şi mai accesibile.

Ca deputat în acest Parlament şi, în consecinţă, ca reprezentant al cetăţenilor UE care sunt şi consumatori pe piaţa automobilelor, sunt foarte îngrijorat de revizuirea Regulamentului de exceptare pe categorii în sectorul autovehiculelor şi de impactul acesteia asupra consumatorilor. Comisia – şi am ascultat cu foarte mare grijă şi atenţie argumentele din partea dlui comisar – susţine că regulamentul specific acestui sector nu mai este necesar pe piaţa de vânzări, întrucât există dovezi că obiectivele în materie de concurenţă au fost îndeplinite şi că s-a atins un nivel adecvat de concurenţă.

În principiu, nu aş fi împotriva eliminării exceptării specifice pe categorii dacă nu ar exista riscuri la adresa consumatorilor. Ar trebui să utilizăm perioada de tranziţie de trei ani pentru a evalua impactul deciziei de a exclude vânzările din Regulamentul de exceptare pe categorii în sectorul autovehiculelor. Există un fenomen incontestabil de superioritate a marilor producători de automobile. Aş dori să aud părerile Comisiei referitoare la metodele de garantare a faptului că aceştia nu vor profita de cota lor de piaţă şi nu vor limita alegerile de care consumatorii ar trebui să beneficieze pe piaţă.

De asemenea, aş dori să îmi exprim sprijinul pentru propunerea de a menţine exceptarea specifică pe categorii pentru reparaţii şi întreţinere, care s-au dovedit a fi mai puţin competitive decât piaţa de vânzări. Preocuparea mea în ceea ce priveşte piaţa post-vânzare este legată îndeosebi de cazurile în care consumatorii sunt legaţi în mod inutil de un operator specific pentru reparaţiile automobilului. Acest lucru se întâmplă, fie pentru că atelierele independente nu au acces adecvat la informaţiile tehnice necesare, fie pentru că producătorii de automobile interpretează garanţia într-un mod abuziv.

Aceasta este o limitare inacceptabilă a opţiunilor pe care ar trebui să le aibă consumatorii şi aştept soluţii din partea Comisiei pentru a schimba această situaţie. Prin urmare, invit Comisia să clarifice măsurile pe care le intenţionează să le ia pentru a evita această situaţie, care este în detrimentul consumatorilor.

  Konrad Szymański, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle preşedinte, dle Almunia, 80 % din componentele fiecărui automobil nou sunt fabricate de producători independenţi. Pe de altă parte, chiar producătorii de automobile au un avantaj comercial imens în faţa producătorilor de componente şi a staţiilor-service independente.

Astăzi trebuie să facem totul pentru ca piaţa europeană a automobilelor să nu înceapă să semene din nou cu un oligopol. Cetăţenilor noştri trebuie să le fie garantat dreptul de a alege atât piese de schimb, cât şi staţii-service independente. Este nevoie de garanţii pentru accesul la informaţii tehnice. Trebuie să luăm măsuri pentru a contracara utilizarea abuzivă a garanţiilor de către producători. Staţiile-service autorizate trebuie, de asemenea, să aibă dreptul de a cumpăra piese de la producători independenţi, precum şi instrumentele şi echipamentul necesar în atelierele lor. Fără o garanţie clar definită în noul regulament, dreptul de alegere al clienţilor europeni, care este fundamental pentru piaţă, va continua să fie ficţiune.

  Bernd Lange (S&D). – (DE) Dle preşedinte, în opinia Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, este important să protejăm şi întreprinderile mici şi mijlocii. Dle comisar, concurenţa nu este un scop în sine.

Dacă ne uităm la situaţia distribuitorilor şi a atelierelor mici, vom constata că trebuie să le consolidăm abilitatea economică de a lua măsuri, altfel într-o bună zi vom avea doar distribuitori mari şi lanţuri de ateliere auto mari. În acest scop, trebuie, în primul rând, să autorizăm corespunzător multimarca. Trebuie să asigurăm accesul nelimitat al atelierelor şi al distribuitorilor la informaţiile despre vehicule şi opţiuni de reparare. În al treilea rând, trebuie să asigurăm condiţiile necesare pentru dobândirea de calificări. Am vorbit mai devreme despre mobilitate pe bază de energie electrică. Şi aceştia trebuie să se afle în poziţia de a întreţine automobilele electrice. În al patrulea rând, au nevoie de securitatea investiţiilor, cu alte cuvinte de protecţie contractuală, fără alte revizuiri. Trebuie să aibă posibilitatea de a face investiţii sigure pe o perioadă mai lungă.

  Frank Engel (PPE) . – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, haideţi să vorbim despre realitatea distribuitorilor de automobile. În ţara mea, precum şi în alte ţări, distribuitorii de automobile sunt îngrijoraţi de discrepanţa evidentă dintre domeniul lor de acţiune şi cel al producătorilor. Regulamentul (CE) nr. 1400/2002 a redus această discrepanţă. Fără el, sectorul distribuţiei de automobile, afectat deja de criză, s-ar confrunta cu o nesiguranţă din ce în ce mai mare în ceea ce priveşte investiţiile şi obiectivele sale comerciale.

Cerinţele impuse de producători distribuitorilor vor deveni pur şi simplu de nesuportat şi imposibil de gestionat pentru un număr mare de proprietari de ateliere auto mici. În orice caz, dle comisar, concurenţa nu este singura miză în această situaţie. Concurenţa ar creşte între producătorii de automobile, şi nu între distribuitori sau între distribuitori şi producători. Proprietarii locali de ateliere auto nu pot reprezenta o ameninţare la adresa liberei concurenţe în Europa.

Vorbiţi despre poziţia dominantă pe piaţă, potenţiala poziţie dominantă. Să vorbim despre ea, atunci! Această poziţie dominantă nu există în cazul producătorilor concurenţi. Nu există nici în ceea ce îi priveşte pe alţi producători. Există între producătorii de automobile şi distribuitori, şi aceasta este o realitate dovedită în toată Uniunea Europeană.

Comisia adoptă o poziţie ştiinţifică bazată pe situaţia în care marile companii colaborează cu un număr mare de jucători minori, care doresc un singur lucru: o oarecare libertate şi o oarecare securitate în relaţiile lor cu producătorii de automobile, ale căror practici în ceea ce îi priveşte pe distribuitori devin de-a dreptul îngrozitoare în anumite cazuri. Este o situaţie de tipul David vs Goliat, cu excepţia faptului că, de această dată, Comisia pare că doreşte să garanteze că Goliat este cel care învinge.

Poziţia şi raţionamentul care stau la baza abrogării Regulamentului de exceptare sunt îndrumate greşit. Sunt greşite; au în vedere persoanele nepotrivite. Reducând domeniul de acţiune, certiudinea juridică şi dorinţa de a investi a proprietarilor de ateliere auto nu va consolida piaţa internă şi cu siguranţă nu va susţine interesele consumatorilor.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Sectorul autovehiculelor din Uniunea Europeană, incluzând atât producătorii de vehicule, cât şi producătorii de piese de vehicule, trebuie să rămână eficient din punct de vedere economic şi inovativ.

Având în vedere că siguranţa rutieră este influenţată de condiţiile de concurenţă de pe piaţa pieselor de schimb din sectorul vehiculelor, solicităm Comisiei promovarea unei concurenţe eficiente pe piaţa pieselor de schimb, astfel încât preţurile la toate tipurile de piese de schimb să fie accesibile. Cumpărătorii ar trebui să poată achiziţiona un vehicul la preţuri competitive şi să poată alege furnizorul pentru serviciile de reparaţie şi întreţinere, indiferent de sistemul de distribuţie ales de furnizor.

Viitorul cadru legislativ ar trebui să garanteze IMM-urilor din lanţul de aprovizionare a sectorului autovehiculelor că pot beneficia de condiţii favorabile şi că nu va creşte dependenţa acestora faţă de marii producători. De asemenea, noile prevederi ale regulamentelor, de exceptare pe categorii în sectorul vehiculelor, ar trebui să se extindă şi să includă definiţia utilizatorului final pentru a ţine cont şi de leasing.

  Sari Essayah (PPE). - (FI) Dle preşedinte, dle comisar, din discursurile anterioare reiese foarte clar faptul că Parlamentul este foarte îngrijorat în special de raportul de forţe dintre distribuitorii şi producătorii de autovehicule, care se reflectă, de asemenea, în mod invariabil, în serviciile furnizate consumatorilor.

Acest raport trebuie să fie evident în special pe pieţele mici şi în zonele puţin populate, cum ar fi Finlanda şi orice alt loc din Scandinavia. Pentru noi, acceptarea vânzărilor şi a achiziţionărilor de distribuţii multimarcă capătă prioritate şi este principala premisă pentru a garanta consumatorilor un acces corespunzător la serviciile din sectorul automobilelor.

Finlanda are 5 milioane de locuitori şi anul acesta vor fi vândute în jur de 100 000 de automobile. Probabil că numărul sună ridicol de mic şi de aceea este extrem de important ca aceste schimbări să nu pună în pericol în niciun fel multimarca.

Regulamentul anterior care a garantat multimarca în comerţul cu automobile a fost unul excelent, şi astfel suntem obligaţi să întrebăm de ce este modificat în această etapă. Un alt impact major va fi acela că distribuitorii îşi vor pierde, poate, speranţele de a furniza automobile consumatorilor din zone puţin populate, iar consumatorilor le va fi greu, probabil, să achiziţioneze automobile la nivel local. De asemenea, mărcile mai mici vor fi reprezentate doar în zonele cu populaţie numeroasă şi, în consecinţă, opţiunile consumatorilor în materie de mărci vor fi limitate în mod considerabil.

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, ascultându-ne, aproape aţi putea considera discuţia ca fiind diferenţa dintre teorie şi practică. Nu pot decât să repet pledoaria pe care am prezentat-o preşedintelui Comisiei în primăvara anului 2009.

Ne confruntăm cu o serie de probleme nerezolvate în ceea ce îi priveşte pe distribuitorii de autovehicule şi întreprinderile mici şi mijlocii, cu o criză financiară şi economică, cu o creştere nesigură şi o piaţă nesigură a forţei de muncă. Soluţia optimă ar fi mai degrabă să extindem regulamentul actual decât să creăm unul nou care nu va face altceva decât să reunească toate aceste probleme. Apare problema diferitelor reglementări naţionale în cazul în care păstrăm doar marca unică. Ne opunem unui cod de conduită neobligatoriu şi suntem în favoarea unui mecanism eficient de punere în aplicare. Dorim ca limita de 30 % pentru achiziţionarea de piese de schimb să rămână la această valoare, întrucât permite distribuitorilor de automobile autorizaţi o mai mare libertate de alegere.

Orientările nu sunt suficient de clare pentru a asigura acelaşi acces la informaţii tehnice ca şi înainte. Există clauze contractuale importante pe care pur şi simplu le-aţi lăsat la o parte, şi anume acelea care se referă la dispoziţiile privind preavizele şi perioadele de preaviz, multimarca, transferul de întreprinderi şi soluţionarea litigiilor. Vă rog să protejaţi şi întreprinderile mici şi mijlocii. Multimarca face parte din concurenţă şi contribuie la protejarea consumatorilor. Vrem mai multă concurenţă. Restricţionarea opţiunilor întreprinderilor mici şi mijlocii şi ale distribuitorilor de automobile va reduce concurenţa. Vă rog să reflectaţi cu atenţie la situaţia pieţei, a întreprinderilor şi la rezoluţia Parlamentului şi să utilizaţi cele 21 de zile pe care le mai aveţi la dispoziţie.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, toţi cei care au luat cuvântul în Parlament au vorbit în favoarea unui regulament care să protejeze IMM-urile. Avem nevoie de un sistem de distribuţie puternic. Micii distribuitori angajează multe persoane. Este important pentru ei să se menţină concurenţa din interiorul sistemului, aşa cum se întâmplă în cazul distribuitorilor – indiferent dacă aceştia sunt mari sau mici. Concurenţa trebuie să funcţioneze. Cred că, îndeosebi în sectorul automobilelor, consumatorii au de asemenea dreptul la o concurenţă care funcţionează, astfel încât să nu se confrunte cu sisteme unilaterale în care nu mai există libertatea de alegere. Tocmai această libertate de alegere va fi importantă în viitor, mai ales în zonele rurale, şi trebuie să ne asigurăm că zonele rurale sunt aprovizionate din plin. Prin urmare, consider că dl Karas a avut absolută dreptate atunci când a afirmat că mai avem foarte puţin timp la dispoziţie şi ar trebui, deci, să îl utilizăm în mod eficient.

  Seán Kelly (PPE). - Dle preşedinte, doresc numai să clarific faptul că toată lumea ar fi de acord în această etapă că automobilul nu mai este un lux: este o necesitate. Acest lucru a devenit foarte evident pentru mine acum două săptămâni când am fost afectaţi de cenuşa vulcanică. A trebuit să merg prin Europa, prin Anglia, cu maşina, cu trenul şi cu feribotul şi nu m-am simţit niciodată atât de independent şi fericit ca atunci când stăteam în propria maşină.

Aşa că tot ceea ce faceţi pentru a contribui la extinderea opţiunilor consumatorilor etc. este foarte important, dar nu trebui să fie în detrimentul distribuitorilor de automobile mici şi mijlocii. Majoritatea sunt întreprinderi deţinute de familii în oraşe şi sate mici. Ele fac multe lucruri pentru toată lumea, încercând să satisfacă piaţa şi să concureze, evident, în circumstanţe foarte dificile, aşa că sunt total de acord cu dl Karas şi cu alţi vorbitori că trebuie să ţinem seama de aceste întreprinderi pentru a le asigura viabilitatea pe măsură ce avansăm.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK)Mai întâi, aş dori să spun că înţeleg eforturile de a asigura libertatea de alegere pentru consumatori în ceea ce priveşte selectarea atelierului auto pe care ar dori să îl utilizeze.

Însă, pe de altă parte, pot vedea care sunt limitele obiective ale libertăţii absolute în acest domeniu. La fel cum dvs. nu v-aţi gândi să trimiteţi un Airbus european la un atelier Tupolev pentru reparaţii, tot aşa proprietarul unei anumite mărci de autovehicule este dependent de tehnologia şi procedurile de lucru ale producătorului vehiculului când vine vorba de reparaţii.

Dacă un producător de autovehicule oferă clientului o garanţie pentru autovehicul, acesta are dreptul să ceară de la consumator ca reparaţiile şi întreţinerea să fie realizate în conformitate cu instrucţiunile specificate. Dacă un consumator duce un vehicul pentru întreţinere la un atelier unde angajaţii nu au expertiza şi competenţele necesare, există riscul că aceştia să nu îşi facă bine treaba şi ca vehiculul să fie chiar avariat. Aşadar, dacă vrem să protejăm consumatorul, nu ne putem aştepta ca toate atelierele auto să fie la fel de capabile să ofere service pentru toate mărcile de vehicule. În calitate de consumator, aş prefera să văd ateliere bine echipate cu personal bine calificat pentru o marcă anume de vehicule. Specializarea şi o relaţie echilibrată cu producătorul sunt, de asemenea, cea mai bună soluţie pentru client.

  Joaquín Almunia, vicepreşedinte al Comisiei. – (ES)Dle preşedinte, mai întâi doresc să vă mulţumesc pentru modul excelent în care prezidaţi această şedinţă şi, de asemenea, să mulţumesc tuturor deputaţilor care au luat cuvântul în cursul acestei dezbateri.

De asemenea, aş dori să mulţumesc sincer tuturor, nu numai pentru discursurile de astăzi, ci şi pentru contribuţiile dumneavoastră extraordinar de interesante şi valoroase pe parcursul a ceea ce a fost, după cum am afirmat în discursul meu, un proces lung de consultare, în toate direcţiile, dacă pot spune aşa. A fost nu doar o consultare cu Parlamentul, deputaţii săi şi comisiile responsabile de problemele legate de automobile, de concurenţa dintre distribuitori şi consumatori, ci şi o consultare cu statele membre, cu toate părţile interesate şi cu oricine altcineva care a dorit să îşi exprime opiniile.

Scopul oricărui regulament sau decizii privind concurenţa este acela de a aduce beneficii consumatorului. Acesta este obiectivul, preocuparea noastră centrală şi principalul obiectiv al regulamentului nostru.

Când consumatorii se pregătesc pentru importanta decizie de a merge la un distribuitor – întrucât, aşa cum a spus unul dintre dumneavoastră, este o cheltuială majoră pentru toţi consumatorii şi toate familiile – ei doresc să afle mai multe despre preţuri şi calitate, pentru a putea face comparaţii, şi pot face acest lucru. Probabil o pot face mai uşor acum decât în orice moment din trecut. Vor să poată alege fără piedici şi fără niciun obstacol care să rezulte dintr-o absenţă a concurenţei. Credem că, prin noul regulament, această posibilitate de a alege va fi extinsă; nu va fi redusă, mai degrabă va fi extinsă. Consumatorii pot şi trebuie să poată alege – cum au afirmat mulţi dintre dvs. – serviciile post-vânzare, atelierul de reparaţii şi atelierul de service pentru autovehiculele lor; ei vor ca aceste ateliere auto, fie că aparţin sau nu, că sunt legate sau nu de producătorul autovehiculului, să aibă informaţiile tehnice corecte, piesele de schimb şi instrucţiunile de care au nevoie.

Propunerea actuală a Comisiei îmbunătăţeşte toate aceste aspecte. Toate sunt îmbunătăţite. Vă rog să vă uitaţi la ceea ce se spune în textul pe care l-aţi citit, în proiectul şi în orientările care îl însoţesc. În toate aceste privinţe, viitorul regulament va acorda consumatorilor mai multe beneficii decât cel actual.

Întreprinderi mici şi mijlocii: ce s-a întâmplat acolo? Este important să ascultăm opiniile oamenilor şi noi le ascultăm cu multă atenţie şi interes. Vreau să spun opiniile tuturor, inclusiv ale dumneavoastră, desigur.

Ce s-a întâmplat cu micii distribuitori în ultimii ani? Au crescut sau au scăzut ca număr? Au avut beneficii şi au considerat că este mai uşor să intre in circuitul distribuţiei, pe piaţa de distribuţie, sau au constatat că sunt afectaţi în mod negativ şi au întâmpinat obstacole? Acestea din urmă au fost preponderente. Acesta este adevărul. Cu siguranţă, nu acesta a fost intenţia celor care au elaborat şi au hotărât cu privire la regulamentul din 2002, dar este ceea ce am învăţat din experienţa ultimilor ani. Acesta este aspectul pe care dorim să îl rectificăm.

Ce s-a întâmplat până acum sau ce se întâmplă încă cu anumite ateliere auto şi anumiţi producători de piese de schimb? Aceştia au probleme care vor dispărea odată cu noul regulament şi cu noile orientări.

Prin urmare, propunem un regulament şi orientări care vor extinde gama de opţiuni şi oportunităţi pentru întreprinderile mici de-a lungul întregului lanţ, de la producţia de piese de schimb la reparaţia vehiculului.

Distribuitorii, pe care mulţi dintre dvs. i-aţi menţionat şi pe care i-am ascultat direct, şi nu doar prin textele consultărilor scrise sau ale întâlnirilor la care nu am luat parte; am petrecut timp cu ei şi am petrecut timp vorbind cu ei, într-o şedinţă extraordinar de constructivă. Nu toţi distribuitorii au aceleaşi interese. Există distribuitorii mari, cu o prezenţă fermă pe piaţă în unele state membre, şi există şi mulţi distribuitori mici care sunt mai mulţumiţi cu ceea ce propunem în prezent decât cu dispoziţiile în vigoare din 2002, pentru că au constatat că anumite aspecte, neintenţionate de legislator în 2002, nu au fost în interesul lor, ci le-au creat dificultăţi în a face faţă concurenţei marilor distribuitori.

În cele din urmă, termenele limită pentru anulare. Stabilim protecţia; creăm chiar excepţii pentru fiecare caz în care considerăm că, în ciuda intenţiilor noastre ca legislatori, concurenţa are de pierdut în temeiul regulamentelor actuale, atât al regulamentului privind vehiculele, cât şi al Regulamentului general de exceptare pe categorii aplicabil acordurilor verticale; şi putem renunţa la aplicarea regulamentului dacă vom constata că nu protejează concurenţa. Putem face acest lucru în cazul Regulamentului general de exceptare pe categorii aplicabil acordurilor verticale şi vom putea face la fel în cazul regulamentelor specifice privind vehiculele.

Prin urmare, vă împărtăşesc preocupările. Adevărul este că eu consider că problemele sunt mai bine abordate în cadrul regulamentului propus decât au fost până acum, nu pentru că am fi mai inteligenţi decât în urmă cu opt ani, ci pur şi simplu pentru că toţi învăţăm din experienţă. Este important să ascultăm opiniile oamenilor, dar este la fel de important să învăţăm din experienţă.

  Preşedinte. Pentru a încheia dezbaterea, am primit o propunere de rezoluţie ⁽¹⁾în temeiul articolului 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. – Cumpărarea unui automobil reprezintă deseori cea mai importantă cheltuială a gospodăriilor din Uniunea Europeană, după achiziţionarea unei locuinţe. Prin intermediul Regulamentului privind exceptarea pe categorii a autovehiculelor, Comisia Europeană propune anularea exceptării în vigoare în sectorul automobilelor şi introducerea regulilor generale de competiţie.

Consider că, odată cu eliminarea anumitor clauze ale actualului regulament în domeniu, mai precis a celor privind libertatea de până la 70 % a comercializării de către intermediarii de vânzări de automobile a mai multor mărci de autovehicule, se întrevede riscul creşterii dependenţei intermediarilor de producători, al restrângerii concurenţei şi al limitării opţiunilor consumatorilor pe piaţa europeană a automobilelor.

Ne aflăm intr-o situaţie în care un număr considerabil de intermediari din sectorul automobilelor, şi în special întreprinderile mici şi mijlocii din sector, mai vulnerabile, ar putea dispărea de pe piaţa europeană, slăbind astfel întreaga industrie europeană a automobilelor.

Prin urmare, cer Comisiei să evalueze consecinţele propunerilor sale, luând în calcul structura sectorului european al automobilelor, în cadrul căruia întreprinderile mici şi mijlocii joacă un rol fundamental şi să prezinte, dacă acest lucru devine necesar, un nou regulament la sfârşitul celor trei ani de prelungire a actualului regulament.

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE), în scris. – (PL) Contribuind la dezbaterea de astăzi referitoare la Regulamentul de exceptare pe categorii în sectorul autovehiculelor, aş dori să reamintesc faptul că în 2009 Comisia a publicat Comunicarea privind viitorul cadru legislativ în domeniul concurenţei aplicabil sectorului autovehiculelor, în care prezintă strategia juridică cu privire la distribuţia autovehiculelor şi a serviciilor post-vânzare după expirarea Regulamentului (CE) nr. 1400/2002. Prin urmare, apare acum problema unei reacţii corespunzătoare din partea agenţiilor de protejare a concurenţei în ceea ce priveşte informaţiile tehnice, piesele de schimb şi staţiile service autorizate şi, de asemenea, utilizarea abuzivă a garanţiilor. Prin urmare, întreb dacă este sigură Comisia de faptul că soluţia pe care a aplicat-o va asigura protecţia deplină a concurenţei în acest sector?

  Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL)Regulamentul de exceptare pe categorii în sectorul autovehiculelor este un document extrem de important pentru Uniunea Europeană, pentru că afectează în mod direct peste 3,5 milioane de persoane angajate în sectorul automobilelor din Europa, atât pe pieţele primare, cât şi pe cele secundare. Acest regulament a introdus condiţii de funcţionare avantajoase care au consolidat concurenţa pe piaţa automobilelor. A produs crearea de noi locuri de muncă şi a facilitat dezvoltarea eficientă şi stabilă a pieţei, care se bazează pe interesele consumatorilor, pe marile concerne de automobile şi pe întreprinderile independente. De asemenea, este foarte semnificativ faptul că asigură consumatorilor europeni accesul larg la servicii şi bunuri pe piaţa automobilelor. Documentul este deosebit de important pentru staţiile service independente, care au nevoie de acces la informaţii tehnice pentru a putea concura eficient cu staţii service autorizate, precum şi cu producătorii independenţi de piese de schimb. Am fost cu atât mai încântată să aud decizia Comisiei Europene de a extinde acest regulament. În rezoluţia B7 0245/2010, Parlamentul European solicită Comisiei să clarifice problemele pe care le-am menţionat într-o întrebare cu solicitare de răspuns scris adresată Comisiei la 16 aprilie anul curent, cum ar fi accesul producătorilor independenţi la informaţiile tehnice, şi să explice conceptele de „piese de calitate comparabilă”, „piese originale” şi „informaţii tehnice”. Cei cărora le este adresat RECAV, ţinând cont de rolul lor deloc neînsemnat în economie, au nevoie de o legislaţie clară şi redactată cu precizie.

(1) A se vedea procesul-verbal.

24. Comunicarea Comisiei privind lupta împotriva cancerului: un parteneriat european (dezbatere)

  Preşedinte. Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dl Peterle, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la comunicarea Comisiei privind lupta împotriva cancerului: un parteneriat european (COM(2009)0291 - 2009/2103(INI)).

  Alojz Peterle, raportor. - (SL) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, prin acest raport luăm atitudine în ceea ce priveşte una dintre cele mai dificile probleme ale Uniunii Europene. Răspândirea epidemică a cancerului îl transformă în boala numărul unu în Uniune şi unu din trei cetăţeni ai Uniunii se vor confrunta cu ea.

Sunt mulţumit că, la începutul acestei legislaturi, nu este necesar să solicităm Comisiei şi Consiliului să urmeze paşii de bază pentru a combate cancerul, întrucât avem la dispoziţie concluziile clare ale Consiliului din iunie 2008 şi un proiect ambiţios, parteneriatul european pentru lupta împotriva cancerului, pe care Comisia l-a prezentat în septembrie 2009 şi care reprezintă subiectul acestui raport. Este important de observat că acţiunile sunt deja în curs de derulare. Prin acest raport, noi susţinem unul dintre cele mai ambiţioase obiective ale Comisiei, acela de a reduce incidenţa cancerului cu 15 % pe o perioadă de zece ani.

De asemenea, sunt mulţumit că parteneriatul s-a dezvoltat în conformitate cu Rezoluţia noastră privind strategia pentru sănătate,„Împreună pentru sănătate: o abordare strategică pentru UE 2008-2013”. În acea rezoluţie, am susţinut importanţa sănătăţii pentru toţi cetăţenii şi a introducerii sănătăţii în toate politicile, referindu-ne în special la prevenirea cancerului.

Este uimitor şi îngrijorător faptul că, în medie, statele membre investesc doar 3 % din bugetele lor pentru sănătate în prevenirea cancerului. Deşi ar putea părea o eroare statistică, această cifră înseamnă că politicile statelor membre în domeniul sănătăţii nu iau acţiunea de prevenire în serios. Ceea ce ne trebuie cu adevărat este o modificare de paradigmă către mai multe acţiuni de prevenire în abordările noastre strategice, tehnice, organizaţionale şi financiare. Ştim acest lucru şi ştim, de asemenea, şi a fost dovedit, că diagnosticarea precoce a cancerului poate reduce semnificativ mortalitatea cauzată de această boală.

Cel de-al doilea cuvânt-cheie din raport este inegalitatea şi menţionăm aici mai multe tipuri de inegalitate. Cel mai însemnat tip este cunoscut drept „Cortina de Fier dintre est şi vest” în ceea ce priveşte diferenţele majore între perspectivele de supravieţuire ale pacienţilor cu cancer, dar suntem de asemenea conştienţi de diferenţele semnificative din interiorul fiecărui state membru. Pe lângă diferenţele legate de rata de succes a tratamentelor, există, de asemenea, diferenţe semnificative legate de frecvenţa sau domeniul de aplicare al diagnosticării precoce a cancerului, diferenţe legate de îngrijirea paliativă şi diferenţe legate de eficienţa reabilitării pacienţilor cu cancer.

Cetăţenii Uniunii Europene acceptă cu dificultate existenţa acestor diferenţe la nivelul organizării luptei împotriva cancerului, dat fiind faptul că anumite state membre au programe naţionale, în vreme ce altele nu au. Diferenţe există şi în colectarea datelor despre cancer. Deşi Tratatul de la Lisabona permite Uniunii Europene să ia doar măsuri de sprijin, o abordare coordonată şi bine organizată la acest nivel este extrem de importantă dacă vrem să combatem cancerul într-un mod eficient. Schimbul de bune practici ar fi inimaginabil fără încurajarea instituţiilor Comunităţii.

Cel de-al treilea cuvânt-cheie din raport este parteneriatul. Ne vom putea apropia de obiectivul ambiţios al Comisiei doar dacă ne unim forţele, atât la nivel vertical, cât şi la nivel orizontal. Condiţia prealabilă pentru acest lucru este să ne asigurăm că lupta împotriva cancerului rămâne ferm pe agenda politică a instituţiilor europene şi naţionale. O relaţie strânsă între doctor şi pacient nu este suficientă. Este sarcina noastră să contribuim la un parteneriat politic puternic, la o voinţă politică, care va impulsiona o acţiune mai rapidă în toată Uniunea Europeană.

Cu această ocazie, aş dori să subliniez în mod special problema reabilitării pacienţilor cu cancer. Trebuie să acordăm mult mai multă atenţie oamenilor care au învins cancerul. Nu trebuie stigmatizaţi sau izolaţi, ci trebuie să li se acorde şansa de a se reintegra complet în viaţa socială şi de a-şi continua carierele profesionale. În prezent, proximitatea faţă de cetăţeni este un element-cheie în lupta împotriva cancerului în Europa.

Aş dori doar să le mulţumesc raportorilor alternativi care au contribuit la elaborarea acestui raport pentru ajutorul lor considerabil.

  John Dalli, membru al Comisiei. − Dle preşedinte, sunt foarte încântat să văd că Parlamentul continuă să fie entuziast şi să susţină activitatea Comisiei în domeniul prevenirii şi controlului cancerului. Sunt recunoscător pentru eforturile depuse în pregătirea acestui raport, mai ales de raportor, dl Peterle.

O acţiune fermă la nivel european poate avea un important efect de domino la nivel naţional, regional şi local. Acest lucru subliniază potenţialul parteneriatului european pentru lupta împotriva cancerului. Succesul parteneriatului depinde mult de participarea activă a partenerilor săi numeroşi şi diverşi. Până acum, statele membre, cei care profesează în domeniul sănătăţii, instituţiile oncologice, ONG-urile, organizaţiile pacienţilor şi reprezentanţii acestui sector au luat parte la pregătirea unor propuneri concrete de măsuri care să fie realizate până la sfârşitul anului 2013. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă acest nou mijloc de cooperare va avea ca rezultat măsuri mai durabile de abordare a cancerului. Sper sincer că da.

Obiectivul general este acela de a îndeplini mai multe obiective pe termen lung şi de a utiliza într-un mod mai adecvat resursele disponibile. Acest lucru depinde de angajamentul tuturor partenerilor şi, desigur, de contribuţii financiare adecvate. Sprijinul Parlamentului în sensul garantării introducerii resurselor necesare în viitorul buget comunitar pentru sănătate va fi crucial. Raportul se referă la o serie de acţiuni pentru o abordare cuprinzătoare în scopul prevenirii şi controlului cancerului, dintre care multe au fost deja luate în considerare în dezvoltarea parteneriatului, pe baza comunicării Comisiei.

Parteneriatul are cinci piloni principali: promovarea sănătăţii şi prevenirea, inclusiv promovarea Codului european împotriva cancerului; depistarea şi diagnosticarea precoce, menite să îmbunătăţească punerea în aplicare a recomandării Consiliului privind depistarea cancerului; schimbul de bune practici în tratarea cancerului; cooperarea şi coordonarea cercetării în domeniul cancerului; şi punerea la dispoziţie a informaţiilor comparative şi a datelor privind cancerul. O sarcină-cheie a parteneriatului va fi aceea de a ajuta statele membre să îşi îmbunătăţească modul de dezvoltare şi punere în aplicare a planurilor de luptă împotriva cancerului.

Până la finalul parteneriatului, obiectivul este ca toate statele membre să aibă planuri integrate de luptă împotriva cancerului. Unele măsuri se vor baza pe rezultatul activităţii corespunzătoare de până acum. Alte măsuri vor avea nevoie de sprijin suplimentar. Comisia este pregătită să ofere tot sprijinul necesar. În plus, Comisia îşi va continua colaborarea strânsă cu Centrul internaţional de cercetări asupra cancerului în ceea ce priveşte contribuţia acestuia la parteneriat. De asemenea, ar trebui să menţionez obiectivul principal al încercării de a asigura o mai bună integrare a problemelor de sănătate în toate iniţiativele de politici, pe care îl voi prezenta colegilor din Comisie care se ocupă de acest domeniu. Cu siguranţă, noi ne vom axa în continuare asupra activităţii de prevenire prin politicile noastre privind factorii determinanţi ai stării de sănătate ca parte din lupta împotriva cancerului. Vom încerca să facem cât mai mult posibil cu resursele limitate disponibile şi salut sprijinul solid al Parlamentului European pentru aceste eforturi.

  Gilles Pargneaux, în numele Grupului S&D. – (FR) Dle preşedinte, dle Dalli, acest proiect de raport, pe care dl Peterle tocmai l-a prezentat, reafirmă foarte ferm orientările din comunicarea Comisiei Europene şi este inspirat, de asemenea, de Rezoluţia Parlamentului European din 10 aprilie 2008 privind combaterea cancerului în Uniunea Europeană.

Aş dori să profit de ocazie pentru a susţine obiectivele parteneriatului european preconizat de Comisia Europeană pentru a combate cancerul mai eficient, indiferent dacă ne referim la importanţa prevenirii şi a diagnosticării precoce, la crearea unui nou model de prevenire a cancerului sau, mai presus de toate, la reducerea inegalităţilor din statele membre.

Împărtăşesc preocupările şi îngrijorările exprimate în comunicarea Comisiei Europene şi în proiectul de raport. Aş dori să laud activitatea desfăşurată de dl raportor Peterle în elaborarea acestui raport şi propunerile de compromis depuse cu scopul de a include diferitele modificări.

În calitate de raportor alternativ din partea Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, am dorit, printre altele, să evidenţiez următoarele aspecte: mai întâi, creşterea numărului anual de decese cauzate de cancer prin expunerea la factori cancerigeni la locul de muncă, dar şi importanţa unui acces mai bun la informaţii şi tratament pentru pacienţii cu cancer; punerea în aplicare a Regulamentului REACH şi actualizarea regulată a listei substanţelor care prezintă un risc foarte ridicat, care acoperă substanţele cancerigene; sprijinirea iniţiativelor care caută să împiedice importul de bunuri care conţin substanţe chimice cancerigene şi intensificarea controalelor pentru a detecta astfel de substanţe chimice în Uniunea Europeană; şi, în cele din urmă, elaborarea de orientări pentru o definiţie comună a dizabilităţii care include persoanele care suferă de boli cronice sau de cancer.

Acestea sunt aspectele pe care am dorit să le aducem în discuţie, oferindu-ne, în acelaşi timp, sprijinul pentru acest proiect de raport.

  Antonyia Parvanova, în numele Grupului ALDE. –Dle preşedinte, mai întâi permiteţi-mi să îl felicit pe dl Peterle pentru munca deosebită depusă în elaborarea acestui raport, pentru a se asigura că lupta împotriva cancerului rămâne o prioritate esenţială în agenda sănătăţii publice. Nu este nevoie să repetăm cifrele; ştim cu toţii care vor fi costurile în domeniul sănătăţii publice, costurile sociale şi economice pentru Uniune dacă nu vom aborda acest aspect într-un mod consecvent şi dacă nu vom pune la dispoziţie resurse adecvate, mai ales pentru a depăşi diferenţele dintre statele membre.

Povara cancerului este o ameninţare la adresa durabilităţii sistemelor noastre de sănătate publică şi, în mod cert, UE ar trebui să preia iniţiativa unui răspuns adecvat la această ameninţare. Indiferent că vorbim de prevenire, diagnosticare, tratare, cercetare sau informaţii, vorbim cu siguranţă de parteneriat şi vom reuşi să combatem eficient povara cancerului în Europa doar dacă ne vom asigura că toate părţile interesate – şi îndeosebi grupurile pacienţilor – sunt implicate pe termen lung, dacă vom asigura un schimb eficient de bune practici între statele membre şi dacă vom garanta că funcţionarea unui astfel de parteneriat va fi monitorizată îndeaproape şi sprijinită.

Sper că această Comisie îşi va face datoria şi se va asigura că parteneriatul îşi atinge obiectivele. Aş dori să insist asupra unui aspect: solicitarea adresată Comisiei de a utiliza capacităţile Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor (CEPCB), funcţional în prezent, integrând în misiunea acestuia bolile netransmisibile. Cred că acest lucru ar putea, cu siguranţă, să consolideze expertiza şi recomandările.

În cele din urmă, problema accesului rapid şi egal la prevenire, diagnoză şi îngrijire ar trebui să fie analizat îndeaproape dacă vrem să ne asigurăm că lupta împotriva cancerului contribuie în egală măsură la îndeplinirea obiectivului pe care ar trebui să îl reţinem cu toţii, reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în Europa.

Dle comisar, aştept cu nerăbdare să vă văd mâine cu ocazia celebrării Zilei Drepturilor Pacienţilor, pentru că este extrem de importantă pentru toate grupurile de pacienţi, iar angajamentul dumneavoastră contează pentru noi toţi.

  Kartika Tamara Liotard, în numele Grupului GUE/NGL. – (NL) Dle preşedinte, dle comisar şi dle raportor, vă mulţumesc. Cancerul este o boală îngrozitoare, o boală pentru care, în stadiul său cel mai grav, nu se poate face nimic. Din fericire, totuşi, noi putem face ceva. Trăim mai mult şi, din nefericire, cu cât trăim mai mult, cu atât mai mare este riscul de a face cancer. Cu cât populaţia este mai în vârstă, cu atât mai multe cazuri de cancer pot apărea. Acesta este motivul pentru care statele membre trebuie să facă tot posibilul pentru a urma o politică de sănătate eficientă şi orientată social. O acţiune orientată, preventivă prin programe preventive de depistare şi medicamente accesibile împotriva cancerul – acesta ar trebui să fie punctul focal al atenţiei noastre.

Un alt punct asupra căruia noi putem face ceva este cantitatea mare de substanţe cancerigene din mediu. Avem toxine pretutindeni în locuinţele noastre: gândiţi-vă doar la azbest, la ustensilele de bucătărie şi chiar la toxinele din alimente. UE trebuie să îşi protejeze cetăţenii de astfel de toxine, indiferent dacă acest lucru este sau nu în detrimentul intereselor industriei. Interesele cetăţenilor şi sănătatea lor sunt mai presus de toate!

  Anna Rosbach, în numele Grupului EFD. – (DA) Dle preşedinte, cancerul este o boală răspândită despre care, mulţumită unor cercetări intense, începem să ştim foarte multe lucruri. Ştim acum că o persoană poate fi predispusă genetic la cancer şi că cel puţin o enzimă este implicată în activarea bolii. Stresul, stilul de viaţă, substanţele chimice şi virusurile pot, de asemenea, să cauzeze cancer. Anul acesta se aşteaptă ca două milioane de cetăţeni europeni să moară din cauza acestei boli. Aşadar, cancerul nu se opreşte la graniţele unui stat. Prin urmare, sunt mulţumită de iniţiativa Comisiei de a elabora un plan ambiţios de acţiune împotriva cancerului la nivel european. Am două întrebări. Care este poziţia Comisiei în privinţa cercetării? Resursele financiare alocate pot să asigure o cercetare eficientă şi ce nivel de prioritate îi este acordat? Comisia subliniază faptul că volumul depistărilor este redus faţă de recomandarea Consiliului. Prin urmare, cea de-a doua întrebare a mea se referă la modul în care obiectivul ambiţios va fi transformat în pacienţi reali în ţările noastre. Putem dubla în mod realist eficienţa depistării la nivelul întregii Europe?

  Claudiu Ciprian Tănăsescu (NI). - Mai întâi aş vrea să îi mulţumesc domnului Peterle pentru munca depusă la acest raport.

Conform datelor medicale, cancerul reprezintă a doua cauză de mortalitate în Europa, în egală măsură pentru bărbaţi şi femei. Implicarea la nivelul Comisiei Europene în ceea ce priveşte parteneriatul creat pentru lupta împotriva cancerului înseamnă o nouă şansă la viaţă acordată persoanelor lovite de această cumplită boală şi familiilor acestora. Este esenţial să continuăm în a ne uni toate eforturile pentru o conlucrare permanentă, atât la nivelul cunoştinţelor de specialitate, cât şi a soluţionării noilor provocări care apar în astfel de cazuri.

Se impune, astfel, ca parteneriatul european privind lupta împotriva cancerului să asigure utilizarea cât mai corectă a resurselor, competenţelor, dar şi a mijloacelor de care dispun toate ţările membre, iar rezultatele progreselor înregistrate în lupta împotriva cancerului în diferitele ţări ale Uniunii Europene să fie puse la dispoziţia întregii Europe.

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Dle preşedinte, dle comisar, lupta împotriva cancerului trebuie să fie o prioritate. Aproape 30 % din cazurile de cancer pot fi evitate şi consecinţele lor pot fi atenuate prin diagnosticare precoce şi tratament. Anumite tipuri de cancer afectează în mod diferit femeile şi bărbaţii. În fiecare an, în Uniunea Europeană există peste 275 000 de femei cu cancer la sân şi s-a dovedit că numărul este în creştere, chiar şi în rândul femeilor mai tinere. În fiecare an, 50 000 de femei din Europa sunt diagnosticate cu cancer de col uterin şi 25 000 mor din cauza acestei boli.

Cu toate acestea, cancerul de col uterin poate fi eliminat practic prin punerea la dispoziţie pe scară largă a vaccinului şi a programelor de analiză. De aceea, toate statele membre trebuie să îşi extindă de urgenţă programele de vaccinare şi de analiză la toate femeile care se află în grupul corect de vârstă pentru ca acestea să beneficieze de ele. De asemenea, este necesar ca statele să promoveze campanii de educaţie sanitară, să întreprindă acţiuni de conştientizare a publicului cu privire la importanţa diagnosticării precoce şi să îi informeze pe oameni referitor la programele şi serviciile disponibile. Prin urmare, salut această iniţiativă a Comisiei.

  Elena Oana Antonescu (PPE). - Doresc şi eu să mulţumesc raportorului pentru munca depusă. Conform comunicării Comisiei către Parlament, volumul testelor de depistare a cancerului realizate în Uniunea Europeană este de mai puţin de jumătate din numărul minim anual de investigaţii care ar putea fi efectuate. Eu cred că trebuie să ne asigurăm că testele de depistare sunt accesibile cât mai multor cetăţeni şi acest lucru devine posibil.

Cercetarea din domeniu a făcut progrese în reducerea costurilor pentru teste şi creşterea preciziei depistării cancerului prin biomarkeri. O invenţie recent premiată la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva permite depistarea unor forme de cancer în mai puţin de şase minute cu un cost de sub 1 euro. Este vorba de un senzor inventat de cercetătoarea Raluca-Ioana van Stade, din România, care poate depista forme de cancer înainte de apariţia simptomelor, cu cea mai mare precizie dintre toate metodele disponibile pe piaţă, ceea ce permite o rată mai mare de succes a tratamentelor.

Îmi exprim speranţa că în cadrul Comisiei, prin Centrul comun de cercetare, există un interes pentru această invenţie şi că aceasta se poate califica pentru includerea în rândul recomandărilor vizând introducerea în cadrul programelor de diagnosticare.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Parteneriatul lansat de Comisia Europeană anul trecut este un instrument extrem de necesar, cancerul fiind cea mai răspândită cauză de deces, după bolile sistemului circulator. Din păcate, există discrepanţe mari între statele membre în ceea ce priveşte calitatea îngrijirilor medicale şi accesul la tratament. Conform unor statistici recente, în statele din sud-estul Europei probabilitatea ca un bărbat să moară de cancer este de două ori mai mare decât un bărbat din ţările nordice, de exemplu.

Consider că trebuie intervenit la nivel european în interesul cetăţenilor europeni, pentru a evita diferenţele mari de diagnostic şi tratament în statele membre UE. Comisia Europeană trebuie să aloce fonduri pentru cercetare în acest domeniu. Reuşite precum invenţia româncei Raluca-Ioana van Stade şi anume un senzor care determină existenţa cancerului în corpul uman, la nivel molecular, direct din sânge, printr-o procedură simplă care durează mai puţin de şase minute, trebuie să fie susţinute şi valorificate la maxim.

  Olga Sehnalová (S&D). – (CS) După cum au afirmat deja mulţi dintre vorbitori, o luptă eficientă împotriva cancerului trebuie să includă tot spectrul de măsuri, de la prevenire la depistare, inclusiv diagnosticare, tratamente speciale şi îngrijire paliativă. Cu toate acestea, aş dori să menţionez încă un aspect foarte important al acestei boli: familiile pacienţilor care pierd lupta împotriva cancerului. Familia ar trebui să reprezinte un loc de alinare, sprijin şi încurajare pentru membrii ei. Cu toate acestea, este extrem de dificil să te confrunţi cu o boală progresivă şi familiile nu trebuie lăsate singure în această situaţie grea. Prin urmare, când vorbim de lupta împotriva cancerului, trebuie să ne gândim de asemenea la condiţiile pentru un sfârşit demn. Aceasta ar trebui să ia atât forma unei îngrijiri şi consilieri sistematice pentru familiile care se confruntă cu o îngrijire dificilă pe termen lung la domiciliu, cât şi a unui sistem de facilităţi specializate accesibile care oferă îngrijire specializată şi, mai presus de toate, umană pentru pacienţii aflaţi în stadiile finale ale acestei boli.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). - Dle preşedinte, se estimează că 3,2 milioane de cetăţeni europeni sunt diagnosticaţi cu cancer anual şi, pe măsură ce populaţia europeană îmbătrâneşte, tendinţele actuale ar indica faptul că este probabil ca numărul cetăţenilor diagnosticaţi cu cancer în fiecare an să se dubleze – din nefericire – în următorii 20 de ani.

Bineînţeles, trebuie să încercăm să găsim o soluţie la această maladie teribilă. Cancerul este cauzat de mai mulţi factori. Vreau să prezint în linii generale ceea ce cred eu: că fumatul, supraponderabilitatea, consumul redus de fructe şi legume, sedentarismul şi consumul excesiv de alcool sunt factori care contribuie la apariţia bolii. Este esenţial ca strategiile de promovare a sănătăţii la nivel european şi, în special, la nivel naţional să fie consolidate şi finanţate în mod adecvat. Diagnosticarea precoce este esenţială şi acest lucru se poate constata în cazurile în care, datorită acesteia, oamenii rămân în viaţă, ceea ce, în absenţa ei, ar fi fost imposibil.

Prin cercetarea în domeniul cancerului, Uniunea Europeană poate juca un rol de lider: foarte important, peste 750 de milioane de euro au fost alocaţi cercetării în domeniul cancerului în temeiul celui de-al şaptelea Program-cadru şi sper că în anii următori această finanţare poate fi suplimentată. În concluzie, vreau să aduc un omagiu tuturor celor care oferă o astfel de îngrijire excepţională pacienţilor cu cancer, mai ales celor din ţara mea.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, sănătatea est un lucru valoros pe care este important să îl păstrăm. Cancerul este o problemă mondială care continuă să persiste, în ciuda progreselor medicale. Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în 2004, 13 % din decese au fost cauzate de cancer. În UE, aproximativ 3,2 milioane de oameni se îmbolnăvesc de cancer în fiecare an. Principalele tipuri de cancer sunt cancerul de plămâni, cancerul de intestine şi cancerul de sân. Depistarea, mai ales pe măsură ce înaintăm în vârstă, joacă de asemenea un rol important în menţinerea sănătăţii. Principiul conform căruia este mai eficient să previi decât să tratezi s-a dovedit a fi adevărat în acest caz. Strategia optimă din punct de vedere al raportului cost-eficienţă, cu cele mai bune perspective de succes, este depistarea.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dle preşedinte, fără niciun dubiu cancerul este o boală teribilă şi, aşa cum se spune în ţara mea, ucide ţara, întrucât atât tineri, cât şi bătrâni mor din cauza acestei boli în fiecare zi. Statistica care arată că o persoană din trei poate avea cancer ar speria pe oricine. În acelaşi timp, profesorii, asistentele şi doctorii care se ocupă de această boală au înregistrat progrese însemnate. Cu toate acestea, în viitor, va fi important să cheltuim mai mulţi bani, în special în cercetare.

Uniunea Europeană joacă un rol important în această privinţă: în primul rând, acordând bani pentru cercetare, şi în al doilea rând, organizând această cercetare şi, îndeosebi, încurajând cooperarea între institutele care realizează această cercetare. Procedând în acest fel, vom progresa mai mult în viitor, iar numărul oamenilor care vor contracta boala şi care vor muri din cauza acesteia va scădea.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Vă rog să mă iertaţi pentru nota neobişnuit de personală, dar în timp ce discutam despre programul împotriva cancerului şi multe persoane au accentuat ce boală teribilă este în realitate şi cât de mulţi oameni mor din cauza ei, nu am putut să nu îmi amintesc că, în urmă cu patru ani, şi eu sufeream de această boală şi că, în aceeaşi perioadă a anului, cred că am reuşit să stabilesc un record, conform departamentului de oncologie. Din cap până în picioare am avut 14 tuburi ieşind din mine şi am petrecut săptămâni la terapie intensivă; cu toate acestea, acum sunt aici, sunt deputată în Parlamentul European, îmi cresc cei trei copii şi pot duce o viaţă completă. Aş dori să folosesc povestea mea pentru a le încuraja în special pe femei, precum şi pe toţi cetăţenii europeni, să apeleze la depistări. Pe baza experienţei mele, aş dori să trimit un mesaj tuturor celor care suferă de această boală, prietenilor şi familiilor lor şi doctorilor lor să nu renunţe niciodată la speranţă. Le urez numai bine şi mă gândesc la ei.

  John Dalli, membru al Comisiei – (MT) Dle preşedinte, sunt foarte mulţumit de entuziasmul manifestat astăzi în Parlament faţă de această luptă concertată împotriva cancerului. Aş dori să îi mulţumesc dlui Peterle pentru raportul pe care l-a elaborat şi aş dori, de asemenea, să îi mulţumesc dnei Morvai, care a luat cuvântul chiar înaintea mea, pentru că ne-a împărtăşit sentimentul speranţei şi aspectele pozitive; nu este totul pierdut atunci când cineva contractează această boală. S-au adus în discuţie multe aspecte; multe dintre gândurile exprimate de dvs. în Parlament au fost luate în considerare în comunicarea Comisiei şi vă asigur că sugestiile pe care le prezentaţi astăzi şi cele pe care le-aţi menţionat în raport vor fi analizate cu atenţie în programul nostru de activităţi.

În ceea ce priveşte aspectul ecologic, pot afirma că mediul este un factor cu adevărat important – chiar unul decisiv – în lupta împotriva cancerului. Cu toate acestea, trebuie să spunem de asemenea că standardele înalte de care beneficiem în Europa contribuie semnificativ la scăderea incidenţei acestei boli. Prin urmare, ar trebui să ne intensificăm eforturile pentru a asigura menţinerea acestor standarde ecologice înalte. De asemenea, trebuie să continuăm să accentuăm importanţa cercetării. Acum că industria farmaceutică face parte din portofoliul meu şi din responsabilităţile mele de comisar, există o şansă mult mai mare de a lucra cu industria şi, posibil, de a coordona mai bine cercetarea, asigurându-i astfel eficacitatea.

Unul dintre pilonii pe care aş dori să îmi construiesc activitatea în următorii cinci ani este cea mai largă accesibilitate cu putinţă la medicamentele disponibile pe piaţă; una dintre cele mai mari probleme pe care le avem în Europa – menţionată, de altfel, astăzi aici – este inegalitatea din sectorul sănătăţii. Acesta este un lucru pe care trebuie să îl asigurăm în mod special: accesul la medicamentele care intră pe piaţă. Aş dori să vă mulţumesc încă o dată. În concluzie, permiteţi-mi să repet că trebuie să muncim cu toţii cât mai mult cu putinţă pentru a-i convinge pe oameni de importanţa prevenirii, de exemplu, de importanţa depistării cancerului de sân care a fost menţionat în mod repetat astăzi. Întrucât această facilitate există în multe, dacă nu chiar în toate părţile Europei, este important să le încurajăm cu fermitate pe toate femeile să urmeze această procedură.

  Alojz Peterle, raportor. -(SL)Trebuie să spun că dezbaterea din această seară mi-a făcut reală plăcere şi vă transmit sincerele mele mulţumiri pentru sprijinul şi cuvintele atente. Sunt mulţumit că vorbim aceeaşi limbă la un asemenea nivel şi că împărtăşim aceleaşi obiective. Împărtăşim o conştientizare a contextului mai larg şi a cauzelor acestei boli, aşa cum împărtăşim o conştientizare a necesităţii unei lupte unite împotriva cancerului, într-un parteneriat reciproc.

Din cauza limitei de timp, nu am avut timp mai devreme să spun câteva cuvinte despre un stil de viaţă sănătos. Cred cu fermitate că noi, politicienii, am putea juca un rol important în acest sens prin puterea exemplului şi trebuie să promovăm un stil de viaţă sănătos. Întrucât şi eu am fost diagnosticat cu o boală asemănătoare celei a dnei Morvai, aş dori să o felicit chiar mai călduros pentru victoria dumneaei. Cred că astfel arătăm că această boală nu trebuie să fie neapărat sinonimă cu o sentinţă la moarte.

Aş dori să îi mulţumesc în special dlui comisar Dalli, pentru atenţia dumnealui şi pentru că a anunţat acţiuni mai rapide, pentru că boala are propria ei dinamică şi astfel noi trebuie să acţionăm la fel de dinamic. Stau la dispoziţia dlui comisar pentru o colaborare strânsă şi în viitor. Colaborarea noastră de până acum a fost exemplară şi împreună putem realiza mult mai mult.

De asemenea, aş dori să spun că vom reînfiinţa în scurt timp grupul deputaţilor pentru lupta împotriva cancerului, cunoscut sub acronimul MAC (Members Against Cancer) în legislatura anterioară. Cred că de această dată, poate cu un grup şi mai puternic, ne vom axa în special asupra prevenirii şi asupra dinamismului luptei noastre. Vă mulţumesc şi vă doresc noapte bună.

  Preşedinte. − Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris. – Nu pot decât să salut propunerea Comisiei pentru un parteneriat privind lupta împotriva cancerului, care reprezintă o preocupare serioasă în domeniul sănătăţii în UE. Susţin întrutotul abordarea raportorului care evidenţiază în special acţiunea preventivă. În această perspectivă, cred cu fermitate că planurile naţionale cuprinzătoare de luptă împotriva cancerului sunt mai mult decât binevenite. De asemenea, aş favoriza cooperarea în materie de cercetare în acest domeniu. Trebuie să identificăm clar principalele cauze care generează această boală pentru a putea identifica, de asemenea, principalele elemente asupra cărora trebuie să ne concentrăm în eforturile noastre de prevenire. Acest lucru este absolut necesar pentru o acţiune preventivă eficientă. De asemenea, consider că ar fi rezonabil să ne clădim viitoarele acţiuni pe iniţiativele existente, cum ar fi Codul european împotriva cancerului sau Recomandările Consiliului privind depistarea cancerului de sân, de col uterin şi de colon, care reprezintă deja o bună bază pentru acţiune. Fireşte, prevenirea nu poate fi realizată fără un nivel adecvat de resurse financiare. Prin urmare, solicit statelor membre să aloce fondurile necesare pentru planurile de prevenire, astfel încât obiectivul de 15 % pentru reducerea numărului de cazuri noi să rămână realist.

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Salut cu căldură această iniţiativă şi posibilităţile pe care le oferă multelor milioane de europeni despre care s-a anticipat că vor fi afectaţi de cancer în anii următori. Unul dintre cele mai semnificative obiective conţinute în raport este reducerea drastică a incidenţei cancerului prin atingerea unei acoperiri de 100 % în ceea ce priveşte depistarea cancerului de sân, de col uterin şi colorectal până în 2015, oferind cetăţenilor UE 125 de milioane de examinări pe an. Ca deputaţi europeni avem, la rândul nostru, obligaţia de a ne folosi de accesul la mass-media şi la alegătorii noştri pentru a-i implora pe europeni să se folosească de aceste controale cruciale. Continuă să existe o lipsă alarmantă de cunoştinţe în ceea ce priveşte atât riscurile de cancer, cât şi oportunităţile de depistare a acestuia, şi numai o informare continuă referitoare la aceste aspecte va putea asigura succesul de care această iniţiativă şi cetăţenii europeni au atâta nevoie.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) Efortul este mondial. Cu toate acestea, în ciuda unei îmbunătăţiri continue a cunoştinţelor şi a progresului în ceea ce priveşte tratamentul, lupta împotriva cancerului este încă o provocare prezentă. Este o provocare împotriva căreia trebuie să luptăm în continuare utilizând cele mai bune resurse, pentru că efectele acestei boli sunt devastatoare dacă ne referim la mortalitate, dar la fel sunt şi aspectele psihologice, sociale şi economice asociate acesteia.

Este evident că abordarea trebuie să fie una la nivel mondial, nu doar în ceea ce priveşte cercetarea şi tratarea, ci şi prevenirea. Trebuie să realizăm o masă critică, creând condiţiile necesare pentru ca rezultatul obţinut în cazul unei persoane să devină moştenirea noastră, a tuturor. De aceea este important să creăm un parteneriat european pentru lupta împotriva cancerului care va facilita schimbul de informaţii şi coordonarea între statele membre. Activitatea desfăşurată în reţele ar trebui să privească nu doar cercetarea şi sănătatea, ci şi educaţia, dieta, comunicarea şi mediul. Ar trebui să urmărească participarea şi contribuţia societăţii civile, inclusiv în efortul de a le prezenta oamenilor obiceiuri şi moduri de viaţă sănătoase. Obiectivul ambiţios al Comisiei de a reduce incidenţa bolilor neoplastice cu 15 % până în anul 2020 poate fi considerat realist doar dacă această metodologie este aplicată şi susţinută prin finanţare adecvată.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. – (FI) Raportul referitor la comunicarea Comisiei intitulată „Lupta împotriva cancerului: un parteneriat european”este foarte importantă şi pertinentă în aceste vremuri. În prezent, cancerul este cea de-a doua cauză majoră de deces şi boală în Europa. Este foarte important să se intensifice cooperarea şi să se aloce resurse suplimentare pentru studiul cancerului şi tratamentul preventiv. Statele membre trebuie să scoată de pe piaţă substanţele cancerigene şi să le înlocuiască cu unele inofensive. Depistarea preventivă este necesară şi eficientă şi de aceea trebuie să i se aloce fonduri corespunzătoare. Campaniile de informare ar trebui, de asemenea, să se concentreze asupra instituţiilor de educaţie. Lupta împotriva cancerului are nevoie de obiective clare, la realizarea cărora Comisia şi statele membre trebuie să colaboreze. Comisia şi statele membre trebuie să aibă curajul de a se angaja să investească în viitor, în cercetarea în domeniul cancerului şi al prevenirii acestuia, pentru că atât banii, cât şi vieţile oamenilor vor fi salvate pe termen lung.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Cancerul este o boală foarte costisitoare pentru societate, o boală care devine considerabil mai scumpă de diagnosticat şi tratat, şi care adesea produce dizabilitate pe termen lung, invaliditate şi deces prematur. În ciuda multelor realizări din medicină, răspândirea cancerului în lume se află totuşi pe o scară epidemică în prezent. Unul din trei europeni va fi diagnosticat cu cancer pe parcursul vieţii şi unul din patru europeni va muri în urma acestei boli. Statele membre, şi îndeosebi strategia lor naţională pentru prevenirea cancerului, au un rol important în oprirea răspândirii bolii. Din moment ce în lupta împotriva cancerului vom putea atinge rezultatele stabilite de strategie doar prin măsuri consecvente şi pe termen lung, solicit tuturor statelor membre care se confruntă cu actuala criză economică să nu reducă resursele financiare alocate pentru lupta împotriva cancerului şi pentru necesităţile de profilaxie primară şi secundară. Zgârcenia de astăzi poate duce la tot felul de cheltuieli mâine. Metodele preventive joacă un rol important în lupta împotriva cancerului, întrucât o treime din cazurile de cancer pot fi evitate cu ajutorul acestora. O altă chestiune importantă în ceea ce priveşte măsurile preventive este, în opinia mea, sensibilizarea publicului cu privire la formele de cancer specifice fiecărui sex; trebuie să instituim standarde de prevenire şi să propunem studii de depistare a acestor afecţiuni. În încheiere, aş dori să salut propunerile Comisiei de a relansa iniţiativa parteneriatului european pentru adoptarea de măsuri împotriva cancerului în perioada 2009-2013, cu scopul a susţine măsurile anticancer adoptate de statele membre. Doar printr-un efort colectiv putem reuşi în combaterea unui inamic precum cancerul.

25. Mobilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor în vederea facilitării tranziției spre o economie eficientă din punct de vedere energetic, cu emisii reduse de carbon (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A7-0120/2010) elaborat de dna Toia, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, referitor la mobilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în vederea facilitării tranziţiei spre o economie eficientă din punct de vedere energetic, cu emisii reduse de carbon (COM(2009)0111 - 2009/2228(INI)).

  Patrizia Toia, raportoare. − (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, raportul pe care îl dezbatem în această seară şi pe care îl vom vota mâine face parte dintr-un efort major de punere în aplicare a pachetului de măsuri 20/20/20, pe care îl consider încă unul dintre cele mai clarvăzătoare şi semnificative lucruri care au rezultat din ultima legislatură a Parlamentului European. Dacă aş fi întrebată ce aş salva din ultimii cinci ani, cu siguranţă aş pune pachetul de măsuri 20/20/20 în fruntea listei.

Cred că este important să adaug faptul că, atât Comisia Europeană – raportul a fost precedat de o comunicare şi o recomandare – cât şi Comisia pentru industrie, cercetare şi energie şi alţii au desfăşurat o activitate foarte intensă în cadrul acestui raport. Au îmbogăţit raportul iniţial şi munca noastră cu multe sugestii, completări şi modificări.

Cred că există încă o uşoară diferenţă de opinii în cadrul Parlamentului asupra unui punct, şi sper că poate fi depăşită prin votul de mâine. Diferenţa constă în gradul, mai mare sau mai mic, de obligativitate juridică pe care dorim să o atribuim conţinutului acestui raport, care, aş vrea să se reţină, a fost elaborat într-o atmosferă de înţelegere şi unanimitate.

Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) reprezintă un sector important, nu în ultimul rând, de fapt, datorită greutăţii pe care o suportă în economia europeană: reprezintă 7 % din forţa de muncă din forţa de muncă europeană şi 6 % din PIB, adică o parte semnificativă din economia europeană şi din forţa de muncă şi de producţie europeană.

TIC sunt de asemenea foarte importante nu doar pentru ceea ce reprezintă, ci şi pentru contribuţia pe care o pot aduce şi pentru rolul esenţial, semnificativ pe care îl pot juca în ceea ce priveşte încercarea de a realiza tranziţia de la economia noastră la o situaţie în care economia, deşi încă dezvoltată, produce mai puţine emisii şi are un conţinut mai scăzut de carbon, poluând astfel mai puţin viitorul nostru şi pe acela al generaţiilor viitoare. Pe scurt, TIC pot reprezenta – nu în cuvinte, ci în acţiuni concrete – modificări care pot conduce la o modalitate de a produce, trăi, călători şi consuma în societatea noastră şi la acea revoluţie industrială care, pentru mulţi, va caracteriza de fapt viitorul vieţii sociale şi economice, nu doar pe continentul nostru, ci peste tot în lume.

Cum pot TIC să aducă o contribuţie majoră la transformarea economiei noastre? În primul rând, prin modificarea sectorului însuşi: raportul intenţionează să demonstreze cum acest sector poate, în primul rând, să privească în interiorul său pentru a vedea cum poate produce instrumente de comunicare, instrumente microelectronice şi de alt tip care consumă mai puţină energie, fiind astfel, în mod inerent, mai eficiente.

În al doilea rând, pot aduce o contribuţie enormă în sectoarele majore, în sectorul locuinţelor şi al transportului. Ultimele două – citez date furnizate Comisie – sunt sectoare în care o eficienţă mai mare, în conformitate cu normele europene şi cu obiectivele stabilite de în pachetul 20/20/20, poate duce la o reducere foarte semnificativă a acestor emisii - de vreme ce, în prezent, sectorul transportului consumă 26 % din energie în Europa, iar 40 % se consumă în locuinţe pentru încălzire şi răcire, în funcţie de anotimp - şi pot atinge niveluri foarte ridicate de eficienţă.

Fără a mai menţiona că domeniul de aplicare, în cazul sectoarelor majore, ne afectează vieţile în zone foarte semnificative. Mă gândesc la întregul sector bancar, la relaţiile din interiorul administraţiei publice, la întregul sector public electronic şi, pe scurt, la toate serviciile care, odată cu aplicarea acestor tehnologii, vor putea nu doar să reducă emisiile de carbon, ci şi să economisească timp, îmbunătăţind, în consecinţă, calitatea vieţii europenilor şi calitatea vieţii sociale.

Prin urmare, acest aspect este extrem de important. În orice caz, consider că acest raport va fi şi mai important dacă Parlamentul îi va aproba mâine caracterul obligatoriu. Aş dori să vă dau doar două exemple, dle preşedinte, dacă îmi este permis: contoare inteligente şi reţea inteligentă, alături de proiecte urbane inteligente. Nu mai târziu decât ieri, 700 de primari europeni au încheiat un nou acord în această Cameră, în faţa preşedintelui nostru şi a comisarului european, destinat să îmbunătăţească eficienţa oraşelor, în care trăiesc peste 70 % din cetăţenii europeni şi care astfel pot contribui semnificativ la creşterea eficienţei şi a dezvoltării economice şi sociale.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Doresc să salut concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010, care stabilesc pentru prima dată, în mod clar, ca obiectiv ale Uniunii Europene, creşterea cu 20 % a eficienţei energetice. Eficienţa energetică poate fi îmbunătăţită prin utilizarea tehnologiilor informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul clădirilor, prin sistemele de contorizare eficientă şi în domeniul transporturilor, prin implementarea la nivel european a sistemelor inteligente de transport. Astfel, sistemele bazate pe tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor pot reduce consumul de energie al clădirilor cu până la 17 % şi emisiile din sectorul transporturilor cu până la 27 %.

Consider că pentru a reduce consumul de energie cu 20 % până în 2020, reţelele de electricitate ar trebui să devină inteligente, cu fluxuri de putere flexibile, controlate şi bazate pe utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor. Uniunea trebuie să acorde prioritate stimulării economiei europene, prin investiţii în dezvoltarea serviciilor on-line, a noilor tehnologii şi, în special, prin dezvoltarea comunicaţiilor în bandă largă în toate statele membre.

  John Dalli, membru al Comisiei. −Dle preşedinte, Comisia salută cu căldură interesul dumneavoastră, sprijinul şi recomandările preţioase privind mobilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în vederea facilitării tranziţiei spre o economie eficientă din punct de vedere energetic, cu emisii reduse de carbon, şi a citit cu grijă raportul Toia.

Este important să recunoaştem rolul semnificativ pe care sectorul TIC îl poate juca în calitate de facilitator al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi trebuie să ne asigurăm că acest potenţial este acceptat şi transformat în realitate.

Comisia intenţionează să facă din acest aspect o prioritate în temeiul Agendei digitale europene care va fi adoptată în curând de Comisia Europeană.

Aşa cum menţionaţi în raport, TIC pot contribui la îmbunătăţirea semnificativă a eficienţei energetice în alte domenii, cum ar fi construcţiile şi mai ales transportul. De asemenea, suntem de acord cu dvs. că reţelele inteligente şi dezvoltarea contoarelor inteligente de către statele membre sunt esenţiale pentru realizarea acestui potenţial. Dezvoltarea trebuie să fie condusă înainte în cadrul statelor membre, pentru a aduce consumatori mai activi care pot exploata tehnologia de generaţie regenerabilă şi eficientă din punct de vedere energetic.

Un cadru comun de măsurare a emisiilor generate de sectorul TIC este de asemenea esenţial. Un cadru riguros de măsurare, aprobat şi adoptat de sector, este o cerinţă necesară pentru cuantificarea beneficiilor reale ale tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Acest lucru trebuie luat în considerare în analiza impactului benefic al TIC utilizate.

De la adoptarea recomandării referitoare la acest subiect în octombrie 2009, Comisia a întreprins un număr de acţiuni împreună cu părţile interesate pentru a duce agenda mai departe. Permiteţi-mi să menţionez câteva care abordează preocupările ridicate în raportul dvs.

În februarie 2010, s-a lansat TIC pentru Forumul privind eficienţa energetică. Forumul reuneşte principalele asociaţii industriale de înaltă tehnologie din UE, Japonia şi SUA. Acestea vor stabili obiective pe baza unui cadru comun de măsurare a amprentelor energetice şi carbonice din sectorul TIC, care să fie dezvoltate până la finalul anului 2010.

Forumul analizează de asemenea contribuţia pe care sectorul TIC o poate aduce la îmbunătăţirea eficienţei în alte sectoare, cum ar fi construcţiile şi transportul. Oraşe mari din Europa au semnat Carta digitală ecologică. Aceste oraşe se angajează să îşi reducă propriile amprente de carbon din sectorul TIC cu 30 % până în 2020 şi să desfăşoare cinci proiecte-pilot TIC la scară largă, pentru fiecare oraş, până în 2015. Numărul total al oraşelor semnatare ale Cartei digitale ecologice a crescut de la 14 la 21.

Problemele legate de piaţa energetică a comerţului cu amănuntul devin din ce în ce mai importante, întrucât se apropie de consumatori pentru introducerea de tehnologii şi sisteme noi sub forma contoarelor inteligente şi a reţelelor inteligente. De asemenea, activitatea cu Grupul operativ al Comisiei pentru reţele inteligente înregistrează progrese. Scopul este acela de a consilia Comisia cu privire la politică, la un cadru de reglementare, precum şi de a coordona primii paşi către punerea în aplicare a reţelelor inteligente în conformitate cu dispoziţiile celui de-al treilea pachet de măsuri în domeniul energiei. Un set de recomandări este aşteptat până la sfârşitul anului 2011.

În concluzie, permiteţi-mi să subliniez că angajamentul Comisiei de a contribui la atingerea obiectivelor 20-20-20 până în 2020, aşa cum au fost stabilite de şefii de stat şi de guvern, şi TIC au un rol important în acest sens. Vă mulţumim pentru contribuţia valoroasă oferită de raportul dvs. şi aşteptăm cu nerăbdare să cooperăm cu dvs. pentru a ne asigura că adoptăm o politică bună în vederea atingerii acestor obiective.

  Preşedinte. − Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.

26. Protecţia intereselor financiare ale Comunităților – Lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2008 (dezbatere)

  Preşedinte. Ultimul punct pe ordinea de zi este raportul (A7-0100/2010) elaborat de dl Cozzolino, în numele Comisiei pentru control bugetar, referitor la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor şi lupta împotriva fraudei - Raportul anual 2008 (2009/2167(INI)).

  Andrea Cozzolino, raportor. − (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, într-un moment când Tratatul de la Lisabona oferă Europei un rol mai incisiv în vieţile a milioane de europeni, provocarea transparenţei şi a legalităţii este crucială. Aşadar, raportul pe care îl prezentăm este rezultatul unui efort extrem de coordonat. Activitatea s-a limitat în primul rând la scenariul schiţat de Curtea de Conturi, prin care impactul financiar determinat de nereguli a scăzut, de la peste 1 miliard de euro în 2007, la 783 de milioane de euro în 2008.

Scăderea se referă la toate tipurile de cheltuieli, cu excepţia cheltuielilor directe şi a fondurilor de preaderare. Zone de interes major există încă şi în relaţie cu fondurile structurale. Cu toate acestea, sumele şi valorile absolute nu ne spun unde sunt ascunse problemele urgente şi unde situaţia este sub control. Analizele şi şedinţele noastre din ultimele luni ne-au condus la prioritizarea a două cerinţe. În primul rând, nevoia urgentă de a responsabiliza statele membre în ceea ce priveşte identificarea fraudei şi a neregulilor, şi împărtăşirea informaţiilor necesare pentru combaterea fraudei, a risipei şi a denaturărilor legate de cheltuieli şi de colectarea impozitelor.

În al doilea rând, importanţa prezentării de propuneri şi ipoteze de lucru pentru a facilita punerea în aplicare a măsurilor în statele membre, cu proceduri administrative şi strategii de gestionare care acordă prioritate calităţii proiectelor şi impactului lor asupra condiţiilor de trai şi de lucru ale cetăţenilor europeni.

Pentru a îndeplini aceste obiective, propunem ca Parlamentul să insiste asupra anumitor priorităţi: mai întâi, propunem ca OLAF să stabilească 27 de profiluri, analizând cu atenţia şi grija cuvenită strategiile urmate de fiecare stat membru în combaterea fraudei şi a neregulilor în utilizarea resurselor europene, cu o hartă precisă a autorităţilor responsabile de realizarea de verificări în fiecare stat şi cu date privind cantitatea şi calitatea controalelor realizate şi efectele acestora.

În al doilea rând, reducerea numărului de nereguli şi îmbunătăţirea semnificativă a regulamentelor. Ne angajăm la un program de simplificare legislativă şi de reglementare, orientat în special spre fondurile structurale. Mai mult, trebuie să accelerăm procesul de combatere a corupţiei, a infracţionalităţii economice şi a încălcării normelor privind achiziţiile publice. În raportul din acest an am făcut progrese la acest punct cu sprijinul întregii comisii. Mulţumită unui efort intens, concertat, s-au elaborat propuneri privind principalele probleme din această zonă. De la relaţia dintre UE şi paradisurile fiscale, până la bazele de date privind beneficiarii fondurilor europene, raportul aduce o contribuţie practică la creşterea transparenţei cheltuielilor şi la consolidarea strategiilor antifraudă şi anticorupţie.

În cele din urmă, în ceea ce priveşte OLAF, este extrem de important să garantăm completa lui independenţă operaţională, deplina cooperare a statelor membre şi o strategie adecvată în domeniul resurselor umane, de care are nevoie cu siguranţă. Trebuie să menţinem dezbaterea activă în Europa pentru a stabili rolul unui singur procuror european.

În concluzie, cred că este extrem de important să luptăm împreună pentru gestionarea transparentă şi eficientă a resurselor europene. În această privinţă, trebuie să ne asigurăm că problemele care chiar există nu sunt exploatate în niciun fel pentru a pune la îndoială instrumente de importanţă fundamentală pentru proiectul european, cum ar fi politica de coeziune şi ajutorul pentru dezvoltare. Mai degrabă, trebuie să analizăm cu atenţie problemele, denaturările care există încă în relaţie cu diferitele tipuri de cheltuieli europene şi să utilizăm aceste date pentru a lua noi măsuri hotărâte, sporind astfel eficienţa şi transparenţa gestionării finanţelor noastre.

Cred că, făcând acest efort, diferitele instituţii europene chiar vor progresa în construirea unei Europe mai puternice, mai integrate şi capabile să satisfacă mai bine nevoile europenilor.

  Elena Băsescu (PPE). - Consider că fondurile europene trebuie să ajungă în mod corect şi transparent la cetăţeni. O modalitate viabilă prin care poate fi eliminată corupţia în sistemul achiziţiilor publice este introducerea unui sistem transparent, sistemul electronic de licitaţii.

Conform raportului Comisiei, scăderea impactului financiar al neregulilor din 2008 arată că implementarea de către statele membre a unor măsuri legislative şi instituţionale, în vederea descurajării fraudei, a fost realizată cu succes. Este nevoie, în continuare, de un control financiar sporit şi de o legislaţie eficientă de combatere a fraudei fiscale, în special în domeniul TVA.

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene reprezintă o prioritate şi pentru Guvernul României. În cadrul lui a fost creat Departamentul pentru Lupta Antifraudă; în România, el reprezintă punctul unic de contact cu OLAF pe partea de fonduri europene.

  Monica Luisa Macovei (PPE). - Dle preşedinte, în calitate de raportor alternativ din partea PPE, aş dori să încep prin a-mi exprima recunoştinţa faţă de raportor şi de ceilalţi colegi din grupurile politice pentru cooperarea excelentă. Am acordat o atenţie deosebită creşterii transparenţei şi elaborării unor norme mai bune pentru achiziţiile publice, întrucât aceasta este zona cea mai vulnerabilă în faţa fraudei şi a corupţiei care denaturează piaţa şi ridică preţurile plătite de consumatori.

Mai mult, beneficiarii fondurilor UE din toate statele membre ar trebui să fie publicaţi pe un singur site web şi stabiliţi pe aceleaşi criterii. De asemenea, am solicitat recunoaşterea reciprocă a descalificărilor, cum ar fi excluderea contravenienţilor care se fac vinovaţi de fraudă de la a funcţiona ca directori executivi. Activităţile OLAF ar trebuie să fie sprijinite; cerem statistici şi motive în cazurile în care autorităţile naţionale nu au formulat acuzaţii în urma rapoartelor elaborate de OLAF, ceea ce se întâmplă în 73 % din cazurile iniţiate de OLAF.

De asemenea, raportul propune să interzică societăţilor care operează prin paradisuri fiscale din străinătate să încheie acorduri de afaceri cu companii cu sediul în Uniune dacă locaţia lor din străinătate a întârziat unilateral adoptarea unor acorduri de cooperare cu Uniunea.

Permiteţi-mi să închei prin a spune că Uniunea trebuie să trateze frauda şi corupţia ca două aspecte interconectate şi să le acorde prioritate.

  Seán Kelly (PPE). - Dle preşedinte, cred că nu este exagerat să spun că actuala criză economică a fost adusă de o criză moderată iniţial, o criză moderată care a văzut lăcomia triumfând în faţa generozităţii, corupţia triumfând în faţa integrităţii şi interesul personal triumfând în faţa solidarităţii; şi până când nu punem din nou generozitatea, integritatea şi solidaritatea în centrul chestiunilor organizaţionale şi guvernamentale, nu vom ieşi niciodată din problemele în care ne aflăm în prezent.

Sunt complet de acord cu toate eforturile de combatere a fraudei. Am văzut în Irlanda programe arătând oameni care solicitau protecţie socială în Republica Irlanda, în Irlanda de Nord şi în Anglia în fiecare săptămână, oameni care au aterizat şi au decolat din nou de pe aeroportul din Cork după ce solicitaseră protecţie socială. Cea mai gravă situaţie a fost cea a băncilor – Allied Irish Bank şi Irish Nationwide – care au jucat ping-pong cu practicile contabile pentru a-şi ascunde adevărata situaţie.

Acest lucru ne-a proiectat în mijlocul unor probleme teribile în Irlanda, şi fiecare efort trebuie să asigure stoparea fraudei. Trebuie să se audă tare şi clar mesajul că frauda va fi urmărită şi eliminată foarte ferm la nivel european şi la orice nivel.

  John Dalli, membru al Comisiei. − Dle preşedinte, onoraţi deputaţi, în numele colegului meu, dl comisar Šemeta, aş dori mai întâi să mulţumesc raportorului pentru raportul constructiv şi propunerile prezentate pentru îmbunătăţirea protecţiei intereselor financiare ale Uniunii.

Comisia apreciază faptul că Parlamentul subliniază ferm responsabilitatea comună a instituţiilor UE şi a statelor membre în această privinţă. Permiteţi-mi să fac câteva remarci.

În ceea ce priveşte raportarea neregulilor de către statele membre, OLAF a stabilit un nou sistem de raportare pe internet denumit IMS: sistemul de gestionare a neregulilor. Acesta a adus îmbunătăţiri considerabile în raportarea neregulilor de către statele membre, inclusiv cele pe care le criticaţi în raportul dvs. Fondurile structurale reprezintă o zonă de interes special, atât pentru Parlament, cât şi pentru Comisie. Comisia a luat măsuri ferme pentru a remedia slăbiciunile din zonele şi programele cele mai afectate în cadrul planului de acţiune pentru acţiuni structurale în 2008, inclusiv un exerciţiu amplu de simplificare.

Împreună cu colegii săi comisari, colegul meu, dl comisar Šemeta, va continua eforturile menite să reducă şi mai mult rata de eroare în politica de coeziune. Comisia va sprijini şi monitoriza statele membre pentru finalizarea programelor 2000-2006 şi se va asigura că sistemele de gestionare şi control din cadrul noii perioade de programare le va aduce beneficii. Mai mult, Comisia va stabili contacte cu autorităţile din statele membre pentru a se asigura că acestea îşi asumă pe deplin responsabilitatea în gestionarea comună, aşa cum a fost consolidată de noile dispoziţii ale Tratatului de la Lisabona.

S-a înregistrat un progres remarcabil în ceea ce priveşte transparenţa legată de beneficiarii fondurilor UE. În domeniul agriculturii, Consiliul a căzut de acord că publicarea beneficiarilor fondurilor este responsabilitatea statelor membre. Informaţiile trebuie să fie puse la dispoziţie pe un singur site web în fiecare stat membru, în acord cu principiul gestionării comune. Pentru a oferi o prezentare generală şi pentru a facilita accesul la site-urile web ale statelor membre, link-urile către aceste pagini se află pe site-ul web Europa.

Mă voi referi acum la OLAF. Îi mulţumesc dlui raportor pentru sprijinul ferm pe care îl declară în mod explicit pentru activitatea OLAF. Colegul meu, dl comisar Šemeta este pe deplin de acord cu faptul că Oficiul ar trebui să se concentreze asupra sarcinilor sale centrale de investigare, deşi OLAF are şi alte sarcini importante de îndeplinit, în special în domeniul prevenirii fraudei. De asemenea, dumnealui este de acord că OLAF ar trebui să pună accent pe cazurile mai importante şi că frauda la scară mică ar trebui să fie gestionată de alte organisme.

În 2008, OLAF a revizuit procedurile de monitorizare legate de cazurile OLAF prin stabilirea pragurilor minime. Dl comisar Šemeta a luat notă de comentariile dumneavoastră privind necesitatea colaborării OLAF cu serviciile de audit intern, lucru cu care este complet de acord. OLAF şi IAS cooperează îndeaproape din 2003. Acestea fac schimb de informaţii şi îşi furnizează reciproc servicii de formare specifică pentru ca membrii personalului lor să îşi îmbunătăţească cunoştinţele în domenii de interes reciproc. OLAF este dispus să coopereze încă şi mai strâns cu IAS.

În ceea ce priveşte drepturile procedurale, noul manual OLAF adoptat în decembrie 2008, care a fost transmis Parlamentului, oferă deja orientări cuprinzătoare anchetatorilor OLAF. Reguli mai detaliate privind drepturile procedurale vor fi incluse în propunerea legislativă de revizuire a regulamentului OLAF. În această privinţă, Comisia ar dori de asemenea să reamintească faptul că documentul de reflecţie privind reforma legislativă a OLAF va fi prezentat Parlamentului şi Consiliului înainte de vacanţa de vară.

Dl comisar Šemeta aşteaptă cu nerăbdare să prezinte această lucrare Comisiei pentru control bugetar în şedinţa din luna iulie. În ultimul rând, aşteaptă cu nerăbdare să lucreze cu Parlamentul ca aliat în sarcina de a îmbunătăţi eficienţa OLAF şi protecţia banilor contribuabililor europeni.

  Preşedinte. − Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) Lupta împotriva fraudei este o provocare crucială pe care Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să şi-o asume. Importanţa fondurilor publice angajate la rubrica politicii de coeziune cere o vigilenţă extremă, dată fiind posibilitatea de deturnare a acestor fonduri. Este în joc credibilitatea fondurilor structurale în ochii europenilor. În această privinţă, salut eforturile depuse de Comisia Europeană şi de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) pentru combaterea mai eficientă a fraudei. După cum subliniază raportorul, impactul financiar al neregulilor asupra acţiunilor structurale a scăzut semnificativ. Mai mult, creşterea numărului de nereguli raportate Comisiei confirmă progresul sistemelor de prevenire a fraudei. Este important ca statele membre şi Comisia să continue această luptă cu mare rigurozitate. Cu toate acestea, este de asemenea esenţial ca potenţialii beneficiari ai fondurilor structurale să nu fie descurajaţi prin restricţii prea dure. Frauda intenţionată este una, lipsa preciziei în organizarea proiectelor este alta. În vreme ce prima trebuie considerată o activitate infracţională, este important să se simplifice procedurile pentru a limita impactul celei de-a doua.

  Tamás Deutsch (PPE), în scris. – (HU) Criza care se manifestă în câteva ţări din zona euro lansează la adresa factorilor de decizie europeni un avertisment fără precedent de a proteja necondiţionat fondurile publice şi finanţele Comunităţii. Economia şi pieţele internaţionale reacţionează cu o sensibilitate excepţională la orice măsură luată de Uniunea Europeană, cum ar fi, de exemplu, pachetele de ajutor adoptate în ultimele zile. Economii naţionale întregi ar putea fi ameninţate dacă gestionarea crizei nu este realizată în mod adecvat şi la nivel european. Prin urmare, nu aş exagera dacă aş spune că lumea întreagă se uită la miniştrii noştri de finanţe şi la instituţiile europene. Până în acest moment, guvernele anumitor state membre, urmărindu-şi interesele personale şi funcţionând ca oligarhii, şi-au adus economiile în pragul falimentului şi au făcut ca orice perspectivă viitoare să fie de neatins pentru antreprenori, familii şi tineri calificaţi. Din acest motiv nu putem decât să salutăm intenţia raportorului de a extinde răspunderea statelor membre. În prezent, aceasta este una dintre chestiunile-cheie pentru o gestionare eficientă a situaţiilor de criză. Monitorizarea riguroasă, destinată să pună capăt epocii guvernelor corupte, este mai importantă decât niciodată în această perioadă critică.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Raportul referitor la lupta împotriva fraudei indică o evoluţie fundamental pozitivă. În perioada 2007-2008 a existat o reducere a efectelor financiare negative ale neregulilor în toate sectoarele. Cu toate acestea, nu s-a întâmplat la fel cu ajutorul de preaderare. Aici, efectele negative au crescut cu 90,6 %. În această privinţă, aş dori să subliniez că UE acordă ajutor financiar pentru „eforturile” de aderare la UE ale Turciei încă din 2002 şi sumele cresc în fiecare an. Pentru perioada 2007-2013, Turcia va primi suma de 4,84 miliarde de euro. Aşa stau lucrurile, chiar dacă Comisia este conştientă de faptul că Turcia nu înregistrează nici pe departe nivelul cerut de progres în ceea ce priveşte criteriile de aderare. Cu toate acestea, banii continuă să curgă, cu sume din ce în ce mai mari. Cel mai recent raport special elaborat de Curtea de Conturi Europeană declară, în plus, că, în ceea ce priveşte ajutorul de aderare pentru Turcia îndeosebi, banii sunt investiţi fără obiective suficient de explicite şi fără criterii de referinţă. Fără o strategie clară, banii sunt utilizaţi fără vreun plan specific şi într-un mod neconstructiv. Trebuie să stopăm această nebunie.

27. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: a se vedea procesul-verbal

28. Ridicarea şedinţei

(Şedinţa a fost închisă la ora 23.55)