Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2236(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0204/2010

Dezbateri :

PV 08/07/2010 - 3
CRE 08/07/2010 - 3

Voturi :

PV 08/07/2010 - 6.8
CRE 08/07/2010 - 6.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0286

Dezbateri
Joi, 8 iulie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

8. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

Raport: Alexander Alvaro (A7-0224/2010)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - Dle preşedinte, am votat în favoarea acordului dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite privind furnizarea de informaţii financiare pentru urmărirea finanţărilor în scopuri teroriste.

Suntem conştienţi cu toţii de ameninţarea pe care o reprezentată terorismul la adresa propriei noastre securităţi şi a partenerilor noştri de peste Atlantic. Nu este nevoie să vă aduc aminte de atacurile teroriste care au avut loc pe pământ european în decursul deceniului trecut. Este, de asemenea, evident că partenerii noştri americani reprezintă un aliat strategic foarte important, nu numai în domeniul securităţii globale, ci şi în domeniul economic şi în alte domenii.

Angajamentul faţă de un astfel de parteneriat strategic a fost exprimat de vicepreşedintele Joe Biden în această Cameră chiar acum câteva luni. Deci ar trebui să fim mândri că în sfârşit am aprobat acordul care este atât de important pentru eforturile de urmărire a activităţilor teroriste, mai ales pentru că noul acord conţine îmbunătăţiri semnificative, iar clarificările făcute de Parlamentul European au fost luate în considerare în mare măsură.

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten (EFD). - Dle preşedinte, există multe motive pentru a vota împotriva acestei rezoluţii, prea multe pentru a fi acoperite în doar 60 de secunde. Desigur, trebuie să ne opunem terorismului, însă acest lucru nu trebuie folosit drept scuză pentru ca guvernele să îşi spioneze cetăţenii. Informaţiile confidenţiale în cauză aparţin cetăţenilor, nu Uniunii Europene, Parlamentului sau chiar statului naţiune.

Orice fel de acord de acest gen ar trebui să se încheie între state naţiune suverane, care pot răspunde cetăţenilor lor prin procesul democratic. În orice caz, acesta este un acord unilateral şi nu avem niciun motiv să credem că Statele Unite îl vor onora. Acordul încalcă legea protecţiei datelor din Regatul Unit, lege care interzice furnizarea de informaţii fără acord terţilor din străinătate. Guvernul britanic dispune de o clauză de excludere voluntară în această privinţă şi sper să depăşească obişnuita lipsă de coloană vertebrală, să se opună şi să voteze împotrivă, aşa cum am făcut şi eu.

 
  
MPphoto
 

  Filip Kaczmarek (PPE).(PL) Eu susţin raportul Alvaro. Pentru a fi eficienţi, trebuie să avem instrumente funcţionale de combatere a terorismului. Unul dintre instrumentele preventive foarte importante implică monitorizarea şi reducerea resurselor financiare care ajung la şi aparţin teroriştilor. Foarte frecvent, de fapt, banii alimentează activităţile teroriste. Dacă nu există bani, activitatea teroristă este stăvilită, iar acesta este, desigur, obiectivul eforturilor noastre. O mai bună monitorizare a fluxului de bani poate fi un obstacol fundamental împotriva activităţii teroriste şi împotriva pregătirilor pentru acte teroriste, aşa că sunt bucuros că am reuşit să ajungem la o înţelegere şi că am adoptat atât acordul, cât şi raportul.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle preşedinte, am votat în favoarea acestui raport elaborat de dl Alvaro. Consider că este foarte important că putem lupta împotriva terorismului împreună şi este foarte important că naţiuni care au aceleaşi valori pot lucra împreună. Este foarte important să întărim relaţiile transatlantice între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, având în vedere că, după cum ştim, avem aceleaşi valori.

Evident, legislaţia privind protecţia datelor trebuie să fie respectată aici, însă trebuie să existe o limită: nu ne putem ascunde în spatele protecţiei datelor în cazuri de terorism. În această privinţă, trebuie să fie foarte clar. Consider şi sper că în acest mod putem continua lupta împotriva terorismului, aducând astfel pacea în această lume.

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (ECR). - Dle preşedinte, între libertăţile civile şi securitate trebuie să se stabilească întotdeauna un echilibru delicat. De mai multe ori de la atacul asupra turnurilor gemene de acum nouă ani, cred că am stabilit greşit acest echilibru.

L-am stabilit greşit din cauza unei ecuaţii false în politică, în care politicienii cred că acţiunile lor trebuie să fie proporţionale cu indignarea publică şi nu proporţionale cu nevoia de a remedia o problemă identificată. Această Cameră a comis această greşeală, însă nu a fost singura. Parlamentele naţionale au făcut acelaşi lucru de ambele părţi ale Atlanticului.

Cu această ocazie, însă, consider că am găsit echilibrul corect. Nu ne-am grăbit, am introdus garanţii de bun-simţ şi cred că astfel permitem forţelor de securitate ale lumii să colaboreze eficient în lupta împotriva terorii, fără a plăti un preţ inacceptabil în ceea ce priveşte libertatea civică. Exact asupra acestui lucru ar trebui să se concentreze Uniunea Europeană: o chestiune transfrontalieră care nu poate fi lăsată în seama statelor membre. Dacă ar face aşa ceva mereu, noi ceilalţi nu am avea o astfel de problemă.

 
  
  

Raport: Elmar Brok (A7-0228/2010)

 
  
MPphoto
 

  Joe Higgins (GUE/NGL).(GA) Dle preşedinte, am votat împotriva raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă. Serviciul european pentru acţiune externă trebuie integrat în contextul politicii externe şi de securitate comune şi al schimbărilor aduse acestei politici comune prin Tratatul de la Lisabona.

Tratatul de la Lisabona oferă mai multe resurse pentru consolidarea industriei muniţiilor şi industriei militare din Europa şi, datorită aceluiaşi tratat, va fi mai uşor pentru ţările europene mari care sunt puteri militare să organizeze o misiune militară. Nu există îndoieli că în viitor cele mai mari puteri din Uniune vor fi dispuse să se angajeze în campanii militare în afara Europei când vor considera că acest lucru este în interesul lor economic, exact cum au făcut Statele Unite.

Serviciul pentru acţiune externă va fi un instrument pentru promovarea intereselor economice, politice şi militare ale capitalismului european, iar acest lucru nu va contribui la instaurarea păcii globale, ci dimpotrivă.

 
  
MPphoto
 

  Tunne Kelam (PPE). - Dle preşedinte, susţin raportul dlui Elmar Brok. Poziţia unitară a Parlamentului European exploatează la maxim noile oportunităţi pe care le oferă Tratatul de la Lisabona. Susţin în special monitorizarea politică şi financiară desfăşurată de Parlamentul European în cazul Serviciului european pentru acţiune externă. Mă bucură consimţământul Înaltului Reprezentant în privinţa creării unei structuri speciale a drepturilor omului şi democraţiei ca sediu al SEAE. Însă, cel mai important, vom continua să susţinem implementarea practică a unui echilibru geografic adecvat, cu un personal al SEAE care să cuprindă reprezentanţi din toate cele 27 de state membre. Acest proces abia a început. Consider că este important ca revizuirea din 2013 să acopere şi chestiunea reprezentării egale.

 
  
MPphoto
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea acestui raport pentru că sunt convins că formarea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE) reprezintă un pas fundamental, un pas istoric în dezvoltarea şi evoluţia politicii externe a UE.

Salut în special fragmentul din raport care evidenţiază importanţa asigurării unei mai mari coerenţe politice pentru acţiunea externă a UE ca întreg prin consultări între SEAE şi serviciile diplomatice ale statelor membre. Acest lucru ar preveni dublarea muncii, asigurând în acelaşi timp consecvenţa pe termen lung în promovarea intereselor strategice şi a valorilor fundamentale ale UE în străinătate.

 
  
MPphoto
 

  Diane Dodds (NI). - Dle preşedinte, am votat împotriva acestui raport. Deşi mulţi de aici sunt extrem de bucuroşi pentru crearea SEAE drept încă o piatră de hotar pe calea către Uniune, electoratul din Regatul Unit este din ce în ce mai indignat în ceea ce priveşte erodarea suveranităţii naţionale şi este uluit de ideea că politica externă a Regatului Unit ar trebui să devină – sau ar putea să devină – subordonată cuiva neales de poporul britanic.

Secretarul nostru de externe se angajează acum să lucreze îndeaproape cu Înaltul Reprezentant deoarece SEAE va avea o influenţă deosebită asupra viitorului succes al rolului global al Europei. Este o ironie a sorţii pentru contribuabilii din Regatul Unit faptul că acelaşi guvern, care solicită departamentelor de stat să prezinte efectele reducerii cu 40 % a cheltuielilor, aprobă un serviciu estimat la 900 de milioane de euro, de care contribuabilii britanici nu au nevoie şi pe care nu îl doresc. Aceia dintre noi care s-au opus din principiu creării SEAE în 2008 se opun şi acum.

 
  
MPphoto
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE). - (FI) Dle preşedinte, în votul pentru înfiinţarea Serviciului pentru acţiune externă al Uniunii am susţinut amendamentele care se concentrează asupra includerii parlamentelor naţionale în supravegherea serviciului. De altfel, am votat în conformitate cu poziţia grupului meu în această privinţă. Caracterul necesar este evident: este momentul ca UE să fie recunoscută mai clar nu doar ca plătitor global, ci şi ca actor global. Schimbarea este necesară, după cum a demonstrat rolul nostru de cel mai mare finanţator al ONU, un rol care a rămas în mare măsură neobservat.

Mai mult decât atât, sper că trecerea la acest rol se va oglindi şi în structura Consiliului de Securitate al ONU. Este de aşteptat ca organizaţiile internaţionale precum aceasta să îşi poată revizui conceptele privind structurile globale actuale.

 
  
MPphoto
 

  Inese Vaidere (PPE).(LV) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Serviciul european pentru acţiune externă oferă posibilitatea de a face politica externă a Uniunii Europene mai eficientă, mai unitară şi mai coerentă din punct de vedere strategic. Este momentul să dovedim că putem lucra într-un mod coordonat şi că influenţa noastră în lume nu s-a diminuat. Serviciul european pentru acţiune externă va reprezenta poziţia comună a întregii Uniuni Europene. Cu toate acestea, fără a lua în calcul şi fără a armoniza interesele şi problemele delicate ale statelor membre individuale, Serviciul nu va putea funcţiona eficient. Această practică trebuie să devină prioritatea politicii externe a Uniunii Europene. Reprezentarea geografică adecvată trebuie să fie un principiu fundamental neambiguu în constituirea Serviciului. Din primele sale zile de activitate, trebuie să asigurăm reprezentarea profesională şi proporţională a corpurilor diplomatice ale statelor membre în cadrul acestui Serviciu. Compromisul care s-a introdus – reprezentarea semnificativă – conferă o responsabilitate deosebită înfiinţării acestui Serviciu, o responsabilitate faţă de reprezentarea corespunzătoare a tuturor statelor membre în Serviciul nou-înfiinţat şi îi sunt recunoscătoare dlui Brok pentru munca extraordinară depusă pentru acest raport. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE).(PL) Dle preşedinte, astăzi am luat o decizie care va accelera procesul de creare a Serviciului european pentru acţiune externă. Doresc să atrag atenţia asupra câtorva probleme importante de care ar trebui să ţinem cont.

În primul rând, politica externă necesită coordonare cu multe alte domenii şi este dificil de separat, de exemplu, de activitatea din domeniul politicii de dezvoltare, politicii comerciale, de funcţionarea instituţiilor financiare globale sau de problemele economice într-o lume globalizată. În al doilea rând, serviciul diplomatic al UE ar trebui să reflecte caracterul Uniunii. Responsabilitatea pentru funcţiile importante de reglementare, supraveghere şi de planificare bugetară aparţine Parlamentului European. În al treilea rând, situaţia neclară privind deţinerea controlului asupra SEAE generează multă îngrijorare. Acest lucru poate duce la înfiinţarea altei instituţii a Uniunii. În al patrulea rând, competenţele din domeniul formelor de cooperare cu serviciile diplomatice ale statelor membre nu sunt clar definite. În al cincilea rând şi în încheiere, să ne aducem aminte că diplomaţia bună se construieşte în decursul mai multor ani. SEAE ar trebui să se bazeze pe valorile şi pe identitatea Uniunii Europene.

În ultimul rând, aş dori să spun că la nivel mondial Uniunea ar trebui să fie mai bine pregătită pentru gestionarea crizelor şi a capacităţilor civile şi militare în domeniul...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle preşedinte, am votat în favoarea raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă deoarece ştiu că acesta este rezultatul Tratatului de la Lisabona, Tratatul de reformă. În ciuda acestui fapt, am câteva întrebări şi motive de preocupare în legătură cu acest nou serviciu. La început, când începea organizarea acestuia, s-a spus că va fi neutru din punct de vedere al costurilor. Acum, însă, ştim cu toţii că îi va costa foarte mult pe contribuabilii europeni.

Evident, Înaltul Reprezentant are nevoie de resurse. Totuşi, când înfiinţăm noi instituţii, noi sisteme, este mereu indicat să spunem de la început despre ce este vorba, pentru a se evita impresia că mergem înainte pe baza a ceea ce poate fi perceput drept minciuni albe.

Ceea ce mă îngrijorează pe mine la această situaţie este că statele membre mari vor avea un cuvânt chiar mai greu de spus în afaceri datorită acestui serviciu. Din acest motiv, sper că atunci când vor fi alese persoane pentru diferite funcţii în cadrul serviciului, întreaga Europă va fi reprezentată corespunzător şi că şi parlamentele naţionale europene vor avea un rol de jucat în cadrul acestuia. În acest mod am putea să ne asigurăm că serviciul funcţionează într-o manieră mai echitabilă.

 
  
MPphoto
 

  David Martin (S&D). - Dle preşedinte, salut votul privind Serviciul pentru acţiune externă însă, acum că am votat, consider că este important să trecem de la procedură şi structuri la începerea activităţii efective a Serviciului. Este important ca dna Catherine Ashton să pună în aplicare valorile fundamentale europene, acum că dispune de o echipă.

Drepturile omului trebuie să reprezinte preocuparea sa primordială. Domnia sa a promis în special că va exista câte un ofiţer pentru drepturile omului în fiecare birou extern. Trebuie să respecte această promisiune, însă trebuie să existe şi o structură pentru ca acel ofiţer să poată raporta centrului, ca să ne asigurăm că obţinem o guvernare comună în ceea ce priveşte modul în care Uniunea Europeană tratează drepturile omului.

În prezent, cu multe ţări, nu în cele din urmă cu China, avem un dialog pe marginea drepturilor omului care este absolut lipsit de sens. Serviciul pentru acţiune externă, dacă este să merite banii şi eforturile pe le investim, trebuie să înceapă să dea rezultate mai ales în privinţa valorilor europene şi drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR). - Dle preşedinte, sunt nostime, aproape emoţionante aceste dezbateri privind crearea Serviciului pentru acţiune externă, ca şi cum Uniunea Europeană nu ar avea deja aparatul complet al unui serviciu diplomatic. Mergeţi în orice terţă ţară şi veţi găsi o ambasadă UE care tronează peste toate misiunile diplomatice ale statelor membre. Corpul diplomatic al Uniunii Europene deja a lăsat pe dinafară serviciile naţionale. Baroneasa Ashton are aproape de două ori salariul dlui William Hague, ministrul britanic de externe, şi controlează un buget de 20 de ori mai mare decât cel al Ministerului de Externe şi al Ministerului Commonwealth-ului.

Într-un fel, acest lucru nu ar fi atât de rău dacă politica externă comună a Uniunii Europene ar fi în mod demonstrabil superioară celei urmărite de statele membre, însă nu este. Ce face aceasta? Izolează Taiwanul şi se dă bine pe lângă tiranii de la Beijing, refuză să trateze problema disidenţilor anti-Castro din Cuba, se dă bine pe lângă ayatolahii din Teheran şi alimentează cu fonduri Hamas. Consider că ne-am putea descurca mai bine. Suntem a patra putere militară de pe planetă şi a cincea economie ca mărime. Cred că ne putem guverna propria noastră politică externă pentru a ne deservi interesele noastre!

 
  
MPphoto
 
 

  Ingeborg Gräßle (PPE).(DE) Dle preşedinte, am votat împotriva raportului Brok din patru motive. Arhitectura serviciului are numeroase puncte slabe ale căror detalii încă ne îngrijorează foarte mult.

Al doilea motiv este acela că ambasadorul Uniunii Europene va gestiona în viitor fondurile Comisiei. Acest lucru expune aceste fonduri la numeroase riscuri, iar măsurile de protecţie împotriva acestor riscuri sunt încă extrem de neclare.

Al treilea motiv este abandonarea drepturilor acestui Parlament printr-un regulament al Consiliului. Suntem factorii codecizionali de facto în această procedură şi totuşi am permis unui regulament al Consiliului să anticipeze drepturile noastre parlamentare. Deci, în ceea ce priveşte dosarul meu – Regulamentul financiar – aş dori să spun că nu mă consider obligat de deciziile de astăzi.

Al patrulea motiv este problema modului în care ne vom trata de fapt unii pe alţii în Parlament. Am adoptat o reformă parlamentară în cursul ultimei legislaturi parlamentare, precum şi proceduri pe care acum le-am încălcat, inclusiv cu aprobarea Biroului şi a Preşedintelui. De ce să realizăm o reformă parlamentară care prevede proceduri dacă atunci când contează încălcăm aceste proceduri şi nu le respectăm?

Din aceste motive, nu pot vota în favoarea acestui raport.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: Kosovo (B7-0409/2010)

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda (PPE). - Am votat diferit faţă de Grupul PPE în privinţa rezoluţiei referitoare la Kosovo, pentru că, din păcate, nu aveam o altă opţiune decât de a vota împotriva acestui text.

Există mai multe chestiuni de fond în această rezoluţie pe care le împărtăşesc şi pe care cred că le susţinem cu toţii. Locuitorii din Kosovo trebuie să beneficieze de o democraţie viabilă, cu un sistem judiciar echitabil şi imparţial, de o societate lipsită de corupţie şi în care drepturile omului şi, în special, drepturile minorităţilor să fie respectate. Simplu spus: doresc stabilitatea durabilă şi dezvoltarea economică a provinciei Kosovo în cadrul perspectivei europene a Balcanilor de Vest.

Provin însă dintr-un stat care nu a recunoscut independenţa provinciei Kosovo şi, din acest punct de vedere, referinţele abundente la elemente ale statalităţii, ţară, guvern, cetăţeni, frontiere etc. în acest text sunt pentru mine inacceptabile.

Regret că poziţia statelor care nu recunosc independenţa Kosovo nu a fost luată mai mult în considerare.

 
  
MPphoto
 

  María Muñiz De Urquiza (S&D).(ES) Dle preşedinte, aşa cum am specificat în mai multe ocazii, niciun vot din partea delegaţiei socialiste spaniole nu poate fi interpretat drept o acceptare a recunoaşterii internaţionale, implicite sau explicite, a declaraţiei unilaterale de independenţă a Kosovo.

De asemenea, prin votul nostru împotrivă am dori să ne manifestăm opoziţia faţă de cererea Parlamentului ca statele membre ale Uniunii Europene să acorde recunoaşterea internaţională unui teritoriu a cărui separare nu este susţinută de o rezoluţie a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de un acord între părţi. Afirmăm că dreptul internaţional aplicabil este determinat de prevederile rezoluţiei 1244/99 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Însă, nu punem sub semnul întrebării o perspectivă europeană pentru Balcani şi pentru locuitorii acestei zone şi considerăm că dialogul inter-regional, aşa cum a fost promovat de Preşedinţia spaniolă a Consiliului la Conferinţa la înalt nivel care a avut loc la Sarajevo pe 2 iunie, poate fi o cale eficientă către acest obiectiv.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - Dle preşedinte, am votat în favoarea rezoluţiei. Aş dori să laud Parlamentul European pentru că se angajează în discuţii cu Comisia şi cu Consiliul pe marginea importantei probleme a viitorului statului Kosovo.

Kosovo poate fi considerat ultima piesă din complexul puzzle politic balcanic. Deci este esenţial să punem piesa la locul potrivit şi să gestionăm procesul într-un mod armonios şi paşnic. Independenţa Kosovo a fost deja recunoscută de 69 de ţări, inclusiv 22 de state membre ale UE. Este important de observat faptul că perspectivele de integrare în UE reprezintă cel mai puternic stimulent pentru ţările balcanice în realizarea reformelor necesare şi, de asemenea, în menţinerea stabilităţii în regiune.

Kosovo nu reprezintă o excepţie. Deci, dacă dorim să ancorăm Kosovo în Europa şi să asigurăm stabilitatea în regiunea Balcanilor, este crucial să venim cu o abordare comună faţă de întreaga regiune şi faţă de Kosovo în special.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE).(DE) Dle preşedinte, în calitate de raportor pentru Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), aş dori să-i mulţumesc dnei Lunacek pentru cooperarea excelentă. Textul pe care l-am adoptat astăzi este mult mai bun decât cel venit de la comisie, pentru că am clarificat în text faptul că divizarea Kosovo nu este o alternativă. Acesta este un aspect esenţial. Am solicitat – după cum am făcut deja şi în cazul proiectului realizat de comisie – ca şi ultimele cinci state membre să recunoască independenţa Kosovo. Este o acţiune logică, pentru că Parlamentul European a solicitat recunoaşterea Kosovo cu o majoritate de trei sferturi încă din 2005 şi 2007. Acum, majoritatea statelor membre au făcut acest lucru.

Deci trebuie să clarificăm situaţia, deoarece trebuie să fie clar că nu vor exista noi negocieri în privinţa statutului Kosovo. Dl Panzeri, pe care îl stimez foarte mult, a fost citat astăzi în mass-media afirmând că este în favoarea negocierilor privind un nou statut. Ar fi extrem de periculos şi este deci esenţial să se clarifice acest lucru şi să se consolideze prin acest raport indivizibilitatea şi recunoaşterea Kosovo, cât şi implicarea sa în procesul de examinare, cu alte cuvinte, în strategia pre-aderare.

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (ECR). - Dle preşedinte, din primele zile ale Tratatelor de la Paris şi Roma, proiectul european a ridicat obiectivul supranaţionalismului deasupra obiectivului libertăţii sau democraţiei şi, de fapt, îşi exporta ideologia. Practic, menţinem un protectorat în Kosovo, aşa cum facem şi în Bosnia, în sensul unic al menţinerii artificiale a integrităţii unui stat multietnic.

Am fost printre primii susţinători ai independenţei Kosovo. Mi se părea o situaţie clară, în care peste 90 % din populaţie votase într-un referendum în favoarea guvernării autonome şi în favoarea acordării acesteia. Însă ar trebui să extindem acest principiu cu siguranţă în cazul minorităţilor naţionale şi să avem ca obiectiv frontierele etnografice – cu alte cuvinte, să permitem populaţiei sârbe, adunate în mod convenabil în jurul Serbiei propriu-zise, să facă de jure ceea ce face deja de facto şi să aibă parte de guvernarea conaţionalilor lor.

Există un conflict între supranaţionalism şi democraţie. Se poate menţine un stat multietnic – aşa cum a fost Federaţia Iugoslavă şi Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic şi Uniunea Sovietică – însă dacă le permiţi oamenilor să voteze, ei vor alege autodeterminarea democratică. Ar trebui să o recunoaştem.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: Albania (B7-0408/2010)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - Dle preşedinte, şi eu am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece consider că ar trebui să reiterăm sprijinul nostru pentru aspiraţiile de integrare europeană ale ţărilor din regiunea balcanică în cadrul procesului de stabilizare şi de asociere.

Albania este cu siguranţă o ţară care a făcut progrese vizibile în contextul procesului de reformă. Cu toate acestea, Albania este, de asemenea, o ţară care trebuie să facă mai multe pentru a se apropia de nomele UE şi de criteriile de aderare. Sunt necesare eforturi substanţiale pentru a consolida democraţia şi statul de drept şi pentru a asigura dezvoltarea durabilă a ţării. Criza politică ce a urmat alegerilor parlamentare din iunie 2009 este deplorabilă. Trebuie să devină clar pentru partenerii noştri albanezi faptul că instituţiile reprezentative absolut funcţionale – parlamentul fiind cel mai important dintre acestea – reprezintă coloana vertebrală a unui sistem democratic consolidat şi poate cel mai important criteriu politic pentru integrarea în UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Bernd Posselt (PPE).(DE) Dle preşedinte, socialiştii ex-comunişti din Albania încearcă să destabilizeze guvernarea de succes de acolo. Respingem acest lucru, însă din păcate, exact acelaşi lucru se încearcă în acest moment în Macedonia. Acum două zile, liderul opoziţiei socialiste a ţării, dl Crvenkovski, a fost aici, în această Cameră. A purtat convorbiri confidenţiale cu dl comisar Füle şi apoi – împotriva tuturor regulamentelor UE – s-a emis un comunicat de presă ca urmare a acestor convorbiri interne în care se susţinea că dl comisar fusese de acord că are dreptul să îşi continue polemica politică internă. Nu a fost cazul şi i-am spus acest lucru şi dlui Füle ieri. Un comisar UE nu trebuie să fie abuzat în scopurile propagandei socialiste şi ale politicii interne.

Guvernul macedonean are legitimitate democratică. Face treabă de nota zece şi îndreaptă ţara pe calea aderării la Uniunea Europeană. Opoziţia are dreptul să se opună, însă nu are dreptul să abuzeze de Uniunea Europeană în acest scop.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: Situaţia din Kârgâzstan (B7-0419/2010)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - Dle preşedinte, am votat în favoarea rezoluţiei deoarece aş vrea să mă alătur colegilor mei care condamnă violenţele care au izbucnit luna trecută în Kârgâzstan.

Este deplorabil că sute de kârgâzi înarmaţi au răvăşit străzile oraşului împuşcând civili şi dând foc magazinelor, alegându-şi ţintele pe baza apartenenţei etnice. Aş dori să transmit condoleanţele mele familiilor celor aproape 300 de morţi şi celor 2.000 de persoane care au fost rănite sau spitalizate. Este important ca UE să pună în continuare presiune asupra autorităţilor kârgâze să desfăşoare o anchetă credibilă, imparţială şi independentă a violenţelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Inese Vaidere (PPE).(LV) Drept urmare a agresiunilor etnice din sudul Kârgâzstanului din iunie, sute de oameni şi-a pierdut viaţa, mii au fost răniţi şi zeci de mii au fost forţaţi să îşi abandoneze casele. Acest lucru dovedeşte că este necesar ca Uniunea Europeană să fie implicată mai activ în rezolvarea acestor procese în Asia Centrală. Ajutorul pentru Kârgâzstan ar trebui să fie îndreptat către oameni şi nu către un anumit guvern. Abia în timpul întâlnirii delegaţiei Asiei Centrale din 22 iunie, ambasadorul Kârgâzstanului, dl Azilov, a insistat că violenţele nu sunt un act de epurare etnică şi că mass-media din străinătate nu prezintă o imagine obiectivă a situaţiei. Uzbekistanul are o opinie diferită în această privinţă. După cum indică raportul, mai mulţi militanţi pentru drepturile omului au fost arestaţi fără motive legitime în Kârgâzstan. Aceste fapte trebuie luate în calcul în evaluarea strategiei Uniunii Europene faţă de puterea politică actuală din Kârgâzstan. Convorbirile trebuie purtate în paralel şi cu alte state din regiune, în special cu vecinii Kârgâzstanului, Rusia şi China. Acesta ţări au, de asemenea, o influenţă foarte importantă în această regiune. Raportul solicită guvernului din Kârgâzstan să desfăşoare o anchetă credibilă şi responsabilă a conflictului, dacă este posibil în prezenţa unor observatori străini. Din acest motiv susţin acest raport, având în vedere că o anchetă este mai mult decât necesară. Vă mulţumesc.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: SIDA/HIV în perspectiva celei de-a XVIII-a conferinţe internaţionale privind SIDA (Viena, 18-23 iulie 2010) (RC-B7-0412/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Anna Záborská (PPE). (SK) După aproape treizeci de ani de politică activă din partea Uniunii Europene, mai ales în statele africane, raportul depus astăzi vorbeşte despre o creştere a numărului de persoane infectate cu HIV/SIDA. Acesta indică faptul că numai în 2008 au fost infectate încă 2,7 milioane de persoane. UE a investit miliarde de euro, iar numărul de persoane infectate este în creştere.

Aş dori să întreb dacă acesta este un motiv să ne gândim dacă poate facem ceva greşit. Deja au trecut 30 de ani? Se pare că distribuirea prezervativelor nu contează în lupta împotriva răspândirii HIV/SIDA atât cât contează fidelitatea partenerilor.

Nici dreptul la avort nu este o soluţie, deoarece doctorii pot deja să se asigure că o femeie infectată cu virusul HIV va avea un copil sănătos. Prietenii noştri africani ne spun adesea: „Nu numai că suntem săraci, dar vreţi să fim şi mai puţini.”

O politică a drepturilor sexuale şi reproductive nu va ajuta Africa. Deci aş vrea să cer Comisiei Europene să evalueze eficacitatea banilor cheltuiţi pentru lupta împotriva HIV/SIDA.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: Intrarea în vigoare la 1 august 2010 a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie şi rolul UE (RC-B7-0413/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Cristian Dan Preda (PPE). - Am preferat să mă abţin în privinţa acestei rezoluţii, deoarece data limită menţionată în text la articolul 2, cu referire şi la România, poate fi prea restrictivă în contextul negocierilor de la Geneva referitoare la Convenţia privind interzicerea anumitor tipuri de arme convenţionale.

Consider că mecanismul ONU este un cadru multilateral adecvat pentru examinarea şi negocierea unui instrument juridic internaţional, care să reglementeze regimul muniţiilor cu dispersie, în condiţiile în care la negocieri participă 110 state.

 
  
  

Raport: George Lyon (A7-0204/2010)

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dle preşedinte, politica agricolă comună este o poveste de succes. Deci sunt bucuros să văd sprijinul larg din Parlament, deoarece deja am realizat foarte multe: în primul rând, o aprovizionare stabilă cu alimente pentru populaţie, în al doilea rând, întreţinerea şi conservarea peisajului cultural şi, în al treilea rând, regenerarea resurselor importante şi protecţia mediului, florei şi faunei.

Desigur, există misiuni noi şi viitoare. Acestea includ creşterea ecologică, energiile regenerabile şi combaterea foametei în lume. Prin politica agricolă comună creăm într-o anumită măsură o sursă de locuri de muncă în toată UE, sursă care este independentă de dimensiunea sau de forma întreprinderii. Raportul Lyon defineşte aceste misiuni ale politicii agricole europene comune extrem de bine şi confirmă în mod explicit structura cu doi piloni a politicii agricole comune. Trebuie să lucrăm împreună pentru a furniza resurse financiare adecvate pentru aceste misiuni politice.

 
  
MPphoto
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului Lyon pentru că sunt de acord cu raportorul în privinţa nevoii de a concepe o politică agricolă comună care, în primul rând, continuă amplul proces de reformă care a avut loc în ultimii ani şi, în al doilea rând, care poate furniza soluţii concrete şi inovatoare la numeroasele provocări cu care urmează să ne confruntăm în următorii ani.

Consider, de fapt, că cele cinci elemente fundamentale descrise în raport – şi anume securitatea alimentară, sustenabilitatea, agricultura în toată Europa, biodiversitatea şi protecţia mediului şi, în cele din urmă, creşterea ecologică – reprezintă un prim pas excelent pentru garantarea unei viitoare politici agricole comune care ţine seama de dezvoltarea continuă, rapidă, nu doar din Europa, ci şi în din lumea întreagă.

 
  
MPphoto
 

  Christa Klaß (PPE).(DE) Dle preşedinte, prin raportul Lyon privind viitorul politicii agricole europene am permis formularea unei opinii clare şi am oferit Comisiei standarde clare, care se pot pune în aplicare.

Am votat în favoarea raportului şi sunt bucuroasă că acesta dispune de un sprijin larg aici, în această Cameră. Având în vedere cererea tot mai mare pentru un mediu sănătos, alimente sănătoase şi sustenabilitate în producţia agricolă, Uniunea Europeană trebuie să fie pregătită, de asemenea, să subvenţioneze şi să susţină aceste domenii esenţiale.

Europa are datoria să garanteze cetăţenilor săi securitatea alimentară. Ca zonă cu climă natural favorabilă, Europa are şi responsabilitatea de a asigura aprovizionarea cu alimente a oamenilor din lumea întreagă. Totuşi, în ceea ce priveşte această responsabilitate, Uniunea Europeană trebuie să lucreze mai bine şi într-o manieră mai coerentă cu restul lumii. Europa trebuie să garanteze mijloace de trai adecvate pentru comunităţile rurale. Există un lucru de care trebuie să ţinem seama: dacă este necesar, am putea importa alimente, însă nu la nivelul condiţiilor noastre. Trebuie să producem şi să menţinem un mediu sănătos aici. Fermierii noştri au nevoie de salarii echitabile.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE).(PL) Susţin acest raport. Însă, aş dori să spun că sunt în favoarea menţinerii intervenţiilor parţiale pe pieţele agricole în situaţii dificile. Acest lucru nu contrazice principiile pieţei libere.

Trebuie să acordăm mai multă atenţie dezvoltării în zonele rurale, expansiunii infrastructurii, sectorului educaţiei şi situaţiei demografice. Numărul de fermieri tineri continuă să scadă, iar numărul fermierilor în vârstă continuă să crească. Condiţiile şi nivelul de trai din ferme şi din zonele rurale sunt semnificativ mai scăzute – mult mai scăzute şi mult mai rele – decât în zonele urbane. Mai mult decât atât, veniturile familiilor de fermieri reprezintă aproximativ 60 % din cele ale familiilor care se întreţin prin alte mijloace. Fermierii protestează împotriva acestei situaţii.

În concluzie, ar trebui să ne concentrăm asupra dezvoltării sustenabile a agriculturii şi a zonelor rurale.

 
  
MPphoto
 

  Inese Vaidere (PPE).(LV) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Susţin această rezoluţie deoarece evidenţiază mai multe condiţii preliminare pentru viitorul politicii agricole comune care merită susţinute. Aceasta evidenţiază că finanţarea politicii trebuie menţinută cel puţin pe parcursul următoarei perioade financiare pe termen lung. În al doilea rând, cere ca plăţile directe făcute fermierilor să fie finanţate complet din bugetul Uniunii Europene. În al treilea rând, se referă la asigurarea concurenţei echitabile, care este în prezent cel mai important lucru care lipseşte din politica agricolă comună provizorie. Deşi ţara mea, Letonia, este membră a Uniunii Europene de destul de mult timp, fermierii noştri primesc subvenţii de cca 90 de euro pe hectar, în timp ce fermierii greci primesc aproximativ 550 euro, iar fermierii germani şi francezi peste 300 euro pe hectar. Aceste discrepanţe distructive distorsionează concurenţa şi întreaga piaţă a Uniunii Europene. Mai mult decât atât, acestea adâncesc prăpastia dintre statele membre noi şi cele vechi, nu ţin seama de principiul coeziunii, întârzie punerea în aplicare a acestuia şi pun în pericol dezvoltarea economică a ţărilor. Noua politică trebuie încadrată just, sprijinind valoarea egală, astfel încât să se elimine discrepanţele distructive şi să se asigure concurenţa echitabilă în toată Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle preşedinte, trebuie să spun că am votat în favoarea raportului Lyon. În privinţa câtorva aspecte, am avut ceea ce se pot numi rezerve naţionale sau am votat într-o anumită măsură diferit. Trebuie să realizăm că deşi această propunere a dlui Lyon este una excelentă şi cuprinzătoare pentru agricultură şi reforma acesteia în Uniunea Europeană, politica agricolă comună nu este direct potrivită în orice privinţă tuturor situaţiilor – vorbesc în calitate de persoană dintr-o naţiune mică, Finlanda, unde condiţiile pentru agricultură sunt diferite de cele ale marilor state membre, precum Franţa şi Germania. Din acest motiv, am introdus câteva derogări când am votat.

Sper ca în viitor Parlamentul European şi Uniunea să poată acorda o mai mare atenţie şi agriculturii la scară mică, ţărilor mici şi agriculturii practicate în acestea, deoarece agricultura este într-un fel o poliţă de asigurare de viaţă naţională. Fiecare stat membru are nevoie de propria agricultură şi trebuie să se asigure că aceasta este menţinută.

 
  
MPphoto
 

  David Martin (S&D). - Dle preşedinte, am votat împotriva raportului Lyon deoarece în toată Europa guvernele îşi reduc bugetele. În Regatul Unit, asistentele medicale şi profesorii se confruntă cu reduceri ale salariilor şi pensiilor. Efectivul poliţiei se reduce şi deţinuţii sunt eliberaţi pentru că nu ne mai permitem să îi ţinem în închisoare. Cu toate acestea, aici, în Parlamentul European, reprezentanţii partidelor conservator şi liberal care alcătuiesc guvernul Regatului Unit găsesc oportună menţinerea cheltuielilor pentru agricultură până în 2013 şi după 2013 la acelaşi nivel.

Acest lucru mi se pare de-a dreptul inacceptabil. Consider că este greşit să se protejeze comunitatea agricolă aşa cum nu mai este protejat niciun alt sector al societăţii. Dacă este corect ca funcţionarilor publici să li se reducă venitul, atunci este corect ca şi alţii din societatea noastră să se confrunte cu aceleaşi reduceri. Guvernul din Regatul Unit şi guvernele din toată Europa afirmă că suntem cu toţii în această situaţie. Dacă suntem în această situaţie împreună, trebuie să suferim împreună.

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (ECR). - Dle preşedinte, cred că este de înţeles de ce atunci când liderii politici ai Europei şi-au văzut ţările răvăşite de război la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial au vrut să promoveze ideea de securitate alimentară şi de politică agricolă comună.

Însă, dacă este să analizăm această politică 60 de ani mai târziu, haideţi să vedem cât a costat pentru cetăţenii UE. Haideţi să recunoaştem că cetăţenii plătesc de trei ori: o dată plătesc impozite pentru birocraţi, o dată plătesc impozite pentru a alimenta subvenţiile şi apoi mai sunt preţurile ridicate pe care sunt nevoiţi să le plătească în magazine. Cu siguranţă, decât să vorbim despre reforma politicii agricole comune, ar trebui să ne gândim cum o desfiinţăm. Casarea PAC ar permite fermierilor eficienţi să prospere. Ar permite contribuabililor să păstreze o mai mare parte a banilor lor, să îi utilizeze cu mai mult folos şi ar permite scăderea preţurilor pentru consumatori.

Reforma nu este suficientă – este timpul să casăm PAC.

 
  
MPphoto
 
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). - (FI) Dle preşedinte, am votat în favoarea raportului Lyon. Este echilibrat, garantează posibilitatea ca oamenii din toată Europa să poată practica agricultura şi să poată produce alimente, asigurând astfel aprovizionarea cu alimente pentru cetăţeni.

Există câteva puncte în privinţa cărora am votat diferit de grupul meu, deoarece consider că în anumite situaţii avem nevoie de reglementarea pieţei şi de intervenţii. Acestea sunt necesare pentru a garanta aprovizionarea cu alimente, cât şi dezvoltarea sustenabilă.

 
  
  

Raport: Alain Cadec (A7-0207/2010)

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dle preşedinte, am votat în favoarea raportului, şi există două aspecte în acest raport care sunt deosebit de importante pentru mine. Primul ţine de mediu, societate şi calitate. În această privinţă, este important ca produsele importate să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca şi cele produse în Uniunea Europeană, pentru că nu are rost să gestionăm sustenabil stocurile noastre de peşte dacă apoi alţi parteneri comerciali aproape că decimează stocurile din oceanele lumii.

Al doilea aspect este unul economic. Dacă autoaprovizionarea în UE reprezintă doar 40 %, iar stocurile de peşte de pe piaţa globală sunt în pericol, atunci este clar că şi aici există o oportunitate foarte bună pentru acvacultură. Ar trebui să dezvoltăm acest sector economic, să îi oferim asistenţă ştiinţifică şi, mai presus de toate, să îl structurăm într-un mod sustenabil, pentru că şi în acvacultură există locuri de muncă şi, în fond, valoare adăugată pentru Uniunea noastră Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Inese Vaidere (PPE).(LV) Vă mulţumesc. Acest raport evidenţiază faptul că trebuie păstrată viabilitatea ecologică şi economică a pescuitului în Uniunea Europeană, inclusiv cea a pescuitului neindustrial cu volum constant în apele de coastă şi a genului de pescuit care contribuie la păstrarea identităţii culturale a regiunii relevante, asigură locuri de muncă în cadrul tuturor etapelor de producţie şi aprovizionarea cu produse sănătoase şi de înaltă calitate. Din păcate, realitatea este că pescarii letoni primesc cote de pescuit atât de mici şi susţinere atât de slabă din partea Uniunii Europene, încât este mai rentabil să dăm vasele la fier vechi şi să ne oprim din pescuit. Este o situaţie cu adevărat tragică, în care se distruge un sector tradiţional al economiei într-o ţară cu un litoral de 550 km. Se provoacă daune întregului pescuit la scară mică, cu o politică a Uniunii Europene care susţine producătorii industriali care adesea practică un pescuit dăunător mediului. Din acest motiv, susţin acest raport care solicită schimbarea situaţiei actuale.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE).(GA) Dle preşedinte, am votat în favoarea acestui raport excelent al dlui Alain Cadec şi am luat parte la dezbaterea din Parlament de mai devreme, însă nu am avut timp pentru procedura „catch the eye”, aşa că voi profita de această ocazie pentru a spune câteva cuvinte.

În primul rând, obligaţia principală a Uniunii Europene este aceea de a avea grijă de propriii cetăţeni, în special în ceea ce priveşte industria pescuitului, pentru că ei fac parte din aceasta de ani întregi, iar strămoşii acestora de sute şi mii de ani şi trebuie protejaţi.

În al doilea rând, produsele care intră în Uniunea Europeană ar trebui să se ridice la înălţimea aceluiaşi standard – sau poate la unul mai înalt – ca produse din afara Uniunii Europene.

Şi, în cele din urmă, trebuie să facem mult mai mult pentru a promova acvacultura. Acest lucru ar contribui extrem de mult la rezolvarea acestei probleme.

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (ECR). - Dle preşedinte, aş dori să vă mulţumesc dvs şi întreg personalului dvs. pentru răbdare. Trebuie să spun că atunci când am întâlnit prima dată ideea de PCP am crezut că c-ul din PCP înseamnă comunist şi nu comun. Aici vedem de fapt ideea de planificare centrală, în care planificatorii de la centru decid cât pot prinde pescarii din fiecare naţiune şi, ca şi în cazul comunismului, este un dezastru. Acest lucru a dus la epuizarea stocurilor de peşte şi din ce în ce mai mulţi pescari se plâng de cota care le-a fost repartizată.

Cu siguranţă, este timpul să învăţăm din lecţiile conservării şi menţinerii cu succes a speciilor de peşti. Haideţi să analizăm sistemele bazate pe drepturi de proprietate din Islanda şi din Noua Zeelandă unde, aşa cum a afirmat vorbitorul anterior, comunităţile de coastă sunt asigurate pentru că drepturile le sunt acordate cu caracter perpetuu, putând fi vândute sau lăsate generaţiilor viitoare. Cu siguranţă, acesta este cel mai bun răspuns, deoarece acesta s-a dovedit a fi un succes şi a conservat peştele, şi nu sistemul PCP, care s-a dovedit a fi un eşec dramatic în Europa.

 
  
  

Explicaţii scrise privind votul

 
  
  

Raport: Alexander Alvaro (A7-0224/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am votat împotriva acestui ruşinos acord al terorii, care oferă date personale despre fiecare locuitor al UE serviciilor secrete ale SUA în cadrul „colaborării anti-teroriste”. Reprezentanţii capitalului din Parlamentul European care au votat „acordul SWIFT” nu îi cunosc conţinutul, având în vedere că doar deputaţilor „de încredere” le-a fost permis să citească textul „confidenţial”, deşi Parlamentul European l-a respins de două ori în ultimele şase luni. Au fost convinşi că SUA garantase că „serviciile secrete se vor asigura că datele personale sunt protejate”.

Aprobarea „acordului terorii” confirmă că Parlamentul European se presupune că legitimează democratic aceste politici profund reacţionare, antipopulare, eurounificatoare. Mai mult decât atât, joacă un rol principal în instituţionalizarea unui cadru legislativ al terorismului de stat şi al represiunii care sugrumă drepturile democratice şi libertăţile fundamentale. Niciun „acord al terorii” nu respectă libertăţile fundamentale. Aceste măsuri sunt concentrate asupra luptei şi rezistenţei popoarelor, avangărzii acestora, mişcării comuniste şi puterilor radicale care refuză să plece capul în faţa barbarismului sistemului capitalist exploatator. Atât timp cât capitalul şi masca sa politică sporesc măsurile pentru reprimarea şi sugrumarea drepturilor lucrătorilor, îşi consolidează şi îşi protejează suveranitatea, cu atât va fi mai mare rezistenţa, nesupunerea şi lupta inevitabilă pentru a răsturna puterea monopolurilor şi a uniunilor lor reacţionare.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) În februarie 2010, Parlamentul European a refuzat să semneze acordul dintre UE şi Statele Unite ale Americii privind transferul de date financiare şi a solicitat reluarea negocierilor. Astăzi, termenii acestui acord au fost îmbunătăţiţi considerabil în interesul cetăţenilor europeni. De data aceasta, am votat în favoarea acordului, mai ales pentru că prevede pe termen lung stabilirea unui sistem de extracţie a datelor complet european. Deci acest acord reprezintă o soluţie temporară, care permite Uniunii Europene şi Statelor Unite să combată terorismul, însă nu poate fi considerat definitiv.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. (FR) Am decis să mă abţin în privinţa Acordului între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind transferul de date bancare prin sistemul SWIFT în scopul combaterii terorismului. Acordul este un pas important înainte faţă de versiunea anterioară. După ce şi-a ridicat vocea, Parlamentul European a reuşit să obţină o serie de garanţii care întăresc protecţia datelor şi drepturile persoanelor în cauză.

Însă, în opinia mea, alegerea Europol drept autoritatea responsabilă cu transmiterea datelor este nepotrivită. Europol nu este o autoritate independentă, ci o agenţie a poliţiei care nu cred că este în măsură să monitorizeze imparţial respectarea cererilor de transfer de către autorităţile SUA. Având în vedere natura delicată a datelor personale transferate, nu am putut vota pentru acest acord.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) Este clar faptul că după 11 septembrie 2001, nicio fiinţă umană nu îşi mai dă drept sigură securitatea şi siguranţa fizică. Deci esenţa oricărei măsuri concepute să restabilească încrederea între europeni este protecţia datelor personale: este crucial să ne asigurăm că astfel de informaţii rămân private, însă prelucrarea acestora – mai ales dacă sunt informaţii financiare – reprezintă un instrument important în combaterea terorismului. Prin urmare am votat în favoarea raportului dlui Alvaro privind acordul care defineşte condiţiile în temeiul cărora Departamentul de Trezorerie al SUA va putea accesa de la 1 august datele financiare a cca 8.000 de instituţii şi bănci din 200 ţări, gestionate de Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale (SWIFT). În vederea garanţiilor necesare, precum posibilitatea ca europenii să depună un apel administrativ şi să se bucure de acelaşi tratament ca şi cetăţenii Statelor Unite, şi a scurtării drastice a perioadei de timp în care este stocată informaţia, cooperarea dintre Europa şi Statele Unite se datorează, în acest caz, efectelor negative ale globalizării.

 
  
MPphoto
 
 

  Emine Bozkurt (S&D), în scris. − (NL) Delegaţia PvdA (Partidului Laburist Olandez) din Parlamentul European susţine acest acord, în speranţa ca în viitorul apropiat să putem pune capăt transferului masiv de date privind cetăţenii europeni. Acordul prevede că Europa îşi va dezvolta propriul sistem pentru colectarea şi sortarea datelor bancare. Astfel va exista oportunitatea de a se individualiza transferurile. Păstrând datele sub supravegherea proprie, ne vom afla într-o poziţie mai bună pentru a proteja drepturile cetăţenilor noştri. Comisia Europeană va depune o propunere în acest sens în termen de un an şi ar trebui să poată pune în aplicare un astfel de sistem propriu în trei ani. Din acel moment, va căpăta importanţă problema reciprocităţii. Observatorii noştri europeni în SUA vor putea verifica zilnic ce se întâmplă cu orice date bancare europene. Europol va avea misiunea de a verifica şi de a aproba cererile SUA. Sub presiunea Parlamentului European, acordul pe care deja l-am încheiat urmează a fi revizuit. Nu ni s-au îndeplinit toate dorinţele, însă ceea ce am obţinut reprezintă o garanţie că SUA nu îşi va putea băga nasul în datele noastre pur şi simplu. Noul acord stabileşte un echilibru între protejarea vieţii private şi garantarea securităţii. Între timp, lupta împotriva terorismului va rămâne preocuparea noastră prioritară.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris. (FR) Am votat pentru raportul Alvaro privind noul acord SWIFT, care descrie condiţiile pentru transferul anumitor date bancare stocate de SWIFT către Departamentul de Trezorerie al SUA ca parte din lupta împotriva terorismului. Folosind noile puteri conferite de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, am forţat Comisia să renegocieze un acord mai echilibrat cu Statele Unite. Deşi acest acord este satisfăcător, încă ar mai fi putut fi îmbunătăţite anumite puncte. Votul pozitiv de astăzi nu reprezintă un cec în alb pentru americani: Parlamentul va rămâne extrem de vigilent în lunile care urmează, mai ales în privinţa procedurii care modifică puterile Europol, desemnarea autorităţii independente prezente la Washington şi înfiinţarea unui TFTP european.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris.(PT) Am votat în favoarea noului raport SWIFT, deoarece s-au negociat garanţii cu Consiliul European şi cu Statele Unite care nu erau prezente în acordul prezentat Parlamentului European acum patru luni. Acest acord privind transferul de date bancare Statelor Unite prevede că UE trebuie să dezvolte un sistem pentru a evita transferul de date în masă, prevedere care nu era prezentă în acordul anterior.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am votat împotriva raportului privind transferul de date bancare de către Uniunea Europeană Americii din aceleaşi motive pentru care eu şi grupul meu ne-am opus încercării anterioare de a impune acest acord, în ciuda oricărei îmbunătăţiri „de natură tehnică” realizate de raport. Parlamentul European ar trebui să nu aprobe acordul Comisiei Europene de a preda date personale guvernului SUA şi serviciilor secrete sub pretextul „luptei împotriva terorismului”. Mă opun insistenţei Comisiei de a transmite în general informaţii SUA privind tranzacţiile financiare, deoarece acest lucru nesocoteşte respectul faţă de datele personale, iar acestea sunt informaţii şi materiale care vor fi folosite fără vreun fel de control fundamental de către serviciile secrete ale SUA în propriile scopuri.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Roland Clark (EFD), în scris. − UKIP a votat împotriva raportului Alvaro astăzi, pentru că nu dorim să acordăm UE o putere mai mare asupra datelor personale. Această măsură va duce la încălcarea gravă a dreptului personal la confidenţialitate. Datele financiare confidenţiale şi private aparţin individului şi nu UE sau Parlamentului European.

Ne opunem ferm răspândirii terorismului, însă confidenţialitatea personală trebuie protejată acolo unde nu există indicii prealabile de rea-credinţă. Dacă este ca Regatul Unit să încheie un acord cu SUA, acesta trebuie să reprezinte un aranjament absolut reciproc şi nu aproape singurul unilateral pe care l-a semnat UE până în acest moment. Aceasta este o chestiune în privinţa căreia trebuie să decidă parlamentele naţionale şi nu Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) În februarie, am votat împotriva acordului deoarece încălca principiile necesităţii şi proporţionalităţii, cât şi integritatea şi securitatea datelor financiare europene. Acest nou acord este mai bun decât precedentul. S-au făcut îmbunătăţiri, precum definirea mai exactă a terorismului, excluderea datelor Zonei unice de plăţi în euro (SEPA), monitorizarea mecanismului şi recunoaşterea drepturilor cetăţenilor europeni. Acest acord, însă, permite în continuare transferul de date în masă (date în vrac). Alegerea Europolului este greşită. Europol nu este nici autoritate juridică, nici autoritate pentru protecţia datelor. Conferirea de noi funcţii Europolului ar fi posibilă doar prin schimbarea bazei legale, cu contribuţia Parlamentului European. Formularea articolului 20 din acord diminuează eficienţa recunoaşterii diferitelor drepturi care tocmai au fost luate în considerare la cererea Parlamentului. Aştept cu nerăbdare depunerea unei iniţiative de către Comisie pentru crearea Programului european de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP) şi aştept ca acesta să aducă o soluţie mai durabilă, permiţând desfăşurarea extracţiei datelor numai în UE. Pentru toate aceste motive, am decis să mă abţin de la vot şi încă nu pot accepta în mod conştient faptul că acest acord a atins un nivel acceptabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris.(PT) Lupta împotriva terorismului trebuie să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană. Cooperarea proactivă cu Statele Unite în acest context, adică în privinţa informaţiei şi partajării de date, este esenţială pentru sporirea eficienţei în lupta împotriva terorismului, pentru a preveni viitoare atacuri şi pentru a asigura securitatea publicului european. Deci votez în favoarea măsurilor propuse în acest raport. Amendamentele făcute la acest raport nu numai că reflectă majoritatea motivelor de îngrijorare exprimate de Parlamentul European la momentul respingerii acestuia, pe 11 februarie, ci exprimă şi nevoia de proporţionalitate în tratarea acestor date, cu alte cuvinte în privinţa prelucrării, stocării şi ştergerii ulterioare a acestora. De asemenea, ţin să evidenţiez garanţiile mai solide pe care le oferă noul acord cetăţenilor europeni în privinţa protecţiei datelor, şi anume dreptul de a face apel împotriva deciziilor judiciare şi administrative, dreptul la transparenţă şi la comunicarea informaţiei cetăţenilor în cauză şi definiţia sferei de aplicabilitate a datelor, sferă restrânsă la activitatea legată în mod direct de terorism şi finanţarea acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Acum şase luni, Parlamentul European a acţionat ca un apărător al drepturilor fundamentale, respingând acordul dintre UE şi SUA privind transferul şi procesarea datelor bancare – aşa-numitul acord „SWIFT”. Datorită acţiunii deputaţilor şi a grupului nostru în special, a fost elaborată o nouă versiune. Acesta conţine îmbunătăţiri fundamentale, precum eliminarea transferurilor de date „în vrac”. Deci se va oferi mai multă protecţie drepturilor persoanelor şi concomitent se va recunoaşte importanţa urmăririi datelor financiare în lupta împotriva terorismului. Din acest motiv, am ales să votez în favoarea noului acord. Însă voi continua să fiu deosebit de atentă la următoarele aspecte: prerogativele autorităţilor din domeniul protecţiei datelor şi alegerea Europol drept autoritate de monitorizare; eficacitatea „dreptului la recurs” al persoanelor ale căror drepturi la viaţă privată au fost neglijate; şi monitorizarea şi evaluarea relevanţei datelor transmise autorităţilor americane.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne Delvaux (PPE), în scris. (FR) Am votat în favoarea încheierii Acordului între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară în cadrul Programului european de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste deoarece consider că noua propunere depusă de Comisie oferă cetăţenilor UE garanţii sporite, în special în ceea ce priveşte protecţia datelor. De fapt, consider că orice transfer de date personale către o terţă ţară în scopuri de securitate trebuie să respecte garanţiile procedurale şi dreptul la apărare şi trebuie să respecte legislaţia naţională şi europeană în domeniul protecţiei datelor.

Acum câteva luni, prima versiune a acordului era prea ambiguă şi nu oferea garanţii similare. Din acest motiv, am spus „nu”. Astăzi, sunt încântată că propunerile noastre au fost luate în seamă, inclusiv introducerea unui sistem similar de schimb la nivel european şi garanţia că monitorizarea ulterioară va fi încredinţată oficialităţilor europene, care trebuie să se poată opune extracţiei de date şi transferului către teritoriul SUA.

 
  
MPphoto
 
 

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Susţin Acordul dintre UE şi SUA privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară din UE către SUA în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste. Datorită eforturilor considerabile ale raportorului şi membrilor Comisiei LIBE, textul actual al acordului conţine îmbunătăţiri semnificative faţă de versiunea anterioară a acordului. Deosebit de important pentru combaterea în viitor a terorismului şi protejarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor la protecţia datelor lor personale, este articolul (2) din proiectul unui cadru legal şi tehnic pentru o unitate de extracţie a datelor în UE. Comisia ar trebui să se ocupe de organizarea acesteia cu perseverenţă şi fără întârzieri. Completarea acordului cu articolul (2) poate reduce extrem de mult cantitatea de date în vrac trimise pentru a fi analizate în afara graniţelor UE. Articolele (15) şi (16) garantează că cetăţenii au acces sporit la căile de atac pe cale judiciară şi că au parte de mai multă transparenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la acordul SWIFT privind transferul de date bancare către SUA, deoarece consider că acordul negociat cu Consiliul şi cu SUA include acum garanţii legate de protecţia datelor cetăţenilor, eliminând posibilitatea transferului de date în stare brută terţelor ţări. Acesta este un acord important în lupta împotriva terorismului şi va garanta că sunt protejate libertăţile fundamentale ale cetăţenilor europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Fenomenul terorismului şi impactul din ce în ce mai mare pe care a ajuns să-l aibă asupra societăţii europene pun în pericol valori esenţiale, precum respectul pentru confidenţialitatea individuală şi nevoia de a garanta securitatea colectivă.

În acest context, acordul dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind prelucrarea datelor a fost condamnat anterior de această Cameră, care nu l-a considerat suficient. Noua versiune reprezintă o îmbunătăţire a ultimei versiuni. Sper că acest acord va justifica motivele încheierii sale şi că partidele vor şti cum să interpreteze corect prevederile sale, astfel încât să împiedice şi să combată activităţile financiare ale teroriştilor.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Progresul acestui proces reprezintă o demonstraţie pozitivă a beneficiilor şi avantajelor cooperării instituţionale în consolidarea cu succes a integrării europene. După motivele de îngrijorare şi recomandările exprimate de către Parlamentul European, s-a ajuns la un acord echilibrat cu Statele Unite pentru transferul şi prelucrarea datelor de mesagerie financiară, mai presus de toate, ţinând seama că acesta este un proces din cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste. Aş evidenţia faptul că au fost adăugate garanţii pentru a proteja drepturile cetăţenilor şi condiţiile oricărui transfer ulterior terţelor ţări şi pentru a preveni riscurile utilizării necorespunzătoare a informaţiilor şi spionajului economic. De asemenea, trebuie garantată posibilitatea corectării situaţiilor de transmitere a datelor care pot fi considerate ulterior necorespunzătoare. Acest acord asigură o mai bună reglementare a procedurilor şi a cooperării, care este utilă şi benefică pentru relaţiile instituţionale cu SUA.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Este inacceptabil că la patru luni după ce Parlamentul a respins acordul SWIFT, Parlamentul şi Consiliul au ajuns la o înţelegere cu autorităţile SUA pentru a încheia un acord care nu garantează securitatea sau confidenţialitatea, cu pretextul combaterii terorismului. Este deplorabil că majoritatea deputaţilor din Parlament au votat acum în favoarea acestui acord.

O mare incertitudine învăluie schimbul şi accesarea bazelor de date, fie de către autorităţile SUA, fie de către agenţiile UE, ceea ce ar putea duce la pericole incontrolabile. Atât infractorii, cât şi cei nevinovaţi, atât suspecţii, cât şi cei nesuspectaţi ar putea fi prinşi în egală măsură într-un proces care nu oferă nicio garanţie privind eficienţa, după cum s-a arătat.

Punerea în aplicare a acestui acord, după cum am afirmat mai devreme, înseamnă menţinerea măsurilor defectuoase care se iau în cadrul aşa-numitei lupte împotriva terorismului în vederea suprimării drepturilor.

Susţinem nevoia de a combate toate formele de criminalitate, însă acest lucru trebuie realizat, mai presus de toate, concentrându-ne asupra originii şi prevenirii acestor fenomene şi nu prin punerea accentului pe măsuri de securitate ambigue, care încalcă libertăţile civile, drepturile şi garanţiile fundamentale ale cetăţenilor, dând încă o lovitură democraţiei în care trăim.

Nu acceptăm niciun schimb de libertate pentru mai multă securitate deoarece, în final, le vom pierde pe amândouă. Mai degrabă, susţinem o societate mai sigură cu drepturi şi libertăţi democratice mai extinse.

 
  
MPphoto
 
 

  Evelyne Gebhardt (S&D), în scris.(DE) Lupta împotriva terorismului face necesară cooperarea internaţională guvernată de acorduri. Însă acestea nu trebuie să erodeze drepturile fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Carta drepturilor fundamentale. În special în epoca modernă, aceste drepturi includ şi protecţia datelor, care nu este garantată în mod adecvat de acordul SWIFT negociat cu Statele Unite. Combaterea terorismului nu trebuie să devină o scuză pentru protecţia necorespunzătoare a datelor. Printre neajunsurile grave ale acestui acord se numără, de exemplu, inspectarea datelor bancare fără aprobare judiciară, perioada de retenţie îndelungată a datelor, fapt nepermis în temeiul dreptului constituţional german, cât şi oportunitatea necorespunzătoare oferită persoanelor de a se apăra în instanţă împotriva utilizării nedrepte a datelor. Acestea reprezintă încălcări grave ale drepturilor fundamentale. Cu toate acestea, Uniunii Europene nu îi este permis să restrângă pe nedrept drepturile fundamentale existente. Deci, eu resping în continuare acordul SWIFT.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Goulard (ALDE), în scris. (FR) Astăzi, după o analiză atentă, am votat în favoarea acordului SWIFT revizuit. Desigur, compromisul nu este perfect, însă trebuie să îmbinăm solicitările luptei împotriva terorismului cu respectul pentru libertăţile civile. Această nouă versiune aduce şi îmbunătăţiri, mai ales în privinţa scopului transferului de date.

În cazul unei probleme atât de delicate precum protecţia datelor personale mi-aş fi dorit mai multă rigurozitate, în special în legătură cu următoarele puncte: acordarea responsabilităţii unei autorităţi independente – nu Europolului – pentru verificarea conformităţii cererilor sau a eficienţei dreptului la despăgubire pentru persoanele ale căror drepturi au fost violate.

Din solidaritate pentru grupul meu politic, căruia îi datorăm lupta din februarie şi, prin urmare, o mare parte a progresului realizat, am decis să susţin acest acord. Împreună cu colegii mei, voi fi foarte atentă la punerea în aplicare a condiţiilor acestui acord de către SUA, însă şi foarte vigilentă în privinţa angajamentelor Consiliului şi Comisiei. Dacă se încalcă promisiunile, voi sprijini rezilierea acordului când va veni momentul rezilierii acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. (FR) Am urmărit cu deosebită atenţie negocierile dintre UE şi SUA privind acordul SWIFT de la ultima respingere a acestuia, datorită acţiunii conduse de Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Din luna februarie, Parlamentul European, utilizându-şi cu fermitate puterile, a reuşit să facă progrese considerabile şi să obţină garanţii suplimentare: abordarea „dublă” susţinută de grupul nostru, revizuirea regulată a acordului, o evaluare iniţială peste şase luni, un raport privind derularea după trei ani, drept de acces şi de a realiza rectificări, posibilitatea de a bloca transferul anumitor date, monitorizarea extracţiei datelor de către o autoritate europeană în SUA şi aşa mai departe. Cu toate acestea, deşi s-au făcut progrese însemnate, acordul nu este perfect şi are, de asemenea, numeroase deficienţe. După o reflectare îndelungată am decis să votez în favoarea acestui nou acord, deoarece este necesar un cadru legal pentru lupta împotriva terorismului şi pentru că în cele din urmă ne îndreptăm spre un viitor sistem european pentru controlul transferurilor de date care să permită extracţia datelor pe teritoriu european. De acum înainte, depinde de instituţiile europene să exercite un control strict şi vigilent al punerii în aplicare a condiţiilor acordului.

 
  
MPphoto
 
 

  Matthias Groote şi Bernhard Rapkay (S&D), în scris.(DE) Delegaţia social-democrată germană (SPD) din Parlamentul European este în favoarea combaterii terorismului internaţional şi a protecţiei permanente a datelor personale cu cel mai înalt grad de determinare şi eficienţă. Având în vedere importanţa protecţiei datelor, delegaţia SPD nu a luat această hotărâre cu uşurinţă. După o analiză îndelungată şi atentă, însă, acum putem vota în favoarea acordului; social-democraţii au reuşit să introducă în acord monitorizarea europeană permanentă în legătură cu extracţia datelor direct în teritoriu, în Departamentul de Trezorerie al SUA – inclusiv posibilitatea de a stopa extracţia datelor. Pentru noi, prioritatea de vârf a fost limitarea transferului de date în vrac. Datele SEPA nu sunt acoperite de acord; majoritatea transferurilor nu sunt deloc afectate. Perioada de retenţie de cinci ani va fi revizuită anual, astfel încât datele care nu sunt necesare vor fi şterse mai devreme. În plus, este prevăzută o evaluare anuală a conformităţii cu toate standardele de protecţie a datelor, cu implicarea personalului de monitorizare a protecţiei datelor. Chiar dacă am fi preferat ca rolul de monitorizare şi de transferare a datelor să fie repartizat unei autorităţi judiciare, Europol trebuie să desfăşoare această activitate de aprobare a transferurilor de date, conform prevederilor cordului, sub examinarea strictă a UE. Deşi Europolul are un sistem de protecţie a datelor fiabil, acesta trebuie armonizat cu Tratatul de la Lisabona, astfel încât să îşi poată îndeplini îndatoririle sub control democratic absolut.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Am votat în favoarea raportului Alvaro referitor la Acordul dintre UE şi SUA privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară în scopul combaterii terorismului, deoarece consider că acest acord stabileşte în acest moment un echilibru între obiectivele ce ţin de securitate în lupta împotriva terorismului şi obiectivele ce ţin de libertate în protecţia vieţii private a cetăţenilor.

Spre deosebire de acordul SWIFT prezentat în februarie, în cazul căruia am votat împotrivă, acest acord oferă un grad de protecţie mai ridicat pentru datele personale: cetăţenii vor avea dreptul să acceseze şi să rectifice datele care îi privesc, dreptul la apeluri administrative şi judiciare le este garantat şi au fost introduse mai multe limitări şi restricţii în legătură cu transferul datelor.

Cu toate acestea, Parlamentul va trebui să rămână vigilent în privinţa modificării puterilor Europol, care este responsabil cu controlul transferurilor, cât şi în privinţa viitoarei introduceri a Programului european de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste.

 
  
MPphoto
 
 

  Olle Ludvigsson şi Marita Ulvskog (S&D), în scris.(SV) Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European a reuşit, împreună cu Preşedinţia spaniolă, să negocieze îmbunătăţirea acordului privind schimbul de date bancare cu Statele Unite. Cantitatea de date bancare care se transferă a fost limitată (nu vor exista transferuri de date pentru tranzacţiile realizate în cadrul UE), iar personalul numit de UE va examina şi va aproba transferurile în timp real.

Chiar dacă s-au făcut progrese într-o anumită măsură în cursul negocierilor, rămâne încă problema fundamentală a transferului de date bancare în vrac. Acest lucru înseamnă că datele cetăţenilor nevinovaţi vor fi transferate în continuare autorităţilor SUA, ceea ce noi, social-democraţii suedezi, considerăm inacceptabil. Mai mult decât atât, am observat deficienţe grave, atât din punct de vedere legal, cât şi din punct de vedere practic, deoarece s-a permis Europolului să fie autoritatea care urmează să monitorizeze transferurile.

Din aceste motive, am ales să nu votăm în favoarea acordului cu SUA privind transferul de date bancare.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. − Date fiind concesiile şi prevederile pe care le-a obţinut UE în legătură cu acordul SWIFT privind partajarea datelor financiare, acum sunt bucuros să susţin acest acord. Sunt bucuros în special pentru că Grupul nostru a contribuit la obţinerea de garanţii privind interzicerea căutărilor aleatorii, monitorizarea directă a programului de către un funcţionar UE şi evaluarea anuală a perioadelor de retenţie a datelor. Monitorizarea continuă a acestui acord va fi crucială, însă, pentru a ne asigura că termenii rămân acceptabili pentru acest Parlament şi pentru cetăţenii europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Clemente Mastella (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoare deoarece consider că susţinerea acordului negociat între Comisia Europeană şi Statele Unite reprezintă o acţiune corectă şi dovada unui puternic simţ al responsabilităţii.

Transferul datelor personale este o chestiune extrem de delicată în Europa, cu experienţa sa dureroasă de regimuri totalitare care rumegau şi distorsionau astfel de date. În temeiul noului acord va fi posibilă transferarea unei anumite cantităţi de date bancare autorităţilor din SUA, cu condiţia ca transferul să respecte regulamentele stricte privind protecţia datelor, sub monitorizarea noastră, a deputaţilor. Aceste informaţii vor putea fi consultate numai dacă se consideră că este important în sensul desfăşurării anchetelor anti-terorism: accesul la acestea este condiţionat de prezentarea unor dovezi satisfăcătoare din partea autorităţilor SUA.

Noul acord reprezintă o victorie pentru toate instituţiile europene şi pentru Parlamentul European în special. Într-adevăr, s-a dat curs solicitărilor noastre referitoare la sporirea protecţiei vieţii private a cetăţenilor europeni, acestora fiindu-le oferită o garanţie dublă: în primul rând, transparenţă absolută în ceea ce priveşte modul în care vor fi accesate şi utilizate datele şi, în al doilea rând, proceduri de apel adecvate pentru a asigura protecţia vieţii private. Acestea sunt garanţii satisfăcătoare, care vor asigura satisfacerea şi respectarea ambelor cerinţe – siguranţa şi protecţia vieţii private.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Am votat împotriva acestui raport. Raportul este comparabil cu aprobarea interferenţei Statelor Unite ale Americii în Europa cu complicitatea unor organisme precum SWIFT. Acesta susţine posibilitatea transferului către Statele Unite a datelor absolut fiecărui cetăţean, atât de vastă este sfera stipulată în acordul dintre Consiliu şi Statele Unite. Raportul nu solicită nicio garanţie reală a protecţiei acestor date sau a oportunităţilor de atac pe cale judiciară. Acest raport şi acordul care îl ratifică reprezintă un simbol al înrobirii acestei Europe de către imperialismul american.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris.(PT) Lupta împotriva terorismului priveşte UE, aşa cum priveşte întreaga lume democratică. Toate mecanismele care contribuie la descoperirea posibilelor atacuri sunt fundamentale pentru câştigarea acestei lupte. Acordul SWIFT este o armă foarte puternică în lupta împotriva terorismului, deoarece oferă acces la informaţii financiare privilegiate privind transferurile financiare dintre ţări. Renegocierea acestui acord cu SUA este o oportunitate pentru UE de a contribui eficient la demascarea noilor terorişti şi a potenţialelor atacuri. În prezent, există o mare dorinţă de cooperare din partea SUA, care facilitează un acord ce protejează în mod eficient datele transmise şi în cadrul căruia există un nivel maxim de reciprocitate posibilă. Proiectul de soluţie aprobat astăzi este un bun punct de pornire pentru negocierile dificile care urmează cu SUA.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat împotriva acordului SWIFT privind procesarea datelor bancare europene şi a transferului acestora către Statele Unite sub pretextul luptei împotriva terorismului deoarece consider că solicitarea Statelor Unite este inacceptabilă şi reprezintă o ameninţare la adresa libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor europeni. Prin această propunere, cele mai conservatoare forţe au încercat să ne predea legaţi fedeleş intereselor SUA fără a se gândi la securitatea sau viaţa privată a cetăţenilor. Parlamentul European nu poate permite ca drepturile civile şi libertăţile europenilor să fie afectate în mod negativ sub pretextul luptei împotriva terorismului.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Protecţia datelor cu acordul SWIFT este pur şi simplu o escrocherie. Stocarea unei cantităţi nelimitate de pachete de date pentru o perioadă atât de lungă în absenţa oricărei intervenţii juridice este contrară conceptului nostru de stat modern, întemeiat pe statul de drept. Faptul că autoritatea europeană de poliţie, Europol – care are propriul său interes în privinţa datelor în scopul combaterii terorii – va fi cea care va monitoriza respectarea regulamentelor privind protecţia datelor şi existenţa reală a suspiciunii de teroare înseamnă că se pune lupul paznic la oi. Mai mult decât atât, ideea că comisarii pentru protecţia datelor, care adesea s-au arătat neputincioşi, pot obţine blocarea sau ştergerea unor date în SUA este de-a dreptul ilară. Astfel, nu se are nici pe departe în vedere o sporire a protecţiei datelor şi, drept urmare, acordul SWIFT a primit un „nu” clar din partea mea.

 
  
MPphoto
 
 

  Claudio Morganti (EFD), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului Alvaro deoarece îl consider important pentru combaterea terorismului. Terorismul reprezintă o ameninţare şi trebuie combătut ca atare. Statele Unite reprezintă un partener-cheie în lupta împotriva terorismului; trebuie să cooperăm pentru a putea identifica şi opri orice posibilă finanţare, care este adevăratul sprijin al teroriştilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Sub aparenţa combaterii terorismului, datele conturilor cetăţenilor europeni oneşti sunt transferate în vrac Statelor Unite. Acordul SWIFT re-tocat mărunt contribuie foarte puţin la schimbarea acestei situaţii. Nu putem promite cetăţenilor noştri o protecţie adecvată a datelor deoarece: - datele confidenţiale sunt stocate în vrac şi nu doar în cazuri individuale, unde există temei pentru suspiciune. - Datele vor fi stocate în mod arbitrar, timp de cinci ani. - Conformarea cu protecţia datelor va fi garantată de Europol, deşi această agenţie însăşi este interesată de date. Deci executivul se monitorizează pe sine însuşi – chiar se presupune că este un organism de control independent? - Cetăţenii UE, ale căror drepturi au fost încălcate, nu au nicio şansă de facto să atace cu succes în instanţă. Cetăţenii ar trebui în primul rând să facă faţă costurilor instituirii procedurilor legale în Statele Unite! Ceea ce a fost sărbătorit mai întâi ca un succes pentru Parlamentul European în februarie a devenit acum o mare sursă de dezamăgire. Chiar şi raportorul admite că nu este pe deplin mulţumit. Acesta nu oferă niciun fel de protecţie a datelor reală, eficientă şi, prin urmare, ar trebui respins.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Acordul în forma sa finală satisface majoritatea solicitărilor Parlamentului, protejând atât securitatea, cât şi vieţile private ale cetăţenilor UE şi garantând soluţii obligatorii din punct de vedere juridic pentru problemele analizate. Acordul marchează, de asemenea, o nouă etapă a puterilor Parlamentului, care asigură monitorizarea democratică a acordurilor internaţionale. În plus faţă de îmbunătăţirile din cadrul acordului, Consiliul şi Comisia şi-au luat un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a crea cadrul tehnic şi legal care permite extracţia datelor pe teritoriul UE. Acest angajament va asigura pe termen mediu încheierea transferurilor de date în vrac autorităţilor SUA. Înfiinţarea unui sistem de extracţie european este o îmbunătăţire foarte importantă, deoarece continuarea transferului de date în vrac reprezintă o deviere de la principiile care stau la baza legislaţiei şi practicii din UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. (EL) Am votat în favoarea noului acord SWIFT în şedinţa plenară de astăzi a Parlamentului European. Acesta este un acord foarte important, care are drept scop eradicarea terorismului şi a crimei organizate prin combaterea finanţărilor ilegale. Este important ca acest nou acord să garanteze şi respectarea datelor personale ale cetăţenilor europeni. Noul acord se referă la necesitatea creării unui TFTP (Program european de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste) european. Acesta este un angajament care trebuie pus în aplicare în termen de cinci ani. Parlamentul European, Comisia şi Consiliul au prin urmare datoria de a trece imediat la punerea în aplicare a acestui angajament, astfel încât Europa să aibă instrumente chiar mai bune pentru protecţia securităţii cetăţenilor săi în viitorul imediat.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris.(PT) Am votat în favoare deoarece sunt de acord cu acordul la care s-a ajuns şi pentru a-mi îndeplini datoria şi responsabilitatea de a susţine acordul negociat între UE şi SUA. Suntem conştienţi de necesitatea unui echilibru între respectarea vieţii private individuale şi nevoia de a garanta securitatea colectivă, însă fenomenul terorismului, pe care mulţi europeni îl trăiesc în fiecare zi, necesită măsuri extraordinare. Consider că ar trebui să menţionez că, datorită faptului că am fost implicat în procesul electoral intern al partidului meu naţional, Partido Social Democrata, nu am putut vota în favoarea acordului precedent, aşa cum intenţionasem. Ştiu că aceasta este o chestiune delicată în Europa, fiind rezultatul unor experienţe care şi-au lăsat amprenta asupra oamenilor sub regimurile totalitare care au invadat fără vreun drept vieţile private ale cetăţenilor. Nu se întâmplă acest lucru şi aici. Luptăm în mod legitim împotriva terorismului în moduri noi, din ce în ce mai inovatoare, acestea fiind singurele căi de a asigura protecţia libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acordul actual permite transferul datelor bancare, însă introduce garanţii adecvate pentru securitate şi confidenţialitate. Sunt stipulate regulamente stricte pentru protecţia datelor personale, accesul la acestea fiind condiţionat de prezentarea dovezii că autorităţile competente desfăşoară o anchetă anti-terorism.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Adoptarea noului Acord SWIFT de o majoritate din Parlament reprezintă o lovitură pentru negocierile privind protecţia obligatorie a drepturilor fundamentale în cooperarea internaţională din domeniul securităţii. Există câteva îmbunătăţiri faţă de primul proiect, însă încă există critici esenţiale la adresa transferurilor masive de date fără suspectare iniţială şi a perioadelor de retenţie extrem de lungi. Marea coaliţie a conservatorilor, social-democraţilor şi liberalilor a acceptat deci standarde mai mici decât principiile actuale privind statul de drept şi riscă instituirea unui regulament care încalcă legislaţia UE. Noi, Verzii, ne opunem deci noului acord şi, în calitate de forţă progresistă, avem drept scop protecţia sporită a vieţii private şi a principiului statului de drept în cooperarea transatlantică.

În calitate de raportor al Parlamentului pentru acordul global referitor la protecţia datelor, planificat de comisarul pentru justiţie, dna Viviane Reding, voi lucra personal cu administraţia SUA şi cu Congresul SUA la regulamente obligatorii în acest domeniu. Deci este foarte trist că Parlamentul European şi-a slăbit influenţa asupra Statelor Unite prin acceptarea astăzi a acordului SWIFT. O schimbare reală în direcţia protecţiei obligatorii a drepturilor fundamentale în lupta împotriva terorismului necesită mai mult curaj şi efort.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris.(DE) Nu vreau sub nicio formă ca votul meu împotriva noului acord să fie perceput drept un „nu” în faţa luptei împotriva terorismului. Actele teroriste trebuie împiedicate şi toate actele teroriste trebuie condamnate cât mai ferm posibil. Pe de altă parte, există protecţia drepturilor cetăţenilor. Drepturile cetăţenilor nu sunt o concluzie de la sine înţeleasă – am luptat pentru acestea. Sunt convinsă că dacă ar fi existat o fază a discuţiilor mai lungă pentru acest acord, ambele tabere – SUA şi Europa – ar fi putut ajunge la un rezultat absolut satisfăcător.

 
  
  

Raport: Elmar Brok (A7-0228/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. (EL) Deputaţii Partidului Comunist Grec au votat împotriva propunerii comune de rezoluţie a conservatorilor, liberalilor şi social-democraţilor referitoare la înfiinţarea Serviciul european pentru acţiune externă, pentru că se bazează pe reacţionarul „Tratat de la Lisabona”. Acesta pune în aplicare prevederile pentru militarizarea UE (comisie civil-militară, centru de gestionare a crizelor, centru satelitar, comisie militară, euro-armată, EULEX şi aşa mai departe), în scopul aplicării doctrinei preventive de război a SUA. Acesta este un instrument al strategiei şi războaielor NATO. Conferă UE dreptul de a se angaja în intervenţii militare şi civile sub pretextul luptei împotriva terorismului, chiar şi în interiorul statelor membre. SEAE restrânge chiar mai mult drepturile suverane etnocratice ale statelor membre, prin alocarea de responsabilităţi UE în aproape toate sectoarele de politică ale unui stat. Va fi instrumentul pentru instituirea prevalenţei dreptului comunitar faţă de dreptul naţional al statelor. Serviciul consolidează mecanismele de intervenţie imperialiste şi mecanismele represive ale UE (Frontex şi aşa mai departe) şi creează altele noi (precum un serviciu european de urmărire penală). Condamnăm procedura inacceptabilă, ascunsă, urmată de reprezentanţii Parlamentului European, Comisiei, Preşedinţiei şi Înaltului Reprezentant şi vicepreşedintelui Comisiei de a masca antagonismul din ce în ce mai puternic şi opoziţia dintre puterile imperialiste majore.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Susţin compromisul negociat de colegii mei, Elmar Brok şi Guy Verhofstadt, cu Înaltul Reprezentant, Consiliul şi Comisia Europeană, şi înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă. Acest compromis a fost supus unor negocieri de amploare şi în prezent mi se pare satisfăcător şi echilibrat. Acesta permite Parlamentului European să îşi consolideze prerogativele şi să îşi păstreze metoda comunitară. Mai mult decât orice, astăzi era nevoie să se garanteze punerea în aplicare rapidă a acestui SEAE, pentru a lăsa loc nominalizărilor şi pentru a se depăşi sistemul nesatisfăcător care a funcţionat în ultimele luni.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Negocierile privind înfiinţarea unui organism independent al UE, după cum prevede Tratatul de la Lisabona, se apropie de final. Sper că şi Consiliul va respecta acordul şi că decizia privind Serviciul european pentru acţiune externă va fi adoptată la sfârşitul lui iulie. Trebuie să ne asigurăm că SEAE îşi va începe activitatea cât mai curând posibil şi că funcţionarea acestuia va contribui la formarea unei politici externe şi de securitate de înalt nivel, asigurând consecvenţa acţiunilor UE şi consolidarea rolului Uniunii Europene pe scena mondială. Parlamentul European trebuie să se străduiască să consolideze controlul parlamentar prin implementarea unei politici externe şi de securitate comune şi prin exercitarea activă a funcţiilor legislative, de formare şi de descărcare de gestiune bugetară. Trebuie să ne asigurăm că activitatea SEAE se bazează pe principiul neutralităţii bugetare şi că evităm suprapunerea sarcinilor, funcţiilor şi a resurselor SEAE cu cele ale altor instituţii. Mai mult decât atât, trebuie să rezolvăm problema responsabilităţii şi a tragerii la răspundere, atât pentru problemele ce ţin de utilizarea banilor din bugetul UE, cât şi a celor ce ţin de alocarea puterilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru adoptarea raportului redactat de domnul Brok deoarece acesta reprezintă un pas important pentru intrarea în funcţiune a Serviciului European de Acţiune Externă.

Parlamentul European va juca un rol important în activitatea Serviciului European de Acţiune Externă, întrucât va fi consultat înainte de începerea oricărei misiuni a UE în ţări terţe. Totodată, bugetul acestuia va fi supus controlului politic al Parlamentului.

România este pregătită să contribuie cu personal ce are expertiza necesară în cadrul Serviciului European de Acţiune Externă, încă de la înfiinţarea acestuia. Ţara mea şi-a demonstrat angajamentul faţă de misiunile europene de gestionare a crizelor. Au fost trimişi peste 200 de experţi, poliţişti, jandarmi, diplomaţi, magistraţi şi militari în majoritatea misiunilor civile şi militare ale Uniunii Europene.

În final, doresc să subliniez faptul că în politica de recrutare a personalului trebuie respectate atât principiile de competenţă, cât şi echilibrul geografic.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Baudis (PPE), în scris. (FR) Având în vedere noile competenţe pe care le-a dobândit de la adoptarea Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană trebuie să se bazeze pe o diplomaţie puternică. Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) reprezintă un progres semnificativ în această privinţă.

Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European privind SEAE deoarece, pentru a reuşi în misiunea sa, dna Înalt Reprezentant are nevoie urgentă de un braţ diplomatic competent. Decizia mea se bazează pe concluziile Conferinţei din Madrid de pe 21 iunie, unde s-a stabilit un echilibru instituţional.

Interesul european în privinţa proiectului iniţial a fost reţinut. Comisia, Consiliul şi Parlamentul vor putea lucra împreună în curând pentru a stabili un serviciu diplomatic european eficient şi operaţional. Am încredere că negocierile următoare pe marginea înfiinţării SEAE vor respecta acest echilibru.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) Chiar de la început, unele aspecte ale creării Serviciului european pentru acţiune externă au fost neclare şi controversate. Ar trebui să examinăm cu oarecare îngrijorare posibilele contradicţii care pot apărea între activitatea viitorului serviciu diplomatic al UE şi activitatea desfăşurată în mod tradiţional de statele membre. Oare statele membre nu vor mai fi libere să îşi definească propria politică externă? Poate că situaţia în privinţa căreia îmi exprim îngrijorarea nu este una iminentă, însă tot merită să ne întrebăm ce impact va avea pe termen mediu şi lung crearea unui serviciu european precum acesta. Mai clar, dacă ideea este să se imite practic modelul SUA, în cadrul căruia politica este gestionată direct şi exclusiv de guvernul federal al celor 50 de state, atunci ar trebui să se ţină cont că guvernul SUA este ales de oameni şi că la fiecare patru ani politicii sale externe i se acordă legitimitate democratică, o legitimitate pe care Comisia Europeană, Consiliul European – şi chiar viitorul Serviciu european pentru acţiune externă – nu o au. Deci, prin votul împotriva raportului Brok, îmi exprim preferinţa pentru o politică externă europeană interguvernamentală, deoarece politica externă şi de securitate comună (PESC) la nivel european nu ar garanta caracterul supranaţional al deciziilor luate într-un domeniu atât de delicat.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Contribuabilul european va avea un control sporit asupra modului în care resursele financiare ale Uniunii sunt cheltuite de către Serviciul European de Acţiune Externă. Este lăudabil faptul că Parlamentul European a primit puteri bugetare sporite în acest domeniu în condiţiile în care bugetul Serviciului va fi suspus controlului legislativului. Uniunea Europeană are, în acest moment, circa 7000 de diplomaţi şi funcţionari publici care se vor asigura că obiectivele comunitare vor prima celor naţionale şi chiar interguvernamentale. Toţi angajaţii din cadrul Serviciului European de Acţiune Externă vor răspunde politic în faţa Parlamentului European, mai puternic după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Este o victorie a Parlamentului faptul că a reuşit să impună ideea ca o mare parte a Serviciului de Acţiune Externă să se ocupe de promovarea drepturilor omului şi asigurarea păcii în lume. Este o dovadă că Uniunea Europeană îşi asumă conştient rolul său extrem de important de exportator de drepturi fundamentale ale omului, din păcate în prezent încălcate în mod conştient în multe ţări din lume.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris.(PT) Am votat în favoarea raportului privind organizarea şi funcţionarea Serviciului european pentru acţiune externă. Acesta este un pas foarte important în consolidarea rolului Europei în lume şi pentru coordonarea politicilor relaţiilor externe ale celor 27 de state membre. În negocierile cu Consiliul şi cu Comisia, Parlamentul European a văzut consolidată dimensiunea ce ţine de Uniune a Serviciului european pentru acţiune externă, ceea ce duce la un rol de mai mare amploare pentru însuşi Parlamentul European în domeniile politic şi bugetar ale acestei noi entităţi.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am votat împotriva raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă deoarece acesta se înfiinţează utilizând proceduri obscure, cu competenţe confuze şi un rol evident restrâns pentru Parlamentul European, unica instituţie aleasă a UE, rol limitat doar la aspecte bugetare. Mai mult decât atât, am votat împotriva SEAE, deoarece acesta este conceput pentru a fi un instrument pentru continuarea militarizării Uniunii Europene şi pentru că include şi acţiuni militare, chiar şi în cazuri de asistenţă şi intervenţie umanitară. Uniunea Europeană nu ar trebui să lege politica sa externă sau politica de solidaritate în caz de criză de acţiuni militare, structuri şi mecanisme militarizate. Ar trebui să conceapă politici şi organisme care vor garanta un rol autonom şi paşnic în relaţiile internaţionale, la distanţă de oportunismul şi intervenţia militară a SUA. Ar trebui să acţioneze cu respect pentru dreptul internaţional, pentru carta fondatoare a ONU şi pentru o lume a păcii şi solidarităţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Roland Clark (EFD), în scris. − M-am abţinut de Ia votul asupra amendamentului 80 deoarece, deşi trebuie garantată situaţia în care guvernele naţionale analizează controlul SEAE, acest amendament garantează şi dreptul Parlamentului European de a face acelaşi lucru. Nu este acceptabil pentru o naţiune suverană ca o organizaţie europeană să îi analizeze serviciul extern. Nu este de competenţa PE să facă acest lucru.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris.(PT) Cu enormă satisfacţie, am votat în favoarea raportului Brok. După mai multe luni de dezbatere în Parlament, cu Consiliul şi cu Comisia, s-a ridicat în sfârşit fum alb deasupra negocierilor. Sper că noul Serviciu european pentru acţiune extern va pune în aplicare Carta drepturilor fundamentale, în conformitate cu spiritul şi scopul Tratatului de la Lisabona, astfel încât să se acorde prioritate metodei comunitare în cadrul politicii de dezvoltare şi în modul în care este distribuit ajutorul extern al UE, şi că statele membre (mai exact anumite ministere de externe ale anumitor state membre) vor lua în serios crearea acestei noi entităţi, cât şi noile competenţe şi atribuţii care au fost conferite Înaltului Reprezentant ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. De asemenea, sper că ceea ce anumite state membre sau cei responsabili în guvernele acestor ţări vor vedea drept interferenţă în sfera lor de competenţă, ca naţiune sau guvern, nu va persista şi că guvernul portughez luptă pentru o reprezentare care ne va conferi prestigiu pentru calitatea, competenţele, atribuţiile şi numărul proporţional de agenţi naţionali implicaţi. În calitate de deputaţi ai acestei Camere, nu ne dorim un serviciu care este rezultatul verificărilor şi bilanţurilor interguvernamentale, ci un serviciu care aparţine Uniunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. (IT) O politică externă comună şi o politică economică comună sunt obiectivele necesare ale procesului de integrare european. Ar trebui să se ţină seama de faptul că moneda unică a fost aleasă şi pentru a grăbi procesul de integrare, care ajunsese într-un punct mort la Nisa. În ciuda modului în care se organizează, Serviciul european pentru acţiune externă este în pericolul de a adopta o abordare paralizantă a inactivităţii, în loc să fie începutul unui virtuos proces de unificare.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. Salut raportul Brok în forma modificată. Este esenţial să ne opunem propunerii de a subsuma politica de dezvoltare politicii noastre externe. Avem nevoie de un serviciu pentru dezvoltare autonom, subordonat unui comisar autonom pentru dezvoltare şi ajutor umanitar. Acum, după cum reiese din acest raport, comisarul pentru dezvoltare este responsabil pentru întreg ciclul de programare, planificare şi punere în aplicare a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) şi a Fondului european de dezvoltare (FED). Trebuie să ne asigurăm că punerea în aplicare este realizată în spiritul şi litera acordului. Rămân elemente ale propunerii care ar putea da naştere unor interpretări diferite. Însă, amendamentele introduse de Parlamentul European consolidează autoritatea Comisiei peste bugetul operaţional şi, prin urmare, garantează supravegherea parlamentară şi o linie clară a responsabilităţii democratice.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind organizarea şi funcţionarea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE), deoarece acordul la care s-a ajuns întăreşte identitatea comunitară a SEAE şi responsabilitatea sa politică şi bugetară în faţa Parlamentului.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În noiembrie 2006, Parlamentul a adoptat o rezoluţie care recunoştea importanţa strategică a limbilor europene de circulaţie universală – engleza, spaniola, portugheza şi franceza, în ordinea numărului de vorbitori – drept vehicul pentru comunicare şi instrumente pentru solidaritate, cooperare şi investiţie economică. În 2008, Comisia Europeană a recunoscut faptul că aceste limbi formează o punte importantă între oamenii şi ţările din diferite regiuni ale lumii.

Într-un moment în care se stabileşte organizarea şi funcţionarea SEAE, consider că este crucial ca acesta să profite la maxim de capacitatea de comunicare a limbilor europene globale pe care le-am menţionat şi să le adopte ca limbi de lucru. Regulile şi practica ce guvernează limbile în acest serviciu vor scoate la iveală dimensiunea angajamentului acestuia faţă de comunicarea externă.

Acestea fiind spuse, nu pot decât să mă bucur pentru crearea SEAE şi sper că acesta va da rezultate la înălţimea aşteptărilor. Uniunea Europeană are multe de câştigat de la un SEAE competent şi eficient, care este capabil să fie vocea UE pe scena mondială şi să coopereze activ cu serviciile diplomatice ale statelor membre.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Scopul prezentei decizii este acela de a stabili organizarea şi funcţionarea Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE), un organism a cărui funcţionare depinde de Uniune, se află sub autoritatea Înaltului Reprezentant, a fost creat prin articolul 27 alineatul (3) al Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE), astfel cum a fost modificat de Tratatul de la Lisabona. De asemenea, Parlamentul European are de jucat un rol în politica externă a Uniunii, adică în ceea ce priveşte funcţiile sale de control politic [prevăzute de articolul 14 alineatul (1) din TUE], cât şi funcţiile sale legislative şi bugetare atribuite în Tratate. Înaltul Reprezentant trebuie, de asemenea, să se consulte în mod regulat cu Parlamentul European în privinţa aspectelor principale şi a deciziilor fundamentale ale politicii externe şi de securitate comune (PESC). SEAE va asista Înaltul Reprezentant în misiunea sa. Ar trebui incluse prevederi specifice referitoare la accesul deputaţilor Parlamentului European la informaţii confidenţiale din sfera PESC. Deoarece nu am de prezentat obiecţii, am votat în favoarea aprobării acestei decizii.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Noi am votat împotriva acestui raport, care este rezultatul negocierilor dintre Consiliu şi majoritatea din Parlament privind unul dintre punctele cruciale din Tratatul de la Lisabona şi o piatră de căpătâi a federalismului Uniunii Europene, care are acum caracter legal, după cum stipulează Constituţia Europeană. S-a observat că acest serviciu va implica peste 5.000 de persoane din ambasadele UE din diferite ţări din toată lumea.

Mai rău decât atât, am observat că propunerile făcute de grupul nostru nu au fost adoptate, în special cele care susţineau că structurile militare ale UE nu ar trebui să facă parte din Serviciul european pentru acţiune externă şi că nu ar trebui să existe o legătură instituţională între acestea. Acelaşi lucru s-a întâmplat în privinţa structurilor de informaţii ale UE.

Este deosebit de îngrijorătoare respingerea propunerii pe care am prezentat-o Consiliului de a opri dezvoltarea şi de a aboli structurile militare şi civil-militare aflate în jurisdicţia sa şi finanţarea activităţilor militare şi civil-militare. Deci avem multe motive de îngrijorare în privinţa viitorului Uniunii Europene şi a drumului pe care îl urmează.

 
  
MPphoto
 
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris.(PL) La Laeken, acum nouă ani, în timpul Preşedinţiei belgiene, s-a început lucrul la Tratatul Constituţional, care avea ca scop consolidarea politicii externe a Uniunii Europene, făcând-o mai coezivă şi mai vizibilă pe scena internaţională. În ciuda mulţimii de complicaţii legate de reforma tratatelor UE, astăzi belgienii au ocazia de a-şi finaliza eforturile şi de a lansa Serviciul european pentru acţiune externă – cu ocazia primei aniversări a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pe 1 decembrie 2009. Noi, în calitate de deputaţi ai unui Parlament European consolidat de Tratat, putem ajuta în această privinţă. După multe luni de negocieri ale delegaţiei Parlamentului European cu dna Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, SEAE se dezvoltă în modul susţinut de către Parlament. Raportul dlui Brok şi dlui Verhofstadt reprezintă un document important, care rezumă toate aceste eforturi şi merită sprijinit. Ce a reuşit să câştige Parlamentul în negocierile cu Înaltul Reprezentant? În primul rând, un serviciu diplomatic al Uniunii Europene, nu un serviciu interguvernamental, iar acest lucru înseamnă o garanţie că 60 % din posturi vor fi ocupate de persoane desemnate de Uniunea Europeană. În al doilea rând, supravegherea politică şi bugetară a SEAE de către Parlament, ceea ce înseamnă posibilitatea de a intervieva candidaţi pentru posturile de şefi de delegaţie şi de a inspecta finanţele instituţiei, aşa cum facem în cazul Comisiei şi Consiliului. În al treilea rând, o distribuire egală a posturilor în ceea ce priveşte naţionalitatea şi genul şi o revizuire a alcătuirii serviciului în 2013, pentru a se corecta orice dezechilibre.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Sunt mulţumită de acordul la care s-a ajuns între instituţiile europene şi baroneasa Ashton în privinţa înfiinţării Serviciului european pentru acţiune externă. Acesta este un serviciu echilibrat din punctul de vedere al organizării şi alcătuirii şi va fi creat pentru a o asista pe baroneasa Ashton în activitatea sa în calitate de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene. Mai mult decât atât, acesta va avea un efect de consolidare a puterilor de control politice şi bugetare ale Parlamentului European. Sper sincer că acest serviciu va fi folosit cât mai bine posibil în interesul Uniunii Europene. Cea din urmă va face astfel dovadă de coerenţă politică reală şi va vorbi cu o singură voce pe scena internaţională. Din această situaţie poate ieşi doar mai influentă, iar acţiunile sale vor fi mai legitime şi mai eficiente.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Propunerea făcută de baroneasa Ashton este inacceptabilă. Aceasta implică standardizarea diplomaţiei europene sub egida domniei sale şi a Comisiei şi negarea puterilor statelor membre în acest domeniu. Acest raport are micul merit de a solicita reprezentarea tuturor statelor membre în rândurile personalului diplomatic european, la comanda baronesei Ashton şi a Comisiei. La asta am fost reduşi în această Europă – la a cerşi pentru dreptul de a păstra tăcerea, însă asta merităm! Eu voi vota împotriva acestui text.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris.(PT) Adoptarea Tratatului de la Lisabona a adus crearea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE), punându-se astfel bazele unui puternic serviciu diplomatic european. Crearea SEAE are menirea de a asigura coerenţa în acţiunile externe europene şi aplicarea unei politici externe şi de securitate comune.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat împotriva raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) deoarece consider că acest organism va instituţionaliza militarizarea Uniunii Europene. Prin votul meu, am vrut să-mi exprim dezaprobarea totală faţă de procesul de negociere referitor la crearea SEAE, deoarece raportorii şi baroneasa Ashton au cedat presiunii unor state membre şi au uitat complet de regulile democraţiei. SEAE se va transforma într-o instituţie sui generis, care operează în afara mecanismelor fundamentale de control ale oricărui sistem democratic. Consider că trebuie să ne asigurăm că Parlamentul European, unica instituţie a UE aleasă în mod democratic, şi parlamentele naţionale nu au doar control bugetar, ci şi control politic asupra SEAE. Ceea ce preocupă în mod deosebit grupul meu este orientarea militară pregnantă a SEAE şi faptul că cea mai mare parte a componentei civile a politicii externe europene ar intra sub umbrela politicii europene de securitate şi apărare – mai exact, tot ceea ce ţine de cooperarea pentru dezvoltare şi de rezolvarea conflictelor. Din aceste motive, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, care este angajat faţă de valorile păcii şi demilitarizării UE, nu susţine crearea SEAE.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. (FR) Ca urmare a dezbaterilor dificile privind Serviciul european pentru acţiune externă desfăşurate în ultimele săptămâni în cadrul comisiilor parlamentare competente şi în diferitele grupuri politice, aş dori să mulţumesc colegului nostru, dl Brok, pentru puternica sa implicare în această problemă. Votul de azi pune bazele unui serviciu diplomatic puternic la nivelul Uniunii Europene. Astfel, va fi consolidată identitatea comunitară a serviciului, iar responsabilitatea sa politică şi bugetară în faţa Parlamentului European va fi garantată. Mai mult decât atât, cel puţin 60 % din personalul acestui nou serviciu vor fi funcţionari UE. Cu toate acestea, este regretabil că audierile reprezentanţilor speciali pentru afaceri externe la Parlamentul European rămân „informale”. Sper că această problemă se va rezolva în câţiva ani. În ciuda tuturor aspectelor negative, puterea Parlamentului European de a realiza revizuiri este consolidată, mai ales în privinţa misiunilor politicii externe şi de securitate comune (PESC) finanţate din bugetul UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − Am decis să votez în favoarea raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) şi să susţin pe deplin organizarea a ceea ce este o inovaţie cheie a Tratatului de la Lisabona şi o decizie istorică pentru viitorul Europei. La doar şapte luni după intrarea în vigoare a noului tratat, am reuşit să ajungem la un consens împreună, garantând responsabilitatea politică şi bugetară a noului serviciu faţă de Parlamentul European. Acest rol de supraveghere va garanta un control cu adevărat democratic al serviciului, care pentru mine are o importanţă deosebită.

Acest raport va asigura atât echilibrul geografic, cât şi o mai bună coerenţă între diferitele aspecte ale SEAE. Acesta nu ţine de duplicarea serviciilor diplomatice în cadrul UE, ci de consolidarea serviciilor diplomatice ale UE. Un astfel de acord reprezintă o dovadă clară a angajamentului Uniunii Europene pentru unificarea forţelor sale şi promovarea valorilor sale într-un mod mai eficient. Acesta va permite UE să exercite o adevărată influenţă în arena internaţională. Aceasta este o şansă pentru Uniunea Europeană, însă şi pentru statele sale membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Coordonarea oportună a diferitelor domenii ale politicii externe a UE de către Comisie este evident importantă. Înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă sub autoritatea Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politică de securitate şi vicepreşedintei Comisiei poate face acţiunea externă a UE mai eficientă pe scena mondială, mai presus de toate, pentru a se evita inconsecvenţele şi duplicarea activităţii şi pentru a asigura consecvenţa pe termen lung în promovarea intereselor strategice şi a valorilor fundamentale ale UE în străinătate.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris.(PT) În calitate de membru al Comisiei pentru afaceri constituţionale, în cadrul căreia Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) a fost discutat pe larg şi unde am reuşit să-mi exprim opiniile, şi în calitate de membru al Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), ofer sprijinul şi votul meu în favoarea prezentului raport. Parlamentul European a prezentat o poziţie unitară în rândul grupurilor politice, al căror interes comun este să se profite la maxim de noile competenţe conferite de Tratatul de la Lisabona, în special în această Cameră, atât în privinţa controlului politic, cât şi în privinţa controlului financiar al SEAE. Reiterez motivul meu de îngrijorare iniţial şi constant repetat, inclusiv prin intermediul unor propuneri pentru modificarea proiectelor raportului, care poate fi rezumat la nevoia de a asigura echilibrul geografic al SEAE ce urmează a fi inaugurat. Aş evidenţia angajamentul Înaltului Reprezentant faţă de crearea unei echipe bazate pe echilibru geografic, cu reprezentanţi din toate cele 27 de state membre, eliminând orice fel de discriminare şi promovând în mod egal egalitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  Bernhard Rapkay (S&D), în scris.(DE) în calitate de raportor al Comisiei pentru afaceri juridice în cazul Serviciului european pentru acţiune externă, aş dori să evidenţiez faptul că inclusiv ca urmare a amendamentelor la articolul (6) al propunerii Înaltului Reprezentant, raportul asupra căruia s-a căzut de acord astăzi nu are absolut niciun efect obligatoriu pentru mine, ca raportor, sau pentru Parlamentul European ca întreg în discuţiile privind adaptarea Statutului funcţionarilor. Sunt incluse, în special, notele de subsol care au fost adoptate în text astăzi. Un raport privind o propunere legislativă asupra căreia Parlamentul European a fost doar consultat nu poate avea niciun efect obligatoriu pentru domeniile în care Parlamentul European, în virtutea unei baze legale diferite, are putere de codecizie.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Aprobarea Parlamentului deschide drumul pentru o politică europeană externă mai coerentă şi mai eficientă, care se ridică la înălţimea aşteptărilor cetăţenilor. Totuşi, ar fi putut fi posibil un serviciu mai bun.

Regretăm că dna Ashton, Comisia şi o serie de guverne naţionale nu au avut curajul să accepte o soluţie mai ambiţioasă. Susţinem compromisul deoarece Parlamentul a reuşit să îmbunătăţească semnificativ propunerea iniţială a dnei Ashton. O structură solidă a drepturilor omului, garanţii pentru politica de dezvoltare şi împotriva renaţionalizării politicilor comunitare, control democratic mai puternic, un buget pentru afaceri externe mai transparent şi echilibru de gen în recrutare sunt, de exemplu, problemele.

Înţelegerea nu este lipsită de deficienţe, însă. Printre deficienţele sale se află structurile neclar definite pentru gestionarea situaţiilor de criză, lipsa locţiitorilor permanenţi pentru dna Ashton şi sfera limitată a serviciilor consulare ale SEAE pentru cetăţeni. Multe vor depinde acum de modul în care va fi pus în aplicare compromisul – mingea se află, deci, în terenul dnei Ashton, statelor membre şi Comisiei. Ei trebuie să lucreze împreună, să creeze un esprit de corps comun şi să treacă peste concurenţa dezbinatoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris.(DE) Întotdeauna este dificil să se împace şi să se echilibreze diferitele interese şi poziţii. Totuşi, având în vedere actuala luptă decisivă, nu ar trebui şi nu trebuie să pierdem din vedere scopul primordial al unei politici externe a UE coerente şi eficiente. Încă trebuie clarificaţi următorii factori: • Personalul – cine şi câţi? • Egalitatea – personalul ar trebui selectat pe baza principiilor egalităţii de gen. • Ce puteri va avea SEAE? • Supravegherea bugetară ar trebui să revină Parlamentului European. • Ceva foarte important pentru contribuabili: cât sunt de mari costurile? În orice caz, aceste costuri ar trebui să se încadreze în limite logice şi rezonabile. În această privinţă, trebuie să utilizăm sinergii pentru a obţine calitatea maximă şi economii în privinţa costurilor.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: Kosovo (B7-0409/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. (EL) Grupul parlamentar al Partidului Comunist Grec a votat împotriva propunerii de rezoluţie, deoarece caută să consolideze divizarea ilegală a Kosovo impusă de forţa şi de armele NATO şi de constrângerea UE şi a altor forţe imperialiste. Rezoluţia achită NATO de război şi de dezmembrarea Serbiei şi susţine prezenţa pe termen lung a trupelor şi bazelor NATO în Kosovo şi în zonă ca întreg şi intervenţiile eurounificatoare prin instalarea forţelor acestora prin intermediul EULEX. Această rezoluţie încearcă să prejudicieze hotărârea Curţii Internaţionale de la Haga privind legalitatea divizării Kosovo. Politica imperialistă a UE, care susţine rezoluţia, înrăutăţeşte problemele lucrătorilor din Kosovo, exploatarea, corupţia, infracţiunile şi rata restructurărilor capitaliste, oferindu-le imigrarea drept singura cale de scăpare. Aceasta sporeşte instabilitatea din zonă, opresiunea sârbilor şi a locuitorilor din Kosovo ca întreg şi problemele cauzate de prezenţa EULEX şi a NATO.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Kosovo face parte dintr-o zonă geografică foarte sensibilă, asupra căreia UE ar trebui să îşi concentreze în permanenţă atenţia. Aş dori în primul rând să evidenţiez lipsa deplorabilă de coeziune din cadrul UE în privinţa liniei politice de adoptat în legătură cu această ţară, lipsă denunţată de această rezoluţie. De fapt, cinci state membre ale Uniunii Europene încă trebuie să recunoască independenţa Kosovo, care a fost solicitată însă din 2008. Deci avem nevoie nu doar de coeziunea internă a Uniunii Europene, ci şi de credibilitatea acesteia în ochii restului lumii, o poziţie politică unică, mai ales în privinţa chestiunilor de bază, precum eliberarea vizelor. De asemenea, mi se pare că procesul de integrare europeană pentru toate ţările acestei regiuni reprezintă un element important pentru stabilizarea regiunii, o stabilizare care este în interesul comunităţii noastre ca întreg. În privinţa Kosovo, perspectiva aderării la Uniunea Europeană reprezintă un catalizator puternic pentru punerea în aplicare a reformelor necesare, mai ales a reformelor ce ţin de drepturile omului, care deja au fost aduse în discuţie şi pe care trebuie să le încurajăm. Susţin fără ezitare această rezoluţie, care abordează aceste chestiuni importante.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am votat împotriva propunerii de rezoluţie privind perspectiva europeană pentru Kosovo, deoarece aceasta îl consideră şi îl tratează ca stat independent. Rezoluţia nu respectă rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al ONU şi chiar solicită celor cinci state membre ale UE, inclusiv Grecia, care nu au recunoscut independenţa unilaterală a Kosovo, să facă acest lucru; cu alte cuvinte, să încalce o rezoluţie a ONU. Prin urmare, rezoluţia nu contribuie la abordarea problemei şi nu ajută la consolidarea stabilităţii şi păcii din zonă. De asemenea, rezoluţia solicită o prezenţă şi mai puternică a EULEX în Kosovo.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris.(PT) Am votat împotriva acestei rezoluţii. Această rezoluţie, analiza situaţiei şi direcţia sugerată demonstrează cât de multă dreptate a avut oricine s-a opus divizării Kosovo.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Kosovo încă nu a fost recunoscut unanim de către statele membre. Circumspecţia cu care unii privesc această nouă ţară se bazează cu siguranţă pe motive strategice şi politice, însă şi pe motive de natură mai practică, ce rezultă mai presus de toate din modul îngrijorător în care corupţia şi crima organizată sunt în floare pe teritoriul respectiv şi previn declararea existenţei reale a statului de drept în Kosovo.

Ca şi alte state din regiunea Balcanilor, ar fi bine dacă şi Kosovo ar prezenta dovezi că se află pe calea fără întoarcere a adoptării politicilor şi reformelor care, pe de o parte, susţin alegerea sa europeană şi, pe de alta, îi consolidează propriul corp politic, prinzând rădăcini pentru ca cetăţenii săi să aleagă democraţia şi să respingă violenţa, în special violenţa etnică, drept mod de rezolvare a conflictelor. Kosovo mai are încă de parcurs o cale lungă.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Prezenta rezoluţie aminteşte declaraţia de independenţă a Kosovo de pe 17 februarie 2008, care a fost recunoscută de 69 de ţări, şi încurajează statele membre să lucreze împreună în abordarea lor comună privind Kosovo, ţinând cont de aderarea planificată a Kosovo la UE. Opinia mea este că, în ciuda istoriei foarte dificile de conflicte armate, perspectiva aderării la UE constituie un stimulent puternic pentru reformele necesare în Kosovo, şi fac apel pentru luarea de măsuri practice pentru ca această perspectivă să fie mai tangibilă pentru cetăţenii săi, prin aplicarea drepturilor omului şi prin consolidarea statului de drept.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Simplul fapt că mai multe state membre ale UE încă nu au recunoscut independenţa Kosovo este suficient pentru a înţelege că această rezoluţie este inacceptabilă. Din păcate, încă o dată, majoritatea acestui Parlament oferă acoperire unui act ilegal în temeiul dreptului internaţional. Conform celor menţionate în amendamentul depus de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică şi respins de majoritate, reluarea dialogului şi a negocierilor în conformitate cu dreptul internaţional este singura cale ce poate duce la stabilitate şi pace durabilă în regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. (IT) Propunerea de rezoluţie a dnei Lunacek arată în mod clar progresul limitat făcut de ţară şi consider că problemele evidenţiate fac aderarea sa la UE chiar mai puţin plauzibilă, deoarece acest lucru ar accentua caracterul heterogen al Uniunii, la care contribuie ultimele aderări. În acelaşi sens cu ceea ce am afirmat despre integrarea Albaniei în UE, consider că ne aflăm la o răscruce: Europa trebuie să aleagă dacă să se limiteze la a fi un organism bazat doar pe criterii geografice sau dacă doreşte să devină mai organică, coerentă şi alcătuită din state care, în diversitatea lor, demonstrează în orice caz caracteristici comune coerente cu idealul european. Ideea principală că cinci state membre nu recunosc suveranitatea ţării rămâne un obstacol ce face ca aderarea Kosovo la Europa să fie paradoxală pe moment. Din aceste motive, nu pot susţine propunerea de rezoluţie a dnei Lunacek.

 
  
MPphoto
 
 

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL), în scris. (CS) Proiectul de rezoluţie privind procesul de integrare european în cazul Kosovo este un document al cărui autor nu doreşte în mod clar să trăiască într-o lume reală şi nu îşi dă seama că statul Kosovo nu este recunoscut ca membru al comunităţii internaţionale. Efortul de a înlocui presiunea cu o îmbunătăţire a situaţiei economice interne, pentru a permite convieţuirea locuitorilor iniţiali, cu alte cuvinte a sârbilor, goranilor, romilor şi a altor grupuri etnice actuale cu majoritatea albanezilor, pentru a preveni intimidarea locuitorilor minoritari şi pentru a aborda ferm clanurile care distribuie droguri în toată Europa – acestea sunt problemele principale a căror rezolvare poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei în zonă şi la consolidarea cooperării transfrontaliere. Încă nu este posibilă reluarea înregistrării cetăţenilor, iar ţara este încă absolut dependentă de ajutorul economic extern. Există o lipsă de voinţă politică pentru a asigura cel puţin alegeri locale corecte pentru funcţionarea autorităţilor locale. Lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate rămâne o chestiune pur formală pe acest teritoriu, acelaşi lucru fiind valabil în cazul descentralizării şi al reformei administraţiei publice. Deci aceasta nu a avut niciun impact real asupra situaţiei din ţară până acum. Corupţia exagerată, răspândită şi contrabanda cu arme şi droguri generează nelinişte în regiune. Este ciudat că moneda în acest teritoriu este euro. Este ciudat mai ales pentru că una dintre condiţiile preliminare fundamentale ale utilizării monedei europene comune nu a fost îndeplinită nici măcar superficial. Este clar că Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică nu poate fi de acord cu un astfel de proiect.

 
  
MPphoto
 
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. − Am fost neplăcut surprins să citesc în ziare că, la începutul săptămânii acesteia, un om înarmat a tras patru gloanţe asupra unui deputat sârb din Parlamentul kosovar. Acest atac a intervenit la patru zile după explozia de la Mitrovita din timpul unei manifestaţii a sârbilor. UE trebuie să se preocupe în principal de procesul de democratizare şi consolidare a stabilităţii în Kosovo. De aceea, proiectul de moţiune ar fi trebuit să reflecte în primul rând realităţile din provincie, reforma greoaie din justiţie şi dificultăţile pe care le întâmpină misiunile europene în dialogul cu autorităţile locale de la Priştina. Cooperarea regională între ţările din Balcanii de Vest este cheia dezvoltării lor economice, dar mai ales a instaurării respectului reciproc şi pentru statul de drept. In particular, cooperarea dintre Belgrad şi Priştina, în special la nivel local, este fundamentală pentru cetăţeni, mai ales în sectoarele cel mai mult afectate precum mediul, infrastructura şi comerţul. Şi nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte recunoaşterea statului Kosovo, mesajul rezoluţiei în discuţie ar fi trebuit să exprime clar faptul că nu corespunde poziţiei tuturor statelor membre ale Uniunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Cinci state membre ale UE, inclusiv Franţa, nu au recunoscut independenţa Kosovo. Prin urmare, este inacceptabil să prezentăm astăzi un raport care susţine integrarea Kosovo în UE. Mai mult decât atât, respect prea mult locuitorii acestei provincii pentru a-mi dori să fie nevoiţi să aplice criteriile de la Copenhaga, pe lângă faptul că suferă din cauza urmărilor recentelor conflicte. Voi vota împotriva acestui text inacceptabil şi provocator.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris.(PT) Stabilitatea regională şi integrarea în UE a ţărilor din Balcanii de vest a fost dintotdeauna una dintre priorităţile UE. În acest proces dificil există ţări în regiune care s-au apropiat de UE mai repede decât altele, precum Serbia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia şi Muntenegru. Din diferite motive, acest proces a fost mai lent pentru Kosovo, iar cetăţenii săi încă nu pot călători în ţările UE fără viză. Trebuie să depăşim urgent această situaţie, iar acest efort depinde întrutotul şi exclusiv de Kosovo, care trebuie să pună în aplicare reformele necesare în acest scop.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat împotriva acestei rezoluţii privind Kosovo deoarece încurajează cele cinci state membre care nu au recunoscut independenţa unilaterală a Kosovo să facă acest lucru. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică a fost dintotdeauna împotriva declarării unilaterale a independenţei de către Kosovo, deoarece acesta reprezintă un act ce încalcă dreptul internaţional. Dimpotrivă, rămânem angajaţi faţă de reluarea dialogului într-o manieră satisfăcătoare pentru ambele tabere, pe baza rezoluţiei 1244/99 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în conformitate cu dreptul internaţional, aceasta fiind singura cale de a instaura pacea şi stabilitatea în regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Francisco José Millán Mon şi José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE), în scris. (ES) În numele delegaţiei spaniole din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), am dori să afirmăm că raţionamentul care stă la baza votului nostru asupra rezoluţiei privind procesul legat de integrarea europeană a Kosovo este acela că această rezoluţie tratează Kosovo ca şi cum ar fi un stat independent într-o situaţie perfect normală, fără a ţine seama de faptul că statutul acestui teritoriu continuă să fie foarte controversat în cadrul comunităţii internaţionale – este în aşteptare şi un aviz consultativ din partea Curţii Internaţionale de Justiţie – şi de faptul că statul Kosovo nu a fost recunoscut de cinci state membre ale Uniunii Europene, inclusiv de Spania.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Parlamentul European a transmis astăzi un semnal clar că viitorul Kosovo ca stat independent rezidă în aderarea sa la UE. Acesta este un semnal de încurajare atât pentru guvern, cât şi pentru cetăţenii din Kosovo. În plus, este o solicitare clară adresată celor cinci state membre UE care nu au recunoscut încă provincia Kosovo ca stat să facă acest lucru în cel mai scurt timp, pentru a spori eficienţa sprijinului acordat. O majoritate clară a deputaţilor din Parlamentul European a refuzat o discuţie suplimentară privind chestiunea statutului Kosovo, având în vedere că o declaraţie a Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) este aşteptată în luna iulie. Prin prezenta rezoluţie, Parlamentul susţine demararea discuţiilor referitoare la liberalizarea regimului vizelor cât mai curând cu putinţă. Cetăţenilor din Kosovo nu trebuie să le mai fie refuzată libertatea de a călători pe care UE le-o va acorda probabil celorlalte state din regiune până la sfârşitul anului. Rezoluţia pe care o propun solicită implementarea rapidă a acestei măsură necesare pentru a elibera cetăţenii Kosovo din izolarea regională şi internaţională la care sunt supuşi.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: Albania (B7-0408/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. (EL) Partidul Comunist Elen a votat împotriva propunerii de rezoluţie, deoarece se opune aderării Albaniei la UE, din aceleaşi motive pentru care se opune aderării şi continuării apartenenţei Greciei la această uniune internaţională imperialistă. Aderarea va fi în favoarea capitalului cu rol de unificare a sistemului monedei unice şi a capitalului albanez, în special în sectorul energetic, minier şi al transporturilor şi în favoarea planurilor imperialiste agresive desfăşurate de UE şi NATO în detrimentul lucrătorilor, agricultorilor săraci şi al întreprinderilor mici şi mijlocii.

Propunerea de rezoluţie solicită ca pachetul de restructurări capitaliste impus de sistemul politic infam, antipopular al partidelor burgheze din ţară, în cooperare cu UE, să fie accelerat şi promovat. Atacul împotriva maselor populare, care a generat revolte populare în anii 90, duce la privatizare, rate extrem de ridicate ale şomajului, migraţie, abandon al mediului rural şi o creştere a exploatării, a criminalităţii şi a corupţiei. Se încearcă o intervenţie deschisă fără precedent în afacerile interne ale ţării şi în sistemul de opoziţie politică, fiind solicitate reglementări anti-democratice ale funcţionării partidelor politice şi a parlamentului. Politica UE şi a puterilor burgheze din Albania referitoare la progresul spre aderare exacerbează problemele de dezvoltare ale ţării, poziţia lucrătorilor, deficitul de capital şi fluxurile de migraţie, prezentând un risc enorm pentru securitatea zonei.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Prin votarea proiectului de rezoluţie referitor la procesul de includere a Albaniei în UE, am ales să sprijin cele două idei principiale care stau la baza acestuia. Pe de o parte, susţin ideea unei includeri pe termen lung a ţării, aceasta fiind justificată în special de efortul semnificativ depus până acum şi de progresul înregistrat deja. Într-adevăr, s-au adoptat măsuri pozitive pentru a combate corupţia şi a consolida cadrul democratic din Albania. Pe de altă parte, este necesar să se înregistreze în continuare un progres semnificativ în ceea ce priveşte consolidarea democraţiei, precum şi dezvoltarea durabilă a ţării. Criza politică care a urmat alegerilor legislative din iunie 2009 din Albania ne-a demonstrat faptul că această ţară poate să se confrunte în continuare cu dificultăţi grave. De aceea va avea nevoie de tot sprijinul nostru.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) Acest raport demonstrează ce rezultate poate avea propaganda europeană atunci când se doreşte ignorarea greşelilor trecutului; este adevărat ca raportul dlui Chountis subliniază problemele existente în Albania, însă, în acelaşi timp, pare să sugereze că suntem obligaţi să primim ţările balcanice în Uniune, de parcă aşa este scris în stele şi nimeni nu se poate împotrivi. Nu sunt deloc de acord: este foarte evident faptul că, în momentul de faţă, Albania are probleme în ceea ce priveşte stabilitatea politică internă şi înregistrează un nivel foarte înalt de corupţie. Aderarea sa ar cauza şi mai multe probleme, pe lângă problemele cu care s-a confruntat şi se va confrunta în continuare Uniunea după o extindere majoră care a dublat practic numărul statelor membre. Nu există niciun motiv, în afară de setea de putere şi centralism a birocraţilor UE, pentru a insista asupra aderării Albaniei la UE; din perspectiva situaţiei actuale a republicii balcanice, nu îmi dau seama cu ce ar putea contribui aderarea acesteia la cauza integrării europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris.(PT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, fiind de părere că Albania trebuie să îşi continue drumul către o posibilă intrare în UE. Uniunea trebuie să îşi continue strategia de extindere într-un mod strict şi progresiv. De asemenea, trebuie să acţioneze ca o forţă motrice pentru punerea în aplicare a reformelor importante în ţările candidate sau potenţial candidate la aderarea la Uniune. Cu toate acestea, se ştie că aderarea la Uniune este un proces solicitant. Condiţiile care guvernează intrarea în UE sunt clare şi binecunoscute, dar nu sunt întotdeauna uşor de îndeplinit. În cazul Albaniei, mai este cale lungă de parcurs, după cum reiese în mod clar din prezentul raport. Pentru început, Albania trebuie să se conformeze criteriilor de la Copenhaga, inclusiv în ceea ce priveşte procesul de stabilizare a instituţiilor democratice. În acest sens, doresc să subliniez şi să susţin eforturile primului-ministru Sali Berisha de a găsi o soluţie eficientă pentru criza politică actuală, şi să critic, în acelaşi timp, comportamentul josnic al opoziţiei socialiste. Ritmul în care progresează fiecare ţară în drumul său către aderare la Uniunea Europeană depinde, în consecinţă, de ţara candidată sau potenţial candidată. Sper ca Albania să continue să se apropie de Uniune într-o manieră hotărâtă şi neezitantă.

 
  
MPphoto
 
 

  Bairbre de Brún (GUE/NGL), în scris.(GA) Deşi am votat în favoarea prezentului raport, opinia mea este că cetăţenii din Albania trebuie să decidă dacă doresc să facă parte din UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Albania nu face excepţie de la instabilitatea din Balcanii de Vest, şi este conştientă de faptul că această criză ameninţă să pună în pericol reformele care au fost adoptate până acum şi care au vizat, în principal, o mai mare apropiere de Uniunea Europeană. Dacă vă aduceţi aminte de perioada dictaturii lui Enver Hoxha, devine clar faptul că Albania oferă puţine garanţii că va putea să persevereze pe calea pe care a ales-o şi să îşi crească nivelul de dezvoltare şi de respectare a statului de drept şi a libertăţii individuale pentru a atinge niveluri acceptabile conforme cu standardele europene. Aderarea ţării la NATO a reprezentat un pas important, dar nu este suficient pentru ca UE să considere că Albania este o candidată puternică pentru aderare.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Deşi recunoaşte progresul înregistrat de Albania în procesul de reformă, rezoluţia subliniază faptul că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a consolida democraţia şi statul de drept şi pentru a asigura dezvoltarea economică durabilă a ţării. Consider că perspectiva intrării în Uniunea Europeană va reprezenta un imbold pentru o serie de reforme în Balcanii de Vest şi va juca un rol constructiv în consolidarea capacităţii regiunii de a favoriza pacea, stabilitatea şi prevenirea conflictelor, contribuind la ameliorarea relaţiilor de bună vecinătate şi răspunzând nevoilor economice şi sociale printr-o dezvoltare durabilă. Cu toate acestea, evoluţia fiecărei ţări spre apartenenţa la UE depinde de eforturile depuse pentru a îndeplini criteriile de la Copenhaga şi a respecta condiţiile aferente procesului de stabilizare şi asociere, şi sper ca Albania să îndeplinească cu succes aceste cerinţe.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Din prietenie faţă de albanezi, am votat împotriva acestui text. Cum am putea să dorim ca aceştia să intre într-o Uniune Europeană care serveşte exclusiv intereselor elitelor sale financiare? Nu este posibilă o extindere atât timp cât UE susţine competiţia dintre popoare şi apără interesele celor privilegiaţi. Mai mult decât atât, Albania postcomunistă a demonstrat că are o capacitate limitată de a combate criminalitatea organizată, care este foarte răspândită în această ţară. Am votat împotriva acestui text.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris.(PT)Stabilitatea regională şi integrarea ţărilor din regiunea Balcanilor de Vest în UE a reprezentat dintotdeauna o prioritatea pentru Uniune. În consecinţă, perspectiva aderării la UE determină ţările din această regiune să depună eforturi suplimentare pentru a pune în aplicare reformele necesare în vederea atingerii obiectivelor propuse, astfel încât să poată deveni membre UE cu drepturi depline. Este necesar să fie subliniate eforturile depuse de aceste ţări pentru a consolida pacea, stabilitatea şi prevenirea conflictelor din regiune, precum şi pentru a întări relaţiile de bună vecinătate. Albania se află într-un stadiu avansat al procesului de integrare, şi a răspuns deja chestionarului Comisiei pentru elaborarea unui aviz privind cererea sa de aderare la Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. −Am votat în favoarea acestei rezoluţii privind Albania, deoarece prin acest document se confirmă sprijinul pe care Parlamentul îl va acorda perspectivelor europene ale Albaniei din momentul în care această ţară va atinge un anumit nivel de stabilitate şi responsabilitate politică şi va îndeplini în totalitate criteriile de la Copenhaga. Se ia act de progresul înregistrat de Albania în cadrul procesului de reformă, subliniindu-se necesitatea unor eforturi substanţiale suplimentare, care să vizeze atât consolidarea democraţiei şi a statului de drept, cât şi asigurarea unei dezvoltări durabile a ţării. Rezoluţia salută adoptarea propunerii privind liberalizarea regimului vizelor şi solicită introducerea unui program de scutire de vize pentru cetăţenii albanezi până la sfârşitul lui 2010. Se subliniază importanţa separaţiei puterilor şi a respectării independenţei sistemului judiciar, solicitând să se înregistreze progrese mai ales în acest sens. Printre cele mai îngrijorătoare situaţii care au fost aduse în discuţie de prezenta rezoluţie se numără problemele legate de corupţie, crimă organizată şi traficul de fiinţe umane. Raportul vizează şi drepturile minorităţilor, rromii, drepturile sindicale şi situaţia socială, drepturile femeilor şi consultarea societăţii civile de către guvern în ceea ce priveşte proiectele de lege şi reformele adoptate. De asemenea, raportul încurajează dezvoltarea şi utilizarea energiei regenerabile, a transportului public şi a legislaţiei de mediu.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Salut adoptarea prezentei rezoluţii, în special deoarece recunoaşte progresul înregistrat de sistemul judiciar, subliniind în acelaşi timp faptul că punerea în aplicare a reformelor se află încă într-un stadiu incipient; consideră că reforma judiciară, incluzând executarea hotărârilor judecătoreşti, este o condiţie necesară pentru evoluţia procesului de aderare a Albaniei la UE, şi subliniază importanţa separaţiei puterilor într-o societate democratică; subliniază faptul că un sistem judiciar transparent, imparţial şi eficient, independent de orice presiune sau control politic sau de altă natură, este esenţial pentru statul de drept, şi solicită adoptarea de urgenţă, în acest domeniu, a unei strategii cuprinzătoare pe termen lung, care să includă o foaie de parcurs pentru adoptarea legislaţiei necesare şi a măsurilor de punere în aplicare a acesteia; invită opoziţia să participe la procesul de elaborare şi să îşi ofere întregul sprijin pentru reforma sistemului judiciar; subliniază, de asemenea, că sistemul judiciar trebuie să dispună de o finanţare suficientă, care să-i permită să funcţioneze eficient pe întreg teritoriul ţării; în consecinţă, aşteaptă cu interes noile iniţiative ale Comisiei privind asistenţa şi salută, în acest sens, inaugurarea recentă a Tribunalului pentru infracţiuni deosebit de grave de la Tirana.

 
  
MPphoto
 
 

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris.(DA)Am votat în favoarea prezentei rezoluţii, deoarece conţine o serie de solicitări corecte pentru progresul Albaniei. Cu toate acestea, răspunsul meu favorabil nu trebuie în niciun caz să fie interpretat ca un îndemn direct sau indirect ca poporul albanez să adere la UE. Această decizie le aparţine exclusiv cetăţenilor albanezi.

 
  
MPphoto
 
 

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. − Cu toate că am votat în favoarea acestui raport, opinia mea fermă este că cetăţenii albanezi trebuie să decidă dacă doresc sau nu să adere la UE.

 
  
  

Propuneri de rezoluţie: Kosovo (B7-0409/2010) şi Albania (B7-0408/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − (LT) Atât Albania, cât şi Kosovo au înregistrat progrese în ceea ce priveşte punerea în aplicare a reformelor democratice pentru consolidarea statului de drept şi asigurarea dezvoltării durabile a ţării. Cu toate acestea, trebuie să depunem în continuare eforturi pentru a atinge, în mod special, obiectivele privind combaterea corupţiei şi a crimei organizate, consolidând capacitatea administrativă a instituţiilor statului şi asigurând supremaţia legii. Tensiunea politică din ultimul an din Albania, cauzată de rezultatele alegerilor parlamentare, periclitează eforturile depuse de această ţară cu scopul de a deveni un stat membru UE. Este necesar ca forţele politice din Albania să intre într-un dialog constructiv pentru a ajunge la un acord privind rezultatele alegerilor şi a elabora o lege electorală care să asigure un proces electoral transparent. Am votat în favoarea rezoluţiilor, deoarece acestea solicită ca şi statele membre UE să găsească noi modalităţi pentru a interacţiona cu ţările balcanice. Una dintre aceste măsuri este promovarea contactelor interumane prin intermediul schimburilor academice între elevi, studenţi şi oameni de ştiinţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Ernst Strasser (PPE), în scris.(DE) Dorim să facem următoarele comentarii referitoare la subiectul liberalizării regimului vizelor din prezenta rezoluţie. În principiu, ar trebui să sprijinim exonerarea de viză a ţărilor din Balcanii de Vest. Însă cerinţa prealabilă este ca toate condiţiile stabilite să fie îndeplinite în totalitate.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: Situaţia din Kârgâzstan (B7-0419/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie elaborate de diverse grupuri politice. Prezenta rezoluţie confirmă necesitarea deblocării unei sume mai mari decât cea acordată deja Kârgâzstanului cu scopul de a răspunde apelului de urgenţă lansat de Naţiunile Unite, care are obiectivul de a aduna 71 de milioane de dolari pentru ajutor de urgenţă. În plus, consider că este necesar ca acestei ţări să i se acorde nu numai ajutorul de urgenţă, ci şi instrumentele necesare pentru stabilizarea situaţiei şi pentru prevenirea unor astfel de evenimente pe viitor. În consecinţă, este necesar să fie introduse instrumentele necesare pentru restabilirea securităţii în Kârgâzstan.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În pofida succeselor înregistrate la nivel politic oficial, Kârgâzstanul este încă dominat de instabilitate şi conflicte, neexistând deocamdată indicii că situaţia se va stabiliza prea curând. Această ţară, care şi-a câştigat independenţa după dezmembrarea Uniunii Sovietice, a demonstrat că este incapabilă să adopte standarde mai bune privind drepturile omului şi respectarea libertăţii individuale.

Consider că Uniunea Europeană îşi poate asuma un rol de mediator în procesul de stabilizare şi, în ceea ce reprezintă de fapt o situaţie postconflict, este necesar să contribuie în mod activ la sarcina dificilă de instaurare a păcii şi democratizare într-o ţară care se învecinează cu Rusia şi China.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Această rezoluţie exprimă profunda îngrijorare faţă de conflictele tragice şi violente care au izbucnit recent în sudul Kârgâzstanului, transmiţând condoleanţe familiilor tuturor victimelor. Aş dori să subliniez faptul că prezenta rezoluţie face apel să se depună toate eforturile pentru a aduce situaţia la normal şi a crea toate condiţiile necesare întoarcerii voluntare, sigure şi demne acasă a persoanelor refugiate şi a persoanelor strămutate în interiorul ţării. De asemenea, solicită Comisiei să consolideze asistenţa umanitară, în cooperare cu organizaţiile internaţionale, şi să demareze programe pe termen scurt şi mediu de reconstrucţie a caselor distruse şi de înlocuire a bunurilor pierdute, precum şi proiecte de reabilitare, în colaborare cu autorităţile din Kârgâzstan şi cu alţi donatori, în vederea creării unor condiţii favorabile pentru întoarcerea persoanelor refugiate şi a persoanelor strămutate în interiorul ţării.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE), în scris.(PL) În ceea ce priveşte incidentele şi conflictele care au avut loc în data de 11 iunie în sudul Kârgâzstanului, şi în special în oraşele Osh şi Jalal-Abad, care s-au soldat cu aproximat 300 morţi şi peste 2 000 răniţi, consider că Parlamentul European, în calitatea sa de gardian al democraţiei, legii şi ordinii şi al respectului pentru drepturile omului, trebuie să aibă o reacţie decisivă în faţa unor astfel de evenimente şi să încerce să prevină procesele de destabilizare precum cele cu care se confruntă Kârgâzstanul în prezent. În consecinţă, doresc să îmi exprim solidaritatea şi sprijinul pentru naţiunea Kârgâzstanului, susţinând această rezoluţie şi votând în favoarea adoptării sale.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Am urmărit cu mare îngrijorare conflictele violente care au avut loc recent în oraşele Osh şi Jalal-Abad din sudul Kârgâzstanului. Astfel, date fiind angajamentele UE faţă de această regiune, în special prin strategia sa privind Asia Centrală, este necesar să ne asumăm un angajament ferm pentru a ajuta Kârgâzstanul. Gravitatea situaţiei face necesară creşterea substanţială a ajutorului umanitar acordat de UE, pentru ca acesta să ajungă la toţi cei care au fost afectaţi de aceste conflicte grave.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Salut adoptarea prezentei rezoluţii, în principal pentru că prin aceasta se solicită creşterea substanţială a ajutorului umanitar acordat de UE persoanelor afectate de recentele incidente violente din sudul Kârgâzstanului, precum şi utilizarea cuprinzătoare a Instrumentului pentru stabilitate, şi pentru că subliniază convingerea noastră că un nou nivel al implicării UE în sudul Kârgâzstanului va fi necesar şi pe termen lung; reiterează apelul Parlamentului către Comisie de a pregăti propuneri pentru o realocare a fondurilor în conformitate cu Instrumentul pentru cooperarea pentru dezvoltare, menită să aducă UE într-o poziţie mai favorabilă, care să-i permită să adopte o reacţie susţinută la noua situaţie din Kârgâzstan şi subliniază că plasarea accentului pe securitatea umană este esenţială în politica UE privind Asia Centrală.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: HIV/SIDA în vederea celei de-a XVIII-a Conferinţe internaţionale privind SIDA (Viena, 18-23 iulie 2010) (RC-B7-0412/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  John Attard-Montalto, Louis Grech şi Edward Scicluna (S&D), în scris. − Delegaţia partidului laburist din Malta a votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie privind acţiunile UE împotriva HIV/SIDA, în special deoarece abordează chestiuni şi priorităţi fundamentale referitoare la o problemă tragică de anvergură globală, care afectează într-o măsură foarte mare vieţile multor persoane, şi mai ales ale femeilor şi copiilor din regiuni foarte sărace, cum este Africa Subsahariană, unde trăiesc 22,4 milioane de persoane cu HIV/SIDA. Deşi la prima vedere se pare că nu există nicio referinţă directă la promovarea avortului în rezoluţie, doresc să precizez că nu susţinem nicio clauză care poate permite avortul.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Casini (PPE), în scris. (IT) Ne aflăm din nou în situaţia regretabilă în care argumentele care propun soluţii nedrepte pentru problema dreptului la viaţă sunt aplicate în cazul unei discuţii privind o problemă reală şi gravă (în acest caz, lupta împotriva HIV), devenind astfel imposibil să votăm în favoarea rezoluţiei. Utilizarea cuvintelor „sănătate sexuală şi reproductivă" a devenit acum modalitatea prin care parlamentele sunt convinse să promoveze avortul. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi.

În primul rând, toată lumea, inclusiv eu, trebuie să promoveze sănătatea sexuală şi reproductivă, însă, atunci când aceste cuvinte indică o stare de fapt nu numai diferită, ci total opusă (în care dreptul femeilor la libertate semnifică uciderea unei fiinţe umane), devine necesar să dezvăluim inducerea în eroare. Avortul este o problemă cu adevărat tragică în lume, dar şi în Europa! Intenţia mea de a vota împotriva rezoluţiei nu are scopul de a îngreuna eforturile ample depuse pentru combaterea SIDA, ci de a se opune metodei şi conţinutului la care am făcut referire. -

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei privind SIDA/HIV, în vederea celei de-a XVIII-a Conferinţă internaţională privind SIDA, deoarece este necesar să se intensifice eforturile de a aborda problema HIV/SIDA ca o prioritate de sănătate publică la nivel mondial şi să se faciliteze accesul universal la îngrijiri medicale, la educaţie şi la un loc de muncă pentru persoanele infectate cu virusul. Este de o importanţă vitală să se combată stigmatizarea şi discriminarea persoanelor infectate cu HIV/SIDA şi să se asigure protejarea drepturilor acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Grupurile politice trebuie să ajungă la un consens general în privinţa unui subiect ca acesta, şi ar fi trebuit să nu încerce să îl folosească în favoarea unei anumite agende. Dat fiind faptul că există o propunere comună de rezoluţie care a fost semnată doar de partidele de stânga şi de extremă stângă din Parlament, se poate observa, din păcate, că obiectivul acesta a fost compromis. Ar trebui să ne îngrijoreze situaţia oamenilor, boala şi suferinţa acestora, precum şi impactul maladiei asupra societăţii, în special în ţările mai puţin dezvoltate. Trebuie să depunem eforturi pentru a găsi soluţii mai bune de a combate acest flagel şi a-i diminua efectele, pentru a veni în ajutorul acestor persoane.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Flagelul SIDA rămâne o problemă umanitară gravă, de dimensiune globală, şi este necesară o acţiune integrată la nivel mondial pentru a mobiliza statele, instituţiile şi societăţile din diferitele regiuni şi continente. Stigmatizarea socială asociată în continuare cu această problemă, precum şi răspândirea continuă a maladiei, care înregistrează o rată ridicată a mortalităţii şi efecte devastatoare mai ales în ţările mai puţin dezvoltate şi în cele în care există situaţii de criză umanitară, trebuie să mobilizeze instituţiile UE şi ale statelor membre pentru ca acestea să manifeste preocuparea şi angajamentul necesare şi să aloce resurse efective unei acţiuni cuprinzătoare şi eficiente, capabile să asigure armonizarea necesară a politicilor pentru prevenirea şi tratamentul adecvat al bolii. Cu toate acestea, nu sunt de acord cu asocierea luptei împotriva HIV cu o problemă delicată cum este avortul.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Rezoluţia abordează problema SIDA/HIV dintr-o perspectivă amplă, bazându-se pe informaţii actuale. Subliniază aspectele cheie, pe care, bineînţeles, le susţinem şi noi, cum ar fi, printre altele, sprijinirea accesului universal la îngrijiri medicale şi necesitatea ca guvernele să respecte această prevedere, asigurând accesul tuturor cetăţenilor la serviciul de sănătate publică. necesitatea de a promova, proteja şi respecta drepturile omului, şi în special dreptul la sănătate sexuală şi reproductivă, pentru persoanele infectate cu HIV/SIDA; atragerea atenţiei asupra obstacolelor economice, judiciare, sociale şi tehnice şi asupra legislaţiei de sancţionare a măsurilor care împiedică lupta eficientă împotriva HIV; necesitatea unei finanţări echitabile şi flexibile a cercetărilor din domeniul noilor tehnologii preventive, incluzând vaccinurile şi microbicidele; solicitarea adresată statelor membre şi Comisiei de a pune capăt reducerii îngrijorătoare a finanţării în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive din ţările în curs de dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. (FR) Am votat cu forţă şi convingere în favoarea acestei rezoluţii, care solicită statelor membre ale Uniunii Europene, în pragul următoarei conferinţe internaţionale privind SIDA din Viena, să elaboreze noi legi pentru furnizarea unor medicamente accesibile şi eficiente pentru tratamentul HIV, să încurajeze desfăşurarea unui număr mai mare de campanii de sensibilizare în ţările în curs de dezvoltare, să suplimenteze fondurile destinate cercetărilor în domeniul noilor vaccinuri şi microbicide şi să combată discriminarea pacienţilor. În lume, peste 33 de milioane de oameni trăiesc cu SIDA, având acces foarte limitat la medicamentele folosite în tratamentul antiretroviral, şi sper ca aceste câteva recomandări să fie respectate în cadrul conferinţei internaţionale de săptămâna viitoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Înainte de următoarea Conferinţă internaţională privind SIDA organizată în Viena în iulie, este esenţial ca noi, deputaţii din Parlamentul European, să transmitem un mesaj ferm guvernelor. În consecinţă, am votat în favoarea acestei rezoluţii, care solicită Comisiei şi Consiliului să îşi intensifice eforturile de a aborda problema HIV/SIDA ca o prioritate de sănătate publică la nivel mondial, acordând un loc central drepturilor omului în prevenirea şi tratamentul acestei boli şi în asistenţa acordată persoanelor afectate.

Ponderea persoanelor bolnave care beneficiază de tratament este încă prea mică în momentul de faţă, şi este nevoie de o legislaţie prin care să se furnizeze medicamente accesibile şi eficiente pentru tratamentul HIV. Condamn cu fermitate acordurile comerciale bilaterale care continuă să acorde prioritate intereselor comerciale în detrimentul sănătăţii, sfidând acordul semnat cu Organizaţia Mondială a Comerţului. De asemenea, aşa cum se subliniază în rezoluţie, este necesar să combatem orice legislaţie care incriminează transmiterea HIV şi încurajează stigmatizarea şi discriminarea persoanelor infectate.

În ultimul rând, statisticile privind ponderea femeilor şi fetelor afectate au demonstrat eşecul politicilor de prevenire actuale şi, în opinia mea, din acest motiv este esenţial să se utilizeze o abordare realistă, prin suplimentarea fondurilor destinate cercetărilor în domeniul noilor vaccinuri şi microbicide.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) HIV/SIDA rămâne una dintre cauzele principale de mortalitate la nivel mondial, fiindu-i atribuite două milioane de decese în 2008, şi se estimează că va continua să fie o cauză majoră de mortalitate prematură la nivel mondial în următoarele decenii. Numărul de noi infectări depăşeşte în continuare numărul celor care dobândesc acces la tratament, două treimi dintre persoanele care aveau nevoie de tratament nebeneficiind de acesta în 2009, ceea ce înseamnă că 10 milioane de oameni nu au avut acces la tratamentul eficient care le era necesar. În consecinţă, susţin că UE trebuie să depună toate eforturile pentru a investi mai mult în domeniile cercetării, tratamentului şi educaţiei, pentru a ameliora această situaţie. De asemenea, este necesar să se promoveze combaterea stigmatizării şi discriminării celor infectaţi cu HIV/SIDA. Susţin şi că UE trebuie să acorde o atenţie deosebită problemei din Africa Subsahariană, unde locuiesc 22,4 milioane de persoane cu HIV/SIDA şi care rămâne una dintre cele mai grav afectate regiuni.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat în favoarea rezoluţiei comune a tuturor grupurilor din Parlament privind HIV/SIDA, deoarece tratează elementele importante ale acestei probleme, cum este, de exemplu, susţinerea accesului universal la serviciile de sănătate publică pentru toţi cetăţenii. De asemenea, rezoluţia solicită guvernelor să îşi îndeplinească obligaţia privind accesul tuturor cetăţenilor la serviciul de sănătate publică. Rezoluţia protejează şi drepturile sexuale şi reproductive ale persoanelor seropozitive. De asemenea, subliniază nevoia de finanţare, care reflectă cerinţele de cercetare în domeniul noilor măsuri de prevenire, incluzând vaccinurile.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Până în momentul de faţă, HIV/SIDA continuă să fie un flagel mondial căruia îi facem cu greu faţă. Ţările în curs de dezvoltare, în special, se confruntă în continuare cu o rată ridicată de infecţii noi, având, în consecinţă, şi o rată ridicată a mortalităţii. Cu toate acestea, şi în interiorul Uniunii Europene se înregistrează un număr tot mai mare de persoane recent infectate, în timp ce numărul cazurilor neraportate ar putea fi mult mai mare. Încă predomină teama de a şti că s-a contractat boala şi de a trăi cu acest stigmat. Se desfăşoară cercetări ample pentru a opri maladia, inclusiv în UE. Deoarece cercetarea este esenţială în domeniul HIV/SIDA, am votat în favoarea prezentei rezoluţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. (FR) În pragul următoarei conferinţe internaţionale privind SIDA, care va avea loc la Viena între 18 și 23 iulie 2010, trebuie să susţin rezoluţia adoptată astăzi, transmiţând un mesaj ferm guvernelor naţionale. Este într-adevăr imperativ să se elaboreze legi noi pentru a furniza medicamente accesibile şi eficiente împotriva HIV, inclusiv medicamente folosite în tratamentul antiretroviral şi alte medicamente sigure şi eficiente. Trebuie să subliniez faptul că numai 23 % dintre pacienţii infectaţi cu HIV sunt informaţi asupra tratamentelor antiretrovirale din Europa şi Asia Centrală. De exemplu, dintre ţările Uniunii Europene, statele baltice sunt cele în care este cel mai necesar să fie puse în aplicare politicile de prevenire a SIDA. Cu această ocazie, doresc să solicit Agenţiei Europene pentru Drepturi Fundamentale să adune mai multe informaţii privind situaţia persoanelor infectate cu HIV/SIDA şi să se asigure că acestea îşi pot exercita complet dreptul la o viaţă socială, sexuală şi reproductivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, formulez această explicaţie privind votul deoarece, deşi am votat în favoarea majorităţii alineatelor, aş dori să subliniez faptul că m-am abţinut cu privire la alineatul (17). M-am abţinut numai pentru că versiunea în limba franceză - spre deosebire de cea în limba portugheză - a indicat posibilitatea ca sănătatea sexuală şi reproductivă să includă acceptarea avortului ca mijloc de promovare a acestora. Fiind un susţinător al dreptului la viaţă, nu am putut să votez cu conştiinţa împăcată în favoarea rezoluţiei. Aş dori să subliniez faptul că utilizarea sintagmei „sănătate sexuală şi reproductivă” nu poate servi drept modalitate de a convinge parlamentele să promoveze avortul. Cu toate acestea, doresc să-mi reafirm angajamentul total faţă de lupta împotriva HIV/SIDA.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Rezoluţia comună a fost adoptată astfel cum a fost negociată, cu 400 de voturi pentru şi 166 împotrivă, cu toate că Grupul PPE a solicitat voturi separate pentru drepturile sexuale şi de reproducere, aşa cum face de fiecare dată. Ceea ce indică şi faptul că părerile celor din Grupul PPE sunt împărţite în privinţa acestui subiect. Sunt mulţumit de rezultat, mai ales pentru că s-a ţinut cont de toate consideraţiile noastre privind drepturile sexuale şi de reproducere.

 
  
MPphoto
 
 

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris.(PL) Infecţiile cu HIV/SIDA reprezintă un fenomen global, care nu are nicio legătură cu aşa-numitele grupuri de risc sau regiuni specifice. Este o problemă care afectează în prezent pe toată lumea, nu numai pe dependenţii de droguri sau pe homosexuali. Persoanele tinere, persoanele educate, persoanele de rasă albă şi cele care lucrează pentru marile corporaţii sunt expuse celui mai mare risc.

Aproape jumătate dintre cei care trăiesc cu HIV sunt femei. Riscul de infecţie este mai mare în cazul femeilor, deoarece virusul se transmite mai uşor de la bărbaţi la femei decât invers. Cea de-a XVIII-a Conferinţă internaţională privind SIDA care va avea loc în Viena între 18 şi 23 iulie anul acesta va sublinia necesitatea de a se intensifica campania de informare adresată femeilor şi tinerilor. Femeilor trebuie să li se faciliteze accesul universal la informaţii privind diferitele aspecte ale sănătăţii sexuale şi reproductive, precum şi la servicii medicale. De asemenea, este esenţial să se distribuie gratuit medicamente împotriva HIV femeilor însărcinate, pentru a preveni transmiterea bolii de la mamă la copil. Programele educaţionale din şcoli privind drepturile sexuale şi de reproducere sunt vitale pentru prevenirea HIV/SIDA.

Cele mai evidente consecinţe ale absenţei educaţiei sexuale din şcoli sunt cazurile de infectare cu HIV şi alte boli cu transmitere sexuală în rândul tinerilor, precum şi sarcinile neplanificate, la vârste fragede, în rândul femeilor tinere. Din cauza amplorii sale, a ratei ridicate de mortalitate şi a procentului mare de tineri infectaţi, epidemia HIV/SIDA ar trebui să reprezinte un motiv suficient pentru introducerea unui program adecvat de educaţie sexuală în şcoli. Din acest motiv am votat în favoarea adoptării rezoluţiei referitoare la HIV/SIDA, în contextul celei de-a XVIII-a Conferinţe internaţionale privind SIDA.

 
  
MPphoto
 
 

  Charles Tannock (ECR), în scris. − Grupul ECR este întru totul de acord cu drepturile omului pentru toţi, indiferent de rasă, gen şi orientare sexuală. Sprijinim cu fermitate progresul în domeniul tratamentelor, prevenţiei şi accesului la îngrijiri medicale pentru toţi, precum şi promovarea acţiunilor de sensibilizare şi educare în lupta împotriva HIV şi SIDA.

Cu toate acestea, considerăm că drepturile de reproducere, care includ avortul, reprezintă o problemă de conştiinţă individuală, şi că propunerile din cadrul prezentei rezoluţii reprezintă o încălcare a dreptului suveran al statelor de a-şi stabili o agendă pentru politicile proprii privind sănătatea şi avortul.

Din aceste motive, Grupul ECR a decis să se abţină în cazul prezentei rezoluţii.

 
  
  

Propunere de rezoluţie: Intrarea în vigoare la 1 august 2010 a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie şi rolul UE (RC-B7-0413/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Convenţia privind muniţiile cu dispersie are scopul de a interzice utilizarea, producerea, stocarea şi transferul acestei categorii de armament şi prevede eliminarea şi distrugerea acestor muniţii. Am susţinut rezoluţia comună, care invită toate statele membre să ratifice Convenţia, permiţând astfel aderarea Uniunii la aceasta din urmă. În consecinţă, este esenţial să se adopte toate măsurile necesare pentru ca ţările care nu au ratificat încă Convenţia să o facă. În ceea ce priveşte statele membre care au semnat deja, intrarea în vigoare a Convenţiei reprezintă o oportunitate pentru ca acestea să adopte măsurile necesare pentru a pune în aplicare Convenţia, prin distrugerea stocurilor, eliminarea resturilor de armament, acordarea de ajutor victimelor ş.a.m.d.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am semnat şi am votat în favoarea propunerii de rezoluţie referitoare la intrarea în vigoare a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie şi rolul UE, atât pentru că aceasta este o problemă de importanţă majoră, cât şi pentru că Grecia este, din păcate, una dintre ţările care nici măcar nu au semnat prezenta Convenţie. Este imperativ ca această Convenţie să fie pusă în aplicare imediat de toate statele. Muniţiile cu dispersie tind să aibă o rată ridicată a mortalităţii şi să prezinte un risc grav pentru cetăţeni, în special atunci când sunt folosite în zonele rezidenţiale. Acest armament continuă să aibă consecinţe tragice chiar şi după încetarea conflictelor, deoarece utilizarea sa provoacă numeroase răni grave civililor şi moartea multora dintre aceştia, din cauză că obuzele rămase neexplodate sunt adesea găsite de copii şi de alte persoane nevinovate.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Toate ţările care mai au încă amintirea participării în războaie sunt conştiente de consecinţele devastatoare ale muniţiilor cu dispersie. Sprijinul pe care Parlamentul îl acordă interzicerii şi eradicării acestora este justificat pe deplin. Mă tem, însă, că disponibilitatea manifestată de politicieni şi ratificarea Convenţiei de către mai multe state se pot dovedi a fi măsuri insuficiente pentru obţinerea rezultatelor dorite.

Acestea fiind spuse, este de necontestat faptul că s-a făcut un pas în direcţia corectă, şi este de datoria Uniunii Europene şi a statelor membre să îşi acorde sprijinul în acest sens.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Deoarece Uniunea Europeană are rolul inalienabil de a apăra pacea, securitatea şi respectul pentru libertate, viaţă, drepturile omului şi calitatea vieţii popoarelor, susţin această rezoluţie şi subliniez nevoia unei acţiuni pozitive şi rapide, făcând apel la toate statele membre în vederea semnării şi ratificării fără întârziere a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie. Aş dori să subliniez faptul că muniţiile cu dispersie sunt fatale şi prezintă un risc ridicat pentru populaţia civilă, inclusiv în perioadele care urmează conflictelor. Din păcate, principalele victime ale materialelor explozive de acest tip sunt copiii. Susţin angajamentul Europei de a lupta împotriva proliferării armelor care ucid fără discriminare, şi sper ca statele membre şi instituţiile din UE să adopte în acest sens măsuri coerente şi hotărâte, orientate către ţările terţe.

 
  
MPphoto
 
 

  Paweł Robert Kowal (ECR), în scris.(PL) Propunerea noastră de rezoluţie este una echilibrată. Ea salută acţiunile statelor membre care au semnat şi ratificat Convenţia privind muniţiile cu dispersie, recunoscând în acelaşi timp faptul că anumite state membre, ca urmare a situaţiei lor actuale, nu vor avea posibilitatea de a semna Convenţia în acest moment. Textul solicită acestor ţări (inclusiv Poloniei, de exemplu) să adopte măsuri pentru a îndeplini cerinţele (cum sunt cele privind o reducere semnificativă a numărului de muniţii neexplodate şi o rază de dispersie redusă) care, în consecinţă, vor diminua potenţialele pierderi din rândul populaţiei civile - în cadrul unui protocol suplimentar la Convenţia de la Geneva privind armele convenţionale. Aceasta este calea aleasă de Polonia şi alte state membre UE, printre care Finlanda, Letonia, Estonia, România şi Slovacia, precum şi de SUA.

 
  
MPphoto
 
 

  Sabine Lösing şi Sabine Wils (GUE/NGL), în scris. − Din păcate, considerentele rezoluţiei comune conţin o trimitere cu conotaţie pozitivă la Strategia Europeană de Securitate (SES) şi politica de securitate şi apărare comună, pe care grupul meu le respinge. Însă, datorită importanţei majore a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie (CMD), care a fost adoptată de 107 ţări, eu şi Grupul GUE/NGL am semnat rezoluţia comună referitoare la intrarea în vigoare a CMD şi rolul UE, pentru că este necesar ca prezenta rezoluţie comună să reprezinte un mare succes în vederea interzicerii muniţiilor cu dispersie.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Semnarea Convenţiei privind muniţiile cu dispersie de către 20 state membre demonstrează cu succes angajamentul UE în lupta împotriva proliferării armelor care ucid fără discriminare. Nu trebuie să uităm faptul că acest tip de armament reprezintă cauza principală a morţii a unor mii de civili, ucigând fără discriminare, în special copii şi alte persoane nevinovate care nu îşi dau seama de pericol.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Din păcate, rezoluţia comună conţine trimiteri cu conotaţii pozitive la Strategia Europeană de Securitate şi la politica de securitate şi apărare comună, pe care eu şi grupul meu le respingem. Însă, având în vedere importanţa majoră a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie (CMD), care a fost aprobată în 107 ţări, atât eu, cât şi grupul pe care îl reprezint, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene - Stânga Verde Nordică, vom sprijini rezoluţia comună referitoare la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii şi rolul jucat de Uniunea Europeană. Părerea mea este că rezoluţia comună poate fi considerată un pas către interzicerea bombelor cu dispersie, şi din acest motiv am votat în favoarea rezoluţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Muniţiile cu dispersie se numără printre cele mai insidioase arme, deoarece, atunci când sunt folosite, acestea ucid în principal persoane nevinovate. În cel mai mare pericol se află copiii, care pot declanşa accidental dispozitivele neexplodate şi pot suferi astfel răni grave. CMD (Convenţia privind muniţiile cu dispersie), care a fost semnată de 20 state membre, interzice utilizarea acestor arme şi solicită ţărilor în al căror arsenal există aceste muniţii să le distrugă. Am fost de acord cu rezoluţia, deoarece CMD reprezintă primul pas în direcţia corectă de interzicere definitivă a acestor arme letale. Am votat însă împotriva rezoluţiei deoarece nu consider că acordul poate forţa ţările să interzică muniţiile cu dispersie.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Cu o majoritate covârşitoare, Parlamentul European a transmis un semnal ferm împotriva acestui pericol care ameninţă oamenii în timpul războaielor şi în zonele de criză Mii de persoane continuă să fie afectate în prezent de muniţiile cu dispersie: în mod aproape exclusiv civili, şi în special numeroşi copii, care confundă adesea bombele cu mingi şi jucării. Astfel, Parlamentul European a adoptat singura poziţie pe care o putea adopta cu privire la această armă inumană care ucide fără discriminare: un „nu” unit spus muniţiilor cu dispersie în Europa şi în restul lumii. Parlamentul European solicită tuturor statelor membre şi ţărilor candidate care nu au semnat sau ratificat încă tratatul internaţional privind interzicerea muniţiilor cu dispersie să facă acest lucru cât mai curând cu putinţă, preferabil până la sfârşitul anului. Cererea noastră, a membrilor Grupului Verzilor, privind numirea ţărilor care nu au fost numite, a fost încununată de succes - permiţând astfel societăţii civile să exercite presiune acolo unde acest lucru este cel mai necesar. Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Turcia încă nu au semnat şi ratificat prezentul tratat. Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Ungaria, Italia, Lituania, Ţările de Jos, Portugalia şi Suedia au semnat dar încă nu au ratificat tratatul în parlamentele naţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Geoffrey Van Orden (ECR), în scris. − Grupul ECR este întru totul de acord cu eforturile depuse pentru a minimiza suferinţa combatanţilor şi a civililor, votând astfel în favoarea rezoluţiei. Cu toate acestea, suntem de părere că nu trebuie să se adopte nicio măsură care să reducă eficacitatea operaţională şi securitatea forţelor noastre armate. În consecinţă, dorim să clarificăm faptul că în categoria „muniţiilor de dispersie”, aşa cum sunt acestea definite de Convenţia privind muniţiile de dispersie, nu sunt incluse muniţiile care se autodistrug sau se dezactivează singure: cu alte cuvinte, muniţiile care vor fi folosite de forţele armate responsabile ale naţiunilor noastre.

Personal, nu sunt de acord cu formularea din articolul (10), care solicită Înaltului Reprezentant să depună toate eforturile pentru „a garanta aderarea Uniunii la CMD”. Una dintre numeroasele consecinţe nefericite ale Tratatului de la Lisabona este faptul că UE însăşi poate adera la convenţii internaţionale. Acesta ar trebui să fie dreptul naţiunilor suverane, şi nu al unei organizaţii precum UE, deşi este evident faptul că există voci care doresc, din păcate, să transforme UE într-un stat suveran.

 
  
  

Raport: George Lyon (A7-0204/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. (IT) Politica agricolă comună (PAC) este una dintre cele mai importante politici ale Uniunii Europene şi, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, reforma PAC, la fel ca orice altă legislaţie nouă privind agricultura, nu poate fi aprobată fără acordul Parlamentului.

Fermierii produc bunuri folosite de întreaga societate, însă ei nu sunt singurii afectaţi de PAC, deoarece există o legătură între agricultură, mediu, biodiversitate, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale, cum sunt apa şi solul; există de asemenea o legătură clară între agricultură şi dezvoltarea economică şi socială adecvată a vastelor zone rurale din UE. De asemenea, fermierii furnizează hrana de care avem nevoie pentru a supravieţui.

Această rezoluţie iniţială privind viitorul PAC reprezintă contribuţia adusă de noi, deputaţii din Parlamentul European, la dezbaterea privind modalitatea de reformare a PAC, în contextul introducerii noului buget multianual în 2013, şi modalitatea de a defini principiile fundamentale care trebuie să guverneze procesul de creare a unei noi politici agricole comune. Prin acest vot, Parlamentul a pus accentul pe abordarea noilor provocări, cum ar fi combaterea schimbărilor climatice, securitatea alimentară, calitatea alimentelor, competitivitatea întreprinderilor şi a veniturilor agricultorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. (EL) Raportul privind viitorul PAC după 2013 promovează politica de unificare a sistemului monedei unice care vizează distrugerea agricultorilor sărăci din fermele mijlocii şi consolidarea producţiei agricole capitaliste. Reformele PAC, reformele privind „bilanţurile de sănătate” şi deciziile OMC au avut un impact dramatic asupra fermelor mijlocii sărace. Înainte să adere la CEE/UE, Grecia exporta produse agricole; în prezent cheltuieşte 2,5 miliarde de euro pe importul de bunuri pe care le poate produce. Anual se pierd douăzeci de mii de locuri de muncă în sectorul agricol, producţia este în scădere, venitul agricol a scăzut cu 20 % între anul 2000 şi 2008, iar 75 % dintre ferme înregistrează un profit brut anual cuprins între 1 200 de euro şi 9 600 de euro.

În raport, consecinţele dureroase suportate de fermele mici şi mijlocii sunt considerate un succes. Scopul raportului este de a adapta PAC la strategia de capital monopolist pentru economia agricolă, fapt exprimat în Strategia UE 2020: „agricultura competitivă”, marile proprietăţi corporatiste din economia agricolă vor pune stăpânire pe pământ şi pe subvenţiile comunitare în detrimentul fermelor mijlocii sărace, instaurând o competiţie acerbă pentru o parte din pieţele europene şi globale. Decizia Comisiei de a sista sau a desfiinţa subvenţiile/ajutoarele comunitare pentru agricultură în cazul statelor membre care nu îndeplinesc cerinţele privind disciplina financiară se îndreaptă într-o direcţie asemănătoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − În prezent, 13,6 milioane de persoane dintre cetăţenii statelor membre din UE sunt angajate direct în sectoarele agriculturii, silviculturii şi pescuitului, la care se adaugă 5 milioane de oameni care lucrează în industria agroalimentară. Aceste producţii generează peste 337 miliarde de euro anual la nivel de Uniune.

Având în vedere că UE trebuie să furnizeze siguranţa alimentară a cetăţenilor săi şi să asigure dezvoltarea pe termen lung a sectoarelor agricole, sectorul agriculturii trebuie să treacă prin schimbări importante pentru a menţine productivitatea, în condiţiile în care trebuie să se adapteze la constrângeri de mediu mult mai stricte ca până acum.

Politicile privind reducerea exploatării terenurilor pentru combaterea schimbărilor climatice vor restrânge suprafeţele exploatate şi vor impune condiţii suplimentare producţiilor agricole, pentru a reduce impactul asupra mediului şi climei. În plus, politica agricolă comună a UE va trebui să se adapteze unui nou context economic şi social la nivel mondial şi regional, care să ţină cont de creşterea costurilor energiei.

Acest raport a identificat în mod corect problemele esenţiale cu care politica agricolă comună se va confrunta începând cu anul 2013, drept pentru care am acordat un vot favorabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Raportul Lyon are scopul de a asigura şi a îmbunătăţi viitorul politicii agricole comune (PAC) după 2013, luând în considerare contextul reprezentat de criza economică şi gravele dificultăţi financiare cu care se confruntă statele membre, contribuabilii, agricultorii şi consumatorii. În consecinţă, Uniunea Europeană va fi nevoită să reacţioneze în faţa unei presiuni demografice crescute, precum şi a unei creşteri a cererii din partea pieţei interne. Cu toate acestea, aşa cum se specifică în prezentul raport, în favoarea căruia am votat, problema nu se rezumă la intensificarea producţiei. Provocările cu care se confruntă PAC şi agricultorii vor viza, în esenţă, necesitatea de a produce mai multe produse alimentare având la dispoziţie mai puţin teren, mai puţină apă şi mai puţină energie. S-au propus unele amendamente în cadrul şedinţei plenare. Am votat mai ales în favoarea Amendamentului 1, care insistă asupra valorii nutriţionale mari a produselor agricole. Însă am votat împotriva Amendamentului 2, care solicită eliminarea structurii PAC bazate pe doi piloni.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Contextul reformei privind politica agricolă comună este criza economică şi serioasele dificultăţi financiare cu care se confruntă statele membre, contribuabilii, agricultorii şi consumatorii. PAC va trebui să se adapteze unui context european şi global în schimbare, şi să învingă multe provocări. Agricultura europeană trebuie să le garanteze propriilor consumatori siguranţa alimentară şi să contribuie la hrănirea unei populaţii mondiale în continuă creştere. Acest lucru va fi foarte complicat deoarece criza energetică, costul tot mai ridicat al energiei şi necesitatea de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră vor reprezenta constrângeri majore pentru creşterea producţiei. Mai mult decât atât, impactul schimbărilor climatice va elimina opţiunea de a exploata mari porţiuni de teren suplimentar şi, în consecinţă, agricultura mondială şi cea a UE va fi nevoită să producă mai multă hrană având la dispoziţie mai puţin teren, mai puţină apă şi mai puţină energie. Consider că piatra de temelie a PAC ar trebui să fie tot aceea de a garanta faptul că agricultura europeană este competitivă în comparaţie cu partenerii comerciali care primesc multe subvenţii, cum ar fi SUA, Japonia, Elveţia sau Norvegia, asigurându-le agricultorilor UE condiţii de comerţ echitabil. Trebuie, totodată, să continue să sprijine activitatea agricolă în Europa, în vederea asigurării producţiei alimentare locale şi a unei dezvoltări teritoriale echilibrate.

 
  
MPphoto
 
 

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. − (NL) Raportul din proprie iniţiativă elaborat de colegul meu, dl Lyon, este unul important. Comisia Europeană cunoaşte acum poziţia Parlamentului European cu privire la acest dosar şi va trebui să îi acorde importanţa cuvenită atunci când sunt făcute noi propuneri. În ceea ce priveşte partidul din care fac parte, politica agricolă comună (PAC) va continua să existe după 2013. Agricultura este importantă pentru cetăţenii noştri. Securitatea alimentară, peisajul, mediul înconjurător, bunăstarea animalelor, climatul etc. sunt cauze la care agricultura poate contribui în mod semnificativ. Cu toate acestea, o politică fermă va trebui să fie sprijinită prin măsuri financiare suficiente. Există provocări pe care le-am menţionat deja şi vor exista altele noi la care va trebui să facem faţă. Uniunea include acum un număr mare de state membre. Sprijin acest raport deoarece solicită alocarea de fonduri comparabile pentru agricultură în bugetul de după 2013. Acestea fiind spuse, vor fi necesare unele reformulări. În primul rând, avem nevoie de măsuri simplificate şi de mai puţine formalităţi administrative. În plus, va trebui să trecem de la un model în care nu toţi fermierii primesc ajutoare, la unul în care ajutoarele se bazează pe suprafaţa cultivată. O importanţă majoră în această privinţă o va avea o perioadă de tranziţie în care trebuie să procedăm cu precauţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) Odată cu încheierea perioadei de programare 2007-2013, noua politică agricolă comună va trebui să facă faţă unei provocări foarte importante în numele agricultorilor noştri: garantarea cel puţin a aceluiaşi nivel de resurse financiare ca în trecut şi distribuirea egală a acestora între vechile şi noile state membre, nu numai pe baza numărului de hectare, ci şi a altor criterii obiective de evaluare. Am votat în favoarea raportului Lyon deoarece sprijin în totalitate obiectivul acestuia de a regionaliza şi de a menţine ajutoarele sub forma unor plăţi interconectate pentru teritoriile şi sectoarele vulnerabile ale agriculturii. De asemenea, cred în importanţa politicii de promovare a indicaţiilor geografice, în simplificarea, în conformitate cu standardele UE, a importurilor din ţările terţe şi în consolidarea poziţiei ocupate de diferitele părţi ale lanţului alimentar.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Acest raport conferă politicii agricole un rol strategic în ceea ce priveşte securitatea alimentară şi dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea tehnologiilor ecologice în domeniul agriculturii are un potenţial ridicat pentru crearea de locuri de muncă, iar aceste tehnologii vor avea o contribuţie decisivă la atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020. În acest raport, Parlamentul European şi-a definit poziţia privind reformarea şi finanţarea politicii agricole comune după 2013. Raportul abordează, de asemenea, legăturile dintre politica agricolă şi combaterea schimbărilor climatice.

 
  
MPphoto
 
 

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Christel Schaldemose şi Britta Thomsen (S&D), în scris.(DA) Raportul în întregime: „Noi, social-democraţii danezi, am decis să votăm împotriva raportului privind politica agricolă a UE după 2013, deoarece nu credem că acesta exprimă în mod corect dorinţa de reformă, care este de altfel foarte necesară. Am fi dorit să vedem că UE deschide calea şi opreşte toate plăţile pentru subvenţionarea exporturilor până cel târziu în 2013, indiferent de acţiunile celorlalţi parteneri comerciali din cadrul OMC. Aceste măsuri nu au fost incluse în raport. În legătură cu plata subvenţiilor, am fi dorit stabilirea unor cerinţe mai stricte referitoare la mediul înconjurător, climat şi sustenabilitate comparativ cu cerinţele modeste în funcţiune în prezent. Aceste măsuri nu au fost incluse în raport. De asemenea, am fi dorit să vedem o reducere semnificativă a procentului alocat pentru ajutor agricol din bugetul UE. Nici aceste măsuri nu au fost incluse în raport. Din aceste motive, noi, social-democraţii danezi, nu putem sprijini raportul final privind ajutorul agricol al UE după 2013.”

Amendamentul 3: „Noi, social-democraţii danezi, credem că subvenţiile UE trebuie eliminate din politica agricolă europeană. Comerţul liber şi echitabil ar trebui să fie principiul de bază pentru un sector agricol bazat pe viabilitate. Am votat împotriva acestui amendament deoarece credem că el este contradictoriu în sine, întrucât solicită furnizarea de ajutoare comunitare fără a provoca distorsiuni în comerţul liber şi echitabil. Cu toate acestea, distorsionarea comerţului liber şi echitabil este tocmai consecinţa sistemelor de subvenţie comunitare actuale.”

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – (RO) Un DA hotărât pentru menţinerea unei distribuţii egale a plăţilor din cadrul politicii agricole comune de după 2013, atât pentru agricultorii din noile, cât și din vechile state membre, ceea ce ar duce la eliminarea unei nedreptăţi pentru statele noi aderate, printre care și România.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Ne aflăm într-un moment de răscruce în definirea viitoarei reforme a politicii agricole comune. Este o chestiune care priveşte cetăţenii europeni, dar şi cetăţenii lumii. De aceea, această reformă nu ar trebui să fie efectuată de experţi, ci de agricultori şi consumatori. Trebuie să regândim obiectivele generale ale noii politici agricole comune. Europenii au noi aşteptări legate de producţia şi aprovizionarea cu alimente. Ei îşi doresc o agricultură care să respecte mediul şi care să atingă standarde ridicate cu privire la calitate, trasabilitate, siguranţa producţiei alimentare şi amprenta de carbon. Această politică nouă trebuie să facă parte dintr-o viziune globală, dar se confruntă cu o provocare majoră: cea de a răspunde la dublarea cererii privind producţia şi furnizarea de alimente care va avea loc până în 2050, într-un context caracterizat prin deficitul de apă, reducerea suprafeţelor arabile şi printr-un nou acord privind energia dictat de combaterea schimbărilor climatice. Organizarea mondială a pieţelor agricole trebuie regândită, luând în considerare două surse principale de inspiraţie ale unei politici agricole comune: garantarea securităţii alimentare şi salvarea mijloacelor de subzistenţă ale micilor fermieri şi ale familiilor lor, atât pe plan intern, cât şi în cele mai sărace ţări ale lumii.

 
  
MPphoto
 
 

  Diane Dodds (NI), în scris. − Am votat pentru acest raport, însă trebuie să subliniez că sprijinul meu viitor depinde de luarea în considerare şi de atingerea unui număr de obiective de către Comisie:

1. Trebuie să dispunem de un buget PAC capabil să le ofere agricultorilor un venit viabil şi sigur, iar consumatorilor, securitate alimentară.

2. Trebuie să menţinem plăţile aferente pilonului 1, răsplătind agricultorii pentru munca lor şi asigurând plăţi directe în acest domeniu.

3. Trebuie să definim semnificaţia distribuţiei echitabile a PAC şi să analizăm costurile de producţie. O plată în funcţie de suprafaţă, care recompensează Irlanda de Nord într-o măsură mai mică decât nivelurile actuale, va distruge o industrie aflată deja la marginea viabilităţii. Variaţia regională este esenţială.

4. Trebuie să menţinem măsurile de supraveghere a pieţei, care controlează volatilitatea preţurilor şi asigură profitabilitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  Leonidas Donskis (ALDE), în scris. – (LT) Rezoluţia Parlamentului European privind politica agricolă comună este o reformă ambiţioasă şi punctuală. Ea primeşte votul meu şi pe cel al Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Cel mai important lucru este ca aceasta recunoaşte nedreptatea făcută agricultorilor din noile state membre. Această rezoluţie ne cere să îndeplinim aşteptările celor 12 noi state membre UE care au aderat după 2004 şi să le tratăm în mod echitabil atunci când distribuim banii Uniunii Europene. Având în vedere faptul că prerogativele Parlamentului European au sporit de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, sper că Consiliul nu revine la plăţile directe inegale pentru agricultorii din vechile şi noile state membre şi că nu va aproba o finanţare generală suplimentară, care ar putea afecta concurenţa loială pe piaţa unică europeană. Noua PAC ar trebui să asigure un sprijin eficient şi punctual agriculturilor, ceea ce ar aduce beneficii întregii societăţi şi în special consumatorilor. Ea atrage atenţia asupra siguranţei alimentare şi a furnizării de produse de înaltă calitate la un preţ rezonabil. În calitate de liberal, pot justifica bugetul actual al PAC doar dacă noua politică agricolă comună creează valoare adăugată în loc să distorsioneze piaţa, dacă ajută UE să devină mai competitivă în raport cu partenerii săi comerciali, dacă creează locuri de muncă şi favorizează o dezvoltare echilibrată a agriculturii şi zonelor rurale, conservând mediul şi peisajul. Reformele propuse de Parlamentul European reprezintă un pas pozitiv pe care eu şi familia liberalilor europeni îl salutăm şi îl aşteptăm cu nerăbdare.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului privind viitorul PAC după 2013 deoarece trebuie să consolidăm politicile PAC şi să asigurăm un buget adecvat pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă agricultura europeană, cum ar fi schimbările climatice, securitatea alimentară şi calitatea alimentelor, precum şi competitivitatea acestui sector.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Am votat împotriva Amendamentului 69 la această propunere deoarece pune în pericol construcţia globală a politicii agricole comune (PAC) şi periclitează interesele agriculturii portugheze prin faptul că anulează finanţarea măsurilor structurale fără a garanta înlocuirea acestora prin utilizarea modificărilor aduse primului pilon. În plus, această propunere implică dificultăţi procedurale în ceea ce priveşte distribuirea ulterioară a fondurilor comunitare către agricultori, iar sistemul actual, aşa cum este el, trebuie simplificat şi nu complicat mai mult. Subliniez, de asemenea, faptul că Portugalia a irosit sute de milioane de euro cu fondurile dedicate primului pilon. Odată cu anularea celui de-al doilea pilon şi cu transferul unei părţi a măsurilor de la al doilea pilon la primul, numeroase măsuri nu vor mai fi susţinute, în special din cauza imposibilităţii bugetare evidente, iar rezultatul va consta într-o slăbire a PAC. De fapt, nu putem înţelege ce beneficii ar putea aduce transferul fondurilor PAC spre alte politici. În schimb, suntem în favoarea măsurilor care asigură singura politică cu adevărat comună care există în UE.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) PAC a crescut productivitatea, a asigurat aprovizionarea şi le-a oferit consumatorilor alimente de calitate la preţuri rezonabile. Noua PAC va trebui să se confrunte cu provocări noi şi urgente şi trebuie să ofere un cadru pentru un viitor bazat pe stabilitate, previzibilitate şi flexibilitate într-un moment de criză.

Reforma PAC trebuie revizuită în contextul crizei economice, a combaterii schimbărilor climatice şi a menţinerii competitivităţii sale într-un context mondial. Se aşteaptă ca sectorul agricol să aducă o contribuţie însemnată la atingerea priorităţilor noii strategii Europa 2020 în ceea ce priveşte combaterea schimbărilor climatice, inovarea, crearea de noi locuri de muncă prin creşterea ecologică şi asigurarea în continuare a securităţii aprovizionării cu alimente pentru consumatorii europeni prin producerea de alimente sigure şi de înaltă calitate.

Cu toate acestea, cred că PAC ar trebui să aibă drept prioritate producţia aşa-numitelor bunuri publice de primă generaţie, iar principiul său de bază ar trebui să fie suveranitatea alimentară, astfel încât statele membre să fie autosuficiente. De asemenea, sunt în favoarea reglementării pieţei în sectorul produselor lactate, de la producţie la comercializare. În acest context, cred că menţinerea cotelor pentru lapte este esenţială.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Printre alte aspecte, modificările profunde care ar trebui aduse politicii agricole comune (PAC) ar trebui să includă introducerea principiului dreptului la hrană şi al suveranităţii alimentare; prioritizarea autosuficienţei alimentare şi capacitatea ţărilor şi regiunilor de a dezvolta o producţie care să acopere necesarul lor naţional sau regional de alimente şi sprijinirea activităţilor care promovează producţia locală şi respectarea mediului local, care protejează apa şi solul, sporesc producţia de alimente fără OMG-uri şi promovează biodiversitatea seminţelor pentru agricultori şi diversitatea speciilor de animale domestice. Aceasta este esenţa unuia dintre diferitele amendamente pe care le-am depus la raportul în discuţie.

Respingerea acestui amendament şi a principiilor conţinute de acesta de către principalele grupuri politice din Parlament subliniază calea pe care acestea intenţionează să o urmeze. Această cale este observată şi ea în raport. În ciuda sprijinului pentru unele aspecte importante, cum ar fi respingerea renaţionalizării PAC, respingerea reducerii bugetului global şi susţinerea unei redistribuiri mai echitabile a ajutorului între ţări şi producători, raportul menţine viziunea care a predominat în primele reforme ale PAC: liberalizarea totală a pieţelor agricole şi subordonarea PAC faţă de interesele negocierilor comunitare în cadrul OMC. Considerăm că această viziune este inacceptabilă.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne E. Jensen (ALDE), în scris.(DA) Cei trei membri ai Partidului Liberal Danez au votat azi în favoarea raportului privind politica agricolă a UE după 2013. Raportul se axează pe modernizarea şi pe eficientizarea agriculturii, asigurând aducerea unor ameliorări în legătură cu mediul şi bunăstarea animalelor, pe contribuţia agriculturii la politicile în materie de energie şi climă, precum şi pe unele reguli mai simple pentru sectorul agricol. Există unele declaraţii privind bugetul UE pentru agricultură cu care nu suntem de acord, iar Partidul Liberal Danez va continua să depună eforturi pentru a antrena o renunţare treptată la ajutorul agricol al UE. Totuşi, în general, raportul reprezintă o consolidare şi o nouă dezvoltare a reformelor politicii agricole a UE care au fost puse în aplicare în ultimii ani.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris.(DE) Se intenţionează ca noua politică agricolă comună (PAC) să intre în vigoare pentru agricultura europeană din 2014. Raportul Lyon reprezintă preludiul negocierilor intense care vor avea loc în următorii trei ani cu privire la PAC după 2013. Pentru prima dată în reforma agricolă a UE, Parlamentul European are putere deplină de codecizie şi va acţiona ca negociator important între statele membre, Consiliu şi Comisia Europeană. Prin intermediul primelor propuneri din raportul Lyon, Parlamentul European defineşte o direcţie foarte clară: un angajament ferm faţă de politica agricolă comună cu cei doi piloni ai săi, plăţile directe şi dezvoltarea rurală, care merită să fie asiguraţi şi în modelul agricol de după 2013. Numai PAC, al cărei nivel de finanţare în următoarea perioadă de planificare financiară va fi menţinut cel puţin la nivelul bugetului din 2013, poate garanta o agricultură multifuncţională în întreaga Europă şi, odată cu aceasta, aprovizionarea cu alimente de bună calitate. Trebuie să găsim un model adecvat în special pentru ţara mea, Austria, care să protejeze structurile mici şi să ofere un echilibru viabil în zonele montane. Pe lângă producţia alimentară, agricultura aduce o contribuţie însemnată şi la păstrarea peisajului cultural. Sprijin raportul Lyon, deoarece include amendamentul meu pentru protejarea agriculturii pe întreg teritoriul UE şi zonele montane şi va oferi o perspectivă stabilă pentru viitorul tinerilor agricultori.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Cred că agricultura europeană are nevoie de o politică comună care să rămână astfel pentru a preveni inevitabilele diferenţe dintre statele membre şi a garanta că politica agricolă comună (PAC) este finanţată în întregime şi în mod echitabil de la bugetul european. Prin urmare, am votat împotriva renaţionalizării PAC, deoarece noua politică va necesita o finanţare adecvată pentru a fi mai bine susţinută în contextul provocărilor majore cu care se va confrunta în următorii ani acest sector, care este esenţial pentru securitatea alimentară a UE. Într-adevăr, securitatea alimentară este un drept al consumatorilor care trebuie protejat în acelaşi mod în care garantăm bunurile publice de „a doua generaţie”, cum ar fi mediul, dezvoltarea regională şi bunăstarea animalelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Marine Le Pen (NI), în scris. (FR) Deşi salut acest raport care priveşte viitorul agriculturii, nu împărtăşesc părerea conform căreia politica agricolă comună a reuşit să atingă obiectivele de a asigura un standard echitabil de viaţă, stabilizarea pieţii, producţia unor alimente de înaltă calitate la preţuri rezonabile, dezvoltarea activităţii economice în zonele rurale şi garantarea securităţii şi suveranităţii noastre alimentare. Realitatea este foarte diferită. Nu trebuie decât să ne uităm la o mare putere agricolă, cum este Franţa, care a înregistrat o reducere de 34 % a veniturilor.

La fel ca în trecut, după 2013 PAC nu va putea să ne protejeze agricultorii de speculanţi şi de competiţia mondială acerbă sau să compenseze excesele companiilor multinaţionale din industria alimentară şi ale furnizorilor la scară largă. PAC după 2013 va fi în continuare prinsă între logica de piaţă ultraliberală şi internaţionalistă a Comisiei Europene şi o viitoare PAC „ecologică”, care serveşte în realitate interesele neo-capitaliştilor din domeniul ecologic. Această logică sacrifică zonele noastre rurale, dar nu spre binele ţărilor sărace sau a zonelor defavorizate sau deşertificate din Europa şi justifică renaţionalizarea PAC cât mai curând posibil.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Agricultura este şi va rămâne un sector strategic al economiei Uniunii Europene, care va trebui să facă faţă provocărilor viitoare şi să asigure prin politica sa comună independenţa şi siguranţa alimentară a europenilor. Am votat în favoarea acestui raport deosebit de important deoarece consider că pentru următoarea perioadă de programare politica agricolă comună trebuie sprijinită cu un buget consolidat şi bine determinat, pe măsura provocărilor ce ne aşteaptă. In opinia mea, este necesar să conturăm strânse legături între politica de dezvoltare rurală şi politica regională, pentru a asigura coerenţa intervenţiilor de aceeaşi natură în cadrul unei anumite regiuni, favorizând astfel şi coeziunea teritorială în cadrul Uniunii Europene. De asemenea, consider că este indispensabil să fie luate în considerare caracteristicile teritoriale şi priorităţile regiunilor. Trebuie să promovăm norme şi obiective comune, ţinând cont de specificitatea fiecărei regiuni şi astfel vom obţine o agricultură performantă, multifuncţională şi durabilă în Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE), în scris. (FR) Am votat pentru acest raport privind politica agricolă comună după 2013 deoarece cred că Parlamentul European, care dispune de noi competenţe după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, demonstrează în mod clar prin acest raport excelent că îşi asumă noile responsabilităţi.

Parlamentul este în favoarea menţinerii unei politici agricole comune demne de acest nume, inclusiv după 2013, cu un buget cel puţin egal cu bugetul actual, pentru a asigura o producţie de înaltă calitate şi securitatea aprovizionării în cele 27 state membre. Sunt fericită că amendamentele mele în acest sens au fost incluse în textul raportului.

Apelul meu pentru menţinerea anumitor măsuri de piaţă care să acţioneze ca o plasă de siguranţă pentru agricultori şi preţurile produselor lor s-a bucurat, de asemenea, de o largă susţinere. Trebuie să prevenim, printre altele, crizele de supraproducţie, pentru a proteja activitatea agricolă în toate regiunile europene. De asemenea, este recomandat să păstrăm unele instrumente de gestionare a potenţialului de producţie deţinut de anumite sectoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. (FR) Am votat în favoarea raportului Lyon privind viitorul PAC şi în special pentru menţinerea celor doi piloni. Votul de astăzi din plen privind raportul Lyon este foarte important şi simbolic, deoarece deputaţii din Parlamentul European sunt primii care iau poziţie şi îşi prezintă propunerea pentru PAC după 2013. Am toată încrederea că dl comisar Cioloş va lua în considerare rezultatele acestui vot în propunerile care vor fi prezentate de Comisia Europeană în noiembrie.

Principalele priorităţi ale agriculturii europene, cum ar fi securitatea alimentară, reglementarea pieţei şi planificarea spaţială sunt reafirmate în mod clar, la fel şi consecinţele în termeni bugetari, care trebuie să corespundă ambiţiilor PAC. Nu trebuie să uităm măsurile de susţinere a biodiversităţii. Biodiversitatea trebuie să se afle în centrul dispoziţiilor PAC, deoarece protejarea sa nu mai este un lux atunci când este vorba despre conservarea speciilor şi a habitatelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. (IT) Criza din 2009 a demonstrat slăbiciunea sistemului de măsuri de susţinere a agriculturii. Efectele sale s-au simţit în veniturile agricultorilor, care au suferit o reducere de 12 %, aceste venituri fiind deja cu 50 % mai mici decât media în cadrul Uniunii Europene. Planul strategic pentru perioada de după 2013 trebuie să fie proporţional cu importanţa sectorului, care cuprinde aproximativ 30 de milioane de lucrători. El trebuie să includă consolidarea politicii agricole comune, o politică fiscală adecvată şi menţinerea bugetului său, luând în considerare numeroasele efecte benefice ale agriculturii asupra mediului, sănătăţii şi schimbărilor climatice. Este important să garantăm preţuri rezonabile pentru consumatori şi un venit echitabil pentru agricultori prin utilizarea de ajutoare specifice. Agricultura trebuie să aibă un rol mai important în strategia UE 2020 şi trebuie elaborate planuri pentru o creştere inteligentă, durabilă şi incluzivă. Instabilitatea pieţei creşte odată cu măsurile de garantare a securităţii şi sustenabilităţii produselor, deoarece această situaţie plasează producătorii europeni într-o poziţie de dezavantaj competitiv faţă de importuri. Asigurarea unor preţuri rezonabile pentru consumatori şi a unei remuneraţii echitabile va fi dificilă în absenţa unor norme mai stricte care să garanteze respectarea principiului preferinţei pentru produse europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Mairead McGuinness (PPE), în scris. − Parlamentul European dispune de competenţe sporite în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, îndeosebi în domeniul politicii agricole. Competenţele sporite atrag după sine responsabilitatea, iar adoptarea raportului Lyon privind viitorul politicii agricole comune (PAC) după 2013 arată că Parlamentul îşi ia în serios responsabilitatea. Recunoaştem că PAC trebuie menţinută, că trebuie să existe un buget adecvat şi că producţia alimentară face parte din „bunurile publice” furnizate de agricultori, pentru care aceştia trebuie să fie recompensaţi. Am votat pentru menţinerea structurii bazate pe cei doi piloni. Măsurile de susţinere a pieţei sunt recunoscute drept o parte importantă din PAC. Am respins orice tentativă de renaţionalizare a politicii. Raportul propune abandonarea sistemului anterior de plăţi până în 2020, solicitând înlocuirea regimului actual prin criterii obiective şi bazate pe suprafaţă. Comisia trebuie să prezente idei în acest sens – însă este necesară prudenţă. Raportul Lyon permite flexibilitate naţională în alinierea PAC la necesităţile locale, regionale şi naţionale, inclusiv necesitatea opţiunii de recuplare din anumite motive. Prima noastră prioritate este protejarea bugetului; după ce realizăm acest obiectiv putem începe să dezbatem detaliile.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Acest text are meritul de a recunoaşte eşecurile pieţei şi de a susţine combaterea schimbărilor climatice. Însă meritele sale se opresc aici. În ciuda eşecurilor recunoscute, textul promovează liberalizarea pieţei, capacitatea agricultorilor de a răspunde la semnalele pieţei, competitivitatea agriculturii europene pe pieţele mondiale şi regionale şi capitalismul ecologic. Acest cadru nu contribuie la combaterea schimbărilor climatice mai mult decât piaţa emisiilor de dioxid de carbon, biocombustibilii şi OMG-urile cu care se laudă acest text. Dimpotrivă, el sprijină productivismul şi devastarea agriculturii locale aici şi în întreaga lume.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Am votat împotriva Amendamentului 69 la această propunere deoarece pune în pericol construcţia globală a politicii agricole comune (PAC) şi periclitează interesele agriculturii portugheze prin faptul că anulează finanţarea măsurilor structurale fără a garanta înlocuirea acestora prin utilizarea modificărilor aduse primului pilon. În plus, această propunere implică dificultăţi procedurale în ceea ce priveşte distribuirea ulterioară a fondurilor comunitare către agricultori, iar sistemul actual, aşa cum este el, trebuie simplificat şi nu complicat mai mult. Subliniez, de asemenea, faptul că Portugalia a irosit sute de milioane de euro cu fondurile dedicate primului pilon. Odată cu anularea celui de-al doilea pilon şi cu transferul unei părţi a măsurilor de la al doilea pilon la primul, numeroase măsuri nu vor mai fi susţinute, în special din cauza imposibilităţii bugetare evidente, iar rezultatul va consta într-o slăbire a PAC. De fapt, nu putem înţelege ce beneficii ar putea aduce transferul fondurilor PAC spre alte politici. În schimb, suntem în favoarea măsurilor care asigură singura politică cu adevărat comună care există în UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Politica agricolă comună (PAC) actuală oferă sprijin unui sistem de producţie industrială delocalizat şi speculativ, care aduce beneficii marilor activităţi agricole şi nu micilor producători. Decuplarea sprijinului îi favorizează pe marii proprietari de terenuri şi ameninţă micile activităţi şi fermele familiale. În ciuda eşecului Strategiei de la Lisabona, Uniunea Europeană nu şi-a schimbat politica economică. Aceasta nu este axată pe securitatea alimentară, ci pe competitivitate, fapt care favorizează marile companii multinaţionale. Cred că sectorul agricol trebuie considerat drept unul strategic în cadrul Uniunii Europene. Prin urmare, sunt de părere că este necesară o reformă fundamentală a PAC pentru a garanta accesul micilor producători la asistenţă, teren, seminţe şi apă, susţinând astfel un model agricol social, productiv şi durabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Ultimele decenii au fost marcate de un declin accentuat al agriculturii pe întreg teritoriul UE. Politica agricolă comună a fost reformată de nenumărate ori şi de fiecare dată regulile de asistenţă agricolă au devenit mai complicate, iar cheltuielile birocratice, mai mari. În legătură cu acest aspect, este, de asemenea, problematic faptul că UE cere respectarea unor standarde înalte de calitate şi protecţie a animalelor şi mediului, pentru ca apoi să permită importurile din ţări în care aceste norme nu se aplică şi în care producţia este în mod firesc mult mai ieftină. Pentru a sprijini securitatea alimentară şi autosuficienţa, cel puţin parţial, în cadrul UE, este esenţial să sprijinim micile structuri agricole şi agricultura în regiunile cele mai îndepărtate. Simplificarea PAC este justificată numai dacă nu este însoţită de o restructurare care obligă şi mai mulţi agricultori să recurgă la activităţi agricole auxiliare sau chiar să închidă fermele, grăbind astfel distrugerea agriculturii. Simplificările prevăzute în raport vor uşura cu siguranţă viaţa agricultorilor, de aceea îi ofer sprijinul meu.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Susţin structura şi abordarea raportului Lyon. Raportul din proprie iniţiativă reprezintă o fundaţie importantă pentru definirea orientărilor pe care Parlamentul European intenţionează să le urmeze în legătură cu viitoarea politică agricolă, până la publicarea comunicării Comisiei la sfârşitul anului. Atunci, pentru prima dată, Parlamentul va indica cu o singură voce mijloacele prin care se va lansa un dialog constructiv privind conţinutul şi priorităţile de definit pentru a asigura o producţie agroalimentară competitivă şi dezvoltarea durabilă a regiunilor rurale. Agricultura europeană se confruntă cu numeroase provocări cu impact semnificativ asupra economiilor din numeroase state membre. Totuşi, acestea fac şi obiectul dezbaterii cu privire la bugetul de alocat Uniunii Europene, deoarece obiectivul este acela de a transforma aceste provocări într-o oportunitate de creştere a sectorului agricol şi de dezvoltare pentru numeroşi agricultori europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Salut adoptarea raportului Lyon de către Parlamentul European. Acesta este rezultatul muncii excelente depuse de raportorul său, ajutat de raportorii alternativi şi de contribuţiile tuturor deputaţilor care au depus amendamente, au luat parte la dezbatere şi au depus eforturi pentru obţinerea consensului. Acest raport reflectă consensul posibil între deputaţii din toate cele 27 state membre şi din diferite familii politice, ceea ce este deosebit de important în sine, şi chiar mai mult în contextul noilor competenţe de codecizie ale Parlamentului. Raportul, care este rezultatul final al mai multor runde de negocieri, adoptă poziţii care vor structura viitoarea politică agricolă comună (PAC) şi pe care le considerăm fundamentale: menţinerea bugetului, respingerea renaţionalizării PAC, păstrarea celor doi piloni ai PAC, implementarea unui nou sistem de repartizare a subvenţiilor, diferenţierea între bunurile publice de primă generaţie şi cele de a doua generaţie, menţinerea posibilităţii Consiliului de a revoca decizia de abolire a cotelor de lapte, necesitatea unei plase de siguranţă, creşterea transparenţei lanţului alimentar şi necesitatea de simplificare a PAC. Este important să monitorizăm eforturile interne ale Comisiei Europene până la publicarea comunicării finale din noiembrie.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat pentru acest raport, dar ofer această explicaţie privind votul pentru a sublinia că, la alineatul 44 privind gestionarea pieţei, am votat împotriva primei părţi a paragrafului propus de raportor şi în favoarea celei de-a doua părţi, care defineşte în cele din urmă decizia Parlamentului ca fiind favorabilă intereselor strategice ale Portugaliei. De fapt, versiunea propusă de raportor a creat posibilitatea desfiinţării cotelor de lapte, chiar dacă această interpretare este forţată. Cunosc şi susţin poziţia sectorului agricol din Portugalia, care şi-a reiterat convingerea conform căreia eliminarea sistemului cotelor pentru lapte poate afecta grav producătorii portughezi. De fapt, 93 % din laptele produs în UE este vândut pe pieţele europene şi reprezintă un procent important din veniturile companiilor de lactate comunitare. Cotele pentru lapte vor permite menţinerea şi creşterea susţinută a producţiei de lapte în cele 27 state membre. Acest lucru va contribui la adaptarea ofertei la cerere (europeană şi internaţională) în sectorul lactatelor şi va permite stabilizarea preţurilor, veniturile sustenabile devenind astfel posibile. Desfiinţarea acestui sistem în absenţa unei propuneri alternative va conduce la abandonarea producţiei în ţările unde aceasta este mai puţin competitivă; Portugalia se încadrează în această categorie.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Grupul Verts/ALE a reuşit să includă un număr important de amendamente axate pe condiţionarea ecologică şi socială a plăţilor directe, măsuri de combatere a schimbărilor climatice, o abordare mai largă şi mai incluzivă a dezvoltării teritoriale rurale şi venituri echitabile pentru agricultori. Am reuşit, de asemenea, să introducem o diferenţiere clară între diferitele niveluri de competiţie din agricultură şi comercializarea produselor alimentare şi am sprijinit o declaraţie fermă de înlocuire a bazei actuale reprezentate de randamentele şi venituri istorice, prin plăţile către agricultori, incluzând principiul „bunurilor publice” în calcularea plăţilor directe. Astfel, adoptarea acestui raport este foarte satisfăcătoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Olga Sehnalová (S&D), în scris. – (CS)Am sprijinit acest raport deoarece cred că politica agricolă comună a Uniunii Europene trebuie să rămână o politică agricolă comună şi că nu ar trebui să existe în viitor o renaţionalizare în acest domeniu. Existenţa unor condiţii egale pentru fermierii din Uniunea Europeană trebuie să fie un obiectiv important al politicii agricole comune, în special în ceea ce priveşte plăţile directe.

 
  
MPphoto
 
 

  Brian Simpson (S&D), în scris. − Parlamentul European a abdicat iarăşi de la responsabilităţile sale, prin eşecul reformării PAC. Cred că acest raport ar trebui redenumit „raportul creşterii subvenţiilor pentru fermierii ineficienţi”. De ce să fie utilizaţi banii contribuabililor pentru stabilizarea pieţelor, pentru menţinerea preţurilor la un nivel ridicat în mod artificial şi pentru susţinerea agriculturii în această perioadă economică dificilă, când fermierii primesc deja alte subvenţii de la contribuabili? În numele Partidului Laburist din cadrul Parlamentului European, nu cred că acest raport merge suficient de departe în promovarea unor schimbări ambiţioase. Acesta penalizează fermierul eficient şi-l sprijină pe cel ineficient. Penalizează ţările în curs de dezvoltare prin solicitarea unei amânări a eliminării restituirilor la export, prin cea mai proastă formă de protecţionism flagrant. Acesta nu abordează problema majoră a sustenabilităţii rurale, concentrându-se în mod rigid pe un sistem de plăţi directe care acţionează ca o frână asupra promovării diversităţii şi protecţiei mediului rural. Vom vota împotriva acestui simulacru de raport, în speranţa că într-o zi agricultura eficientă va fi recompensată, buna gestionare a mediului rural va fi recunoscută ca importantă, consumatorii nu vor fi jumuliţi prin preţuri ridicate în mod artificial, iar ţările în curs de dezvoltare vor obţine un aranjament echitabil. Astfel ar trebui să arate reforma PAC.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Am sprijinit acest raport deoarece are relevanţă strategică pentru ţări ca Portugalia şi pentru regiunile europene ultraperiferice, iar Parlamentul a depus un efort masiv pentru a-l vota în acest prim an al legislaturii sale.

Politica agricolă comună este o componentă cheie a cadrului financiar şi bugetar al UE pentru perioada post-2013 şi, prin urmare, merită o analiză detaliată. Producţia agricolă internă, care poate contribui în mare măsură la securitatea alimentară şi la comerţul cu ţări terţe, precum şi la reducerea deficitelor comerciale ale statelor membre, este un aspect cheie al acestei politici.

Fermierii europeni asigură niveluri ridicate de siguranţă şi calitate a producţiei alimentare, respectând condiţii stricte privind protecţia mediului şi a animalelor, iar ei ar trebui recompensaţi, nu subminaţi, pentru aceasta. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie impuse anumite condiţii ţărilor terţe cu care Uniunea Europeană are acorduri comerciale, iar acestea trebuie să fie similare standardelor impuse producătorilor de pe piaţa internă europeană.

Consider că încă este nevoie de un buget agricol ale cărui fonduri să fie alocate în mod echitabil şi care să acorde o atenţie specială unor regiuni precum Madeira şi Azore, care se confruntă cu constrângeri permanente din cauza îndepărtării şi insularităţii acestora, a suprafeţei reduse, a climatului advers şi a poziţiei geografice, iar acestea ar trebui să primească sprijin permanent din acest motiv.

 
  
MPphoto
 
 

  Anna Záborská (PPE), în scris. (SK) O bună politică agricolă este una care se bazează pe necesităţile consumatorului, nu pe ceea ce doreşte producătorul. Numai 5 % dintre locuitorii UE, inclusiv în Slovacia, sunt ocupaţi în agricultură, dar suntem cu toţii – 100 % dintre noi – consumatori de produse agricole. Pentru consumator contează calitatea şi preţul. Acest lucru nu este valabil doar pentru automobile şi televizoare, ci şi pentru pâine, legume, carne şi lapte. Cu toate acestea, politica agricolă comună inversează perspectiva, deoarece se bazează pe ceea ce au nevoie fermierii. Raportul depus, în spiritul fostei abordări a UE, acordă prea multă atenţie efectelor şi ignoră cauzele. Un singur exemplu este suficient: raportul doreşte, prin stimulente şi subvenţii, să sporească nivelul scăzut de interes arătat de tineri pentru munca în agricultură şi pentru viaţa la ţară. Totuşi, o piaţă funcţională şi un mediu competitiv ar rezolva această problemă în mod natural. Poate singurul aspect cel puţin parţial pozitiv din raport este solicitarea echităţii, care este foarte importantă pentru Slovacia şi noile state membre. Dacă UE decide să continue şi după 2013 fosta politică ineficientă şi costisitoare de sprijin pentru fermieri, ar trebui să aplice aceleaşi reguli pentru toţi.

 
  
  

Raport: Alain Cadec (A7-0207/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. (IT) Sectorul pescuitului reprezintă o resursă strategică în cadrul UE în ceea ce priveşte aprovizionarea populaţiei şi aduce o contribuţie semnificativă la dezvoltarea locală, ocupare şi conservarea tradiţiilor culturale ale comunităţilor litorale. Din păcate, în ultimii ani producţia a fost redusă treptat, nu în ultimul rând din cauza anumitor dispoziţii UE de protejare a ecosistemului marin, precum Regulamentul privind Marea Mediterană, care urmăreşte să promoveze un pescuit mai durabil, dar care de fapt a doborât un întreg sector. Pescarii noştri sunt forţaţi să pescuiască mai puţin, dar cererea creşte şi, prin urmare, cresc şi importurile din ţări terţe. Pentru a preveni concurenţa neloială şi pentru a-i proteja pe consumatori, produsele importate trebuie să respecte aceleaşi reguli ca produsele UE. În fapt, produsele importate sunt deseori mai ieftine, dar, de asemenea, sunt de calitate mai slabă, iar siguranţa lor nu poate fi garantată. Prin urmare, este important să se consolideze un comerţ echitabil, transparent şi durabil în acest sector, inclusiv în ceea ce priveşte necesitatea introducerii unor criterii stricte de certificare şi etichetare în raport cu calitatea şi trasabilitatea produselor pescăreşti şi de acvacultură.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Acest raport din proprie iniţiativă, care se concentrează pe regimul importului de produse pescăreşti şi de acvacultură în UE, urmăreşte să protejeze menţinerea în Uniunea Europeană a unor sectoare ale pescuitului şi acvaculturii care să fie responsabile pe termen lung din punct de vedere ecologic şi viabile din punct de vedere economic. În esenţă, suntem martorii unei creşteri a importului produselor de pescuit şi acvacultură, pe seama producţiei comunităţilor noastre. Ca şi raportorului, şi mie mi se pare esenţial să restabilim producţia comunităţilor noastre. Cu toate acestea, înţelegem, în acelaşi sens cu raportorul, că acest lucru trebuie realizat cu respectarea principiilor gestionării durabile; de exemplu, cantitatea de peşte prins trebuie limitată în scopul gestionării resurselor noastre naturale. De asemenea, pare necesară promovarea consumului responsabil, în care au prioritate calitatea şi viabilitatea producţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. − (NL) Raportul colegului meu, dl Cadec, soseşte într-un moment prielnic. Acesta urmează consultărilor referitoare la Cartea verde privind reforma politicii agricole comune (PAC) şi precede cu mult noile propuneri legislative ale Comisiei Europene. Importurile de produse pescăreşti şi de acvacultură au crescut enorm, dar această creştere a fost necesară. Consumul de peşte este încă în creştere în Europa, iar această cerere sporită nu poate fi satisfăcută în totalitate prin creşterea şi mai mare a cantităţii de peşte provenit din pescuit sau din piscicultura europeană. Cu toate acestea, este foarte important ca aceste importuri să trebuiască să respecte aceleaşi cerinţe ca produsele pescăreşti europene şi nu putem limita această echivalenţă doar la securitatea alimentară. În opinia mea, trebuie avute în vedere şi împrejurările de mediu şi sociale. Importurile sunt necesare. Nu sunt în favoarea unui protecţionism deghizat, dar trebuie să prevenim concurenţa neloială. În prezent, cantităţile mari de peşte ieftin din import reprezintă o ameninţare pentru producţia europeană, atât pentru pescuit, cât şi pentru piscicultură. Din acest motiv, voi vota în favoarea acestui raport din proprie iniţiativă.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Cadec. Într-un asemenea moment istoric, cred că problema regimului importului de produse pescăreşti şi de acvacultură sau, mai bine zis, problema definirii condiţiilor în care aceste produse din afara UE sunt introduse pe piaţa unică, este crucială. Întrucât 60 % din cererea internă este satisfăcută în prezent de exporturi, aşteptându-se creşterea semnificativă a acestui procent până în 2030, Europa trebuie să ofere răspunsuri la întrebări şi la preocupările legitime ale celor care lucrează în sector. Prin urmare, împărtăşesc perspectiva dlui Cadec: investigarea şi supravegherea sunt necesare, astfel încât dezvoltarea politicii UE în acest domeniu să nu conducă la diferenţe de tratament între producătorii din statele membre şi cei din ţări terţe.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Acest raport se referă la importul de produse pescăreşti şi de acvacultură de către UE şi la condiţiile în care ar trebui să aibă loc acest import. Produsele importate trebuie să satisfacă aceleaşi criterii de calitate ca şi cele produse în UE. Raportul solicită crearea unei etichete ecologice pentru produsele pescăreşti. Consumatorii ar avea astfel informaţii despre originea produselor şi despre condiţiile sanitare, sociale şi de mediu în care au fost pescuite acestea.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – (RO) Având în vedere importanţa strategică a sectorului pescuitului atât pentru aprovizionarea populaţiei, cât şi pentru echilibrul alimentar al diverselor state membre şi pentru UE în ansamblu, cred că, similar sectorului agricol, sectorul pescuitului este un sector important din punct de vedere strategic, care depinde de conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor naturale.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Deoarece agricultura, pescuitul şi acvacultura nu se pretează unei pure abordări de comerţ liber, producţia UE nu reuşeşte să satisfacă cererea europeană, întrucât în prezent 60 % din aceasta este acoperită de produse din import. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că viitoarele programe europene de import vor realiza echilibrul corect, astfel încât producţia europeană, deja aflată în criză, să nu sufere o concurenţă neloială din partea unor state terţe. În negocierile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), produsele pescăreşti ar trebui considerate „produse sensibile”, la fel ca anumite produse agricole, ceea ce ar facilita menţinerea unor tarife la importurile originare din ţări terţe. În acest mod, pescarii europeni ar fi protejaţi de un tarif rezonabil şi flexibil, precum şi de o etichetă ecologică. În acelaşi timp, ţările în curs în dezvoltare trebuie să-şi poată dezvolta propriul pescuit. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să punem sub semnul întrebării relevanţa acordurilor internaţionale care permit cumpărarea licenţelor de pescuit din ţările în curs de dezvoltare şi care permit flotelor din ţări terţe să desfăşoare activităţi de pescuit industrial de-a lungul coastelor acestora, privându-le de o parte uriaşă a resurselor lor naturale.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la regimului importului de produse pescăreşti şi de acvacultură în UE în perspectiva reformei politicii comune privind pescuitul (PCP), întrucât cred că aspectelor referitoare la importul în UE de produse pescăreşti şi de acvacultură ar trebui să li se acorde o atenţie specială în lumina reformelor actuale ale PCP.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) După ce am votat pentru raportul dlui Milana referitor la un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene în sesiunea anterioare, acum suntem chemaţi să votăm alt raport, referitor la regimul importului produselor pescăreşti şi de acvacultură.

Conform raportului, Europa importă în prezent 60 % din peştele pe care îl consumă. În plus, se anticipează o creştere a consumului până în 2030, iar această creştere va fi acoperită aproape în întregime de o creştere a importurilor.

Fără a avea în vedere producţia europeană pentru satisfacerea cererii (ceea ce ar fi imposibil atât în prezent, cât şi în viitor), adevărul este că viitoarea reformă a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) nu poate neglija să ia în considerare problema importurilor şi să caute o soluţie mai bună, fie prin creşterea producţiei europene (nu doar prin creşterea dimensiunii capturilor, ci şi prin investiţii în acvacultură), fie prin obligativitatea supunerii peştelui importat aceloraşi standarde ca şi cel capturat sau produs în UE, fie prin furnizarea de informaţii suficiente consumatorilor cu privire la originea peştelui. După cum argumentează raportorul, este o problemă căreia va trebui să i se acorde o atenţie deosebită în cadrul reformei PCP.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Piaţa UE, care a reprezentat 12 milioane de tone şi 55 de miliarde de euro în 2007, este cea mai mare piaţă mondială pentru produse pescăreşti şi de acvacultură, înaintea Japoniei şi a Statelor Unite. Crescând rapid începând cu 2005, această piaţă depinde din ce în ce mai mult de importuri. De fapt, nivelul său de autosuficienţă este în prezent sub 40 % – cu alte cuvinte, rata dependenţei de importuri este de peste 60 %. Prognozele de consum arată că cererea ar putea creşte cu aproximativ 1,5 milioane de tone până în 2030, iar această creştere va trebui satisfăcută aproape în întregime prin importuri suplimentare.

Susţin o propunere de reglementare care ar consolida toate dispoziţiile comunitare privind acvacultura într-un singur document, cum am susţinut şi în şedinţa plenară din iunie. În acest context şi dat fiind faptul că Portugalia este cel mai mare consumator de peşte pe cap de locuitor din Europa, cred că acvacultura este o prioritate strategică pentru UE. Din acest motiv, sunt deosebit de fericit că este susţinută o politică durabilă privind acvacultura, pentru a reduce dependenţa de importuri în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Activitatea de colectare şi sistematizare a datelor, care a fost făcută posibilă de acest raport, trebuie apreciată, deoarece ne ajută să construim imaginea actuală a unei situaţii care, în multe privinţe, este îngrijorătoare, după cum recunoaşte acest raport pe bună dreptate.

Existenţa unor state membre ale UE cu sectoare durabile de pescuit şi acvacultură este, din punct de vedere economic, de mediu şi social, incompatibilă cu politica comercială desfăşurată de UE. Dereglementarea şi liberalizarea comerţului internaţional şi orientarea sa către o logică concurenţială, şi nu una a complementarităţii (care ar trebui să-l ghideze), înseamnă promovarea intereselor importatorilor şi distribuitorilor, dar în acelaşi timp condamnarea la ruină a mii de producători şi forţarea acestora să-şi abandoneze modul de viaţă, creşterea deficitelor alimentare şi periclitarea criteriilor de bază privind securitatea şi calitatea alimentară şi a mediului.

Sectoarele pescuitului şi acvaculturii (ca şi agricultura) sunt sectoare strategice de importanţă vitală, care nu sunt compatibile cu o abordare mercantilă şi pentru care este necesară o reglementare a comerţului, care să includă posibila utilizare a instrumentelor de apărare comercială, după cum se sugerează în raport. De asemenea, am dori să evidenţiem necesitatea reformei urgente a organizării comune a pieţei pentru produse pescăreşti, pe care o sprijinim la rândul său.

 
  
MPphoto
 
 

  Christofer Fjellner (PPE), în scris. (SV) Astăzi am votat împotriva raportului din proprie iniţiativă referitor la regimul importului de produse pescăreşti şi de acvacultură în UE. Sprijin pe deplin necesitatea schimbării şi revitalizării sectorului pescuitului şi acvaculturii din UE. Cu toate acestea, raportul presupune că, într-o anumită măsură, problemele pot fi soluţionate prin oferirea de protecţie împotriva concurenţei din lumea exterioară. Pescuitul european nu poate supravieţui pe termen lung cu protecţionism şi subvenţii. Problemele din sectorul european al pescuitului şi acvaculturii ar trebui soluţionate în contextul viitoarei revizuiri a politicii comune în domeniul pescuitului.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. (IT) Este momentul să recuperăm subestimările şi întârzierile din trecut. Pescuitul este un sector cheie în sistemul nostru economic şi social şi trebuie respectat ca atare. Având în vederea viitoarea reformă a politicii comune în domeniul pescuitului, avem datoria să luăm măsuri hotărâte pentru a garanta veniturile, stabilitatea pieţelor şi mai buna comercializare a produselor, inclusiv a produselor de acvacultură. În plus, ar trebui acordată mai multă atenţie aspectelor de securitate alimentară, pentru a-i proteja pe consumatori.

De aceea am votat în favoarea acestei rezoluţii; luând în considerare impactul negativ al liberalizării pieţelor asupra economiilor locale, acesta subliniază importanţa strategică a protecţiei tarifare rezonabile. De fapt, trebuie să reducem concurenţa importurilor cu cost scăzut de produse neeuropene, care adesea nu respectă standardele de mediu, sociale, sanitare şi de calitate.

De asemenea, trebuie să introducem criterii stricte de certificare şi etichetare în ceea ce priveşte trasabilitatea produselor, pentru a-i informa pe consumatori cu privire la originea geografică a produselor vândute, condiţiile în care au fost produse sau capturate, şi, înainte de toate, calitatea acestora. În fine, aş dori să subliniez faptul că într-o piaţă care în mare măsură depinde de importuri, retragerea de pe piaţă a produselor pentru a le distruge nu mai este justificabilă. Banii astfel economisiţi ar putea fi puşi la dispoziţia programelor desfăşurate de organizaţiile producătorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris.(DE) Dezvoltarea durabilă a acvaculturii, pisciculturii şi iazurilor naturale europene şi stabilirea unor condiţii de bază mai bune sunt esenţiale pentru competitivitatea industriei europene a pescuitului. Calitatea produselor pescăreşti importate este extrem de importantă în acest context. Având în vedere creşterea continuă a importurilor din ţări terţe, trebuie să ne asigurăm că aceste importuri îndeplinesc şi standardele europene. Industria europeană a pescuitului are standarde ridicate de calitate şi deţine numeroase cunoştinţe de specialitate, acestea fiind repere pe care trebuie să le protejăm în continuare. În acest context, salut Directiva INN pentru combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat, care a intrat în vigoare în ianuarie. Este un pas important pentru împiedicarea perturbărilor globale ale concurenţei şi pentru sprijinirea pescarilor oneşti şi care respectă legea. Sprijin raportul dlui Cadec, care subliniază un aspect vast şi important al industriei europene a pescuitului.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului referitor la regimul importului de produse pescăreşti şi de acvacultură în UE în perspectiva reformei PCP, deoarece cred că este esenţial să avem reguli care corespund cerinţelor sectorului. Uniunea Europeană este cea mai mare piaţă mondială pentru produsele pescăreşti şi este binecunoscut faptul că doar producţia UE nu poate satisface cererea internă. Prin urmare, prioritatea este de a asigura respectarea de către importurile din ţări terţe a standardelor de mediu, sanitare, sociale şi de calitate impuse de UE, pentru a preveni concurenţa neloială din ţările importatoare, sub forma unor produse ieftine, de calitate scăzută. De asemenea, raportul adoptat astăzi de Parlament face un apel puternic la aplicarea unor criterii mai stricte şi mai transparente privind calitatea, trasabilitatea şi etichetarea produselor pescăreşti.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Fiind cel mai mare importator mondial de produse pescăreşti, piaţa UE împarte o responsabilitate politică cu alte ţări care sunt importatoare majore de peşte pentru a se asigura că reglementările comerciale ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului respectă cele mai înalte standarde globale de gestionare şi protejare a pescuitului. UE trebuie să depună eforturi pentru a creşte în mod durabil producţia de peşte din acvacultură, în vederea reducerii importurilor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură. Sunt îngrijorat în special de posibilitatea importării de peşte modificat genetic şi a introducerii pe piaţă a acestuia: după părerea mea, comercializarea sa în UE ar trebui împiedicată. De aceea, susţin o politică strictă de certificare, care ar putea controla în mod eficient aceste probleme. De asemenea, susţin ideea unui angajament puternic pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul acvaculturii europene, deoarece aceasta reprezintă numai 2 % din producţia mondială.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Pentru supravieţuirea sa, fiecare stat trebuie să-şi menţină autosuficienţa alimentară. Pescuitul este important pentru alimentaţie şi, de asemenea, asigură o varietate de locuri de muncă. Ca în agricultură, prescriem standarde înalte de mediu, de protecţie a animalelor şi de calitate pentru pescarii noştri locali, care se reflectă în mod natural în preţ. La importuri, însă, respectarea propriilor noastre reguli cu greu poate fi monitorizată. De aceea, este cu atât mai important să existe reguli clare pentru importarea, dar şi pentru etichetarea şi calitatea alimentelor, şi ca noi să nu încurajăm concurenţa cu economia locală. De asemenea, trebuie să fim preocupaţi de faptul că nu atingem un obiectiv propriu cu acvacultura prin adăugarea unor sarcini suplimentare ecosistemelor sau prin pierderea locurilor de muncă ale pescarilor locali, în loc să oferim o protecţie sporită a mediului. Măsurile propuse reprezintă un pas în direcţia bună, iar eu am votat în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Problema regimului importului de produse pescăreşti şi de acvacultură în UE, în special condiţiile în care sunt admise produsele originare din afara UE – pe lângă sau în concurenţă cu produsele pescăreşti şi de acvacultură europene – este de importanţă majoră şi orice analiză a acestor sectoare ale economiei europene trebuie în mod necesar să o abordeze. Reglementarea acestui subiect este esenţială în contextul în care nivelul european de autosuficienţă este în prezent foarte scăzut, peste 60 % din cerere fiind satisfăcută din importuri.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Acest raport a fost iniţial o apărare a unei poziţii protecţioniste faţă de importuri, mai ales în sensul că pescarii din UE ar trebui să aibă acces preferenţial la piaţa UE, cu excepţia cazului în care nu pot pescui suficient, caz în care industria de prelucrare din UE ar trebui să poată importa. Întrucât considerăm că prea mult comerţ internaţional conduce la supraexploatarea şi epuizarea rezervelor de peşti pe măsură ce ţările încearcă să-şi mărească exporturile, exista o bază solidă pentru un compromis. Într-adevăr, multe dintre amendamentele noastre au fost adoptate, cel mai important evidenţiind că, chiar dacă comerţul internaţional cu produse pescăreşti poate conduce la o securitate alimentară sporită în ţările în curs de dezvoltare, a condus, de asemenea, la creşterea pescuitului pentru aprovizionarea pieţei de export, ceea ce poate exacerba epuizarea rezervelor. Alte amendamente au subliniat necesitatea de a consolida gestionarea resurselor şi supravegherea pescuitului, precum şi necesitatea consumului responsabil, şi au arătat că peştele consumat provine dintr-o resursă naturală sălbatică aflată în cantităţi limitate, ceea ce înseamnă că există anumite limite cu privire la cantitatea de peşte care poate fi capturat, exportat şi consumat.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Strategia comunitară pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii a fost aprobată recent. Desigur, a sosit momentul reglementării problemei importurilor de produse pescăreşti şi de acvacultură, UE fiind în prezent cea mai mare piaţă mondială pentru aceste produse. Cu toate acestea, nu există o producţie suficientă pentru a satisface cererea, astfel încât UE depinde de aceste importuri. De aceea, este necesar să se reglementeze modul în care aceste importuri sunt realizate, pentru a se asigura că se cer aceleaşi bune practici şi niveluri de calitate de la ţările terţe ca şi de la producătorii comunitari.

Sunt de acord cu raportorul în privinţa protecţiei vamale. Nu pare fezabil, în special în această perioadă, să abolim tarifele vamale şi, totodată, să ne aşteptăm ca produsele noastre să le substituie pe cele din ţări terţe şi să fie competitive în raport cu acestea.

După cum am menţionat anterior, problema pescuitului şi a acvaculturii este una din priorităţile stabilite de Madeira în planul de dezvoltare economică şi socială în prezent în vigoare, prin care regiunea promovează competitivitatea în sector prin gestionarea durabilă a resurselor, diversificarea producţiei piscicole, evaluarea produselor în ceea ce priveşte calitatea şi formarea celor implicaţi în pescuit pentru creşterea productivităţii.

Din aceste motive, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris.(PL) Astăzi am susţinut raportul Cadec, care ridică multe probleme importante ale protecţiei pieţei UE pentru produse de acvacultură în contextul reformei politicii comune în domeniul pescuitului. Am susţinut raportul deoarece am dorit să subliniez în special o anumită ameninţare, pe care o menţionează: absenţa unor informaţii solide şi cuprinzătoare pentru consumatori, cu privire la proprietăţile sanitare, compoziţia şi originea anumitor specii de peşti. Atunci când consumatorii nu sunt informaţi, singurul argument pe piaţă devine preţul. Producătorii europeni oferă produse care adesea sunt de calitate mult mai ridicată în comparaţie cu cele importate, dar sunt condamnaţi să piardă într-o luptă inegală. Prin urmare, este necesar să înăsprim legislaţia privind identificarea. Vă mulţumesc.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate