Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2167(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0100/2010

Dezbateri :

PV 05/05/2010 - 26
CRE 05/05/2010 - 26

Voturi :

PV 06/05/2010 - 7.9
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0155

Dezbateri
Joi, 6 mai 2010 - Bruxelles Ediţie JO

12. Explicaţii privind votul (continuare)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 
 

  Preşedintele. − Ne-au mai rămas încă trei explicaţii privind voturile.

 
  
  

Raport: Andrea Cozzolino (A7-0100/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). Domnule preşedinte, salut faptul că numărul total de nereguli în modul de utilizare a fondurilor europene se află în scădere. Şi mai încurajator este faptul că numărul de nereguli a scăzut atât de abrupt în sectorul agricol, cu 34 %. Rolul puternic şi competitiv al OLAF este doar unul dintre factorii care au contribuit la îmbunătăţirea situaţiei. Salut propunerea inclusă în rezoluţia noastră, aceea de a spori cooperarea dintre statele membre în domeniul fiscalităţii.

Cu toate acestea, doresc să exprim adânca mea îngrijorare cu privire la faptul că activităţile frauduloase s-au înmulţit în noile state membre, în special în România şi Bulgaria. În UE-10 au crescut cu 8 %, în timp ce datoria pentru UE-2 a crescut cu 152 %. Doresc să îmi afirm sprijinul puternic față de apelurile adresate României şi Bulgariei de a-şi creste capacitatea administrativă de gestionare a fondurilor Uniunii Europene şi de a-şi îmbunătăţi la toate nivelurile supravegherea şi transparenţa procedurilor de achiziţii publice.

 
  
  

Raport: Tamás Deutsch (A7-0062/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). Domnule preşedinte, doresc în primul rând să-i mulţumesc dlui Deutsch pentru raportul său excelent. Discuţia concretă de astăzi şi rezoluţia noastră, pe care am susţinut-o, este un excelent punct de plecare pentru activităţile viitoare ale Băncii Europene de Investiţii, în special având în vedere strategia UE 2020.

În plus, doresc din nou să îndemn guvernele europene să ofere BEI o capacitate mai semnificativă de creditare a vecinilor noştri, în special a acelora din est, care au mare nevoie de împrumuturi şi investiţii şi care suferă şi ei din cauza efectelor crizei. Compatibilitatea dintre obiectivele politicii europene de vecinătate şi direcţiile de creditare ale BEI trebuie asigurate în viitor într-o măsură mai mare decât până acum.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: Atrocităţile în masă din Jos, Nigeria (RC-B7-0247/2010)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Domnule preşedinte, în ianuarie şi martie am fost martorii unor atrocităţi în masă în Nigeria care au cauzat moartea a câteva sute de persoane, inclusiv femei şi copii. În Nigeria este necesar, în primul rând, un proces de reconciliere şi o coexistenţă paşnică între musulmanii care trăiesc în nord şi creştinii care trăiesc în sud.

În al doilea rând, în ciuda faptului că Nigeria este unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, majoritatea locuitorilor din Nigeria trăiesc încă în sărăcie. Ei nu beneficiază de dezvoltarea generală a ţării, astfel încât corupţia, care este larg răspândită, trebuie să fie înfruntată şi combătută în mod serios şi eficient.

În al treilea rând, asistenţa Uniunii Europene pentru Nigeria trebuie să privească cele mai importante dintre probleme, cele mai sensibile subiecte, pentru a obţine măcar un progres vizibil în această ţară.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder (EFD).(NL) Domnule preşedinte, ultimele ştiri pe care le-am primit în această săptămână despre creştinii din Jos sunt extrem de îngrijorătoare. Chiar şi în ultimele săptămâni, cei de aceeaşi religie cu noi, creştinii, au fost găsiţi omorâţi în mai multe locuri din acest oraş nigerian. De exemplu, sâmbătă, 24 aprilie, membrii unei bande de tineri musulmani au omorât prin înjunghiere doi jurnalişti care lucrau pentru o publicaţie lunară cu caracter creştin. Făptaşii s-au folosit de telefoanele victimelor lor pentru a telefona prietenilor şi rudelor acestora din urmă, care nu bănuiau nimic, spunând: „i-am omorât pe toţi, veniţi şi vedeţi”.

Domnule preşedinte, aceasta este atmosfera tipică de violenţă şi lipsă de teamă faţă de consecinţe din Nigeria, ale cărei principale victime sunt creştinii şi care a generat de la începutul anului sute de victime in oraşul Jos şi împrejurimile acestuia. În mod semnificativ, unul dintre observatori a vorbit despre persecutare sistematică din motive religioase. Apelul său la comunitatea internaţională - şi în acest mod şi la instituţiile europene – este, în consecinţă, de a recunoaşte extremismul islamic ca fiind explicaţia de bază a situaţiei explozive din Nigeria, în special în cazul Jos-ului, care se află la intersecţia dintre nordul musulman şi sudul creştin.

Din nefericire - şi acestui aspect i se adresează criticile mele astăzi - acest lucru este cel pe care propunerea comună de rezoluţie nu îl face în mod explicit (a se vedea punctul 5). Propunerea de rezoluţie nu adoptă o poziţie fermă împotriva extremismului islamic prevalent în Nigeria; mai grav decât atât, se opune – şi citez – explicaţiilor simpliste bazate exclusiv pe religie. Eu însumi sunt împotriva explicaţiilor conform cărora ar fi o cauză unică, dar această simplificare excesivă din partea UE şi a acestei camere nu îi ajută pe creştinii nigerieni ale căror vieţi pendulează între speranţă şi teamă în aceste zile, ca să nu spunem mai mult. Acestea sunt criticile mele şi de aceea am preferat să mă abţin.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). Domnule preşedinte, cred că este înfricoşător că o ţară cu rezerve atât de mari de petrol cum este Nigeria a putut fi implicată în astfel de atrocităţi în masă, dar în acelaşi timp, împrumutând replica vicepreşedintelui Statelor Unite ale Americii, soluţia trebuie găsită în dialog, dialog, dialog asociat cu educaţie, educaţie, educaţie, astfel încât pacea să poată fi instaurată în ţară.

L-am apreciat pe Joe Binden când s-a referit la versul poetului irlandez William Butler Yeats: „o frumuseţe teribilă s-a născut”. Sperăm că frumuseţea teribilă poate fi transformată într-o frumuseţe minunată în Nigeria, unde pacea şi prosperitatea vor învinge. Uniunea Europeană are un rol important de jucat în această direcţie şi, într-adevăr, în discuţiile de astăzi, precum şi în vot, am marcat un reper. Apreciez foarte mult acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. Procesul-verbal al acestei şedinţe va fi depus spre aprobare de către Parlament la începutul următoarei şedinţe. Dacă nu există obiecţii, rezoluţiile adoptate în şedinţa de astăzi vor fi transmise de îndată destinatarilor şi organismelor nominalizate în cuprinsul lor.

 
  
  

Explicaţii scrise privind votul

 
  
  

Raport: Íñigo Méndez de Vigo (A7-0116-2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat pentru această recomandare, pentru că pune în lumină caracterul democratic, constructiv şi inovativ al convenţiilor de revizuire a tratatelor (de exemplu, Convenţia din 1999-2000, care a proiectat Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi Convenţia din 2002-2003, care a pregătit proiectul Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa), recunoscând în acelaşi timp caracterul până la urmă excepţional al revizuirii tratatelor, revizuire devenită necesară ca urmare a punerii în aplicare a măsurilor tranzitorii privind intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Pe scurt, sistemul convenţiei trebuie folosit deoarece avem de a face cu revizuiri ale tratatelor care merg dincolo de simple modificări provizorii, de ordin tehnic. De aceea, urmând exemplul raportorului dl Méndez de Vigo, cred că este bine că Parlamentul European ‘a aprobat propunerea Consiliului European de modificare a Protocolului nr. 36 printr-o conferinţă interguvernamentală, fără a convoca o convenţie’.

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward and Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris.. – (GA) Deputaţii Pat the Cope Gallagher şi Liam Aylward au atras atenţia asupra faptului că doar Irlanda şi Malta folosesc sistemul reprezentării proporţionale pentru alegerea deputaţilor în Parlamentul European. Irlanda de Nord foloseşte, de asemenea, sistemul reprezentării proporţionale pentru alegerile europene. Suntem absolut împotriva transpunerii unor sisteme electorale uniforme ori identice pentru alegerea deputaţilor în Parlamentul European. Încă de la fondarea statului irlandez, s-a demonstrat că reprezentarea proporţională este un sistem corect şi egal.

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. Acest vot s-a referit la posibilitatea de convocare a unei convenţii pentru revizuirea tratatelor în ceea ce priveşte măsurile tranzitorii privind componenţa Parlamentului European. Luând în considerare diferiţi factori, cum sunt convenţia care a avut loc din 22 februarie 2002 până la 18 iunie 2003, precum şi aceea care a redactat Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sunt de acord cu opinia exprimată de raportor de a susţine propunerea Consiliului de modificare a Protocolului nr. 36 mai degrabă prin organizarea unei conferinţe interguvernamentale decât prin convocarea unei convenţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris.(PT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a schimbat alcătuirea Parlamentului European care urmează să aibă 751 de membri, faţă de numai 736. Acesta va avea 18 membri noi din 12 state membre. Deoarece Tratatul de la Lisabona stabileşte o limită superioară în privinţa numărului de membri din fiecare stat membru, Germania are cu trei locuri mai puţin. Deoarece mandatul unui deputat în Parlament nu poate fi scurtat pe parcursul unei legislaturi, înseamnă că Parlamentul va avea temporar 754 de membri, fiind necesară modificarea tratatului, astfel încât să se ridice temporar restricţia de 751 de membri. Cred că ar fi fost preferabil să aplicăm această nouă compunere în alegerile din 2014 şi nu în cadrul legislaturii curente, dar recunosc că există un larg consens cu privire la punerea în aplicare imediată a acestor modificări. Din acest motiv, sunt de acord că conferinţa interguvernamentală, care va fi convocată numai pentru a adopta dispoziţiile provizorii tranzitorii la ceea ce a mai rămas din această legislatură, nu ar trebui precedată de o convenţie; în orice caz, această soluţie nu trebuie să constituie un precedent pentru viitor.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Păcatul sistemului european al convenţiilor, care aminteşte de experienţele americane şi franceze, a fost prezumţia existenţei unei legitimări pe care, de fapt, încă nu o avea la acel moment. Prin urmare, cred că convenţia, care a adoptat proiectul Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, a sfârşit prin a extrapola competenţele care îi fuseseră conferite. Mi-aş fi dorit din toată inima ca rezultatele să fi fost altele, dar nici timpul, nici circumstanţele nu au permis acest lucru. Cred, de aceea, că întoarcerea la formula conferinţelor interguvernamentale este calea cea mai realistă de a asigura dialogul dintre guvernele statelor membre, aceasta trebuind să-şi concentreze atenţia asupra problemelor specifice pe care este chemată să le rezolve, cum este aceea în privinţa căreia ne-am exprimat votul.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Am votat pentru decizia de a nu convoca o convenţie de revizuire a tratatelor în ceea ce priveşte măsurile tranzitorii privind componenţa Parlamentului European. Am votat în acest mod deoarece nu consider necesară convocarea unei convenţii pentru a aproba o modificare a dispoziţiilor Tratatului de la Maastricht. Sunt de acord că Consiliul trebuie să modifice Protocolul nr. 36 în cadrul unei conferinţe interguvernamentale, fără a convoca o convenţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL) Sunt de acord în totalitate cu autorul raportului şi doresc din nou să aduc aminte că, în marea majoritate a statelor membre, noii membri ai Parlamentului au fost deja desemnaţi conform reglementărilor actuale. Aşteptăm de aceea introducerea propunerii Consiliului privind modificarea Protocolului nr. 36. Aceasta va permite membrilor adiţionali să vină la Parlament ca observatori imediat după aprobarea modificării protocolului, iar odată cu intrarea în vigoare a modificării, noii noştri colegi vor putea să înceapă să lucreze ca deputaţi în Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) Raportorul este împotriva unei convenţii, pentru că modificările tratatului sunt doar măsuri tranzitorii. Eu nu văd situaţia în acelaşi mod, deoarece se pun şi probleme de ordin democratic. Franţa are un sistem electoral diferit şi, în consecinţă, nu are opţiunea de a promova membrii aleşi în mod direct şi democratic pe o listă. Din acest motiv, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. (ET) Dacă analizăm această situaţie foarte detaliat şi din punct de vedere legal, decizia pe care o luăm va modifica Tratatul de la Lisabona, care are în vedere convocarea unei convenţii. Cu toate acestea, având în vedere faptul că acţiunea are un obiect limitat, care se referă strict la un amendament tranzitoriu, m-am bazat pe principiul proporţionalităţii şi am susţinut soluţia tranzitorie nominalizată de cei 479 de colegi: aceea de a oferi dreptul de a decide unei conferinţe interguvernamentale mai degrabă decât a convoca o convenţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. Am votat împotriva acestui raport, pentru că sunt împotriva ideii de a nu convoca o convenţie în vederea modificării tratatelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Rafał Trzaskowski (PPE), în scris.(PL) Decizia de a nu convoca o convenţie a fost una dintre cele mai dificile decizii referitoare la introducerea celor 18 noi membri în Parlament. Am luat această decizie în special din respect pentru acest instrument, al cărui obiectiv este să accentueze caracterul legitim al deciziilor referitoare la dreptul fundamental al UE. Acesta nu este un precedent pentru viitor. Toate chestiunile importante referitoare la modificările tratatelor, cum este procedura electorală, vor necesita totuşi convocarea unei convenţii. Doresc să mulţumesc raportorului, dl Méndez de Vigo, şi coordonatorilor pentru luarea acestei decizii, pentru că nu a fost uşor. Avem o problemă cu desemnarea celor 18 noi membri, pentru că unele state membre nu au folosit procedura potrivită. Am decis, cu toate acestea, că cel mai important principiu este reprezentativitatea. Înainte de toate, această cameră trebuie să aibă o reprezentare echilibrată cât mai repede posibil. De aceea cerem statelor membre să încheie acest proces cât mai repede posibil, încredinţându-se în acelaşi timp că toţi membrii vor fi aleşi prin alegeri directe.

 
  
  

Raport: Íñigo Méndez de Vigo (A7-0115-2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Am votat pentru excelentul raport întocmit de colegul meu, dl Méndez de Vigo. O măsură tranzitorie trebuie de fapt găsită pentru a reconcilia respectul pentru Tratatul de la Lisabona cu articolul 5 din Actul din 1976 referitor la alegerea membrilor Parlamentului European prin sufragiu universal direct. Este deci necesar să mărim numărul deputaţilor în Parlamentul European la 754 pentru perioada rămasă din legislatura 2009-2014.

Mai mult, sunt mulţumită de formularea de la punctul 6 al acestui raport, care cere un sistem uniform de alegere a deputaţilor în PE: ‘„anunţă Consiliul European că intenţionează să redacteze în curând propuneri de stabilire a dispoziţiilor necesare pentru alegerea membrilor săi prin vot universal direct, în conformitate cu o procedură uniformă în toate statele membre şi în conformitate cu principiile comune tuturor statelor membre, iar Parlamentul va iniţia această reformă electorală în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi cu articolul 223 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; insistă, în continuare, să se convoace o Convenţie, dedicată reformei Parlamentului European, care să pregătească revizuirea tratatelor.”

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. (FR) Parlamentul European a fost de acord ca 18 membri ai săi să se alăture camerei în timpul acestei legislaturi. Acest acord înseamnă că Parlamentul, care a fost ales în iunie 2009 în baza procedurii prevăzute de Tratatul de la Nisa, respectă Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Am votat împotrivă şi am făcut-o pentru un singur motiv care, în opinia mea, este extrem de important: în timpul alegerilor europene din iunie 2009, multe dintre statele membre au crezut că este plauzibilă şi iminentă ratificarea Tratatului de la Lisabona. În consecinţă, au adaptat modul în care alegerile s-au organizat. Acesta nu a fost şi cazul Franţei, care nu a făcut niciun fel de pregătiri pentru a asigura o tranziţie lipsită de dificultăţi, de la un număr de 72, la unul de 74 de deputaţi în PE.

Soluţia găsită în final - aceea de a desemna doi membri ai Adunării Naţionale - este inacceptabilă. Din 1979, deputaţii în PE sunt aleşi prin sufragiu universal direct de către cetăţenii europeni, şi nu desemnaţi de adunările naţionale. Datorită sufragiului universal direct, suntem îndreptăţiţi să vorbim în numele tuturor cetăţenilor europeni. Faptul că Parlamentul a acceptat compromisul francez stabileşte un precedent îngrijorător în sensul propriului eşec de a respecta tratatele.

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Bradbourn (ECR), în scris. Salutăm măsurile prin care celor 18 membri în plus li se va permite să îşi ocupe locurile în Parlamentul European. Cu toate acestea, ei nu ar trebui să se bucure de statutul de observator înainte de momentul intrării în vigoare a măsurilor tranzitorii, când vor putea să îşi ocupe locurile ca membri deplini ai Parlamentului. Ca observatori, noii membri ar fi îndreptăţiţi la salarii şi cheltuieli înainte de a putea să voteze. Acesta este un lucru greşit şi, de aceea, delegaţia noastră a votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris. (FR) Trebuie să critic virulent decizia Franţei referitoare la desemnarea a doi deputaţi în plus în PE convocaţi să îşi ocupe locurile în Parlamentul European datorită intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Spre deosebire de celelalte 11 ţări europene afectate de această reformă, care au anticipat alegerea şi care bineînţeles că s-au bazat pe rezultatele alegerilor din iunie 2009, guvernul francez a decis ca, în ceea ce-l priveşte, să desemneze într-o manieră simplistă membri ai parlamentului naţional: aceasta este o ruşine pentru democraţie.

În plus, noi, socialiştii francezi, nu credem că ceilalţi 16 deputaţi în PE ar trebui să fie obligaţi să plătească preţul lipsei complete de pregătire din partea Franţei şi de aceea, în final, am pledat în favoarea lansării unei CIG (conferinţe interguvernamentale) care va permite acestor deputaţi în Parlamentul European – ca observatori mai întâi – să vină şi să îşi joace rolul lor de reprezentanţi ai cetăţenilor europeni, care i-au ales cu acest unic scop în minte.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris.(PT) Ultimele alegeri europene (2009) au avut loc înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, astfel încât componenţa Parlamentului era încă aceeaşi cu cea stabilită de Tratatul de la Nisa (736 de deputați). Consiliul European a fost de acord cu proiectul referitor la componenţă propus de Parlament în 2007, mărind numărul de la 750 la 751. Consider că este preferabil ca noua componenţă a Parlamentului European să fie aplicată abia la următoarele alegeri europene din 2014. Cu toate acestea, există un larg consens în sensul că acest lucru ar trebui făcut acum. Va fi deci necesar să se reglementeze modul în care vor fi aleşi cei 18 noi membri (din 12 state membre). Noul tratat stabileşte o limită superioară în privinţa numărului de deputaţi în PE din fiecare stat membru, aceasta însemnând că Germania va pierde trei locuri. Din moment ce nu este posibil ca mandatul unui deputat în PE să fie scurtat în timpul unei legislaturi, înseamnă că Parlamentul va avea temporar 754 de membri. Sunt de acord cu raportorul dl Mendez de Vigo atunci când recomandă ca noii membri să îşi ocupe locurile în aceeaşi zi pentru a evita distorsiunile regionale ale reprezentării în Parlament. Nu sunt de acord cu posibilitatea ca noii membri să fie desemnaţi de autorităţile naţionale. Pentru a se bucura de legitimitate, cred că membrii trebuie să fie aleşi.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Tratatul de la Lisabona măreşte numărul deputaţilor în PE de la 736 la 751. Cu toate acestea, deoarece alegerile din 2009 au avut loc înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, doar 736 de deputaţi în PE au fost aleşi. De aceea, Parlamentul nostru a trebuit să adopte noi dispoziţii referitoare la componenţa sa pentru perioada care a mai rămas din această legislatură. Delegaţia Mişcării Democratice nu a votat în favoarea acestui text din două motive. Nu poate fi de acord cu propunerea Consiliului de a convoca o conferinţă interguvernamentală (CIG) fără a avea o convenţie compusă din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale, şefi de stat şi de guvern, Parlament şi Comisie. Această procedură accelerată „violează” nu numai spiritul, ci şi litera tratatelor. Stabileşte şi un nefericit precedent. Desemnarea a doi membri ai parlamentului naţional francez printre cei 18 noi deputaţi în PE suplimentari constituie un atac serios îndreptat împotriva legislaţiei primare, care stipulează că deputaţii în PE trebuie să fie aleşi prin sufragiu universal direct, şi nu să fie desemnaţi de parlamentele naţionale. Singurul rezultat pozitiv al acestui episod va fi faptul că a atras atenţia, atât asupra necesităţii de a reforma pe termen lung procedura electorală a Parlamentului, cât şi asupra solicitării pe care o facem de mult timp, ca un procent dintre deputaţi în PE să fie aleşi într-o circumscripţie electorală europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris.(PT) Am votat pentru acest raport deoarece susţine că cei 18 deputaţi în PE suplimentari din cele 12 state membre pot să-şi ocupe locurile după ce sunt aleşi. Este regretabil că Consiliul nu a adoptat măsurile necesare la timp pentru a permite acestor membri să îşi ocupe locurile imediat după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Faptul că Tratatul de la Lisabona nu a intrat în vigoare la timp ca să poată fi aplicat de îndată în cazul alegerilor pentru legislatura 2009-2014 a Parlamentului European a condus la o problemă care cred că a sfârşit prin a fi rezolvată într-o manieră raţională şi care reflectă dificultăţile inevitabile ale perioadelor de tranziţie. În consecinţă, deşi nu ar avea sens şi nu ar fi nici legitim să îi lipsim pe membrii aleşi de mandatele lor, nu ar fi rezonabil nici să împiedicăm acele state membre care beneficiază de o mărire a numărului reprezentanţilor lor să îi desemneze conform legislaţiei care reglementează sistemele lor electorale. Circumstanţele excepţionale justifică pe deplin soluţiile excepţionale adoptate.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Mărirea numărului total al deputaţi în PE cu 15 (de la cei 736 stipulaţi în Tratatul de la Nisa la 751), cu 18 locuri suplimentare destinate a fi distribuite între 12 state membre, a fost adoptată. Germaniei i s-au alocat cu trei locuri mai puţin, având în vedere numărul maxim prevăzut de Tratatul UE. Tratatul de la Lisabona nu a intrat în vigoare înainte de alegerile europene din 2009, astfel încât acestea din urmă au fost organizate în conformitate cu dispoziţiile Tratatului de la Nisa, acest lucru însemnând că Parlamentul European are în acest moment 736 de membri în loc de 751. Pe de altă parte, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona înseamnă că 18 deputaţi în PE suplimentari din cele 12 state membre pot în mod legitim să îşi ocupe locurile. Nu este posibilă scurtarea mandatului unui deputat în PE pe parcursul unei legislaturi sau, prin urmare, reducerea numărul actual al deputaţilor în PE din delegaţia germană cu trei. De aceea mi-am însuşit opinia că modificarea Protocolului nr. 36 cerută de Consiliul European derivă direct din noile dispoziţii ale Tratatului de la Lisabona şi este o soluţie validă care va permite tuturor acelor state membre care au dreptul la locuri suplimentare să-şi desemneze deputaţii în PE necesari. Aceşti 18 deputaţi în PE trebuie să-şi preia locurile în Parlament în acelaşi timp pentru a nu dezechilibra balanţa naţionalităţilor din cameră.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) Aşa cum am susţinut şi după cum poate fi observat în acest raport, Tratatul de la Lisabona nu numai că implementează politici neoliberale, militariste şi federaliste, dar este şi un instrument plin de ambiguităţi şi contradicţii cum sunt cele exprimate în Protocolul nr. 36 privind componenţa Parlamentului European. Aroganţa celor care au promovat tratatul a fost atât de mare încât i-a împiedicat să facă aceste dispoziţii flexibile, deoarece au făcut totul să evite organizarea referendumurilor pentru a scăpa de votul cetăţenilor din ţările UE şi de repetarea votului negativ exprimat de olandezi şi francezi în privinţa aşa-numitului „Tratat Constituţional”. Irlandezii au spus, de asemenea, nu acestei caricaturi de text şi numai după multă presiune şi şantaj votul lor a fost obţinut, dar abia după alegerile europene.

Acest raport a evidenţiat încercarea unor deputaţi în PE de a masca traiectoria federalistă a UE prin invocarea unei legitimităţi democratice pe care tratatul nu o are. De asemenea, aceşti membri încearcă atât să subordoneze şi mai mult legislaţiile naţionale intereselor UE, cu propuneri îndreptate către stabilirea unei proceduri electorale uniforme în toate statele membre, care este o competenţă suverană a fiecărui stat membru, cât şi să ceară convocarea unei convenţii însărcinate cu reforma Parlamentului European în vederea pregătirii pentru revizuirea tratatelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Faptul că tratatele sunt revizuite prin intermediul unei conferinţe interguvernamentale sau prin intermediul unei convenţii nu schimbă cu nimic esenţa problemei. Fie că a fost sau nu din incompetenţă, neglijenţă sau calcul politic greşit, o singură ţară, Franţa, a refuzat să prevadă consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra reprezentării sale în Parlamentul European, în pofida cererilor repetate ale câtorva grupuri politice, printre care şi al meu. În consecinţă, astăzi Franţa este singura dintre cele 27 care intenţionează să desemneze doi noi deputaţi în PE prin mijloacele indirecte ale unei decizii a parlamentului naţional, al cărui sistem de vot este cu totul nedrept. Toate acestea sunt în contradicţie cu tratatele însele şi în contradicţie cu Actul din 1976, care prevede alegerea deputaţi în PE prin sufragiu universal direct. Mai mult, complice la aceasta este Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, care, deşi a suferit la alegerile din 2009 o severă lovitură, va moşteni unul dintre cele două locuri suplimentare. Acestea sunt aranjamente între prieteni cu susţinerea acestui Parlament. Din nefericire, pentru a abate atenţia de la această anomalie, raportorul se ascunde în spatele caracterului temporar al măsurii. Temporar? Noii deputaţi în PE francezi îşi vor desfăşura activitatea timp de patru ani, ceea ce înseamnă mai mult de 80 % dintr-o legislatură parlamentară. M-aş fi aşteptat ca colegul nostru să fi fost mai ferm atât în privinţa valorii cuvintelor, cât şi în privinţa apărării principiilor democratice.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris.(FR) Am votat pentru câteva amendamente care îşi propun să sublinieze natura inacceptabilă a alegerii făcute de Franţa, care desemnează membri ai parlamentului său naţional să-şi desfăşoare activitatea în Parlamentul European alături de alţi 16 care, în ceea ce îi priveşte, au participat la alegerile din 7 iunie 2009. Această alegere, făcută în mod clar pe fundalul unei totale lipse de pregătire, funcţionează în opinia mea împotriva principiilor fundamentale democratice şi ridică întrebări importante despre legitimitatea democratică a Parlamentului European. Pe de altă parte, nu trebuie să blocăm sosirea celorlalţi deputaţi în PE, a căror desemnare este în perfectă concordanţă cu spiritul tratatelor. Acest subiect demonstrează doar cât de important este pentru noi să ne conferim în viitor o metodă uniformă de desemnare a deputaţilor în PE prin sufragiu universal direct, înfăptuind această reformă prin intermediul unei convenţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. Am votat împotriva acestui raport din cauza principalului nostru amendament în care susţineam că deputaţi în PE ar trebui aleşi prin sufragiu universal direct.

 
  
  

Raport: Íñigo Méndez de Vigo (A7-0115/2010 – A7-0116-2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Casini (PPE), în scris.(IT) Mi-am exprimat votul care este categoric în favoarea celor două rapoarte întocmite de dl Méndez de Vigo. Sunt mulţumit din două motive: deoarece comitetul pe care îl prezidez a acţionat prompt, ajungând la un acord provizoriu, şi pentru că acel acord a pregătit calea pentru cel la care s-a ajuns astăzi în plen printr-o majoritate largă.

Din această perspectivă, am sprijinit ideea de a vota împotriva punctului 5, introdus printr-un amendament al meu prezentat în comisie, pentru a evidenţia faptul că desemnarea a 18 noi membri va trebui să respecte în cât mai mare măsură dispoziţiile Actului electoral din 1976, care prevede ca membrii să fie aleşi direct de către cetăţenii europeni. Astfel, preferinţa va trebui să fie pentru o metodă automată, care să permită candidaţilor cu cele mai multe dintre voturile exprimate în favoarea celor ce nu au fost aleşi în ultimele alegeri europene să se alăture Parlamentului. Cu toate acestea, dacă sistemul electoral naţional nu permite un astfel de calcul, abia atunci putem recurge la desemnarea de către parlamentele naţionale.

 
  
  

Propuneri de rezoluţie: Kârgâzstan (RC-B7-0246/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) Criza politică din Kârgâzstan este încă un alt episod în destabilizarea regiunii Asiei Centrale, o regiune despre care ştim că este crucială atât pentru Europa, având în vedere importanţa subiectului referitor la locul de unde ne obţinem energia şi materiile prime, cât şi pentru America şi Rusia, având în vedere poziţia strategică a ţării. Acesta este, din nefericire, rezultatul dezamăgitor al revoluţiei din 2005, care a născut speranţe de schimbare reală în dinamica politică a micuţei foste republici sovietice şi care părea să vestească, împreună cu evenimentele din aceiaşi ani din Ucraina şi Georgia, un viitor geopolitic mai calm în întreaga regiune. Din nefericire, astăzi, Kârgâzstanul culege fructele amare ale unei schimbări care nu s-a produs, iar rezoluţia pe care o votăm conţine orientările cuvenite şi necesare pe care această cameră trebuie să le ofere organismelor europene care vor fi implicate direct în subiectul kârgâz în forumurile internaţionale şi diplomatice. Speranţa este că Comisia şi Consiliul vor lucra împreună şi coerent asupra acestor orientări şi, cel mai important, o vor face într-o manieră urgentă, care din nefericire a lipsit impardonabil în alte cazuri chiar recente. Am votat în favoarea unei propuneri de rezoluţie cu speranţa sinceră că acţiunea europeană va avea un impact pozitiv asupra stabilizării Kârgâzstanului.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Un produs al dezintegrării fostei Uniuni Sovietice, Kârgâzstanul este disputat de marile puteri şi pare să fi decăzut într-un proces de agitaţie politică şi de dezintegrare a structurii politice şi sociale, care trebuie monitorizat mai bine de instituţiile europene şi guvernele statelor membre. Relativa lipsă de cunoaştere a Europei, în ceea ce priveşte republicile din Asia Centrală, trebuie remediată şi trebuie căutate canale de relaţionare şi comunicare în vederea asigurării unui acces îmbunătăţit la mai multă informaţie şi la monitorizarea mai amănunţită a situaţiilor respective. Doresc să salut fermitatea Uniunii Europene dovedită prin plasarea în centrul agendei sale pentru Kârgâzstan a subiectelor libertăţii, democraţiei şi drepturilor omului. Sper, de asemenea, că guvernul provizoriu se dovedeşte la fel de înţelept pe cât afirmă şi iniţiază reforme care să nu omită să ia în considerare aceste subiecte. Anunţarea organizării alegerilor şi a unui referendum constituţional constituie un semnal încurajator pentru viitorul apropiat.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Conform observatorilor independenţi, alegerile prezidenţiale de anul trecut din Kârgâzstan, în care Kurmanbek Bakiev a fost reales, au fost compromise de fraude masive. Mai mult, după promisiunile democratice iniţiale, guvernarea lui Bakiev a devenit autoritară. Ca urmare a demonstraţiilor în masă, preşedintele Bakiev a fost forţat să fugă din capitală, iar locul său a fost luat de un guvern provizoriu condus de liderul opoziţiei, Roza Otunbaieva, care a emis un decret de succesiune a puterii şi un ordin de respectare a constituţiei kârgâze. Bakiev a fugit din ţară pentru a căuta refugiu în Kazahstan. Kârgâzstanul atrage un interes special din partea Statelor Unite ale Americii şi Rusiei datorită poziţiei strategice pe care o deţine în mijlocul Asiei Centrale. UE şi Asia Centrală împart aceleaşi provocări referitoare la energie, la lupta împotriva schimbărilor climatice, la controlul traficului de droguri şi la lupta împotriva terorismului. Din acest motiv, UE trebuie să se implice activ alături de guvernul provizoriu în vederea explorării şi exploatării posibilităţilor de promovare a bunei guvernări, a independenţei sistemului judiciar şi a altor obiective ale UE prevăzute în strategia pentru Asia Centrală.

 
  
MPphoto
 
 

  Jacek Olgierd Kurski (ECR), în scris.(PL) În calitate de coautor al propunerii de rezoluţie a Parlamentului European referitoare la Kârgâzstan, doresc să exprim mulţumirile mele adresate colegilor care astăzi au votat în favoarea acestui document. Demnă de menţionat este intenţia anunţată de guvernul interimar din Kârgâzstan de a începe să lucreze asupra unei reforme constituţionale şi asupra punerii rapide a bazelor de organizare a unor alegeri democratice parlamentare. Aceasta explică apelul adresat guvernului interimar de a îndeplini obligaţiile internaţionale ale Kârgâzstanului şi de a se asigura că procesul electoral va fi unul liber şi corect. Urmărim evenimentele din Kârgâzstan cu îngrijorare şi aceasta include menţinerea unui coridor de aprovizionare neîntreruptă pentru NATO şi alte forţe internaţionale care sunt parte a misiunii din Afganistan. Este esenţial ca Uniunea Europeană şi Parlamentul European să monitorizeze cu foarte mare atenţie situaţia din Kârgâzstan, să acorde asistenţa esenţială şi să sprijine dialogul dintre toate grupurile societăţii kârgâze.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE), în scris.(PL) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie referitoare la Kârgâzstan, pentru că, în calitate de membru al delegaţiei pentru Asia Centrală, sunt obligat să dau măcar acest sprijin unei naţiuni care în săptămânile recente s-a aflat într-o situaţie atât de dificilă. Rezoluţia cheamă la încetarea violenţei şi la stabilirea unui dialog între părţile implicate în conflict, la respectarea dreptului la libertate, drepturilor omului şi principiilor statului de drept şi accentuează importanţa unui cadru constituţional coerent şi stabil în asigurarea democraţiei. Cred, de aceea, că programul de ajutor internaţional trebuie transpus în realitate cât mai repede posibil şi că UE trebuie să-şi asume rolul de lider al programului.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris.(PT) Situaţia actuală din Kârgâzstan este îngrijorătoare, în primul rând, pentru că este o ţară situată într-o zonă foarte importantă a Asiei Centrale, având o poziţie geostrategică prin situarea lângă Afganistan şi în vecinătatea Văii Fergana. Este necesară o investigare a evenimentelor care să fie condusă de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru stabilirea responsabilităţilor. Este important ca reprezentantul special pentru Asia Centrală să urmărească situaţia şi să lucreze foarte îndeaproape cu Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi vice-preşedintă a Comisiei Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris.(PL) Propunerea de rezoluţie a Parlamentului European nr. RC-B7-0246/2010 din 6 mai 2010 referitoare la situaţia din Kârgâzstan este vocea comună a Europei adresată Kârgâzstanului şi autorităţilor sale. Propunerea de rezoluţie referitoare la Kârgâzstan este un semnal important din partea Uniunii Europene şi a întregii Europe. Trebuie să arătăm, şi nu numai prin rezoluţii ca aceasta, atât cetăţenilor, cât şi autorităţilor din Kârgâzstan, că noi sprijinim întărirea democraţiei şi dezvoltarea societăţii, securitatea populaţiei şi creşterea durabilă.

Parlamentul European trebuie să fie o instituţie care sprijină toate perspectivele democratice şi care nu acceptă nici o abatere de la acest drum. Schimbările din Kârgâzstan sunt o consecinţă a ultimilor ani şi a speranţelor de natură tranzitorie asociate cu Revoluţia Lalelelor. Nici fraudele electorale şi nici formele mai uşoare de autoritarism care au început să se manifeste în Kârgâzstan nu pot fi şi nu vor fi chestiuni indiferente. Singurele măsuri pe care putem să le susţinem şi pe care le vom susţine sunt cele democratice, pentru că ele formează temelia Uniunii Europene. Nu poate să existe din partea noastră niciun fel de acceptare a altor măsuri. Sper ca rezoluţia referitoare la Kârgâzstan să fie doar unul dintre paşii pe care îi vom face. Întreaga Europă aşteaptă acest lucru de la noi.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. Am votat, alături de marea majoritate, în favoarea rezoluţiei şi a celor două amendamente aduse acesteia pe parcursul votării.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilja Savisaar (ALDE), în scris. (ET) Evenimentele de la începutul lunii aprilie din Kârgâzstan, deja acum mai bine de o lună, au avut un impact substanţial asupra situaţiei guvernamentale interne din ţară şi asupra relaţiilor internaţionale. Din această cauză, Rusia şi-a mărit influenţa militară şi economică în Kârgâzstan, ceea ce era previzibil, având în vedere legăturile economice anterioare dintre cele două ţări. În acelaşi timp, Rusia a promis să ofere sprijin economic, atât prin sprijin financiar direct, cât şi prin practicarea unor preţuri preferenţiale la vânzarea gazelor naturale şi a produselor petroliere. Raportul de astăzi atrage în mare măsură atenţia asupra faptului că Uniunea Europeană şi ONU trebuie să ajute la asigurarea alegerii unui guvern democratic şi la eliminarea încălcării drepturilor omului în această ţară.

Este cu siguranţă adevărat că există acolo dorinţa de a reduce corupţia din sistemul public şi din justiţie, ceea ce probabil va face necesară reformarea sistemului public şi garantarea independenţei justiţiei. Toate acestea sunt însă în strânsă legătură cu situaţia economică a ţării şi, de aceea, este necesară cooperarea dintre UE, ONU şi Rusia, pentru că, în caz contrar, Kârgâzstanului nu i se va acorda importanţă; în schimb, „marile puteri” vor încerca mai degrabă să folosească întreaga situaţie pentru atingerea intereselor proprii. De aceea sprijin această rezoluţie care cere tuturor părţilor implicate să coopereze pentru a asigura respectarea drepturilor omului şi instaurarea democraţiei, reformarea sectorului public şi independenţa justiţiei. Cu toate acestea, cred că va trece ceva timp înainte ca această ţară să ajungă la nivelul de democratizare dorit, având în vedere faptul că, pentru atingerea acestui deziderat, desemnările vor trebui să se facă în urma unor concursuri transparente, şi nu prin desemnarea membrilor familiei.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: Autovehiculele electrice (B7-0261/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris.(PT) Consider binevenită recenta comunicare privind vehiculele nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic. Lansarea pe piaţă a autovehiculelor electrice ar putea să constituie un avantaj competitiv pentru industria europeană. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că Europa este în prezent lider mondial în sectorul automobilelor şi nu putem pune în pericol acest avantaj competitiv. Fac un apel la Comisie şi statele membre să asigure condiţiile necesare creării unei pieţe interne a autovehiculelor electrice. Doresc, de asemenea, să lansez un avertisment cu privire la necesitatea armonizării standardelor referitoare la baterii şi la punctele de încărcare compatibile din diversele state membre. În plus, este important să creăm stimulente fiscale, practicând preţuri ale electricităţii adaptate puterii de cumpărare a consumatorilor. Un alt factor esenţial va fi modernizarea reţelelor electrice. Fac un apel la creşterea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare în domeniul bateriilor şi al reţelelor electrice, pentru a eficientiza utilizarea materiilor prime. Cer, în consecinţă, depunerea tuturor eforturilor pentru menţinerea rolului Europei de lider mondial în industria autovehiculelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat pentru propunerea de rezoluţie, deoarece cred că autovehiculele electrice pot contribui la atingerea obiectivelor prioritare prevăzute de strategia Europa 2020, care constau în dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovaţie şi promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor; cu alte cuvinte, o economie mai competitivă şi care respectă mediul înconjurător.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Într-un moment în care o dezbatere asupra emisiilor de CO2 a devenit de neevitat, pentru că este un subiect central al discuţiei despre schimbările climatice, atunci când volatilitatea preţurilor combustibilului a făcut ca dependenţa actuală de petrol şi derivaţii săi să fie nesustenabilă, cel puţin pe termen lung, este important să găsim alternative. Din acest motiv, inovarea pusă în slujba necesităţilor economice şi sociale trebuie să caute soluţii viabile din punct de vedere economic şi ştiinţific. Autovehiculele electrice constituie o inovaţie importantă cu un mare potenţial de piaţă, în special pe termen lung, din cauza emisiilor scăzute de CO2 şi alţi poluanţi, a eficienţei energetice îmbunătăţite şi a promovării inovaţiei bazate pe avans tehnologic. Având în vedere cele de mai sus, trebuie să existe o strategie europeană pentru autovehiculele electrice, care să sprijine industria de profil în dezvoltarea de tehnologii viabile şi ecologice şi care să creeze o piaţă unică a vehiculelor electrice. Cu toate acestea, trebuie din nou să avertizez că stabilirea unei strategii europene nu trebuie să însemne elaborarea unei multitudini de reglementări complexe, care să împovăreze industria de profil şi care să pună în pericol viabilitatea şi dezvoltarea acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Provocările generate de schimbările climatice, emisiile de CO2 şi alţi poluanţi şi volatilitatea preţurilor la combustibil au creat un climat favorabil dezvoltării la nivel global a construcţiei de vehicule electrice. Vehiculele electrice contribuie la atingerea obiectivelor prioritare prevăzute de strategia „Europa 2020”, mai exact la consolidarea inovării şi cunoaşterii (creştere inteligentă), la promovarea unei economii mai ecologice şi mai eficiente din punctul de vedere al resurselor (creştere durabilă) şi la creşterea economică prin crearea de locuri de muncă (creşterea prin incluziune). Este important ca, prin cercetare şi inovare, costurile ridicate ale vehiculelor electrice, generate în principal de costurile ridicate ale bateriilor, să scadă. De aceea, salut atât prioritatea acordată de Preşedinţia spaniolă dezvoltării vehiculelor electrice, în contextul luptei împotriva schimbărilor climatice, cât şi comunicarea Comisiei referitoare la strategia europeană privind vehiculele ecologice şi eficiente din punct de vedere energetic din 27 aprilie 2010. Cred că trebuie create condiţiile existenţei unei pieţe unice a vehiculelor electrice, garantând în acelaşi timp coordonarea eficientă a politicilor la nivelul UE, pentru a evita orice impact negativ în special asupra ocupării forţei de muncă. În plus, această coordonare încurajează compatibilitatea şi interoperabilitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris.(PT) Credem că dezvoltarea automobilelor electrice este necesară ca alternativă la vehiculele care utilizează combustibili fosili. În faţa poluării atmosferice asociată acestora din urmă şi a epuizării inexorabile în câteva zeci de ani a rezervelor de combustibili fosili, în special a petrolului, în ipoteza nefericită, dar destul de probabilă, că actualele paradigme energetice persistă, dezvoltarea automobilelor electrice se impune ca o importantă variantă ce trebuie analizată. Cu toate acestea, limitările şi problemele asociate acestor vehicule, pe care le-am menţionat în cadrul dezbaterilor, nu trebuie ignorate. Aşa cum am spus, aceste probleme şi limitări fac nerecomandabilă asumarea riscurilor economice şi de publicitate. În schimb, ele avertizează asupra necesităţii de a continua cercetarea şi dezvoltarea în vederea îmbunătăţirii caracteristicilor vehiculelor electrice şi de a reduce costurile acestora. „Obiectivul unui sistem de transport în mare parte decarbonizat până în 2050”, care este menţionat în acest raport, trebuie să implice în primul rând creşterea semnificativă a perfecţionării unor tipuri variate de transport în masă şi de transport public şi promovarea folosirii lor, pentru a le face accesibile tuturor; vehiculele electrice trebuie să fie puternic reprezentate în cadrul acestui proces.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie care face posibilă, printre altele, standardizarea încărcătoarelor pentru autovehiculele electrice, din moment ce Uniunea Europeană şi concetăţenii noştri au doar de câştigat din dezvoltarea unei pieţe europene a automobilelor electrice, şi chiar şi din crearea unei pieţe globale. În consecinţă, aceste măsuri consolidează poziţia Uniunii Europene în cadrul luptei împotriva poluării şi în protejarea mediului înconjurător, prin încurajarea folosirii vehiculelor nepoluante, indiferent de tipul acestora. Acestea facilitează, de asemenea, sprijinul acordat cercetării şi inovării, influenţând pozitiv competitivitatea Uniunii Europene în domeniul tehnologiei. Adoptarea acestei propuneri de rezoluţie este posibil să marcheze începutul unui nou model societal care ia în considerare multiplele provocări (de ordin social, tehnologic, demografic, referitoare la mediul înconjurător şi aşa mai departe). Mă bazez pe celelalte instituţii europene să ne sprijine în această iniţiativă.

 
  
MPphoto
 
 

  Iosif Matula (PPE), în scris. − Susţin promovarea vehiculelor electrice ca o prioritate pe termen mediu şi lung. Este necesar să identificăm metode pentru a încuraja statele membre să pună în aplicare strategii comune privind standardizarea vehiculelor electrice. Reuşita acestei strategii va însemna fără îndoială costuri mai reduse pentru utilizatori, iar astfel, vehiculele electrice vor deveni mai atractive. Lipsa unei coordonări la nivel european însemna costuri mari nu numai pentru utilizatori. Producătorii industriali vor fi nevoiţi să îşi uniformizeze parametri industriali diferiţi, ceea ce se va reflecta direct asupra costurilor. De aceea, susţin că, dacă vrem ca lucrurile să meargă în direcţia dorită, este necesar să ne concentrăm asupra procedurilor de standardizare. Este necesar să identificăm metode prin care să încurajăm consumatorii europeni înspre utilizarea masinilor electrice. Consider ca un rol important îl au autorităţile locale. Acestea vor putea stimula cumpărătorii europeni prin puterea exemplului lor, dar si prin facilităţile in infrastructura şi prin avantajele cu privire la diversele taxe cum ar fi cele de parcare sau de poluare. Cred că un exemplu si un semnal foarte bun ar fi utilizarea automobilelor electrice in instituţiile europene. Cu titlu experimental ar trebui creat un mini parc auto electric cat mai urgent, ca o alternativă la transportul actual

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Îngrijorarea crescândă privind emisiile de CO2 şi schimbările climatice a creat o nevoie urgentă de dezvoltare rapidă, astfel încât să devină posibil ca automobilele electrice să constituie o alternativă viabilă la cele folosite în prezent. Utilizarea crescândă a acestei modalităţi de transport contribuie într-o măsură importantă la atingerea obiectivelor prevăzute în strategia „Europa 2020”. În consecinţă, UE trebuie să investească semnificativ în crearea unei reţele de aprovizionare care să acopere în mod eficient întregul teritoriu european. Trebuie făcuţi paşi decisivi pentru a înlătura o serie de obstacole care fac în prezent ca această modalitate de transport să nu fie atractivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) În contextul împuţinării resurselor noastre, vehiculele electrice au în mod cert potenţialul de a deveni cu adevărat o alternativă care respectă clima, cu condiţia să continuăm să le dezvoltăm. În orice caz, aceasta se va întâmpla doar dacă procesele de producţie şi operarea vehiculelor respectă mediul înconjurător şi nu consumă intensiv resursele. Sistemele de propulsie hibride şi electrice sunt încă la început şi avem nevoie să creăm un cadru standardizat, fără a da prioritate acestei tehnologii faţă de alte sisteme de propulsie. M-am abţinut tocmai pentru că în propunerea curentă s-a acordat prea puţină atenţie altor sisteme alternative de propulsie.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris.(EL) Sprijinirea producţiei de vehicule electrice poate să aibă numeroase beneficii. Promovarea automobilelor electrice va ajuta în mod semnificativ la combaterea schimbărilor climatice prin trecerea la tehnologii mai ecologice şi mai avansate, la promovarea inovării şi la limitarea dependenţei noastre energetice. Îmbunătăţirea acestei tehnologii include şi câteva aspecte care vor necesita o atenţie aprofundată, cum sunt înlăturarea obstacolelor administrative şi de alt gen care ar putea avea un efect negativ asupra circulaţiei automobilelor ecologice, oferirea de stimulente pentru recalificarea muncitorilor din industria de profil, astfel încât să poată să acumuleze abilităţile necesare. Cred că propunerea de rezoluţie este un text echilibrat care se referă la toate aceste subiecte şi de aceea am votat în favoarea ei.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) Pentru a evalua impactul măsurilor pe care le-am discutat, trebuie să analizăm statisticile citate de Comisie. De fapt, în 2007, 72 % din populaţia europeană trăia în zonele urbane, care sunt un factor cheie pentru creşterea şi ocuparea forţei de muncă. Oraşele au nevoie de sisteme eficiente de transport, pentru a susţine economia şi asigura bunăstarea locuitorilor.

Aproximativ 85 % din PIB-ul UE este generat în oraşe. Zonele urbane au astăzi sarcina de a face ca transportul să fie sustenabil din punctul de vedere al mediului înconjurător (CO2, poluarea aerului, zgomot), al concurenţei (aglomerare), dar şi din punct de vedere social (schimbări demografice, incluziune, sănătate). Pentru succesul întregii strategii a UE de combatere a schimbărilor climatice, pentru atingerea ţintei de 20/20/20 şi pentru promovarea coeziunii, este esenţial să ne putem ridica la înălţimea acestei provocări.

Nouă din 10 cetăţeni europeni cred că situaţia traficului din zona lor trebuie îmbunătăţită. Sunt convins că acţiunea coordonată la nivelul UE poate contribui la consolidarea pieţelor de noi tehnologii pentru vehiculele nepoluante şi de combustibili alternativi. În acest fel, putem încuraja utilizatorii să opteze pe termen lung pentru vehicule şi modalităţi de transport mai ecologice, să folosească infrastructura mai puţin aglomerată sau să călătorească la ore diferite. Sprijin din toată inima aceste iniţiative care îşi propun ca, pe termen mediu şi lung, să ne îmbunătăţească obiceiurile şi să le pună în acord cu dezvoltarea economică şi industrială a întregii Uniuni.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am urmat exemplul grupului meu atunci când am votat în favoarea acestei rezoluţii, deşi amendamentul nostru privind accelerarea revizuirii legislaţiei referitoare la omologarea de tip nu a fost adoptat.

 
  
  

Propuneri de rezoluţie: Regulament privind exceptarea pe categorii a autovehiculelor (B7-0245/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) În Europa, 380 000 de întreprinderi sunt implicate în distribuţia de autovehicule şi în prestarea de servicii legate de acestea. Aproape toate acestea sunt întreprinderi mici şi mijlocii care au 2,8 milioane de angajaţi. În contextul dreptului european al concurenţei, sectorul autovehiculelor este guvernat din anul 1985 de un regulament general privind exceptarea pe categorii, pentru a se ţine cont de caracteristicile sale specifice: situaţia de oligopol, produse de înaltă tehnicitate şi durată de viaţă îndelungată. Cu toate acestea, Comisia propune astăzi abolirea exceptării existente în privinţa vânzării de vehicule noi. Doar piaţa secundară (serviciile de reparaţii şi întreţinere şi furnizare de piese de schimb) ar rămâne subiectul unui regim de exceptare specific. Această propunere de rezoluţie, pe care am susţinut-o deja în cadrul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi pe care am votat-o din nou astăzi în şedinţa plenară, poartă un mesaj clar din partea Parlamentului European. Aceasta vine după consultări ample cu sectorul autovehiculelor. Ea cere Comisiei să ia în considerare câteva elemente care pot în mod probabil să deterioreze echilibrul de puteri dintre constructorii de autovehicule şi distribuitori, în detrimentul consumatorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. − Am decis să votez în favoarea acestei rezoluţii deoarece aceasta evidenţiază problemele din cadrul propunerii Comisiei Europene aferente Regulamentului privind exceptarea pe categorii a autovehiculelor.

Recomandarea executivului european de a modifica anumite clauze ale actualului regulament în domeniu, în speţă prin introducerea obligaţiei de comercializare de până la 80 % a unei singure mărci pentru intermediarii de automobile, ar putea creşte dependenţa acestora de producători şi riscă să limiteze concurenţa din sector şi să afecteze negativ opţiunile consumatorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Deoarece Comisia Europeană a declanşat procesul de revizuire a legislaţiei aplicabile sectorului autovehiculelor, mai exact Regulamentul (CE) nr. 1400/2002 („RECAV”) şi Regulamentul (CE) nr. 2790/1999 („RGEC”), este important să notăm că Uniunea şi statele ei membre se confruntă acum cu o criză financiară şi economică fără precedent, care a avut un impact real şi profund asupra industriei automobilelor. Această industrie continuă să fie fundamentală pentru economia europeană, contribuind la ocuparea forţei de muncă, inovarea tehnologică şi competitivitate. Acestea fiind spuse, noile regulamente trebuie să ia în considerare necesitatea pe termen mediu şi lung de a crea condiţiile necesare sustenabilităţii industriei de automobile, permiţându-i acesteia să rămână atât în prim planul tehnologiei şi inovării, cât şi sustenabilă din punct de vedere economic. În lumina a ceea ce abia am votat referitor la vehiculele electrice, noul cadru de reglementare trebuie să stimuleze producţia şi utilizarea acestui tip de vehicule, dar şi cercetarea asupra mediului înconjurător şi producerea unor automobile cu impact mai mic asupra mediului şi cu un nivel mai scăzut al emisiilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Noi am votat împotriva acestei propuneri de rezoluţie care, în principiu, este favorabilă revizuirii curente a normelor în materie de concurenţă aplicabile distribuţiei şi reparaţiilor în sectorul autovehiculelor. De fapt, aceasta salută abolirea exceptării şi aplicarea dispoziţiilor generale din dreptul concurenţei. Ca de obicei, sub acoperirea unei consultări preliminare, vor prevala acele grupuri de presiune care, nefiind neapărat semnificative pentru industrie, vor fi mai eficiente sau mai influente, ca să nu mai vorbim despre dogma concurenţei care profită tuturor. Pe de altă parte, eforturile făcute de specialişti pentru a adapta legislaţia aflată astăzi în vigoare vor fi lăsate fără rezultat. După cum se ştie, dacă ceva se face sau se desface, cineva ia măsuri. Întrebarea este dacă obiectivul Comisiei şi, în special, al Direcţiei Generale Concurenţă este mai degrabă să-şi justifice existenţa prin producerea de legi sau este acela de a implementa reglementări care satisfac cererile pentru calitatea şi siguranţa serviciilor şi produselor, cereri care sunt necesare peste tot, cu atât mai mult în domeniul autovehiculelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Modificările propuse de Comisie sunt contrare intereselor specifice ale întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul autovehiculelor. În plus, acest sector este guvernat de un mare număr de reglementări complexe (referitoare la siguranţă şi mediu înconjurător, de exemplu) şi de aceea dreptul concurenţei trebuie să se bazeze pe trăsăturile specifice ale acestei pieţe. Din acest motiv, am votat împotriva propunerii Comisiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) În iulie 2002, Comisia a adoptat un regulament general de exceptare pe categorii referitor la acordurile de distribuţie a autovehiculelor, pentru a înlocui Regulamentul (CE) nr. 1475/95.

Principalul obiectiv al politicii Comisiei este de a permite companiilor implicate să beneficieze de o zonă de siguranţă prin adoptarea reglementărilor de exceptare pe categorii concepute pentru a asigura o supraveghere corespunzătoare a pieţelor. Exceptarea pe categorii contribuie, astfel, la certitudinea juridică şi la aplicarea consecventă a normelor europene. Trebuie să subliniez faptul că importanţa acestei dezbateri constă, de fapt, în indicarea orientărilor aflate la temelia viitorului cadru legal, care, după ieşirea din vigoare a regulamentului, trebuie să reglementeze acordurile privind distribuţia autovehiculelor şi serviciile post-vânzare asociate.

De aceea, pentru a decide asupra unui domeniu de aplicare adecvat al exceptărilor pe categorii în industria automobilelor, îndemn Comisia să ia în considerare atât condiţiile concurenţei de pe pieţele importante, cât şi necesitatea de a face o distincţie fundamentală între pieţele de vânzare ale autovehiculelor noi şi/sau cele de distribuţie a pieselor de schimb. Aş reitera importanţa sprijinirii unor astfel de propuneri. Ele descurajează iniţiativele individuale în favoarea concurenţei dintre distribuitori şi reparatori şi încurajează dezvoltarea întregului sector.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. (FR) Aşa numitul regulament general privind exceptarea pe categorii a autovehiculelor, introdus la nivel european în 2002, pentru a mări concurenţa în sectorul autovehiculelor şi pentru a aduce beneficii tangibile consumatorilor, se apropie de data expirării sale. În propunerea sa de revizuire, Comisia introduce schimbări care vor avea consecinţe îngrijorătoare pentru consumatori în privinţa posibilităţilor referitoare la alegere, calitate şi preţ. Din acest motiv utilizăm această propunere de rezoluţie, pe care eu am sprijinit-o, pentru a ne exprima cu claritate rezervele faţă de unele dintre propunerile supuse discuţiei. Mă gândesc în special la „obligaţia mărcii unice” care va avea un impact negativ asupra posibilităţii de a alege a consumatorului şi asupra independenţei distribuitorilor în raport cu constructorii. Doresc să îmi exprim preocuparea şi cu privire la absenţa unei garantări a accesului adecvat al tuturor celor implicaţi la informaţiile tehnice şi la cele referitoare la piesele de schimb, care, în fapt, va limita libertatea consumatorului de a alege distribuitorul sau a proprietarul de atelier de reparaţii căruia ar putea să i se adreseze. La final, haideţi să ne amintim că Comisia trebuie să contracareze noi forme anticoncurenţiale de transformare a consumatorilor în consumatori captivi, care se realizează prin condiţionarea serviciilor post-vânzare de reparare sau de întreţinere a vehiculului exclusiv în reţeaua specifică mărcii respective.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluţii alături de marea majoritate a camerei.

 
  
  

Raport: Alojz Peterle (A7-0121/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE), în scris. (PT) Cancerul este una din provocările de sănătate majore cu care Europa se confruntă astăzi: ca importanţă, cancerul este a doua cauză de deces în UE, înregistrând anual 3 milioane de noi cazuri şi 1,7 milioane de decese. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cel puţin o treime din cazurile de cancer pot fi prevenite. Din acest motiv, este esenţial ca părţile interesate relevante de pe teritoriul Uniunii Europene să se alăture unui efort comun de abordare a problemei cancerului. Unul din obiectivele propunerii prezentate de Comisia pentru Parteneriatul european de luptă împotriva canceruluipentru perioada 2009-2013 este de a susţine eforturile statelor membre de abordare a problemei cancerului prin furnizarea unui cadru destinat identificării şi distribuirii informaţiilor, mijloacelor şi expertizei în domeniul prevenirii şi controlării cancerului prin implicarea părţilor interesate relevante din UE într-un efort comun. Salut obiectivul de a reduce povara cancerului prin examinarea în proporţie de 100 % a populaţiei pentru depistarea cancerului mamar, cervical şi de colon până în 2013, îndemnând astfel statele membre să introducă orientările menţionate mai sus. Pentru motivele deja expuse, votez în favoarea raportului privind lupta împotriva cancerului: un parteneriat european.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece Parteneriatul european de luptă împotriva cancerului pentru perioada 2009-2013 propus de Comisia Europeană este o iniţiativă excelentă pentru a combate mai eficient această maladie teribilă. Cancerul este unul din domeniile majore de activitate ale Comisiei în domeniul sănătăţii publice, dat fiind faptul că, anual, 3,2 milioane de europeni sunt diagnosticaţi cu cancer, care, după bolile de inimă, este a doua cauză de deces. Parteneriatul propus de Comisie urmăreşte să sprijine statele membre în eforturile de a înfrunta cancerul prin furnizarea unui cadru destinat identificării şi distribuirii informaţiilor, mijloacelor şi expertizei în domeniul prevenţiei şi controlului. Doresc să subliniez că doar prin implicarea părţilor interesate relevante din UE într-un efort comun de abordare a problemei cancerului vom putea reduce semnificativ cazurile de cancer din Europa. Sunt de acord cu apelul făcut de Parlamentul European, conform căruia statele membre şi Comisia trebuie să continue consolidarea şi dezvoltarea iniţiativelor ce oferă sprijin celor ce suferă de cancer, direct sau indirect. Sunt totodată de acord că statele membre şi Comisia trebuie să asigure în statele membre accesul egal tuturor pacienţilor ce au nevoie de medicamentele pentru tratarea cancerului. În acest sens, parteneriatul pentru combaterea cancerului iniţiat de Comisie este un pas spre un parteneriat comun de ordin social şi politic, foarte important pentru întreaga Europă, care urmăreşte reducerea poverii cancerului în Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Prognozele legate de creşterea exponenţială a diagnosticelor de cancer sunt menite să tragă un mare semnal de alarmă la nivelul comunităţii internaţionale. Unul dintre trei europeni va fi diagnosticat pe parcursul vieţii cu cancer, iar această boală nemiloasă este al doilea motiv de deces la nivelul continentului. Parlamentul European atrage atenţia, în rezoluţia adoptată, asupra faptului că la nivel european există, în continuare, inegalităţi inacceptabile în ce priveşte depistarea şi tratarea cancerului. O treime dintre cancerele diagnosticate sunt fatale bolnavului pentru că au fost diagnosticate prea târziu. Este o realitate pe care Europa trebuie să o schimbe prin programe de informare, educaţie a publicului şi facilitarea accesului la servicii medicale de calitate. Nu în ultimul rând, UE face prea puţin, acum, pentru cercetarea acestei boli despre care se ştie încă prea puţin. Cercetarea şi prevenţia sunt principalele căi de atac împotriva acestei boli. Pe termen mediu, acest lucru va da rezultate. Frecvența cazurilor de cancer trebuie să cunoască o scădere, pentru ca Europa să atingă obiectivul ambițios stabilit de Comisia Europeană, şi anume reducerea cu 15 % a numărului de noi cazuri de cancer până în 2020, ținând seama și de tendința ascendentă provocată de creșterea populației și de fenomenul de îmbătrânire

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris.(PT) Salut propunerea Comisiei de a înfiinţa Parteneriatul european de luptă împotriva cancerului pentru perioada 2009-2013, deoarece consider că lupta împotriva cancerului este o parte esenţială a strategiei în materie de sănătate. Cu toate acestea, ca o formă primară de prevenţie, fac apel la introducerea măsurilor de încurajare a stilurilor sănătoase de viaţă ca factor esenţial al îmbunătăţirii stării de sănătate. Factorii de mediu influenţează totodată starea de sănătate şi din acest motiv este necesar să abordăm problemele de mediu ce cauzează anumite forme de cancer. De aceea este importantă existenţa unei abordări transversale şi integrate în domenii de acţiune precum educaţia, mediul, cercetarea şi problemele sociale şi, totodată, o coordonare îmbunătăţită între diferitele centre de cercetare a cancerului din UE. Aş dori să atrag atenţia asupra necesităţii de a utiliza cu mai mult folos resursele financiare destinate combaterii cancerului din cadrul celui de-al şaptelea program cadru, precum şi asupra nevoii unor programe de cercetare la scară largă. Ar fi, de asemenea, importantă introducerea în perspectiva financiară a fondurilor destinate promovării prevenţiei cancerului.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Este esenţial să avem o nouă şi mai cuprinzătoare abordare a cancerului, deoarece această maladie a atins cote epidemice la nivel mondial, fiind una din cauzele de deces principale, responsabilă de aproape 13 % din numărul total de decese în 2004 (aproape 1,7 milioane de decese anual); pentru că, în 2006, a ocupat locul doi pe lista cauzelor de deces, cele mai frecvente decese rezultând din cancerul pulmonar, de colon şi cel mamar; pentru că unul din trei europeni este diagnosticat cu cancer pe perioada vieţii, iar unul din patru europeni este, în final, răpus de această boală. Este necesar un angajament clar în prevenţie faţă de planurile de examinare la nivel naţional, deoarece suntem conştienţi că prevenţia adecvată şi tratarea timpurie va permite evitarea a 30 % din cazuri. Este, de asemenea, necesară reducerea inegalităţilor privind accesul la tratament. Doresc să vă atrag atenţia asupra situaţiei inacceptabile din Portugalia, unde medicaţia inovatoare şi eficientă împotriva cancerului, în special cea destinată cancerului pulmonar şi mamar, este refuzată pacienţilor din motive exclusiv financiare.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Cancerul este una din provocările majore cu care ne confruntăm la nivel mondial. În acest moment, este a doua cauză de deces în Europa, cu 3 milioane de decese şi 1,7 de noi cazuri în fiecare an. Comisia Europeană propune Parteneriatul european de luptă împotriva cancerului pentru perioada 2009-2013. Fiind o problemă politică şi socială, cancerul solicită acţiuni comune la nivel naţional, european, regional şi local. Tratatul de la Lisabona defineşte clar faptul că Uniunea Europeană are competenţa de a acţiona, sprijini, coordona sau suplimenta acţiunile statelor membre. Unul din aceste domenii de acţiune la nivel european este protejarea şi ameliorarea stării de sănătate a populaţiei (articolul 2E). Uniunea Europeană a adoptat deja două importante instrumente de prevenţie bazate pe dovezi: Codul european împotriva cancerului şi recomandările Consiliului privind examinările pentru depistarea cancerului mamar, cervical şi de colon. Astfel, salut recomandarea din această propunere de rezoluţie referitoare la mobilizarea sectorului public în a se implica într-un efort puternic şi consistent de prevenire a cancerului.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris.(PT) Cancerul este una din cauzele de deces principale la nivel mondial, iar numărul cazurilor a crescut la cote alarmante. Din acest motiv, considerăm ca fiind important sprijinul UE oferit statelor membre în efortul acestora de a combate cancerul, aşa cum a fost menţionat în raport, precum şi promovarea efortului comun de a pune la dispoziţie informaţii, mijloace şi expertiză în domeniul prevenţiei şi controlului. Numărul redus al cazurilor de cancer din anumite ţări, în urma adoptării politicilor de îmbunătăţite a acţiunilor de prevenţie şi tratament, dovedeşte că acesta este drumul ce trebuie urmat. Raportul face referire la diferite chestiuni importante, printre care se numără: necesitatea prevenţiei şi controlului primar al afecţiunilor ce pot cauza cancerul, necesitatea examinării în vederea depistării, faptul că fondurile disponibile acum, în special cele publice, sunt insuficiente pentru a combate cancerul în UE, necesitatea de a reduce expunerea la elemente carcinogene în contextul profesiei şi al mediului, necesitatea de a actualiza lista substanţelor carcinogene şi protejarea la locul de muncă a celor ce suferă de cancer şi a persoanelor cu afecţiuni cronice. Aş fi putut continua cu alte aspecte, precum eliminarea - mai curând decât reducerea - inegalităţilor referitoare la accesul la tratament şi îngrijirile medicale aferente cancerului.

 
  
MPphoto
 
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris.(PL) În calitate de autoare a Declaraţiei nr. 71/2009 referitoare la combaterea cancerului în UE, care a fost adoptată de către Parlament, sunt extrem de încântată de comunicarea Comisiei cu privire la lupta împotriva cancerului: un parteneriat european.

Acest document diagnostichează problema cancerului din UE şi stabileşte obiectivele luptei împotriva cancerului. În ciuda faptului că statele membre sunt gestionarii de facto ale serviciilor de sănătate, UE poate să acţioneze în vederea extinderii sistemului de asistenţă medicală şi poate, spre exemplu, să joace rolul unei platforme de schimb al bunelor practici. Rămâne la latitudinea statelor membre să se folosească de acest instrument suplimentar pregătit de către Comisie.

Propunerea conţine un obiectiv foarte specific, respectiv reducerea poverii cancerului din UE cu 15 % până în 2020. Pentru ca acest program să intre în funcţiune, este necesară înglobarea tuturor planurilor statelor membre de combatere a cancerului până în 2013. Următorul pas este de a reduce cu 70 % disproporţionalitatea ratei de mortalitate cauzate de cancer în rândul europenilor ce sunt trataţi pentru aceste afecţiuni. Diferenţele dintre cele mai bune şi cele mai slabe rezultate ale statelor UE sunt încă foarte mari.

Comunicarea se concentrează totodată pe profilaxie şi include introducerea examinării populaţiei în proporţie de 100 % pentru depistarea cancerului mamar, cervical şi de colon. Sunt încântată că recentul nostru apel din Declaraţia nr. 71/2009 a survenit într-un moment oportun al activităţii Comisiei, care, sper, va fi de bun augur pentru transpunerea sa rapidă şi sigură.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Grossetête (PPE), în scris.(FR) Am votat în favoarea acestui raport legat de Parteneriatul european de luptă împotriva cancerului pentru perioada 2009-2013.

Obiectivul acestui parteneriat este de a oferi un cadru destinat identificării şi distribuirii informaţiilor, mijloacelor şi expertizei în domeniul prevenţiei şi controlului cancerului. Statele membre trebuie să acţioneze împreună, mai ales în domeniul examinării pentru depistarea cancerului. Pe parcursul vieţii, în Europa, unul din trei oameni va suferi de cancer. Cu toate acestea, o treime din toate formele de cancer por fi prevenite, iar prevenţia reprezintă strategia pe termen lung care este cea mai eficientă în materie de costuri în a reduce povara cancerului.

Sunt încântat că majoritatea acestei camere a votat în favoarea propunerii prezentate de mine, în calitate de raportor al opiniei Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, respectiv pentru nevoia de a încuraja în mod mai susţinut parteneriatele public-private în vederea stimulării cercetării şi examinării, în special în domeniul imagisticii medicale.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Chiar dacă sănătatea este responsabilitatea fiecărui stat membru, nu avem decât de câştigat de pe urma adoptării unei abordări globale a prevenirii şi tratării cancerului, acesta fiind exact aspectul pe care îl susţin aici. Astfel, Europa va fi capabilă să asigure o cooperare mai strânsă cu părţile implicate (societatea civilă, diverse organizaţii şi alţii), cu scopul de a disemina bunele practici din domeniu într-un mod cât se poate de eficient şi, în special, să eficientizeze îngrijirile oferite pacienţilor prin luarea în considerare a bunăstării psihologice şi mentale a pacienţilor. Acest parteneriat ar asigura totodată luarea în considerare a problemelor asociate, cum ar fi inegalităţile cu care se confruntă cei ce suferă de această maladie. Acest lucru este fundamental pentru îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi a pacienţilor. Salut şi adoptarea, la 19 aprilie, a unei declaraţii scrise, pe care eu am susţinut-o şi prin care s-a făcut apel la statele membre să introducă examinarea în vederea depistării cancerului mamar la nivel naţional, solicitându-se totodată Comisiei să întocmească un raport de urmărire la fiecare doi ani. Cancerul mamar rămâne cauza principală de deces în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 35 şi 59 de ani.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL) Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la nivel mondial, cancerul este cauza principală de deces. Astăzi, unul din trei europeni este diagnosticat cu cancer, iar unul din patru europeni moare din cauza acestei maladii. Din păcate, îmbătrânirea populaţiei va conduce totodată la creşterea incidenţei cancerului pe parcursul următoarelor decenii. Pentru a ne lupta cu această creştere, sunt de părere că trebuie să ameliorăm planurile naţionale ce ţin de combaterea cancerului şi să realizăm campanii eficiente de informare a cetăţenilor din UE. Copiii trebuie învăţaţi de la vârste fragede să ducă o viaţă sănătoasă, fapt ce ar ajuta la reducerea numărului de cazuri în viitor. Conform experţilor, o treime din aceste cazuri poate fi prevenită, însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, UE trebuie să augmenteze fondurile destinate luptei împotriva cancerului. Astfel va deveni posibilă cercetarea ştiinţifică şi un program cu o largă acoperire ce vizează luarea măsurilor profilactice împotriva cancerului în toate ţările Uniunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris.(PT) Sănătatea publică este una din priorităţile UE. Lupta împotriva cancerului face parte din aceasta, dat fiind faptul că, anual, această maladie este responsabilă de moartea a milioane de cetăţeni europeni. Ştim cu toţii că prevenţia şi diagnosticul timpuriu sunt elemente esenţiale în lupta eficientă împotriva cancerului, astfel încât marea majoritate a eforturilor trebuie îndreptată în această direcţie. Este important să depunem eforturi în lupta împotriva celor trei forme de cancer care cauzează cele mai multe decese - cancerul pulmonar, cancerul de colon şi cancerul mamar, fără însă a neglija celelalte forme.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Pe întreg teritoriul Europei, cancerul este cea mai mare ameninţare la adresa sănătăţii, iar rata mortalităţii din cauza cancerului este mare. Din cele 3 milioane de oameni ce sunt acum diagnosticaţi, 1,7 nu vor supravieţui. Diagnosticul timpuriu şi tratamentul ar putea reduce aceste cifre în mod semnificativ. Nu trebuie doar să facem investiţii în tratamente în Europa, ci şi să asigurăm sprijinul pentru măsurile de prevenţie. Trebuie să facem din cooperarea transnaţională o prioritate, astfel încât să curmăm definitiv răspândirea cancerului. Acest raport trebuie privit ca un pas pozitiv în direcţia cea bună, iar din acest motiv am votat în favoarea lui.

 
  
MPphoto
 
 

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris.(PL) Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European referitoare la lupta împotriva cancerului: un parteneriat european. Ar trebui sprijinite toate măsurile destinate luptei împotriva cancerului şi minimizării efectelor acestuia. Ştiinţa medicală încă nu dispune de instrumentele necesare pentru a curma cancerul, care devine una dintre cele mai răspândite maladii ale umanităţii. Este îngrozitor să aflăm că, în 2006, cancerul a fost a doua cauză comună de deces. Cauzele cancerului sunt multiple, iar de multe ori cauzele nu pot fi definite şi diagnosticate. Cu toate acestea, prevenirea şi limitarea efectelor cancerului este posibilă în 30 % din cazuri. Pentru a atinge acest lucru sunt necesare programe naţionale de examinare adecvate. Uniunea Europeană, care acţionează în interesele cetăţenilor săi şi din necesitatea de a le oferi protecţia, trebuie să asigure dezvoltarea măsurilor adecvate diagnosticării timpurii a maladiei, măsuri preventive şi forme avansate de terapie. În multe dintre statele membre s-au înregistrat progrese în lupta împotriva cancerului, inclusiv prin strategii îndreptate împotriva fumatului şi metode specifice de prevenţie. Măsuri similare ar trebui luate pe tot teritoriul Uniunii, însă mult mai intensiv şi mai eficient. Previziunile legate de incidenţa şi mortalitatea cancerului în anii ce urmează nu sunt optimiste. Ideea că mulţi oameni vor pieri din cauza cancerului, în ciuda diferitelor metode de diagnostic şi tratament, este mereu dureroasă şi tristă. În orice caz, să ne asigurăm ca cetăţenii noştri sunt conştienţi de faptul ca au tot sprijinul nostru în această problemă.

 
  
MPphoto
 
 

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. (FR) Reducerea numărului cazurilor de cancer cu 15 % de acum şi până în 2020: acesta este ambiţiosul obiectiv al Parteneriatului european de luptă împotriva cancerului pentru perioada 2009-2013. Este un obiectiv susţinut azi de Parlamentul European prin votarea raportului Peterle. Este o reacţie pe măsura provocării, chiar dacă, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cancerul va deveni în 2010 cauza principală de deces la nivel mondial, surclasând maladiile cardiovasculare.

Doar în 2010, trei milioane de europeni se vor îmbolnăvi de cancer, iar aproape două milioane vor muri din cauza acestei maladii. Este urgent ca noi să facem mai multe în domeniul examinării sistematice pentru depistarea formelor celor mai comune de cancer: cancerul pulmonar, cancerul de colon şi cancerul mamar. Încurajarea revoluţionării oncologiei înseamnă totodată promovarea proprietăţilor carcinostatice ale anumitor alimente şi încurajarea examinării timpurii pentru detectarea tumorilor cu ajutorul tehnologiei de ultimă oră a indicatorilor biologici: analize de sânge şi de urină complexe. Toate acestea sunt măsuri ferme ce urmăresc diversificarea îngrijirilor oferite pacientului, astfel încât 2010 să fie anul reacţiilor, în care Uniunea Europeană nu doar sprijină, ci şi inspiră crearea programelor naţionale de luptă împotriva cancerului.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Bineînţeles că am votat în favoarea acestui raport, crucial pentru prevenţia cancerului.

 
  
MPphoto
 
 

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris.(PL) Susţin cu tărie raportul Parlamentului European referitor la comunicarea Comisiei privind lupta împotriva cancerului: un parteneriat european. Potrivit estimărilor Centrului internaţional de cercetare a cancerului, unul din trei europeni este diagnosticat cu cancer, iar unul din patru europeni este răpus de această maladie. În acest an, trei milioane de europeni se vor îmbolnăvi de cancer, estimându-se decesul a aproape două milioane dintre aceştia. În Polonia, anual, aproape 100 000 de oameni devin victimele cancerului, iar 70 000 decedează. Lupta împotriva cancerului este una din ariile de acţiune principale ale UE în domeniul sănătăţii publice. Tratatul de la Lisabona accentuează competenţa Uniunii de a sprijini, coordona şi suplimenta acţiunile statelor membre destinate protejării şi ameliorării sănătăţii. Acţiuni specifice legate de aceste intenţii sunt cuprinse în iniţiativa Comisiei denumită Lupta împotriva cancerului: un parteneriat european pentru perioada 2009-2013. Obiectivele acestui parteneriat, în special măsurile sale profilactice, sunt esenţiale pentru limitarea incidenţei cancerului. Restricţiile financiare la care sunt supuse aceste obiective sunt îngrijorătoare. În declaraţie, obiectivele se extind pe o perioadă de 10 ani, în timp ce sprijinul financiar nu este asigurat de către bugetul comunitar decât pe termen scurt. În acest sens, fac apel la: creşterea subvenţiilor, mai ales pentru programele profilactice în domeniul politicii regionale şi a Fondului social european; o utilizare mai eficientă a resurselor disponibile în cel de-al şaptelea program cadru, de exemplu o coordonare mai bună a cercetării ştiinţifice; creşterea resurselor ce urmează a fi planificate în noua perspectivă financiară.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) Cancerul este principala problemă din Europa şi, într-adevăr, şi la nivel mondial. Din păcate, astăzi, cancerul creşte la cote epidemice. Având anual 3 milioane de noi cazuri şi 1,7 milioane de decese în UE, cancerul este a doua cauză de deces şi morbiditate. În prezent, una din trei persoane din UE va fi diagnosticată cu cancer pe parcursul vieţii, iar experţii estimează o creştere abruptă a poverii cancerului datorită iîmbătrânirii populaţiei. Trebuie întreprinse de urgenţă acţiuni în vederea ameliorării controlului şi prevenţiei cancerului. În special în Lituania, situaţia este gravă. Indicatorii statistici ale diferitelor forme de cancer sunt printre cei mai negativi de pe întreg teritoriul UE. Astfel, salut în mod particular rezoluţia Parlamentului European referitoare la combaterea cancerului în întreaga UE şi Parteneriatul european al Comisiei de luptă împotriva cancerului pentru perioada 2009-2013, o nouă tentativă de a reuni părţile interesate într-o colaborare în spiritul unui parteneriat fructuos. Cancerul este o problemă socială şi politică, nu doar o problemă de sănătate. Pentru a găsi o soluţie, este nevoie de acţiuni comune la nivel european, naţional, regional şi local. Aş dori să subliniez faptul că Tratatul de la Lisabona defineşte clar competenţa Uniunii de a sprijini, coordona şi suplimenta acţiunile statelor membre. Obiectivul pe care îl împărtăşim cu toţii este să ajutăm statele membre în lupta împotriva cancerului şi să punem la dispoziţie un cadru pentru identificarea şi distribuirea de informaţii, mijloace şi expertiză în domeniul prevenţiei şi controlului.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris.(PL) Astăzi am votat propunerea de rezoluţie referitoare la lupta împotriva cancerului, care a fost elaborată de colegul meu sloven, dl Peterle, din partea Grupului Partidul Popular European (Creştin-Democrat). Bineînţeles că am sprijinit adoptarea propunerii Comisiei Europene de a institui un Parteneriat european de luptă împotriva cancerului pentru perioada 2009-2013. Această nouă formă de cooperare intenţionează să sprijine statele membre în lupta împotriva cancerului. Statisticile medicale arată că peste 3 milioane de noi cazuri şi 1,7 milioane de decese sunt înregistrate în Europa în fiecare an. Acest lucru înseamnă că anual cancerul ocupă locul al doilea printre cele mai grave maladii şi cauze de deces. Ca parte a acestui parteneriat european, statele membre ar trebui să pregătească cât mai repede cu putinţă planuri integrate de combatere a acestei maladii necruţătoare, astfel încât reducerea incidenţei cu 15 % până în 2020 să fie posibilă. În orice caz, trebuie păstrat în minte faptul că, în această luptă inechitabilă, factorul esenţial este prevenţia. Această măsură este cea mai eficientă din punct de vedere al costurilor, pentru că o treime din cazurile de cancer pot fi prevenite. Astfel, măsurile preventive ar trebui sprijinite, atât ca parte a practicii medicale, cât şi în contextul unor stiluri de viaţă din ce în ce mai sănătoase.

 
  
  

Raport: Patrizia Toia (A7-0120/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris.(IT) Importanţa noilor tehnologii a informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) poate fi atribuită rolului crucial avut în pornirea unei veritabile revoluţii în lumea ştiinţei, nu doar prin proclamarea naşterii societăţii bazate pe cunoaştere, ci şi prin facilitarea unei abordări durabile a resurselor naturale.

În lumina acestor considerente şi în cazul specific al noilor tehnologii dedicate eficienţei energiei, este imposibil să ignorăm faptul că sectorul TIC este o resursă importantă în a asigura paralela dintre progresul şi respectul faţă de planetă, garantând în acelaşi timp fatul că gospodăriile şi industria vor avea beneficii financiare din economiile de energie. Politica economiilor de energie va caracteriza durabilitatea modelului social european, iar din acest motiv am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Trecerea la contorizarea inteligentă poate reduce consumul de energie cu până la 10 la sută la nivel european pentru că ar permite transferul bidirecţional de informaţii între operatorii de reţea, furnizorii de energie şi consumatori. Analizele arată că o exploatare inteligentă a Tehnologiilor Informaţiei şi Telecomunicaţiilor poate reduce consumul de energie în clădiri, care acoperă în prezent 40 la sută din totalul energiei consumate în Europa, cu până la 17 la sută. Toate aceste cifre se traduc prin reducerea emisiilor de carbon numai din transport cu până la 27 la sută.

Toate aceste prognoze nu fac decât să ne încurajeze spre uzitarea la maxim a tehnologiilor moderne. Chiar dacă ele nu vor putea fi implementate pe termen scurt la nivel unitar în Uniunea Europeană, este important ca toate statele membre să fie conştiente de alternativa uzitării tehnologiilor moderne pentru reducerea emisiilor de carbon, asumate cu ţinte foarte ambiţioase în cadrul agendei Europa 2020.

Industria construcţiilor şi cea a transporturilor sunt printre marii consumatori energetici care pot grăbi implementarea sistemelor tehnologice moderne. În aceeaşi măsură, exploatarea resurselor naturale poate fi mai puţin agresivă cu mediul şi mai puţin generatoare de carbon cu ajutorul tehnologiilor noi.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris.(PT) Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) joacă un rol esenţial în promovarea creşterii economice în Europa. Influenţa acestora asupra sectorului energetic implică totodată o profundă schimbare a societăţii noastre, ea devenind mai descentralizată şi mai flexibilă, iar distribuţia devenind întruchiparea creşterii bunăstării. Utilizarea sectorului TIC şi a tehnologiilor de reţele ne permite să îmbunătăţim eficienţa consumului nostru de energie, de exemplu prin crearea reţelelor de distribuţie a electricităţii, clădiri inteligente, case inteligente, contorizare inteligentă, precum şi transport eficient din punct de vedere ecologic. Este totodată important să nu încetăm să profităm de oportunităţile de inovare pe care ni le oferă sectorul TIC. Dezvoltarea unei reţele europene inteligente şi inovatoare este esenţială, alăturând instrumente de măsurare şi monitorizare a eficienţei consumului de energie electrică şi implementând contorizarea inteligentă, conform planului expus în al treilea pachet privind piaţa energiei. În acest fel, consumatorii îşi vor putea administra consumul de energie, reducând astfel cererea de energie. Sectorul TIC poate juca, de asemenea, un rol important în măsurarea şi cuantificarea efectelor schimbărilor climatice la nivel mondial şi la evaluarea măsurilor de protecţie împotriva schimbărilor climatice, contribuind astfel la reglarea politicii climatice.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris.(PT) Am votat în favoarea raportului referitor la mobilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) pentru a facilita tranziţia la o economie eficientă energetic şi cu emisii reduse de dioxid de carbon. Sectorul TIC poate dobândi un rol important în reducerea efectelor schimbărilor climatice prin reducerea consumului de energie, creşterea eficienţei energetice şi prin integrarea energiilor regenerabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Acest raport este extrem de oportun în aceste vremuri în care sunt prioritare atât reducerea emisiilor de CO2 şi de gaze cu efect de seră, cât şi investiţiile în energii regenerabile şi tehnologii verzi. Astfel, este esenţial să luăm în considerare prezentarea măsurilor de mobilizare a sectorului TIC, cu scopul de a face posibilă o tranziţie la o economie eficientă energetic la cele mai reduse costuri pentru populaţie şi întreprinderi. Este într-adevăr crucial să promovăm o creştere durabilă care să se regăsească în bunăstarea actualei populaţii, în economie şi totodată în solidaritatea faţă de generaţiile viitoare.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor pot contribui în mod semnificativ la eficienţa energetică a economiei UE, cu precădere în sectoarele construcţiilor şi transporturilor. În acest context, salut eforturile Comisie de a promova contorizarea inteligentă şi reţelele inteligente în producţia, distribuţia şi utilizarea energiei. As pune accentul în special pe apelul la statele membre de a facilita accesul la internet în bandă largă tuturor cetăţenilor UE pentru a asigura accesul egal la serviciile online.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) Nu există nicio îndoială în privinţa faptului că mobilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) va putea facilita tranziţia la o economie eficientă energetic, având în vedere că şi acesta este un mod de a reduce consumul energetic, de a creşte securitatea energetică şi de a ajuta la reducerea degradării ecologice, în special a celei cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră.

Cu toate acestea, ştim că va dura până ce vom valorifica potenţialul eficienţei energetice şi al economiilor de energie, nu doar din cauza grupurilor de interese economice care îşi apără interesele, ci şi datorită nivelului scăzut de ajutor acordat efectuării schimbărilor necesare.

În acest fel, susţinem diferitele propuneri incluse în raport, în special pe acelea care antrenează valorificarea sectorului TIC în planificarea unei politici noi în materie de transporturi şi creşterea intermodalităţii în sectorul transporturilor. Le susţinem şi pe cele care fac apel la Comisie să creeze o nouă viziune asupra priorităţilor în materie de ajutor, luând în considerare aceste chestiuni legate de mobilizarea sectorului TIC, cu scopul de a facilita tranziţia la o economie eficientă energetic şi în alte domenii decât transportul şi mobilitatea, cum ar fi industria, sănătatea şi locuinţele.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris.(IT) Deja de câţiva ani, Uniunea Europeană şi-a impus obiective importante legate de economia de energie şi de reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este fără îndoială un instrument de îmbunătăţire a eficienţei energetice a fiecărui stat membru. De altfel, sectorul TIC poate atât să susţină monitorizarea şi administrarea consumului energetic, cât şi să furnizeze noi aptitudini şi tehnologii de ameliorare a exploatării resurselor naturale şi să favorizeze procesele industriale şi de producţie mai puţin poluante. Amplul proces de consultare publică lansat de Comisia Europeana a clarificat modul în care sectorul TIC poate servi îmbunătăţirii eficienţei energetice. Conform calculelor Comisiei Europene, un sistem bazat pe TIC poate reduce consumul aferent clădirilor cu până la 17 % - consum actualmente estimat la 40 % din totalul de consum energetic din Europa - şi emisiile de dioxid de carbon aferente transporturilor cu până la 27 %. Organizarea urbană obţinută datorită utilizării TIC pot reduce semnificativ impactul energetic al zonelor urbane. Astfel, trebuie întreprinse acţiuni pentru a propaga bunele practici şi sensibiliza puterile decizionale locale cu privire la beneficiile pe care sectorul TIC le are de oferit.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris.(IT) Uniunea Europeană şi-a reafirmat angajamentul luat pentru reducerea cu 20 % a emisiilor de dioxid de carbon până în 2020. Acest angajament va fi foarte greu de respectat daca nu se va exploata întregul potenţial al sectorului TIC. Acest domeniu chiar este capabil să reducă semnificativ emisiile de CO2.

Sectorul TIC răspunde de 1,75 % din emisiile de dioxid de carbon din sectorul de servicii din Europa şi produce 0,25 % din emisiile asociate producţiei de echipamente necesare tehnologiei şi de bunuri de consum. Restul de 98 % din emisiile de dioxid de carbon provin din alte sectoare ale economiei şi ale societăţii. În concluzie, este bună idea armonizării metodelor de măsurare şi cuantificare a performanţei energetice, cu scopul de a obţine date ce ne vor permite să creăm strategii inovatoare în materie de economie de energie şi să prevenim fenomenul „dezinformării verzi”.

În acest context, doresc să atrag atenţia asupra faptului că tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor pot juca un rol vital în atingerea obiectivelor fundamentale, în măsura în care acestea se regăsesc în aproape fiecare sector economic şi susţin creşterea productivităţii cu peste 40 %. Din aceste motive, reafirm întreaga mea susţinere pentru această strategie, care combină dezvoltarea economică şi industrială corespunzătoare cu o strategie durabilă din punct de vedere ecologic.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − La nivelul fiecărui stat membru tehnologiile informaţiei si telecomunicaţiilor (TIC) reprezintă modalităţi de a creste eficienta energetică, si pune la dispoziţie noi aplicaţii si tehnologii pentru îmbunătăţirea exploatării resurselor naturale, transformarea producţiei si proceselor industriale intr-o economie eco-eficienta. Sistemele bazate pe TIC pot reduce consumul de energie în clădiri - în prezent situat la 40 % din totalul energiei consumate în Europa - cu până la 17 % si emisiile de carbon din transport cu până la 27 %.Sectoarele TIC numără 6,6 milioane de angajaţi în cele 27 de state membre ale UE, stimulează capacitatea de inovare a tuturor sectoarelor si contribuie cu mai mult de 40 % din creşterea globală a productivităţii. Comisia Europeana si Comitetul Regiunilor trebuie sa urgenteze elaborarea "ghidului practic pentru autorităţile locale si regionale" privind ameliorarea performantei energetice prin utilizarea inovatoare a TIC. Acesta va stabili modul în care autorităţile pot exploata TIC în cadrul planurilor lor privind schimbările climatice si va descrie modul în care fondurile de coeziune pot sprijini parteneriatele de afaceri pentru crearea de aplicaţii TIC inovatoare, în vederea încurajării si sprijinirii oraşelor, municipalităţilor în utilizarea TIC pentru reducerea emisiilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. Noi, Verzii, am votat în favoarea acestui raport. Toate fragmentele originale de text, pe care unele grupuri au dorit să le excludă, au rămas în raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. În calitate de raportoare a opiniei Comisiei pentru mediu cu privire la acest raport, sunt perfect conştientă de posibilităţile sectorului TIC de a facilita economia semnificativă de energie în Uniunea Europeană, mai ales în sectoarele construcţiilor şi transporturilor. Nu trebuie însă să pierdem din vedere „prăpastia digitală”, care se poate observa atât în statele membre, cât şi între acestea. Acest fapt perpetuează inegalităţile sociale şi economice, reducând capacitatea sectorului TIC de a furniza beneficii atotcuprinzătoare în materie de eficienţă energetică. Accesul la internetul de mare viteză pentru toată lumea este de o importanţă majoră. Statele membre, asistate de Comisie, ar trebui să facă un efort în a pregăti infrastructura necesară, astfel ca toţi cetăţenii şi întreprinderile din Europa să poată beneficia de tehnologiile disponibile. Acest lucru ar ţinti în mod direct inegalitatea şi nedreptatea creată de prăpastia digitală, fiind singura variantă de a asigura realizarea deplină a potenţialului eficienţei energetice a sectorului TIC.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris.(PL) Având în vedere prea lenta avansare a măsurilor luate pentru atingerea obiectivul economisirii a 20 % din energie până în 2020, este necesară creşterea şi accelerarea capacităţii de inovare a sectorului TIC şi obţinerea unei creşteri semnificative a proporţiei energiei rezultate din surse regenerabile. Trebuie să ţinem seama de faptul că, atunci când sectorul transporturilor se dezvoltă, emisiile de dioxid de carbon cresc de asemenea. Astfel, trebuie să ne concentrăm asupra aplicării tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor în acest sector, nu doar pentru a reduce nivelul emisiilor, ci şi pentru a preveni ca acestea să crească. Sectorul TIC trebuie inclus în planificarea noii politici europene a transporturilor. Acest lucru poate reduce densitatea traficului din transporturi, fapt ce va genera efecte benefice asupra mediului înconjurător. Toate aceste măsuri nu vor aduce doar beneficii climatice, ci vor reduce şi costurile asociate consumului de energie şi vor conduce la crearea locurilor de muncă ecologice. În orice caz, nu trebuie pierdut din vedere faptul că noile statele membre nu se vor putea adapta atât de rapid la cerinţele introduse de Uniunea Europeană. Trebuie să luăm în considerare şi interesele acestor ţări, dat fiind faptul că acestea constituie un grup semnificativ ce utilizează încă sursele tradiţionale de energie. Este nevoie de timp şi de resurse financiare pentru a putea face schimbări în acest sens.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. (LT) Sprijin iniţiativa Comisiei Europene de a utiliza tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) pentru a îmbunătăţi eficienţa energetică a Uniunii Europene şi pentru a creşte competitivitatea industriei europene. Conform calculelor prezentate de către Comisia Europeană, utilizarea sectorului TIC este o măsură excelentă, care ne va permite scăderea consumului de energie şi, în acelaşi timp, va reduce cantitatea emisiilor de dioxid de carbon cu 27 %, un fapt foarte important. Acest lucru va diminua şi distrugerile cauzate mediului înconjurător. Sunt de acord în totalitate şi susţin afirmaţiile raportoarei, conform căreia utilizarea sectorului TIC va stimula industria şi piaţa tehnologiilor din Europa, fapt ce ar contribui la resuscitarea pieţei şi la crearea de noi locuri de muncă. Sunt de părere că este necesar să luăm toate măsurile, atât pentru a începe să utilizăm sectorul TIC în acele state membre în care acesta lipseşte, cât şi pentru a ameliora acest sector acolo unde el este deja în funcţiune. Doresc să atrag atenţia asupra importanţei sectorului TIC în panificarea unei noi politici europene a transporturilor. Logistica este un factor important în raţionalizarea transporturilor şi pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Este important să admitem nevoia creşterii investiţiilor publice şi private în instrumentele sectorului TIC, cu scopul de a crea infrastructuri inteligente pentru transporturi. Aplicarea sistemelor inteligente de transport (SIT) la transportul rutier şi conectarea la alte mijloace de transport pot servi reducerii congestiei şi efectelor negative asupra mediului înconjurător. În calitate de membru al Comisiei pentru dezvoltare regională (REGI), doresc să subliniez faptul că trebuie să încurajăm statele membre să propage bunele practici şi să sensibilizeze puterile decizionale locale cu privire la beneficiile pe care sectorul TIC le are de oferit.

 
  
  

Raport: Vittorio Prodi (A7-0057/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris.(IT) Cartea albă a Comisiei Europene privind adaptarea la schimbările climatice conţine multe idei asupra cărora trebuie să ne concentrăm acum şi în viitor pentru a înfrâna această ameninţare legată de încălzirea globală.

Astfel, salut în mod particular acel pasaj din raport care pune accentul pe importanţa integrării dimensiunii adaptării în toate politicile UE, fie în relaţie cu agricultura sau pescuitul, fie în legătură cu gestiunea forestieră, având o abordare orizontală şi intersectorială ce poate garanta consistenţa măsurilor ce vor fi transpuse la intervale de timp.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Europa trece printr-o perioadă în care trebuie să recunoască urgenţa presantă a unor măsuri de reducere a impactului activităţilor umane asupra climei. Cartea albă privind schimbările climatice este un pas înainte spre uniformizarea acţiunilor la nivel european, care au ca scop reducerea emisiilor de carbon.

Cu obiectivul ambiţios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 la sută până în 2020, Uniunea Europeană trebuie să se mişte mult mai repede decât o face în prezent. Statele membre, fie ele mai noi sau mai vechi, sunt obligate să depună eforturi sporite şi egale şi să înţeleagă că prevenţia sau tratarea unei boli în stadiu incipient are o rată de succes mai mare decât tratamentul unei afecţiuni cronice.

Ar fi trist ca Europa să realizeze prea târziu că schimbările climaterice îi afectează capacitatea de a face agricultură, ca principală sursă de hrană pentru populaţia la nivel continental şi mondial. Deja ne confruntăm cu extreme, secetă şi inundaţii, în fiecare an. Este greu de imaginat acum cum poate fi mai rău decât atât, însă specialiştii nu sunt foarte optimişti. De aceea, acţiunile legate de reducerea impactului activităţilor umane asupra climei sunt cheia normalităţii ulterioare.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris.(PT) Salut iniţiativa Comisiei Europene de a prezenta un cadru larg de acţiune la nivel european referitor la politica adaptării la schimbările climatice. În orice caz, măsurile de atenuare şi cele de adaptare nu trebuie privite separat. Doresc să subliniez importanţa Directivei privind sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), în temeiul căreia statele membre trebuie să aloce 50 % din încasările generate de acest sistem atât măsurilor de atenuare, cât şi celor de adaptare. Cred totodată că măsurile suplimentare trebuie să aibă întâietate în promovarea strategiei UE de creştere cu 20 % a eficienţei energetice până în 2020, având intenţia ca, din punct de vedere legal, acest obiectiv să devină obligatoriu la nivelul Uniunii. Dintre măsurile de adaptare prezentate, doresc să o subliniez pe aceea care priveşte solidaritatea dintre statele membre cu regiunile dezavantajate şi cele mai afectate de schimbările climatice. Pentru a obţine această solidaritate, este important ca Comisa să analizeze posibilitatea creşterii fondurilor publice destinate cooperării internaţionale în cadrul celui de-al 8-lea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare, în vederea sprijinirii luptei împotriva schimbărilor climatice. Doresc totodată să subliniez rolului cercetării şi tehnologiei în crearea unei societăţi cu emisii scăzute de dioxid de carbon, având în vedere recenta comunicare a Comisiei privind un plan strategic european pentru tehnologiile energetice şi logica intervenţiei între sectoarele public şi privat, precum şi între finanţarea Uniunii, cea naţională şi cea regională.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. Am votat în favoarea acestei rezoluţii ce salută Cartea albă a Comisiei referitoare la o strategie europeană de adaptare la schimbările climatice şi care propune o serie de măsuri pentru diferite domenii politice. Chiar dacă reuşim să menţinem încălzirea globală în limite de siguranţă, schimbările climatice incumbă consecinţe inevitabile ce necesită eforturi de adaptare. Adaptarea şi imunizarea la schimbările climatice trebuie integrate în domeniile politice, mai ales în domeniile ce privesc apa, pământul, agricultura, pescuitul şi zonele de coastă. Biodiversitatea este în pericol, însă trebuie să ne asigurăm că schimbările climatice vor fi luate în considerare la planificarea urbană, a transporturilor şi a infrastructurii. Structurile de protecţie civilă trebuie să acorde întâietate capacităţii de reacţie la inundaţii şi secetă. Este important să nu pierdem din vedere implicaţiile acestei provocări asupra stării de sănătate publice şi sociale. Poate afecta grav sănătatea sistemului respirator şi poate augmenta incidenţa bolilor cu transmitere prin vectori. Comunităţile defavorizate, copiii săraci şi persoanele în etate sunt categoriile cele mai expuse în faţa riscurilor pe care le presupun schimbările climatice asupra sănătăţii. Încasările generate de schema de comercializare a certificatelor de emisii trebuie să contribuie la eforturile de adaptare, iar bugetul UE trebuie să reflecte necesitatea de a face faţă acestor provocări.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris.(PT) Am votat pentru raportul referitor la Cartea albă a Comisiei: „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acţiune la nivel european”. Măsurile de adaptare sunt necesare pentru a putea face faţă provocărilor pe care le incumbă schimbările climatice. Cred că adaptarea la schimbările climatice este necesară şi ne va permite să îmbunătăţim sistemele de gestionare a situaţiilor de urgenţă, iar gestionarea poate fi mai eficientă prin combinarea observaţiilor prin satelit cu cele de la sol.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Aşa cum am afirmat ieri cu privire la raportul Le Follreferitor la agricultura din UE şi schimbările climatice, preocupările legate de mediu, atâta timp cât sunt legitime şi necesare, trebuie corect raportate la impactul propunerilor în termeni de sustenabilitate şi productivitate agricolă. Acelaşi lucru este aplicabil tuturor sectoarelor de activitate, așadar este esenţial ca UE să creeze o strategie de abordare a schimbărilor climatice, să îşi ia un angajament concret faţă de dezvoltarea durabilă şi să încerce să reducă emisiile de dioxid de carbon, fără să-şi pericliteze astfel activităţile de producţie, în special industria. Orice politică a schimbărilor climatice - în special pe fundalul crizei economice şi financiare - trebuie să urmărească eficienţa şi sustenabilitatea economică, punând inovarea şi cercetarea în serviciul noilor tehnologii şi soluţiilor ce sunt mai ecologice şi la fel de eficiente şi competitive. Atenţia trebuie să se îndrepte spre sursele curate de energie, spre utilizarea mai eficientă a resurselor naturale şi spre investiţiile durabile în domenii de cercetare şi tehnologii mai ecologice; astfel se va putea menţine competitivitatea europeană şi se va permite crearea mai multor locuri de muncă într-un cadru al dezvoltării durabile.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) UE trebuie să îşi păstreze şi să îşi consolideze rolul de conducător în lupta la nivel internaţional împotriva schimbărilor climatice. Cercetarea ştiinţifică în acest domeniu este esenţială, dacă intenţionăm să mergem pe o cale bună şi sigură, fie pentru a combate schimbările climatice, fie pentru a ne adapta la acestea. Problema adaptării este orizontală şi afectează diferite politici sectoriale. Coordonarea politică la nivelul statelor membre în aceste domenii trebuie să fie mai intensă. În fapt, susțin ca crearea planurilor naţionale în baza unui cadru european comun să devină obligatorie. Cred că trebuie să avem politici europene comune în domenii cum ar fi apa, energia şi pădurile; spre exemplu, aş reitera necesitatea unei carte europene referitoare la riscurile aferente zonelor de coastă. Este nevoie urgent de o analiză a riscurilor pe care le reprezintă schimbările climatice pentru cele mai vulnerabile regiuni europene. Cred, totodată, că trebuie create bareme europene pentru eficienţa reţelelor publice de aprovizionare cu apă. Doresc să subliniez şi faptul că ecosistemele naturale sunt cele mai importante rezervoare de captare a emisiilor de dioxid carbon, înghiţind la nivel mondial 50 % din emisiile anuale de gaze cu efect de seră şi contribuind astfel atât la atenuare, cât şi la adaptare.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris.(FR) Acest raport menţine credinţa conform căreia schimbările climatice se petrec la nivel global, sunt dezastruoase şi inevitabil de origine umană. Totuşi, întocmai ca această credinţă, care are acum statutul de religie şi nu mai este supusă dezbaterii, raportul este excesiv. Şi, ca orice lucru excesiv, este şi ridicol. În consecinţă, chiar şi fără a mai aştepta vreo evaluare ştiinţifică, trebuie aplicat un principiu absolut preventiv pentru a putea înfrunta cele mai dezastruoase scenarii cu putinţă, în termenii posibilului impact asupra ecosistemului al aşa-zisei încălziri globale, dar şi asupra zonelor locuibile, edificiilor industriale ş.a.m.d. Observ în treacăt că se recurge rarisim la o asemenea prudenţă când e vorba de alte măsuri referitoare la mediu sau la sănătatea umană, cum ar fi organismele modificate genetic. În temeiul acestor riscuri imaginare sau reale, care variază de la maladiile ce sunt probabil legate de încălzirea globală la incendiile presupuse ca fiind doar rezultatul aceluiaşi fenomen şi la inundaţii şi supraîncălzirea centralelor electrice, suntem îndemnaţi să acceptăm imixtiunea Comisiei şi a politicilor europene în absolut toate sectoarele, inclusiv în folosinţa celei mai mici suprafeţe de teren. Este păcat că atâţia copaci, admişi ca fiind rezervoare de carbon, au fost sacrificaţi pentru imprimarea acestui text. Întocmai spuselor poetului: tăietorule de lemne, stai o clipă.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL) Inevitabilele schimbări climatice obligă societatea şi economia Uniunii Europene să se acomodeze la o nouă realitate. Cred că este nevoie de o politică de adaptare adecvată caracterului şi tipurilor de schimbări care au loc, care ar trebui să includă, totodată, o strategie de protejare a celor mai periclitate zone. Sunt complet de acord cu raportorul şi cred că, pentru o mai bună coordonare a acestor măsuri, este extrem de importantă implementarea unui sistem de monitorizare şi schimb de informaţii la nivel internaţional, dar şi pe plan regional şi local. Sunt încântat mai ales de faptul că se pune accentul pe importanţa politicii agricole comune, care joacă rolul cheie de gardian al ecosistemelor şi biodiversităţii. Din acest motiv, sunt de părere că proiectele destinate prevenţiei sau atenuării efectelor secetei şi ale inundaţiilor şi care sprijină agricultorii care lucrează în condiţii dificile sunt foarte importante.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie referitoare la Cartea albă a Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acţiune la nivel european”, pentru că sunt de părere că, în general, este în interesul Europei şi, în mod particular, în interesul Italiei, datorită caracteristicilor sale geo-climatice. Este evident că există probleme în gestionarea resurselor hidrologice ale Italiei, acest fapt putând fi observat în perioadele frecvente de secetă din lunile estivale, precum şi în anumite episoade ale inundaţiilor, cum a fost cel petrecut în decembrie pe râul Serchio din Toscana. În Italia ne confruntăm şi cu cumplita problemă a incendiilor de vară, iar din acest motiv îmbunătăţirea condiţiilor de siguranţă este absolut crucială. Chiar dacă proiectul de carte albă a Comisiei este doar un cadru iniţial de referinţă, consider că acesta are o contribuţie semnificativă, în special când ne referim la gestionarea situaţiilor de urgenţă. În acelaşi timp, delimitează o abordare strategică generală cu privire la întărirea rezistenţei UE la efectele schimbărilor climatice.

 
  
MPphoto
 
 

  Andres Perello Rodriguez (S&D), în scris.(ES) O mare proporţie a Parlamentului, precum delegaţia spaniolă a Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, s-a opus din punct de vedere formal punctului 41 din această rezoluţie, care solicită aplicarea principiului subsidiarităţii la politica solurilor. Recunoaştem cu toţii diversitatea care caracterizează diferitele regiuni ale Uniunii, dar, aşa cum se afirmă în rezoluţie, exact acesta este motivul pentru care sudul Europei are mult mai mult de suferit din cauza presiunilor exercitate de schimbările climatice, având astfel nevoie de Europa şi de politicile comune. Aceasta este o chestiune legată de solidaritate, de pe urma căreia ar putea beneficia întreaga UE. Din acest motiv, regretăm nespus excluderea primei propuneri din text, în care dl Prodi solicita deblocarea în Consiliu a directivei privind solurile. Este foarte importantă lansarea acestui instrument legislativ esenţial adaptării şi, în special, combaterii riscurilor de deteriorare şi deşertificare. Este adevărat faptul că aceste riscuri sunt mai prezente în sudul Europei, dar să nu uităm că schimbările climatice afectează întregul capital al mediului înconjurător european. Aceia cărora le este adresată această rezoluţie ar trebui să ştie că o mare parte a Parlamentului încă face apel la o politică comună şi de susţinere.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Noi, Verzii, am votat în favoarea acestui raport. Vestea cea bună este că a fost combătut amendamentul prin care se urmărea distragerea atenţiei de la siguranţa nucleară.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris.(PL) Concluziile cercetărilor conduse de oamenii de ştiinţă arată că efectele schimbărilor climatice vor avea o influenţă in crescendo asupra mediului înconjurător, economiei, precum şi asupra vieţii noastre de zi cu zi. În consecinţă, acţiunile de adaptare la efectele actuale şi viitoare ale schimbărilor climatice sunt o provocare importantă pentru societate la nivel mondial. Deciziile cu privire la cele mai bune metode de adaptare la schimbările climatice trebuie să se bazeze pe analize ştiinţifice solide, însă nu toate regiunile au acces la informaţii corecte. Din acest motiv, crearea unei platforme de monitorizare a schimbărilor climatice promite să fie o idee bună. Platforma va putea servi schimbului de informaţii, experienţei şi bunelor practici la nivel european, regional şi local. Cu toate acestea, nu sunt convins că asumarea rolului de conducător în lupta internaţională împotriva încălzirii globale, aşa cum menţionează documentul, UE nu încearcă să îşi asume o prea mare responsabilitate pentru afacerile la nivel mondial. Am impresia că, atunci când ne confruntăm cu provocări precum criza economică sau necesitatea creşterii economice, nu ar trebui să acordăm întâietate cheltuielilor pentru lupta împotriva încălzirii globale. Indiferent de măsurile ce vor fi luate în vederea adaptării la schimbările climatice, trebuie avut în vedere faptul că anumite ţări vor fi expuse unor costuri enorme prin transpunerea politicii de adaptare, iar privarea acestor ţări de sprijinul financiar ar putea duce la o dezvoltare neuniformă a diferitelor state membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. (FR) Am regretat faptul că, în raportul din Comisia pentru transport şi turism, sectorul transporturilor a fost ignorat în cadrul strategiei de adaptare la schimbările climatice, când de fapt acesta are o importanţă economică semnificativă şi este una din principale surse de emisii de CO2. Din acest motiv, salut faptul că acest raport reaşează sectorul transporturilor în miezul problemei. Trebuie să depunem eforturi substanţiale pentru a susţine cu succes întreprinderile şi utilizatorii pentru a se adapta la schimbările climatice. Reuşita politicii noastre depinde de metodele adecvate şi inovatoare de a mobiliza fondurile în vederea limitării pe cât posibil a impactului asupra oamenilor, echilibrului ecologic şi activităţilor economice. Mai mult decât atât, strategia noastră trebuie să aibă în vedere zonele geografice vulnerabile, precum regiunile de coastă, marine şi muntoase, care sunt foarte sensibile şi care vor duce povara schimbărilor climatice, dacă nu reuşim să luăm măsurile de protecţie necesare. Parlamentul nostru trebuie să adopte de urgenţă mecanisme eficiente de adaptare a sectorului transporturilor, care trebuie să înceteze a mai fi doar cauza problemei şi să devină soluţia pentru lupta împotriva schimbărilor climatice.

 
  
  

Raport: Andrea Cozzolino (A7-0100/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Ryszard Czarnecki (ECR), în scris. − Priorităţile cheie ale Grupului ECR pentru bugetul UE sunt asigurarea raportului calitate/preţ, administrarea eficientă şi eliminarea fraudei. De aceea, susţinem esenţa raportului Cozzolino precum şi marea majoritate a concluziilor lui.

Grupul ECR nu poate, cu toate acestea, să sprijine conceptul de procuror public european. Această funcţie riscă să fie un prim pas periculos spre o competenţă europeană in domeniul dreptului penal, iar concentrarea asupra creării ei este o distragere de la eficientizarea funcţionării sistemelor şi organismelor existente.

Pentru că amendamentul propus de ECR de a înlătura paragraful care susţine progresul către instituirea funcţiei de procuror public european a fost respins, ECR s-a abţinut de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Deşi consider, la fel ca raportorul, că este pozitiv faptul ca numărul neregulilor financiare raportate Comisiei de către statele membre au scăzut de la 1 024 milioane de euro în 2007 la 783,2 milioane de euro în 2008, cred că obiectivul va fi să ajungem la un nivel de zero milioane nereguli financiare pe an. Pentru a obţine acest lucru, consider că este esenţial să adoptăm măsuri care să consacre o mai mare transparenţă în lupta împotriva fraudei fiscale, în special cea referitoare la TVA, şi a tuturor infracţiunilor financiare; o cooperare mai amplă între guverne în cazul fraudelor transfrontaliere; îmbunătăţirea calităţii datelor şi actualizarea constantă a bazelor de date naţionale; răspunsul rapid al guvernelor la cererile de informaţii. Trebuie să existe o mai bună administrare şi monitorizare a solicitărilor privind fondurile de coeziune şi trebuie să existe dispoziţii care să permită aplicarea de sancţiuni statelor membre care nu folosesc bine aceste fonduri. Doresc să subliniez şi contribuţia esenţială a Oficiului European de Luptă Antifraudă în reducerea acestor cifre.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Raportul anual privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor pentru 2008 consemnează faptul că impactul financiar al neregulilor, atâtea câte au fost identificate, a scăzut de la 1 024 milioane de euro în 2007 la 783,2 milioane în 2008, reducerile fiind înregistrate la toate capitolele de cheltuieli, cu excepţia achiziţiilor directe şi a fondurilor de preaderare. Aş sublinia, în special, necesitatea de a include informaţii despre nereguli, care să clarifice care este proporţia din totalul resurselor afectată de erori şi de posibile cazuri de fraudă. Combaterea fraudei şi a corupţiei este o îndatorire importantă a instituţiilor europene şi a tuturor statelor membre, care trebuie să pună la dispoziţie toate resursele necesare pentru combaterea eficientă a acestor flageluri, protejând astfel interesele financiare ale Uniunii şi ale contribuabililor ei.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) În acest moment de criză economică şi financiară, nu poate fi irosit nici măcar un singur euro din bugetul UE, iar acest lucru este şi mai adevărat atunci când irosirea este rezultatul fraudei care conduce la cheltuirea defectuoasă a fondurilor Uniunii. De-a lungul anilor, am observat scăderea semnificativă a numărului neregulilor. Cu toate acestea, nu putem fi satisfăcuţi cu reducerea acestora la sume marginale sau aproape la zero. UE trebuie să adopte mecanisme de control bugetar care sunt eficiente în detectarea şi prevenirea din timp a fraudei, astfel încât fondurile publice să fie puse la dispoziţie doar atunci când urmează să fie folosite corect, ca să nu mai vorbim de pedepsirea efectivă a acelora care încalcă regulile, încercând să îşi însuşească astfel de fonduri care sunt sărace prin natura lor.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Pentru mine, lupta împotriva fraudei este o preocupare importantă, în special în privinţa fondurilor regionale şi a celor de preaderare. Cu toate acestea, măsurile de combatere a fraudei propuse au o focalizare centralistă prea pronunţată. De aceea m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. (IT) Sunt mulţumit că impactul financiar al neregulilor, atâtea câte au fost identificate, a scăzut de la 1 024 milioane de euro în 2007 la 783,2 milioane în 2008 (scăderea afectând toate capitolele de cheltuieli, cu excepţia cheltuielilor directe şi a fondurilor de preaderare). Sprijin din plin munca Comisiei şi aş sublinia faptul că lupta împotriva fraudei şi a corupţiei este o îndatorire clară a instituţiilor europene şi a tuturor statelor membre.

Având în vedere situaţia economică particulară care se răspândeşte ca o epidemie în întreaga Europă, sunt de acord cu necesitatea protejării intereselor financiare ale Uniunii şi a combaterii criminalităţii organizate care, conform indicatorilor naţionali, îşi sporeşte capacitatea de coluziune în cadrul instituţiilor, tocmai prin intermediul fraudării bugetului UE.

Cred, în consecinţă, că este extrem de important să adoptăm o legislaţie eficientă pentru a îmbunătăţi cooperarea administrativă în contracararea practicilor fiscale dăunătoare şi să asigurăm funcţionarea omogenă a pieţei interne. În acest sens, susţin propunerea de directivă a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul taxării, accentuând în acelaşi timp importanţa creşterii responsabilităţii statelor membre, începând cu calitatea informaţiei introduse în bazele de date.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − La votul final m-am pronunţat pentru. Amendamentul propus de Grupul ECR, împotriva căruia am votat, a fost respins.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris.(PL) Merită menţionat faptul că, în 2008, s-a înregistrat o descreştere abruptă a numărului de nereguli în comparaţie cu anul anterior. Cea mai importantă îmbunătăţire s-a manifestat la capitolul cheltuielilor din agricultură. Raportul arată că cuantumul estimat al neregulilor a scăzut cu 34 %. Cu toate acestea, cea mai mare creştere s-a înregistrat la capitolul fondurilor de preaderare, unde cheltuirea defectuoasă a resurselor a crescut până la 90,6 %, însă trebuie să ne amintim că acestea nu sunt state membre şi le lipseşte experienţa. În ciuda acestei îmbunătăţiri a situaţiei în 2008, o anumită parte a resurselor bugetare ale UE este încă cheltuită defectuos. Într-o anumită măsură, aceasta se datorează lipsei mecanismelor eficiente de supraveghere şi control. Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), care există din 1999, a înregistrat multe succese în lupta împotriva deturnării de fonduri. Cu toate acestea, garantarea deplinei sale independenţe operaţionale este esenţială. Susţin propunerea raportorului de a abilita OLAF-ul să se bazeze mai mult pe activităţile de audit intern efectuate de Comisie, decât să doar pe informaţiile pusă la dispoziţie de către oficialii statelor membre. Care este rolul care va trebui jucat de statele membre şi sistemele acestora de supervizare şi auditare? Combaterea fraudei în proiectele europene trebuie să fie o prioritate pentru noi. Onestitatea şi responsabilitatea în cheltuirea mijloacelor limitate ale bugetului UE ne vor permite să economisim fonduri care pot fi folosite ulterior în lupta împotriva consecinţelor recesiunii. Nu trebuie să uităm că resursele bugetului UE ne aparţin nouă, tuturor contribuabililor. De aceea ar trebui să garantăm că ele sunt cheltuite în cel mai eficient mod.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. (LT) Vreau să subliniez faptul că combaterea fraudei şi a corupţiei este o datorie importantă a instituţiilor europene şi a statelor membre. Doresc cu toate acestea să atrag atenţia în special asupra faptului că, în unele ţări, corupţia în distribuirea fondurilor europene este legată în mod direct de discreditarea politicilor purtate în aceste ţări. În aceste ţări, se formează clanuri politice şi financiare separate, cu scopul de a controla distribuirea fondurilor Uniunii Europene. De aceea, Parlamentul European, Comisia Europeană şi alte instituţii importante ale Uniunii Europene trebuie să atragă atenţia asupra discriminării şi discreditării politicilor, organizaţiilor politice, oponenţilor politici şi liderilor opoziţiei de la nivel naţional. Uniunea Europeană, care cultivă democraţia, trebuie mai întâi să se asigure că partidele de opoziţie din statele sale membre au oportunitatea de a lucra şi de a se exprima liber şi controlează acţiunile de prevenire a corupţiei. Vreau, de asemenea, să atrag atenţia asupra faptului că banii Uniunii Europene trebuie folosiţi pentru a îmbunătăţi infrastructura statelor membre, pentru a educa oamenii şi alte asemenea lucruri. Investirea exclusivă a banilor europeni în infrastructură va aduce beneficii atât ţării, cât şi comerţului său. Nu vor mai exista oameni de afaceri „săraci” care cer susţinere, dar nu o primesc. Mai mult, în acest mod nu am mai avea nevoie să controlăm distribuirea fondurilor Uniunii Europene către mii de destinatari interesaţi, care sunt beneficiari ai ajutorului, ceea ce ar însemna că mii de subiecţi dubioşi ar dispărea de asemenea. Prin urmare, toată atenţia trebuie îndreptată către folosirea publică a acelor bani.

 
  
  

Raport: Tamás Deutsch (A7-0062/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. (IT) Doresc să profit de această ocazie pentru a comenta asupra raportului anual al Băncii Europene pentru Investiţii cu sediul în Luxembourg, cu scopul de a insista, aşa cum am mai făcut-o în câteva dintre întrebări, asupra importanţei creşterii bugetului alocat instrumentelor financiare ale BEI dedicate sprijinirii dezvoltării zonei centrale ale oraşelor şi planurilor de regenerare.

Instrumentele care există în prezent, cum este fondul JESSICA, sunt printre puţinele instrumente financiare pe care o municipalitate le poate utiliza pentru a finanţa proiectele de dezvoltare urbană. Intervenţiile se extind şi la sediile consiliilor, dar numai în zonele adiacente proiectului şi numai pentru reabilitarea energetică a clădirilor şi îmbunătăţirii acestora. De aceea, profit de această ocazie pentru a accentua faptul că, după părerea mea, fondul JESSICA ar trebui extins şi asupra construirii de clădiri noi (evident respectuoase faţă de mediu), pentru că, în acest mod, ar ajuta autorităţile locale să rezolve în egală măsură problemele din oraşele noastre referitoare la locuinţe.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Salut raportul pe anul 2008 al Băncii Europene de Investiţii (BEI) şi încurajez BEI să-şi continue acţiunile de promovare a dezvoltării economiei europene şi de consolidare a creşterii, pentru a stimula ocuparea forţei de muncă şi promova coeziunea interregională şi socială. Salut, de asemenea, importanţa pe care BEI o acordă întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor), energiei sustenabile şi atenuării schimbărilor climatice, precum şi investiţiilor în regiunile de convergenţă ale UE lovite puternic de recenta încetinire economică. BEI a răspuns cu rapiditate atât crizei economice globale, în special prin Planul european de redresare economică, cât şi acelor state membre care au fost cel mai sever afectate de criză. Cu toate acestea, solicit ca viitoarele rapoarte să fie mai detaliate în privinţa împrumuturilor majore ce suplimentează subvenţiile Fondului european de dezvoltare regională, care sunt acordate regiunilor pentru implementarea tehnologiilor avansate sau pentru programele legate de rezervele energiei regenerabile şi nepoluante. În acelaşi mod, rapoartele privind facilitatea pentru investiţii ar trebui să includă informaţii referitoare la rezultatele programelor finanţate. Prin punerea la dispoziţie a unei finanţări adecvate, BEI ar trebui să joace un rol mai important în sprijinirea investiţiei în infrastructură, tehnologii ecologice, inovare şi IMM-uri, ca parte a strategiei Europa 2020.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Banca Europeană de Investiţii joacă un rol esenţial în sprijinirea statelor membre să înfrunte grava criză economică, financiară şi socială. Având în vedere acest lucru, cred că fondurile sporite alocate în special politicii de coeziune a Uniunii Europene au fost cruciale pentru reducerea impactului produs asupra regiunilor defavorizate şi cel mai grav afectate. Fondurile sporite alocate întreprinderilor mici şi mijlocii, care reprezintă majoritatea întreprinderilor din Europa, şi suplimentarea finanţării pentru cercetare şi dezvoltare ar ajuta la temperarea în continuare a efectelor acestei crize. De aceea, având în vedere că Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare şi că se nasc provocări prezente şi viitoare pentru o Uniune Europeană aflată într-o situaţie economică şi socială dificilă, este esenţial să consolidăm activităţile BEI, să facem ca acţiunile ei să fie mai transparente şi să-i stabilim priorităţile adecvate.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Banca Europeană de Investiţii (BEI) a fost înfiinţată în 1958 prin Tratatul de la Roma. BEI, în calitate de bancă a Uniunii Europene de creditare pe termen lung, împrumută bani sectorului public şi privat pentru proiecte de interes european, folosind pieţele financiare şi fondurile proprii. Principala sa ţintă este să contribuie la integrarea, dezvoltarea echilibrată şi sustenabilă şi coeziunea economică şi socială a statelor membre ale UE. În 2008, BEI a trebuit să se confrunte cu provocări fără precedent, deoarece criza economică globală a atins în egală măsură economiile din Uniunea Europeană. În materie de gestionare a crizei, sunt încântat să subliniez răspunsul rapid al BEI la criza economică globală prin autofinanţarea unei creşteri a capitalului propriu şi sporirea în acest mod a volumului său de creditare în sprijinul Planului european de redresare economică. De aceea, salut raportul pentru 2008 al BEI şi adoptarea acestuia, care o încurajează să-şi continue acţiunile de promovare a dezvoltării economiei europene şi de consolidare a creşterii, pentru a stimula ocuparea forţei de muncă şi promova coeziunea interregională şi socială.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Banca Europeană de Investiţii joacă un rol foarte important în economia Uniunii Europene, pentru că este garantul finanţării operaţiunilor din interiorul Europei, care sunt legate de următoarele: asigurarea coeziunii economice şi sociale; pregătirea pentru economia bazată pe cunoaştere; dezvoltarea reţelelor transeuropene de transport şi a reţelelor de acces; sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri); protecţia şi ameliorarea mediului; garantarea aprovizionării cu energie durabilă, competitivă şi sigură. Nu va fi posibil să implementăm strategia „Europa 2020” fără sprijinul BEI, care va trebui să pună la dispoziţie fondurile necesare desfăşurării proiectelor în domeniile infrastructurii, tehnologiilor ecologice, inovării şi IMM-urilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) BEI a fost martora extinderii rolului său în 2008, ca rezultat al crizei economice. Pe fondul unei crize de lichidităţi, BEI a continuat să acorde împrumuturi sectorului public şi celui privat, pentru proiecte de interes european, folosind pieţele financiare şi resursele proprii. Pe lângă stimularea economiilor naţionale, UE a luat şi decizia referitoare la Planul european de redresare economică, atribuind un rol important BEI, în special cu privire la finanţarea sporită a IMM-urilor, energiei regenerabile şi transportului nepoluant. Ca răspuns la criză, BEI şi-a revizuit în mod semnificativ ţintele în sensul creșterii lor: pentru a ajuta întreprinderile şi încuraja redresarea economică, BEI şi-a sporit substanţial volumul de creditare, acordând cu 10 miliarde de euro mai mult decât era prevăzut. În mod special, creditarea IMM-urilor a crescut cu 42 %. Mai mult, banca a dezvoltat noi instrumente financiare de împărţire a riscului, proceduri simplificate de acordare a creditelor şi a accelerat implementarea proiectelor în acele state membre şi sectoare care sunt cele mai afectate de criză. Raportul accentuează efectele pozitive ale acestor măsuri şi cheamă, în acelaşi timp, la o urmărire aprofundată a efectelor concrete ale programelor de sprijin puse la dispoziţia IMM-urilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − A fost chiar simplu de această dată. La votul final am votat pentru.

 
  
  

Propuneri de rezoluţie: Atrocităţile în masă din Jos, Nigeria (RC-B7-0247/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) Propunerea comună de rezoluţie referitoare la atrocităţile interetnice din Nigeria pe care o votăm pare a fi satisfăcătoare din punctul de vedere al principiilor şi orientărilor pe care camera noastră doreşte să le transmită celorlalte instituţii europene responsabile cu acţiunea externă a Uniunii Europene. Noi trebuie să acţionăm pentru a asigura stabilizarea politică a Nigeriei şi pentru a pune bazele solide ale dezvoltării sale economice şi sociale: suntem pe deplin conştienţi de considerentele de ordin general; nu ducem lipsă de ele, având în vedere bogăţia resurselor naturale în Nigeria. Rezolvarea chestiunilor politice, economice şi sociale poate transforma mediul într-unul paşnic, mai puţin predispus tensiunilor interetnice şi capabil să respingă actele de violenţă pe care le-am văzut în mod tragic devenind din ce în ce mai frecvente în ultimul deceniu. Pe lângă recunoaşterea faptului că responsabilitatea pentru violenţele în masă dintre musulmani şi creştini trebuie pusă pe seama ambelor grupări etnice, ar fi trebuit poate să afirmăm cu claritate că un alt factor îngrijorător, care are legătură cu episoadele de violenţă care au apărut, este pătrunderea graduală în Nigeria a radicalismului islamic, a cărui ilustrare clară este adoptarea de către 12 dintre cele 36 de state a legii Sharia ca lex terrae. Cu toate acestea, din motivele generale amintite, am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Regret profund evenimentele recente din ianuarie şi martie din Jos, unde sute de oameni au fost victimele confruntărilor religioase şi etnice. Conflictul din Nigeria are rădăcini adânci în motivaţii de ordin religios, economic, etnic, social, istoric şi politic. Având în vedere faptul că Nigeria este al optulea producător mondial de petrol, este regretabil că majoritatea locuitorilor ţării trăiesc sub pragul de sărăcie. Efectele adverse ale schimbărilor climatice au contribuit la înrăutăţirea situaţiei din Nigeria. Cred că, într-o ţară atât de bogată în petrol cum este Nigeria, accesul egal la resurse şi redistribuirea veniturilor sunt necesare pentru detensionarea paşnică a acestor conflicte. Fac apel la guvernul federal al Nigeriei să asigure drepturi egale pentru toţi cetăţenii, să combată problemele generate de controlul terenurilor fertile, accesul la resurse, şomaj, sărăcie şi să atenueze schimbările climatice. Fac apel la Comisie să urmărească dialogul cu Nigeria în cadrul Acordului de la Cotonou, să analizeze cauzele profunde ale conflictului, acordând atenţie în acelaşi timp subiectelor fundamentale pentru dezvoltarea durabilă, cum sunt schimbările climatice, siguranţa energetică, construirea de capacităţi şi educaţia.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris.(PT) Am votat pentru propunerea de rezoluţie a Parlamentului European referitoare la atrocităţile în masă din Jos, Nigeria. Condamn cu fermitate violenţa manifestată recent în Jos şi împrejurimile sale, când mai multe sute de oameni au fost ucişi în încleştări etnice şi religioase. UE trebuie să realizeze un dialog politic cu Nigeria, în temeiul articolului 8 din Acordului de la Cotonou revizuit, şi să abordeze de urgenţă problemele privind libertatea de gândire, conştiinţă, religie ori credinţă, aşa cum sunt consacrate în instrumentele universale, regionale şi naţionale ale drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Aceasta nu este prima oară când Nigeria a suferit un astfel de conflict care a ameninţat să divizeze ţara. În acest sens, aş vrea să precizez că războiul civil care a răvăşit ţara timp de trei ani, între 1967 şi 1970, aproape a condus la independenţa regiunii de sud-est a ţării. Deşi revolta populaţiei Igbo a fost înăbuşită, pentru că puterea militară a guvernului central a împiedicat independenţa Biafrei, adevărul este că deosebirile etnice, culturale şi religioase persistă acolo şi sunt în creştere, făcând din această ţară exemplul perfect al unui stat aflat sub ameninţarea permanentă a dezintegrării. Graniţele Nigeriei au fost desenate de puterile coloniale care nu au luat în considerare deloc deosebirile menţionate mai sus. Aceasta nu înseamnă totuşi că responsabilitatea pentru conflictele din această ţară aparţine în principal europenilor. Este timpul ca liderii africani să abandoneze această explicaţie îmbătrânită şi obosită şi să încerce să-şi servească propriii cetăţeni în mod capabil şi util, atât în proiecte, cât şi în propuneri. Africa va putea fi aceea după care africanii tânjesc, de îndată ce va avea lideri care să se ridice la înălţimea provocărilor. Masacrele din Jos sunt încă o pagină sângeroasă, regretabilă şi deosebit de tristă în istoria unei ţări care le acumulează într-un ritm prea rapid.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris.(FR) Cred că a existat pentru Parlamentul European o necesitate urgentă de a condamna masacrele în desfăşurare din Nigeria şi de a face un apel la instaurarea păcii. Având în vedere instabilitatea şi fragilitatea ţării cu populaţia cea mai numeroasă din Africa, unde majoritatea suferă din cauza sărăciei, această propunere de rezoluţie ar putea constitui fundaţia pentru consolidarea dialogului politic dintre Uniunea Europeană şi Nigeria şi pentru realizarea unui studiu mai detaliat îndreptat către găsirea soluţiilor, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, de încetare a violenţelor şi de instaurare a unei păci durabile. În calitate de membrii ai PE, cred că avem un rol de jucat în apărarea şi promovarea drepturilor omului care sunt încălcate zilnic în Nigeria. De aceea, cred că partea care solicită ca cei care se fac vinovaţi de violenţe să fie judecaţi într-o manieră corectă este fundamentală. În lumina tuturor acestor măsuri, care bineînţeles că nu vor fi toate uşor de aplicat, am fost nerăbdătoare să votez în favoarea acestei propuneri comune de rezoluţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) În Nigeria au existat izbucniri repetate de violenţă între creştini şi musulmani şi fiecare dintre aceste două grupuri reprezintă aproximativ jumătate din populaţie. Aceste tulburări au loc şi mai frecvent acum. Probleme triviale cauzează confruntări violente. Nic măcat interdicţia de circulaţie, care este în vigoare din ianuarie, şi staţionarea trupelor în zonă nu au reuşit să oprească noile masacre. Faptul că absenţa prelungită a preşedintelui Yar’Adua a aruncat vestul Nigeriei într-o criză politică, că au existat confruntări grave între creştini şi musulmani în oraşul Jos din centrul Nigeriei şi că încetarea focului în zona deltei Nigerului, care este bogată în petrol, a luat sfârşit nu sunt semne bune pentru viitor în urma morţii preşedintelui. Când nomazii musulmani au atacat satele creştine la începutul anului şi peste 500 de persoane au fost ucise, se spune că armata a răspuns doar după câteva ore de la primirea primului raport. Ceea ce a lipsit a fost protestul vehement din partea UE. Când cetăţenii elveţieni au votat într-un referendum împotriva construirii minaretelor, statele musulmane au ameninţat Elveţia cu sancţiuni economice şi cu războiul sfânt. Cu toate acestea, când creştinii sunt omorâţi din cauza religiei lor, Uniunii Europene îi trebuie luni ca să reacţioneze. Uniunea Europeană trebuie să acţioneze în această privinţă ca un agent onest şi să răspundă mai rapid. Acest lucru este clarificat în cadrul propunerii de rezoluţie şi de aceea am votat în favoarea ei.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Eu am votat, bineînţeles, în favoarea unei atât de importante rezoluţii şi am sprijinit foarte mult amendamentul oral propus de colegul meu, Kiil Nielsen, care cere autorităţilor nigeriene să oprească măsura recentă adoptată de câţiva guvernatori ai statului nigerian de a executa deţinuţii condamnaţi la moarte..

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate