Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 7 iulie 2010 - Strasbourg

12. Serviciul european pentru acţiune externă (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună privind următoarele:

- raportul întocmit de dl Brok şi dl Verhofstadt, în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind organizarea şi funcţionarea Serviciului european pentru acţiune externă [08029/2010 – C7-0090/2010 – 2010/0816(NLE)];

- declaraţia Vicepreşedintei Comisiei şi Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate [2010/2578(RSP)].

  Elmar Brok, raportor. – (DE) Domnule preşedinte, baroană Ashton, domnule Šefčovič, doamnelor şi domnilor, odată cu acordul politic de la Madrid am făcut primul pas important către crearea unui Serviciu european pentru acţiune externă (SEAE). Ştim că acesta nu este rezultatul final, pentru că Statutul funcţionarilor şi Regulamentul financiar oferă marja necesară pentru procedura de codecizie, care reprezintă o condiţie necesară pentru înfiinţarea definitivă a serviciului.

Totuşi, acest acord a conferit procesului de planificare şi pregătire o oarecare securitate. Noi, cei din Parlamentul European, vrem să afirmăm clar că suntem în favoarea SEAE. Dorinţa Parlamentului European de a avea un Înalt Reprezentant a fost inclusă în Convenţia pentru Constituţia Europeană. Acest Înalt Reprezentant ar fi responsabil cu coordonarea relaţiilor externe ale Uniunii Europene şi cu administrarea politicii externe şi de securitate a Uniunii Europene. Înaltul Reprezentant ar avea la dispoziţia sa un serviciu care i-ar permite să adopte o poziţie puternică în relaţia cu Comisia, Consiliul şi restul lumii, să explice unitatea şi coerenţa politicii externe europene şi să se asigure că nu suntem doar un plătitor global, ci şi un jucător global. Acest acord, care poate mâine va obţine o majoritate în Parlamentul European, reprezintă pasul înainte de care este nevoie.

În timpul negocierilor a fost important să transformăm capacitatea de acţiune a serviciului în principalul nostru obiectiv, în interesul comun al cetăţenilor Europei. De asemenea, pe parcursul acestor negocieri dificile am reuşit să garantăm faptul că puterile şi atribuţiile nu vor fi astfel modificate încât ceea este stipulat în dreptul comunitar stabilit şi se află sub controlul şi autoritatea de decizie a comunităţii Europei să se transforme în interguvernamentalism şi renaţionalizare. Domnule Šefčovič, probabil îmi veţi permite să spun că, în ultimele câteva luni, în anumite ocazii, Parlamentul European a făcut mai multe pentru drepturile Comisiei decât a făcut însăşi Comisia.

Aş dori să explic încă o dată faptul că, după unele ezitări de la început, Consiliul a fost pregătit să recunoască faptul că Parlamentul European are şi el un cuvânt de spus în acest domeniu, că de fapt combinaţia dintre Regulamentul financiar, Statutul funcţionarilor şi acest proces de consultare a avut drept rezultat crearea unei proceduri de codecizie şi că, din acest motiv, am putut înregistra progrese importante în cadrul procesului de consultare.

Prin urmare, este extrem de important că, în afară de faptul că se garantează punerea în aplicare a metodei comunitare şi se garantează şi se extind drepturile Parlamentului European în limitele tratatului, nu doar în ceea ce priveşte justiţia şi politica internă, ne aflăm într-o situaţie legată de politica externă şi de securitate în care, pe viitor şi pentru prima dată, vom fi consultaţi şi informaţi înainte de luarea deciziilor. În plus, vom avea ocazia de a-i chestiona pe ambasadori, de exemplu, în cadrul unor schimburi de păreri, nu la fel ca în cadrul procesului de consultare, însă după ce au fost numiţi şi înainte de a-şi prelua funcţia. Din acest motiv, alături de ocaziile oferite de drepturile bugetare, alături de faptul că tratatele cu ţările terţe vor trebui ratificate pe viitor de către Parlamentul European, în faza interimară vom avea şi un proces de informare şi consultare care va permite Parlamentului să joace un rol în structurarea politicii externe europene.

Totuşi, nu se pune problema ca Parlamentul să vrea să îşi asume responsabilitatea pentru politica externă operaţională. Pe viitor, aceasta va fi îndatorirea părţii executive. Vrem să deţinem controlul şi vrem să putem spune „nu”. Vream să putem să luăm decizii raţionale cu privire la bugete şi vrem să putem face verificări. Prin urmare, avem nevoie de instrumente şi informaţii care să ne permită să exercităm drepturile Parlamentului în aceste domenii în numele cetăţenilor Europei. Cred că acest acord reprezintă un pas important în această direcţie.

Doresc să îi mulţumesc baroanei Ashton pentru că am reuşit să obţinem rezultate bune la finalul negocierilor.

  Preşedintele. – Vă mulţumesc pentru discurs, domnule Brok. Aş dori ca vorbitorii să se încadreze în timp. Înţeleg că acesta a fost un discurs important, dar totuşi vă rog să vă încadraţi în timpul acordat.

  Guy Verhofstadt, raportor. – Domnule preşedinte, în primul rând doresc să le mulţumesc domnilor Elmar Brok şi Roberto Gualtieri, care au fost coraportori şi care au purtat negocierile cu dna Ashton, cu reprezentanţii Comisiei şi cu cei ai Consiliului.

Serviciul a fost înfiinţat şi cred că putem spune că am obţinut un rezultat bun, pe care toate instituţiile îl pot susţine şi de care pot fi mândre. Spun aceste lucruri în ciuda observaţiilor pe care le-a făcut ieri premierul francez, dl Fillon. Dumnealui a spus că serviciul nu poate depăşi anumite limite vitale: limitele Franţei. Ţin să îi spun dlui Fillon următoarele: „Vous êtes trop tard” – aţi ajuns prea târziu, pentru că prin acest acord referitor la serviciu am trecut dincolo de limitele impuse de Franţa. Nu a fost o întâmplare, ci doar utilizarea completă şi punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona. Tratatul de la Lisabona, care a fost ratificat de Franţa, prevede ca pe viitor politica externă să fie unificată în Uniune.

Nu avem nevoie de o -luptă de ariergardă pentru serviciu, pentru că acesta există acum. Avem însă nevoie să folosim serviciul pentru a dezvolta o politică externă reală a UE pentru că – să fim cinstiţi – până acum nu am avut deloc o politică externă reală a UE. Îmi aduc aminte că, pe vremea când eram membru al Consiliului, în 2002, ne-am concentrat numai pe tema războiului din Irak, conflict care, pe atunci, era cea mai importantă problemă de politică externă. La acea vreme Europa nu era capabilă să discute acest subiect sau să adopte o poziţie comună faţă de el. Nu trebuie să repetăm aceeaşi greşeală, nu în lumea multipolară în care trăim azi. Continuarea în acelaşi mod nu este o opţiune.

Lucrurile vor depinde de dna Ashton, iar acesta este mesajul nostru de astăzi. Serviciul va avea nevoie de o direcţie clar stabilită şi va avea nevoie de un conducător. Tratatul i-a conferit dnei Ashton multe competenţe în acest sens. Are dreptul să convoace Consiliul Afaceri Externe, chiar şi din scurt. Are puterea de a lua iniţiative pentru că este şi vicepreşedintă a Comisiei. De asemenea, are responsabilitatea de a elabora orientările generale care stabilesc interesele strategice ale Uniunii noastre, iar toate aceste responsabilităţi îi revin dumneaei şi serviciului său.

Doamnă Ashton, permiteţi-mi să vă dau un sfat la finalul acestui proces de negociere: dezvoltaţi serviciul ca pe un instrument comunitar. Succesele Uniunii au fost construite pe metoda comunitară, o metodă încercată şi testată. Am înregistrat progrese şi am avut succes doar acolo unde este aplicată metoda comunitară. Priviţi, de exemplu, piaţa unică. Acolo unde metoda nu a fost aplicată, am înregistrat stagnare şi chiar regres. Priviţi, de exemplu, reacţia Uniunii la criza financiară. Numai prin această metodă vor reuşi.

O politică externă a Uniunii va putea fi dezvoltată prin formularea a ceea ce eu numesc un „interes real al Uniunii”, fără intervenţia statelor membre. Acest interes real al Uniunii va fi identificat prin folosirea aptitudinilor şi expertizei pe care le veţi avea la dispoziţie. Atunci dna Ashton va trebui să apere în mod natural acest interes al Uniunii pentru că, în opinia mea şi a acestui Parlament, ceea ce este bun pentru Uniune este bun şi pentru statele sale membre, şi pentru cetăţenii săi.

  Catherine Ashton, vicepreşedintă a Comisiei şi Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – Domnule preşedinte, sunt încântată să mă aflu aici pentru a discuta unul dintre cele mai importante puncte de pe programul european de lucru – înfiinţarea Serviciului pentru acţiune externă.

Permiteţi-mi să încep prin a-mi exprima recunoştinţa pentru angajamentul constructiv dovedit de Parlament şi de raportori – în special de domnii Elmar Brok, Guy Verhofstadt şi Roberto Gualtieri – pe parcursul acestui proces şi prin a mulţumi comisiilor – AFET, Comisia pentru dezvoltare, Comisia pentru afaceri constituţionale, Comisia pentru bugete, Comisia pentru control bugetar şi Comisia JURI – a căror activitate a îmbunătăţit în multe feluri textul deciziei privind SAE. De asemenea, ţin să-i mulţumesc şi Preşedintelui Parlamentului.

Am realizat foarte multe lucruri împreună în ultimele săptămâni, pregătind terenul necesar alături de toţi cei interesaţi. Aduc un omagiu şi celorlalţi patru participanţi la discuţii, dlui Maroš Šefčovič, Comisiei şi Preşedinţiei spaniole conduse de Miguel Moratinos, dar şi colegilor din Consiliu. Sunt recunoscătoare în special serviciilor juridice, care ne-au dat sfaturi bune şi ne-au ajutat pe tot parcursul procesului.

A sosit momentul să luăm o decizie.

În mod corect, în ultimele luni s-a acordat foarte multă atenţie complexităţilor instituţionale şi complicaţiilor administrative. Sarcina de a construi fundaţia este una vitală, însă ea trebuie realizată fără a pierde din vedere motivele pentru care creăm acest serviciu, motive care au devenit din ce în ce mai evidente în timpul călătoriilor pe care le-am făcut, în numele dumneavoastră, pentru a vizita guverne, misiuni militare şi delegaţiile şi programele noastre din întreaga lume.

Înainte de a intra în detalii, doresc doar să spun ceva despre viziunea asupra situaţiei Serviciului în viitor. Acest plen este cel mai potrivit loc şi astăzi este cel mai potrivit moment pentru a ne reaminti de ce acest Serviciu este atât de important pentru Uniunea Europeană şi de ce marchează o schimbarea a modului în care acţionăm într-un context geopolitic ce se modifică rapid.

Nu ne putem permite să acţionăm în mod disparat într-o lume în care puterea fundamentală se modifică şi unde problemele sunt din ce în ce mai complexe şi mai interconectate. Trebuie să apărăm interesele Europei şi să protejăm valorile Europei într-un mod mai coerent şi mai eficace şi trebuie să fim ambiţioşi când facem acest lucru.

Uniunea Europeană şi statele membre dispun de o gamă impresionantă de instrumente, resurse, relaţii şi expertiză care pot folosi la crearea unei lumi mai bune, mai stabile. Acum trebuie să adunăm toate acestea într-un singur loc, să elaborăm strategii comune şi să maximizăm impactul nostru asupra teritoriilor, în special în regiunile din lume care se confruntă cu tulburări şi unde acţiunile noastre contează cel mai mult. Peste tot pe unde am călătorit – din Gaza până în Haiti, în Africa de Est şi în regiunea Balcanilor – aceasta a fost principala concluzie la care am ajuns.

Acţiunea externă a UE va implica mereu actori diferiţi. Este corect şi oportun ca politica de dezvoltare să funcţioneze diferit faţă de diplomaţie, gestionarea crizelor şi ajutorul umanitar. Andris Piebalgs, Stefan Füle şi Kristalina Georgieva, împreună cu alţi colegi din Comisie, au atribuţii clare, distincte, şi le mulţumesc pentru munca pe care o fac, însă potrivit Tratatului de la Lisabona avem ocazia de a lucra împreună, în conformitate cu o strategie politică multilaterală comună – o aspiraţie care acum devine realitate.

Viziunea mea în ceea ce priveşte SEAE este una care garantează că, atunci când vorbim, glasul nostru este auzit, iar când ne luăm un angajament, acţiunile noastre fac diferenţa. Cetăţenii noştri ştiu foarte bine că în faţa problemelor importante – fragilitatea statelor, pandemii, securitatea energetică, schimbările climatice şi migrarea ilegală – suntem mult mai eficienţi dacă acţionăm împreună.

Această eficacitate ne impune să mobilizăm toate mijloacele de care dispunem – diplomaţie, angajament politic, asistenţă pentru dezvoltare, instrumente civile şi militare de gestionare a crizei – pentru a susţine prevenirea conflictelor, stabilirea păcii, securitatea şi stabilitatea. Este important pentru viitorul Europei şi pentru viitorul întregii lumi.

Am văzut cu ochii mei ce putem face atunci când acţionăm împreună. Când am călătorit în Africa de Est am văzut că operaţiunea noastră maritimă, Atalanta, se descurcă foarte bine în larg, dar am văzut şi că pe ţărm se munceşte pentru construcţia de capacităţi importante şi pentru dezvoltare. Aşa cum au spus cei implicaţi în misiunea noastră militară, soluţia pentru problemele de pe mare se află pe uscat. Acesta este motivul pentru care, lucrând cu Andris Piebalgs, ne asigurăm că programele noastre funcţionează mai bine împreună şi motivul pentru care mă voi întoarce să mă întâlnesc din nou cu liderii din Kenya, Tanzania, Insulele Mauritius, Seychelles, Africa de Sud, Mozambic şi cu reprezentanţii organizaţiilor regionale şi ai Uniunii Africane, pentru a discuta despre felul în care putem sprijini conducătorii africani să găsească soluţii politice pe uscat şi despre cum putem ajuta oamenii din Somalia să aibă un viitor mai bun.

Ştiu ce putem face şi ce facem în prezent şi ştiu, de asemenea, ce putem realiza în viitor. Recunosc, sunt ambiţioasă, pentru că sunt de părere că este vremea să mergem înainte şi să punem repede Serviciul în funcţiune.

Avem foarte multe lucruri în faţa noastră: un proiect de decizie şi un set de declaraţii care formează un pachet coerent. Domnule preşedinte, le transmit în mod formal spre a fi înregistrate în cadrul procedurilor de astăzi.

Nu voi analiza în detaliu fiecare aspect în parte, dar daţi-mi voie să subliniez doar câteva puncte specifice despre felul în care am găsit dispozitivele potrivite de protecţie în regiuni care ştiu că prezintă importanţă pentru acest plen.

În primul rând, textul precizează clar faptul că protejăm metoda comunitară în toate regiunile unde ea există în prezent. Serviciul pentru acţiune externă va coopera îndeaproape cu serviciile Comisiei în cadrul sistemului UE.

În al doilea rând, ştiu cât de importantă este responsabilitatea politică pentru acest plen. Am încredere că a fost stabilit un cadru bun prin intermediul declaraţiei politice privind responsabilitatea politică. Aştept cu interes dialogul intens şi schimbul de informaţii cu Parlamentul European şi mă voi asigura că toţi colaboratorii mei vor acorda prioritate acestui aspect al activităţii lor.

Multiplele obligaţii inerente funcţiei pe care o îndeplinesc nu îmi dau voie să fiu prezentă la dezbaterile dumneavoastră pe cât de mult aş dori, dar sunt fericită că există un sistem prin care pot fi înlocuită în astfel de situaţii, sistem care implică, în special, colegi din Comisie şi, din când în când, şi membri ai Consiliului Afaceri Externe, din cadrul Preşedinţiei rotative sau din cele trei ţări care alcătuiesc Preşedinţia UE.

În al treilea rând, responsabilitatea financiară. Sunt mulţumită că avem un limbaj clar şi garanţii pentru o administrare financiară sănătoasă, inclusiv soluţii potrivite pentru probleme cum sunt descărcarea de gestiune şi sub-delegarea puterilor bugetare către şefii de delegaţie. Pentru a marca importanţa pe care o acord acestui aspect, preconizez crearea unei echipe de gestionare experimentate care să aibă nu doar un director general executiv în persoana Secretarului general executiv, ci şi un director general operaţiuni în persoana Directorului general pentru buget şi administraţie.

În al patrulea rând, am convenit asupra unor aranjamente echilibrate cu grijă în ceea ce priveşte politica şi instrumentele de dezvoltare. Ştiu că au existat îngrijorări că am putea pierde din vedere politica de dezvoltare în cadrul noii structuri. Credeţi-mă, realitatea este alta.

Dezvoltarea este un element central al acţiunii externe a UE. Ea ne-a conferit un profil puternic pe scena internaţională, transformându-ne în cel mai important donator al lumii, prin urmare programele noastre de cooperare reprezintă un instrument-cheie în relaţiile noastre bilaterale şi regionale. Aceasta este situaţia în noul context stabilit de Tratatul de la Lisabona, însă dezvoltarea nu poate constitui singură un obiectiv, separat de celelalte legături ale relaţiilor externe. Acesta este motivul pentru care creăm o platformă comună puternică, una care să ne permită să acţionăm împreună – Andris Piebalgs, Stefan Füle şi eu – pentru a ne asigura că obiectivele generale de dezvoltare şi în special reducerea sărăciei sunt integrate în programele noastre privind cooperarea.

În al cincilea rând, avem o înţelegere echilibrată în ceea ce priveşte aspectele legate de personal, înţelegere care ţine cont de dorinţele statelor membre ca cel puţin o treime din personalul Serviciului să provină din serviciile diplomatice naţionale – pentru a putea profita de expertiza şi legăturile lingvistice şi istorice ale acestora – asigurând totodată cel puţin 60 % din rândul funcţionarilor permanenţi. În acelaşi fel, sunt sigură că trebuie să asigurăm un echilibru geografic şi de gen corespunzător şi să nu pierdem din vedere aspecte mai complexe legate de diversitate.

Eu personal sunt dedicată acesteia. Diversitatea înseamnă putere. Un serviciu care reprezintă UE ar trebui să reflecte această diversitate. Experienţele bogate, cunoştinţele şi limbile pe care cei mai buni diplomaţi ai Europei le vor aduce în Serviciul vor reprezenta una dintre cele patru caracteristici distincte ale noastre şi vor constitui avantaje competitive.

În al şaselea rând, probabil că aţi văzut declaraţia mea privind administrarea centrală a SAE. Ideea este că avem cu toţii o viziune comună cu privire la felul în care va arăta Serviciul.

Este important să încercăm să punem lucrurile la punct de la bun început, oferindu-ne şansa de a revizui felul cum funcţionează lucrurile în contextul noilor priorităţi şi al dezvoltării.

Deputaţii europeni din acest plen au formulat mai multe întrebări cu privire la felul în care vom aborda gestionarea crizelor şi stabilirea păcii. Mă voi asigura că unităţile relevante din cadrul Comisiei se vor ocupa de planificarea şi programarea reacţiei la criză, a prevenirii conflictelor şi a stabilirii păcii şi că structurile PSAC vor colabora îndeaproape, sub responsabilitatea şi autoritatea mea directă, în cadrul structurii relevante. Toate acestea, bineînţeles, fără a prejudicia natura specifică, în special interguvernamentală şi comunitară, a politicilor.

Coordonarea eficace a activităţii diverselor departamente din cadrul SAE va reprezenta cheia succesului. Sub directa mea autoritate şi responsabilitate se va asigura coordonarea completă între toate serviciile SAE, în special între structurile PSAC şi alte servicii relevante ale SAE, respectându-se specificitatea fiecăruia.

De asemenea, mă voi asigura că se va stabili o coordonare corectă între reprezentanţii speciali ai UE şi compartimentele relevante din cadrul Serviciului.

În sfârşit, acest plen a acordat o mare atenţie şi aspectelor legate de drepturile omului. Este vorba de o prioritate pe care o împărtăşesc şi promit că, în calitate de Înaltă Reprezentantă, voi acorda prioritate promovării drepturilor omului şi bunei guvernări în întreaga lume şi mă voi asigura că acestea două vor fi elemente prezente în toate acţiunile noastre.

La nivel central va exista o structură dedicată drepturilor omului şi democraţiei, dar vor exista unităţi şi în cadrul tuturor delegaţiilor Uniunii, unităţi a căror sarcină va fi monitorizarea situaţiei drepturilor omului şi promovarea îndeplinirii eficace a obiectivelor politicii UE privind drepturile omului.

Stimaţi deputaţi, Europa are nevoie de Serviciul pentru acţiune externă pentru a elabora o politică externă mai puternică. Avem nevoie de o platformă integrată pentru a proiecta valorile şi interesele europene în întreaga lume. Este momentul să ne acordăm mijloacele necesare pentru a ne îndeplini ambiţia. Este vremea să punem oameni potriviţi în locurile potrivite, pentru a începe munca de care este nevoie.

Sunt de acord cu amendamentele care au fost propuse şi le voi susţine în Consiliu. Acum este important să ne mişcăm rapid şi cu amendamentele privind Statutul funcţionarilor şi Regulamentul financiar şi cu modificarea bugetului pentru 2010.

Aşa cum am făcut şi la început, vă mulţumesc pentru cooperare şi contez pe susţinerea dumneavoastră. Sper ca votul pe care îl veţi acorda mâine să reprezinte un pas istoric în dezvoltarea Uniunii Europene şi, deşi nu este destinaţia noastră finală, reprezintă o etapă-cheie în punerea în practică a viziunii noastre comune asupra viitorului.

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Domnule preşedinte, doresc să salut avizul Parlamentului şi să susţin ferm adoptarea acestuia, pentru că sunt de părere că acest vot pozitiv va fi un moment important pentru înfiinţarea SAE şi va reprezenta un semnal clar important că noul serviciu primeşte aprobarea democratică a acestui plen.

Această decizie va fi, de asemenea, o reflectare adecvată a rolului important pe care l-a jucat Parlamentul European în discuţiile privind noul serviciu. Trebuie să îmi exprim înalta apreciere faţă de munca intensă pe care Cathy Ashton, Înalta Reprezentantă, a depus-o în ultimele câteva luni. Nu înfiinţăm un serviciu nou în fiecare zi. Deşi a fost un proces dificil şi complicat, am reuşit să ajungem la un consens politic în decurs de şapte luni după intrarea în vigoare a noului tratat, lucru care, după părerea mea, este o realizare remarcabilă.

Cred că acest lucru dovedeşte faptul că dna Cathy Ashton a realizat un echilibru foarte solid atunci când a propus această decizie pentru prima dată, însă aşa cum era redactată, decizia trebuia să treacă prin acest proces democratic de validare şi cred că procesul a fost unul foarte amănunţit. Dacă analizez discuţiile în patru purtate cu Miguel Moratinos, cu deputaţii din acest Parlament, cu raportorii Brok, Verhofstadt şi Gualtieri şi cu noi din partea Comisiei, vă pot spune că am analizat absolut toate articolele şi absolut toate prevederile. Am căutat mereu cea mai bună soluţie posibilă şi chiar cred că am ajuns la o astfel de soluţie.

Dezbaterea s-a concentrat în special pe trei domenii. Primul a fost felul în care ne putem asigura că SEAE va constitui o parte integrantă a sistemului UE. Am discutat acest subiect foarte în detaliu şi cred că vom reuşi acest lucru şi că vom avea un Serviciu pentru acţiune externă cu adevărat european. A doua problemă foarte importantă a fost felul în care putem garanta o responsabilitate financiară oportună. Şi aici am analizat toate opţiunile posibile şi sunt sigur acum că, deşi vom crea ceva nou, o instituţie în cadrul căreia vor exista trei surse pentru oamenii care vor lucra pentru Serviciul pentru acţiune externă, toate responsabilităţile financiare oportune vor fi integrate în sistem şi sunt sigur că sistemul va trece cu brio testul privind viitoarea sa funcţionare.

Ultima parte importantă a discuţiei s-a concentrat pe ajutorul pentru dezvoltare: cum să îl administrăm corespunzător, cum să menţinem spiritul comunitar al ajutorului pentru dezvoltare şi cum să asigurăm dreptul acestui Parlament la controlul democratic. Spun încă o dată, cred că am dovedit foarte multă ingeniozitate şi am raţionat foarte mult, am propus multe soluţii creative şi cred că am găsit o soluţie care va angrena cele mai bune sinergii posibile. Putem adăuga expertiza statelor membre, expertiza Comisiei, contactele de pe teren ale delegaţiilor noastre şi sunt sigur că, graţie acestei sinergii, vom fi mult mai eficienţi atunci când vom reprezenta Uniunea Europeană peste graniţe.

Aştept cu mare interes susţinerea acordului Comisiei în privinţa acestei decizii luna aceasta şi vă pot asigura că membrii Comisiei vor face tot ceea ce le va sta în putinţă pentru a coopera îndeaproape cu Înalta Reprezentantă, cu Consiliul şi cu Parlamentul pentru a completa procesul, finalizând aspectele referitoare la regulamentele financiare şi la statutele funcţionarilor, şi pentru a completa procesul bugetar. Deja aştept cu foarte mare interes ca Serviciul pentru acţiune externă să înceapă o activitate excelentă şi eficace chiar din toamna acestui an.

  Filip Kaczmarek, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare. – (PL) Domnule preşedinte, doamnă Ashton, domnule Šefčovič, rezultatul negocierilor este unul bun, iar documentul final este mai bun decât proiectul iniţial. Doresc să explic, pe scurt, intenţiile Comisiei pentru dezvoltare. Atunci când şi-a elaborat avizul, comisia s-a concentrat pe câteva dintre cele mai importante aspecte.

În primul rând, am dorit ca obiectivele cooperării pentru dezvoltare să fie mai solid încorporate într-o serie de politici ale Uniunii Europene, pentru a apăra astfel autonomia şi independenţa cooperării pentru dezvoltare. Cu alte cuvinte, nu am vrut ca această cooperare pentru dezvoltare să devină un morcov – aşa cum a spus cineva – în arsenalul instrumentelor diplomatice. Doresc să îi mulţumesc foarte mult dnei Ashton pentru ceea ce a spus astăzi şi pentru declaraţiile sale privind cooperarea pentru dezvoltare, pentru că discursul său a fost foarte important pentru Comisia pentru dezvoltare.

În al doilea rând, am dorit ca întregul control asupra cheltuielilor operaţionale cu instrumentele financiare să fie exercitat în mod mai puţin ambiguu de către comisarul pentru dezvoltare.

În al treilea rând, am vrut ca cei care vor face parte din personalul noului serviciu să nu fie doar diplomaţi profesionişti din statele membre, ci şi oameni care au lucrat într-o gamă largă de situaţii în lumea externă, care au o pregătire de fond în domeniul dezvoltării, comerţului şi securităţii.

  Ivo Strejček, înlocuitor al raportorului pentru aviz al Comisiei pentru comerţ internaţional.. – (CS) Raportul elaborat de Elmar Brok şi Guy Verhofstadt privind funcţionarea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE) este un compromis şi, ca orice compromis, are şi aspecte pozitive, şi aspecte negative. Suntem de părere că principalul aspect pozitiv este faptul că SEAE va fi responsabil în faţa Parlamentului European în ceea ce priveşte controlul politic şi bugetar. Totuşi, această monitorizare parlamentară ar trebui consolidată şi mai mult, pentru a acorda suficientă atenţie poziţiei parlamentelor naţionale, în special în privinţa politicii externe şi a priorităţilor de securitate pe care SEAE le va afirma în numele întregii Uniuni Europene.

Cât despre funcţionarea practică, este păcat că raportul nu include avizul Comisiei pentru comerţ internaţional a Parlamentului European, aviz care a fost susţinut unanim în comisie de către colegii deputaţi din Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) şi din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Esenţa acestui aviz a fost o clarificare a puterilor în relaţie cu Direcţia Generală Comerţ a Comisiei Europene, în conformitate cu definiţia de la articolele 207 şi 218 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

  Roberto Gualtieri, raportorul pentru aviz al Comisiei pentru bugete. – (IT) Domnule preşedinte, doamnă Ashton, domnule Šefčovič, doamnelor şi domnilor, în mod clar raportul asupra căruia ne pregătim să votăm nu este un simplu aviz, ci rezultatul unor eforturi intense de negociere, pentru care doresc să-i mulţumesc Înaltei Reprezentante şi Preşedinţiei spaniole. Acestea sunt negocieri în cadrul cărora Parlamentul a jucat un rol remarcabil pentru îmbunătăţirea semnificativă a textului deciziei pe care Consiliul o va avea de adoptat.

Compromisul la care s-a ajuns la Madrid este complet aliniat obiectivelor care au ghidat această activitate extrem de coordonată întreprinsă de domnii Brok şi Verhofstadt: aceea de a-i oferi Europei un serviciu care să dispună de suficiente resurse şi puteri pentru a spori eficacitatea şi consistenţa acţiunii externe a UE, dar un serviciu care să fie, în acelaşi timp, strâns legat de metoda comunitară şi de Comisie şi supus controlului democratic total al Parlamentului European.

Doresc să le spun şi eu celor care au menţionat aşa-numitele limite pe care Parlamentul European nu trebuie să le încalce faptul că Europa va beneficia de un serviciu mai eficace, mai democratic şi mai european tocmai pentru că Parlamentul a putut să îşi exercite prerogativele în totalitate şi în mod dinamic, reuşind chiar să depăşească unele dintre limitele impuse de guverne. Vorbesc, de exemplu, despre un serviciu care este capabil să concilieze politicile privind cooperarea pentru dezvoltare cu restul acţiunii externe a UE, fără a submina independenţa atât de necesară a acestor politici sau responsabilitatea Comisiei.

Parlamentul va continua să facă uz de prerogativele sale legislative şi bugetare în mod ferm şi hotărât, în special în următoarele luni, pentru a defini Statutul funcţionarilor şi Regulamentul financiar în conformitate cu ideile de bază ale acestui raport. De asemenea, va monitoriza cu atenţie dezvoltarea efectivă a serviciului şi se va asigura că litera şi spiritul Acordului de la Madrid sunt respectate în totalitate, începând cu participarea corespunzătoare a oficialilor europeni la conducerea serviciului şi la reforma bugetară privind Politica externă şi de securitate comună (PESC).

De asemenea, îşi va folosi aceste prerogative pentru a acorda funcţionarilor Înaltei Reprezentante a serviciului întreaga susţinere, pentru că Parlamentul European, o instituţie care este interesată mai mult ca oricare alta de dezvoltarea unei politici externe europene veritabile şi de integrarea acesteia în comunitate, procese în cadrul cărora Acordul de la Madrid reprezintă o etapă importantă.

  Ulrike Lunacek, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. – (DE) Domnule preşedinte, baroană Ashton, domnule Šefčovič, doamnelor şi domnilor, şi eu mă prezint azi în faţa dumneavoastră având o dublă calitate. Vorbesc atât în calitate de raportoare pentru Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, cât şi în calitate de raportoare alternativă pentru Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană. În ambele roluri, îi ţin locul colegei mele, dna Brantner, care a născut o fetiţă în urmă cu aproximativ şase săptămâni şi prin urmare mi-a încredinţat mie munca sa. În acest moment aş dori să îi mulţumesc foarte mult pentru întreaga activitate de pregătire şi pentru susţinerea acordată.

Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen pune accentul pe problema egalităţii între sexe în rândul personalului Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE). În cadrul acordului am reuşit să asigurăm un echilibru echitabil între bărbaţi şi femei şi, baroană Ashton, sper că vom vedea şi angajamentul dumneavoastră în acest domeniu. Presupun că şi dumneavoastră, atunci când vă veţi numi angajaţii, veţi aplica principiul egalităţii de şanse pentru bărbaţi şi femei şi al egalităţii de tratament pentru bărbaţii şi femeile care muncesc, principiu care este menţionat la articolul 157 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi care va asigura reprezentarea la toate nivelurile, inclusiv la nivel de şefi de delegaţie.

În calitate de raportoare alternativă pentru Grupul Verzilor, doresc să le mulţumesc domnilor Brok, Verhofstadt şi Gualtieri pentru cooperare. Doresc, de asemenea, să explic faptul că am colaborat pentru a aduce un număr mare de îmbunătăţiri proiectului original, pentru a elabora o politică externă europeană coerentă, comună şi mai eficace. Acesta este motivul pentru care grupul meu susţine acest raport şi mâine va vota în favoarea lui. Raportul include o structură solidă a drepturilor omului, garantează politica de dezvoltare şi creşterea controlului nostru democratic, de exemplu, viitorii ambasadori ai UE vor trebui să participe la o audiere în faţa acestui plen înainte de a începe să îşi exercite funcţia, garantând totodată un buget transparent pentru politica externă.

Entuziasmul nostru a fost oarecum înfrânat de faptul că nu există structuri clare pentru gestionarea şi prevenirea crizelor civile. În plus, SEAE va pune la dispoziţia cetăţenilor Europei puţine servicii consulare. Dorim să vedem un cadru ferm pentru prevenirea şi gestionarea crizelor civile şi pentru stabilirea păcii, cadru care să se concentreze pe problemele civile.

Compromisul nu este întocmai ce voiam, însă cu bunăvoinţă şi cu o abordare ambiţioasă, baroană Ashton, va fi totuşi posibil să îl punem în aplicare. Totuşi, lucrurile vor merge numai dacă intenţia dumneavoastră este să garantaţi faptul că interesele naţionale individuale sunt lăsate pe fundal, în special în ceea ce priveşte prioritatea acordată chestiunilor militare, pe care Franţa le-a tot scos în evidenţă în ultimele săptămâni.

Trebuie să vă asumaţi o abordare ambiţioasă pentru a pune în practică ideile şi acţiunile noastre europene comune. Trebuie să vă asiguraţi că beneficiaţi de susţinerea Parlamentului şi să nu vă concentraţi pe interesele individuale ale statelor membre.

  Ivaylo Kalfin, raportor pentru aviz al Comisiei pentru control bugetar. – (BG) Domnule preşedinte, domnule comisar, baroană Ashton, una dintre principalele probleme cu care ne-am confruntat în ultimele luni a fost faptul că Parlamentul a putut primi toate instrumentele necesare pentru a exercita un control strict asupra cheltuielilor pentru bugetul acţiunii externe europene.

Natura instituţională specială a Serviciului european pentru acţiune externă a ridicat numeroase probleme legate de transparenţa, capacitatea de economisire şi eficacitatea bugetului său.

Sunt mulţumit că, graţie numeroaselor eforturi active venite din partea colegilor din Comisia pentru control bugetar, a celor din Comisia Europeană şi a dumneavoastră personal, baroană Ashton, am reuşit să găsim cele mai bune soluţii, care să îi permită Parlamentului să adopte decizia privind crearea serviciului.

Responsabilitatea clară şi modelul pentru întreaga procedură bugetară inspiră încredere în noi că instituţiile care şi-au luat un angajament în acest sens vor elabora politica externă a Uniunii Europene şi o vor pune în aplicare într-un mod suficient de eficace, în conformitate cu norme clare privind responsabilitatea.

Prin munca noastră, ne-am străduit să dăm cât mai repede posibil undă verde pentru înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă. Sper că vom demonstra foarte repede că mecanismele care au fost adoptate funcţionează bine. Practic, acest lucru înseamnă că interesele contribuabililor europeni sunt protejate în totalitate.

  Mario Mauro, în numele Grupului PPE. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, evenimentele care se petrec zilnic în lume continuă să confirme că este necesar ca serviciul diplomatic european să înceapă să funcţioneze cât mai repede posibil.

Acordul politic la care s-a ajuns trebuie considerat nimic altceva decât un punct excelent de pornire şi un semn extrem de pozitiv pentru punerea în funcţiune efectivă a serviciului. Obiectivele care au fost identificate, şi anume faptul că serviciul trebuie să fie puternic şi trebuie să îi permită Uniunii Europene să îşi întărească rolul pe scena internaţională, importanţa de a menţine şi consolida metoda comunitară în cadrul serviciului şi garantarea unei monitorizări bugetare şi politice efectuate de Parlament vor asigura – sunt convins – rezultate concrete.

Cu toate acestea, mai sunt câteva aspecte care încă mai au nevoie de clarificare, iar acestea au legătură cu ceea ce poate fi considerat cel mai important aspect din punctul de vedere al punerii în aplicare a serviciului. Mă refer la poziţia ambiguă adoptată de multe guverne. Deşi au fost încălcate în momentul semnării recentului Acord de la Madrid, limitele menţionate de dl Gualtieri contează totuşi la nivel neoficial, având în vedere comportamentul ambiţios al multor guverne pe care tocmai le-am pomenit. Mă refer la afirmaţiile făcute ieri de dl Moratinos, membru al fostei Preşedinţii, care, prin urmare, era pe bună dreptate nerăbdător să insiste pe rezultatul pe care l-a precizat foarte clar când a vorbit despre drepturile omului în Cuba: în acest sector, acordurile bilaterale sunt de preferat în faţa unei poziţii europene comune.

Prin urmare, domnule comisar, ne-am asuma un risc enorm dacă am încuraja această ambiguitate, dacă am promova ideea că, în spatele acestui acord politic atât de lăudat, s-ar putea ascunde de fapt o nouă rundă de negocieri cu privire la poziţii şi puteri, şi nu dezvoltarea unui mecanism eficace. Sunt convins că veţi reuşi să obţineţi rezultatele pe care cu toţii le dorim.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE) Domnule preşedinte, cred că raportorii, dl Šefčovič şi în special baroana Ashton, au elaborat un proiect de raport foarte bun. Grupul meu a notat în mod unanim acest lucru şi mâine va vota în favoarea lui cu toată convingerea.

Bineînţeles, nu se pune problema ca anumite guverne să îi acorde o şansă serviciului diplomatic, în ciuda faptului că guvernul francez are în prezent probleme care sunt complet diferite de limitele impuse. Guvernele ar trebui să scape de limitele lor, pentru că nu despre asta este vorba. Mulţi dintre cetăţenii europeni sunt îngrijoraţi că va exista prea multă diplomaţie în Europa. Totuşi, nu vorbim despre dublarea dimensiunii serviciului diplomatic, ci despre consolidarea acestuia. Prin urmare, va fi nevoie ca unele guverne să îşi reducă serviciile diplomatice în paralel cu dezvoltarea serviciului diplomatic al Uniunii Europene. Acesta este obiectivul acestor măsuri, pe care noi le susţinem în totalitate. Rezultatul va fi acela că guvernele vor acorda o mare şansă baroanei Ashton şi serviciului diplomatic.

Sper că Preşedinţia belgiană va fi prima preşedinţie care va profita de această şansă şi că îi va acorda baroanei Ashton întreaga susţinere, bineînţeles, cu consultarea ministrului şi ministerului de externe. Este nevoie ca politica noastră externă să fie mai europeană.

  Alexander Graf Lambsdorff, în numele Grupului ALDE. – (DE) Domnule preşedinte, ora votului se apropie şi este timpul să facem inventarul. Din punctul de vedere al creditului, rezultatele negocierilor includ posibilitatea dumneavoastră de a numi un consiliu de administraţie pentru serviciu, organism care va fi răspunzător pentru consilierea dumneavoastră. Acesta are mai multă noimă decât structura care fusese planificată iniţial, cu un singur Secretar General atotputernic.

Un al doilea aspect foarte pozitiv îl reprezintă sporirea responsabilităţii politice. Acest lucru va îmbunătăţi calitatea dezbaterilor purtate la Bruxelles şi în Europa pe tema politicii externe şi va contribui puţin la reducerea deficitului democratic în acest domeniu. Structura puternică privind drepturile omului este foarte importantă pentru grupul meu, iar noi suntem încântaţi de ea.

Totuşi, există şi o parte a debitului. Nu aţi reuşit sau nu aţi fost pregătită să înfiinţaţi o reprezentanţă politică permanentă, care să fie cu adevărat demnă de un astfel de nume. Este adevărat că s-a găsit o soluţie pentru Parlamentul European, dar, deşi uneori nu vedem lucrurile aşa, lumea nu se rezumă la Parlamentul European. Va trebui să fiţi reprezentată în alte părţi – îmi vin în minte Mallorca şi Kiev – întrucât aţi fost criticată că nu puteţi fi peste tot în acelaşi timp. Mi-aş fi dorit să rezolvaţi această problemă altfel.

De asemenea, tocmai aţi spus „Veţi citi declaraţia mea cu privire la administraţia centrală”. Problema mea este că am auzit două explicaţii ale conceptului de administraţie centrală. La 48 de ore după Acordul de la Madrid, aţi oferit Comitetului reprezentanţilor permanenţi (Coreper) o explicaţie în care v-aţi referit nu doar la decizia Consiliului din octombrie 2009, ci şi la Protocolul 14 la Tratatul de la Lisabona. După părerea mea, această explicaţie se bate cap în cap cu ceea ce s-a convenit la Madrid. Astăzi, aici, în faţa reprezentanţilor aleşi ai cetăţenilor Europei, ne-aţi oferit o explicaţie care sper că o va înlocui pe cea oferită Coreper la 23 iunie 2010. Nu se poate să vorbiţi, pe de-o parte, despre o structură potrivită pentru gestionarea crizelor şi, pe de altă parte, să explicaţi în faţa Coreper faptul că Direcţia de planificare şi de gestionare a crizelor (CMDP) va fi singurul organism responsabil în acest sens.

Întrebarea specifică pe care v-o adresez este următoarea: Explicaţia pe care aţi oferit-o astăzi în şedinţa plenară a Parlamentului European va înlocui explicaţia pe care aţi oferit-o Coreper? Vă rog să nu spuneţi că nu există nicio contradicţie între cele două explicaţii. Contradicţia este evidentă şi oricine pune cele două explicaţii una lângă alta o va identifica imediat. Fie va exista o structură potrivită, fie veţi crea ceva nou în conformitate cu cele spuse anterior de dna Lunacek, fie avem o problemă.

  Heidi Hautala, în numele Grupului Verts/ALE. – (FI) Domnule preşedinte, doresc să spun cât de mulţumită sunt de rezultatul acestei dezbateri, în special pentru că eu cred că perspectiva drepturilor omului a fost luată în totalitate în considerare în acest acord semnat între instituţii. Doresc, de asemenea, să o încurajez pe Înalta Reprezentantă să acţioneze eficace în spiritul acestui acord.

Sunt foarte bucuroasă că va exista o unitate care va putea fi clar identificată, un departament, la nivel central, care va fi responsabil pentru includerea drepturilor omului în toate domeniile acţiunii externe. Trebuie să ne asigurăm că acest departament funcţionează la cel mai înalt nivel posibil, astfel încât să poată avea cu adevărat un impact asupra tuturor relaţiilor externe. S-a convenit, de asemenea, ca părţile responsabile cu drepturile omului să fie incluse în toate delegaţiile UE din străinătate; acestea vor fi responsabile pentru aceste probleme la nivel local. Acum trebuie să ne asigurăm că se va crea o nouă abordare între Parlament, Serviciul european pentru acţiune externă şi Înalta Reprezentantă, o abordare care să reflecte spiritul Tratatului de la Lisabona şi care să însemne că suntem nerăbdători să ne angajăm într-o politică externă mai consistentă şi mai solidă în lume.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Domnule preşedinte, Serviciul european pentru acţiune externă, sau ceea ce noi preferăm să fie cunoscut drept Serviciul diplomatic al UE, a făcut obiectul unei serii de discuţii aprinse purtate pe tema structurii sale. Din fericire, aceste discuţii s-au terminat, iar Înaltei Reprezentante Ashton pare să i se acorde mult credit în ceea ce priveşte capacităţile sale administrative şi abordarea consensuală.

Conservatorii britanici s-au opus înfiinţării SEAE, însă acum s-au împăcat cu ideea de a se implica în mod constructiv, dar totodată critic, în acest proces. SEAE aşa cum este propus acum reprezintă în mod inevitabil un compromis – după părerea mea un compromis acceptabil – dar probabil trebuia să ne aşteptăm la această caracteristică de la o instituţie independentă hibridă sui generis care nu a mai existat până acum.

Eu personal aş fi dorit să se pună mai mult accentul pe abordarea interguvernamentală condusă de Consiliu şi să se facă o selecţie pe bază de merite a diplomaţilor naţionali şi ai UE, nu să se aloce cote naţionale – sau să existe persoane numite pe criterii politice şi, de ce nu, un fost prim-ministru sau doi? Cu toate acestea, salut rolul strategic al SEAE cu privire la politica de dezvoltare şi ajutorare, dar şi modesta sporire a puterilor obţinute pentru acest Parlament, precum audierile de confirmare pentru persoanele numite în funcţie, competenţa bugetară şi competenţa cu privire la Statutul funcţionarilor, care sunt menţionate clar în tratate. Aceste lucruri vor creşte şi mai mult nivelul controlului democratic al serviciului.

În fine, sper că şi deputaţii naţionali vor fi implicaţi îndeaproape, încă de la bun început, în noile structuri formale de controlare a SEAE. Acest lucru este în special important din punctul de vedere al misiunilor militare ale PSAC, care sunt finanţate din bugete naţionale, nu din bugetul UE. Marea Britanie contribuie în mod semnificativ la astfel de misiuni, iar deputaţii noştri naţionali trebuie să fie foarte bine evaluaţi şi implicaţi dacă aceste misiuni vor să obţină susţinerea populaţiei.

  Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL. – (ES) Domnule preşedinte, baroană Ashton, domnule Šefčovič, din păcate grupul meu nu va vota mâine în favoarea raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE). Regret.

Nu vom face acest lucru pentru că, în primul rând, anumite state membre au exercitat presiune în timpul acestui proces foarte complex de creaţie şi pentru că, în al doilea rând, grupul nostru politic nu a fost convins că s-a luat în calcul ceea ce noi am considerat a fi esenţial în ceea ce priveşte structurarea şi supravegherea SEAE. De la bun început, nu am vrut ca acesta să fie transformat într-un organism sui generis, care să se asigure că Parlamentul European şi parlamentele naţionale deţin controlul, nu doar pe cel bugetar, aşa cum s-a întâmplat la Madrid, ci şi pe cel parlamentar şi politic. Trebuie să amintim faptul că noi suntem singura instituţie aleasă în mod democratic din cadrul Uniunii Europene.

Am fost îngrijoraţi în special de faptul că structurile militare ale Uniunii Europene, împreună cu structurile civile-militare, fac parte din SEAE. Noi considerăm că este o greşeală ca SEAE să fie asociat cu instituţii care implică personal militar: Agenţia Europeană de Apărare şi Direcţia de planificare şi de gestionare a crizelor, ca să nu mai vorbim de serviciile secrete.

Din punctul nostru de vedere, programarea, planificarea şi punerea în aplicare a instrumentelor financiare, în special, şi a instrumentelor, în general, nu ar trebui să fie de competenţa SEAE. De asemenea, considerăm că, având în vedere orientarea puternic militară pe care o are SEAE – aşa vedem noi lucrurile – principala componentă civilă a politicii europene în ceea ce priveşte afacerile externe poate şi trebuie să rămână în competenţa politicii europene de securitate şi apărare, mai precis toate aspectele legate de cooperarea pentru dezvoltare şi soluţionarea conflictelor.

Prin urmare, din păcate, grupul meu nu va vota în favoarea acestui raport, întrucât acesta pare să nu rezolve problemele esenţiale. Este adevărat că lucrurile au evoluat la Madrid: au evoluat în ceea ce priveşte controlul bugetar. Cu toate acestea, suntem cu toţii conştienţi de faptul că Parlamentul European nu va avea ultimul cuvânt. Prin urmare, din cauza acestor argumente, grupul meu parlamentar se simte obligat să voteze împotriva acestui raport.

  David Campbell Bannerman, în numele Grupului EFD. – Domnule preşedinte, Serviciul european pentru acţiune externă implică un aspect mai profund şi mai semnificativ, care este înrădăcinat în dreptul internaţional referitor la ceea ce înseamnă un stat naţional.

Potrivit orientărilor Convenţiei de la Montevideo din 1933, pe care UE a acceptat-o, sunt patru condiţii esenţiale care trebuie îndeplinite pentru ca un stat să existe: să aibă o populaţie permanentă, un teritoriu definit, un guvern şi capacitatea de a iniţia relaţii diplomatice cu alte state. UE deja îndeplineşte trei dintre aceste patru condiţii: are o populaţie permanentă – Tratatul de la Lisabona ne face pe toţi cetăţeni ai UE; are un teritoriu definit – naţiunile UE au toate graniţe clare, bine definite; are un guvern – ei bine, Partidul Independent din Marea Britanie susţine de multă vreme că acest Parlament, Consiliul de Miniştri şi adevărata putere, Comisia, fac parte dintr-un guvern al UE. Prin urmare, rămâne a patra şi ultima condiţie: capacitatea ca un stat naţional să aibă relaţii cu alte state naţiune.

Cred că, prin intermediul Tratatului de la Lisabona, graţie rolului baroanei Ashton şi Serviciului pentru acţiune externă, de acum Uniunea Europeană îndeplineşte toate cele patru criterii impuse de dreptul internaţional pentru a se putea declara stat naţional unic – un fel de Statele Unite ale Europei – şi să facă asta peste noapte.

(Aplauze din centru şi din stânga)

Văd că se află aici mulţi susţinători ai acestei idei – lucru care confirmă ceea ce am spus şi ameninţarea adusă statelor noastre naţionale!

  Preşedintele. – A fost o reacţie spontană!

  Lucas Hartong (NI). – (NL) Domnule preşedinte, în această după-amiază discutăm despre Serviciul european pentru acţiune externă. Delegaţia Partidului Olandez pentru Libertate (PVV) se opune din toate punctele de vedere înfiinţării acestui serviciu diplomatic european. Acest serviciul este produsul groaznicului Tratat de la Lisabona, pe care alegătorii olandezi l-au respins în mod răsunător şi pe bună dreptate, după cum s-a dovedit. În prezent, se fac planuri pentru o super-diplomaţie europeană, într-un mod care este complet nedemocratic şi pe care nu îl putem controla. Nimeni nu ştie cum va funcţiona ideea în practică, dar, cu toate acestea, UE îşi acordă din ce în ce mai multe puteri.

Domnule preşedinte, politica externă nu este treaba UE. Este treaba statelor membre, care ar trebui să deţină controlul complet asupra acestui domeniu. În plus, planurile baroanei Ashton vor obliga contribuabilii să plătească anumite costuri, care nu sunt deloc de neglijat. Bugetul este deja depăşit foarte mult, însă baroană Ashton vrea un Centru pentru situaţii, dotat cu un avion pentru dumneaei, vrea să aibă angajaţi proprii şi un buget anual de cheltuieli de câteva milioane. Când va înceta această nebunie? Tot ceea ce îşi doreşte elita europeană nealeasă este să poată acţiona după bunul său plac. Cetăţenii nu pot decât să stea deoparte şi să privească ceea ce se întâmplă, fără să aibă voie să spună ceva, însă, cu toate acestea, ei sunt cei care trebuie să plătească factura uriaşă. Este o bătaie de joc la adresa democraţiei!

Ca să închei, cum vor şti cetăţenii noştri la care uşă diplomatică să bată? Noi vom avea o Ambasadă a Olandei, un Consulat al Olandei şi, în plus, vom avea şi o reprezentanţă diplomatică europeană în străinătate. Sper sincer că, în caz de urgenţă, un turist olandez va reuşi să găsească uşa Ambasadei Olandei, pentru că, fără îndoială, angajaţii acestei instituţii sunt singurii care vor putea presta un serviciu veritabil, care este într-adevăr util sau care are o însemnătate reală. Domnule preşedinte, vă rugăm, lăsaţi fotbalul şi diplomaţia pe seama olandezilor!

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE). – (ES) Domnule preşedinte, procedura de consultare se încheie cu declaraţia dată astăzi de Înalta Reprezentantă şi cu votul de mâine. Prin urmare, acum este momentul potrivit să le mulţumim tuturor acelora care, prin munca lor, au făcut posibilă înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE), în special raportorilor Parlamentului European, este timpul să punem în aplicare cu încredere acest serviciu şi să ne asigurăm că va putea începe să funcţioneze cât mai repede posibil, fără a pierde din vedere faptul că el nu reprezintă un scop în sine, ci un instrument menit să ofere Uniunii Europene o politică externă coerentă, vizibilă şi eficace.

Sunt convins că garanţiile pe care le-a oferit baroana Ashton în declaraţia sa sunt satisfăcătoare din punctul de vedere al responsabilităţii politice şi sunt în conformitate cu prerogativele pe care tratatul le conferă Parlamentului în cadrul proceselor de informare, consultare şi parteneriat.

Puteţi fi sigură, baroană Ashton, că acest plen va fi un partener loial în dezvoltarea politicii externe şi de securitate comună, aşa cum am dovedit în întrunirile pe care le-am avut cu şefii delegaţiilor din Washington şi Afganistan. Totuşi, baroană Ashton, avem dreptul de a ne aştepta ca noul serviciu să fie mai eficace şi mai bun decât cel existent.

În numele Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat), doresc să vă urez succes în punerea în practică a SEAE şi să vă spun că, aşa cum se spune în învăţăturile evanghelice, „vă veţi face cunoscută prin ceea ce veţi realiza”.

  Adrian Severin (S&D). – Domnule preşedinte, avem nevoie de o politică externă proactivă, care să se ghideze după obiectivele noastre europene comune şi să se bazeze pe valorile noastre comune. Această politică trebuie să recunoască indivizibilitatea securităţii în lumea globalizată, acest aspect reprezentând o sursă pentru solidaritatea intereselor, atât în interiorul Uniunii Europene, cât şi în afara ei.

O astfel de politică, menită să sporească posibilitatea Uniunii Europene de a le oferi cetăţenilor săi securitate şi de a-şi îmbunătăţi capacitatea de a modela mediul global, nu doar de a reacţiona la schimbări, necesită un instrument instituţional potrivit – un Serviciu european pentru acţiune externă care să fie eficace. Nu trebuie să uităm că acest serviciu nu este o autoritate cu putere de decizie. Este un instrument comunitar, care va trebui să pună în aplicare politica externă şi deciziile privind acţiunea externă şi, înainte de acestea, va trebui să susţină şi să faciliteze procesul de luare a deciziilor sub autoritatea Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate/vicepreşedintă a Comisiei şi în coordonare cu alţi actori instituţionali relevanţi.

Principalele preocupări ale Parlamentului au fost clar exprimate, asigurarea monitorizării politice şi responsabilitatea serviciului, inclusiv în dimensiunea sa bugetară. La rândul lor, aceste lucruri necesită transparenţă în funcţionarea serviciului şi claritate prin prezentarea unui buget consolidat al Serviciului european pentru acţiune externă. Astfel, Parlamentul poate verifica dacă mijloacele se potrivesc cu politica şi poate asigura eficacitatea politicii. Acest raport şi acordul pe care îl reprezintă îndeplinesc cerinţele impuse de Parlamentul European menţionate mai sus. Mai mult decât atât, este prevăzut şi un proces de ajustare şi revizuire, pentru ca problemele neprevăzute şi deficienţele care ar putea apărea să fie rezolvate la timp.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Andrew Duff (ALDE). – Domnule preşedinte, se pare că avem un acord general cu privire la instrumente, procese şi personal. Acum avem nevoie de o discuţie despre politică. Trebuie să fim suficient de curajoşi ca să comparăm, să punem în opoziţie şi să ne contestăm unul altuia politica externă naţională. Nu vom putea avea o politică de securitate şi apărare comună dacă nu vom reuşi să purtăm această discuţie.

Prin urmare, cred că baroana Ashton ar trebui să pună câteva întrebări dure. De exemplu, de ce există cinci state care încă se opun recunoaşterii independenţei Kosovo? De ce Greciei i se permite să blocheze recunoaşterea Macedoniei ca stat naţional? De ce încă se duce un război rece între Turcia şi Cipru? Sper că prin formularea unor astfel de întrebări dure vor apărea propuneri de soluţii creative şi curajoase. De exemplu, propunerea de a lansa o misiune concertată a PSAC pentru a combate structurile internaţionale de crimă organizată reprezintă exact genul de politică pe care îl aşteptăm acum de la baroana Ashton, politică ce va fi realizată cu ajutorul diplomaţiei de primă clasă pe care urmează să o organizăm.

Vă urez mult noroc şi vă mulţumesc pentru succesele pe care le-aţi înregistrat până acum.

  Judith Sargentini (Verts/ALE). – (NL) Domnule preşedinte, membrii Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană care au vorbit înaintea mea au menţionat chestiunea femeilor în cadrul Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE) şi au vorbit despre SEAE în general. Doresc să subliniez cooperarea pentru dezvoltare ca proiect european. Raportorul pentru Comisia pentru dezvoltare, dl Kaczmarek, a spus deja că Europa nu trebuie să folosească această cooperare pentru dezvoltare pe post de momeală pentru a face ce vrea în străinătate. Prin urmare, sunt foarte încântată de modificări, aşa cum au fost formulate în propunerea finală pentru SEAE, modificări prin care responsabilitatea privind cooperarea pentru dezvoltare îi va reveni în continuare comisarului Piebalgs. Dumnealui se poate asigura că avem o politică într-adevăr consecventă în acest sens, iar noi, Verzii, îl vom ajuta să se asigure că politica noastră externă este direcţionată în primul rând către combaterea sărăciei.

  Ashley Fox (ECR). – Domnule preşedintele, nu ascund faptul că m-am opus înfiinţării Serviciului european pentru acţiune externă. Părerea mea este că politica externă ar trebui să rămână un element de competenţa exclusivă a statelor membre.

Totuşi, fiind o persoană pragmatică, trebuie să iau UE aşa cum este, nu cum mi-ar plăcea mie să fie. Prin urmare, salut munca excelentă a raportorilor noştri în cadrul negocierilor purtate cu baroana Ashton. Cel mai important succes al lor îl reprezintă faptul că au obţinut acordul ca acest Parlament să verifice în amănunt bugetul Serviciului. În vremuri de austeritate trebuie să ne asigurăm că banii contribuabililor nu sunt risipiţi pe cheltuieli inutile, precum un colegiu european pentru formare diplomatică, un lucru care se întâmplă prea des în UE.

Baroana Ashton a făcut o promisiune solemnă că funcţionarea Serviciului nu va depinde de buget. Am îndoielile mele că se va întâmpla aşa, însă dacă vrem să lucrăm în beneficiul contribuabililor pe care îi reprezentăm, va trebui să o ajutăm pe baroană să îşi respecte promisiunea.

  Bastiaan Belder (EFD). – (NL) Domnule preşedinte, mă opun raportului elaborat de domnii Brok şi Verhofstadt din două motive. În primul rând, simt că mulţi dintre colegii mei deputaţi îşi doresc prea mult puterea. Dacă este implicat numai Parlamentul European, atunci nu este nicio problemă, indiferent de lucrurile în care este implicat. Aducem pe capul baroanei Ashton şi un foarte important Serviciu pentru acţiune externă, de parcă dumneaei nu ar fi deja suficient de ocupată. Aproape că încep să vă suspectez că încercaţi în mod intenţionat să faceţi în aşa fel încât Înalta Reprezentantă şi serviciul său să deraieze.

A doua nemulţumire pe care o am se referă la structura instituţională a acestui serviciu. Experienţa lunilor trecute a arătat clar că experimentul instituţional al rolului dublu nu a reprezentat un succes răsunător. Şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns, acum pregătim calea pentru câteva mii de diplomaţi care îşi vor asuma cu toţii roluri duble. Ce spectacol! Când îşi va da acest Parlament seama că exploatarea zonei gri dintre Consiliu şi Comisie nu are niciun efect şi că nu face altceva decât să genereze o lipsă de claritate şi multe tensiuni între instituţii?

  Philip Claeys (NI). – (NL) Domnule preşedinte, este un lucru pozitiv faptul că Parlamentul European are un cuvânt de spus în legătură cu Serviciul european pentru acţiune externă. Prima măsură a controlului Parlamentului va fi bugetul, iar pentru toate celelalte aspecte Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate va fi responsabilă în faţa Parlamentului. De fapt, aşa s-ar întâmpla în mod normal într-un sistem democratic sau în ceea ce ar trebui să fie un sistem democratic. Totuşi, nu trebuie să generăm aşteptări false printre cetăţenii Uniunii Europene. Poate că acum avem un serviciu diplomatic european, însă dacă statele membre nu vor împărtăşi o viziune comună asupra politicii externe, fără îndoială că acest serviciu va rămâne, în mare parte, o formă fără fond. Prin urmare vă cer să fim realişti, însă mă tem că nu suntem cu toţii pe aceeaşi lungime de undă, în special după ce am găsit pe site-ul internet al Parlamentului nostru un articol al cărui titlu s-ar traduce „Parlamentul European introduce un nou serviciu diplomatic pentru a se apropia de cetăţenii săi”. Din păcate, nu a fost dată nicio explicaţie cu privire la felul în care se va întâmpla acest lucru, însă exact această propagandă falsă face ca din ce în ce mai mulţi oameni din Uniunea Europeană să se întoarcă împotriva acesteia.

  Jacek Saryusz-Wolski (PPE). – Domnule preşedinte, Înalta Reprezentantă şi vicepreşedintă a Comisiei este, dacă ar fi să mă iau după prietenul meu britanic, Charles Tannock, o persoană pe care am prefera să o numim „ministru de externe” – dumnealui a spus că ar prefera denumirea de „Serviciu diplomatic” în loc de „SEAE”. Mult aşteptatul SEAE va lua în sfârşit fiinţă. Avem nevoie de instrumente noi pentru a face faţă noilor provocări, iar acest serviciu este un astfel de instrument. În mod special, avem nevoie de o diplomaţie eficace a UE, o diplomaţie capabilă să vorbească într-un singur glas, să acţioneze în aceeaşi direcţie şi să îşi unifice resursele.

Este însă esenţial să privim dincolo de detaliile şi aranjamentele tehnice ale noului serviciu diplomatic. În primul rând, SEAE nu poate fi eficace fără o legitimitate politică puternică şi democratică. Această legitimitate izvorăşte din Parlamentul European, din parlamentele naţionale şi din analiza acestora, care ar trebui să fie aliniată principalelor direcţii şi opţiuni de bază ale politicii externe.

În al doilea rând, pentru ca SEAE să fie mai puternic, el trebuie să fie reprezentativ pentru întreaga Uniune Europeană, Uniunea tuturor celor 27 de state membre, vechi şi noi, mici, mijlocii şi mari, de la nord la sud, de la est la vest, fiecare cu interesele şi punctele sale sensibile. Acestea sunt motivele pentru care este atât de important să creăm un simţ al proprietăţii comune, o identitate comună şi o cultură diplomatică bazate pe echilibru geografic şi pe reprezentativitate.

Sper că Parlamentul nostru va reuşi să îmbunătăţească decizia Consiliului şi, astfel, să transforme noul serviciul în unul mai comunitar, mai responsabil din punct de vedere politic şi bugetar şi mai reprezentativ din punct de vedere geografic, câştigând astfel încrederea şi susţinerea cetăţenilor.

Următoarea etapă va fi reprezentată de Statutul funcţionarilor şi Regulamentul financiar, în cazul cărora Parlamentul European are puteri de codecizie şi este o ocazie importantă de a îmbunătăţi şi mai mult SEAE...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Kristian Vigenin (S&D). – (BG) Baroană Ashton, doamnelor şi domnilor, doresc să spun cât de încântat sunt pentru faptul că Serviciul european pentru acţiune externă prinde deja contur şi că foarte curând acesta va funcţiona ca o organizaţie.

În urmă cu doar şase luni, destul de mulţi colegi deputaţi îşi exprimau îndoiala că dna Catherine Ashton, Înalta Reprezentantă pentru afaceri externe şi politica securităţii şi vicepreşedintă a Comisiei Europene va reuşi să rezolve toate provocările pe care le implică noua funcţie, care implică competenţe considerabile, dar şi responsabilităţi considerabile.

Cred că timpul a spulberat aceste îndoieli, iar baroana Ashton a reuşit, într-un mod foarte abil, să pună bazele noului serviciu, lucru pentru care doresc să o felicit. De asemenea, trebuie să îi dăm Parlamentului European ceea ce i se cuvine. A ales, de la bun început, o abordare bazată pe cooperare, pe care sper să o respectăm şi noi când vom adopta amendamentele la Regulamentul financiar şi Statutul funcţionarilor.

Unul dintre cele mai controversate subiecte a fost, şi încă este, cel numit „echilibru geografic”. Cu alte cuvinte, reprezentarea corectă a statelor membre. Această problemă afectează în special noile state membre, care încă sunt foarte subapreciate, atât în ceea ce priveşte numărul de reprezentanţi, cât şi în ceea ce priveşte poziţia în ierarhie. Eu provin dintr-o astfel de ţară şi vă pot asigura că vom face o greşeală dacă nu vom reuşi să menţinem un nivel înalt de sensibilitate faţă de această chestiune. Acesta este singura modalitate prin care ne putem asigura că toţi cetăţenii europeni vor simţi că sunt corect reprezentaţi în noul serviciu.

În acelaşi timp, solicit serviciilor diplomatice din noile state membre să adopte măsuri care să ofere calificări suplimentare şi pregătire, dacă va fi necesar, pentru a putea furniza candidaţi competitivi. În sfârşit, aş dori să existe încă de pe acum garanţii clare că nu va fi tolerată în niciun fel utilizarea incorectă a poziţiilor din serviciul diplomatic pentru soluţionarea unor probleme pur naţionale, în detrimentul intereselor şi obiectivelor pe termen lung ale Uniunii Europene.

  Charles Goerens (ALDE). – (FR) Domnule preşedinte, doresc în primul rând să le mulţumesc domnilor Brok şi Verhofstadt pentru că au reuşit să afirme drepturile Parlamentului în domeniul politicii externe, folosindu-se de cunoştinţele lor politice unice.

Doresc să recunosc în special toate eforturile depuse pentru a menţine unitatea acţiunilor în cadrul politicii de cooperare pentru dezvoltare. Menţinerea comisarului Piebalgs şi a dnei comisar Georgieva în funcţiile actuale, având responsabilităţi în domeniul cooperării şi respectiv ajutorului umanitar, rămâne condiţia sine qua non pentru păstrarea coerenţei politicii instituţionale a UE în domeniile respective.

Acest lucru nu înseamnă că nu trebuie căutate sinergii în cadrul Serviciului european pentru acţiune externă. Dimpotrivă, este esenţial să dezvoltăm astfel de sinergii, la fel cum devine esenţial să vorbim într-un singur glas. Ceea ce contează este ca cei care vorbesc în numele UE să nu fie contrazişi de miniştrii de externe ai statelor membre, printre care este posibil să fie persoane care nu au înţeles mesajul. Totuşi, aceste lucruri necesită o politică externă a UE veritabilă, iar crearea unei astfel de politici reprezintă o provocare uriaşă. Pentru început, trebuie să avem o singură opinie cu privire la chestiunile importante legate de politica externă, o singură opinie, nu două, cu privire la securitate, o opinie, nu două, cu privire la Turcia.

Să fiţi sigură, baroană Ashton, că fiecare dintre succesele dumneavoastră va fi aplaudat în acest plen.

  Mirosław Piotrowski (ECR). – (PL) Domnule preşedinte, Serviciul european pentru acţiune externă a fost înfiinţat pe baza Tratatului de la Lisabona, care a fost adoptat fără referendum, cu alte cuvinte, fără ca cetăţenii Uniunii Europene să îşi poată exprima voinţa. Proiectul de rezoluţie lasă multe spaţii goale de completat şi are multe detalii lipsă.

Observăm cu îngrijorare că anumite ţări încearcă să îşi asume cele mai importante poziţii şi misiuni diplomatice. Lipsa unei abordări conciliatoare în distribuţia locurilor de muncă, în special în ceea ce priveşte criteriile geografice, precum şi izolarea SEAE faţă de parlamentele naţionale reprezintă motive serioase de îngrijorare. Comisia pentru afaceri externe a respins un amendament care ar fi permis parlamentelor statelor membre să fie complet implicate în controlarea şi monitorizarea politicii externe şi de securitate comună şi ale politicii de apărare. Faptul că SEAE a rămas fără legitimitatea conferită de parlamentele naţionale demonstrează că s-a făcut un pas înainte spre crearea unui club special şi spre îndepărtarea serviciului de naţiunile Europei.

Mai mult, trebuie să analizăm dacă, în contextul crizei financiare, este cu adevărat necesară duplicarea muncii multora dintre birourile din UE ale statelor membre individuale.

  Arnaud Danjean (PPE). – (FR) Domnule preşedinte, baroană Ashton, doresc să exprim susţinerea fără echivoc a delegaţiei franceze a Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat) şi susţinerea noastră fermă faţă de compromisul foarte bun negociat de domnii Brok, Verhofstadt şi Gualtieri.

Într-adevăr, aceasta este o etapă importantă în crearea unei politici europene comune în domenii atât de sensibile cum sunt afacerile externe, securitatea şi apărarea. În fiecare zi, din Georgia şi până pe coastele Somaliei, din Balcani şi până în Gaza, vedem foarte clar cât de necesară este această politică şi, de asemenea – aş spune mai presus de toate – cât de mult doresc cetăţenii noştri o astfel de politică. Pentru că, dincolo de puterile interinstituţionale pe care le salutăm astăzi prin acest compromis, în special rolul mai influent acordat Parlamentului, trebuie să subliniem în mod clar ocazia strategică pe care o reprezintă acest Serviciu pentru acţiune externă, care este un instrument esenţial prin care UE i se oferă o politică externă şi de securitate comună mai consistentă, mai credibilă şi mai eficace.

Baroană Ashton, permiteţi-mi să vă spun, în calitate de preşedinte al Subcomisiei parlamentare pentru securitate şi apărare şi, pe undeva, în calitate de cetăţean francez, că insist asupra responsabilităţii speciale pe care va trebui să o exercitaţi, aceea de gestionare a crizelor prin menţinerea şi consolidarea caracterului unic şi a valorii adăugate a UE, cu alte cuvinte capacităţile civile-militare ale Uniunii – cei doi termeni sunt compatibili. Sunteţi cea care va trebui să se asigure că UE îşi menţine şi îşi sporeşte capacităţile prin respingerea suspiciunilor nefondate care se fac auzite din loc în loc – uneori chiar şi în acest plen – pentru ca serviciul să fie militarizat şi prin susţinerea pe cât posibil a declaraţiilor clare ale Parlamentului cu privire la legitimitatea operaţiunilor executate de UE în zonele afectate de crize.

  Richard Howitt (S&D). – Domnule preşedinte, o felicit pe Cathy Ashton şi pe colegii deputaţi pentru faptul că au ajuns la un compromis care a menţinut viziunea noastră cu privire la un serviciu diplomatic european ambiţios şi complex, care combină toate activităţile îndreptate spre exterior ale UE, care respectă prerogativele legale şi care le respinge pe cele din Consiliu, din Comisie şi chiar din acest Parlament care au încercat să păstreze imperiile birocratice pe seama serviciului.

Cei din acest plen care sunt pe bună dreptate îngrijoraţi cu privire la echilibrul reprezentării naţionale ar trebui să susţină Înalta Reprezentantă în demersul de a numi angajaţii în funcţie de merite, tocmai pentru că astfel se va distruge legătura post-colonială dintre anumite ţări şi regiuni din lume considerate drept clienţi, toate acestea fiind în interesul unei acţiuni cu adevărat pro-europene care priveşte spre viitor, nu spre trecut.

Deputaţii din Parlament – de exemplu cei care au încercat să scoată această chestiune de pe ordinea de zi în această săptămână – trebuie să traducă în mod fidel şi imediat acordul de astăzi în Regulamentul financiar şi în cel referitor la funcţionari. Ne vom afla într-o situaţie în care se va apropia prima aniversare a numirii Înaltei Reprezentante, iar serviciul pe care dumneaei a fost rugată să îl conducă va fi proaspăt înfiinţat. Parlamentul European ar trebui să vorbească clar în favoarea acordului, sau Europa va fi cea care îşi va pierde glasul.

  Geoffrey Van Orden (ECR). – Domnule preşedinte, mulţi dintre noi s-au opus ideii de a avea un Serviciu european pentru acţiune externă. Aceasta este una dintre consecinţele dăunătoare ale Tratatului de la Lisabona şi încă un pas important făcut spre integrarea politică europeană pe care, sincer vorbind, cetăţenii noştri nu o doresc.

Totuşi eu – în calitate de secretar străin britanic – recunosc acum existenţa SAE ca atare şi cred că trebuie să profităm cât mai mult de el. Prin urmare, doresc să îi solicit Înaltei Reprezentante să ofere următoarele garanţii în ceea ce priveşte SAE – în primul rând că nu va adăuga costuri suplimentare bugetului UE sau bugetelor naţionale; în al doilea rând, că nu va face nimic care să fie în conflict cu rolul reprezentanţelor diplomatice naţionale sau care să reducă acest rol, în special pe cel al reprezentanţei Marii Britanii; în al treilea rând, că nu va deveni încă un aparat birocratic opac şi, în al patrulea rând, că va asigura o monitorizare corectă atât de către parlamentele naţionale, cât şi de acest Parlament.

În acest sens, permiteţi-mi să întreb dacă, ţinând cont de responsabilităţile sale faţă de politica de apărare a UE, având în vedere că este dizolvată Adunarea Uniunii Europei Occidentale – singurul forum în care parlamentarii naţionali puteau monitoriza activităţile europene din domeniul apărării – şi ţinând seama de faptul că forţele militare sunt şi rămân sub control naţional, Înalta Reprezentantă va lua măsuri concrete pentru a se asigura că parlamentele naţionale joacă într-adevăr un rol în relaţie cu SAE?

  Daniel Caspary (PPE). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, Serviciul european pentru acţiune externă reprezintă un pas înainte spre o politică externă europeană comună. Sunt de părere că Serviciul oferă o ocazie excelentă şi doresc să îi urez baroanei Ashton succes, putere şi baftă multă pentru înfiinţarea Serviciului şi pentru activitatea sa din următorii ani.

Doresc, de asemenea, să îi mulţumesc lui Elmar Brok şi susţinătorilor dumnealui. Domnule Brok, sper că ceea ce aţi negociat în ultimele luni şi rezultatele pe care aţi reuşit să le obţineţi sunt imbatabile, nu doar pentru Parlament ci, mai presus de orice, pentru cetăţenii Uniunii Europene.

Mi-aş dori să ne concentrăm atenţia asupra domeniului comerţului extern. Spre deosebire de politica externă şi de securitate comună, politica de comerţ extern comună există de câteva decenii. Nu este nicio îndoială că multe dintre experienţele pozitive înregistrate în domeniul politicii de comerţ extern pot fi încorporate în Serviciul pentru acţiune externă comun. Totuşi, aş sublinia faptul că nu ar trebui să acordăm prea multă putere Serviciului pentru acţiune externă comun, pentru ca pe viitor politica externă să nu poată bloca, dezavantaja sau chiar paraliza alte domenii ale politicii, ca de exemplu comerţul extern. Încă mai este nevoie să se lucreze la detalii în acest sens.

Doresc să atrag atenţia în special asupra avizului Comisiei pentru comerţ internaţional, care este rezultatul muncii dlui Zahradil, cel care i-a oferit dlui Zalewski o incredibilă susţinere din partea grupului meu. Aş fi foarte recunoscător, baroană, dacă dumneavoastră şi oficialii dumneavoastră aţi lua în considerare avizul Comisiei pentru comerţ internaţional în timpul activităţii dumneavoastră din următoarele săptămâni.

  Thijs Berman (S&D). – (NL) Domnule preşedinte, în ultimele câteva luni s-au schimbat multe în ceea ce priveşte organizarea Serviciului european pentru acţiune externă. În ianuarie, în timpul audierilor pentru noua Comisie Europeană, eu şi grupul meu am criticat planul potrivit căruia comisarul pentru dezvoltare urma să devină un fel de director doar pentru o parte a politicii, fără să aibă niciun fel de responsabilitate proprie. Pe atunci, ne confruntam cu o întoarcere la o politică de dezvoltare subordonată obiectivelor geopolitice şi intereselor comerciale şi cu o întoarcere la genul de cinism cu ajutorul căruia – chiar şi în Europa – dictatorii au ţinut cu dinţii de putere timp de zeci de ani, pe seama popoarelor.

Structura a fost acum îmbunătăţită semnificativ şi doresc să felicit raportorii pentru acest lucru. Evident, politica de dezvoltare este parte integrantă a politicii externe, care este supravegheată şi coordonată de Catherine Ashton. Totuşi, dumneaei este în mod clar responsabilă şi pentru strategia, planificarea şi finanţarea acestei politici. Acest lucru îi permite UE să joace rolul pe care trebuie să îl joace în lupta împotriva sărăciei şi în protejarea drepturilor cetăţenilor din ţările în curs de dezvoltare. Grupul nostru va monitoriza foarte îndeaproape activitatea, pentru a se asigura că UE îşi asumă un rol mai puternic în acest sens. Graţie acestui serviciu străin, acest lucru va fi posibil de acum încolo.

  Tomasz Piotr Poręba (ECR). – (PL) Mai presus de orice, doresc să subliniez faptul că Parlamentul European a luat parte la înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă într-un mod foarte constructiv şi eficace, iar cooperarea Înaltei Reprezentante – aceasta este părerea mea – ne-a permis să ne asigurăm anumite obiective, care consolidează în mod semnificativ potenţialul noului serviciu. Cu toate acestea, atunci când vom ocupa noile funcţii în cadrul Serviciului european pentru acţiune externă, să ne amintim nu doar criteriile importante privind profesionalismul, experienţa şi aptitudinile noilor angajaţi, ci să ne amintim şi criteriul geografic. Totuşi, amintiţi-vă că oficialii şi diplomaţii talentaţi din noile state membre nu au, în mod evident, un deceniu sau mai mult de experienţă în instituţiile Uniunii însă, în acelaşi timp, cunoştinţele şi aptitudinile lor îi fac să fie calificaţi pentru a ocupa poziţii importante în sediul central sau în filialele noului serviciu.

Prin urmare, astăzi fac apel la dna Ashton să aibă încredere atunci când va recruta polonezi, lituanieni, letoni, maghiari şi slovaci. Sunt convins că aptitudinile şi cunoştinţele lor vor consolida în mod semnificativ potenţialul noului serviciu. De asemenea, doamnă Ashton, sunt încrezător şi îmi doresc din toată inima să aveţi curaj, să nu faceţi compromisuri şi să fiţi hotărâtă, astfel încât succesele noului serviciul…

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Ingeborg Gräßle (PPE). – (DE) Domnule preşedinte, baroană Ashton, Domnule Šefčovič, felicitări pentru înfiinţarea celui de-al 28-lea serviciu diplomatic, pe care îl lansăm acum fără a şti ce puteri va avea acest serviciu, cât va costa, cine va lucra în el în forma sa finală sau câţi funcţionari va cuprinde – în definitiv, vor exista şi angajaţi locali şi angajaţi contractaţi. Suntem puşi în faţa unei structuri care prezintă numeroase slăbiciuni.

De asemenea, este serviciul european cel mai dificil de controlat. Din acest motiv, doresc să subliniez faptul că mă bucur să aud că ne recunoaşteţi dreptul de descărcare de gestiune şi drepturile bugetare, însă v-aş ruga să ne garantaţi că ne vom putea exercita aceste drepturi şi în practică. Cu alte cuvinte, trebuie să convingeţi Consiliul că avem nevoie de declaraţia de asigurare din partea ambasadorului UE şi avem nevoie de ea urgent. Acesta este şi unul dintre cele mai importante puncte din Regulamentul financiar.

V-aş solicita să reduceţi costurile administrative ale acestei structuri folosind pe cât de mult posibil infrastructura administrativă a Comisiei, şi mă refer aici la mai mult decât a fost planificat până acum. Cred că le suntem datori contribuabililor să optăm pentru structuri mai rentabile şi să conferim, în timpul procesului de punere în aplicare, mai multă valoare banilor decât în prezent. Vă rog să faceţi publice costurile acestei structuri şi să eliminaţi atât ineficienţele existente între serviciul dumneavoastră şi Comisie, cât şi directivele contradictorii existente la nivelul personalului dumneavoastră. Abia atunci serviciul va obţine succesul de care are atât de multă nevoie.

  Wolfgang Kreissl-Dörfler (S&D). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, adevărul este că în prezent nu ar trebui să stea prea multe lucruri în calea politicii externe europene comune de care este nevoie atât de urgent. Într-adevăr, este nevoie doar ca propunerile noastre referitoare la alegerea personalului şi la Regulamentul final să fie acceptate şi ca anumiţi şefi de guvern şi miniştri de externe să renunţe la vanităţi şi la sensibilităţile lor naţionale în favoarea interesului comun. Altfel, ne vom afla în situaţia de a avea foarte puţină influenţă într-o lume schimbătoare, în care apar jucători noi şi puternici.

Salut faptul că, graţie presiunii pe care am exercitat-o, drepturile omului vor juca un rol decisiv şi că responsabilitatea pentru politica de dezvoltare şi politica de vecinătate vor rămâne de competenţa Comisiei. Pentru mine chiar nu contează din ce state membre provin angajaţii Serviciului european pentru acţiune externă. Pregătirea de specialitate şi calitatea sunt criteriile decisive, nu contează dacă respectivii candidaţi sunt vorbitori nativi de limba poloneză, franceză sau germană. Condiţia esenţială este ca aceştia să fie dedicaţi proiectului european, nu propriilor guverne naţionale.

Baroană Ashton, aţi realizat deja foarte multe lucruri. Vă urez să aveţi succes şi pe mai departe. Asta este ceea ce aşteaptă cetăţenii de la dumneavoastră. Vă promit că vă puteţi baza pe cooperarea noastră constructivă şi critică. Mult noroc!

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Domnule preşedinte, baroană Ashton, domnule comisar, de la început doresc în special să vă felicit pentru acest raport, care a dus la compromisul care ne va permite să înfiinţăm un Serviciu pentru acţiune externă eficace şi pe care sper că Parlamentul îl va adopta mâine.

Ne punem mari speranţe în înfiinţarea acestui serviciu. Înalta Reprezentantă, dna Ashton, a enumerat şapte priorităţi pentru care serviciul trebuie să devină funcţional. Doresc să subliniez cât de important este să promovăm drepturile omului şi politica de dezvoltare. De asemenea, doresc să subliniez importanţa soluţiei adoptate, care permite crearea practică a unui serviciu reprezentativ din punct de vedere geografic, dotat cu un mecanism pentru menţinerea nivelurilor adecvate de ocupare a forţei de muncă. Acest lucru va ajuta toate ţările, în special pe cele noi, să accepte faptul că este un serviciu creat în numele nostru, al tuturor. Doresc să îmi exprim speranţa, care nu este doar a mea, că soluţia pe care Parlamentul a adoptat-o va fi consfinţită şi de Consiliu.

  Michael Gahler (PPE). – (DE) Domnule preşedinte, sunt mulţumit de compromisul la care s-a ajuns. Tentativa Consiliului de a monopoliza Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) a fost respinsă, iar metoda comunitară rămâne intactă, la fel cum se întâmplă şi cu drepturile bugetare şi controlul Parlamentului European. Nu putem decât să sperăm că celelalte probleme şi neajunsuri vor putea fi reglementate prin Regulamentul financiar şi Statutul funcţionarilor.

Aş dori să ne propunem următoarea provocare: să exploatăm toate oportunităţile pe care le avem la dispoziţie în domeniul politicii externe. Am luptat pentru destul de multe lucruri în timpul ultimelor două mandate parlamentare. Impresia mea a fost că nu am exploatat mereu aceste oportunităţi în întregime.

Totuşi, în acest scop, va trebui să fim mai atenţi la toate aspectele legate de activităţile externe ale Uniunii, ceea ce înseamnă că noi, ca specialişti în politică externă, trebuie să coborâm din când în când de pe puntea de comandă, reprezentată de comisie, în sala motoarelor, care este Serviciul pentru acţiune externă, pentru a ne ocupa de structurile acestuia, de situaţiile cu care se confruntă pe teren, de programele sale, de prevederile bugetare şi de reglementările privind personalul. De-abia atunci vor reuşi să ne îndeplinim în mod corect funcţiile de control şi monitorizare.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) va reprezenta un instrument vizibil şi semnificativ de politică externă în temeiul Tratatului de la Lisabona. Avem în sfârşit nevoie de o politică externă şi de securitate comună, nu de 27 de politici diferite. Aplaud faptul că Elmar Brok şi Guy Verhofstadt au început discuţiile cu membrii Consiliului într-o etapă timpurie şi că au pus în aplicare peste 70 de modificări atent făcute aduse propunerii Comisiei. Acestea reflectă convingerea noastră adânc înrădăcinată că serviciul trebuie să reprezinte Uniunea şi să afirme interese interguvernamentale comune, nu interese naţionale parţiale. Prin urmare, este important ca etapele de programare şi finanţare să fie executate de către Comisie şi de către Comisia parlamentară pentru bugete.

De asemenea, toţi diplomaţii ar trebui să fie plătiţi din fonduri ale Uniunii, potrivit unei ierarhii profesionale unice, inclusiv diplomaţii care vor forma treimea ce va fi nominalizată mai târziu de către statele membre. Cu siguranţă, aceştia vor colabora cu instituţiile diplomatice naţionale, însă ne aşteptăm să fie loiali faţă de instituţia comună. Sunt de acord cu Înalta Reprezentantă că diplomaţii vor fi de cea mai bună calitate. Totuşi, ţin să avertizez Comisia că vom menţine cu mare atenţie o reprezentare geografică echilibrată a diplomaţilor şi angajaţilor de la toate nivelurile. Acest lucru este important, mai presus de orice, pentru că statele membre au acceptat acest serviciu ca pe propriul lor serviciu şi s-au identificat cu obiectivele acestuia. Doresc să solicit Comisiei să aibă grijă în mod activ ca acest serviciu să nu fie niciodată etichetat drept o instituţie care serveşte doar interesele câtorva ţări mari ale Uniunii Europene.

  Paweł Zalewski (PPE). – (PL) Doamnă Ashton, ziua de azi este una importantă, înainte de votul de mâine asupra unui document foarte important, care va pune bazele pentru funcţionarea Serviciului european pentru acţiune externă. Ne dorim ca acest serviciu să fie o diplomaţie europeană. Tratatul de la Lisabona este cel care ne-a dat această ocazie.

Totuşi, trebuie să spun că acest proces, al înfiinţării serviciului, a dat naştere unor temeri. Prima dintre ele se referă la transferul de competenţe făcut de ţări influente către dumneavoastră, doamnă Ashton. Este important ca cele mai influente ţări ale Uniunii Europene să nu păstreze politica externă exclusiv pentru ele, aşa cum se întâmplă în prezent, pentru ca dumneavoastră să vă puteţi efectua munca având un mandat primit de la noi toţi. Acest lucru vă va ajuta să fiţi eficientă.

A doua problemă este cea a reprezentativităţii. Această cerinţă, ca serviciul să fie reprezentativ şi să fie reprezentat corespunzător din punct de vedere geografic, este una extrem de importantă, şi mi-aş dori ca ea să fie îndeplinită prin activitatea dumneavoastră ca şef al serviciului.

  Ria Oomen-Ruijten (PPE). – (NL) Domnule preşedinte, înainte de toate doresc să îi mulţumesc nu doar colegului meu, dl Brok, ci şi dlui Verhofstadt. Amândoi au luptat pentru a da Europei un glas puternic şi clar pe scena lumii.

Domnule preşedinte, doresc să îl informez pe colegul meu deputat de la Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) că, în cadrul Convenţiei Europene, guvernul olandez a pledat şi el în favoarea unui serviciu diplomatic unic.

Domnule preşedinte, ce am realizat astăzi? Avem 75 de amendamente aduse propunerii originale prezentate de Consiliu. Nu este un organism interguvernamental, dar totuşi urmează metoda comunitară. Parlamentul are o vedere de ansamblu complexă asupra bugetului şi misiunilor. Parlamentul are un cuvânt de spus în modelarea strategiilor privind politica şi consultă ambasadorii. Funcţionarii UE formează cel puţin 60 % din personal. Diplomaţii naţionali pot rămâne pe posturile lor. Cu toate acestea, adevăratul test de-abia acum se apropie, domnule preşedinte, şi aici trebuie să interveniţi dumneavoastră, doamnă Ashton. Trebuie să vă asiguraţi că folosiţi serviciile acestor oameni pentru a garanta că Europa vorbeşte lumii într-un singur glas.

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Domnule preşedinte, doamnă Ashton, Serviciul pentru acţiune externă este o mişcare pozitivă către consolidarea Europei. El va reprezenta Europa, însă cred că ar trebui să urmărească şi anumite obiective care sunt fundamentale pentru Uniune şi pentru toate statele membre, inclusiv, de exemplu, politica energetică a Uniunii Europene.

Prin urmare, este important ca viitorii angajaţi ai serviciului să fie experţi în diverse domenii de activitate europeană, nu doar în domeniul diplomaţiei. Astfel, serviciul ar trebui să includă experţi în economie, în dezvoltare economică şi în domeniul energetic. Aşadar, regulile de recrutare a personalului pentru Serviciul european pentru acţiune externă trebuie să fie suficient de flexibile încât, în afară de a îndeplini criteriul geografic, serviciul să angajeze specialişti de talie mondială din afara domeniului administraţiei publice. Acest lucru a fost sugerat de organizaţii non-guvernamentale şi cred că ne poate ajuta să ne îndeplinim obiectivele. Prin urmare, de exemplu, în acest serviciu ar trebui să fie recrutaţi reprezentanţi ai Direcţiei Generale pentru energie.

  Ioan Mircea Paşcu (S&D). – Domnule preşedinte, înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă este un pas mare înainte făcut în direcţia corectă. Mai mult decât atât, va reprezenta o schimbare de model importantă. Dacă, de regulă, birocraţia încetineşte iniţiativele curajoase, de data aceasta ne aşteptăm să accelereze una, şi anume integrarea politicii externe în UE.

Observaţiile mele privesc aparenta lacună existentă între eforturile noastre actuale de a oferi serviciului o bază legală şi administrativă solidă şi realitatea de care ne lovim când trebuie să încadrăm personalul şi, în timp ce noi dezbatem cu energie principii importante precum echilibrul geografic şi măsurile corective, în paralel au loc interviuri de angajare. Potrivit părerilor expuse de persoanele din noile statele membre care au fost intervievate, procesul nu le aduce prea multe raze de speranţe – lucru care, dacă este adevărat, ar fi şi trist şi nedrept. Prin urmare, cred că cei responsabili ar trebui să fie convinşi că, în final, într-un mod sau altul, va trebui ca principiile asupra cărora s-a convenit în acest plen să fie respectate – cu cât mai repede, cu atât mai bine.

  Ivo Vajgl (ALDE). – (SL) Ieri am primit în acest plen vizita unui bărbat care nu este nici diplomat, nici expert în politică externă. Mă refer aici la dl John Ging, şeful UNRWA din Gaza. El ne-a spus mai multe despre problemele din Gaza şi din Orientul Mijlociu decât au făcut-o diplomaţii şi trimişii speciali în frunte cu dl Blair – şi de fapt nu ştim ce caută el acolo – sau miniştrii de externe care nu vor să viziteze Gaza sau care nu sunt dispuşi să încerce să rezolve probleme importante.

Iată ce vreau să spun: vă felicit pentru înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă şi vă mulţumesc pentru eforturile pe care dumneavoastră şi deputaţii din acest Parlament le-aţi depus pentru a face ca acest serviciu să fie cât mai eficace posibil. Totuşi, valoarea lui va depinde de nivelul său de creativitate şi de rezultatele intelectuale pe care le va genera. Doresc să mă alătur şi eu celor care v-au urat succes în recrutarea şi conducerea unei echipe puternice de oameni creativi, independenţi şi inteligenţi.

  Antonio López-Istúriz White (PPE). – (ES) Domnule preşedinte, cred că toţi aceia dintre noi care cred în Uniunea Europeană au motive să se felicite, în special în aceste vremuri de criză economică şi uneori politică. Cred că am evoluat. Facem un pas mare prin înfiinţarea şi lansarea acestui Serviciu european pentru acţiune externă.

Doresc să o felicit nu doar pe Înalta Reprezentantă, ci şi pe cei implicaţi – ca de exemplu, din cadrul Parlamentului, pe colegul nostru, dl Brok – care au facilitat realizarea acordurilor care au fost necesare pentru îndeplinirea acestor obiective. Mi-a plăcut foarte mult expresia pe care aţi folosit-o, doamnă Ashton, când aţi spus că interesele Uniunii Europene sunt cele care trebuie să fie apărate mai presus de orice.

Doresc să vă spun ceva – nu este un sfat, ci doar un comentariu – adoptând aceeaşi poziţie ca şi colegul meu, dl Salafranca, şi anume că aici este nevoie de eficacitate. Mai mult, aş adăuga smerenie şi eficacitate, urmând exemplul pe care ni-l dă Preşedintele Consiliului, dl Van Rompuy.

Sunt sigur că veţi avea succes şi, bineînţeles, în calitate de Secretar general al Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat), doresc să vă ofer susţinerea mea, împreună cu cea a întregului nostru grup, în realizarea acestei sarcini uriaşe cu care vă confruntaţi.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Domnule preşedinte, doresc să îi felicit pe colegii noştri, care au contribuit mult la apărarea poziţiei Parlamentului în timpul negocierilor purtate cu membrii Consiliului şi Comisiei.

În procesul de creare a acestui organism instituţional extrem de important de după Tratatul de la Lisabona, rezultatele pe care le avem respectă interesele Parlamentului European şi, mai general, ale integrării europene. Este foarte important că Parlamentul a reuşit să menţină metoda comunitară în funcţionarea SEAE, alături de competenţa de monitorizare bugetară. De asemenea, este foarte important că propunerea de rezoluţie reiterează principiul echilibrului geografic în cadrul procesului de recrutare pentru SEAE. Trebuie să insistăm asupra faptului că acest principiu rămâne puternic şi este menţinut corespunzător în etapele ulterioare ale dezvoltării serviciului.

În fine, aşteptăm foarte multe de la Regulamentul financiar şi de la Statutul funcţionarilor care urmează să fie adoptate, pentru a consolida şi mai mult structura SEAE şi natura sa comunitară.

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Domnule preşedinte, Serviciul european pentru acţiune externă ar trebui să fie un instrument cheie care să ne ajute să transformăm politica externă a Uniunii Europene în una coerentă, eficace, legitimă şi democratică. Totuşi, dacă vrem să realizăm toate acestea, noi toţi – Parlamentul, Înalta Reprezentantă, Comisia şi statele membre – trebuie să facem ce ne stă în putinţă, iar această iniţiativă lipseşte deocamdată. Este vorba de a conferi o exprimare practică promovării valorii şi principiilor fundamentale ale Uniunii Europene, care ar trebui să ghideze acţiunile acesteia în lume.

Nu putem obţine pace şi justiţie fără dezvoltare, însă nu poate exista dezvoltare fără drepturile omului, democraţie, state de drept sau împuternicirea femeilor. Siguranţa oamenilor şi responsabilitatea de a proteja publicul sunt concepte centrale în utilizarea instrumentelor necesare pentru acţiunea externă europeană şi dezvoltarea politicii pentru Politica de securitate şi apărare comună.

Având aceste lucruri în vedere, Uniunea Europeană nu poate continua fără să aibă un loc în Consiliul de securitate al ONU. Sper, doamnă Ashton, că nu veţi pierde timpul şi că veţi conduce Uniunea Europeană spre implicarea în reforma urgentă a Consiliului de securitate al ONU.

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Mă bucur că s-a ajuns la un anumit consens în acest plen, pentru că, în ceea ce priveşte folosirea criteriului geografic, am auzit atât de la reprezentanţii Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat), cât şi de la socialişti, dar şi de la reprezentanţii grupului meu, şi sper că dna Ashton va confirma, că aceasta este vocea întregului Parlament European şi accept acest punct de vedere ca pe o realitate evidentă.

În al doilea rând, Serviciul european pentru acţiune externă nu trebuie să înlocuiască diplomaţia naţională şi sper că nu are astfel de ambiţii. Acest lucru înseamnă că el trebuie să îşi îndrepte atenţia în special asupra problemelor legate de drepturile omului – despre care au vorbit dna Hautala şi dl Grzyb. Acestea sunt lucrurile pentru care am fost creaţi, acestea sunt valorile europene, şi fac apel la dna Ashton ca acest criteriu geografic să fie aplicat şi ca o a doua problemă foarte importantă să fie apărarea şi promovarea drepturilor omului.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Domnule preşedinte, Înalta Reprezentantă trebuie să primească un mandat de la Consiliu, care este format din reprezentanţi ai statelor membre. Totuşi, raportorii ne-au spus astăzi că „politica externă nu trebuie să facă obiectul renaţionalizării” şi că ea „va depăşi limitele impuse de statele membre”. În sfârşit, „statele membre nu trebuie să se amestece în politica externă”.

Consiliul trebuie să îi acorde Înaltei Reprezentante un mandat, însă membrii săi nu trebuie să se amestece. Discuţiile din Comisia pentru afaceri constituţionale (AFCO) au arătat destul de clar că instituţia de care va fi cel mai aproape Serviciul european pentru acţiune externă va fi Comisia, Înalta Reprezentantă fiind totodată şi vicepreşedintă a acestei Comisii.

Când Tratatul Constituţional a fost înlocuit cu Tratatul de la Lisabona, guvernul britanic a luat iniţiativa de a deghiza ministrul de Externe al UE sub numele inofensiv de Înalt Reprezentant. De ce? În primul rând ca să evite un referendum şi în al doilea rând ca să nege faptul că se crea un super-stat întins pe un întreg continent.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Intrăm într-o etapă decisivă pentru crearea Serviciului european pentru acţiune externă. Este de dorit ca toate elementele legislative necesare lansării serviciului să fie adoptate cât mai repede. Aceasta va permite ca serviciul să fie operaţional până la sfârşitul anului şi să aibă în structura sa toate cele trei surse prevăzute în Tratat.

Ce nu este clar, însă, în acest moment, este modul în care se va reuşi asigurarea echilibrului geografic la nivelul personalului Serviciului european pentru acţiune externă. Noile state membre, şi în mod particular state membre precum România, care au aderat în ultima etapă a valului 5 de extindere, au o prezenţă nesemnificativă în structurile care gestionează în acest moment relaţiile externe.

Doresc să aflu cum are de gând Înaltul Reprezentant să corecteze această situaţie. Personal, nu am impresia că există o viziune prea clară asupra decalajelor reale care se anunţă în termeni de echilibru geografic, inclusiv la nivel de management.

  Catherine Ashton, vicepreşedintă a Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – Domnule preşedinte, doresc în primul rând să le mulţumesc stimaţilor deputaţi care au putut să îmi acorde susţinere generală sau uneori calificată. Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu se simt în stare să susţină propunerea, sper ca, odată cu trecerea timpului, să vă câştig încrederea şi sper că la final veţi fi cu adevărat mândri de ceea ce am creat împreună. Apropo, nu am sugerat niciodată că ar trebui să am un avion la dispoziţie.

(Întrerupere din sală)

Vă mulţumesc. Dacă doriţi să îmi oferiţi unul, atunci este cu totul altceva! Dar nu am sugerat niciodată acest lucru.

Permiteţi-mi să răspund la câteva probleme specifice, dintre care multe au fost menţionate de mai multe ori de stimaţii membri. Voi începe cu un aspect cu care a început dna Lunacek: necesitatea de a cântări cu foarte mare atenţie egalitatea de şanse. Nu este doar o chestiune de egalitate de şanse. Este vorba şi de egalitatea de acces: faptul că am asigurat procesele şi procedurile pe care le-am realizat ne ajută să creăm echilibrul geografic şi de gen despre care au vorbit stimaţii deputaţi. Am foarte multă experienţă în a garanta că procesele şi procedurile noastre sunt capabile să realizeze aceste lucruri, aşa că voi face ceea ce ştiu.

Mai mulţi stimaţi deputaţi – în special dl Kalfin şi dna Gräßle – au vorbit despre resurse. Înţeleg pe deplin şi recunosc că trebuie să folosim resursele în mod corect. Sunt conştientă de contextul economic în care este înfiinţat acest serviciu. Totuşi, chiar dacă acest context economic ar fi diferit, mi-aş dori să văd un serviciu eficient, care funcţionează bine şi care foloseşte resursele extrem de bine.

În ceea ce priveşte personalul, pentru că multe persoane au întrebat şi pentru că se vehiculează tot felul de cifre: în prezent avem un personal diplomatic de aproximativ 800 de angajaţi, dintre care o treime acţionează peste ocean. Vă voi da trei termeni de comparaţie: Franţa are 6 300 de diplomaţi, Olanda are 2 000, iar Spania are 1 000. Sunt state membre care au mult mai puţini; sunt şi multe state membre care au un număr comparabil de diplomaţi. Totuşi, cred că aşa vă puteţi face o idee despre nivelul la care ne aflăm în prezent.

De asemenea, sunt conştientă de faptul că le cer angajaţilor să lucreze în perioada de după Tratatul de la Lisabona, când preşedinţia rotativă nu mai are aceleaşi îndatoriri ca înainte. Asta înseamnă că unele dintre delegaţiile noastre – în special cea de la New York şi cea de la Geneva, unde fiecare preşedinţie ar fi asigurat personal suplimentar – se confruntă acum cu o lipsă de personal. Angajamentul pe mi-l iau în faţa dumneavoastră este să avem un serviciu eficient, care să fie capabil să se achite de sarcinile care am convenit cu toţii că trebuie realizate. Sunt încrezătoare că vom face toate aceste lucruri afişând transparenţă totală. Sunt foarte încrezătoare în rolul pe care îl va juca Parlamentul European în privinţa Comisiei pentru buget şi a descărcării de gestiune bugetară. Acesta este angajamentul meu şi voi face toate aceste lucruri.

Domnule Graf Lambsdorff, în legătură cu întrebarea specifică pe care mi-aţi adresat-o: susţin declaraţia pe care am dat-o astăzi. Cred că aveţi în faţa dumneavoastră textul negociat cu Parlamentul, pe care îl găsiţi în proiectul revizuit privind organizarea de bază a SEAE. În acel text se menţionează ce fac eu. Cred că veţi fi lămurit.

Domnule Tannock, dumneavoastră şi mai mulţi stimaţi deputaţi aţi adus din nou în discuţie implicarea parlamentelor naţionale. Un lucru care, cred eu, este foarte interesant. Structurile pe care intenţionez să le creez în cadrul SEAE vor acoperi relaţiile cu Parlamentul European, dar trebuie şi să ţină seama de relaţiile cu parlamentele naţionale. Ar trebui să menţionez celebra zi când mă deplasam între Moscova, Kiev, Spania şi Bruxelles – dar din păcate nu eram în Palma de Mallorca în acelaşi timp. Unul dintre motivele pentru care am mers în Spania a fost să mă întâlnesc cu preşedinţii Comisiilor pentru afaceri externe din fiecare stat membru. Voi face acelaşi lucru din nou în toamnă, graţie Preşedinţiei belgiene, care îi aduce pe toţi într-un singur loc. Aştept cu mare interes să lucrez cu parlamentele naţionale. Trebuie doar să ne asigurăm că avem o metodă adecvată de a face acest lucru.

Recunosc, de asemenea, că ar trebui să existe ocazii pentru ca oamenii să ajungă în serviciu. L-am numit pe dl Vygaudas Ušackas în funcţia de şef al delegaţiei noastre din Afganistan; dumnealui este politician, ministru de externe şi diplomat. Există deja exemple. Văd unde pot fi folosite cerinţele tratatului, dar recunosc că în cadrul a ceea ce ne permite tratatul, putem aduce şi oameni cu aptitudini suplimentare.

Doamnă Hautala, vă mulţumesc pentru sprijinul acordat. Voi lucra foarte îndeaproape cu Subcomisia pentru drepturile omului şi, după cum ştiţi, analizez cum am putea să ne realizăm cel mai bine obiectivele privind drepturile omului. Domnii Saryusz-Wolski, Vigenin, Piotrowski, Poręba şi alţii au adus în discuţie subiectul foarte important al echilibrului geografic. Nu ştiu ce altceva aş putea spune, în afară de faptul că aveţi angajamentul meu în acest sens, iar în timpul revizuirii veţi putea vedea dacă mi-am respectat acest angajament.

Ceea ce este absolut clar pentru mine este faptul că numirile se vor face în funcţie de merite. Rugămintea mea a fost să mi se trimită cei mai inteligenţi şi cei mai buni oameni. Pentru că am început deja interviurile, vă pot spune că rugămintea mi-a fost respectată. Vă pot spune că oamenii vin din diverse părţi ale Uniunii Europene. Prin urmare, sper că veţi vedea foarte repede că voi face cât de multe voi putea pentru ca prima tranşă de numiri, următoarea tranşă, care va avea loc în septembrie, şi structurile centrale să reflecte echilibru geografic şi de gen. În ceea ce priveşte echilibrul de gen, trebuie să facem mai multe pentru a încuraja oamenii să aplice pentru posturile respective să convingem femeile să îşi ofere serviciile. Când fac acest lucru, rezultatele sunt excelente, dar avem nevoie de mai multe femei. Aşadar, dacă puteţi face mai multe pentru a încuraja oamenii, în special femeile, faceţi aceste lucruri. Vom reveni la echilibrul geografic în cadrul revizuirii. Veţi putea să judecaţi mai bine atunci, însă angajamentul meu în acest sens este unul absolut.

În ceea ce priveşte posibilitatea de a spori capacitatea a ceea ce facem pe teren, domnule Danjean, anumite incidente recente demonstrează această intenţie. Probabil că ştiţi că mă pregătesc să efectuez o serie de vizite în următoarele câteva săptămâni, când mă voi întoarce şi în Orientul Mijlociu. Am analizat situaţia pentru a vedea dacă UE ar trebui să facă mai multe pentru a susţine deschiderea punctelor de trecere din Gaza şi voi vizita Gaza din nou. De asemenea, ştiţi, bineînţeles, că m-am implicat în problema Kârgâzstanului şi mai târziu va avea loc o dezbatere pe acest subiect. Există multe situaţii în care este foarte important să ne asigurăm că putem susţine oamenii şi ocaziile pentru ca dna Kristalina Georgieva, colega mea, să poată introduce ajutoare în ţară.

Cred că am răspuns la toate întrebările importante care au rezultat din dezbatere. Permiteţi-mi să închei la fel cum am început mai devreme, prin a mulţumi foarte mult tuturor celor care s-au implicat în această dezbatere: raportorilor în special, dumneavoastră, domnule preşedinte, dar şi stimaţilor deputaţi care şi-au făcut timp să discute cu mine. Vă sunt extrem de recunoscătoare şi cred că ceea ce punem acum în funcţiune este un lucru de care acest plen poate fi într-adevăr mândru.

(Aplauze)

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. – Domnule preşedinte, apreciez ceea ce simt că este o susţinere puternică, pe scară largă, a Parlamentului, pentru înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă. Cred cu tărie că votul de mâine va deveni o piatră de hotar istorică pentru Europa, pentru că va fi ziua când UE va păşi ferm spre o prezenţă mai puternică a UE pe scena mondială.

După acest vot va trebui să ne concentrăm cât mai mult posibil pe finalizarea a ceea ce încă avem de făcut – munca de codecizie privind Statutul funcţionarilor, Regulamentul financiar şi, bineînţeles, modificarea bugetului, acţiuni în cadrul cărora Comisia vrea să fie cât mai de ajutor. Vom fi pregătiţi să explorăm toate modurile posibile în care Comisia poate executa servicii pentru Serviciul european pentru acţiune externă prin intermediul acordurilor de servicii şi să căutăm să câştigăm la capitolul eficacitate prin această metodă.

Sunt convins că SAE ne va aduce sinergii mai puternice, mai multă eficienţă, o mai bună coerenţă în relaţiile externe şi un serviciu mai bun pentru cetăţenii UE care se află în străinătate şi care au nevoie de ajutor.

  Guy Verhofstadt, raportor. – (FR) Domnule preşedinte, în primul rând le voi mulţumi tuturor deputaţilor care au luat cuvântul în dezbatere pentru susţinerea pe care au acordat-o dlui Brok, dlui Gualtieri şi mie, sprijin care ne-a permis să ajungem la un rezultat în urma acestor negocieri.

Doresc să spun doar că nu înţeleg cum anumite persoane pot susţine că statele naţionale ar trebui să aibă competenţă exclusivă în problemele care ţin de politica externă. Dumnezeule mare! În ce secol trăiesc? Parcă terorismul s-ar opri la graniţele statelor membre, la graniţele naţionale! Acelaşi lucru este valabil şi în cazul schimbărilor climatice: cum ar putea problemele care ţin de schimbările climatice să fie rezolvate dacă doar statele naţionale le discută, nu întreaga Europă? Lucrurile sunt valabile şi în cazul migraţiei şi al fluxurilor de migraţie.

Uneori am impresia că destul de mulţi dintre membrii care sunt oarecum sceptici în privinţa acestui serviciu încă trăiesc în secolul 19, când statele naţionale decideau totul: echilibrul de putere între naţiunile din Europa. Acum trăim într-o lume diferită, domnule preşedinte, o lume multipolară în care Europa trebuie să aibă un cuvânt de spus, altfel problemele nu vor fi discutate.

Există şi un al doilea aspect care mă surprinde într-o oarecare măsură. Am auzit spunându-se că Serviciul îi va costa bani pe contribuabili. Dimpotrivă, domnule preşedinte; acest Serviciu pentru acţiune externă va face economii, pentru că va oferi statelor membre ocazia de a-şi reduce serviciile consulare din multe ţări ale lumii. Prin urmare, este o modalitate de a face economii.

Apoi, în al treilea rând, cred că acesta este un nou început. Serviciul pentru acţiune externă este serviciul diplomatic de care avem nevoie pentru a pune în aplicare politica externă a UE. Am crezut dintotdeauna că trebuie să avem un serviciu diplomatic înainte de a putea avea o politică externă a UE. Având 27 de voci diferite, nu vom ajunge nicăieri fără acest serviciu.

Ştim, de asemenea, că următoarea etapă va fi să facem mai multe lucruri în privinţa apărării europene. Într-adevăr, ar lipsi ceva dacă am avea un serviciu diplomatic european, dar nu am avea un serviciu european de apărare. Prin urmare, baroană Ashton, deja ştim care este următoarea sarcină pentru instituţiile UE. Trebuie să ne asigurăm că pe viitor vom avea un serviciu european de apărare veritabil.

  Elmar Brok, raportor. – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, sondajele de opinie arată că, în medie, 70 % dintre cetăţenii Europei sunt de părere că avem nevoie de mai multe politicii externe şi de securitate comune. Nu există niciun alt domeniu în care Europa este atât de unită, dar acesta este domeniul în care ne-am dovedit cei mai slabi. Cetăţenii doresc acest lucru, dar elita din capitale nu.

Sunt de acord cu dl Verhofstadt că acum problema nu este eliminarea suveranităţii, ci trebuie să integrăm suveranitatea, să o cerem înapoi pentru cetăţenii noştri, ca să putem continua să existăm în această lume. Aceasta este problema, nu alta, iar SEAE va aduce o contribuţie semnificativă în acest sens.

Baroană Ashton, vă mulţumesc pentru declaraţiile pe care le-aţi făcut. Presupun că acestea vor fi comunicate şi Parlamentului, că vor fi aplicate în consecinţă şi că acordul ca acestea să fie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi onorat. Fără îndoială, va trebui să discutăm aceste formalităţi mai în detaliu, însă acum că v-aţi adus această contribuţie, putem începe munca pentru punerea în aplicare.

Aş sublinia încă o dată faptul că ceea ce am precizat în ceea ce priveşte distribuirea corectă a posturilor – inclusiv în ceea ce priveşte participarea oficialilor Comisiei – se aplică şi în cazul majorităţii posturilor importante, iar funcţiile de secretar general şi vice-secretar general nu ar trebui să fie ocupate doar de oameni veniţi din partea Consiliului. Doresc să se consemneze acest lucru. În plus, am exprimat, de asemenea, unele dintre principiile existente în rezoluţia legislativă aflată în faţa dumneavoastră, ceea ce dorim să dezvoltăm în continuare în Statut şi aşa mai departe şi unde avem propuneri care depăşesc actualul acord.

Doresc totodată să o sfătuiesc pe dna Ashton să nu considere documentele aflate pe biroul dnei Gräßle drept o ameninţare, ci mai degrabă ca pe o dovadă a interesului din ce în ce mai mare al Comisiei pentru control bugetar din serviciul acesteia, astfel încât să poată fi deja făcute pregătiri.

Doresc să le mulţumesc domnilor Verhofstadt şi Gualtieri pentru buna cooperare, inclusiv la nivel personal. Doresc să le mulţumesc colegilor deputaţi, dumneavoastră, doamnă Ashton şi dlui Christoffersen, precum şi colegilor noştri din cadrul Comisiei şi funcţionarilor Parlamentului. Permiteţi-mi să fac o excepţie de această dată şi să mulţumesc unui anumit oficial din acest plen, şi anume dnei Palatová, a cărei activitate a fost excepţională.

  Preşedintele. – Doamnă Ashton, vă mulţumesc încă o dată foarte mult pentru activitatea dumneavoastră excelentă şi pentru colaborarea cu Parlamentul European din ultima lună. A fost foarte important pentru noi. Stimaţi colegi care aţi negociat cu vicepreşedintele Šefčovič, stimaţi raportori, lideri ai comisiilor şi negociatori – aţi făcut o muncă excelentă; vă mulţumesc foarte mult.

Dezbaterea a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Salut raportul modificat al dlui Brok. A fost esenţial să rezistăm propunerii de a încorpora politica de dezvoltare în politica noastră externă. Avem nevoie de un serviciu pentru dezvoltare autonom, subordonat unui comisar pentru dezvoltare şi ajutor umanitar autonom. Acum, potrivit acestui raport, comisarul pentru dezvoltare este responsabil pentru întregul ciclu de programare, planificare şi punere în aplicare a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) şi a Fondului european de dezvoltare (FED). Trebuie să ne asigurăm că procedeul de punere în aplicare este respectat în conformitate cu spiritul şi litera acordului. Rămân totuşi elemente ale propunerii care ar putea genera diverse interpretări. Totuşi, amendamentele introduse de către Parlamentul European consolidează autoritatea Comisiei cu privire la bugetul operaţional şi, prin urmare, garantează monitorizarea parlamentară şi o linie clară de responsabilitate democratică.

  Carlo Casini (PPE), în scris. – (IT) Doresc să le mulţumesc raportorilor pentru munca lor continuă, hotărâtă şi inteligentă. Ţinând cont de implicaţiile instituţionale evidente şi sensibile ce rezultă din crearea noului serviciu, comisia pe care o prezidez a urmărit îndeaproape pregătirea textului acordului, încă de la început. Comisia pentru afaceri constituţionale nu doar a participat la activitatea Comisiei pentru afaceri externe, potrivit definiţiei foarte stricte a cooperării, stabilită la articolul 50 din Regulamentul de procedură, ci a şi selectat cei doi raportori. Sunt convins că Parlamentul va aproba documentul cu o majoritate mare. Vor fi multe lucruri de făcut pentru ca Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) să îşi poată îndeplini rolul care i-a fost conferit prin noul tratat şi de entuziasmului raportorilor. Serviciul nu reprezintă doar o modalitate de a spori prezenţa Uniunii Europene în diverse naţiuni din întreaga lume; el are totodată o valoare simbolică foarte importantă, aceea de a exprima unitatea celor 27 state membre. Este o consecinţă normală a recunoaşterii personalităţii juridice a UE. Este un pas incredibil de important către obiectivul pe care vrem să îl îndeplinim. Fiecare vot în favoarea raportului va reprezenta un pas înainte. Sper că raportul va fi susţinut în continuare prin înfiinţarea unei Academii diplomatice europene şi aş dori să propun ca prestigiosul Institut Universitar European din Florenţa să se ocupe de dezvoltarea acestei academii.

  Edit Herczog (S&D), în scris. – (HU) În acest moment, una dintre cele mai urgente sarcini din cadrul punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona este înfiinţarea acestui nou şi unic Serviciu pentru acţiune externă (SEAE). Un Serviciu pentru acţiune externă eficace şi puternic trebuie să fie proiectat cu atenţie şi prudenţă, trebuie să fie înfiinţat în mod rentabil şi condus în mod previzibil şi transparent. Aceste criterii pot fi îndeplinite numai dacă noua organizaţie este înfiinţată în urma unei munci eficace de echipă depusă de Comisia Europeană, Consiliu, Parlament şi comisiile parlamentare competente şi dacă toate detaliile semnificative sunt coordonate în mod eficace. Una dintre cele mai importante premise pentru înfiinţarea şi funcţionarea SEAE este stabilirea bugetului noii organizaţii, a surselor sale de finanţare şi a condiţiilor impuse pentru obţinerea finanţării necesare. Funcţionarea eficace a noii organizaţii va fi determinată de transparenţa sa structurală, de simplitate, de reguli clare de funcţionare şi de aspectele legate de gestionarea resurselor umane.

Personalul SEAE va proveni din trei surse: instituţiile UE, statele membre şi, dacă va fi nevoie, experţi din statele gazdă.

Pe întreaga perioadă a funcţionării în cadrul serviciul, trebuie garantată o egalitate clară între personalul provenit din instituţiile UE şi cel angajat de statele membre.

Este la fel de important ca principiile de selecţie şi practicile să se bazeze pe criterii şi proceduri transparente şi uniforme pentru toate cele trei grupuri.

De asemenea, este important ca procedura disciplinară să urmeze practica altor instituţii europene. Acest aspect va fi garantat prin faptul că problemele relevante nu vor fi rezolvate de către o organizaţie detaşată.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. – (FI) Odată cu înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă, a devenit evident că monitorizarea parlamentară se va extinde şi spre acesta. Parlamentul a jucat un rol foarte important în timpul procesului. În prezent UE are structuri, dar nu are o politică externă viabilă. Vechea zicală se dovedeşte adevărată: UE este insignifiantă atunci când vine vorba de politica externă. Nu are nicio influenţă vizibilă. De acum avem nevoie de rezultate.

Bugetul acţiunii externe a UE este minuscul comparativ cu celelalte cheltuieli. Bugetul UE nu ar trebui crescut ca urmare a unui nivel mai mare de birocraţie, şi cu atât mai puţin în vreme de criză, chiar dacă micile sume economisite în anumite părţi ale bugetului pentru acţiune externă spun foarte multe despre felul în care este privită politica externă comună a UE. Acum reflectăm dacă baroana Ashton este capabilă să elaboreze o politică externă comună pentru UE. Numai că aici nu este vorba despre dumneaei: este vorba de statele membre mari ale UE. Până acum Franţa, Germania şi Marea Britanie nu au vorbit într-un singur glas.

PREZIDEAZĂ: LÁSZLÓ TŐKÉS
Vicepreşedinte