Stenograma dezbaterilor

Marţi, 18 mai 2010 - Strasbourg

5. Buget rectificativ 1/2010: Secţiunea I - Parlamentul - Estimarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar 2011 - Secţiunea I - Parlamentul (dezbatere)

  Preşedinta. – Următorul punct este dezbaterea comună privind:

- raportul dlui Maňka, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la proiectul de buget rectificativ nr. 1/2010 al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2010, secţiunea I – Parlamentul European [2010/2045(BUD)] (A7-0158/2010), şi

- raportul dnei Trüpel, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la estimarea bugetului de venituri şi cheltuieli al Parlamentului European pentru exerciţiul financiar 2011 [2010/2005(BUD)] (A7-0134/2010).

  Vladimír Maňka, raportor. – (SK) Datorită intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, multe proceduri sunt acum mai directe şi mai transparente. Prerogativele sunt definite mai clar. Parlamentul European deţine acum puteri sporite, iar Uniunea Europeană şi-a întărit poziţia atât pe plan intern, cât şi extern. Pentru prima dată în istoria democraţiei, cetăţenii mai multor state au dreptul de a influenţa evenimentele, la nivel supranaţional.

Având în vedere dimensiunea şi diversitatea existentă în Europa, trebuie să ne asigurăm că toţi cetăţenii, inclusiv cei care nu sunt foarte bogaţi şi nu fac parte din organizaţii extinse, pot apela la toate mijloacele democratice. Utilizarea acestor mijloace democratice nu trebuie să depindă de posesia unor resurse financiare considerabile.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona are un impact financiar special asupra unor instituţii europene. În cadrul procedurii bugetare pentru 2010 s-a decis folosirea în mod preferenţial a unei rezerve disponibile din rubrica 5 pentru finanţarea costurilor suplimentare care rezultă direct din intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Prin urmare, astăzi, după adoptarea bugetului original pe 2010, abordăm aceste cheltuieli suplimentare printr-un buget rectificativ. După prezentarea cererilor pentru resurse suplimentare, am depus toate eforturile pentru a identifica rezerve şi distribui resursele existente cât mai mult posibil.

Tratatul de la Lisabona are un efect direct sau indirect asupra tuturor serviciilor Parlamentului European.

Bugetul rectificativ al Parlamentului European, pe care îl dezbatem astăzi, va asigura resursele financiare şi umane suplimentare care îi vor permite Parlamentului să îşi îndeplinească rolul în cadrul procedurii de codecizie, pe picior de egalitate cu Consiliul.

Impactul financiar net al bugetului rectificativ al Parlamentului European va fi mai mic decât cererea iniţială pentru resurse financiare. În cadrul procedurilor de conciliere cu Preşedinţia Parlamentului European am reuşit să găsim 4 milioane de euro. De asemenea, a existat şi o reducere suplimentară a cererii de resurse din cauza timpului, deoarece bugetul a fost aprobat cu o lună mai târziu decât estimasem iniţial.

Majoritatea companiilor şi instituţiilor, şi nu doar din Europa, ci din întreaga lume, profită de criza economică mondială pentru a-şi îmbunătăţi eficienţa şi competitivitatea. Aceasta este o provocare pentru noi, Parlamentul European, la fel cum este şi pentru alte instituţii europene.

Secretarul General al Parlamentului European dispune acum de economii şi de o sporire a eficienţei, valabile nu doar pentru anul acesta. Auditul funcţional detaliat, desfăşurat în cadrul Direcţiei Generale Infrastructură şi Logistică (DG INLO), precum şi în cadrul serviciului de securitate, asupra căruia am convenit atunci când s-a aprobat bugetul în luna decembrie, poate duce la economii semnificative şi de durată, valabile şi pentru viitoarele perioade bugetare.

  Helga Trüpel, raportoare. – (DE) Doamnă preşedinte, doamnelor şi domnilor, bugetul Parlamentului pe 2011 este primul buget adevărat al acestei camere de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Aceasta înseamnă că Parlamentul deţine mai multe competenţe, că avem mai multe sarcini, o mai mare responsabilitate, mai multe prerogative legislative – cu alte cuvinte, avem nevoie de o capacitate de lucru sporită, ceea ce înseamnă că avem nevoie de un buget mai mare.

În acelaşi timp – lucru pe care eu îl consider foarte important – trebuie să avem în vedere faptul că suntem în plină criză economică şi financiară, dar că ne confruntăm şi cu o criză legată de stabilitatea monedei euro. În Germania, din 2011 vor începe să se aplice reduceri ale datoriilor, reduceri considerabile sunt necesare şi în Grecia şi în toate bugetele publice extrem de îndatorate. Prin urmare, trebuie să abordăm într-un mod foarte responsabil această creştere a bugetului Parlamentului în această perioadă economică dificilă. În calitate de raportoare pentru bugetul pe 2011, voi prezenta poziţia majorităţii, în ciuda faptului că o voi menţiona şi pe a mea, care este, de altfel, poziţia verzilor.

Alocarea făcută către bugetul Parlamentului, de 20 la sută din bugetul administrativ, este o limită maximală stabilită între instituţii în 1988. Majoritatea celor din Comisia pentru bugete consideră totuşi că nu putem păstra acelaşi procent şi în 2011, deoarece realitatea s-a schimbat. A avut loc o extindere, avem mai multe competenţe şi mai multe atribuţii şi, prin urmare, procentul de 20 % nu trebuie văzut neapărat ca unul fix. Cu toate acestea, este clar că ne propunem să rămânem la o valoare apropiată de 20 %, din motive de autodisciplină şi responsabilitate.

Biroul a propus procentul de 20,46 % – cu alte cuvinte, 39 de milioane de euro peste suma alocată pentru 2010. După o serie de dezbateri – şi ţinând cont şi de conflictul de obiective – s-a decis că vom cheltui doar 20,32 % – adică cu 20 de milioane de euro mai mult. Toată lumea este de acord că avem nevoie de mai mult personal pentru extindere, mai mult personal pentru bibliotecă, IT şi studii şi că protecţia mediului trebuie să capete o prioritate clară în Parlament şi ar fi foarte bine dacă în Strasbourg ar exista mai multe biciclete, pentru ca serviciile de transport să fie folosite mai puţin.

Şi totuşi, unde este controversa? Controversa este legată de întrebarea dacă sumele de bani în 2011 ar trebui să fie mai mari pentru asistenţi – cu 1 500 de euro. Repet că aceştia sunt bani pentru asistenţi, şi nu pentru deputaţii în Parlamentul European. Totalul s-ar ridica la 13,2 milioane de euro. Majoritatea celor din comisie au votat plasarea acestor majorări acordate asistenţilor la rezerve, pe motiv că acestea ar trebui evaluate mai bine şi decise mai târziu pe parcursul anului.

Doresc să prezint poziţia grupului verzilor în legătură cu acest subiect, şi anume că trebuie să fim sensibili la problema generală a datoriilor şi, prin urmare, grupul meu consideră că această creştere de 1 500 de euro ar trebui amânată pentru anul viitor. În acest moment nu trebuie schimbat statutul deputaţilor în Parlament, ci, în schimb, ar trebui să ne angajăm la un număr mai mic de zboruri pe distanţe scurte, pentru a pune cu adevărat în aplicare protecţia mediului în Parlament şi în comportamentul nostru – subiect pentru care facem în mod repetat apel la nivel politic. De aceea, este foarte îmbucurător faptul că am reuşit să îmbunătăţim datele privind protecţia mediului, un exemplu fiind reducerea cu 12,9 % a emisiilor de CO2 în 2008. Am redus consumul energetic cu 0,8 %. Ne dorim să vedem o foaie de parcurs pentru transportul public local, cu alte cuvinte dorim să dovedim că suntem responsabili, atât din punct de vedere financiar, cât şi din cel al politicii de mediu.

  José Manuel Fernandes, în numele Grupului PPE. – (PT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) militează pentru stringenţă, transparenţă şi sustenabilitate bugetară. Prin urmare, salutăm activitatea administraţiei, care a specificat cheltuielile fixe şi variabile, precum şi faptul că a fost prezentată o politică pe termen mediu privind strategia imobiliară. Cu toate acestea, considerăm că aceste documente pot fi îmbunătăţite pe viitor şi vă reamintim că noi milităm pentru o strategie imobiliară pe termen lung.

Suntem ambiţioşi în ceea ce priveşte stringenţa bugetară, şi ne dorim să ne îndreptăm către un buget cu bază zero, în care pentru fiecare articol de cheltuială să existe documente justificative. În acelaşi sens, propunem realizarea unei analize cost-beneficiu a cheltuielilor variabile. Noi considerăm că sunt posibile anumite economii şi, prin urmare, susţinem – de fapt chiar noi sugerăm acest lucru – reducerea anumitor posturi bugetare.

Principalul obiectiv al Parlamentului îi reprezintă excelenţa în procesul de legiferare. Ştim cu toţii că lipsa unei legislaţii corespunzătoare, sau existenţa uneia incorecte, duce la costuri mari; costuri care, până la urmă, sunt mereu suportate de publicul european. Pentru a atinge acest ţel, de excelenţă în procesul de legiferare, în contextul noilor atribuţii apărute odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, susţinem posibilitatea de a recruta noi resurse umane; ne dorim ca acestea să îndeplinească un standard ridicat; de fapt, cerem acest lucru.

Doresc, de asemenea, să vă reamintesc că vom avem 18 colegi noi, care trebuie să aibă şi ei posibilitatea de a-şi exercita mandatul în mod corespunzător. Trecem printr-o perioadă foarte dificilă, iar instituţiile europene joacă un rol esenţial; este unul crucial, în care nu trebuie să eşueze, şi, prin urmare, trebuie să aibă la dispoziţie mijloace suficiente.

Ştim foarte bine că aspectele legate de buget pot fi întotdeauna înconjurate de doze puternice de populism şi demagogie, dar respingem acest lucru. Există voci care susţin că indemnizaţiile acordate deputaţilor în Parlamentul European cresc, ceea ce nu este adevărat. Urmărim însă ca Parlamentul să aibă suficiente indemnizaţii care să îi garanteze demnitatea pentru care milităm şi faptul că va atinge obiectivul pe care îl aşteaptă şi care, de fapt, ne este cerut de cetăţenii europeni: excelenţă în legiferare.

  Derek Vaughan, în numele Grupului S&D. – Doamnă preşedintă, apar mereu controverse atunci când discutăm despre propriul nostru buget şi am văzut acest lucru în discuţiile asupra bugetului rectificativ şi în cele pentru bugetul nostru pe 2011. Cu toate acestea, sunt foarte mulţumit, deoarece cele mai multe aspecte legate de 2011 au fost deja rezolvate în cadrul Comisiei pentru bugete. Într-adevăr, cred că în momentul de faţă mai există foarte puţine divergenţe, poate trei sau patru, între Comisia pentru bugete şi Birou. Şi una dintre acestea este, desigur, pragul de 20 %. O alta este legată de rezerva imobiliară, o alta de posturile care au fost trecute în rezervă şi o ultima se referă la cea de-a doua tranşă de 1 500 de euro pentru fiecare deputat în Parlamentul European pentru indemnizaţiile asistenţilor.

Aceste două tranşe de câte 1 500 de euro pentru fiecare deputat în Parlamentul European sunt însoţite de controverse şi ar fi dificile în orice moment, cu atât mai mult într-o perioadă cu multe probleme economice. Şi asta în contextul în care recunoaştem cu toţii faptul că Tratatul de la Lisabona ne-a acordat mai multe responsabilităţi. Tocmai de aceea s-a ajuns la un compromis – plasarea celei de-a doua tranşe de 1 500 de euro la rezerve, unde va rămâne până ce vor fi calculate costurile totale ale acestei propuneri.

Cred că un alt subiect controversat pentru noi îl reprezintă indemnizaţiile acordate funcţionarilor. Compromisul la care s-a ajuns aici este acela de a reduce suma alocată pentru aceştia de la 1,2 milioane de euro la 400 000 de euro şi, desigur, atunci când se fac cereri de rambursare a cheltuielilor, acestea trebuie însoţite de documente justificative. Cred că acesta este un principiu important, pe care ar trebui să îl sprijinim cu toţii. Colegii noştri vor decide ei înşişi dacă aceste două compromisuri sunt acceptabile sau nu. Cred că majoritatea celor din Grupul S&D vor găsi acceptabile aceste compromisuri.

Cu toate acestea, din discuţiile legate de bugetul pe 2011, a reieşit foarte clar un lucru, şi anume că dacă pe viitor vom finanţa responsabilităţile suplimentare acordate de Tratatul de la Lisabona, trebuie să facem economii semnificative în alte părţi. În bugetul pe 2011 s-au făcut câteva încercări de a economisi. Într-adevăr, majorarea generală a fost redusă de la 6,5 % la aproximativ 5,8 %. Salut acest lucru, însă consider că pe viitor va trebui să facem mult mai mult.

Sper ca, pe viitor, Biroul să vină cu recomandări şi propuneri nu doar referitoare la cheltuieli, ci şi legate de modul în care putem economisi eficient. Sper ca aceste economii să implice o schimbare a modalităţii de lucru şi să nu fie doar simple reduceri.

Dacă, pe viitor, Biroul va veni cu propuneri eficiente pentru a face economii – şi sper că o va face – consider că este important ca acestea să fie discutate cu deputaţii în Parlamentul European încă din faza iniţială. Astfel, Parlamentul va putea să îşi elaboreze bugetul, dar şi să ne conturăm priorităţile şi să identificăm noi înşine modalităţi de economisire; între timp, însă, trebuie să ne asigurăm că bugetul nostru pe 2011 este acceptabil pentru deputaţi, pentru Parlament şi, desigur, pentru cetăţeni.

  Carl Haglund, în numele Grupului ALDE. – (SV) Doamnă preşedintă, am avut o dezbatere interesantă legată de bugetul Parlamentului pentru anul în curs şi pentru anul viitor.

Doresc să încep prin a-i mulţumi în mod special dnei Trüpel pentru activitatea excelentă pe care a desfăşurat-o pentru elaborarea bugetului pe anul viitor. Acesta este, probabil, mult mai echilibrat decât s-a urmărit la început.

Tratatul de la Lisabona aduce cu sine mai multe responsabilităţi pentru Parlamentul European şi, în acest context, este logic ca Parlamentul să se aştepte la o creştere a cheltuielilor, pentru că şi volumul activităţilor noastre va spori.

În acelaşi timp, este pur şi simplu surprinzător că am fost complet incapabili să ne reorganizăm propriile activităţi pentru a face faţă noilor cerinţe. Aceste este un aspect care trebuie îmbunătăţit.

Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa a criticat majorarea plafonului de cheltuieli propusă iniţial de Birou, care, după cum s-a spus deja, a fost redus parţial acum. Cu toate acestea, doresc să menţionez că Grupul ALDE nu acceptă şi nu va vota în favoarea creşterii cu încă 1 500 de euro pe lună a indemnizaţiilor acordate deputaţilor în Parlamentul European, pentru ca aceştia să angajeze alţi asistenţi. De asemenea, nu suntem de acord cu ideea ca şefii comisiilor să primească o indemnizaţie de reprezentare.

Este clar că principalele două grupuri politice au ajuns la o poziţie comună în această privinţă, însă noi, cei din Grupul ALDE, ne vom lupta în Parlament pentru punctul nostru de vedere. Este important să arătăm că Parlamentul European este într-adevăr interesat de nivelul cheltuielilor pe care le generează. Nu reuşesc să înţeleg raţionamentul prezentat anterior aici, conform căruia acest aspect nu este legat de creşterea cheltuielilor, ci de capacitatea de a ne îndeplini sarcinile în mod corespunzător. Dar nu despre asta este vorba aici. În cele din urmă, este vorba doar de majorarea costurilor.

Mergând pe acelaşi fir logic, trebuie reamintit faptul că, cu cât este mai mare numărul asistenţilor angajaţi la Parlament, cu atât mai semnificative vor fi cerinţele privind clădirile, lucru care, pe termen lung, va deveni foarte scump. Noi, cei din Grupul ALDE, criticăm vehement o parte din aceste propuneri şi vom vota în mod corespunzător atunci când se va vota în Parlament.

  Helga Trüpel, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Doamnă preşedintă, aş dori să încep prin a menţiona încă o dată cuvântul magic, „echilibru”, pe care tocmai l-a pronunţat dl Haglund. Eu consider că, în aceste momente, când discutăm despre bugetul pe 2011, ar trebui să pornim de la întrebarea „ Cum putem asigura un echilibru adecvat şi responsabil?”

Dl Fernandes a menţionat populismul atunci când s-a referit la ideea Parlamentului de a fi foarte responsabil şi autodisciplinat cu privire la bugetul pe 2011. Nu sunt deloc de acord cu dânsul aici. Nu cred că dăm dovadă de populism dacă ajungem cu toţii la concluzia că, având în vedere numeroasele reduceri pe care le impunem anumitor state, şi noi, cei din Parlament, trebuie să vedem cum putem acţiona dând dovadă de autodisciplină. Dimpotrivă, consider că tocmai aceasta este responsabilitatea politică a Parlamentului European în contextul actual. Având în vedere reducerile pe care le cerem Greciei şi bugetelor publice în general, trebuie să avem curajul, pe de o partea, să legitimăm majorările necesare pentru a ne îndeplini atribuţiile în mod responsabil, însă, în acelaşi timp, să impunem o limită şi să spunem: în contextul actual, cerem şi o anumită delimitare, deoarece aceasta face parte pur şi simplu din peisajul politic. Acest aspect trebuie subliniat conform maximei „Am înţeles!”. Aceste lucruri sunt importante din punct de vedere politic şi, prin urmare, fac apel încă o dată la toate grupurile să reflecteze la mesajul pe care ne dorim să îl transmitem publicului odată cu bugetul pe 2011.

  Lajos Bokros, în numele Grupului ECR. – Doamnă preşedintă, în România salariile funcţionarilor publici vor fi reduse cu 25 %, în Spania angajaţii sectorului public vor pierde între 5 % şi 15 % din salariu, iar în Portugalia – ca să nu mai vorbim de Grecia – guvernele fac eforturi imense pentru a face economii cu resursele umane. În Marea Britanie, noul guvern a menţionat deja că anul acesta este nevoie de un pachet major de economii financiare.

Există cineva în Parlament care consideră că acum este momentul ca Parlamentul European să cheltuiască mai mult, indiferent pe ce – să majoreze cheltuielile, să aibă mai mulţi angajaţi pentru grupuri, bibliotecă, comisii, personal IT şi o indemnizaţie suplimentară de 1 500 de euro pentru asistenţi? Dezbatem acordarea celei de-a doua tranşe din cei 1 500 de euro; eu afirm că nici prima nu era deloc necesară. Nu ar trebui să discutăm despre amânarea celei de-a doua; ambele ar trebui eliminate, pentru că acum nu este momentul pentru ele. Suntem cu toţii conştienţi de competenţele sporite, însă mai multe competenţe nu înseamnă neapărat cheltuieli mai mari. Este necesară o cheltuire mai eficientă, mai multă răspundere şi mai multă responsabilitate.

Sunt total de acord cu dna Trüpel, care a spus că există moduri de a face economii suplimentare. Nu avem nevoie de un parc auto aici, în Strasbourg. Există transport public gratuit. Eu merg zilnic cu tramvaiul. Şi, pentru a face economie, în loc de bilete la clasa business, putem folosi bilete la clasa economy. Eu, unul, din principiu, nu am luat niciodată bilet la clasa business atunci când am venit aici din Budapesta. Una peste alta, deşi discuţia dintre Birou şi Comisia pentru bugete a fost una foarte folositoare din acest punct de vedere, cred că există foarte multe posibilităţi de a face, în continuare, economii.

  Marta Andreasen, în numele Grupului EFD. – Doamnă preşedintă, încă o dată sunt şocată să văd cum deputaţii în Parlamentul European continuă să ceară majorarea bugetului, în timp ce oamenii din statele membre se luptă să supravieţuiască acestei crize. Însă astăzi mă voi referi la etica Parlamentului.

În momentul de faţă, este oare acceptabil ca instituţiile europene, deşi solicită mai multe prerogative pentru a controla bugetele naţionale, să îşi dorească mărirea propriilor lor bugete administrative? Este oare acceptabil ca instituţiile UE să meargă la Curtea de Justiţie, trecând peste decizia Consiliului, pentru ca aceasta să modereze creşterile salariale pentru funcţionarii UE? Poate fi acceptabil din punct de vedere etic ca Parlamentul să se grăbească cu aprobarea conturilor Consiliului pe 2008 în schimbul aprobării de către acesta din urmă a măririi bugetului Parlamentului?

Permiteţi-mi să mă explic: Comisia pentru control bugetar a votat în unanimitate împotriva aprobării conturilor pe 2008 ale Consiliului, din cauza lipsei de transparenţă. Ca o coincidenţă, nici Consiliul nu a aprobat majorările bugetare pentru Parlament. Cred că săptămâna aceasta Parlamentul va vota în favoarea aprobării conturilor Consiliului şi, la puţin timp după aceea, Consiliul va aproba bugetul suplimentar al Parlamentului. Aceste voturi, doamnelor şi domnilor europeni, pentru bugetul Parlamentului şi pentru descărcarea de gestiune a Consiliului, sunt reprezentative pentru etica instituţiilor care îşi propun să ne conducă.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, Tratatul de la Lisabona a adus cu sine o serie de schimbări, care vizează sau care se referă în mod specific la importanţa Parlamentului European. Am menţionat deja că votul meu favorabil pentru modificarea bugetului Parlamentului este condiţionat. Desigur, Parlamentul European ar trebui să aspire către excelenţă în legiferare. Desigur, întărirea rolului Parlamentului implică mai multe obligaţii, mai multe responsabilităţi şi mai multă muncă. Acestea fiind spuse, în momente de criză ca cele pe care le traversăm acum – cea mai severă criză economică din ultimii 60 de ani – doresc să subliniez faptul că şi noi, în calitate de deputaţi în Parlamentul European, şi de fapt noi în mod special ar trebui să fim mai atenţi cu banii care ne-au fost încredinţaţi. Parlamentul European şi Consiliul ar trebui să coopereze şi trebuie să o facă într-o mai mare măsură, însă pentru aceasta este nevoie de voinţa de a acţiona ca parteneri.

  Ivailo Kalfin (S&D). – (BG) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi să încep prin a-i felicita pe raportori, dna Trüpel şi dl Maňka, pentru eforturile deosebite pe care le-au întreprins în pregătirea deciziilor pe care le discutăm astăzi. Trebuie să recunoaştem că aceasta nu a fost deloc o sarcină uşoară, după cum se vede de altfel şi din dezbaterea de astăzi.

Pe de o parte, trebuie să fim etaloane ale cumpătării şi eficienţei atunci când vine vorba de a cheltui banii contribuabililor europeni. Pe de altă parte, însă, trebuie să îi oferim Parlamentului posibilitatea de a-şi îndeplini toate obligaţiile şi responsabilităţile care i-au fost încredinţate de aceiaşi contribuabili europeni prin Tratatul de la Lisabona.

Adevărul este că cele mai multe schimbări şi sarcini impuse de noul tratat privind Uniunea Europeană se referă la instituţia noastră. Unul dintre subiectele cele mai serioase, care a generat numeroase dezbateri, se referă la modul în care Parlamentul European ţine cont de situaţia economică dificilă din Europa, asumându-şi o poziţie de conducere în limitarea cheltuielilor şi sporirea eficienţei sale.

Deciziile parlamentare pe care le discutăm astăzi sunt relevante pentru situaţia economică. O majorare minimă de 5,5 % a cheltuielilor ne va permite să creştem personalul din Parlamentul European cu 18 persoane noi. Avem nevoie ca administraţia să ofere asistenţă specializată pentru domenii care s-au extins şi în care deciziile Parlamentului European sunt cruciale.

Le oferim deputaţilor în Parlamentul European posibilitatea de a avea un contact mai bun cu alegătorii, de a urma instruiri specializate în mai multe domenii şi de a se achita de noile îndatoriri care le-au fost conferite de Tratatul de la Lisabona. Suntem etaloane ale cumpătării deoarece desfăşurăm toate aceste noi funcţii cu o majorare a costurilor de doar 0,28 % faţă de acordul încheiat acum mulţi ani, astfel încât cheltuielile Parlamentului European nu depăşesc 20 % din cheltuielile administrative din bugetul european.

În acelaşi timp, trebuie subliniat foarte clar faptul că vechiul acord trebuie renegociat pe viitor, pentru a reflecta într-o mai mare măsură modificările survenite în funcţiile instituţiilor şi, în special, rolul crescut şi, deci, aşteptările mai mari din partea Parlamentului European.

Dragi colegi, încă mai avem resurse disponibile. Pe viitor, va trebui să ne sporim eforturile de a creşte eficienţa Parlamentului, bazându-ne, de exemplu, nu pe clădiri, ci pe tehnologiile noi, dând un exemplu din punctul de vedere al standardelor instituţionale şi de mediu, analizând atent impactul pe care îl va avea fiecare cheltuială şi nepermiţând ca bugetul să crească în mod automat, aşa cum se întâmplă de obicei în toate birocraţiile. Nu trebuie să uităm că dăm socoteală pentru fiecare acţiune întreprinsă, în faţa alegătorilor noştri, care trec acum prin momente dificile.

  Alexander Alvaro (ALDE). – (DE) Doamnă preşedintă, mai ales în momente de criză, politicienii trebuie să aibă capacitatea de a separa partea raţională de cea emoţională, cu precădere atunci când este vorba de aspecte bugetare şi de bani. Am sentimentul că Tratatul de la Lisabona şi aspectele bugetare asociate acestuia seamănă puţin cu prognoza meteo – niciodată nu ştii sigur cum vor arăta lucrurile dimineaţă. Prognoza anunţă ploaie, aşa că îţi iei umbrela cu tine, dar până la urmă, chiar dacă picură puţin, nu este vorba de ploaie.

La fel este şi cu Tratatul de la Lisabona: nu ştim cum va schimba acesta volumul de muncă al Parlamentului. Nu pot să nu mă întreb cum au putut membrii comisiilor şi prezidiilor să muncească în trecut în aşa fel încât să nu existe schimbări de pe urma Tratatului de la Lisabona.

Discuţia privind creşterea de 1 500 de euro acordată ca indemnizaţie pentru secretari este una simbolică pentru întrebarea dacă putem să ne reducem structurile, să facem economii şi să creştem eficienţa propriilor noastre procese de lucru. Dacă am ţine cont de aceste trei aspecte, rezultatele ar fi cu mult mai bune decât discuţiile interminabile despre finanţare. Până la urmă, abia la anul vom vedea impactul pe care Tratatul de la Lisabona l-a avut asupra muncii noastre.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Este clar că Parlamentul European, căruia îi revin mai multe responsabilităţi şi un rol mai important odată cu ratificarea Tratatului de la Lisabona, trebuie, în mod firesc, să dispună de mai multe resurse financiare pentru a-şi putea îndeplini rolul. Antevorbitorul meu avea dreptate. Nu ştim practic cu cât va spori rolul nostru cu adevărat, însă ştim că va creşte. Din acest punct de vedere, cum era şi normal, şi aşteptările alegătorilor şi contribuabililor sunt mai mari. Acesta este unul din motivele pentru care cererea de suplimentare a finanţării, de exemplu pentru asistenţii deputaţilor, este clar justificată, atât din punct de vedere financiar, cât şi politic.

Ştim că în momentul de faţă Grecia şi, în general, ţările din Europa de Est se confruntă cu o mare criză, care, desigur, este şi o problemă de natură politică, însă atunci când reducem cheltuielile nu trebuie să amputăm şi anumite funcţii ale Parlamentului European. Sunt profund convins că bugetul Parlamentului European ar trebui să crească semnificativ.

  Daniël van der Stoep (NI). – (NL) Doamnă preşedintă, proiectul de buget al Parlamentului pe 2011 este de 1,7 miliarde de euro. Aceasta înseamnă 2,3 milioane de euro pentru fiecare deputat în Parlamentul European pe an, 200 000 de euro pe lună şi ameţitoarea sumă de 6 400 de euro pe zi; şi Parlamentul are în total 736 de deputaţi.

Doamnă preşedintă, 6 400 de euro este o sumă enormă. Mă pot gândi la o mie de moduri mai bune în care am putea cheltui banii decât pe această prostie. Ce este însă mai important este faptul că şi cetăţenii ar trebui să poată să ia astfel de decizii. Haideţi să închidem tot ce avem în Bruxelles, Luxembourg şi, în primul rând, Strasbourg, încă de azi. Pur şi simplu, haideţi să îi dăm pe toţi afară din clădiri, să încuiem uşile, să aruncăm cheile şi să restituim aceste 1,7 miliarde de euro cetăţenilor, care i-au câştigat cu sânge, sudoare şi lacrimi.

Fiecare deputat în Parlamentul European ar trebui să se trezească şi să se culce cu gândul că, pentru el, contribuabilii vor plăti, sau au plătit, 6 400 de euro pentru acea zi. Şi fiecare deputat ar trebui să înţeleagă că are obligaţia de a reduce zilnic această sumă, pentru că tot ce cheltuim aici pe lucruri inutile reprezintă bani de la contribuabili, pe care aceştia i-au câştigat trudind din greu.

Iată ce ar trebui să se întâmple, dar nu se întâmplă. Pentru acest Parlament, mai mult înseamnă întotdeauna mai bine. Prin strângeri de mână, prin cunoştinţele pe care fiecare le are şi prin acorduri dubioase încheiate pe ascuns, zeci de milioane sunt adăugate la buget. Elita decide, iar publicul plăteşte. Toţi ar trebui să se gândească la acest lucru noaptea, înainte de a adormi, şi vă îndemn pe fiecare să o faceţi în seara aceasta: să vă puneţi întrebarea: „am costat 6 400 de euro?”. Dacă nu o faceţi, ar trebui să vă fie ruşine, pentru că nu valoraţi nimic ca deputaţi în Parlamentul European.

  Ingeborg Gräßle (PPE). – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş vrea să-i spun dlui van der Stoep că îmi merit banii şi îmi susţin punctul de vedere. Dacă dvs. nu îi meritaţi, atunci vă înţeleg. Tot ce pot spune este că nu ne facem niciun favor dacă în Parlament ne creăm nişte condiţii de lucru care până la urmă vor face munca imposibilă. Eu susţin ideea creşterii indemnizaţiilor pentru secretari – într-adevăr, pentru ambele niveluri – şi consider că acest lucru este extrem de justificabil.

Oricine lucrează în acest Parlament are nevoie de personal. Cei care nu doresc să muncească nu ar trebui să îi împiedice pe cei care doresc şi care au de muncă de la a o face. Nimeni nu va fi forţat să se folosească de aceste majorări ale indemnizaţiilor – puteţi să vă folosiţi de ea, nu este obligatoriu să o faceţi. Dacă deputaţii nu folosesc indemnizaţia, cu atât mai bine pentru contribuabili, care îşi vor primi apoi banii înapoi. Eu una pot să vorbesc doar pentru mine atunci când afirm că îmi merit banii, lucru valabil şi pentru personalul meu. Totuşi, trebuie să analizăm activităţile desfăşurate în trecut pe baza surplusului din buget. Trebuie să vedem dacă ne mai dorim şi dacă putem să le continuăm. Mă gândesc aici, în primul rând, la serviciul TV prin internet. Cred că trebuie să luăm măsuri, că nu putem lăsa lucrurile aşa cum sunt.

În plus, împreună cu Biroul am făcut mai multe reforme, şi ar trebui să permitem ca acestea să fie puse în aplicare. Comisia pentru control bugetar va face tot ce îi stă în putinţă pentru a evidenţia lucrurile care nu merg.

  Geoffrey Van Orden (ECR). – Doamnă preşedintă, în întreaga Europă guvernele şi instituţiile publice se confruntă cu nevoia de a face reduceri, însă acest Parlament continuă să trăiască într-o lume de basm. Aud cuvinte frumoase făcând referire la nevoia de a face economii şi la eficienţă, însă bugetul pe 2011, de peste 1,7 miliarde de euro, reprezintă o creştere de cel puţin 6 %. Lucru total inacceptabil. Ar trebui să discutăm despre economii semnificative, nu creşteri. Şi există multe moduri în care se pot realiza acestea.

Pentru început, ar trebui să renunţăm la cheltuielile care nu sunt necesare. Parlamentul ar trebui să îi ceară Consiliului să pună capăt acestui circ care se desfăşoară la Strasbourg şi astfel să economisească anual peste 200 de milioane de euro. Alte 50 de milioane de euro ar putea fi economisite dacă am închide birourile Parlamentului European din fiecare stat membru. Trebuie să eficientizăm birocraţia: numărul funcţionarilor angajaţi la Parlament a crescut în trei ani cu 14 %, ajungând la 6 000. În vremuri grele, orice altă organizaţie ar aborda noile priorităţi făcând economii în alte părţi. Se pare că trăim într-o lume diferită. Trebuie să facem paşii necesari care să ducă la schimbări şi reduceri reale în bugetul Parlamentului.

  Bart Staes (Verts/ALE). – (NL) Doresc să revin la ideea de a adăuga de două ori câte 1 500 de euro lunar pentru indemnizaţiile pentru asistenţa de secretariat. Este adevărat că Tratatul de la Lisabona ne conferă multe sarcini suplimentare şi în niciun caz nu mă opun ideii de a avea mai mult personal pentru acele comisii parlamentare cărora le-au fost atribuite sarcini suplimentare, cum ar fi Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

Şi nici nu mă voi opune ideii de a avea mai mult personal în cadrul grupurilor pentru a sprijini mai bine sarcinile acestora, însă haideţi să fim cinstiţi, doamnelor şi domnilor: este o nebunie şi mai este şi incorect să îi dăm fiecărui deputat în Parlamentul European 1 500 de euro în plus anul acesta şi încă 1 500 de euro anul viitor.

Eu însumi lucrez în cadrul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară de 10 ani. În cadrul procedurii de codecizie sau al celei legislative ordinare, acestei comisii îi revin foarte multe sarcini. M-am descurcat întotdeauna cu trei asistenţi şi consider că şi deputaţii care lucrează în prezent sau care vor lucra în Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, şi în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne se pot descurca cu trei asistenţi. Doamnă Gräßle, sugestia dumneavoastră – că ar trebui să primească un număr mai mare de angajaţi cei care doresc să muncească, dar nu şi cei care nu doresc să o facă – este populism la cel mai înalt nivel.

  Vladimír Maňka, raportor. – (SK) Doresc să le mulţumesc tuturor celor care şi-au exprimat punctul de vedere. Mă bucură să văd că toţi doriţi să vă desfăşuraţi activitatea legislativă cât mai bine posibil şi să folosiţi resursele cât mai bine. Fiecare dintre noi are o opinie în legătură cu ce şi cum poate fi îmbunătăţit. Dezbaterea de astăzi este o dovadă clară. Doresc să îi spun dlui Bokros că se pot face economii prin metode obiective. Această metodă a fost blocată anul trecut de membrii grupului dvs. politic, printre alţii.

Din ianuarie sunt şeful unei autorităţi regionale din ţara mea. După ce am preluat funcţia, primul pas l-a reprezentat realizarea unui studiu extern, independent, al tuturor proceselor desfăşurate în instituţia mea. Acest audit va elimina suprapunerile şi va reduce cheltuielile administrative cu peste 15 %. Dacă vrem să analizăm capacităţile de rezervă şi să reorganizăm cât mai bine resursele existente, cea mai bună soluţie este un studiu extern, independent.

Cei care au avut curajul să facă acest pas au reuşit să asigure o utilizare optimă a resurselor şi au redus cheltuielile administrative semnificativ. În zilele următoare vom dezbate şi vota asupra bugetului rectificativ pentru 2010 al Comitetului Economic şi Social European şi al Comitetului Regiunilor.

Aceste instituţii îşi extind în mod clar activităţile, având mai multe prerogative şi un volum de lucru mai mare. Doresc, de asemenea, să solicit Consiliului să finalizăm aceste bugete cât mai repede posibil, astfel încât ambele instituţii să îşi poată îndeplini responsabilităţile într-un mod responsabil şi eficient, în domeniile nou extinse sau introduse de Tratatul de la Lisabona.

  Helga Trüpel, raportoare. – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aţi auzit cu toţii cât de controversată este dezbaterea referitoare la bugetul pe 2011. Şi nici nu este de mirare, având în vedere că se referă la creşteri şi reduceri reale, dar şi la aspecte simbolice – ca întotdeauna în politică.

În calitate de raportoare, aş dori să se consemneze următoarele. Aţi văzut întregul spectru de păreri de aici, de la dna Gräßle din partea Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat), care este foarte hotărâtă să favorizeze aceste majorări – inclusiv cei 1 500 de euro – pentru a-şi proteja capacitatea de lucru, până la alţi membri, care au spus „Nu avem nevoie de asta” sau „Trebuie să evaluăm mult mai precis cum pot fi justificate creşterile şi să ne oferim nouă înşine o privire de ansamblu, inclusiv asupra tuturor comisiilor şi a zonelor de lucru din acest Parlament”.

În calitate de raportoare, aş dori să subliniez că majoritatea Comisiei pentru bugete a decis să plaseze banii adiţionali în rezervă – decizie care încă nu a fost adoptată de Comisia pentru bugete – şi să ceară o evaluare precisă. Prin urmare, rămân să facem toate acestea. Trebuie să prezentăm această evaluare şi apoi, în toamnă, va trebui să ne concentrăm încă o dată foarte serios asupra acestor rezultate, pentru a putea negocia în continuare cu Consiliul în octombrie în cadrul noii proceduri bugetare şi, de asemenea, pentru a obţine o poziţie majoritară internă aici, în Parlament. În situaţia actuală este important să subliniem că există o controversă, există păreri foarte diferite şi există o opinie majoritară conform căreia trebuie să analizăm încă o dată foarte atent cifrele.

Mulţumesc pentru sfatul dumneavoastră şi sper că toţi vom da dovadă de prudenţă pe măsură ce vom merge mai departe.

  Preşedinta. – Mulţumesc, doamnă Trüpel. Însă, cu aceasta se încheie dezbaterea comună privind bugetul. Mulţumesc pentru intervenţiile dvs. Dezbaterea s-a încheiat.

Votul asupra raportului dlui Maňka va avea loc mâine, iar votul asupra raportul dnei Trüpel va avea loc astăzi la 12.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Georgios Stavrakakis (S&D), în scris. – (EL) Bugetul rectificativ este rezultatul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Parlamentul se confruntă cu noi provocări şi va avea nevoie de resurse dacă ne dorim ca el să facă faţă cu succes noilor sale responsabilităţi şi provocări. Aş dori să subliniez faptul că cetăţenii europeni vor ca Parlamentul să-şi îndeplinească îndatoririle impecabil şi, pentru a garanta acest lucru, este important ca membrii, comisiile şi grupurile sale politice să aibă resursele necesare. Mai mult, credem că disciplina financiară şi reducerile de cheltuieli sunt mai necesare acum decât au fost vreodată, şi cetăţenii europeni, pe bună dreptate, aşteaptă acest lucru de la noi; de aceea am pregătit un buget care garantează austeritate financiară şi transparenţă.

Am insistat, de asemenea, asupra necesităţii unei planificări politice pe termen lung în ceea ce priveşte clădirile Parlamentului European, în încercarea de a asigura sprijinul financiar necesar, atât acum, cât şi în anii următori. Suntem siguri că aceste măsuri ne vor ajuta să ne punem într-o poziţie din care să putem aborda preocupările, aşteptările şi cererile cetăţenilor europeni.

Pentru a încheia, aş dori să-l felicit pe dl Vladimir Maňka pentru raportul său excelent.