Dezbateri

Joi, 20 mai 2010 - Strasbourg

3. Uniunea pentru Mediterana (dezbatere)

  Preşedinte. – Primul punct de pe ordinea de zi este raportul elaborat de Vincent Peillon, în numele Comisiei pentru afaceri externe, referitor la Uniunea pentru Mediterana [2009/2215(INI)] (A7-0133/2010). Voi da cuvântul raportorului nostru pentru patru minute.

  Vincent Peillon, raportor. – (FR) Dle preşedinte, aş dori să încep prin a transmite cele mai cordiale mulţumiri tuturor colegilor mei care s-au implicat în elaborarea acestui raport; este cu adevărat o muncă colectivă. Am încheiat 28 de compromisuri; compromisuri care mai mult au lărgit decât au redus viziunea strategică pe care am dorit să o împărtăşim în ceea ce priveşte acest raport şi angajamentul nostru faţă de Mediterana. Prin urmare, aş dori să transmit cele mai calde mulţumiri dnei Marietta Giannakou din partea Grupului Partidului Popular Creştin (Creştin Democrat), dlui Ivo Vajgl din partea Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, dnei Hélène Flautre şi raportorilor pentru avizele Comisiei pentru comerţ internaţional, dnei De Sarnez şi Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, reprezentată de dna Tzavela.

Ceea ce a fost important pentru noi a fost să facem înţeles faptul că în joc se află probleme strategice pentru Europa. De fapt, nu este doar o problemă de gândire că sudul are nevoie de noi; şi noi avem nevoie de sud, în special în această perioadă de criză. Dacă dorim să avem o perspectivă pe termen lung, dacă dorim o creştere durabilă într-o lume multipolară, atunci şi noi avem nevoie de sud.

Având în vedere acest lucru, Europa trebuie să îşi asume răspunderea de a face Uniunea pentru Mediterana un spaţiu al păcii, securităţii şi prosperităţii pentru cei 800 de milioane de locuitori şi să considere acest aspect drept o prioritate pe termen lung. Această dorinţă comună ne-a permis să ne unim, deoarece suntem conştienţi că dificultăţile economice, demografice şi politice cu care ne confruntăm, împreună cu cele sociale şi culturale, ne ajută să putem colabora cu cealaltă parte a Mediteranei. Pentru noi, aspectele culturale şi cele legate de civilizaţie sunt de asemenea în pericol.

Suntem conştienţi de acest lucru; de doi ani de zile, Parlamentul a lucrat, conştient fiind de dificultăţile legate de crearea Uniunii pentru Mediterana. Nu am evitat abordarea problemei conflictelor care au avut loc în sud, dar am dorit să afirmăm în mod ferm că tocmai abordarea Uniunii pentru Mediterana, cu proiecte specifice, paritatea dintre nord şi sud în organismele decizionale şi posibilitatea, de exemplu, de a aduce la aceeaşi masă israelienii şi palestinienii, a fost metoda potrivită care a contribuit la soluţionarea acestor conflicte şi că, mai mult, Uniunii pentru Mediterana nu ar fi trebuit să i se solicite să urmărească toate obiectivele în acelaşi timp şi că trebuia să se concentreze pe aceste activităţi specifice.

În acest proiect – şi sper cu adevărat că al doilea summit al şefilor de stat şi de guvern va avea loc la Barcelona la 7 iunie – noi, Parlamentul European, am dorit să transmitem un mesaj ferm şefilor de stat şi de guvern pentru a le spune că trebuie să îşi asume responsabilitatea deoarece acest summit trebuie să fie un succes. Având în vedere acest lucru, am subliniat, de asemenea, abordările pe care le consider necesare astăzi. În primul rând, trebuie să eliminăm anumite obstacole, care includ, desigur, condiţiile financiare şi economice.

De aceea, Parlamentul European speră că Uniunea Europeană îşi va asuma un angajament financiar proporţional cu miza, în primul rând în ceea ce priveşte ceea ce a rămas din perspectiva financiară 2007-2013 şi că, în perspectiva financiară 2014-2020, angajamentul Uniunii va fi mai mare, astfel încât cele şase proiecte majore propuse vor putea fi finalizate. Trebuie să îmbunătăţim mediul economic şi juridic. Trebuie să îmbunătăţim integrarea regională sud-sud. În plus, pe lângă condiţiile economice, avem nevoie de noi condiţii politice, motiv pentru care am pus accent pe integrarea culturală, educaţie, proiecte culturale şi drepturile bărbaţilor şi ale femeilor.

În concluzie: În timpul acestei crize, Europa trebuie să aibă o imagine pe termen lung şi de ansamblu. Nu trebuie să sacrificăm termenul lung în detrimentul termenului scurt. Trebuie să ne asumăm responsabilităţile. Europa are nevoie de sud.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, este plăcerea mea să discut astăzi în faţa dvs. despre Uniunea pentru Mediterana şi raportul pregătit de dl Vincent Peillon. Această contribuţie valoroasă a Parlamentului European este deosebit de oportună întrucât subliniază câteva dintre provocările principale cu care se confruntă Uniunea pentru Mediterana în lunile următoare – şi apropo, dle Peillon, sunt complet de acord cu introducerea raportului dvs. privind acea dezbatere.

Având în vedere că Tratatul de la Lisabona este acum în vigoare, Uniunea Europeană are acum o identitate consolidată şi mai instituţională şi are dreptul de a acţiona mai eficient pe plan mondial. În acelaşi timp, majoritatea guvernelor mediteraneene au urmărit să realizeze o agendă ambiţioasă de reforme economice, iar Politica europeană de vecinătate transformă relaţiile dintre Uniunea Europeană şi vecinii săi mediteraneeni.

Începând cu anul 2004, imaginea şi intensitatea contactelor politice au crescut. Comerţul a înregistrat o creştere cu un procent de ordinul zecilor printr-un proces constant de liberalizare şi convergenţă de reglementare. Asistenţa din partea Uniunii Europene a fost modelată în funcţie de nevoile de reformă ale partenerilor, iar volumul acesteia în actualul cadru financiar a crescut în mod substanţial.

Este ceea ce am realizat în relaţiile noastre bilaterale. Cu toate acestea, în bazinul mediteranean, mai mult ca oriunde, reţeaua noastră de relaţii bilaterale dintre Uniunea Europeană şi ţările învecinate zonei Mediteraneene are nevoie de integrarea sud-sud, precum şi de cooperarea şi crearea unei zone economice cu adevărat regionale. Integrarea regională poate avea o contribuţie la fel de importantă precum reformele naţionale în ceea ce priveşte intensificarea investiţiilor şi creşterea economică, reducerea diferenţei de prosperitate dintre Europa şi vecinii mediteraneeni şi pe lângă acest lucru, asigurarea unei convergenţe sporite în jurul valorilor noastre comune şi a practicile democratice.

Integrarea sud-sud şi proiectele intraregionale de integrare, precum acordul de liber schimb de la Gadir, sunt de asemenea importante în crearea celor cinci milioane de locuri de muncă de care este nevoie în fiecare an pentru a satisface necesităţile populaţiei tinere din regiune. Lansarea Uniunii pentru Mediterana în Paris în 2008 a dat un nou impuls parteneriatului euro-mediteraneean, a făcut o ofertă puternică pentru co-proprietate şi a împărţit responsabilitatea printr-un sistem de co-preşedinţie, a pus mai mult accent pe proiecte concrete şi a oferit servicii tehnice de secretariat pentru promovarea integrării regionale şi impulsionarea investiţiilor.

Aşa cum ştim cu toţii, punerea în aplicare a acestui acord a fost încetinită de tensiunea accentuată din Orientul Mijlociu, dar s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte lansarea discuţiilor de proximitate dintre autorităţile din Israel şi cele din Palestina. Există acum loc pentru speranţe prudente că circumstanţele politice din regiune pot favoriza mai bine cooperarea.

În contextul provocărilor majore globale, precum criza economică şi financiară de la nivel mondial, schimbările climatice şi securitatea energetică, Uniunea pentru Mediterana va trebui să facă faţă situaţiei politice din Orientul Mijlociu, va lansa funcţionarea operaţională a Uniunii pentru Secretariatul mediteraneean şi va evalua progresul înregistrat de parteneriat începând cu luna iulie 2008.

Este o oportunitate de reformare colectivă a angajamentului nostru şi a dorinţei noastre politice de a crea un spaţiu de pace, stabilitate şi prosperitate partajată în zona mediterană. Pentru a realiza acest lucru, partenerii vor trebui de asemenea să acorde atenţie în special viitoarei dezvoltări a Uniunii şi lucrurilor ce pot fi livrate pe teren în ceea ce priveşte proiectele, locurile de muncă şi creşterea economică.

Zona Mediterană este extrem de dinamică şi generaţia tânără cere mai multe joburi şi mai multe oportunităţi. Aceştia cer o responsabilitate mai mare şi o reprezentare democratică, educaţie mai bună şi mobilitate sporită în ceea ce priveşte călătoriile şi studiile. Cerinţele acestora nu sunt întotdeauna uşor de îndeplinit, dar, în cele din urmă, ei ar trebui să beneficieze de acţiunea noastră colectivă.

Dacă punem în aplicare proiectele practice, precum accesul la apă, mâncare şi surse de energie, precum şi capacităţile de protecţie civilă îmbunătăţite, acest lucru va fi în interesul cetăţenilor.

Uniunea pentru Mediterana va pune cetăţenii, antreprenorii, organizaţiile neguvernamentale, universităţile şi mai ales populaţia tânără în fruntea societăţii civile, a cooperării şi a dezvoltării economice. De asemenea, cetăţenii se vor implica mai mult prin participare deplină şi implicarea reprezentanţilor aleşi.

De aceea, Comisia crede cu adevărat că o dimensiune parlamentară vibrantă şi puternică consolidează legitimitatea democratică a parteneriatului. Rolul Adunării parlamentare euro-mediteraneene va fi consolidat în viitor şi activitatea acesteia va fi enunţată mai clar alături de celelalte organisme ale parteneriatului.

Cu toţii ne dorim ca Uniunea să funcţioneze şi cu toţii ştim că acest lucru va fi apreciat în funcţie de abilitatea acesteia de a oferi proiecte concrete pentru această regiune. Interconexiunile energetice, autostrăzile maritime care leagă facilităţile portuare din partea de sud a regiunii mediteraneene cu cele europene şi planul solar mediteraneean sunt domenii cu potenţial considerabil în ceea ce priveşte investiţiile, crearea de locuri de muncă şi extinderea relaţiilor comerciale. Dacă dorim să avem acces la acel potenţial, sectorul privat şi instituţiile financiare majore trebuie să lucreze mână în mână. Şi pentru ca acest lucru să se întâmple, avem nevoie de un catalizator şi acela este secretariatul Uniunii pentru Mediterana.

După câteva luni de efort serios depus de cei 43 de parteneri euro-mediteraneeni, am reuşit în cele din urmă să adoptăm statutul juridic al secretariatului, să numim secretariatul general şi să aprobăm bugetul provizoriu pentru funcţionarea secretariatului. În centrul relaţiilor cu ţările noastre partenere din regiunea mediteraneeană se află dorinţa noastră de a promova securitatea, creşterea economică şi stabilitatea în regiune. Dar există, de asemenea, şi convingerea stăruitoare că participăm la un proiect şi mai ambiţios: crearea unei regiuni de pace şi afirmarea scopurilor şi valorilor noastre comune.

Sunt convins că împreună cu angajamentul Parlamentului European şi cu parlamentele statelor membre ale Uniunii Europene şi cu un impuls puternic din partea Adunării parlamentare euro-mediteraneene, ne vom ridica la înălţimea acestei provocări.

  Marielle De Sarnez, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru comerţ internaţional – (FR) Dle preşedinte, nu există îndoială că summitul de la Barcelona este îndoielnic. Cu siguranţă, conflictul dintre Israel şi Palestina are ecou, dar acest lucru nu contează. UpM este singurul răspuns posibil pe care-l avem la dispoziţie pentru accelerarea dezvoltării în ţările sudice, consolidarea legăturilor dintre acestea şi îmbunătăţirea dialogului de ambele părţi ale Mediteranei. Regiunea are nevoie de creştere economică şi de acorduri de schimb cultural. Aceasta are nevoie de proiecte specifice viitoare care să mobilizeze energiile şi să implice un număr mai mare de ţări.

Având în vedere acest lucru, ar trebui să facem tot posibilul pentru a promova investiţiile private şi publice, iar Comisia Europeană ar trebui să fie mai activă şi ar trebui să îşi consolideze rolul de investitor. De asemenea, Comisia ar trebui să ţină cont mai serios de efectele procesului de liberalizare în pregătirea noii generaţii de acorduri de asociere.

În cele din urmă, acordul Agadir ar trebui să fie extins în vederea îmbunătăţirii dezvoltării schimburilor sud-sud. În ceea ce priveşte politica agricolă, nevoia de suveranitate alimentară ar trebuie menţinută şi, aşa cum ştim cu toţii, energia reprezintă un sector important. Este important ca proiectele să fie puse în aplicare în primul rând în interesul acestor ţări, pentru a răspunde nevoilor acestora şi pentru a contribui la dezvoltarea lor, în ciuda, sau mai degrabă, din cauza dificultăţilor. Relansarea UpM este mai urgentă ca niciodată.

  Niki Tzavela, raportor pentru aviz al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie. – (EL) Dle preşedinte, în raportul nostru referitor la piaţa euro-mediteraneeană, am confirmat faptul că recomandăm păstrarea şi dezvoltarea infrastructurii de bază care fac ca o economie să fie unică şi coezivă şi este interesant că acum, în contextul crizei economice, situaţia economică actuală ilustrează destul de clar că există coeziune şi numitori comuni în partea de sud. Trebuie să ţinem cont de acest lucru pentru viitoare proiecte sigure de dezvoltare.

Raportul meu pune accent în special pe GNL, care, în foarte scurt timp, poate juca un rol foarte important pentru economia pieţei euro-mediteraneene, nu numai pentru partea de aprovizionare, ci şi pentru partea de vânzare, şi pe sursele regenerabile de energie, o altă formă a economiei din zona euro-mediteraneeană, dar care este pe termen mult mai scurt. Un comentariu: strategia Uniunii şi politica în domeniul energiei pentru Europa de Nord sunt foarte bine documentate. Avem, dle comisar, o slăbiciune imensă în ceea ce priveşte politica şi strategia în domeniul energiei în Europa de Sud.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Marietta Giannakou, în numele Grupului PPE. – (EL) Dle preşedinte, aş dori să-l felicit pe dl Vincent Peillon şi pe raportorii din celelalte comisii, dna De Sarnez şi dna Tzavela, pentru rapoartele lor. Raportul referitor la Uniunea pentru Mediterana este important deoarece se concentrează asupra obiectivelor imediate şi cuantificabile. Rezultatele acestora pot fi foarte precise, deoarece Parlamentul solicită, prin intermediul raportului, alocarea bugetelor exacte din perspectivă financiară, asistenţă pentru Secretariatul Uniunii pentru Mediterana în Barcelona şi, bineînţeles, ca diferenţele felurite care există să nu afecteze obiectivele Uniunii, adică creşterea economică, îmbunătăţirea drepturilor individuale şi ale omului, schimburile culturale, problemele energetice şi orice altceva care îi leagă pe oamenii care locuiesc acolo aproape de bazinul mediteraneean.

Bineînţeles, aici, astăzi, Consiliul şi Preşedinţia spaniolă, despre care presupun că au un interes anume pentru Uniunea pentru Mediterana, sunt absente şi trebuie să spun că acest lucru mă surprinde, deoarece Consiliul trebuie să fi auzit tot ceea ce au spus raportorul şi coraportorii şi tot ce s-a subliniat aici, cu alte cuvinte, că acest lucru este un efort care depăşeşte dificultăţile specifice care au împiedicat progresul corespunzător al programelor.

Bineînţeles, conflictul dintre Palestina şi Israel, nu poate fi rezolvat prin intermediul Uniunii pentru Mediterana, însă prezenţa ofiţerilor în cadrul Secretariatului dă speranţe că nu va exista nicio presiune a conflictelor în ceea ce priveşte eforturile noastre de a avansa Uniunea pentru Mediterana cu criteriile descrise anterior.

Este deosebit de important pentru Uniunea pentru Mediterana să transmită un mesaj legat de dezvoltare democratică, egalitate între bărbaţi şi femei şi depunerea de eforturi în vederea creării unei societăţi civile în ţările din Africa de Nord.

  Raimon Obiols i Germà, în numele Grupului S&D. – (ES) Dle preşedinte, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest raport – şi aş dori să felicit autorul raportului, dl Vincent Peillon, pentru acest lucru – este faptul că este precis şi exact. Ar fi bine dacă precizia prezentului raport s-ar extinde la subiectul acestuia, care este, Uniunea pentru Mediterana (UpM).

Acest lucru se întâmplă deoarece cel mai puţin important lucru care poate fi spus este că în Upm, există în prezent o lipsă majoră de claritate. Cred că liderii, care trebuie să se întâlnească – sperăm – la 7 iunie în Barcelona, ar face bine să respecte priorităţile exacte, precise prevăzute de raportul Peillon.

În primul rând, contextul politic. UpM nu poate continua să fie blocată sau paralizată de conflictul din Orientul Mijlociu, dar în acelaşi timp, nu-l poate nici ignora. Aceasta trebuie să aducă o contribuţie pozitivă la rezolvarea conflictului, în măsura în care este în măsură să facă acest lucru.

În al doilea rând, proiectele bune trebuie organizate şi dezvoltate într-un mod profesionist şi inteligent.

În al treilea rând, trebuie găsite resurse adecvate şi angajamente financiare.

În al patrulea rând, trebuie să se facă progrese în ceea ce priveşte crearea unei relaţii pozitive care să evite obstacolele şi conflictele în loc să se caute sinergii între UpM şi structurile mediteraneene ale Uniunii Europene.

Trebuie să cerem explicaţii şi angajamente la aceste patru puncte centrale, aceste patru provocări importante şi cred că acest raport reprezintă un instrument bun, o foaie bună de parcurs care ne poate ajuta să solicităm acest acord.

  Ivo Vajgl, în numele Grupului ALDE. – (SL) Dle vicepreşedinte, dle comisar Füle, în primul rând aş dori să mulţumesc raportorului, dl Peillon, pentru implicarea sa constructivă, deschisă şi creativă care a dat naştere acestui raport. Sper că acest raport va stârni interesul, nu numai celor care au contribuit la elaborarea lui, dar şi celorlalţi. Acest raport vizează o regiune care de-a lungul istoriei a fost un centru dinamic al vieţii culturale şi spirituale şi al inovaţiei economice şi comerciale. Din nefericire, în prezent, aceasta este sursa multor probleme care ne vizează atât pe noi toţi, cât şi pe restul lumii şi pe care ne-ar plăcea să le vedem rezolvate.

Uniunea pentru Mediterana este un proiect important, dar din nefericire, nu a progresat aşa de rapid precum ne-am fi dorit. Mi-ar plăcea să văd progres rapid în punerea în aplicare a proiectelor prioritare după crearea secretariatului din Barcelona. Proiectele trebuie să fie forţa motrice cea mai importantă care stă la baza Uniunii, sau obiectivul activităţii Uniunii pentru Mediterana. În acelaşi timp, cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că există mereu câteva probleme de natură politică, în special problema palestiniană şi statutul nedefinit al Saharei Occidentale şi că acestea au limitat progresul necesar. Din acest motiv, trebuie să facem eforturi pentru un dialog sporit, mai multă toleranţă şi mai multă încredere în regiune.

În acest sens, Parlamentul European ar putea, cu siguranţă, să joace un rol foarte important şi activ şi sper că toate partidele implicate vor primi cu căldură acest Parlament ca unul dintre actorii care ar putea contribui la soluţionarea problemei.

În cele din urmă, permiteţi-mi să adaug că este imperativ să acordăm atenţia necesară viitoarelor generaţii, să promovăm schimbul de studenţi în cadrul Uniunii pentru Mediterana şi să susţinem Universitatea EMUNI, participarea instituţiilor superioare şi învăţământul superior şi mediile culturale. Acest lucru ne va ajuta să ridicăm nivelul înţelegerii reciproce şi al interconexiunii.

  Malika Benarab-Attou , în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, Uniunea pentru Mediterana nu a fost niciodată atât de importantă pentru viitorul nostru precum este astăzi. Am încercat împreună, în raportul referitor la UpM, să susţinem o viziune diferită a Mediteranei noastre. Mai mult decât o simplă zonă a liberului schimb, Uniunea s-a înfiinţat pe civilizaţia comună a cetăţenilor care împărtăşesc valori fundamentale.

Aş dori să vorbesc despre cel mai dificil obstacol în calea ambiţiilor noastre mediteraneene; violenţa suferită de cetăţenii palestinieni, al căror teritoriu a fost ocupat de Israel, care au fost expulzaţi şi ucişi de Israel, în timp ce Europa nu îşi asumă responsabilitatea sa istorică în acest conflict şi acţionează cu adevărat pentru pace recunoscând statul Palestina în conformitate cu legislaţiile internaţionale pe care se întemeiază democraţiile noastre.

Săptămâna viitoare, o delegaţie parlamentară oficială o să viziteze Fâşia Gaza pentru a înţelege de ce ajutorul de sute de milioane de euro pe care europenii îl trimit palestinienilor nu ajunge în şcolile şi spitalele din Gaza, pe care le-am vizitat în ianuarie. Am fost şocată şi dezamăgită când am aflat că preşedintele Comisiei pentru afaceri externe a decis, fără a-i informa pe membrii din comisie – din care fac si eu parte – sau copreşedinţii acestei delegaţii, să nu viziteze Gaza alături de delegaţia Parlamentului în conformitate cu instrucţiunile primite din partea Ambasadei de la Israel.

Prin boicotarea delegaţiei Parlamentului la Gaza, preşedintele comisiei noastre discreditează întregul Parlament, care a aprobat o rezoluţie referitoare la raportul Goldstone condamnând faptul că armata israeliană a blocat contactele cu populaţia din Gaza, cerând ca această blocare să fie imediat stopată. Trebuie să ne amintim de această rezoluţie şi de poziţia Parlamentului.

Având în vedere acest lucru, solicit dlui Albertini să demisioneze din poziţia de preşedinte al Comisiei pentru afaceri externe, din care fac si eu parte, pentru că nu a îndeplinit cerinţele funcţiei sale.

Care este scopul finanţării şi supravegherii alegerilor, dacă apoi refuzăm să-i recunoaştem pe cei care au ales votul secret în detrimentul armelor?

În sfârşit, un alt obstacol în calea unei Uniuni pentru Mediterana cu adevărat fraternă sunt victimele care s-au înecat în drumul dinspre partea de sud, parţial datorită faptului că graniţele europene sunt acum complet închise. Actuala noastră politică de emigrare nu mai este acceptabilă. Trebuie să fim în stare, aşa cum PNUD recomandă, să asigurăm faptul că mobilitatea cetăţenilor dinspre sud este egală cu mobilitatea noastră către sud. Trebuie să fim fideli proiectului şi valorilor noastre. Copiii noştri ne vor mulţumi pentru acest lucru şi noi vom fi reprezentanţii mândri ai cetăţenilor noştri.

  Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL. – (ES) Dle preşedinte, Uniunea pentru Mediterana se confruntă cu obstacole reale şi ceea ce solicit eu Uniunii Europene, tuturor instituţiilor şi Parlamentului, este determinare, mult mai multă determinare, când este vorba despre încercarea de a depăşi aceste obstacole.

Primele şi cele mai importante – nu există niciun dubiu privind această chestiune şi alţi deputaţi au ridicat această problemă – sunt conflictele: conflictul palestinian, în faţa unei atitudini din partea guvernului israelian care nu ţine cont de dreptul internaţional şi nici de acordurile pe care le-a semnat, precum Acordul Annapolis privind aşezările; conflictul din Sahara Occidentală; şi într-adevăr, ocupaţia militară din nordul Republicii Cipru. Acestea reprezintă, evident, obstacole clare pentru orice instituţie care doreşte să aibă acel tip de relaţie între cele două ţărmuri ale Mediteranei. Până la soluţionarea conflictelor, acestea reprezintă un adevărat obstacol.

Grupul pe care-l reprezint solicită mai mult angajament, mai multă energie ca reacţie la toţi actorii responsabili de dispreţuirea dreptului internaţional.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că o altă problemă cu care ne confruntăm este aceea a dezechilibrelor economice şi sociale care există în cadrul regiunii mediteraneene. Cred că orice soluţie care încearcă să abordeze aceste dezechilibre în ceea ce priveşte comerţul prin simpla şi directa propunere a acordurilor de comerţ liber nu reprezintă soluţia potrivită. Soluţia potrivită ar fi să se ţină cont de aceste dezechilibre şi să se încerce să se încheie acorduri comerciale pe bază de complementaritate şi solidaritate. Problema este că multe dintre ţările de pe ţărmurile Mediteranei suferă de sărăcie groaznică şi lipsuri majore.

Cu toate acestea şi insist acum, un lucru esenţial ar fi asumarea unui angajament mai mare din partea Uniunii Europene în raport cu acele conflicte care în prezent au efecte negative. Voi vorbi despre Palestina şi Sahara Occidentală. Există conflicte, precum conflictul din Sahara Occidentală, unde Uniunea Europeană nu face aproape nimic. Nu numai că nu face nimic, ci şi accelerează statutul avansat al relaţiei de care Marocul se bucură în prezent şi încearcă, de asemenea, în cazul Israelului, să promoveze acordul de asociere la un acord cu status avansat.

  Nikolaos Salavrakos, în numele Grupului EFD – (EL) Dle preşedinte, trebuie să-l felicit pe raportor, dl Peillon, pentru raportul preţios pe care ni l-a prezentat. Cu toţii ştim că bazinul mediteraneean este un loc de întâlnire pentru multe culturi; cu toate acestea, în acelaşi timp, acesta reprezintă un centru nervos şi un „boiler” care se agită de mulţi ani. Schimbările climatice, criza economică şi financiară, imigrarea, poluarea, pescuitul excesiv şi daunele aduse mediului înconjurător sunt câteva din problemele cu care se confruntă cetăţenii europeni şi non-europeni din bazinul mediteraneean.

Trebuie acordată atenţie sporită problemei imigrării ilegale şi corpurilor efective de control de la graniţă din ţările din bazinul mediteraneean, în special Grecia şi Italia, care reprezintă porţi de intrare în Uniunea Europeană pentru imigranţii ilegali. Zilnic se poartă o luptă pentru graniţele acestor ţări. Trebuie de asemenea acordată atenţie consolidării sectorului energetic şi folosirii surselor de energie regenerabilă şi programului energetic solar mediteraneean pentru a stimula creşterea economică în ţările din sudul Mediteranei.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Louis Bontes (NI). – (NL) În 2008, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a anunţat că a avut un vis despre o Uniune pentru Mediterana. Această Uniune trebuia să ofere un nou impuls obiectivelor cooperării euro-mediteraneene, obiective care se bazează pe recunoaşterea reciprocă a valorilor comune, cum ar fi democraţia, statul de drept, buna guvernare şi respectarea drepturilor omului.

Mă întreb cum puteţi vorbi despre valori comune când, într-o ţară precum Mauritania, nu există libertatea religioasă de exprimare, deoarece, acolo, Islam a dominat cu adevărat de mii de ani. Conform constituţiei sale, Siria este oficial un stat popular democratic şi unitar orientat spre socialism. De fapt, cu toate acestea, Siria este o dictatură. Maroc ocupă Sahara Occidentală şi în Tunisia drepturile omului sunt în mod regulat încălcate. Aş putea să continui cu o listă lungă a acestor ţări, dar trebuie să fiu conştient de timpul limitat alocat discursului.

Dorim să avem cu aceste ţări mai multe schimburi culturale? Dorim să înfiinţăm alături de aceste ţări o zonă a liberului schimb, care să fie urmată de promovarea liberei circulaţii a persoanelor de-a lungul regiunii mediteraneene? Cu toate acestea, rezultatul acestui lucru va fi influenţa mai mare a Islamului în Europa. Nu putem permite Europei să devină Eurabia: nici acum, niciodată! Înainte ca acest vis să devină coşmar, trebuie să oprim acest proces.

Am avut un alt vis legat de Mediterana în 1995, care a luat forma Declaraţiei de la Barcelona şi apoi am procedat la fel ca în 2005. În afară de faptul că îi costă pe contribuabilii europeni câteva miliarde, aceste proiecte nu au avut niciun rezultat. Încetaţi să risipiţi banii „contribuabililor” şi încetaţi să mai visaţi! Cu toate acestea, tot respectul dlui Albertini, pentru că a adoptat o poziţie curajoasă. Grupul meu îl susţine.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, regiunea Euromed reprezintă o zonă strategică a politicii europene: nu putem aborda probleme esenţiale precum mediul înconjurător, valorile religioase, cultura, infrastructura, agricultura, energia, securitatea, valurile de migraţie fără asistenţa responsabilă din partea ţărilor terţe riverane Mediteranei.

Cu toate acestea, cadrul de cooperare are o cale lungă de parcurs: am putea spune de la Barcelona la Barcelona şi mai departe. Uniunea Europeană trebuie să îşi intensifice angajamentul în procesul de reînnoire şi verificare a acordurilor individuale de asociere cu ţările terţe riverane Mediteranei şi trebuie să finanţeze proiectele strategice majore, cele pentru infrastructură şi porturi.

Pe de altă parte, trebuie să protejăm foarte serios sectoarele de producţie comparabile de pe ambele ţărmuri ale Mediteranei, în special agricultura, pentru a garanta o creştere durabilă şi un cadru de reglementare cât mai uniform posibil. Prin urmare sperăm că rolul de guvernare al Uniunii Europene în ceea ce priveşte ţările mediteraneene va fi consolidat pentru a susţine un principiu fundamental, şi anume, cooperarea, care reprezintă succes politic, succes antreprenorial, într-un cadru consolidat de garanţii care protejează indivizii.

Am dorit de asemenea să fac o sugestie dnei BenarabAttou: atacaţi-l cu orice preţ pe dl Albertini, care conduce cu forţă comisia, însă atacaţi-l în prezenţa sa, astfel încât el să se poată apăra. Aceasta este o trăsătură esenţială pentru orice ansamblu ales în mod democratic.

  Pier Antonio Panzeri (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că facem un pas extrem de important prin adoptarea acestui raport şi va fi foarte util în perspectiva summitului de la Barcelona din 7 iunie, un summit care, aşa cum ştim, este prevăzut a fi dificil având în vedere impasul în negocierile dintre israelieni şi palestinieni şi de asemenea, datorită multor incertitudini şi dificultăţi în ceea ce priveşte definirea sistemului administrativ al structurii noului secretariat.

Abordând aceste probleme, raportul Peillon a fost proiectat în singurul mod posibil, subliniind, pe de o parte, faptul că conflictele nu trebuie să împiedice progresul evident înspre cooperare multilaterală din sectoare diferite, recunoscând, pe de altă parte, că Uniunea pentru Mediterana nu va avea succes decât atunci când aceste conflicte sunt soluţionate.

Prin urmare, adevărata provocare implică acum un angajament politic clar şi solid care trebuie să ia naştere la summitul de la Barcelona, permiţând în cele din urmă structurilor din noua instituţie să funcţioneze şi să se oblige să ofere fondurile necesare pentru proiectele majore care reprezintă obiectivul lor principal. Europa trebuie să realizeze că are nevoie să-şi încline eforturile politice şi economice şi propriile interese spre sud, deoarece aici poate găsi soluţii la multe probleme care o supără în prezent.

  Niccolò Rinaldi (ALDE). – (IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, de ani de zile, o cercetătoare independentă, Gabriele Del Grande, a postat pe internet numărul de persoane care mor în încercarea de a traversa Mediterana în bărci conduse de grupuri ale crimei organizate. Conform calculelor sale amănunţite, numărul victimelor a ajuns la 4 200, dintre care, 18 au murit în luna martie: acest lucru este un adevărat masacru.

De mulţi ani, în Lampedusa, îngrijitorul cimitirului vechi a înmormântat într-o manieră decentă, cu o cruce şi o floare, fiecare cadavru, din puţinele care au fost recuperate. Aceşti doi cetăţeni europeni acţionează de asemenea, în numele nostru; ei acţionează pentru a compensa insuccesul nostru politic. Eforturile lor spontane subliniază nevoia urgentă de a crea o nouă arhitectură şi substanţă politică, în contrast cu întoarcerile forţate pe mare ale guvernului din Italia, încălcând dreptul internaţional, lucru care subliniază doar disperarea cetăţenilor.

Prin urmare, Uniunea pentru Mediterana ar trebui să reprezinte o nouă umanitate, având în vedere că suntem în criză de timp. În prezent, mai mult de jumătate din populaţia marocană din Turcia are mai puţin de 18 ani. Prin urmare, Mediterana este destinată să se schimbe rapid.

  Takis Hadjigeorgiou (GUE/NGL). – (EL) Aş dori să încep prin a-i mulţumi dlui Peillon pentru munca depusă. Raportul solicită statelor membre din Uniunea pentru Mediterana să creeze un dialog deschis, bazat pe respect reciproc şi înţelegere, prin promovarea drepturilor omului şi libertăţilor şi acest lucru reprezintă doctrina noastră. În acelaşi timp, totuşi, acest lucru nu include nicio propunere concretă de combatere a problemelor politice existente care pun în pericol zona. Înţeleg logica vorbelor spuse de dl Peillon, lucru care poate fi de ajutor în iniţierea Uniunii pentru Mediterana. Cu toate acestea, pe de altă parte, să închidem un ochi şi să pretindem că nu se „întâmplă” nimic în Gaza, de exemplu, este o greşeală imensă care ne împiedică să punem capăt problemelor.

Ceea ce mă îngrijorează este că învăţăm încet în cadrul Uniunii Europene să trăim cu probleme mai degrabă decât să le soluţionăm. Trebuie să fim mai proactivi în ceea ce priveşte problemele fundamentale care ne privesc. Nu există niciun fel de referinţă la nevoia Israelului de a găsi o soluţie imediată, echitabilă şi viabilă la problema palestiniană. Nu se face nicio referire la nevoia Turciei de a demonstra respectul necesar tuturor statelor membre a Uniunii pentru Mediterana, fără excepţie. Referirea la necesitatea de a retrage forţele turce dintr-un stat membru este un act de respect necesar – minim, aş spune – pentru justiţia europeană.

Marea Mediterană spală ţărmurile a mii de oraşe şi sate din culturi diferite care au fost unite de aceeaşi mare de peste zece mii de ani. Cu toate acestea, un singur oraş din toate aceste mii de oraşe şi sate de pe ţărmul Mediteranei, doar un singur oraş nu este locuit. În loc să fie locuit de oameni, este locuit de şobolani, şopârle şi şerpi. Casele oamenilor, împreună cu amintirile acestora, au fost distruse. Tot ce a rămas sunt visele a mii de oameni, dintre care mulţi au murit ca refugiaţi. Cel mai nesemnificativ lucru pe care-l putem face pentru un trai mai bun este să înapoiem oraşul Famagusta locuitorilor săi. Aceasta ar fi trebuit să fie o cerere esenţială din raportul referitor la Uniunea pentru Mediterana, deoarece lucrăm în favoarea înfiinţării unei uniuni şi nu pentru divizarea regiunii mediteraneene.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Gerard Batten (EFD). – Dle preşedinte, rapoartele din proprie iniţiativă sunt de obicei doar vorbe goale, dar dacă sunt adoptate, acestea reprezintă expresia dorinţei politice a Parlamentului European.

Prezentul raport propune crearea unei uniuni din 17 ţări nemembre ale Uniunii Europene cu o adunare parlamentară şi un secretariat cu finanţare pentru proiecte cu caracter cu adevărat ambiţios. Finanţarea acestor proiecte ar ajunge la multe milioane de euro, care bineînţeles ar trebuie să fie plătiţi de cetăţenii Europei. Nu se menţionează care este sursa acestor bani; nu se permite ca realitatea să deranjeze fantezia.

Acest raport este cu adevărat excelent! Însă, înainte de a lua chestiunea în glumă, trebuie să ne amintim, că în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană are dreptul legal de a semna tipul de tratate prevăzut aici. Acest raport propune crearea unei Uniuni a ţărilor nemembre ale Uniunii Europene care mai târziu ar putea fi absorbite în Uniune; despre acest lucru este de fapt vorba în acest raport.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle preşedinte, atunci când Uniunea pentru Mediterana a fost înfiinţată, aproximativ acum doi ani, intenţia, aşa cum ştim, a fost că aceasta trebuia legată de Procesul de la Barcelona pentru a stabili o relaţie mai strânsă între ţările mediteraneene şi UE. Cu toate acestea, acest proces a ajuns în mod evident într-un punct mort din cauza conflictului dintre statele arabe şi Israel. UE a încheiat un acord de asociere cu Israel şi a oferit ajutor financiar, inclusiv 440 de milioane de euro pentru reconstruirea Fâşiei Gaza. Cetăţenii Uniunii Europene au dreptul să întrebe de ce impozitele lor sunt trimise în Fâşia Gaza în condiţiile în care acolo totul este bombardat din nou şi aceştia solicită să se tragă concluzii din această situaţie. În plus, este posibil ca Hamas să profite de acest ajutor.

În toţi aceşti ani, UE nu a reuşit să acţioneze ca un mediator imparţial în Fâşia Gaza. De asemenea, acum este posibil ca summitul Uniunii pentru Mediterana din Barcelona, care este planificat pentru începutul lunii iunie să nu mai aibă loc, din cauza conflictului dintre Israel şi statele arabe. În special în vremuri de criză, este important, cred, să evaluăm planurile mai atent şi dacă trebuie, să le amânăm. În timpul acestei perioade de criză, nu ne vom permite proiecte care nu sunt decât atractive sau care reprezintă doar irosiri de bani.

  Dominique Baudis (PPE). – (FR) Dle preşedinte, în continuarea procesului de la Barcelona, Uniunea pentru Mediterana este o oportunitate de dezvoltare a relaţiilor noastre cu ţările din estul şi sudul bazinului mediteraneean. Aşa cum se subliniază şi în raportul excelent al dlui Vincent Peillon, nu putem neglija nici potenţialul acestei regiuni şi nici riscurile pe care le implică.

Lăsaţi măcar prezenţa de spirit să recunoască faptul că, din momentul bombardării ţinutului Gaza şi având în vedere continuarea colonizării teritoriilor palestiniene, Uniunea pentru Mediterana a fost pictată într-un colţ. Aspectul politic este blocat. Nici măcar nu suntem siguri dacă summitul de la Barcelona planificat în luna iunie va avea de fapt loc. Nu m-ar surprinde dacă am afla zilele sau orele următoare că acesta a fost amânat sine die. Cu toate acestea, nu trebuie să renunţăm; Uniunea Europeană ar trebui să-şi asume o responsabilitate sporită în căutarea unei soluţii politice. Nu putem permite Statelor Unite să pună monopol pe gestionarea crizei politice în această regiune, regiunea noastră şi să ne limiteze la dezvoltarea acesteia. Securitatea şi creşterea noastră economică depind de dezvoltarea şi stabilitatea Mediteranei, motiv pentru care Uniunea pentru Mediterana este în continuare cel mai bun instrument de care dispunem.

  Maria Eleni Koppa (S&D). – (EL) Dle preşedinte, aş dori să încep prin a-l felicita pe raportor pentru raportul său foarte complex. Uniunea pentru Mediterana ar putea să aibă o contribuţie decisivă în crearea unor relaţii euro-mediteraneene echilibrate şi în consolidarea încrederii între ţările din zonă. Mediterana ar trebui să fie un spaţiu de pace, stabilitate şi securitate, în care se respectă pe deplin principiile democratice şi drepturile omului. Există diferenţe sociale şi economice între ţările mediteraneene. Provocarea este şi mai mare ca urmare a crizei economice. Aceasta este reprezentată de apropierea dintre Uniune şi ţările mediteraneene prin creştere economică, cooperare şi comerţ. Securitatea energetică, combaterea schimbărilor climatice şi mediul maritim sunt de asemenea domenii în care este nevoie de o cooperare strânsă.

Bineînţeles, Uniunea pentru Mediterana nu este cadrul de discuţie a conflictelor regionale. Cu toate acestea, cultivarea unui spirit de cooperare, dialogul politic şi eforturile asociate pentru îndeplinirea anumitor obiective vor contribui în mare măsură la consolidarea încrederii, de care este nevoie pentru adoptarea soluţiilor viabile. Cu toate acestea, pentru ca toate aceste lucruri să se întâmple şi pentru ca Uniunea pentru Mediterana să fie un succes, este nevoie de resurse financiare adecvate şi de data aceasta, nu trebuie să fim neglijenţi.

  Bastiaan Belder (EFD). – (NL) Vă mulţumesc foarte mult pentru că mi-aţi permis şi mie să iau cuvântul, întrucât am fost reţinut într-o întâlnire de urgenţă a Biroului lărgit al Comisiei pentru afaceri externe. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Dle preşedinte, punctul 5 din raportul dlui Peillon, menţionează în mod corect necesitatea unei soluţii drepte şi de durată pentru conflictul arabo-israelian. Raportorul invită Uniunea Europeană şi toate statele membre ale Uniunii pentru Mediterana să se dedice la maxim acestei cauze. În calitate de preşedinte al Delegaţiei israeliene, susţin cu adevărat eforturile de pace, dar cred că acestea vor fi eficiente doar după ce sunt îndeplinite două condiţii şi anume: a) ca soluţia propusă care prevede existenţa a două state să însemne coexistenţa unui stat evreiesc, care este Israelul, cu un stat palestinian şi b) ca statele membre ale Uniunii Europene şi cele ale Uniunii pentru Mediterana să promoveze un climat de încredere reciprocă între ţările care se află în conflict în Orientul Mijlociu. Aici, lupta obişnuită împotriva răului nativ a anti-semitismului, în orice formă s-ar prezenta (inclusiv sub formă de anti-zionism) ocupă un loc central. Aţi putea de asemenea stabili acelaşi număr de israelieni şi palestinieni în secretariatul vostru, dar tot va trebui să luptaţi împreună pentru a câştiga încrederea reciprocă. Acesta este cea mai grea încercare.

  Francisco José Millán Mon (PPE). – (ES) Pentru început, dle preşedinte, iată o explicaţie: eu consider că ar fi trebuit să ia cuvântul în dezbaterea de astăzi fie un reprezentativ al Preşedinţiei Consiliului, fie, poate, un reprezentant al actualei copreşedinţii franceze a Uniunii pentru Mediterana (UpM); absenţa lor este profund regretabilă.

Doamnelor şi domnilor, reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană să asigurăm că vecinii cei mai apropiaţi formează un spaţiu de pace, prosperitate, libertate şi securitate. Acest lucru ar trebui să reprezinte obiectivul principal al UpM, care sper că va trebui să organizeze luna viitoare al doilea summit.

Aş dori să-l felicit pe dl Peillon şi să-i mulţumesc, în special, pentru abordarea sa lipsită de prejudecăţi şi extrem de constructivă.

În ciuda apropierii Uniunii Europene de ţărmurile sudice ale Mediteranei, există diferenţe considerabile care ne deosebesc din punct de vedere economic, politic, social, demografic, cultural ş.a.m.d. Câteva dintre aceste diferenţe se datorează unor deficienţe serioase din statele învecinate.

Este esenţial să promovăm dialogul şi cooperarea strânsă în cadrul UpM şi să favorizăm acele proiecte majore comune pe care aceasta le-a identificat, precum şi dimensiunea bilaterală a acordurilor de asociere, în vederea consolidării relaţiilor dintre ambele ţărmuri şi să fim capabili să reducem aceste diferenţe. Pentru a realiza acest lucru, vecinii noştri trebuie, de asemenea, să pună în aplicare, reforme. Statul pe loc nu poate fi o opţiune.

Aş dori să abordez pe scurt trei aspecte viitoare. În primul rând, este foarte important pentru secretariatul UpM din Barcelona să fie pe deplin operaţional cât de rapid posibil.

În alt doilea rând, însă strâns legat de aspectul anterior, UpM nu trebuie să cadă ostatică conflictelor, precum cel din Orientul Mijlociu. UpM poate facilita o soluţie dar nu susţine că deţine resursele adoptării unei soluţii şi nici nu poate fi blocată de aceste confruntări.

În al treilea şi ultimul rând, Upm trebuie de asemenea să acorde atenţie deosebită la ceea ce este cunoscut drept Capitolul patru din cooperarea euro-mediteraneeană: migraţie, securitate, integrare socială şi justiţie.

  Preşedinte. – Permiteţi-mi să-mi cer scuze în numele Consiliului. Reprezentantul Consiliului nu a putut să fie prezent astăzi aici deoarece este joi dimineaţa şi dezbaterea privind acest raport a fost iniţial planificată să aibă loc luni.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dle preşedinte, aş dori să vă rog să solicitaţi în cadrul trialogului ca întotdeauna Consiliul să fie reprezentat aici joi dimineaţa. În cazul unor preşedinţii ale Consiliului şi din modestie, nu voi da nume, reprezentantul a fost aici chiar joi după-amiază. Cred că Consiliul ar trebui să fie prezent în cea mai mare parte a şedinţei plenare.

  Preşedinte. – Mulţumesc, aşa voi face. Pur şi simplu încercam să explic ce spunea Consiliul. Voi face acest lucru. Vă mulţumesc foarte mult.

  Josefa Andrés Barea (S&D). – (ES) Dle preşedinte, dle comisar, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, aş dori să-i mulţumesc dnei De Sarnez pentru modul în care a lucrat cu noi.

Astăzi, mai mult ca niciodată, este nevoie de o Uniune pentru Mediterana, de susţinerea proiectelor majore şi de dezvoltare instituţională. Astăzi, mai mult ca niciodată înainte, trebuie să găsim răspunsuri la criză, la cercetare, la schimbările climatice, la problemele legate de apă, la noile modele energetice, la dezvoltarea durabilă. Prin urmare, trebuie să promovăm şi să încheiem relaţii comerciale şi economice în zonă, cu măsuri adoptate pe termen scurt şi mediu, o zonă a liberului schimb, prin eliminarea barierelor legate de tarife şi deschiderea pieţelor nord-sud şi sud-sud.

La summitul din Barcelona, Preşedinţia spaniolă va oferi oportunitatea creării unui nou acord, unei noi situaţii, unei noi colaborări, democratizării, răspunsurilor economice şi sociale. Summitul de la Barcelona ne poate pune în poziţia în care să ne putem asuma conducerea în regiunea mediterană.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi, proximitatea locuitorilor din zona mediterană este văzută în special, aşa cum subliniază dl Rinaldi, prin prisma fenomenului esenţial al imigrării.

Uniunea Europeană ar trebui să considere acest lucru un factor prioritar, deoarece fluxurile de imigrare pot şi au creat probleme la nivel uman, social, cultural şi economic care vor afecta viitorul apropiat al celor două ţărmuri opuse ale Mediteranei. Apropierea reciprocă a locuitorilor din zona Mediterană se vede de asemenea din cooperarea economică şi socială în cadrul Zonei Economice Europene dintre Uniunea Europeană şi ţările mediteraneene.

Din acest punct de vedere, prezenţa noastră înrădăcinată la toate nivelurile din zonă trebuie să ne permită să evităm ca Uniunea pentru Mediterana să repete aceste lipse de consecvenţă de la Barcelona. Câte greşeli s-au comis, de câte ori credeam că facem progrese, când de fapt noi regresam?

Prin urmare, în primul şi în primul rând, avem nevoie să lansăm dialogul social, cultural şi uman bazat pe înţelegere reciprocă şi promovarea valorilor pozitive susţinând civilizaţia noastră, însă acest factor indispensabil depinde de cooperarea de succes, în special la nivel economic.

În realitate, proliferarea acordurilor şi a comerţului a favorizat şi va continua să favorizeze creşterea relaţiilor economice şi sociale dintre partide. Mai mult, din punct de vedere politic, trebuie să mergem urgent mai departe cu dialogul privind politica de securitate, în vederea dezvoltării unor relaţii şi mai consolidate dintre ţările respective.

  Preşedinte. – Stimaţi colegi, vă rog să respectaţi timpul alocat. Este ora 10.57 şi la ora 12, avem programate voturile.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, viitorul summit al şefilor de stat şi de guvern din 7-8 iunie de la Barcelona este cu siguranţă o ocazie importantă pentru lansarea practică a Uniunii pentru Mediterana. Prin urmare, acesta reprezintă o oportunitate extraordinară de a stabili bazele unei cooperări adevărate şi consolidate pentru pace şi securitate.

Exact din acest motiv, trebuie să profităm la maxim de această oportunitate în vederea stabilirii unei strategii de dezvoltare şi astfel să putem defini proiecte care să poată revitaliza acest domeniu şi să promoveze creşterea economică. Sper că întâlnirea va consolida iniţiativele precum Planul solar pentru pace şi proiectul Desertec, care reprezintă instrumente importante pentru crearea unei pieţe energetice regionale interdependente.

În ultimul rând, UpM trebuie să intensifice cercetarea ştiinţifică şi tehnologică, folosind institutele de cercetare existente pentru a spori competitivitatea afacerilor locale, prea slabe pentru a înfrunta provocările pieţei globale. Sunt convins că unitatea Europei poate fi consolidată de creşterea economică a Europei.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Vreau să spun că, la aproape doi ani de la lansarea Uniunii pentru Mediterana, este momentul să facem bilanţul acestui nou proiect federativ şi să reflectăm, de asemenea, asupra perspectivelor de dezvoltare. Din punctul acesta de vedere, cred că raportul alcătuit de domnul Peillon este binevenit şi aş vrea şi eu, ca şi colegii mei, să-l felicit pe autor.

În perspectiva summitului de la Barcelona, din iunie, cred că este foarte important să reafirmăm angajamentul Parlamentului pentru reuşita acestui proiect într-o regiune care este aflată, aşa cum ştim cu toţii, la răscrucea a trei continente şi a cărei importanţă pentru Europa, în termeni geostrategici şi culturali, este evidentă. M-a îngrijorat oarecum scepticismul domnului Baudis în legătură cu posibilitatea ca acest summit să fie amânat. Sper să nu se ajungă acolo şi să folosim toate resursele noastre instituţionale pentru ca acest summit să fie, nu doar o ocazie de analiză, ci şi o reuşită instituţională, pentru că Uniunea pentru Mediterana trebuie să depăşească blocajele politice şi dificultăţile instituţionale, avansând în realizarea celor şase proiecte strategice care constituie esenţa însăşi a instituţiei.

Perenitatea şi credibilitatea Uniunii pentru Mediterana depind de capacitatea sa de a funcţiona şi de aceasta este nevoie, nu doar de o finanţare adecvată pentru realizarea proiectelor şi pentru funcţionarea secretariatului, ci şi cred eu, de o implicare sporită a societăţii civile şi a componentelor parlamentare, naţionale, APEM pentru a asigura legitimitatea democratică a Uniunii pentru Mediterana.

  Roberta Angelilli (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, una dintre priorităţile politice ale Parlamentului European trebuie să fie să ajutăm viitorul summit de la Barcelona să fie un succes deplin, în urma impasului prin care trecem de doi ani, începând cu summitul de la Paris din 2008. Sunt multe obiective, care au fost de asemenea menţionate astăzi, pornind de la abordarea problemei imigrării ilegale la combaterea încălcării drepturilor omului, dar există de asemenea un aspect economic important: Mediterana are potenţial imens, începând de la sursele de energie regenerabilă.

Prin urmare, trebuie să susţinem pe deplin Planul solar mediteraneean şi iniţiativele industriale precum proiect Desertec, implicând întreprinderile şi universităţile în vederea dezvoltării proiectelor practice de cooperare. Într-adevăr, pacea, care reprezintă o prioritate, trebuie să fie însoţită de un proces de dezvoltare economică, în special pentru a asigura coeziunea socială de care avem nevoie pentru a depăşi conflictele.

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL-QUADRAS
Vicepreşedinte

  Olga Sehnalová (S&D). – (CS) Uniunea pentru Mediterana este fără îndoială şi un proiect intercultural curajos, al cărui succes depinde, printre altele, de voinţa de a depăşi tradiţii culturale şi sociale diferite. Diversitatea culturală are ca rezultat îmbogăţirea reciprocă, dacă impulsurile sale sunt percepute în mod deschis ca o oportunitate şi nu ca o ameninţare. Una din aceste oportunităţi este abordarea egalităţii de gen în societate. Este un domeniu considerat oarecum sensibil în această regiune. Prin urmare, Uniunea pentru Mediterana trebuie să acorde atenţia potrivită acestui subiect şi nu numai din cauza angajamentelor asumate în această regiune în cadrul Conferinţei ministeriale de la Marrakech din noiembrie 2009 privind sprijinirea atât a spiritului cât şi a literei egalităţii de gen şi consolidarea rolului femeilor în societate, inclusiv a participării acestora în viaţa publică şi combaterea violenţei împotriva femeilor. Acesta este una din zonele-cheie care poate elibera şi oferi un potenţial uman imens pentru întreaga regiune, ceea ce nu poate aduce decât câştiguri. Standardele duble şi rezistenţa faţă de schimbare, care sunt adesea sprijinite mai ales sub pretextul obiceiurilor şi al tradiţiei, nu pot fi acceptate, ci, dimpotrivă, ar trebui respinse ca un obstacol în calea dezvoltării regiunii mediteraneene.

  Lara Comi (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că Uniunea Europeană trebuie să acorde un sprijin mai important proiectului Uniunea pentru Mediterana, atât pe plan politic cât şi pe plan financiar. Summitul celor 43 de şefi de stat sau de guvern din cadrul Uniunii pentru Mediterana va avea loc la 7 iunie la Barcelona şi, în calitate de Parlament European, trebuie să sperăm că această reuniune se dovedeşte a fi un succes pentru lansarea instituţiilor UpM şi pentru punerea în aplicare a proiectelor. În calitate de raportor alternativ din partea Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat) pentru avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, am atras atenţia asupra aspectelor pe care le consider importante, precum crearea unei zone mediteraneene a liberului schimb, participarea sectorului de cercetare şi educaţie, dezvoltarea tehnologiei de bandă largă şi a tehnologiei informaţiei, precum şi asupra unor oportunităţi sporite pentru întreprinderile mici şi mijlocii. În special, în ceea ce priveşte ultimul punct, IMM-urile şi dezvoltarea afacerilor sunt deja unul din sectoarele strategice. Cele mai importante proiecte trebuie să primească sprijinul adecvat de la instituţii financiare europene şi internaţionale şi, prin urmare, noile proiecte ar trebui să se străduiască să implice cât mai mulţi parteneri europeni cu putinţă.

  Charles Tannock (ECR). – Dle preşedinte, propunerea preşedintelui Sarkozy pentru o Uniune pentru Mediterana a fost punctul de vârf al preşedinţiei franceze a UE. Din acel moment, se pare că a mai pierdut din strălucire. Acesta poate să nu fie un lucru rău, deoarece UE îşi dezvoltă o dimensiune sudică solidă şi de succes a propriei politici de vecinătate. Acest lucru vine ca urmare a aproape două decenii de dezvoltare a Procesului de la Barcelona şi a aparatului său politic.

Pe bună dreptate, contribuabilii europeni nu au o viziune foarte precisă asupra dublării eforturilor şi risipei resurselor şi există unele neclarităţi referitoare la toate aceste procese aflate în competiţie, dar oricare ar fi soarta Uniunii pentru Mediterana la summitul din 8 iunie, nu trebuie să permitem ca dimensiunea estică a politicii europene de vecinătate să rămână în urmă. Din păcate, aşa-zisa Adunare Euronest nu a fost dezvoltată la fel ca Adunarea Euromed, care este activă de atâta vreme. Acest lucru s-a întâmplat în special din cauza problemelor legate de participarea Republicii Belarus.

În ultimul rând, Grupul ECR din care fac parte îl sprijină pe deplin pe dl Albertini, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei pentru afaceri externe, de a se retrage de la conducerea vizitei în Orientul Mijlociu. Este o acţiune controversată şi a fost discutată în această dimineaţă în cadrul Biroului lărgit. Ne vom opune oricărui vot de neîncredere al Grupului socialist la adresa preşedintelui Comisiei pentru afaceri externe.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle preşedinte, Mediterana este de mii de ani, leagănul culturii europene şi forţa motrice din spatele acesteia şi, prin urmare, salut cu căldură această abordare comună.

Cu toate acestea, regiunea mediteraneeană favorizează, de asemenea, un fenomen imigraţionist spre UE, aproape fără restricţii. În opinia noastră, una din cele mai importante probleme în regiunea mediteraneeană, cu alte cuvinte, imigrarea ilegală, face parte din cele şase proiecte strategice principale şi, prin urmare, trebuie să fie inclusă de urgenţă. Numai o abordare comună a ţărilor mediteraneene, inclusiv a celor din nordul Africii, poate ajuta la încetinirea afluxului de imigranţi ilegali. Aceasta este singura cale prin care putem opri fluxul de refugiaţi în punctul său de origine. În aceeaşi măsură în care combate criminalitatea organizată, UE trebuie să se axeze din ce în ce mai mult şi pe combaterea sărăciei, creşterea sensibilizării şi informare în ţările din care provin imigranţii. Trebuie să li se explice clar acelor oameni care vor să migreze că străzile Europei nu sunt pavate cu aur, că Europa nu poate oferi locuri de muncă, prosperitate şi azil pentru toată lumea şi că multe din aceste călătorii traumatice sfârşesc prin închisoare şi deportare.

  Raffaele Baldassarre (PPE). – (IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, în ciuda creării Uniunii şi a organizării summitului şefilor de stat şi de guvern, ne lipseşte încă o definiţie clară a politicii UE în regiunea mediteraneeană şi o viziune strategică pe termen lung pentru dezvoltarea şi stabilitatea acesteia.

Totuşi, regiunea mediteraneeană are un potenţial enorm: o treime din traficul maritim mondial traversează în prezent apele Mării Mediterane, venind din China, Asia, ţările europene, India, ajungând în apele noastre prin Canalul Suez. Ţările din regiunea de coastă din Orientul Mijlociu şi Africa sunt ţări în curs de dezvoltare avansate şi pentru noi, acestea sunt vitale în anumite sectoare fundamentale, inclusiv fluxurile de migranţi.

Prin urmare, trebuie să definim mai bine structura operaţională a instituţiilor Uniunii pentru Mediterana, asigurând secretariatului acesteia resurse financiare şi criterii de apartenenţă şi de punere în aplicare a proiectelor. Punctele-cheie includ agricultura, transportul, autostrăzile maritime, coridoarele transnaţionale, energia regenerabilă şi planul solar. Citându-l pe Paul Morand, diplomat şi scriitor francez, regiunea mediteraneeană este, mai presus de toate, civilizaţia antideşert. Haideţi să spunem din nou aceste cuvinte.

  Diane Dodds (NI). – Dle preşedinte, voi lăsa deoparte cea mai pertinentă întrebare din această dimineaţă, şi anume: cum Dumnezeu vor plăti contribuabilii europeni tot aparatul şi secretariatul despre care s-a vorbit şi care au fost propuse azi dimineaţă în Parlament? Fără îndoială, consider că stabilitatea în regiunea mediteraneeană este, desigur, un lucru bun pentru Uniunea Europeană lărgită.

Cu toate acestea, odată cu ajutorul Uniunii Europene vine şi responsabilitatea aceloraşi ţări care vor să beneficieze de instituţiile şi oportunităţile economice sporite. Aş dori să evidenţiez rapid un singur aspect, şi anume, refuzarea a mii de tone de cartofi de sămânţă din Irlanda de Nord de către autorităţile marocane anul acesta; un comerţ care funcţionează de peste 20 de ani; cartofi care au fost controlaţi în conformitate cu normele aplicabile înainte de a părăsi ţara mea şi apoi au fost refuzaţi de autorităţile marocane în temeiul unui regim diferit.

Înţeleg – şi respect – faptul că dl comisar De Gucht analizează această chestiune, dar aş dori să subliniez că avem nevoie de responsabilitate din partea celor care speră să aibă beneficii.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, a fost într-adevăr o discuţie interesantă şi fructuoasă. Sunt de acord cu cei care spun că am pierdut mult timp, în special cu crearea unui secretariat. Voi reveni la acest aspect într-o clipă.

Ne confruntăm în continuare cu probleme foarte importante: cum să ne asigurăm că tot ceea ce se petrece în legătură cu procesul din Orientul Mijlociu nu acaparează Uniunea pentru Mediterana; cum să ne asigurăm că summitul are loc şi că dă naştere impulsului despre care vorbeaţi; şi cum să rezolvăm problema abordării interguvernamentale faţă de abordarea comunitară în ceea ce priveşte Uniunea pentru Mediterana. Voi face cinci observaţii foarte scurte.

Prima este că aş dori să îmi exprim aprecierea la adresa Preşedinţiei spaniole. Am lucrat intens cu Preşedinţia spaniolă în ultimele luni. Am inaugurat secretariatul împreună la 4 martie şi Preşedinţia spaniolă depune toate eforturile pentru a se asigura că summitul de la Barcelona are loc.

A doua observaţie se referă la faptul că este foarte important nu numai că secretariatul îşi începe activitatea, ci şi că este finanţat. Până în prezent, a primit finanţări numai de la Comisie. Vom trimite un expert pentru a se asigura că există o compatibilitate între proiect şi politica UE. Secretariatul ar trebui să fie redus – în jur de 40 de persoane, mai mult sau mai puţin – şi ar trebui să reprezinte instrumentul care ne dă posibilitatea de a avea din ce în ce mai multe proiecte în beneficiul membrilor Uniunii pentru Mediterana.

De asemenea, este important de spus în acest sens că există o serie de reuniuni sectoriale în curs de desfăşurare, care vor aduce beneficii. Săptămâna viitoare va avea loc o reuniune a miniştrilor de finanţe la Marsilia, iar luna viitoare, miniştrii pentru agricultură se vor reuni la Cairo.

În timp ce Uniunea pentru Mediterana este o componentă importantă a politicii noastre de vecinătate, partea cea mai importantă a colaborării noastre cu aceste ţări rezidă în relaţiile bilaterale pe care mulţi dintre partenerii din sud le-ar dori la un stadiu avansat. Un stadiu avansat, în opinia mea, înseamnă şi un angajament avansat din partea partenerilor noştri de peste graniţă, inclusiv cu privire la drepturile omului şi mobilitate, care sunt, de asemenea, chestiuni foarte importante. Sunt de acord cu distinşii deputaţi care ne-au solicitat să asigurăm o sinergie sporită între abordările bilaterale şi multilaterale.

Ultima mea observaţie se referă la hotărârea noastră de a colabora cu Parlamentul European. În acest sens, una dintre ocaziile viitoare va fi discuţia cu privire la pachetul de măsuri privind vecinătatea în care evaluăm atât cadrul bilateral, cât şi pe cel multilateral al vecinătăţii noastre.

  Vincent Peillon, raportor. – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, aş dori să fac trei comentarii scurte.

În primul rând, nu am arătat lipsă de respect faţă de nimeni, cu atât mai puţin faţă de persoane care sunt posibile victime, dar am considerat că o politică nu poate fi completată de compasiune, indignare morală şi insulte.

În al doilea rând, nu am ignorat, desigur, conflictele care există fie în Cipru, fie în Sahara, fie, bineînţeles, în teritoriile palestiniene. Cu toate acestea, vorbind la modul serios, ne-am gândit oare, în cadrul politicii externe şi de securitate comune sau în cadrul diferitelor negocieri care au avut loc, că era responsabilitatea UpM de a se ocupa de aceste probleme? Nu poţi face de toate pentru toţi şi o gândire confuză nu este o reţetă pentru eficienţă.

În al treilea rând, şi eu regret absenţa Consiliului. Nu este un semn bun să constaţi că lipsa aceasta de voinţă politică ne dă motive să credem – Dominique Baudis are dreptate – că summitul din 7 iunie ar putea fi pus în pericol. Oricum ar fi, Parlamentul îşi va fi asumat responsabilităţile. Cei care au construit Europa au făcut-o având o viziune pe termen lung şi – în urma războaielor fratricide care ne-au despărţit – un simţ ascuţit al importanţei unei politici specifice. Este acelaşi spirit pe care am dorit să îl dezvoltăm cu regiunea mediteraneeană în acest raport.

Cu Europa în toiul unei crize importante, trebuie să fim capabili să definim o strategie de creştere, aşa cum am spus mai devreme. Trebuie să ne asigurăm că nu ne dăm singuri bătuţi. Atunci când renunţi din proprie iniţiativă, când nu mai ai schimburi cu lumea din afară, atunci începi să mori. Acesta este motivul pentru care cred că această activitate colectivă este una importantă şi sper ca şefii de stat sau de guvern – care nu s-au ridicat în ultimul timp la nivelul responsabilităţii lor istorice – ascultă şi iau aminte.

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc astăzi la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – Uniunea pentru Mediterana (UpM), alături de Parteneriatul estic, reprezintă două iniţiative de cooperare menite să consolideze politica de vecinătate a Uniunii Europene. Consider că Parlamentul European trebuie să urmărească îndeaproape evoluţiile acestor iniţiative, în special în această perioadă, în care se redefinesc echilibrele geopolitice şi economice ale planetei. Această iniţiativă va contribui la dezvoltarea unui climat de încredere adecvat pentru realizarea obiectivelor comune, indiferent dacă este vorba despre obiective economice, culturale, educaţionale sau de securitate regională.

Vreau să subliniez faptul că adevăratele progrese în ceea ce priveşte o cooperare sectorială solidă vor fi obţinute numai prin realizarea unor proiecte de anvergură şi prin purtarea unui dialog la toate nivelurile. Pe lângă cele şase sectoare de investiţii strategice stabilite, consider că este nevoie de introducerea unor noi proiecte în domenii cum ar fi cel alimentar, agricol şi cultural.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. – (IT) Procesul de la Barcelona a stagnat din motive politice, în primul şi în primul rând, din cauza conflictelor regionale din zona mediteraneeană, dar, practic, el supravieţuieşte încă, aşa cum o arată proiectele de integrare majore pe care Uniunea le sprijină din finanţare proprie şi progresele înregistrate în definirea structurii instituţionale a UpM. De la momentul creării sale la Napoli în 2003, Adunarea Parlamentară Euro-mediteraneeană şi-a desfăşurat activităţile în sensul coordonării şi controlului democratic al aplicării acestor proiecte, care au legătură cu o serie de provocări majore cu care se confruntă regiunea: curăţarea mării, transportul, energiile regenerabile, educaţia, întreprinderile mici şi mijlocii şi protecţia civilă. Cu toate acestea, a lipsit până acum imboldul politic necesar pentru lansarea strategiei euro-mediteraneene. Decizia cu privire la Uniunea pentru Mediterana este un act politic important care, după mai bine de două decenii de energie deosebită dedicată expansiunii către est, atrage atenţia Consiliului, a Comisiei şi a statelor membre asupra nevoii de a-şi modifica orientarea geopolitică şi de a-şi concentra politica externă asupra promovării relaţiilor cu ţările din bazinul mediteraneean, începând cu adoptarea unei poziţii comune privind conflictul din Orientul Mijlociu.

  Tokia Saïfi (PPE), în scris. – (FR) Acest raport privind Uniunea pentru Mediterana dovedeşte interesul şi implicarea Parlamentului European în dialogul dintre cele două părţi ale regiunii mediteraneene. Inaugurarea sediului UpM la Barcelona şi desemnarea primului său secretar general reprezintă un pas esenţial pentru definirea proiectelor care urmează să fie puse în aplicare în cadrul acestei Uniuni. Cu toate acestea, UpM se confruntă cu anumite tensiuni politice. Conflictul israeliano-palestinian blochează în continuare dezvoltarea acesteia: întreruperea procesului ca urmare a evenimentelor din Gaza, boicotarea summitului precedent de la Istanbul, există numeroase exemple în acest sens. În acest context dificil, sperăm din tot sufletul că cel de al doilea summit UpM, programat să aibă loc la Barcelona, la 7 iunie, va da un nou imbold şi o nouă dinamică Uniunii şi misiunilor pe care aceasta le are de îndeplinit. Fără îndoială, conflictele regionale care persistă vor face dificilă misiunea acesteia dacă nu sunt rezolvate, dar le cerem şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre ale UpM să se ridice la nivelul responsabilităţilor politice şi istorice care le revin. Reuniunea de la Barcelona va marca angajamentul nostru faţă de regiunea mediteraneeană.

  Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) Uniunea pentru Mediterana, creată în urmă cu aproape doi ani pe baza Procesului de la Barcelona şi sub conducerea Franţei, se confruntă în continuare cu multe provocări. Dialogul politic între UE şi vecinii săi din sud nu se limitează doar la subiecte privind migrarea şi acordurile economice. El include şi subiecte precum controlul asupra dezastrelor, energia şi mediul.

Regiunile din zona Mării Mediterane sunt afectate grav de lipsa apei şi de secetă. În 2007, o treime dintre europeni trăiau în regiuni în care resursele de apă erau limitate. Această problemă este încă şi mai acută în ţările magrebiene, care nu dispun de resursele necesare, tehnice şi financiare, de a folosi apa într-un mod mai eficient. În eventualitatea unor ploi bruşte şi abundente, inundaţiile pot produce şi mai multe pagube din cauza problemelor legate de infrastructura din aceste regiuni.

Apa este esenţială pentru orice formă de viaţă şi, prin urmare, trebuie să intensificăm cooperarea financiară şi economică în acest sens. Proiectele care sporesc protecţia mediului pot fi puse în aplicare numai pe fondul unei colaborări intensificate între ţările din regiunea Mării Mediterane.