Stenograma dezbaterilor

Luni, 17 mai 2010 - Strasbourg

1. Reluarea sesiunii

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte

(Şedinţa a fost deschisă la ora 17.05)

  Preşedinte. – Declar reluată sesiunea Parlamentului European suspendată joi, 6 mai 2010.

2. Declaraţiile Preşedinţiei

  Preşedinte. – Pentru început, aş dori să vă ofer câteva informaţii. În primul rând, astăzi, în Uniunea Europeană se sărbătorește cea de-a şasea Zi internaţională împotriva homofobiei. Exact acum 20 de ani, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a eliminat homosexualitatea din Clasificarea internaţională a bolilor. Uniunea Europeană combate discriminarea pe toate fronturile. Aceasta cuprinde şi homofobia. Obligaţia de a-i proteja pe cei discriminaţi este inclusă în cele mai importante actele juridice ale noastre – în tratat şi în Carta Drepturilor Fundamentale, la care se face referire în tratat.

În al doilea rând, în această lună am sărbătorit cea de-a 60-a aniversare a Declaraţiei Schuman, iar pe 8 și 9 mai, Parlamentul a organizat zile ale porţilor deschise la Bruxelles şi Strasbourg. Vizitatorii au avut posibilitatea de a observa îndeaproape activitatea Parlamentului şi de a afla cum se desfăşoară aceasta. Clădirile au fost deschise tuturor cetăţenilor. În total, peste 33 000 de cetăţeni ai Uniunii Europene au vizitat Parlamentul la Bruxelles şi Strasbourg. De asemenea, această Cameră a găzduit o reuniune cu 800 de tineri din toate ţările Uniunii Europene. Alături de mine au participat 11 deputaţi din Parlamentul European. Am vorbit cu cei prezenţi, am discutat aspecte privind Uniunea.

Al treilea punct este următorul: Săptămâna trecută, marţi 11 mai, am avut marea onoare de a înmâna Premiul Charlemagne pentru Tineri la Aachen. Premiul întâi a fost câştigat de proiectul „Train for Europe” din Germania. Premiul al doilea a fost câştigat de un proiect din Irlanda, iar al treilea de un proiect din Bulgaria. Au participat la concurs tineri din toate ţările Uniunii Europene. Proiectul german a reunit reprezentanţi din 21 de ţări europene, 24 de şcoli profesionale lucrând împreună la conceperea şi construirea unui tren. Principalul premiu Charlemagne a fost înmânat la 13 mai, la două zile după premiul pentru tineri, tot la Aachen, primului-ministru al Poloniei, Donald Tusk.

În al patrulea rând, săptămâna trecută, am participat la Conferinţa preşedinţilor parlamentelor Uniunii Europene de la Stockholm. Au fost reprezentaţi preşedinţii tuturor celor 40 de parlamente naţionale. S-a discutat despre viitoarea cooperare şi despre viitoarea preşedinţie belgiană. Conferinţa a fost organizată de prietenii noştri din parlamentul suedez împreună cu cei din parlamentul spaniol, care deţine în prezent preşedinţia Uniunii Europene. Vom organiza, printre altele, reuniuni periodice ale comisiilor parlamentare, precum şi şedinţe comune ale parlamentelor naţionale europene.

De asemenea, aş dori să îmi exprim urările de bine şi felicitările. Două state membre ale Uniunii Europene, Regatul Unit şi Ungaria, au guverne noi. Le urăm să aibă parte de stabilitate. În Uniunea Europeană, este foarte necesar să avem guverne stabile. Acestea sunt necesare, printre altele, pentru a permite adoptarea rapidă a deciziilor. Reprezentăm metoda comunitară a Uniunii Europene, însă cooperarea cu guvernele este, pentru noi, de o importanţă fundamentală pentru eficienţa activităţii Uniunii Europene şi pentru randamentul său pentru cetăţeni.

3. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare

(Procesul-verbal al şedinţei precedente a fost aprobat)

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să vă amintesc că în această dimineaţă în Afghanistan, doi soldați din Brigada Taurinense au fost omorâţi într-un atac.

Uniunea Europeană joacă un rol dificil pe scena păcii şi a războiului şi solicit, la începutul şedinţei, ca Parlamentul să se alăture în transmiterea condoleanţelor şi al sprijinului pentru familiile victimelor, în această perioadă foarte dificilă.

  Gianni Pittella (S&D). – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor și domnilor, de fapt am solicitat să mi se acorde permisiunea de a vorbi timp de un minut pentru a spune acelaşi lucru ca şi colegul meu, dl Mauro, aşa că mă alătur dlui Mauro în exprimarea condoleanţelor. Cred că gândurile întregului Parlament se îndreaptă acum către cei doi soldaţi italieni care au fost omorâţi în această dimineaţă.

Consider că durerea trebuie îmbinată cu indignare, solidaritate cu familiile, sprijin pentru cei răniţi și respingerea tuturor formelor de terorism. Cu toate acestea, trebuie să existe acţiuni reînnoite ale UE, alături de statele individuale, pentru a asigura că misiunea de pace este şi mai eficientă şi că se poate desfăşura în condiţii mai sigure.

  Preşedinte. – Vă mulţumesc, domnilor, pentru că mi-aţi atras atenţia asupra acestor aspecte. Este foarte important să ne exprimăm întotdeauna solidaritatea cu soldaţii care, în numele nostru, luptă împotriva terorismului, precum şi a altor forme de abuz în Afganistan şi în alte ţări. Ar trebui să ne exprimăm solidaritatea cu angajamentul faţă de cauza noastră comună, o cauză care continuă să fie importantă în întreaga lume. Acesta este obiceiul nostru în Parlamentul European. Mulţumesc încă o dată ambilor deputaţi pentru că mi-au atras atenţia asupra acestor aspecte.

  Geoffrey Van Orden (ECR). – Dle Preşedinte, dacă ne amintim de pierderile tragice din Afganistan, ar trebui să ne amintim, de asemenea, că aproape zilnic, pierdem soldaţi britanici care îşi dau viaţa în cadrul misiunii NATO care se desfăşoară în această ţară. Ar trebui să recunoaştem pierderile tragice şi să ne exprimăm solidaritatea faţă de familiile întregului personal care îşi desfăşoară activitatea sub auspiciile NATO, indiferent din ce ţară provine acesta.

  Preşedinte. – Sunt întru totul de acord cu dvs. Consider că împărtăşim cu toţii aceeaşi opinie în această privință. Vorbim despre europeni care ne reprezintă pe toţi în lupta împotriva terorismului şi a tuturor formelor de violenţă din lume. Ei sunt reprezentanţii noştri.

  Jacky Hénin (GUE/NGL). – (FR) Dle Preşedinte, consider că este corect să îi omagiem pe cei care mor în luptă, aşa cum tocmai aţi făcut. De asemenea, este corect să ne gândim la toţi lucrătorii care mor în fiecare zi la locul de muncă deoarece angajatorii nu le asigură resursele necesare pentru a lucra în bune condiţii.

4. Calendarul perioadelor de sesiune din 2011: consultaţi procesul-verbal

5. Componenţa comisiilor şi delegaţiilor: consultaţi procesul-verbal

6. Componenţa Parlamentului: consultaţi procesul-verbal

7. Semnarea actelor adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară: consultaţi procesul-verbal

8. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

9. Declaraţii scrise caduce: consultaţi procesul-verbal

10. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal

11. Petiţii: a se vedea procesul-verbal

12. Întrebări orale şi declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal

13. Ordinea lucrărilor

  Preşedinte. – Vom trece acum la ordinea de zi. A fost distribuită versiunea finală a proiectului de ordine de zi, astfel cum a fost adoptat de Conferinţa preşedinţilor la 12 mai 2010, în conformitate cu articolul 140 din Regulamentul de procedură.

Luni – nicio modificare.

Marți - nicio modificare.

Miercuri:

Am primit o scrisoare din partea dlui Casini, preşedintele Comisiei pentru afaceri constituţionale, prin care comisia solicită Parlamentului European să consulte Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor cu privire la propunerea de regulament referitoare la iniţiativa cetăţenească în temeiul articolelor 304 şi 307 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Anticipez că votul privind aceste propuneri în urma consultării va avea loc miercuri la ora 12.00.

(Parlamentul a acceptat cererea)

Vom prezenta în continuare stabilirea finală a ordinii lucrărilor. În ceea ce privește zilele de luni şi marţi, nu au existat cereri sau observaţii privind amendamentele la ordinea lucrărilor. Cu toate acestea, există o propunere referitoare la ziua de miercuri. Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) a solicitat votarea raportului dlui Czarnecki referitor la descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2008, secţiunea II – Consiliul. Dna Gräßle va muta cererea în numele Grupului PPE.

  Ingeborg Gräßle, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle Preşedinte, în această dimineaţă Consiliul a răspuns la întrebările restante prin intermediul preşedinţiei spaniole. Prin urmare, este îndeplinită una dintre principalele condiţii pentru votarea raportului. În plus, prin intermediul preşedinţiei spaniole, s-a deschis perspectiva unei discuţii comune şi a elaborării unei proceduri adecvate de descărcare de gestiune, îndeplinind astfel cea de-a doua condiţie principală.

Astfel, Consiliul se supune controlului Parlamentului – şi trebuie să recunoaștem că acesta este un moment important. Prin urmare, recomand tuturor grupurilor să voteze în favoarea includerii pe ordinea de zi a deciziei privind descărcarea de gestiune. Cu toate acestea, rezoluţia propriu-zisă va fi discutată în cadrul sesiunii din iunie.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Preşedinte, voi fi concis. Putem susţine această propunere din motivele menţionate. S-a trimis o scrisoare oficială Parlamentului. Şi eu consider că este un semn bun că Consiliul este pregătit sau, cel puţin, aşa sper, să dea dovadă faţă de Serviciul pentru acţiune externă de aceeaşi transparenţă şi disponibilitate de a ajunge la un consens de care a dat dovadă aici. În această privinţă, sunt de acord cu dna Gräßle.

  Bart Staes, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Doamnelor şi domnilor, trebuie să spun că sunt surprins că cele două mari grupuri promit acum să voteze acest raport. În cadrul Comisiei pentru control bugetar a avut loc o reuniune a coordonatorilor pe care am prezidat-o eu însumi. În această dimineaţă, s-au primit, într-adevăr, documente din partea Consiliului, pe care le-am examinat. Printre acestea se numără o anexă care este identică cu anexa la documentul pe care l-am primit la 10 martie.

De fapt, nu s-a schimbat nimic şi aş dori să recomand să votăm împotriva includerii raportului Czarnecki pe ordinea de zi a acestei sesiuni. În opinia mea, şi o spun foarte ferm, Consiliul pur şi simplu ne distrage atenţia.

(Parlamentul a acceptat cererea)

  Preşedinte. – Votarea raportului Czarnecki va avea loc miercuri. Termenul de depunere a amendamentelor este marţi, 18 mai, la ora 12.00.

Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) a solicitat amânarea dezbaterii asupra raportului dnei Bauer privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activităţi mobile de transport rutier pentru următoarea sesiune. Solicitarea va fi mutată de raportor, dna Bauer.

  Edit Bauer , raportoare. – (HU) Dle Preşedinte, la 22 martie, am primit un răspuns din partea Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale la solicitarea mea ca acest raport să fie depus cu ocazia sesiunii plenare din mai. În răspunsul său, Comisia a precizat că, întrucât între 28 aprilie, data la care comisia a votat raportul, şi această sesiune plenară este mai puţin de o lună, perioada obişnuită de aşteptare, acest raport nu poate fi depus la sesiunea plenară din mai. Cu toate acestea, fără ca nimeni să solicite acest lucru, Consiliul de Miniştri – probabil la recomandarea grupului politic socialist – a hotărât să fie depus la această sesiune plenară, indiferent dacă a trecut sau nu o lună. Prin urmare, grupurile politice pur şi simplu nu au avut timp să îşi formuleze poziţiile sau să discute asupra acestui raport. Astfel, solicit amânarea acestuia până la sesiunea plenară din iunie.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Preşedinte, mi se pare curios că dna Bauer, pe care o stimez foarte mult, nu a menționat că raportul a fost respins. Mi se pare la fel de curios că dna Bauer a omis să menţioneze că a fost în contact cu Consiliul cu privire la un raport care a fost respins. Aceasta nu este procedura parlamentară obişnuită. Prin urmare, este absolut just ca aceasta să fie inclusă pe ordinea de zi.

(Aplauze)

  Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE. – (NL) Este adevărat că această propunere legislativă a Comisiei a fost respinsă în Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale.

Cu toate acestea, Parlamentul are bunul obicei de a acorda o perioadă ulterioară de aşteptare de o lună pentru a asigura că suntem bine pregătiţi pentru sesiunea plenară. Contrar dorinţelor raportoarei, această lege cutumiară a Parlamentului a fost încălcată în acest caz. Este o propunere foarte complicată, iar grupurile trebuie să se pregătească şi ele, ceea ce este imposibil în două zile.

Din acest motiv, vă solicit să sprijiniţi sugestia raportoarei ca votarea acestei propuneri să fie amânată pentru sesiunea plenară din iunie.

(Parlamentul a acceptat cererea)

  Preşedinte. – Dezbaterea privind raportul Bauer va fi amânată până la următoarea sesiune.

Joi

În ceea ce priveşte ziua de joi, există următoarea propunere: Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) a solicitat înlocuirea dezbaterii privind arestarea jurnalistului Ernest Vardanyan în Transnistria, planificată pentru joi după-amiază, cu o dezbatere privind situaţia din Thailanda. Astfel, în loc de dezbaterea privind arestarea jurnalistului Ernest Vardanyan în Transnistria, vom avea o dezbatere privind situaţia din Thailanda. Solicitarea va fi explicată mai detaliat de dl Preda.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Am cerut înlocuirea dezbaterii referitoare la starea jurnalistului arestat în Transnistria, arestat în mod ilegal şi pentru acuzaţii sinistre, cu o dezbatere despre Thailanda, în condiţiile în care situaţia din Thailanda s-a agravat în mod dramatic în ultimele zile. Solicităm colegilor din toate grupurile politice să ne aplecăm cu atenţie asupra acestei situaţii din Thailanda.

  Preşedinte. – Am audiat o explicaţie a solicitării. Cine ar dori să ia cuvântul în favoarea solicitării?

  Ioannis Kasoulides, în numele Grupului PPE. – Dle Preşedinte, situaţia din Thailanda se deteriorează în fiecare oră; sunt în joc vieţi umane; acesta pare un aspect mult mai important pentru o dezbatere urgentă, pe care Parlamentul să îl discute joi. În acelaşi timp, există unele evoluţii ale situaţiei dlui Ernest Vardanyan în statul separatist numit Transnistria, pe care iniţiatorii ar dori să le examineze. Prin urmare, susţin înlocuirea acestui aspect cu o discuţie privind Thailanda.

  Francesco Enrico Speroni (EFD). – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor și domnilor, am senzaţia că orice am discuta şi am hotărî aici, nu se va schimba nimic, nici în Thailanda şi nici în Transnistria, aşa că este inutil să aducem modificări.

  Preşedinte. – Dezbaterea privind arestarea jurnalistului Ernest Vardanyan în Transnistria va fi înlocuită de o dezbatere privind situaţia din Thailanda. Sunt aspecte urgente, care se discută joi după-amiază.

Ordinea lucrărilor pentru sesiunea plenară a fost stabilită.

(Parlamentul a acceptat cererea)

(Ordinea lucrărilor a fost în acest fel stabilită)

14. Intervenţii de un minut privind chestiuni politice importante

  Preşedinte. – Următorul punct este discursul de un minut privind problemele de importanţă politică (articolul 150 din Regulamentul de procedură).

  Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Dle Preşedinte, în afara presiunilor legate de cuantumul financiar, incertitudinea din zona euro...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor şi a solicitat liniște în Parlament)

  Preşedinte. – Doamnelor și domnilor, vă rog nu vorbiți în Parlament pe parcursul sesiunii plenare dacă nu puteţi face acest lucru în mod discret. Stimaţi colegi din ambele părţi ale Parlamentului European şi din centru, stimaţi preşedinţi ai grupurilor politice, stimate coleg din Luxemburg, vă rog luaţi loc şi nu mai vorbiţi. Stimaţi colegi, aceasta este o sesiune plenară, aşa că vă rog să nu mai vorbiţi şi să ne oferiţi ocazia de a continua discursurile de un minut.

  Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Dle Preşedinte, în afara presiunilor legate de cuantumul financiar, incertitudinea din zona euro se datorează, de asemenea, retoricii politice abundente din partea instituţiilor politice şi a politicienilor. Guvernanţa economică europeană defectuoasă a reacţionat, în opinia mea, prea târziu. Bineînţeles că avem nevoie de echilibru financiar în Europa.

În același timp, acum este momentul ca uniunea politică europeană să guverneze uniunea economică printr-o strategie de ieşire din criza mondială şi să introducă un cadru de reglementare mai eficient pentru funcţionarea pieţelor financiare şi pentru protejarea monedei euro împotriva presiunilor speculative. De exemplu, mă refer la nevoia de a revizui directiva referitoare la abuzurilor de piaţă. În aceeaşi măsură, îmi reiterez propunerea de a crea o autoritate europeană responsabilă cu evaluarea capacităţii de împrumut.

  Teresa Jiménez-Becerril Barrio (PPE). – (ES) Dle Preşedinte, pentru că la 11 martie, „Ziua europeană a victimelor terorismului”, nu am avut ocazia de a-mi exprima omagiul faţă de aceste victime, recunoscând sacrificiul enorm făcut de cei care au plătit preţul suprem în numele libertății, doresc să o fac acum, în Parlament.

Trebuie să începem de urgenţă să elaborăm o directivă pentru a proteja drepturile victimelor terorismului, care sunt întotdeauna cele neglijate şi care suferă umilinţa de a fi puse pe picior de egalitate, în mod nedrept, cu asasinii lor.

Este timpul ca noi, în cadrul acestor instituţii europene, să recunoaştem demnitatea victimelor terorismului şi să le ajutăm să îşi apere dreptul la protecţie şi justiţie. Acest drept ar trebui încorporat în curând într-o lege care îi onorează pe toţi cei care fac acest lucru posibil, al cărei prim articol trebuie să prevadă că sprijinul pentru victimele terorismului presupune recunoaşterea dreptului lor la justiţie şi că niciun guvern nu ar trebui să plătească pentru acest lucru.

Solicit tuturor celor care se află în poziţia de a apăra victimele să nu uite niciodată că adevărata pace este o pace născută din justiţie şi că aceasta este singura pace pe care noi, cei care credem în libertate şi democraţie în Europa şi oriunde în lume, trebuie să o apărăm.

  Rosa Estaràs Ferragut (PPE). – (ES) Dle Preşedinte, închiderea unei mari părţi a spaţiului aerian european în ultimele săptămâni ca urmare a erupţiei vulcanului islandez a avut consecinţe grave pentru întreaga economie europeană. Acest lucru este valabil, în mod evident, pentru pasagerii, companiile aeriene şi aeroporturile din sectorul aviaţiei, dar este valabil şi pentru sectorul turismului.

Despre aceste lucruri am dorit să vorbesc. În Spania, aceasta este a doua industrie ca dimensiune. În insulele din care provin, este industria principală. Efectele norului vulcanic asupra industriei turismului stârnesc îngrijorare. Se vorbeşte despre pierderi de 42 de milioane de euro pe zi. A reprezentat o lovitură serioasă pentru sectorul turismului, viitoarele repercusiuni fiind tot atâtea motive de îngrijorare.

Dl Tajani, comisarul pentru industrie şi antreprenoriat, s-a angajat să analizeze pierderile din acest sector. Aş dori să solicit astăzi un pachet urgent de salvare, atât pentru aceste companii aeriene, cât şi pentru celelalte companii din sectorul turistic, precum şi ca sectorul turismului să fie considerat o prioritate.

  Henri Weber (S&D). – (FR) Dle Preşedinte, Uniunea Europeană dispune de numeroase instrumente pentru a deveni liderul mondial în fabricarea de maşini curate şi în special de maşini electrice.

Comisia trebuie să asigure că acest proiect este un obiectiv european major, încurajând cooperarea între marile companii producătoare de automobile de pe continentul nostru, cooperare care se extinde de la cercetare şi dezvoltare până la marketing. Trebuie să încurajeze instalarea generalizată de puncte de încărcare accesibile şi interoperabile în Europa, începând cu zonele urbane. Trebuie să elaboreze şi să aplice norme şi standarde comune – dacă este posibil, la nivel internațional, dar în mod sigur la nivel european – şi trebuie să facă acest lucru neîntârziat. În cele din urmă, trebuie să încurajeze statele membre să înlocuiască treptat parcul de vehicule cu combustie cu maşini electrice.

  Tanja Fajon (S&D). – (SL) Astăzi, sărbătorim Ziua internaţională împotriva homofobiei. Nu pot să înțeleg de ce există încă numeroase persoane care ignoră violenţa pe motiv de orientare şi identitate sexuală. O condamn vehement, după cum condamn orice formă de violenţă pe motiv de rasă sau origine etnică, religie sau credinţă, vârstă sau dizabilitate.

Sunt foarte preocupată de declaraţiile înşelătoare, ofensive şi chiar alimentate cu ură care încă se pot auzi. Sunt şocată mereu de actele de violenţă. atât verbală cât şi fizică, comise împotriva persoanelor de aceeași orientare sexuală sau a membrilor diferitor minorităţi.

Astăzi, majoritatea europenilor spun că burkha ar trebui interzisă. Deşi sunt de acord că nimeni nu ar trebui să le oblige pe femei să poarte astfel de haine, sunt îngrijorată că o interdicţie ar putea produce rezultatul contrar celui scontat: femeile care sunt pregătite să poarte burkha vor ajunge la închisoare. Nu putem permite ca argumentele religioase să dea naştere la discriminare şi violenţă. În cele din urmă, suntem cu toţii oameni, deci trebuie să analizăm cu atenţie dacă nu putem să dăm dovadă de mai multă toleranţă faţă de cei care sunt diferiţi de noi sau dacă pur şi simplu nu dorim să facem acest lucru.

  Teresa Riera Madurell (S&D). – (ES) Dle Preşedinte, doamnelor și domnilor, aș dori să vă atrag atenția asupra inițiativei „Agenda cetățenilor în domeniul științei și inovării”, lansată de preşedinţia spaniolă a Consiliului prin intermediul Ministerului ştiinţei şi inovaţiei.

Publicul european este invitat să viziteze site-ul web „www.reto2030.eu” şi să selecteze ce provocări din ştiinţă și inovaţie, din cele înaintate de paisprezece personalităţi europene, ar trebui soluţionate până în 2030. Rezultatele pot fi vizualizate online şi pe o tabelă de marcaj în holul clădirii Consiliului European din Bruxelles până pe 26 mai. Consiliul Competitivitate va fi informat la acea dată cu privire la rezultat.

Vă îndemn pe toţi să votaţi pentru una dintre aceste provocări şi să difuzaţi informaţii referitoare la iniţiativă în ţările dvs. pentru ca, aşa cum ar spune Jean Monnet, participarea noastră personală să ne permită să evoluăm către o Uniune Europeană pentru indivizi, către o Uniune Europeană pentru public.

  Filiz Hakaeva Hyusmenova (ALDE). – (BG) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, democraţia necesită instituţii ale căror sarcini sunt monitorizarea drepturilor civile, pentru ca acestea să fie independente de stat şi de autorităţile de partid. Cerințele din directivele UE privind organismele de reglementare sunt identice în ceea ce priveşte independenţa deplină şi competenţele semnificative, imparţialitatea şi transparenţa.

Din păcate, în Bulgaria, se modifică unele dintre reuşitele confirmate ale sistemului nostru democratic, precum extinderea mandatului peste cinci ani, posibilitatea realegerilor şi un sistem prin rotaţie pentru schimbarea personalului – toate sunt măsuri care garantează independenţa. Se aduc modificări fără analiză sau perspective, distanţându-ne de bunele practici europene.

Reducerea cheltuielilor este singurul argument utilizat pentru subminarea instituţiilor care combat discriminarea, reglementează mass-media şi protejează concurenţa. Există deja tendinţa ca acţiunile să fie direcţionate către instituţiile financiare ţi de audit.

Atrag atenţia Parlamentul European şi Comisiei Europene asupra acestui aspect deoarece sper că aceste intenţii vor fi contracarate.

  Luigi de Magistris (ALDE). – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor și domnilor, aş dori să subliniez din nou importanţa declaraţiei scrise privind corupţia pe care am propus-o împreună cu alţi patru deputaţi şi care a fot aprobată de jumătate plus unu din Parlamentul European, cu scopul angajării Consiliului şi Comisiei în vederea unei legislaţii cu adevărat eficiente în combaterea corupţiei.

M-am întors dintr-o vizită pe care am făcut-o în Grecia în numele Comisiei pentru control bugetar şi unul dintre motivele crizei structurale din Grecia este, fără îndoială, irosirea banilor publici, fenomen care are loc şi în Italia: Italia este măcinată de corupţie, după cum am văzut recent. Corupţia se bazează în principal pe gestionarea ilegală a banilor publici şi pe legătura dintre o facţiune politică şi o facţiune a oamenilor de afaceri şi a crimei organizate din rândul funcţionarilor.

Este important ca Parlamentul European să exercite presiuni mari asupra Comisiei şi statelor membre – statele membre care nu se conformează trebuie penalizate – şi ca instituţiile europene responsabile de controlarea corupţiei şi lupta împotriva crimei organizate să fie consolidate.

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE). – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi, de Ziua internaţională împotriva homofobiei, aş dori să vă solicit tuturor să vă amintiţi de toţi cei care au fost victimele violenţei şi insultelor personale, precum şi abuzului mental şi fizic în ultimul an în statele membre ale UE, pe motiv de identitate sexuală.

În temeiul tratatului UE, discriminarea pe motiv de orientare sexuală este interzisă, şi totuși această interdicţie nu este pusă în aplicare în mod consecvent de statele membre. În state membre precum Lituania, autorităţile încearcă să interzică Parada diversităţii, incitând la o atmosferă de homofobie. În ţara mea, Germania, se încearcă să nu se combată homofobia în şcoli. Dle Preşedinte, trebuie să se asigure că protecţia împotriva discriminării pe considerente de orientare sexuală este respectată ca drept al omului.

  Valdemar Tomaševski (ECR). – (LT) La 24 februarie, împreună cu reprezentanţi din Letonia şi Polonia, am transmis o declaraţie scrisă privind tratamentul egal pentru fermierii din Uniunea Europeană, care atrage atenţia asupra subvenţiilor inegale pentru fermieri în statele membre ale UE. În unele state membre, subvenţiile sunt de 7 ori mai ridicate decât cele minime, în medie de 4 ori, iar numeroase noi state membre ale UE se situează sub media UE. O astfel de situaţie nu respectă unul dintre cele mai importante principii ale Comunităţii – principiul solidarităţii. Solicit Consiliului, Comisiei şi Parlamentului să egalizeze plăţile directe sau cel puţin să reducă disparităţile şi, în acelaşi timp, să pună elimine tratamentul inegal al fermierilor din statele membre. Le solicit colegilor deputaţi să sprijine declaraţia scrisă numărul 11 privind tratamentul egal al fermierilor în Uniunea Europeană.

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL). – (EL) Dle Preşedinte, aş dori să vă atrag atenţia asupra problemei chiropraxiei. Aceasta este o profesie medicală independentă care se axează pe diagnosticarea, tratarea şi prevenirea disfuncţiilor mecanice ale sistemului musculo-scheletal şi a efectului acestora asupra sistemului nervos şi a stării generale de sănătate prin intermediul terapiei manuale.

Deşi chiropraxia se predă la cursuri universitare independente, armonizate în întreaga Uniune Europeană, aceasta trebuie să fie recunoscută uniform în Uniunea Europeană. Pentru a garanta accesul la aceleaşi îngrijiri medicale şi același tratament pentru pacienţii din întreaga Uniune Europeană, vă solicit să semnaţi declaraţia scrisă pe care am elaborat-o cu ajutorul şi sprijinul altor deputați, pentru ca această disciplină să fie recunoscută la nivelul Uniunii Europene.

  John Bufton (EFD). – Dle Preşedinte, contribuabilii britanici vor sfârşi prin a contribui cu aproximativ 10 miliarde de lire pentru a sprijini moneda euro – o monedă pe care am respins-o cu hotărâre – ca parte din împrumutul de 215 miliarde de lire de la Fondul Monetar Internaţional. La acestea se adaugă cele 8 miliarde de lire, care reprezintă datoria restantă a Greciei şi cele 5 miliarde de lire de garanţii pentru împrumuturi către Letonia şi Ungaria. Ajungem în final în situaţia în care Marea Britanie acordă un total de 23 miliarde de lire pentru a sprijini moneda euro.

Însă, dacă lucrurile ar sta invers, pot să îmi imaginez încântarea Comisiei faţă de perspectiva unei lire în scădere şi a diminuării puterii Londrei. Recenta legislaţie oneroasă privind fondurile speculative indică clar acest lucru. Invocarea articolului 122 din Tratatul de la Lisabona este cea mai liberă interpretare a unei legislaţii la care am asistat vreodată şi, în opinia mea, dovedeşte un fel de înşelătorie politică ce demonstrează că fiecare alineat al fiecărui articol din fiecare tratat nici nu este demn de hârtia pe care a fost tipărit.

Aş sugera că justificarea situaţiei excepționale nu ia în calcul iresponsabilitatea fiscală care a creat acest haos. Ultima acţiune privează Marea Britanie de competenţele privind dreptul de veto, permiţând un vot prin majoritate calificată pentru viitoarele programe de salvare.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dle Preşedinte, este esenţial pentru funcţionarea statului de drept ca instituţiile să fie supuse propriilor legi şi norme. Articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul din procedură prevede destul de clar: „deputaţii neafiliaţi vor delega un deputat din rândul lor care să participe la Conferinţa preşedinţilor”. Nu menţionează că delegaţii vor fi aleşi prin vot, dar prin ce altă metodă vor fi luate deciziile comune? Semnale telepatice, poate?

Administraţia deputaţilor neafiliaţi a susţinut că delegaţii trebuie aleşi prin consens. Cu toate acestea, nu s-a încercat definirea modului de atingere a consensului şi nici organizarea alegerii unui delegat prin această metodă. Când s-a încercat alegerea delegatului prin alegeri, aceste încercări au fost declarate invalide.

Care a fost răspunsul Parlamentului la toate acestea? Vor modifica normele pentru ca aşa-numiţii delegaţi să poată fi aleşi de Preşedintele Parlamentului, şi nu de către delegatori. Cât mai durează până când Preşedintele Parlamentului va exercita dreptul nostru de vot în sesiunea plenară?

  Preşedinte. – Aş dori să vă reamintesc că Comisia pentru afaceri constituţionale a Parlamentului European interpretează această situaţie şi va continua, fără îndoială, să lucreze la aceasta.

  Slavi Binev (NI). – (BG) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, cenuşa vulcanică din aer de deasupra Europei a întârziat desfăşurarea activităţilor în instituţiile europene. A afectat în primul rând sesiunea plenară a Parlamentului European de la Strasbourg deoarece aproape jumătate din deputaţi nu au putut să participe.

Strasbourg este o destinaţie la care se ajunge cu dificultate şi la care este imposibil de ajuns în situaţii excepţionale. În această privinţă, aş dori să adresez următoarea întrebare: nu este acesta un alt semn că Parlamentul European trebuie să decidă privind un singur sediu principal, şi anume la Bruxelles? Presupun că veţi fi de acord cu toţii că în contextul unei crize financiare, stabilirea unui singur sediu principal pentru Parlament va conduce la economisirea a milioane de euro din banii contribuabililor. De asemenea, va elimina circul călătoriei, aşa cum este descrisă de multe ori naveta noastră din fiecare lună.

  Eduard Kukan (PPE). – (SK) Protecţia persoanelor care aparţin minorităţilor etnice este, în mod just, o componentă importantă a dezvoltării internaţionale şi a relaţiilor dintre state. De asemenea, o discutăm aici în Parlamentul European şi subliniem valorile europene şi datoria guvernelor de a adera la aceste valori.

În acest context, aş dori să menţionez sensibilitatea politică a problemei, deoarece există o posibilitate ridicată de abuzuri în această privinţă, mai ales acum, când guvernele acţionează unilateral în tratarea acestor aspecte, fără a-i consulta pe cei afectaţi.

Consider că este de nedorit şi inacceptabil ca aceste aspecte să fie urmărite în mod insensibil, cu scopul influenţării situaţiei politice interne din altă ţară, uneori exact înainte de alegeri, întrucât acest lucru ar fi considerat de obicei ca fiind o aroganţă. În caz că cineva nu m-a înţeles, am vorbit despre problemele actuale din relaţiile dintre Slovacia şi Ungaria.

  Monica Luisa Macovei (PPE). – Dle Preşedinte, corupţia a fost o cauză importantă a crizei, companiile şi indivizii puternici abuzând de politici, instituţii şi fonduri în avantajul personal. Provocările corupţiei nu dispar odată cu dezvoltarea: devin doar mai sofisticate. Până în prezent, eforturile interne nu au fost eficiente în toate statele membre. Nu ar trebui să ignorăm această realitate; ar trebui să o recunoaştem. Am ajuns la momentul în care Comisia şi Consiliul trebuie să creeze de urgenţă un mecanism solid anticorupţie în Uniune şi în statele membre. Orice întârziere va afecta interesele cetăţenilor europeni.

  Zoran Thaler (S&D). – (SL) Slovenia şi Croația sunt două naţiuni vecine care, timp de secole, au coexistat fără probleme grave. Și astăzi situaţia este aceeași, iar majoritatea slovenilor susţin aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană în cel mai scurt timp. În 2009, după 18 ani de negocieri, cele două guverne au reuşit să îşi soluţioneze disputa privind frontierele şi în special dezacordul privind graniţa cu Marea Adriatică, care a reprezentat o preocupare legitimă pentru Slovenia.

Un acord internaţional de arbitraj, conceput să soluţioneze problema în mod echitabil, a fost semnat la Stockholm, în prezenţa președinţiei suedeze. Procesul de ratificare a acordului a intrat efectiv în etapele finale. Noi, în Slovenia, trebuie să îl votăm într-un referendum planificat pentru data de 6 iunie anul curent.

Solicit forţelor politice europene, în special Partidului Popular European, să se familiarizeze cu campania care are loc în ţara mea în această lună şi să contribuie la un rezultat pozitiv, care va consolida bunele relaţii de vecinătate şi va permite ca zona instabilă a Balcanilor să aibă un viitor european.

  Ramon Tremosa i Balcells (ALDE). – Dle Preşedinte, zona euro a fost aproape de prăbuşire acum 10 zile, însă pachetul european de salvare a oferit o şansă viitorului nostru comun. După părerea mea, criza este mai legată de problemele complexe din unele state ale zonei euro decât de speculanţi: statele membre care nu au o disciplină fiscală, care au pieţe ale muncii ineficiente şi datorii masive în sectorul privat.

Pentru a salva zona euro, trebuie reformată guvernarea acesteia. Propunerea de săptămâna trecută a Comisiei privind guvernarea conţine câteva idei bune: de exemplu, un accent mai puternic pe politica fiscală şi o coordonare clară a politicilor fiscale între statele membre. Aceste propuneri ar trebui, de asemenea, să ţină cont de un program comun de reforme structurale. Săptămâna trecută, în Spania, dl Zapatero a ales programul de austeritate pentru a evita reforma pieţei muncii, mai riscantă din punct de vedere electoral.

În cele din urmă, nu trebuie să fim îngrijoraţi de valoarea monedei euro: scăderea monedei comune este un aspect pozitiv pentru economia zonei euro.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL). – (FR) Dle Preşedinte, noi în Parlament am fost consternaţi să aflăm de crearea unui grup de lucru cu sarcina discutării unui „statut avansat” pentru Tunisia.

De ce suntem consternaţi? Deoarece nu trece o zi fără a citi rapoarte din această ţară, care ilustrează creşterea ameninţărilor şi a actelor de intimidare împotriva celor care îndrăznesc să critice metodele regimului respectiv.

Fără a insista asupra celor mai recente rezultate ale alegerilor municipale – 90 % din voturi au fost în favoarea celor apropiaţi de conducere – voi cita câteva exemple. La 6 mai, jurnalistul Zouhair Makhlouf a fost arestat şi maltratat de poliţie înainte de a lua cina cu fostul preşedinte al Baroului din Paris. Pe 18 mai, jurnalistul Fahem Boukadous va fi condamnat, fără îndoială, la patru ani de închisoare. Pentru ce este vinovat? Pentru că a raportat tulburarea socială din Bazinul Gafsa şi represiunea care a urmat. Avocaţii Abderraouf Ayadi, Ayachi Hammami, Mohamed Abbou şi Radhia Nasraoui sunt victimele intimidării constante.

Internetul este tot mai cenzurat. Dacă îmi permiteţi, dle Președinte, vă voi da un singur exemplu: blogul meu este acum cenzurat...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Dle Preşedinte, în prezent, practic fiecare dezbatere politică privind criza economică şi financiară nu abordează decât numărul miliardelor de euro necesare pentru a obtura următoarea gaură neagră. În general, aceste dezbateri încă se desfăşoară cu influenţa puternică a dlui Ackermann & co.

Cu toate acestea, avem nevoie de fapt de o dezbatere fundamentală privind sistemul monetar actual. În cele din urmă, ar trebui să dezbatem aspecte precum modul de eliminare a imperativului de creştere din sistemul nostru. Ce putem face pentru a verifica nevoia urgentă a băncilor de a furniza credit? Ar trebui abolită dobânda? Cum putem face distincţia dintre valoare şi valoare monetară? Ar trebui să utilizăm banii pentru a crea valoare pentru societatea noastră, nu să creăm valoare monetară! Înainte de a fi copleşiţi de evenimente, ar trebui să utilizăm o astfel de dezbatere pentru a încerca să reformăm sistemul monetar din interior. Totuşi, acest lucru va fi posibil numai dacă avem politici puternice şi, mai ales, independente.

  Gerard Batten (EFD). – Dle Preşedinte, sunt sigur că toată lumea ştie că avem un guvern nou în Regatul Unit, care se numeşte coaliţia Lib-Dem/Con. Acordul dintre Partidul conservator şi Partidul liberat democrat prevede că: „Suntem de acord că nu va exista niciun transfer de suveranitate sau de puteri pe parcursul mandatului următorului Parlament” – respectiv către Uniunea Europeană. Bineînţeles, orice persoană care cunoaşte această problemă ştie că nu vor mai exista transferuri de suveranitate care necesită un referendum deoarece toate acestea s-au efectuat în temeiul Tratatului de la Lisabona. Astfel, nu va mai fi nevoie să se ceară părerea poporului din Marea Britanie sau din orice altă ţară a Uniunii Europene; acest lucru se va întâmpla oricum.

Cu toate acestea, dacă dl Cameron are de gând să acţioneze conform spuselor sale, atunci are o ocazie de aur să îşi ţină promisiunea, deoarece, după cum a subliniat colegul meu Trevor Coleman acum câteva săptămâni în Parlament, primirea de noi deputaţi în Parlamentul European presupune că Tratatul de la Lisabona va trebui ratificat din nou de toate statele membre. Astfel, în cazul Regatului Unit, dl Cameron are o ocazie de aur fie de a nu ratifica din nou tratatul, fie de a-l supune unui referendum al poporului britanic. Să sperăm că îşi va ține promisiunea şi va face acest lucru.

  Ivo Vajgl (ALDE). – (SL) Sâmbăta trecută s-a sărbătorit, la Palatul Belvedere din Viena, cea de-a 55-a aniversare a semnării tratatului statului austriac. Aceasta este, fără îndoială, o dată importantă din istoria Austriei, deoarece a însemnat efectiv înfiinţarea statului şi demnităţii Austriei.

Acţionând prin ambasadorul său, Ministerul afacerilor externe din Slovenia a informat sau mai curând a atras atenţia guvernului austriac cu această ocazie că prevederile tratatului statului austriac privind drepturile minorităţii slovene din Austria nu au fost încă puse în aplicare. Indicatoarele rutiere bilingve din Carinthia încă reprezintă un subiect tabu, iar guvernul din Viena a cedat mereu în faţa opiniilor extremiste ale cetăţenilor din Carinthia.

Astfel, aş dori să îi felicit pe austrieci cu ocazia acestei aniversări, solicitându-le totodată să adopte o politică mai amicabilă privind minorităţile.

  Sylvie Guillaume (S&D). – (FR) Dle Preşedinte, astăzi, de Ziua internaţională împotriva homofobiei, trebuie să avem ocazia de a ne declara din nou angajamentul privind respectarea universală a drepturilor omului în întreaga lume, într-o perioadă în care încă există în mai multe ţări prevederi sau practici care implică discriminare pe motiv de orientare sexuală sau identitate de gen.

De asemenea, trebuie să condamnăm mai puternic numărul tot mai mare de atacuri fizice şi declaraţii homofobe. Trebuie să acționăm acum. Predarea toleranţei este o parte a soluţiei, deoarece atitudinile încă trebuie să se schimbe, inclusiv în ţările europene. Nu trebuie să subestimăm problema predării toleranţei; dimpotrivă.

În cele din urmă, trebuie stimulată diplomaţia europeană pentru a asigura că legislaţia care prevede că homosexualitatea este o crimă să fie abolită în ţările în care aceasta este încă în vigoare. Aş dori să profit de ocazie pentru a lansa un apel în această privinţă către Baroneasa Ashton.

  Andrey Kovatchev (PPE). – (BG) Dle Preşedinte, aş dori să îmi exprim opinia privind observaţiile unor colegi deputați din Grupul Alianței Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European şi Grupul Alianței Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, care au lansat atacuri nefondate la adresa guvernului bulgar.

Pentru prima dată de la începutul acestei tranziţii postcomuniste, Bulgaria a dat dovadă de voinţă politică, nu numai prin vorbe, ci şi prin fapte, prin combaterea corupţiei şi a crimei organizate. Rezultatele palpabile în această privinţă sunt salutate atât de partenerii internaţionali ai Bulgariei, cât şi de societatea civilă din ţară. Primul ministru şi ministrul de interne se bucură de un sprijin de 56 % şi respectiv 60 %.

Cu toate acestea, rămâne întrebarea de ce Bulgaria a rămas atât de în urmă şi este ultima în privinţa nivelului de trai din Uniunea Europeană. Răspunsul la această întrebare se poate regăsi în ambiţiile personale ale elitei comuniste de la sfârşitul anilor '80. Aceștia au reuşit, pe parcursul perioadei de tranziție de 20 de ani, utilizând sistemul represiv al securităţii de stat şi tentaculele acestuia din economia de stat a perioadei respective, să îşi transforme puterea politică în putere economică şi să o transmită fiilor şi nepoţilor lor, precum şi să îşi păstreze agenţi în ministerele cheie, în bănci şi în sectoarele industriale din ţară.

Actualul guvern combate legătura obligatorie nereglementată dintre politică şi economie, utilizând toate instrumentele juridice permise într-un stat constituţional european.

Aş dori să închei prin lansarea unui apel către colegii deputaţi din Grupul S&D pentru a învăţa din experienţa colegilor germani privind succesorii fostului partid comunist din RDG. BSP (Partidul socialist bulgar) este succesorul direct al Partidului comunist din Bulgaria, aşa cum este Partidul de stânga în Germania. Dificultăţile formării unui guvern în Renania de Nord-Westfalia evidenţiază cât de actuală este această problemă chiar şi acum în Europa.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D). - Săptămâna trecută am fost într-o vizită de lucru în sudul Spaniei, în regiunea Huelva, în mijlocul comunităţilor de lucrători sezonieri. Sunt lucruri foarte bune pe care le-am văzut acolo şi autorităţile spaniole merită felicitate, dar sunt şi foarte multe probleme legate de imigraţia legală şi ilegală, de contractele de muncă ce trebuie semnate pe viitor în limba naţională a celor care vor merge să muncească în ţări străine şi, de asemenea, foarte multe probleme legate de condiţiile de muncă şi de cazare. Eu cred că Directiva Uniunii Europene privind regimul lucrătorilor sezonieri trebuie să ajungă cât mai repede în Parlamentul European, astfel încât să putem gestiona problemele cât mai util şi eficient.

  Metin Kazak (ALDE). – (BG) Dle Preşedinte, în seara de joi 14 mai, în oraşul Kardzhali din sudul Bulgariei mi s-au înmânat 54 000 de semnături colectate de la cetăţeni care îşi doresc condiţii normale de muncă şi autorităţi locale puternice. Această petiţie a fost colectată din cele şapte municipii din Kardzhali în numai 10 zile. Oamenii sprijină lupta împotriva corupţiei la toate nivelurile de guvernare. Cu toate acestea, ei sunt împotriva metodelor şi acțiunilor coercitive adoptate de faţadă, care sunt utilizate de executiv pentru a elibera instanţele şi procurorii de îndatoririle acestora, precum şi pentru a reduce şi a reprima autoritatea administraţiilor locale.

De exemplu, primarul din Kardzhali a fost anchetat de 138 de ori în ultimul an, de 13 ori pentru acelaşi proiect. Au avut loc peste 700 de controale în 30 de municipii cu primari din DPS (Mișcarea pentru drepturi şi libertăți) în mai puţin de un an, în timp ce municipiile cu primari din GERB (Cetăţeni pentru dezvoltare europeană din Bulgaria) au fost scutite de aceste controale. În plus, guvernatorul provincial din Kardzhali nici nu ne-a permis să înmânăm petiţia în clădirea administrativă şi a trebuit să ne întâlnim într-un loc deschis. M-am angajat să informez instituţiile europene privind acest protest civil.

  Preşedinte. – Dle Kazak, aţi vorbit prea repede pentru interpreţii noştri. Nu au putut să interpreteze exact discursul dvs.

Acest punct a fost închis.

PREZIDEAZĂ: DNA KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedintă

15. Egalitatea de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă (dezbatere)

  Preşedintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul dnei Astrid Lulling, în numele Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă şi de abrogare a Directivei 86/613/CEE [17279/3/2009 – C7-0075/2010 – 2008/0192(COD)] (A7-0146/2010).

  Astrid Lulling, raportoare. – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, într-un moment în care circumstanţele impun politici capabile să reacţioneze imediat, subiectul pe care îl voi aborda arată că şi perseverenţa este o virtute.

De la începutul anilor '80, am solicitat în permanenţă o reformă a directivei din 1986, deoarece aceasta nu şi-a atins obiectivul principal de a ameliora statutul soţilor/soţiilor colaboratoare în activităţile întreprinderii familiale în ceea ce priveşte securitatea socială şi protecţia maternală.

Prin adoptarea raportului meu din 1997, Parlamentul a solicitat deja modificarea directivei respective, a cărei formulare a fost prea timidă, deşi Consiliul de Miniştri nici nu aprobase propunerea mai ambiţioasă a Comisiei Europene din 1984. În ciuda numeroaselor atenţionări, a fost nevoie de multă putere de convingere şi insistenţe până în octombrie 2008, când Comisia a propus abrogarea directivei diluate din 1986 pentru a o înlocui cu un text cu un temei juridic mai solid.

Parlamentul şi-a adoptat amendamentele la prima lectură la 4 mai 2009. Pentru a îmbunătăţi propunerea Comisiei, am considerat astfel că pentru a garanta, printre altele, dreptul individual la pensie de bătrâneţe al soţilor/soţiilor şi al partenerilor recunoscuţi, afilierea acestora la sistemul de protecție socială al lucrătorilor independenți trebuie să devină obligatorie.

Într-adevăr, dacă afilierea este voluntară, prea mulţi soţi/soţii au tendinţa de a refuza oportunitatea de a-şi crea drepturi şi ajung în poziţia – de exemplu, în urma unui divorţ – de a nu dispune de protecţie socială, chiar dacă au lucrat zeci de ani în cadrul întreprinderii familiale şi au contribuit la prosperitatea acesteia.

Din păcate, acest principiu al afilierii obligatorii nu a obţinut majoritatea în Consiliul de Miniştri. În plus, au fost necesare nouă luni pentru ca acesta din urmă să adopte o poziţie comună. A fost adoptată, în cele din urmă, de preşedinţia spaniolă, care a dat dovadă de foarte mult tact şi perseverenţă. Aş dori să mulţumesc preşedinţiei şi personalului dnei Reding, cu care am negociat din luna ianuarie. Datorită înţelegerii şi diligenței acestora, am putut să ajungem la un acord în Consiliu, care va permite intrarea în vigoare a noii directive în urma votului nostru de mâine.

Desigur, au fost necesare concesii, însă avem satisfacţia de a fi venit în întâmpinarea intereselor lucrătorilor independenţi. Având în vedere că reprezintă 16 % din forţa de muncă, o treime din acest procent fiind femei, aceştia constituie o forţă considerabilă în Europa. Soţii/soţiile acestora – în special soţiile – care ajută efectiv la desfăşurarea întreprinderii familiale fie că este vorba de sectorul agricol, meşteșugăresc, comercial sau profesional, continuă să fie mult prea adesea lucrători invizibili care, dacă ar fi afiliați, ar spori rata activităţii şi ar contribui la atingerea mai rapidă a obiectivelor strategiei 2020.

Întrucât am amintit procesul lung şi dificil de inițiere a acestei directive, trebuie să menţionez progresele înregistrate în privinţa protecţiei maternităţii pentru femeile care desfăşoară activităţi independente şi pentru soţii/soţiile lucrătorilor independenţi. Pentru aceştia, noua directivă prevede dreptul la un concediu de 14 săptămâni, la cerere. După cum afirmă o zicală germană, Politik ist die Kunst des Erreichbaren, altfel spus politica este arta posibilului. Ştiu că există unii deputaţi din acest Parlament – din fericire sunt în minoritate – care consideră că lucrătorii independenţi şi soţii/soţiile acestora trebuie să îşi soluţioneze singuri problemele legate de securitatea socială. Acest argument îmi este foarte cunoscut, deoarece l-am auzit acum 20, 30 de ani în ţara mea, când a devenit obligatoriu ca soţiile agricultorilor să adere la fondul de pensie agricol.

În prezent, aceşti oameni sunt fericiţi. De asemenea, aş dori să subliniez că progresele pe care le-am descris respectă principiul subsidiarităţii deoarece statele membre au libertatea să decidă modul în care dispun protecţia socială a soţilor/soţiilor, în conformitate cu legislația naţională, şi aplicarea va avea un caracter obligatoriu sau voluntar.

După cum vedeţi, doamnă preşedintă, nu am timp să menţionez aici toate celelalte elemente din directivă cu care sunt de acord, însă puteţi observa că încă putem să elaborăm directive europene în domeniul social care sunt în interesul europenilor şi care au chiar efectul de a reduce denaturările concurenţei în cadrul pieţei unice. Sunt recunoscătoare tuturor, inclusiv colegilor mei din Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, care au contribuit la directivă.

(Aplauze)

  Preşedintă. – Dnă Lulling, nu am vrut să vă întrerup, însă aveţi dreptul la patru minute acum şi două minute la final. Prin urmare, mai aveţi un minut la final.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, mă bucur să particip la dezbaterea Parlamentului asupra proiectului de recomandare înaintat de dna Lulling referitor la propunerea Comisiei privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă.

Propunerea noastră transmite semnalul puternic că nu putem ignora faptul că femeile se confruntă cu sărăcia ca urmare a lipsei protecţiei sociale. De asemenea, reprezintă un pas important în direcţia promovării spiritului antreprenorial în rândul femeilor. Nu este nevoie să subliniez importanţa ambelor aspecte în împrejurările actuale.

Aş dori să aduc un omagiu eforturilor raportoarei, dna Lulling, în vederea obţinerii unui acord cu preşedinţia spaniolă privind acest aspect complex la nivel tehnic şi sensibil din punct de vedere politic. Comisia susţine în întregime textul pe care comisia l-a aprobat cu o majoritate covârşitoare la 3 mai şi îndemn Parlamentul să facă acelaşi lucru. Adoptarea textului în forma sa actuală ar transmite un mesaj clar Consiliului şi ar facilita adoptarea finală a propunerii. Mai important, aceasta ar reprezenta o schimbare esenţială pentru cetăţeni într-un moment în care este foarte necesară.

  Anna Záborská, în numele Grupului PPE. – (SK) Aş dori să încep prin a-i mulțumi colegei noastre, Astrid Lulling, pentru efortul îndelungat şi sistematic pe care l-a depus pentru modificarea acestei directive. În privinţa avizului depus, aş dori să subliniez trei aspecte pe care le consider importante.

Astăzi, în Uniunea Europeană, protecţia de care beneficiază femeile care desfăşoară activităţi independente şi care sunt mame este insuficientă iar situaţia soţilor/soţiilor persoanelor care desfăşoară activităţi independente este insuficient ameliorată. Sper că textul adoptat se va aplica tuturor sectoarelor, nu numai agriculturii.

Crearea de condiţii favorabile pentru dezvoltarea întreprinderilor familiale implică sprijinul pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Implică crearea unui spaţiu pentru iniţiative private şi noi locuri de muncă. O componentă a unui astfel de mediu este protecţia socială pentru cei care se hotărăsc să ajute la activităţile întreprinderii soţilor/soţiilor. Activitatea acestora aduce la fel de multe avantaje economiei ca şi activitatea unui angajat. Prin urmare, aceştia au acelaşi drept la protecţie socială ca şi cel pe care statul îl acordă angajaților.

Cu toate acestea, în încercarea de a găsi mecanisme corespunzătoare pentru această protecţie, trebuie să respectăm pe deplin principiul subsidiarităţii. Alegerea instrumentelor trebuie să rămână la latitudinea statelor membre.

În cele din urmă, în primele luni de viață, copiii au nevoie de mama lor mai mult decât orice altceva, indiferent dacă s-au născut în Franţa, Germania sau Slovacia. Sper că directiva recent elaborată privind concediul de maternitate va extinde în curând dreptul la concediu la 18 săptămâni pentru toate mamele care lucrează, fără excepţie.

  Rovana Plumb, în numele grupului S&D. – Mulţumesc doamnă preşedintă, mulţumesc domnului comisar şi, de asemenea, reprezentanţilor Consiliului şi, nu în ultimul rând, doamnei Lulling, cu care am avut o colaborare foarte bună şi tuturor colegelor din Comisia pentru drepturile femeii.

Într-adevăr, suntem într-un moment important în Uniunea Europeană, care traversează o perioadă de criză, iar această directivă vine în sprijinul antreprenoriatului femeii. Uniunea Europeană trebuie să dezvolte şi să sprijine antreprenoriatul în rândul femeilor pentru a contribui la crearea de locuri de muncă şi pentru a asigura egalitate de şanse pe piaţa muncii, mai ales în această perioadă.

Doresc să spun că noi am susţinut, în cadrul acestei propuneri de directivă, ca lucrătoarele independente, soţiile şi partenerele de viaţă ale lucrătorilor independenţi care decid să aibă copii să beneficieze de protecţie socială şi concedii plătite. Susţinem necesitatea asigurării protecţiei soţilor colaboratori pentru a îndepărta piedicile din calea antreprenoriatului în rândul femeilor şi acordarea de competenţe clare organismelor naţionale de promovare a egalităţii de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei.

Întreruperea prezenţei pe piaţa muncii pe perioada concediului de maternitate nu ar trebui să constituie un impediment pentru mame, iar statele membre trebuie să găsească metodele adecvate de sprijin pentru menţinerea rolului lor activ în societate, în perspectiva unei reconcilieri a vieţii de familie cu cea profesională. Totodată, apreciez importanţa găsirii căilor prin care aceste mame să poată să se reintegreze în mediul de afaceri, contribuind astfel în mod activ la întreţinerea propriei familii.

Exercitarea şi protejarea drepturilor economice, sociale şi culturale, îmbunătăţirea activităţii profesionale, dar şi a vieţii de familie, reprezintă obiectivele fundamentale ce trebuie promovate prin această nouă directivă.

  Antonyia Parvanova, în numele Grupului ALDE. – (BG) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să îi mulţumesc dnei Lulling pentru nenumăratele ore pe care le-a petrecut obţinând un bun compromis şi acord cu Consiliul. Indiferent de varietatea opiniilor privind aspectele individuale cheie din directivă şi având în vedere că aceasta încă este analizată la a doua lectură, aș dori să afirm cu convingere că Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa este de acord cu decizia de compromis la care s-a ajuns, pentru ca legislaţia să poată să fie introdusă cât mai rapid de statele membre.

Actualizarea acestei legislaţii ne permite să garantăm tratamentul egal pentru bărbaţi şi femei, acordând o atenţie deosebită problemei protecţiei sociale, în special protecţia femeilor care desfăşoară activităţi independente. Acest nou cadru legislativ ne va permite să asigurăm acelaşi grad de protecţie atât femeilor care desfăşoară activităţi independente, cât şi celor care sunt numai soţii şi partenere ale lucrătorilor independenţi.

Ca urmare a acestei modificări a directivei, statele membre vor acorda drepturi standard la asigurări sociale, inclusiv un concediu de maternitate plătit de 14 săptămâni pentru femeile care desfăşoară activităţi independente şi pentru soţiile sau partenerele lucrătorilor independenţi.

Modificarea directivei este o decizie suficient de actuală şi pozitivă care va oferi femeilor care desfăşoară activităţi independente şi soţilor/soţiilor sau partenerilor lucrătorilor independenţi posibilitatea de a se bucura de aceleaşi drepturi la securitate sociale ca şi angajaţii. Soţii/Soţiile şi partenerele nu sunt angajaţi. Cu toate acestea, trebuie să se ţină cont de faptul că de obicei îl ajută pe lucrătorul independent, practică răspândită în ţara mea în sectorul agricol, în micile întreprinderi şi în profesiile liberale.

Această actualizare a legislaţiei le va permite statelor membre să decidă şi să le ofere femeilor care desfăşoară activităţi independente şi soţilor/soţiilor colaboratoare posibilitatea de a adera în mod opţional sau obligatoriu la o schemă de securitate socială. Aceasta ar trebui să garanteze protecţie socială şi drepturi egale pentru femei atunci când sunt angajate într-o activitate agricolă familială. Alături de gestionarea riscurilor de piaţă, de producţie şi a crizei financiare, acestea trebuie să asigure cea mai bună schemă de asigurare socială şi de sănătate.

Este singura modalitate de a ameliora în mod real atât situaţia femeilor care desfăşoară activităţi independente, cât şi a soţiilor sau partenerelor, mai ales în ceea ce privește protecţia socială şi economică, independent de cea a soţului sau partenerului.

Consider că acest text legislativ cuprinzător reprezintă un mic pas, extraordinar de important, însă, în ceea ce privește tratamentul egal pentru bărbaţi şi femei. Aceasta este calea în vederea atingerii obiectivului strategic al egalităţii drepturilor pentru bărbaţi şi femei şi în ceea ce priveşte programul pe care l-am actualizat recent – Platforma de acţiune Beijing +15.

Prin acest pas mic, dar vital, cred că vom continua să progresăm către programe mai bune de sănătate a reproducerii, o piaţă generală a serviciilor de îngrijire medicală şi de asigurare la nivel european şi către protecţia maternităţii şi o bună calitate a vieţii, indiferent de diferenţele geografice, sociale, culturale şi etnice. Avansarea în această direcţie ne oferă libertatea de a stabili priorităţi şi un mod util de a îmbina o carieră cu viaţa de familie, punând astfel baze solide şi armonioase pentru împărtăşirea egalităţii şi responsabilităţii între sexe.

  Raül Romeva i Rueda, în numele Grupului Verts/ALE. – (ES) Dnă preşedintă, doresc, bineînţeles, la rândul meu să o felicit pe dna Lulling, precum şi pe toţi membrii Consiliului şi Comisiei care au lucrat la această directivă.

Cu toate acestea, aş dori să fac aceeaşi observaţie ca dna Lulling. Consider că este un motiv de îngrijorare că în unele state membre există atâtea obstacole în calea standardizării nediscriminării şi a tratamentului egal la nivel european. Aceasta nu este singura ocazie în care am fost martorii acestui fenomen: asistăm la aceeaşi situaţie în cazul directivei privind discriminarea multiplă şi egalitatea de tratament în alte domenii şi consider că ar trebui să reflectăm asupra acestui fapt.

Nu putem apela la subsidiaritate când ne confruntăm cu un aspect esenţial atât de important, cel al drepturilor clare, fundamentale pentru toţi cei care trăiesc în Uniunea Europeană. Consider că aceasta nu poate fi o scuză pentru a permite ca o persoană să fie supusă discriminării în interiorul Uniunii Europene.

Consider că directiva care urmează să fie adoptată – şi sper că va fi adoptată – va soluţiona parţial această problemă. Cred că este un lucru bun, important. Garantează un grad mai ridicat de egalitate de tratament pentru persoanele care caută în prezent posibilităţi de desfăşurare a activităţilor independente şi, în mod logic, pentru cei care sunt în întreţinerea lor: soţii sau soţiile acestor persoane care desfăşoară activităţi independente.

Cu toate acestea, mai există un aspect important, care trebuie menţionat. Unii au susţinut că prelungirea concediului de maternitate la 14 săptămâni este un progres, şi chiar este. Cu toate acestea, să nu uităm că s-a mai înaintat o directivă, care subliniază, de asemenea, necesitatea extinderii acestui concediu – şi insist asupra faptului că este un concediu, nu absenţă pe caz de boală – pe motiv de egalitate.

Acest lucru înseamnă că nu poate exista discriminare, nu numai între statele membre, dar nici între tipurile de activitate pe care doresc să le desfăşoare persoanele care solicită acest concediu. Prin urmare, această nevoie de asigura drepturi egale, atât între statele membre, cât şi în privinţa tipului de activitate şi a tipului de schemă de securitate sociale este – şi insist asupra acestui aspect – o prioritate care se extinde dincolo de directiva pe care urmează să o adoptăm astăzi.

  Marina Yannakoudakis, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, în primul rând aş dori să o felicit pe dna Lulling cu privire la acest raport, care demonstrează ambiţia eforturilor sale.

Când am auzit prima dată de acest raport, m-am întrebat cum ar funcţiona la nivel logistic. Scopul raportului este admirabil şi susţine principiul egalităţii de tratament pentru femeile şi bărbații care desfăşoară o activitate independentă şi pentru soţii/soţiile acestora.

Ulterior, m-am gândit cum ar fi primit acest raport, de exemplu, de un asociat unic independent, precum un instalator sau un electrician. Să presupunem că soţia acestuia l-ar ajuta seara la documentaţie şi ar răspunde la telefon de acasă. Cum se potriveşte aici raportul?

Acesta ar trebui să plătească contribuţii la asigurările sociale pentru soţia sa, permiţându-i să aibă dreptul la concediu de maternitate dacă este cazul? Ar putea acest asociat unic, care se descurcă greu în acest climat economic, să îşi permită să plătească acest impozit indirect, iar el şi soţia lui şi-ar dori cu adevărat această povară suplimentară? Dacă nu ar considera că este un avantaj, nu cumva pur şi simplu nu ar plăti contribuţiile – la urma urmei, nimeni nu ştie că ea îşi ajută soţul – şi nu asta fac persoanele căsătorite, se ajută?

Aş dori să merg mai departe cu acest scenariu: peste câţiva ani divorţează, așa cum se întâmplă frecvent, şi ce se întâmplă în acest caz? Acest bărbat va fi deposedat de bani, în tribunale, pentru că nu a plătit contribuţiile. O perioadă interesantă şi un efect secundar interesant al raportului nostru.

Numărul persoanelor care desfăşoară activităţi independente în Regatul Unit a crescut până la 1,7 milioane. Un motiv al acestei creşteri este că posibilităţile de angajare actuale sunt tot mai puţine, aşa că oamenii încearcă să lucreze pe cont propriu. În aceste circumstanţe, statul nu ar trebui să le sprijine eforturile?

Am studiat amendamentele dnei Lulling şi consider că a depus un efort susţinut pentru a îmbunătăţi ceea ce era iniţial un raport greoi privind activităţile independente. Cu toate acestea, încă sunt îngrijorată cu privire la legislaţia din domeniul ocupării forţei de muncă, adoptată la Bruxelles. Consider că este mai bine ca aceste probleme să fie lăsate la latitudinea autorităţilor naționale, care sunt mai în măsură să evalueze nevoile cetăţenilor, aşa cum susţine şi raportul.

Susţin recomandările dnei Lulling potrivit cărora sistemele naţionale ar trebui să recunoască importanţa protejării lucrătorilor independenţi şi ar trebui să ne opunem tuturor formelor de discriminare, însă nu sunt încă convinsă că Parlamentul se află în poziţia cea mai bună de a decide cu privire la aspecte legate de ocuparea forţei de muncă.

  Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL. – (SV) Dnă preşedintă, aş dori să le mulţumesc Consiliului şi Comisiei. De asemenea, aş dori să îi mulţumesc sincer dnei Lulling, deoarece datorită angajamentului său şi activităţii sale excelente în domeniu am ajuns acum la a doua lectură. Am ajuns la un acord privind dreptul la tratament egal al persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi al partenerilor acestora, iar Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică susţine propunerea.

Forţa de muncă despre care vorbim este constituită în principal din femei şi anterior acestea au fost invizibile. Revizia necesară a directivei anterioare elimină discriminarea care în trecut a reprezentat un dezavantaj pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente şi pentru partenerii acestora.

Femeile care desfăşoară activităţi independente şi partenerii persoanelor care desfăşoară activităţi independente trebuie să fie incluşi în sistemele de asigurări sociale ale statelor membre. Un alt punct important al directivei care a fost negociat este că, în cazul unei directive viitoare privind concediul de maternitate mai lung pentru angajaţi, Comisia trebuie să informeze Parlamentul şi Consiliul pentru a ne permite să le oferim persoanelor care desfăşoară activităţi independente drepturi egale cu ale angajaţilor, dacă este cazul.

De asemenea, aş dori să adaug că, în vederea strategiei UE 2020 şi a eforturilor de a accelera creşterea în cadrul UE, discriminarea împotriva femeilor antreprenoare trebuie să înceteze. Şi ele trebuie să aibă dreptul la concediu parental şi la capacitatea de a îmbina viaţa profesională cu cea de familie – aspect despre care se discută des.

  Mara Bizzotto, în numele Grupului EFD. – (IT) Dnă președintă, doamnelor şi domnilor, dacă există încă vreo diferenţă între bărbaţi şi femei pe piața forţei de muncă, ne dăm seama prea bine că această diferenţă este mai evidentă în rândul lucrătorilor independenţi. De fapt, femeile sunt obligate mult prea adesea să îşi sacrifice propriile ambiţii profesionale în numele rolului şi sarcinii care le revin din ipoteza absurdă a dedicării faţă de familie.

Pentru a soluţiona această problemă, cred că trebuie să punem în aplicare măsuri de tipul celor cuprinse în directiva pe care o discutăm, concentrându-ne însă atenţia asupra familiei, deoarece aceasta este singura modalitate prin care aceste măsuri vor avea sens şi vor putea să aibă succes.

Eliberarea femeilor de dilema agonizantă de a alege între rolul de mamă, soţie, antreprenor înseamnă uşurarea sarcinii familiei şi abordarea esenţei problemei prin anumite măsuri pozitive de sprijinire a familiei. Dacă nu are în centru familia, orice pachet de măsuri va fi o colecţie de strategii care se va dovedi a fi inutilă.

  Christa Klaß (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, după 24 de ani, este timpul să actualizăm şi să adaptăm directiva privind principiul egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă.

La doi ani după ce Comisia şi-a prezentat propunerea, preşedinţia spaniolă a negociat acum un compromis funcţional şi acceptabil cu raportoarea noastră, dna Lulling. Fireşte, este loc de mai bine. În dezbatere s-au aflat probleme legate de mai multe reglementări şi mai multe obligaţii privind asigurările. Cât de stricte trebuie să fie sau pot fi constrângerile legate de protecţia socială necesară pentru femeile care desfăşoară activităţi independente şi soţiile/soţii colaboratori, în marea lor parte femei, a fost o altă întrebare la care a trebuit să găsim un răspuns. Dacă femeile contribuie la activitățile întreprinderilor mici și mijlocii, ele trebuie să beneficieze cel puţin de o asigurare socială proprie. Totuşi, aceasta trebuie să provină de la întreprinderi însele.

După cum ştim, activităţile independente reprezintă o oportunitate, dar şi un risc, în special în privinţa nivelului venitului, care de multe ori fluctuează. Cu toate acestea, nu doar prin mijloace private poate fi acoperit riscul protecţiei sociale. Fiecare persoană din societate ar trebui să îşi asume răspunderea pentru propria protecţie – în limita capacităţilor – pentru a nu deveni o povară pentru societate şi pentru a fi asigurată pentru toate situaţiile care pot apărea în viaţă. Îmi pare bine că propunerea se referă la toate persoanele care desfăşoară activităţi independente şi nu se limitează la cele din sectorul agricol. Statele membre pot hotărî cu privire la caracterul obligatoriu sau voluntar al acestor asigurări. Aceasta este subsidiaritatea.

Concediul de maternitate de 14 săptămâni pentru femeile care desfăşoară activităţi independente este o decizie bună; va situa aceste femei pe picior de egalitate cu cele încadrate în muncă şi oferă suficient timp pentru recuperarea medicală a mamei şi a copilului. Noua directivă este un pas major în direcţia egalităţii şi reprezintă o reducere considerabilă a riscului pentru bărbaţii şi femeile care acceptă provocarea activităţilor independente. Aş dori să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la aceasta.

  Britta Thomsen (S&D). – (DA) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, directiva privind egalitatea de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă este de o importanţă deosebită, deoarece asigură condiţii sociale comparabile cu cele ale femeilor încadrate în muncă pentru milioane de femei europene care desfăşoară activităţi independente, antreprenoare sau care îţi ajută soţii.

Cel mai important element cheie al directivei este dreptul la un concediu de maternitate de minimum 14 săptămâni. Nevoia de a asigura condiţii mai bune pentru femeile care desfăşoară o activitate independentă devine evidentă când observăm cât de puţine femei, relativ vorbind, devin independente. În UE, numai 8 % din forţa de muncă feminină desfăşoară o activitate independentă, în timp ce procentul este de 16 % pentru bărbaţi. Trebuie să motivăm mai multe femei să desfăşoare o activitate independentă şi, în această privinţă, directiva reprezintă un pas în direcţia bună. Numeroase femei ar dori să desfăşoare o activitate independentă, însă le lipseşte curajul din cauza condiţiilor sociale nesigure. După părerea mea, această directivă ar trebui privită în contextul lucrărilor importante legate de o directivă generală privind maternitatea, în curs de elaborare de către Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. Asigurarea dreptului tuturor femeilor europene de a beneficia de concediu de maternitate fără ca acest lucru să le diminueze poziţia pe piaţa muncii este un aspect esenţial al egalităţii în Europa.

Dacă dorim ca în UE să ne atingem obiectivul de a asigura bunăstarea cetăţenilor noştri, atunci trebuie să le acordăm femeilor din UE posibilitatea corectă de a beneficia de concediu de maternitate. Dacă dorim ca în UE să ne atingem obiectivul de a asigura bunăstarea cetățenilor noştri, trebuie, de asemenea, să creștem rata natalităţii. Sper că această directivă nu va fi decât primul pas în vederea realizării acestui lucru. În prezent, ne asigurăm că toate femeile europene au dreptul la concediu de maternitate. Următorul pas trebuie să fie asigurarea concediului de paternitate, pentru a asigura o egalitate autentică.

  Riikka Manner (ALDE). – (FI) Dnă preşedintă, în primul rând aş dori să îi mulţumesc raportoarei pentru compromisul excelent. Recent, în Europa s-a vorbit de competitivitate, în special în cadrul strategiei Europa 2020 şi despre modul în care am putea crea o astfel de competitivitate, în special prin creşterea numărului de întreprinderi mici şi mijlocii.

Dacă dorim să încurajăm antreprenoriatul, aceste aspecte în curs de analizare privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă sunt de o importanţă majoră şi fac parte din această dezbatere. Trebuie să creăm o alternativă autentică în ceea ce priveşte antreprenoriatul, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. În plus, ar trebui să existe sprijin pentru antreprenoriatul academic, acesta devenind o componentă a programelor de studiu. În această privinţă, ne aflăm cu mult în urma Statelor Unite ale Americii şi a altora.

Când vorbim de egalitate, trebuie să ne amintim că unul din indicatorii care descriu situaţia în privinţa egalităţii este tocmai problema antreprenoriatului şi posibilităţile de a deveni antreprenor, indiferent de gen. Dacă comparăm cifrele în Europa, constatăm că majoritatea antreprenorilor încă sunt bărbaţi. Dacă avem în vedere problema creşterii antreprenoriatului şi a modului în care l-am putea susţine, trebuie să afirm cu părere de rău că în acest moment, statisticile arată că dorinţa de dezvoltare în rândul femeilor antreprenoare este cu mult în urma celei din cazul bărbaţilor.

Desigur, există numeroase motive care explică aceste cifre, însă este adevărat că în prezent, sistemele de asigurări sociale pentru antreprenori, de exemplu, sunt atât de nesatisfăcătoare încât reprezintă o provocare mai ales pentru femeile antreprenoare, aşa cum am auzit în această discuţie. În plus, dacă ar fi să reunim problemele legate de maternitate, calitatea de părinte şi antreprenoriat, trebuie luate măsuri speciale, deoarece activitatea unei persoane care desfăşoară o activitate independentă este de multe ori neregulată, ziua de lucru este lungă, iar veniturile sunt nesigure. Acest text legislativ este un pas excelent în vederea unei abordări mai motivante şi mai egale a antreprenoriatului.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dnă preşedintă, este important că acest proces se apropie de final, în pofida limitelor sale. Este timpul să ne asigurăm că toate femeile care lucrează – inclusiv milioanele de femei care desfăşoară o activitate independentă, soţii/soţiile şi partenerii de facto ai lucrătorilor independenți – au aceleaşi drepturi, în special în privinţa concediului de maternitate.

Deşi această directivă urmează direcţia cea bună, nu merge până la capăt în combaterea discriminării şi garantarea tratamentului egal. Este un pas pozitiv, pe care îl sprijinim. Cu toate acestea, nu dorim să ne oprim la 14 săptămâni de concediu de maternitate şi avem de gând ca în viitor noua directivă privind concediul de maternitate şi de paternitate să se aplice şi acestor situaţii.

Aceasta, desigur, va fi o luptă permanentă, deşi salutăm progresele care s-au obţinut până acum şi felicităm raportoarea pentru angajamentul său pe parcursul întregului proces.

  Pascale Gruny (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, astăzi Parlamentul European transmite un mesaj puternic femeilor care îşi ajută soţii în activitatea independentă. De acum înainte, drepturile sociale ale acestora vor fi sporite în mod considerabil şi doresc să o felicit pe raportoarea noastră, dna Lulling, pentru efortul depus.

Europa trebuie să ofere protecţie. În conformitate cu noua definiţie a „soţiilor/soţilor colaboratori”, soţii/soţiile şi partenerii vor fi eligibili pentru protecţie socială în cazul bolii sau pensionării. Soţiile brutarilor se vor putea bucura acum de drepturi sociale.

Cu toate acestea, este regretabil că Consiliul nu a fost de acord cu afilierea obligatorie, ci a adoptat pur și simplu sistemul privind participarea voluntară.

Concediul de maternitate este asigurat pentru toate femeile. Noul text asigură o perioadă minimă de concediu de maternitate pentru femeile care desfăşoară o activitate independentă şi pentru soţiile lucrătorilor independenţi din întreaga Uniune Europeană. În prezent, durata acestui concediu este stabilită la 14 săptămâni. Sunt raportorul alternativ al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) pentru directiva privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide. Sper sincer că, odată cu adoptarea acestui text, durata concediului de maternitate va creşte; de ce să nu crească ulterior şi în cazul femeilor care desfăşoară o activitate independentă?

În concluzie, Europa a propus unele soluţii creative şi pragmatice pentru a ajuta cuplurile să îmbine viața profesională şi cea familială. Este timpul să adoptăm măsuri şi să punem în aplicare propunerile cât mai curând cu putinţă. Campania europeană de protejare a femeilor avansează odată cu acest text. Cu toate acestea, deputații europeni trebuie să continue să elimine inegalităţile dintre femei şi bărbaţi.

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Dnă preşedintă, această directivă trebuie revizuită de urgenţă. Prezentul raport este important deoarece va soluţiona situaţia injustă şi discriminatorie a persoanelor care desfăşoară o activitate independentă şi, în același timp, va promova antreprenoriatul în rândul femeilor.

Din acest moment, femeile care desfăşoară o activitate independentă şi soţii/soţiile şi partenerii de facto ai lucrătorilor independenţi au dreptul la concediu de maternitate plătit, cu o durată şi remuneraţie identice cu cele ale lucrătorilor salariaţi. Cu toate acestea, există condiţia esenţială de a contribui la asigurările sociale. Este corect şi just să fie astfel, deoarece şi lucrătorii salariaţi contribuie la asigurările sociale.

De asemenea, este considerat fundamental ca dreptul la concediul de maternitate să nu fie redus pentru sectorul agricol şi să fie extins la toţi lucrătorii independenţi, care, din câte îmi amintesc, reprezentau 10,5 % din întreaga forţă de muncă din Uniunea Europeană în 2007. Acesta este, aş spune, motivul pentru care ar trebui să se aplice tuturor lucrătorilor independenţi, indiferent de domeniul de activitate: sectorul meşteşugăresc, comerţ, profesiile liberale sau întreprinderile mici şi mijlocii.

Trebuie să promovăm egalitatea, aşa că sper că Parlamentul European va adopta propunerile care au fost deja adoptate de Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen.

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Adoptarea măsurilor actuale este foarte importantă din punct de vedere economic şi social, dar şi datorită valorilor reprezentate de protecţia familiei şi egalitatea de șanse.

Actuala criză şi creşterea şomajului pe care a provocat-o afectează în special grupurile mai vulnerabile. Unul dintre acestea sunt femeile. Prin urmare, măsurile juridice care prevăd o poziţie egală pentru persoanele care desfăşoară o activitate independentă vor facilita iniţierea unor întreprinderi de către femei. Prin urmare, acest lucru este important, având în vedere nevoia de a accelera dezvoltarea economică în Europa şi de a reduce şomajul, dar este important şi deoarece tot mai multe femei hotărăsc să îşi deschidă propria afacere. Ele sunt cele care iau deciziile, care gestionează propria întreprindere, care hotărăsc ce să facă şi cum să cheltuiască banii şi nu ar trebui să fie supuse discriminării.

Astfel, micile întreprinderi sunt un loc în care femeile îşi pot realiza ambiţiile – femei care doresc să fie active la nivel profesional, dar care nu doresc să renunţe la viaţa familială. Într-adevăr, aceste măsuri le vor permite, de asemenea, statelor membre care sunt foarte preocupate de politica familială să profite de ocazie pentru a-şi îmbunătăţi propria legislaţie. De asemenea, aş dori să atrag atenţia asupra unui anumit grup care necesită mai multă protecţie şi mai multă atenţie din partea noastră. Mă refer la femeile care lucrează la domiciliu. Munca la domiciliu nu este considerată muncă, deşi, de fapt, presupune realizarea a aproximativ 200 de sarcini în fiecare zi. De multe ori, femeile care lucrează la domiciliu nu sunt protejate de nicio dispoziţie privind pensia sau asigurările medicale şi nu au dreptul la concediu. În această privinţă, trebuie pusă în aplicare o legislaţie care să permită acestor femei să aibă acces mai uşor la toate formele de protecţie socială.

  Iratxe García Pérez (S&D). – (ES) Dnă preşedintă, aş dori să îmi exprim din nou mulţumirile pentru dna Lulling şi pentru preşedinţia spaniolă. Îi mulţumesc dnei Lulling pentru perseverenţă, tenacitate şi eforturile depuse pentru a ajunge la punctul în care ne aflăm astăzi, iar preşedinţiei spaniole pentru că a permis exprimarea unor puncte de vedere opuse în cadrul Consiliului, ceea ce ne-a permis să ajungem la acest acord.

În această dezbatere, ne confruntăm cu amendamentul la Directiva 86/613/CEE, care a indicat clar că nu respectă obiectivele prevăzute. Cred că este esenţial să subliniem importanţa vitală a acestui acord într-un moment de criză şi incertitudine în Europa, moment care nu a împiedicat progresele în privinţa protecţiei sociale a femeilor care desfăşoară o activitate independentă în Uniune.

Aş dori să vă reamintesc că în 2007, peste 10 % din lucrătorii din Uniunea Europeană desfăşurau o activitate independentă. Este posibil ca acordul la care am ajuns să nu fie cea mai bună soluţie, însă oferă posibilitatea unor progrese suplimentare pe viitor.

Principalul obiectiv al acestei directive este extinderea protecţiei sociale către partenerii tuturor persoanelor care desfăşoară o activitate independentă, inclusiv pentru cuplurile necăsătorite şi oferirea de asigurări sociale pentru toţi lucrătorii independenţi sau cuplurile care desfăşoară o activitate independentă, asigurări care nu sunt oferite de toate statele membre.

În prezent, suntem implicaţi activ în conceperea strategiei UE 2020, în care vom defini viitorul modelului european. Acest viitor nu poate să neglijeze principiul egalităţii de tratament şi, prin urmare, este esenţial să avansăm în privinţa măsurilor care garantează acest principiu. Sper că pasul pe care îl facem astăzi, cu adoptarea acestei propuneri, este primul din mulţi alţii.

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE). – (PL) Sunt încântată de adoptarea aproape în unanimitate a raportului dnei Lulling de către Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. Raportul vizează introducerea de amendamente la directiva privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă.

Este foarte important că s-a ajuns la un compromis şi s-a îmbunătățit situaţia persoanelor care desfăşoară o activitate independentă, care constituie aproximativ 10 % din totalul persoanelor de pe piaţa muncii. Dintre amendamentele introduse, cel mai important este posibilitatea ca persoanele care desfăşoară o activitate independentă şi soţii/soţiile sau partenerii lor să primească prestaţii sociale, inclusiv, cel mai important, posibilitatea de a plăti contribuţii pentru propria pensie şi, de asemenea, de a beneficia de un concediu de maternitate similar cu cel acordat femeilor care lucrează pentru un angajator. Aceste drepturi urmează să fie prevăzute de legislaţie la nivelul Uniunii Europene.

Sunt măsuri care nu doar vor contribui la ameliorarea situaţiei femeilor, dar vor reduce, de asemenea, inegalităţile semnificative care există între persoanele care desfăşoară o activitate independentă şi cele care lucrează pentru un angajator. Milioane de persoane care lucrează în întreprinderi familiale vor avea, în cele din urmă, posibilitatea să beneficieze de protecţie socială voluntară, pe baza afilierii la un sistem de asigurări sociale, fără de care s-ar afla într-o situație mai defavorabilă. Acesta este un important pas înainte, cu atât mai mult cu cât compromisul atins în acest an a fost, timp de mulţi ani, imposibil de realizat.

Încurajez toţi colegii deputaţi să aprobe acest raport. Aş dori acum să îi mulţumesc sincer dnei Lulling, deoarece datorită acestui raport, situaţia multor femei care desfăşoară o activitate independentă se va îmbunătăţi.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, odată cu acest raport excelent al dnei Lulling, Parlamentul European încearcă să reducă şi mai mult diferenţele de tratament dintre femei şi bărbaţi la locul de muncă şi salut această iniţiativă. Acesta este un alt pas pe un drum care este încă foarte lung.

Într-adevăr, consider că este esenţial să se sublinieze importanţa protecţiei sociale pentru soţii/soţiile colaboratoare sau partenerii recunoscuţi ai lucrătorilor independenţi. Să nu uităm că, în numeroase ţări ale Uniunii Europene, soţii/soţiile colaboratoare încă nu au un statut ca atare, că munca lor nu este recunoscută şi că nu beneficiază de asigurări sociale destinate persoanelor care desfăşoară o activitate independentă. Ne aflăm în anul 2010, iar în unele state membre femeilor încă nu le sunt recunoscute drepturile, acestea depinzând în totalitate de asigurarea soţului.

În această perioadă de criză economică, nu putem permite ca acești soţi/soţii colaboratoare să depindă de un sistem care le-ar putea aduce oricând în pragul sărăciei, de exemplu în caz de divorţ sau separare. De aceea, nu putem fi de acord cu posibilitatea ca statele membre să menţină prevederi naţionale care limitează accesul la anumite scheme de protecţie socială sau la un anumit nivel de finanțare. Soţii/soţiile colaboratoare trebuie să beneficieze de asigurare în ceea ce priveşte pensiile, alocația familială, serviciile de îngrijiri medicale, indemnizaţii de incapacitate de muncă şi prestaţii de maternitate.

În cele din urmă, în această etapă a negocierilor, statele membre sunt cele care vor decide dacă această protecţie socială ar trebui pusă în aplicare în mod obligatoriu sau voluntar. De aceea, solicit de urgenţă tuturor statelor membre să facă tot posibilul pentru a se asigura că această protecţie este obligatorie. Trebuie să combatem cu toţii nesiguranţa profesională şi lipsa de recunoaştere a drepturilor, în special în perioade de criză economică.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Și eu aş dori să îi mulţumesc raportoarei, Astrid Lulling, pentru eforturile depuse. De asemenea, la fel ca alţi deputaţi, îi împărtăşesc opinia conform căreia această directivă nu ar trebui să limiteze protecţia mai mare a maternităţii pentru femeile care desfăşoară o activitate independentă şi ameliorările pentru soţii/soţiile persoanelor care desfăşoară o activitate independentă numai la persoanele care lucrează în agricultură, ci trebuie, desigur, să se aplice şi în alte domenii, inclusiv cel al profesiilor liberale. Soţii/soţiile colaboratoare nu au peste tot un statut propriu, astfel că munca lor nu este întotdeauna recunoscută şi nu dispun de scheme independente de asigurări sociale. Este absolut necesar să le recunoaştem statutul profesional şi să le definim drepturile. Sunt încântată că Consiliul a recunoscut avizul Parlamentului de la prima lectură, potrivit căruia indemnizaţiile de maternitate ar trebui să permită o pauză de cel puţin trei luni, minimul necesar pentru buna desfăşurare a unei sarcini normală şi pentru recuperarea fizică a mamei după o naştere normală, deşi pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului, este ideal ca acesta să fie îngrijit acasă timp de cel puţin doi ani. Este regretabil că Consiliul nu consideră aceste trei luni ca fiind standardul minim absolut pe care sistemele de asigurări sociale din statele membre ar trebui să îl asigure automat şi numai plăţile suplimentare pot fi asigurate în mod voluntar.

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Dnă preşedintă, şi eu aş dori să sprijin şi să salut actualul compromis, deoarece ridică problema deficitelor democratice cu care se confruntă în special femeile de ani de zile, când îşi ajută soţii care desfăşoară o activitate independentă în comerţ, meşteşugărit, în întreprinderile mici şi mijlocii şi în profesiile liberale, fără nicio recunoaştere, în timp, a muncii acestora.

Persoanele care desfăşoară o activitate independentă şi partenerii acestora, majoritatea celor în cauză fiind femei, au drepturi. Nu sunt lucrători invizibili; au dreptul la asigurări sociale, la îngrijiri medicale, la o pensie, la concediu de maternitate, la concediu parental şi la concediu de paternitate. Femeile s-au sacrificat timp de ani de zile pentru soţii lor, pentru dezvoltarea lor profesională, pentru copiii şi familia lor, asigurând muncă ieftină, neplătită. De multe ori, după un divorţ sau după moartea soţului, rămân fără asigurare, fără ajutoare sau compensaţie.

Actualul compromis vizează unele dintre inegalităţile existente. Cu toate acestea, indiscutabil, este necesar mai mult sprijin pentru femei, pentru a promova egalitatea antreprenoriatului în rândul femeilor, în special într-o perioadă de criză economică şi când Uniunea Europeană îşi defineşte politica de mâine, pentru Uniunea Europeană în 2020.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă preşedintă, vă mulţumesc foarte mult pentru că mi-aţi permis să iau cuvântul pe această temă. Aproximativ 30 % din totalul persoanelor care desfăşoară o activitate independentă în UE sunt femei. Acestea sunt bine reprezentate în special în întreprinderile mici şi mijlocii, mai ales în sectorul serviciilor şi, în această poziţie, aduc o contribuţie economică semnificativă la societatea noastră.

Aceste femei ar trebui să se bucure de aceleaşi oportunităţi ca și colegii bărbaţi, fără a trebui să recurgă la cote şi alte aspecte de acest tip. Pentru femeile care desfăşoară o activitate independentă, maternitatea ar putea să le pună în pericol nivelul de trai, problemă cu care se confruntă adesea. Având în vedere îmbătrânirea populaţiei, acum este mai important ca niciodată să asigurăm prevederi eficiente privind maternitatea şi să acordăm prioritate familiilor.

Întreprinderile familiale în care femeile contribuie la activitate joacă, de asemenea, un rol important – în profesii, în comerţ, în vânzarea cu amănuntul şi mai ales în agricultură. În toate aceste domenii, este necesar să se asigure o protecţie socială şi juridică corespunzătoare.

Cu toate acestea, statele membre ar trebui să îşi păstreze întotdeauna competenţa în privința legislaţiei sociale, care nu trebuie niciodată transferată UE. Este vorba de utilizarea compromisurilor şi a opţiunilor pentru a ţine cont de tradiţii divergente de politică socială, precum caracterul obligatoriu sau voluntar al asigurării pentru soţii/soţiile colaboratoare.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, mă alătur şi eu mulţumirilor adresate dnei Lulling. Salut faptul că acest raport avansează în domeniul principiului tratamentului egal pentru bărbaţi şi femei, inclusiv în domeniul activităţilor independente. Un element pe bună dreptate important este că se referă nu numai la soţi/soţii, ci şi la partenerii de viaţă. În sfârşit, partenerii colaboratori se pot bucura de un nivel înalt de protecţie socială, iar acesta se aplică şi alocaţiei de maternitate.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, şi eu aş dori să o felicit pe dna Lulling. Raportul oferă în special femeilor posibilităţi complet noi în domeniul activităţilor independente în întreprinderile mici şi mijlocii. Într-un astfel de moment de criză, trebuie să ne amintim că activităţile independente sunt corespunzătoare pentru viitor, că se pot crea noi locuri de muncă şi că ne permite să dezvoltăm sectoare complet noi. De exemplu, am creat Ziua fetelor, pentru a încuraja tinerele femei să aleagă ocupaţii tehnice, deoarece în acest domeniu apar oportunităţi cu totul noi, iar în societatea actuală oamenii nu sunt foarte conştienţi de întreaga gamă de ocupaţii disponibile pentru femei. În cele din urmă, femeile sunt şi cele care, în mod constant, asigură stabilitate în domeniul finanţelor. Consider că în perioade de criză, este deosebit de important să se asigure că femeile pot exploata, în mod egal, capitalul privat şi capitalul de risc al întreprinderilor.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, astăzi am făcut progrese în combaterea sărăciei şi în promovarea activităţilor independente pentru femei. Acesta nu este finalul procesului, însă este un mare pas înainte. În urma aprobării Consiliului, pentru prima dată, femeile care desfăşoară o activitate independentă vor avea dreptul la concediu de maternitate. De asemenea, statele membre vor avea obligaţia clară de a acorda protecţie socială soţilor/soţiilor colaboratoare, la cerere.

Doresc să mulţumesc Comisiei pentru drepturile femeilor şi egalitatea de gen şi întregului Parlament pentru întreaga muncă depusă pentru a obţine acest succes.

În cele din urmă, doresc să spun câteva cuvinte despre dna Lulling, care, timp de mulţi ani, a depus eforturi personale în acest domeniu. Această luptă a fost câştigată şi sunt extrem de recunoscător pentru angajamentul acesteia, care a condus la această realizare remarcabilă.

  Astrid Lulling, raportoare. – (DE) Dnă preşedintă, în primul rând aş dori să îi mulţumesc dlui Oettinger pentru că şi-a reprezentat colega, pe dna Reding, într-o engleză excelentă.

raportor.– (FR) Doamnelor şi domnilor, sunt mulţumită. Sunt recunoscătoare faţă de toţi deputaţii care au luat cuvântul pentru că sprijină poziţia adoptată de o majoritate covârşitoare a Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, care va permite ca acest text să fie adoptat mâine.

Aş dori să îl încurajez pe dl Romeva i Rueda. Acest text nu este perfect. Nu răspunde pe deplin cerinţelor mele. Nu am câştigat încă războiul, dar am câştigat o bătălie importantă. Acesta este un pas în direcţia cea bună.

De asemenea, aş dori să le spun dlui Romeva i Rueda şi dnei Figueiredo că nu ar trebui să îşi facă griji cu privire la protecţia maternităţii; ceea ce îşi doresc este prevăzut în considerentul 17a. Citiți-l; nu am timp să îl citesc acum cu voce tare. Este un singur amendament. Dacă am vota în favoarea acestuia, nu ar fi posibilă adoptarea directivei în cadrul preşedinţiei spaniole şi am risca să irosim luni, dacă nu ani, pentru nimic, deoarece – aş dori să îi încurajez pe autori – ceea ce propun în amendamentul lor este deja propus, în termeni diferiţi, în amendamentul 4, care a fost adoptat la prima lectură şi inclus în totalitate de Consiliu. Prin urmare, consider că acești deputaţi ar putea, cu conştiinţa împăcată, să voteze pentru celelalte amendamente.

  Președinta. - Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc marţi, 18 mai 2010.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Directiva privind egalitatea de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă are scopul de a unifica legislaţia europeană aplicabilă şi de a înlocui o serie de directive care abordează această politică în mod fragmentat. Condiţiile sociale pentru persoanele care desfăşoară o activitate independentă şi pentru cele încadrate în muncă variază considerabil în statele membre, iar prevederile privind securitatea socială în cazul excluderii pe termen lung sau permanente de la activitatea profesională sunt practic inexistente în unele cazuri. De multe ori, persoanele care desfăşoară o activitate independentă nu au asigurare medicală. Acestea lucrează când sunt bolnave, deoarece este mai avantajos la nivel financiar. Femeile îşi reiau munca după ce nasc şi nu îşi iau concediu de maternitate. Soţii/soţiile colaboratoare nu dispun de propriile asigurări sociale. Persoanele care desfăşoară o activitate independentă sunt esenţiale pentru funcţionarea economiei şi au un rol de neînlocuit în societate. Aceste persoane asigură resursele financiare pentru ele şi pentru familie, plătesc impozite în trezoreria statului şi plătesc asigurări sociale şi de sănătate. Statul nu trebuie să contribuie la întreţinerea acestora. Rolul lor este de neînlocuit în special în regiunile în care, din diferite motive, există un deficit de locuri de muncă la aşa-numiţii angajatori „mari” şi, de asemenea, în agricultură. De aceea, este necesară unificarea standardelor minime care vor ajuta la asigurarea unui statut egal pentru persoanele care desfăşoară o activitate independentă comparativ cu persoanele încadrate în muncă, precum şi egalitate între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă. Scopul ar trebui să fie o protecţie a maternităţii mai mare, recunoaşterea concediului în scopul îngrijirii unui membru al familiei şi recunoaşterea contribuţiei unui soţ colaborator.

  Zita Gurmai (S&D), în scris. – Propunerea pe care o dezbatem în această săptămână nu este una tehnică. Din două privinţe, este un aspect legat de justiţie şi bun simţ. Este clar nu numai la nivel moral, ci şi tehnic, că trebuie să acordăm protecţie socială şi prestaţii de maternitate femeilor însărcinate care desfăşoară o activitate independentă şi soţiilor sau partenerelor însărcinate ale bărbaţilor care desfăşoară o activitate independentă. Nu putem face discriminare împotriva femeilor sau a partenerelor care au ales să se dedice acestui tip de muncă, mai ales când suntem cu toţii de acord că trebuie să încurajăm mai multe femei să pătrundă în lumea afacerilor. Încercând să ieşim din criză, încurajăm crearea de locuri de muncă, inclusiv lucrătorii independenţi. Acesta este şi motivul pentru care trebuie să ne asigurăm că există un stimulent ca femeile să iniţieze astfel de oportunităţi profesionale. În al doilea rând, nu putem face discriminare împotriva copiilor nou-născuţi din aceste familii. Este inacceptabil ca un copil să aibă dreptul să petreacă timp cu mama sau tatăl (fără a pune în pericol nivelul de trai al familiei) în primele săptămâni de viaţă, deoarece părintele este încadrat în muncă, în timp ce alt copil să nu aibă acest drept deoarece părintele desfăşoară activităţi independente.

16. Performanța energetică a clădirilor (reformare) (dezbatere)

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este recomandarea pentru a doua lectură adresată de doamna Silvia-Adriana Ţicău, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, referitoare la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European şi a Consiliului privind performanţa energetică a clădirilor (reformare) [05386/3/2010 – C7-0095/2010 – 2008/0223(COD)] (A7-0124/2010).

  Silvia-Adriana Ţicău, Raportoare. − În 2008, Uniunea Europeană şi-a asumat angajamentul ca până în 2020 să reducă consumul de energie cu 20 %, iar 20 % din energia consumată să provină din surse regenerabile. În cadrul Consiliului European din 25-26 martie 2010, liderii Uniunii au stabilit ca obiectiv comun creşterea eficienţei energetice cu 20 % până în 2020.

Sectorul clădirilor este responsabil pentru 40 % din consumul total de energie şi pentru 35 % din emisiile poluante. Îmbunătăţirea performanței energetice a clădirilor va avea un impact semnificativ asupra vieţii cetăţenilor europeni. La nivelul Uniunii, o familie cheltuieşte în medie 33 % din venituri pentru apă, electricitate, gaze şi întreţinere, iar în cazul familiilor cu venituri foarte mici, acest procent poate ajunge chiar la 54 %. Investiţiile pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice vor conduce la reducerea facturilor de energie, dar şi la crearea a 2,7 milioane de locuri de muncă în Uniune până în 2030.

În noiembrie 2008, Comisia a prezentat o propunere legislativă pentru reformarea Directivei nr. 91/2002 privind performanța energetică a clădirilor. În aprilie 2009, Parlamentul European a adoptat cu foarte largă majoritate, poziţia sa în primă lectură, în cadrul procedurii de codecizie. Ulterior, Parlamentul şi Consiliul au purtat negocieri intense pe perioada Preşedinţiei suedeze a Consiliului Uniunii Europene şi, în noiembrie 2009, s-a ajuns la un acord politic cu privire la aspectele tehnice ale propunerii legislative.

Principalele realizări ale acestui acord sunt:

Introducerea unui articol separat şi a mai multor considerente şi prevederi referitoare la aspectele legate de finanţare. Comisia trebuie să identifice instrumentele financiare şi măsurile fiscale existente şi să prezinte noi propuneri până la 30 iunie 2011. Aceste prevederi sunt completate şi de o declaraţie a Comisiei.

Până la 31 decembrie 2020, toate clădirile noi trebuie să aibă un consum net de energie aproape de zero, iar cea mai mare parte a energiei trebuie să provină din surse regenerabile. Pentru sectorul public acest termen este devansat cu doi ani. Pentru clădirile cu un consum net de energie aproape zero, statele membre vor defini obiective clare şi planuri de acţiune care includ şi măsuri de sprijin.

Performanţa energetică a clădirilor care fac obiectul unei renovări majore sau a părţilor renovate a acestora trebuie să întrunească cerinţe minime de performanţă energetică aplicabile şi sistemelor tehnice şi componentelor clădirilor care au un impact semnificativ asupra performanţei energetice a clădirii.

Noi dispoziţii referitoare la certificate. Un set minim de informaţii, inclusiv posibilităţile de finanţare care trebuie precizate în certificat. Dispoziţii referitoare la eliberarea şi afişarea certificatelor de performanţă energetică.

Includerea indicatorului de performanţă energetică din certificatul de performanţă energetică al clădirii în anunţurile de vânzare sau închiriere a clădirii sau a unei părţi a acesteia.

Mai multe informaţii şi transparenţă în ceea ce priveşte acreditarea şi formarea experţilor, informarea proprietarilor şi a locatarilor.

Consultarea autorităţilor locale şi sprijinirea acestora la punerea în aplicare a recomandărilor, introducerea de noi dispoziţii adresate urbaniştilor şi arhitecţilor locali pentru a lua în calcul eficienţa energetică a clădirilor.

Introducerea unor sisteme inteligente de contorizare şi a sistemelor de control activ cum ar fi sistemele de automatizare, control şi monitorizare destinate economisirii energiei.

Nu va exista o metodologie comună, dar, până la 30 iunie 2011, Comisia stabileşte un cadru metodologic comparativ pentru calcularea nivelului optim din punct de vedere al costurilor şi al cerinţelor minime de performanţă energetică. Directiva va fi revizuită până la 1 ianuarie 2017. Poziţia comună a Consiliului are la bază acordul încheiat în noiembrie 2009 între Parlamentul European şi Consiliul şi, de aceea, recomand adoptarea sa.

PREZIDEAZĂ: DL LAMBRINIDIS
Vicepreşedinte

  Günther Oettinger, Membru al Comisiei. – (DE) Domnule preşedinte, distinşi deputaţi, în politică oportunitatea de a prezenta propuneri şi măsuri ca situaţie reciproc avantajoasă este rară. Astăzi avem tocmai o astfel de ocazie: viitoarea adoptare a versiunii reformate a directivei privind performanţa energetică a clădirilor.

Clădirile sunt responsabile pentru 40 % din consumul de energie şi pentru 36 % din emisiile de dioxid de carbon în Uniunea Europeană. Implementarea măsurilor economice pentru reducerea consumului de energie în sectorul rezidenţial poate contribui semnificativ la atingerea obiectivelor noastre pentru anul 2020 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi economisire a energiei. Astfel ne vom consolida securitatea energetică şi vom crea creştere şi locuri de muncă în industria construcţiilor. Directiva reformată privind performanţa energetică a clădirilor va încuraja şi creşterea standardelor prevăzute în codurile naţionale în ceea ce priveşte eficienţa energetică în construcţia clădirilor şi-i va ajuta pe consumatori să-şi reducă facturile de utilităţi. Eficienţa energetică este cel mai ieftin mod de a combate schimbările climatice.

Aş dori să subliniez trei elemente ale directivei reformate care, din punctul nostru de vedere, reprezintă un progres substanţial în comparaţie cu situaţia de până acum.

În primul rând, cerinţele naţionale pentru construcţiile noi şi renovări vor avea drept rezultat clădiri ce economisesc mult mai multă energie. Această directivă se referă şi la clădirile mici cu o suprafaţă utilă de mai puţin de 1 000 m² şi la lucrări de renovare relevante din punct de vedere energetic şi înlocuirea boilerelor şi a ferestrelor.

În al doilea rând, versiunea reformată înseamnă că cetăţenii noştri vor primi informaţii mai bune. Proprietarii şi chiriaşii vor fi bine informaţi, cu detalii specifice privind consumul de energie şi potenţialul de economisire de energie al clădirii. Acest lucru ar trebui să stimuleze piaţa să realizeze case cu consum mic de energie şi să realizeze renovări ample.

În al treilea rând, începând din anul 2020, toate clădirile noi trebuie să respecte standardul extrem de sever de construcţii cu consum de energie aproape de zero. În plus, statele membre ar trebui să-şi conceapă planuri de acţiune naţionale pentru a creşte standardul clădirilor existente cât mai aproape de nivelul de consum de energie aproape de zero al clădirilor.

Pentru toate aceste motive, noua directivă este o realizare de succes a politicii energetice europene. Aş dori să le mulţumesc deputaţilor din Parlament şi dumneavoastră, doamnă Ţicău, pentru buna dumneavoastră cooperare din ultimele luni şi pentru adoptarea neobişnuit de rapidă a directivei.

Aţi subliniat deja că versiunea reformată va fi capabilă să-şi realizeze întregul potenţial de economisire a energiei doar dacă este transpusă eficient şi rapid şi dacă există şi instrumente de sprijin. În acest scop, trebuie să utilizăm mai bine instrumentele de finanţare existente, cum este Fondul European de Dezvoltare Regională, ce permite utilizarea unui procent de 4 % din buget pentru măsuri legate de eficienţa energetică – o oportunitate ce a fost foarte puţin utilizată de statele membre până în prezent.

În plus, am dori să le furnizăm statelor membre asistenţă financiară pentru eforturile lor de a transforma stocul de clădiri. În prezent, după cum s-a anunţat mai devreme în cadrul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, pregătim realocarea a cel puţin 150 de milioane de euro din fondurile neutilizate din Planul european de redresare economică pentru proiecte din domeniul energiei regenerabile şi eficienţei energetice.

Sunt sigur că sprijinul de astăzi al Parlamentului reprezintă un pas important. Aş dori să vă mulţumesc tuturor pentru buna dumneavoastră cooperare.

  Paul Rübig, în numele Grupului PPE. – (DE) Domnule preşedinte, domnule Comisar, doamnă Ţicău, aş dori să vă felicit pentru acest raport. Cred că reprezintă un pas mare în direcţia cea bună. În Europa avem peste 160 de milioane de clădiri care trebuie să fie renovate în vederea realizării eficienţei lor termice pentru a minimiza consumul de energie, determinând astfel o reducere corespunzătoare a consumului total de energie.

Patruzeci la sută din energie este utilizată pentru încălzirea şi răcirea clădirilor. Sperăm ca măsurile de renovare să ne permită să ne atingem obiectivul de reducere cu 5 % a consumului total de energie până în anul 2020. Totuşi, ne preocupă şi crearea unor noi locuri de muncă. Fără îndoială avem nevoie de noi scheme de formare pentru lucrătorii care nu numai că vor trebui să renoveze aceste clădiri existente, ci şi să construiască unele noi. Avem nevoie de întreprinderi mici şi mijlocii specializate în acest segment şi trebuie să le dăm posibilitatea de a realiza profit în acest domeniu şi de a plăti salarii nete mai mari. Consider că acesta este cel mai bun mod de a ieşi din criză, deoarece astfel vor creşte, bineînţeles, nu numai veniturile din impozite, ci şi energia din combustibili fosili va fi înlocuită cu energie regenerabilă, reducând astfel consumul de combustibil fosil.

Consider că înlocuirea combustibililor fosili în consum şi producţie este calea de urmat şi acest lucru va reduce considerabil şi cheltuielile gospodăreşti. Consider de asemenea că aceste investiţii vor da rezultate şi că nu ar trebui să continuăm cu nivelurile de consum pe care le-am observat în ultimele decenii. Ar trebui să profităm de această oportunitate pentru a începe din nou să investim. Investiţia este deosebit de importantă în momente de criză, pentru a ne ajuta să depăşim criza – şi să o depăşim cu cât mai puţină birocraţie.

  Zigmantas Balčytis, în numele Grupului S&D. – (LT) Înainte de toate, aş dori să o felicit pe colega mea, doamna Silvia Ţicău, pentru munca enormă pentru pregătirea acestui raport important. După părerea mea, acordul la care s-a ajuns cu Consiliul este foarte ambiţios şi reprezintă un salt calitativ în întreg sectorul. De aceea este acum foarte important ca statele membre să pună în aplicare la timp dispoziţiile directivei. Aspectul privind consumul energetic al clădirilor este în mod special relevant în contextul global al pieţei interne de energie. Sectorul construcţiilor din Uniunea Europeană este unul dintre sectoarele cu cele mai multe oportunităţi pentru economisirea de energie. Acest lucru este adevărat în mod special pentru populaţiile noilor state membre ale Uniunii Europene, deoarece ţările respective au cel mai mare număr de clădiri rezidenţiale vechi şi nerentabile din punct de vedere energetic, iar locuitorii care trăiesc în ele şi având cele mai reduse venituri sunt forţaţi să achite cele mai mari costuri de întreţinere. Evoluţia către un cost al energiei aproape de zero la clădiri însemnă că ştacheta a fost ridicată şi mai sus pentru constructori decât era planificat în momentul discutării tehnologiilor pentru construcţii pasive. Domnule comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să repet că acest lucru este cu adevărat extrem de important şi foarte ambiţios şi să sperăm că va fi pus în practică.

  Fiona Hall, în numele Grupului ALDE. – Domnule preşedinte, aş dori de asemenea să o felicit pe doamna Ţicău, care s-a dedicat în mod extraordinar acestui dosar. Ne-am confruntat cu o întârziere mare din cauza ajustărilor juridice care au fost necesare ca urmare a Tratatului de la Lisabona, ceea ce a însemnat un volum mult mai mare de emisii de CO2 decât dacă am fi putut să facem acest lucru mai devreme.

În acest proces îndelungat, este uşor să uităm că anumite lucruri din versiunea reformată au fost considerate destul de radicale atunci când au fost aduse în discuţie pentru prima oară. În special reducerea pragului de 1 000 mil.2 care fusese propus iniţial de Parlament în raportul său privind Planul de Acţiune pentru Eficienţa Energetică şi etapa de obţinere a unor clădiri cu un consum de energie aproape de zero până în anul 2021. Din nefericire, această nouă cerinţă pentru noile clădiri nu ne va ajuta cu obiectivele 20-20-20, în special din cauză că ne dăm din ce în ce mai mult seama că trebuie să reducem emisia de gaze cu efect de seră cu cel puţin 30 %. Pentru a ne atinge obiectivele privind schimbările climatice, trebuie să ne concentrăm asupra clădirilor existente şi a cerinţelor privind eficienţa energetică a acestora.

Aş sugera trei măsuri cheie pe care trebuie să le implementăm dacă vrem să fructificăm potenţialul de economisire de energie din clădirile existente.

În primul rând, este foarte important că în acest moment Comisia propune o metodologie de renovare robustă şi optimă din punct de vedere al costurilor. Calendarul este destul de strâns, dar acest lucru se datorează faptului că s-a pierdut deja atât de mult timp şi cea mai bună metodologie din punct de vedere al costurilor nu va putea fi aplicată până în anul 2014.

În al doilea rând, toate statele membre trebuie să aibă în vedere adoptarea unor obiective anuale naţionale pentru îmbunătăţirea unui anumit procent din clădirile lor existente. Dacă am avea un obiectiv european „obligatoriu” în ceea ce priveşte eficienţa energetică, sunt sigură că am vedea cum statele membre adoptă acest gen de măsuri foarte rapid, deoarece şi-ar da seama că modernizarea sistematică a clădirilor existente este calea cea mai uşoară de a obţine eficienţa energetică.

În al treilea rând şi acest lucru este crucial, statele membre trebuie să instituie finanţarea în avans pentru proiectele de îmbunătăţiri ale eficienţei energetice şi, în ciuda întregii activităţi a raportorului şi a raportorilor alternativi, această versiune reformată nu înregistrează toate progresele pe care şi le-ar fi dorit Parlamentul. De aceea, este extrem de important să primim acum bani pentru eficienţa energetică în cadrul programului de redresare economică şi sper ca propunerea Comisiei în acest sens să nu întârzie.

În cele din urmă, având în vedere comentariile din raportul de situaţie referitoare la punctele slabe ale implementării legislaţiei privind eficienţa energetică din trecut, aş dori să întreb Comisia dacă ne poate asigura de faptul că această directivă este pusă în aplicare pe deplin şi la timp.

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, felicitări doamnei Ţicău şi întregii echipe de raportori alternativi. Această directivă nu ar fi avut succes fără un Parlament European puternic.

În cele două minute şi jumătate pe care le am la dispoziţie, voi vorbi mai puţin despre directivă şi mai mult despre ce trebuie realizat în viitor pentru a trata punctele slabe ale directivei, în special cu privire la stocul de clădiri existente. Ce ar fi mai adecvat în vremuri de criză decât îmbunătăţirea modului în care sunt exploatate resursele Europei şi creşterea productivităţii energetice? În prezent avem nevoie din partea Comisiei de o iniţiativă privind construcţiile europene cu patru piloni centrali.

În primul rând, asistenţă pentru guvernele naţionale pentru transpunerea directivei. Ultima directivă nu a fost transpusă în mod corespunzător. La Direcţia dvs generală, domnule Oettinger, aveţi un funcţionar permanent – şi acesta va pleca în luna iulie. Cum veţi asigura – în ceea ce priveşte personalul, printre altele – faptul că directiva este transpusă în mod corect?

În al doilea rând, după cum aţi menţionat, modelele de finanţare. Ce se poate face în cadrul Comisiei pentru a îmbunătăţi modul în care sunt utilizate resursele din Fondul European de Dezvoltare Regională pentru clădiri? Poate ne furnizaţi câteva detalii privind fondurile rămase din Planul european de redresare economică pe care l-aţi menţionat.

În al treilea rând, avem nevoie de mai multă productivitate a muncii în construcţii şi de aceea avem nevoie de o formare mai eficientă. Lucrătorii formaţi mai bine vor creşte productivitatea dar vor pune în discuţie bineînţeles şi aspecte referitoare la condiţiile de muncă şi plată din industria europeană a construcţiilor. Prin urmare, am avea nevoie, de asemenea, de o iniţiativă din partea Comisiei la nivel european pentru realizarea unui dialog social între industria construcţiilor şi sindicate.

În cele din urmă, în domeniul cercetării şi dezvoltării este imperios necesar să se manifeste o mai mare concentrare asupra clădirilor, a clădirilor cu consum de energie net zero sau aproape zero şi, cel mai important, asupra unor noi moduri de a organiza renovarea clădirilor. Vom putea să construim sau renova mai ieftin doar dacă întregul proces de renovare este conceput mai bine. Acesta este un alt domeniu în care fondurile de cercetare europene ar putea fi utilizate pentru a furniza asistenţă reală şi substanţială atât guvernelor naţionale cât şi industriei construcţiilor.

  Vicky Ford, în numele Grupului ECR. – Domnule preşedinte, şi eu aş dori să încep prin a mulţumi drei Ţicău şi celorlalţi raportori pentru modul în care a fost negociată această directivă. Acest lucru a fost realizat cu multă căldură în cadrul grupurilor şi este foarte încurajator să aflăm că dezbaterea privind paşii următori a început deja.

Salut acest raport cu adevărat. După cum au menţionat multe persoane, 40 % din energia noastră se consumă în clădiri. Avem nevoie de un mod de viaţă mai durabil, nu numai din cauza provocării reprezentate de cărbune, ci şi din cauza îngrijorării pe care o împărtăşim cu toţii în ceea ce priveşte creşterea preţurilor la energie şi securitatea energetică.

Anumite state membre sunt deja mult mai ambiţioase în ceea ce priveşte codurile lor naţionale pentru eficienţa energetică şi sper ca această directivă să le încurajeze şi pe altele să le urmeze. Certificatele de performanţă energetică ajută la o mai mare conştientizare a modului în care se poate economisi energia şi costurile, în timp ce încurajarea instalării de contoare inteligente la noile clădiri şi la cele renovate recent le oferă consumatorilor mai mult control asupra deciziilor lor legate de energie. Toate acestea reprezintă un progres bun.

Această versiune reformată a luat naştere deoarece directiva iniţială era pusă în aplicare în mod defectuos. Mergând mai departe, Parlamentul şi Comisia trebuie să supravegheze permanent modul în care statele membre pun în aplicare această directivă. Comisia trebuie să ajute: vă rugăm să facilitaţi transferul celor mai bune practici în cadrul statelor membre şi să vă asiguraţi că standardele minime de performanţă energetică sunt compatibile reflectând în acelaşi timp diferenţele regionale.

Ştim cu toţii că pentru a putea răspunde cu adevărat provocării reprezentate de economisirea energiei, este important ca atât în sectorul public cât şi în cel privat consumatorii să recunoască şi să vadă beneficiile de mediu şi economice pe care le presupune angajarea directă în iniţiative pentru economisirea energiei, dar vă voi da un avertisment, deoarece în statul meu membru a existat un exemplu de reglementare excesivă a directivi, aşa-numita poleire cu aur, în special în ceea ce priveşte cerinţele pentru certificatele de performanţă energetică la clădirile publice şi în anumite cazuri rezultatul a fost costuri birocratice suplimentare şi o economisire redusă a energiei, fapt care a dus la pierderea sprijinului public; acest lucru este regretabil.

Ca remarcă finală, toţi cei care se tem că Uniunea Europeană se confruntă cu o criză de identitate în acest moment ar trebui să fie mai încrezători datorită acestui raport. A existat un consens în ceea ce priveşte scopul şi convingerea încă de la începutul implicării mele – şi ştiu că acest lucru se întâmpla cu mulţi ani înainte să mă alătur acestui Parlament vara trecută. Haideţi să învăţăm din aceasta faptul că Uniunea Europeană este mai puternică atunci când ne concentrăm asupra domeniilor principale în care se poate obţine valoare lucrând împreună pentru un interes comun.

  Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Domnule preşedinte, aş dori să încep de asemenea felicitând-o pe dna Ţicău pentru devotamentul cu care a lucrat la acest raport atât de semnificativ şi pentru munca depusă pentru îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor şi pentru susţinerea unei Europe mai durabile. După cum ştim, utilizarea energiei în cadrul Uniunii Europene este cu mult peste nivelurile acceptabile şi de aceea este atât de important să continuăm cu propuneri de această natură.

Era timpul să avem o politică europeană ambiţioasă şi să adăugăm mai multe măsuri la această politică ambiţioasă, în special în cadrul situaţiei de criză cu care ne confruntăm. Sectorul construcţiilor este considerat a fi unul dintre sectoarele sau pieţele cu cel mai mare potenţial în ceea ce priveşte economisirea energetică şi alte aspecte, de aceea este prin excelenţă sectorul în care trebuie sprijinite politicile publice. Domnule preşedinte, aş dori să închei cu această observaţie.

Prin urmare, trebuie să profităm de oportunitatea ivită de a investi în îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor şi a potenţialului de a crea milioane de locuri de muncă în următorii ani. În plus, nu este vorba doar despre clădirile noi, ci şi de renovarea şi modernizarea celor existente care s-au deteriorat sau au fost neglijate.

Prin urmare haideţi să profităm de oportunitatea de a utiliza această legislaţie ca o contribuţie esenţială la resuscitarea economiei europene; trebuie să începem prin a fructifica la maximum investiţia, care poate şi trebuie să fie strategică pentru a ne reveni din criză. Să sperăm că vor exista investiţii din partea Comisiei şi că statele membre ştiu cum să le exploateze la maximum.

  Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) În primul rând, aş dori să menţionez cât de încântat sunt de faptul că Uniunea Europeană a descoperit potenţialul imens de economisire a energiei aferent modului de funcţionare al clădirilor. Economisirea energiei poate fi obţinută relativ rapid şi eficient îmbunătăţind capacităţile de izolare termică a învelişului clădirilor, chiar şi cu încălzirea suplimentară a clădirilor mai vechi.

Totuşi, pierderile de căldură legate de încălzirea clădirilor nu reprezintă singura pierdere de energie la clădiri. Din perspectiva consumului de energie, încălzirea apei pentru igiena personală şi aerul condiţionat din spaţiile închise sunt un aspect semnificativ în societăţile dezvoltate. În aceste domenii, însă, metodele de economisire a energiei vor fi mai dificile şi mai complicate. Vor implica îmbunătăţirea eficienţei unor sisteme relativ complicate şi sofisticate care asigură controlul şi schimbul de energie între diferite medii din clădire.

Deoarece majoritatea clădirilor sunt, din perspectiva unificării, entităţi unice, regimul de energie internă al fiecărei clădiri trebuie să fie de asemenea planificat în mod adecvat şi implementat în mod mai mult sau mai puţin individual pentru locul de muncă sau gospodăria respectivă. Prin urmare, obiectivele noastre trebuie să includă o creştere semnificativă a pretenţiilor cu privire la complexitatea şi dificultatea ingineriei şi planificării lucrărilor menite să specifice corect soluţii de energie inteligentă pentru clădirile individuale.

Aşadar, domnule comisar, trebuie să căutăm şi modalităţi pentru a încuraja persoanele care lucrează în acest domeniu să fie mai bine instruite. Personal, aş fi încântat dacă obiectivele aceste directive vor fi puse bine în aplicare. Totuşi, consider că acest lucru va fi greu de realizat în anumite domenii.

  Maria da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Domnule preşedinte, domnule comisar, sectorul construcţiilor este răspunzător pentru 40 % din consumul de energie al Uniunii Europene şi 35 % din emisiile acesteia. Această legislaţie stipulează faptul că până în anul 2020, noile clădiri trebuie aibă un consum de energie aproape zero şi clădirile existente renovate trebuie să îndeplinească condiţiile minime de performanţă energetică.

Această legislaţie va contribui prin urmare la o mai mică dependenţă energetică în Europa, mai puţine emisii CO2, o mai bună calitate a aerului interior şi exterior şi un nivel crescut al bunăstării în oraşe. Încurajarea îmbunătăţirii performanţei energetice a clădirilor reprezintă şi o oportunitate de a ne reclasifica oraşele, contribuind la creşterea turismului, crearea de locuri de muncă şi creşterea economică durabilă în cadrul Uniunii Europene.

Totuşi, reclasificarea necesită din ce mai multe investiţii publice şi private. Este vorba despre investiţii publice directe, cu efect imediat asupra creării de noi locuri de muncă şi implicarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Un program ce implică reclasificarea oraşelor noastre va fi unul sigur, adecvat redresării noastre economice.

Solicit prin urmare Comisiei şi statelor membre să utilizeze Fondurile Structurale pentru a reclasifica clădirile din punct de vedere al mediului şi al energiei, această finanţare urmând a fi utilizată drept catalizator al finanţării private. Le solicit de asemenea să colaboreze pentru a găsi modelul de finanţare adecvat pentru renovarea clădirilor existente.

  Ivari Padar (S&D). – (ET) Raportul doamnei Ţicău este unul dintre cele mai semnificative instrumente de politică energetică şi de climat adoptat de noi în ultimii ani. Aş dori să îi felicit pe toţi cei implicaţi în acest raport, dar în special pe raportoare, dna Ţicău. Nu voi repeta ceea ce s-a spus înainte, ci mă voi axa pe două aspecte.

În primul rând, directiva le oferă antreprenorilor noi oportunităţi de afaceri. Pe lângă noile tehnologii pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor, pe viitor va exista o cerere mai mare pentru materiale de construcţie care protejează mediul, o reducere a consumului de materiale şi deşeuri în sectorul construcţiilor, reciclarea deşeurilor din construcţii şi dezvoltarea unor case inteligente. De aceea, antreprenorii europeni, în cooperare cu Uniunea Europeană şi statele membre, ar trebui să investească în tehnologii ce vor reduce impactul puternic al clădirilor asupra mediului, deoarece în prezent, clădirile consumă în jur de 40 % din energia Uniunii Europene, emit 38 % din emisiile de CO2 ale Uniunii Europene şi, în plus, sectorul construcţiilor este sectorul cu cele mai multe resurse al economiei Uniunii Europene.

În al doilea rând, directiva oferă doar un răspuns parţial la întrebarea cine va plăti pentru toate acestea. De exemplu, directiva conţine propuneri conform cărora Comisia Europeană ar trebui să aloce mai multe resurse din Fondurile Structurale ale Uniunii Europene finanţării eficienţei energetice a clădirilor. Consider că este extrem de important atunci când este revizuită actuala perspectivă financiară să nu ratăm ocazia de a găsi resurse pentru mai multe finanţări pentru eficienţa energetică a clădirilor. Economisirea energiei este cel mai ieftin mod de producere a energiei, prin urmare haideţi să-l folosim.

  Karima Delli (Verts/ALE). – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, salut progresul pozitiv pe care îl reprezintă această directivă având în vedere nevoia urgentă de a combate schimbările climatice.

Anul 2010 este anul luptei împotriva sărăciei şi a excluderii sociale. Parteneriatul European pentru Energie şi Mediu (PEEM) estimează că între 50 şi 125 de milioane de europeni suferă de sărăcie energetică. Totuşi, această nouă legislaţie se referă doar la clădirile noi şi va afecta doar 2,7 milioane de case noi pe an, având în vedere faptul că există 200 milioane case vechi în Uniunea Europeană. Este cert faptul că cel puţin 150 milioane case vor trebui să fie renovate până în anul 2050 pentru a atinge factorul 4.

Domnule comisar, începând din anul 2007, 4 % din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) a fost pus deoparte pentru îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor, dar a fost utilizat doar într-o măsură extrem de limitată. Prin urmare, cum veţi presa statele membre să utilizeze eficient aceste fonduri, care altfel ar putea să dispară din 2013, în condiţiile în care unele dintre acestea vor trebui de fapt să fie mărite?

  Algirdas Saudargas (PPE). – (LT) După cum au menţionat mulţi dintre dumneavoastră, economisirea energiei este modalitatea cea mai economică de a asigura securitatea energetică şi a limita cantitatea de emisii de dioxid de carbon. Aş dori de asemenea să-i felicit pe toţi colegii noştri şi în special pe raportoare şi toţi ceilalţi membri pentru această revizuire plină de succes a directivei. Acest domeniu, sectorul construcţiilor, are un potenţial extraordinar neutilizat, nu doar în domeniul economisirii energetice, ci şi în crearea de noi locuri de muncă şi implementarea noilor tehnologii. De exemplu, în ţara mea, Lituania, peste 80 % dintre construcţii au fost construite cu peste 20 ani în urmă şi nu sunt deloc economice. De aceea, revizuirea acestei directive privind performanţa energetică a clădirilor este cu adevărat realizată la timp şi necesară în contextul crizei actuale. Acordul la care s-a ajuns cu Consiliul privind formularea noii directive este bine echilibrat şi reflectă pe deplin principiul subsidiarităţii. Directiva furnizează cerinţe minime pentru clădiri, atât pentru cele noi cât şi pentru cele renovate şi va crea condiţii adecvate pentru optimizarea consumului resurselor de energie şi economisirea banilor locuitorilor şi ai statului. În acelaşi timp, un set de norme mai stricte privind certificarea şi furnizarea de informaţii vor încuraja locuitorii să-şi schimbe deprinderile de consum. Domnule preşedinte, deşi s-a mai spus de câteva ori, aş dori totuşi să subliniez din nou că succesul directivei va depinde de punerea sa rapidă în aplicare de către statele membre. În acest scop trebuie adoptate măsuri de asistenţă financiară eficiente atât la nivelul statelor membre cât şi la nivelul Uniunii Europene. Eficienţa energetică, una dintre priorităţile Uniunii Europene, ar trebui să devină o prioritate politică pentru toate statele membre.

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Directiva privind performanţa energetică a clădirilor va avea o influenţă directă asupra noilor tipuri de investiţii din sectorul construcţiilor. Investiţiile în noile tehnologii care vor viza reducerea consumului de energie vor avea un impact semnificativ pe piaţa naţională şi regională a forţei de muncă şi vor îmbunătăţi securitatea energetică a Uniunii Europene.

Sunt necesare instrumente financiare. Cetăţenii europeni nu pot să suporte singuri costurile modernizării sistemelor energetice. Suma maximă care poate fi alocată în acest sens din Fondul european de dezvoltare regională nu este suficientă şi trebuie majorată la un nivel cât mai mare. Comisia trebuie să aducă un sprijin complementar prin crearea, până în 2014, a Fondului pentru eficienţă energetică, care ar putea fi cofinanţat de către Uniunea Europeană, Banca Europeană de Investiţii şi statele membre.

Încurajez Comisia Europeană să continue dezvoltarea iniţiativei „Proiecte urbane inteligente” şi să analizeze mecanismele în vigoare în statele membre în scopul diseminării celor mai bune practici în Uniunea Europeană şi a schimbului de cunoştinţe şi asistenţă tehnică pentru crearea de noi mijloace financiare pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice a locuinţelor.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) O felicit pe doamna Ţicău pentru raportul său şi pentru directivă. Totuşi, această directivă nu valorează nici măcar cât hârtia pe care a fost scrisă dacă nu sunt bani pentru ea. Doresc să atrag atenţia dlui comisar Oettinger asupra faptului că sursele de finanţare trebuie să fie garantate în buget pentru perioada de după anul 2013 şi în Fondurile de coeziune. Este clar că pe lângă sursele Uniunii Europene avem nevoie de fonduri de la statele membre, de capital privat şi contribuţii de la populaţie, cu alte cuvinte o formă distinctă de cofinanţare. Dl Marinescu a menţionat deja că trebuie să identificăm tipurile de practici de eşalon pe care anumite state membre le-au introdus utilizând subvenţii directe, facilităţi de credit sau alte metode. În Ungaria, au fost renovate 250 000 apartamente din blocuri turn, deoarece condiţia celor vechi din noile state membre, după cum au menţionat deja colegii mei din Estonia şi Letonia, este cumplită. După părerea mea, acest program de renovare a clădirilor trebuie continuat şi extins şi la locuitorii săraci din zonele rurale, după cum a spus colegul meu de la Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, există câteva lucruri pe care trebuie să le avem în vedere la dezbaterea viitoare. În primul rând, potenţialul de economisire a energiei în clădiri rezidenţiale în următorii ani este disputat. Ceea ce poate fi realizat uşor a fost realizat deja în parte. În contrast, renovările – în special ale clădirilor cotate – ar putea fi foarte costisitoare. Nu are rost să renovezi o clădire pentru a o face extrem de rentabilă din punct de vedere energetic dacă pe urmă rămâne goală din cauza chiriei ridicate. Chiar şi pentru protejarea climei, nu cred că ar trebui să intervenim asupra drepturilor de proprietate ale cetăţenilor atunci când este vorba despre renovări. Nu trebuie să existe obligaţia de a instala panouri solare atunci când se construieşte o casă, atunci când se realizează lucrări de înlocuire a acoperişului, se extinde clădirea sau se înlocuieşte un sistem de încălzire, cum este cazul modelului Marburg.

Un alt aspect se referă la clădirile cu consum de energie zero. După cum ştim, o gospodărie poate să-şi satisfacă necesităţile de electricitate utilizând energia fotovoltaică dacă reţeaua de electricitate rămâne disponibilă în perioade în care există mai puţin soare. Cu alte cuvinte, pentru operatorul reţelei de electricitate, costurile vor rămâne aceleaşi. Instalaţiile combinate de încălzire şi energie implică şi structuri duale costisitoare. Chiar şi cu o gestionare optimă a energiei, rămân încă multe chestiuni nerezolvate şi preţurile ar putea creşte dramatic – în afara faptului că în multe cazuri nu avem încă dispozitivele inteligente corespunzătoare.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Domnule preşedinte, salut acest raport şi în special excelentele idei şi recomandări făcute de colegii mei. Fără îndoială, este clar că majoritatea clădirilor şi a caselor particulare care există în prezent vor exista nu numai în anul 2020 ci şi în anul 2050. Prin urmare, ar trebui să ne îndreptăm atenţia asupra acelor construcţii şi case imediat.

În ţara mea, multe persoane care în prezent sunt şomere îşi construiesc case şi aşa mai departe. Totuşi, mii şi mii de case sunt goale, în ele nelocuind nimeni. Ca atare, nu este nevoie să se construiască noi case. Prin urmare, după cum au menţionat colegii mei, ar trebui să ne îndreptăm atenţia asupra caselor existente în prezent. Sunt de acord cu dl comisar, guvernele ar trebui să utilizeze fondurile structurale pentru a rezolva această activitate imediat. Este foarte important şi recomand de asemenea ca planul să fie fi pus în aplicare.

  Elena Băsescu (PPE). - Doresc să o felicit pe raportoare, doamna Ţicău, pentru munca depusă la acest raport. În domeniul construcţiilor există un mare potenţial de economisire a energiei. Îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor este esenţială pentru atingerea obiectivelor Strategiei UE 2020. Certificatele energetice sunt necesare în primul rând pentru informarea cumpărătorilor cu privire la performanţa energetică a locuinţelor.

România şi-a propus introducerea certificatelor energetice pentru tranzacţiile imobiliare începând cu acest an, însă decizia aprobării proiectului de act normativ a fost amânată. Principalele motive au fost numărul insuficient de auditori energetici şi riscul majorării preţului la casele vechi. Acestea vor fi introduse în România, conform reprezentanţilor guvernului, la 1 ianuarie 2011 cel târziu. Pentru cetăţeni, principalul avantaj al reabilitării termice a locuinţelor va fi reducerea costurilor de întreţinere. În acest scop, Ministerul Dezvoltării Regionale a alocat anul acesta 150 milioane de lei.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Fără îndoială creşterea economisirii energiei la clădiri, datorată în parte acestei directive, are rost din punct de vedere politic. Este o piesă mică în mozaicul responsabilităţii pentru un trai durabil, contribuind la independenţa politică a Europei în raport cu resursele energetice din ţări terţe. Ca şi dvs, sper că putem reduce cu adevărat emisiile în zece ani, reducând în acelaşi timp dependenţa crescândă de resursele energetice ale ţărilor terţe, în special dependenţa de petrol şi gaze. Salut cu căldură această directivă care va furniza un nou impuls pentru inovaţie în sectorul încălzirii clădirilor noi şi vechi. Clădirile produc o treime din emisiile de gaze cu efect de seră, prin urmare obiectivul nostru include în mod normal şi asistenţă financiară activă de la statele membre. Salut, de asemenea, propunerea colegului meu, dl Marinescu, de a crea un fond special. Fondul ar sprijini bineînţeles nu doar încălzirea pentru blocuri de apartamente, ci pentru toate clădirile din Uniunea Europeană.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în anul 2008, Uniunea Europeană s-a angajat să reducă consumul de energie cu 20 % până în anul 2020. Îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor cu scopul obţinerii unor case cu consum energetic aproape zero nu va reduce doar consumul de energie. Această directivă ne va ajuta în egală măsură să depăşim criza. Realizarea sa necesită experţi şi specialişti, creându-se prin urmare locuri de muncă. Mai mult, pe termen lung, va reduce cheltuielile gospodăreşti ale cetăţenilor europeni. În cele din urmă, aş dori să menţionez situaţia energiei din stocul de case şi alte clădiri existente şi nevoia de a realiza o îmbunătăţire corespunzătoare a situaţiei energetice.

  Günther Oettinger, Membru al Comisiei. – (DE) Domnule preşedinte, distinşi deputaţi, suntem de acord asupra rolului important jucat de stocul de clădiri, renovarea clădirilor existente şi construcţia unor clădiri noi în atingerea obiectivelor noastre comune privind eficienţa energetică şi reducerea emisiilor de 2 CO. În alte domenii de care trebuie să ne ocupăm, cum ar fi centralele electrice, amestecul energetic în general sau sectorul automobilistic, există relativ puţini actori de abordat: companiile de energie sau cele 12-15 întreprinderi producătoare de maşini din Europa. Acest lucru înseamnă că numărul de parteneri care trebuie convins este gestionabil.

În sectorul construcţiilor, există un număr enorm de jucători. Proprietari, chiriaşi, utilizatori, municipalităţile cu propria planificare urbanistică şi dezvoltare urbană în general, cei care redactează legislaţia regională a construcţiilor – în general provinciile sau statele naţionale; pe scurt niciun alt domeniu nu este atât de important pentru a ne atinge obiectivele de procent pentru energie şi climă cum este sectorul construcţiilor şi nici un alt sector nu are atâtea milioane de parteneri care pot fi cooptaţi, atât pe orizontală cât şi pe verticală. De aceea, această directivă este un pas important, dar fără îndoială nu este ultimul cuvânt în acest sens.

Mă bucur să am sugestiile şi contribuţiile dvs, pe care le-am urmărit îndeaproape. Credeţi-mă când spun că eu consider punerea în aplicare a acestei directive la fel de importantă ca şi elaborarea acesteia. În prezent, directiva se află pe hârtie. Valoarea sa va veni odată cu transpunerea acesteia. Pentru aceasta este nevoie de toată lumea – statele membre, dar şi administraţiile municipale şi proprietarii şi utilizatorii stocului de clădiri.

Vrem ca măsurile noastre de economisire a energiei să fie implementate nu doar la clădirile noi, ci şi la lucrările de renovare. În săptămânile ce urmează vom realiza o propunere pentru modul în care cele 115 milioane de euro sau mai mult pot fi utilizate în mod specific în viitorul apropiat. Lucrăm intensiv la pregătirile pentru aceasta. Dorim să o prezentăm cât mai târziu posibil pentru a şti dacă avem la dispoziţie mai mult de 115 milioane de euro, dar la timp pentru a ne asigura că fondurile nu se pierd din cauza constrângerilor de timp. Ne-ar face plăcere să mai organizăm discuţii despre acest program pentru energia regenerabilă şi eficienţa energetică în lunile iulie şi septembrie cu deputaţii interesaţi.

În prezent purtăm discuţii cu comisarul Hahn despre modul în care programele regionale pot fi orientate mai mult spre obiective privind energia în exerciţiul financiar curent – şi-a exprimat susţinerea expresă a acestei idei – şi cum putem utiliza programele de finanţare viitoare pentru a acorda mai multă prioritate aspectului energiei şi clădirilor în exerciţiul financiar următor. Am nevoie de ajutorul dvs în acest sens. Ne-am pregătit îndelung pentru exerciţiul financiar următor. Sunteţi familiarizaţi cu principalele programe din bugetul Uniunii Europene. Am senzaţia că statele membre nu vor dori să ne dea mai mulţi bani. În aceste vremuri de criză şi consolidare bugetară, am senzaţia că va trebui să ne descurcăm cu ce avem deja – acest procent din PIB.

De aceea, este mult mai important să dăm prioritate programelor referitoare la energie, cercetării în domeniul energiei şi economisirii energiei pentru actorii locali şi, în plus, infrastructurii. În perioada premergătoare exerciţiului financiar următor sper să dezbat împreună cu dumneavoastră cum putem corela programele locale, regionale şi naţionale pentru renovarea clădirilor cu obiectivele noastre şi unde este cazul, cu un program de finanţare european suplimentar. După cum am spus, este un pas important – dar nu ultimul. Salut prin urmare sugestiile dumneavoastră.

Sunt convins că ne veţi verifica pentru a vă asigura că directiva poate fi si pusă în aplicare cu succes. Aş dori să mulţumesc tuturor deputaţilor din Parlament şi în special raportorului de referinţă. Aş dori să subliniez că această directivă cadru este privită cu interes în alte regiuni ale lumii cum sunt China şi Statele Unite. Europa este cel puţin cu un pas semnificativ înaintea altor continente în acest sens.

  Silvia-Adriana Ţicău, Raportoare. − Doresc să mulţumesc în primul rând raportorilor alternativi pentru sprijinul acordat. Este doar începutul unui proces privind creşterea eficienţei energetice în sectorul clădirilor, proces la care Parlamentul European va fi un partener constant şi ambiţios şi care va cere şi transparenţă în adoptarea actelor delegate. Da, este adevărat, am făcut o diferenţă clară între clădirile noi şi cele existente, ţinând cont atât de forma de proprietate care diferă de la un stat la altul, cât şi de stocul de clădiri existent.

Consider că statele membre şi Comisia trebuie să fructifice evaluarea la jumătatea perioadei a perspectivei financiare, care are loc în 2010, pentru a revizui programele operaţionale şi a aloca mai multe fonduri eficienţei energetice a clădirilor. Statele membre pot utiliza o cotă de 4 % din FEDER şi, în cazul în care consideră oportun, o cotă redusă de TVA, dar nu mai mică de 5 %, pentru lucrările aferente eficienţei energetice a clădirilor.

Subliniez că toate fondurile alocate eficienţei energetice a clădirilor se vor regăsi în locuri de muncă şi în taxe şi impozite plătite la nivel local, regional sau naţional, având în vedere caracterul local al acestor lucrări. Numai dacă vom mări gradul de absorbție al cotei de 4 % din FEDER alocat eficienţei energetice a clădirilor în perioada 2010-2013, vom putea solicita ulterior creşterea semnificativă a acestei cote pentru perioada financiară 2014-2020; sugerez undeva între 8 şi 12 %.

În plus, solicit Comisiei Europene ca cele 115 milioane de euro rămase necheltuite din Programul european de redresare economică să fie alocate iniţiativei „Oraşe inteligente”. Consider că, mai ales în contextul planificării perioadei financiare 2014-2020, eficienţa energetică trebuie să se afle în topul priorităţilor noastre, inclusiv cu programe dedicate zonelor rurale.

Parlamentul European a cerut şi în primă lectură crearea unui fond destinat eficienţei energetice începând cu 2014. Domnule comisar, vă vom sprijini în crearea acestui fond

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc marţi, 18 mai 2010.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ivo Belet (PPE), în scris. – (NL) Cu acest pachet de măsuri legislative realizăm un progres substanţial spre o societate ecologică. La urma urmelor, clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40 % din emisiile de CO2. În următorii ani vom reduce treptat aceste emisii la zero. Acest lucru este benefic atât pentru buzunarele tuturor consumatorilor, cât şi bineînţeles pentru ocuparea forţei de muncă, deoarece investiţia în clădiri ecologice presupune multe locuri de muncă. Acum, pe termen scurt, trebuie să eliminăm toate piedicile pentru a accelera renovarea clădirilor existente în special şi trebuie să ajutăm persoanele fizice să facă acest lucru. În acest sens, o atenţie specială trebuie acordată chiriaşilor locuinţelor sociale. Asociaţiile pentru locuinţe sociale trebuie să primească încurajare şi susţinere substanţială pentru a se asigura că acestea renovează clădirile mai vechi pe termen scurt pentru ca şi cei mai dezavantajaţi chiriaşi că poată profita la maximum de acestea.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Performanţa energetică a clădirilor este un domeniu cu un potenţial puternic pentru Uniunea Europeană. Reducerea consumului energetic facilitată de măsurile introduse în acest text vor contribui la o mai mare independenţă energetică Uniunii Europene şi ne îndreaptă spre o politică europeană a eficienţei energetice. Succesul acestei politici depinde şi de statele membre care trebuie să utilizeze măsurile financiare, cum sunt reducerea TVA-ului, alocarea celei mai mari proporţii autorizate din fondurile europene pentru performanţa energetică şi aşa mai departe. La nivelul cetăţenilor, de aceste progrese vor beneficia şi gospodăriile europene, care vor observa o reducere a cheltuielilor cu energia. În medie, acest lucru reprezintă 33 % din venitul gospodăriei şi poate fi chiar şi 54 % în cazul gospodăriilor cu venituri mai modeste. Prin urmare, în practică, aş dori ca de îmbunătăţirile performanţei energetice să beneficieze în principal ultima categorie de cetăţeni. Trebuie să fim atenţi la costurile presupuse de introducerea unor noi norme. În cazul în care costurile construcţiei şi renovării au repercusiuni asupra chiriilor, beneficiile performanţei energetice a clădirilor ar deveni inaccesibile celor care au nevoie cel mai mult de ele.

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU) Cu privire la clădirile eficiente din punct de vedere energetic, consider că este foarte important pentru noi să discutăm aspectul clădirilor eficiente din punct de vedere energetic. Trebuie să tratăm acest aspect ca pe o prioritate deoarece Europa asistă la apariţia unei crize energetice. Uniunea Europeană şi-a luat angajamentul să reducă până în 2020 consumul energetic cu 20 % şi să se asigure că 20 % din energia utilizată va proveni din surse regenerabile. Însă trebuie să ne îndreptăm atenţia şi asupra chestiunii eficienţei energetice, în special în industria construcţiilor, deoarece acest sector este unul dintre cei mai mari consumatori de energie (40 %) şi unul dintre cei mai mari emiţători de dioxid de carbon. Această concentrare asupra sectorului construcţiilor este deosebit de importantă în ţările Europei Centrale, unde clădirile care nu mai fac faţă cerinţelor actuale moştenite din regimul trecut echivalează cu o risipă în utilizarea energiei disponibile. Modernizarea clădirilor rezidenţiale oferă oportunităţi deosebit de importante. Înlocuirea uşilor şi ferestrelor şi montarea unei izolaţii de ultimă tehnologie pot ajuta la menţinerea unui consum scăzut al energiei. În Europa de Vest, construirea unor clădiri eficiente din punct de vedere energetic ia amploare, popularitatea acestora fiind datorată în mare măsură subvenţiilor de la stat. Din nefericire, în Europa Centrală nu există încă un sistem pentru a stimula mai mult investiţiile în case pasive, deşi o asemenea tehnologie ar ajuta la reducerea dependenţei din ce în ce mai mare de gaze. De aceea, consider că este important să susţinem raportul, motiv pentru care am votat în favoarea lui.

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Energia utilizată de clădiri reprezintă aproape o treime din energia totală utilizată în Uniunea Europeană. Tocmai de aceea există un potenţial semnificativ în acest sector pentru reducerea utilizării energiei – nu numai din cauza obligaţiilor asumate cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ci şi din cauza securităţii energetice. Printre cele mai importante prevederi ale directivei la care lucrăm este conceptul „clădirilor al căror consum de energie este aproape zero”. Să ne reamintim că până la sfârşitul anului 2020, consumul de energie a tuturor clădirilor noi trebuie să fie aproape zero şi acest lucru trebuie să fie realizat cu doi ani înainte pentru sectorul public, care ar trebui să constituie un exemplu în acest sens. Totuşi, două aspecte ale directivei discutate merită un răspuns pozitiv. În primul rând, crearea până în anul 2020 a Fondului pentru eficienţa energetică, un instrument care va ajuta la creşterea investiţiei private şi publice în proiecte menite să îmbunătăţească eficienţa energetică a clădirilor. Acest tip de asistenţă structurală reprezintă o oportunitate pentru atingerea obiectivelor noastre. În al doilea rând, includerea în proiectul de directivă a prevederii referitoare la introducerea contorizării inteligente şi a sistemelor de control activ care au menirea de a economisi energie. Introducerea acestor sisteme pe scară largă poate oferi avantaje consumatorilor în ceea ce priveşte preţul, eficienţa consumului şi securitatea energetică.

17. Denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare a produselor textile (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de domnul Toine Manders, în numele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi a Consiliului privind denumirile fibrelor textile şi etichetarea corespunzătoare a produselor textile (COM(2009)0031 – C6-0048/2009 – 2009/0006(COD)) (A7-0122/2010).

  Toine Manders, raportor. – (NL) Aş dori să încep prin a le mulţumi tuturor pentru cooperarea deosebit de constructivă de care ne-am bucurat. Sper ca după votul de mâine să fim capabili să pornim de pe picior egal, deoarece Parlamentul vorbeşte aproape la unison Comisiei şi Consiliului, cu scopul ultim de a ajunge la un acord avantajos pentru consumatorii europeni, cetăţenii europeni.

După părerea mea, propunerea Comisiei de a introduce etichetarea produselor textile într-un regulament este mai bună decât introducerea acesteia în directivele existente. Mă refer, în acest sens, la raportul domnului Monti, care menţionează că în prezent problemele din Europa sunt cauzate de transpunerea directivelor, care au în cele din urmă 12 sau 27 niveluri diferite. Am susţinut întotdeauna regulamentele şi sper ca pe viitor Comisia să producă mai multe propuneri de regulamente.

Obiectivul acestui regulament este să permită comercializarea mai rapidă a noilor fibre textile. Acest lucru se bucură şi de sprijin amplu în cadrul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, deoarece dorim să optimizăm piaţa internă cât mai mult posibil.

Mai este încă un lucru pe care am dorit să-l realizăm, care interesează în egală măsură publicul european. În acest raport, am căutat să simplificăm etichetarea articolelor de îmbrăcăminte, care este de asemenea un produs textil, de exemplu introducând standardizarea europeană. Ştim acum că nu mai este atât de uşor şi prin urmare am solicitat un studiu, o evaluare de impact, pentru a vedea dacă mai puţin poate însemna mai mult; cu alte cuvinte, mai puţine informaţii pentru consumatori. Consumatorii pot consulta o pagină de internet sau alte surse pentru mai multe informaţii dacă este necesar.

Etichetele trebuie pur şi simplu să fie mai scurte pentru ca fabricanţii să poată viza o piaţă unică şi să nu trebuiască să coasă un întreg ziar în articole de îmbrăcăminte, derutând astfel consumatorul; etichetarea alimentelor ne-a arătat deja cât de departe poate merge acest aspect. Este tocmai ceea ce dorim să împiedicăm.

Am realizat un număr de propuneri, solicitând Comisiei să permită ataşarea unor etichete mai simple de produsele textile. Consumatorii au dreptul la anumite informaţii de bază, care să le răspundă la întrebările elementare, „ce cumpăr?”, „din ce este realizat?” şi „de unde provine?’” După părerea noastră, consumatorii au dreptul la aceste informaţii atunci când achiziţionează un articol şi acest lucru nu trebuie ascuns. Astfel, ne aflăm încă o dată în domeniul practicilor comerciale neloiale. Monitorizarea şi punerea în aplicare sunt foarte dificile în acest domeniu, motiv pentru care am realizat propuneri în acest sens.

Aşadar, este vorba despre furnizarea unor informaţii foarte simple şi în cazul în care consumatorii doresc să afle mai multe, pot obţine informaţii la cerere; dacă acest lucru funcţionează, Comisia va alege cel mai bun mod de a deservi consumatorul.

Am făcut mai multe propuneri. Dacă jucăriile sunt compuse din fibre textile în procent de peste 85 %, considerăm că trebuie să respecte acest regulament. Anumite persoane spun că acest lucru este bun dar avem deja o directivă privind siguranţa jucăriilor. Însă aceasta se referă în mod specific la siguranţă, mai degrabă decât la informaţiile oferite consumatorilor despre materialul din care este realizat produsul, ceea ce îmi imaginez că doresc să ştie consumatorii.

Există, de pildă, un amendament în care se precizează că consumatorii au dreptul de a şti dacă produsul este realizat din materiale de origine animală şi nu trebuie să caute mai mult: fabricantul trebuie să indice dacă produsul conţine produse de origine animală. Nu este vorba despre fibre, ci de alte materiale, cum ar fi bucăţi de blană.

În final, celebrul „Made in”, cu privire la care Comisia a făcut propuneri încă din anul 2005. Le-am copiat practic cuvânt cu cuvânt şi, cu sprijinul Comisiei şi al Parlamentului, sperăm că Consiliul se va răzgândi şi va vedea lucrurile într-o lumină pozitivă. De aceea solicit Consiliului să ajungă la un compromis cu Comisia şi Parlamentul care va duce la îmbunătăţirea acestui regulament pentru binele consumatorilor şi pentru o mai bună informare a acestora.

  Antonio Tajani, Vicepreşedinte al Comisiei. – (IT) Domnule preşedinte, înainte de a vorbi, aş dori să mă alătur durerii exprimate deja de Parlament pentru moartea celor doi soldaţi europeni ucişi în această dimineaţă în Afganistan ca urmare a unui atac terorist.

Doamnelor şi domnilor, Comisia a început să revizuiască standardele privind denumirile fibrelor textile ca parte a campaniei „O mai bună reglementare”. Scopul principal al acestei propuneri este îmbunătăţirea cadrului juridic existent şi simplificarea procedurii pentru adoptarea unor noi denumiri textile. Propunerea are prin urmare menirea de a promova inovarea în sectorul textil.

Aşadar, scopul noului regulament este să le permită fabricanţilor, utilizatorilor şi consumatorilor să aibă acces la produse inovatoare care conţin noi fibre; un aspect la care consumatorii europeni ţin foarte mult, întreprinderile de sector – întreprinderile de textile şi îmbrăcăminte – şi administraţiile naţionale.

Aş dori mai întâi să mulţumesc Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorului pentru aprobarea raportului în data de 8 aprilie. Aş dori să mulţumesc în mod special raportorului, dlui Manders şi raportorilor alternativi pentru munca lor profundă şi detaliată la această propunere, care a stârnit o dezbatere atât de vie şi constructivă despre etichetarea produselor textile. Devreme ce aceasta este o propunere pentru simplificarea legislaţiei, Comisia s-a abătut de la prevederile conţinute de directivă în textul său iniţial, care trebuie înlocuit acum de regulamentul în cauză.

Acestea fiind spuse, Comisia este de acord cu majoritatea amendamentelor propuse în raportul adoptat de Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. Suntem conştienţi de faptul că anumite amendamente, în special cele care propun extinderea domeniului de aplicare a regulamentului vor fi supuse discuţiilor în cadrul Consiliului. Vom face tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a facilita dezbaterea între instituţii şi ne vom strădui să ajungem la compromisuri acceptabile.

Unul dintre aceste amendamente se referă la marcajul de origine, eticheta „made in”, care nu fusese inclusă în propunerea iniţială a Comisiei: Parlamentul a acordat întotdeauna în mod activ atenţie acestui aspect, care este atât de important pentru consumatori.

Amendamentele propuse în acest domeniu au legătură cu propunerea prezentată în anul 2005 de Comisie privind marcajul de origine al multor categorii de produse importante, inclusiv produsele textile. Voi susţine aceste amendamente, după cum am subliniat deja în timpul unei reuniuni cu Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. Voi adopta aceeaşi abordare pentru amendamentul ce propune etichetarea părţilor netextile de origine animală.

Aş dori de asemenea să fac anumite observaţii în ceea ce priveşte alte amendamente. Cu privire la Amendamentul 19, propunerea Comisiei stabilise deja scutirea de etichetare a croitorilor tradiţionali. Extinderea acestei excepţii la toate produsele textile oferite consumatorilor ca produse unice ar însemna totuşi că un număr excesiv de produse da îmbrăcăminte ar fi scutite de etichetare. Acest sector reprezintă în mod eficient una dintre liniile principale de dezvoltare pentru produsele de îmbrăcăminte europene. Aceste produse ar fi astfel scutite de etichetare şi numărul exceptărilor ar putea deveni excesiv.

Cu privire la Amendamentul 63, care are menirea de a elimina jucăriile de pe lista de produse scutite de obligaţia de a eticheta, aş dori să vă reamintesc faptul că un aspect cheie în ceea ce priveşte jucăriile este siguranţa. Standardul relevant este suficient de detaliat şi a fost re-examinat în detaliu în anul 2009, cu dezbateri îndelungate în cadrul Consiliului şi a Parlamentului European.

Devreme ce aspectul siguranţei a fost tratat deja prin standardul ad hoc privind jucăriile, îngrijorarea noastră este că această sarcină suplimentară pentru fabricanţi riscă să devină disproporţionată. Cu privire la solicitarea analizării altor opţiuni de etichetare pentru produsele textile şi de îmbrăcăminte, m-am angajat să organizez o dezbatere largă şi deschisă cu părţile interesate cu privire la toate celelalte aspecte menţionate în timpul discuţiilor în cadrul Parlamentului European şi Consiliului.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi voi asculta cu atenţie comentariile dvs în timpul acestei dezbateri.

  Lara Comi, în numele Grupului PPE. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, textilele constituie unul dintre sectoarele cheie pe piaţa noastră europeană. Propunerea înaintată de Comisia Europeană este deja un punct de pornire excelent pentru îmbunătăţirea şi simplificarea cadrului de reglementare în vigoare în statele membre, în special în ceea ce priveşte transparenţa şi flexibilitatea legii privind dezvoltările tehnologice din industria textilă.

Activitatea desfăşurată până în prezent în cadrul Parlamentului ne-a permis cu siguranţă să lărgim domeniul de aplicare iniţial, introducând standarde pentru alte cerinţe de etichetare pe care le considerăm absolut indispensabile. Aş dori în mod special să vă atrag atenţia asupra standardelor referitoare la indicarea originii.

Am propus două sisteme de etichetare diferite în acest caz: un sistem obligatoriu pentru produse din ţările terţe, prevăzut deja în regulamentul din anul 2005, care este în prezent blocat de Consiliu după cum ştiţi; şi un sistem opţional pentru produsele fabricate în statele membre.

În general, sistemele au un dublu scop, deşi cel mai important dintre acestea este fără îndoială menţionarea adevăratei ţări de origine a produsului. Consumatorii trebuie să fie capabili să aleagă în cunoştinţă de cauză în momentul achiziţionării produselor textile. Utilizând criteriile propuse pentru indicarea originii, încercăm să evităm etichetele care pot conţine informaţii false sau care induc în eroare, care ar fi cu siguranţă în detrimentul consumatorilor.

În plus, cu aceste noi regulamente, dorim de asemenea să protejăm întreprinderile mici şi mijlocii care au decis să-şi păstreze afacerile în cadrul statelor membre.

Decizia de a avea o sesiune de vot în plen a fost determinată de dorinţa Parlamentului European de a adopta o poziţie puternică în ceea ce priveşte aceste aspecte, având în vedere în mod special consensul politic la care au ajuns principalele trei mari grupuri. Aş dori să spun că munca alături de raportor şi ceilalţi raportori alternativi a fost o experienţă cu adevărat excelentă.

În ciuda perspectivelor noastre politice diferite, am reuşit să găsim un teren cu adevărat comun care sperăm să reprezinte cel mai bun mod de a proteja interesele cetăţenilor europeni şi ale Uniunii Europene. Sper, prin urmare, ca mâine să avem un vot unitar în ceea ce priveşte acest raport, dând Consiliului un semnal politic puternic pentru sarcinile ce ne aşteaptă la a doua lectură. Vă mulţumesc sincer tuturor pentru cooperare.

PREZIDEAZĂ: DL ROUČEK
Vicepreşedinte

  Christel Schaldemose, în numele grupului S&D. – (DA)Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a-i mulţumi dlui Manders şi colegilor noştri pentru cooperarea lor constructivă în legătură cu această propunere. Acest Regulament privind textilele este o propunere solidă şi necesară. Într-adevăr, este complet logică armonizarea normelor privind modul de acceptare a fibrelor noi pe piaţa internă. Prin urmare, noi, cei din Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European sprijinim propunerea în ansamblu.

Totuşi, considerăm, în acelaşi timp, că o propunere nu ar trebui să avantajeze doar una dintre părţi. Nu trebuie să avantajeze doar industria. De asemenea, este foarte important pentru noi să ne concentrăm asupra avantajelor pentru consumatori. Aşadar, prin contribuţia noastră la această propunere, am considerat că este esenţial să li se garanteze consumatorilor informaţii clare privind fibrele şi textilele pe care le cumpără. De aceea am dorit ca aceasta să includă o listă completă a compoziţiei fibrelor.

Totuşi, nu am vrut să ne oprim aici. Suntem, desigur, şi în favoarea efectuării unui studiu cu privire la modul general de etichetare a textilelor în UE şi am contribuit la prezentarea unor propuneri în acest sens. Consider că este foarte important pentru consumatori să fie informaţi cu privire la conţinutul articolelor cumpărate, unde a fost produsă îmbrăcămintea, dacă aceasta conţine substanţe care ar putea provoca o reacţie alergică sau orice alte informaţii necesare. Cred că multe din aceste lucruri, inclusiv condiţiile de fabricare, sunt extrem de importante pentru consumatori şi vor fi din ce în ce mai importante în viitor. Prin urmare, ni s-a părut important să precizăm că, în opinia noastră, este esenţială realizarea unui studiu detaliat cu privire la posibilitatea creării unui sistem adecvat de etichetare a textilelor care să fie util consumatorilor. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care am oferit un sprijin clar acestei propuneri. Personal, cred că este destul de important să acordăm o atenţie sporită şi mărimilor hainelor. Consider că volumul comerţului pe piaţa internă ar putea creşte dacă ne-am putea asigura că mărimile specificate ale hainelor sunt aceleaşi, indiferent de ţara în care este cumpărată îmbrăcămintea.

Noi, social-democraţii, sprijinim pe deplin propunerea şi considerăm că ar putea fi utilă industriei, însă, cel mai important, că ar putea fi utilă şi consumatorilor.

  Niccolò Rinaldi, în numele grupului ALDE. – (IT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, se cuvine să îl felicităm pe colegul nostru Toine Manders pentru această rezoluţie şi pentru raport, care îşi propune să facă puţină ordine în haosul tot mai mare de pe piaţa globală.

Mă interesează în special chestiunea marcajului de origine obligatoriu, de care mă ocup în cadrul Comisiei pentru comerţ internaţional, din care fac parte, în calitate de raportor alternativ pentru Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, împreună cu raportoarea Cristiana Muscardini, şi care a fost anticipată într-o mică măsură de raportul Manders.

Într-adevăr, în contextul pieţei globale actuale, există norme privind indicarea obligatorie a originii în Statele Unite, China, Australia, Mexic, Japonia şi multe alte ţări. Astfel, se creează dezechilibre care afectează în mare măsură atât producătorii, cât şi consumatorii de pe continentul nostru, conducând la anomalii care trebuie corectate.

Acest lucru este valabil cu atât mai mult pentru produsele textile, care prezintă o problemă de securitate care a fost deja amintită; însă acestea indică, de asemenea, într-o oarecare măsură, ţara de origine, aş spune într-un mod aproape poetic, ceea ce are o importanţă deosebită.

În prezent, situaţia în care ne aflăm este învăluită în confuzie, în unele cazuri marcajul de origine fiind prezent, deoarece este în interesul producătorului, în alte cazuri lipsind cu desăvârşire, deoarece este incomod, iar în alte cazuri este inclus, însă în conformitate cu normele din alte ţări, deoarece produsele sunt exportate şi în Statele Unite şi Japonia, fiind astfel concepute pentru aceste pieţe. Aşadar, este clar că avem nevoie de norme europene în acest sens.

În acest scop, Parlamentul European încearcă, atât prin intermediul raportului care tocmai a fost prezentat de dl Manders, cât şi prin activitatea din cadrul Comisiei pentru comerţ internaţional, să ţeasă reţeaua noastră, ca să spun aşa, pentru a obţine o mai mare claritate atât pentru consumatori, cât şi pentru producători.

  Heide Rühle, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE)Domnule preşedinte, aş dori să subliniez că sunt de acord cu afirmaţiile vorbitorului precedent. Şi noi suntem mulţumiţi de activitatea Comisiei pentru comerţ internaţional în acest domeniu. De asemenea, aş dori să-i adresez raportorului mulţumirile mele. Cu toate acestea, în ultimă instanţă, nu împărtăşesc poziţia acestuia, iar mâine nu vom putea susţine anumite puncte.

Permiteţi-mi să precizez încă o dată care este problema aici. Cu toţii ne dorim să avem un sistem clar de indicare a ţării de origine. Cu toţii împărtăşim opinia că trebuie exercitate presiuni asupra Consiliului şi cu toţii regretăm faptul că sistemul clar de indicare a ţării de origine a fost blocat în Consiliu timp de mai mulţi ani. Totuşi, vorbim de o directivă şi nu de o rezoluţie simbolică în care se pot face astfel de afirmaţii. Eu însămi, de exemplu, am sprijinit o declaraţie scrisă în care se solicită din nou în mod expres întreprinderea unor acţiuni şi consider că este important să lucrăm în continuare în acest sens.

Totuşi, această directivă are un obiectiv şi un scop diferit, şi anume acela de a garanta transparenţa şi de a oferi consumatorilor siguranţă în ceea ce priveşte denumirea noilor fibre şi materiale. Acum ne temem că, dacă sfera de aplicare a directivei va fi extinsă, aceasta va avea exact aceeaşi soartă ca ultima încercare de introducere a marcajului de origine „Made in”, cu alte cuvinte, că va fi din nou blocată la Consiliu. Acest lucru ar fi regretabil în opinia noastră, deoarece considerăm că este nevoie de acţiuni rapide în acest domeniu. Sprijinim toate celelalte acţiuni cu privire la marcajul de origine „Made in” – în mod incontestabil, vom fi întotdeauna aliaţi în acest domeniu – însă credem că este greşită folosirea inadecvată a regulamentului pentru atingerea acestui scop.

  Malcolm Harbour, în numele grupului ECR. – Domnule preşedinte, vorbesc în această seară în numele raportoarei alternative pentru grupul meu, dna McClarkin, care s-a implicat foarte mult în urmărirea evoluţiei dosarului.

Aş dori să revin la afirmaţiile dnei Rühle. Sunt complet de acord cu dumneaei cu privire la modul de abordare a chestiunii privind indicarea ţării de origine. În cadrul propunerilor prezentate, au existat câteva îmbunătăţiri importante cu privire la nucleul de bază al propunerii: modul de etichetare a fibrelor, modul de etichetare a compoziţiei şi claritatea etichetării.

Am observat însă că raportorul a omis în mod evident să menţioneze că aceasta este o directivă esenţială pentru piaţa internă şi pentru protecţia consumatorilor, având ca obiectiv general simplificarea legislaţiei, facilitarea recunoaşterii denumirilor şi a noilor textile pe piaţă – cu aproximativ 12 luni mai repede – şi, de asemenea, în ceea ce priveşte viitoarea noastră activitate privind standardizarea, ameliorarea semnificativă a situaţiei din acest domeniu prin armonizarea normelor în cadrul Comitetului european pentru standardizare, ceea ce va aduce economii importante pentru industrie şi va spori avantajele pentru consumatori.

Adevărata întrebare pentru raportor este dacă dorim ca toate aceste avantaje să fie expuse riscului prin includerea în prezenta propunere a unei chestiuni privind indicarea ţării de origine, ceea ce – după cum bine a subliniat dna Rühle – a fost deja propusă Comisiei pentru o gamă largă de produse. Cred că ar trebui să fim foarte atenţi la riscul de compromitere a avantajelor. Sunt de acord că ar trebui să transmitem un semnal politic şi că ar trebui să solicităm şi alte puncte cerute de acesta, însă cred că există o serie de aspecte aici faţă de care raportorul şi-a depăşit atribuţiile care îi revin în cadrul acestei comisii şi raportul a devenit mai degrabă un pom de Crăciun decorat cu câteva din propriile sale idei. Sper că va ţine cont de aceasta în cadrul votului de mâine, astfel încât să putem oferi avantaje pentru consumatori şi producători. Să facem declaraţii politice, dar să nu complicăm lucrurile în mod inutil.

  Eva-Britt Svensson, în numele grupului GUE/NGL. – (SV) Domnule preşedinte, pentru a permite consumatorilor să facă alegeri corecte şi să îşi poată exercita drepturile, aceştia trebuie să aibă acces la informaţii despre produse. Acest raport este un prim pas în acest sens, ceea ce înseamnă că etichetele textilelor vor specifica ţara de origine; cu alte cuvinte, informaţiile privind locul în care au fost produse bunurile. În calitate de consumatori, avem dreptul de a şti acest lucru.

Acum avem şi ocazia de a solicita Comisiei să depună eforturi suplimentare pentru a oferi consumatorilor puteri sporite. Mă gândesc, printre altele, la instrucţiuni privind întreţinerea şi avertizări privind sănătatea şi siguranţa. Persoanele alergice nu trebuie să intre în contact cu bunuri care conţin urme de substanţe alergene.

Cetăţenii noştri au sentimentul că normele de pe piaţa internă acordă prioritate companiilor şi industriei. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică, din care fac parte, consideră că a sosit momentul să punem în prim-plan cerinţele consumatorilor. Acest lucru va fi util nu doar consumatorilor, ci şi companiilor serioase.

  William (The Earl of) Dartmouth, în numele grupului EFD. – Domnule preşedinte, raportul se descrie ca fiind, citez, „în esenţă, un exerciţiu tehnic, fără implicaţii politice însemnate”. Comisia Europeană nu iroseşte niciodată o criză bună. În aceeaşi linie, Parlamentul European a fost adept al folosirii rapoartelor tehnice pentru a crea un superstat european armonizat. Prin urmare, Partidul Independenţei Regatului Unit priveşte acest raport cu suspiciune.

Cu toate acestea, prima parte a raportului reuneşte trei directive într-un singur regulament care ar fi simplificat. În continuare, există chiar o aluzie la abrogare. Totuşi, suntem ferm împotriva părţii a doua, mai ales a amendamentului 58, care vizează introducerea unor noi cerinţe de etichetare la nivelul Uniunii. Subliniez în special propunerea pentru, citez „un sistem uniform de etichetare a mărimilor la nivelul UE pentru articolele de îmbrăcăminte şi de încălţăminte”. În Regatul Unit avem un sistem foarte eficient de etichetare a mărimilor. Este complet diferit de sistemul existent în majoritatea ţărilor din Europa continentală. Cetăţenii din Regatul Unit cunosc şi înţeleg acest sistem, care nu ar trebui înlocuit cu un sistem la nivelul UE.

Încă o dată, un raportor al Parlamentului European intenţionează să folosească un exerciţiu în esenţă tehnic pentru atingerea obiectivului complet nedemocratic al suprastatului european.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Domnule preşedinte, în cadrul nenumăratelor dezbateri pe tema globalizării la care am asistat în ultimele decenii, revenim constant la momentul în care cei care urmăresc dezbaterea întreabă cum pot fi de folos. Acest lucru are ca rezultat întotdeauna menţionarea puterii consumatorilor. Cu toate acestea, în sferele în care aceştia îşi pot exercita puterea – şi anume atunci când cumpără produse – o serie de obstacole inutile sunt plasate în calea lor. Există un anumit nivel de standardizare în domeniul textilelor, însă am senzaţia că lipseşte curajul.

Stimată Comisie, doamnelor şi domnilor, mă surprinde faptul că sunt primul care menţionează acest lucru. De ce nu am dat dovadă de mai multă ambiţie în ceea ce priveşte etichetarea socială? De ce încă nu avem aşa ceva? De ce nu folosim acest instrument ideal pentru a crea transparenţă privind locul, modul şi condiţiile în care sunt fabricate în realitate astfel de produse? De ce ne plângem constant de pierderea locurilor de muncă, şi totuşi nu facem ceea ce este cel mai mult în interesul consumatorilor, şi anume să le permitem să ştie cu adevărat ce cumpără pe baza unor dovezi?

  Evelyne Gebhardt (S&D). – (DE)Domnule preşedinte, dle comisar, dle Manders, vă mulţumesc foarte mult pentru activitatea desfăşurată în legătură cu acest regulament. De asemenea, aş dori să-i adresez mulţumiri în mod special raportorului alternativ, întrucât deşi este într-adevăr un raport tehnic – după cum s-a menţionat de mai multe ori – acesta prezintă consecinţe ample pentru cetăţeni. La urma urmei, ceea ce ne preocupă aici este introducerea noilor fibre pe piaţa Uniunii Europene.

Dorim ca acest lucru să devină posibil. Comisia Europeană are dreptate în acest sens. Totuşi, nu se pot lua decizii la întâmplare; fibrele trebuie testate pentru a permite cetăţenilor să beneficieze cu adevărat de protecţia consumatorilor despre care vorbim mereu. Este importantă, de exemplu, testarea fibrelor pentru a vedea dacă sunt alergene. De asemenea, acestea trebuie etichetate în mod clar, astfel încât cetăţenii – care sunt întotdeauna descrişi ca fiind responsabili – să poată acţiona în consecinţă.

În acest context, trebuie să-i contrazic pe deputaţii care au afirmat că ar trebui exclusă indicarea ţării de origine. Este un lucru foarte important şi absolut corect. Mulţi cetăţeni doresc să ştie de unde provin fibrele şi textilele. Care este originea acestora? Originea lor include informaţii privind modul în care au fost produse. Este deplorabil, însă în multe state se recurge în continuare la munca copiilor sau chiar a sclavilor. Există cetăţeni care doresc să cunoască aceste informaţii, astfel încât să poată face alegeri responsabile atunci când cumpără produse.

Poate că nu este scopul acestui regulament, însă este datoria noastră, a deputaţilor, să reamintim Consiliului acest lucru şi să exercităm presiuni pentru a ne asigura că textul privind marcajul de origine, care a fost depus încă din 2005, este în sfârşit aprobat. Avem ocazia de a spori presiunea şi ar trebui să profităm de ea pentru a obţine un regulament eficient despre care cetăţenii noştri să spună: da, cu siguranţă putem aproba acest lucru – la astfel de lucruri ne aşteptăm din partea reprezentanţilor noştri din Parlament.

  Jacky Hénin (GUE/NGL). – (FR) Domnule preşedinte, dacă există un sector industrial în Europa în care ocuparea forţei de muncă a fost afectată de relocări nemiloase, libera circulaţie a capitalurilor, un euro puternic şi practicile de dumping, acela este sectorul textilelor. În materie de producţie şi ocuparea forţei de muncă, în prezent mai rămân doar câteva nişe în sectoarele gamei mijlocii/înalte, de lux şi înaltă tehnologie. Însă toate acestea rămân fragile şi vulnerabile în faţa contrafacerilor şi a progreselor tehnologice ale ţărilor emergente, care sunt prea des finanţate din capitalurile întreprinderilor europene.

De aceea, tot ceea ce poate contribui la protejarea locurilor de muncă şi a tehnologiei din sectorul textil european este pozitiv. Prin urmare, şi eu sunt în favoarea etichetării sociale a bunurilor textile pentru a ajuta consumatorii să aleagă produsele pe baza criteriilor etice precum sănătatea, siguranţa, drepturile lucrătorilor, bunăstarea, condiţiile de muncă şi salariile acestora.

De asemenea, sunt în favoarea etichetării ca mijloc de combatere a contrafacerilor, cu condiţia să ne dotăm cu resurse umane pentru a combate frauda. Apoi, ar trebui să se continue în această direcţie prin stabilirea unei veritabile preferinţe comunitare. Totuşi, fără voinţa politică de a relansa o industrie textilă care să creeze locuri de muncă în Europa, toate măsurile de etichetare din lume nu vor fi de niciun folos.

  Anna Rosbach (EFD). – (DA) Domnule preşedinte, industria textilă trece printr-o perioadă de schimbări profunde. Fibrele şi fabricile noi pătrund pe piaţă şi este greu pentru consumatori să înţeleagă ceea ce cumpără. Din nefericire, mare parte dintre bunuri sunt produse în ţări în care nu există nicio formă de control al produselor. Timp de mai multe decenii, am informat consumatorii despre conţinutul alimentelor şi al medicamentelor, însă nu şi despre compoziţia hainelor pe care le poartă. Prin urmare, în această epocă „nano”, este bine că începem să ne concentrăm asupra acestui aspect şi sunt de acord atât cu Comisia, cât şi cu raportorul că avem nevoie de un sistem uniform de etichetare a mărimilor pentru articolele de îmbrăcăminte şi de încălţăminte.

Internetul generează oportunităţi complet noi pentru ca atât comercianţii, cât şi cumpărători să găsească informaţii despre un anumit produs folosind un număr de identificare. Totuşi, este deosebit de important să informăm consumatorii cu privire la substanţele alergene şi periculoase. În plus, indicaţiile privind întreţinerea, ţara de producţie, inflamabilitatea şi folosirea substanţelor chimice în producţie sunt, de asemenea, importante. Totuşi, în manipularea zilnică a produselor, folosirea unor simboluri neutre din punct de vedere lingvistic este esenţială pentru consumatori.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Concurenţa loială în comerţul şi industria europeană, precum şi protecţia consumatorilor europeni nu pot fi realizate în contextul comerţului globalizat fără a defini anumite standarde de producţie şi informaţiile primite de consumatori despre producători. Acest regulament va fi fără îndoială mai eficient decât directiva precedentă, aducând îmbunătăţiri suplimentare în domeniul etichetării textilelor, reducând comercializarea noilor fibre cu un an şi, în acelaşi timp, abolind etichetele consumatorilor.

Cu toate acestea, există în continuare o serie de conflicte între Parlament şi Consiliu, precum cel referitor la combinarea denumirilor fibrelor cu simboluri neutre din punct de vedere lingvistic sau indicaţiile referitoare la constituenţii netextili de origine animală din produsele textile sau testele alergologice problematice, ceea ce este regretabil. Mă bucur totuşi că există o dispută mai puţin importantă privind indicarea ţării de origine pe etichetele produselor şi a condiţiilor de folosire a acestora. Acestea sunt obligatorii pentru textilele importate din ţările terţe, însă nu mai sunt obligatorii pentru textilele produse în statele membre. Acesta este un semn pozitiv, iar producătorii şi consumatorii europeni care sunt preocupaţi de calitate au solicitat acest lucru timp de mai mulţi ani. Sper că în curând acest principiu va fi extins la produsele fabricate din sticlă şi porţelan, precum şi alte materii prime, şi că vom reuşi să facem acest lucru înainte ca produsele europene să dispară complet de pe piaţa noastră sub presiunea produselor ieftine de calitate inferioară.

Aş dori să îmi exprim dezacordul faţă de cei care descriu acest lucru ca fiind protecţionism. La urma urmei, informaţiile privind locul în care a fost fabricată o parte substanţială a unui produs, precum şi condiţiile de producţie a acestuia nu trebuie ascunse; dimpotrivă, aceste informaţii vor permite consumatorilor să se orienteze mai bine în contextul pieţei globalizate. Vor consolida promovarea mărcilor europene de înaltă calitate şi poate că vor inspira în mod justificat mândrie în rândul cetăţenilor pentru ceea ce reuşesc să producă europenii în continuare, în pofida concurenţei din partea forţei de muncă ieftine. Principala valoare adăugată de la care au aşteptări consumatorii este speranţa că va fi mai simplu să se evite cumpărarea produselor periculoase, existând în continuare foarte multe astfel de produse, în ciuda controalelor mai eficiente. Salut sprijinul acordat de Comisie şi consider că se va ajunge la o înţelegere şi cu Consiliul.

  Alan Kelly (S&D). –Domnule preşedinte, în primul rând doresc să îl felicit pe raportor şi pe raportorii alternativi, care au manifestat în această privinţă o atitudine pozitivă, orientată către consumatori, în toate etapele din cadrul comisiei. Simt că activitatea desfăşurată demonstrează din nou abilitatea Parlamentului de a fi una din instituţiile cele mai flexibile şi orientate spre construirea consensului din Uniunea Europeană. Aceasta este poate a doua sau a treia situaţie la care am asistat de când m-am alăturat Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, în care Parlamentul poate fi mai progresist decât Consiliul şi m-ar bucura să văd mai multe astfel de exemple în viitor.

Cât despre situaţia în sine, încercarea de armonizare a normelor în privinţa etichetării textilelor şi a denumirilor este un exemplu pozitiv legat de modul în care piaţa internă poate ajuta consumatorii şi producătorii. Această propunere este la fel de importantă pentru industrie şi pentru consumatori. Este important să reamintim acest lucru şi uneori cred că tabăra consumatorilor nu beneficiază de atenţia cuvenită.

Această propunere a avut iniţial un caracter tehnic în esenţă, iar nu politic, fiind doar un mijloc de a reuni trei directive. Totuşi, având în vedere că rareori examinăm astfel de situaţii în Parlament, este logic să încercăm să prezentăm propuneri cât mai cuprinzătoare pe această temă.

Consumatorii au dreptul să primească informaţii precise, relevante, inteligibile şi comparabile cu privire la compoziţia produselor textile. De asemenea, aceştia au dreptul să consulte o listă completă – cu adevărat completă – a fibrelor din produse; acest lucru este necesar pentru prevenirea alergiilor etc.

Personal, consider că este foarte important să existe transparenţă în legătură cu metodele şi condiţiile de producţie şi să existe dovezi precise ale locului de origine. Astfel, va fi posibilă luarea unor decizii sociale privind alegerea produselor. În opinia mea, acest lucru este din ce în ce mai necesar în lumea actuală, având în vedere exploatarea prin muncă a copiilor şi a sclavilor etc.

De aceea sprijin multe dintre ideile Comisiei, dar sprijin şi solicitările de creare a unui sistem mai generalizat de etichetare a produselor textile. Ar trebui să privim acest lucru ca pe o oportunitate de a elabora cea mai bună legislaţie care va accentua integrarea şi va eficientiza piaţa internă.

  Regina Bastos (PPE). – (PT)Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să încep prin a-l felicita pe dl Manders pentru activitatea sa în legătură cu acest raport şi să le mulţumesc şi colegilor care au colaborat cu dumnealui. Într-adevăr, numai faptul că această propunere simplifică şi îmbunătăţeşte cadrul normativ în vigoare, reunind într-un singur regulament întreaga legislaţie existentă – trei directive de bază privind denumirea şi etichetarea produselor textile – este în sine un fapt important.

Totuşi, în afară de acest lucru, această propunere va avea un impact pozitiv asupra actorilor privaţi şi a autorităţilor publice şi va permite, de asemenea, dezvoltarea unor noi fibre, încurajând astfel inovarea în sectorul textil şi al îmbrăcămintei. Această revizuire va intensifica, de asemenea, transparenţa în procesul de adăugare a fibrelor noi la lista de denumiri armonizate de fibre. Se pare că nu mai există îndoieli că acest regulament va aduce avantaje actorilor implicaţi.

Să luăm în considerare industria textilă, care va beneficia de reducerea costurilor administrative şi de posibilitatea de a comercializa fibre noi mai rapid. La rândul lor, autorităţile din statele membre nu vor trebui să transpună modificările în legislaţia naţională, ceea ce va permite o reducere semnificativă a costurilor pentru acestea. În plus, consumatorii vor primi garanţia că fibrele denumite prezintă caracteristici specifice şi vor beneficia, de asemenea, de faptul că fibrele noi vor ajunge pe piaţă mai devreme. Introducerea acestor fibre este importantă pentru industria europeană ca motor de promovare a inovării, sporind în egală măsură volumul de informaţii transmise consumatorilor.

În contextul actual al lumii globalizate şi al economiilor emergente, cu pieţe din ce în ce mai extinse în care circulă milioane de produse fabricate de milioane de întreprinderi, angajamentul pentru inovare şi rapiditatea cu care această inovare ajunge la consumatori este absolut crucială pentru întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri). Aplicarea acestui regulament ar putea spori nivelul de competitivitate a IMM-urilor. Prin acest nou regulament, cu siguranţă că întreprinderile mici şi mijlocii îşi vor mări cota de piaţă şi, astfel, vor contribui la ocuparea forţei de muncă în Europa.

  Sylvana Rapti (S&D). – (EL) Domnule preşedinte, există o expresie care spune că „viaţa omului atârnă de un fir de aţă”. Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă firul nu ar fi puternic, dacă nu ar fi făcut din materialul adecvat; acea viaţă ar putea fi pierdută. Spun acest lucru pentru a ilustra importanţa firelor şi a ţesăturii.

Aceasta nu este doar o chestiune de natură tehnică. Nu dezbatem aici un raport tehnic. Consider că excelentul raport elaborat de dl Manders, pentru care îi mulţumesc, are o dimensiune politică, o dimensiune care afectează comerciantul şi producătorul: cu acest regulament, munca acestora va fi mai uşoară şi mai rapidă.

Are o dimensiune politică care afectează consumatorii şi, prin extensie, piaţa internă; o dimensiune politică care ridică probleme etice. Trebuie să ştim de unde provine un produs, unde a fost fabricat. Eticheta „made in” nu este o chestiune de natură tehnică. Este, în opinia mea, mai presus de toate, o chestiune profund politică. Atunci când ştim din ce ţară provine un produs, avem informaţii cu privire la modul în care a fost fabricat, tipul de muncă folosit acolo, drepturile lucrătorilor şi măsura în care acestea sunt respectate.

Noi, aici, în calitate de cetăţeni ai Uniunii Europene, nu suntem tehnocraţi care merg cu ochii închişi. Suntem persoane care gândesc, legiferează şi acţionează în numele altor persoane. Astfel, marcajul „made in” poate fi o procedură tehnocrată cu o amplă dimensiune politică şi trebuie să o consolidăm. În opinia mea, contribuţia noastră va avea un rol important în acest sens.

  Daniel Caspary (PPE). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am avut întotdeauna o simpatie faţă de dna Rühle, însă este pentru prima oară în şase ani când dumneaei a exprimat propriile mele gânduri pe o temă. Şi eu am sentimentul că, din nefericire, suntem pe punctul de a combina două dosare într-un mod care nu este util cetăţenilor Uniunii Europene, Parlamentului, Comisiei sau Consiliului.

Suntem cu toţii de acord că etichetarea produselor textile este un subiect prioritar pe agenda consumatorilor şi că este necesară găsirea urgentă a unei soluţii. Totuşi, trebuie să avem grijă să nu amestecăm aici două lucruri diferite. N-am mai întâlnit ceva asemănător până acum aici în Parlament: Comisia pentru comerţ internaţional dezbate în prezent o propunere de regulament din partea Comisiei, după care exact aceeaşi temă este strecurată în alt dosar.

Mă refer în mod concret la marcajul de origine „Made in”. Nu voi intra în detalii privind toate aspectele care vor fi supuse dezbaterii în cadrul comisiei în următoarele săptămâni şi luni în contextul regulamentului privind marcajul „Made in”, de exemplu, care este ţara de origine a unui produs care a fost conceput în Italia, fabricat cu piele prelucrată în Argentina şi bumbac din Turkmenistan care a fost ţesut într-o fabrică din China, cusut în Vietnam, după care a fost călcat şi ambalat ca o cămaşă întreagă în Italia ? De unde provine acest produs? Putem reuşi să ajungem la o normă pentru consumatori?

Sunt absolut convins că, dacă am putea proceda astfel, acest aspect nu ar fi inclus în regulamentul pe care îl dezbatem astăzi, ci mai degrabă în proiectul pentru care dna Muscardini este responsabilă. Aş fi foarte recunoscător dacă cele două teme ar fi separate din nou la a doua lectură. Am convingerea că, prin combinarea şi abordarea comună a acestor aspecte nu aducem niciun serviciu consumatorilor, Parlamentului, Comisiei sau Consiliului. În mod cert, aş fi mulţumit dacă am putea găsi o soluţie care să prevină cu adevărat blocarea acestui regulament.

  Gianluca Susta (S&D). – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, mulţumesc raportorului, precum şi raportorilor alternativi, comisarului Tajani, sau mai bine zis vicepreşedintelui Tajani, pentru răspunsurile punctuale şi precise pe marginea unor puncte esenţiale.

Acum optsprezece ani, Universitatea din Barcelona a efectuat un studiu care concluzionase că industria textilă urma să dispară din Europa până în anul 2000. Suntem în 2010, iar această profeţie sumbră nu s-a adeverit, fapt care s-a datorat unui motiv simplu: acela că cercetarea şi inovarea dezvoltată în Europa şi în ţările care şi-au menţinut industria de prelucrare – deoarece nu au fost doar centre de cercetare, ci centre de cercetare aplicată industriei – au garantat producţia de fibre noi, inovatoare. De aici necesitatea acestui regulament în locul unei directive, pentru a garanta flexibilitatea, a proteja consumatorii în ceea ce priveşte etichetarea şi a garanta indicarea ţării de origine.

Domnule vicepreşedinte Tajani, cred că este util să ne imaginăm un viitor în care să existe şi un observator european pentru protejarea sănătăţii şi siguranţei, cu alte cuvinte, o autoritate care să tuteleze această originalitate. Cred că trebuie să ajungem la un consens asupra acestui aspect pozitiv din acest raport.

  Elisabetta Gardini (PPE). – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că suntem cu toţii de acord asupra abordării propunerii de regulament care se dezbate astăzi, în special asupra aspectelor legate de simplificarea birocraţiei, promovarea unei industrii mai inovatoare, claritate şi, mai presus de toate, legate de consumatori, şi ţin să subliniez acest aspect.

Din acest motiv, aş dori să subliniez aspectul referitor la ţara de origine, deoarece consider că este un element indispensabil: consumatorii din ziua de astăzi doresc să fie informaţi şi în mod sigur ţara de origine este una dintre cele mai delicate informaţii pe care le putem furniza consumatorilor. Cred că, dacă ne uităm la orice piaţă din orice oraş european, vom constata că oamenii sunt preocupaţi de ceea ce cumpără: doresc să ştie ceea ce cumpără, din ce este făcut acel produs şi de unde provine acel produs. Fără îndoială, sunt informaţii extrem de sensibile şi importante, şi sunt importante deoarece Uniunea Europeană a devenit o valoare adăugată, Uniunea Europeană este o garanţie a siguranţei şi a protecţiei consumatorilor.

Atât noi, cât şi consumatorii ştiu că în ţările din afara UE există – şi o spunem cu regret, însă ştim că este adevărat şi nu are rost să ne ascundem, doamnelor şi domnilor – există reguli mai puţin stricte, legi mai puţin stricte, mai puţin orientate către multe dintre aspectele care au fost deja menţionate de mulţi dintre colegii mei: condiţiile de muncă, protecţia minorilor, protecţia femeilor, protecţia muncitorilor, dar şi vigilenţă cu privire la norme şi la substanţele folosite.

De prea multe ori, faptele relatate în presă ne-au atras atenţia cu privire la cazuri de alergii la copii şi femei. Vorbim cu medicii, cu pediatrii, cu ginecologii şi ştim că există cazuri, din păcate răspândite, de folosire a produselor şi substanţelor periculoase pentru sănătate. Aş dori să mai amintesc încă un lucru: nu este vorba de protecţionism, ci mai degrabă de crearea unor condiţii egale pe piaţa mondială, deoarece mulţi dintre partenerii noştri, precum Statele Unite, Canada şi Japonia au adoptat deja acest tip de etichetare.

  Andreas Schwab (PPE). – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, am urmărit întreaga dezbatere pe marginea Directivei privind etichetarea produselor textile şi doresc să menţionez în primul rând că este important pentru Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) ca acei consumatori care doresc să aibă aceste informaţii atunci când cumpără textile să le primească într-adevăr.

Propunerea raportorului de a recurge mai des la tehnologie şi a folosi doar un număr de identificare pe produsul în sine – mai degrabă decât o etichetă care devine din ce în ce mai lungă – informaţiile fiind accesibile în alte documente, poate prin internet, i-ar ajuta în mod cert pe cei care caută informaţii foarte detaliate. De asemenea, i-ar ajuta pe cei care nu doresc astfel de informaţii, deoarece aceştia nu ar mai fi nevoiţi să le citească pe articolul de îmbrăcăminte.

În al doilea rând, studiul propus de raportor şi de raportorii alternativi – cărora aş dori să le mulţumesc încă o dată cu această ocazie – ridică o serie de probleme care ar trebui examinate separat, dar dacă ar fi abordate în comun, este probabil ca această propunere să întâmpine opoziţia fermă a Consiliului. Acest lucru este cu atât mai regretabil cu cât această propunere ar putea avea o importanţă esenţială pentru industria textilă europeană, deoarece fibrele foarte inovatoare ne-ar oferi un avantaj pe piaţa mondială extrem de competitivă. Dacă acest regulament nu este aprobat, este posibil să fim dezavantajaţi într-o anumită măsură.

Nu ar trebui să înlăturăm preocupările justificate exprimate în amendamentele adoptate în comisie, însă în momentul de faţă ar trebui să ne concentrăm asupra aprobării acestei propuneri în versiunea originală a Comisiei. Poate că ar trebui să revenim la aspectele legate de indicarea originii şi omogenitatea mărimilor, după cum a spus dl Caspary.

Sper că vom reuşi să găsim o soluţie în acest dosar şi să facem acest lucru cât mai curând posibil la a doua lectură. De asemenea, sper că vom stabili aspectele importante în cursul celei de-a doua lecturi şi că nu vom acorda prea mult timp aspectelor periferice.

  Marco Scurria (PPE). – (IT)Domnul preşedinte, doamnelor şi domnilor, ţin să particip la această dezbatere deoarece ne pregătim să votăm pentru o măsură pe care o consider extrem de importantă: este importantă pentru raţionalizarea activităţii întreprinderilor noastre, dar în special pentru protecţia consumatorilor. Cine cumpără trebuie să ştie ce cumpără, iar cei care caută calitatea trebuie să o găsească! Însă este importantă şi pentru a şti care este durabilitatea socială a produselor cumpărate.

Cineva a menţionat deja acest lucru, însă doresc să insist asupra sa deoarece consider că este un fapt specific care trebuie să reiasă din această discuţie din Parlamentul European. Vreau să ştiu dacă un anumit produs este fabricat într-un loc în care lucrătorii sunt protejaţi, doresc să ştiu dacă acel produs implică exploatarea prin muncă a copiilor, doresc să ştiu dacă acel produs este rezultatul unei concurenţe neloiale.

Aşadar, sper ca această măsură să fie în curând extinsă şi la alte sectoare ale producţiei şi artizanatului, deoarece consider şi concluzionez că această măsură va aduce Europa mult mai aproape de cetăţeni şi pentru aceasta adresez mulţumiri raportorilor care au elaborat-o, Comisiei şi dlui comisar Tajani pentru susţinerea acordată acestei măsuri.

  Mairead McGuinness (PPE). – Domnule preşedinte, multe aspecte din această dezbatere privind textilele îşi au ecoul în dezbaterile despre alimente, originea şi modul de etichetare a acestora. Este interesant că o pizza produsă, de exemplu, în Irlanda, poate conţine ingrediente care provin din 60 de ţări diferite. Etichetarea corectă este o problemă foarte complexă.

Una dintre chestiunile menţionate este preocuparea consumatorilor cu privire la modul de producţie a bunurilor, la bunăstarea lucrătorilor şi la standardele de mediu. Am urmărit un reportaj foarte tulburător pe CNN despre statul Pearl River din China. Capitala blugilor Europei se află pe malul acelui râu, care este foarte poluat deoarece produsele chinezeşti ieftine sunt exportate în UE, SUA şi pe alte pieţe, iar consumatorii le cumpără. Aşadar, deşi spunem că, în general, consumatorii doresc informaţii pentru a face alegeri potrivite, mulţi dintre aceştia par să ignore informaţiile pe care le deţin, iar alegerea lor se bazează pe preţ. Cred într-adevăr că este nevoie de o discuţie mai amplă cu privire la producţia şi consumul durabil în toate domeniile – alimente şi, desigur, textile.

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE). – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, mulţumindu-i raportorului, dlui Manders, precum şi raportoarei alternative, dnei Comi, aş dori, cu tot respectul, să îmi exprim dezacordul faţă de dna Rühle.

În opinia dumneaei, este greşit să se includă în acest regulament standardele „made in”; însă unde ar trebui să includem aceste standarde pe care consumatorii şi micile întreprinderi din Europa le-au aşteptat timp de atâţia ani? În opinia dumneaei, scopul acestui regulament ar fi deschiderea pieţei pentru fibrele noi, pentru inovare, pentru un sistem de codificare mai rapid, fără a indica însă ţara de origine, deoarece Europa care se teme, Europa care ascunde, Europa care nu clarifică lucrurile, Europa care nu spune unde sunt produse bunurile trebuie să accelereze fabricarea de noi fibre, însă nu trebuie să dezvăluie consumatorilor unde sunt fabricate produsele textile.

Ce sens are acest sistem cu viteze duble? De ce trebuie să întreţinem ideea că Europa este birocratică, neclară şi, chiar mai rău, induce teamă şi evită clarificarea lucrurilor? Dorim să fie aprobate normele privind standardele „made in” cât mai curând posibil pentru un motiv simplu – sunt pe cale să închei, domnule preşedinte – şi anume, acela că dacă un produs poartă menţiunea scrisă „Fabricat în Europa”, înseamnă că acel produs, cu acea etichetă, nu a fost realizat cu solvenţi toxici sau nocivi pentru mediu, că nu a fost prelucrat de copii transformaţi în sclavi sau de femei exploatate, nu a fost realizat de lucrători exploataţi, cu orare de muncă extenuante şi fără garanţii sanitare, asigurări sociale şi salarii.

Expresia „Fabricat în Europa” este o garanţie pentru consumator, dar şi o garanţie privind modul de realizare a produsului. Trebuie să fim mândri de această sintagmă şi trebuie să ne asigurăm că va fi introdusă imediat. De aceea susţinem propunerea, aşa cum a fost depusă de către comisia competentă şi îi mulţumim deja dlui comisar Tajani pentru importantele reasigurări pe care le-a dat Parlamentului în acest sens.

  Seán Kelly (PPE). – Domnule preşedinte, cred că este bine că avem o discuţie pe o temă care îl afectează pe fiecare cetăţean, deoarece aproape fiecare cetăţean este consumator şi cumpărător de produse textile.

Etichetarea este, de asemenea, foarte importantă. Îmi amintesc că m-am amuzat de câteva ori în ţara mea acum câţiva ani când găseam câte un produs pe care era scris ‘Deantús na hÉireann’ – ‘Produs în Irlanda’, dar se putea dezlipi eticheta şi dedesubt scria ‘Fabricat în China’; cu alte cuvinte, consumatorii fuseseră înşelaţi.

Am realizat multe de atunci, însă trebuie să continuăm în această direcţie. Aspectele menţionate în special de Lara Comi privind produsele din ţările terţe sunt foarte importante. Am fost mult prea severi cu propriile noastre ţări, însă nu şi cu ţările terţe. Acest lucru este valabil şi pentru sectorul agricol, iar propunerile viitoare ale Mercosur, în special, confirmă acest aspect. Aşadar, sunt în favoarea acestor măsuri.

În cele din urmă, sugestia referitoare la omogenizarea mărimilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene este foarte bună. Acest lucru va permite oamenilor să cumpere mult mai uşor şi va crea un simţ al Uniunii Europene fără să dea naştere unui suprastat despre care este oarecum îngrijorat stimatul conte.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Domnule preşedinte, discuţia referitoare la indicarea originii pe etichetele şi ambalajele produselor textile şi a articolelor de îmbrăcăminte este foarte importantă pentru protejarea drepturilor consumatorilor, dar şi pentru protejarea forţei de muncă şi a producţiei în sectorul textil şi al vestimentaţiei din ţările noastre.

Dorim să luptăm împotriva practicilor de dumping social şi a muncii copiilor şi să protejăm drepturile sociale şi mediul. Etichetarea trebuie să permită consumatorilor să facă o alegere clară şi să se implice în îmbunătăţirea viitorului pentru toată lumea, atât în Uniunea Europeană, cât şi în alte ţări. Prin acest proces de indicare clară a originii şi a conţinutului produselor vom putea să facem alegeri mai conştiente; acesta va contribui la construirea unui viitor mai bun.

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei. – (IT) Domnule preşedinte, împărtăşesc opinia celor care consideră că această propunere de regulament are în mod cert conotaţii de natură tehnică, însă prezintă şi o importanţă politică: este important din punct de vedere politic deoarece priveşte interesele cetăţenilor europeni, deoarece simplificăm normele, ceea ce implică facilitarea muncii pentru cetăţeni, facilitarea muncii pentru toate întreprinderile active în acest sector.

Oferim un serviciu cetăţenilor deoarece opinia prevalentă a Parlamentului este în favoarea etichetării şi prin urmare oferim cetăţenilor posibilitatea de a şti ce fel de produs cumpără. Aceasta înseamnă că garantăm sănătatea acestora şi drepturile lor inalienabile – sunt de acord cu ideile expuse de dna Gebhardt în discursul dumneaei, dar şi cu cele ale dnei Figueiredo.

Avem, de asemenea, angajamentul de a apăra industria textilă europeană: nu putem uita că acest sector a înregistrat pierderi semnificative ale locurilor de muncă, uneori ca urmare a concurenţei neloiale. Avem datoria să apărăm competitivitatea întreprinderilor noastre pe piaţa mondială şi trebuie să împiedicăm practicile de dumping în Uniunea Europeană. A proteja sectorul textil înseamnă a proteja mii şi mii de locuri de muncă şi, în acelaşi timp, a apăra drepturile cetăţenilor.

Prin aprobarea acestui text, vom putea tutela o serie de interese care, în opinia mea, respectă întotdeauna valorile Uniunii Europene. Cred că dl Kelly are dreptate şi aş dori să-l reasigur pe lordul Dartmouth, care a evocat superstatul, chiar dacă domnia sa a părăsit Camera.

Nu cred că Uniunea Europeană este Leviatanul modern al lui Hobbes; este doar o instituţie care întruchipează principiile solidarităţii şi subsidiarităţii, apără drepturile omului, este implicată în protejarea economiei sociale de piaţă, iar piaţa în sine este un instrument de creare a politicii sociale; aşadar, nu există nicio acţiune menită să limiteze libertatea nimănui, ci pur şi simplu să apere drepturile a jumătate de miliard de cetăţeni europeni care trăiesc în Uniune.

Poziţia Comisiei faţă de amendamentele Parlamentului

Raportul Manders (A7-0122/2010)

Comisia poate accepta amendamentele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 10, 15, 17, 18, 20, 22, 23, 26, 29, 33, 34, 35, 39, 41, 42, 43, 44, 46, 52 şi 61.

Comisia poate accepta în principiu amendamentele 8, 9, 11, 12, 13, 14, 16, 21, 24, 25, 27, 28, 30, 31, 32, 36, 40, 45,47, 48, 49, 50, 51, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 62, 64, 65, 66, 67, 69, 70 şi 72.

Comisia nu poate accepta amendamentele 19, 37, 38, 63, 68 şi 71.

  Toine Manders, raportor. – (NL)Sunt onorat că un număr atât de mare de vorbitori sunt prezenţi în această seară de luni pentru a discuta un raport tehnic şi că sprijinul acordat acestuia este atât de amplu.

Unii dintre colegii mei au exprimat opinii critice, afirmând că nu ar trebui să forţăm sfera de aplicare a raportului şi că aceasta nu ar trebui extinsă. Înţeleg acest lucru, însă aş dori să subliniez cuvintele colegei mele, dna Gebhardt, în această privinţă. În anumite situaţii, este necesar să se profite de situaţie pentru a reuşi un anumit lucru, iar eu consider că există posibilităţi foarte mari să se continue în această direcţie.

Este important ca mâine să avem un sprijin amplu şi am perceput acest sprijin din reacţiile multor colegi. Parlamentul va avea astfel un excelent punct de plecare, în special pentru negocierile cu Consiliul, deoarece consider, precum Comisia – şi îi mulţumesc dlui comisar pentru poziţia sa clară – că Parlamentul va putea crea mâine o situaţie care va conduce în cele din urmă la o încheiere reuşită a negocierilor cu Consiliul.

Obiectivul acestei propuneri este crearea unei legislaţii mai bune în viitor, deoarece oamenii cumpără din ce în ce mai mult pe internet şi, prin urmare, avem nevoie de o piaţă internă care să funcţioneze, în care 500 de milioane de consumatori să poată obţine informaţiile dorite în mod corect. Începem cu sectorul textilelor şi sper ca acesta să fie extins în cele din urmă la toate produsele care se vând pe piaţa internă. Intenţia nu este aceea de a furniza informaţii mai numeroase, ci mai clare, având o singură bază europeană; dacă s-ar reuşi acest lucru, aş fi foarte mulţumit.

În concluzie, dle preşedinte, aş dori să menţionez doar că am luat o decizie conştientă de a nu ajunge la un acord cu Consiliul la o singură lectură. În opinia mea, ar trebui să urmăm procedura obişnuită mult mai des, iar Parlamentul, plenul, ar trebui să aprobe raportul depus de Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor înainte de a iniţia negocierile cu Consiliul şi Comisia pentru a ajunge la o concluzie. Cred că democraţia ar fi erodată dacă am ajunge la un acord chiar înainte de discuţiile din plen. Astfel, sper că mulţi colegi vor urma acest exemplu şi că toate dosarele vor fi analizate urmând procedura obişnuită, la prima şi a doua lectură.

Sper că mâine vom obţine un rezultat pozitiv şi că acest punct de plecare – cu un sprijin amplu – ne va permite să ocupăm o poziţie excelentă pentru a câştiga finala împotriva Consiliului, pentru a vorbi în termeni fotbalistici.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine (marţi, 18 mai 2010).

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Industria textilă din Uniunea Europeană a întreprins un lung proces de restructurare şi inovare tehnologică pentru a face faţă importantelor provocări economice pe care le-a întâmpinat acest sector în ultimii ani. În opinia mea, prin armonizarea şi standardizarea aspectelor privind etichetarea produselor textile, raportul aflat în discuţie permite atât facilitarea liberei circulaţii a acestor produse pe piaţa internă, cât şi asigurarea unui nivel înalt şi uniform de protecţie a consumatorilor în Uniunea Europeană. Prin urmare, sprijin invitaţia adresată Comisiei de a prezenta un raport Parlamentului European şi Consiliului privind noile cerinţe de etichetare în termen de doi ani de la punerea în aplicare a noului regulament. Acest lucru va avea dublul scop de a simplifica etichetarea produselor textile şi de a furniza consumatorilor informaţii precise şi comparabile privind proprietatea, originea şi mărimea produselor textile. În atingerea acestor obiective, consider că este necesar să ne asigurăm că extinderea etichetării obligatorii nu implică sporirea costurilor pentru întreprinderi, în special pentru cele mici şi mijlocii. În momentul de faţă, nu există suficiente dovezi care să demonstreze efectele asupra sănătăţii umane a substanţelor alergene sau periculoase folosite în fabricarea/prelucrarea produselor textile. Prin urmare, invit Comisia să efectueze un studiu de evaluare a acestor efecte.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Încă o dată, etichetarea ecologică promite ceva destul de diferit faţă de ceea ce oferă în realitate – este suficient să ne gândim la scandalul referitor la „bumbacul organic” sau la recenta farsă a biochimicalelor. În primul rând, pe piaţa produselor ecologice apare încă o confuzie a etichetelor şi a mărcilor – lucru pe care UE l-ar putea simplifica odată pentru totdeauna, având în vedere că de obicei este campioană la acest capitol; şi, în al doilea rând, este timpul ca UE să accepte bumbacul modificat genetic. Dacă va trebui să aşteptăm rezultatele studiilor asupra posibilelor efecte ale substanţelor dăunătoare, atunci, între timp, bumbacul modificat genetic ar trebui să fie măcar menţionat pe etichetă. De asemenea, a sosit momentul ca UE să facă ceva cu privire la „identificarea prin frecvenţe radio”. Nu putem avea etichete electronice aplicate textilelor fără informarea părţilor implicate, în timp ce aşteptăm în continuare regulamentul privind cerinţele de etichetare. Dacă pietonii vor deveni vizibili prin vestimentaţia RFID, va fi posibilă monitorizarea persoanelor la fiecare pas. Având în vedere presiunea privind respectarea corectitudinii politice, oamenii vor trebui să fie în curând extrem de atenţi la instituţiile pe care le-au vizitat atunci când poartă vestimentaţie RFID. Totuşi, poate că în viitor va fi suficient ca oamenii să îşi şteargă numărul RFID din Google Street View. În mod alternativ, cipurile ar putea declanşa alarmele de securitate în aeroporturi. George Orwell nu şi-ar fi putut imagina aşa ceva; am întrecut cu mult viziunea sa privind o societate a supravegherii.

18. Noi evoluţii în achiziţiile publice (prezentare succintă)

  Preşedinte. – Următorul punct este o prezentare succintă a raportului elaborat de Heide Rühle, în numele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, referitor la noile evoluţii în achiziţiile publice [2009/2175 (INI)] -(A7-0151/2010).

  Heide Rühle, raportoare. – (DE) Domnule preşedinte, aş dori să adresez mulţumiri tuturor raportorilor alternativi pentru cooperarea lor constructivă şi pentru rezultatele pozitive înregistrate până acum în comisie. Permiteţi-mi să reiterez şi să evidenţiez principalele puncte din raportul meu.

În primul rând, este nevoie de o mai mare certitudine juridică pentru toate părţile implicate - autorităţile contractante şi contractanţii - în vederea unei legiferări mai bune. Raportul meu subliniază importanţa deosebită a achiziţiilor publice în perioade de criză. Cu toate acestea, raportul critică totodată faptul că interacţiunea complexă dintre legislaţia europeană şi transpunerile în legislaţia naţională nu a avut drept rezultat simplificarea şi reducerea birocraţiei în sfera achiziţiilor publice, în conformitate cu obiectivul revizuirii din 2004, ci mai degrabă sporirea volumul activităţii şi a costurilor externe pentru consultanţă juridică, precum şi prelungirea procedurilor. Din nefericire, acest lucru este în detrimentul inovării şi al calităţii. Numeroase studii demonstrează că aşa se întâmplă în acest caz. De prea multe ori, lipsa clarităţii juridice are drept rezultat selectarea celei mai ieftine oferte, şi nu a celei mai bune.

În timp ce Comisia oferă în prezent asistenţă în domeniul achiziţiilor publice ecologice, nu se oferă o astfel de asistenţă în domenii precum achiziţiile publice responsabile din punct de vedere social sau cele care promovează comerţul echitabil şi inovarea. Comisia trebuie să revizuiască de urgenţă aceste aspecte.

Necesitatea unei coordonări mai bune în cadrul Comisiei este, de asemenea, urgentă. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a înlăturat o serie de incertitudini juridice în hotărârile recente şi a consolidat rolul autorităţilor contractante, de exemplu, indicând că sfera de aplicare a directivelor nu ar trebui extinsă la domenii precum planificarea urbanistică. Aceste hotărâri nu oferă autorităţilor contractante un cec în alb, ci mai degrabă un cadru legislativ clar. Am încercat să reiterez şi acest aspect în raportul meu.

Rămâne un singur punct: problema concesionării de servicii, pe marginea căreia au existat opinii extrem de diferite în comisie. Poziţia mea în această privinţă nu s-a schimbat. Concesionările de servicii au fost excluse în mod intenţionat din directivele privind achiziţiile publice pentru a asigura o flexibilitate mai mare în aceste domenii şi pentru a lua în considerare diferenţele culturale. Această poziţie este susţinută şi de toate părţile implicate cu care am vorbit, indiferent dacă sunt organizaţii municipale tutelare, întreprinderi publice – în special cele din sectorul apei, asociaţii industriale, sindicate sau, nu în cele din urmă, ONG-uri. Am dorit să menţionez clar în raportul meu şi acest aspect.

Mai trebuie să precizez un punct care este, de asemenea, foarte important pentru mine: achiziţiile publice nu trebuie să implice pierderea drepturilor democratice ale instituţiilor selectate. Dacă luăm în considerare faptul că multe autorităţi locale includ în prezent comerţul echitabil ca fiind un criteriu important în deciziile privind achiziţiile publice – indiferent dacă se cumpără cafea sau alte produse – atunci cred că este important să stimulăm această tendinţă. În acest caz, ar fi esenţial ca autorităţile locale să primească ajutor din partea Comisiei, iar dacă acestea greşesc, Comisia să le ofere asistenţă. Dimpotrivă, Comisia a iniţiat noi proceduri juridice împotriva Ţărilor de Jos tocmai în legătură cu astfel de greşeli. Consider că astfel de acţiuni sunt contraproductive deoarece se opun deciziilor politice adoptate de autorităţile politice.

  Preşedinte. – Observ că mai mulţi vorbitori doresc să îşi exprime opiniile. Vă reamintesc că aveţi la dispoziţie câte un minut.

  Frank Engel (PPE) . – (FR) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a-i adresa felicitări raportoarei şi prin a-i mulţumi pentru munca sa de fond şi disponibilitatea sa. A fost o plăcere să lucrez cu dumneaei la acest raport. Cred că rezultatul acestor eforturi este un raport echilibrat care se concentrează asupra sporirii certitudinii juridice. Prin urmare, scopul nu este acela de a propune mai multe legi cu orice preţ, ci de a spori accesibilitatea şi înţelegerea legislaţiei existente.

Un punct specific care trebuie menţionat – dna Rühle a făcut deja acest lucru – este legat de concesionarea de servicii. Acesta este un aspect sensibil care a provocat, de asemenea, polemică în cadrul Comisiei. Aş dori să insist încă o dată asupra faptului că, în măsura în care Comisia intenţionează să propună noi elemente legislative pe această temă, să facă acest lucru ţinând seama de necesitatea de a îmbunătăţi funcţionarea pieţei unice. În momentul de faţă, nimic altceva nu ar justifica iniţiative legislative importante în acest domeniu.

  Evelyne Gebhardt (S&D). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, grupul meu ar fi dorit să sprijine raportul doamnei Rühle deoarece conţine multe elemente extrem de pozitive.

Din păcate, există trei puncte care, în opinia noastră, lipsesc sau nu pot fi acceptate aşa cum figurează în raport. În primul rând, doamna Rühle nu a acceptat faptul că avem cu adevărat nevoie de un cadru legislativ pentru servicii în interesul economic general şi, în al doilea rând, nu a afirmat clar că există o problemă legată de certitudinea juridică sporită mai ales în domeniul serviciilor sociale. Acesta este un neajuns al raportului pe care îl considerăm foarte regretabil.

Un punct pe care nu l-am putut accepta sub nicio formă este respingerea concesionărilor de servicii. Nu putem spune pur şi simplu că nu dorim aşa ceva. Curtea de Justiţie a emis deja hotărâri în această privinţă. Este un subiect foarte nepolitic. Este foarte important să precizăm în mod clar ce dorim dacă ştim că în Comisia Europeană se pregăteşte un text juridic. Este important să îndemnăm Comisia Europeană să accepte într-adevăr poziţia extrem de pozitivă a Curţii de Justiţie în această privinţă, garantând astfel şi certitudinea juridică. Aceasta este solicitarea noastră şi, prin urmare, am prezentat o rezoluţie alternativă. Solicităm colegilor noştri să susţină această rezoluţie alternativă.

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE). - O felicit pe doamna raportoare pentru munca depusă în acest raport şi sunt total de acord cu necesitatea simplificării legislaţiei europene în materie de achiziţii publice şi a sporirii transparenţei. Sunt îngrijorat de numărul mare de litigii în domeniul achiziţiilor publice în numeroase state membre.

De exemplu, în România, cadrul legislativ deosebit de complex duce la vicii de procedură, iar aplicarea greşită a reglementărilor în domeniul achiziţiilor publice poate constitui un obstacol pentru folosirea fondurilor structurale. De aceea, avem nevoie de un cadru legislativ mai simplu şi mai clar, care să faciliteze lucrurile de ambele părţi.

Aş mai vrea să fac o observaţie legată de problema preţului cel mai scăzut. Sunt de acord că un contract de achiziţii publice nu trebuie să fie atribuit doar pentru că are preţul cel mai scăzut şi sunt de acord cu raportoarea că raportul calitate-preţ şi interesul economic al ofertei trebuie să fie cele mai importante, şi nu exclusiv preţul. Astfel, revizuirea legislaţiei trebuie să ţină cont de acest lucru şi să introducă ceva mai multă flexibilitate pentru autorităţile contractante. Trebuie, însă, să o facem cu multă precauţie pentru că, dacă nu stabilim criterii clare, vom deschide o adevărată cutie a Pandorei, riscând să generăm din nou incertitudine juridică şi chiar corupţie.

  Malcolm Harbour (ECR). – Domnule preşedinte, în calitate de raportor alternativ pentru grupul meu, dar şi în calitate de preşedinte al comisiei responsabile, aş dori să-i adresez, la rândul meu, mulţumiri doamnei Heide Rühle pentru un raport cu adevărat important. Este într-adevăr păcat că, în conformitate cu ciudatele reguli ale acestui Parlament, un raport atât de important despre un element-cheie pentru piaţa unică şi politicile publice este limitat la intervenţii de un minut.

Consider că este binevenit faptul că dl Tajani se află aici deoarece doresc să-i spun că achiziţiile publice reprezintă un instrument-cheie pentru încurajarea întreprinderilor inovatoare în Uniunea Europeană. După cum ştim, dl Barnier va revizui strategia în acest domeniu şi sper că va include multe dintre aceste aspecte.

Însă miezul problemei, stimaţi colegi, este că avem un regim care, după cum se afirmă în raport, este neclar şi complex şi într-adevăr, multe autorităţi publice îl percep ca fiind un obstacol birocratic, nu o oportunitate. Dle comisar, putem folosi achiziţiile publice pentru a înregistra progrese în alte sectoare, precum cel al întreprinderilor mici şi mijlocii pentru a oferi ocazii pentru inovare, produse ecologice şi servicii, precum şi pentru sprijinirea întregii agende inovatoare. Acestea sunt obiectivele de atins, însă va fi nevoie de eforturi coordonate din partea Comisiei în ansamblu pentru a îndeplini recomandările din acest raport.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Se pare că achiziţiile publice reprezintă o cale eficientă de a cumpăra bunuri şi servicii pentru sectorul public, făcând posibilă obţinerea unor preţuri rezonabile şi reducând totodată suspiciunea de corupţie. Totuşi, în viitor ar fi recomandată simplificarea mecanismelor din procesul de achiziţii publice, precum şi încercarea de a reduce timpul de luare a deciziilor.

În opinia mea, ar trebui să sprijinim principiul de bază al acestui obiectiv. Cu toate acestea, experienţa demonstrează că şi publicarea contractelor pe internet este un lucru pozitiv, întrucât permite familiarizarea publicului larg cu astfel de contracte şi îl poate convinge cu privire la avantajele acestora. Experienţa a demonstrat acest lucru mai ales în cazul autorităţilor locale, deoarece gestionarea activelor comunităţii a fost deseori urmărită cu atenţie de cetăţeni, iar atunci când contractele au început să fie publicate pe internet, aceştia au fost mai mulţumiţi şi au arătat mai multă încredere autorităţilor locale.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Consider că acest raport referitor la achiziţiile publice, care a fost adoptat de Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor cu o majoritate absolută, va oferi o orientare pozitivă pentru lucrările Comisiei în procesul de revizuire a directivei. Scopul nostru este ca achiziţiile publice să devină mult mai accesibile întreprinderilor mici şi mijlocii, să fie mai puţin birocratice pentru participanţii la ofertă şi, în acelaşi timp, mai uşor de monitorizat. Cel mai mare volum al achiziţiilor publice din fonduri UE este legat de clădiri, unde există adesea suspiciunea de corupţie şi uneori chiar mai mult decât atât.

Îmi pare rău că nu vom vota în acest raport propunerea mea adresată Comisiei, şi anume aceea de a crea un portal public unde ar fi posibilă monitorizarea diferenţelor de preţ între contractele câştigătoare şi costurile reale ale construcţiei în urma punerii în aplicare. Portalul ar trebui să monitorizeze şi să detecteze astfel diferenţe de preţ suspicioase între statele membre, de exemplu, în legătură cu construirea unui kilometru de autostradă. Sunt ferm convinsă că accesul la achiziţiile publice cu adevărat transparente va fi deschis IMM-urilor odată cu eradicarea corupţiei.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Valoarea pieţei de achiziţii publice la nivelul Uniunii reprezintă 16 % din produsul intern brut al Uniunii. Piaţa internă presupune accesul oricărei întreprinderi europene la achiziţiile efectuate în oricare stat membru. Directiva serviciilor garantează că orice întreprindere europeană poate presta servicii în orice alt stat membru, inclusiv prin mijloace electronice.

Piaţa internă are nevoie de asigurarea interoperabilităţii între sistemele de guvernare electronică şi, deci, şi a sistemelor de semnătură electronică şi a sistemelor de licitaţii efectuate prin mijloace electronice. Salut proiectul-pilot PEPPOL privind achiziţiile publice prin mijloace electronice lansat de Comisie, decizia privind lista de furnizori acreditaţi de servicii de certificare, precum şi Planul european privind înfiinţarea unui serviciu european pentru validarea semnăturii electronice.

Atrag atenţia că în 2005, guvernele statelor membre s-au angajat ca până în 2015, 50 % din achiziţiile publice europene să se realizeze prin mijloace electronice. România a implementat încă din 2002 sistemul electronic de achiziţii publice, ceea ce a condus la reducerea cheltuielilor publice, la o mai mare transparenţă şi la creşterea accesului IMM-urilor la piaţa de achiziţii publice

  Andreas Schwab (PPE). – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, şi eu aş dori să îi mulţumesc doamnei Rühle şi raportorilor alternativi pentru acest raport excelent. Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) este mulţumit de multe din elementele incluse în acest raport. De asemenea, am acceptat un compromis în legătură cu unul sau două puncte, deoarece în Parlament nimeni nu îşi poate impune în totalitate punctul de vedere. În general, raportul oferă o bază solidă pentru noi discuţii cu Comisia Europeană asupra mai multor teme.

Dna Rühle a abordat deja chestiunea referitoare la modul în care ar putea fi încurajate organismele, instituţiile şi autorităţile contractante să ia în considerare criteriile sociale în achiziţiile publice fără a compromite principiile pieţei interne. În al doilea rând, aspect menţionat deja de dl Engel, în ce mod putem concepe concesionările de servicii astfel încât să respectăm principiile pieţei interne pe termen lung?

Sunt complet de acord cu dl Engel şi cu dna Rühle că putem accepta o nouă legislaţie, cu condiţia ca aceasta să ofere un avantaj clar şi uşor de recunoscut pentru piaţa internă. Având în vedere toate acestea, am ajuns la un compromis pozitiv şi, desigur, aş fi mulţumit dacă, în cele din urmă, şi social-democraţii ar putea să îl sprijine.

  Elena Băsescu (PPE). - În contextul crizei economice şi financiare mondiale, guvernul ţării mele a fost nevoit să reducă salariile bugetarilor, pensiile, ajutorul de şomaj şi să taie subvenţiile. Având în vedere aceste măsuri deosebit de dure, pentru a se asigura cheltuirea corectă şi eficientă a banului public este nevoie ca achiziţiile publice să se facă în modul cel mai transparent şi rapid posibil.

De asemenea, trebuie încurajată utilizarea sistemelor electronice de licitaţii, care duc la eliminarea corupţiei şi fraudei din sistemul achiziţiilor publice. Procedurile birocratice existente, regimul juridic confuz şi complicat, precum şi necesitatea clarificării căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii au dus la blocarea derulării unor contracte importante. În urma consultărilor cu FMI, Guvernul României a modificat legea achiziţiilor publice, aceasta urmând să intre în vigoare până la 1 iunie

  Lara Comi (PPE). – (IT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, criza economică şi a pieţelor financiare a pus în evidenţă rolul-cheie al achiziţiilor publice, care vizează dezvoltarea lucrărilor pe scară largă, stimularea inovării şi, desigur, încurajarea concurenţei interne şi externe la nivel european.

Considerăm că este indispensabilă simplificarea normelor şi sporirea certitudinii juridice. Aceasta ar spori în mod cert transparenţa privind componenţa şi lucrările comitetului consultativ privind achiziţiile publice, de care este responsabilă Comisia.

Salutăm rolul jucat de parteneriatul instituţionalizat public-privat în facilitarea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii care se află la baza economiei noastre. Este necesară intensificarea eforturilor pentru a preveni discriminarea, care de multe ori loveşte aceleaşi IMM-uri din Europa. Îi felicit pe colegii mei pentru activitatea desfăşurată, iar mâine vor putea conta pe sprijinul meu.

  Seán Kelly (PPE). – Domnule preşedinte, cred că, în căutarea motivelor recesiunii economice în care ne aflăm, degetul este îndreptat – şi pe bună dreptate – către bancheri, antreprenori, autorităţi de reglementare, speculatori etc. Totuşi, consider că şi domeniul achiziţiilor publice a generat multe probleme, fiind asociat cu „slujbele pentru prieteni”, lipsa transparenţei şi a integrităţii. Contractele au fost adjudecate în mod inevitabil de aceleaşi persoane de fiecare dată, iar acestea, desigur, au depăşit în repetate rânduri bugetul, fără a fi vreodată sancţionate.

Salut aceste noi evoluţii care vor permite ca procesul să devină cât mai transparent cu putinţă. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că cei care se pronunţă asupra acestor contracte au cea mai mare expertiză şi independenţă şi nu sunt desemnaţi de partidele aflate la putere.

În cele din urmă, aş dori să spun că simplificarea este, desigur, esenţială deoarece nu are sens să se investească prea mult timp şi prea mulţi bani într-un exerciţiu foarte important, dar preliminar.

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, Comisia şi, în special comisarul Barnier, pe care îl înlocuiesc în această seară, au urmărit cu mare atenţie pregătirea raportului de iniţiativă al Parlamentului referitor la noile evoluţii în achiziţiile publice şi dezbaterea pe marginea amendamentelor.

După cum au afirmat dna Ţicău, dna Comi şi dl Harbour, disciplina strictă în sfera achiziţiilor publice este fundamentală pentru a garanta că banii publici sunt folosiţi în cel mai bun mod, în beneficiul cetăţenilor şi al întreprinderilor mici şi mijlocii, în special în contextul actual al austerităţii bugetare.

Comentariile formulate în raport vor fi luate în considerare pe deplin în pregătirea noilor iniţiative. Unele iniţiative au demarat deja, ca răspuns la aceste comentarii. Serviciile Comisiei au lansat o evaluare ex post a directivelor privind achiziţiile publice. O comunicare vizând clarificarea modului de folosire a achiziţiilor publice pentru promovarea dezvoltării durabile, a incluziunii sociale şi a inovării este în curs de pregătire. O analiză a jurisprudenţei Curţii privind cooperarea public/public este, de asemenea, în curs de derulare, iar aceasta va permite delimitarea sferei de cooperare public/public care este sau nu inclusă în domeniul de aplicare a dreptului european privind achiziţiile publice.

În legătură cu o eventuală iniţiativă privind concesionările, Comisia îşi asumă sarcina probei şi lucrează la studiul de impact, care va fi finalizat în 2010. Această evaluare este o condiţie prealabilă pentru orice iniţiativă legislativă în domeniu. Dacă se dovedeşte că actualul cadru juridic frânează dezvoltarea economică sau dezvoltarea unui nou serviciu de interes general de o calitate mai bună, fără îndoială că va trebui să remediem situaţia prin sporirea transparenţei, a certitudinii juridice şi a clarităţii normelor aplicabile.

La nivel internaţional, depunem toate eforturile posibile pentru deschiderea pieţelor de achiziţii publice ale principalelor economii mondiale. Pentru a asigura competitivitatea industriei europene, reciprocitatea are un rol central în cadrul negocierilor noastre. Dorim să lucrăm în strânsă cooperare cu Parlamentul şi vă invităm să menţineţi o abordare constructivă şi deschisă discuţiilor.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine (marţi, 18 mai 2010).

19. Coerența politicilor UE în favoarea dezvoltării și conceptul de „asistență oficială pentru dezvoltare plus” (prezentare succintă)

  Preşedinte. – Următorul punct de pe ordinea de zi este o scurtă prezentare a raportului întocmit de Franziska Keller, în numele Comisiei pentru dezvoltare, referitor la coerenţa politicilor UE în favoarea dezvoltării şi conceptul de „asistenţă oficială pentru dezvoltare plus” [2009/2218(INI)] (A7-0140/2010).

  Franziska Keller, raportoare. – (DE) Domnule preşedinte, coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării nu înseamnă a da cu o mână şi a lua cu cealaltă. Nu are sens, de exemplu, să se ofere fonduri de sprijinire a agriculturii în ţările în curs de dezvoltare dacă, în acelaşi timp, distrugem pieţele locale prin subvenţionarea directă sau indirectă a exporturilor.

În mod similar, putem continua să depunem eforturi considerabile pentru a promova serviciile sanitare şi să împiedicăm în acelaşi timp comercializarea medicamentelor de uz generic sau să ridicăm preţurile medicamentelor până la nivele prohibitive prin prelungirea protecţiei brevetelor. Agrocombustibilii ar putea reduce într-o mică măsură emisiile de CO2 în UE, însă ar avea drept consecinţă defrişarea pădurilor şi acapararea terenurilor în ţările în curs de dezvoltare, intensificând astfel schimbările climatice – exact ceea ce doream să evităm, ca să nu mai vorbim de deplasarea populaţiilor indigene şi pierderea biodiversităţii şi a terenurilor arabile pentru cultivarea alimentelor. În momentul de faţă, noi – adică UE per se – nu suntem tocmai coerenţi.

UE a recunoscut demult în teorie că măsurile politice nu trebuie să fie contradictorii. Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării figurează în Tratatul de la Lisabona. Articolul 208 prevede că: „Uniunea ţine seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta ţările în curs de dezvoltare”, Să fim judecaţi având în vedere această cerinţă.

Anul acesta revizuim progresele realizate privind îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Este evident că nu vom putea să ne ţinem promisiunile dacă politicile noastre nu sunt coerente. Noi, toţi cei care adoptă şi transpun legislaţia, trebuie să fim conştienţi de responsabilitatea noastră. Înainte de a decide o anumită măsură, trebuie să evaluăm consecinţele pentru a putea detecta efectele negative pe care legislaţia europeană le-ar putea avea asupra ţărilor în curs de dezvoltare. Avem nevoie de expertiză în Consiliu, în Comisie şi în Parlament pentru identificarea aspectelor incoerente. Programul de lucru al Comisiei privind coerenţa politicilor este un pas pozitiv în această direcţie. Problema este modul în care va fi pus în aplicare acest plan.

Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării înseamnă acordarea unei consideraţii mai mari intereselor populaţiei locale în cadrul reformei noastre a politicii în domeniul pescuitului, fără a permite ca aceste interese să fie dominate de cele ale sectorului european al pescuitului. Înseamnă că trebuie să stopăm fluxul de capital direcţionat dinspre ţările în curs de dezvoltare înspre paradisurile fiscale. Înseamnă că nu putem adopta ACTA dacă persistă suspiciunea că acest acord ar putea afecta aprovizionarea cu medicamente sau tehnologie în ţările în curs de dezvoltare. Până acum, Comisia nu a putut elimina o astfel de suspiciune. Coerenţa politicilor înseamnă, de asemenea, că politicile de dezvoltare trebuie să rămână un domeniu puternic, independent în crearea Serviciului european pentru acţiune externă şi că domeniul de competenţă al comisarului pentru dezvoltare trebuie extins, nu limitat. Include, de asemenea, faptul că se permite autorităţilor locale, de exemplu, să ia în considerare comerţul echitabil ca fiind un criteriu în achiziţiile publice, după cum a propus dna Rühle.

În multe cazuri, noi, deputaţii din Parlament, trebuie să supraveghem cu atenţie anumite aspecte la Comisie şi Consiliu pentru a ne asigura că politicile sunt coerente. Cu toate acestea, în multe alte cazuri depinde de noi, deputaţii, să oferim coerenţă în favoarea dezvoltării. Este necesară o colaborare mai unitară în cadrul comisiilor şi avem nevoie de un raportor permanent.

Raportul – care a fost adoptat în unanimitate în Comisia pentru dezvoltare – conţine multe propuneri pozitive şi ne permite să avansăm în această direcţie. Aş dori să mulţumesc tuturor raportorilor alternativi, ombudsmanului şi tuturor ONG-urilor pentru cooperarea şi asistenţa oferită şi sper că raportul nostru comun va putea fi adoptat mâine în plen.

  Mairead McGuinness (PPE). – Domnule preşedinte, regret că sunt nevoită să adaug o notă de nemulţumire faţă de raport în această etapă preliminară a dezbaterii, însă aş dori să mă refer în special la considerentul I şi la punctele 44 şi 45. Raportul cuprinde multe aspecte pe care le sprijin, însă, în opinia mea, conţinutul acelor puncte se bazează parţial pe o viziune istorică a politicii agricole şi în mod sigur nu ţine cont de situaţia reală din momentul de faţă.

Înainte de a aborda în detaliu acest aspect în timpul de care dispun, permiteţi-mi să spun că punctul 15 este extrem de important în raport şi poate că ar fi trebuit să fie abordat mai în detaliu. Acesta precizează că doar patru la sută din ajutoarele pentru dezvoltarea teritoriilor de peste mări este dedicat agriculturii. Este o cifră şocantă, pe care am menţionat-o la rândul meu într-un raport din mandatul precedent al acestui Parlament.

Consider că în acest raport există un atac, poate neintenţionat, la adresa agricultorilor europeni. Nu cred că este oportun. În mod cert nu voi susţine raportul ca urmare a acestui lucru şi regret situaţia. Îi îndemn pe colegi să analizeze cu atenţie acele puncte.

  Enrique Guerrero Salom (S&D). – (ES) Domnule preşedinte, raportul pe care îl dezbatem astăzi, prezentat de doamna Keller, pune în evidenţă o problemă esenţială pentru eficienţa politicilor de dezvoltare. Coerenţa aduce întotdeauna eficienţă; în ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, incoerenţa este echivalentă cu ineficienţa şi cu injustiţia.

Mă refer la politicile de dezvoltare, nu doar la asistenţa oficială pentru dezvoltare. Coerenţa înseamnă că toate politicile sectoriale – politica comercială, agricolă, toate acţiunile externe – trebuie să fie reunite într-o singură politică, o politică coerentă în raport cu obiectivele globale urmărite.

Numai în acest mod vom acumula sinergii şi numai astfel vom valorifica efectele benefice ale bunurilor publice globale. De aceea am sprijinit şi sprijin în continuare, în raportul doamnei Keller, solicitarea ca Parlamentul să numească un responsabil de evaluarea şi monitorizarea politicilor de dezvoltare asupra cărora se pronunţă Parlamentul.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Politicile şi acţiunile Uniunii Europene în mai multe domenii se opun în mod frecvent obiectivelor declarate ale ajutorului pentru dezvoltare. Liberalizarea şi dereglementarea comerţului mondial, susţinute şi urmărite de Uniunea Europeană, ameninţă sistemele de producţie cele mai slabe în ţările în curs de dezvoltare. Nu trebuie să ignorăm faptul că o parte importantă a resurselor destinate acestor ţări ca ajutor public pentru dezvoltare revine în cele din urmă în ţările de origine sub forma achiziţionării de bunuri şi servicii.

Nu putem ignora constrângerile semnificative impuse de uriaşa datorie externă, care a fost deja plătită de mai multe ori, anularea sa fiind astfel imperativă. Este inacceptabil ca mai multe ţări în curs de dezvoltare să fie şantajate prin condiţionarea ajutorului public de semnarea aşa-numitelor ‘Acorduri de parteneriat economic’, în pofida rezistenţei multora dintre aceste ţări şi a preocupărilor manifestate de acestea. Priorităţile Fondului european de dezvoltare nu trebuie să fie impuse, ci revizuite, luând în considerare opinia, priorităţile şi nevoile reale ale ţărilor în curs de dezvoltare.

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, Comisia şi, în special, comisarul Piebalgs pe care îl înlocuiesc, o felicită pe raportoare pentru propunerea sa de rezoluţie privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării, care este excelentă şi exhaustivă.

Comisia împărtăşeşte pe deplin opinia raportoarei privind importanţa acestei ambiţioase sarcini şi sprijină pe deplin diferitele propuneri cuprinse în rezoluţie pentru a intensifica activitatea Parlamentului European în acest domeniu. Această rezoluţie vine exact la momentul potrivit. După cum ştiţi, Comisia a propus un plan de acţiune care include 12 puncte în vederea sprijinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării este una dintre priorităţile acestui plan, care este discutat în prezent în Consiliu. Principalele sfere de preocupare care figurează în proiectele de rezoluţie ale Parlamentului coincid în mare măsură cu priorităţile specificate în programele de lucru ale Comisiei în materie de coerenţă viitoare a politicilor în favoarea dezvoltării, chiar dacă nu suntem de acord cu toate aprecierile incluse în rezoluţie.

Aceste două documente constituie o bază solidă pentru instituţiile UE pentru a înregistra progrese şi a asigura cea mai mare coerenţă posibilă a politicilor UE cu obiectivele de dezvoltare. Coerenţa politicilor nu consistă doar în consemnarea eventualului impact negativ al politicilor Uniunii asupra obiectivelor de dezvoltare. Aceasta implică şi unirea eforturilor noaste cu cele ale partenerilor pentru a găsi soluţii pozitive care să reorienteze politicile UE către obiectivele de dezvoltare.

De aceea Comisia a adoptat o abordare nouă şi îmbunătăţită a coerenţei politicilor în favoarea dezvoltării. Această abordare corelează toate politicile UE din domeniu cu cinci provocări internaţionale, fără a limita sfera de acţiune a eforturilor noastre. Aceasta asociază evaluarea politicilor cu obiective strategice concrete.

În plus, programul de lucru este bazat pe obiective şi indicatori, iar studiile de impact vor fi realizate mai des pentru a evalua coerenţa politicilor.

Aş avea o remarcă privind asistenţa publică pentru dezvoltare: poziţia Comisiei în această privinţă este foarte clară. Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să îşi respecte angajamentele în acest domeniu.

În acest scop, Comisia a propus stabilirea unui mecanism de responsabilitate în cadrul Uniunii. Această propunere este în curs de examinare de către statele membre.

În acelaşi timp, ţările în curs de dezvoltare vor primi resurse financiare publice, altele decât asistenţa publică pentru dezvoltare pentru a le ajuta, printre altele, să combată schimbările climatice. Prin urmare, va trebui să ne străduim să găsim un mod de a monitoriza acele resurse şi de a ne asigura că sunt folosite în scopuri de dezvoltare.

Pentru a spori coerenţa politicilor noastre, trebuie să ne convingem partenerii să se implice. Articolul 12 din Acordul de la Cotonou prevede un mijloc de comunicare, şi anume un forum care permite ţărilor ACP să îşi exprime preocupările privind politicile UE. Această posibilitate trebuie folosită într-un mod mai sistematic. Prin urmare, vom intensifica dialogul în materie de coerenţă a politicilor în favoarea dezvoltării în cadrul altor organisme internaţionale precum conferinţa Asia-Europa privind dezvoltarea, care este în curs de desfăşurare, precum şi reuniunea plenară la nivel înalt a ONU privind evaluarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, care va avea loc în septembrie.

Mai am un ultim comentariu: dacă examinăm diferitele domenii strategice în chestiune – comerţul, agricultura, pescuitul şi altele – nu putem să nu observăm că numai un efort comun şi de colaborare al tuturor marilor puteri economice, nu doar al Uniunii Europene, va contribui la crearea unui mediu favorabil dezvoltării. Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării trebuie să fie, atât în prezent, cât şi în viitor, o prioritate absolută la nivel european şi internaţional.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine (marţi, 18 mai 2010).

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Aş dori să abordez mai detaliat considerentul I şi punctele 44 şi 45 ale acestui raport; formularea în acest caz este extrem de nepotrivită şi nu reflectă situaţia reală. În primul rând, trebuie clarificat faptul că restituţiile la export reprezintă un instrument al Uniunii Europene de control al pieţei, acesta fiind folosit cu multă prudenţă de către Comisia Europeană şi aplicat doar în cazuri excepţionale. Aşadar, restituţiile la export, care fuseseră concepute ca o reţea de siguranţă, nu pot fi considerate ca fiind responsabile de prejudiciile importante suferite de sectorul agricol din ţările în curs de dezvoltare, după cum s-a sugerat în considerent. În plus, trebuie precizat că UE este cel mai mare importator mondial de produse agricole din ţările în curs de dezvoltare. Astfel, UE nu încetineşte dezvoltarea şi crearea unor sectoare agricole solide în ţările în curs de dezvoltare, ci dimpotrivă. Fără îndoială că UE are o mare responsabilitate în domeniul comerţului internaţional din sectorul agricol, în special faţă de ţările în curs de dezvoltare. Este un fapt incontestabil, iar Uniunea este pe deplin conştientă de acest lucru. Având în vedere aceste elemente, trebuie să protestez împotriva judecăţilor generalizate care nu au nimic de-a face cu abordarea diferenţiată şi obiectivă. Sunt împotriva considerentului I şi a punctelor 44 şi 45, precum şi a raportului în ansamblu.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Sunt în favoarea acestei rezoluţii privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării. După cum se precizează clar în Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană trebuie să ţină seama de obiectivele de cooperare pentru dezvoltare atunci când pune în aplicare politicile care pot afecta ţările în curs de dezvoltare. Pe fondul crizelor multiple care ameninţă realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, este cu atât mai important să ne asigurăm că politicile noastre de dezvoltare nu sunt subminate de acţiuni din alte domenii de politică. Deşi eradicarea sărăciei constituie principalul obiectiv al politicilor UE în favoarea dezvoltării, multe iniţiative politice subminează acest scop. Subvenţiile UE la exporturile agricole subminează grav securitatea alimentară în alte ţări, iar impactul ecologic şi social al acordurilor noastre cu ţările în curs de dezvoltare privind pescuitul încă nu a fost evaluat. Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării nu poate fi trecută cu vederea în procesele de negociere a acordurilor comerciale bilaterale şi regionale, deoarece joacă un rol esenţial pentru a ne asigura că rezultatul Rundei Doha nu aduce prejudicii dezvoltării. Banca Europeană de Investiţii, care acordă împrumuturi ţărilor în curs de dezvoltare, trebuie să se concentreze asupra investiţiilor care contribuie la eradicarea sărăciei şi trebuie să evite companiile cu sedii în paradisurile fiscale. Drepturile omului, standardele de muncă şi de mediu şi guvernanţa fiscală trebuie să stea la baza negocierilor UE cu ţările în curs de dezvoltare.

20. Sancțiunile pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier (prezentare succintă)

  Preşedinte. – Următorul punct de pe ordinea de zi este o prezentare succintă a raportului elaborat de doamna Hella Ranner, în numele Comisiei pentru transport şi turism, referitor la sancţiunile pentru încălcările grave ale normelor sociale în domeniul transportului rutier [2009/2154(INI)] (A7-0130/2010).

  Hella Ranner, raportoare. – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, mai întâi aş dori să mulţumesc tuturor membrilor comisiei pentru cooperarea lor constructivă. Acest raport tratează o temă importantă. Îi afectează pe toţi cei care călătoresc pe drumurile Europei. Se referă la respectarea duratei de conducere şi a perioadelor de repaus în transportul de bunuri, care ar trebui îmbunătăţite în mod considerabil.

Discuţiile noastre în comisie – alături de numeroasele discuţii cu participarea unei selecţii largi de părţi interesate din toate sferele, precum şi discuţii cu reprezentanţii statelor membre – au demonstrat că este imperativă îmbunătăţirea aplicării normelor privind orele de conducere şi perioadele de repaus.

De asemenea, normele privind tahografele trebuie să fie îmbunătăţite. În mai 2009, Comisia a prezentat un raport de analiză a punerii în aplicare a normelor sociale privind transportul rutier în statele membre. Trebuie spus că rezultatele au îndemnat la reflecţie. Amenda pentru aceeaşi încălcare variază în diferitele state membre între 500 şi 5 000 de euro. Ca urmare, în măsura în care este posibil – mai ales în zonele de frontieră – şoferii aleg în mod logic statele care aplică amenzi mai reduse. Această situaţie nu poate continua. Diferenţele de frecvenţă ale controalelor provoacă, de asemenea, nesiguranţă printre şoferi şi întreprinderile de transport.

Există diferenţe nu doar în ceea ce priveşte nivelul amenzilor, ci şi o mare varietate de tipuri de sancţiuni aplicabile şi în modul de clasificare a infracţiunilor individuale. Această situaţie nu poate continua, deoarece scopul unor astfel de norme nu este doar siguranţa rutieră şi protecţia lucrătorilor, ci şi concurenţa loială, iar acest lucru nu ar trebui uitat. În perioade de criză, întreprinderile sunt supuse unei presiuni din ce în ce mai mari. Se exercită presiuni asupra preţurilor. Siguranţa tuturor celor care călătoresc pe drumurile rutiere şi, desigur, cea a şoferilor direct implicaţi trebuie să fie absolut garantate.

După cum ştim cu toţii, acest lucru poate fi realizat doar dacă există un sistem penal eficient. Sancţiunile trebuie să fie clare, transparente şi, mai presus de toate, comparabile. Dacă dorim ca regulamentul privind orele de conducere şi perioadele de repaus să fie aplicat cu succes, atunci normele trebuie să fie, de asemenea, transpuse în legislaţiile statelor membre în mod corespunzător, iar acesta este cel mai important punct din raport. În orice caz, sunt necesare controale mai frecvente şi mai eficiente, precum şi informaţii privind normele, nu doar pentru şoferii din statele membre, ci şi pentru cei din ţările terţe. În mod firesc, aceştia nu sunt familiarizaţi întotdeauna cu sistemele noastre.

Prin urmare, este esenţial să se realizeze un schimb de informaţii, a cărui bază să fie în Comisie. O agenţie cu competenţe generale în transportul rutier ar putea fi responsabilă de acesta. În acest context, consider că nu este relevant ce birou se ocupă de armonizarea controalelor şi a rezultatelor. Totuşi, un lucru este clar: trebuie să existe un astfel de birou. Articolul 83 alineatul (2) din Tratatul de la Lisabona ne permite să ne pronunţăm asupra normelor din statele membre individuale şi să verificăm dacă dispoziţiile legale sunt armonizate în mod adecvat. Nu au existat întrebări în comisie – nu au existat obiecţii în această privinţă – folosirea acestei posibilităţi este în interesul nostru, în interesul siguranţei noastre.

Există un alt factor important de menţionat înainte de a încheia discursul. Dacă dorim ca şoferii să respecte perioadele de repaus, trebuie să le oferim infrastructura necesară. În multe state membre, nu există în realitate suficiente zone de parcare sigure. Este răspunderea statelor membre să remedieze acest neajuns, deoarece numai atunci normele vor avea cu adevărat efectul scontat.

Sper foarte mult că această problemă va fi în continuare abordată cu seriozitate de Comisie şi sunt convinsă că Parlamentul trebuie şi într-adevăr poate să o susţină. Raportul nu trebuie să presupună încetarea activităţii în acest sens. Poate că este doar începutul. Problema ţine de unirea reală a forţelor în vederea îmbunătăţirii controalelor şi a armonizării, şi mă aştept la un raport prezentat de Comisie anul viitor referitor la posibilele măsuri de armonizare, inclusiv cele prevăzute de noua normă din Tratatul de la Lisabona.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Domnule preşedinte, trebuie să o felicit neapărat pe raportoare pentru raportul său excelent. Este un fapt ştiut că sancţiunile, tipurile de sancţiuni şi modul de clasificare a acestora – şi doresc să subliniez acest aspect – variază foarte mult de la un stat membru la altul. Tocmai de aceea raportul pune în evidenţă acest lucru, iar raportoarea afirmă pe bună dreptate la sfârşitul raportului că este nevoie de măsuri concrete armonizare din partea Comisiei.

În Grecia, accidentele sunt numeroase şi dese, se comit multe încălcări şi, evident, dacă nu reuşim să coordonăm legislaţia la nivel european, dacă nu reuşim să armonizăm practicile şi, în ultimă instanţă, să ne asigurăm că efectuarea controalelor la nivel european este mai concretă şi mai bine coordonată, atunci, din nefericire, nu vom putea limita această problemă uriaşă.

Pentru Grecia în special, aceasta este o temă extrem de delicată şi tocmai de aceea consider că acest raport va constitui un excelent punct de pornire pentru acţiuni viitoare.

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, mai întâi aş dori să mulţumesc – atât personal, cât şi în numele colegului meu, dl Kallas, pe care îl înlocuiesc – doamnei Ranner pentru raportul prezentat referitor la un aspect deosebit de important al normelor sociale în transportul rutier.

Raportul iniţial al Comisiei sublinia diferenţele foarte importante între amenzile aplicabile în statele membre în cazul unor încălcări grave ale normelor sociale în transportul rutier. Sancţiunile variază în funcţie de tipul de încălcare, de clasificarea nivelului de gravitate şi de nivelul amenzilor. De exemplu, un şofer care depăşeşte durata maximă de conducere zilnică riscă o amendă care poate fi de zece ori mai mare în Spania decât în Grecia.

Comisia salută decizia Parlamentului de a da curs raportului elaborat de aceasta. Parlamentul subliniază cât de nesatisfăcătoare este situaţia actuală, în măsura în care şoferii şi companiile de transport ar putea crede în mod greşit că a comite o infracţiune într-un stat membru este mai puţin grav decât în altul. Evident, acest lucru ar putea prejudicia siguranţa rutieră şi concurenţa. Aşadar, raportul Parlamentului aduce o contribuţie valoroasă la eforturile Comisiei de coordonare a aplicării armonizate a normelor în vigoare.

Raportul Parlamentului sugerează, printre altele, stabilirea unor sancţiuni minime şi maxime pentru fiecare încălcare a normelor sociale şi subliniază că articolul 83 din Tratatul de la Lisabona oferă posibilitatea stabilirii unor reguli minime în materie de sancţiuni, după cum a afirmat raportoarea. Comisia va examina în curând cu cea mai mare atenţie în ce măsură şi sub ce formă pot fi folosite aceste noi dispoziţii din tratat pentru îmbunătăţirea aplicării normelor sociale în transportul rutier.

Vă sunt recunoscător pentru acest raport deosebit de constructiv şi vă pot asigura că problemele ridicate şi sugestiile formulate de Parlamentul European vor fi examinate de Comisie.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine (marţi, 18 mai 2010).

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Discuţia de astăzi ne-a determinat să conştientizăm variaţiile semnificative privind sancţiunile pentru încălcări grave ale normelor sociale în transportul rutier, aşa cum figurează acestea în legislaţiile celor 27 de state membre ale UE. Prin urmare, cred că elaborarea unei broşuri multilingve care să ofere şoferilor şi întreprinderilor de transport informaţii clare despre normele sociale în diferitele state membre este o idee deosebit de valoroasă. Broşura ar putea conţine o listă a sancţiunilor estimate care pot fi impuse unui şofer pentru încălcarea unei anumite norme. Alt punct interesant este folosirea tehnologiei RDS-TMC în loc de GPS pentru ca şoferii să fie informaţi în timp real cu privire la sancţiunile în vigoare în ţara în care se află aceştia la momentul respectiv.

21. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: consultaţi procesul-verbal

22. Ridicarea şedinţei:

(Şedinţa s-a încheiat la ora 21.40)