Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 7 iulie 2010 - Strasbourg

9. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

Raport: Said El Khadraoui (A7-0208/2010)

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Am votat în favoarea raportului dlui El Khadraoui privind remunerarea directorilor societăţilor cotate.

În ţara mea, Franţa, cei mai mulţi dintre directori sunt recrutaţi din eşalonul superior al administraţiei publice prin cooptare, câştigă sume imense participând la şedinţele de consiliu şi beneficiază de prime. Când pleacă, aceştia primesc un pachet de plăţi compensatorii şi îşi acordă o remuneraţie care nu are nicio legătură cu contribuţia reală pe care o aduc companiilor, ai căror acţionari şi angajaţi suferă adesea, în plus, din cauza acţiunilor sau a incompetenţei acestora.

Acest comportament cinic este complet intolerabil. El nu mai poate continua. Trebuie să înceteze definitiv, dacă dorim să evităm discreditarea economiei de piaţă şi a capitalismului.

  Daniel Hannan (ECR). – Doamnă preşedintă, observ că ne luăm libertatea de a reglementa termenii şi condiţiile de angajare din sectorul privat. Unii dintre stimaţii deputaţi din această Cameră îşi vor aduce aminte că provin din ţări unde aceasta era o practică obişnuită a statului. Chiar şi ţara mea a făcut câţiva paşi ezitanţi în această direcţie în anii '70, cu consecinţe dezastruoase.

Nu este de resortul guvernului să decidă cât pot câştiga cetăţenii. Doamnă preşedintă, dacă eu doresc să lucrez pentru dvs., şi dvs. sunteţi de acord să mă angajaţi şi suntem amândoi mulţumiţi de termenii contractului nostru, este greşit ca statul să intervină între noi şi să îl declare ilegal, cu atât mai puţin ca UE să procedeze astfel.

Înţeleg că cetăţenii sunt supăraţi pe bănci acum, dar această propunere nu este un răspuns proporţional la o problemă identificată. Aceasta este o formă de eliberare a presiunii. Este o exprimare a furiei elementare. Unii dintre noi s-au opus acestor pachete de salvare de la început. Nu am înţeles niciodată de ce ar trebui să utilizăm banii contribuabililor pentru a salva câteva persoane foarte bogate de consecinţele propriilor erori.

Este prea de tot ca cei care au insistat asupra pachetelor de salvare să-şi exprime acum nemulţumirea şi să încerce să reglementeze băncile. Chiar dacă trebuie să facem acest lucru, trebuie să acţionăm prin mecanismele naţionale democratice ale statelor membre – nu cele impuse de Bruxelles fără un acord democratic.

  Syed Kamall (ECR). – Doamnă preşedintă, vă mulţumesc şi mă bucur să vă văd din nou prezidând dezbaterile. Cred că suntem cu toţii de acord că remunerarea trebuie să se facă în funcţie de performanţă. Cu toţii am fost cuprinşi de furie din cauza directorilor, bancherilor şi a altora care par a fi răsplătiţi pentru eşec, în special când acţiunile lor au condus la o creştere a datoriei şi au contribuit la bula creditelor şi la problemele pe care le-am văzut. Totuşi, ar trebui să fim conştienţi de consecinţele nedorite ale oricărui regulament şi mi-e teamă că, de cele mai multe ori, nu le cunoaştem.

Dacă reglementaţi partea variabilă a remuneraţiei, dacă reglementaţi primele astfel încât să nu depindă de performanţă, cum vor răspunde aceste organizaţii? Vor creşte, pur şi simplu, partea fixă. Vor creşte salariul de bază şi vor reduce partea variabilă a remuneraţiei. Până la urmă, se va ajunge la o situaţie în care performanţa şi remuneraţia vor fi, de fapt, mult mai puţin aliniate decât erau înainte. Să ne asigurăm că studiem consecinţele nedorite ale acţiunilor noastre.

Recomandare pentru a doua lectură: Kartika Tamara Liotard (A7-0152/2010)

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, scopul raportului este să reglementeze introducerea pe piaţă a alimentelor noi şi a alimentelor provenite din ţările terţe prin stabilirea unor norme pentru autorizarea, supravegherea, etichetarea şi utilizarea de alimente noi.

Parlamentul a confirmat această intenţie în primă lectură cu scopul de a asigura un nivel ridicat de protecţie a vieţii şi sănătăţii umane, a sănătăţii şi bunăstării animalelor, a mediului şi a intereselor consumatorului. Totuşi, Consiliul a ţinut cont doar de o parte dintre aceste elemente în prima lectură.

Deoarece Consiliul nu a ţinut cont de cele mai importante amendamente în prima lectură, le-am propus din nou în Parlament. Acestea se refereau, în special, la problema ingredientelor de la animale clonate în produsele alimentare şi în furaje, cu privire la care amendamentele adoptate astăzi şi votate de mine introduc garanţiile necesare pentru consumator privind originea ingredientelor utilizate în procesele de producţie.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Doamnă preşedintă, acum o lună, am votat asupra etichetării precise şi uniforme a produselor alimentare, pentru a ne asigura că accesul consumatorilor la informaţiile necesare despre ingredientele alimentelor este asigurat. Avem grijă de sănătatea europenilor şi nu putem permite ca alimentele produse din animale clonate sau din animale sau din descendenţi ai acestora să fie comercializate. Agricultura europeană se menţine la standarde ridicate şi poate furniza produse sănătoase de cea mai bună calitate, produse în condiţii care nu pun în pericol mediul. Prin urmare, nu trebuie să renunţăm la consumul de alimente sigure în favoarea experimentelor netestate, nesigure.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, chiar şi tehnologia din sectorul alimentar necesită ca statele membre şi, prin urmare, Europa, să adopte în mod constant reglementări şi măsuri legislative cu scopul de a proteja în primul rând sănătatea, precum şi calitatea produselor alimentare. Acest lucru trebuie realizat în mod clar în conformitate cu libera circulaţie a produselor alimentare, dar cu condiţia să fie sigure şi sănătoase. Aceasta este o cerinţă esenţială pentru activitatea legislativă corectă şi eficientă, tocmai pentru că are ca scop protejarea sănătăţii umane.

Măsura pe care am adoptat-o astăzi, în conformitate cu poziţia Consiliului, propune, prin urmare, ca toate produsele cu anumite caracteristici inovatoare să fie incluse pe o listă specială cu scopul de a informa cetăţenii despre absenţa produselor derivate din tehnici sau tehnologii care implică modificarea genetică a produselor, în special cele importate din ţări terţe din afara pieţei unice. Din acest motiv, putem considera măsura adoptată ca satisfăcătoare în acest cadru legislativ.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Doamnă preşedintă, aş dori să precizez, în primul rând, că nu există cerinţe economice pentru furnizarea de carne clonată în vederea consumului uman. În al doilea rând, evaluarea riscurilor consumului de carne clonată nu a fost finalizată. Totuşi, doresc să subliniez că clonarea animalelor nu este compatibilă cu legislaţia europeană privind bunăstarea animalelor. Prin urmare, clonarea animalelor pentru producţia de alimente nu este permisă. Aceasta trebuie interzisă. Cred că cetăţenii EU aşteaptă de la noi o poziţie fermă în privinţa acestei probleme.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Am susţinut acest raport important. Dezvoltarea rapidă a ştiinţei şi a tehnologiei a creat premisele pentru procese şi măsuri foarte avansate şi inovatoare de producţie alimentară. Totuşi, există o preocupare serioasă cu privire la impactul asupra sănătăţii umane a produselor alimentare fabricate utilizând ingineria genetică, modificarea celulelor somatice şi nanotehnologiile. Dezvoltarea ştiinţei şi a tehnologiei este inevitabilă şi esenţială în lumea de astăzi, dar, în acelaşi timp, aceasta trebuie să fie sigură şi să înlăture orice îndoială privind consecinţele negative asupra sănătăţii umane. Prin urmare, trebuie aplicate reguli extrem de stricte privind controlul şi accesul pe piaţă al produselor alimentare fabricate în acest mod şi consumatorii trebuie să primească informaţiile necesare şi relevante despre acestea şi trebuie să aibă dreptul de a alege.

  Anna Maria Corazza Bildt (PPE). – Doamnă preşedintă, am votat pentru a solicita Comisiei să prezinte o propunere privind clonarea animalelor, care interzice produsele alimentare derivate din animale clonate pe piaţa europeană. Consumatorii din UE nu o doresc şi sunt preocupaţi de bunăstarea animalelor.

Comisia a declarat că nu este necesară clonarea pentru a asigura securitatea alimentară în Europa. Se ştie că aceasta este dăunătoare pentru animale. Clonarea necesită mult timp şi este costisitoare. În acelaşi timp, este foarte important să continuăm cercetarea şi să încurajăm Comisia şi EFSA să inoveze şi să dezvolte tehnologie privind toate celelalte aspecte ale clonării.

Un alt argument important este că testele tehnologice actuale nu pot determina diferenţa dintre carnea clonată şi cea neclonată şi, prin urmare, nu putem informa consumatorii şi nu putem asigura alegerea liberă la care aceştia au dreptul.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Doamnă preşedinte, am votat în favoarea regulamentului nou privind alimentele noi, care este mai stringent decât şi-ar dori grupul meu deoarece, în opinia mea, ne lipsesc, în continuare, informaţii suficiente privind, de exemplu, efectele nanotehnologiei asupra producţiei alimentare.

Poziţia Parlamentului este de interzicere a utilizării animalelor clonate ca sursă de produse alimentare şi acest lucru este foarte important, deoarece animalele clonate care au fost produse în scop de cercetare au prezentat degenerare musculară neaşteptată, malformaţii şi îmbătrânirea rapidă a celulelor, iar animalele în cauză au trăit doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Nu cunoaştem toate modificările celulare care pot fi cauzate de nanotehnologie.

Din acest motiv, trebuie să avem acelaşi tip de teste clinice cuprinzătoare pentru aceste alimente noi, care există deja pentru medicamente noi, de exemplu. De asemenea, este important ca produsele alimentare clasificate esenţial comparabile să poarte, spre deosebire de situaţia curentă, o etichetă care să prezinte detalii specifice despre orice nanotehnologie sau tehnologie genetică asociată cu produsul, astfel încât consumatorul să poată alege dacă îşi asumă sau nu riscul.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) La votul privind reglementarea alimentelor noi, am votat împotriva apariţiei produselor alimentare provenite de la animale clonate pe piaţa alimentară a UE. Am votat împotriva faptului că anumite concepte, precum carnea provenită de la animalele clonate, nu vor fi include în acest regulament. Cred că trebuie să distingem foarte clar între cercetarea ştiinţifică şi utilizarea practică, în special în acest caz – utilizarea unor astfel de produse alimentare în vieţile noastre de zi cu zi. O mare parte a cetăţenilor UE sunt împotriva apariţiei cărnii clonate pe piaţa alimentară. Prin urmare, trebuie să ţinem cont de acest lucru. În primul rând, ar exista îndoieli cu privire la calitatea unei astfel de cărni, iar impactul său asupra sănătăţii umane nu a fost investigat în mod convingător. Argumentele etice şi aspectul etic sunt un alt subiect important. Astăzi trimitem un mesaj politic foarte clar că suntem împotriva apariţiei cărnii clonate de la animale clonate pe piaţa alimentară a UE. Facem apel la Comisia Europeană să prezinte o propunere legislativă, astfel încât să putem discuta acest subiect în continuare.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Doamnă preşedintă, am votat în favoarea eliminării cărnii animalelor clonate din meniurile europene şi de pe pieţele europene. Mai mult decât atât, aş putea spune că, în calitate de susţinător al interzicerii avorturilor, a fost uşor. Este vorba despre susţinerea vieţii şi de susţinerea unei vieţi sănătoase. Aceasta nu se referă doar la drepturile animalelor, ci şi la bunăstarea lor şi la bunăstarea oamenilor. Este foarte important să ne asigurăm că toţi consumatorii au la dispoziţie produse alimentare necontaminate şi că piaţa nu ar trebui să dirijeze, aşa cum a făcut-o, comportamentul consumatorilor în această direcţie.

Trebuie să ne amintim că nu există încă date precise din cercetarea cărnii animalelor clonate şi că acest lucru este valabil şi pentru nanotehnologie. Din contră, există sugestii că efectele asupra sănătăţii nu sunt tocmai pozitive. Se susţine că modificările în dietă au cauzat parţial, de asemenea, boli cu transmitere prin alimente. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru sănătate publică şi pentru asistenţa sanitară şi, astfel, să ne asigurăm că cetăţenii europeni au acces la alimente necontaminate, sănătoase.

  Daniel Hannan (ECR). – Doamnă preşedintă, aş dori să spun că îmi face o deosebită plăcere să vă numesc un prieten de onoare, în urma coaliţiei pe care, probabil, nu o anticipa niciunul dintre noi – dar iată-ne aici, există o divinitate care ne determină scopurile şi le modelează după dorinţa noastră.

În acest sens, aş dori să vă mulţumesc, dvs. şi celorlalţi deputaţi europeni democrat liberali, pentru rolul pe care l-aţi jucat în unele dintre legile pe care le-am parcurs astăzi – dintre care unele au fost amânate – privind crearea unei reţele europene noi de reglementare a serviciilor financiare. Cred că aceasta poate fi o politică comună nouă în domeniul pescuitului. Majoritatea serviciilor financiare din UE sunt concentrate în Londra şi dacă eliminăm capacitatea oraşului londonez...

(Preşedinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Preşedinta. – Domnule Hannan, trebuie să luaţi cuvântul privind raportul Liotard.

Recomandare pentru a doua lectură: Holger Krahmer (A7-0145/2010)

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Doamnă preşedintă, trebuie să utilizăm fiecare tehnologie disponibilă care contribuie la reducerea emisiilor industriale şi, prin urmare, la protejarea mediului. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului solicită introducerea unei astfel de tehnologii şi, de asemenea, recomandă unificarea punerii în aplicare a legislaţiei şi armonizarea introducerii principiilor sale în statele membre.

Un altor punct asupra căruia ne atrage atenţia raportorul este necesitatea evitării altor complicaţii administrative prin neintroducerea instrumentelor de piaţă care vor contribui la atingerea scopurilor directivei. Rezultatele benefice ale acestui demers vor fi disproporţionat mai mari faţă de costurile suportate. Această idee merită cu siguranţă tot sprijinul.

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, datorită abordării integrate a UE faţă de problema poluării, putem fi din ce în ce mai implicaţi şi mai eficienţi în controlul emisiilor industriale la nivel instituţional. Protejarea mediului în care trăim este esenţială pentru asigurarea capacităţii sale maxime de locuire pentru generaţiile viitoare. Protejarea aerului, a solului şi a apelor necesită, în prezent, dezvoltarea unei strategii de control şi de limitare a emisiilor cauzatoare de poluare la fiecare nivel instituţional pentru a reduce daunele ecologice provocate de-a lungul secolului al XX-lea.

Totuşi, nu trebuie să adoptăm o poziţie prea rigidă faţă de industriile care au un impact negativ asupra poluării globale şi care, în aceste vremuri de criză economică şi financiară gravă, ar fi obligaţi să plătească costuri de adaptare ridicate sau aproape insuportabile. Susţin raportul, dar aş dori să subliniez că, adesea, necesitatea de a obţine rezultate relativ rapid ar trebui satisfăcută de obiective care permit implicarea tuturor statelor membre.

  Paolo Bartolozzi (PPE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, provocarea prevenirii poluării din emisiile industriale este o problemă foarte recentă care implică un număr de domenii, inclusiv, bineînţeles, protecţia mediului, sănătatea publică şi competitivitatea întreprinderilor.

Tocmai pentru a avea o abordare integrată faţă de aceste domenii importate, directiva în cauză a avut scopul specific de a facilita implementarea celor mai bune tehnici disponibile pentru controlul emisiilor, cu standarde UE armonizate pentru autorizarea facilităţilor industriale dezvoltate pentru a proteja mediul, care este frecvent ameninţat şi compromis de emisiile industriale. Totuşi, face toate acestea ţinând cont, în acelaşi timp, de necesitatea, care este împărtăşită de industriile noastre, de a menţine avantajul competitiv care este necesar pentru a depăşi provocările viitorului.

Au fost necesare un angajament politic semnificativ şi o acţiune de mediere intensă şi perseverentă în această problemă. Datorită acestei acţiuni, am reuşit în final să ajungem la un acord la a treia reuniune trilaterală. Din aceste motive, aş dori să-mi exprim susţinerea faţă de acest raport.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) În prezent, poluarea mediului nu mai poate fi separată în elemente de mediu individuale. Ea necesită acum o abordare integrată. De aceea a adoptat UE Directiva IPPC care acoperă 52 000 de facilităţi. Aceste întreprinderi sunt responsabile pentru majoritatea emisiilor poluante totale. Prin urmare, putem ajunge la concluzia că, deşi industria este unul dintre cele mai importante elemente ale economiei, aceasta este, de asemenea, unul dintre cele mai poluante sectoare. Directiva IPPC este special concepută să controleze emisiile întreprinderilor industriale şi agricole. Totuşi, cred că un cadru legislativ eficient necesită integrarea unor instrumente juridice separate. Acesta este singurul mod în care putem crea cele mai bune tehnici pentru ca statele noastre membre să elaboreze cele mai adecvate documente de referinţă. De asemenea, susţin ideea că trebuie definite cerinţe minime pentru a permite controlul adecvat al emisiilor. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea propunerii.

Recomandare pentru a doua lectură: Satu Hassi şi Caroline Lucas (A7-0149/2010)

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Doamnă preşedinte, pe lângă rolurile ecologice fundamentale pe care le joacă pădurile, deoarece reprezintă cel mai stabil ecosistem şi formează o parte integrantă a peisajului planetei noastre, acestea au o importanţă atât culturală, cât şi socială, în special în zonele rurale. UE trebuie să acţioneze decisiv pentru a elimina defrişarea ilegală. Aceasta va proteja competitivitatea pe piaţa lemnului din UE şi va contribui la controlarea avansului schimbărilor climatice şi, în acelaşi timp, la protejarea biodiversităţii.

Să nu uităm, de asemenea, nici de ameninţările pe care le prezintă dezastrele naturale în zonele defrişate. Inundaţiile catastrofice din ultimele câteva săptămâni ne-au reamintit că reglarea circuitului apei în natură este, în cele din urmă, unul dintre rolurile cheie ale pădurii. În acest caz, nu se poate vota altfel decât în favoarea rezoluţiei.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Doamnă preşedintă, salut faptul că Comisia doreşte să prevină exploatarea ilegală şi importul lemnului rezultat în UE. Această interdicţie este necesară urgent, ca urmare a consecinţelor dramatice ale exploatării ilegale a lemnului. Totuşi, era important să găsim un compromis rezonabil care să nu împovăreze întreprinderile de procesare a lemnului cu reglementări inutile. Sunt încântat că am reuşit să prevenim introducerea unor norme excesive şi că, în acelaşi timp, că am rezolvat eficient problema permanentă a distrugerii pădurilor. În plus, am eliminat un avantaj competitiv inechitabil cauzat de importul lemnului ieftin, ilegal. Companiile care utilizează lemn din surse legale şi sustenabile vor beneficia de pe urma acestui demers.

  Eija-Riitta Korhola (PPE). – (FI) Doamnă preşedintă, intenţia UE de a elimina lemnul şi produsele din lemn ilegale şi de a le împiedica să intre pe pieţele noastre este excelentă în ceea ce priveşte scopul şi, prin urmare, am votat în favoarea regulamentului. Totuşi, punerea sa în aplicare va lăsa mult de dorit şi doream să menţionez acest lucru.

Exploatarea ilegală a lemnului este o problemă evidentă pentru operatorii legali din industria forestieră şi trebuie eliminată. Contramăsurile, totuşi, trebuie să fie analizate cu atenţie, pentru a nu fi un impediment pentru operaţiile celor care respectă regulile. Trebuie să ţinem cont de faptul că majoritatea lemnului utilizat în UE provine, în mod legal, de pe teritoriul UE. Problema se află în exterior. Prin urmare, va fi frustrant să concepem sisteme de monitorizare atât de stringente pentru noi înşine încât să slăbim competitivitatea industriei din UE fără a reuşi să rezolvăm problema în sine în acelaşi timp.

Interzicerea introducerii de lemn exploatat ilegal pe pieţele noastre este o idee bună, dar, în practică, aceasta va crea confuzie în rândul industriei. Cerinţele privind trasabilitatea au fost îndeplinite anterior în contabilitate, unde companiile din lanţ ştiau ce cumpără şi de la cine şi către cine vând bunurile. Acum când aceste cerinţe vor fi extinse pentru a acoperi tot lanţul de operaţii, va părea că încercăm să acţionăm din interior, chiar dacă problema este răspândită în altă parte. Încă o dată, UE va suferi, când de fapt ar trebui să încerce să creeze o lume mai bună.

Raport: Antolin Sanchez Presedo (A7-0163/2010)

  Daniel Hannan (ECR). – Doamnă preşedintă, pentru ce problemă reprezintă o soluţie acest raport? Putem acuza foarte mulţi oameni pentru criza creditelor. Putem acuza băncile centrale, putem acuza legislativul, putem acuza guvernele pentru că au menţinut ratele dobânzilor prea scăzute prea mult timp, dar mă tem că nu cred că aceste propuneri sunt prezentate ca o soluţie specifică la o problemă identificată. Acestea sunt, mai curând, rezultatul unei furii necontrolate şi elementare împotriva oricui poartă costum sau oricui lucrează în serviciile financiare.

Acum, nu este o problemă dacă reprezinţi o ţară care are un centru de servicii financiare neglijabil, dar alegătorii dvs. şi ai mei sunt susţinuţi indirect de o parte a economiei britanice care generează bogăţia din care se efectuează toate cheltuielile guvernamentale. Văd în aceste propuneri, dacă transferăm puterea de supraveghere de la Londra la Bruxelles, un echivalent în termeni financiari ai politicii comune în domeniul pescuitului, un sistem în care Marea Britanie are o contribuţie disproporţionat de mare, de care alţii beneficiază în mod egal.

Pot înţelege de ce unii deputaţi, din resentiment fie faţă de Londra, fie faţă de capitalism, votează în favoarea acestei rezoluţii. Mi se pare extraordinar şi ruşinos ca propriii noştri cetăţeni din această Cameră să procedeze la fel.

Raport: Sylvie Goulard (A7-0168/2010)

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, cred că actuala criză economică şi financiară a demonstrat din plin cât este de necesar ca UE să dezvolte un sistem de supraveghere financiară util, eficient şi integrat pentru a evita astfel de crize pe viitor.

Prin urmare, cred că instituirea unui comitet european pentru riscuri sistemice este cea mai bună opţiune pentru protejarea pieţei interne, pentru a asigura consecvenţa deciziilor şi pentru a răspunde la necesităţile cetăţenilor, care aşteaptă măsuri concrete de mult timp.

Raport: Jose Manuel Garcia-Margallo y Marfil (A7-0166/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Doamnă preşedintă, am votat în favoarea tuturor acestor rapoarte legate de instituţiile financiare şi de serviciile financiare, inclusiv a raportului colegului nostru, José Manuel García-Margallo.

Această legislaţie privind instituţiile financiare, menită să reglementeze mai bine activităţile bancare, să crească transparenţa pieţelor instrumentelor derivate şi să pună în aplicare măsuri în legătură cu CDS (credit default swaps) suverane este foarte necesară pentru a preveni crizele economice şi financiare viitoare. Este clar că pieţele financiare reglementate insuficient şi activităţile instituţiilor financiare au fost cauzele principale ale crizei curente şi ale recesiunii mondiale.

În schimb, criza financiară şi economică a creat riscuri reale şi serioase pentru stabilitatea sistemului financiar şi funcţionarea pieţei interne a UE. Pentru a evita cercul vicios al recesiunii şi al neîncrederii în pieţele financiare, avem nevoie urgentă de o reglementare mai strictă şi mai inteligentă. Partenerii noştri din Camera Reprezentanţilor a SUA a luat deja astfel de măsuri prin adoptarea legii Dodd-Frank. Este timpul să facem acelaşi lucru pentru Parlamentul European şi pentru UE.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, sunt în favoarea instituirii unei autorităţi bancare europene, deoarece aceasta ar trebui să poată acoperi lacunele de reglementare care au fost evidenţiate în timpul ultimei crize economice şi financiare, lacune care, îmi pare rău să o spun, au fost identificate de Parlament cu destul de mult timp în urmă.

De fapt, după cum am văzut din unele rapoarte privind această problemă, coordonarea exclusivă între supervizorii naţionali, ale căror jurisdicţii se opresc la graniţele propriilor state, nu este suficientă pentru a controla instituţiile financiare care văd piaţa internă ca o zonă cu adevărat fără frontiere. Instituirea acestei autorităţi ar fi, prin urmare, un pas semnificativ spre evitarea acestui tip de problemă.

  Alfredo Pallone (PPE). – (IT) Doamnă preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred cu fermitate în instituirea acestor autorităţi independente şi puternice înzestrate cu puterea disciplinară şi capacitatea de a interveni direct fără a necesita intervenţia statelor membre, a Consiliului sau a Comisiei. Totuşi, am şi câteva rezerve, deoarece trebuie să evităm impunerea oricărei forme de povară fiscală asupra sistemului bancar.

Aceasta este, în întregime, spre binele redresării şi pentru a preveni transferul costurilor către IMM-uri sau către public şi, mai presus de toate, deoarece nu avem un singur sistem bancar. De exemplu, sistemul bancar italian a rezistat vicisitudinilor şi s-a dovedit a fi sănătos şi fondat pe finanţe solide, bazate, în primul rând, pe economiile cetăţenilor şi nu pe speculă, aşa cum a fost cazul altor state.

Mai am încă unele îndoieli cu privire la interzicerea, deşi temporară, a activităţilor financiare, care ar trebui să depinde de circumstanţe excepţionale, dacă este posibil. Cred, de asemenea, că este o idee bună să definim clar responsabilităţile de supraveghere directă a Autorităţii europene de supraveghere (AES) în relaţie cu grupurile de relevanţă sistemică şi să clarificăm rolul supravegherii macro-prudenţiale a Comitetului european pentru riscuri sistemice (CERS) şi al supravegherii micro-prudenţiale a AES.

Din aceste motive, sper că votul de astăzi ne va permite să ajungem la un compromis rapid, oportun şi echilibrat cu Consiliul.

Raport: Arlene McCarthy (A7-0205/2010)

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Doamnă preşedintă, până la urmă, la recomandarea grupului meu, am votat în favoarea acestui raport, deşi trebuie să spun că acesta conţine câteva elemente populiste pe care eu, personal, nu le consider a fi o legislaţie bună. Trebuie spus, bineînţeles, că nimeni nu doreşte, cu siguranţă, ca băncile să fie salvate de contribuabili. Sigur că avem nevoie de reguli universale, dar nu cred că acest tip de regulament strict cu privire la prime, de exemplu, ar trebui să devină legislaţie la nivel european: acest aspect ar trebui tratat la nivel naţional şi decizia revine, în ultimă instanţă, băncilor. Desigur, ne putem angaja într-o dezbatere etică generală privind ceea ce este rezonabil şi ce nu, dar ştiu că există diferenţe de opinie între cele 27 de state membre ale UE privind ceea ce poate fi considerat rezonabil şi ce nu.

De ce am votat, cu toate acestea, în favoarea acestui raport? Acesta are şi părţile sale bune, precum normele noi privind capitalul etc. Evident, trebuie să ne asigurăm că sistemul bancar poate funcţiona pe o bază solidă şi că îşi îndeplineşte responsabilităţile cu seriozitate şi într-un mod mai satisfăcător decât înainte. Nimeni dintre noi nu doreşte ca pe viitor să mai aibă loc orice fel de criză similară în sectorul bancar.

Raport: Elisa Ferreira (A7-0213/2010)

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, criza financiară recentă a dat naştere la numeroase dezbateri privind nevoia urgentă de a interveni pentru a garanta sustenabilitatea şi stabilitatea sistemului financiar.

Măsurile adoptate până acum implică costuri de o magnitudine fără precedent, cu efecte secundare negative, precum îngheţarea pieţelor financiare, contracţia pieţelor de credit, paralizarea întreprinderilor, o creştere bruscă a şomajului şi o reducere a veniturilor fiscale. Oricare ar fi costul final, este clar că va fi prea mare pentru a putea fi suportat de contribuabilii europeni, de creşterea europeană şi de locurile de muncă europene. Varietatea de abordări, metode şi instrumente utilizate în Europa şi în SUA a ridicat serioase semne de întrebare cu privire la eficienţa exercitării în general, a incertitudinii juridice şi a denaturării concurenţei.

Prin urmare, este mai important ca niciodată să fie adoptate soluţii consecvente, globale prin alinierea internaţională a regulamentelor şi procedurilor şi acum este momentul ca UE să-şi demonstreze abilităţile de conducere şi să joace un rol activ în planificarea sistemului financiar nou, o piaţă unică europeană robustă şi sănătoasă între cele 27 de state membre.

Propunere de rezoluţie: Fondul european de stabilitate financiară şi mecanismul european de stabilizare financiară şi acţiuni viitoare (B7-0410/2010)

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Doamnă preşedintă, grupul nostru parlamentar a votat astăzi împotriva propunerii privind deciziile adoptate la 9 mai, pentru crearea unui fond european de stabilitate financiară şi a unui mecanism european de stabilizare financiară, deşi considerăm că aceste decizii sunt extrem de pozitive şi importante pentru protecţia monedei unice şi pentru stabilizarea zonei euro.

Aş dori să profit de această ocazie pentru a reaminti Camerei că Parlamentul European a solicitat Consiliului European să acţioneze în această direcţie cu foarte mult timp în urmă, trimiţând astfel pieţelor un mesaj de unitate şi de solidaritate. Totuşi, în acelaşi timp, credem că Banca Centrală Europeană a demonstrat aceeaşi dispoziţie şi solidaritate în decizia sa privind intervenţia temporară pe piaţa obligaţiunilor secundare, o decizie care s-a încadrat complet în spiritul mai amplu al deciziei Consiliului de Miniştri de finanţe.

Prin urmare, nu înţelegem şi nu susţinem spiritul punctului 14, care critică Banca Centrală Europeană privind decizia sa.

  Inese Vaidere (PPE). – (LV) Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Mecanismele de stabilitate financiară, deşi propuse tardiv, vor oferi totuşi sprijin important pentru acele state care se confruntă cu dificultăţi financiare. Totuşi, ar trebui să fim conştienţi că acestea sunt doar măsuri temporare. Criza a fost un catalizator care a demonstrat că existau probleme semnificative şi profunde, inerente în politicile economice ale multor state membre, în special ale statelor din zona euro şi, de asemenea, că este foarte dificil să coordonăm aceste politici. Sigur că trebuie să discutăm ideea unui Fond Monetar European, dar înainte să creăm o astfel de instituţie nouă, trebuie să perfecţionăm instituţiile existente prin îmbunătăţirea modului în care funcţionează acestea. Ar trebui să ne concentrăm mai ales asupra consolidării bugetului UE şi asupra coeziunii. Trebuie să evităm cu orice preţ o situaţie în care o serie de mecanisme de susţinere protejează stabilitatea economică şi ratingurile de credit pozitive ale statelor zonei euro, în timp ce restul statelor membre, inclusiv al meu, sunt lăsate pradă instabilităţii pieţelor internaţionale. Vă mulţumesc.

Propunere de rezoluţie: Cererea Islandei de a aderare la Uniunea Europeană (B7-0407/2010)

  Joe Higgins (GUE/NGL). – Doamnă preşedintă, mă opun acestei rezoluţii privind Islanda, deoarece pretinde ca împrumuturile contractate de băncile islandeze să fie rambursate fără a specifica faptul că această povară nu trebuie să cadă pe umerii cetăţenilor obişnuiţi ai Islandei. De fapt, tipul de acord solicitat de Marea Britanie şi de Ţările de Jos ar împovăra clasa muncitoare şi contribuabilii islandezi cu o sumă uriaşă de 3,7 miliarde de euro. Aş dori să reamintesc Parlamentului European că, prin referendum, 93 % din populaţia Islandei a respins să i se impună o datorie zdrobitoare, care nu a fost contractată de aceasta, ci de speculatorii financiari. Prin urmare, să-i lăsăm pe speculatori şi pe jucători, care au obţinut profituri obscene din această speculă, să plătească preţul.

Instituţiile UE şi Comisia, în special, au intimidat statele să impună reduceri drastice ale serviciilor publice şi standardelor de trai, deşi nu au ridicat un deget pentru a restrânge puterea nemăsurată exercitată de pieţele financiare. Aceştia, apropo, sunt rechinii pe care dl Hannan şi partidul britanic Tory îi apără, în timp ce guvernul lor propune acum impunerea de reduceri drastice asupra clasei muncitoare britanice.

Ca deputaţi ai stângii, avem responsabilitatea să spunem adevărul şi să avertizăm cetăţenii Islandei că instituţiile UE se aliniază cu politicile neoliberale care au cauzat criza şi care nu le sunt prieteni.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Doamnă preşedintă, am votat în favoarea rezoluţiei şi acum aş dori să-mi exprim susţinerea fermă pentru deschiderea de către UE a negocierilor de aderare cu Islanda şi pentru ca aceasta să devină, în cele din urmă, membră a UE.

Islanda este, fără îndoială, o ţară europeană cu o cultură democratică puternică, cu un sistem solid de apărare a drepturilor omului şi cu o economie dezvoltată. Într-adevăr, este timpul ca UE să se extindă în zone care îndeplinesc criteriile demografice, geografice şi alte criterii pentru aderarea la UE. Extinderea UE nu trebuie să se oprească acum, deoarece mai există şi alte state europene pe lista de aşteptare, precum Croaţia şi alte state din Balcani şi – posibil şi în mod optimist – într-o zi chiar Ucraina, Georgia şi Belarus.

Nu ar trebui să uităm că extinderea UE a fost instrumentul său cel mai reuşit de politică externă, transformând complet peisajul politic şi economic, precum şi continentul european lărgit. Să punem din nou procesul în mişcare, Islanda fiind primul nou venit în UE post-Lisabona.

  Daniel Hannan (ECR). – Doamnă preşedintă, este înduioşător de optimist din partea acestei Camere să-şi imagineze că cineva ar vota pentru aderarea la UE în circumstanţele prezente. Nu pentru prima dată, Parlamentul European dă dovadă de un optimism care îl face pe doctorul Pangloss să pară Cassandra. Vizitez Islanda din 1992. Am fost un vizitator frecvent şi apreciativ. Am văzut o ţară transformată în aceşti ani. Bineînţeles, aceasta a trecut recent printr-o perioadă dificilă, dar nimeni nu poate nega amploarea unei reuşite care a adus un popor, în două generaţii, de la agricultura şi pescuitul de subzistenţă la unul dintre cele mai ridicate standarde de viaţă din lume.

Sunt un democrat şi voi respecta decizia poporului islandez într-un fel sau altul. Dacă aceştia votează pentru aderarea la UE, voi susţine, bineînţeles, cererea lor. Totuşi, nu îmi pot imagina niciun moment că vor vota pentru renunţarea la prerogativele Althing, care este unul dintre cele mai vechi parlamente din lume sau că îşi vor condamna oceanele la aceeaşi sterilitate ca a mărilor din jurul Marii Britanii sau că vor renunţa la autonomia şi încrederea în forţele proprii consacrate la poporul islandez.

Cel mai cunoscut roman al lor este Oameni independenţi (Sjálfstætt fólk). Aceasta este o sintagmă cu o rezonanţă pe care cei care nu sunt islandezi o apreciază cu greu. Dacă nu i-am judecat complet greşit, aceştia nu vor vota pentru a renunţa la independenţă şi la democraţie.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Doamnă preşedintă, am votat în favoarea rezoluţiei. Cred că este excelent faptul că această Comisie a progresat atât de rapid prin începerea negocierilor de aderare după primirea cererii. Aderarea Islandei ar întări cooperarea în regiunea arctică şi importanţa regiunii în politica UE. Totuşi, Islanda este cea care va decide, în cele din urmă, dacă va deveni sau nu membră. Aceasta este una dintre cele mai vechi democraţii din lume şi este un loc în care democraţia funcţionează.

Cu toate acestea, discuţiile devin dificile. Agricultura, politica regională şi, în special, vânătoarea de balene – vânătoarea comercială de balene şi vânzarea de produse din balenă, în principal, Japoniei – sunt aspecte pe care UE trebuie să le analizeze pentru a găsi căi de a progresa în aceste negocieri.

Explicaţii scrise privind votul

Raport: Said El Khadraoui (A7-0208/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Ca urmare a crizei financiare şi economice actuale, vor trebui făcute schimbări în ceea ce priveşte politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare şi al companiilor cotate la bursă. Totuşi, pentru a evita o abordare dezorganizată şi pentru a institui condiţii egale de concurenţă între diferitele state membre, avem nevoie de o iniţiativă europeană. Prin urmare, susţin în totalitate această iniţiativă. De fapt, este esenţial ca, de acum încolo, să evităm o creştere excesivă a riscurilor la nivelul fiecărei companii şi, în special, să evităm o înrăutăţire generală a riscului de piaţă. După cum se subliniază în raport, decizia de a se supune acestor tipuri de riscuri revine consiliilor de administraţie şi preşedinţilor acestor companii, precum şi angajaţilor care lucrează pentru ei. Pentru a menţine controlul primelor pentru traderii şi directorii băncilor europene, raportul prevede ca, pe viitor, traderii să primească maxim 60 % din remuneraţia variabilă imediat şi o parte substanţială (cel puţin 40 %) după o perioadă de cel puţin trei ani, pentru a ţine cont de riscurile pe termen lung.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris – Am votat în favoarea acestui raport. În sectorul financiar, politicile de remunerare pentru categorii de personal a căror activitate profesională are un impact material asupra profilului de risc al companiei au fost de aşa natură încât să încurajeze tranzacţiile care urmăreau profituri pe termen scurt, modele de afaceri cu riscuri din ce în ce mai mari fiind dezvoltate în acest sens, în detrimentul lucrătorilor, al titularilor conturilor de economii şi al investitorilor, precum şi al creşterii sustenabile, în general. Structurile de remunerare inadecvate ale instituţiilor financiare au jucat un rol important în acumularea riscurilor care au condus la criza financiară, economică şi socială actuală. Prin urmare, susţin în totalitate propunerea Comisiei de a institui practici de remunerare bune şi transparente, care ar trebui revizuite continuu şi, unde este necesar, adaptate pentru a crea condiţii uniforme pe tot teritoriul Europei şi pentru a asigura competitivitatea globală a industriei financiare europene.

  Andrew Henry William Brons (NI), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport deoarece a criticat primele din instituţiile financiare, dar nu a introdus o legislaţie la nivel european.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei, deoarece cred că la capitolul guvernanţei eficiente a remunerării, acţionarii ar trebui să poată contribui la decizii privind politicile de remunerare sustenabile. În acest scop, aceştia ar trebui să-şi poată exprima opinia privind politica de remunerare printr-un vot fără caracter obligatoriu asupra raportului de remunerare în cadrul adunării generale a societăţii. Membrii implicaţi în monitorizarea riscului trebuie să fie, de asemenea, independenţi de unităţile comerciale pe care le controlează, să dispună autoritatea necesară şi să fie remuneraţi independent de performanţa unităţii comerciale respective.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Ţinând cont de lipsa unor instrumente de control eficiente a contribuit în mare măsură la asumarea unor riscuri excesive de către instituţiile financiare, precum şi de importanţa pe care managementul societăţilor cotate îl are în ceea ce priveşte stabilitatea sistemului financiar, votez în favoarea măsurilor propuse în acest raport. Într-adevăr, în criza economică şi financiară actuală, a devenit evident că nivelul inadecvat de compensare practicat de unele societăţi a condus la o asumare excesivă şi imprudentă a riscului, cu obiectivul de a maximiza profitul pe termen scurt. Repetarea unor astfel de practici a condus la dezvoltarea de modele de afaceri bazate pe risc, în detrimentul creşterii durabile a societăţilor. Prin urmare, trebuie adoptate măsuri cu scopul de a reduce riscurile asumate şi pentru a remodela sistemul de stimulente. Prin urmare, în locul lansării unei iniţiative europene privind politicile de compensare din sectorul financiar şi din societăţile cotate la bursă, ar trebuie desfăşurată o acţiune europeană coordonată în domeniul remunerării directorilor acestor societăţi.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Remunerarea acordată directorilor societăţilor cotate la bursă a fost unul dintre subiectele sensibile ale discuţiei referitoare la criza economică. Este esenţial să avem o politică de remunerare bazată pe principii de transparenţă şi care recompensează rezultatele pe termen lung, nu pe cele pe termen scurt, şi previne asumarea unor riscuri excesive, aşa cum s-a întâmplat uneori în trecut. De asemenea, nu trebuie să uităm că elementele unei politici de remunerare eficiente trebuie să fie aprobate de adunarea generală a acţionarilor, cu scopul de a recompensa directorii în mod echitabil pentru munca lor.

  Wolf Klinz (ALDE), în scris. – (DE) Susţin iniţiativa UE de a-şi reorienta politica de remunerare curentă asupra succesului pe termen lung şi a responsabilităţii crescute din partea factorilor de decizie. Totuşi, aceasta nu trebuie să conducă la determinarea nivelurilor salariilor de către politicieni. Această sarcină trebuie să rămână responsabilitatea structurilor existente din bănci, precum consiliul de supraveghere şi adunarea generală a acţionarilor. Prin urmare, politica de remunerare propusă nu trebuie să înlocuiască structurile existente, ci trebuie să le suplimenteze acolo unde este necesar, asigurându-ne că aceasta contribuie la îmbunătăţirea calităţii deciziilor financiare.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest text se referă în mod clar la riscurile create de urmărirea, în mod exclusiv, a profitului pe termen scurt şi a intereselor financiare individuale. Din motive de consecvenţă, acesta ar trebui, prin urmare, să condamne toate plăţile dependente de performanţă împreună cu întregul sistem neoliberal şi cu cazinoul bursei sale de valori. Dar nu face acest lucru, ci proclamă concurenţa echitabilă dintre centrele financiare şi omnipotenţa acţionarilor din instituţiile financiare. Acest lucru este inacceptabil. Votez împotriva acestui text.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Criza economică şi financiară recentă a adus în discuţie compensarea directorilor societăţilor cotate la bursă şi politicile de remunerare din sectorul serviciilor financiare. Urmărirea rezultatelor pe termen scurt pentru a obţine aşa-numita remuneraţie variabilă poate, uneori, să conducă la practici de management mai puţin prudente, care nu sunt în cel mai bun interes al lucrătorilor, al acţionarilor şi al societăţii, în general. Riscul de piaţă care rezultă din faptul că grupurile financiare mari funcţionează la o scară globală înseamnă că trebuie luate măsuri pentru a reglementa această remuneraţie variabilă, astfel încât societăţile financiare în cauză să se protejeze împotriva situaţiilor ulterioare de fragilitate.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Restricţia impusă de UE asupra primelor este o acţiune judicioasă, dar există, din păcate, prea puţine iniţiative de acest fel. Nu avem nevoie de explicaţii detaliate privind motivul pentru care aceste prime nu ar trebui să depăşească o anumită limită, care este, după cum se ştie, foarte generoasă şi ar trebui să fie calculate pe o perioadă mai lungă. Rezultatele deciziilor luate de manageri în prezent vor fi vizibile sau identificabile, în multe cazuri, doar după câţiva ani.

În numeroase ocazii, societăţile care realizează profit pe termen scurt se confruntă cu pierderi pe termen lung sau chiar cu falimentul. Fiecare rămăşiţă de capital este extrasă din societate, care apoi este lăsată în ruină. Decizia de astăzi ar trebui să-i determine pe manageri să dea dovadă de mai multă moderaţie şi să adopte o abordare mai durabilă.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Plafonarea salariilor directorilor din sectorul bancar este un pas important şi corect. Directorii sunt cei care au dorit să-şi asume riscuri care au contribuit semnificativ la criza economică şi financiară curentă. Măsura de a plăti doar o parte a primelor ar trebui să creeze un stimul pentru activitatea economică durabilă şi să prevină tranzacţiile riscante iresponsabile. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei datorită setului de orientări pe care le conţine. Consider că este pertinentă garantarea următoarelor:

1. Guvernanţa efectivă a remunerării

- analizând dacă autorităţile de supraveghere trebuie să decidă dacă o instituţie financiară sau o societate cotată la bursă trebuie să aibă o comisie de remunerare;

2. Alinierea eficientă a remunerării cu asumarea prudentă a riscurilor

- prin ajustarea remunerării la toate tipurile de risc care pot avea impact asupra performanţei şi stabilităţii globale a unei societăţi;

- prin stabilirea nivelurilor remuneraţiei variabile pe baza unor criterii de performanţă predeterminate şi măsurabile;

- prin declararea că planurile de remunerare nu trebuie să includă primele garantate.

3. Structura echilibrată a pachetului de remunerare

- prin publicarea de către companii a unor informaţiilor clare, cuprinzătoare şi adecvate cu privire la practicile lor de remunerare,

- prin publicarea de detalii despre politicile societăţilor privind pensiile şi pensiile suplimentare, inclusiv detalii referitoare la întreprinderile de stat.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) În sectorul financiar şi în unele societăţi cotate la bursă, politicile de remunerare pentru categoriile de personal ale căror activităţi profesionale au un impact real material asupra profilului de risc al societăţii au încurajat tranzacţiile urmărind profiturile pe termen scurt, în acest scop fiind dezvoltate modele de afaceri din ce în ce mai riscante, în detrimentul lucrătorilor, al titularilor conturilor de economii şi al investitorilor.

În plus, Cartea verde a Comisiei privind guvernanţa corporativă din instituţiile financiare şi politicile de remunerare subliniază că lipsa unor mecanisme de control eficiente a contribuit la asumarea unor riscuri excesive din partea instituţiilor financiare. Având în vedere numeroasele iniţiative care au fost lansate la nivel internaţional, european şi naţional pentru rezolvare problemelor legate de practicile de remunerare şi ţinând cont că este esenţial să fie adoptată o strategie coordonată la nivel internaţional, susţin iniţiativele în care Comisia s-a angajat deja.

Cu toate acestea, cred că dimensiunea societăţii financiare şi, prin urmare, contribuţia sa la riscul de piaţă care impune reglementări suplimentare în legătură cu politica de remunerare trebuie luată în considerare în contextul politicilor de remunerare din sectorul financiar. Cred, de asemenea, că autorităţile de supraveghere trebuie să decidă în privinţa necesităţii instituirii unei comisii de remunerare pentru instituţiile financiare, ţinând cont de dimensiunea, organizarea internă, natura şi complexitatea activităţilor financiare ale acestora.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (FR) Într-un moment în care decalajele cresc dramatic şi nivelurile de remuneraţie indecente au devenit o regulă în sectorul financiar, sunt încântat de adoptarea acestei directive, care reprezintă primul pas pe calea către limitarea salariilor şi a primelor. Totuşi, vom condamna în continuare acest comportament scandalos şi abuziv, zi de zi, până când se vor lua măsuri pentru reducerea decalajului dintre salariile mici şi remunerarea directorilor din societăţile mari, utilizând un sistem european de limitare a veniturilor.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Susţin în totalitate acest raport.

  Michael Theurer (ALDE), în scris. – (DE) Susţin acţiunea UE de reorganizare a politicii de remunerare curente pentru a asigura succes pe termen lung şi mai multă responsabilitate pentru factorii de decizie. Totuşi, aceasta nu trebuie să conducă la o situaţie în care politica determină salariile. Ar trebui să rămână în sarcina autorităţilor care funcţionează deja, precum consiliul guvernatorilor şi adunarea generală a băncilor. Politica de remunerare propusă nu trebuie, prin urmare, să înlocuiască structurile existente ci, cel mult, să le completeze acolo unde este necesar, astfel încât să contribuie la calitatea deciziilor economice.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Costurile crizei sunt plătite de către contribuabili, deşi nu aceştia au provocat-o. Băncile, care acum realizează din nou profituri substanţiale, sunt cele care au cauzat crizele printr-o lipsă de capitalizare şi prin acceptarea unor riscuri excesive. Este intolerabil ca băncile să păstreze profitul, să plătească bonusuri directorilor şi să transfere societăţii pierderile pe care le provoacă – adică nouă, tuturor. Sunt în favoarea unui mecanism de control foarte clar. Salut progresele realizate – acestea sunt îndreptate în direcţia corectă, dar nu trebuie să ne oprim aici. Trebuie să ne asigurăm că acesta poate fi pus în practică de societăţi, nu ca directorii relevanţi să câştige sume fabuloase.

Recomandare pentru a doua lectură: Kartika Tamara Liotard (A7-0152/2010)

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului în cauză deoarece cred că siguranţa alimentară în Europa depinde de o reglementare clară şi decisivă. În special, mă refer la problema produselor alimentare derivate de la animale clonate şi de la descendenţii acestora. Sper că se ţine cont de poziţia Parlamentului faţă de acest subiect, care s-a declarat, cu o vastă majoritate, împotriva acestui tip de produse alimentare.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Scopul acestui proiect de regulament este să armonizeze normele privind comercializarea de produse alimentare noi pe piaţa UE. Primul obiectiv este să garanteze un nivel ridicat de protecţie cu privire la viaţa şi sănătatea cetăţenilor şi sănătatea şi bunăstarea animalelor fiind, în acelaşi timp, consecvent cu transparenţa şi cu funcţionarea eficientă a pieţei interne şi cu necesitatea de a stimula inovarea în industria agroalimentară. Am susţinut acest raport, deşi am fost împotriva unor amendamente propuse în şedinţa plenară: amendamentul 11, care declară că „În consecinţă, nu trebuie introduse pe lista Uniunii alimente provenite din animale clonate sau descendenţi ai acestora” şi amendamentul 14, care se referă la domeniul de aplicare şi vizează excluderea alimentelor produse din animale clonate şi din descendenţii acestora. De fapt, acesta nu este un exemplu de declarare a susţinerii sau a opoziţiei faţă de introducerea pe piaţă a alimentelor derivate de la animalele clonate şi de la descendenţii acestora, ci de solicitare a unei propuneri specifice în privinţa acestui subiect de la Comisia Europeană, fără a prejudicia interdicţia.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. – (RO) Am votat pentru adoptarea amendamentului 37 la raportul referitor la „alimentele noi”. Susţin propunerea prin care se cere Comisiei Europene să iniţieze măsuri legislative care să interzică punerea pe piaţă a produselor provenite de la animale clonate. Conform Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară, producţia de alimente din animale clonate nu se justifică în prezent din motive etice: animalele clonate au probleme grave de sănătate, majoritatea murind în primele zile sau săptămâni de viaţă. Medicii veterinari au decis să eutanasieze oaia Dolly, primul mamifer clonat dintr-o celulă adultă, întrucât suferea de grave probleme de sănătate. Acest caz a readus în discuţie implicaţiile clonării animalelor. Cetăţenii Uniunii Europene nu doresc clonarea animalelor pentru consumul alimentar.

Conform unui sondaj al Comisiei Europene, 84 % din cetăţeni consideră că efectele pe termen lung în cazul consumului de alimente provenind de la animale clonate nu sunt suficient cunoscute. De asemenea, există temeri privind posibilele efecte secundare cauzate de consumul acestor alimente. Un alt argument împotriva clonării animalelor în scopuri alimentare este faptul că piaţa europeană este suficient aprovizionată cu alimente.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) În cadrul acestui raport, deputaţii europeni din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa au votat în favoarea unui amendament care dorea ca produsele alimentare derivate din animale hrănite cu organisme modificate genetic să poarte o etichetă care să indice consumatorului utilizarea OMG-urilor. Din păcate, acest amendament nu a primit majoritatea calificată şi, prin urmare, va trebui să revenim asupra acestuia la viitoarea reformă majoră a politicii agricole comune. Un alt punct cheie în dezbaterea centrată pe animalele clonate îl reprezintă descendenţii acestora şi alimentele produse din acestea. Consiliul şi Comisia au dorit să includă descendenţii animalelor clonate în categoria de „alimente noi”, o poziţie pe care deputaţii europeni ALDE, la fel ca majoritatea deputaţilor europeni, au respins-o în mod clar. În prezent, nu a fost aprobată nicio lege care să autorizeze produsele de la animalele clonate (lapte sau carne, de exemplu). Prin urmare, deputaţii europeni au solicitat o lege care să interzică în mod explicit alimentele produse din alimente clonate şi din descendenţii acestora, cu un moratoriu privind vânzarea acestora. Datorită acestui vot, Dolly nu va ajunge în meniul dvs.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Regulamentele privind alimentele noi stipulează că alimentele produse cu ajutorul nanotehnologiei trebuie autorizate doar după ce sunt supuse la metode de evaluare. În mod similar, regulamentele stipulează că alimentele obţinute din animalele clonate sau din descendenţii acestora nu trebuie autorizate în UE. Ne confruntăm cu situaţii noi şi trebuie aplicat principiul precauţiei. Trebuie să avem mai multe cunoştinţe ştiinţifice în aceste domenii.

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Deşi am fost încântată să votez împreună cu grupul meu pentru majoritatea raportului, nu am putut să susţin amendamentul 76 privind etichetarea OMG a produselor animale derivate de la animale hrănite cu OMG-uri. Motivul pentru care nu am putut să susţin acest amendament a fost că Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a desfăşurat cercetări extinse în acest domeniu şi a ajuns la concluzia că etichetarea în acest caz nu este garantată. O astfel de etichetare ar avea un impact negativ asupra agriculturii europene, care ar fi nevoită să producă şi să cumpere hrană nemodificată genetic, mai scumpă. Sunt necesare mai multe consultări privind această problemă înainte să facem un pas atât de important.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului pentru a obţine excluderea alimentelor derivate din animale clonate şi din descendenţii acestora din domeniul de aplicare a regulamentului privind alimentele noi şi un embargo asupra importurilor de alimente noi derivate din animale clonate. Am votat, de asemenea, în favoarea raportului pentru a susţine faptul că alimentele pentru care au fost aplicate procese de producţie care necesită metode speciale de evaluare a riscului (de exemplu, alimente procesate utilizând nanotehnologii) nu trebuie comercializate până când aceste metode speciale nu vor fi aprobate în vederea utilizării şi până nu se va dovedi prin evaluări de siguranţă adecvate, bazate pe aceste metode, că alimentele respective pot fi utilizate în siguranţă.

Aceste alimente noi constituie o ameninţare pentru producţia agricolă care, până în prezent, a fost furnizorul principal de alimente. Există, de asemenea, aspectul protecţiei consumatorului. Toate prevederile din regulamentul Comisiei privind etichetarea alimentelor noi sunt inadecvate şi obscure pentru consumator în mod deliberat. Multinaţionalele concurează prin introducerea tehnologiilor ştiinţifice periculoase pe pieţe. Nu ar trebui ca interesele financiare ale acestor companii, dintre care majoritatea se orientează către alimente derivate din animale clonate şi nanomateriale, să determine standardele alimentelor de larg consum.

  Philippe de Villiers (EFD), în scris. – (FR) Parlamentul European este solicitat să-şi dea avizul asupra proiectului de rezoluţie legislativă prezentat de dna Liotard privind subiectul „alimentelor noi”.

Alimentele noi şi suplimentele nutritive pot fi de origine vegetală sau animală sau pot fi produse chiar prin cercetare ştiinţifică şi tehnologică. Acestea sunt ingrediente sau alimente al căror consum a fost neglijabil sau inexistent până acum. Totuşi, UE îl legiferează în continuare.

Alimentele constituie baza vieţii; realizarea de modificări la ceea ce omenirea cunoaşte de milenii în beneficiul marilor complexe agroalimentare este periculoasă.

Clonarea animalelor în scopul producţiei alimentelor sau OMG-urile sunt la ordinea zilei. Aceasta este o capcană.

Responsabilitatea impunerii de alimente noi şi a legislaţiei aferente în statele membre nu revine UE. O decizie de această natură reprezintă o încălcare a suveranităţii naţionale şi, prin urmare, reiterez dezacordul meu faţă de acest raport.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Sunt foarte încântată de votul care a avut loc asupra proiectului de regulament privind alimentele noi. Atât în relaţie cu produsele alimentare derivate din animale clonate şi din descendenţii lor, cât şi cu produsele alimentare fabricate utilizând nanotehnologii, Parlamentul a creat un precedent privind principiul precauţiei. Nu avem cunoştinţe ştiinţifice sau analize de risc suficiente care să ne permită să autorizăm aceste ingrediente noi în alimentele noastre! Cred că cercetarea şi dezvoltarea tehnologică trebuie continuate. În plus, nu îi susţin pe fundamentaliştii alimentari care ne îndeamnă să solicităm, şi unii chiar solicită, risc zero, dând naştere la standarde de siguranţă care sunt uneori excesive.

În acest caz, totuşi, cred că trebuie să fim foarte prudenţi în conformitate cu dorinţele cetăţenilor europeni chestionaţi privind subiectul în 2008 (Eurobarometru). Majoritatea lor (65 %) şi-au declarat opoziţia faţă de consumul animalelor clonate.

În cele din urmă, dar nu mai puţin important, clonarea animalelor este sinonimă adesea cu suferinţa animalelor. Trebuie doar să ne reamintim de oaia Dolly. În această privinţă, este sursa noastră de alimentaţie atât de limitată în prezent încât să putem justifica acest tip de practică?

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind alimentele noi, deoarece acesta introduce norme noi care vor întări siguranţa acestor alimente în UE. Totuşi, cred că alimentele de la animale clonate sau de la descendenţii lor nu trebuie autorizate în UE.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Scopul regulamentului este să garanteze siguranţa alimentară, promovând cel mai sigur traseu posibil „de la fermă la consumator”. Din acest motiv, suntem îngrijoraţi în legătură cu procesele de producţie, etichetarea şi monitorizarea pieţei. Susţin aceste preocupări, ţinând cont că acestea permit consumatorilor să ia o decizie în cunoştinţă de cauză privind alimentele pe care le consumă, având cunoştinţe suficiente privind compoziţia şi forma lor de producţie. Totuşi, confruntându-ne cu o tendinţă de reglementare tot mai mare din partea UE a acestor aspecte, îmi aduc aminte ce s-a întâmplat cu cerealele modificate genetic (MG), a căror introducere în UE a fost interzisă la momentul respectiv, dar importate fără nicio restricţie din ţările terţe. Aceasta îi dezavantajează pe producătorii europeni atunci când produsele lor concurează pe rafturile supermarketurilor cu altele, identice din punct de vedere generic, dar cu metode de producţie mai rapide sau mai ieftine, ceea ce le permite să fie mai atractive pentru client. În cele din urmă, aş dori să atrag atenţia asupra faptului că Food and Drug Administration din SUA a aprobat deja consumul alimentar al animalelor clonate (2008). Aceasta, similar cu ceea ce s-a întâmplat în trecut cu cerealele MG, reprezintă probleme concrete pentru Europa în ceea ce priveşte importurile acestor produse şi necesită reglementarea urgentă a acestui aspect.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Regulamentul prezent stabileşte norme armonizate pentru introducerea de produse alimentare noi pe piaţa UE pentru a garanta un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi vieţii oamenilor, a sănătăţii şi bunăstării animalelor, a mediului şi a intereselor consumatorului, asigurând, simultan, transparenţa şi funcţionarea eficientă a pieţei interne şi stimulând inovarea în industriile agroalimentare. Regulamentul în cauză se aplică aditivilor alimentari, enzimelor alimentare, aromelor şi anumitor ingrediente alimentare cu proprietăţi aromatizante asupra cărora este aplicat un proces de producţie nou, neutilizat înainte de 15 mai 1997, care cauzează modificări semnificative ale compoziţiei sau structurii alimentelor, precum, de exemplu, prin utilizarea nanomaterialelor artificiale. Când un produs alimentar nou poate avea un efect asupra corpului uman comparabil cu cel al unui medicament, Comisia va solicita ca Agenţia Europeană pentru Medicamente să decidă dacă acest produs alimentar intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 726/2004. Sunt în favoarea excluderii alimentelor produse din animale clonate şi din descendenţii acestora din domeniul de aplicare a regulamentului. Într-adevăr, nu există nicio justificare pentru consumul de animale clonate, deoarece nu sunt convins că clonarea nu pune în pericol bunăstarea animalelor.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Regulamentul privind alimentele noi este destinat să stabilească norme armonizate pentru introducerea de alimente noi pe piaţa UE, astfel încât să garanteze un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi vieţii umane, a sănătăţii şi bunăstării animalelor şi a mediului şi a intereselor consumatorilor. Am votat pentru această a doua lectură, deoarece amendamentele propuse se încadrează în aceste obiective. Documentul îndeamnă, de asemenea, Comisia să prezinte o propunere legislativă care să interzică introducerea pe piaţa UE a alimentelor derivate din animale clonate şi din descendenţii acestora, similară cu cea prezentată, de exemplu, în rezoluţia din 3 septembrie 2008. Aceasta este o aplicare corectă şi adecvată a principiului precauţiei.

De asemenea, considerăm că indicaţia privind necesitatea de monitorizare a alimentelor noi introduse pe piaţă este pozitivă. Din păcate, majoritatea Parlamentului a respins, din nou, necesitatea de etichetare a alimentelor care conţin organisme modificate genetic (OMG-uri) sau animale hrănite cu OMG-uri, punând la îndoială principiul transparenţei informaţiilor şi al libertăţii de alegere a consumatorului.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. − (IT) Când modificăm regulamentele privind alimentele noi, trebuie să garantăm respectarea atât a principiului precauţiei, cât şi a siguranţei alimentare, care este una dintre cele mai importante aplicaţii ale acestora. Propunerea raportoarei de a exclude carnea clonată din domeniul de aplicare a regulamentului şi interdicţia de utilizare a cărnii clonate în scopuri alimentare garantează că modelul alimentar european rămâne în siguranţă, ceea ce Lega Nord – mişcarea din care fac parte – s-a străduit întotdeauna să realizeze. O felicit pe dna Liotard şi voi susţine în totalitate activitatea pe care a desfăşurat-o.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) Ştim că clonarea trebuie să fie subiectul unei propuneri legislative a Comisiei Europene. Totuşi, în timp ce aşteptăm acest regulament, nu ne putem asuma riscul ca produsele derivate din animale clonate sau create în laboratoare să ajungă în meniul nostru.

Mai presus de toate, trebuie să garantăm siguranţa consumatorilor noştri şi acest lucru este dificil fără să interzicem în mod explicit utilizarea de animale clonate şi a descendenţilor acestora în produsele alimentare. Prin urmare, sunt încântată că votul de astăzi din Parlamentul European s-a îndreptat în această direcţie, inclusiv privind partea referitoare la memorandumul asupra alimentelor produse utilizând nanotehnologia, până când riscurile posibile pentru sănătate vor putea fi eliminate. Acesta nu este un exemplu de împiedicare a progresului ştiinţific şi a rezultatelor sale pozitive, ci de reglementare a impactului său asupra cetăţenilor, prin respectarea criteriului precauţiei maxime. De prea multe ori în trecut, produsele au intrat liber pe pieţe, doar pentru a fi retrase din cauză că sunt dăunătoare sănătăţii. Sper că Consiliul va urma exemplul nostru privind acest aspect.

  Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva regulamentului privind alimentele noi, deoarece acesta este pur şi simplu un amestec de temeri şi obsesii pe care unii deputaţi le au faţă de progresul ştiinţific. Este evident că „alimentele sigure şi sănătoase” sunt de dorit.

Totuşi, a suspecta automat orice tehnică nouă, fie sub formă de progrese în biotehnologie şi genetică din industria alimentară, fie de utilizare a nanoştiinţelor, este pur şi simplu ridicol. Principiul precauţiei a devenit principiul lipsei de acţiune. Restul lumii avansează în toate domeniile; Europa îşi îmbunătăţeşte în mod birocratic etichetarea alimentelor.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Pe cât am fost de revoltată de decizia UE de la începutul anului, de a autoriza utilizarea OMG-urilor în Europa, pe atât resping cu fermitate propunerea Comisiei privind „alimentele noi” din două motive, şi anume animalele clonate şi utilizarea nanotehnologiilor. Prin urmare, am votat, în mod normal, împotriva autorizării alimentelor derivate din produse clonate şi în favoarea unui moratoriu privind comercializarea şi promovarea alimentelor modificate prin nanotehnologii. Comisia şi Consiliul nu au dorit regulamente specifice pentru cele două tipuri de alimente, dar acest lucru este esenţial. În ambele cazuri, aceste produse nu trebuie autorizate, deoarece nu s-a dovedit că sunt inofensive şi deoarece riscurile pentru sănătate nu au fost eliminate. Aceste aspecte trebuie supuse unor studii suplimentare în legătură cu modul în care afectează siguranţa alimentară şi protecţia alimentară pentru cetăţenii europeni, dar şi în legătură cu întrebări legate de etică.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Deşi dezbaterile privind alimentele noi continuă să fie încordate şi contradictorii, sunt încântată că Parlamentul European şi-a menţinut, în a doua lectură, poziţia din primă lectură, în ciuda unei reticenţe puternice din partea Consiliului şi a Comisiei. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport dintr-un motiv simplu. Pe lângă obiecţiile etice faţă de producţia industrială care utilizează animale clonate, nu doresc să văd aceste produse ajungând în meniul consumatorilor europeni, ţinând cont de îndoielile actuale constante cu privire la caracterul inofensiv al cărnii clonate. În această privinţă, am votat în favoarea unei propuneri legislative distincte care să interzică alimentele derivate din animale clonate şi din descendenţii acestora.

În plus, cu aceleaşi preocupări pentru precauţie în legătură cu produsele fabricate care utilizează nanotehnologia, am susţinut impunerea unui moratoriu asupra promovării acestora până la efectuarea unei evaluări de risc şi impunerea precizării clare pe etichetă a nanoingredientelor.

Pe de altă parte, regret că amendamentul care solicită etichetarea obligatorie a produselor alimentare provenind de la animale hrănite cu OMG-uri a fost respins.

  Nadja Hirsch (ALDE), în scris. – (DE) Partidul Liber Democrat German este în mod fundamental în favoarea etichetării pozitive (etichetarea privind procesarea) a organismelor modificate genetic la nivel european, pentru a asigura transparenţa necesară pentru consumatori. Totuşi, în acest caz, nu am reuşit să votăm în favoarea acestui raport, deoarece propune un tratament inegal pentru sectoare diferite. Acesta solicită etichetarea alimentelor de origine animale, dar nu şi pentru cele de origine vegetală.

Etichetarea incorectă a acestui tip de produse de origine animală poate distorsiona piaţa în dezavantajul uneia dintre părţi. Aceasta contracarează eforturile noastre de a asigura concurenţa echitabilă şi este clar în conflict cu principiul egalităţii consacrat de sistemul nostru juridic.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Susţin solicitarea acestei Camere de interzicere a alimentelor derivate din animale clonate şi sunt sigur că punctul de vedere al Parlamentului reflectă opinia majorităţii cetăţenilor europeni. Sunt dezamăgit, totuşi, că amendamentul care solicită etichetarea alimentelor derivate din animale hrănite cu MG nu a primit majoritatea necesară. Sunt sigur că vasta majoritate a cetăţenilor europeni l-ar susţine şi pe acesta.

  Seán Kelly (PPE), în scris. – Reglementarea alimentelor noi ar trebui, în opinia mea, să excludă problema clonării animalelor şi a produselor derivate din această tehnologie controversată şi discutabilă. Prin urmare, am votat pentru susţinerea unui apel către Comisie pentru ca aceasta să prezinte o propunere separată privind clonarea, în vederea reglementării acestei probleme – reflectat în susţinerea mea faţă de prima parte a amendamentului 37. Pentru a fi consecvent, m-am abţinut în ceea ce priveşte partea a doua a amendamentului 37, care ar recomanda Comisiei forma propunerii sale privind clonarea. Avem nevoie de o dezbatere pe larg privind această problemă, pentru a reflecta preocupările cetăţenilor referitoare la bunăstarea animalelor clonate. Cunosc votul din 2008 al PE privind clonarea, care a solicitat interzicerea utilizării cărnii de la animalele clonate. Avizul ştiinţific al Autorităţii pentru Siguranţa Alimentară din Irlanda este că alimentele derivate din animale clonate nu sunt comercializate pe piaţa irlandeză şi că astfel de alimente nu sunt produse în Irlanda.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Cu acest al doilea proiect de regulament privind alimentele noi, vor fi adoptate, în cele din urmă, norme uniforme privind introducerea alimentelor noi pe piaţa UE. Acesta va ţine cont de nivelul ridicat de protecţie a sănătăţii. Există motive legate de sănătate şi etice împotriva autorizării cărnii de la animale clonate sau de la descendenţii lor. Riscurile nu pot fi excluse când se consumă carne clonată şi, pe fondul standardelor ridicate de protecţie a animalelor din Europa, clonarea trebuie respinsă în mod clar. Doar 10 % dintre animalele crescute in vitro supravieţuiesc şi acestea suferă de o incidenţă mai mare a bolilor. Nu este necesar să producem carne clonată pentru a asigura furnizarea de alimente în Europa; agricultura din Europa produce alimente de cea mai înaltă calitate, bazate pe producţia agricolă tradiţională sau organică. Acum avem nevoie de o protecţie clară a fermelor rurale şi de standarde de producţie şi de sănătate ridicate pentru agricultura europeană în viitor.

  Holger Krahmer (ALDE), în scris. – (DE) FDP este, în principiu, în favoarea etichetării pozitive, sau a etichetării privind procesarea, pentru OMG-uri din alimente la nivel european, pentru a asigura transparenţa necesară consumatorilor. În acest caz, totuşi, nu putem fi de acord cu faptul că se solicită tratament inegal pentru sectoare diferite. Deşi etichetarea este solicitată pentru domeniul produselor din carne, aceasta nu este solicitată în cazul produselor vegetale. Etichetarea incorectă a acestui tip de produse de origine animală poate denatura piaţa în dezavantajul uneia dintre părţi. Aceasta contracarează eforturile noastre de a asigura concurenţa echitabilă şi este clar în conflict cu principiul egalităţii consacrat de sistemul nostru juridic.

  David Martin (S&D), în scris. – Aceasta este o problemă care îi preocupă considerabil pe alegătorii din toată Europa şi am ascultat îngrijorarea multora dintre alegătorii mei din Scoţia. Sunt de acord că alimentele derivate din animale clonate nu trebuie să intre în lanţul alimentar şi că avem nevoie de evaluări de siguranţă riguroase privind alimentele produse cu ajutorul nanotehnologiei înainte să putem analiza introducerea acestora pe piaţă. La fel ca în cazul votului recent privind etichetarea alimentelor, susţin în totalitate etichetarea clară a cărnii şi, în special, marcarea explicită a cărnii provenite de la animale hrănite cu OMG-uri. Sunt foarte dezamăgit că amendamentul privind etichetarea OMG a alimentelor nu a primit voturile necesare, parţial din cauza lipsei de susţinere a deputaţilor europeni din partea Conservatorilor britanici.

  Mairead McGuinness (PPE), în scris. – Regulamentul privind alimentele noi ar trebui, din punctul meu de vedere, să excludă problema clonării animalelor şi a produselor derivate din această tehnologie controversată şi discutabilă. Am votat pentru susţinerea unui apel către Comisie pentru a prezenta o propunere separată privind clonarea, în vederea reglementării acestei probleme – aşa cum reiese din susţinerea mea a primei părţi a amendamentului 37. Pentru a fi consecvent, m-am abţinut în ceea ce priveşte partea a doua a amendamentului 37, care ar recomanda Comisiei forma propunerii sale privind clonarea. Avem nevoie de o dezbatere amănunţită privind această problemă, care să includă preocupări despre bunăstarea animalelor clonate. Cunosc votul din 2008 al PE privind clonarea, care a solicitat interzicerea utilizării cărnii de la animalele clonate. Deşi aceasta poate fi, în cele din urmă, decizia Comisiei, a Consiliului şi a Parlamentului, nu am dorit să recomand rezultatul. Avizul ştiinţific al Autorităţii pentru Siguranţa Alimentară din Irlanda este că alimentele derivate din animale clonate nu sunt comercializate pe piaţa irlandeză şi că astfel de alimente nu sunt produse în Irlanda. Totuşi, Comisia a declarat că produsele nealimentare precum embrionii şi sperma de la animalele clonate pot exista în prezent pe piaţa UE.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Liderii politici nu trebuie să accepte riscul pentru sănătatea cetăţenilor noştri şi pentru ecosistemul nostru. Până când nu va fi dovedit caracterul inofensiv al fiecărei tehnici de clonare şi a altor modificări genetice, va trebui să ne protejăm împotriva tuturor efectelor acestora pentru generaţiile următoare.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Produsele care ar putea cauza probleme pentru societate nu pot fi aprobate, în niciun caz, fără să fie examinate îndeaproape. Prin urmare, acest regulament este foarte important pentru piaţa europeană, deoarece protejează siguranţa alimentară şi sănătatea umană. Alimentele produse prin utilizarea nanotehnologiei trebuie să fie supuse unei evaluări specifice a riscului înainte de a putea fi aprobate, etichetate şi introduse pe piaţa europeană. Utilizarea alimentelor obţinute din animale clonate sau din descendenţii lor este un subiect controversat, dar, în opinia mea, aceste alimente nu trebuie autorizate în UE. Incertitudinile privind impactul economic, social şi ecologic al acestei tehnologii noi necesită o evaluare şi mai strictă. Cercetătorii au devenit mediatorii principali în relaţia societăţii cu riscul, având capacitatea să anticipeze viitoarele pericole şi să decidă în ceea ce priveşte aprobarea de alimente noi. Doar alimentele înregistrate în lista Uniunii pot fi introduse pe piaţă.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea raportului Liotard privind alimentele noi deoarece acesta exclude vânzarea produselor alimentare care provin de la animale clonate din normele privind autorizarea produselor alimentare noi. Cred că Comisia Europeană nu poate continua să ignore dorinţa publicului de a nu consuma produse alimentare derivate din animale clonate. Nu există nicio garanţie că aceste produse nu implică riscuri grave pentru sănătate când sunt consumate. Animalele clonate au un procent ridicat de malformaţii. Nu putem permite Comisiei Europene să ignore această realitate şi să pună în pericol sănătatea publică şi conservarea ecosistemului nostru. Prin urmare, cred că, atâta timp cât nu există nicio garanţie că aceste produse alimentare nu sunt nocive pentru sănătate, comercializarea acestora nu trebuie permisă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Protecţia sănătăţii umane trebuie să fie prioritatea noastră. Prin urmare, alimentele trebuie etichetate clar şi simplu, şi trebuie furnizate informaţii corecte cu privire la conţinutul acestora. Trebuie să excludem, în mod specific, produsele de la animale clonate sau de la descendenţii lor. Este esenţial să fie introduse controale stricte şi să existe sancţiuni pentru nerespectarea acestora. Pentru mine a fost foarte important să votez în favoarea amendamentelor care necesită etichetarea alimentelor modificate genetic.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. − (IT) Poziţia mea faţă de raportul aflat în discuţie în Parlament este motivată, printre altele, de convingerea că circulaţia liberă a cărnii clonate trebuie interzisă. Cu privire la alimentele noi sau la alimentele care nu sunt prezente în mod tradiţional în UE, cred că este necesar să avem atât un aviz etic prealabil asupra problemei, precum şi un permis care să demonstreze conformitatea cu cerinţele de siguranţă în vigoare în UE pentru toate alimentele.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – (RO) Am votat în favoarea raportului pentru că am considerat necesară o atitudine prudentă în privinţa utilizării „noilor alimente”. Acest punct de vedere este legat de necesitatea protejării sănătăţii populaţiei şi, în acelaşi timp, a informării consumatorilor cu privire la conţinutul alimentelor pe care le cumpără. Cu toate acestea, doresc să precizez că sunt de părere că cercetările ştiinţifice în domeniul noilor alimente nu trebuie sub nicio formă îngrădite, singurul criteriu reprezentându-l nivelul de siguranţă alimentară.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Protecţia sănătăţii umane prin controlul alimentelor este o prioritate pentru Uniunea Europeană. Obiectivul principal este să instituim norme armonizate pentru introducerea alimentelor noi pe piaţa europeană, pentru a garanta un nivel ridicat de protecţie a vieţii şi a sănătăţii umane, a sănătăţii şi a bunăstării animalelor, a mediului şi a intereselor consumatorilor, asigurând, în acelaşi timp, transparenţa şi funcţionarea eficientă a pieţei interne şi stimularea inovării în sectorul agroalimentar. Unele dintre amendamente adoptate erau legate de colectarea de informaţii privind clasificarea alimentelor noi, interdicţia privind alimentele noi neconforme, condiţiile pentru adăugarea alimentelor noi pe lista europeană, informarea, monitorizarea, etichetarea, alimente tradiţionale din ţările terţe, utilizarea testelor care nu se efectuează pe animale şi strategii de testare inteligente, protecţia datelor şi măsuri de inspecţie şi control.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) În Cartea albă privind siguranţa alimentară, Comisia şi-a făcut cunoscută intenţia de a examina aplicarea legislaţiei privind alimentele noi şi de a aduce adaptările necesare legislaţiei existente. Propunerea Comisiei din 14 ianuarie 2008 privind alimentele noi vizează reglementarea introducerii pe piaţă a alimentelor noi şi a alimentelor din ţările terţe. În plus, acesta stabileşte norme pentru autorizarea, monitorizarea, etichetarea şi utilizarea alimentelor noi.

La 25 martie 2009, Parlamentul a adoptat, în primă lectură, o rezoluţie legislativă care modifică propunerea respectivă. Pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a vieţii şi a sănătăţii umane, a bunăstării animalelor şi a mediului, Parlamentul a votat în favoarea excluderii alimentelor obţinute din animale clonate şi din descendenţii lor. Poziţia Consiliului în primă lectură privind alimentele noi a fost adoptată la 15 martie 2010.

Totuşi, Consiliul nu a ţinut cont de unele dintre elementele din prima lectură a Parlamentului; amendamentele cele mai importante din prima lectură nu au fost luate în considerare de Consiliu. Cred că este necesar, ca în a doua lectură, să respecte cât mai mult posibil poziţia adoptată de Parlament în primă lectură, având în vedere că poziţia a fost adoptată cu o majoritate largă.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Prezentul regulament stabileşte norme armonizate pentru introducerea pe piaţă a alimentelor noi în Comunitate în vederea garantării unui nivel ridicat de protecţie a vieţii şi sănătăţii umane, a sănătăţii şi bunăstării animalelor, a mediului şi a intereselor consumatorilor, asigurând, în acelaşi timp, transparenţa şi funcţionarea eficientă a pieţei interne şi stimulând inovarea în cadrul industriei agroalimentare.

Am votat acest raport pentru a putea fi interzise în Europa carnea şi produsele lactate provenind de la animale clonate sau descendenţii acestora şi, de asemenea, ca alimentele produse prin utilizarea nanotehnologiilor să fie supuse unor evaluări privind riscurile şi să fie etichetate în acest sens.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Scopul acestui regulament este să definească normele pentru monitorizarea oricăror alimente noi care pot ajunge în meniul consumatorilor europeni. Totuşi, propunerea Comisiei este departe de a fi satisfăcătoare, în principal în două domenii.

În primul rând, se cunoaşte prea puţin despre efectele nanotehnologiilor asupra sănătăţii şi, prin urmare, acestea trebuie monitorizate în mod specific înainte de a fi introduse pe piaţă. Aceasta se aplică deja în cazul produselor cosmetice; ar fi absurd dacă aceeaşi acţiune nu ar fi adoptată în cazul alimentelor.

În al doilea rând, alimentele produse din animale clonate şi din descendenţii lor, pentru care Comisia şi Consiliul nu intenţionează să instituie un sistem specific cu pretextul că nu există nicio dovadă privind riscurile pentru sănătatea consumatorilor. Acest lucru este, pur şi simplu, inacceptabil. Chiar dacă nu este cazul consumului direct al animalelor clonate, dorim să eliminăm aceste produse alimentare din domeniul de aplicare a regulamentului şi, mai presus de toate, dorim o dezbatere publică şi transparentă care să aibă loc privind această problemă şi care să implice atât producătorii, cât şi consumatorii.

Acestea sunt întrebări etice care trebuie adresate în numele unui model de producţie şi de consum pe care suntem datori să-l păstrăm.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Raportul Liotard privind alimentele noi reflectă preocupările Parlamentului cu privire la alimentele derivate din animale clonate şi din utilizarea nanotehnologiilor. Împărtăşesc aceste preocupări şi, prin urmare, am susţinut acest raport. În prezent, nu există, de fapt, nicio lege comunitară care să autorizeze sau să interzică produsele lactate şi din carne derivate din animale clonate, deşi solicităm de ani de zile o legislaţie europeană adecvată privind acest subiect. Între timp, sugerăm interzicerea explicită a alimentelor derivate din animale clonate şi din descendenţii lor. Cu privire la problema produselor alimentare modificate prin nanotehnologii (orice ingredient sub formă de nanomaterial sau orice aliment creat utilizând o metodă de producţie care utilizează nanotehnologii), sunt în favoarea principiului precauţiei şi, prin urmare, a unui moratoriu, deoarece riscurile pentru sănătate nu au fost excluse.

În consecinţă, salut semnalul trimis de Parlament astăzi, pe care eu l-am susţinut, chiar dacă consider că respingerea amendamentului 76, care solicită ca produsele alimentare derivate din animale crescute cu OMG-uri să fie etichetate, este o greşeală. Cred că, în domeniul de aplicare a politicii transparenţei cu privire la etichetare şi pentru a oferi autoritate consumatorilor, această măsură este oportună la nivel european, ţinând cont de sensibilitatea subiectului.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Votul privind alimentele noi a decurs foarte bine. Totuşi, există un dezavantaj: amendamentul privind etichetarea produselor derivate din animale hrănite cu furaje modificate genetic a fost eliminat din raport. Acesta a fost, în mod remarcabil, susţinut de majoritatea deputaţilor europeni (351 pentru, 296 împotrivă), dar, din păcate, majoritatea absolută (369) necesară în a doua lectură nu a fost atinsă. În ceea ce priveşte restul, poziţia Comisiei pentru mediu a fost reconfirmată, cu excluderea alimentelor derivate din animalele clonate şi din descendenţii acestora din domeniul de aplicare. În termen de şase luni de la intrarea în vigoare a acestui regulament, Comisia va prezenta o propunere legislativă pentru a interzice introducerea pe piaţă comunitară a alimentelor derivate din animale clonate şi din descendenţii acestora. Înainte de intrarea în vigoare, trebuie impus un moratoriu privind introducerea pe piaţă a unor astfel de alimente.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Suntem în favoarea prevederii deoarece, spre deosebire de poziţia Consiliului, aceasta exclude libera circulaţie a cărnii clonate, în ciuda votului Parlamentului împotriva evaluării etice înainte de autorizarea unui aliment nou şi împotriva cerinţei ca alimentele tradiţionale din ţările terţe să îndeplinească, de asemenea, cerinţele de siguranţă ale UE.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, care reconfirmă poziţia Parlamentului European privind chestiunea esenţială a alimentelor derivate din animale clonate. Există multe aspecte etice privind utilizarea acestei tehnologii, în special cu privire la bunăstarea animalelor. În plus, nu înţelegem complet riscurile reducerii diversităţii genetice la animale, care ar rezulta din producerea unui număr mare de clone. Pur şi simplu, nu există o justificare sau necesitate de a utiliza animale clonate pentru producţia alimentară. Este imoral şi inutil. Voi continua să colaborez cu raportoarea şi cu ceilalţi raportori alternativi pentru a promova punctul de vedere comun al Parlamentului conform căruia alimentele derivate din animale clonate nu trebuie acceptate pe piaţa europeană. Ca urmare a votului Parlamentului, avem acum mandatul puternic necesar pentru a negocia cu Consiliul.

  Renate Sommer (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea interzicerii cărnii clonate. Avem carne suficientă prin creşterea convenţională a animalelor şi ar fi iresponsabil să producem carne clonată. Clonarea implică cruzime faţă de animale. Doar un număr mic de clone sunt capabile să supravieţuiască şi majoritatea celor care supravieţuiesc au malformaţii. Acestea mor în agonie în primele cinci luni de viaţă. În plus, experienţa ne arată că metodele de reproducere utilizate pentru a produce animale vor fi utilizate, în cele din urmă, la oameni. Prin urmare, este important să transmitem un semnal clar UE este împotriva clonării. Este, de asemenea, normal să ne opunem etichetării alimentelor obţinute din animale hrănite cu organisme modificate genetic. Majoritatea animalelor din fermele europene sunt hrănite cu proteine importate, modificate genetic. Totuşi, modificarea genetică a plantelor furajere nu se transferă în produsele de origine animală şi nu este prezentă în carne, ouă sau lapte. Parlamentul European s-a declarat deja în favoarea excluderii produselor animale de la cerinţa etichetării din regulamentul privind trasabilitatea şi etichetarea alimentelor şi furajelor modificate genetic, intrat în vigoare în 2004. Oricine mai solicită încă o astfel de etichetare va trebui să explice consumatorilor că aceasta va avea ca rezultat o creştere semnificativă a preţului produselor animale, fără să aibă vreun beneficiu suplimentar.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Încă o dată, Parlamentul European a adoptat o poziţie opusă faţă de cea a Consiliului. De fapt, nu este posibil, ţinând cont de starea curentă a cunoştinţelor noastre, să acordăm aprobarea de intrare pe piaţă a animalelor clonate sau chiar a descendenţilor acestora. Consiliul a decis să ignore recomandările Comisiei Europene privind bioetica şi Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) făcute în 2008. Există prea puţine studii ştiinţifice privind consecinţele potenţiale pentru consumator şi procedurile de clonare sunt încă în etapa de dezvoltare; multe animale clonate mor prematur din cauza malformaţiilor sau insuficienţelor (cardiovasculară, hepatică, respiratorie, sistem imunitar etc.).

În plus, clonarea ar reduce diversitatea genetică a animalelor; aceasta reprezintă un risc serios pentru modelul agricol european, care este bazat pe calitatea produselor, respectul pentru mediu şi pentru normele stricte de bunăstare a animalelor. Trebuie să garantăm consumatorilor carne de înaltă calitate, faţă de care aceştia trebuie să nu aibă nicio suspiciune. Prin urmare, împreună cu colegii mei deputaţi, am votat împotriva acordării autorizaţiei de comercializare pentru animale clonate sau chiar pentru descendenţii acestora.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am adus câteva modificări ulterioare la votul meu deoarece dna Ayuse, raportoarea, a inclus propriul său aviz în lista de votare şi nu avizul majoritar al grupului, după cum s-a convenit. Regret foarte mult că această procedură internă a avut loc, deoarece a discreditat grupul.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. –(FR) Am votat în favoarea raportului colegei mele, dna Liotard (GUE/NGL/Ţările de Jos), privind regulamentele pentru autorizarea comercializării alimentelor noi.

Acest regulament solicită, în special, interzicerea comercializării produselor alimentare derivate din animale clonate. Această măsură este urgentă, deoarece tehnologia clonării nu este cunoscută suficient. În prezent, mai bine de jumătate dintre animalele clonate mor prematur, suferă de malformaţii şi prezintă alte probleme de sănătate. Alimentele din clone de această natură nu trebuie să ajungă, prin urmare, în meniul cetăţenilor.

Acest regulament furnizează, de asemenea, un cadru pentru metodele de experimentare şi evaluare cu privire la nanomateriale. Cercetarea în acest domeniu este foarte recentă şi este important să nu introducem aceste produse prematur pe piaţă. Siguranţa consumatorului trebuie, prin urmare, să aibă prioritate.

Regret totuşi că Parlamentul European a respins anumite propuneri ale dnei Liotard, în special cu privire la considerarea anumitor produse (aditivi, arome etc.) ca produse alimentare, publicarea studiilor europene în acest domeniu sau etichetarea, în special, a produselor derivate de la animale crescute cu OMG-uri.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) În ceea ce priveşte utilizarea nanomaterialelor în alimente, există un grad mare de incertitudine printre cetăţenii europeni. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară atrage atenţia că ştiinţa nu poate furniza în prezent nicio informaţie satisfăcătoare cu privire la efectele consumului de alimente care conţin nanomateriale. În prezent, nu dispunem de o bază ştiinţifică întemeiată pentru a putea să excludem posibilitatea ca nanomaterialele din alimente să aibă efecte dăunătoare asupra corpului uman. Prin urmare, nanomaterialele nu trebuie permise în alimente, sub nicio formă, până când nu sunt disponibile proceduri de testare pentru evaluarea riscului. Am votat pentru etichetarea alimentelor produse din animale care sunt hrănite cu furaje modificate genetic.

Recomandare pentru a doua lectură: Holger Krahmer (A7-0145/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În prezent, există deja prea multe directive (şapte) în UE care se referă la emisiile industriale. Prin urmare, acest raport răspunde la o necesitate urgentă de a raţionaliza legislaţia europeană prin reunirea, într-un singur text, a tuturor directivelor privind emisiile industriale. În plus, instalaţiile reprezintă un element central în prevenirea şi reducerea poluării prin emisiile industriale. De aceea, am susţinut raportul Krahmer. De fapt, acesta a reuşit să ţină cont de problemele de mediu prin consolidarea rolului documentelor de referinţă din sector privind cele mai bune tehnici disponibile la definirea condiţiilor de utilizare pentru aceste instalaţii şi prin consolidarea prevederilor privind închiderea centrelor şi readucerea lor la starea originală şi altele. Acest text a fost supus unor negocieri îndelungate şi mi se pare că, în sfârşit, compromisul se dovedeşte a fi foarte satisfăcător pentru cetăţenii europeni. De aceea l-am susţinut.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea Directivei IPPC, care are obiectivul de a preveni şi de a controla emisiile industriale. Aceasta solicită controlul integrat al poluării, vizând emisiile din atmosferă, apă şi sol. Această legislaţie are un impact foarte puternic la nivel european, deoarece se aplică la mii de instalaţii industriale, încurajând, prin urmare, industria europeană să utilizeze tehnologii şi procese mai puţin poluante şi mai eficiente din punctul de vedere al resurselor naturale consumate. Această directivă va contribui la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului UE.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind emisiile industriale, deoarece cred că s-a ajuns la un acord echilibrat privind asigurarea şi abordarea integrată pentru reducerea emisiilor poluante şi, în acelaşi timp, pentru competitivitatea industriei europene, pe baza celor mai bune tehnologii disponibile.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Acest proiect de directivă prezentat de Comisie urmăreşte să reunească cele şapte directive existente care reglementează aspectele referitoare la emisiile industriale. Obiectivul său este să asigure un grad mai mare de protecţie a mediului şi, în acelaşi timp, să standardizeze şi să simplifice procedurile în diferitele state membre şi să reducă poverile administrative inutile.

Deşi recunosc necesitatea unei abordări ambiţioase pentru controlul emisiilor industriale, în conformitate cu obiectivele UE privind mediul şi în lupta împotriva schimbărilor climatice, cred totuşi că este important să menţioneze că normele şi ţintele stabilite pentru industriile europene nu pot fi atât de ambiţioase încât să pună în pericol competitivitatea lor într-o lume globalizată. Susţin cu entuziasm conceptul de dezvoltare curată, care implică creşterea şi competitivitatea într-un context mai ecologic. Prin urmare, nu pot susţine mai multe dificultăţi şi mai multe obstacole pentru industria europeană.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) În 2005, Comisia a întreprins o revizuire a Directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC), în urma căreia a fost prezentată o propunere de directivă privind emisiile industriale. Obiectivul acesteia este să revizuiască şi să reunească într-o singură directivă cele şapte directive existente care privesc acest subiect. Sub incidenţa Directivei IPPC intră aproximativ 52 000 de instalaţii industriale, ale căror emisii reprezintă un procentaj semnificativ din volumul total al poluării atmosferice din UE. În conformitate cu această directivă, autorităţile relevante ale statelor membre sunt obligate să ia în considerare documentele de referinţă BREF atunci când eliberează autorizaţii pentru fiecare instalaţie industrială şi când stabilesc valorile limită de emisie pentru anumite instalaţii.

Pe lângă poluarea atmosferei, activitatea industrială poate avea drept efect şi poluarea apelor şi a solului sau poate genera deşeuri. Din acest motiv, pentru acordarea autorizaţiei este necesară adoptarea unei abordări integrate, care să ţină cont de efectul global asupra mediului. Salut adoptarea acestui raport, în special restricţia privind excepţiile pentru operatorii industriali.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) După cum am menţionat în timpul dezbaterii din Cameră, noua directivă va crea un cadru normativ mai strict pentru emisiile industriale şi, odată cu acesta, condiţiile pentru protecţia mai bună a mediului şi a sănătăţii publice, în special pentru cetăţenii care trăiesc şi lucrează în apropierea centrelor industriale sau în zonele unde funcţionează acestea. Acesta include principiul important conform căruia, dacă dorim să protejăm mediul şi sănătatea publică, trebuie să punem în aplicare cele mai bune tehnologii pe care avansul tehnologic şi ştiinţific ni le pot furniza în procesele de producţie, în special în cele care au un impact mai mare asupra mediului. Totuşi, compromisul la care s-a ajuns în a doua lectură asigură flexibilitatea necesară pentru punerea în aplicare a celor mai bune tehnologii disponibile, astfel încât să ţină cont suficient de diferenţele dintre statele membre şi circumstanţele fiecăruia, atât la nivelul sistemelor şi condiţiilor de producţie respective, cât şi la nivelul capacităţii acestora de a aplica adaptările necesare la nivelul tehnologiei şi al proceselor de producţie.

Excepţiile acordate în acest caz, care sunt adecvate şi justificate, împreună cu planurile naţionale de tranziţie, permit diferitelor state membre şi întreprinderilor acestora să se adapteze la legislaţia nouă fără a compromite producţia naţională, păstrând, în acelaşi timp, obiectivele originale de protecţie a mediului şi a sănătăţii publice.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Reunirea a şapte directive care reglementează emisiile industriale în Europa într-un singur text, foarte controversat, a fost adoptată, în cele din urmă şi ar trebui să salutăm acest vot. Scopul este să reducem la minim toate efectele nocive ale majorităţii activităţilor noastre industriale din UE, în special emisiile de poluanţi potenţiali din aer, apă şi sol şi deşeurile.

Acordul final la care s-a ajuns va merge mult mai departe. Acesta acceptă punctele esenţiale ale poziţiei pe care am apărat-o în cadrul Comisiei pentru mediu timp de câteva luni şi care au fost concepute să facă din acest text o lege ambiţioasă, dar realistă, adaptată la problemele din ţările noastre.

Acordul întăreşte prevederile privind protecţia mediului, dar acordă statelor membre o anumită flexibilitate, pentru care am luptat, cu un cadrul aplicabil pentru instalaţiile de ardere mari. În timpul acestei perioade de criză, avem nevoie de o politică de mediu europeană puternică, dar aceasta nu trebuie să dezavantajeze industria noastră. Strategia şi politica industriale nu mai pot reprezenta noţiuni interzise la Bruxelles. Să aruncăm o privire la ceea ce fac concurenţii noştri din ţările terţe!

  Edvard Kožušník (ECR), în scris. – (CS) Ştiu cât de dificilă a fost negocierea pentru acest compromis. Salut faptul că principiul subsidiarităţii a fost aplicat în multe dintre prevederile directivei, determinând reducerea numărului de competenţe delegate Comisiei Europene. De asemenea, consider că eşecul anumitor state de a adopta o propunere mai strictă, care ar fi depăşit cadrul sugerat de Comisie însăşi, este un succes al propunerii. Consider că toate acestea reprezintă o victorie pentru bunul simţ. Totuşi, sunt îngrijorat de faptul că adoptarea de planuri naţionale de tranziţie nu va oferi spaţiu suficient operatorilor de facilităţi individuale să se pregătească în mod adecvat pentru introducerea noilor limite. Este adevărat că încercăm să realizăm o reducere a emisiilor nocive, dar trebuie, în acelaşi timp, să ţinem cont de efectele economice ale acestor măsuri şi de cât de raţionale sunt acestea din punctul de vedere al competitivităţii şi al caracteristicilor specifice ale economiilor statelor membre actuale. Faptul că anumite facilităţi vor fi închise forţat la mijlocul duratei lor de funcţionare va avea, fără îndoială, un impact asupra preţurilor energiei la utilizatorul final şi va afecta, de asemenea, industria metalurgică, cu consecinţe economice potenţial fatale în unele regiuni. Prin urmare, aş aprecia dacă directiva ar oferi mai multă flexibilitate planurilor naţionale de tranziţie, astfel încât anul de reducere a activităţii să nu fie 2020 sau anul de închidere a instalaţiilor să nu fie 2023, ci 2025. Deşi ştiu cât de greu s-a ajuns la acest compromis, mă abţin de la vot, având în vedere competitivitatea economiei cehe.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Această directivă urmăreşte să rezume şapte directive separate anterioare privind emisiile industriale într-un singur text. Prevenirea şi controlul emisiilor instalaţiilor industriale din aer, apă şi sol este esenţială pentru a îndeplini obiectivele unei economii mai ecologice, aşa cum este prevăzut în strategia Europa 2020. Trebuie să menţionez faptul că mulţi dintre poluanţii ale căror emisii vor fi reduse prezintă un risc pentru sănătate şi pentru mediu, contribuind la creşterea incidenţei bolilor precum cancerul şi astmul. Este foarte important să respectăm termenele limită pentru reducerea emisiilor prevăzută în această directivă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Nu am nimic împotrivă ca UE să pledeze pentru protecţia mediului, dar acest document este, în esenţă, doar o versiune nouă a textelor existente şi nu face niciun fel de sugestie nouă cu privire la emisiile industriale. Propunerile şi amendamentele prezentate de comisie au fost inutile şi nu au fost cu adevărat ambiţioase, drept care am votat împotriva lor.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui text bine echilibrat. Îi felicit pe membrii Comisei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară pentru activitatea desfăşurată, deoarece au reuşit să ajungă la un compromis atotcuprinzător.

Directiva privind emisiile industriale reuneşte şapte directive cu scopul de a simplifica şi modifica legislaţia curentă. Multe sectoare sunt implicate, de la agricultură la instalaţiile de ardere mari. Susţin abordarea cerinţelor minime. Deşi unele întreprinderi nu pot, de fapt, să fie reglementate doar la nivel european, trebuie să existe cel puţin un numitor comun pentru a evita denaturările concurenţei şi daunele aduse mediului.

Sunt de acord că autoritatea care trebuie să identifice aceste cerinţe, care dispune de resursele şi de aptitudinile necesare, este Comisia. În acelaşi spirit, susţin excepţiile introduse pentru a asigura flexibilitatea necesară pentru statele membre. În cele din urmă, aş dori să subliniez accentul pus pe informarea publicului, transparenţa şi atenţia faţă de consumatori care distinge activitatea Parlamentului. În general, sunt satisfăcut de acest raport, care creşte protecţia mediului şi reduce, în acelaşi timp, poverile administrative inutile.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Obiectivul Directivei din 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) este să prevină şi să controleze emisiile din aer, apă şi sol din instalaţiile industriale în Uniunea Europeană.

Scopul IPPC este să promoveze punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile (BAT) sau mai curând a acelor tehnici viabile din punct de vedere economic şi tehnologic care oferă cele mai eficiente rezultate în atingerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului. Cele mai bune tehnici disponibile sunt definite în documentele de referinţă BAT (BREF) care sunt întocmite în urma unui schimb de informaţii la care participă Comisia, autorităţile statelor membre şi alte părţi interesate („Procesul de la Sevilla”).

În şedinţa plenară din 10 martie 2009, Parlamentul a discutat, în primă lectură, propunerea Comisiei de a stabili valori limită ale emisiilor direct pe baza documentelor BREF: Parlamentul s-a opus acesteia printr-o modificare fundamentală care prevede constituirea unei comisii care ar avea sarcina să stabilească măsuri pentru limitarea emisiilor sub formă de cerinţe minime.

Susţin propunerea de a stabili cerinţe minime la nivelul Uniunii pentru valorile limită ale emisiilor doar pentru întreprinderile care solicită intervenţie din partea UE, conform criteriilor de impact asupra mediului şi stadiului de punere în aplicare a BAT în sectorul în cauză.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Am votat acest raport pentru a se adopta legislaţia revizuită privind poluarea industrială a aerului, cu limite mai stricte pentru protoxidul de azot, dioxidul de sulf şi particulele de praf, care sunt nocive atât pentru sănătate, cât şi mediul înconjurător. Consider că trebuie să existe un sistem uniform de autorizare integrată a tuturor instalaţiilor în UE, care să funcţioneze respectând aceleaşi standarde de emisii (cele mai bune tehnici disponibile BAT) şi să fie monitorizate şi controlate pe baza unor cerinţe minime obligatorii.

Această abordare integrată este benefică atât pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, cât şi pentru dezvoltarea durabilă a societăţii europene. Se creează noi locuri de muncă verzi, se asigură cetăţenilor furnizarea de produse, de energie electrică şi termică, fără să se creeze distorsiuni ale concurenţei în interiorul UE.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Propunerea asupra căreia votăm actualizează şapte legi existente privind emisiile industriale într-un singur text. Aceste legi includ directive importante privind instalaţiile de ardere mari şi prevenirea şi reducerea integrate a poluării (renumita IPPC, sub incidenţa căreia intră circa 52 000 de instalaţii industriale şi agricole – de la rafinării la ferme de porci – cu potenţial de poluare ridicat). Sunt încântat că, după doi ani de negocieri dificile, s-a ajuns în sfârşit la un compromis, în timpul celei de-a treia reuniuni trilaterale din iunie. La fel ca în cazul altor compromisuri, există concesii şi avantaje, dar, în general, Parlamentul European a luptat pentru a asigura mai multă claritate şi echitate cu privire la cerinţele de mediu. Acest text include, în mod evident, progrese majore privind mai multe puncte esenţiale – în particular calitatea aerului, optimizarea performanţelor mediului şi întărirea obligaţiilor statelor membre cu privire la instalaţiile de monitorizare.

În cele din urmă, observ cu satisfacţie prevederea elaborării de către Comisie, înainte de sfârşitul anului 2011, a unei propuneri legislative care să modifice pragurile de autorizare în funcţie de speciile de păsări de curte care, în acest caz specific, vor include prepeliţele, deoarece acesta este un subiect sensibil în circumscripţia mea electorală.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Votul de astăzi asupra legislaţiei privind emisiile industriale este un pas în direcţia corectă pentru limitarea daunelor aduse mediului de poluanţii industriali, dar este regretabil că rezultatul final este nesatisfăcător în domenii cheie. Deşi legislaţia nouă aduce unele îmbunătăţiri, aceasta permite, în continuare, prea multe excepţii. Nu sunt satisfăcut de rezultatul final, care permite în continuare poluarea aerului de către cele mai vechi şi mai murdare centrale energetice. Aceste centrale energetice vor putea să facă excepţie de la reguli încă 12 ani. În loc să recompensăm comportamentul corect, noi recompensăm poluarea, cetăţenii europeni plătind preţul.

Scopul acestei directive este să asigure protecţia îmbunătăţită a cetăţenilor europeni şi a mediului prin obligarea industriilor să limiteze poluarea mediului. Sunt dezamăgit că acest compromis slab acţionează în favoarea acelor state membre care se bazează pe cele mai vechi instalaţii de ardere mari. În industria ecologică există deja mai mulţi angajaţi decât in industria auto şi această directivă ar fi putut promova în continuare industriile inovatoare, ecologice. În schimb, o minoritate de blocare din Consiliu a pus interesele industriilor celor mai poluante, învechite, care nu au niciun viitor real înaintea celorlalţi.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Nu pot să votez decât în favoarea directivei, având în vedere volumul de muncă depus pentru a ajunge la un acord între Comisie, Consiliu şi Parlament. Textul este menit să furnizeze un nivel mai bun de protecţie a mediului fără să fie o povară excesivă asupra întreprinderilor.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Această directivă privind emisiile industriale şi prevenirea şi controlul integrat al poluării este foarte importantă, deoarece priveşte calitatea aerului pentru toţi cetăţenii Europei. În prezent, nu există condiţii de concurenţă echitabile între statele membre. Unele dintre ele depun toate eforturile, în timp ce altele nu fac nimic. Prin urmare, este scandalos că ţări precum Italia şi Regatul Unit au blocat îmbunătăţirile necesare în Consiliu. Am votat în favoarea textului final, deoarece reprezintă o înăsprire clară a normelor, deşi permite opţiuni care pot fi extinse pe o perioadă de 12 ani. Totuşi, rezultatul final va fi că termocentralele alimentate cu cărbuni din Regatul Unit şi din Italia sau din orice loc al Europei vor trebui să satisfacă standarde severe, astfel încât să putem garanta sănătatea cetăţenilor tuturor statelor membre. Până la urmă, acesta este scopul.

Recomandare pentru a doua lectură: Satu Hassi şi Caroline Lucas (A7-0149/2010)

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. − (IT) Despădurirea este o problemă care are repercusiuni grave atât asupra emisiilor de dioxid de carbon, cât şi asupra pierderii constante a biodiversităţii. Din păcate, cauza principală a acestui fenomen este reprezentată de exploatările forestiere ilegale. Prin urmare, cred că este esenţial faptul că UE face un efort decisiv pentru a combate utilizarea şi comercializarea lemnului obţinut ilegal, care reprezintă 20-40 % din producţia industrială de lemn. Prin urmare, votez în favoarea acestui raport, sperând că acesta va putea reduce utilizarea lemnului obţinut ilegal în Europa.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Scopul acestui raport este să reducă vânzarea lemnului şi a produselor derivate din exploatarea ilegală pe piaţa internă. Am votat în favoarea acestui raport deoarece a reuşit să găsească un principiu satisfăcător pentru protecţia consumatorilor europeni şi a companiilor industriale europene, principiul „obligaţiei de diligenţă”. Acest principiu oferă măsuri şi proceduri care vor permite operatorilor să urmărească lemnul şi produsele derivate, să acceseze informaţii legate de conformitatea cu legislaţia aplicabilă şi să gestioneze riscul de vânzare a lemnului şi a produselor derivate din exploatarea ilegală a lemnului pe piaţa internă.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. – (RO) Decizia Parlamentului European de a interzice lemnul de provenienţă ilegală şi a de controla exact traseului acestuia va reduce fenomenul de despăduriri ilegale şi va oferi consumatorilor posibilitatea de a alege în cunoştinţă de cauză produsele pe care le folosesc. Legislaţia UE care interzice lemnul de provenienţă ilegală este o inovaţie legislativă majoră la nivel internaţional, de la pădurile din întreaga lume care sunt devastate prin tăieri ilegale, până la piaţa UE, unde sunt vândute cheresteaua şi produsele din lemn. Cifrele pe care le avem la dispoziţie în acest moment arată că cel puţin 20 % din lemnul şi produsele de lemn care ajung pe piaţa europeană provin din surse ilegale.

Fiecare dintre cele 27 de state membre trebuie să se implice activ în aplicarea noilor reglementări în ceea ce priveşte controlarea sursei lemnului şi să aplice sancţiuni celor care comercializează lemn obţinut ilegal. Este clar acum, mai mult decât oricând, când Europa şi România se confruntă cu inundaţii catastrofale cu pierderi omeneşti şi materiale, că despăduririle au provocat parţial această situaţie. Niciunul dintre statele membre nu trebuie să ezite în aplicarea de sancţiuni penale celor care comercializează lemn obţinut ilegal.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea interzicerii comercializării lemnului şi produselor provenite din lemn exploatat ilegal pe piaţa europeană. Această decizie este esenţială pentru protejarea pădurilor din toată lumea, care sunt un factor esenţial în combaterea schimbărilor climatice. Aceasta va contribui, de asemenea, la protejarea şi conservarea pădurilor europene. Importul ilegal de lemn în Europa a cauzat scăderea drastică a preţului lemnului, care, din punct de vedere financiar, a făcut imposibil ca proprietarii de păduri europeni să-şi câştige existenţa din exploatarea lemnului.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Interdicţia privind importul de lemn obţinut ilegal este necesară, mai ales în contextul combaterii încălzirii globale. Această interdicţie, care ar trebui să afecteze între 20 şi 40 % din lemnul importat în Europa va permite, de fapt, realizarea unui progres important în combaterea despăduririi. Aceasta va conduce la o reducere semnificativă a emisiilor de CO2 în atmosferă şi va contribui la protejarea speciilor de animale şi de plante care sunt, în prezent, în pericol de dispariţie. Această schemă va determina, de asemenea, o îmbunătăţire a condiţiilor de trai ale comunităţilor locale care depind de pădure şi, într-un sens mai general, a celor ale întregii populaţii din ţările în cauză. Făcând operaţiile ilegale mai dificile, în special ca urmare a trasabilităţii impuse importatorilor şi prin încurajarea operatorilor de a lucra legal şi, prin urmare, de a plăti taxele relevante în ţara de producţie, UE sprijină ţările în cauză în lupta acestora contra fraudei fiscale, permiţându-le să genereze mai multe resurse pe care le vor putea utiliza, apoi, în beneficiul populaţiei.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind prevederile pentru operatorii care introduc lemn şi produse din lemn pe piaţă deoarece combaterea exploatării ilegale a lemnului este esenţială pentru oprirea pierderii biodiversităţii şi a despăduririi şi, de asemenea, este un element cheie în combaterea schimbărilor climatice.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Rata alarmantă în care dispar pădurile necesită ca toţi să facem un efort important pentru a apăra o parte din patrimoniul nostru natural, care este esenţial pentru supravieţuirea omenirii. Când cumpără lemn şi produse din lemn, consumatorii europeni ar trebui să poată fi siguri că nu contribuie la despădurire sau că alimentează un comerţ ilegal care beneficiază de pe urma exploatării ilegale a resurselor forestiere şi care pune în pericol companiile care se comportă responsabil şi care respectă biodiversitatea. Parlamentul doreşte să se pună un accent mai mare pe combaterea acestei calamităţi şi mai multă stricteţe privind importul şi comercializarea şi cred că acestea merită să fie urmărite.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Despădurirea are loc într-un ritm de aproximativ 13 milioane de hectare pe an şi se consideră că este responsabilă pentru circa 20 % din emisiile de carbon din întreaga lume, fiind, de asemenea, una dintre cauzele majore ale pierderii biodiversităţii. Aceasta este, de asemenea, responsabilă pentru încălcări grave ale drepturilor omului deoarece, în multe state, pădurile au o importanţă culturală şi socială mare pentru populaţia indigenă şi pentru cei care depind de păduri.

Exploatarea ilegală a lemnului este o cauză majoră a despăduririlor, deoarece volumul de lemn care provine din exploatarea ilegală este estimat între 350 şi 650 de milioane m3 pe an, care reprezintă 20-40 % din producţia de lemn la nivel global. Aceasta determină scăderea preţului lemnului, ne privează de resursele naturale şi de veniturile fiscale şi agravează sărăcia în rândul populaţiei care este dependentă de silvicultură.

În calitate de mare consumator de material lemnos şi produse din lemn, Uniunea Europeană are obligaţia de a întreprinde acţiuni eficiente împotriva defrişărilor şi a exploatărilor forestiere ilegale, care trebuie să includă, fără îndoială, încetarea furnizării unei pieţe pentru produsele din lemn ilegale. Sunt în favoarea excluderii micilor producători de lemn din domeniul de aplicare a acestui regulament, deoarece cred că obligaţia verificării prealabile este foarte dificilă.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Propunerea de regulament are scopul de a stabili obligaţii pentru operatorii care alimentează piaţa cu lemn şi produse din lemn. Înţelegem necesitatea de a conserva resursele forestiere, asigurând exploatarea rezonabilă şi durabilă a acestora şi întreţinerea biodiversităţii pădurilor noastre. Totuşi, raportul creează câteva preocupări în legătură cu punerea în aplicare a procedurilor în statele membre. Ţinând cont de diversitatea care există în diferite state, precum în dimensiunea proprietăţilor, în unele cazuri, regulamentul se va dovedi nerealizabil şi va genera costuri ridicate. Mai există, de asemenea, îndoieli legate de ideea distrugerii lemnului ilegal şi nu există un consens, ţinând cont că legislaţia naţională privind reglementarea adecvată este deja implementată, precum în Portugalia, unde anumite specii forestiere sunt protejate prin lege şi trierea necesită o autorizaţie specială.

Aceasta, precum şi faptul că nu reuşeşte să aducă nimic nou în protecţia resurselor forestiere, înseamnă că acest regulament poate crea restricţii privind silvicultura în ţări precum Portugalia, care ar putea afecta multe IMM-uri. Problema eşecului controlului lemnului din ţările terţe persistă şi trebuie rezolvată.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) 20 % din lemnul şi produsele derivate din lemn care intră în UE provin dintr-o sursă ilegală şi exploatarea ilicită a lemnului este un factor major pentru despădurire, care creşte cu aproape 13 milioane de hectare în fiecare an, cauzând o secătuire dramatică a resurselor naturale şi a biodiversităţii. Confruntat cu această situaţie, Parlamentul a decis recent să interzică importul în UE al lemnului obţinut ilegal şi sunt încântată de această decizie, care reprezintă un progres internaţional major. Prin această decizie, UE îşi îndeplineşte în cele din urmă responsabilităţile cu privire la comerţul internaţional şi la combaterea despăduririi.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Am susţinut această recomandare pentru a doua lectură deoarece trebuie să evităm orice proces birocratic şi costisitor pentru a proteja viitorul materialelor din lemn şi pentru a combate eficient exploatarea ilegală a lemnului în Europa. Trebuie intensificat controlul importurilor noastre pentru a pune capăt definitiv despăduririi.

Operatorii şi autorităţile publice trebuie să îşi concentreze eforturile asupra legăturii celei mai apropiate de recoltarea lemnului, şi anume procesul prin care acesta intră pentru prima dată pe piaţă pe teritoriul UE.

Ar fi fost iresponsabilă sancţionarea editorilor europeni, solicitându-le să dovedească provenienţa hârtiei folosite pentru tipărirea cărţilor lor. Într-adevăr, este imposibilă determinarea originii lemnului care intră în compoziţia hârtiei.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Vreme îndelungată, UE a fost complice la comerţul global cu lemn ilegal. Despădurirea este o problemă gravă pentru întreaga planetă şi are un impact enorm asupra mediului global. Votul de astăzi va pune capăt folosirii lemnului ilegal pe teritoriul UE şi este un pas pozitiv către soluţionarea unei probleme reale.

  David Martin (S&D), în scris. – Sunt foarte mulţumit că acest raport a fost adoptat în Parlament. Fiind cel mai mare consumator de produse din lemn la nivel mondial, UE are obligaţia de a importa astfel de produse în mod responsabil, iar această cerinţă va avea acum un efect pozitiv asupra mediului, drepturilor omului şi protecţiei consumatorilor. Am fost dezamăgit că anumite prevederi – precum cele originale formulate de noi cu privire la sancţiunile pentru neconformitate – au devenit mai moderate în timpul negocierilor cu Consiliul, însă mă bucur că raportul a fost adoptat.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Despădurirea şi degradarea pădurilor reprezintă principalii factori responsabili de pierderea biodiversităţii. La rândul său, exploatarea forestieră ilegală este cauza principală a despăduririlor, reprezentând 20-40 % din producţia industrială globală de lemn. Acest raport a fost adoptat în vederea stopării acestei practici ilegale şi a impunerii unor sancţiuni severe asupra celor care exploatează ilegal lemnul. Adoptarea acestui regulament este, prin urmare, foarte importantă pentru a evita scăderea preţului lemnului, privarea cetăţenilor de resursele naturale şi pentru a pune capăt pierderilor fiscale şi agravării sărăciei în rândul celor care sunt dependenţi economic de silvicultură.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Nu mai este deloc acceptabilă importarea lemnului în Uniunea Europeană ştiind că acest lucru ar fi putut genera grave probleme de mediu şi sociale în ţările în care lemnul a fost tăiat. În calitate de persoane responsabile, nu putem ignora adevărata origine a produselor pe care le consumăm, în special atunci când acestea prejudiciază alte societăţi şi cauzează daune ecosistemelor.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Fenomenul despăduririlor este responsabil pentru aproape 20 % din emisiile globale de CO2 şi contribuie semnificativ la pierderea biodiversităţii. Exploatarea forestieră ilegală provoacă, de asemenea, grave probleme legate de încălcarea drepturilor omului în rândul populaţiilor dependente şi indigene.

Fiind un consumator de lemn şi produse din lemn, UE are obligaţia de a lua măsuri eficiente, precum blocarea accesului pe piaţă pentru lemnul şi produsele din lemn recoltat ilegal, în vederea combaterii acestui fenomen. Abordarea având la bază Acordul de parteneriat voluntar (APV), care a fost stabilit de UE prin Planul de acţiune din 2003 referitor la aplicarea legislaţiei, la guvernare şi la schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT), nu este suficientă. Până în prezent, a fost semnat doar un singur acord de acest fel, iar caracterul său voluntar înseamnă că riscul de eludare şi nerespectare a acestuia este ridicat.

Poziţia Consiliului este mai slabă decât poziţia în primă lectură a Parlamentului şi nu conţine elemente importante precum interzicerea comercializării lemnului şi a produselor din lemn recoltat ilegal. Nu include nicio obligaţie pentru operatori şi nu specifică sancţiuni penale pentru încălcările grave. Consider că este necesară îmbunătăţirea şi extinderea acestei discuţii în numele protejării mediului.

  Marit Paulsen şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. – (SV) Exploatarea forestieră ilegală este o problemă uriaşă care trebuie soluţionată. Prin urmare, susţinem pe deplin obiectivul acestui raport, chiar dacă include tendinţe protecţioniste clare cu care nu suntem de acord. Reglementările excesive ridică bariere în calea comerţului, ceea ce afectează negativ ţările în curs de dezvoltare, devenind mai complicat pentru acestea să folosească industria lemnului pentru a ieşi din sărăcie. Cu toate acestea, problema exploatării forestiere ilegale trebuie luată foarte în serios. Având în vedere că raportul a fost îmbunătăţit în mod considerabil în timpul negocierilor cu Consiliul, inclusiv elementele care ar fi ridicat bariere comerciale, am decis totuşi să susţinem propunerea raportorului.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Exploatarea forestieră ilegală contribuie semnificativ la fenomenul de despădurire, volumul de lemn pentru industrie provenit din surse ilegale fiind estimat între 350 şi 650 milioane m3 pe an, ceea ce reprezintă 20 % din producţia industrială globală de lemn. Despădurirea, care are loc într-un ritm de circa 13 milioane de hectare pe an, reprezintă cauza a aproximativ 20 % din emisiile globale de carbon şi contribuie semnificativ la distrugerea biodiversităţii.

Exploatarea forestieră ilegală pune, de asemenea, grave probleme legate de drepturile omului, deoarece, în multe ţări, pădurile sunt foarte importante din punct de vedere cultural şi social pentru populaţiile a căror existenţă depinde de resursele forestiere şi pentru populaţiile indigene. Am votat acest raport deoarece propunerea legislativă promite interzicerea lemnului recoltat ilegal şi sancţionează comercianţii fără scrupule.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Jefuirea pădurilor tropicale este un flagel pentru planeta noastră. UE, care este al doilea importator de lemn după China, poartă o mare parte din responsabilitate pentru distrugerea anuală a 13 milioane de hectare de păduri la nivel global. În afară de dezastrul ecologic, vieţile a 350 de milioane de persoane şi a mii de specii sunt, de asemenea, ameninţate în mod direct.

Europa avea datoria să adopte o poziţie fermă. Parlamentul a făcut acest lucru, adoptând astăzi legislaţia care îi va obliga pe importatorii de lemn să dovedească originea legală a mărfii acestora, punând capăt astfel impunităţii existente până în prezent. Un sistem de trasabilitate este de acum prevăzut, începând cu teritoriul pe care copacul este tăiat până la livrarea finală a produsului.

Europa se află pe drumul cel bun. Consider că este salutară, de exemplu, semnarea recentă a unui acord de parteneriat cu Republica Congo, în vederea reformării sectorului său forestier. Având una din cele trei principale păduri tropicale din lume, această ţară, cu care avem relaţii cordiale, este deosebit de expusă comerţului ilegal. UE trebuie să profite acum de ocazie şi să încurajeze companiile din sector să opteze din ce în ce mai mult pentru importurile de lemn certificat.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (ES) Sunt foarte mulţumit că Parlamentul European a aprobat regulamentul care interzice comercializarea pe teritoriul UE a produselor de lemn obţinute ilegal şi introduce amenzi şi sancţiuni împotriva infractorilor. Noua legislaţie, aprobată de Parlament şi de Consiliu, se va aplica de la sfârşitul anului 2012 şi va contribui la lupta împotriva despăduririi şi a degradării pădurilor. De asemenea, va oferi mai multe garanţii consumatorilor cu privire la originea lemnului din produsele pe care le cumpără. Noul regulament, adoptat cu 644 de voturi pentru, 25 împotrivă şi 16 abţineri, interzice comercializarea în UE a lemnului provenit din exploatarea forestieră ilegală şi a produselor fabricate din acesta.

În prezent, se estimează că 20 % din produsele de lemn comercializate în UE provin din surse ilegale. Până acum, nu a existat o interzicere explicită a comerţului cu această materie primă în UE şi, prin urmare, chiar dacă lemnul ar fi provenit din exploatarea forestieră ilegală, ar fi putut fi comercializat legal pe piaţa europeană.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT)Sunt în favoarea propunerii deoarece vizează interzicerea comercializării lemnului recoltat în mod ilegal. Am votat împotrivă în comisie, însă în urma reuniunilor tripartite cu Comisia şi Consiliul, s-a ajuns la un bun compromis.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Despădurirea reprezintă cauza a aproximativ 20 % din emisiile globale de carbon. Aceasta provoacă daune grave ecosistemelor şi ameninţă nepreţuitele servicii ecologice pe care le oferă. Despăduririle sunt practicate pe suprafeţe mari în mod ilegal, fără niciun efort de replantare a copacilor sau un alt mod de gestionare a procesului pentru limitarea impactului său negativ. De asemenea, lemnul ilegal care provine din ţările terţe concurează în mod neloial cu industria forestieră a UE, care, de cele mai multe ori, produce lemn în mod legal şi durabil. Prin urmare, salut acest raport şi negocierile reuşite ale Parlamentului cu Consiliul – este o lege importantă care va permite abordarea multor provocări legate de mediu, de la protejarea biodiversităţii la schimbările climatice.

  Alf Svensson (PPE) , în scris. – (SV) Am votat împotriva Regulamentului privind lemnul miercuri. Obiectivul acestui regulament, şi anume acela de a reduce la minim riscul comercializării lemnului recoltat în mod ilegal pe piaţa UE, a fost iniţial unul pozitiv. Totuşi, în timpul negocierilor, propunerea a evoluat într-o direcţie care va avea drept rezultat o intervenţie excesivă pe piaţă, ceea ce nu este proporţional cu măsura în care ar fi posibilă limitarea exploatării forestiere ilegale. Prin urmare, am votat împotriva acestei propuneri.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat acest proiect de regulament care stabileşte obligaţiile operatorilor care comercializează lemn şi produse de lemn pe piaţa europeană.

Este salutară interdicţia de comercializare pe piaţa internă europeană a lemnului recoltat ilegal. Decizia este esenţială pentru lupta împotriva despăduririi ilegale asociată cu exploatarea lemnului exotic pentru consumatorii occidentali. De asemenea, este un pas important în lupta împotriva încălzirii globale.

Regulamentul oferă garanţii semnificative în ceea ce priveşte fermitatea, prevenirea şi armonizarea legislaţiei statelor membre.

Este un pas necesar pentru o luptă eficientă împotriva unui astfel de comerţ ilegal în UE. Acesta va contribui la protejarea viitorului materialelor de lemn.

Prin urmare, salut iminenta intrare în vigoare a acestui nou regulament care dovedeşte că, în anumite domenii, UE poate avea un rol pozitiv dacă statele membre aplică în mod corect această legislaţie.

Raport: Antolin Sanchez Presedo (A7-0163/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Acest raport vizează stabilirea unui sistem de supraveghere solid, independent şi responsabil, care trebuie să constituie baza acţiunii europene în ceea ce priveşte pieţele financiare. Intenţia este atât europeană, cât şi mondială, deoarece G20 şi-a luat angajamentul „să ia măsuri în vederea construirii unui cadru de reglementare şi supraveghere mai solid şi mai consecvent la nivel mondial pentru viitorul sector financiar, care va sprijini dezvoltarea mondială durabilă şi va răspunde nevoilor întreprinderilor şi cetăţenilor” (Summitul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009). Actuala criză financiară şi economică a demonstrat că există o asimetrie între globalizarea financiară, integrarea financiară în cadrul UE şi supravegherea la nivel naţional, asimetrie pe care trebuie să o eliminăm. De aceea, prin votul în favoarea raportului, mi-am luat angajamentul de a realiza progrese spre o structură de supraveghere mai bine integrată, având ca obiectiv realizarea unei pieţe unice integrate pentru serviciile financiare. Acum mingea este în terenul Consiliului, care trebuie, la rândul său, să realizeze progrese spre o veritabilă supraveghere financiară europeană.

  Andrew Henry William Brons (NI), în scris. – Am votat împotriva raportului, nu datorită faptului că ne-am opus conţinutului său în întregime, ci pentru că ne-am opus controlului legislativ al Uniunii Europene asupra instituţiilor britanice. Reglementarea instituţiilor britanice ar trebui realizată de către Parlamentul britanic.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de directivă deoarece consider că identificarea domeniilor care trebuie reglementate de standarde tehnice va trebui să stabilească un echilibru just prin crearea unui ansamblu unic de reguli armonizate, evitând introducerea unor complicaţii inutile în regulament şi în aplicarea acestuia. Singurele domenii care ar trebui selectate sunt cele în care standardele tehnice coerente contribuie în mod semnificativ şi eficient la realizarea obiectivelor unei legislaţii pertinente, garantând, în acelaşi timp, că deciziile politice sunt adoptate de către Parlament, Consiliu şi Comisie în conformitate cu procedurile actuale.

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. – (RO) Votul pentru amânarea raportului Sánchez Presedo reprezintă semnalul de alarmă dat de Parlamentul European Consiliului de Miniştri, prin care se cere o reglementare mai strictă a sistemului financiar european.

Propunerea iniţială înaintată de Consiliu nu a fost considerată satisfăcătoare de către Parlament, iar negocierile nu au condus la un compromis acceptabil.

Prin amânarea raportului, dorim să lăsăm Consiliului timp pentru a veni cu o propunere care să corespundă mai bine nevoii de supraveghere a sistemului financiar şi care să permită stabilizarea economiilor europene, creşterea economică şi prevenirea crizelor viitoare.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) După cum au demonstrat clar consecinţele actualei crize economice şi financiare, continuarea succesului procesului de integrare europeană depinde în mod incontestabil de capacitatea sa de a găsi soluţii pentru consolidarea structurilor integrate de intervenţie în domeniul supravegherii financiare la nivel european. Suveranitatea naţională depinde din ce în ce mai mult de intervenţia supranaţională prin structurile Uniunii, care dispun de resursele şi competenţele care permit aplicarea şi conceperea unor strategii independente de influenţa voinţelor şi nevoilor naţionale şi izolate. Prin urmare, reiterez sprijinul meu pentru consolidarea competenţelor structurilor europene responsabile de gestionarea şi supravegherea activităţilor din diferitele sectoare financiare europene, precum Autoritatea bancară europeană, Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Toate rapoartele pe care a trebuit să le votăm în cadrul pachetului „supraveghere” prezintă acelaşi neajuns. Deşi consolidează supravegherea actorilor financiari, a băncilor, a companiilor de asigurări, de fonduri etc., fapt cu care nu putem decât să fim de acord, acestea nu schimbă cu nimic, în realitate, ceea ce este supravegheat. Ele nu ajung în miezul problemei: sistemul capitalist dominat de finanţe şi globalizat.

Tot aceşti actori vor putea continua să creeze produse complexe, să securitizeze şi să schimbe creanţe, pe scurt, să desfăşoare o activitate financiară care nu are nicio legătură cu producerea reală a bunăstării. În loc să interzicem anumite active cu caracter nociv care, departe de a ameliora lichidităţile disponibile pentru activitatea economică, vizează doar crearea unui profit artificial şi prădător, noi le „supraveghem” şi le „reglementăm”.

Mare scofală! Procesul Lamfalussy este apreciat aici ca având toate virtuţile posibile. Însă trebuie spus că, având în vedere lipsa de moralitate, ca să nu spunem cinismul, din comportamentul anumitor instituţii financiare şi al directorilor acestora, a le acorda o astfel de putere de intervenţie în reglementările care îi privesc este nesănătos şi chiar profund nociv.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficienţe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât şi la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele de supraveghere aveau o perspectivă naţională şi nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, acolo unde diferite grupuri financiare îşi desfăşoară operaţiunile transfrontaliere, cu riscurile sistemice aferente. Prin urmare, nu a existat niciun fel de cooperare, coordonare sau coerenţă în aplicarea legislaţiei UE. Aşadar, obiectivul acestei directive este îmbunătăţirea generală a funcţionării pieţei interne prin garantarea unui nivel ridicat de supraveghere şi reglementare prudenţială şi prin protejarea deponenţilor, a investitorilor şi a tuturor beneficiarilor. Este deci esenţială protejarea integrităţii, a eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, menţinerea stabilităţii şi a sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea coordonării şi cooperării internaţionale în domeniul supravegherii. Înfiinţarea unui Sistem european al supraveghetorilor financiari şi definirea competenţelor acestuia sunt esenţiale pentru realizarea unui model eficient de supraveghere în toate sectoarele, inclusiv în cel bancar, al asigurărilor şi pensiilor ocupaţionale, precum şi al valorilor mobiliare şi al pieţelor.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Criza financiară a scos în evidenţă deficienţele existente în special în globalizarea financiară, integrarea financiară în cadrul UE şi supravegherea la nivel naţional. Răspunsul Uniunii Europene la criză trebuie să fie unul curajos. Disfuncţionalităţile serviciilor financiare şi impactul lor puternic şi nociv asupra economiei reale şi a finanţelor publice nu mai sunt tolerabile. Uniunea Europeană trebuie să furnizeze răspunsuri atât în ceea ce priveşte supravegherea micro, cât şi supravegherea macro şi trebuie să trateze atât cazurile specifice, cât şi reglementarea la nivel global. În acest context, obiectivele principale ale standardelor tehnice constau în armonizarea completă a reglementărilor financiare şi aplicarea consecventă a acestora prin abordări şi practici de supraveghere. Standardele tehnice în materie de supraveghere sunt instrumente necesare pentru armonizarea supravegherii la nivel european.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − CE a propus crearea unei noi arhitecturi a Regulamentului financiar UE, în vederea ameliorării calităţii şi coerenţei supervizării, a creşterii eficacităţii legiferării şi aplicării unei mai bune identificări a riscurilor cu care s-ar putea confrunta sistemul financiar.

S-a hotărât înfiinţarea unui Sistem european al supraveghetorilor financiari, compus dintr-o reţea de supraveghetori financiar naţionali, care să colaboreze cu trei autorităţi europene de supraveghere: Autoritatea bancară europeană, Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe.

Înfiinţarea Autorităţii europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale trebuie să fie însoţită de elaborarea unei reglementări unice, pentru a garanta o armonizare consecventă, o aplicare uniformă, care să ajute la funcţionarea eficientă a pieţei interne, fără complicarea inutilă a legislaţiei şi a punerii în aplicare a acesteia.

Statele membre, în cooperare cu Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale, trebuie să asigure armonizarea consecventă, aplicarea uniformă a prezentei directive prin aplicarea unor standarde tehnice comune privind autorizarea, notificarea, procedurile de informare şi de publicare şi prin schimburi periodice de informaţii şi experienţă şi o cooperare mai strânsă, prin aceasta prevenindu-se denaturări ale concurenţei şi creându-se condiţiile necesare pentru asigurarea bunei funcţionări a afilierii transfrontaliere.

Raport: Sven Giegold (A7-0169/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Acest proiect de regulament vizează înfiinţarea unei Autorităţi europene pentru valori mobiliare şi pieţe. Autoritatea va fi unul dintre cele trei organisme create în vederea constituirii unui nou cadru de supraveghere. Prin urmare, va consolida eficienţa supravegherii şi reglementării şi va facilita identificarea riscurilor din cadrul sistemului financiar. Având în vedere sprijinul meu global pentru pachetul de supraveghere financiară, susţin crearea unei astfel de autorităţi. Aşadar, am votat în favoarea acestui raport care sprijină propunerea de regulament a Comisiei Europene şi totodată precizează necesitatea de îmbunătăţire şi definire mai precisă a rolului de mediator al autorităţii, un factor indispensabil pentru un cadru de supraveghere eficient şi responsabil.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de regulament deoarece consider că autoritatea trebuie să ia în considerare impactul activităţilor sale asupra concurenţei şi inovaţiei pe piaţa internă, competitivitatea globală a Uniunii Europene, incluziunea financiară şi noua strategie a UE pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere. De asemenea, sunt de acord că, pentru realizarea obiectivelor stabilite, autoritatea trebuie dotată cu personalitate juridică, precum şi cu autonomie administrativă şi financiară. Conform Comitetului de supraveghere bancară de la Basel, autoritatea trebuie să aibă competenţe pentru a aborda chestiunile legate de respectarea legii, în special în legătură cu riscurile sistemice şi transfrontaliere.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Pentru reglementarea eficientă a pieţelor financiare şi speculative şi luând în considerare circumstanţele care au condus la această criză, care a avut consecinţe grave pentru Europa şi ţările dezvoltate, este indispensabilă garantarea unei intervenţii eficiente la nivelul tranzacţiilor cu valori mobiliare, însoţită de eforturi din partea Parlamentului şi a altor instituţii europene. Obiectivul este acela de a crea o bază structurală de monitorizare, evaluare, supraveghere şi desfăşurare a activităţii care să prevină, într-un cadru legislativ eficient, repetarea situaţiilor similare celor care au condus la actuala criză economică, financiară şi socială. În acest context, Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe, dotată în mod corespunzător cu personalitate juridică, va trebui să dispună de autonomie juridică, administrativă şi financiară pentru a putea garanta siguranţa şi stabilitatea pieţelor şi transparenţa operaţiunilor, astfel încât să se evite noi riscuri sistemice.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficienţe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât şi la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele de supraveghere aveau o perspectivă naţională şi nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, în care diferite grupuri financiare îşi desfăşoară operaţiunile peste graniţe, cu riscurile sistemice aferente. Aceasta a însemnat că nu a existat niciun fel de cooperare, coordonare sau coerenţă în aplicarea legislaţiei UE. Aşadar, obiectivul acestei directive este îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne prin garantarea unui nivel ridicat de supraveghere şi reglementare prudenţială şi prin protejarea deponenţilor, a investitorilor şi a tuturor beneficiarilor. Este deci esenţială protejarea integrităţii, a eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, menţinerea stabilităţii şi a sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea coordonării şi cooperării internaţionale în domeniul supravegherii. Înfiinţarea Autorităţii europene pentru pieţe financiare este esenţială pentru realizarea unui model de supraveghere eficient.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) UE a aşteptat prea mult pentru a introduce reglementări mai stricte asupra serviciilor financiare. S-a irosit prea mult timp de la începutul crizei. Toată lumea era pe deplin conştientă de deficienţele organismelor de supraveghere europene şi naţionale şi se pare că aceste deficienţe au fost exploatate în mod constant. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului prezentat de dl Giegold referitor la înfiinţarea Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP). După cum am afirmat deja şi am repetat şi astăzi, sunt de acord cu faptul că Europa trebuie să se consolideze şi să aibă condiţii de concurenţă echitabile. Trăim într-o piaţă globală în care sunt necesare norme globale!

Înfiinţarea unei Autorităţi europene este un pas enorm spre consolidarea pieţei unice şi înfruntarea provocărilor din partea giganţilor din ţările terţe. De asemenea, în ceea ce priveşte AEVMP, am o puternică reticenţă cu privire la faptul că trebuie evitată orice referire la forme de obligaţii fiscale, atât sub formă de taxe directe, cât şi sub formă de contribuţii.

Sunt în favoarea atribuirii de noi competenţe AEVMP, având în vedere nu doar prevederile pachetului de supraveghere, ci şi legislaţia privind managerii fondurilor speculative. O altă inovaţie importantă este puterea pe care o va exercita noua autoritate asupra agenţiilor internaţionale de rating. Sper ca următoarea propunere legislativă a Comisiei în acest sens să fie echilibrată şi aprobată rapid.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – După două luni de negocieri strânse cu Consiliul, Parlamentul European a votat astăzi amendamentele sale la propunerea Comisiei privind supravegherea financiară. O amplă coaliţie a subliniat clar că Parlamentul va aproba pachetul final doar dacă se vor introduce norme ambiţioase privind noua supraveghere financiară europeană. În acelaşi timp, Parlamentul a lăsat loc posibilităţii unui acord prin amânarea votului final în primă lectură până în septembrie.

Acum Consiliul trebuie să profite de această ocazie pentru a ieşi din propria letargie şi pentru a înainta pe puntea construită de Parlament. După 20 de reuniuni tripartite, Consiliul nu a prezentat o ofertă de compromis, în timp ce Parlamentul a prezentat o propunere cuprinzătoare. Prin urmare, negocierile s-au dovedit a fi dezamăgitoare. Negociatorii Consiliului au eşuat. În calitate de instituţie europeană, Consiliul nu trebuie să devină ostatic al intereselor naţionale şi trebuie să fie pregătit, dacă este necesar, să voteze cu majoritate calificată pentru a ajunge la un acord cu Parlamentul. Parlamentul European va aproba un acord în primă lectură în septembrie doar dacă Autorităţile de supraveghere europene sunt dotate cu puteri reale.

Raport: Sylvie Goulard (A7-0168/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că supravegherea europeană a sistemului financiar şi înfiinţarea unui Comitet european pentru riscuri sistemice (CERS) sunt esenţiale. Este esenţială crearea unui sistem eficient de supraveghere, fără obstrucţionarea finanţării economiei, ceea ce presupune crearea unor condiţii pentru finanţarea stabilă a economiei, astfel încât să se asigure o creştere economică şi locuri de muncă durabile, garantarea pieţei unice, în care UE trebuie să poată realiza o supraveghere financiară de calitate pentru a evita fragmentarea pieţei unice şi menţinerea statutului UE pentru apărarea monedei euro şi a altor monede europene. UE trebuie să îşi menţină statutul la nivelul la care se iau deciziile, reiterându-şi angajamentul faţă de procedurile multilaterale, deoarece în acest mod va putea să îşi afirme mai bine valorile şi să îşi apere mai bine interesele strategice. Înfiinţarea CERS reprezintă o inovaţie importantă pentru o analiză macroeconomică la nivel european al cărei obiectiv principal este evaluarea riscurilor sistemice. Cooperarea strânsă dintre CERS şi, în special, autorităţile naţionale de supraveghere şi autorităţile europene responsabile pentru fiecare sector în parte reprezintă o prioritate în vederea creării unui model coerent de supraveghere la nivel macro sau microprudenţial.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Această propunere de regulament se referă la supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar, prin înfiinţarea unui Comitet european pentru riscuri sistemice. Susţin ferm pachetul de supraveghere financiară astfel cum a fost adoptat de Comisia parlamentară pentru afaceri economice şi monetare. Deşi acest pachet legislativ are multe obiective, două obiective principale ies în evidenţă: finanţarea stabilă a economiei pentru o creştere economică şi locuri de muncă durabile şi dorinţa de a proteja unitatea pieţei europene. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport, care prevede coerenţă între supravegherea macro şi microprudenţială, oferind astfel Uniunii Europene autorităţi şi comitete stabile, transparente şi coerente pentru gestionarea sistemului nostru financiar european şi global.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Am votat astăzi, printre altele, propuneri referitoare la pachetul legislativ privind supravegherea financiară în Uniunea Europeană. Disputa cu privire la forma supravegherii financiare se referă la măsura în care vor fi dotate cu competenţe noile instituţii europene de supraveghere a operaţiunilor realizate de bănci, companii de asigurări şi pieţe financiare. Trebuie să ne menţinem simţul raţiunii în eforturile noastre justificate de a evita repetarea crizei financiare şi să nu cădem pradă isteriei. Instituţiile de pe piaţa financiară europeană ar trebui să fie complementare celor naţionale, mai degrabă decât să le creeze concurenţă. Problemele băncilor, ale companiilor de asigurări sau ale fondurilor de investiţii ar trebui să fie rezolvate întotdeauna de către autoritatea de supraveghere cea mai apropiată de situaţia respectivă şi care poate deci să o evalueze cu precizie. În multe cazuri, aceasta nu este şi nu va fi o autoritate europeană de reglementare. În opinia mea, este esenţial ca guvernele naţionale să aibă drept de veto în legătură cu deciziile autorităţilor europene de reglementare pentru a preveni aplicarea seducătoare, dar periculoasă, a unei proceduri uniforme într-o situaţie de dezastru care ar putea varia în funcţie de pieţele financiare ale statelor membre. Instituţiile europene de supraveghere nou înfiinţate cu puteri practic nelimitate ar fi ca un Leviatan, faţă de care statele ar ceda cu încredere puterea lor suverană şi care ar fi cu atât mai vulnerabil în situaţia în care această putere ar fi folosită incorect sau chiar s-ar abuza de aceasta.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de regulament deoarece consider că misiunea Comitetului european pentru riscuri sistemice (CERS) trebuie să fie aceea de a supraveghea şi evalua riscurile sistemice în condiţii normale, în vederea diminuării expunerii sistemului la riscul de disfuncţionalitate a componentelor sistemice şi îmbunătăţirii rezistenţei sistemului financiar la şocuri. În această privinţă, CERS ar trebui să asigure stabilitatea financiară şi să atenueze efectele negative asupra pieţei interne şi a economiei reale. Pentru a-şi îndeplini obiectivele, CERS ar trebui să analizeze toate informaţiile relevante, în special legislaţia aplicabilă, cu un potenţial impact asupra stabilităţii financiare, precum reglementările în domeniul contabilităţii, falimentului şi planurilor de salvare. De asemenea, sunt de acord că, acolo unde este cazul, CERS ar trebui să emită avertismente şi recomandări de natură generală privind întreaga UE, statele membre individuale sau un grup de state membre, cu un termen specific în care acestea să răspundă prin politici corespunzătoare. În cazurile în care astfel de avertismente sau recomandări sunt adresate unor state membre sau unui grup de state membre, ar trebui ca CERS să poată propune şi măsuri adecvate de asistenţă.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) M-am abţinut de la votul asupra raportului Goulard şi nu am votat textul propus de Comisie cu privire la supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar şi înfiinţarea Comitetului european pentru riscuri sistemice. Atât înfiinţarea organismului, cât şi supravegherea sistemului financiar european au un domeniu de aplicare limitat, fiind îngrădite de anumite caracteristici structurale derivate din percepţia neoliberală a precedenţei, dacă nu a suveranităţii pieţei.

Aceste caracteristici sunt după cum urmează: a) independenţa faţă de puterile politice; aceste organisme nu vor răspunde în faţa autorităţilor politice ale statelor membre, iar sfera lor de competenţă va fi vag definită şi foarte îndepărtată de conceptul de control democratic; b) cetăţenii nu sunt prezenţi în centrele de luare a deciziilor; grupurile sociale precum lucrătorii şi consumatorii nu vor fi reprezentate în aceste autorităţi independente, spre deosebire de sectorul privat; c) configurarea şi modul de operare al acestor organisme sporeşte fragmentarea puterilor politice şi de supraveghere, generând o dihotomie între politica monetară, exercitată de BCE şi politica financiară, exercitată de statele membre conform prevederilor stricte ale Pactului de stabilitate.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Crearea unor structuri capabile de intervenţii preventive, însoţite de evaluări permanente, atent motivate, ar trebui să fie o prioritate în procesul de luare a deciziilor şi în elaborarea politicilor UE în contextul răspunsului la criza actuală, în care este imperativă garantarea eficienţei supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar de către Uniune. Comitetul european pentru riscuri sistemice, având capacitatea de a controla şi evalua riscurile sistemului financiar în perioade considerate ca fiind normale, ar putea garanta stabilitatea financiară, ceea ce este absolut necesar pentru dezvoltare, creştere, bunăstare şi crearea de locuri de muncă în economia reală. Aş dori să subliniez preocuparea raportorului pentru asigurarea unei propuneri echilibrate şi realiste, prin intermediul unei supravegheri eficiente care să garanteze finanţarea economiei, piaţa unică şi interesele şi obiectivele UE.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) nu este altceva decât un organism aparţinând curentului de gândire euro-liberal dominant şi prototipul unei metode de eludare a democraţiei. Consiliul său general va fi alcătuit din membri ai BCE, ai Comisiei şi ai băncilor centrale naţionale, însă nu va include niciun parlamentar. CERS nu ne va alerta niciodată cu privire la riscurile generate de politicile pe care le susţine. Prin urmare, acesta este nociv, aşa cum este şi propunerea din raport de a permite o strânsă colaborare dintre CERS, FMI şi G20. Votez împotriva acestui text.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficienţe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât şi la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele de supraveghere aveau o perspectivă naţională şi nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, acolo unde diferite grupuri financiare îşi desfăşoară operaţiunile transfrontaliere, cu riscurile sistemice aferente. Prin urmare, nu a existat niciun fel de cooperare, coordonare sau coerenţă în aplicarea legislaţiei UE. Obiectivul directivei este îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne prin garantarea unui nivel ridicat de supraveghere şi reglementare prudenţială şi prin protejarea deponenţilor, a investitorilor şi a tuturor beneficiarilor. Este deci esenţială protejarea integrităţii, a eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, menţinerea stabilităţii şi a sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea coordonării şi cooperării internaţionale în domeniul supravegherii. În opinia mea, înfiinţarea unui Comitet european pentru riscuri sistemice este esenţială pentru asigurarea unui model eficient de supraveghere şi pentru evitarea riscurilor sistemice generate de caracterul transfrontalier al marilor grupuri financiare.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Goulard. Încă din timpul lucrărilor în Comisia pentru afaceri economice şi monetare am contribuit cu o serie de amendamente care au fost incluse în textul final. Consider că este într-adevăr foarte importantă capacitatea Comitetului european pentru riscuri sistemice (CERS) de a semnala în prealabil posibilele riscuri sistemice prin avertismente şi de a recomanda adoptarea unor măsuri adecvate de contracarare a acestora.

CERS va îndeplini cu siguranţă un rol esenţial în sistemul arhitecturii financiare. Va fi singura instituţie în măsură să aibă o vedere de ansamblu şi completă asupra situaţiei, iar rolul său de supraveghere şi coordonare a diferitelor Autorităţi europene de supraveghere (AES) va fi esenţial în cazul producerii unor noi crize sau avertismente.

Consider, aşadar, că este necesară definirea clară a responsabilităţilor organismelor de supraveghere în legătură cu grupurile care prezintă implicaţii sistemice şi delimitarea rolurilor între supravegherea macroprudenţială a CERS şi cea microprudenţială a AES. Cu toate acestea, am încredere că acest aspect va fi clarificat odată cu finalizarea textului în cursul negocierilor cu Consiliul.

Raport: Jose Manuel Garcia-Margallo y Marfil (A7-0166/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am adoptat o poziţie clară în favoarea acestui raport, care vizează înfiinţarea unei Autorităţi bancare europene şi constituirea unui mecanism de reglementare pentru crizele viitoare, pentru a evita asumarea de către cetăţenii europeni a consecinţelor unei prăbuşiri a sistemului financiar. Apreciez în special abordarea europeană adoptată de raportorul nostru. Într-adevăr, acesta este clar în favoarea unei aşa-numite opţiuni „europene”, care ar implica dotarea colegiilor din cadrul autorităţilor cu puterea de a stabili standarde obligatorii atunci când nu se poate ajunge la un acord la nivel naţional. În plus, se preconizează crearea unui Fond european prefinanţat de instituţiile financiare având ca obiectiv protejarea deponenţilor şi sprijinirea instituţiilor aflate în dificultate atunci când insolvenţa acestora riscă să destabilizeze întregul sistem. În sfârşit, apreciez foarte mult sprijinul pe care raportorul doreşte să îl acorde întreprinderilor mici şi mijlocii, care sunt adesea reprezentate insuficient în sectorul bancar. Astfel, raportul prevede ca reprezentanţii organizaţiilor întreprinderilor mici şi mijlocii să aibă un cuvânt de spus în cadrul grupului părţilor interesate din sectorul bancar şi să aleagă doi membri ai consiliului autorităţilor de supraveghere.

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. – (NL) Criza a scos la lumină deficienţele supravegherii financiare. S-a dovedit că supravegherea nu a fost destul de eficientă. Din acest motiv, sunt mulţumit de rezultatele obţinute până în prezent în cadrul negocierilor cu Consiliul. Mă refer aici la coordonarea dintre organismele naţionale de supraveghere. Sunt de acord că prima rundă de consultări nu s-a încheiat încă şi că perspectiva unui acord este destul de îndepărtată. Finalizarea votului săptămâna aceasta ar implica o a doua rundă şi ar provoca întârzieri considerabile. Toate statele membre doresc să se încheie un acord până în iulie. Pentru acest lucru ar fi necesar ca sistemul de supraveghere să devină operaţional la începutul anului viitor. Totuşi, cererile deosebite formulate în continuare de Parlamentul European sunt fie imposibil de realizat pe termen scurt sau indezirabile. Propunerile Parlamentului prezintă riscul de suprasolicitare a organismelor de supraveghere care urmează să fie înfiinţate. Să se renunţe la cererea de supraveghere directă din partea acestora a instituţiilor financiare individuale şi să li se permită să se limiteze la problemele transfrontaliere. În plus, Banca Centrală Europeană trebuie să continue să se concentreze asupra stabilităţii preţurilor. Acest obiectiv nu ar trebui să interfereze cu supravegherea. În concluzie, ar fi înţelept ca Parlamentul European să dea dovadă de cumpătare atunci când este vorba de numiri în funcţie şi de activităţile administrative ale organismelor. Distanţarea Parlamentului de astfel de activităţi ar trebui să îi permită să realizeze examinări parlamentare independente.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de regulament deoarece consider că trebuie să se stabilească un nou cadru de gestionare a crizelor financiare care pot destabiliza sau distruge instituţiile aflate în dificultate în vederea reducerii la minim a riscului de contagiune în cadrul sistemului financiar european. De asemenea, sunt de acord că Fondul european de stabilitate bancară ar trebui să finanţeze lichidarea corespunzătoare sau intervenţiile de salvare a instituţiilor financiare care se confruntă cu dificultăţi, în cazul în care acestea ar putea ameninţa stabilitatea financiară a pieţei financiare unice a Uniunii. Acest fond trebuie finanţat prin intermediul unor contribuţii adecvate din partea sectorului financiar. Contribuţiile către fond ar trebui să le înlocuiască pe cele făcute către fondurile naţionale cu caracter similar.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că în contextul crizei, în care au existat deficienţe de supraveghere, autorităţile europene pentru sectorul bancar, pieţe financiare, asigurări şi pensii ocupaţionale pot evita repetarea unor probleme precum cele cu care ne confruntăm în prezent. Aceste autorităţi trebuie să fie dotate cu puteri care să le permită realizarea unei supravegheri mai eficiente, în special la nivelul entităţilor şi situaţiilor care implică activităţi transfrontaliere ale căror efecte ar putea prejudicia piaţa internă în ansamblu, investitorii şi consumatorii europeni. Totuşi, consider că autorităţile naţionale trebuie să continue să îndeplinească un rol esenţial în legătură cu instituţiile financiare naţionale, coordonând eforturile lor cu cele ale altor state membre, în special în ceea ce priveşte schimbul de bune practici. De asemenea, ca urmare a propunerii Comisiei referitoare la pachetul de supraveghere financiară şi din motive de consecvenţă cu legislaţia UE, sunt necesare respectivele amendamente la directivele în vigoare care sunt afectate de aceste noi măsuri.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) O autoritate europeană de supraveghere bancară ar spori eficienţa unei reforme profunde a sistemului actual de supraveghere a pieţelor financiare, pe care instituţiile UE s-au angajat să o realizeze, garantând o bază structurală pentru intervenţii cu puteri suficiente, pentru a evita repetarea ultimei crize financiare globale, ceea ce ar fi insuportabil pentru societate şi economia globală. De fapt, acceptarea unui sistem de supraveghere bazat pe eforturile autorităţilor naţionale este complet neadecvată, deoarece jurisdicţia acestora este limitată de graniţele statului propriu, iar actorii pieţei sunt instituţii financiare ale căror acţiuni se desfăşoară în spaţiul european fără frontiere. Prin urmare, trebuie să subliniez atenţia acordată de raportor importanţei întreprinderilor mici şi mijlocii şi perspectivei europene a propunerii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficienţe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât şi la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele de supraveghere aveau o perspectivă naţională şi nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, acolo unde diferite grupuri financiare îşi desfăşoară operaţiunile transfrontaliere, cu riscurile sistemice aferente. Prin urmare, nu a existat niciun fel de cooperare, coordonare sau coerenţă în aplicarea legislaţiei UE. Obiectivul directivei este îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne prin garantarea unui nivel ridicat de supraveghere şi reglementare prudenţială şi prin protejarea deponenţilor, a investitorilor şi a tuturor beneficiarilor. Este deci esenţială protejarea integrităţii, a eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, menţinerea stabilităţii şi a sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea coordonării şi cooperării internaţionale în domeniul supravegherii. Consider că înfiinţarea unei Autorităţi bancare europene este esenţială pentru realizarea unui model de supraveghere eficient.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) De îndată ce a devenit evident că băncile se împotmoliseră într-un hăţiş impenetrabil de produse financiare şi că economiile acumulate cu efort de oamenii obişnuiţi erau folosite în tranzacţii riscante, regulamentul privind pieţele financiare ar fi trebuit să devină mai sever. Neajunsurile ar fi trebuit să iasă clar în evidenţă cel târziu atunci când bancherii au început să se recompenseze cu bonusuri generoase, în pofida faptului că se cheltuiau miliarde pentru salvarea băncilor. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport.

Raport: Peter Skinner (A7-0170/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În cadrul pachetului de supraveghere financiară, această propunere de regulament vizează înfiinţarea unei Autorităţi europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale. Această autoritate completează cadrul de supraveghere, împreună cu Autoritatea bancară europeană şi Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe. Consider că Parlamentul European trebuie să se pronunţe clar în favoarea supravegherii integrate la nivel european şi că acum depinde de Consiliu să procedeze la fel.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Pentru a proteja transparenţa şi credibilitatea pieţelor şi instituţiilor europene faţă de cetăţeni, este esenţială consolidarea competenţelor, resurselor şi autonomiei supravegherii europene pentru pieţele de asigurări şi pensii ocupaţionale. Acest lucru va garanta eficienţa reformei pe care instituţiile UE s-au angajat să o realizeze în vederea supravegherii pieţelor financiare, astfel încât să se evite riscul repetării unei crize precum cea care afectează în prezent economia globală şi care a avut un impact deosebit asupra societăţii europene.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficienţe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât şi la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele de supraveghere aveau o perspectivă naţională şi nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, unde diferite grupuri financiare îşi desfăşoară operaţiunile transfrontaliere, cu riscurile sistemice aferente. Prin urmare, nu a existat niciun fel de cooperare, coordonare sau coerenţă în aplicarea legislaţiei UE. Obiectivul directivei este îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne prin garantarea unui nivel ridicat de supraveghere şi reglementare prudenţială şi prin protejarea deponenţilor, a investitorilor şi a tuturor beneficiarilor. Este deci esenţială protejarea integrităţii, a eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, menţinerea stabilităţii şi a sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea coordonării şi cooperării internaţionale în domeniul supravegherii. Prin urmare, crearea unei Autorităţi europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale este esenţială pentru realizarea unui model eficient de supraveghere.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Skinner referitor la înfiinţarea Autorităţii europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale. Am susţinut dintotdeauna necesitatea ca Europa să se doteze cu reguli şi instrumente comune şi eficiente pentru depăşirea crizei financiare şi relansarea economiei.

Aşadar, nu este timp de pierdut: trebuie să se acţioneze rapid pentru elaborarea acestei arhitecturi de supraveghere prin înfiinţarea unor autorităţi independente care să fie dotate cu puteri disciplinare şi cu posibilitatea de a interveni direct, fără implicarea Consiliului sau a Comisiei. Cu toate acestea, am anumite rezerve faţă de contribuţia sectorului. Sunt de acord că cetăţenii nu trebuie să plătească pentru eşecurile instituţiilor financiare; totuşi, trebuie făcută o distincţie subtilă.

Pe parcursul crizei, unele sisteme au rezistat mai bine şi nu au fost forţate să solicite sprijin public. Orice referire la forme de obligaţii fiscale ar trebui deci eliminată. Toate acestea sunt necesare pentru a susţine relansarea şi pentru a evita transferarea costurilor asupra IMM-urilor. Astăzi, Parlamentul a adoptat o poziţie responsabilă faţă de Consiliu şi sper că votul de astăzi ne va permite să ajungem la un compromis rapid şi echilibrat cu Consiliul şi Comisia.

Rapoarte: Sven Giegold (A7-0169/2010), Jose Manuel Garcia-Margallo y Marfil (A7-0166/2010) şi Peter Skinner (A7-0170/2010)

  Carl Haglund (ALDE), în scris. – Articolul 12 alineatul (2): Nu sunt de acord ca Autoritatea să conducă colegiile autorităţilor de supraveghere [articolul 12 alineatul (2) prima propoziţie] şi nici ca Autoritatea să conducă activităţi de supraveghere în situaţii normale de lucru [articolul 12 alineatul (2) litera (c)]. Autorităţile nu ar trebui să aibă libertatea de a prevala asupra drepturilor autorităţilor naţionale (astfel cum au fost garantate în Directiva privind cerinţele de capital). Formularea acestui articol în conformitate cu propunerea Comisiei ECON şi a raportorilor nu este precisă şi ar putea conduce la un grad ridicat de confuzie în rândul autorităţilor la nivel naţional şi european.

Articolul 12a alineatul (4): Nu susţin acest amendament.

Articolul 12a alineatul (5): Nu susţin acest amendament.

Articolul 12b: Nu susţin acest amendament. Definirea identificării instituţiilor transfrontaliere care ar putea prezenta riscuri sistemice este ambiguă şi situează autorităţile naţionale într-o poziţie neclară în ceea ce priveşte drepturile acestora în materie de supraveghere.

Articolul 12c: Nu susţin crearea unei unităţi de soluţionare a situaţiilor de criză în cadrul sferei de aplicare a acestor directive. Deşi, în principiu, susţin ideea unei astfel de unităţi, înfiinţarea unei unităţi de soluţionare a situaţiilor de criză implică multe activităţi de pregătire, studii de impact detaliate, precum şi un regulament detaliat separat.

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură.)

Raport: Arlene McCarthy (A7-0205/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În primul rând, ar trebui observat că insuficienţa capitalului în sistemul bancar a fost un element central al crizei, de aceea este importantă creşterea acestuia. Am votat deci în favoarea acestui raport. În fapt, acesta se opune ferm ideii de privatizare a profiturilor şi naţionalizare a pierderilor, sau de transferare a acestora din urmă asupra întregii societăţi. Actualul sistem, în special politica de remunerare din cadrul sistemului bancar, favorizează asumarea unor riscuri ridicate. Într-adevăr, bonusurile excesive au stimulat obţinerea de profituri pe termen scurt, în defavoarea stabilităţii sistemului financiar pe termen mediu şi lung. Acest raport explică în mod judicios, de exemplu, că remunerarea trebuie să se bazeze pe sisteme de stimulare, şi nu pe garanţiile oferite angajaţilor indiferent de profiturile şi pierderile înregistrate. În plus, acesta vizează în mod just stabilirea unui comitet de remunerare în cadrul întreprinderii cu scopul de a îmbunătăţi transparenţa şi informarea, precum şi protejarea intereselor pe termen lung.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. – (RO) Noile reguli privind bonusurile bancare adoptate de Parlamentul European ar urma să pună capăt politicilor de acordare a stimulentelor în acest sistem, chiar şi în condiţii de riscuri excesive.

Măsurile sunt binevenite la doi ani de la începutul crizei financiare, în condiţiile în care cultura bonusurilor a avut consecinţe negative grave asupra economiei globale, fiecare dintre contribuabilii europeni trebuind acum să plătească. Sistemul bancar s-ar putea grăbi să acuze Uniunea de interferare în propriile politici, însă de fapt aceasta nu face decât să protejeze contribuabilul în condiţiile în care sistemul bancar, de multe ori, şi-a văzut propriul interes, ignorându-l pe cel al consumatorilor. Schimbarea filosofiei de acordare a bonusurilor în sistemul bancar, judecând după câştigurile băncilor pe termen lung şi nu scurt, va pune Europa la adăpost parţial de derapaje economice.

În plus, fiecare instituţie bancară trebuie să se comporte responsabil şi să accepte faptul că trebuie să existe un raport adecvat între remuneraţia fixă şi valoarea bonusurilor.

Este salutar că Parlamentul a decis şi că trebuie să existe un raport echitabil între bonusuri şi politica de pensii. Este normal ca un bancher să primească o pensie proporţională cu rezultatele pe care instituţia financiară pe care a condus-o le-a obţinut.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie deoarece consider că instituţiile de credit şi societăţile de investiţii ar trebui să se asigure că personalul lor se angajează să nu utilizeze strategii de acoperire personală sau de asigurare pentru a submina efectele alinierii, având în vedere riscul inerent din regimurile lor de remunerare. De asemenea, am votat astfel deoarece sunt de acord cu principiul conform căruia măsurile prevăzute în această directivă reprezintă etape ale procesului de reformă iniţiat ca răspuns la criza financiară. În conformitate cu concluziile G20, ale Consiliului pentru Stabilitate Financiară şi ale Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, ar putea fi necesare reforme suplimentare, inclusiv constituirea de rezerve anticiclice şi provizioane dinamice, aspectele esenţiale pe care se bazează calcularea cerinţelor de capital în conformitate cu Directiva 2006/48/CE şi măsuri care să completeze cerinţele bazate pe riscuri impuse instituţiilor de credit pentru a contribui la limitarea dezvoltării efectului de levier din sistemul bancar. Pentru a garanta supravegherea democratică necesară a procesului, Parlamentul European şi Consiliul trebuie să fie implicate în timp util şi în mod eficace.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Principiul unor cerinţe mai mari de capital pentru instituţiile financiare este important pentru a evita prejudicierea consumatorilor şi pierderea investiţiilor acestora în cazul în care instituţia s-ar confrunta cu dificultăţi. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că această sporire a capitalului nu ar trebui să fie atât de disproporţionată încât să producă o insuficienţă a lichidităţii în instituţiile financiare. Acest lucru ar avea consecinţe grave pentru piaţă în general, motiv pentru care trebuie să se reflecteze serios asupra acestei chestiuni.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Stabilitatea şi sustenabilitatea sectorului bancar sunt absolut decisive pentru dezvoltarea economiei reale. Actuala criză globală a scos la lumină deficienţele din sistemul bancar şi a pus sub semnul întrebării credibilitatea acestuia faţă de cetăţeni şi întreprinderi, pe lângă impactul negativ asupra capacităţii productive şi industriale a Europei şi asupra stabilităţii financiare a statelor membre. La originea crizei financiare s-a aflat expunerea excesivă la riscuri, forţată de regulile de funcţionare a băncilor, bazate pe stimulente uriaşe pentru rezultate imediate. Acestea au devenit din ce în ce mai greu de susţinut, ca urmare a insuficienţei capitalului şi folosirea nereglementată a resurselor. În acest context, este urgentă aplicarea unor practici solide şi rezonabile din punct de vedere etic la nivelul remunerărilor şi stimulentelor din sectorul bancar, astfel încât să se evite aplicarea unor politici care încurajează asumarea de riscuri excesive, împreună cu impunerea unor cerinţe de capital mai stricte în cadrul portofoliului de tranzacţionare şi al resecuritizărilor.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) A durat mult până la aprobarea noilor norme referitoare la limitarea bonusurilor, însă acestea vor fi aplicabile doar din ianuarie 2011, iar normele referitoare la capitalul băncilor de la sfârşitul acestui an. Este un fapt lamentabil, având în vedere că măsurile de austeritate care îi afectează pe lucrători şi pe majoritatea cetăţenilor au fost deja puse în aplicare, aşa cum s-a întâmplat în Portugalia, Grecia şi în alte ţări. Acesta este motivul pentru care am votat în acest mod, în semn de protest împotriva acestei politici de dublu standard.

Cu toate acestea, măsurile se limitează la stabilirea unor reguli mai stricte cu privire la bonusurile bancherilor şi la consolidarea normelor privind capitalul băncilor, astfel încât acestea din urmă să fie mai bine pregătite pentru a face faţă crizelor viitoare.

Şi politica în materie de pensii este vizată de noua legislaţie. Dacă un angajat părăseşte instituţia de credit înainte de reformă, sumele alocate în mod discreţionar pentru pensii vor fi considerate drept capital contingent al instituţiei de credit respective pentru o perioadă de cinci ani.

Cu toate acestea, se acceptă continuarea plăţii bonusurilor chiar şi în cazul în care instituţiile de credit care beneficiază de intervenţii excepţionale din partea guvernelor respective. Aceste bonusuri vor fi limitate în mod strict la un procentaj din veniturile nete, deşi acest lucru este incompatibil cu menţinerea unei baze solide de capital şi cu scopul de a atrage sprijin rapid din partea statului. Acest lucru este inacceptabil.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Legislaţia propusă astăzi consistă în consolidarea globală a cerinţelor de capital în funcţie de riscurile asumate de instituţiile financiare, precum şi în reglementarea bonusurilor şi a altor paraşute de aur. Regret că aceasta nu este suficientă.

De exemplu, nu stabileşte un plafon pentru astfel de bonusuri, nu prevede că acestea să nu reprezinte o parte esenţială din remuneraţie şi nu interzice anumite produse „toxice”. Prin urmare, această legislaţie nu merge suficient de departe, însă cel puţin este un pas în direcţia bună. Este păcat că reformele multiple ale sectorului financiar din UE, deşi prezentate ca fiind urgente şi indispensabile, sunt întârziate din motive uneori politice.

Altă preocupare: impunerea unor reguli noi, mai stricte, este foarte binevenită. Totuşi, va fi acest lucru suficient pentru a readuce finanţele în serviciul economiei? Nimic nu este mai puţin sigur. Băncile s-au grăbit să restituie statului ajutorul primit fără a-şi îndeplini obligaţiile rezultate din creditare faţă de întreprinderi şi persoane fizice, pentru a putea plăti bonusuri excepţionale. Speculaţia este la apogeu în toate sferele, întrucât cei implicaţi au certitudinea că, indiferent ce se întâmplă, contribuabilii vor plăti. Nu mai este suficientă schimbarea regulilor, ci a întregului sistem.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru raportul McCarthy referitor la remunerarea bancherilor, întrucât stimularea excesivă a profiturilor pe termen scurt de către un sector financiar supradimensionat a destabilizat profund sectorul financiar şi a contribuit la criză. Acest text, adoptat cu o majoritate covârşitoare de către Parlamentul European, impune un plafon al remunerării variabile şi permite transferarea a până la 70 % din bonusurile brokerilor pentru a lua în considerare interesele băncii pe termen lung. Aşadar, acest text are un dublu obiectiv: stabilizarea sectorului financiar şi repunerea acestuia în serviciul investiţiilor pe termen lung.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – La doi ani de la declanşarea crizei bancare mondiale, ne aflăm abia la începutul adevăratei dureri. Se vor aplica reduceri în întregul sector public, având drept urmare pierderea de locuri de muncă, reducerea serviciilor esenţiale şi impactul asociat asupra economiei în ansamblu. Cetăţenii europeni sunt total dezgustaţi de cultura bonusurilor pentru riscuri sporite care s-a infiltrat în sectorul bancar, iar votul de astăzi arată că această cultură toxică trebuie să înceteze.

  Wolf Klinz (ALDE), în scris. – (DE) Sprijin iniţiativa Uniunii Europene de a reorienta actuala politică de remunerare către performanţa pe termen lung şi o mai mare responsabilitate pentru factorii de decizie. Cu toate acestea, nu trebuie să se ajungă la stabilirea nivelurilor salariale de către politicieni. Această sarcină ar trebui să fie responsabilitatea structurilor existente în cadrul băncilor, precum consiliul de supraveghere şi adunarea generală. Aşadar, politica de remunerare propusă nu ar trebui să înlocuiască structurile existente, ci să le completeze acolo unde este necesar, asigurându-se că acest lucru permite îmbunătăţirea calităţii deciziilor financiare.

  Marine Le Pen (NI), în scris. – (FR) Raportul dnei McCarthy vizează controlarea remunerărilor brokerilor şi stabilirea unor norme noi privind cerinţele de capital pentru bănci. Aceasta este doar ultima încercare de reglementare a băncilor, regulamentele precedente dovedindu-se a fi complet ineficiente. Aceste măsuri sunt doar acrobaţii. Noile reglementări nu vor avea efecte de remediere deoarece băncile le vor eluda din nou.

Remunerarea excesivă a brokerilor poate fi oprită doar dacă li s-ar interzice băncilor tranzacţionarea propriului capital. Acest lucru ar implica separarea activităţii bancare în bănci de depozit şi de investiţii, interzicând celei dintâi să acorde împrumuturi celei de-a doua. Dimensiunea celor mai mari instituţii financiare trebuie să fie redusă, astfel încât să se evite abuzurile de poziţie dominantă. Băncile trebuie să fie supuse în proporţie de 100 % unei cerinţe de capitalizare; astfel, acestea ar putea împrumuta doar în limita fondurilor deţinute. Creşterea masei monetare trebuie să fie responsabilitatea statului, iar acesta trebuie să evite salvarea băncilor în caz de faliment. Doar prin impunerea acestor condiţii vor începe bancherii să dea dovadă de responsabilitate şi să evalueze cu atenţie riscurile asumate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Orice sector privat ar trebui să fie preocupat de obţinerea unor rezultate bune pentru acţionarii săi. Cu toate acestea, criza financiară care a început în 2008 a dat semnalul de alarmă asupra faptului că anumite instituţii financiare au practici de gestionare orientate spre obţinerea de profituri rapide pe termen scurt, fără măsurarea prejudiciilor potenţiale asupra sănătăţii financiare a instituţiei. În plus, multe dintre aceste instituţii financiare nu erau dotate cu suficient capital pentru a putea gestiona propriile portofolii de tranzacţionare şi resecuritizările, folosind sisteme cu efect de levier în mod necoordonat, sporind astfel în mod semnificativ riscul operaţiunilor. Am votat în favoarea acestei rezoluţii legislative pentru a evita repetarea situaţiilor de decapitalizare a instituţiilor financiare şi pentru ca politicile de remunerare să fie revizuite şi încadrate în obiective mai responsabile.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. − (IT) Poziţia mea faţă de raportul supus dezbaterii în Parlament este motivată, printre altele, de convingerea că, în domeniul bancar, pentru a proteja piaţa şi economiile, este necesară definirea unor noi standarde de capital, atât în legătură cu resecuritizările, cât şi cu portofoliile de tranzacţionare, astfel încât să sporească acoperirea şi garanţiile în ceea ce priveşte riscurile asumate de instituţiile bancare.

Tot în sectorul bancar, consider că ar fi binevenită introducerea unor reguli referitoare la politicile de remunerare, astfel încât compensările şi bonusurile plătite directorilor să fie limitate şi, în orice caz, proporţional cu rezultatele gestionării şi cu situaţia financiară pe termen lung a instituţiilor de credit. Acest lucru ar avea efecte benefice, precum convingerea managerilor să nu aplice politici prea speculative şi riscante, ceea ce ar fi un avantaj nu doar pentru instituţiile individuale, ci şi pentru pieţe în general.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Raportul solicită cerinţe de capital mai stricte ca garanţii pentru produsele financiare riscante. Criza ne-a învăţat că trebuie să fim atenţi atunci când avem de-a face cu produse financiare riscante. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea Directivei privind cerinţele de capital (CRD3) în legătură cu cerinţele de capital ale instituţiilor financiare. Propunerea conţine o serie de inovaţii având ca scop adaptarea şi protejarea sistemului financiar în eventualitatea unor riscuri şi crize viitoare.

Sunt de acord cu sporirea cerinţelor de capital pentru portofoliile de tranzacţionare (activităţi de revânzare pe termen scurt practicate de instituţiile financiare) şi activităţile de resecuritizare. Aşadar, consider că este salutară includerea unor sancţiuni şi plafoane în ceea ce priveşte politicile de remunerare şi, în special, bonusurile, pentru a descuraja practicile care promovează riscuri inacceptabile şi imposibil de gestionat.

Cred că este corect ca băncile care au beneficiat de sprijin public să nu poată plăti bonusuri directorilor acestora până când ajutorul primit nu este complet restituit. În plus, salariile directorilor acestor bănci nu ar trebui să depăşească 500 000 de euro pe an. Faptul că bonusurile nu vor putea depăşi 50 % din remunerarea totală a unui director mi se pare oportun şi o dovadă de respect pentru cetăţenii şi contribuabilii europeni.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (ES) Parlamentul European tocmai a adoptat o directivă de restricţionare a bonusurilor în sectorul bancar. Începând din ianuarie 2011, doar 30 % dintr-un bonus va putea fi plătit în numerar şi cel puţin jumătate trebuie plătit sub formă de acţiuni sau capital care va fi pus la dispoziţia băncii în caz de dificultate. În plus, stimulentele variabile trebuie, de asemenea, să fie în concordanţă cu salariile. Normele adoptate astăzi consolidează cerinţele de capital din sectorul bancar. Aceasta înseamnă că, la doi ani de la începutul crizei financiare, aceste norme noi vor transforma cultura bonusurilor şi vor pune capăt stimulentelor care îi determină pe directorii băncilor să îşi asume riscuri excesive. Cultura bonusurilor pentru riscuri ridicate, pe termen scurt, prejudiciază economia, şi cei care trebuie să plătească în cele din urmă sunt contribuabilii. Având în vedere că băncile nu au reuşit să introducă reforme, noi trebuie să facem acest lucru în locul lor.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Acest raport este rezultatul unui drum lung. Este extrem de important să acoperim acest subiect prin acorduri UE valabile în toate statele membre.

Rapoarte: Saïd El Khadraoui (A7-0208/2010) şi Arlene McCarthy (A7-0205/2010)

  Britta Reimers (ALDE), în scris. – (DE) Sprijin acţiunea Uniunii Europene de reorganizare a actualei politici de remunerare pentru a asigura o performanţă pe termen lung şi o mai mare responsabilitate pentru factorii de decizie. Totuşi, nu trebuie să se ajungă la situaţia în care politica stabileşte nivelul salariilor. Această sarcină ar trebui să le revină autorităţilor deja existente în cadrul băncilor, precum consiliul de administraţie şi adunarea generală. Aşadar, politica de remunerare propusă nu ar trebui să înlocuiască structurile existente, ci să le completeze acolo unde este necesar, asigurându-se că permite îmbunătăţirea calităţii deciziilor economice.

Raport: Ramon Tremosa i Balcells (A7-0167/2010)

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de regulament al Consiliului, în special pentru amendamentele adoptate de Parlament, deoarece consider că Banca Centrală Europeană (BCE) ar trebui să se asigure că există suficiente resurse umane şi financiare pentru îndeplinirea sarcinilor secretariatului, garantând o înaltă calitate a personalului, care reflectă la nivel general sfera extinsă de competenţă a Comitetului european pentru riscuri sistemice (CERS) şi componenţa Consiliului general. De asemenea, BCE ar trebui să asigure o finanţare echitabilă a secretariatului din resursele proprii. În plus, sunt de acord cu cerinţa ca toţi membrii secretariatului să nu dezvăluie informaţii care fac obiectul secretului profesional, nici după încetarea funcţiilor acestora, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) .../2010 [CERS] pentru a asigura respectarea prevederilor de la articolul 6 din prezentul regulament.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Necesitatea de a asigura condiţii pentru o supraveghere europeană mai puternică şi eficientă a pieţelor financiare a beneficiat de un sprijin ferm din partea Parlamentului, sprijin care a devenit mai amplu şi mai evident pe măsură ce actuala criză economică şi financiară a luat amploare. Un sistem de supraveghere cu o bază naţională, axat pe perspectiva individuală a fiecărui stat membru se dovedeşte a fi din ce în ce mai inoperabil şi nesigur, având în vedere acoperirea globală a pieţelor financiare, care devin din ce în ce mai integrate pe măsură ce se dezvoltă. Prin urmare, susţin această propunere de rezoluţie legislativă a Parlamentului. Dotat în mod corespunzător cu sprijin tehnic şi valorificând capacitatea şi resursele Băncii Centrale Europene, Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) va avea fără îndoială un rol decisiv în UE pentru ca aceasta să acţioneze mai devreme şi mai prompt prin analizarea informaţiilor referitoare la evoluţia sistemelor şi detectarea posibilelor riscuri. Acest lucru va fi esenţial în prevenirea unor noi crize sau, dacă acestea vor fi inevitabile, în diminuarea efectelor lor negative şi găsirea rapidă a unor modalităţi de inversare a tendinţei.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – (RO) În ceea ce priveşte mişcările de capital, efectele globalizării au influenţat semnificativ pieţele financiare. Astfel, pe lângă rolul de control al inflaţiei, băncile centrale au fost nevoite să introducă un nou obiectiv în agenda lor, şi anume stabilizarea pieţelor financiare.

Criza a scos în evidenţă importante lacune în domeniul supravegherii. Din nefericire, nu s-a putut preveni acumularea de riscuri excesive în acest sector şi, în acelaşi timp, au existat numeroase puncte slabe la nivelul supravegherii macroprudenţiale.

Am votat în favoarea raportului deoarece consider că Uniunea Europeană are neapărat nevoie de o nouă arhitectură financiară care să presupună o supraveghere microprudenţială integrată. Astfel vom reuşi pe viitor să identificam şi să prevenim viitoarele riscuri ce pot ameninţa stabilitatea financiară la nivel european.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Desigur, este esenţială intensificarea cooperării privind monitorizarea pieţei financiare europene aflate în continuă creştere. Deficitele de cont curent enorme din UE şi bulele imobiliare din cadrul Uniunii au sporit şi mai mult tensiunile în UE, care a fost deja grav afectată de criza financiară şi deficitele bugetare. Ar putea părea logic să se propună emiterea unor avertismente în prealabil, de exemplu atunci când se produc astfel de bule imobiliare, însă mă îndoiesc că acest lucru va avea vreun efect. Cu ceva timp în urmă, au existat avertizări cu privire la iminenta explozie a unei bule imobiliare în SUA, ceea ce nu a avut vreun impact asupra pieţelor financiare. Aşadar, vom avea în curând un nou organism de supraveghere financiară care nu va putea lua măsuri concrete şi nu va putea impune sancţiuni. În plus, există îndoieli cu privire la puterile sale reale. Nu mi se pare că această soluţie a fost examinată în detaliu şi de aceea m-am abţinut.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Cu scopul de a proteja stabilitatea financiară a Europei, este esenţială stabilirea unui tip de supraveghere transnaţională. Doar un organism de macrosupraveghere europeană ar fi fost în măsură să descopere că sporirea nesustenabilă a datoriilor, bulele imobiliare şi deficitele enorme de cont curent constituie un risc grav pentru stabilitatea macroeconomică şi financiară. Prin înfiinţarea unei noi autorităţi de supraveghere microprudenţială va fi posibilă limitarea riscurilor unor crize financiare viitoare.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Este un regulament ambiguu, având în vedere că se vor înfiinţa două autorităţi de supraveghere noi, una macroprudenţială – Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS), iar cealaltă microprudenţială – Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF). CERS nu va putea impune măsuri sau sancţiuni statelor membre sau instituţiilor financiare, iar avertismentele acestuia nu vor fi obligatorii. SESF ar trebui să fie garantat de Banca Centrală Europeană (BCE). Prin urmare, am votat în favoarea retrimiterii în comisie pentru dezbatere.

Rapoarte: Antolin Sanchez Presedo (A7-0163/2010), Sylvie Goulard (A7-0168/2010), Jose Manuel Garcia-Margallo y Marfil (A7-0166/2010), Peter Skinner (A7-0170/2010) şi Ramon Tremosa i Balcells (A7-0167/2010)

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Susţin strategia adoptată de raportori în legătură cu aşa-numitul pachet de supraveghere financiară. Deputaţii au votat în plen amendamente la textele care stabilesc noua arhitectură de supraveghere a UE, depuse de cele patru grupuri politice principale (PPE, S&D, ALDE, Verts). PE a decis să nu voteze rezoluţia legislativă pentru a lăsa loc posibilităţii unei prime lecturi după pauza estivală. Mesajul este clar: Parlamentul este dispus să negocieze, însă este unit în convingerea sa că autorităţile europene trebuie să fie dotate cu suficiente puteri pentru prevenirea crizelor viitoare şi consolidarea pieţei unice.

Mingea este acum în terenul Consiliului şi depinde de acesta să prezinte compromisurile necesare. Acest gest este un efort final din partea raportorilor de a ajuta noua Preşedinţie belgiană – ale cărei eforturi depuse până acum sunt demne de laudă – să convingă statele membre să adopte o poziţie mai satisfăcătoare.

Rapoarte: Antolin Sanchez Presedo (A7-0163/2010), Sven Giegold (A7-0169/2010), Sylvie Goulard (A7-0168/2010), Jose Manuel Garcia-Margallo y Marfil (A7-0166/2010), Peter Skinner (A7-0170/2010) şi Ramon Tremosa i Balcells (A7-0167/2010)

  Kay Swinburne (ECR), în scris. – ECR sprijină pe deplin crearea unei arhitecturi europene de supraveghere, în special înfiinţarea CERS şi cadrul unic de reglementare pentru servicii financiare în UE. Deşi grupul a fost în măsură să susţină majoritatea textului de compromis, au existat anumite domenii în care dialogul cu Consiliul şi Comisa a atins un stadiu mai avansat decât cel reflectat în text. ECR speră că dialogul va continua, cu participarea tuturor părţilor, pentru a se ajunge la un acord în primă lectură care să poată fi sprijinit de toate statele membre.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) M-am abţinut de la votul asupra pachetului de supraveghere financiară. Deşi conţine câteva măsuri minore de supraveghere, răspunsurile propuse sunt insuficiente pentru a depăşi criza actuală şi cu atât mai puţin ar fi în măsură să evite producerea unor crize viitoare.

Nu este suficientă înfiinţarea unor noi organisme care să reglementeze sectorul financiar. Componenţa consiliului general al Comitetului european pentru riscuri sistemice (CERS), din care fac parte doar reprezentanţi din partea BCE, a Comisiei şi a băncilor centrale naţionale, fără niciun deputat, este un fapt grăitor, cu atât mai mult cu cât acest nou organism va trebui să colaboreze îndeaproape cu FMI şi G20, însă nu ar avea niciun contact cu Comitetul Regiunilor sau cu partenerii sociali.

În loc să se consolideze Pactul de stabilitate, care acum este doar un pact de austeritate, este timpul ca acesta să fie pus sub semnul întrebării, să se supravegheze efectiv pieţele financiare şi BCE şi să se pună în aplicare noi politici economice şi sociale orientate spre crearea de locuri de muncă şi lupta împotriva sărăciei.

Criza datoriei publice a demonstrat eşecul politicilor actuale. Este timpul să ne asumăm consecinţele acestor politici.

Raport: Elisa Ferreira (A7-0213/2010)

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. − (IT) Susţin pe deplin conţinutul acestui raport şi, prin urmare, am votat în favoarea lui. Sunt de acord cu pasajul din raport conform căruia, pentru a sprijini în mod eficace intervenţiile, un cadru UE de gestionare a crizelor necesită un set comun de norme, o expertiză adecvată şi resurse financiare corespunzătoare, iar aceste elemente ar trebui să reprezinte, de asemenea, aspecte-cheie ale regimului de prioritate propus pentru băncile transfrontaliere cu importanţă sistemică.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport deoarece include mai multe principii pe care le susţin, în special faptul că răspunsurile la dificultăţile bancare nu trebuie să fie o povară pentru contribuabili, ci să fie abordate în primul rând de către sectorul bancar. Încrederea este, de asemenea, un principiu pe care raportul îşi propune să îl consolideze; încrederea pieţelor financiare faţă de statele membre, dar şi încrederea reciprocă între cele 27 de state membre. În cele din urmă, prin acest raport am susţinut iniţiative deja în curs de desfăşurare, precum elaborarea planurilor de urgenţă obligatorii de către fiecare instituţie în cadrul colegiilor autorităţilor de supraveghere şi alegerea unui fond de stabilitate (finanţat de sectorul privat şi gestionat de sectorul public) în locul unei prelevări bancare.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Dificultăţile care afectează sistemele economice globale au adus nivelurile ocupării forţei de muncă din Europa la minime istorice şi au pus sub semnul întrebării rolul sistemului bancar. În contextul actual, în care semnele acestei crize au fost prevestite de scandalurile financiare, iar cauzele sale s-au aflat în fantezia ingineriei financiare în detrimentul investitorilor şi al economiilor acestora, nu pot decât să susţin raportul dnei Ferreira. Raportul, care conţine recomandări către Comisie privind gestionarea crizelor transfrontaliere din sectorul bancar, răspunde nu doar nevoii de protejare a consumatorilor şi a economiilor acestora, ci şi necesităţii de garantare a unui cadru unic de norme armonizate, a aplicării uniforme a legislaţiei europene, a unei culturi de supraveghere comună şi a unui răspuns coordonat în situaţii de criză.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei deoarece sunt de acord cu recomandarea adresată Comisiei de către Parlament de a prezenta Parlamentului, în conformitate cu articolele 50 şi 114 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, până la 31 decembrie 2010, una sau mai multe propuneri legislative privind un cadru UE de gestionare a crizelor, un fond UE de stabilitate financiară şi o unitate de soluţionare. Acestea ar trebui să fie în conformitate cu recomandările detaliate din anexă, ţinând cont de iniţiativele organismelor internaţionale, cum ar fi G20 şi Fondul Monetar Internaţional, în vederea asigurării unor condiţii echitabile de concurenţă la nivel global şi pe baza unei analize detaliate a tuturor variantelor posibile, inclusiv o evaluare a impactului. Consider că actualele mecanisme internaţionale şi din UE de supraveghere a sectorului financiar s-au dovedit ineficiente pentru a preveni sau limita suficient contagiunea. Participarea acţionarilor, iar mai apoi a creditorilor la suportarea pierderilor este esenţială pentru reducerea la minim a costurilor suportate de contribuabili şi generate de crizele pieţelor şi instituţiilor financiare. În plus, o piaţă internă a serviciilor bancare este foarte importantă pentru competitivitatea Uniunii pe plan mondial.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În contextul crizei, consider că este importantă crearea unor noi mecanisme în măsură să evite prejudiciile considerabile la adresa consumatorilor şi să sporească transparenţa şi securitatea pieţelor financiare. Prin urmare, susţin crearea unui cadru european de gestionare a crizelor, împreună cu un set de norme comun care să fie respectate de autorităţile naţionale de supraveghere. Crearea unui tablou al riscurilor şi criteriile unei astfel de evaluări trebuie să fie bine definite în prealabil şi cu prudenţa necesară. Acesta este singurul mod de a garanta că nu vor apărea situaţii de risc suplimentar pentru instituţiile care încep să se confrunte cu dificultăţi. Acestea nu pot fi exacerbate ca urmare a informaţiilor cunoscute de piaţă în mod improvizat. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva, ar exista riscul de producere a unui eşec, ceea ce este complet indezirabil.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport se limitează la solicitarea adresată Comisiei de a prezenta una sau mai multe propuneri legislative până la sfârşitul anului cu privire la gestionarea crizelor transfrontaliere în sectorul bancar, un fond al UE de stabilitate financiară şi o unitate de soluţionare a crizelor. Deşi cuprinde o serie de recomandări, raportul face referiri constante la iniţiativele adoptate de organisme internaţionale precum G20 şi Fondul Monetar Internaţional. Cu alte cuvinte, respectă principiile capitalismului internaţional.

Desigur, recunoaşte că reglementarea la nivelul UE a gestionării crizelor în sectorul bancar este insuficientă şi că actualele mecanisme de supraveghere pentru sectorul financiar din UE şi la nivel internaţional s-au dovedit ineficiente în prevenirea sau limitarea suficientă a efectului de contagiune. Este o afirmaţie minimală, având în vedere faptele evidente la care asistăm.

Prin urmare, Parlamentul European subliniază faptul că UE va trebui să ajungă la un consens despre cine, ce, când şi cum va proceda în cazul producerii unei crize a instituţiilor financiare.

Apoi afirmă că, în cazul unei crize, cadrul legislativ al UE va trebui să contribuie la menţinerea stabilităţii financiare, la reducerea la minim a costurilor pentru contribuabili, menţinerea serviciilor bancare de bază şi protejarea deponenţilor. Cu toate acestea, măsurile concrete şi eficiente care să transforme aceste cuvinte în acţiuni continuă să fie amânate.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Obiectivul principal al raportului dnei Ferreira nu este de a gestiona eficient crizele, ci de a împiedica rezolvarea acestora de către guverne. Din fericire, guvernele au preluat totuşi controlul rapid asupra situaţiei, fără a aştepta deşteptarea Comisiei, împotmolită în dogmele sale birocratice, concentrată asupra concurenţei şi a aversiunii sale faţă de subvenţii, imobilizată de incapacitatea sa de a fi anticipat criza, chiar dacă aceasta fusese previzibilă timp de un an.

Instituţiile europene au fost cu totul inutile în situaţie de urgenţă. Şefii de stat şi de guvern au avut eleganţa de a-l invita insistent pe dl Barroso la întâlniri importante. Cu toate acestea, vă place sau nu, deciziile au fost luate la nivel interguvernamental. Nu spun că deciziile guvernului au fost perfecte: au avut meritul de a fi adoptate, ceea ce s-a întâmplat rapid. Sunt convins că prevederile raportului nu sunt în măsură să şteargă lacunele trecutului şi nici să garanteze eficienţa în viitor.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – (RO) În această perioadă de criză s-a demonstrat faptul că Uniunea Europeană nu a avut capacitatea să gestioneze într-un mod eficient şi eficace crizele cauzate la nivelul instituţiilor financiare transfrontaliere. Exemplul cel mai elocvent îl constituie măsurile de recapitalizare şi garantare a băncilor, care au fost făcute ad-hoc în cadrul Uniunii. Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că este nevoie de crearea unui cadru european de gestionare a crizelor care să cuprindă norme legislative comune, aplicabile pentru toate instituţiile bancare ce îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul UE. De asemenea, consider că aceste norme trebuie să promoveze stabilitatea sistemului financiar şi să consolideze piaţa internă a serviciilor financiare şi competitivitatea acesteia.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Globalizarea economică din ce în ce mai pronunţată şi caracterul transfrontalier al multor grupuri financiare mari au condus la riscuri sistemice şi de contagiune care nu erau pe deplin conştientizate înainte de declanşarea gravei crize financiare mondiale. Cadrul legislativ care a fost adoptat acum ar trebui să contribuie la menţinerea stabilităţii financiare în caz de criză, la reducerea la minim a costurilor pentru contribuabili, asigurarea serviciilor financiare de bază şi protejarea deponenţilor.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Cu mult înainte de criza financiară au existat avertismente asupra faptului că viziunea liberalismului nerestricţionat în sectorul financiar prezenta un risc sporit. De la producerea efectului de domino în criza sectorului bancar, a devenit clar că este nevoie urgentă de acţiuni în acest domeniu. Este adevărat că este importantă îmbunătăţirea şi coordonarea supravegherii pieţelor financiare. Cu toate acestea, structura sectorului bancar prezintă diferenţe semnificative în funcţie de ţară. Modul de gestionare a crizelor care este eficient într-o ţară poate fi complet nepotrivit în altă ţară. Nu sunt de acord cu uniformitatea nediferenţiată şi cu centralismul birocratic. Măsurile propuse merg prea departe în această direcţie şi ar putea avea efecte contraproductive. Prin urmare, am votat împotriva raportului.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Liderii europeni sunt de acord că este esenţială întreprinderea unor acţiuni radicale pentru a garanta stabilitatea sistemului financiar. Acesta este rezultatul unei presiuni puternice din partea cetăţenilor UE, care au fost scandalizaţi de ceea ce s-a întâmplat în sectorul bancar. Consensul de la bază a determinat consensul de la vârf. Propunerea de rezoluţie a Parlamentului European cu recomandări către Comisie privind gestionarea crizelor transfrontaliere din sectorul bancar este un set de cerinţe minime. În plus, aceasta este vocea raţiunii, iar Comisia Europeană ar trebui să o asculte cu atenţie. Instituţiile publice nu trebuie să ignore situaţia existentă în sectorul bancar. Acestea protejează interesele cetăţenilor UE care folosesc serviciile bancare. Există patru recomandări principale: stabilirea unui cadru de acţiune în caz de criză, reglementarea băncilor transfrontaliere cu importanţă sistemică, crearea unui fond de stabilitate financiară al UE şi înfiinţarea unei unităţi de soluţionare sunt în mod incontestabil paşi în direcţia bună, de aceea am decis să susţin acest raport.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. –Am susţinut raportul prezentat de dna Ferreira conform căruia, noi, Parlamentul European, am solicitat Comisiei să prezinte Parlamentului, în temeiul articolelor 50 şi 114 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, până la 31 decembrie 2010, una sau mai multe propuneri legislative privind un cadru al UE de gestionare a crizelor, un fond al UE de stabilitate financiară şi o unitate de soluţionare, pe baza recomandărilor detaliate din anexă, ţinând cont de iniţiativele organismelor internaţionale, cum ar fi G20 sau FMI, în vederea asigurării unor condiţii echitabile de concurenţă la nivel global şi pe baza unei analize detaliate a tuturor variantelor posibile, inclusiv o evaluare de impact.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Acest raport este extrem de important pentru a aduce pe piaţă certitudinea de care este nevoie.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Anul trecut, Lituania şi unele state membre ale UE care au avut o soartă similară au intrat în declin şi încă nu au atins fundul prăpastiei. Încă nu cunoaştem consecinţele finale, care ar putea fi extrem de grave. S-au pierdut locuri de muncă, întreprinderile au dat faliment şi mulţi dintre cetăţenii noştri trebuie să îndure în continuare reforme dureroase. O parte prea mare din sarcina crizei a căzut pe umerii contribuabililor. Toate acestea s-ar fi putut evita dacă ar fi existat normele necesare de gestionare a crizelor la nivel internaţional în sectorul bancar. Actualele mecanisme internaţionale şi din UE de supraveghere a sectorului financiar s-au dovedit ineficiente pentru a împiedica sau limita suficient criza. Suntem cu toţii în aceeaşi barcă, trebuie să adoptăm măsuri ferme pentru a crea proceduri de prevenire şi plase de siguranţă care să asigure sustenabilitatea şi stabilitatea sistemului financiar. Această încercare ar trebui să includă cel puţin trei elemente: în primul rând, o structură eficientă de supraveghere a UE cu un Comitet european pentru riscuri sistemice; în al doilea rând, crearea unui cod strict de conduită al UE în domeniul gestionării, o expertiză adecvată şi resurse financiare corespunzătoare, astfel încât procedurile de gestionare a crizelor de către UE care sprijină intervenţiile să fie eficiente; şi, în al treilea rând, o măsură esenţială de standardizare a condiţiilor de afaceri în UE. Numai în acest fel va fi posibilă punerea în aplicare a monitorizării condiţiilor de afaceri în mod echitabil în UE. Cel mai important, Lituania şi alte state membre ale UE trebuie să îşi gestioneze finanţele publice în mod eficient, transparent şi responsabil. Trebuie să recâştigăm încrederea cetăţenilor şi să restabilim respectul economic de sine al ţărilor noastre.

Propunere de rezoluţie: Fondul european de stabilitate financiară şi mecanismul european de stabilizare financiară şi acţiuni viitoare (B7-0410/2010)

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt convins că instituţiile europene ar trebui să depună eforturi mai consistente şi structurate pentru a garanta stabilitatea sistemului financiar. În special, sunt pe deplin de acord cu pasajul din document în care se afirmă că va fi necesar un progres real în ceea ce priveşte politicile fiscale şi structurale în fiecare dintre statele membre, precum şi crearea unui cadru nou şi mai puternic de guvernanţă economică, axat pe prevenirea unor eventuale crize similare, pe sporirea potenţialului de creştere şi pe reechilibrarea macroeconomică durabilă a UE.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Pentru a evita declanşarea unor crize economice în viitor şi, prin urmare, pentru a încuraja creşterea potenţială şi reechilibrarea macroeconomică a UE va fi necesar un progres în ceea ce priveşte politicile fiscale şi structurale în diferite state membre. Prin urmare, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie deoarece defineşte corect miza şi paşii necesari pentru îmbunătăţirea cadrului de supraveghere. Aşadar, viitorul cadru de supraveghere trebuie să asigure sustenabilitatea finanţelor publice, creşterea economică, a competitivităţii, coeziunii sociale, precum şi reducerea dezechilibrelor comerciale. Pentru a face posibil acest lucru, trebuie să înlăturăm problemele structurale cu care se confruntă UE. Propunerea de rezoluţie vizează aşadar rezolvarea problemei dezechilibrelor interne şi a datoriei nesustenabile, precum şi abordarea diferenţelor considerabile de competitivitate dintre statele membre.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei deoarece consider că este esenţial să se solicite Comisiei să prezinte o evaluare a impactului Fondului european de stabilitate financiară, în special asupra funcţionării pieţelor de euroobligaţiuni şi a diferenţelor de randament ale acestora. De asemenea, invită Comisia să evalueze caracterul practic şi responsabilitatea pe care o implică procedura de luare a deciziilor aferentă acestui vehicul investiţional specializat (VIS), în vederea găsirii unei soluţii pe termen lung. În plus, consider că toate statele membre, în special cele care fac parte din Uniunea Economică şi Monetară (UEM), ar trebui să ţină seama la elaborarea politicilor lor economice, atât de efectele acestor politici pe plan intern, cât şi de implicaţiile lor pentru Uniune şi, în special, pentru statele membre ale UEM.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva propunerii de creare a unui mecanism european de stabilizare financiară deoarece crearea acestuia, cu sprijin decisiv din partea FMI, este în afara oricărei prevederi instituţionale. Aceasta dă naştere unei probleme importante în elaborarea politicilor financiare ale Uniunii şi este pretextul unui nou atac împotriva lucrătorilor. Folosirea acestui mecanism de către statele membre ale UE implică aplicarea unor programe severe de austeritate care reduc veniturile şi încalcă drepturile de muncă şi de asigurare ale lucrătorilor.

Dimpotrivă, dacă dorim o Europă a coeziunii sociale şi a solidarităţii, Pactul de stabilitate trebuie să fie abrogat de urgenţă, FSE trebuie plasat sub control politic parlamentar, iar bugetul Uniunii trebuie sporit pentru a sprijini lucrătorii, pensionarii, agricultorii şi şomerii şi pentru a încuraja o creştere viabilă reală.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Nu am votat rezoluţia privind mecanismul european de stabilizare financiară. Acest mecanism, creat din nimic şi în grabă în luna mai, la apogeul crizei obligaţiunilor elene, a fost un important progres în guvernanţa economică a zonei euro. Totuşi, în această chestiune, Parlamentul nostru a dat dovadă de o gravă lipsă de viziune. Mai multe amendamente-cheie au fost respinse, inclusiv, în opinia mea, cel mai important, şi anume amendamentul care viza plasarea acestui sistem pe o bază durabilă prin crearea unui Fond monetar european, primul pas către o piaţă europeană a obligaţiunilor, pe care am solicitat-o în repetate ocazii anterioare. De asemenea, mă surprinde faptul că Parlamentul a refuzat să recunoască rolul pozitiv pe care l-a avut BCE pe parcursul acestei perioade, în special în decizia sa de a recumpăra datoria de stat pe piaţa secundară, ceea ce a contribuit la atenuarea tensiunii pe piaţa obligaţiunilor. În sfârşit, această rezoluţie, lipsită de forţă legislativă, creează o imagine pe deplin timorată a Parlamentului nostru, în timp ce Comisia şi Consiliul lucrează, dimpotrivă, pentru menţinerea acestui mecanism indispensabil pentru stabilitatea euro pe termen lung.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie referitoare la Fondul european de stabilitate financiară şi mecanismul european de stabilizare financiară şi acţiuni viitoare deoarece consider că este esenţială definirea unui nou cadru de guvernanţă economică. Acesta ar trebui să fie solid şi să evite crizele viitoare, promovând totodată o creştere durabilă în UE.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat împotriva acestei rezoluţii deoarece nu numai că nu recunoaşte responsabilităţile instituţiilor europene în actuala criză, dar insistă asupra unor măsuri care nu au legătură cu problemele fundamentale cu care se confruntă cetăţenii, în special lucrătorii, şomerii şi cele peste 85 de milioane de persoane în situaţie de sărăcie.

Rezoluţia insistă apoi asupra politicilor aflate la originea actualei situaţii, punând în evidenţă îndeplinirea strictă a Pactului de stabilitate, Banca Centrală Europeană (BCE) şi falsa independenţă a acesteia, insistând asupra guvernanţei economice care vizează exclusiv consolidarea grupurilor financiare şi economice ale marilor puteri care deja domină de facto Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, subliniem pertinenţa unora dintre întrebările şi solicitările din cadrul studiilor şi informaţiilor adresate Comisiei Europene şi BCE. Însă aceasta nu rezolvă problemele şi nu schimbă politicile. Din păcate, anumite propuneri mai incisive şi critice faţă de rolul Comisiei Europene au fost respinse.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport dă dovadă de bun simţ cel puţin în ceea ce priveşte un aspect: o criză a datoriei nu poate fi rezolvată prin acumularea mai multor datorii. Cu toate acestea, mecanismul de stabilizare financiară conceput de Consiliu şi aprobat în acest raport condiţionează acordarea unor noi împrumuturi europene de aplicarea reformelor economice şi financiare bazate pe politicile care au creat această criză. Acest raport este, aşadar, absurd. În plus, afirmă că sunt binevenite planurile de austeritate puse în aplicare şi propunerile Comisiei privind controlul prealabil al bugetelor naţionale şi înăsprirea sancţiunilor în caz de nerespectare a Pactului de stabilitate şi de creştere.

Prin urmare, acest raport propune încălcarea suveranităţii popoarelor şi naţiunilor. Rolul parlamentarilor este să apere interesele cetăţenilor, nu pe cele ale elitelor depravate. Votez împotriva acestui text.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Grava criză financiară a scos în evidenţă deficienţele de menţinere a stabilităţii euro. Atacurile repetate ale speculatorilor la adresa ţărilor din zona euro cu cel mai mare grad de expunere la criză au demonstrat că aceasta nu era pregătită să reacţioneze prompt în cazul unor astfel de atacuri. Această măsură privind Fondul de stabilitate este esenţială pentru restaurarea încrederii pieţelor, astfel încât statele membre care fac parte din zona euro să poată aplica preţuri competitive pentru a reuşi să iasă din criză.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Această rezoluţie referitoare la Fondul european de stabilitate financiară, mecanismul european de stabilizare financiară şi alte acţiuni viitoare este ca o poveste de groază, care arată că formaţiunile politice, şi anume social-democraţii, conservatorii, liberalii şi stânga unită, nu au învăţat nimic din criza financiară şi economică. De asemenea, demonstrează foarte clar că acestea sunt acum pe punctul de a repeta greşelile care au condus la această criză. De exemplu, atunci când euro este descris ca o ancoră de securitate, realitatea este întoarsă pe dos. Forţarea colaborării dintre economiile naţionale a destabilizat de fapt politica financiară. Diferenţele dintre ratele dobânzilor care au fost atât de criticate sunt complet normale. Acestea constituie un indicator al puterii economice a unui stat sau, din cealaltă perspectivă, al riscului pentru investitori.

Acum sunt absolut esenţiale programe de austeritate dure pentru acoperirea deficitelor bugetare şi reechilibrarea bugetelor naţionale. Euroobligațiunile vor continua să destabilizeze zona euro şi să transforme UE şi mai mult într-o uniune de transfer. Mă opun acestei rezoluţii, drept care am votat împotrivă.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Nu sunt de acord cu emisiunea de euroobligaţiuni. Prin urmare, am votat împotriva raportului.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În cele din urmă am votat în favoarea rezoluţiei, deşi sunt îngrijorat de faptul că două dintre amendamentele noastre (4 şi 5) au fost respinse. Mai concret, am fi dorit ca rezoluţia să afirme: „Consideră că există ameninţarea unei capcane deflaţioniste în cazul în care se aplică măsuri de consolidare fiscală necoordonate şi agresive în UE fără a lua în considerare în mod corespunzător efectele de contagiune” şi „este extrem de preocupat, în această privinţă, de impactul social al consolidării fiscale în UE mai rapide decât se prevăzuse, în special în statele vulnerabile din zona euro.”

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Pachetul legislativ adoptat care cuprinde aşa-numita reglementare a sistemului financiar în UE nu este în măsură şi nici nu vizează reglementarea şi supravegherea pieţelor financiare. Afirmaţiile reprezentanţilor politici ai capitalismului despre aşa-numita reglementare a pieţelor cu scopul de a evita repetarea crizei sunt doar minciuni. Criza este strâns legată de sistemul capitalist. Actuala criză deja prevesteşte semnele următoarei crize capitaliste, care se anunţă a fi şi mai gravă. Măsurile legislative adoptate de UE nu sunt deci concepute în scopul reglementării, fiind doar o încercare de înfiinţare a unor noi autorităţi şi organisme ale UE în scopul unei intervenţii mai eficiente a mecanismelor de capital în economiile capitaliste din statele membre. Acestea fac parte dintr-un pachet de măsuri ale UE şi ale guvernelor burgheze pentru o reformă mai strictă a Pactului de stabilitate, astfel încât să se asigure că furtuna antipopulară de restructurări capitaliste necesare capitalului garantează o aplicare uniformă, stabilă şi inflexibilă de către puterile politice capitaliste din toate statele membre. Criza capitalistă şi atacul antipopular dezlănţuit de sistemul capitalist împotriva lucrătorilor din UE demonstrează cu atât mai evident caracterul UE, dovedind că sistemul capitalist exploatator putrezit nu poate fi reglementat; acesta poate fi doar răsturnat printr-o amplă alianţă socială dintre clasa muncitoare şi cea populară.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) Încă de la izbucnirea crizei am încercat să găsim o soluţie eficientă la actuala situaţie economică din UE. Supunem dezbaterii noi instrumente pentru o supraveghere mai eficientă a pieţelor financiare şi creăm un instrument european pentru stabilitate financiară. Suntem oare, în acelaşi timp, conştienţi de riscul ca aceste instrumente centralizate să restricţioneze în continuare principiul subsidiarităţii? A existat aici dintotdeauna tendinţa de a adresa recomandări statelor membre. Ceea ce este diferit astăzi este că, în contextul rezolvării efectelor negative ale crizei, a sporit presiunea asupra statelor membre pentru ca acestea să accepte soluţii transfrontaliere. Cele care au rezerve pot fi privite uneori ca factori de subminare, iar argumentele acestora pierd din greutate. Cu toate acestea, afirmaţiile binecunoscutului om de afaceri Tomáš Baťa cu privire la criza economică din 1930 sunt valabile şi în prezent: „Ceea ce ne-am obişnuit să numim criză economică este doar o altă denumire a sărăciei morale. Sărăcia morală este cauza, iar prăbuşirea economică este rezultatul. În ţara noastră există multe persoane care consideră că prăbuşirea economică poate fi depăşită cu ajutorul banilor. Mă tem de consecinţele unei astfel de greşeli.”

Propunere de rezoluţie: Cererea Islandei de aderare la Uniunea Europeană (B7-0407/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie deoarece sunt pe deplin de acord cu începerea negocierilor de aderare cu Islanda. Într-adevăr, această ţară are o solidă cultură democratică, în care apărarea drepturilor omului şi protejarea libertăţilor individuale au fost deja apreciate de Uniunea Europeană. Aderarea este atât în interesul Islandei, cât şi al nostru. De exemplu, Islanda poate fi un bun exemplu pentru UE în ceea ce priveşte politica de mediu. Recunosc fără ezitare că anumite puncte trebuie clarificate în continuare. Va fi necesară în special o independenţă mai mare a sistemului judiciar, precum şi reducerea ratei şomajului şi a inflaţiei, care continuă să fie ridicate. Cu toate acestea, Islanda a demonstrat o preocupare clară în ceea ce priveşte observaţiile formulate de instituţii şi tocmai de aceea consider că este binevenită iniţiativa Consiliului de a începe negocierile de aderare.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Avem toate motivele să ne bucurăm de deschiderea negocierilor de aderare a Islandei la UE. Fiind o ţară cu o lungă tradiţie democratică, deja asociată cu UE prin numeroase acorduri, Islanda pare să fie un caz foarte clar. Prin votul în favoarea rezoluţiei referitoare la aderarea sa, Parlamentul a adresat un cald mesaj de bun venit Islandei, reamintind în acelaşi timp, printr-un amendament, că aceasta va putea fi membru cu drepturi depline al Uniunii doar dacă va avea un rol constructiv în renunţarea la pescuitul industrial de balene. (Islanda, la fel ca Norvegia şi Japonia, continuă să pescuiască acest mamifer marin în pofida moratoriului adoptat cu 24 de ani în urmă de către Comisia Internaţională pentru Vânătoarea de Balene). Tot ce ne rămâne de făcut este să-i convingem pe cei 300 000 de islandezi, grav afectaţi de criză, că au numai de câştigat dacă ni se alătură în proiectul european.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) În ultimul deceniu, procesul de extindere a înregistrat un ritm prea accelerat, în opinia mea. În special într-o perioadă dificilă în care Europa trebuie să găsească o modalitate de reechilibrare a acţiunilor sale economice şi monetare, precum şi un echilibru politic intern ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, aderarea unor noi state pare departe de a fi cea mai bună cale de a ajuta Uniunea să îşi clarifice prezentul şi viitorul politic.

În ceea ce priveşte votul referitor la cererea Islandei de aderare la Uniune, am decis să mă abţin, această decizie fiind motivată de faptul că în raport se face referire la un referendum care ar trebui să aibă loc în Islanda înainte de continuarea procesului de aderare.

Folosirea metodelor democratice este întotdeauna cea mai bună cale pentru orice activitate politică şi orice fel de iniţiativă, în special într-o Europă în care multe decizii sunt luate fără a-i consulta pe cetăţeni. Deşi nu sunt de acord cu meritul aderării Islandei la Uniune, consider că este salutară decizia de a acorda poporului suveran posibilitatea de a accepta sau respinge o propunere care ar putea schimba în mod radical destinul unei naţiuni.

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. – (RO) Consider aderarea Islandei la Uniunea Europeană benefică pentru ambele părţi: Islanda se va bucura de mai multă stabilitate economică, iar Uniunea Europeană va juca un rol mai activ în regiunea arctică.

Totuşi, există mai multe carenţe pe care Islanda trebuie să le acopere până la momentul aderării. Una dintre ele este reformarea supravegherii financiare. Islanda face parte din Spaţiul Economic European şi aplică acquis-ul comunitar în domeniul pieţei unice, însă este nevoie de o respectare deplină a acestuia în domeniile evaluării conformităţii, acreditării şi supravegherii pieţei. O altă problemă care trebuie soluţionată este independenţa puterii judecătoreşti.

Am votat pentru rezoluţie, exprimându-mi astfel speranţa că Islanda va reuşi să îndeplinească aceste condiţii, pe care le consider esenţiale pentru o bună funcţionare a Uniunii ca întreg.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui raport şi a începerii negocierilor de aderare cu Islanda. Este o ţară cu o solidă tradiţie democratică şi un nivel ridicat de aliniere la acquis-ul comunitar. Conform prevederilor din Tratatul privind Uniunea Europeană, orice stat european poate solicita, dacă doreşte, să devină membru al Uniunii Europene. Integrarea sa în UE este condiţionată de îndeplinirea criteriilor de aderare şi de verificarea acestora. În această privinţă, Islanda, în calitate de membră a Spaţiului Economic European (SEE) şi de semnatară a Acordului de la Schengen, a adoptat deja o parte semnificativă a acquis-ului comunitar; Cu toate acestea, negocierile unor aspecte esenţiale care nu sunt acoperite de obiectivele SEE, precum agricultura, pescuitul sau politica economică şi financiară, trebuie să fie discutate serios, astfel încât Islanda să îndeplinească integral criteriile de aderare. De asemenea, raportul subliniază necesitatea unor reforme importante în organizarea şi funcţionarea sistemului de supraveghere financiară de către autorităţile islandeze.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Avem toate motivele să salutăm începerea negocierilor de aderare a Islandei la UE. Fiind o ţară cu o solidă tradiţie democratică, deja asociată cu UE prin numeroase acorduri, Islanda pare să fie un caz extrem de clar. Cu toate acestea, procesul de aderare la UE este afectat, de prea multă vreme, de aşa-zişi candidaţi. Am irosit foarte mult timp cu divagări privind conflicte teritoriale obscure (Croaţia/Slovenia), ţinând scorul unui duel etern cu privire la numele Macedoniei; am gestionat necorespunzător negocierile de aderare ale unei jumătăţi din Cipru şi am primit cu prea mult entuziasm state în care corupţia rămâne un flagel. De aceea trebuie să punem punctul pe i de la bun început cu prietenii noştri islandezi. Parlamentul a procedat în acest sens prin adresarea unui mesaj cordial de bun venit Islandei, reamintind în acelaşi timp că aceasta va putea fi membru cu drepturi depline al Uniunii doar dacă va avea un rol constructiv în renunţarea la pescuitul industrial de balene. (Islanda, Norvegia şi Japonia continuă să pescuiască acest mamifer marin în pofida moratoriului adoptat cu 24 de ani în urmă de către Comisia Internaţională pentru Vânătoarea de Balene). Tot ce ne rămâne de făcut este să-i convingem pe cei 300 000 de islandezi, grav afectaţi de criză, că au numai de câştigat dacă ni se alătură în proiectul european.

  Philippe de Villiers (EFD), în scris. – (FR) Parlamentul se pronunţă asupra începerii negocierilor de aderare la UE într-o rezoluţie care subliniază aspectele pozitive ale acestei cereri.

Islanda, care deţine o tradiţie democratică şi parlamentară solidă, nu are nimic de câştigat prin aderarea la UE.

În calitate de membru al Delegaţiei pentru relaţiile cu Islanda, votez în interesul acestei ţări, adică împotriva acestei rezoluţii şi împotriva aderării sale.

Întreaga tradiţie piscicolă şi agricolă a Islandei, esenţială pentru economia sa şi simbol al identităţii sale, este expusă riscului de a fi sacrificată pe altarul PAC şi al politicii comune în domeniul pescuitului. Fiind un popor care şi-a apărat mereu cu grijă independenţa şi suveranitatea, islandezii sunt pe punctul de a scăpa de un pericol şi de a înfrunta unul şi mai grav atunci când UE va impune acquis-ul comunitar şi condiţiile sale de aderare asupra insulei, care a fost deja grav afectată de criza financiară.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie referitoare la cererea Islandei de aderare la Uniunea Europeană deoarece, având în vedere cultura democratică a Islandei, posibilitatea ca aceasta să adere la UE ar putea fi benefică pentru ambele părţi.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Islanda este o ţară cu o lungă şi solidă tradiţie democratică. Consider că Uniunea Europeană poate accepta această ţară cu un istoric exemplar de respectare a statului de drept şi profund impregnată de cultura şi tradiţiile europene, la care a şi contribuit de altfel, în beneficiul tuturor statelor membre. În opinia mea, Uniunea Europeană va fi mai bogată ca urmare a aderării Islandei şi, din punct de vedere strategic, acest lucru va contribui în mod semnificativ la prezenţa UE în Atlanticul de Nord şi în regiunea arctică.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. − (IT) Prin votul de astăzi, Parlamentul s-a declarat la rândul său în favoarea aderării Islandei la UE. Procesul de aderare continuă aşadar în ritm accelerat. Acest vot pune în evidenţă dorinţa ca negocierile privind aspectele încă nesoluţionate să se rezolve în mod pozitiv. Vânătoarea de balene este una dintre chestiunile cele mai delicate de abordat. Înţelegem că un stat de mici dimensiuni are propriile sale particularităţi şi că modificarea echilibrelor poate fi deosebit de dificilă. Cu toate acestea, m-aş fi aşteptat la un sprijin mult mai amplu pentru amendamentul 22. Când a fost vorba să se pronunţe asupra tonului roşu, Parlamentul European a votat un moratoriu fără a se preocupa de prejudiciile pe care le-ar fi provocat flotelor din Adriatică. Poziţia adoptată a fost exagerată, fiind ulterior respinsă la Doha cu 73 de voturi faţă de 43, cu 24 de abţineri. Acum, în ceea ce priveşte protejarea balenelor, este uimitor că majoritatea a fost atât de strânsă. Regret că tocmai grupul politic din care fac parte a marcat cu minus amendamentul 22 pe lista de votare. Aş dori să subliniez totuşi că delegaţia italiană a votat în favoarea cererii de încetare a vânătorii de balene şi de renunţare la rezervele formulate la Comisia Internaţională pentru Vânătoarea de Balene.

  Charles Goerens (ALDE), în scris. – (FR) Consider în continuare că aderarea unei ţări la UE necesită o adevărată solidaritate, nu doar solidaritatea cu sens unic oferită de UE ţării candidate. Aderarea trebuie să constituie o valoare adăugată pentru toate părţile. Comentariul meu are caracter general şi nu se referă în mod specific la Islanda. Doream să reflectez mai mult asupra dificultăţilor cu care se confruntă UE în prezent. Anumiţi membri ai UE dau dovadă de un comportament ciudat, ca să spun aşa, considerând că UE este un fel de groapă de gunoi pentru problemele acestora, fără a se preocupa foarte mult de interesul comun. Acest gen de dificultăţi trebuie evitate cu ocazia viitoarelor aderări, dacă dorim să consolidăm ceea ce a rămas din coeziune şi din capacitatea noastră de a continua integrarea europeană.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Salut cu mult entuziasm începerea negocierilor de aderare dintre Islanda şi UE. Deşi intenţia noastră a fost să transmitem un mesaj cordial de bun venit Islandei, care este deja asociată cu UE prin numeroase acorduri şi parteneriate, am specificat clar, printr-o serie de amendamente, că aceasta va trebui să îmbunătăţească sistemul de numire a judecătorilor naţionali şi a organismelor judiciare supreme pentru a îndeplini criteriile şi principiul fundamental al separării puterilor şi, mai presus de toate, că va trebui să înceteze vânătoarea de balene înainte de aderare. În plus, în calitate de membru al Intergrupului Arctic, consider că este salutară noua influenţă pe care UE o va putea exercita ca urmare a aderării acestei ţări în ceea ce priveşte strategia internaţională pentru regiunea arctică.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Deşi voi fi încântat dacă Islanda va intra în rândul naţiunilor independente care aleg să devină membre ale UE, rezoluţia de astăzi conţine o contradicţie evidentă. Punctul 25 recunoaşte în mod just că Islanda şi-a administrat resursele marine în mod responsabil şi sustenabil – în contrast vizibil cu istoricul UE. În continuare, solicită realizarea unor negocieri constructive în domeniul pescuitului pentru a se ajunge la o soluţie satisfăcătoare, care ar putea include o clauză de neparticipare la PCP. Totuşi, punctul 26 încurajează Islanda să adopte măsuri politice în domeniul pescuitului care să-i permită tranziţia către introducerea PCP. A sugera ca Islanda să renunţe la practicile sale responsabile şi durabile pentru a sistemul eşuat al UE este ridicol. UE ar trebui să tragă învăţăminte din controlul naţional islandez de succes, nu să impună eşecul asupra unei naţiuni mândre de tradiţia sa de pescuit.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – (RO) Am votat favorabil această rezoluţie întrucât aderarea Islandei ar oferi Uniunii posibilitatea să joace un rol mai activ în regiunea arctică şi ar contribui la guvernanţa multilaterală din zona arctică. Sper că negocierile se vor desfăşura într-o manieră constructivă şi că vor da Islandei posibilitatea să se apropie mai mult de modelul european. Întrucât în privinţa aderării la UE, opinia publică naţională şi-a modificat considerabil opţiunea din vara anului 2009, iar opoziţia la aderare nu a atins niciodată cote atât de ridicate, consider că, în viitorul apropiat, autorităţile ar trebui să organizeze o largă campanie de informare asupra implicaţiilor acestui proces, pentru ca, astfel, islandezii să se poată pronunţa în cunoştinţă de cauză la viitorul referendum privind aderarea.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am prea mult respect pentru poporul islandez pentru a spera că va adera la o Europă care nu va acţiona în interesul său, ci în interesul unei elite. Islandezii suferă deja ca urmare a trădării din partea propriului guvern, care ignoră decizia suverană luată de islandezi, care au respins în proporţie de 95 % legea care îi obliga să plătească pentru pierderile suferite de clienţii britanici şi olandezi ai Icesave. De ce ar trebui să accepte aceştia să intre într-o UE care îi încurajează sa accepte o astfel de negare a suveranităţii populare? Conform ultimelor sondaje, 57,6 % dintre islandezi se opun aderării la UE. Îi înţeleg. Nu aceasta este Europa la care ar trebui să adere.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Începerea negocierilor de aderare a Islandei la UE este o veste bună pentru toţi cei care susţin că extinderea UE este destinul său natural. Există dovezi că extinderile din trecut au fost un succes nu doar pentru UE, ci şi pentru statele sale membre. La rândul său, Islanda este o ţară cu care avem relaţii bune de mulţi ani, din 1973, aceasta fiind şi semnatară a Acordurilor de la Schengen şi a Regulamentului de la Dublin, ceea ce înseamnă că a adoptat deja o parte semnificativă a acquis-ului comunitar. Cu toate acestea, trebuie depuse în continuare eforturi considerabile, în special în domeniul economic şi financiar, precum şi în ceea ce priveşte sistemul judiciar.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) UE nu trebuie sub nicio formă să fie împovărată cu datoriile Islandei. Islandezii vor trebui să-şi facă temele şi să reducă volumul datoriilor. Totuşi, Islanda, spre deosebire de Turcia, este o ţară europeană şi este membră a SEE de 15 ani. Chiar şi în legătură cu subiectul controversat al politicii în domeniul pescuitului au fost posibile unele progrese. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Am fost şi sunt un susţinător al extinderii Uniunii Europene. Uniunea nu trebuie să fie un club exclusiv. Prin urmare, salut eforturile guvernului islandez în vederea aderării la Uniunea Europeană. Într-adevăr, este greu de imaginat o candidatură mai puţin controversată decât cea a Islandei. Faptul că Islanda este semnatară a Acordului european de liber schimb are, de asemenea, o importanţă enormă. Din acest motiv, drumul Islandei către aderarea la UE ar trebui să fie cel mai scurt. În plus, este greu să uităm contribuţia Islandei la coeziunea europeană. Efectele tangibile ale alocaţiilor AELS se pot regăsi în Polonia şi în alte ţări ale UE aproape la fiecare pas. Având în vedere aceste fapte, am decis să sprijin propunerea de rezoluţie pentru a încheia dezbaterea privind declaraţiile Consiliului şi Comisiei în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de Procedură privind cererea Islandei de aderare la Uniunea Europeană. De asemenea, aş dori să îmi exprim speranţa că Parlamentul va avea în curând ocazia să se reunească în compania deputaţilor din Islanda.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea rezoluţiei de începere a negocierilor de aderare a Islandei la Uniunea Europeană. Din punct de vedere geografic, Islanda se află deja în Europa, iar aderarea la UE nu este altceva decât o concluzie normală a unei evoluţii naturale. Recenta criză economică a provocat grave dificultăţi în Islanda şi a generat unele momente de tensiune cu anumite state membre ale UE ca urmare a prăbuşirii mai multor bănci în care cetăţenii europeni investiseră. Ca urmare a acestui lucru, Uniunea Europeană poate interveni pentru a găsi o soluţie. Aderarea la Uniunea Europeană va garanta că Islanda va fi supusă controalelor şi unei pieţe şi a unor norme comune. Evident, negocierile vor trebui să aibă în vedere mai multe aspecte, inclusiv problemele legate de cotele de pescuit, vânătoarea de balene şi aprovizionarea şi gestionarea resurselor energetice.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (ES) Sunt foarte mulţumit că Parlamentul European a adoptat propunerea noastră conform căreia aderarea Islandei la UE va implica încetarea vânătorii de balene. În concret, Parlamentul European avertizează Islanda că vânătoarea de balene nu respectă normele UE şi solicită din partea acesteia să pună capăt acestei practici. De asemenea, solicită Islandei să renunţe la rezervele formulate la Comisia Internaţională pentru Vânătoarea de Balene. În rest, consider că este binevenită decizia recentă a liderilor UE de a începe negocieri de aderare cu Islanda, astfel încât aceasta să devină al 28-lea stat membru. Prin votul de astăzi, subliniem că problema compensării cetăţenilor britanici şi olandezi ca urmare a prăbuşirii băncii Icesave ar trebui rezolvată la nivel bilateral.

Eurodeputaţii au primit favorabil decizia Consiliului European din 17 iunie anul acesta referitoare la începerea negocierilor de aderare a Islandei la UE. De asemenea, Parlamentul subliniază că aderarea Islandei ar putea permite UE să aibă un rol mai activ în zona arctică, evidenţiind în acelaşi timp solida cultură democratică a acestei ţări. Islanda este semnatară a Acordului de la Schengen, este membră a NATO şi a semnat un acord de liber schimb cu UE încă din 1973.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Doamnelor şi domnilor, sunt convins că mulţi dintre dumneavoastră cunoaşteţi articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, conform căruia orice stat european poate solicita să devină membru al Uniunii. Lituania este un stat membru al UE relativ tânăr şi cred că ar fi egoist şi ipocrit să închidem uşa în urma noastră. Cu toate acestea, înainte ca Lituania să fi aderat la UE în 2004, a trebuit să realizeze reforme importante şi să facă o serie de compromisuri dureroase pentru a îndeplini criteriile de aderare ale Uniunii. Islanda va avea aceeaşi soartă. Cutremurul politic şi economic care a determinat prăbuşirea sistemului bancar islandez în 2008 a fost un avertisment clar pentru întreaga Europă. Islanda încearcă acum să îşi revină, însă drumul este lung până la reconstruirea stabilităţii sale economice. Indemnizarea titularilor de cont la Icesave şi plata datoriilor către unele din statele membre ale UE sunt un bun început. Este un aspect important şi pentru a recâştiga încrederea societăţii, atât în ţară, cât şi peste hotare. Islanda are multe de oferit, inclusiv o tradiţie democratică solidă, şi fără îndoială că acest lucru va îmbogăţi Uniunea noastră.

Islanda contribuie în mod semnificativ la politica de mediu şi energetică a UE – preferinţa pentru energia regenerabilă şi experienţa sa în combaterea încălzirii globale. Depinde de Islanda dacă va îndeplini criteriile de aderare şi dacă va decide să se alăture Uniunii. Între timp, ar trebui să consolidăm relaţiile cu această ţară şi să continuăm cooperarea dintre Parlamentul European şi Althing, parlamentul islandez.