Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 7 iulie 2010 - Strasbourg

17. Situaţia din Republica Kârgâză (dezbatere)

  Preşedinta . – Următorul punct pe ordinea de zi este declaraţia Vicepreşedintei Comisiei şi Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate cu privire la Kârgâzstan.

  Catherine Ashton, Vicepreşedintă a Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – Doamnă preşedinte, de la ultima discuţie în plen a problemei Kârgâzstanului, în ţară au avut loc o serie de evenimente dramatice. La începutul lunii iunie provinciile din sudul Kârgâzstanului au fost martorele unor violenţe interetnice, care au dus la pierderea a sute de vieţi omeneşti şi rănirea unui număr şi mai mare de persoane, precum şi la sute de mii de persoane strămutate sau refugiate.

În ultimele săptămâni, guvernul provizoriu a încercat să recâştige controlul asupra unei situaţii care riscă să se transforme într-un adevărat război civil şi să ducă la destabilizare în regiune. În acest context dramatic, modul paşnic şi ordonat în care s–a desfăşurat referendumul constituţional din 27 iunie – după cum am mai spus şi într-o declaraţie din 28 iunie – a fost un pas înainte binevenit către restaurarea ordinii constituţionale şi a procesului democratic în Kârgâzstan. Numărul impresionant al participanţilor, precum şi sprijinul copleşitor acordat reformei constituţionale sunt dovadă a rezistenţei şi dorinţei de pace a cetăţenilor din Kârgâzstan.

Întoarcerea rapidă a refugiaţilor din Uzbekistan, precum şi calmul relativ care domneşte acum în întreaga ţară sunt semnale încurajatoare. Cu toate acestea, provocările care rămân în continuare sunt considerabile. În timp ce ţara se pregăteşte pentru alegerile parlamentare din octombrie şi se îndreaptă către o stabilizare mai accentuată, nevoile umanitare acute, tensiunile interetnice adânci şi existenţa unor instituţii slabe continuă să fie probleme. Pe lângă acestea, situaţia economică şi politică din ţară continuă să fie una foarte fragilă, iar violenţele ar putea reapărea.

Mă bucur să văd că Uniunea Europeană a fost activă pe perioada acestei crize. Am urmărit îndeaproape evenimentele, încă de la început lor, iar Consiliul Afaceri Externe a discutat despre această situaţie la 14 iunie, la doar câteva zile de la izbucnirea violenţelor. O va face din nou în iulie. Reprezentantul special al UE, ambasadorul Morel, a fost de două ori acolo. A avut discuţii ample cu autorităţile din Kârgâzstan, dar şi cu alţi actori internaţionale, inclusiv ONU şi OSCE. Echipa sa a fost consolidată semnificativ, pentru a–i permite să îşi îndeplinească rolul activ care îi revine, în această perioadă critică.

În răspunsul său, UE nu şi–a cruţat eforturile diplomatice şi umanitare. Comisia a oferit imediat ajutor umanitar. Dna comisar Georgieva tocmai s–a întors din regiune, unde a putut face un inventar al ajutoarelor furnizate şi al nevoilor care mai sunt pe teren. Dna comisar cunoaşte foarte bine zona. Mă bucur că este alături de noi astăzi pentru această dezbatere. Doresc să îmi exprim recunoştinţa pentru munca incredibilă pe care a făcut–o acolo, şi nu numai.

Totodată, suntem în plin proces de accelerare a eforturilor de susţinere a proceselor de stabilizare şi democratizare iniţiate de guvernul provizoriu, şi anume asistând la pregătirea apropiatelor alegeri parlamentare, consolidarea instituţiilor cheie şi sprijinirea reconcilierii interetnice şi a iniţiativelor societăţii civile, precum şi a stabilizării sociale.

Crearea unui Kârgâzstan stabil şi democratic, într-o zonă a lumii până acum autoritară şi instabilă, reprezintă un obiectiv pe care suntem gata să îl susţinem. În ceea ce priveşte aspectele de securitate şi posibilul angajament UE, interacţionăm activ cu ONU şi OSCE, şi nu numai. Analizăm atent iniţiativele care au fost prezentate, inclusiv propunerea OSCE pentru un grup operativ al poliţiei.

În ceea ce priveşte securitatea, la fel ca în celelalte zone în care UE are un angajament, abordarea noastră a implicat o coordonare strânsă şi constantă cu comunitatea internaţională. Suntem în legătură cu autorităţile din Kârgâzstan, precum şi cu ONU şi OSCE, în legătură cu intenţia Bişkekului de a crea o comisie naţională care să investigheze evenimentele din iunie petrecute în provinciile din sud. S–a cerut asistenţă şi experţi internaţionali.

Identificarea faptelor reprezintă o etapă preliminară indispensabilă pentru combaterea impunităţilor, încurajarea reconcilierii între comunităţi şi prevenirea unor evenimente similare pe viitor. Prin urmare, vom insista pe nevoia de a asigura credibilitatea şi imparţialitatea oricărei comisii de anchetă, indiferent că este una internaţională sau naţională. Vom sprijini eforturile internaţionale. În acest sens, coordonarea cu OSCE şi ONU este esenţială.

Aştept cu nerăbdare să ascult punctul de vedere al distinşilor deputaţi în legătură cu acest subiect.

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. – Doamnă preşedintă, doresc să mulţumesc Parlamentului pentru această discuţie – urma să spun „venită la momentul oportun” – însă având în vedere că exact în acest moment are loc şi un meci de fotbal, poate că acest moment nu este atât de fericit pe cât ne–am fi dorit. Însă sunt impresionată de lunga listă a vorbitorilor şi le sunt foarte recunoscătoare celor care se află în sală şi urmăresc ecranele în seara aceasta.

După cum a menţionat deja Înalta Reprezentantă, violenţele etnice izbucnite în sudul Kârgâzstanului s–au calmat, iar faza de ajutor umanitar este şi ea în mare măsură încheiată. Atunci când am fost în Osh, am văzut că vânzătorii ambulanţi au reapărut pe străzi, iar oamenii se avântă din nou să iasă din case, cu toate că, ocazional, în anumite cartiere mai au loc împuşcături.

Doresc, în acelaşi timp să vă informez că răspunsul nostru umanitar a fost unul rapid, corespunzător şi cu un obiectiv precis. La 16 iunie, am oferit 6 milioane de euro asistenţă de urgenţă, care au fost imediat folosiţi de experţii din Osh pentru coordonare, şi ne–am folosit de cele trei organizaţii prezente acolo – Crucea Roşie, ACTED şi Medici fără frontiere – pentru a pune în aplicare această asistenţă. Pot afirma că am ajutat la salvarea de vieţi, că am oferit hrană, apă şi adăpost, însă, cel mai important, am fost prezenţi fizic, lucru care, pentru cei din Osh, a contribuit în mod esenţial la siguranţă şi securitate.

Prin intermediul meu, oamenii îşi exprimă recunoştinţa faţă de Uniunea Europeană. Astăzi, în spatele calmului, se ascund tensiuni adânci şi temeri că violenţa ar putea reapărea. Mama unei fetiţe de cinci ani care a fost împuşcată în faţa ei mi–a spus: „Cum să mă mai suport dacă nu există dreptate?”. În situaţia ei se află mii de persoane, care încep să îşi piardă răbdarea. Populaţia nu prea are încredere în capacitatea guvernului de a controla situaţia, în cazul în care aceasta ar răbufni din nou, iar organizaţiile umanitare strâng provizii pentru a fi gata în cazul în care violenţele ar reapărea.

În acest context, după cum a subliniat deja Înalta Reprezentantă, sprijinul nostru se îndreaptă în două direcţii prioritare: readucerea încrederii între principalele grupuri etnice, uzbeci şi kârgâzi şi redarea mijloacelor de subzistenţă şi reconstruirea locuinţelor afectate de conflict. Dintre acestea, reconcilierea este de departe obiectivul cel mai dificil, dar şi cel mai important. Atât guvernul, cât şi populaţia din Osh cred cu tărie că reconcilierea ar avea un succes mult mai mare dacă ar beneficia de sprijinul comunităţii internaţionale. După cum a menţionat deja Înalta Reprezentantă, preşedintele Otunbaieva a cerut deja ajutorul UE pentru realizarea unei anchete internaţionale care să analizeze sursa conflictului şi pentru trimiterea unui contingent de poliţie care să instruiască şi să consolideze poliţia locală. Doresc să adaug că, de altfel, aceasta este dorinţa puternică a tuturor persoanelor din Osh pe care le–am cunoscut: au cerut în mod explicit asistenţă pentru anchetă şi ajutor cu poliţia.

În încheiere, doresc să vă asigur că Comisia va depune toate eforturile necesare pentru a ajuta Kârgâzstanul în aceste luni dificile care urmează. Vom sprijini recrearea mijloacelor de subzistenţă prin intermediul programelor „bani pentru muncă” şi „bani pentru alimente”, reconstruirea caselor distruse şi le vom oferi familiilor materiale de construcţie – în Osh este foarte frig iarna, aşa că trebuie să ne mişcăm rapid – precum şi asistenţă juridică şi psihologică victimelor. Pe lângă acestea, instrumentul pentru stabilitate va pune la dispoziţie 7 milioane de euro pentru alegeri, sprijin legislativ şi reabilitare socială şi psihică. La 27 iulie va avea loc o conferinţă a donatorilor internaţionali, iar Comisia îşi va asuma un rol activ în cadrul acesteia.

Am fost mişcată de votul de încredere pe care oamenii de rând şi autorităţile din Kârgâzstan l–au acordat Europei. Europa este văzută ca fiind neutră şi protectoare, o zonă care sprijină drepturile omului, care sprijină democraţia şi care are capacitatea să adune comunitatea internaţională pentru a ajuta această mică insulă a democraţiei situată în mijlocul Asiei Centrale, care este înconjurată de regimuri autoritare. Discuţia care are loc în această seară în Parlamentul European dovedeşte această încredere şi valoarea sa şi ţin foarte mult să vă mulţumesc pentru acestea.

  Paolo Bartolozzi, în numele Grupului PPE. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, doresc să subliniez faptul că situaţia din Kârgâzstan reflectă o realitate care, pentru o perioadă îndelungată de timp, nu a beneficiat de atenţia cuvenită. Realitatea la care mă refer este instabilitatea din Asia Centrală care, din păcate, se accentuează, în timp ce speranţele pentru democraţie şi progres economic sunt foarte fragile, cel puţin în multe din aceste ţări. În ultimele luni, Kârgâzstanul a trecut printr-o serie de conflicte dure, care vor lăsa în urmă moştenirea unor dispute interetnice, cel puţin pentru viitorul apropiat, şi astfel stabilizarea ţării va fi mult mai dificilă decât în trecut.

Aşa cum s–a afirmat deja, comunitatea internaţională şi, în special, Uniunea Europeană au un rol în a ajuta Kârgâzstanul, pe cât de mult posibil, în trei moduri: în primul rând, acordând ajutoare imediat pentru stocurile pentru situaţii de urgenţă şi reconstruirea caselor distruse; în al doilea rând – în ceea ce priveşte Uniunea Europeană, în cadrul strategiei pentru Asia Centrală şi instrumentele care vor fi puse în aplicare în acest context – prin ajutoare financiare pe termen cât mai lung; şi, în al treilea rând, prin asistenţă politică, menită a sprijini procesul de refacere a ordinii constituţionale şi dezvoltarea statului de drept.

Referendumul constituţional din Kârgâzstan, din 28 iunie, organizat într-un context evident dificil, poate fi considerat un prim pas către restaurarea ordinii constituţionale. Alegerile din 28 iunie au primit, de asemenea, aprobarea misiunii de observatori OSCE, care a ţinut cont, desigur, de condiţiile speciale în care a fost organizat referendumul.

Noua ordine constituţională din Kârgâzstan se va îndrepta mai mult către un sistem parlamentar, şi nu unul prezidenţial. Acest lucru va permite, probabil, o mai mare recunoaştere a diverselor grupuri etnice din ţară şi a nevoii de a se ajunge la un consens cu acestea, într-o ţară atât de divizată şi cu atâtea elemente componente. Uniunea Europeană şi Kârgâzstan sunt legate printr-un acord de cooperare, care stipulează organizarea unor reuniuni periodice ale unei comisii pentru cooperare parlamentară. Sperăm ca relaţiile noastre inter–parlamentare să fie reluate cât mai repede, cu participarea unui parlament kârgâz, ales în mod democratic.

După cum s–a mai afirmat deja, în viitorul apropiat Kârgâzstanul are nevoie de stabilitate şi de sprijinul nostru economic şi financiar: haideţi să nu ne zgârcim la niciuna dintre acestea.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE) Doamnă preşedintă, în primul rând ţin să le mulţumesc, în numele grupului meu, Înaltei Reprezentante şi doamnei comisar pentru răspunsul lor rapid şi coordonat. După cum a afirmat deja dna comisar, este nevoie de un răspuns „rapid, corespunzător şi bine orientat”. Şi din informaţiile pe care le deţin, exact acest lucru s–a petrecut.

Aceste tensiuni etnice sunt foarte regretabile. Trebuie să ne reamintim faptul că nici în această zonă a lumii graniţele dintre state nu au fost delimitate în funcţie de etnie. Ceea ce este, de fapt, un lucru bun. Dacă ar fi să ne ghidăm mereu după principiul etniei, nu am mai putea niciodată să delimităm graniţele. Cu toate acestea, nerespectarea acestui principiu poate genera tensiuni etnice atunci când se asociază unor dificultăţi sociale şi economice. Sperăm ca toţi cei implicaţi, inclusiv statele vecine, să lase în trecut aceste tensiuni şi să o ia de la început.

Baroana Ashton l–a menţionat pe dl Morel, Reprezentantul special, faţă de care am un respect deosebit. Aşa cum am mai spus deja, poate a venit momentul să revitalizăm strategia pentru Asia Centrală pe care am urmat–o mai ales în timpul Preşedinţiei germane, deoarece consider că această zonă este foarte importantă; situată lângă Afganistan, între Rusia şi China, regiunea este una fragilă şi cu multe tensiuni, fiind una de interes aparte pentru Europa. Consider că angajamentul de care dăm dovadă în acest caz este unul extrem de important.

Câţi dintre noi şi–au făcut griji cu privire la referendum? Trebuie să recunosc că, personal, nu mi s–a părut că momentul ales este cel mai bun. Cu toate acestea, acum se vede clar că momentul a fost cel potrivit şi că s–au luat măsurile corecte. Uneori avem tendinţa de a gândi în categorii, agăţându–ne de ideea că este nevoie de femei şi de bărbaţi puternici pentru a dezvolta o ţară, astfel încât în cele din urmă să apară şi democraţia. Noul preşedinte interimar – o femeie cu viziune, putere şi hotărâre, dar şi cu o determinare pentru o mai bună democraţie – a demonstrat că este posibil să le ai pe amândouă. Ar trebui să servească drept exemplu regiunilor învecinate. Nu au neapărat nevoie de preşedinţi cu mandate lungi, care să deţină funcţiile la nesfârşit. Ţara poate beneficia şi de pe urma combinaţiei dintre principii democratice şi o persoană cu o strategie clară – în cazul de faţă o femeie. Ne dorim ca preşedintele şi ţara sa să obţină acest lucru, cu sprijinul Uniunii Europene.

  Niccolò Rinaldi, în numele Grupului ALDE. – (IT) Doamnă preşedintă, Înaltă Reprezentantă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, nu ne mai dorim şi alte pogromuri în Asia Centrală.

Asia Centrală este o regiune cu un risc ridicat de conflicte interetnice. Popoarele sunt amestecate şi graniţele au fost delimitate în timpul regimului stalinist. Gândiţi–vă doar că există o exclavă kârgâză pe teritoriul uzbec şi că există patru enclave uzbece pe teritoriul kârgâz, inclusiv una din care fac parte doar cetăţeni uzbeci care trăiesc în Kârgâzstan şi sunt de naţionalitate tadjică – ceea ce demonstrează complexitatea situaţiei.

În momentul de faţă, 300 000 de persoane sunt strămutate. O sută de mii de oameni s–au refugiat în Uzbekistan şi mulţi alţii au murit: nici măcar nu ştim sigur câţi, posibil chiar 2 000. Ce se poate face? În primul rând, după cum a afirmat şi dna comisar, este foarte important să garantăm că se va face dreptate, deoarece – după cum ne demonstrează experienţa altor ţări – nu poate fi vorba de reconciliere fără o formă de justiţie. Prin urmare, trebuie perseverat cu comisia de anchetă.

În al doilea rând: continuând să acordăm ajutoare umanitare, va trebui să ne ocupăm şi de o serie de aspecte politice. Iar dl Swoboda l–a menţionat deja pe unul dintre acestea, şi anume că trebuie să îi confirmăm actualului guvern interimar că, într–adevăr, face o treabă bună. Referendumul a fost un succes nu doar din punctul de vedere al conţinutului, deoarece restabileşte un echilibru al relaţiei dintre preşedinţie şi parlament, dar şi din punctul de vedere al modului de organizare şi al participării ridicate.

De asemenea, aş dori să înţeleg cum ar trebui să răspundem noi, europenii, dacă o vom face, cererii adresate de OSCE de a trimite forţe internaţionale de poliţie: vom lăsa aspectele poliţieneşti doar în seama ruşilor sau va exista şi o contribuţie europeană?

Cel de–al treilea aspect: ce fac Statele Unite? Deşi deţin o importantă bază militară în Manas, mi se pare că influenţa SUA în Asia Centrală este, în general, din ce în ce mai redusă. Consider că ar fi important pentru noi să armonizăm anumite aspecte şi cu administraţia SUA. Cât despre conferinţa donatorilor din 27 iulie pe care a menţionat–o dna comisar, aş dori să înţeleg care sunt priorităţile Europei aici. Cred că ar trebui să investim, în primul şi în primul rând, în educaţie şi în consolidarea societăţii civile din Kârgâzstan. Aceasta este activă, după cum s–a văzut din participarea ridicată de la referendum.

În încheiere, doresc să subliniez faptul că strategia europeană, a unei abordări regionale pentru Asia Centrală, este, cu siguranţă, cea mai potrivită. Aceasta este o regiune care trebuie văzută în ansamblul său. Cred că pe termen mediu va trebui să aplicăm treptat această strategie şi pentru Afganistan, deoarece nu putem avea o politică pentru Afganistan şi alta pentru ţările din Asia Centrală – pentru alte ţări din Asia Centrală. Acesta este un caz paradigmatic al prevenirii conflictelor, similar oarecum cu ceea ce UE–FAST s–a dovedit a nu fi pentru Haiti, prin coordonarea protecţiei civile cu cea pentru situaţii de urgenţă. Acum dispunem de instrumentele juridice: cetăţenii şi le–au dorit, iar noi trebuie să demonstrăm că putem face faţă acestei provocări.

  Heidi Hautala, în numele Grupului Verts/ALE. – (FI) Doamnă preşedintă, este extrem de important să descoperim care sunt originile violenţei. Cunosc opinia dlui Alain Delotrez, vicepreşedinte al Grupului Internaţional de Criză. El afirmă că aceste evenimente reamintesc de ceea ce s–a întâmplat în Balcanii de Vest în anii '90. Aceste atrocităţi, care au fost descrise aici şi despre care am citit în presă, reamintesc de cruzimea incredibilă la care am asistat în Balcanii de Vest. Există motive să bănuim că aceste acte au fost menite să provoace. Nu suntem deloc convinşi că avem de–a face cu tensiuni etnice reale: mai degrabă este vorba de tensiuni etnice care au fost iscate deoarece sudul Kârgâzstanului este o regiune foarte săracă şi cu multe privaţiuni.

Doresc în mod special să aduc în atenţia Înaltei Reprezentante şi a doamnei comisar Georgieva faptul că susţinătorii drepturilor omului sunt acum într-o poziţie dificilă. Mi se pare că impresia pe care o lăsăm este aceea că noi căutăm vinovaţii în locul în care nu trebuie. Există depoziţii ale martorilor conform cărora anumiţi indivizi, care merseseră să caute probe şi să documenteze aceste incidente brutale, au devenit, la rândul lor, ţintele acţiunilor oficiale.

Eu personal am făcut apel în numele apărătorului drepturilor omului Azimzhan Askarov. Acesta fost reţinut şi, din câte se ştie, este în continuare în arest. Dânsul a strâns probe referitoare la evenimentele care au înconjurat aceste brutalităţi. Şi pentru aceasta ar putea reprezenta un pericol pentru anumite partide.

Fac apel către Comisie şi Înalta Reprezentantă să acorde atenţie şi să garanteze că organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului pot acţiona eficient, deoarece, probabil, acum au cele mai mari şanse să descopere ce se întâmplă cu adevărat şi să încerce să restabilească pacea şi stabilitatea.

  Struan Stevenson, în numele Grupului ECR. – Doamnă preşedintă, acum două săptămâni am fost în Uzbekistan. Am avut mai multe întâlniri cu miniştrii importanţi din Taşkent, care mi–au prezentat în detaliu criza refugiaţilor generată de recentele violenţe din sudul Kârgâzstanului. I–am detaliat în scris Înaltei Reprezentante toate aceste lucruri.

Guvernul uzbec nu ezită prea mult când vine vorba de a–l învinovăţi pe fostul preşedinte Kurmanbek Bakiev pentru rolul central pe care l–a jucat în revoltele din oraşele Osh şi Jalalabad din sudul Kârgâzstanului. Ei subliniază faptul că populaţia kârgâză trăieşte în aceste oraşe alături de cea uzbecă de mii de ani. Miniştrii cu care m–am întâlnit sunt convinşi că un asemenea nivel de violenţă şi brutalitate, orientate împotriva civililor nevinovaţi, este ceva îngrozitor, care nu putea fi realizat decât de mercenari – posibil veterani din Afganistan şi Cecenia – şi presupun că aproximativ 2 000 de persoane şi–au pierdut viaţa. Se pare că multe victime au fost împuşcate de trăgători de elită, femei însărcinate au fost eviscerate, tinere au fost violate cu brutalitate şi apoi ucise, iar copiii au fost decapitaţi şi trupurile lor aruncate în râu.

Este bizar şi puţin probabil să regăseşti un asemenea nivel de violenţă într-o revoltă a tineretului kârgâz, cu toate că adolescenţii şi tinerii kârgâzi, precum şi cei uzbeci, s–au implicat atunci când au realizat violenţa care se petrecea. Opinia generală în Taşkent este că această revoltă a fost planificată cu mult timp înainte şi finanţată de Bakiev, care şi–a transmis ordinele pe teren, în sudul Kârgâzstanului, prin intermediul familiei şi al susţinătorilor săi loiali.

Exodul de refugiaţi astfel rezultat, care a trecut graniţa în Uzbekistan, a depăşit 100 000 de persoane. Aceştia au fost adăpostiţi în 15 tabere instalate în apropierea graniţei. Guvernul uzbec le–a pus la dispoziţie un număr mare de corturi, facilităţi sanitare, hrană şi ajutoare medicale, însă numărul refugiaţilor a depăşit cu mult aşteptările lor, aşa că în momentul de faţă au dificultăţi în a acoperi aceste costuri. Sunt disperaţi să primească ajutoare financiare pentru alimente. Se tem ca problema refugiaţilor să nu fie una pe termen lung, deoarece multor uzbeci strămutaţi le este frică să se întoarcă la casele lor din Kârgâzstan, din cauza violenţelor la care au asistat.

Cele 15 tabere de refugiaţi din Uzbekistan sunt acum pline ochi cu bătrâni, femei, copii şi mulţi răniţi, care primesc toţi îngrijirea medicală cuvenită, acordată de autorităţile uzbece. O parte din aceşti refugiaţi s–au întors acum în Kârgâzstan, însă mulţi au luat cu ei şi corturile, instalându–şi tabere de partea cealaltă a graniţei, gata să fugă iar în Uzbekistan la cel mai mic semn de nelinişte. Sunt îngroziţi să se întoarcă în Osh şi Jalalabad, unde peste 75 % din locuinţele uzbecilor şi marea majoritate a afacerilor acestora au fost distruse.

Guvernul uzbec este, desigur, recunoscător pentru cele 5 milioane de euro oferite de UE ca ajutor guvernelor din Uzbekistan şi Kârgâzstan. Acesta face apel la ONU să trimită personal care să supravegheze distribuirea tuturor ajutoarelor pe teren, însă reafirmă că are nevoie de aproximativ 5 milioane de euro zilnic, doar în Uzbekistan, pentru a gestiona criza refugiaţilor în mod corespunzător. Acest guvern deţine, în Uzbekistan, provizii de cereale şi are toate alimentele şi medicamentele esenţiale, însă nu poate susţine distribuirea acestora fără un sprijin financiar. Guvernul uzbec insistă pe nevoia de a realiza o anchetă internaţională cu privire la circumstanţele acestei revolte, şi mă bucur că acest lucru va fi sprijinit în această rezoluţie.

  Joe Higgins, în numele Grupului GUE/NGL. – Doamnă preşedintă, au trecut doar două luni de la evenimentele revoluţionare din Kârgâzstan care au dus la răsturnarea regimului corupt al preşedintelui Bakiev şi la formarea unui guvern provizoriu. Din păcate, însă, aşa cum am atras atenţia la momentul respectiv şi cu puţin timp înaintea celor mai recente violenţe, un grup de hoţi a fost înlocuit cu un altul, deoarece imediat au apărut rapoarte privind cazuri de corupţie şi favoritism în care erau implicate elemente ale noului guvern.

Cele mai recente cazuri de violenţă, îndreptate împotriva populaţiei pe baza apartenenţei etnice, sunt un coşmar continuu pentru oamenii de rând. Nu a fost ceva spontan, ci a existat instigare. Există voci de încredere care afirmă că responsabilii sunt apropiaţii lui Bakiev, împreună cu grupările de crimă organizată.

Un aspect semnificativ este faptul că, în ciuda acestor pogromuri, vecinii uzbeci şi kârgâzi din multe zone au încercat să se ajute reciproc. Unirea muncitorilor şi a săracilor – atât kârgâzi, cât şi uzbeci – este cea care pune bazele pentru găsirea unei soluţii, în legătură cu cererile radicale de readucere a bogăţiilor statului în proprietatea publică, pentru ca acestea să fie folosite, măcar acum, spre folosul majorităţii oamenilor de rând, şi nu pentru elitele corupte care au dominat societatea până în momentul de faţă.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD. – (NL) Doamnă preşedintă, ororile care s–au petrecut în sudul Kârgâzstanului la mijlocul lunii iunie au lăsat în urmă o societate traumatizată. Poate comunitatea internaţională sau Uniunea Europeană să ofere vreo perspectivă în acest climat social al impunităţii, în care ambele comunităţi, kârgâză şi uzbecă, se consideră a fi victimele par excellence ale unei adevărate orgii a violenţelor ucigătoare? La această întrebare am primit un răspuns foarte îmbucurător, precum şi o serie de idei foarte bune, din partea unui asistent umanitar din Occident, care lucrează în Bişkek şi cu care am avut ieri dimineaţă o discuţie telefonică.

Ceea ce este de o importanţă esenţială pentru viitorul Kârgâzstanului este realizarea unei anchete amănunţite şi independente a atrocităţilor petrecute luna trecută. Trebuie să sfârşim cu această cultură a impunităţii care predomină în ţară, pentru a putea crea o autoritate de încredere şi în beneficiul unei coexistenţe etnice. Prin urmare, mi–aş dori să văd că Uniunea Europeană preia iniţiativa prin organizarea acestei anchete internaţionale şi, din câte am înţeles de la Înalta Reprezentantă şi de la Comisie, acestea sprijină cu ardoare această măsură. Această anchetă amănunţită a evenimentelor va servi ca punct de plecare pentru un nou început, deoarece povestirile şi mărturiile sunt contradictorii şi nimeni nu are încrederea că autorităţile de acolo sunt capabile să realizeze o anchetă corectă. Ca o sugestie practică de asistenţă pe care Europa o poate acorda civililor aflaţi în suferinţă în Kârgâzstan, persoana mea de contact din Bişkek a menţionat ajutoarele structurale pentru proviziile de alimente şi sistemul educaţional din ţară. Dl Rinaldi a vorbit puţin mai devreme despre acestea. Educaţia este extrem de importantă.

În încheiere, îndemn Consiliul şi Comisia să acorde atenţie dreptului fundamental al libertăţii religiei în Kârgâzstan. Legea privind religiile din 2009, o altă relicvă a regimului Bakiev, ar trebui imediat revizuită. Este momentul ca Europa să ghideze Kârgâzstanul şi în acest domeniu, continuând să trimită ajutoare umanitare şi făcând eforturi educaţionale. Aş dori să îmi exprim stima faţă de Înalta Reprezentantă şi de dna comisar pentru acest angajament european care, spre încântarea mea, a fost primit cu apreciere şi de populaţia din Kârgâzstan. Ţineţi–o tot aşa!

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Doamnă preşedintă, baroană Ashton, doamnelor şi domnilor, în ultimii ani am simţit adesea că poate nu are nici un sens să vorbim în Parlamentul European despre evenimente care se petrec în afara Uniunii Europene. Cu toate acestea, evenimentele din Kârgâzstan sunt cu totul altceva. Nicio ţară civilizată, şi cu atât mai mult Uniunea Europeană, nu poate ignora acest genocid etnic şi această tendinţă de a goni sute de mii de persoane din casele lor, exact ce se petrece acum în Kârgâzstan. Şi totuşi, pentru a rezolva aceste probleme, trebuie în primul rând să înţelegem motivele. Ca membru al Jobbik, eu văd patru motive principale.

Primul şi cel mai important motiv al acestor probleme este reprezentat de principiul incorect al lui Stalin, „dezbină şi cucereşte”. În cadrul acestei politici, graniţele au fost delimitate fără a se mai ţine cont de regiunile etnice, presupunând că acestea sunt la baza conflictelor etnice. Un al doilea motiv este faptul că zonele cu bogăţii nu au fost împărţite echitabil între state, lucru care a dus, din nou, la graniţe incorecte, cu potenţial de a genera conflicte. Cel de– al treilea motiv care, însă, din păcate, nu a fost menţionat până acum, este existenţa grupărilor extremiste islamice, care probabil sunt cel mai des întâlnite în Valea Fergana, care au fost, şi ele, sursa a numeroase probleme. Şi problema apei este una semnificativă în Kârgâzstan. Bumbacul reprezintă 90 % din exporturile din Uzbekistan şi se ştie foarte bine că, dacă Kârgâzstanul întrerupe alimentarea cu apă, în doar câteva luni, economia Uzbekistanului se va prăbuşi. Însă cel mai important, şi trebuie să spunem acest lucru, este să rezolvăm aceste probleme, deoarece, doamnelor şi domnilor, dacă nu facem paşii necesari, vom asista iar şi iar la acte de genocid. Trebuie să luăm măsuri, deoarece suntem pe deplin conştienţi de faptul că Asia Centrală, sau regiunea Asiei interioare, nu doar Kârgâzstanul, ci şi Uzbekistanul şi Tadjikistanul, este văzută ca una instabilă. Pentru a preveni conflictele, trebuie în primul rând să garantăm o distribuire corectă a apei. În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm, într-un fel sau altul, că graniţele dintre aceste state pot fi trecute mai uşor şi trebuie să ajutăm la eliminarea tensiunilor şi problemelor etnice. Trebuie să se ajungă la o formă de cooperare regională între aceste state, şi anume între Kârgâzstan, Uzbekistan şi Tadjikistan. Trebuie să ne asigurăm că sunt interesate să trăiască în pace. Trebuie să creăm un sistem care să se bazeze pe încredere reciprocă. Uniunea Europeană are aici un rol foarte important, pentru că sunt foarte sigur că rolul de mediator trebuie jucat de Parlamentul European şi de Uniunea Europeană.

  Elisabeth Jeggle (PPE). – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am fost foarte mulţumită de rezultatul referendumului din 27 iunie. Rezultatele excelente ne demonstrează că populaţia din Kârgâzstan îşi doreşte să joace un rol activ în luarea deciziilor politice şi să sprijine o nouă constituţie.

Rezoluţia noastră transpartinică, cu privire la actuala situaţie din Kârgâzstan, ar trebui văzută ca un pas în această direcţie. Ne aşteptăm ca guvernul interimar să restaureze ordinea publică prin metode legale şi paşnice şi că va face tot ceea ce îi stă în putere pentru a promova reconcilierea printre cetăţenii săi. Deşi se pare că situaţia de urgenţă imediată a trecut, consider că este foarte important ca Uniunea Europeană să ajute în continuare populaţia din Kârgâzstan, şi nu numai, sprijinind acest guvern interimar şi ajutându–l să readucă stabilitatea. Consider că reconcilierea diverselor grupuri etnice trebuie să devină prioritară pentru dezvoltarea Kârgâzstanului, astfel încât oamenii să poată convieţui în pace.

Noi, cei din Parlamentul European, avem sarcina de a ne asigura că imediat după alegerile parlamentare planificate va avea loc un nou schimb interparlamentar. Aceasta este cheia unei cooperări fructuoase între Kârgâzstan şi Uniunea Europeană. Consider că este extrem de important ca Uniunea Europeană să aibă o abordare atotcuprinzătoare atunci când este vorba despre Asia Centrală şi că nu trebuie să ne concentrăm doar pe anumite regiuni. Iar la baza tuturor acestora trebuie să se afle mereu dialogul deschis. În felul acesta, Uniunea Europeană va fi văzută ca partener politic, pe lângă cel de partener pe probleme economice şi de dezvoltare. Din punctul nostru de vedere, democratizarea şi respectarea drepturilor omului reprezintă baza convieţuirii paşnice, în orice ţară. Rezoluţia atrage atenţia asupra situaţiei fragile care continuă să existe în această ţară.

Doamnă comisar, baroană Ashton, vă mulţumesc sincer pentru angajamentul puternic şi rapid. Beneficiaţi de sprijinul nostru, iar oamenii din ţară au câştigat acest angajament.

  Kristian Vigenin (S&D). – (BG) Baroană Ashton, doamnă Georgieva, doamnelor şi domnilor, Kârgâzstanul apare frecvent pe agenda Parlamentului European şi a Comisiei pentru afaceri externe. Ceea ce indică importanţa pe care o acordăm atât ţării, cât şi întregii politicii a Uniunii Europene pentru Asia Centrală. Evenimentele de acolo sunt unele conflictuale, care se desfăşoară foarte rapid. Încercările de stabilizare a noului guvern au fost însoţite de puternice ciocniri etnice, pe parcursul cărora, conform mai multor estimări, între 300 şi 2 000 de persoane au murit, în timp ce alte 100 000 au căutat refugiu în Uzbekistan.

De altfel, trebuie să îmi exprim respectul faţă de poporul uzbec, pentru calmul de care au dat dovadă şi datorită căruia conflictul nu s–a amplificat. În acelaşi timp, răspunsul corespunzător al autorităţilor kârgâze a dus la reinstaurarea ordinii destul de repede. Cu toate acestea, pentru a asigura o stabilitate de durată în această parte a ţării, este nevoie ca instigatorii conflictelor şi cei care au săvârşit crimele să fie identificaţi şi pedepsiţi.

Şi conducerea interimară a ţării este demnă de laude, pentru hotărârea cu care a apărat reformele politice desfăşurate în ţară şi pentru că nu s–a folosit de ciocnirile din Osh şi Jalalabad pentru a amâna referendumul deja planificat. Un semn clar al acestui lucru este faptul că, la doar câteva zile de la ciocnirile din Kârgâzstan, s–a organizat cu succes referendumul, care a înclinat balanţa influenţei exercitate de diversele instituţii, acordând mai multe puterii parlamentului kârgâz și, respectiv, guvernului, în detrimentul prerogativelor prezidenţiale.

În plus, un pas important l–a reprezentat şi acordarea unei mai mari legitimităţi preşedintelui interimar, Roza Otunbaieva, care, în urma confirmărilor, a fost confirmată pentru a ocupa această poziţie temporară până la finalul lui 2011. Alegerile parlamentare sunt şi ele programate în toamnă. Insist pe aceste lucruri deoarece poziţia noastră trebuie să țină seama de toate detaliile. Uniunea Europeană a răspuns rapid şi în mod corespunzător, şi aş dori să vă mulţumesc pentru aceasta.

Cu toate acestea, va veni vremea când va trebui să ne revizuim actuala politică şi să căutăm noi modalităţi prin care Uniunea Europeană să îşi asume un angajament mai serios, atât faţă de Kârgâzstan, cât şi faţă de întreaga regiune a Asiei Centrale. Dispunem de instrumentele financiare necesare. Cu toate acestea, la fel ca în alte regiuni, va trebui să lucrăm pentru a trece de la statutul de donator principal la poziţia de adevărat partener politic, împreună cu Rusia, China şi Statele Unite. Am impresia că noi suntem cei care putem ajuta la depăşirea celui mai acut deficit din regiune, şi anume deficitul de democraţie.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL). – (FR) Doamnă preşedintă, după cum au afirmat deja o serie din deputaţii în Parlamentul European, situaţia din Kârgâzstan este, în continuare, una fragilă şi îmi pare rău că rezoluţia nu reflectă discursurile ţinute aici.

Dacă mi se permite îndrăzneala, aş dori să întreb cine are de câştigat dacă violenţele se amplifică în această ţară. Cine are de câştigat de pe urma eşecului instaurării democraţiei acolo? Cine are de câştigat dacă guvernul provizoriu nu încheie procesul de restaurare a ordinii constituţionale democratice şi a statului de drept? Cine are de câştigat de pe urma etnicizării violenţelor? Cine are câteva cunoştinţe despre această ţară poate nu trebuie decât să îşi pună aceste întrebări pentru a înţelege care este adevărata situaţie. Cum ar fi posibil să vezi referendumul din 27 iunie, desfăşurat în condiţii paşnice, cu o rată a participării ridicată şi cu aproape 90 % din voturi în favoarea noii constituţii, altfel decât un miracol?

Da, doamnă baroană Ashton, doamnă Georgieva, UE trebuie să îşi ia un angajament deplin faţă de Kârgâzstan, însă fără a se amesteca, şi trebuie să acorde toată asistenţa necesară pentru a se asigura că locuitorii acestei ţări, indiferent de originea lor, nu devin victimele unor aspecte diplomatice şi politice care nu au nicio treabă cu ei. Haideţi să nu trădăm încrederea pe care poporul kârgâz o are în UE.

  David Campbell Bannerman (EFD). – Doamnă preşedintă, nu cred că vreunul din noi nu simte compasiune faţă de populaţia din Kârgâzstan pentru suferinţa pe care au îndurat–o recent: 2 000 de persoane ucise în timpul revoltelor şi 400 000 strămutate – mai ales din cadrul comunităţii uzbece – punând astfel o presiune enormă pe Uzbekistan.

Aceasta este o criză imensă, ca să folosim cuvintele celor de la Crucea Roşie. Această ţară este oricum cea mai mică şi cea mai săracă dintre fostele republici sovietice. Este tragic ca o ţară care aspiră atât de mult la o democraţie parlamentară să se regăsească în această stare. Într–adevăr, se pare că factorul declanşator a fost reprezentat de schimbările constituţionale pe care doreau să le facă. În acelaşi timp, este una dintre puţinele naţiuni musulmane conduse de o femeie; să sperăm că şi Iranul îi va urma exemplul în scurt timp. Această doamnă, Roza Otunbaieva, este primul preşedinte al unui stat ex–comunist din Asia Centrală – şi bravo ei.

Toate naţiunile democratice al trebui să facă tot ce le stă în putinţă pentru a sprijini o asemenea aspirantă la democraţia parlamentară, însă este înconjurată de vecini autocraţi puternici, iar ameninţarea radicalismului islamic este mereu prezentă la graniţele sale. Această ţară este un perete al democraţiei şi merită tot sprijinul nostru.

Mi–e teamă însă că a devenit un pion într-un joc mai amplu al puterii. Acum ea face parte din Organizaţia de cooperare de la Shanghai, de care Rusia şi China se folosesc pentru a domina vestul spaţiul al Asiei Centrale şi a cărei agendă ar trebui privită cu oarecare suspiciune. China şi Rusia au stimulente pentru a destabiliza ţara şi pentru a periclita prezenţa unei baze aeriene americane acolo, cu sprijinul ascuns al forţelor de opoziţie.

O să închei prin a spune că toate statele democratice ar trebui să sprijine această naţiune aspirantă, curajoasă, dar cu multe probleme.

  Alojz Peterle (PPE). – (SL) La cinci ani de la schimbarea puterii în Kârgâzstan, noua revoluţie a generat o criză politică mai acută, cu consecinţe pentru întreaga regiune. Merită observat faptul că, în ciuda crizei, referendumul pentru modificările constituţionale – căruia îi vor urma alegerile parlamentare din toamna aceasta – s–a desfăşurat în mod paşnic şi democratic.

Pe lângă alegerile democratice, stabilizarea ulterioară implică o analiză obiectivă a cauzelor tragicului conflict din sudul ţării, eforturi de reconciliere ale comunităţilor kârgâze şi uzbece, prevenirea oricărui alt dezastru umanitar şi o coordonare eficientă a ajutorului internaţional.

În acelaşi timp, trebuie să fim mai atenţi decât am fost acum cinci ani, atunci când acordăm asistenţă pentru introducerea unei bune guvernanţe pe termen lung. Doar asistenţă juridică sau poliţienească nu este suficientă. Activităţile comunităţii internaţionale, incluzând şi Turcia, ar trebuie să ducă cât mai rapid la deschiderea graniţelor pe care Kârgâzstanul le are cu toate statele vecine.

Mă bucură implicarea promptă a Uniunii Europene şi sunt sigur că vom reuşi să garantăm, aşa cum, de altfel, şi trebuie să facem, că ritmul şi eficienţa acţiunilor noastre aduc un plus de valoare. În momentul de faţă, aspectele umanitare sunt esenţiale, însă nu vom reuşi să le rezolvăm definitiv decât dacă, în acelaşi timp, acţionăm având în vedere un concept politic clar.

Este clar că Kârgâzstanul are nevoie de asistenţă internaţională semnificativă, că schimbările politice care au avut loc de la referendum nu pot aduce singure rezultate rapide sau pozitive şi că această criză nu este în niciun fel în beneficiul Uniunii Europene. Sper că vom reuşi să înţelegem aceste lucruri.

  Katarína Neveďalová (S&D). – (SK) Situaţia din Kârgâzstan s–a soldat cu sute de morţi şi mii de răniţi. În acest caz, Uniunea Europeană şi Parlamentul European trebuie ambele să înţeleagă că, dacă vrem să sacrificăm drepturile omului în anumite zone ale globului, atunci nu va fi vorba despre dreptul la vot sau la a fi reprezentat, ci despre dreptul fundamental al omului, acela la viaţă.

UE a oferit finanţare şi ajutoare umanitare. De asemenea, ţin să îi mulţumesc baroanei Ashton pentru faptul că am reacţionat chiar repede. Cu toate acestea, eu consider că acesta este doar începutul.

UE trebuie să înţeleagă că strategia sa pentru Asia Centrală este foarte slabă. Ar trebui să alocăm mai multe fonduri şi o mai mare importanţă politică acestei regiuni, care vede Uniunea Europeană ca pe un exemplu măreţ, după cum au subliniat deja şi mulţi vorbitori anteriori.

De curând, împreună cu câţiva colegi din Parlament, am vizitat Kazahstanul şi Tadjikistanul şi am văzut şi noi că aceşti oameni chiar cred că le putem acorda asistenţă reală.

Prin urmare, iată pe ce consider eu că ar trebui să se concentreze UE. Ar trebui să ne sporim influenţa, pentru că există mereu o ameninţare din partea Rusiei şi Chinei, desigur, care nu aşteaptă decât ca noi să facem un pas greşit, pentru a interveni ca garanţi puternici şi asigurând stabilitatea, pacea şi cooperarea în regiune.

Trebuie să înţelegem că această regiune este una extrem de importantă pentru noi, fie ca rută de transport între China şi UE, sau ca regiune cu imense resurse naturale – într–adevăr, resursele naturale sunt vaste – de care UE are nevoie.

Prin urmare, şi stabilitatea din zonă este importantă pentru noi. De asemenea, trebuie să asigurăm pacea în regiune şi pentru că din ea face parte şi Afganistanul. Să nu uităm nici acest aspect.

Am o întrebare şi pentru dl Stevenson, care nu ascultă acum, dar căruia sper să o primească întrebarea. A făcut observaţii asupra faptului că revolta a fost de fapt instigată de anumiţi susţinători sau membri ai familiei fostului preşedinte Bakiev.

Întrebarea mea este: chiar putem exclude posibilitatea ca familia fostului preşedinte Bakiev să fi fost implicată? Este absolut necesar să se desfăşoare o anchetă a evenimentelor, pentru a vedea care este de fapt adevărul.

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Mie mi se pare că spunem cu toţii ce a cauzat actuala criză din Kârgâzstan. Autoritatea preşedintelui Bakiev a ajuns să fie atât de urâtă, încât a fost răsturnat, însă au avut loc şi masacre şi catastrofe umanitare în Valea Fergana, mai ales în regiunile Osh şi Jalalabad. Deja s–a spus care este însemnătatea Văii Fergana în subregiune, cum importanţa sa vine de la sursele de apă, însă mai trebuie menţionat faptul că, parţial, masacrele au fost inspirate şi de grupări radicaliste – numele care se vehiculează aici sunt Mişcarea islamică din Uzbekistan şi Uniunea islamică Jihad. Există voci care afirmă că acestea ar fi fost finanţate din mai multe surse, printre care şi fiul fostului preşedinte Bakiev.

S–a organizat un referendum pentru a modifica Constituţia. Salutăm faptul că 90 % dintre cei care au votat au fost în favoarea schimbărilor. Ţara este acum condusă de dna preşedinte Otunbaieva, o femeie puternică, care îşi doreşte aceste schimbări. Ea beneficiază de sprijinul marii majorităţi a societăţii şi îşi doreşte consolidarea parlamentului din Kârgâzstan. Acesta reprezintă un adevărat succes pentru actualele autorităţi din Kârgâzstan. Ar trebui să îl sprijinim.

Modul paşnic în care s–a desfăşurat referendumul şi evaluările bune primite, inclusiv din partea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, creează impresia de stabilitate, însă, în realitate, această stabilitate este foarte fragilă şi superficială. Printre cauze se numără eroziunea structurilor statului şi alegerile programate pentru 10 octombrie, care nu permit reforme mai rapide, precum şi criza economică şi socială, dar şi structurile autoritare neoficiale din Kârgâzstan şi anumite grupuri care ar putea fi numite grupări de crimă organizată. Tuturor acestora li se adaugă, desigur, dezastrul umanitar, pe care încercăm să–l rezolvăm, dar care, desigur, nu a fost încă depăşit în totalitate.

După părerea mea, toate aceste probleme sunt agravate de abordarea oarecum necorespunzătoare a Rusiei şi Chinei, principalii actori din regiune, care, desigur, diferă de abordarea Statelor Unite. S–a mai spus că, din motive printre care şi prezenţa unei baze SUA în Manas, Rusia are o altă abordare faţă de Kârgâzstan şi, desigur, exercită o influenţă enormă.

Sunt de acord cu ceea ce au afirmat deja comisarii, că trebuie intensificat efortul umanitar şi că ar trebui să desemnăm o comisie independentă care să investigheze cauzele acestei crize.

  Justas Vincas Paleckis (S&D). – (LT) Am urmărit îndeaproape evenimentele petrecute în Kârgâzstan în ultimele luni, mai ales odată ce numele Roza Otunbaieva a început să apară în presă. Acum zece ani, eram colegi – ea era ambasadorul ţării sale la Londra. Ambasadele Lituaniei şi Kârgâzstanului erau vecine. Adesea ne întâlneam şi stăteam de vorbă. Am rămas cu impresia că Roza Otunbaieva nu este doar un diplomat cu experienţă, ci un politician puternic, cu vederi democratice, care poate analiza la rece situaţia mondială, dar şi cea din ţara sa. Consider că alegerea sa în funcţia de preşedinte al Kârgâzstanului va aduce stabilitate în ţară, va ajuta la demararea reformelor şi va îmbunătăţii relaţiile cu vecinii mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi.

Kârgâzstanul devine treptat prima republică parlamentară din regiune şi nu mai trebuie să fie condus de clanuri de familie. Totuşi, situaţia continuă să fie extrem de complexă. Refugiaţii de etnie uzbecă, care încă nu s–au întors la casele lor, au ignorat referendumul. Riscul unor tulburări există în continuare, mai ales pe măsură ce alegerile parlamentare din toamnă se apropie.

Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să ajungă rapid la un acord în legătură cu mecanismele şi măsurile specifice implicării UE, care ar putea fi puse în aplicare în cazul în care conflictul se adânceşte şi mai mult. O misiune UE pentru răspuns în situaţii de criză ar trebui să joace un rol însemnat acolo. Trebuie să consolidăm şi mecanismele de coordonare dintre Organizaţia Naţiunilor Unite, UE şi OSCE.

Fac apel la autorităţile din Kârgâzstan să pedepsească vinovaţii acestor evenimente sângeroase, garantându–le, în acelaşi timp, un proces corect. Garantarea drepturilor la asistenţă medicală, educaţie şi muncă este cel mai bun mod de a asigura unificarea societăţii, insuflarea democraţiei şi combaterea corupţiei şi a radicalismului.

  Joachim Zeller (PPE). – (DE) Doamnă preşedintă, baroană Ashton, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, am fost şocat de recentele evenimente din Kârgâzstan – revolte violente, crime, case arse şi puhoiul miilor de refugiaţi care îşi părăseau casele în încercarea de a scăpa de violenţă – şi am numai compasiune pentru victime. În acelaşi timp, evenimentele din Kârgâzstan aduc în atenţie situaţia din Asia Centrală, care nu trebuie să ne lase indiferenţi pe noi, cei din Parlamentul European. Din contră chiar, ar trebui să ne îndreptăm întreaga atenţie către ţările din acea regiune. Şi nu trebuie să ne concentrăm doar la acele ţări cu multe resurse minerale, pentru care Europa are un interes economic, ci, conform strategiei pentru Asia Centrală adoptată în 2007, ar trebui să ne ocupăm în mod egal de toate ţările. Cred că este de datoria noastră.

Statele din Asia Centrală care au reuşit să răstoarne conducerea ţaristă şi, ulterior, sovietică acum nici 20 de ani au o moştenire grea. Graniţele trasate în mod arbitrat de către Stalin, fără nicio preocupare faţă de teritoriile ocupate de etniile din regiune, îngreunează, evident, buna convieţuire, atât în interiorul, cât şi dincolo de graniţele acestor ţări. Sărăcia, corupţia, ignorarea drepturilor omului şi ale minorităţilor, regimurile autoritare, condiţiile economice din ţări precum Tadjikistanul şi Kârgâzstanul, din cauza cărora sute de mii de oameni emigrează pentru a găsi locuri de muncă şi soluţionarea conflictelor prin violenţă, toate acestea ne arată că există un semn de întrebare legat de cum se vor dezvolta ţările din această regiune.

Uniunea Europeană nu poate sta indiferentă în timp ce se întâmplă acest lucru. Dacă vrem să ne asigurăm că aceste state nu vor adopta structuri fundamentaliste şi că locuitorii nu vor deveni victimele permanente ale regimurilor dictatoriale, atunci este nevoie de angajamentul nostru deplin. Pe lângă satisfacerea nevoii urgente pentru ajutoare materiale, trebuie să menţinem contactul cu aceste ţări, oferind sprijin activ forţelor democratice care se dezvoltă acolo. Haideţi să–i dăm şansa doamnei preşedinte Roza Otunbaieva să aducă pacea în Kârgâzstan şi să înceapă crearea unor condiţii politice stabile. Rezoluţia dezbătută astăzi şi votată mâine trebuie să fie urmată de acţiuni, astfel încât populaţia din Kârgâzstan şi din alte state din Asia Centrală să nu aibă sentimentul că i–am lăsat singuri în eforturile de a–şi croi drumul către viitor sau că îi abandonăm forţelor nedemocratice. Aceste ţări au aşteptări foarte ridicate de la noi, europenii, şi nu trebuie să le dezamăgim.

  Elena Băsescu (PPE). - În luna aprilie, tot aici, ne exprimam îngrijorarea cu privire la posibilitatea escaladării violenţelor din Kârgâzstan. Din păcate, în perioada care a urmat, câteva sute de oameni şi-au pierdut viaţa în conflictele interetnice.

Situaţia din Kârgâzstan continuă să pună în pericol stabilitatea întregii regiuni a Asiei Centrale. Minoritatea uzbecă, care reprezintă peste 14 % din populaţie, continuă să se afle într-o situaţie dificilă. Peste 400 000 de oameni au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţele din cauza violenţelor.

Faptul că referendumul din 27 iunie s-a desfăşurat fără incidente majore demonstrează că situaţia din această ţară se poate îmbunătăţi. Consider că voinţa populaţiei, care a susţinut în proporţie de peste 90 % adoptarea unei noi constituţii, trebuie respectată.

În concluzie, doresc să reafirm că Uniunea Europeană trebuie să joace un rol mai activ în Asia Centrală, atât în plan politic, cât şi economic.

  Indrek Tarand (Verts/ALE). – (ET) Aş dori să fac observaţia că graniţele trasate de Stalin pot rămâne, într–adevăr, dar această ţară, care, ca succesor al Uniunii Sovietice, este membru al Consiliul de Securitate al ONU, trebuie să abordeze şi chestiunea lichidării moştenirii staliniste. Cu toate acestea, nu doreşte să îşi asume responsabilitatea lichidării moştenirii în Asia Centrală. Această ţară este Rusia. Aş vrea să mulţumesc Comisiei şi Parlamentului pentru faptul că se depun eforturi pentru a ajuta refugiaţii şi persoanele care se confruntă cu probleme. Totuşi, ar trebui să comunicăm Moscovei că dezicerea de responsabilitate este inacceptabilă pentru noi.

Noi dedicăm o oră de discuţii referitoarele la problemele din Kârgâzstan şi Turkmenistan, dar ştiţi ce face în tot acest timp Vladimir Putin? Se uită la meciul de fotbal Spania–Germania. Aşa ceva este inadmisibil.

  Herbert Dorfmann (PPE). – (DE) Doamnă preşedintă, originea situaţiei din Kârgâzstan se află în trasarea complet arbitrară şi voit incorectă a graniţelor în toată regiunea Asiei Centrale de acum câţiva zeci de ani, ceea ce a dus la naşterea câtorva minorităţi. La acestea se adaugă şi sărăcia şi lupta pentru apă şi teren propice dezvoltării, care au creat un butoi de pulbere, care, din nefericire, a explodat încă o dată.

Cred că, dacă se doreşte pacea în regiune, aceste probleme esenţiale şi, mai ales, problema minorităţilor trebuie rezolvate. După modelul de admirat al Comisiei de luare a unor măsuri rapide, şi noi va trebui să abordăm aceste probleme din regiune pe viitor. Va trebui ca aceste state să îşi protejeze grupurile de minorităţi şi să creeze condiţiile necesare pentru ca membrii acestor minorităţi să se simtă în siguranţă în regiune. Odată ce o nouă conducere politică se va instala în Kârgâzstan, va trebui sa adresăm această problemă politicienilor responsabili. Cred că o situaţie în care minorităţile sunt dezavantajate creează condiţiile preliminare pentru radicalizare şi, aşa cum s–a văzut în regiune, când radicalismul religios se adaugă în amestec, rezultatul este un butoi de pulbere care, din păcate, poate exploda foarte repede.

  Catherine Ashton, Vicepreşedintă a Comisiei/Înaltă Reprezentantă al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – Doamnă preşedintă, dezbaterea de astăzi subliniază preocuparea sporită a Uniunii Europene în ceea ce priveşte situaţia din Kârgâzstan şi importanţa menţinerii angajamentului nostru de a ajuta această ţară în drumul său către pace, stabilitate, reconciliere interetnică şi democraţie.

S–a ajuns la acordul general potrivit căruia eforturile noastre ar trebui plasate cu fermitate în contextul internaţional general. Consider că este important şi sunt sigură că distinşii deputaţi vor fi de acord să continuăm coordonarea cu ONU şi cu OSCE îndeaproape şi, aşa cum spunea dl Rinaldi, să ne asigurăm că justiţia va juca un rol extrem de important.

După cum distinşii deputaţi ştiu, în prezent, cauzele exacte ale crizei nu sunt clare. Distinşii deputaţi au ridicat problema rolului jucat de fosta conducere în crearea acestei situaţii. Onoraţii deputaţi şi–au manifestat preocuparea pentru a se asigura că se va face dreptate şi că se va efectua o anchetă relevantă în acest sens. În acest context, implicarea organizaţiilor care luptă pentru drepturile omului este de bun augur şi reprezintă un aspect important în această problemă.

După cum au remarcat şi onoraţii deputaţi, în sud securitatea s–a îmbunătăţit, dar suntem cu toţii conştienţi că există riscul reluării violenţelor şi al apariţiei fenomenului de contagiune în zonă; în continuare există un potenţial ridicat pentru aceste fenomene. Cunosc foarte bine şi faptul că resentimentele interetnice sunt în continuare foarte puternice. Trebuie să rămânem foarte vigilenţi şi să continuăm discuţiile, dezbaterile, să analizăm, să ne angajăm şi să colaborăm cu partenerii noştri pentru a ne asigura că am făcut tot posibilul pentru ca această democraţie să crească şi să se dezvolte.

Ştiu că Reprezentantul, Pierre Morrel, va face tot posibilul pentru a continua munca pe teren. Eu, la rândul meu, voi face tot posibilul, în colaborare cu dna Comisar Georgieva pentru a ne asigura că răspunsul pe care îl dăm este pe măsura provocării. Iar, în acest demers, vom lua, fără îndoială, în considerare opiniile pe care onoraţii deputaţi le–au prezentat în această seară.

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. – Doamnă preşedintă, aş vrea să le mulţumesc distinşilor deputaţi pentru indicaţiile foarte valoroase pe care ni le–au furnizat în discursurile dumnealor în această seară.

Daţi–mi voie să mă refer la patru dintre punctele abordate. În primul rând, unii dintre deputaţi au vorbit despre importanţa referendumului şi despre decizia corectă care a fost luată. Şi aş vrea să menţionez suportul acordat de baroana Ashton şi Ambasadorul Morel pentru că UE – şi am aflat acestea în Bişkek – şi–a adus contribuţia la obţinerea susţinerii internaţionale pentru a păstra data prestabilită a referendumului. Aceasta a fost decizia corectă pentru că a întărit substanţial legitimitatea guvernului şi a fost un element decisiv în decizia refugiaţilor de a se întoarce.

Şi ajung acum la al doilea punct: situaţia de cealaltă parte a graniţelor. Singurele persoanele care se regăsesc de cealaltă parte a graniţelor în Uzbekistan sunt cei care au avut nevoie de îngrijiri medicale. În mare parte, cei care se aflau peste hotare s–au întors, deşi – aşa cum s–a mai spus – încă se manifestă o temere faţă de reluarea evenimentelor într-un moment prea critic. După 40 de zile de la masacru şi când doliul se va fi sfârşit, există temerea că în perioada 15–20 iulie s–ar putea relua violenţele, precum şi în perioada de pregătire a alegerilor înainte de 10 octombrie.

Ceea ce mă duce la punctul trei. Aş vrea să vă împărtăşesc faptul că doamna preşedintă Otunbaieva a felicitat reacţia adecvată a domnului preşedinte Karimov din Uzbekistan şi sprijinul pe care l–a primit din partea vecinului său în lupta pentru oprirea violenţelor. Dar, acestea fiind spuse, doamna preşedintă Otunbaieva continuă să ceară suportul nostru – al Europei – pentru că se teme pentru viitorul democraţiei în Kârgâzstan.

Daţi–mi voie să termin cu un punct referitor la priorităţi şi la viitoarele acţiuni. Ţara va avea nevoie de ajutor. Este o ţară săracă. Am lucrat în Kârgâzstan în anii '90 şi văd că s–au înregistrat progrese semnificative în starea democraţiei, dar că rămân în continuare multe de făcut pentru dezvoltare. Un motiv de îngrijorare este faptul că unii dintre donatori – inclusiv câţiva din Europa – au început să îşi reducă programele. Eu vreau doar să subliniez faptul că acum nu este momentul de a reduce sprijinul acordat dezvoltării în Kârgâzstan. Noi îi vom transmite comunităţii de donatori mesajul din partea Comisiei că nu este momentul să reducem sprijinul acordat în regiune.

Kârgâzstanul este în mare parte o societate cu o cultură de tip clan, iar păstrarea unei democraţii parlamentare nu va fi uşoară. Doamna Otunbaieva este o femeie curajoasă care, în timpul inaugurării sale ca preşedinte, la care am avut onoarea de a participa, ne–a spus că mandatul său de preşedinte va fi unul scurt. A spus că se va retrage la sfârşitul lui 2010, dar a promis că va fi un mandat esenţial şi ne–a cerut să o sprijinim în acest demers.

Consider că merită acest ajutor şi că, dacă o susţinem, această ţară va avea ocazia să se dezvolte – pentru oamenii săi, dar şi pentru stabilitate în regiune de pe urma căruia am beneficia cu toţii.

(Aplauze)

  Preşedinta. – Am primit şase propuneri de rezoluţie⁽¹⁾ depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 8 iulie 2010.

(1) A se vedea procesul–verbal