Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Dezbateri
Marţi, 18 mai 2010 - Strasbourg Ediţie JO

14. Planul de acţiune de la Stockholm (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declaraţiile Consiliului şi Comisiei privind planul de acţiune de la Stockholm.

Dezbaterea anterioară a fost foarte interesantă, însă am depăşit timpul alocat, aşa că îi rog pe toţi cei care vor lua cuvântul să respecte cu stricteţe timpul ce le-a fost alocat.

 
  
MPphoto
 

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(ES) Doamnă preşedintă, spaţiul european de libertate, securitate şi justiţie este una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene. El reprezintă un progres în cooperarea dintre statele membre, cooperarea civilă, cooperarea penală şi securitatea internă. Este unul dintre cele mai importante rezultate ale proiectului european şi rezultatul care s-a apropiat cel mai mult de atingerea obiectivului pe care Uniunea Europeană nu îl atinge niciodată, şi anume crearea unei legături cu publicul.

Acest aspect al politicilor Uniunii este în mod absolut cel despre care cetăţenii consideră că adaugă o valoare maximă celor mai importante aspecte ale vieţii lor cotidiene, beneficiind de libertăţi precum securitatea. Aceasta este fără niciun dubiu una dintre cele mai mari realizări ale spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.

În acest spaţiu de libertate, securitate şi justiţie au existat chiar o serie de decizii adoptate de Consiliu înainte de Tratatul de la Lisabona, atunci când domeniul era practic interguvernamental şi care se referă la subiectul pe care îl dezbăteam înainte: investigarea crimelor de genocid, a crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război la nivel naţional.

Spre exemplu, deciziile Consiliului din 13 iunie 2002 şi 8 mai 2003 prevedeau capacitatea statelor membre de a coopera la nivel naţional, interguvernamental, pentru urmărirea penală a acestor crime, care – şi ne amintim cu toţii de cazul generalului Pinochet – sunt incluse, din fericire, chiar şi în legislaţia anumitor state membre.

Spre exemplu, Spania, ca să nu amintesc alte ţări, dispune de aşa-numita justiţie universală, care înseamnă că, dacă este posibil, anumite crime foarte grave pot fi judecate într-un anumit stat chiar dacă au fost comise în afara lui, deşi acest lucru ar însemna încălcarea principiului sacru al teritorialităţii în legislaţia penală. Unele state membre au renunţat, în practică, la acest principiu, iar, astfel, crimele deosebit de intolerabile, care afectează în mod grav demnitatea umanităţii, pot fi judecate chiar şi în afara teritoriului în care sunt comise.

Un aspect al acestui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie este aşa-numitul Program de la Stockholm, într-un moment în care Tratatul de la Lisabona deja deschide acest domeniu nu numai sferei interguvernamentală, ci şi sferei ce aparţine în mod strict şi clar Uniunii. El este absolut specific pentru metoda UE şi, prin urmare, le oferă Parlamentului şi Curţii de Justiţie roluri de lider pe care nu le-au avut şi înainte.

Programul de la Stockholm este extrem de important, motiv pentru care salutăm adoptarea sa de către Consiliu în decembrie 2009 şi, ulterior, de către Consiliul European. Acest program stabileşte un program clar de lucru pentru Uniunea Europeană şi statele sale membre şi plasează interesele şi necesităţile populaţiei în centrul priorităţilor sale pentru următorii ani.

Prin urmare, este un program extrem de important. Mă voi referi încă o dată la dezbaterea anterioară şi vă voi spune că programul stabileşte obligaţia statelor membre de a coopera cu Curtea Penală Internaţională în urmărirea crimelor de genocid şi a crimelor împotriva umanităţii, astfel încât acestea să nu rămână nepedepsite. Aceste obiective fac parte din Programul de la Stockholm, adoptat la sfârşitul anului trecut, în timpul mandatului Preşedinţiei suedeze.

Prin urmare, vorbim despre un program extrem de important, care trebuie pus în aplicare şi conceput în amănunţime. În acest sens, recunoaştem importanţa comunicării Comisiei intitulate „Crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie pentru cetăţenii Europei – Plan de acţiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm”, care prezintă iniţiative pentru punerea în aplicare a programului.

Programul de la Stockholm ne oferă posibilitatea de a dezvolta realizările anterioare şi de a face faţă unor noi provocări, profitând de noile oportunităţi oferite de Tratatul de la Lisabona. Este o nouă eră. Dacă îmi permiteţi să fiu categoric, aceasta este o revoluţie autentică, probabil într-o măsură mai mare din punct de vedere instituţional, deoarece este o revoluţie instituţională şi juridică autentică privind un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie care, în trecut, se afla integral în sfera interguvernamentală, iar acum a trecut în mod clar în sfera de influenţă a UE. Toate acestea se conturează iniţial în importantul Program de la Stockholm. Consiliul recunoaşte importanţa pe care o are Parlamentul în calitate de colegislator, ca partener instituţional, în legătură cu majoritatea măsurilor pe care le vom adopta în următorii cinci ani.

 
  
MPphoto
 

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. – Doamnă preşedintă, onoraţi membri, îl cunoaşteţi deja, însă permiteţi-mi să vă prezint planul de acţiune al Comisiei intitulat „Crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie pentru cetăţenii Europei – Plan de acţiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm”, un plan de acţiune ce pune în aplicare Programul de la Stockholm. Planul de acţiune este un ghid pentru măsurile foarte concrete ce vor fi luate în următorii cinci ani.

Dar, în primul rând, permiteţi-mi să vă reamintesc câteva lucruri: evenimentele din ultimele săptămâni şi luni au demonstrat că situaţia economică şi socială din Europa trebuie înfruntată urgent, iar cetăţenii noştri se aşteaptă ca UE să acţioneze în mod rapid şi decisiv. Vă amintiţi de adoptarea programului de lucru al Comisiei, la sfârşitul lunii martie, al cărui conţinut a demonstrat că Comisia nu are doar intenţii, ci deja ia măsuri practice. Acest program se axa, printre altele, pe necesitatea ca UE să construiască o agendă a cetăţenilor, care să plaseze populaţia în centrul acţiunilor europene. Planul de acţiune în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne este prima iniţiativă strategică a noii Comisii pentru a pune în practică acest program de lucru; el urmează foarte îndeaproape mandatele, precum şi filosofia mai amplă a Programului de la Stockholm şi ia în considerare propunerile şi sugestiile formulate de către Parlament şi Consiliu.

Provocarea asigurării respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale, integrând şi garantând securitatea în Europa, este abordată aici într-o manieră pe care o considerăm a fi cuprinzătoare. Setul de iniţiative propuse reprezintă o hartă, o hartă către o Europă liberă şi sigură. Credem că nu puteţi separa libertatea de securitate: ele sunt două feţe ale aceleiaşi monede, se referă la cetăţeni, iar aceasta reprezintă o modalitate de a familiariza cetăţenii cu Europa.

Planul de acţiune ne va ghida în vederea creării unui set foarte ambiţios de măsuri foarte concrete, într-un domeniu în care valoarea adăugată a Europei va fi foarte vizibilă pentru cetăţenii noştri. El reprezintă, totodată, un mesaj puternic, care reiterează ceea ce am discutat mai înainte, şi anume că Tratatul de la Lisabona şi Carta drepturilor fundamentale a UE reprezintă acţiuni în beneficiul cetăţenilor. Toate aceste acţiuni sunt legate între ele, indispensabile şi coerente cu ambiţiile fixate prin Tratatul de la Lisabona şi Carta drepturilor fundamentale, aşa că trebuie să obţinem cât mai rapid acest rezultat ambiţios, în conformitate cu aşteptările cetăţenilor.

Acesta este motivul pentru care Parlamentul nu trebuie să considere că acest plan de acţiune este unul rigid; pot apărea evenimente neaşteptate şi, în acest caz, Comisia îşi va utiliza cu siguranţă dreptul de iniţiativă pentru a contribui la rezolvarea problemelor. Acesta este motivul pentru care intenţionăm să prezentăm, în 2012, o revizuire intermediară a aplicării Programului de la Stockholm, pentru a ne asigura că el va rămâne conform cu evoluţiile europene şi globale. Acest lucru va fi important pentru Parlament.

După cum a spus deja pe bună dreptate ministrul Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, acest plan de acţiune nu se referă doar la ceea ce va propune Comisia Europeană. Se referă în mare măsură şi la ceea ce vor face statele membre: cum vor lua statele membre iniţiativa atunci când vor exista probleme de subsidiaritate, cum vor aplica deciziile Uniunii Europene în propria legislaţie naţională şi cum vor colabora cu alte state membre.

Prin urmare, acest plan de acţiune va deveni o poveste de succes doar dacă toate instituţiile îşi joacă propriul rol şi am mare încredere că Parlamentul ne va ajuta să avansăm rapid pe drumul cel bun.

 
  
MPphoto
 

  Anna Maria Corazza Bildt, în numele Grupului PPE. – Doamnă preşedintă, în primul rând doresc să felicit Comisia pentru prezentarea la momentul potrivit a unui plan de acţiune foarte concret, adresat cetăţenilor europeni. Am fost foarte activă în discuţiile din Parlament fiindcă sunt de părere că Programul de la Stockholm este cea mai bună direcţie de acţiune către o Europă centrată pe cetăţeni: o Europă pentru cetăţeni şi alături de ei.

Prin urmare, invit Comisia să se alăture viziunii Programului de la Stockholm în prezentarea propunerilor specifice pentru următorii cinci ani. Programul adoptat reprezintă un echilibru real între asigurarea securităţii cetăţenilor, respectarea drepturilor, libertăţilor şi integrităţii acestora şi consolidarea cetăţeniei.

În ceea ce priveşte planul de acţiune, salut îndeosebi măsurile prezentate recent în vederea combaterii traficului de fiinţe umane şi a abuzurilor infantile şi în scopul accentuării protecţiei pentru minorii neînsoţiţi, pentru a aminti doar câteva. Totodată, salut faptul că planul de acţiune cuprinde o strategie privind combaterea mutilării organelor genitale ale femeilor, a violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeilor. Totuşi, doamnă comisar, mi-aş fi dorit ca această propunere să fi fost prezentată mai devreme decât fusese programată.

Totodată, trebuie să încurajăm participarea cetăţenilor în timpul procesului şi să asigurăm transparenţa procesului decizional şi claritatea documentelor. Sper că măsurile vor fi prezentate într-un mod accesibil utilizatorilor.

În încheiere, îmi doresc să lucrez în continuare cu colegii mei din Parlament, cu Comisia şi cu Consiliul, pentru a crea cu adevărat un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, pentru a-l transforma într-o realitate.

 
  
MPphoto
 

  Kinga Göncz, în numele Grupului S&D.(HU) Aş dori să fac câteva observaţii generale şi câteva observaţii specifice referitoare la plan. Desigur, considerăm că Programul de la Stockholm este foarte important. Tocmai din acest motiv, planul de acţiune a fost oarecum dezamăgitor, fiindcă ambiţiile sale nu reflectă cu adevărat importanţa pe care i-a acordat-o acest Parlament sau majoritatea cu care a votat asupra anumitor amendamente. Observăm că părţile cele mai importante ale planului sau multe părţi importante din acesta au fost amânate până în 2013-2014, iar, în ceea ce priveşte acest an, putem observa deja câteva abateri. Se pare că aceasta este o problemă generală şi că încă nu s-a lămurit cooperarea dintre Comisie şi Parlament în ceea ce priveşte tratatele internaţionale. Deşi feedback-ul s-a îmbunătăţit considerabil, precum feedback-ul privind negocierile purtate cu Statele Unite asupra SWIFT şi TFTP, unele aspecte încă trebuie clarificate.

Doresc să formulez câteva propuneri concrete: regretăm că discursul urii nu este amintit în proiectul legislativ, în planuri apărând doar rapoartele şi decizia cadru privind punerea în aplicare. În mod similar, informaţiile furnizate privind drepturile omului nu sunt suficient de categorice. Ştim că punerea în aplicare depinde de măsura în care populaţia îşi cunoaşte drepturile. În ceea ce priveşte imigrările, aş dori să menţionez că a fost începută cooperarea, însă se pare că există un nivel necorespunzător al ambiţiilor. Există alte două aspecte importante. Primul se referă la reciprocitatea vizelor, fiind nevoie de soluţii noi şi eficace, din cauza reintroducerii cerinţelor de viză şi a inegalităţilor. Cel de-al doilea se referă la libera circulaţie a forţei de muncă, domeniu în care trebuie să înceteze discriminarea încă existentă împotriva noilor state membre.

 
  
MPphoto
 

  Renate Weber, în numele Grupului ALDE. – Doamnă preşedintă, Programul de la Stockholm este, fără îndoială, unul ambiţios, dar încă mai trebuie să adoptăm un plan de acţiune care să îl pună în aplicare într-un mod cât mai eficient. Eficienţa nu înseamnă doar un calendar corespunzător, ci se referă şi la conţinutul legislaţiei pe care o vom adopta în următorii ani şi la instituţiile care vor fi dezvoltate în viitor.

Dacă dorim ca Uniunea să fie mai coerentă, trebuie să atingem un nivel de încredere şi de recunoaştere reciprocă în domeniul judiciar sau în ceea ce priveşte cooperarea poliţiei, similar principiului care a guvernat piaţa unică a UE. În acest scop, trebuie să ne schimbăm opiniile privind tradiţiile juridice, care nu mai trebuie percepute, folosite sau utilizate în mod eronat, în sensul împiedicării instituirii unor standarde minime, mai ales în ceea ce priveşte dreptul penal.

Cetăţenii noştri cer şi merită o protecţie mai bună împotriva terorismului şi a crimei organizate sau transfrontaliere. Avem obligaţia de a asigura această protecţie, dar trebuie să facem acest lucru respectând pe deplin nu numai drepturile victimelor, ci şi pe cele ale inculpaţilor. Acesta este motivul pentru care toate statele membre UE trebuie să aplice standarde procedurale minime şi dacă va trebui să le susţinem cu curaj, o vom face. Vom acţiona cu curaj atunci când vom încredinţa Eurojust atribuţii sporite, când va trebui să protejăm datele privind cetăţenii noştri sau când va trebui să reglementăm pachetul legislativ privind azilul.

Grupul meu politic este hotărât să lucreze în mod constructiv cu Comisia şi Consiliul şi, în acelaşi timp, să lupte pentru apărarea drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Judith Sargentini, în numele Grupului Verts/ALE. – Doamnă preşedintă, îi ascult pe doamna comisar şi pe reprezentantul Consiliului vorbind despre Programul de la Stockholm şi îmi vin în minte câteva întrebări.

În cinci săptămâni vom ajunge la finalul Preşedinţiei spaniole. La început, Preşedinţia spaniolă a emis idei măreţe referitoare la azil, migraţie, Directiva împotriva discriminării şi emanciparea femeilor, însă trebuie să spun, acum, când au mai rămas cinci săptămâni, că mă întreb care sunt rezultatele şi propunerile concrete.

Comisia şi Parlamentul au lucrat în domeniul azilului şi al migraţiei şi aşteptăm să acţioneze şi Consiliul. Nu este vorba, după cum a spus dna comisar Reding, doar de statele membre individuale, care trebuie să pună în aplicare legislaţia Consiliului. Consiliul însuşi trebuie să propună idei referitoare la Dublin, la Directiva privind condiţiile de primire, la sistemul Eurodac şi la Directiva privind calificările. Chiar aşteptăm acest lucru.

Directiva împotriva discriminării a fost votată în plen, iar verzii o aşteaptă cu mare interes. Ne adresăm Comisiei în acest sens şi întrebăm de ce, deşi egalitatea şi anti-discriminarea reprezintă, desigur, elemente fundamentale în Programul de la Stockholm, Comisia nu a optat pentru a transforma parteneriatele între persoane de acelaşi sex într-o prioritate pentru acest plan de acţiune. Aţi spus că oamenii vor fi plasaţi în centrul preocupărilor dumneavoastră. Organizarea parteneriatelor între persoane de acelaşi sex înseamnă să plasăm oamenii în centrul preocupărilor noastre. Îmi puteţi explica de ce?

În ceea ce priveşte Europol, în perioada dinaintea Tratatului de la Lisabona, Europol a fost supus controlului Parlamentului la un nivel minim, lucru care încă este valabil, deşi acum dispunem de Tratat. Spre exemplu, competenţa de a desfăşura negocieri pentru acordurile de cooperare cu ţările terţe se bazează pe deciziile Consiliului de acum câţiva ani. Se zvoneşte că Europol discută în prezent un tratat cu Israelul şi nu se ştie încă ce alte ţări sunt abordate în vederea încheierii de tratate. Tratatul de la Lisabona oferă Parlamentului un nou rol şi aş dori ca Comisia să ia măsuri în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Mara Bizzotto, în numele Grupului EFD.(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, 170 de măsuri în cinci ani, o cifră mult prea ambiţioasă pentru un program lipsit de orice conotaţie reală, mai ales în anumite privinţe.

În ceea ce priveşte imigraţia, programul este jenant de slab dacă privim dincolo de documentele oficiale: ce sens are să promitem consolidarea organismelor şi a agenţiilor dacă nu există o strategie politică? O strategie cu adevărat utilă, care trebuie să se bazeze pe câteva aspecte ferme: lupta împotriva imigraţiei ilegale de-a lungul frontierei sudice, asigurând distribuirea responsabilităţilor de combatere a imigrărilor ilegale între toate statele europene, o politică a acordurilor cu ţările terţe, recunoscând în special faptul că imigraţia nu este o resursă într-o perioadă de criză.

Pagina de internet a Parlamentului ne spune că peste 20 % dintre tinerii din Europa sunt şomeri. Pe un continent în care 25 de milioane de persoane nu îşi găsesc un loc de muncă, Comisarul pentru afaceri interne spune că problema imigraţiei trebuie să se bazeze pe solidaritate. Adevărul este că avem nevoie de raţiune şi de realism: prioritatea noastră în prezent este să le oferim de lucru cetăţenilor noştri! Toate celelalte aspecte sunt pur retorice, nu ajută imigranţii să se integreze şi cu siguranţă nu-i ajută pe cetăţenii noştri.

 
  
MPphoto
 

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE).(ES) Doamnă preşedintă, vorbim despre mai bine de 360 de acţiuni în cinci ani. Din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să i se acorde mai mult timp prezentării planului de acţiune în Parlament, pentru ca deputaţii să aibă şansa de a dezbate şi, mai ales, de a modifica propunerile.

Să analizăm câteva exemple: combaterea radicalizării, monitorizarea finanţării teroriste şi posibilitatea creării unui Program european de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP), coordonarea Centrului comun de situaţii (SitCen), a Europol şi Eurojust în lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate, combaterea utilizării internetului în scopuri teroriste, modificarea Regulamentului Frontex şi viabilitatea creării unui sistem de pază a frontierelor europene. Pe lângă ceea ce am menţionat, sunt mult mai multe lucruri decât ceea ce s-a spus. Aceste aspecte sunt foarte importante şi ar fi meritat un alt format parlamentar.

De asemenea, este remarcabil faptul că, în legătură cu protejarea victimelor crimei, planul propune o singură măsură: crearea unui instrument global pentru protejarea victimelor, inclusiv a victimelor terorismului. Din punctul meu de vedere, crearea unui instrument special pentru protejarea victimelor terorismului trebuie să reprezinte o prioritate inalienabilă a Uniunii Europene. Nu am putut propune acest amendament din cauza normelor. Doresc să subliniez că aceasta este opinia mea.

Pentru a încheia, doamnă Reding, în ceea ce priveşte Europol, aş dori să ştiu de ce o decizie a Consiliului va fi înlocuită de un regulament al Europol până în 2013.

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D). (SK) Doresc să vorbesc despre câteva aspecte din planul de acţiune al Programului de la Stockholm şi le voi numi, având în vedere că trebuie să trecem mai departe.

Consider că sistemul comun de azil al UE este cu siguranţă un aspect problematic, pe care l-am discutat împreună de mai multe ori. Pe de o parte, Comisia vorbeşte despre necesitatea integrării cu succes în sistemul comun a migranţilor sau imigranţilor legali, însă, pe de altă parte, planul de acţiune conţine foarte puţine ambiţii în această direcţie.

De asemenea, se pare că nu ne putem aştepta la o propunere de prelucrare unificată a solicitărilor de azil până în 2014 şi, prin urmare, nici la o recunoaştere reciprocă a drepturilor refugiaţilor între statele membre UE. Planurile dumneavoastră sunt totuşi destul de concrete în ceea ce priveşte restricţionarea afluxului şi a circulaţiei imigranţilor sau migranţilor, spre exemplu a lucrătorilor sezonieri.

Deci, pe scurt, nu se întrevede un sistem comun de azil, progresiv şi corect, iar planul specifică măsuri mai degrabă represive.

Aş dori să menţionez cel puţin încă două domenii. Primul este faptul trist că, inclusiv cu propriile cuvinte ale Comisiei, progresul în ceea ce priveşte recunoaşterea reciprocă a parteneriatelor înregistrate între persoane de acelaşi sex în cadrul UE nu reprezintă o prioritate, iar ignorarea acestui subiect mă îngrijorează.

Ultimul domeniu pe care aş dori să-l menţionez se referă la drepturile corporaţiilor. Planul de acţiune de la Stockholm aminteşte frecvent despre cetăţeni şi drepturile lor, însă subliniază în mod foarte clar libertatea afacerilor fără o reglementare suficientă, ceea ce este cel puţin surprinzător, mai ales în contextul crizei financiare şi economice actuale.

 
  
MPphoto
 

  Sarah Ludford (ALDE). – Doamnă preşedintă, pentru mine, cea mai bună parte a planului de acţiune o reprezintă lista celor cinci măsuri concrete referitoare la drepturile individului în cadrul procedurilor penale ce cuprind foaia de parcurs aprobată de Programul de la Stockholm.

Vorbesc în calitate de raportoare asupra primei dintre aceste măsuri privind interpretariatul şi traducerea pentru inculpaţi. Mă bucur să spun că în această dimineaţă am ajuns la un acord provizoriu cu Preşedinţia spaniolă în această privinţă şi sper că instituţiile pe care le reprezentăm vor aproba acest rezultat.

Îi mulţumesc doamnei comisar Reding pentru devotamentul dumneaei, deoarece ne-am bazat mult pe propunerea Comisiei, iar reprezentanţii Comisiei au avut o contribuţie hotărâtoare. Din acest motiv, doresc să-i mulţumesc personal.

Am întârziat cu un deceniu, dar iată că, în sfârşit, construim încrederea reciprocă necesară pentru recunoaşterea reciprocă. Sprijinul pe care îl acord mandatului european de arestare este motivat de uluiala şi, uneori, furia pe care o simt atunci când observ unele modalităţi complet eronate de a face dreptate, spre exemplu în cazurile lui Gary Mann şi Andrew Symeou, cazuri în care sunt implicată. Dacă aceste măsuri ar fi existat acum un deceniu, cred că nu ar fi avut loc acele erori ale justiţiei.

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil (PPE).(MT) Doamnă preşedintă, sunt de acord cu cei care spun că piaţa europeană comună, piaţa unică, este probabil proiectul cu cea mai mare anvergură pe care l-a întreprins vreodată Uniunea Europeană. Cred că acest proiect, benefic pentru cetăţenii europeni, este următoarea sarcină importantă a Uniunii Europene. Este interesant faptul că piaţa unică a fost creată în 1992, acelaşi an în care am adoptat şi Tratatul de la Maastricht, ce a introdus conceptul de cetăţenie europeană.

Prin intermediul acestui plan de acţiune, creăm acum un spaţiu în care se poate exercita cetăţenia europeană. Acest lucru se poate realiza în mai multe domenii: drepturile omului, drepturi civile, accesul la justiţie şi dreptul la libera circulaţie în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană poate servi drept exemplu în mai multe domenii, precum traficul de carne vie, combaterea pedofiliei, drepturile copilului, infracţiunile informatice şi, desigur, problemele referitoare la imigraţie şi azil.

Totuşi, consider că acest proiect are nevoie de trei lucruri: În primul rând, o amprentă politică îi va oferi importanţă şi semnificaţie pentru cetăţenii noştri. În al doilea rând, respectarea principiului subsidiarităţii, deoarece există câteva domenii importante care nu pot renunţa la dreptul de a apela la subsidiaritate. În al treilea rând, termenele limită: acestea trebuie respectate în planul de acţiune, altfel totul va fi în van.

 
  
MPphoto
 

  Juan Fernando López Aguilar (S&D).(ES) Doamnă preşedintă, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, am fost coautor al rezoluţiei adoptate în noiembrie privind Programul de la Stockholm, împreună cu dl Casini şi cu dl Berlinguer. Doresc să evidenţiez faptul că, la momentul respectiv, am spus că Programul de la Stockholm nu va uşura activitatea Parlamentului în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei, ci, dimpotrivă, o va îngreuna.

Doresc să spun că o parte din cerinţele prevăzute în rezoluţia adoptată nu au fost reflectate în mod clar în planul de acţiune propus de Comisie. Prin urmare, deoarece sunt conştient de limitările dezbaterii parlamentare şi ale intervenţiei parlamentare în dezbaterea privind planul de acţiune, doresc să arăt că punctele 148-150 din rezoluţia parlamentară conţin câteva indicaţii precise referitoare la aspecte extrem de importante.

Multe dintre acestea au fost menţionate, de la protecţia victimelor până la instituţiile şi agenţiile referitoare la Schengen, Europol, Eurojust, Frontex şi Biroul European de Sprijin pentru Azil şi regulamentele sale aflate în curs de adoptare, însă au existat şi o serie de regulamente referitoare la probleme substanţiale şi fundamentale, precum protecţia datelor şi clauza privind combaterea discriminării. Interdependenţa protecţiei şi securităţii datelor a fost dezbătută în Parlament, mai ales în timpul dezbaterii privind Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP), iar dezbaterea a evidenţiat necesitatea ca Europa să-şi asume propriul angajament faţă de un echilibru corespunzător între securitate şi confidenţialitate.

Totuşi, este foarte important faptul că, acum, Comisia are la dispoziţie cinci ani de muncă pentru a pune în aplicare fiecare legătură din planul de acţiune pentru Programul Stockholm, pas cu pas. Prin urmare, îi solicit să colaboreze asiduu cu Parlamentul, pentru a lua în considerare toate angajamentele referitoare la punctele 148 şi 150 din rezoluţie, reţinând faptul că, în cazul în care Comisia nu va lucra cu seriozitate şi îndeaproape cu Parlamentul, va trebui să fie vigilentă şi să formuleze propuneri. Desigur, va lucra şi cu Consiliul, care poate adopta iniţiative ce pot merita să fie analizate şi soluţionate de către Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Nathalie Griesbeck (ALDE).(FR) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, domnule López Garrido, şi eu, la rândul meu, doresc să-mi exprim mulţumirea faţă de discuţia pe care o avem în legătură cu acest plan de acţiune, această foaie de parcurs, după cum a numit-o dna Reding, pentru aplicarea Programului de la Stockholm. Acest plan abordează mai multe aspecte fundamentale şi, în loc să prezint o listă aleatorie în puţinul timp pe care îl am la dispoziţie, mă voi axa pe acele probleme care pot provoca frustrări, atât de formă, cât şi de fond, în discuţiile privind acest subiect.

După cum s-a spus pe parcursul acestei dezbateri, în ceea ce priveşte forma, am stabilit o serie de termene limită foarte clare pentru punerea în aplicare a măsurilor şi aş dori să facem tot posibilul pentru a acţiona concret, astfel încât idealurile noastre să nu rămână la stadiul exclusiv verbal.

În acest scop, în ceea ce priveşte fondul, trebuie să abordăm două aspecte principale, pentru ca această aplicare să se realizeze cu succes. Trebuie să definim câteva priorităţi. În ceea ce priveşte aspectele de fond, dna Reding a vorbit despre valoarea adăugată. Vă sugerez să accelerăm câteva aspecte pe care le considerăm mai urgente decât altele: în primul rând, în ceea ce priveşte cooperarea juridică, astfel încât să ne aflăm pe aceeaşi pagină din punct de vedere juridic, printr-un fel de program Erasmus pentru judecători, dar de ce nu există un astfel de program şi pentru toate profesiile juridice sau pentru profesiile din cadrul poliţiei?

Apoi, tot în ceea ce priveşte aspectele de fond, o prioritate importantă se referă la a lua toate măsurile posibile pentru a asigura drepturile copiilor, pentru a le apăra şi pentru a combate infracţiunile informatice, pornografia infantilă şi exploatarea sexuală.

 
  
MPphoto
 

  Stavros Lambrinidis (S&D).(EL) Marele cuvânt care lipseşte din programele privind imigrările este „solidaritatea”. Astăzi am votat asupra restabilirii în Europa a solicitanţilor de azil din ţările terţe, însă programul Comisiei refuză promovarea unei prevederi similare pentru stabilirea solicitanţilor de azil dintr-o ţară a Europei într-o alta sau în schimbul unei sume de bani. Ce s-a întâmplat cu solidaritatea?

În Grecia sosesc peste 100 000 de imigranţi ilegali din Turcia în fiecare an. Ce s-a întâmplat cu acordul între Europa şi Turcia privind întoarcerea acestor imigranţi ilegali? Este ignorat şi aproape că nu este menţionat deloc în programul nostru. Ce s-a întâmplat cu acordul negociat de Frontex cu Turcia în prezent? Ne puteţi asigura că acesta nu va afecta în mod direct sau indirect drepturile suverane ale Greciei şi, deci, ale Europei asupra graniţelor?

În final, desigur, există obligaţia solidarităţii faţă de imigranţii înşişi, numită „integrare”. Fără integrarea imigranţilor, nu există nicio posibilitate ca cele 40 de milioane de persoane care vor veni să locuiască cu noi să poată face acest lucru pe picior de egalitate. Poate construim bombe cu ceas. Avem nevoie de programe, avem nevoie de bani şi, deocamdată, Comisia nu dispune de acestea.

 
  
MPphoto
 

  Ramón Jáuregui Atondo (S&D).(ES) (Discursul începe cu microfonul oprit) Consider că o Europă în care frontierele au dispărut şi în care infracţiunile supranaţionale sunt tot mai frecvente trebuie să fie mult mai ambiţioasă în ceea ce priveşte rezolvarea problemei infracţiunilor supranaţionale.

Sunt de părere că trebuie să fim mai ambiţioşi în ceea ce priveşte coordonarea poliţiei, cu alte cuvinte, a Europol, coordonarea judiciară, cu alte cuvinte, a Eurojust, procurorul public european, standardizarea tehnică a investigaţiilor penale, unificarea legislaţiei privind procesele penale şi în ceea ce priveşte apropierea sistemelor juridice penale.

Doamnelor şi domnilor, consider că ambiţiile sunt prea mici, iar rezistenţa naţională este prea mare. Din acest motiv vă solicit, în special în Consiliu, să depăşim tendinţa de pro-suveranitate a statelor membre şi să ne unificăm sistemele de justiţie penală, pentru a combate în mod eficace insecuritatea şi infracţiunile supranaţionale.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Iacolino (PPE).(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, şansa oferită de Programul de la Stockholm este cu siguranţă una importantă: un număr mare de acţiuni pozitive ce trebuie puse în aplicare de către Comisie, creând un spaţiu comun real pentru libertate, justiţie şi securitate.

Atingerea acestor obiective necesită, însă, o metodă de cooperare între instituţiile europene, dar şi între aceste instituţii şi statele membre, care reprezintă un instrument indispensabil pentru o cooperare autentică. Probleme precum reglementarea fluxurilor migratoare în funcţie de criterii obiective de corectitudine, demnitatea cetăţenilor din închisorile suprapopulate din zilele noastre, bunăstarea persoanelor care s-au vindecat de dependenţa de droguri, revitalizarea agenţiilor, opoziţia faţă de crima organizată la nivel transfrontalier fac ca această cooperare autentică să fie cu adevărat necesară.

Activităţile Parlamentului nostru se axează în mod evident pe această provocare şi oferă un stimulent puternic şi definit pentru Comisie şi pentru alte instituţii comunitare, dar şi pentru statele membre.

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten (EFD). – Doamnă preşedintă, doamna Sarah Ludford a declarat că este îngrijorată în legătură cu erorile justiţiei privind mandatul european de arestare, în cazurile lui Andrew Symeou şi Gary Mann. Acesta este fără doar şi poate un eufemism! Mandatul european de arestare este el însuşi o eroare gravă a justiţiei. Extrădarea a fost redusă la o simplă formalitate birocratică. Instanţele britanice nu îi mai pot proteja pe cetăţenii britanici împotriva arestărilor şi încarcerărilor abuzive atunci când sunt extrădaţi într-o ţară străină. Ştiu acest lucru deoarece am fost la Curtea de Apel atunci când a fost judecat cazul lui Andrew Symeou. Doi preşedinţi ai curţii supreme nu au reuşit să împiedice extrădarea domnului Symeou, deşi toţi cei prezenţi şi-au dat seama că dovezile fie nu existau, fie erau fabricate de poliţie. Dar, desigur, aceasta este şi ideea, deoarece curtea nu are voie să analizeze dovezile, nu are acest drept. Doamna Ludford şi liberal-democraţii pot deplânge cu lacrimi de crocodil cazurile precum cel al dlui Symeou, însă trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru mizeria umană pe care au provocat-o.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Papanikolaou (PPE).(EL) Doamnă preşedintă, am votat cu mare satisfacţie prevederile Programului de la Stockholm care se referă la solidaritatea în ceea ce priveşte imigrările şi combaterea imigrărilor ilegale. Am citit în planul de acţiune că, în 2011, Comisia va crea un instrument de evaluare a sistemelor naţionale de azil, astfel încât să poată oferi o asistenţă mai bună statelor membre, din punctul de vedere al capacităţilor şi necesităţilor fiecăruia.

Totuşi, Parlamentul a dat undă verde Biroului European de Sprijin pentru Azil, care va începe să funcţioneze în Malta. Întrebarea este: Biroul European de Sprijin pentru Azil va avea vreo legătură cu acest mecanism şi, prin intermediul acestui mecanism, cu evaluarea desfăşurată? A fost prevăzut un program intern de restabilire a refugiaţilor, pentru a echilibra presiunile dintre diferitele state membre?

 
  
MPphoto
 

  Monica Luisa Macovei (PPE). – Doamnă preşedintă, aş dori să mă refer la mecanismul de evaluare a corupţiei în statele membre, mecanism prevăzut în planul de acţiune. Avem o decizie a Consiliului privind Programul de la Stockholm, care se referă la acest aspect, şi avem planul de acţiune al Comisiei privind punerea în aplicare a Programului de la Stockholm. Ambele se referă la o evaluare a eforturilor anti-corupţie în statele membre. Prin urmare, avem nevoie de voinţa politică şi de angajamentul puternic al statelor membre pentru instituirea unui astfel de mecanism. Spun acest lucru deoarece ştim cu toţii că, până în prezent, eforturile interne nu au fost eficace în toate statele membre, dacă nu cumva situaţia a fost chiar mai gravă.

În al doilea rând, termenul limită pentru comunicarea din planul de acţiune privind politica Uniunii şi mecanismul împotriva corupţiei este 2011. Aş dori să sugerez finalizarea acestei activităţi până la sfârşitul anului 2010. Astfel, am răspunde mai bine necesităţii de combatere a corupţiei în Uniune, corupţia fiind considerată şi una dintre cauzele crizei economice. Prin urmare, oprirea şi prevenirea ei este o măsură demnă de a fi luată în considerare.

 
  
MPphoto
 

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(ES) Doamnă preşedintă, această dezbatere privind spaţiul european de libertate, securitate şi justiţie are în centru un aspect pe care dl Busuttil l-a menţionat corect atunci când a abordat problema cetăţeniei europene.

Este vorba despre componenţa acelei cetăţenii europene, pe care trebuie s-o aprofundăm. Acesta este cu siguranţă unul dintre obiectivele noii etape politice care începe în Europa prin Tratatul de la Lisabona şi, desigur, a fost şi este unul dintre obiectivele Preşedinţiei spaniole.

În această privinţă, dna Sargentini a adresat Consiliului o întrebare foarte clară şi directă în legătură cu ce anume a făcut Preşedinţia spaniolă în această perioadă şi ce urmează să se facă în viitor.

Îi mulţumesc pentru această întrebare foarte directă şi voi încerca să-mi structurez răspunsul în jurul unor aspecte referitoare la cetăţenia europeană şi la conţinutul drepturilor, libertăţilor, securităţilor şi justiţiei: pe scurt, la statutul cetăţenilor europeni în secolul XXI.

În ceea ce priveşte libertăţile, discutam mai devreme despre aderarea la Convenţia europeană a drepturilor omului. Aceasta este una dintre priorităţile Preşedinţiei spaniole. Mă refer la dezbaterea de mare amploare pe care am purtat-o mai devreme.

Totodată, sunt de părere că, în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile, trebuie să discutăm despre Directiva privind dreptul la interpretariat şi traducere în procesele penale. După cum ştiţi, se lucrează în prezent la această directivă.

Aşteptăm ca Comisia Europeană să formuleze o propunere generală în legătură cu directiva specifică menţionată de dna Sargentini: directiva împotriva discriminării. Aceasta este o directivă foarte ambiţioasă şi foarte importantă. Desigur, Preşedinţia Consiliului o susţine şi aşteptăm iniţiativa Comisiei.

Situaţia victimelor reprezintă o preocupare şi o prioritate pentru Preşedinţia spaniolă, mai ales în ceea ce priveşte victimele violenţei de gen. Aş dori să vă spun că, în această perioadă, s-au înregistrat progrese în legătură cu directiva privind combaterea traficului de carne vie. În ceea ce priveşte directiva privind combaterea abuzurilor sexuale, lucrăm în direcţia atingerii unei poziţii comune în luna iunie. Totodată, se lucrează la o iniţiativă legislativă de combatere a violenţei de gen, Ordinul european de protecţie, problemă dezbătută în prezent în mai multe comisii parlamentare: Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi Comisia pentru drepturile femeilor şi egalitatea de gen. Violenţa de gen este fără îndoială cea mai mare calamitate din prezent, ea făcând numărul cel mai mare de victime în societatea europeană. De asemenea, Consiliul Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori (EPSCO) a adoptat luna trecută Observatorul european al violenţei între sexe şi linia de asistenţă pentru victime.

În ceea ce priveşte aspectele legate de securitate, strategia internă de securitate a fost adoptată la Consiliul European din luna martie. În această privinţă, s-a adoptat constituţia pentru Comitetul permanent pentru cooperarea operaţională în materie de securitate internă. S-au încheiat acorduri cu Statele Unite privind aspecte legate de securitate şi se vor încheia şi alte acorduri: Declaraţia de la Toledo privind securitatea şi aviaţia civilă, problema SWIFT, pe care Parlamentul o cunoaşte foarte bine şi pentru care există un mandat de negociere a unui acord politic cu Statele Unite cât mai curând posibil. Totodată, lucrăm împreună cu Statele Unite la o declaraţie comună privind lupta împotriva terorismului şi la un acord privind protecţia datelor.

În ceea ce priveşte cooperarea civilă, sperăm să ajungem la un acord asupra Regulamentului Roma III, o lege care se aplică în cazul căsătoriilor.

În ceea ce priveşte subiectul imigraţiei şi azilului, care a fost menţionat în multe alte discursuri, trebuie să spunem că Preşedinţia spaniolă este responsabilă pentru prima evaluare a Pactului european privind imigraţia şi azilul, pe care îl va elabora în cooperare cu Comisia. În acelaşi timp, de asemenea în cooperare cu Comisia, se derulează un program de întoarcere pentru minorii neînsoţiţi.

Totodată, în ceea ce priveşte azilul, se menţin operaţiunile Frontex şi se lucrează la un program european pentru refugiaţi şi privind restabilirea refugiaţilor, dar şi la o serie de programe de repatriere, împreună cu câteva ţări.

Pe lângă acestea, există Fondul european pentru refugiaţi, care ar trebui să fie gata până în 2011: raportul Tavares al Parlamentului prevede adoptarea sa până la acel moment. Iată, deci, că în prezent se desfăşoară mai multe iniţiative importante în materie de imigraţie.

Aş dori să optimizăm acest răspuns printr-o dezbatere, care a fost abordată de Comisie – mai ales de către dna comisar Reding – într-un mod foarte constructiv, referitoare la procurorul public european, instituţie prevăzută în Tratatul de la Lisabona. Cred că trebuie să purtăm această dezbatere. Ar fi un lucru foarte interesant, nu numai, după cum se stipulează în Tratatul de la Lisabona, pentru a proteja interesele economice ale Uniunii, care reprezintă, desigur, un subiect extrem de important. Ar fi interesant şi într-o etapă ulterioară, pentru a putea urmări infracţiunile transnaţionale. Această dezbatere a fost lansată şi de Preşedinţia spaniolă a Uniunii Europene.

Acestea sunt câteva elemente specifice lansate pe parcursul Preşedinţiei spaniole, în cooperare cu Comisia şi Parlamentul. Consider că este absolut esenţial să fim credibili în ceea ce priveşte construirea unei Europe deschise, sigure, care îşi protejează cetăţenii. Acesta este spiritul în care Preşedinţia spaniolă doreşte să-şi continue activitatea, în cadrul trioului de preşedinţii la care participă şi partenerii noştri, Belgia şi Ungaria. Aceasta este intenţia Preşedinţiei spaniole şi, desigur, ne bazăm pe cooperarea Parlamentului European, de care ne bucurăm deja.

 
  
MPphoto
 

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. – Doamnă preşedintă, toată lumea vorbeşte despre Programul de la Stockholm. Parcă ar fi vorba despre un brad de Crăciun cu sute de dorinţe. Aş dori să vorbim cu toţii despre realitate. Cum au fost abordate aceste dorinţe de Crăciun înaintea Tratatului de la Lisabona? În spatele uşilor închise, fără prea mare atenţie faţă de cetăţeni şi pentru ceea ce vor, doresc şi aşteaptă aceştia; în cadrul celui de-al treilea pilon, unde miniştrii de interne nu se consultă nici cu Parlamentul European, nici cu Comisia, şi unde Curtea Europeană de Justiţie nu a avut posibilitatea să intervină.

Iată de la ce pornim: de la o situaţie imposibilă. O situaţie în care nici măcar nu s-au luat decizii de minimis la nivel naţional, în care cetăţenii nu au dispus de mijloacele sau de instrumentele necesare pentru a apela la instanţă, pentru a protesta şi cere dreptate.

Din fericire, acum avem Tratatul de la Lisabona. Nu mai există cel de-al treilea pilon. Există propuneri din partea Comisiei, codecizie, aplicarea la nivelul statelor membre, controlul exercitat de Curtea Europeană de Justiţie, însă aceasta înseamnă şi că lucrurile nu mai pot fi făcute instantaneu. Normele şi propunerile trebuie să urmeze calea normală, în care dumneavoastră, deputaţii în Parlamentul European, i-aţi cerut Comisiei să-şi desfăşoare activitatea.

În primul rând, o analiză riguroasă a ceea ce este fezabil, ceea ce este corect şi ce are valoare adăugată. În al doilea rând, o consultare publică, pentru a şti dacă ideile pe care le-am propus vor fi sau nu acceptate de societatea civilă, de industrie, de statele membre, de parlamentele naţionale, care acţionează în toate aceste întrebări şi care desfăşoară testul de subsidiaritate. Şi, apoi, evaluările de impact, pentru a vedea dacă abordarea noastră este cea corectă. Şi doar atunci vom avea propunerea hotărâtă din partea Comisiei.

Dacă doriţi ca Comisia să continue aşa cum s-a procedat în ultimii ani, nu trebuie decât să-mi spuneţi şi vă voi prezenta câte o propunere în fiecare săptămână. Ştiţi ce se va întâmpla cu acele propuneri? Vor fi în primul rând blocate la nivelul parlamentelor naţionale şi pe bună dreptate, pentru că trebuie să prezentăm propuneri serioase, bazate pe prezumţia juridică a unor lucrări puternice, fezabile, ce pot fi puse în aplicare în statele membre.

Nu aş vrea ca prima propunere pe care o facem să fie contestată în faţa Curţii de Justiţie şi în faţa Curţii Drepturilor Omului. Aş vrea ca ea să-i facă pe cetăţeni să înţeleagă că valoarea adăugată a activităţii noastre reprezintă un real beneficiu pentru ei, din punct de vedere practic. Da, în calitate de comisar responsabil pentru problemele femeilor, am auzit Parlamentul spunând ce trebuie făcut, mai ales pentru a oferi femeilor din toate statele membre certitudine juridică, în aceea că, atunci când există o problemă de violenţă, li se va face dreptate, şi nu iluzia speranţei că li se va face dreptate, pentru ca apoi să nu ajungă niciunde şi să nu primească nimic. Trebuie, deci, să colaborăm în această privinţă.

Sute de măsuri trebuie adaptate prevederilor Tratatului de la Lisabona, trebuie aduse la lumina zilei şi adaptate la principiile juridice reale. Sute de măsuri nu funcţionează.

Mandatul de arestare: dna Ludford tocmai a abordat acest aspect. Desigur, acest mandat nu este folosit în statele membre, pentru că nu s-a lucrat în direcţia recunoaşterii reciproce şi a încrederii reciproce, care stă la baza recunoaşterii reciproce. Stimaţi colegi, nu puteţi atinge aceste obiective fără să existe încredere reciprocă. Îmi pare rău, nu pot da un decret prin care să introduc încrederea reciprocă în minţile judecătorilor din întreaga Europă!

Trebuie să construim această încredere reciprocă prin intermediul legislaţiei şi al măsurilor necesare pentru a accentua drepturile cetăţenilor din toate statele membre, astfel încât judecătorii să pună în aplicare regulile pe care ni le-am dorit şi, într-adevăr, avansăm foarte rapid în această privinţă.

Stimatul coleg a plecat, însă doresc să spun că este vorba despre un plan de acţiune pentru combaterea violenţei împotriva femeilor. În 2011 va trebui analizat un text cuprinzător, referitor la apărarea victimelor, a tuturor tipurilor de victime. Din punctul meu de vedere nu există diferite categorii de victime.

Da, lucrăm în ceea ce priveşte protecţia datelor; din fericire, dumneavoastră, Parlamentul, aţi respins modul în care se proceda înainte de punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona. Nu vom mai continua în această direcţie şi, da, domnule preşedinte al comisiei, ştiţi că atât comisia dumneavoastră, cât şi alte comisii sunt integrate complet în calea pe care o urmăm.

Avem multe lucruri de făcut împreună: aspecte foarte tehnice, care vor avea un impact foarte important asupra societăţii noastre. Va trebui să facem ceva, va trebui să le explicăm cetăţenilor ce anume facem. Pentru că şi acest lucru face parte din întreaga problemă şi nu este aspectul cel mai simplu.

Da, trebuie să luăm măsuri, spre exemplu în ceea ce priveşte imigrările ilegale şi azilul şi, după cum aţi văzut, colega mea, Cecilia Malmström, are propuneri foarte concrete în legătură cu imigrările ilegale, cu controalele la frontieră şi cu migraţiile legale. Da, ar fi important ca Parlamentul, împreună cu Consiliul, să adopte propunerile existente, pachetul legislativ privind azilul, propunerea privind permisele simple, programul comun de reinstalare, recunoaşterea comună şi proaspăt adoptatul plan de acţiune pentru minorii neînsoţiţi. Mai sunt extrem de multe de făcut.

Problema nu este cine va face un anumit lucru, fiindcă unele lucruri pur şi simplu nu pot fi făcute. Iată un exemplu: aţi cerut Directiva împotriva discriminării. Îmi pare rău că trebuie să spun acest lucru, însă Directiva împotriva discriminării trebuie soluţionată în unanimitate şi este blocată în Consiliu. Deci, ce aţi dori să fac eu – nu eu, fiindcă problema datează dinaintea mandatului meu – dacă, deşi Comisia a prezentat această propunere, ea este blocată în Consiliu? Vorbiţi cu Consiliul; vorbiţi cu cei care o blochează.

Parteneriatele între persoanele de acelaşi sex: ştiţi foarte bine că reglementarea modului în care sunt tratate cuplurile de acelaşi sex este o prerogativă a subsidiarităţii, o competenţă a statelor membre. Uniunea Europeană poate interveni în ceea ce priveşte tratamentul transfrontalier aplicat acestor cupluri de acelaşi sex. Dar nu pot acţiona în numele Franţei, al Italiei, al Poloniei, al României, al Greciei şi al Luxemburgului; statele membre trebuie să se achite de această obligaţie. Văd că nu există discriminări dacă aceste persoane, indiferent de unde provin, îşi exercită dreptul la mobilitate transfrontalieră, şi asta intenţionăm să facem.

Am început deja să constatăm acest lucru, în ceea ce priveşte mobilitatea, drepturile cetăţenilor, colaborarea între sistemele juridice, eliminarea frontierelor care încă există pe această piaţă unică, însă vă spun cu regret că piaţa nu mai este unică atunci când este vorba despre cetăţeni. Acesta este motivul pentru care sunt foarte mulţumită; am citit raportul lui Mario Monti. Acest raport conţine multe elemente care ne spun în ce direcţie trebuie să acţionăm. Ştiţi care este biblia mea? Raportul, care a fost elaborat de un deputat în Parlamentul European, conţine toate elementele privind libera circulaţie a cetăţenilor şi toate problemele ce trebuie rezolvate.

Vă propun acum să le luăm, una câte una şi să le rezolvăm, una câte una, în colaborare. Aţi văzut cum funcţionează formularea unei propuneri, într-un final aţi primi atât de multe propuneri încât ar trebui să lucraţi şi noaptea. Nu ştiu dacă normele profesionale şi drepturile omului permit acest lucru, însă ar însemna să nu-mi pese de drepturile dumneavoastră, în calitate de deputaţi în Parlamentul European. Vom lucra până ce vom rezolva aceste probleme, pentru că trebuie rezolvate sute de probleme şi nu pot face totul de una singură. Am nevoie de ajutorul dumneavoastră constructiv. Ştiu că îl voi primi, dar vă rog să mă ajutaţi să lucrăm succesiv, la fiecare aspect, chiar dacă acest lucru înseamnă că vom lucra la un aspect în fiecare săptămână. Propunerile vor fi la dispoziţia dumneavoastră. Doamnă preşedintă, sunt dispusă să vin în faţa comisiilor dumneavoastră oricât de des m-aţi chema, pentru a discuta aceste probleme, una câte una. În cinci ani, cu ajutorul dumneavoastră, vom reuşi să schimbăm acest continent.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL McMILLAN-SCOTT
Vicepreşedinte

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate