Stenograma dezbaterilor

Joi, 8 iulie 2010 - Strasbourg

3. Viitorul PAC după 2013 (dezbatere)

  Preşedinte. - Următorul punct este raportul (A7-0204/2010) elaborat de dl Lyon, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală referitor la viitorul politicii agricole comune după 2013 (2009/2236(INI)).

Ne bucură să îl putem saluta pe dl comisar Cioloş. Comisia desemnează ad-hoc un comisar sau altul care să participe la sesiunile de la Strasbourg, cred însă că este un semn de responsabilitate demnă de apreciere faptul că comisarul responsabil pentru domeniul aflat în discuţie este prezent şi că participă la această dezbatere. Consider că este un detaliu extrem de pozitiv.

  George Lyon, raportor. − Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a-mi exprima compasiunea faţă de colegii mei germani şi prin a-i felicita pe colegii spanioli după excelentul meci de aseară.

Doresc să expun cele două întrebări pe care le consider fundamentale şi la care trebuie să găsim răspunsuri în ceea ce priveşte reforma PAC. La ce serveşte PAC? De ce este încă relevantă în secolul XXI? În această perioadă de criză economică, cu finanţele publice sugrumate de datorii şi bugete de austeritate, este vital ca PAC să furnizeze răspunsuri la aceste întrebări, dacă dorim ca contribuabilii să continue să sprijine fermierii noştri pe viitor.

Una dintre provocările fundamentale cu care se confruntă societatea este satisfacerea unei cereri de alimente la nivel mondial, FAO estimând dublarea acesteia până în anul 2050. Într-adevăr, marea provocare este modul în care vom putea acoperi această dublare a cererii de alimente pe fondul reducerii terenului, a apei şi a energiei datorită impactului schimbărilor climatice. Cum vom reuşi să creăm un echilibru şi să evităm furtuna perfectă prezisă de Consilierul ştiinţific şef al Regatului Unit, Sir John Beddington, care spunea în 2009 că ne îndreptăm către o furtună perfectă în 2030, deoarece toate aceste lucruri operează în acelaşi interval de timp? Dacă acestea nu vor fi abordate, ne putem aştepta la o destabilizare majoră, o intensificare a revoltelor şi potenţiale probleme semnificative a migraţiei internaţionale atunci când oamenii vor migra pentru a evita deficitul de alimente şi apă.

Aceasta este amploarea provocării. Cred că abordarea schimbărilor climatice şi transformarea producţiei noastre agricole într-una mai sustenabilă sunt obiectivele ce trebuie să formeze esenţa evoluţiei reformei. Reprezintă paşi vitali dacă dorim să putem garanta în continuare securitatea alimentară pentru cetăţenii noştri europeni şi pentru a perpetua contribuţia la acoperirea cererii de alimente tot mai mare la nivel mondial.

Reforma ar trebui de asemenea să încurajeze creşterea ecologică prin dezvoltarea la scară redusă a resurselor regenerabile, precum energia eoliană, biomasa, biogazul şi a doua generaţie de biocombustibili. Acest lucru ar sprijini crearea de locuri de muncă şi ar oferi fermierilor oportunităţi palpabile de diversificare şi de a avea un venit în plus. Trebuie, de asemenea să, reacţionăm la apelul pentru o mai mare protecţie ecologică, asigurându-ne că fermierii au posibilitatea de a participa la schemele agroecologice cu scopul ca, pe parcursul următoarei reforme, această schemă să acopere majoritatea terenurilor agricole. Folosind mai degrabă metoda recompensei decât pe cea a pedepsei - acest principiu este foarte important, încurajarea prin recompensă este preferabilă ameninţării normelor şi regulamentelor - veţi obţine participarea fermierilor la această agendă.

Echitatea este de asemenea un motor cheie al reformei: echitate faţă de vechile state membre, precum şi faţă de cele noi în distribuirea plicurilor cu plăţi directe pe teritoriul UE; o distribuire echitabilă între statele membre şi fermieri prin încheierea plaţilor istorice până la finele anului 2020. Continuarea plaţilor în baza agrotehnicii de acum 10 ani nu mai poate fi corectă şi nici justificată. Avem, de asemenea, nevoie de un acord echitabil pentru fermieri în lanţul alimentar pentru a putea dobândi puterea majorităţii. Prin urmare, echitatea şi principiul echităţii trebuie să fie fundamentul evoluţiei acestei reforme.

De asemenea, trebuie să abordăm şi problema volatilităţii pieţei, însă recomand prudenţă în acest sens. Da, avem încă nevoie de intervenţie şi de ajutor privat pentru depozitare. Da, trebuie să examinăm şi alte instrumente, precum asigurarea pentru prevenirea riscurilor şi viitoarele pieţe. Da, avem nevoie de linia noastră bugetară de rezervă specială pentru a finanţa acţiunile legate de criză. Însă trebuie să respingem orice idee de revenire la gestionarea la scară largă a pieţelor pe care am experimentat-o în trecut. Aceasta a fost testată şi a fost un eşec. Aş sugera să nu încercăm să parcurgem iar acelaşi drum.

În concluzie, am încredere că Parlamentul va sprijini reformele noastre de modernizare a PAC, reaşezând PAC pe un nou drum pentru a face faţă noilor provocări ale secolului XXI. Prin sprijinirea acestui raport, Parlamentul va configura dezbaterea, va stabili agenda, iar eu doresc să-l invit pe dl comisar să folosească ideile noastre pentru a-şi face cunoscute propunerile sale despre reforma PAC, atunci când le va publica în luna noiembrie a acestui an.

  Dacian Cioloş, membru al Comisiei. − (FR) De preşedinte, doamnelor şi domnilor, bineînţeles, sunt foarte onorat de a participa la aceste dezbateri, care mă interesează în mod deosebit, întrucât trebuie să fac propunerile cu privire la reforma politicii agricole comune. Aşa cum am menţionat anterior în cadrul audierilor mele în faţa Parlamentului, cred că relaţia cu Parlamentul este cheia realizării în cele din urmă a reformei politicii agricole comune, care este mai adaptată la aşteptările cetăţenilor şi care este înţeleasă mai bine de cetăţenii europeni.

Doresc să-i adresez sincere mulţumiri dlui Lyon pentru raportul pe care îl supune votului astăzi, precum şi întregii sale echipe şi, în mod evident, tuturor membrilor Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, care au depus amendamente, contribuind la îmbogăţirea textului.

Salut, de asemenea, apelul acestui raport şi dorinţa pentru o mai bună comunicare cu privire la politica agricolă comună şi viitorul agriculturii în Uniunea Europeană. Dincolo de conţinutul său tehnic extrem de important, cred că acest raport este deja un instrument foarte bun în comunicarea informaţiilor despre politica agricolă comună, despre situaţia de până acum, despre necesitatea unei asemenea politici în viitor şi despre nevoia ca această politică să evolueze.

Am remarcat, de asemenea, că apelul dvs. la reformarea politicii agricole comune respectă atât Tratatul de la Lisabona, care stabileşte obiective clare pentru PAC, cât şi Strategia Europa 2020. În acest sens, cred că avem oportunitatea de a ne readapta mai bine politica agricolă comună la aşteptările actuale ale cetăţenilor, dincolo de obiectivele sale tradiţionale de a asigura securitatea aprovizionării pieţei.

Pe lângă acestea, recomandaţi măsuri care să sprijine ameliorarea funcţionării lanţului alimentar şi echilibrul dintre diferiţii operatori din cadrul lanţului, precum şi transparenţa poziţiilor şi a puterii de negociere a producătorilor agricoli. Acestea sunt elemente care se vor regăsi atât în reforma PAC, cât şi în alte iniţiative care vor fi propuse de către Comisie.

Am citit cu atenţie propunerile dvs. cu privire la viitorul plăţilor directe ca instrument atât de garantare a stabilităţii venitului fermierilor, cât şi de asigurare a unui nivel minim de furnizare de bunuri publice. Cred că avem de-a face cu un nou concept de plăţi directe şi o nouă justificare legată de garantarea unui venit minim de bază pentru fermieri, dar şi stimulentul pentru a produce bunuri publice.

Am remarcat, de asemenea, sugestia de revizuire a criteriilor ce guvernează distribuirea acestor plăţi directe, pornind de la acest nou criteriu, dar şi în vederea asigurării unei distribuiri mai echilibrate între diferitele state membre, regiuni sau categorii de fermieri, luând în considerare natura specifică a agriculturii în zonele defavorizate sau cu condiţii dificile.

Aşa cum a menţionat dl Lyon, remarc necesitatea de a continua să ne asigurăm că PAC se concentrează asupra pieţei, iar acest lucru trebuie obţinut într-un mod calculat pentru ca fermierii să nu fie confruntaţi cu pieţe foarte haotice. Din acest punct de vedere, cred că concentrarea asupra pieţelor este perfect compatibilă cu ameliorarea mecanismelor de gestionare a pieţelor ca un mijloc de a asigura, în mod mai particular, că aceste pieţe pot funcţiona corespunzător fără să afecteze, aşa cum am menţionat, atingerea obiectivelor de a perpetua agricultura noastră în Europa şi de a-i proteja diversitatea.

Mai am câteva comentarii asupra amendamentelor depuse şi care urmează a fi dezbătute. Sunt de părere că producţia alimentară este un obiectiv important al PAC. Această producţie este remunerată direct de către pieţe, însă trebuie totodată să luăm în considerare bunurile publice, care nu sunt remunerate de pieţe şi care trebuie acoperite de o contribuţie financiară publică. În producţia agricolă putem avea în vedere aceste două aspecte: producţia alimentară şi producţia de bunuri publice, cu aspecte care sunt remunerate de pieţe şi altele care nu sunt şi care trebuie sprijinite cu bani publici.

În ceea ce priveşte structura politicii agricole comune, am menţionat de mai multe ori că, în opinia mea, politica agricolă comună trebuie să fie constituită din doi piloni, atât pentru a clarifica atingerea obiectivelor PAC, cât şi pentru a asigura că instrumentele de care dispunem sunt gestionate mai bine. Dispunem de instrumente care trebuie puse anual în aplicare şi ale căror rezultate pot fi cuantificate în fiecare an, dar avem totodată şi măsuri care trebuie puse în aplicare pe durata mai multor ani, care fac parte din programele ce necesită mai mulţi ani pentru a produce rezultate. Pentru a asigura o gestionare mai bună a resurselor şi a mijloacelor de care dispunem în cadrul politicii agricole comune, consider că avem nevoie de aceşti doi piloni care, bineînţeles, trebuie să fie complementari şi ale căror obiective trebuie să fie definite mai clar. Apoi, iar acest lucru este extrem de important, ar fi o idee bună să clarificăm modul în care trebuie implementate măsurile pe care aceştia le acoperă.

În ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea, cred că aceasta are un efect benefic asupra plăţilor directe. A stabilit, de asemenea, în mod clar punctul de pornire al bunurilor publice remunerate în mod just din bani publici. Bineînţeles, putem simplifica măsurile de ecocondiţionalitate. Ne putem asigura că conţinutul acestora este mai clar pentru fermieri, dar şi pentru autorităţile naţionale şi regionale care le implementează şi le monitorizează. Acestea fiind spuse, cred că ecocondiţionalitatea conexată cu plăţile directe de bază reprezintă un punct de plecare bun pentru a stabili ulterior în mod clar celelalte măsuri care stimulează producţia de bunuri publice.

Aşa cum am menţionat, în ceea ce priveşte măsurile destinate pieţei, cred este necesară concentrarea asupra pieţei, însă trebuie totodată să protejăm plasele de siguranţă şi să analizăm noi măsuri care ne-ar putea permite să atingem obiectivul unui nivel de stabilitate al preţurilor pieţei şi al venitului.

Cu privire la structurile fermelor mici, medii şi mari, sunt de acord că acestea trebuie să aibă o performanţă mai bună, acest lucru fiind valabil şi pentru micile ferme, însă trebuie să fim capabili să ne asigurăm că această schimbare are loc în mediul specific acestora, prin valorificarea mai profundă a potenţialului lor specific. Prin urmare, putem avea o restructurare a acestor ferme care să fie însoţită de o apropiere de piaţă, dar fără adoptarea unui singur model de agricultură, astfel încât să putem menţine diversitatea în agricultură.

După aceste remarce, voi asculta acum cu atenţie comentariile şi observaţiile dvs., asigurându-vă, dle Lyon, că voi examina cu mare atenţie conţinutul raportului votat de Parlament pe care îl voi folosi la pregătirea iniţiativelor legislative ale Comisiei în lunile ce urmează.

  Giovanni La Via, raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete. − (IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, cred că raportul Lyon are meritul de a fi stabilit clar un set de obiective ale politicii noastre agricole comune, care este mult mai amplu decât în trecut şi care respectă strategia UE 2020.

Aşa cum reiese clar din raport, această politică agricolă trebuie să rămână în sfera europeană, prin urmare chiar trebuie să îi oprim pe cei care intenţionează să o renaţionalizeze, care au dorit suport naţional în acest sens. Se impune astfel evidenţa că avem nevoie de resurse proporţionale cu obiectivele mai ample care au fost stabilite, mai ales atingerea obiectivelor publice şi obiectivul de a avea bunuri publice fără piaţă. Raportul clarifică de asemenea faptul că resursele alocate pentru noua politică agricolă comună trebuie să corespundă celor de care această politică s-a bucurat până acum.

  Michel Dantin, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle preşedinte, înainte de toate aş dori să îi mulţumesc dlui Lyon, precum şi echipei de raportori alternativi, care cred că au colaborat eficient cu domnia sa în ceea ce priveşte acest raport.

Grupul nostru consideră că acest raport inspiră ambiţie pentru agricultura europeană. A fost redactat în urma crizei materiilor prime din 2007 şi 2008 şi după criza agriculturii din 2009, care ne-a învăţat că nu liberalismul este soluţia pentru agricultură.

În primul rând, agricultura este menită să ofere, să garanteze securitatea alimentară a 450 de milioane de europeni, însă trebuie, de asemenea, să ne ocupăm locul pe pieţe solvabile. Este clar că condiţiile predominante de la mijlocul secolului XX au evoluat, că tehnologiile au evoluat şi trebuie să evolueze în continuare, că acestea trebuie să se schimbe şi că instrumentele politicii agricole trebuie, la rândul lor, să evolueze. Agricultura trebuie sprijinită în acest proces de evoluţie.

În timp ce primul pilon, care este finanţat doar din bugetul UE, trebuie să însoţească nivelul exigenţelor sociale pe care le fixăm agriculturii, al doilea pilon, care este cofinanţat, trebuie să continue să sprijine modernizarea agriculturii şi a produselor agroalimentare pentru a ţine cont de noile contexte. Această politică va trebui să fie, de asemenea, mai echitabilă - da, am spus mai echitabilă - între ţări şi între fermieri. Dorinţa noastră este bineînţeles de reda speranţa celor 14 milioane de fermieri şi familiilor acestora, în special pentru a asigura înlocuirea celor 4,5 milioane de fermieri care azi au trecut pragul vârstei de 60 de ani şi care urmează să părăsească această profesie. Problema schimbării generaţiilor va fi una din preocupările noastre.

  Wojciech Michał Olejniczak, în numele Grupului S&D. – (PL) Dle preşedinte, dezbaterile care au avut loc în ultimele luni în cadrul Parlamentului indică fără echivoc nevoia de schimbare în politica agricolă comună. Nimeni nu mai pune la îndoială faptul că PAC trebuie să asigure securitatea alimentară pe parcursul următoarelor decenii, furnizând alimente sănătoase şi de calitate, în timp ce protejează biodiversitatea şi mediul.

Pe viitor, PAC va trebui să răspundă într-o mai mare măsură necesităţilor sociale, precum crearea de locuri de muncă şi situaţia femeilor şi a tinerilor în agricultură. Doresc să accentuez cu precădere faptul că fermierii trebuie să beneficieze de venituri stabile şi adecvate în schimbul trudei lor prin care ne oferă alimente de înaltă calitate.

Raportul pe care îl vom adopta azi include propunerile prezentate de către deputaţii care reprezintă grupurile politice şi statele membre individuale. Avem de luat decizii majore care vor determina alegerea unui anumit drum, astfel încât banii cheltuiţi pentru PAC în viitor să aducă beneficii atât producătorilor agricoli, cât şi consumatorilor.

La final, doresc să îi mulţumesc dlui Lyon pentru că ne-a oferit posibilitatea de a lucra atât de bine împreună.

  Marit Paulsen, în numele Grupului ALDE. – (SV) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, dl Lyon a făcut câţiva paşi, probabili mici, dar în orice caz extrem de importanţi către modificarea politicii agricole. Avem nevoie de politica agricolă comună europeană. Haideţi să înlăturăm orice gând de renaţionalizare. Trebuie să înţelegem că trăim într-o nouă eră cu foarte multe probleme a căror rezolvare este în sarcina noastră. Printre acestea se numără şi asigurarea alimentelor pentru 9 miliarde de oameni. În acelaşi timp, există imensele provocări cu care ne confruntăm în ceea ce priveşte schimbările climatice şi funcţionarea ciclurilor naturale.

Să nu privim agricultura ca pe un personaj negativ sau ca o problemă de mediu. Agricultura şi silvicultura deţin soluţiile la marile noastre probleme.

  Martin Häusling, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, dle Lyon, înainte de toate aş dori să vă mulţumesc pentru raport. În calitate de raportori, am avut parte de o bună colaborare şi cred că am ajuns la un compromis excelent pe care îl putem sprijini în totalitate. Este important ca Parlamentul să transmită un mesaj clar, indicând intenţia noastră de a urma în continuare o politică agricolă comună.

Evident, este în firea lucrurilor ca într-un compromis să nu obţinem tot ceea ce dorim. Însă ceea ce consider ca fiind important pentru noi şi ceea ce doresc să subliniez este că avem perspectiva unei PAC mai ecologice - mă refer atât la o politică energetică sustenabilă, cât şi la o politică agricolă sustenabilă - şi că începem să privim competiţia nu doar ca pe o atitudine competitivă în contextul pieţei globale, ci şi să ţinem mai mult cont de situaţia agriculturii europene, concentrându-ne asupra condiţiilor competiţiei agricole europene, nu doar prin aderarea la normele OMC pentru viitoarea politică agricolă comună, ci şi prin dezvoltarea pe cont propriu a unei puternice politici agricole comune europene.

Este important ca, pe viitor, să acordăm plăţile directe din primul pilon conform unei politici agricole sustenabile şi să avem un pilon secundar puternic pentru dezvoltarea zonelor rurale, cu accent pe locurile de muncă.

Ceea ce nu vom sprijini - lucru pe care l-am afirmat în mod clar la nivelul Comisiei - este o politică agricolă comună legată de piaţa mondială care este bazată pe subvenţiile pentru export. Vom continua să respingem această strategie fiind, contrar altora, mai critici în evaluarea istoriei actualei politici agricole. Cu alte cuvinte, dorim o politică agricolă care să se îndepărteze de industrializare şi de o mai mare concentrare şi de competiţia bazată doar pe politica de piaţă. În schimb, dorim să ne concentrăm asupra faptului că politica agricolă este, în esenţă, o politică a viitorului, care urmăreşte să asigure zonelor rurale o politică care promovează siguranţa alimentară, protecţia solului, a apei şi a biodiversităţii. Credem, de asemenea, că trebuie să mobilizăm politica agricolă pentru a combate schimbările climatice şi, nu în ultimul rând, să o mobilizăm ca pe un mecanism de protejare a locurilor de muncă.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, acest raport permite Parlamentului să-şi contureze poziţia înainte ca Comisia să prezinte până la finalul acestui an propriile-i propuneri cu privire la viitorul politicii agricole comune. Deşi eu şi grupul meu vom vota în favoarea acestui raport, doresc să clarific faptul că există secţiuni cu care nu suntem de acord. Evident, menţinerea celui de-al doilea pilon este crucială şi se va dovedi a fi esenţială pentru succesul pe termen lung al PAC.

Per ansamblu însă, cred că este un bun punct de plecare pentru o dezbatere cuprinzătoare a problemei şi dovedeşte buna colaborare din cadrul Comisiei. În calitate de Parlament, avem o mare responsabilitate de a garanta că viitoarea reformă va asigura competitivitatea şi supravieţuirea pe viitor a agriculturii ca industrie. PAC a suferit schimbări majore şi trebuie să ne asigurăm că îşi poate îndeplini rolul pe care îl are în secolul XXI. Trebuie să reţinem că PAC nu se adresează doar fermierilor: ne furnizează rezerve alimentare sigure şi bunuri publice şi beneficii ecologice la scară largă. Pentru a atinge aceste obiective, sunt de părere că bugetul trebuie să fie cel puţin menţinut la nivelul actual şi doresc să mulţumesc raportorului pentru un foarte bun raport şi pentru cooperarea sa.

  João Ferreira, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dle preşedinte, vă rog să acceptaţi felicitările mele.

Politicile agricole comune anterioare au condus la liberalizarea pieţelor agricole. Au generat mari nedreptăţi în distribuirea ajutoarelor - între state, produse şi producători. Au distrus instrumentele de reglementare a producţiei, cum ar fi cotele şi drepturile de producţie, precum şi mecanismele de intervenţie şi de reglementare a pieţei. Au supus agricultura normelor OMC, transformând-o astfel în monedă de negociere a altor interese.

Rezultatul este vizibil cu ochiul liber: abandonarea fără precedent a producţiei de către milioane de întreprinderi agricole mici şi mijlocii, nesiguranţa veniturilor şi volatilitatea in crescendo a preţurilor şi exacerbarea dependenţei alimentare în nenumărate ţări şi regiuni.

Toate acestea necesită o schimbare profundă a PAC care să garanteze securitatea alimentară şi suveranitatea, dând prioritate nevoii statelor şi regiunilor de a dezvolta producţia pentru a acoperi cerinţele, promovând, în acelaşi timp, sustenabilitatea ecologică şi dezvoltarea rurală, să promoveze producţia mai diversificată şi să prevină scăderea acesteia, prin recunoaşterea caracterului specific al diferitelor sectoare şi regiuni, să surclaseze, prim modelare şi plafonare, dezechilibrele actuale dintre produse, producători şi ţări şi, în final, să prevadă mecanisme de intervenţie pentru a asigura preţuri echitabile pentru producţie şi să ofere fermierilor un nivel al venitului care să garanteze continuitatea producţiei şi proviziile alimentare regulate.

  Lorenzo Fontana, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, înainte de toate aş dori să îl felicit pe dl Lyon pentru efortul său şi totodată pe preşedintele şi secretariatul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală. De asemenea, îi sunt recunoscător dlui comisar Cioloş, deoarece domnia sa împreună cu Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală cu siguranţă au stabilit o bună colaborare profesională, lucru foarte important. Sper că şi pe viitor, pe parcursul următoarelor etape ale procesului legislativ, Comisia va continua să acorde atenţie îndeosebi producătorilor şi consumatorilor, care, fără îndoială, au fost grav penalizaţi datorită structurii pieţei şi a recentei crize.

Veneto, regiunea mea, are 150 000 de ferme şi, cu efort, acestea nu au oferit doar produse de calitate, ci au asigurat şi protecţia mediului rural, despre care credem că este un capital care trebuie atât protejat, cât şi încurajat.

Însă pentru a putea continua aceste activităţi, fermierii noştri ne solicită o protecţie mai mare împotriva volatilităţii preţurilor şi continuarea alocării ajutoarelor directe. Este totodată esenţial să menţinem al doilea pilon al politicii agricole comune. Politica dezvoltării rurale trebuie să fie protejată mai ales pentru că facilitează dezvoltarea diferitelor tipuri de agricultură prezente în Europa, care sunt solicitate să respecte standarde de calitate din ce în ce mai mari.

Pe o piaţă competitivă, în care sunt de multe ori în dezavantaj, fermierii noştri fac apel ca reducerea poverii birocratice, care apasă pe umerii lor, să fie una dintre acţiunile prioritare, din moment ce povara aceasta contribuie la diminuarea competitivităţii lor.

  Diane Dodds (NI). - Dle preşedinte, doresc să mulţumesc raportorului pentru acest raport. A fost o idee bună să avem un raportor de faţă, iar deplasările sale în statele membre reflectă acest lucru şi reflectă, de asemenea, şi rezultatele din acest raport.

Viitorul agriculturii şi al PAC trebuie să asigure fermierilor un venit viabil sigur. Plăţile din cadrul primului pilon trebuie să continue să le asigure fermierilor o plată directă, care să le ofere un nivel minim de securitate a venitului. Pentru a realiza acest lucru, avem nevoie de un buget al PAC care să fie menţinut cel puţin la nivelul actual sau, mai important, să fie majorat pentru a lua în calcul extinderea Uniunii.

Volatilitatea pieţelor a adus prejudicii industriei din Europa şi trebuie să păstrăm plasele de siguranţă pentru a menţine stabilitatea şi pentru a asigura profitul. Distribuirea fondurilor PAC trebuie să ia în considerare costurile de producţie din statele membre.

Definiţia echităţii trebuie examinată mai amănunţit de către Comisie, iar plata în funcţie de suprafaţă, în urma cărora fermierii din Irlanda de Nord ar primi mai puţin prin plata unică pe exploataţie, ar fi în detrimentul unei industrii în care mulţi dinte fermieri sunt la limita viabilităţii. Irlanda de Nord are mulţi fermieri care deţin o mică suprafaţă de teren, care însă exploatează intensiv, iar o asemenea plată nu ar reflecta nici munca şi nici povara financiară cu care aceştia se confruntă. Prin urmare, variaţia regională trebuie luată în considerare şi prevăzută în PAC post 2013.

  Albert Deß (PPE). – (DE) Dle preşedinte, dle Cioloş, doamnelor şi domnilor, astăzi avem parte de o dezbatere importantă a raportului dlui Lyon şi aş dori să profit de această ocazie pentru a-i mulţumi cu sinceritate dlui Lyon pentru disponibilitatea de a face compromisuri de care a dat dovadă în acest document. Am reuşit să ajungem la un compromis care poate fi sprijinit de multe grupuri şi care sper că va fi susţinut de o largă majoritate în cadrul votului care va avea loc astăzi la prânz.

În Europa, politica agricolă comună a fost şi este unul dintre cei mai importanţi piloni ai procesului de unificare a Europei. În acest raport descriem efectele politicii agricole comune după anul 2013. Sectorul agricol european produce alimente de înaltă calitate, protejează zone rurale vitale şi multe locuri de muncă, menţine şi promovează mediul cultural şi biodiversitatea şi poate aduce o contribuţie la conservarea combustibililor fosili prin producţia de materii prime regenerabile şi energie. Pentru a garanta că agricultura europeană va putea continua să îndeplinească aceste funcţii în viitor, trebuie să găsim un concept pentru perioada post 2013, care să permită îndeplinirea acestor numeroase sarcini.

Salut faptul că dl comisar Cioloş a indicat clar că doreşte continuarea unui sistem bazat pe doi piloni. Grupul meu va susţine acest lucru. Primul pilon acţionează ca un factor de echilibru pentru constrângerile în temeiul cărora operează agricultura europeană raportată la alte regiuni din lume, în timp ce al doilea pilon implică crearea unui catalog de măsuri, care să permită celor 27 de state membre să se asigure că agricultura beneficiază de sprijin suplimentar în vederea îndeplinirii funcţiilor sale. Majoritatea largă a Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat) va vota în favoare.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, socialiştii şi democraţii sunt deosebit de încântaţi să îşi regăsească propunerile în raportul dlui Lyon: 80-90 % dintre amendamentele noastre au fost luate în considerare şi am putut sprijini 49 din cele 50 de angajamente votate de Comisia pentru agricultură.

Salutăm în special faptul că raportul Lyon include o clară bunăvoinţă de a menţine caracterul pur comunitar al PAC şi o dorinţă ca aceasta să primească în continuare un buget adecvat. Include o condamnare a criteriilor istorice de alocare a ajutorului către fermieri şi o înlocuire a acestora cu noi criterii, bazate în esenţă pe mediu, pe intenţia de a avansa către o distribuire mai echitabilă a sprijinului între fermieri şi statele membre, astfel cum au reiterat câţiva colegi şi recunoaşte că reglementarea pieţei şi gestionarea riscului şi a crizei necesită instrumente politice corespunzătoare. Include, de asemenea, un nou sistem de sprijin bazat pe compensare pentru furnizarea de servicii şi bunuri publice care sunt spre beneficiul întregii societăţi, însă nu sunt remuneraţi de către piaţă.

Astfel, Comisia are multe surse de inspiraţie pentru comunicarea sa, ce urmează a fi prezentată în noiembrie şi salut faptul că dl comisar şi-a arătat deja disponibilitatea de a accepta recomandările noastre.

Sper că, de acum în şase luni, voi putea să-l felicit pe comisarul Cioloş cu aceeaşi satisfacţie cu care îl congratulez acum pe colegul meu deputat, dl Lyon, pentru munca sa excelentă, care permite şi consolidează rolul Parlamentului în momentul în care, graţie Tratatului de la Lisabona, i se atribuie puterea de co-decizie.

  Britta Reimers (ALDE). – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, doresc să mulţumesc raportorului pentru cooperarea sa constructivă şi pentru aspectele importante pe care raportul său le evocă cu privire la viitorul PAC după 2013. Acest raport solicită mai curând o continuare a dezvoltării politicii agricole comune existente decât dezvoltarea unei noi politici. Este un aspect pozitiv.

Funcţia de bază a agriculturii este şi rămâne producţia de alimente pentru cetăţenii noştri. Din cauza constantei creşteri a cererii de bunuri publice, a creşterii populaţiei şi a reducerii simultane a resurselor naturale, acest lucru este din ce în ce mai greu de obţinut. Fermierilor li se solicită să producă din ce în ce mai mult din resurse din ce în ce mai reduse. Ceea ce este imposibil fără o creştere a eficienţei. Parlamentul European, Comisia şi Consiliul sunt instituţiile responsabile pentru crearea condiţiilor cadru necesare în acest sens. Dacă, în viitor, dorim să menţinem un sector agricol sănătos şi diversificat în Europa, trebuie să ţinem cont, de asemenea, de necesităţile fermierilor, şi anume prin impunerea unui nivel minim de birocraţie şi prin conferirea unei cât mai mari libertăţi antreprenoriale, pentru a le permite acestora să-şi asigure un venit rezonabil.

  Alyn Smith (Verts/ALE). - Dle preşedinte, nu voi face excepţie şi îl voi felicita pe colegul meu scoţian, George Lyon, pentru un raport foarte solid. Sunt multe aspecte în acest raport de care suntem mulţumiţi şi doresc să evoc comentariile unor colegi din această dimineaţă. Apreciez îndeosebi observaţia clară a raportului conform căreia producţia alimentară este scopul primar al politicii agricole comune. Tot restul este lăudabil, însă rămâne în plan secundar.

Trebuie să ne devină clar faptul că securitatea alimentară este parte integrantă a securităţii naţionale europene şi se cuvine să plătim pentru beneficiul public principal al PAC. Fac referire în special la comentariile dlui La Via despre buget, care, în această dimineaţă, s-au regăsit în discursul a surprinzător de puţini colegi. Poate că concentrarea mai mare asupra bugetului este o stereotipe scoţiană, dar până când nu vor fi alocate suficiente resurse acestei politici, totul este inutil. I-aş fi recunoscător dlui comisar dacă ne-ar spune câteva cuvinte despre modul în care propune să pledeze pentru menţinerea acestui buget, în special în situaţia în care o serie de state membre, printre care şi Marea Britanie, doreşte încetarea plăţilor directe către fermieri.

Puteţi însă conta pe sprijinul acestui Parlament în menţinerea unei PAC funcţionale şi a unui buget realizabil, fapt care formează un fundament bun pentru continuarea discuţiilor.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Dle preşedinte, şi eu aş dori să-mi exprim consideraţia faţă de dl Lyon, care a elaborat un raport ce conţine viziunea celor mai importante provocări cu care se confruntă agricultura europeană.

Doamnelor şi domnilor, avem o problemă cu privire la eliminarea neconcordanţelor în subvenţiile alocate diferitelor state membre, iar aceasta este o problemă foarte gravă. Dacă privim subvenţiile actuale, observăm diferenţe majore, care s-ar perpetua dacă am menţine acest sistem. Există ţări în care subvenţia este de peste 500 de euro per hectar după 2013 şi sunt ţări - în special în noile state membre - unde subvenţia este chiar sub 100 de euro. Trebuie să abordăm această problemă şi să o rezolvăm. Nu putem continua pe termen lung cu asemenea diferenţe majore. Rezolvarea acestei probleme va fi dificilă.

Doresc să îi mulţumesc dlui Smith, care a remarcat problema bugetului. Nu putem rezolva această problemă fără un buget mai mare, pentru că este dificil să luăm de la cei ce au mai mult; în schimb, ar trebuie să dăm celor ce au mai puţin. Citez motto-ul Revoluţiei franceze: „Libertate, egalitate, fraternitate” - nu cu libertatea avem noi probleme, ci cu egalitatea şi cu fraternitatea, de care avem o nevoie mai mare şi fac apel la vechile state membre să contribuie la soluţionarea acestei probleme în spiritul egalităţii şi al fraternităţii.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Dle preşedinte, doresc, de asemenea, să salut acest raport, cu toate că sunt puţin dezamăgită că nu reuşeşte să prezinte o viziune a politicii agricole comune (PAC) care să pună capăt depopulării zonelor rurale şi care să garanteze că fermierii vor putea furniza bunurile şi serviciile solicitate de către societate.

Avem nevoie de o PAC care să asigure alimente de înaltă calitate produse la standarde ridicate, îngrijirea şi întreţinerea terenului, protejarea apelor, a pământului şi a biodiversităţii, o politică comună, care să asigure locuri de muncă în zonele rurale şi o economie rurală consolidată şi una care să sporească lupta împotriva schimbărilor climatice.

Este necesar să modificăm PAC pentru a-i ajuta pe cei care au cea mai mare nevoie. În prezent, cea mai mare parte se revarsă către marii proprietari şi către producători. Un buget adecvat pentru PAC este, de asemenea, important şi îi adresez mulţumirile mele dlui Lyon.

  Giancarlo Scottà (EFD). – (IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, într-un asemenea context, fermele necesită un sprijin puternic pentru a inova şi a progresa.

Rolul fermierilor trebuie radical modificat: prin sistematizarea producţiei agricole, fermierii devin antreprenori agricoli, promovând astfel dezvoltarea economică. Cred că este fundamental să recuperăm nenumăratele terenuri abandonate şi să le utilizăm în crearea unor branşe agricole restrânse şi închise - cu alte cuvinte, sisteme care conexează cultivarea agricolă direct de vânzare. Aceste sisteme pot fi funcţionale şi se pot răspândi în întreaga Uniune Europeană.

Cred că în temeiul noii politici agricole comune (PAC), Comisia ar trebui să sprijine crearea cooperativelor agricole, astfel încât să fie reduse costurile de producţie, iar fermierii să devină mai competitivi. Comisia trebuie să-şi ia angajamentul de a stabili un buget care să fie suficient pentru atingerea acestor obiective. Finanţarea PAC trebuie să fie corelată cu rezultatele, astfel încât să prevină risipa şi orice fel de speculaţie.

Mai mult decât atât, în vremuri de criză, mulţi tineri doresc să revină la agricultură. Cu toate acestea, ei se confruntă cu diferite obstacole: terenul este prea costisitor, iar politicile de dezvoltare rurală sunt mult prea dificil de gestionat; faptul că timpul de aşteptare pentru terenuri este lung şi faptul că acesta este acordat mai degrabă în baza câştigurilor, decât în baza ideilor exprimate de către tinerii antreprenori, împiedică acest grup să îşi desăvârşească potenţialul. Cred că Comisia trebuie să aibă o abordare flexibilă şi de susţinere faţă de sprijinirea tinerilor fermieri. De asemenea, trebuie lansată o politică de informare, care să înceapă în şcoli şi universităţi, pentru a promova...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE). - Mă alătur colegilor care au subliniat calitatea acestui raport şi consensul larg de care s-a bucurat în Comisia pentru agricultură.

Pe de o parte, este un raport ambiţios, pentru că încearcă să găsească soluţii la marile provocări ale acestui moment; pe de altă parte, este un raport echilibrat, care încearcă să răspundă preocupărilor legitime ale noilor state membre de a beneficia într-un mod echitabil de politica agricolă comună.

Insist în mod special asupra articolelor care se referă la arhitectura politicii agricole comune. PAC trebuie să rămână bazată pe cei doi piloni ai săi. Desfiinţarea acestora ar duce la distrugerea PAC sau la transformarea acesteia într-o politică lipsită de posibilitatea de a contribui la modernizarea şi la creşterea competitivităţii agriculturii. Desfiinţarea pilonului de dezvoltare rurală ar fi o greşeală şi o frână în calea modernizării agriculturii în întreaga Europă, dar mai ales în statele membre noi.

Un alt punct cheie este menţinerea unui buget al PAC cel puţin la nivelul actual. Agricultorii europeni sunt obligaţi să respecte cele mai înalte standarde privind calitatea, ceea ce se reflectă în calitatea alimentelor consumate de europeni şi în competitivitatea noastră pe plan internaţional. Dar, pentru a respecta aceste standarde, agricultorii trebuie sprijiniţi. O politică agricolă comună bine construită şi bine finanţată înseamnă alimente sigure şi de calitate pentru europeni.

Consider că prin votul asupra acestui raport Parlamentul va transmite Consiliului şi Comisiei un semnal clar şi lipsit de echivoc în privinţa poziţiei noastre ca reprezentanţi ai cetăţenilor europeni.

  Paolo De Castro (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în următorii ani, provocările care însoţesc dezvoltarea sistemului agricol european vor fi imense: cererea tot mai mare de alimente va trebui satisfăcută de o utilizare sustenabilă a resurselor naturale, corelată cu o creştere a nivelului performanţei ecologice.

Această perspectivă, care consolidează relaţia dintre sectorul agricol şi producţia de bunuri publice, conferă agriculturii o nouă importanţă strategică: crearea unei politici agricole comune (PAC) astăzi reprezintă soluţia acestor mari provocări cu care se confruntă societatea noastră şi politica va juca un rol major în reacţia la ceea ce este deja o criză alimentară. Astfel, este vorba se a produce mai mult şi de a polua mai puţin: acesta este dificilul obiectiv pe care agricultura europeană va trebui să îl atingă pe parcursul următorilor ani.

În baza acestor ipoteze, Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, pe care am onoarea să o conduc, a produs o lucrare viguroasă şi concisă - pe care dl Lyon, alături de alte grupuri, a supervizat-o excelent - sub forma acestui raport prezentat Parlamentului astăzi. Este un raport despre care credem că va contribui la formarea bazelor viitoarei PAC şi va oferi Comisiei Europene unele indicii clare astfel încât aceasta să poată pregăti comunicarea de final de an despre viitorul politicii agricole comune după 2013.

  Liam Aylward (ALDE). - Dle preşedinte, doresc să mulţumesc colegului meu, George Lyon, pentru excelenta muncă depusă pentru acest raport. PAC se confruntă cu numeroase provocări, iar într-o Europă extinsă este esenţial ca UE să menţină o politică agricolă finanţată adecvat care va înregistra rezultate pentru fermieri, comunităţile rurale şi societate şi va asigura securitatea alimentară. Este de asemenea important ca PAC să nu fie renaţionalizată prin cofinanţare. PAC trebuie să rămână o politică europeană comună.

În ultimii 50 de ani, PAC a mărit productivitatea, a contribuit la un standard de viaţă echitabil al comunităţilor agricole, a asigurat disponibilitatea alimentelor şi a oferit consumatorilor alimente de calitate la preţuri rezonabile. Cetăţenii europeni au beneficii semnificative de pe urma agriculturii sub forma securităţii alimentare, protecţia mediului, combaterea schimbărilor climatice, sprijinirea comunităţilor agrare şi susţinerea familiilor de fermieri.

Pentru ca PAC să continue să înregistreze rezultate pentru cetăţenii europeni şi să poată satisface cerinţele acestora, trebuie susţinută puternic, iar acest lucru presupune evident un buget puternic. În al doilea rând, transparenţa şi proporţionalitatea trebuie să se afle în centrul viitoarei PAC. Politica agricolă europeană trebuie să sprijine fermierii cu scopul principal de a produce alimente de bună calitate şi nu să îi obstrucţioneze sau să îi împovăreze cu cerinţe administrative excesive sau cu birocraţie.

În final, fermierii europeni produc alimente de cea mai bună calitate şi la cele mai înalte standarde. Trebuie si fie garantat faptul că toate importurile către UE sunt produse la aceeaşi calitate şi standard ca şi produsele UE. Trebuie, de asemenea, să asigurăm un mediu concurenţial echitabil, competiţie corectă şi viitoarea viabilitate a agriculturii europene.

  Hynek Fajmon (ECR). – (CS) Cea mai mare nedreptate a actualei politici agricole comune este faptul că subvenţiile sunt proporţionate în mod inegal şi inechitabil între vechile şi noile state membre. În acest an, fermierii din noile state membre care au aderat în 2004 vor primi doar 70 % din ceea ce primesc fermierii din vechea Uniune Europeană formată din cele 15 state. Românii şi bulgarii vor primi doar 40 %. În acelaşi timp, toţi operăm pe piaţa comună a Uniunii Europene. Cred cu tărie că această nedreptate trebuie eliminată cât mai repede cu putinţă. Toţi fermierii din Uniune trebuie să fie pe o poziţie de egalitate şi să beneficieze de aceleaşi condiţii de subvenţionare. Astfel, sprijin amendamentul 6, care prevede ca acest obiectiv să fie atins cât mai repede cu putinţă şi sper că colegii mei deputaţi vor sprijini acest lucru.

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL). – (EL) Dle preşedinte, politica agricolă comună a fost creată pentru a proteja independenţa producţiei alimentare a Europei. În anii '70, 70 % din bugetul UE a fost alocat agriculturii. Cu toate acestea, în urma unor reforme concurenţiale, cheltuielile pentru agricultură din buget au scăzut la 35 % pentru perioada financiară 2007-2013.

Din păcate, astăzi, politica agricolă comună revizuită este elaborată sub aceleaşi condiţii de competitivitate ca şi politica anterioară. Este o insultă faptul că se foloseşte criza economică ca pretext pentru a tăia din beneficiile fermierilor. Mai mult, cei din urmă sunt învinovăţiţi pentru actualele condiţii de criză.

Obiectivul de bază al noii PAC ar trebui să fie promovarea unui model compatibil cu alimentaţia sănătoasă, protecţia mediului şi lupta împotriva emisiilor de dioxid de carbon. Nu trebuie să pierdem din vedere că modelul agrochimic al agriculturii convenţionale poartă o mare parte din vina pentru emisiile de gaze cu efect de seră şi schimbările climatice, prin urmare trebuie modificat tocmai pentru că dăunează fermierilor, oamenilor şi biodiversităţii planetei.

  John Stuart Agnew (EFD). - Dle preşedinte, în calitate de fermier activ mă declar interesat. Planurile destinate viitoarei PAC trebuie să funcţioneze la nivel practic şi trebuie să fie accesibile. Militarii au un proverb conform căruia este bine să nu indici vreun nume şi să eviţi repercusiunile; însă un membru al Grupului PPE a votat împotriva acestui raport. Aceasta se poate datora faptului că, în mediul financiar de astăzi, costurile constituie o îngrijorare, iar entuziasmul raportului pentru obiectivele non-agricole în temeiul celui de-al doilea pilon deviază fondurile de la fermieri.

Obsesia raportului legată de schimbările climatice ar putea conduce la acceptarea sfatului ce obligă fermierii care cultivă pământul să pompeze emisiile tractoarelor sub pământ, mărind consumul de combustibil, distrugând în consecinţă fundul mării. Experienţa mea personală în care am asistat la tentativele contractorilor de a injecta apa reziduală sub pământ pentru a îndeplini normele UE, îmi spune ce probleme urmează să apară. Crescătorilor de animale rumegătoare li s-ar putea solicita să reducă emisiile de metan prin înlocuirea fânului şi a furajelor însilozate cu raţii mai costisitoare bazate pe cereale. Dacă trebuie să existe o politică agricolă comună, atunci permiteţi-i să sprijine fermierii şi nu să le fie ca o piedică.

  Esther Herranz García (PPE). - (ES) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, pe parcursul următoarelor săptămâni vom începe o dezbatere completă a politici agricole comune (PAC). Este important să ajungem la un acord satisfăcător şi sper ca Preşedinţia belgiană să obţină ceea ce Preşedinţia spaniolă nu a reuşit. Sper că Preşedinţia belgiană va putea direcţiona discuţiile de o asemenea manieră încât statele membre să se angajeze să menţină o politică agricolă comună realmente solidă în viitor, cu un buget suficient pentru acoperirea necesităţilor celor 27 de state membre, adică ale statelor vechi şi a celor noi; sper, de asemenea, că nu se va repeta situaţia din 2005, când, din cauza lipsei banilor, a fost necesară improvizarea unei modulări.

În viitoarea reformă a PAC, ne jucăm cu viabilitatea unui sector care nu doar furnizează servicii şi bunuri intangibile, precum protecţia mediului, ci trebuie să şi garanteze aprovizionarea cu alimente a publicului european. În trecut, am fost martorii unor situaţii îngrijorătoare de restrişte şi, din acest motiv, Parlamentul European ar trebui să aibă ca obiectiv principal al viitoarei reforme securitatea aprovizionării cu alimente din producţia UE, fără să excludă şi alte contribuţii, precum lupta împotriva schimbărilor climatice.

  Stéphane Le Foll (S&D). – (FR) Dle preşedinte, înţeleg că aţi avut o noapte scurtă şi fericită. Îi mulţumesc dlui comisar pentru atenţia sa de pe parcursul acestei dezbateri şi aş dori să îl felicit pe dl Lyon pentru munca desfăşurată pentru acest raport pe care îl prezintă în această dimineaţă.

Care este obiectivul în acest caz? A conştientiza oamenii de faptul că, în lumea de azi, agricultura, alimentele şi mediul sunt provocări cu care se confruntă întreaga Europă. Acesta este obiectivul. Ce înţelegem prin aceasta? Respingerea renaţionalizării PAC şi creşterea cofinanţării, acesta este primul aspect. Al doilea aspect este menţinerea unui buget pentru agricultură care să corespundă acestor provocări şi acestei mari probleme de securitate alimentară. Asigurarea că agricultura poate oferi bunurile publice solicitate de societate, acesta este al treilea element. Al patrulea element, pe care îl consider esenţial, este reglementarea şi prevenirea volatilităţii pieţei. Cred că trebuie să revenim la acest subiect cu abordare mai aprofundată.

Ultimul aspect se referă la primul şi la al doilea pilon. Îi previn pe toţi aceia care apără această structură - şi poate că au dreptate - că, în ultimă instanţă, în cadrul discuţiei despre buget, există pericolul ca primul pilon să fie redus în mod semnificativ în cazul în care totul este transferat celui de-al doilea pilon, care este el însuşi cofinanţat, fapt care ar contrazice obiectivul stabilit de a evita renaţionalizarea politicii agricole comune. Sunt remarce pe care le fac acum pentru că acesta este dezbaterea pe care o avem.

Dle comisar, aş dori să închei printr-o simplă idee. PAC a fost creată odată cu Comunitatea Economică Europeană. Acum suntem în Uniunea Europeană. Chiar cred că trebuie să avem o adevărată politică...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Richard Ashworth (ECR). - Dle preşedinte, în această lume plină de provocări, este extrem de important ca politica agricolă comună să continue să se schimbe, astfel încât să fie relevantă provocărilor viitoare şi nu să trăiască în trecut.

Politica agricolă comună reformată va juca un rol esenţial în confruntarea cu probleme precum securitatea alimentară, volatilitatea pieţei şi schimbările climatice, doresc însă să menţionez alte trei principii despre care cred că nu sunt mai puţin importante.

În primul rând, trebuie să recunoaştem că cea mai bună metodă de a atinge obiectivele politicii agricole comune este de a crea un sector agricol viabil şi dinamic şi sunt de părere că obiectivul acesta nu trebuie pierdut din vedere.

În al doilea rând, dacă veţi obţine acest lucru, politica agricolă comună trebuie să fie mai simplă, mai echitabilă şi mai transparentă în momentul în care este creată.

În final, trebuie să existe şi raport calitate/preţ. Toate naţiunile şi toate sectoarele trec printr-un moment dificil din punct de vedere economic şi avertizez această comisie să fie extrem de realistă în ceea ce priveşte aşteptările de la bugetul european. După părerea mea, acest lucru înseamnă să ne asigurăm că fondurile sunt utilizate în mod eficient. Raportorul a elaborat un raport excelent. Îl felicit pentru munca depusă şi sunt bucuros să-l susţin.

  John Bufton (EFD). - Dle preşedinte, în viitor, politica agricolă comună se va concentra mai mult pe corelarea cu politica referitoare la schimbările climatice. În circumscripţia mea electorală din Ţara Galilor, pilonul şi schemele existente vor fi înlocuite cu schema Glastir, care se concentrează pe obiectivele schimbărilor climatice şi pe reducerea emisiilor de carbon. Fermierilor li se vor aloca bani per hectar pentru economisirea apei, reîmpădurire şi aşa mai departe. În timp ce reformăm PAC pentru perioada post 2013, este important să nu sacrificăm primul pilon de dragul promovării obiectivelor celui de-al doilea pilon.

Plata unică pe exploataţie este vitală, deoarece mulţi fermieri se bazează pe subvenţii care ar putea dispărea cât ai clipi. Dacă fermierii din Ţara Galilor nu sunt mulţumiţi de schema Glastir, li se vor oferi alternative raţionale, sau dimpotrivă vor fi penalizaţi pentru că nu au adoptat schema? Alegerea fără existenţa alternativelor nu este nicidecum o alegere.

Ţara Galilor are o istorie puternic amprentată de agricultură şi multe comunităţi se bazează pe agricultură. Reforma actuală bazată exclusiv pe ideologia schimbărilor climatice poate periclita tradiţia agriculturii galeze şi viitorul economic al Ţării Galilor.

  Iratxe García Pérez (S&D). - (ES) Dle preşedinte, de mai mulţi ani, politica agricolă comună se străduieşte să se adapteze, iar noi păşim acum într-o nouă etapă a acestui proces de permanentă reformare.

Dle comisar, raportul Lyon recunoaşte rolul agriculturii care, în calitate de sector strategic, poate contribui la priorităţile noii strategii Europa 2020. Ne dorim o PAC puternică după 2013, care să îşi menţină caracterul comun, fără a prejudicia natura specifică a anumitor sectoare sau regiuni. Orientarea sa pe piaţă va fi ca în prezent. Cu toate acestea, volatilitatea în creştere a pieţei, combinată cu cerinţele obligaţiilor internaţionale ale Uniunii, pot avea un impact negativ asupra veniturilor fermierilor.

Avem nevoie de o măsură de siguranţă adecvată. Ajutorul direct trebuie finanţat în întregime din bugetul Uniunii, iar PAC necesită o alocaţie bugetară adecvată pentru a se putea confrunta cu noile provocări şi obiective, la un nivel cel puţin egal cu cel din 2013, având în vedere că alte reduceri i-ar putea compromite eficienţa.

Dle comisar, fermierii noştri vor trebui să depună eforturi de adaptare din nou. Orice schimbări care vor avea loc trebuie însoţite de perioade realistice de tranziţie.

Doresc să îi mulţumesc dlui Lyon şi tuturor raportorilor alternativi pentru munca lor. Au elaborat un raport pe care noi îl putem susţine în Parlament şi care va fi un semnal pozitiv în curmarea incertitudinii fermierilor europeni.

  Preşedinte. - Acum avem o problemă: sunt 23 de deputaţi care au solicitat să ia cuvântul în cadrul procedurii „catch the eye”. După cum ştiţi, Regulamentul de procedură prevede cinci vorbitori. În plus, au fost prevăzute 57 de minute pentru întreaga dezbatere, iar până acum a durat 59 şi nici comisarul nu a luat încă cuvântul şi nici raportorul nu a închis dezbaterea.

Dat fiind faptul că eu consider această chestiune foarte importantă - dovadă fiind numărul excepţional de persoane care au solicitat cuvântul - vom permite unui număr de 10 deputaţi să ia cuvântul, dublând astfel numărul prevăzut.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, dle Cioloş, renunţarea la metoda istorică de stabilire a nivelurilor de ajutor şi introducerea unei distribuiri noi şi echitabile a resurselor politicii agricole comune între fermierii din întreaga Uniune Europeană, fără a diferenţia între vechile şi noile state membre, este cea mai importantă provocare a politicii agricole comune post 2013.

Sprijin modelul celor doi piloni, în care plăţile se fac către fermieri şi care este destinat dezvoltării şi modernizării fermelor şi nu proprietarilor, care iau banii, dar nu investesc în agricultură, fiind astfel o piedică în calea schimbărilor esenţiale. Pentru acceptarea noilor provocări, PAC trebuie să-şi menţină sprijinul pentru valorile ecologice şi securitatea alimentară. Mai mult, propun să nu ne atingem de instrumentele de reglementare a pieţei care au fost deja verificate şi testate. Cotele de lapte constituie un exemplu. Dacă nu vor mai exista, cu ce vor fi înlocuite? Bineînţeles, sunt anumite idei, însă nu avem nici o certitudine...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Felicitări raportorului, felicitări raportorilor din umbră şi tuturor celor care s-au implicat în acest proiect deosebit de important pentru viitorul PAC.

Într-o lume globalizată, Uniunea Europeană, dotată cu o piaţă comunitară, trebuie să acţioneze unitar pentru garantarea securităţii aprovizionării cu alimente, pentru promovarea resurselor regenerabile, să lupte contra schimbărilor climatice, să intensifice cercetările în vederea utilizării optime a oportunităţilor oferite de acestea.

PAC trebuie să ofere atât o perspectivă şi un cadru stabil, care să favorizeze dezvoltarea producţiei agricole printr-o creştere a productivităţii şi competitivităţii, cât şi o bună funcţionare a pieţei, pentru a garanta astfel independenţa strategică de aprovizionare în toate sectoarele-cheie de producţie.

Consider vitală menţinerea celor doi piloni ai politicii agricole comune, cu o diferenţiere clară, în care să avem pilonul I suficient de puternic pentru asigurarea unui nivel de trai echitabil fermierilor în toate statele...

(Preşedintele întrerupe vorbitorul)

  José Bové (Verts/ALE). – (FR) Dle preşedinte, înainte de toate, doresc evident să îi mulţumesc raportorului nostru, dlui Lyon, cu care consider că am colaborat cu toţii în baza acordului comun de a avansa şi doresc să spun, pe scurt, doar în câteva cuvinte, că dovada este în faţa ochilor noştri.

Dovada este că, azi, Europa este un importator net al materiilor prime agricole. Trebuie să avem o politică agricolă şi alimentară ambiţioasă astfel încât să putem satisface cerinţele alimentare ale cetăţenilor noştri.

Mai mult, azi dispunem de o PAC care trebuie reformată din trei motive. Este o PAC care este inechitabilă din punct de vedere economic, social şi ecologic. Din punct de vedere economic: suma alocată producătorilor este mai mică decât costurile de producţie, iar PAC trebuie să permită rezolvarea acestei probleme. Din punct de vedere social: ajutorul este distribuit inechitabil între ţări, regiuni şi fermieri. 80 % din ajutor sunt alocate la 20 % din fermieri. Din punct de vedere ecologic: avem nevoie de o PAC care respectă pământul, care respectă ...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Peter van Dalen (ECR). - (NL) Dle preşedinte, pe scurt, următoarele aspecte cu privire la PAC sunt nişte adevăruri: acum avem mai multe ţări, mai multe priorităţi şi mai puţini bani. Prin urmare, acest lucru presupune o reformă cuprinzătoare, iar o asemenea reformă înseamnă să pornim de la zero. Având în vedere că alimentele reprezintă cel mai important bun colectiv, trebuie asigurată producţia alimentară, luând în calcul, în special, securitatea alimentară pentru următoarele decenii.

În plus, dorim alimente de bună calitate în Europa şi acordăm o mare importanţă bunăstării animalelor şi mediului. Cu toate acestea, fermierii noştri nu sunt mereu răsplătiţi de piaţă pentru aceste contribuţii la bunurile publice. Competitorii lor la nivel mondial nu sunt obligaţi să respecte asemenea cerinţe, iar dacă sunt, cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească sunt mult mai slabe. Astfel, noi trebuie să oferim un sprijin acolo unde piaţa eşuează. Faptul că raportul face apel la atribuirea ajutorului per hectar este un aspect pozitiv. Acest lucru va contracara intensificarea agriculturii, iar atingerea obiectivelor ecologice vor deveni o perspectivă mai realistă. Acesta este modul în care îi putem răsplăti pe fermierii noştri.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Cu toţii ştim că politica agricolă a Uniunii Europene este un subiect foarte complex şi sensibil. Continuarea aplicării aşa-zisului principiu istoric cu privire la sprijinul pentru agricultură, – chiar şi după extinderea UE, – a dus la dezechilibre considerabile ale politicii comune europene.

Din acest motiv, este necesară introducerea criteriilor echitabile în mod obiectiv în sistemul de distribuire a ajutorului către fermieri cât mai repede cu putinţă, deoarece acest lucru va crea condiţiile propice unei competiţii economice între fermieri pe piaţa unică europeană.

Fondurile trebuie împărţite corect şi echilibrat, astfel încât fermierii din toate ţările membre ale UE să aibă dreptul la un nivel egal de sprijin, iar competiţia dintre aceştia să fie echitabilă.

În opinia mea, trebuie să sprijinim amendamentul 6 din prezentul raport, care va aduce dreptate în mecanismul de susţinere a producţiei agricole europene.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, politica agricolă necesită un cadru coerent. Acesta trebuie să consolideze UE ca pe un întreg, însă prin luarea în considerare a diferenţelor regionale. Al doilea factor este important în special pentru ţara din care provin, Austria, când ne referim la programe specifice ecologice şi de investiţii.

Politica agricolă se confruntă cu imense provocări. Estimările arată că populaţia mondială va ajunge la 9 miliarde, în timp ce ne confruntăm cu efectele schimbărilor climatice, precum deficitul de apă şi seceta. Pentru a rezolva aceste probleme, este esenţial ca UE să coopereze intern în mod eficient, dar să şi opereze la nivel mondial de o manieră coerentă.

  Seán Kelly (PPE). - Dle preşedinte, din perspectiva agriculturii, dezbaterea de azi a fost foarte încurajatoare din toate părţile prezente în acest Parlament. Salut, în special, accentul pus pe încurajarea tinerilor de a intra în agricultură, fapt absolut vital; faptul că PAC nu trebuie renaţionalizată; faptul că dl comisar a afirmat necesitatea menţinerii ambilor piloni, deoarece, fără primul pilon, al doilea pilon devine inutil din moment ce agricultura nu va mai fi profitabilă şi, în consecinţă, bunurile publice nu vor mai fi garantate; şi, aşa cum a afirmat dna Dodd, trebuie să analizăm ceea ce înţelegem noi prin „echitabil”, luând în considerare mai ales costurile variabile şi puterea de cumpărare din Uniune.

De asemenea, doar dl Lyon a menţionat fundamentul istoric. Cred că acest lucru este foarte important pentru fermieri, chiar acum când le putem trimite un semnal clar despre ceea ce urmează să se întâmple, astfel încât să nu îi lăsăm pradă speculaţiilor, fără să ştie dacă să cumpere sau să vândă rezervele în baza modelului istoric. Astfel, aş saluta un semnal clar în acest sens din partea Comisiei, cât mai repede cu putinţă.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doresc, de asemenea, să mulţumesc şi să îl felicit pe colegul nostru, dl Lyon, pentru excelentul său raport, care reprezintă un prim pas pozitiv spre reformarea PAC.

Obiectivul noii PAC este de a avea o politică europeană importantă în materie de agricultură, alimentaţie, societate şi mediu şi nu o Europă care să însemne doar o piaţă liberă neînfrânată. Vrem ca PAC să fie mai legitimă în ceea ce priveşte resursele publice garantate şi acceptate de către contribuabil, mai echitabilă în distribuirea fondurilor europene între cele 27 de state membre şi între fermieri şi mai eficienţă în utilizarea corectă a banului public.

Vor trebuie stabilite noi mecanisme de reglementare a producţiei agricole pentru a asigura consumatorilor securitatea alimentară. Suntem în favoarea unei PAC puternice care dispune de bugetul necesar atingerii obiectivelor. În acest scop, raportul Lyon subliniază pe bună dreptate apariţia noilor provocări cu care PAC se va confrunta: în special, schimbările climatice, gestionarea resurselor de apă, energiile regenerabile, biodiversitatea şi erodarea solului.

Acest raport face apel la o PAC mai simplă, mai responsabilă, care să răspundă mai eficient la nevoile fermierilor europeni, în interesul coerenţei şi a păstrării...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, politica agricolă comună (PAC) este şi va rămâne esenţială pentru o lungă perioadă, îndeosebi în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă. În Europa, ocuparea forţei de muncă în agricultură a scăzut cu 25 % în mai puţin de zece ani, cu o pierdere de aproape 4 milioane locuri de muncă. Dacă dorim să rezolvăm chestiunea arzătoare a şomajului, nu putem lăsa PAC să plutească în derivă, ci trebuie să investim în aceasta prin garantarea resurselor adecvate unei creşteri durabile. Astfel, noua PAC va trebui să garanteze cel puţin acelaşi nivel de finanţare ca şi în trecut.

Însă, dle comisar, ceea ce vă solicită Parlamentul astăzi, nu este menţinerea nivelului finanţării, ci creşterea acestuia. Cerinţa finală şi nenegociabilă este egalarea finanţării existente, dar solicitarea este de a creşte - în mod substanţial - finanţarea pentru agricultură. Raportul Lyon conţine câteva elemente extrem de pozitive, măsuri de stopare a volatilităţii preţurilor, de sprijinire a sectorului, de garantare a unui venit echitabil pentru fermieri şi de garantare a actualei...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Dle preşedinte, pledăm, de asemenea, în favoarea unei politici agricole comune solide, care să nu aibă în vedere doar fermierii, ci şi pe cei peste 500 de milioane de cetăţeni europeni, care să fie echipată cu un buget capabil să abordeze provocările din ce în ce mai frecvente cu care ne confruntăm şi, mai ales, care să funcţioneze în toate regiunile europene. Asigurarea acestui lucru este de o importanţă crucială pentru Azore, unde agricultura reprezintă un pilon de neînlocuit al modelului de dezvoltare durabilă.

Această nouă PAC trebuie să se distanţeze de criteriile istorice de alocare a fondurilor, având în vedere că a fost un model extrem de dăunător Portugaliei şi fermierilor portughezi. Noua PAC trebuie să aibă în vedere caracterul specific al agriculturii, furnizând un set de instrumente de reglementare a pieţei şi a gestionării riscurilor, capabil să asigure o funcţionare corectă a pieţei şi stabilitatea producţiei agricole.

Politica agricolă comună post 2013 ar trebui să consolideze competitivitatea modelului agricol european, asigurând corecta distribuire a valorii pe piaţa internă, generată de relaţiile stabilite în lanţul alimentar şi deschiderea pieţelor externe...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Preşedinte. - Am două solicitări de luare a cuvântului în conformitate cu Regulamentul de procedură. Dna McGuinness are prima cuvântul.

  Mairead McGuinness (PPE). - Dle preşedinte, doar o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură; ştiu că alţi colegi vor împărtăşi interesul meu legat de procedura „catch the eye”, iar dvs. deţineţi toată puterea în acest sens, însă sunt deputaţi care fac parte din Comisia pentru agricultură, care într-adevăr au lucrat la acest dosar pentru o perioadă lungă şi care au participat la această dezbatere de la bun început şi, după părerea mea, aceştia merită să-şi facă auzite punctele de vedere, însă nu v-am putut atrage privirea, deoarece dumneavoastră nu v-aţi uitat la mine, cu toate că am reuşit să atrag privirea altor trei persoane din jurul dvs., dle preşedinte. Pentru că am cuvântul, pot ruga Comisia să comenteze asupra posibilităţii ca zonele mai puţin favorizate să fie transferate în cadrul primului pilon? Voi depune o declaraţie scrisă în acest sens. Stimaţi colegi, sper că veţi susţine solicitarea mea.

  Preşedinte. - Dnă McGuinness, vă asigur că m-am uitat la dvs. aproape tot timpul şi că v-am văzut cerând cuvântul.

Cu toate acestea, problema rezidă în faptul că acest punct al ordinii de zi nu este structurat astfel: cu alte cuvinte nu este structurat astfel încât să dea prioritate membrilor respectivei comisii, ci este structurat astfel încât să dea prioritate acelor membri ai Parlamentului care reuşesc să se adreseze direct preşedintelui înainte de oricine altcineva. Sunt regulile din Regulamentul de procedură. În plus, este stipulat că vor vorbi cinci persoane, cu toate că noi am dat cuvântul unui număr de 10 persoane.

Acesta este un subiect foarte important. Timpul alocat grupurilor a fost împărţit între deputaţi, astfel încât fiecare să poată avea un minut, dar aproape nimeni nu a vorbit mai puţin de un minut şi jumătate astfel că nu există nicio modalitate de a răspunde pozitiv, aşa cum am dori cu toţii, acelora care doresc să contribuie în afara timpului alocat grupurilor din care fac parte.

Dl Obermayr are acum cuvântul, tot în relaţie cu respectarea Regulamentului de procedură.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle preşedinte, bănuiesc că vă refereaţi la mine. Doresc să continui ceea ce a spus antevorbitorul meu. Bineînţeles că doresc să vă mulţumesc pentru generozitatea cu care aţi permis unui număr de 10 vorbitori şi nu de 5 să ia cuvântul. Noi înţelegem constrângerile legate de timp, bineînţeles, dar sper ca şi dumneavoastră să ne înţelegeţi. Acesta este un subiect foarte important. Există părţi ale Europei care funcţionează sub o povară considerabilă şi care se află sub o ameninţare extremă. În mod firesc acest lucru este adevărat dincolo de munca din comisii.

În al doilea rând, aţi arătat că problema legată de procedura „catch-the-eye” nu a fost rezolvată. V-am ruga ca acest subiect să fie rezolvat cât mai repede posibil pentru că nu ştiu dacă ar trebui să începem să formăm o coadă cu o zi înainte sau să facem o înscriere cu trei zile înainte iar mai apoi să petrecem noaptea aici, astfel încât să putem eventual să avem şansa de a ne exprima. Dacă doar 10 vorbitori urmează să fie ascultaţi, este la fel de important să ni se spună cine sunt cei zece.

Ar fi util şi corect ca structurile adecvate să fie instituite cât mai repede posibil. În acest mod veţi beneficia de mai puţin stres şi veţi fi pentru toţi mai popular dacă veţi putea permite mai multor persoane să vorbească. Iar noi vom fi fericiţi să avem o soluţie corectă pentru noi. Vă mulţumesc pentru îngăduinţa şi înţelegerea dvs.

  Preşedinte. - Aveţi perfectă dreptate. Această idee de a atrage privirea preşedintelui este, evident, pe de-a întregul subiectivă, din moment ce preşedintele are ochi, însă nu mari şi cu multe faţete, ca cei ai reptilelor, ceea ce înseamnă că cei pe care îi vede sunt cei care îi atrag privirea; personalul secretariatului ar putea fi de mare ajutor în această privinţă. Cu toate acestea, aveţi dreptate: este un subiect care nu a fost soluţionat într-o manieră rezonabilă – înţeleg acest fapt - de către Biroul Parlamentului.

De exemplu, ceea ce spune dna McGuinness, şi anume că membrii comisiei respective ar trebui să aibă prioritate, îmi pare în întregime rezonabil, dar nu există nicio dispoziţie în acest sens. Singura dispoziţie existentă este că preşedintele conduce dezbaterea astfel cum consideră el a fi adecvat, fapt care pune în mod clar preşedintele în poziţii extrem de complicate.

Mai mult, deputaţii înşişi nu respectă Regulamentul de procedură deoarece cartonaşul albastru nu se foloseşte pentru solicitarea cuvântului în timpul procedurii „catch-the-eye”. Cartonaşul albastru trebuie folosit pentru a întrerupe vorbitorul care are la acel moment cuvântul pentru a îi pune o întrebare de 30 de secunde. Cu toate acestea, există aici deputaţi care scot în mod constant cartonaşul albastru.

Va trebui să organizăm un scurt curs pentru deputaţi pentru ca aceştia să înveţe că cartonaşul albastru are o utilizare specifică şi că, pentru a cere permisiunea de a vorbi în timpul procedurii „catch-the-eye”, doritorul trebuie să ridice mâna, să ridice cartonaşul alb sau să folosească alt mecanism decât cel al cartonaşului albastru.

Nu doresc însă să prelungesc dezbaterea. Am rămas destul de mult în urmă şi am fi putut avea două sau trei intervenţii în tot acest timp pe care l-am alocat acestui subiect.

  Dacian Cioloş, membru al Comisiei. − (FR) Dle preşedinte, nu sunt sigur dacă au fost adresate multe întrebări. Am remarcat cu certitudine că s-au afirmat câteva principii care, după cum am văzut, au fost bine reflectate în raport.

În orice caz, principalul lucru pe care l-am reţinut din această dezbatere este că avem nevoie de o politică agricolă comună, o politică agricolă care trebuie să fie o politică comunitară şi că avem nevoie şi de un buget care trebuie să fie adaptat obiectivelor pe care le-am stabilit pentru agricultură. Simt în consecinţă că avem nevoie de un buget realist. Din punctul meu de vedere, un buget realist este un buget care să corespundă obiectivelor stabilite pentru politica agricolă comună.

Ceea ce noi am remarcat este că cerem din ce în ce mai mult de la fermierii noştri. Bineînţeles că mai cerem şi ca resursele disponibile să fie folosite mai eficient şi să se răspundă pentru acestea într-o manieră mai clară. Observ întâmplător că colegul meu, dl Lewandowski, comisarul pentru bugete, se află aici; poate că a venit în mod special pentru a ne confirma faptul că politica agricolă comună va avea un buget pe măsura obiectivelor pe care le-am stabilit pentru aceasta.

Am mai reţinut şi faptul că, dacă agricultura – politica agricolă comună – este să îşi atingă obiectivele pe care noi le-am stabilit, trebuie să luăm în considerare toate diferenţele dintre toate tipurile de agricultură care există în Uniunea Europeană. Suntem obligaţi să luăm în considerare această diversitate astfel încât, în regiunile în care aceasta se manifestă, aceste tipuri diverse de agricultură să poată să ajute la realizarea obiectivelor nu numai în ceea ce priveşte aprovizionarea, producţia şi securitatea aprovizionării pieţei dar şi să genereze o mişcare către o mai bună recunoaştere a mediului, gestionarea resurselor naturale şi dezvoltarea economică a capacităţilor din zonele rurale. Trebuie să reflectăm în privinţa modului în care agricultura şi sectorul agroalimentar pot contribui la acest lucru.

De asemenea, am luat notă de faptul că toate aceste gânduri referitoare la viitorul politicii agricole comune trebuie în egală măsură să îi încurajeze pe tineri, să ofere perspective tinerilor care doresc să se stabilească, care doresc să investească în agricultură, astfel încât activitatea agricolă să fie una de viitor şi să putem să ne atingem obiectivele.

Doresc, de asemenea, să transmit un mesaj clar şi să răspund la întrebarea dlui Kelly referitoare la ajutoarele directe. Nu cred că există vreun dubiu referitor la faptul că, dacă vrem să avem o agricultură mai echitabilă şi o politică agricolă comună mai transparentă şi mai eficientă, trebuie să definim cu claritate criteriile pentru distribuirea acestor ajutoare directe conform obiectivelor pe care urmează să le stabilim. De aceea, în opinia mea, referirile de ordin istoric nu reprezintă criterii obiective, corecte ori transparente. Trebuie să înlocuim aceste referiri de ordin istoric cu obiective mult mai clare, care vor aduce într-o oarecare măsură corectitudine şi vor permite ca diversitatea agriculturii din Uniunea Europeană să fie mai bine luată în considerare. În acest fel se vor pune la dispoziţia statelor membre şi regiunilor mijloacele de a obţine înapoi un beneficiu mai însemnat din resursele pe care le au.

În încheiere, aş dori să reafirm faptul că avem nevoie de o politică agricolă comună pentru Europa. Avem nevoie de o politică agricolă comună pentru întreaga Uniune Europeană şi bineînţeles, o politică agricolă comună care să nu împiedice celelalte regiuni ale lumii să îşi dezvolte propria agricultură.

  George Lyon, raportor. − Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a aminti doar câteva dintre temele importante pe care colegii mei le-au adus în discuţie în timpul acestei dezbateri. O nouă importanţă strategică pentru producţia alimentară şi PAC: absolut. Doi piloni: absolut, sunt de acord cu acest lucru. Producţia alimentară la baza PAC: da, categoric este menirea PAC. Restul sunt adăugiri care să ne asigure că avem un sector agricol profitabil care să poată să aducă beneficii de mediu, să abordeze schimbările climatice şi toate celelalte lucruri pe care le-am expus în raport.

Un buget puternic: da, absolut; corect atât pentru vechile cât şi pentru noile state membre: atât de mulţi deputaţi au considerat această chestiune ca fiind importantă şi de aceea este o chestiune pe care trebuie să o abordăm. Modul în care banii se alocă între statele membre trebuie să fie unul obiectiv şi transparent. Ele trebuie să facă faţă provocărilor strategiei Europa 2020. Este absolut esenţial ca agricultura şi PAC să fie privite ca parte a soluţiei de îndeplinire a acestor obiective şi nu ca parte a problemei.

Doresc să plătesc un tribut lui Michel Dantin, dlui Häusling şi dlui Jim Nicholson, raportorii mei alternativi. Am colaborat extraordinar în punerea laolaltă a ceea ce eu cred că este un raport foarte puternic care defineşte o viziune clară a acestui Parlament referitoare la direcţia în care PAC se va îndrepta după anul 2013. Aş spune că plasează acest Parlament într-o poziţie foarte puternică în relaţia şi în negocierile cu Comisia şi Consiliul Agricultură. V-aş spune, dle comisar, să veniţi alături de noi şi vom putea să ne asigurăm că înfăptuim această viziune împreună.

(Aplauze)

  Preşedinte – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc azi, 8 iulie 2010, la ora 12.00.

Doresc să îmi cer scuze încă o dată faţă de acei deputaţi cărora nu am putut să le acord cuvântul. După cum a spus dna McGuinness, aceştia îşi pot prezenta contribuţiile în scris.

Voi înainta Biroului această chestiune pentru că trebuie lămurită. De asemenea, voi propune Biroului - şi sper că veţi sprijini cu toţii acest lucru – ca permisiunea de a vorbi în timpul procedurii „catch-the-eye” să nu fie acordată deputaţilor care nu sunt prezenţi la începutul dezbaterii, ori atunci când raportorul îşi prezintă raportul sau atunci când comisarul are cuvântul. S-a creat o situaţie în care deputaţii au fost indignaţi că nu li s-a permis să vorbească, dar nu au stat să asculte nici explicaţiile comisarului, nici pe cele ale raportorului, lucru care nu i-a împiedicat să-şi definească concluziile. Este nevoie de mai multă rigoare, însă este un efort pe care trebuie să-l facem cu toţii.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Politica agricolă comună (PAC) este una dintre cele mai importante politici ale Uniunii Europene, dacă luăm în considerare faptul că cheltuielile din agricultură reprezintă aproximativ 43 % din bugetul UE. În temeiul articolului 33 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, obiectivele PAC sunt menite să garanteze preţuri rezonabile pentru consumatorii europeni şi un standard de viaţă echitabil pentru fermieri.

Recenta criză economică şi financiară s-a tradus într-o reducere medie de 12,2 % a veniturilor fermierilor între 2008 şi 2009, condiţii mai stricte de accesare a creditelor şi într-o creştere a ratei şomajului în zonele rurale. Volatilitatea preţurilor la produsele de pe pieţele agricole a crescut dramatic şi se aşteaptă ca această creştere să continue. De aceea cred că trebuie să prevedem în viitoarea PAC o plasă de siguranţă minimă astfel încât incertitudinea nivelului preţurilor de pe piaţă să poată fi gestionată şi să se poată găsi soluţii rapide şi eficiente pentru crizele economice din acest sector.

Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură estimează că până în 2050, populaţia lumii va creşte de la 6 miliarde de locuitori, cât este în prezent, la 9 miliarde, şi că dublarea cererii de alimente va necesita o creştere corespunzătoare în producţia globală de alimente. În consecinţă, siguranţa alimentară va constitui principala provocare a agriculturii viitorului, iar răspunderea de a continua să o garanteze pentru binele cetăţenilor europeni, va aparţine Uniunii.

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris. – Adaptarea PAC la noile realităţi socio-economice este o necesitate, iar pentru asta trebuie sa răspundem la nişte întrebări esenţiale. Sunt perfect de acord cu necesitatea siguranţei aprovizionării cu alimente. Însă până unde dorim să fim independenţi şi cât suntem dispuşi să plătim în plus pentru asta?

Până acum, PAC a menţinut ridicat preţul alimentelor care în alte ţări costă mai puţin. UE nu poate promova comerţul liber şi să îşi protejezetotodată piaţa agricolă. Trebuie găsite soluţii în aşa fel încât UE să impună propriile standarde de calitate la nivel mondial, astfel încât discrepanţa dintre preţurile produselor agricole din diferitele ţări să se micşoreze.

Sunt însă îngrijoratcel mai mult de efectul pe care l-au avut reformele PAC asupra agricultorilor. Decuplarea nu a făcut altceva decât să direcţionezeplăţile directe spre marii proprietari de terenuri or aceştia nu sunt neapărat agricultorii! Decuplarea e necesară pentru a evita supraproducţia, însă invit Comisia să propunănişte criterii mai juste astfel încâtagricultorii fie adevăraţiibeneficiari ai PAC. Avem nevoie de stimulente pentru agricultori mai ales pentru a încuraja tinerii să se îndrepte spre zonele rurale, iar asta nu se va întâmplamenţinând actualul sistem de plaţi directe care este absurd.

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Politica agricolă comună (PAC) are potenţialul de a oferi soluţii multora dintre problemele care afectează în prezent exploataţiile agricole europene iar acest lucru nu este în nici un alt stat membru al UE mai evident decât în Irlanda, unde există un egal angajament atât pentru garantarea unui acord PAC echitabil şi complet cât şi pentru a avansa prin implementarea schimbărilor necesare agriculturii secolului XXI. Cu toate acestea, pentru a asigura angajamentul şi încrederea întregii comunităţi agricole europene, noua PAC trebuie, la fel ca şi în prezent, să ofere stabilitate fermierilor şi un preţ corect pentru bunurile pe care ei le produc. În schimb, cetăţenii europeni vor primi nu doar bunuri de încredere şi de înaltă calitate, produse cu certitudine la cele mai înalte standarde ale UE, dar vor beneficia şi de implicaţiile de ordin social şi cultural ale PAC, cum sunt cele conţinute în pilonul II. Mai presus decât orice, UE are nevoie să menţină încrederea fermierilor europeni. Comunitatea agricolă este conştientă de faptul că schimbarea se apropie odată cu acest nou acord şi în prezent este pregătită să îl accepte. Pentru a profita de această relaţie pozitivă, instituţiile UE trebuie să realizeze un acord care să fie modern dar în acelaşi timp unul complet şi echitabil pentru toţi.

  Béla Glattfelder (PPE), în schimb. – (HU) Europa va avea în continuare nevoie de o politică agricolă comună eficientă şi după 2013. De aceea bugetul UE alocat agriculturii ar trebui să fie menţinut măcar la nivelul actual.

Europa are o responsabilitate specială, aceea de a garanta siguranţa alimentară în lume. Aceasta se întâmplă deoarece doar în Europa pot fi produse cele mai sigure produse alimentare, sub cele mai stricte standarde de protecţie a mediului. În consecinţă, principala sarcină a PAC este să menţină capacitatea producţiei agricole a Uniunii Europene.

Este de aceea vital să luăm măsuri pentru ca plăţile directe să nu descrească.

În cazul sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat sub cel de al doilea pilon, trebuie să asigurăm utilizarea sa în primul rând în scopuri agricole.

Fermierii trebuie protejaţi în faţa fluctuaţiilor extreme ale preţurilor de intervenţie care au devenit comune în ultimii ani. Avem nevoie de instrumente de intervenţie pe piaţă, iar în unele sectoare, cum sunt cele ale vinului şi laptelui, sunt necesare măsuri de limitarea a ofertei. Acestea vor reduce pierderile cauzate de fluctuaţiile de preţ pe care le suferă fermierii.

Comerţul european cu produse alimentare este mult mai polarizat decât industria de procesare a produselor alimentare sau producţia agricolă. Foarte des, sute de fermieri întră în competiţie cu un mare lanţ de hipermarket-uri, primii având o poziţie de negociere mult mai defavorizată. Din acest motiv, trebuie să îmbunătăţim cooperarea dintre fermieri. Cu toate acestea, acest lucru reclamă o exceptare de la regulile stricte de concurenţă ale UE în agricultură.

Importatorii din ţări terţe ar trebui supuşi aceloraşi reglementări stricte referitoare la siguranţa alimentară, protecţia mediului, bunăstarea animalelor, şi altele, la care sunt supuşi fermierii europeni.

  Elisabeth Jeggle (PPE), în schimb. – (DE) Raportul din proprie iniţiativă al dlui Lyon implică Parlamentul încă din primele stadii în dezbaterea referitoare la viitorul PAC. Doresc să mulţumesc tuturor celor implicaţi pentru munca pe care au depus-o. Au fost formulate obiective de perspectivă pentru întreaga Comunitate.

Pentru a continua să asigurăm în toată Europa o dezvoltare cuprinzătoare şi durabilă a agriculturii, trebuie să luăm în considerare, în opinia mea, trei puncte elementare. 1. Este vital să asigurăm o finanţare adecvată a PAC după anul 2013 şi să întocmim un buget corespunzător.

2. Structura pe doi piloni deja încercată şi testată trebuie menţinută, cu un prim pilon puternic şi cu un al doilea pilon la fel de puternic. Singurul mod în care putem să menţinem modelul agricol european este în cazul primului pilon, să asigurăm producţia alimentelor noastre la cele mai înalte standarde, iar în cadrul celui de al doilea pilon, să oferim perspective bune de dezvoltare a zonelor rurale, să creăm locuri de muncă şi infrastructură pentru fermieri şi non-fermieri, bărbaţi şi femei şi în special pentru cei tineri.

3. Fluctuaţiile majore pe pieţele liberalizate şi efectele schimbărilor climatice continuă să necesite o plasă de siguranţă. Schimbările climatice au generat noi obiective pentru noi în termeni de orientare de piaţă, siguranţa produselor, protecţia animalelor şi nevoia de biodiversitate şi protecţie a mediului. În faţa acestor provocări, o politică agricolă de calitate este cea mai bună politică agricolă pentru viitor şi este în interesul tuturor cetăţenilor noştri.

  Sandra Kalniete (PPE), în scris. – (LV) Această rezoluţie implică, pentru următoarea perioadă de planificare financiară, o distanţare de noţiunea de suprafaţă ca bază istorică de determinare a sprijinului direct. Trebuie deci să oferim posibilitatea unei perioade de tranziţie. O astfel de perioadă este esenţială, dar şapte ani în total ar constitui o excesiv de lungă perioadă de tranziţie. Implementarea cu dificultate a noii metode ar putea avea un impact negativ în atingerea unui obiectiv important al reformei PAC – sprijinul concentrat, echitabil, echilibrat, simplu şi transparent. Un argument în favoarea menţinerii bugetului PAC la nivelul său din 2013 sunt aşteptările justificate ale noilor state membre conform cărora sprijinul în domeniul PAC va fi în cazul lor comparabil cu cel acordat statelor membre mai vechi. Sunt convinsă că PAC poate fi puternică şi cu adevărat comună numai dacă este îndreptată către asigurarea unei concurenţe loiale între toţi fermierii europeni. Concurenţa nedenaturată în Europa este şi ea o premisă pentru competitivitatea fermierilor europeni pe pieţele lumii. Doresc să atrag atenţia asupra voinţei politice exprimate în rezoluţie, aceea de a întări poziţia pe care producătorii primari o au în lanţul de distribuţie a produselor alimentare, astfel încât organizaţiile lor să poată deveni mai eficiente şi să poată discuta de la egal la egal cu comercianţii cu amănuntul importanţi şi cu întreprinderile de prelucrare. Sper ca elementul referitor la dezvoltarea rurală din PAC va fi consolidat şi că principalele domenii ale strategiei de dezvoltare rurală asupra căruia se va concentra atenţia, vor fi comunităţile rurale, ameliorarea mediului înconjurător, modernizarea şi restructurarea agriculturii, consolidarea coeziunii, îmbunătăţirea vânzării producţiei şi competitivitatea, crearea şi menţinerea locurilor de muncă în zonele rurale, schimbările climatice, energia regenerabilă şi biodiversitatea.

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Viitorul politicii agricole comune după anul 2013 este extrem de important pentru noi. Multe lucruri importante depind de PAC – structura bugetului Uniunii Europene şi viitorul agriculturii, al fermierilor şi al zonelor rurale. Întregul Parlament European trebuie să fie conştient de importanţa PAC pentru viitorul UE. Ceea ce este esenţial este, bineînţeles, chestiunea plăţilor directe dar şi necesitatea de a elimina diferenţele dintre nivelul acestora în ţări diferite. Astăzi diferenţele dintre nivelul plăţilor în diferite state membre sunt prea mari. Acest fapt subminează sentimentul de solidaritate, egalitate şi comunitate. Fermierii au nevoie cel mai mult de venituri stabile, atât în prezent cât şi pe termen lung. Fără acest lucru este foarte dificil să se modernizeze exploataţiile agricole şi va fi dificil să se menţină influenţa benefică a agriculturii asupra mediului natural şi cultural. Să ne străduim deci să contribuim la garantarea faptului că schimbările viitoare ale politicii agricole comune vor conduce la obţinerea unor venituri stabile de către fermierii europeni. Vă mulţumesc foarte mult.

  Mairead McGuinness (PPE), în scris. – Salut acest raport care constituie primul pas în examinarea formei şi naturii politicii agricole comune (PAC) de după 2013. Acest raport reafirmă că va exista o PAC după 2013, că trebuie să rămână o politică comună şi că bugetul său ar trebui să rămână cel puţin la nivelul curent. Raportul este ferm în menţinerea politicii drept o prioritate a UE, respingând încercările de a o re-naţionaliza. Fermierii trebuie să aibă încredere că acest Parlament le înţelege îngrijorările. PAC de după 2013 ar trebui să sprijine producătorii activi şi să-i recompenseze pentru produsele alimentare pe care le produc şi pentru multe din bunurile publice pe care le oferă societăţii – incluzând bunăstarea animalelor şi standardele înalte de mediu. Măsurile de sprijinire a pieţei vor fi esenţiale pentru asigurarea unor plase de siguranţă adecvate împotriva volatilităţii extreme a acesteia, trăsătură care foarte probabil va caracteriza piaţa în viitor. Doar 7 % din fermierii din Europa sunt sub vârsta de 35 de ani – acesta este un puternic semnal că trebuie să asigurăm acele condiţii care să îi ţină pe cei tineri în agricultură. Este esenţial ca în PAC de după 2013 să existe o puternică concentrare a atenţiei asupra tinerelor generaţii, astfel încât să asigurăm dezvoltarea agriculturii într-un mod inovativ şi eficient.

  Ivari Padar (S&D), în scris. – (ET) Doresc să încep prin a-i mulţumi colegului meu, dl Lyon, pentru întocmirea unui raport foarte echilibrat. Cred că acest lucru ne-a permis deja să creăm o bază de discuţii bună pentru viitorul apropiat. Probabil că una dintre cele mai mari sarcini ale acestei sesiuni plenare este schimbarea politicii agricole. Este adevărat că vom începe să gustăm din fructele acestor legi mult mai târziu, poate peste zece ani. Deşi cea mai importantă sarcină a agriculturii este să pună la dispoziţie produse alimentare, importanţa agriculturii din punctul de vedere al interesului public este recunoscută din ce în ce mai mult, indiferent dacă domeniul în care se manifestă această importanţă este politica socială, mediul înconjurător sau cel cultural. O parte relativ mică a populaţiei hrăneşte de fapt 100 % din populaţie, foloseşte pământul în mod economic şi veghează la echilibrul social al zonelor rurale în întreaga Uniune Europeană. Raportul formează o bună bază pentru discuţii ulterioare. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Ulrike Rodust (S&D), în scris. – (DE) Îi adresez mulţumiri raportorului. Multe dintre ideile grupului meu au fost înglobate în raportul aflat în faţa noastră şi avem acum un rezultat foarte bun.

Scopul nostru principal trebuie să fie asigurarea producerii unor produse alimentare de înaltă calitate în Europa.

În cadrul dezbaterilor referitoare la organizarea reformei agrare au existat discuţii frecvente referitoare la compensarea bunurilor publice. În opinia mea, această dezbatere se îndreaptă în direcţia corectă.

Politica agricolă comună va obţine recunoaşterea pe care o merită doar dacă cetăţenii UE sunt convinşi că se fac cu adevărat eforturi şi banii nu sunt doar aruncaţi pe fereastră.

Dezvoltarea zonelor rurale joacă un rol mai important decât oricând. Pentru a preveni distrugerea şi deşertificarea agriculturii noastre, trebuie să dezvoltăm în continuare instrumente care vor opri exodul rural.

Zonele rurale active sunt un mediu atractiv de viaţă nu numai pentru fermieri ci şi pentru cei care nu doresc să trăiască în oraşe.

Ar trebui să aprobăm acest raport în plenară şi cu o largă majoritate, astfel cum a fost el formulat, pentru a transmite în exterior un semnal clar.

  Csaba Sógor (PPE), în scris. – (HU) Când a început procesul de integrare europeană, politica agricolă comună nu numai că asigura aprovizionarea cu produse alimentare a populaţiei dar a pus în egală măsură fundaţia unei agriculturi europene moderne şi pe cea a altor politici specifice. Însă, între timp, UE cuprinde încă 12 noi state membre. Aceasta înseamnă că UE a dobândit o nouă populaţie agricolă de 7 milioane de oameni, în plus faţă de cele 6 milioane pe care le avea înainte de 2004. În plus, ca urmare a aderării noilor state membre, suprafaţa agricolă a UE de 130 milioane de hectare s-a mărit cu 40 %, ajungând la 185 de milioane de hectare. La momentul aderării, noile state membre au anticipat că, în timp, fermierii lor vor primi din partea PAC sprijin la acelaşi nivel cu cel de care au beneficiat fermierii din vechile state membre. Însă acest lucru se poate realiza numai dacă resursele alocate politicii agricole nu sunt reduse după 2013. UE trebuie să ia în considerare situaţiile şi necesităţile diferite ale noilor state membre, pentru că agricultura europeană va promova în mod egal interesele statelor membre, ale fermierilor şi cetăţenilor, doar dacă resursele nu sunt distribuite incorect din cauza diferenţelor în nivelul de modernizare.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D), în scris. – (HU) Politica agricolă comună are nevoie de o reformă curajoasă şi fundamentală care ia în considerare situaţia specială a noilor state membre. Menţinerea PAC este rezonabilă în ochii contribuabilului european şi poate fi apărată la negocierile cu miniştri de finanţe, doar în condiţiile în care putem arăta că pe lângă siguranţa alimentară europeană, agricultura mai poate, de asemenea, să ofere societăţii bunuri publice sociale ori de mediu înconjurător. Cred că doar o reformă majoră poate salva politica agricolă comună. Investiţiile în agricultură ale noilor state membre ar trebui sprijinite prin beneficii finanţate, în caz contrar agricultura europeană va opera cu două sau, având în vedere situaţia din România şi Bulgaria, chiar cu trei rate de dezvoltare. Aceasta va mări în continuare decalajul dintre UE15 şi cele 12 noi state membre. Realizarea unei agriculturi ecologice în Europa şi producerea bunurilor publice de mediu înconjurător necesită noi investiţii, în special în noile state membre. Fermierii nu ar trebui sancţionaţi, ci ar trebui să li se pună la dispoziţie stimulente financiare pentru a îi ajuta să-şi cumpere utilaje care să permită o cultivare ecologică şi care să nu dăuneze solului, fonduri genetice de înlocuire pentru speciile cultivate şi investiţii pentru protejarea mediului şi a purităţii apei.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) În reformarea PAC nu trebuie să uităm principiile integrării, solidarităţii şi comunităţii. Plăţile directe influenţează semnificativ siguranţa ofertei de produse alimentare. Ele nu ajută doar la stabilizarea veniturilor fermierilor, ci îi şi compensează pe aceştia pentru costurile pe care le implică respectarea unor cerinţe impuse agriculturii care sunt mai ridicate ca niciodată. Dacă nu eliminăm disparităţile existente în nivelul sprijinului direct, acest instrument – principalul instrument al PAC – va continua să împartă Uniunea Europeană în state membre noi şi state membre vechi. Distanţarea de criteriile de ordin istoric ale distribuirii nu ar fi doar un gest simbolic de integrare completă, dar ar şi contribui la asigurarea unor condiţii egale de concurenţă pe piaţa unică comunitară. Mai mult, este esenţial ca strategia de dezvoltare rurală să continue a fi un element fundamental al PAC sprijinind dezvoltarea economică şi socială într-un sens larg. În acest domeniu, un rol fundamental este jucat de continuarea modernizării şi restructurării exploataţiilor agricole, ca şi de numeroasele inovaţii destinate să mărească eficienţa şi să îmbunătăţească competitivitatea într-o Uniune extinsă. Un al doilea pilon puternic constituie o oportunitate de a îi ajuta pe tinerii fermieri să pornească activitatea în agricultură dar şi să îmbunătăţească calitatea vieţii, să însufleţească societatea şi să amelioreze situaţia femeilor din zonele rurale.