Stenograma dezbaterilor

Joi, 8 iulie 2010 - Strasbourg

1. Deschiderea şedinţei

PREZIDEAZĂ: Miguel Angel MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

(Şedinţa a fost deschisă la ora 9.00)

2. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

3. Viitorul PAC după 2013 (dezbatere)

  Preşedinte. - Următorul punct este raportul (A7-0204/2010) elaborat de dl Lyon, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală referitor la viitorul politicii agricole comune după 2013 (2009/2236(INI)).

Ne bucură să îl putem saluta pe dl comisar Cioloş. Comisia desemnează ad-hoc un comisar sau altul care să participe la sesiunile de la Strasbourg, cred însă că este un semn de responsabilitate demnă de apreciere faptul că comisarul responsabil pentru domeniul aflat în discuţie este prezent şi că participă la această dezbatere. Consider că este un detaliu extrem de pozitiv.

  George Lyon, raportor. − Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a-mi exprima compasiunea faţă de colegii mei germani şi prin a-i felicita pe colegii spanioli după excelentul meci de aseară.

Doresc să expun cele două întrebări pe care le consider fundamentale şi la care trebuie să găsim răspunsuri în ceea ce priveşte reforma PAC. La ce serveşte PAC? De ce este încă relevantă în secolul XXI? În această perioadă de criză economică, cu finanţele publice sugrumate de datorii şi bugete de austeritate, este vital ca PAC să furnizeze răspunsuri la aceste întrebări, dacă dorim ca contribuabilii să continue să sprijine fermierii noştri pe viitor.

Una dintre provocările fundamentale cu care se confruntă societatea este satisfacerea unei cereri de alimente la nivel mondial, FAO estimând dublarea acesteia până în anul 2050. Într-adevăr, marea provocare este modul în care vom putea acoperi această dublare a cererii de alimente pe fondul reducerii terenului, a apei şi a energiei datorită impactului schimbărilor climatice. Cum vom reuşi să creăm un echilibru şi să evităm furtuna perfectă prezisă de Consilierul ştiinţific şef al Regatului Unit, Sir John Beddington, care spunea în 2009 că ne îndreptăm către o furtună perfectă în 2030, deoarece toate aceste lucruri operează în acelaşi interval de timp? Dacă acestea nu vor fi abordate, ne putem aştepta la o destabilizare majoră, o intensificare a revoltelor şi potenţiale probleme semnificative a migraţiei internaţionale atunci când oamenii vor migra pentru a evita deficitul de alimente şi apă.

Aceasta este amploarea provocării. Cred că abordarea schimbărilor climatice şi transformarea producţiei noastre agricole într-una mai sustenabilă sunt obiectivele ce trebuie să formeze esenţa evoluţiei reformei. Reprezintă paşi vitali dacă dorim să putem garanta în continuare securitatea alimentară pentru cetăţenii noştri europeni şi pentru a perpetua contribuţia la acoperirea cererii de alimente tot mai mare la nivel mondial.

Reforma ar trebui de asemenea să încurajeze creşterea ecologică prin dezvoltarea la scară redusă a resurselor regenerabile, precum energia eoliană, biomasa, biogazul şi a doua generaţie de biocombustibili. Acest lucru ar sprijini crearea de locuri de muncă şi ar oferi fermierilor oportunităţi palpabile de diversificare şi de a avea un venit în plus. Trebuie, de asemenea să, reacţionăm la apelul pentru o mai mare protecţie ecologică, asigurându-ne că fermierii au posibilitatea de a participa la schemele agroecologice cu scopul ca, pe parcursul următoarei reforme, această schemă să acopere majoritatea terenurilor agricole. Folosind mai degrabă metoda recompensei decât pe cea a pedepsei - acest principiu este foarte important, încurajarea prin recompensă este preferabilă ameninţării normelor şi regulamentelor - veţi obţine participarea fermierilor la această agendă.

Echitatea este de asemenea un motor cheie al reformei: echitate faţă de vechile state membre, precum şi faţă de cele noi în distribuirea plicurilor cu plăţi directe pe teritoriul UE; o distribuire echitabilă între statele membre şi fermieri prin încheierea plaţilor istorice până la finele anului 2020. Continuarea plaţilor în baza agrotehnicii de acum 10 ani nu mai poate fi corectă şi nici justificată. Avem, de asemenea, nevoie de un acord echitabil pentru fermieri în lanţul alimentar pentru a putea dobândi puterea majorităţii. Prin urmare, echitatea şi principiul echităţii trebuie să fie fundamentul evoluţiei acestei reforme.

De asemenea, trebuie să abordăm şi problema volatilităţii pieţei, însă recomand prudenţă în acest sens. Da, avem încă nevoie de intervenţie şi de ajutor privat pentru depozitare. Da, trebuie să examinăm şi alte instrumente, precum asigurarea pentru prevenirea riscurilor şi viitoarele pieţe. Da, avem nevoie de linia noastră bugetară de rezervă specială pentru a finanţa acţiunile legate de criză. Însă trebuie să respingem orice idee de revenire la gestionarea la scară largă a pieţelor pe care am experimentat-o în trecut. Aceasta a fost testată şi a fost un eşec. Aş sugera să nu încercăm să parcurgem iar acelaşi drum.

În concluzie, am încredere că Parlamentul va sprijini reformele noastre de modernizare a PAC, reaşezând PAC pe un nou drum pentru a face faţă noilor provocări ale secolului XXI. Prin sprijinirea acestui raport, Parlamentul va configura dezbaterea, va stabili agenda, iar eu doresc să-l invit pe dl comisar să folosească ideile noastre pentru a-şi face cunoscute propunerile sale despre reforma PAC, atunci când le va publica în luna noiembrie a acestui an.

  Dacian Cioloş, membru al Comisiei. − (FR) De preşedinte, doamnelor şi domnilor, bineînţeles, sunt foarte onorat de a participa la aceste dezbateri, care mă interesează în mod deosebit, întrucât trebuie să fac propunerile cu privire la reforma politicii agricole comune. Aşa cum am menţionat anterior în cadrul audierilor mele în faţa Parlamentului, cred că relaţia cu Parlamentul este cheia realizării în cele din urmă a reformei politicii agricole comune, care este mai adaptată la aşteptările cetăţenilor şi care este înţeleasă mai bine de cetăţenii europeni.

Doresc să-i adresez sincere mulţumiri dlui Lyon pentru raportul pe care îl supune votului astăzi, precum şi întregii sale echipe şi, în mod evident, tuturor membrilor Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, care au depus amendamente, contribuind la îmbogăţirea textului.

Salut, de asemenea, apelul acestui raport şi dorinţa pentru o mai bună comunicare cu privire la politica agricolă comună şi viitorul agriculturii în Uniunea Europeană. Dincolo de conţinutul său tehnic extrem de important, cred că acest raport este deja un instrument foarte bun în comunicarea informaţiilor despre politica agricolă comună, despre situaţia de până acum, despre necesitatea unei asemenea politici în viitor şi despre nevoia ca această politică să evolueze.

Am remarcat, de asemenea, că apelul dvs. la reformarea politicii agricole comune respectă atât Tratatul de la Lisabona, care stabileşte obiective clare pentru PAC, cât şi Strategia Europa 2020. În acest sens, cred că avem oportunitatea de a ne readapta mai bine politica agricolă comună la aşteptările actuale ale cetăţenilor, dincolo de obiectivele sale tradiţionale de a asigura securitatea aprovizionării pieţei.

Pe lângă acestea, recomandaţi măsuri care să sprijine ameliorarea funcţionării lanţului alimentar şi echilibrul dintre diferiţii operatori din cadrul lanţului, precum şi transparenţa poziţiilor şi a puterii de negociere a producătorilor agricoli. Acestea sunt elemente care se vor regăsi atât în reforma PAC, cât şi în alte iniţiative care vor fi propuse de către Comisie.

Am citit cu atenţie propunerile dvs. cu privire la viitorul plăţilor directe ca instrument atât de garantare a stabilităţii venitului fermierilor, cât şi de asigurare a unui nivel minim de furnizare de bunuri publice. Cred că avem de-a face cu un nou concept de plăţi directe şi o nouă justificare legată de garantarea unui venit minim de bază pentru fermieri, dar şi stimulentul pentru a produce bunuri publice.

Am remarcat, de asemenea, sugestia de revizuire a criteriilor ce guvernează distribuirea acestor plăţi directe, pornind de la acest nou criteriu, dar şi în vederea asigurării unei distribuiri mai echilibrate între diferitele state membre, regiuni sau categorii de fermieri, luând în considerare natura specifică a agriculturii în zonele defavorizate sau cu condiţii dificile.

Aşa cum a menţionat dl Lyon, remarc necesitatea de a continua să ne asigurăm că PAC se concentrează asupra pieţei, iar acest lucru trebuie obţinut într-un mod calculat pentru ca fermierii să nu fie confruntaţi cu pieţe foarte haotice. Din acest punct de vedere, cred că concentrarea asupra pieţelor este perfect compatibilă cu ameliorarea mecanismelor de gestionare a pieţelor ca un mijloc de a asigura, în mod mai particular, că aceste pieţe pot funcţiona corespunzător fără să afecteze, aşa cum am menţionat, atingerea obiectivelor de a perpetua agricultura noastră în Europa şi de a-i proteja diversitatea.

Mai am câteva comentarii asupra amendamentelor depuse şi care urmează a fi dezbătute. Sunt de părere că producţia alimentară este un obiectiv important al PAC. Această producţie este remunerată direct de către pieţe, însă trebuie totodată să luăm în considerare bunurile publice, care nu sunt remunerate de pieţe şi care trebuie acoperite de o contribuţie financiară publică. În producţia agricolă putem avea în vedere aceste două aspecte: producţia alimentară şi producţia de bunuri publice, cu aspecte care sunt remunerate de pieţe şi altele care nu sunt şi care trebuie sprijinite cu bani publici.

În ceea ce priveşte structura politicii agricole comune, am menţionat de mai multe ori că, în opinia mea, politica agricolă comună trebuie să fie constituită din doi piloni, atât pentru a clarifica atingerea obiectivelor PAC, cât şi pentru a asigura că instrumentele de care dispunem sunt gestionate mai bine. Dispunem de instrumente care trebuie puse anual în aplicare şi ale căror rezultate pot fi cuantificate în fiecare an, dar avem totodată şi măsuri care trebuie puse în aplicare pe durata mai multor ani, care fac parte din programele ce necesită mai mulţi ani pentru a produce rezultate. Pentru a asigura o gestionare mai bună a resurselor şi a mijloacelor de care dispunem în cadrul politicii agricole comune, consider că avem nevoie de aceşti doi piloni care, bineînţeles, trebuie să fie complementari şi ale căror obiective trebuie să fie definite mai clar. Apoi, iar acest lucru este extrem de important, ar fi o idee bună să clarificăm modul în care trebuie implementate măsurile pe care aceştia le acoperă.

În ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea, cred că aceasta are un efect benefic asupra plăţilor directe. A stabilit, de asemenea, în mod clar punctul de pornire al bunurilor publice remunerate în mod just din bani publici. Bineînţeles, putem simplifica măsurile de ecocondiţionalitate. Ne putem asigura că conţinutul acestora este mai clar pentru fermieri, dar şi pentru autorităţile naţionale şi regionale care le implementează şi le monitorizează. Acestea fiind spuse, cred că ecocondiţionalitatea conexată cu plăţile directe de bază reprezintă un punct de plecare bun pentru a stabili ulterior în mod clar celelalte măsuri care stimulează producţia de bunuri publice.

Aşa cum am menţionat, în ceea ce priveşte măsurile destinate pieţei, cred este necesară concentrarea asupra pieţei, însă trebuie totodată să protejăm plasele de siguranţă şi să analizăm noi măsuri care ne-ar putea permite să atingem obiectivul unui nivel de stabilitate al preţurilor pieţei şi al venitului.

Cu privire la structurile fermelor mici, medii şi mari, sunt de acord că acestea trebuie să aibă o performanţă mai bună, acest lucru fiind valabil şi pentru micile ferme, însă trebuie să fim capabili să ne asigurăm că această schimbare are loc în mediul specific acestora, prin valorificarea mai profundă a potenţialului lor specific. Prin urmare, putem avea o restructurare a acestor ferme care să fie însoţită de o apropiere de piaţă, dar fără adoptarea unui singur model de agricultură, astfel încât să putem menţine diversitatea în agricultură.

După aceste remarce, voi asculta acum cu atenţie comentariile şi observaţiile dvs., asigurându-vă, dle Lyon, că voi examina cu mare atenţie conţinutul raportului votat de Parlament pe care îl voi folosi la pregătirea iniţiativelor legislative ale Comisiei în lunile ce urmează.

  Giovanni La Via, raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete. − (IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, cred că raportul Lyon are meritul de a fi stabilit clar un set de obiective ale politicii noastre agricole comune, care este mult mai amplu decât în trecut şi care respectă strategia UE 2020.

Aşa cum reiese clar din raport, această politică agricolă trebuie să rămână în sfera europeană, prin urmare chiar trebuie să îi oprim pe cei care intenţionează să o renaţionalizeze, care au dorit suport naţional în acest sens. Se impune astfel evidenţa că avem nevoie de resurse proporţionale cu obiectivele mai ample care au fost stabilite, mai ales atingerea obiectivelor publice şi obiectivul de a avea bunuri publice fără piaţă. Raportul clarifică de asemenea faptul că resursele alocate pentru noua politică agricolă comună trebuie să corespundă celor de care această politică s-a bucurat până acum.

  Michel Dantin, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle preşedinte, înainte de toate aş dori să îi mulţumesc dlui Lyon, precum şi echipei de raportori alternativi, care cred că au colaborat eficient cu domnia sa în ceea ce priveşte acest raport.

Grupul nostru consideră că acest raport inspiră ambiţie pentru agricultura europeană. A fost redactat în urma crizei materiilor prime din 2007 şi 2008 şi după criza agriculturii din 2009, care ne-a învăţat că nu liberalismul este soluţia pentru agricultură.

În primul rând, agricultura este menită să ofere, să garanteze securitatea alimentară a 450 de milioane de europeni, însă trebuie, de asemenea, să ne ocupăm locul pe pieţe solvabile. Este clar că condiţiile predominante de la mijlocul secolului XX au evoluat, că tehnologiile au evoluat şi trebuie să evolueze în continuare, că acestea trebuie să se schimbe şi că instrumentele politicii agricole trebuie, la rândul lor, să evolueze. Agricultura trebuie sprijinită în acest proces de evoluţie.

În timp ce primul pilon, care este finanţat doar din bugetul UE, trebuie să însoţească nivelul exigenţelor sociale pe care le fixăm agriculturii, al doilea pilon, care este cofinanţat, trebuie să continue să sprijine modernizarea agriculturii şi a produselor agroalimentare pentru a ţine cont de noile contexte. Această politică va trebui să fie, de asemenea, mai echitabilă - da, am spus mai echitabilă - între ţări şi între fermieri. Dorinţa noastră este bineînţeles de reda speranţa celor 14 milioane de fermieri şi familiilor acestora, în special pentru a asigura înlocuirea celor 4,5 milioane de fermieri care azi au trecut pragul vârstei de 60 de ani şi care urmează să părăsească această profesie. Problema schimbării generaţiilor va fi una din preocupările noastre.

  Wojciech Michał Olejniczak, în numele Grupului S&D. – (PL) Dle preşedinte, dezbaterile care au avut loc în ultimele luni în cadrul Parlamentului indică fără echivoc nevoia de schimbare în politica agricolă comună. Nimeni nu mai pune la îndoială faptul că PAC trebuie să asigure securitatea alimentară pe parcursul următoarelor decenii, furnizând alimente sănătoase şi de calitate, în timp ce protejează biodiversitatea şi mediul.

Pe viitor, PAC va trebui să răspundă într-o mai mare măsură necesităţilor sociale, precum crearea de locuri de muncă şi situaţia femeilor şi a tinerilor în agricultură. Doresc să accentuez cu precădere faptul că fermierii trebuie să beneficieze de venituri stabile şi adecvate în schimbul trudei lor prin care ne oferă alimente de înaltă calitate.

Raportul pe care îl vom adopta azi include propunerile prezentate de către deputaţii care reprezintă grupurile politice şi statele membre individuale. Avem de luat decizii majore care vor determina alegerea unui anumit drum, astfel încât banii cheltuiţi pentru PAC în viitor să aducă beneficii atât producătorilor agricoli, cât şi consumatorilor.

La final, doresc să îi mulţumesc dlui Lyon pentru că ne-a oferit posibilitatea de a lucra atât de bine împreună.

  Marit Paulsen, în numele Grupului ALDE. – (SV) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, dl Lyon a făcut câţiva paşi, probabili mici, dar în orice caz extrem de importanţi către modificarea politicii agricole. Avem nevoie de politica agricolă comună europeană. Haideţi să înlăturăm orice gând de renaţionalizare. Trebuie să înţelegem că trăim într-o nouă eră cu foarte multe probleme a căror rezolvare este în sarcina noastră. Printre acestea se numără şi asigurarea alimentelor pentru 9 miliarde de oameni. În acelaşi timp, există imensele provocări cu care ne confruntăm în ceea ce priveşte schimbările climatice şi funcţionarea ciclurilor naturale.

Să nu privim agricultura ca pe un personaj negativ sau ca o problemă de mediu. Agricultura şi silvicultura deţin soluţiile la marile noastre probleme.

  Martin Häusling, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, dle Lyon, înainte de toate aş dori să vă mulţumesc pentru raport. În calitate de raportori, am avut parte de o bună colaborare şi cred că am ajuns la un compromis excelent pe care îl putem sprijini în totalitate. Este important ca Parlamentul să transmită un mesaj clar, indicând intenţia noastră de a urma în continuare o politică agricolă comună.

Evident, este în firea lucrurilor ca într-un compromis să nu obţinem tot ceea ce dorim. Însă ceea ce consider ca fiind important pentru noi şi ceea ce doresc să subliniez este că avem perspectiva unei PAC mai ecologice - mă refer atât la o politică energetică sustenabilă, cât şi la o politică agricolă sustenabilă - şi că începem să privim competiţia nu doar ca pe o atitudine competitivă în contextul pieţei globale, ci şi să ţinem mai mult cont de situaţia agriculturii europene, concentrându-ne asupra condiţiilor competiţiei agricole europene, nu doar prin aderarea la normele OMC pentru viitoarea politică agricolă comună, ci şi prin dezvoltarea pe cont propriu a unei puternice politici agricole comune europene.

Este important ca, pe viitor, să acordăm plăţile directe din primul pilon conform unei politici agricole sustenabile şi să avem un pilon secundar puternic pentru dezvoltarea zonelor rurale, cu accent pe locurile de muncă.

Ceea ce nu vom sprijini - lucru pe care l-am afirmat în mod clar la nivelul Comisiei - este o politică agricolă comună legată de piaţa mondială care este bazată pe subvenţiile pentru export. Vom continua să respingem această strategie fiind, contrar altora, mai critici în evaluarea istoriei actualei politici agricole. Cu alte cuvinte, dorim o politică agricolă care să se îndepărteze de industrializare şi de o mai mare concentrare şi de competiţia bazată doar pe politica de piaţă. În schimb, dorim să ne concentrăm asupra faptului că politica agricolă este, în esenţă, o politică a viitorului, care urmăreşte să asigure zonelor rurale o politică care promovează siguranţa alimentară, protecţia solului, a apei şi a biodiversităţii. Credem, de asemenea, că trebuie să mobilizăm politica agricolă pentru a combate schimbările climatice şi, nu în ultimul rând, să o mobilizăm ca pe un mecanism de protejare a locurilor de muncă.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, acest raport permite Parlamentului să-şi contureze poziţia înainte ca Comisia să prezinte până la finalul acestui an propriile-i propuneri cu privire la viitorul politicii agricole comune. Deşi eu şi grupul meu vom vota în favoarea acestui raport, doresc să clarific faptul că există secţiuni cu care nu suntem de acord. Evident, menţinerea celui de-al doilea pilon este crucială şi se va dovedi a fi esenţială pentru succesul pe termen lung al PAC.

Per ansamblu însă, cred că este un bun punct de plecare pentru o dezbatere cuprinzătoare a problemei şi dovedeşte buna colaborare din cadrul Comisiei. În calitate de Parlament, avem o mare responsabilitate de a garanta că viitoarea reformă va asigura competitivitatea şi supravieţuirea pe viitor a agriculturii ca industrie. PAC a suferit schimbări majore şi trebuie să ne asigurăm că îşi poate îndeplini rolul pe care îl are în secolul XXI. Trebuie să reţinem că PAC nu se adresează doar fermierilor: ne furnizează rezerve alimentare sigure şi bunuri publice şi beneficii ecologice la scară largă. Pentru a atinge aceste obiective, sunt de părere că bugetul trebuie să fie cel puţin menţinut la nivelul actual şi doresc să mulţumesc raportorului pentru un foarte bun raport şi pentru cooperarea sa.

  João Ferreira, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dle preşedinte, vă rog să acceptaţi felicitările mele.

Politicile agricole comune anterioare au condus la liberalizarea pieţelor agricole. Au generat mari nedreptăţi în distribuirea ajutoarelor - între state, produse şi producători. Au distrus instrumentele de reglementare a producţiei, cum ar fi cotele şi drepturile de producţie, precum şi mecanismele de intervenţie şi de reglementare a pieţei. Au supus agricultura normelor OMC, transformând-o astfel în monedă de negociere a altor interese.

Rezultatul este vizibil cu ochiul liber: abandonarea fără precedent a producţiei de către milioane de întreprinderi agricole mici şi mijlocii, nesiguranţa veniturilor şi volatilitatea in crescendo a preţurilor şi exacerbarea dependenţei alimentare în nenumărate ţări şi regiuni.

Toate acestea necesită o schimbare profundă a PAC care să garanteze securitatea alimentară şi suveranitatea, dând prioritate nevoii statelor şi regiunilor de a dezvolta producţia pentru a acoperi cerinţele, promovând, în acelaşi timp, sustenabilitatea ecologică şi dezvoltarea rurală, să promoveze producţia mai diversificată şi să prevină scăderea acesteia, prin recunoaşterea caracterului specific al diferitelor sectoare şi regiuni, să surclaseze, prim modelare şi plafonare, dezechilibrele actuale dintre produse, producători şi ţări şi, în final, să prevadă mecanisme de intervenţie pentru a asigura preţuri echitabile pentru producţie şi să ofere fermierilor un nivel al venitului care să garanteze continuitatea producţiei şi proviziile alimentare regulate.

  Lorenzo Fontana, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, înainte de toate aş dori să îl felicit pe dl Lyon pentru efortul său şi totodată pe preşedintele şi secretariatul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală. De asemenea, îi sunt recunoscător dlui comisar Cioloş, deoarece domnia sa împreună cu Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală cu siguranţă au stabilit o bună colaborare profesională, lucru foarte important. Sper că şi pe viitor, pe parcursul următoarelor etape ale procesului legislativ, Comisia va continua să acorde atenţie îndeosebi producătorilor şi consumatorilor, care, fără îndoială, au fost grav penalizaţi datorită structurii pieţei şi a recentei crize.

Veneto, regiunea mea, are 150 000 de ferme şi, cu efort, acestea nu au oferit doar produse de calitate, ci au asigurat şi protecţia mediului rural, despre care credem că este un capital care trebuie atât protejat, cât şi încurajat.

Însă pentru a putea continua aceste activităţi, fermierii noştri ne solicită o protecţie mai mare împotriva volatilităţii preţurilor şi continuarea alocării ajutoarelor directe. Este totodată esenţial să menţinem al doilea pilon al politicii agricole comune. Politica dezvoltării rurale trebuie să fie protejată mai ales pentru că facilitează dezvoltarea diferitelor tipuri de agricultură prezente în Europa, care sunt solicitate să respecte standarde de calitate din ce în ce mai mari.

Pe o piaţă competitivă, în care sunt de multe ori în dezavantaj, fermierii noştri fac apel ca reducerea poverii birocratice, care apasă pe umerii lor, să fie una dintre acţiunile prioritare, din moment ce povara aceasta contribuie la diminuarea competitivităţii lor.

  Diane Dodds (NI). - Dle preşedinte, doresc să mulţumesc raportorului pentru acest raport. A fost o idee bună să avem un raportor de faţă, iar deplasările sale în statele membre reflectă acest lucru şi reflectă, de asemenea, şi rezultatele din acest raport.

Viitorul agriculturii şi al PAC trebuie să asigure fermierilor un venit viabil sigur. Plăţile din cadrul primului pilon trebuie să continue să le asigure fermierilor o plată directă, care să le ofere un nivel minim de securitate a venitului. Pentru a realiza acest lucru, avem nevoie de un buget al PAC care să fie menţinut cel puţin la nivelul actual sau, mai important, să fie majorat pentru a lua în calcul extinderea Uniunii.

Volatilitatea pieţelor a adus prejudicii industriei din Europa şi trebuie să păstrăm plasele de siguranţă pentru a menţine stabilitatea şi pentru a asigura profitul. Distribuirea fondurilor PAC trebuie să ia în considerare costurile de producţie din statele membre.

Definiţia echităţii trebuie examinată mai amănunţit de către Comisie, iar plata în funcţie de suprafaţă, în urma cărora fermierii din Irlanda de Nord ar primi mai puţin prin plata unică pe exploataţie, ar fi în detrimentul unei industrii în care mulţi dinte fermieri sunt la limita viabilităţii. Irlanda de Nord are mulţi fermieri care deţin o mică suprafaţă de teren, care însă exploatează intensiv, iar o asemenea plată nu ar reflecta nici munca şi nici povara financiară cu care aceştia se confruntă. Prin urmare, variaţia regională trebuie luată în considerare şi prevăzută în PAC post 2013.

  Albert Deß (PPE). – (DE) Dle preşedinte, dle Cioloş, doamnelor şi domnilor, astăzi avem parte de o dezbatere importantă a raportului dlui Lyon şi aş dori să profit de această ocazie pentru a-i mulţumi cu sinceritate dlui Lyon pentru disponibilitatea de a face compromisuri de care a dat dovadă în acest document. Am reuşit să ajungem la un compromis care poate fi sprijinit de multe grupuri şi care sper că va fi susţinut de o largă majoritate în cadrul votului care va avea loc astăzi la prânz.

În Europa, politica agricolă comună a fost şi este unul dintre cei mai importanţi piloni ai procesului de unificare a Europei. În acest raport descriem efectele politicii agricole comune după anul 2013. Sectorul agricol european produce alimente de înaltă calitate, protejează zone rurale vitale şi multe locuri de muncă, menţine şi promovează mediul cultural şi biodiversitatea şi poate aduce o contribuţie la conservarea combustibililor fosili prin producţia de materii prime regenerabile şi energie. Pentru a garanta că agricultura europeană va putea continua să îndeplinească aceste funcţii în viitor, trebuie să găsim un concept pentru perioada post 2013, care să permită îndeplinirea acestor numeroase sarcini.

Salut faptul că dl comisar Cioloş a indicat clar că doreşte continuarea unui sistem bazat pe doi piloni. Grupul meu va susţine acest lucru. Primul pilon acţionează ca un factor de echilibru pentru constrângerile în temeiul cărora operează agricultura europeană raportată la alte regiuni din lume, în timp ce al doilea pilon implică crearea unui catalog de măsuri, care să permită celor 27 de state membre să se asigure că agricultura beneficiază de sprijin suplimentar în vederea îndeplinirii funcţiilor sale. Majoritatea largă a Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat) va vota în favoare.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, socialiştii şi democraţii sunt deosebit de încântaţi să îşi regăsească propunerile în raportul dlui Lyon: 80-90 % dintre amendamentele noastre au fost luate în considerare şi am putut sprijini 49 din cele 50 de angajamente votate de Comisia pentru agricultură.

Salutăm în special faptul că raportul Lyon include o clară bunăvoinţă de a menţine caracterul pur comunitar al PAC şi o dorinţă ca aceasta să primească în continuare un buget adecvat. Include o condamnare a criteriilor istorice de alocare a ajutorului către fermieri şi o înlocuire a acestora cu noi criterii, bazate în esenţă pe mediu, pe intenţia de a avansa către o distribuire mai echitabilă a sprijinului între fermieri şi statele membre, astfel cum au reiterat câţiva colegi şi recunoaşte că reglementarea pieţei şi gestionarea riscului şi a crizei necesită instrumente politice corespunzătoare. Include, de asemenea, un nou sistem de sprijin bazat pe compensare pentru furnizarea de servicii şi bunuri publice care sunt spre beneficiul întregii societăţi, însă nu sunt remuneraţi de către piaţă.

Astfel, Comisia are multe surse de inspiraţie pentru comunicarea sa, ce urmează a fi prezentată în noiembrie şi salut faptul că dl comisar şi-a arătat deja disponibilitatea de a accepta recomandările noastre.

Sper că, de acum în şase luni, voi putea să-l felicit pe comisarul Cioloş cu aceeaşi satisfacţie cu care îl congratulez acum pe colegul meu deputat, dl Lyon, pentru munca sa excelentă, care permite şi consolidează rolul Parlamentului în momentul în care, graţie Tratatului de la Lisabona, i se atribuie puterea de co-decizie.

  Britta Reimers (ALDE). – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, doresc să mulţumesc raportorului pentru cooperarea sa constructivă şi pentru aspectele importante pe care raportul său le evocă cu privire la viitorul PAC după 2013. Acest raport solicită mai curând o continuare a dezvoltării politicii agricole comune existente decât dezvoltarea unei noi politici. Este un aspect pozitiv.

Funcţia de bază a agriculturii este şi rămâne producţia de alimente pentru cetăţenii noştri. Din cauza constantei creşteri a cererii de bunuri publice, a creşterii populaţiei şi a reducerii simultane a resurselor naturale, acest lucru este din ce în ce mai greu de obţinut. Fermierilor li se solicită să producă din ce în ce mai mult din resurse din ce în ce mai reduse. Ceea ce este imposibil fără o creştere a eficienţei. Parlamentul European, Comisia şi Consiliul sunt instituţiile responsabile pentru crearea condiţiilor cadru necesare în acest sens. Dacă, în viitor, dorim să menţinem un sector agricol sănătos şi diversificat în Europa, trebuie să ţinem cont, de asemenea, de necesităţile fermierilor, şi anume prin impunerea unui nivel minim de birocraţie şi prin conferirea unei cât mai mari libertăţi antreprenoriale, pentru a le permite acestora să-şi asigure un venit rezonabil.

  Alyn Smith (Verts/ALE). - Dle preşedinte, nu voi face excepţie şi îl voi felicita pe colegul meu scoţian, George Lyon, pentru un raport foarte solid. Sunt multe aspecte în acest raport de care suntem mulţumiţi şi doresc să evoc comentariile unor colegi din această dimineaţă. Apreciez îndeosebi observaţia clară a raportului conform căreia producţia alimentară este scopul primar al politicii agricole comune. Tot restul este lăudabil, însă rămâne în plan secundar.

Trebuie să ne devină clar faptul că securitatea alimentară este parte integrantă a securităţii naţionale europene şi se cuvine să plătim pentru beneficiul public principal al PAC. Fac referire în special la comentariile dlui La Via despre buget, care, în această dimineaţă, s-au regăsit în discursul a surprinzător de puţini colegi. Poate că concentrarea mai mare asupra bugetului este o stereotipe scoţiană, dar până când nu vor fi alocate suficiente resurse acestei politici, totul este inutil. I-aş fi recunoscător dlui comisar dacă ne-ar spune câteva cuvinte despre modul în care propune să pledeze pentru menţinerea acestui buget, în special în situaţia în care o serie de state membre, printre care şi Marea Britanie, doreşte încetarea plăţilor directe către fermieri.

Puteţi însă conta pe sprijinul acestui Parlament în menţinerea unei PAC funcţionale şi a unui buget realizabil, fapt care formează un fundament bun pentru continuarea discuţiilor.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Dle preşedinte, şi eu aş dori să-mi exprim consideraţia faţă de dl Lyon, care a elaborat un raport ce conţine viziunea celor mai importante provocări cu care se confruntă agricultura europeană.

Doamnelor şi domnilor, avem o problemă cu privire la eliminarea neconcordanţelor în subvenţiile alocate diferitelor state membre, iar aceasta este o problemă foarte gravă. Dacă privim subvenţiile actuale, observăm diferenţe majore, care s-ar perpetua dacă am menţine acest sistem. Există ţări în care subvenţia este de peste 500 de euro per hectar după 2013 şi sunt ţări - în special în noile state membre - unde subvenţia este chiar sub 100 de euro. Trebuie să abordăm această problemă şi să o rezolvăm. Nu putem continua pe termen lung cu asemenea diferenţe majore. Rezolvarea acestei probleme va fi dificilă.

Doresc să îi mulţumesc dlui Smith, care a remarcat problema bugetului. Nu putem rezolva această problemă fără un buget mai mare, pentru că este dificil să luăm de la cei ce au mai mult; în schimb, ar trebuie să dăm celor ce au mai puţin. Citez motto-ul Revoluţiei franceze: „Libertate, egalitate, fraternitate” - nu cu libertatea avem noi probleme, ci cu egalitatea şi cu fraternitatea, de care avem o nevoie mai mare şi fac apel la vechile state membre să contribuie la soluţionarea acestei probleme în spiritul egalităţii şi al fraternităţii.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Dle preşedinte, doresc, de asemenea, să salut acest raport, cu toate că sunt puţin dezamăgită că nu reuşeşte să prezinte o viziune a politicii agricole comune (PAC) care să pună capăt depopulării zonelor rurale şi care să garanteze că fermierii vor putea furniza bunurile şi serviciile solicitate de către societate.

Avem nevoie de o PAC care să asigure alimente de înaltă calitate produse la standarde ridicate, îngrijirea şi întreţinerea terenului, protejarea apelor, a pământului şi a biodiversităţii, o politică comună, care să asigure locuri de muncă în zonele rurale şi o economie rurală consolidată şi una care să sporească lupta împotriva schimbărilor climatice.

Este necesar să modificăm PAC pentru a-i ajuta pe cei care au cea mai mare nevoie. În prezent, cea mai mare parte se revarsă către marii proprietari şi către producători. Un buget adecvat pentru PAC este, de asemenea, important şi îi adresez mulţumirile mele dlui Lyon.

  Giancarlo Scottà (EFD). – (IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, într-un asemenea context, fermele necesită un sprijin puternic pentru a inova şi a progresa.

Rolul fermierilor trebuie radical modificat: prin sistematizarea producţiei agricole, fermierii devin antreprenori agricoli, promovând astfel dezvoltarea economică. Cred că este fundamental să recuperăm nenumăratele terenuri abandonate şi să le utilizăm în crearea unor branşe agricole restrânse şi închise - cu alte cuvinte, sisteme care conexează cultivarea agricolă direct de vânzare. Aceste sisteme pot fi funcţionale şi se pot răspândi în întreaga Uniune Europeană.

Cred că în temeiul noii politici agricole comune (PAC), Comisia ar trebui să sprijine crearea cooperativelor agricole, astfel încât să fie reduse costurile de producţie, iar fermierii să devină mai competitivi. Comisia trebuie să-şi ia angajamentul de a stabili un buget care să fie suficient pentru atingerea acestor obiective. Finanţarea PAC trebuie să fie corelată cu rezultatele, astfel încât să prevină risipa şi orice fel de speculaţie.

Mai mult decât atât, în vremuri de criză, mulţi tineri doresc să revină la agricultură. Cu toate acestea, ei se confruntă cu diferite obstacole: terenul este prea costisitor, iar politicile de dezvoltare rurală sunt mult prea dificil de gestionat; faptul că timpul de aşteptare pentru terenuri este lung şi faptul că acesta este acordat mai degrabă în baza câştigurilor, decât în baza ideilor exprimate de către tinerii antreprenori, împiedică acest grup să îşi desăvârşească potenţialul. Cred că Comisia trebuie să aibă o abordare flexibilă şi de susţinere faţă de sprijinirea tinerilor fermieri. De asemenea, trebuie lansată o politică de informare, care să înceapă în şcoli şi universităţi, pentru a promova...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE). - Mă alătur colegilor care au subliniat calitatea acestui raport şi consensul larg de care s-a bucurat în Comisia pentru agricultură.

Pe de o parte, este un raport ambiţios, pentru că încearcă să găsească soluţii la marile provocări ale acestui moment; pe de altă parte, este un raport echilibrat, care încearcă să răspundă preocupărilor legitime ale noilor state membre de a beneficia într-un mod echitabil de politica agricolă comună.

Insist în mod special asupra articolelor care se referă la arhitectura politicii agricole comune. PAC trebuie să rămână bazată pe cei doi piloni ai săi. Desfiinţarea acestora ar duce la distrugerea PAC sau la transformarea acesteia într-o politică lipsită de posibilitatea de a contribui la modernizarea şi la creşterea competitivităţii agriculturii. Desfiinţarea pilonului de dezvoltare rurală ar fi o greşeală şi o frână în calea modernizării agriculturii în întreaga Europă, dar mai ales în statele membre noi.

Un alt punct cheie este menţinerea unui buget al PAC cel puţin la nivelul actual. Agricultorii europeni sunt obligaţi să respecte cele mai înalte standarde privind calitatea, ceea ce se reflectă în calitatea alimentelor consumate de europeni şi în competitivitatea noastră pe plan internaţional. Dar, pentru a respecta aceste standarde, agricultorii trebuie sprijiniţi. O politică agricolă comună bine construită şi bine finanţată înseamnă alimente sigure şi de calitate pentru europeni.

Consider că prin votul asupra acestui raport Parlamentul va transmite Consiliului şi Comisiei un semnal clar şi lipsit de echivoc în privinţa poziţiei noastre ca reprezentanţi ai cetăţenilor europeni.

  Paolo De Castro (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în următorii ani, provocările care însoţesc dezvoltarea sistemului agricol european vor fi imense: cererea tot mai mare de alimente va trebui satisfăcută de o utilizare sustenabilă a resurselor naturale, corelată cu o creştere a nivelului performanţei ecologice.

Această perspectivă, care consolidează relaţia dintre sectorul agricol şi producţia de bunuri publice, conferă agriculturii o nouă importanţă strategică: crearea unei politici agricole comune (PAC) astăzi reprezintă soluţia acestor mari provocări cu care se confruntă societatea noastră şi politica va juca un rol major în reacţia la ceea ce este deja o criză alimentară. Astfel, este vorba se a produce mai mult şi de a polua mai puţin: acesta este dificilul obiectiv pe care agricultura europeană va trebui să îl atingă pe parcursul următorilor ani.

În baza acestor ipoteze, Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, pe care am onoarea să o conduc, a produs o lucrare viguroasă şi concisă - pe care dl Lyon, alături de alte grupuri, a supervizat-o excelent - sub forma acestui raport prezentat Parlamentului astăzi. Este un raport despre care credem că va contribui la formarea bazelor viitoarei PAC şi va oferi Comisiei Europene unele indicii clare astfel încât aceasta să poată pregăti comunicarea de final de an despre viitorul politicii agricole comune după 2013.

  Liam Aylward (ALDE). - Dle preşedinte, doresc să mulţumesc colegului meu, George Lyon, pentru excelenta muncă depusă pentru acest raport. PAC se confruntă cu numeroase provocări, iar într-o Europă extinsă este esenţial ca UE să menţină o politică agricolă finanţată adecvat care va înregistra rezultate pentru fermieri, comunităţile rurale şi societate şi va asigura securitatea alimentară. Este de asemenea important ca PAC să nu fie renaţionalizată prin cofinanţare. PAC trebuie să rămână o politică europeană comună.

În ultimii 50 de ani, PAC a mărit productivitatea, a contribuit la un standard de viaţă echitabil al comunităţilor agricole, a asigurat disponibilitatea alimentelor şi a oferit consumatorilor alimente de calitate la preţuri rezonabile. Cetăţenii europeni au beneficii semnificative de pe urma agriculturii sub forma securităţii alimentare, protecţia mediului, combaterea schimbărilor climatice, sprijinirea comunităţilor agrare şi susţinerea familiilor de fermieri.

Pentru ca PAC să continue să înregistreze rezultate pentru cetăţenii europeni şi să poată satisface cerinţele acestora, trebuie susţinută puternic, iar acest lucru presupune evident un buget puternic. În al doilea rând, transparenţa şi proporţionalitatea trebuie să se afle în centrul viitoarei PAC. Politica agricolă europeană trebuie să sprijine fermierii cu scopul principal de a produce alimente de bună calitate şi nu să îi obstrucţioneze sau să îi împovăreze cu cerinţe administrative excesive sau cu birocraţie.

În final, fermierii europeni produc alimente de cea mai bună calitate şi la cele mai înalte standarde. Trebuie si fie garantat faptul că toate importurile către UE sunt produse la aceeaşi calitate şi standard ca şi produsele UE. Trebuie, de asemenea, să asigurăm un mediu concurenţial echitabil, competiţie corectă şi viitoarea viabilitate a agriculturii europene.

  Hynek Fajmon (ECR). – (CS) Cea mai mare nedreptate a actualei politici agricole comune este faptul că subvenţiile sunt proporţionate în mod inegal şi inechitabil între vechile şi noile state membre. În acest an, fermierii din noile state membre care au aderat în 2004 vor primi doar 70 % din ceea ce primesc fermierii din vechea Uniune Europeană formată din cele 15 state. Românii şi bulgarii vor primi doar 40 %. În acelaşi timp, toţi operăm pe piaţa comună a Uniunii Europene. Cred cu tărie că această nedreptate trebuie eliminată cât mai repede cu putinţă. Toţi fermierii din Uniune trebuie să fie pe o poziţie de egalitate şi să beneficieze de aceleaşi condiţii de subvenţionare. Astfel, sprijin amendamentul 6, care prevede ca acest obiectiv să fie atins cât mai repede cu putinţă şi sper că colegii mei deputaţi vor sprijini acest lucru.

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL). – (EL) Dle preşedinte, politica agricolă comună a fost creată pentru a proteja independenţa producţiei alimentare a Europei. În anii '70, 70 % din bugetul UE a fost alocat agriculturii. Cu toate acestea, în urma unor reforme concurenţiale, cheltuielile pentru agricultură din buget au scăzut la 35 % pentru perioada financiară 2007-2013.

Din păcate, astăzi, politica agricolă comună revizuită este elaborată sub aceleaşi condiţii de competitivitate ca şi politica anterioară. Este o insultă faptul că se foloseşte criza economică ca pretext pentru a tăia din beneficiile fermierilor. Mai mult, cei din urmă sunt învinovăţiţi pentru actualele condiţii de criză.

Obiectivul de bază al noii PAC ar trebui să fie promovarea unui model compatibil cu alimentaţia sănătoasă, protecţia mediului şi lupta împotriva emisiilor de dioxid de carbon. Nu trebuie să pierdem din vedere că modelul agrochimic al agriculturii convenţionale poartă o mare parte din vina pentru emisiile de gaze cu efect de seră şi schimbările climatice, prin urmare trebuie modificat tocmai pentru că dăunează fermierilor, oamenilor şi biodiversităţii planetei.

  John Stuart Agnew (EFD). - Dle preşedinte, în calitate de fermier activ mă declar interesat. Planurile destinate viitoarei PAC trebuie să funcţioneze la nivel practic şi trebuie să fie accesibile. Militarii au un proverb conform căruia este bine să nu indici vreun nume şi să eviţi repercusiunile; însă un membru al Grupului PPE a votat împotriva acestui raport. Aceasta se poate datora faptului că, în mediul financiar de astăzi, costurile constituie o îngrijorare, iar entuziasmul raportului pentru obiectivele non-agricole în temeiul celui de-al doilea pilon deviază fondurile de la fermieri.

Obsesia raportului legată de schimbările climatice ar putea conduce la acceptarea sfatului ce obligă fermierii care cultivă pământul să pompeze emisiile tractoarelor sub pământ, mărind consumul de combustibil, distrugând în consecinţă fundul mării. Experienţa mea personală în care am asistat la tentativele contractorilor de a injecta apa reziduală sub pământ pentru a îndeplini normele UE, îmi spune ce probleme urmează să apară. Crescătorilor de animale rumegătoare li s-ar putea solicita să reducă emisiile de metan prin înlocuirea fânului şi a furajelor însilozate cu raţii mai costisitoare bazate pe cereale. Dacă trebuie să existe o politică agricolă comună, atunci permiteţi-i să sprijine fermierii şi nu să le fie ca o piedică.

  Esther Herranz García (PPE). - (ES) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, pe parcursul următoarelor săptămâni vom începe o dezbatere completă a politici agricole comune (PAC). Este important să ajungem la un acord satisfăcător şi sper ca Preşedinţia belgiană să obţină ceea ce Preşedinţia spaniolă nu a reuşit. Sper că Preşedinţia belgiană va putea direcţiona discuţiile de o asemenea manieră încât statele membre să se angajeze să menţină o politică agricolă comună realmente solidă în viitor, cu un buget suficient pentru acoperirea necesităţilor celor 27 de state membre, adică ale statelor vechi şi a celor noi; sper, de asemenea, că nu se va repeta situaţia din 2005, când, din cauza lipsei banilor, a fost necesară improvizarea unei modulări.

În viitoarea reformă a PAC, ne jucăm cu viabilitatea unui sector care nu doar furnizează servicii şi bunuri intangibile, precum protecţia mediului, ci trebuie să şi garanteze aprovizionarea cu alimente a publicului european. În trecut, am fost martorii unor situaţii îngrijorătoare de restrişte şi, din acest motiv, Parlamentul European ar trebui să aibă ca obiectiv principal al viitoarei reforme securitatea aprovizionării cu alimente din producţia UE, fără să excludă şi alte contribuţii, precum lupta împotriva schimbărilor climatice.

  Stéphane Le Foll (S&D). – (FR) Dle preşedinte, înţeleg că aţi avut o noapte scurtă şi fericită. Îi mulţumesc dlui comisar pentru atenţia sa de pe parcursul acestei dezbateri şi aş dori să îl felicit pe dl Lyon pentru munca desfăşurată pentru acest raport pe care îl prezintă în această dimineaţă.

Care este obiectivul în acest caz? A conştientiza oamenii de faptul că, în lumea de azi, agricultura, alimentele şi mediul sunt provocări cu care se confruntă întreaga Europă. Acesta este obiectivul. Ce înţelegem prin aceasta? Respingerea renaţionalizării PAC şi creşterea cofinanţării, acesta este primul aspect. Al doilea aspect este menţinerea unui buget pentru agricultură care să corespundă acestor provocări şi acestei mari probleme de securitate alimentară. Asigurarea că agricultura poate oferi bunurile publice solicitate de societate, acesta este al treilea element. Al patrulea element, pe care îl consider esenţial, este reglementarea şi prevenirea volatilităţii pieţei. Cred că trebuie să revenim la acest subiect cu abordare mai aprofundată.

Ultimul aspect se referă la primul şi la al doilea pilon. Îi previn pe toţi aceia care apără această structură - şi poate că au dreptate - că, în ultimă instanţă, în cadrul discuţiei despre buget, există pericolul ca primul pilon să fie redus în mod semnificativ în cazul în care totul este transferat celui de-al doilea pilon, care este el însuşi cofinanţat, fapt care ar contrazice obiectivul stabilit de a evita renaţionalizarea politicii agricole comune. Sunt remarce pe care le fac acum pentru că acesta este dezbaterea pe care o avem.

Dle comisar, aş dori să închei printr-o simplă idee. PAC a fost creată odată cu Comunitatea Economică Europeană. Acum suntem în Uniunea Europeană. Chiar cred că trebuie să avem o adevărată politică...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Richard Ashworth (ECR). - Dle preşedinte, în această lume plină de provocări, este extrem de important ca politica agricolă comună să continue să se schimbe, astfel încât să fie relevantă provocărilor viitoare şi nu să trăiască în trecut.

Politica agricolă comună reformată va juca un rol esenţial în confruntarea cu probleme precum securitatea alimentară, volatilitatea pieţei şi schimbările climatice, doresc însă să menţionez alte trei principii despre care cred că nu sunt mai puţin importante.

În primul rând, trebuie să recunoaştem că cea mai bună metodă de a atinge obiectivele politicii agricole comune este de a crea un sector agricol viabil şi dinamic şi sunt de părere că obiectivul acesta nu trebuie pierdut din vedere.

În al doilea rând, dacă veţi obţine acest lucru, politica agricolă comună trebuie să fie mai simplă, mai echitabilă şi mai transparentă în momentul în care este creată.

În final, trebuie să existe şi raport calitate/preţ. Toate naţiunile şi toate sectoarele trec printr-un moment dificil din punct de vedere economic şi avertizez această comisie să fie extrem de realistă în ceea ce priveşte aşteptările de la bugetul european. După părerea mea, acest lucru înseamnă să ne asigurăm că fondurile sunt utilizate în mod eficient. Raportorul a elaborat un raport excelent. Îl felicit pentru munca depusă şi sunt bucuros să-l susţin.

  John Bufton (EFD). - Dle preşedinte, în viitor, politica agricolă comună se va concentra mai mult pe corelarea cu politica referitoare la schimbările climatice. În circumscripţia mea electorală din Ţara Galilor, pilonul şi schemele existente vor fi înlocuite cu schema Glastir, care se concentrează pe obiectivele schimbărilor climatice şi pe reducerea emisiilor de carbon. Fermierilor li se vor aloca bani per hectar pentru economisirea apei, reîmpădurire şi aşa mai departe. În timp ce reformăm PAC pentru perioada post 2013, este important să nu sacrificăm primul pilon de dragul promovării obiectivelor celui de-al doilea pilon.

Plata unică pe exploataţie este vitală, deoarece mulţi fermieri se bazează pe subvenţii care ar putea dispărea cât ai clipi. Dacă fermierii din Ţara Galilor nu sunt mulţumiţi de schema Glastir, li se vor oferi alternative raţionale, sau dimpotrivă vor fi penalizaţi pentru că nu au adoptat schema? Alegerea fără existenţa alternativelor nu este nicidecum o alegere.

Ţara Galilor are o istorie puternic amprentată de agricultură şi multe comunităţi se bazează pe agricultură. Reforma actuală bazată exclusiv pe ideologia schimbărilor climatice poate periclita tradiţia agriculturii galeze şi viitorul economic al Ţării Galilor.

  Iratxe García Pérez (S&D). - (ES) Dle preşedinte, de mai mulţi ani, politica agricolă comună se străduieşte să se adapteze, iar noi păşim acum într-o nouă etapă a acestui proces de permanentă reformare.

Dle comisar, raportul Lyon recunoaşte rolul agriculturii care, în calitate de sector strategic, poate contribui la priorităţile noii strategii Europa 2020. Ne dorim o PAC puternică după 2013, care să îşi menţină caracterul comun, fără a prejudicia natura specifică a anumitor sectoare sau regiuni. Orientarea sa pe piaţă va fi ca în prezent. Cu toate acestea, volatilitatea în creştere a pieţei, combinată cu cerinţele obligaţiilor internaţionale ale Uniunii, pot avea un impact negativ asupra veniturilor fermierilor.

Avem nevoie de o măsură de siguranţă adecvată. Ajutorul direct trebuie finanţat în întregime din bugetul Uniunii, iar PAC necesită o alocaţie bugetară adecvată pentru a se putea confrunta cu noile provocări şi obiective, la un nivel cel puţin egal cu cel din 2013, având în vedere că alte reduceri i-ar putea compromite eficienţa.

Dle comisar, fermierii noştri vor trebui să depună eforturi de adaptare din nou. Orice schimbări care vor avea loc trebuie însoţite de perioade realistice de tranziţie.

Doresc să îi mulţumesc dlui Lyon şi tuturor raportorilor alternativi pentru munca lor. Au elaborat un raport pe care noi îl putem susţine în Parlament şi care va fi un semnal pozitiv în curmarea incertitudinii fermierilor europeni.

  Preşedinte. - Acum avem o problemă: sunt 23 de deputaţi care au solicitat să ia cuvântul în cadrul procedurii „catch the eye”. După cum ştiţi, Regulamentul de procedură prevede cinci vorbitori. În plus, au fost prevăzute 57 de minute pentru întreaga dezbatere, iar până acum a durat 59 şi nici comisarul nu a luat încă cuvântul şi nici raportorul nu a închis dezbaterea.

Dat fiind faptul că eu consider această chestiune foarte importantă - dovadă fiind numărul excepţional de persoane care au solicitat cuvântul - vom permite unui număr de 10 deputaţi să ia cuvântul, dublând astfel numărul prevăzut.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, dle Cioloş, renunţarea la metoda istorică de stabilire a nivelurilor de ajutor şi introducerea unei distribuiri noi şi echitabile a resurselor politicii agricole comune între fermierii din întreaga Uniune Europeană, fără a diferenţia între vechile şi noile state membre, este cea mai importantă provocare a politicii agricole comune post 2013.

Sprijin modelul celor doi piloni, în care plăţile se fac către fermieri şi care este destinat dezvoltării şi modernizării fermelor şi nu proprietarilor, care iau banii, dar nu investesc în agricultură, fiind astfel o piedică în calea schimbărilor esenţiale. Pentru acceptarea noilor provocări, PAC trebuie să-şi menţină sprijinul pentru valorile ecologice şi securitatea alimentară. Mai mult, propun să nu ne atingem de instrumentele de reglementare a pieţei care au fost deja verificate şi testate. Cotele de lapte constituie un exemplu. Dacă nu vor mai exista, cu ce vor fi înlocuite? Bineînţeles, sunt anumite idei, însă nu avem nici o certitudine...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Felicitări raportorului, felicitări raportorilor din umbră şi tuturor celor care s-au implicat în acest proiect deosebit de important pentru viitorul PAC.

Într-o lume globalizată, Uniunea Europeană, dotată cu o piaţă comunitară, trebuie să acţioneze unitar pentru garantarea securităţii aprovizionării cu alimente, pentru promovarea resurselor regenerabile, să lupte contra schimbărilor climatice, să intensifice cercetările în vederea utilizării optime a oportunităţilor oferite de acestea.

PAC trebuie să ofere atât o perspectivă şi un cadru stabil, care să favorizeze dezvoltarea producţiei agricole printr-o creştere a productivităţii şi competitivităţii, cât şi o bună funcţionare a pieţei, pentru a garanta astfel independenţa strategică de aprovizionare în toate sectoarele-cheie de producţie.

Consider vitală menţinerea celor doi piloni ai politicii agricole comune, cu o diferenţiere clară, în care să avem pilonul I suficient de puternic pentru asigurarea unui nivel de trai echitabil fermierilor în toate statele...

(Preşedintele întrerupe vorbitorul)

  José Bové (Verts/ALE). – (FR) Dle preşedinte, înainte de toate, doresc evident să îi mulţumesc raportorului nostru, dlui Lyon, cu care consider că am colaborat cu toţii în baza acordului comun de a avansa şi doresc să spun, pe scurt, doar în câteva cuvinte, că dovada este în faţa ochilor noştri.

Dovada este că, azi, Europa este un importator net al materiilor prime agricole. Trebuie să avem o politică agricolă şi alimentară ambiţioasă astfel încât să putem satisface cerinţele alimentare ale cetăţenilor noştri.

Mai mult, azi dispunem de o PAC care trebuie reformată din trei motive. Este o PAC care este inechitabilă din punct de vedere economic, social şi ecologic. Din punct de vedere economic: suma alocată producătorilor este mai mică decât costurile de producţie, iar PAC trebuie să permită rezolvarea acestei probleme. Din punct de vedere social: ajutorul este distribuit inechitabil între ţări, regiuni şi fermieri. 80 % din ajutor sunt alocate la 20 % din fermieri. Din punct de vedere ecologic: avem nevoie de o PAC care respectă pământul, care respectă ...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Peter van Dalen (ECR). - (NL) Dle preşedinte, pe scurt, următoarele aspecte cu privire la PAC sunt nişte adevăruri: acum avem mai multe ţări, mai multe priorităţi şi mai puţini bani. Prin urmare, acest lucru presupune o reformă cuprinzătoare, iar o asemenea reformă înseamnă să pornim de la zero. Având în vedere că alimentele reprezintă cel mai important bun colectiv, trebuie asigurată producţia alimentară, luând în calcul, în special, securitatea alimentară pentru următoarele decenii.

În plus, dorim alimente de bună calitate în Europa şi acordăm o mare importanţă bunăstării animalelor şi mediului. Cu toate acestea, fermierii noştri nu sunt mereu răsplătiţi de piaţă pentru aceste contribuţii la bunurile publice. Competitorii lor la nivel mondial nu sunt obligaţi să respecte asemenea cerinţe, iar dacă sunt, cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească sunt mult mai slabe. Astfel, noi trebuie să oferim un sprijin acolo unde piaţa eşuează. Faptul că raportul face apel la atribuirea ajutorului per hectar este un aspect pozitiv. Acest lucru va contracara intensificarea agriculturii, iar atingerea obiectivelor ecologice vor deveni o perspectivă mai realistă. Acesta este modul în care îi putem răsplăti pe fermierii noştri.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Cu toţii ştim că politica agricolă a Uniunii Europene este un subiect foarte complex şi sensibil. Continuarea aplicării aşa-zisului principiu istoric cu privire la sprijinul pentru agricultură, – chiar şi după extinderea UE, – a dus la dezechilibre considerabile ale politicii comune europene.

Din acest motiv, este necesară introducerea criteriilor echitabile în mod obiectiv în sistemul de distribuire a ajutorului către fermieri cât mai repede cu putinţă, deoarece acest lucru va crea condiţiile propice unei competiţii economice între fermieri pe piaţa unică europeană.

Fondurile trebuie împărţite corect şi echilibrat, astfel încât fermierii din toate ţările membre ale UE să aibă dreptul la un nivel egal de sprijin, iar competiţia dintre aceştia să fie echitabilă.

În opinia mea, trebuie să sprijinim amendamentul 6 din prezentul raport, care va aduce dreptate în mecanismul de susţinere a producţiei agricole europene.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, politica agricolă necesită un cadru coerent. Acesta trebuie să consolideze UE ca pe un întreg, însă prin luarea în considerare a diferenţelor regionale. Al doilea factor este important în special pentru ţara din care provin, Austria, când ne referim la programe specifice ecologice şi de investiţii.

Politica agricolă se confruntă cu imense provocări. Estimările arată că populaţia mondială va ajunge la 9 miliarde, în timp ce ne confruntăm cu efectele schimbărilor climatice, precum deficitul de apă şi seceta. Pentru a rezolva aceste probleme, este esenţial ca UE să coopereze intern în mod eficient, dar să şi opereze la nivel mondial de o manieră coerentă.

  Seán Kelly (PPE). - Dle preşedinte, din perspectiva agriculturii, dezbaterea de azi a fost foarte încurajatoare din toate părţile prezente în acest Parlament. Salut, în special, accentul pus pe încurajarea tinerilor de a intra în agricultură, fapt absolut vital; faptul că PAC nu trebuie renaţionalizată; faptul că dl comisar a afirmat necesitatea menţinerii ambilor piloni, deoarece, fără primul pilon, al doilea pilon devine inutil din moment ce agricultura nu va mai fi profitabilă şi, în consecinţă, bunurile publice nu vor mai fi garantate; şi, aşa cum a afirmat dna Dodd, trebuie să analizăm ceea ce înţelegem noi prin „echitabil”, luând în considerare mai ales costurile variabile şi puterea de cumpărare din Uniune.

De asemenea, doar dl Lyon a menţionat fundamentul istoric. Cred că acest lucru este foarte important pentru fermieri, chiar acum când le putem trimite un semnal clar despre ceea ce urmează să se întâmple, astfel încât să nu îi lăsăm pradă speculaţiilor, fără să ştie dacă să cumpere sau să vândă rezervele în baza modelului istoric. Astfel, aş saluta un semnal clar în acest sens din partea Comisiei, cât mai repede cu putinţă.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doresc, de asemenea, să mulţumesc şi să îl felicit pe colegul nostru, dl Lyon, pentru excelentul său raport, care reprezintă un prim pas pozitiv spre reformarea PAC.

Obiectivul noii PAC este de a avea o politică europeană importantă în materie de agricultură, alimentaţie, societate şi mediu şi nu o Europă care să însemne doar o piaţă liberă neînfrânată. Vrem ca PAC să fie mai legitimă în ceea ce priveşte resursele publice garantate şi acceptate de către contribuabil, mai echitabilă în distribuirea fondurilor europene între cele 27 de state membre şi între fermieri şi mai eficienţă în utilizarea corectă a banului public.

Vor trebuie stabilite noi mecanisme de reglementare a producţiei agricole pentru a asigura consumatorilor securitatea alimentară. Suntem în favoarea unei PAC puternice care dispune de bugetul necesar atingerii obiectivelor. În acest scop, raportul Lyon subliniază pe bună dreptate apariţia noilor provocări cu care PAC se va confrunta: în special, schimbările climatice, gestionarea resurselor de apă, energiile regenerabile, biodiversitatea şi erodarea solului.

Acest raport face apel la o PAC mai simplă, mai responsabilă, care să răspundă mai eficient la nevoile fermierilor europeni, în interesul coerenţei şi a păstrării...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, politica agricolă comună (PAC) este şi va rămâne esenţială pentru o lungă perioadă, îndeosebi în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă. În Europa, ocuparea forţei de muncă în agricultură a scăzut cu 25 % în mai puţin de zece ani, cu o pierdere de aproape 4 milioane locuri de muncă. Dacă dorim să rezolvăm chestiunea arzătoare a şomajului, nu putem lăsa PAC să plutească în derivă, ci trebuie să investim în aceasta prin garantarea resurselor adecvate unei creşteri durabile. Astfel, noua PAC va trebui să garanteze cel puţin acelaşi nivel de finanţare ca şi în trecut.

Însă, dle comisar, ceea ce vă solicită Parlamentul astăzi, nu este menţinerea nivelului finanţării, ci creşterea acestuia. Cerinţa finală şi nenegociabilă este egalarea finanţării existente, dar solicitarea este de a creşte - în mod substanţial - finanţarea pentru agricultură. Raportul Lyon conţine câteva elemente extrem de pozitive, măsuri de stopare a volatilităţii preţurilor, de sprijinire a sectorului, de garantare a unui venit echitabil pentru fermieri şi de garantare a actualei...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Dle preşedinte, pledăm, de asemenea, în favoarea unei politici agricole comune solide, care să nu aibă în vedere doar fermierii, ci şi pe cei peste 500 de milioane de cetăţeni europeni, care să fie echipată cu un buget capabil să abordeze provocările din ce în ce mai frecvente cu care ne confruntăm şi, mai ales, care să funcţioneze în toate regiunile europene. Asigurarea acestui lucru este de o importanţă crucială pentru Azore, unde agricultura reprezintă un pilon de neînlocuit al modelului de dezvoltare durabilă.

Această nouă PAC trebuie să se distanţeze de criteriile istorice de alocare a fondurilor, având în vedere că a fost un model extrem de dăunător Portugaliei şi fermierilor portughezi. Noua PAC trebuie să aibă în vedere caracterul specific al agriculturii, furnizând un set de instrumente de reglementare a pieţei şi a gestionării riscurilor, capabil să asigure o funcţionare corectă a pieţei şi stabilitatea producţiei agricole.

Politica agricolă comună post 2013 ar trebui să consolideze competitivitatea modelului agricol european, asigurând corecta distribuire a valorii pe piaţa internă, generată de relaţiile stabilite în lanţul alimentar şi deschiderea pieţelor externe...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Preşedinte. - Am două solicitări de luare a cuvântului în conformitate cu Regulamentul de procedură. Dna McGuinness are prima cuvântul.

  Mairead McGuinness (PPE). - Dle preşedinte, doar o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură; ştiu că alţi colegi vor împărtăşi interesul meu legat de procedura „catch the eye”, iar dvs. deţineţi toată puterea în acest sens, însă sunt deputaţi care fac parte din Comisia pentru agricultură, care într-adevăr au lucrat la acest dosar pentru o perioadă lungă şi care au participat la această dezbatere de la bun început şi, după părerea mea, aceştia merită să-şi facă auzite punctele de vedere, însă nu v-am putut atrage privirea, deoarece dumneavoastră nu v-aţi uitat la mine, cu toate că am reuşit să atrag privirea altor trei persoane din jurul dvs., dle preşedinte. Pentru că am cuvântul, pot ruga Comisia să comenteze asupra posibilităţii ca zonele mai puţin favorizate să fie transferate în cadrul primului pilon? Voi depune o declaraţie scrisă în acest sens. Stimaţi colegi, sper că veţi susţine solicitarea mea.

  Preşedinte. - Dnă McGuinness, vă asigur că m-am uitat la dvs. aproape tot timpul şi că v-am văzut cerând cuvântul.

Cu toate acestea, problema rezidă în faptul că acest punct al ordinii de zi nu este structurat astfel: cu alte cuvinte nu este structurat astfel încât să dea prioritate membrilor respectivei comisii, ci este structurat astfel încât să dea prioritate acelor membri ai Parlamentului care reuşesc să se adreseze direct preşedintelui înainte de oricine altcineva. Sunt regulile din Regulamentul de procedură. În plus, este stipulat că vor vorbi cinci persoane, cu toate că noi am dat cuvântul unui număr de 10 persoane.

Acesta este un subiect foarte important. Timpul alocat grupurilor a fost împărţit între deputaţi, astfel încât fiecare să poată avea un minut, dar aproape nimeni nu a vorbit mai puţin de un minut şi jumătate astfel că nu există nicio modalitate de a răspunde pozitiv, aşa cum am dori cu toţii, acelora care doresc să contribuie în afara timpului alocat grupurilor din care fac parte.

Dl Obermayr are acum cuvântul, tot în relaţie cu respectarea Regulamentului de procedură.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle preşedinte, bănuiesc că vă refereaţi la mine. Doresc să continui ceea ce a spus antevorbitorul meu. Bineînţeles că doresc să vă mulţumesc pentru generozitatea cu care aţi permis unui număr de 10 vorbitori şi nu de 5 să ia cuvântul. Noi înţelegem constrângerile legate de timp, bineînţeles, dar sper ca şi dumneavoastră să ne înţelegeţi. Acesta este un subiect foarte important. Există părţi ale Europei care funcţionează sub o povară considerabilă şi care se află sub o ameninţare extremă. În mod firesc acest lucru este adevărat dincolo de munca din comisii.

În al doilea rând, aţi arătat că problema legată de procedura „catch-the-eye” nu a fost rezolvată. V-am ruga ca acest subiect să fie rezolvat cât mai repede posibil pentru că nu ştiu dacă ar trebui să începem să formăm o coadă cu o zi înainte sau să facem o înscriere cu trei zile înainte iar mai apoi să petrecem noaptea aici, astfel încât să putem eventual să avem şansa de a ne exprima. Dacă doar 10 vorbitori urmează să fie ascultaţi, este la fel de important să ni se spună cine sunt cei zece.

Ar fi util şi corect ca structurile adecvate să fie instituite cât mai repede posibil. În acest mod veţi beneficia de mai puţin stres şi veţi fi pentru toţi mai popular dacă veţi putea permite mai multor persoane să vorbească. Iar noi vom fi fericiţi să avem o soluţie corectă pentru noi. Vă mulţumesc pentru îngăduinţa şi înţelegerea dvs.

  Preşedinte. - Aveţi perfectă dreptate. Această idee de a atrage privirea preşedintelui este, evident, pe de-a întregul subiectivă, din moment ce preşedintele are ochi, însă nu mari şi cu multe faţete, ca cei ai reptilelor, ceea ce înseamnă că cei pe care îi vede sunt cei care îi atrag privirea; personalul secretariatului ar putea fi de mare ajutor în această privinţă. Cu toate acestea, aveţi dreptate: este un subiect care nu a fost soluţionat într-o manieră rezonabilă – înţeleg acest fapt - de către Biroul Parlamentului.

De exemplu, ceea ce spune dna McGuinness, şi anume că membrii comisiei respective ar trebui să aibă prioritate, îmi pare în întregime rezonabil, dar nu există nicio dispoziţie în acest sens. Singura dispoziţie existentă este că preşedintele conduce dezbaterea astfel cum consideră el a fi adecvat, fapt care pune în mod clar preşedintele în poziţii extrem de complicate.

Mai mult, deputaţii înşişi nu respectă Regulamentul de procedură deoarece cartonaşul albastru nu se foloseşte pentru solicitarea cuvântului în timpul procedurii „catch-the-eye”. Cartonaşul albastru trebuie folosit pentru a întrerupe vorbitorul care are la acel moment cuvântul pentru a îi pune o întrebare de 30 de secunde. Cu toate acestea, există aici deputaţi care scot în mod constant cartonaşul albastru.

Va trebui să organizăm un scurt curs pentru deputaţi pentru ca aceştia să înveţe că cartonaşul albastru are o utilizare specifică şi că, pentru a cere permisiunea de a vorbi în timpul procedurii „catch-the-eye”, doritorul trebuie să ridice mâna, să ridice cartonaşul alb sau să folosească alt mecanism decât cel al cartonaşului albastru.

Nu doresc însă să prelungesc dezbaterea. Am rămas destul de mult în urmă şi am fi putut avea două sau trei intervenţii în tot acest timp pe care l-am alocat acestui subiect.

  Dacian Cioloş, membru al Comisiei. − (FR) Dle preşedinte, nu sunt sigur dacă au fost adresate multe întrebări. Am remarcat cu certitudine că s-au afirmat câteva principii care, după cum am văzut, au fost bine reflectate în raport.

În orice caz, principalul lucru pe care l-am reţinut din această dezbatere este că avem nevoie de o politică agricolă comună, o politică agricolă care trebuie să fie o politică comunitară şi că avem nevoie şi de un buget care trebuie să fie adaptat obiectivelor pe care le-am stabilit pentru agricultură. Simt în consecinţă că avem nevoie de un buget realist. Din punctul meu de vedere, un buget realist este un buget care să corespundă obiectivelor stabilite pentru politica agricolă comună.

Ceea ce noi am remarcat este că cerem din ce în ce mai mult de la fermierii noştri. Bineînţeles că mai cerem şi ca resursele disponibile să fie folosite mai eficient şi să se răspundă pentru acestea într-o manieră mai clară. Observ întâmplător că colegul meu, dl Lewandowski, comisarul pentru bugete, se află aici; poate că a venit în mod special pentru a ne confirma faptul că politica agricolă comună va avea un buget pe măsura obiectivelor pe care le-am stabilit pentru aceasta.

Am mai reţinut şi faptul că, dacă agricultura – politica agricolă comună – este să îşi atingă obiectivele pe care noi le-am stabilit, trebuie să luăm în considerare toate diferenţele dintre toate tipurile de agricultură care există în Uniunea Europeană. Suntem obligaţi să luăm în considerare această diversitate astfel încât, în regiunile în care aceasta se manifestă, aceste tipuri diverse de agricultură să poată să ajute la realizarea obiectivelor nu numai în ceea ce priveşte aprovizionarea, producţia şi securitatea aprovizionării pieţei dar şi să genereze o mişcare către o mai bună recunoaştere a mediului, gestionarea resurselor naturale şi dezvoltarea economică a capacităţilor din zonele rurale. Trebuie să reflectăm în privinţa modului în care agricultura şi sectorul agroalimentar pot contribui la acest lucru.

De asemenea, am luat notă de faptul că toate aceste gânduri referitoare la viitorul politicii agricole comune trebuie în egală măsură să îi încurajeze pe tineri, să ofere perspective tinerilor care doresc să se stabilească, care doresc să investească în agricultură, astfel încât activitatea agricolă să fie una de viitor şi să putem să ne atingem obiectivele.

Doresc, de asemenea, să transmit un mesaj clar şi să răspund la întrebarea dlui Kelly referitoare la ajutoarele directe. Nu cred că există vreun dubiu referitor la faptul că, dacă vrem să avem o agricultură mai echitabilă şi o politică agricolă comună mai transparentă şi mai eficientă, trebuie să definim cu claritate criteriile pentru distribuirea acestor ajutoare directe conform obiectivelor pe care urmează să le stabilim. De aceea, în opinia mea, referirile de ordin istoric nu reprezintă criterii obiective, corecte ori transparente. Trebuie să înlocuim aceste referiri de ordin istoric cu obiective mult mai clare, care vor aduce într-o oarecare măsură corectitudine şi vor permite ca diversitatea agriculturii din Uniunea Europeană să fie mai bine luată în considerare. În acest fel se vor pune la dispoziţia statelor membre şi regiunilor mijloacele de a obţine înapoi un beneficiu mai însemnat din resursele pe care le au.

În încheiere, aş dori să reafirm faptul că avem nevoie de o politică agricolă comună pentru Europa. Avem nevoie de o politică agricolă comună pentru întreaga Uniune Europeană şi bineînţeles, o politică agricolă comună care să nu împiedice celelalte regiuni ale lumii să îşi dezvolte propria agricultură.

  George Lyon, raportor. − Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a aminti doar câteva dintre temele importante pe care colegii mei le-au adus în discuţie în timpul acestei dezbateri. O nouă importanţă strategică pentru producţia alimentară şi PAC: absolut. Doi piloni: absolut, sunt de acord cu acest lucru. Producţia alimentară la baza PAC: da, categoric este menirea PAC. Restul sunt adăugiri care să ne asigure că avem un sector agricol profitabil care să poată să aducă beneficii de mediu, să abordeze schimbările climatice şi toate celelalte lucruri pe care le-am expus în raport.

Un buget puternic: da, absolut; corect atât pentru vechile cât şi pentru noile state membre: atât de mulţi deputaţi au considerat această chestiune ca fiind importantă şi de aceea este o chestiune pe care trebuie să o abordăm. Modul în care banii se alocă între statele membre trebuie să fie unul obiectiv şi transparent. Ele trebuie să facă faţă provocărilor strategiei Europa 2020. Este absolut esenţial ca agricultura şi PAC să fie privite ca parte a soluţiei de îndeplinire a acestor obiective şi nu ca parte a problemei.

Doresc să plătesc un tribut lui Michel Dantin, dlui Häusling şi dlui Jim Nicholson, raportorii mei alternativi. Am colaborat extraordinar în punerea laolaltă a ceea ce eu cred că este un raport foarte puternic care defineşte o viziune clară a acestui Parlament referitoare la direcţia în care PAC se va îndrepta după anul 2013. Aş spune că plasează acest Parlament într-o poziţie foarte puternică în relaţia şi în negocierile cu Comisia şi Consiliul Agricultură. V-aş spune, dle comisar, să veniţi alături de noi şi vom putea să ne asigurăm că înfăptuim această viziune împreună.

(Aplauze)

  Preşedinte – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc azi, 8 iulie 2010, la ora 12.00.

Doresc să îmi cer scuze încă o dată faţă de acei deputaţi cărora nu am putut să le acord cuvântul. După cum a spus dna McGuinness, aceştia îşi pot prezenta contribuţiile în scris.

Voi înainta Biroului această chestiune pentru că trebuie lămurită. De asemenea, voi propune Biroului - şi sper că veţi sprijini cu toţii acest lucru – ca permisiunea de a vorbi în timpul procedurii „catch-the-eye” să nu fie acordată deputaţilor care nu sunt prezenţi la începutul dezbaterii, ori atunci când raportorul îşi prezintă raportul sau atunci când comisarul are cuvântul. S-a creat o situaţie în care deputaţii au fost indignaţi că nu li s-a permis să vorbească, dar nu au stat să asculte nici explicaţiile comisarului, nici pe cele ale raportorului, lucru care nu i-a împiedicat să-şi definească concluziile. Este nevoie de mai multă rigoare, însă este un efort pe care trebuie să-l facem cu toţii.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Politica agricolă comună (PAC) este una dintre cele mai importante politici ale Uniunii Europene, dacă luăm în considerare faptul că cheltuielile din agricultură reprezintă aproximativ 43 % din bugetul UE. În temeiul articolului 33 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, obiectivele PAC sunt menite să garanteze preţuri rezonabile pentru consumatorii europeni şi un standard de viaţă echitabil pentru fermieri.

Recenta criză economică şi financiară s-a tradus într-o reducere medie de 12,2 % a veniturilor fermierilor între 2008 şi 2009, condiţii mai stricte de accesare a creditelor şi într-o creştere a ratei şomajului în zonele rurale. Volatilitatea preţurilor la produsele de pe pieţele agricole a crescut dramatic şi se aşteaptă ca această creştere să continue. De aceea cred că trebuie să prevedem în viitoarea PAC o plasă de siguranţă minimă astfel încât incertitudinea nivelului preţurilor de pe piaţă să poată fi gestionată şi să se poată găsi soluţii rapide şi eficiente pentru crizele economice din acest sector.

Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură estimează că până în 2050, populaţia lumii va creşte de la 6 miliarde de locuitori, cât este în prezent, la 9 miliarde, şi că dublarea cererii de alimente va necesita o creştere corespunzătoare în producţia globală de alimente. În consecinţă, siguranţa alimentară va constitui principala provocare a agriculturii viitorului, iar răspunderea de a continua să o garanteze pentru binele cetăţenilor europeni, va aparţine Uniunii.

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris. – Adaptarea PAC la noile realităţi socio-economice este o necesitate, iar pentru asta trebuie sa răspundem la nişte întrebări esenţiale. Sunt perfect de acord cu necesitatea siguranţei aprovizionării cu alimente. Însă până unde dorim să fim independenţi şi cât suntem dispuşi să plătim în plus pentru asta?

Până acum, PAC a menţinut ridicat preţul alimentelor care în alte ţări costă mai puţin. UE nu poate promova comerţul liber şi să îşi protejezetotodată piaţa agricolă. Trebuie găsite soluţii în aşa fel încât UE să impună propriile standarde de calitate la nivel mondial, astfel încât discrepanţa dintre preţurile produselor agricole din diferitele ţări să se micşoreze.

Sunt însă îngrijoratcel mai mult de efectul pe care l-au avut reformele PAC asupra agricultorilor. Decuplarea nu a făcut altceva decât să direcţionezeplăţile directe spre marii proprietari de terenuri or aceştia nu sunt neapărat agricultorii! Decuplarea e necesară pentru a evita supraproducţia, însă invit Comisia să propunănişte criterii mai juste astfel încâtagricultorii fie adevăraţiibeneficiari ai PAC. Avem nevoie de stimulente pentru agricultori mai ales pentru a încuraja tinerii să se îndrepte spre zonele rurale, iar asta nu se va întâmplamenţinând actualul sistem de plaţi directe care este absurd.

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Politica agricolă comună (PAC) are potenţialul de a oferi soluţii multora dintre problemele care afectează în prezent exploataţiile agricole europene iar acest lucru nu este în nici un alt stat membru al UE mai evident decât în Irlanda, unde există un egal angajament atât pentru garantarea unui acord PAC echitabil şi complet cât şi pentru a avansa prin implementarea schimbărilor necesare agriculturii secolului XXI. Cu toate acestea, pentru a asigura angajamentul şi încrederea întregii comunităţi agricole europene, noua PAC trebuie, la fel ca şi în prezent, să ofere stabilitate fermierilor şi un preţ corect pentru bunurile pe care ei le produc. În schimb, cetăţenii europeni vor primi nu doar bunuri de încredere şi de înaltă calitate, produse cu certitudine la cele mai înalte standarde ale UE, dar vor beneficia şi de implicaţiile de ordin social şi cultural ale PAC, cum sunt cele conţinute în pilonul II. Mai presus decât orice, UE are nevoie să menţină încrederea fermierilor europeni. Comunitatea agricolă este conştientă de faptul că schimbarea se apropie odată cu acest nou acord şi în prezent este pregătită să îl accepte. Pentru a profita de această relaţie pozitivă, instituţiile UE trebuie să realizeze un acord care să fie modern dar în acelaşi timp unul complet şi echitabil pentru toţi.

  Béla Glattfelder (PPE), în schimb. – (HU) Europa va avea în continuare nevoie de o politică agricolă comună eficientă şi după 2013. De aceea bugetul UE alocat agriculturii ar trebui să fie menţinut măcar la nivelul actual.

Europa are o responsabilitate specială, aceea de a garanta siguranţa alimentară în lume. Aceasta se întâmplă deoarece doar în Europa pot fi produse cele mai sigure produse alimentare, sub cele mai stricte standarde de protecţie a mediului. În consecinţă, principala sarcină a PAC este să menţină capacitatea producţiei agricole a Uniunii Europene.

Este de aceea vital să luăm măsuri pentru ca plăţile directe să nu descrească.

În cazul sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat sub cel de al doilea pilon, trebuie să asigurăm utilizarea sa în primul rând în scopuri agricole.

Fermierii trebuie protejaţi în faţa fluctuaţiilor extreme ale preţurilor de intervenţie care au devenit comune în ultimii ani. Avem nevoie de instrumente de intervenţie pe piaţă, iar în unele sectoare, cum sunt cele ale vinului şi laptelui, sunt necesare măsuri de limitarea a ofertei. Acestea vor reduce pierderile cauzate de fluctuaţiile de preţ pe care le suferă fermierii.

Comerţul european cu produse alimentare este mult mai polarizat decât industria de procesare a produselor alimentare sau producţia agricolă. Foarte des, sute de fermieri întră în competiţie cu un mare lanţ de hipermarket-uri, primii având o poziţie de negociere mult mai defavorizată. Din acest motiv, trebuie să îmbunătăţim cooperarea dintre fermieri. Cu toate acestea, acest lucru reclamă o exceptare de la regulile stricte de concurenţă ale UE în agricultură.

Importatorii din ţări terţe ar trebui supuşi aceloraşi reglementări stricte referitoare la siguranţa alimentară, protecţia mediului, bunăstarea animalelor, şi altele, la care sunt supuşi fermierii europeni.

  Elisabeth Jeggle (PPE), în schimb. – (DE) Raportul din proprie iniţiativă al dlui Lyon implică Parlamentul încă din primele stadii în dezbaterea referitoare la viitorul PAC. Doresc să mulţumesc tuturor celor implicaţi pentru munca pe care au depus-o. Au fost formulate obiective de perspectivă pentru întreaga Comunitate.

Pentru a continua să asigurăm în toată Europa o dezvoltare cuprinzătoare şi durabilă a agriculturii, trebuie să luăm în considerare, în opinia mea, trei puncte elementare. 1. Este vital să asigurăm o finanţare adecvată a PAC după anul 2013 şi să întocmim un buget corespunzător.

2. Structura pe doi piloni deja încercată şi testată trebuie menţinută, cu un prim pilon puternic şi cu un al doilea pilon la fel de puternic. Singurul mod în care putem să menţinem modelul agricol european este în cazul primului pilon, să asigurăm producţia alimentelor noastre la cele mai înalte standarde, iar în cadrul celui de al doilea pilon, să oferim perspective bune de dezvoltare a zonelor rurale, să creăm locuri de muncă şi infrastructură pentru fermieri şi non-fermieri, bărbaţi şi femei şi în special pentru cei tineri.

3. Fluctuaţiile majore pe pieţele liberalizate şi efectele schimbărilor climatice continuă să necesite o plasă de siguranţă. Schimbările climatice au generat noi obiective pentru noi în termeni de orientare de piaţă, siguranţa produselor, protecţia animalelor şi nevoia de biodiversitate şi protecţie a mediului. În faţa acestor provocări, o politică agricolă de calitate este cea mai bună politică agricolă pentru viitor şi este în interesul tuturor cetăţenilor noştri.

  Sandra Kalniete (PPE), în scris. – (LV) Această rezoluţie implică, pentru următoarea perioadă de planificare financiară, o distanţare de noţiunea de suprafaţă ca bază istorică de determinare a sprijinului direct. Trebuie deci să oferim posibilitatea unei perioade de tranziţie. O astfel de perioadă este esenţială, dar şapte ani în total ar constitui o excesiv de lungă perioadă de tranziţie. Implementarea cu dificultate a noii metode ar putea avea un impact negativ în atingerea unui obiectiv important al reformei PAC – sprijinul concentrat, echitabil, echilibrat, simplu şi transparent. Un argument în favoarea menţinerii bugetului PAC la nivelul său din 2013 sunt aşteptările justificate ale noilor state membre conform cărora sprijinul în domeniul PAC va fi în cazul lor comparabil cu cel acordat statelor membre mai vechi. Sunt convinsă că PAC poate fi puternică şi cu adevărat comună numai dacă este îndreptată către asigurarea unei concurenţe loiale între toţi fermierii europeni. Concurenţa nedenaturată în Europa este şi ea o premisă pentru competitivitatea fermierilor europeni pe pieţele lumii. Doresc să atrag atenţia asupra voinţei politice exprimate în rezoluţie, aceea de a întări poziţia pe care producătorii primari o au în lanţul de distribuţie a produselor alimentare, astfel încât organizaţiile lor să poată deveni mai eficiente şi să poată discuta de la egal la egal cu comercianţii cu amănuntul importanţi şi cu întreprinderile de prelucrare. Sper ca elementul referitor la dezvoltarea rurală din PAC va fi consolidat şi că principalele domenii ale strategiei de dezvoltare rurală asupra căruia se va concentra atenţia, vor fi comunităţile rurale, ameliorarea mediului înconjurător, modernizarea şi restructurarea agriculturii, consolidarea coeziunii, îmbunătăţirea vânzării producţiei şi competitivitatea, crearea şi menţinerea locurilor de muncă în zonele rurale, schimbările climatice, energia regenerabilă şi biodiversitatea.

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Viitorul politicii agricole comune după anul 2013 este extrem de important pentru noi. Multe lucruri importante depind de PAC – structura bugetului Uniunii Europene şi viitorul agriculturii, al fermierilor şi al zonelor rurale. Întregul Parlament European trebuie să fie conştient de importanţa PAC pentru viitorul UE. Ceea ce este esenţial este, bineînţeles, chestiunea plăţilor directe dar şi necesitatea de a elimina diferenţele dintre nivelul acestora în ţări diferite. Astăzi diferenţele dintre nivelul plăţilor în diferite state membre sunt prea mari. Acest fapt subminează sentimentul de solidaritate, egalitate şi comunitate. Fermierii au nevoie cel mai mult de venituri stabile, atât în prezent cât şi pe termen lung. Fără acest lucru este foarte dificil să se modernizeze exploataţiile agricole şi va fi dificil să se menţină influenţa benefică a agriculturii asupra mediului natural şi cultural. Să ne străduim deci să contribuim la garantarea faptului că schimbările viitoare ale politicii agricole comune vor conduce la obţinerea unor venituri stabile de către fermierii europeni. Vă mulţumesc foarte mult.

  Mairead McGuinness (PPE), în scris. – Salut acest raport care constituie primul pas în examinarea formei şi naturii politicii agricole comune (PAC) de după 2013. Acest raport reafirmă că va exista o PAC după 2013, că trebuie să rămână o politică comună şi că bugetul său ar trebui să rămână cel puţin la nivelul curent. Raportul este ferm în menţinerea politicii drept o prioritate a UE, respingând încercările de a o re-naţionaliza. Fermierii trebuie să aibă încredere că acest Parlament le înţelege îngrijorările. PAC de după 2013 ar trebui să sprijine producătorii activi şi să-i recompenseze pentru produsele alimentare pe care le produc şi pentru multe din bunurile publice pe care le oferă societăţii – incluzând bunăstarea animalelor şi standardele înalte de mediu. Măsurile de sprijinire a pieţei vor fi esenţiale pentru asigurarea unor plase de siguranţă adecvate împotriva volatilităţii extreme a acesteia, trăsătură care foarte probabil va caracteriza piaţa în viitor. Doar 7 % din fermierii din Europa sunt sub vârsta de 35 de ani – acesta este un puternic semnal că trebuie să asigurăm acele condiţii care să îi ţină pe cei tineri în agricultură. Este esenţial ca în PAC de după 2013 să existe o puternică concentrare a atenţiei asupra tinerelor generaţii, astfel încât să asigurăm dezvoltarea agriculturii într-un mod inovativ şi eficient.

  Ivari Padar (S&D), în scris. – (ET) Doresc să încep prin a-i mulţumi colegului meu, dl Lyon, pentru întocmirea unui raport foarte echilibrat. Cred că acest lucru ne-a permis deja să creăm o bază de discuţii bună pentru viitorul apropiat. Probabil că una dintre cele mai mari sarcini ale acestei sesiuni plenare este schimbarea politicii agricole. Este adevărat că vom începe să gustăm din fructele acestor legi mult mai târziu, poate peste zece ani. Deşi cea mai importantă sarcină a agriculturii este să pună la dispoziţie produse alimentare, importanţa agriculturii din punctul de vedere al interesului public este recunoscută din ce în ce mai mult, indiferent dacă domeniul în care se manifestă această importanţă este politica socială, mediul înconjurător sau cel cultural. O parte relativ mică a populaţiei hrăneşte de fapt 100 % din populaţie, foloseşte pământul în mod economic şi veghează la echilibrul social al zonelor rurale în întreaga Uniune Europeană. Raportul formează o bună bază pentru discuţii ulterioare. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Ulrike Rodust (S&D), în scris. – (DE) Îi adresez mulţumiri raportorului. Multe dintre ideile grupului meu au fost înglobate în raportul aflat în faţa noastră şi avem acum un rezultat foarte bun.

Scopul nostru principal trebuie să fie asigurarea producerii unor produse alimentare de înaltă calitate în Europa.

În cadrul dezbaterilor referitoare la organizarea reformei agrare au existat discuţii frecvente referitoare la compensarea bunurilor publice. În opinia mea, această dezbatere se îndreaptă în direcţia corectă.

Politica agricolă comună va obţine recunoaşterea pe care o merită doar dacă cetăţenii UE sunt convinşi că se fac cu adevărat eforturi şi banii nu sunt doar aruncaţi pe fereastră.

Dezvoltarea zonelor rurale joacă un rol mai important decât oricând. Pentru a preveni distrugerea şi deşertificarea agriculturii noastre, trebuie să dezvoltăm în continuare instrumente care vor opri exodul rural.

Zonele rurale active sunt un mediu atractiv de viaţă nu numai pentru fermieri ci şi pentru cei care nu doresc să trăiască în oraşe.

Ar trebui să aprobăm acest raport în plenară şi cu o largă majoritate, astfel cum a fost el formulat, pentru a transmite în exterior un semnal clar.

  Csaba Sógor (PPE), în scris. – (HU) Când a început procesul de integrare europeană, politica agricolă comună nu numai că asigura aprovizionarea cu produse alimentare a populaţiei dar a pus în egală măsură fundaţia unei agriculturi europene moderne şi pe cea a altor politici specifice. Însă, între timp, UE cuprinde încă 12 noi state membre. Aceasta înseamnă că UE a dobândit o nouă populaţie agricolă de 7 milioane de oameni, în plus faţă de cele 6 milioane pe care le avea înainte de 2004. În plus, ca urmare a aderării noilor state membre, suprafaţa agricolă a UE de 130 milioane de hectare s-a mărit cu 40 %, ajungând la 185 de milioane de hectare. La momentul aderării, noile state membre au anticipat că, în timp, fermierii lor vor primi din partea PAC sprijin la acelaşi nivel cu cel de care au beneficiat fermierii din vechile state membre. Însă acest lucru se poate realiza numai dacă resursele alocate politicii agricole nu sunt reduse după 2013. UE trebuie să ia în considerare situaţiile şi necesităţile diferite ale noilor state membre, pentru că agricultura europeană va promova în mod egal interesele statelor membre, ale fermierilor şi cetăţenilor, doar dacă resursele nu sunt distribuite incorect din cauza diferenţelor în nivelul de modernizare.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D), în scris. – (HU) Politica agricolă comună are nevoie de o reformă curajoasă şi fundamentală care ia în considerare situaţia specială a noilor state membre. Menţinerea PAC este rezonabilă în ochii contribuabilului european şi poate fi apărată la negocierile cu miniştri de finanţe, doar în condiţiile în care putem arăta că pe lângă siguranţa alimentară europeană, agricultura mai poate, de asemenea, să ofere societăţii bunuri publice sociale ori de mediu înconjurător. Cred că doar o reformă majoră poate salva politica agricolă comună. Investiţiile în agricultură ale noilor state membre ar trebui sprijinite prin beneficii finanţate, în caz contrar agricultura europeană va opera cu două sau, având în vedere situaţia din România şi Bulgaria, chiar cu trei rate de dezvoltare. Aceasta va mări în continuare decalajul dintre UE15 şi cele 12 noi state membre. Realizarea unei agriculturi ecologice în Europa şi producerea bunurilor publice de mediu înconjurător necesită noi investiţii, în special în noile state membre. Fermierii nu ar trebui sancţionaţi, ci ar trebui să li se pună la dispoziţie stimulente financiare pentru a îi ajuta să-şi cumpere utilaje care să permită o cultivare ecologică şi care să nu dăuneze solului, fonduri genetice de înlocuire pentru speciile cultivate şi investiţii pentru protejarea mediului şi a purităţii apei.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) În reformarea PAC nu trebuie să uităm principiile integrării, solidarităţii şi comunităţii. Plăţile directe influenţează semnificativ siguranţa ofertei de produse alimentare. Ele nu ajută doar la stabilizarea veniturilor fermierilor, ci îi şi compensează pe aceştia pentru costurile pe care le implică respectarea unor cerinţe impuse agriculturii care sunt mai ridicate ca niciodată. Dacă nu eliminăm disparităţile existente în nivelul sprijinului direct, acest instrument – principalul instrument al PAC – va continua să împartă Uniunea Europeană în state membre noi şi state membre vechi. Distanţarea de criteriile de ordin istoric ale distribuirii nu ar fi doar un gest simbolic de integrare completă, dar ar şi contribui la asigurarea unor condiţii egale de concurenţă pe piaţa unică comunitară. Mai mult, este esenţial ca strategia de dezvoltare rurală să continue a fi un element fundamental al PAC sprijinind dezvoltarea economică şi socială într-un sens larg. În acest domeniu, un rol fundamental este jucat de continuarea modernizării şi restructurării exploataţiilor agricole, ca şi de numeroasele inovaţii destinate să mărească eficienţa şi să îmbunătăţească competitivitatea într-o Uniune extinsă. Un al doilea pilon puternic constituie o oportunitate de a îi ajuta pe tinerii fermieri să pornească activitatea în agricultură dar şi să îmbunătăţească calitatea vieţii, să însufleţească societatea şi să amelioreze situaţia femeilor din zonele rurale.

4. Implicaţiile asupra agriculturii UE ale reluării negocierilor cu Mercosur în vederea încheierii unui acord de asociere - Pregătirile pentru viitorul summit UE-Brazilia din 14 iulie 2010 de la Brasilia (dezbatere)

  Preşedinte. - Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind:

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către dna McGuinness, dl Deß, dl Papastamkos, dna Mathieu, dna Nedelcheva, dl Dantin, dl La Via, dna Jeggle, dl Jahr, dna Klaß, dna Köstinger, dna De Lange, dl Silvestris, dna Lulling, dl Glattfelder, dna Herranz García, dl Mato Adrover, dl Dorfmann, dl Kalinowski, dl Daul, dna Patrão Neves, dl Siekierski, dl Béchu, dl Niculescu, dl Mayer şi dl Audy, în numele Partidului Popular European (Creştin Democrat), dl Nicholson şi dl Wojciechowski, în numele Grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, dl Bové în numele Grupului Verts/ALE, dl Lyon, în numele Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, dl Capoulas Santos şi dna Kadenbach, în numele Grupului Alianţei Progresive a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, referitoare la implicaţiile asupra agriculturii UE ale reluării negocierilor cu Mercosur în vederea încheierii unui acord de asociere, (O-0079/2010/rev.2 - B7-0315/2010),şi

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către dl YáñezBarnuevo García, în numele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, referitoare la pregătirile pentru reuniunea la nivel înalt UE-Brazilia din 14 iulie 2010 din Brasilia (O-0091/2010 - B7-0317/2010).-

  Mairead McGuinness, autor. − Dle preşedinte, vă mulţumesc pentru clarificarea referitoare la timpul de un minut, dar permiteţi-mi să profit de această ocazie: o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură. Am fost unul dintre autorii primei întrebări cu solicitare de răspuns oral. Nu sunt de loc fericită că avem acum o dezbatere comună care combină cele două întrebări. Am încercat încă din mai să introduc întrebarea referitoare la Mercosur pe ordinea de zi. Nu cred că ar trebui să fie o întrebare comună şi doresc să îmi exprim opoziţia absolută faţă de ceea ce s-a întâmplat în această dimineaţă. Nu ştiu cum ori de ce s-a întâmplat acest lucru. Sunt foarte nemulţumită de această situaţie. Pot să mă refer din nou la acest subiect în cadrul dezbaterii? Aş dori, vă rog, o lămurire şi sper că alţi colegi mă vor sprijini.

  Preşedinte. - Doamnă McGuinness, sunteţi un deputat cu vechime al acestui Parlament şi, după cum știți, Conferinţa preşedinţilor este cea care a decis că această dezbatere trebuie să fie organizată în acest mod şi de aceea se procedează astfel. Am luat în mod firesc notă de insatisfacţia dvs. în privinţa acestui subiect, dar v-aş ruga să înţelegeţi că nu vom începe acum o dezbatere despre acest lucru, deoarece în caz contrar niciunul dintre deputaţii care ar trebui să ia cuvântul nu vor mai putea să o facă.

  James Nicholson, autor. − Dle preşedinte, cred că avem neplăceri aici în această dimineaţă din cauza lipsei de consultare. Aş fi crezut că, în calitate de autori ai întrebării referitoare la Mercosur, ar fi trebuit să existe decenţa de a fi consultaţi în privinţa motivelor pentru care acest lucru s-a întâmplat. Conferinţa preşedinţilor este cea mai importantă dar, dle preşedinte, sunteţi un foarte distins membru al Biroului acestui Parlament şi sper că veţi transmite Biroului mesajul că atunci când agricultura este subiectul dezbaterii în acest Parlament trebuie să oferiţi suficient timp pentru aceasta.

Cu certitudine, în această dimineaţă nu a fost destul timp. Aţi văzut cererea şi aţi văzut problema. Putem face ca acest Parlament să lucreze pentru deputaţii săi şi nu pentru administraţia Parlamentului? Noi suntem aleşi aici pentru a-i reprezenta pe cei care ne-au ales şi nu administraţia care este plătită cu salarii mari şi grase...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Preşedinte. - Dle Nicholson, am notat cuvintele dvs. şi în mod firesc vom transmite îngrijorările dvs. către Biroul Parlamentului. Nu administraţia organizează dezbaterile. Administraţia ajută organismele politice să organizeze dezbateri.

  Mairead McGuinness, autor. − Dle preşedinte, nu este vorba despre faptul că este vară şi suntem cu toţii obosiţi. Este vorba despre faptul că facem observaţii foarte pertinente şi ne luăm în serios atribuţiile. Va dura 30 de secunde pentru că am două coli albe. Am adresat cinci întrebări Comisiei. Nu intenţionez să vorbesc înainte de a auzi răspunsurile. Voi reveni la finalul dezbaterii.

  Preşedinte. – Vă mulţumesc foarte mult, dnă McGuinness. Vă voi acorda ulterior timpul pe care nu l-aţi folosit acum.

  James Nicholson, autor. − Dle preşedinte, cred că mulţi au fost luaţi prin surprindere de recenta decizie a Comisiei de a redeschide negocierile cu Mercosur asupra unui acord de liber schimb. Pentru că intrăm într-o perioadă în care vom fi martorii reformei PAC, pe care tocmai am dezbătut-o, fiecare ştie că agricultura va constitui o parte importantă a acelui acord.

Deşi sunt de acord că serviciile din cadrul Comisiei au competenţa de a redeschide discuţiile, ar fi fost mult mai înţelept să informeze Parlamentul cu privire la intenţiile lor. Subiectul poate deschide cutia Pandorei în multe dintre sectoarele industriei agriculturii din Europa şi de aceea pun serios sub semnul întrebării înţelepciunea deciziei de a avansa un acord viitor.

Există în prezent probleme serioase în Argentina şi Brazilia referitoare la provenienţa animalelor şi la alte subiecte privind sănătatea şi siguranţa. Cel mai recent raport al misiunii FAO în statul Santa Catarina a concluzionat că acolo au existat foarte puţine controale asupra bovinelor care trec din Argentina în Brazilia sau chiar asupra acelora care trec dintr-un stat în altul în Brazilia. Conform aceloraşi date, regulile de marcare a urechilor nu erau puse în aplicare. Acestea sunt doar câteva exemple dintre cele multe pe care le-aş putea enumera din raportul FAO din octombrie trecut.

Trebuie să îi spun direct şi deschis dlui comisar că, dacă persistă în această direcţie, ne vom opune la fiecare pas al acestui drum. Pot să înţeleg într-o oarecare măsură de ce acest lucru ar putea să pară o opţiune atrăgătoare, pentru că discuţiile OMC stagnează, dar cred cu adevărat că există potenţialul distrugerii OMC. Dacă Mercosur reuşeşte să realizeze un acord cu UE, de ce ar mai trebui ca aceste ţări să continue să participe la negocierile din cadrul OMC?

Trebuie să înţelegeţi că nu va exista nici o reducere a nivelului standardelor referitoare la provenienţa sau starea de sănătate a animalelor. Consumatorii şi producătorii din Uniunea Europeană trebuie protejaţi iar eu nu cred că un acord comercial cu Mercosur va atinge acest scop. Va avea, cu adevărat, efectul complet opus.

  José Bové, autor. − (FR) Dle preşedinte, dle comisar, redeschiderea negocierilor cu Mercosur atunci când Uniunea Europeană se pregăteşte să îşi redefinească politica agricolă relevă o periculoasă lipsă de coerenţă din partea Comisiei. Europa importă deja 500 000 de tone de carne de vită. Deschiderea în continuare a pieţei noastre ar fi în dezavantajul crescătorilor de vite din zonele mai puţin favorizate ale Europei, fără nici o garanţie a respectului pentru sănătate şi standarde sociale. Nu putem accepta acest lucru.

Europa cumpără 38 de milioane de tone de soia şi furaje pentru vite. Aceste importuri din Brazilia şi Argentina monopolizează mai mult de 19 milioane de hectare. Ele sunt concentrate în mâinile a trei întreprinderi: Cargill, ADM şi Bunch. Între 2001 şi 2004 soia a distrus mai mult de 1.2 milioane de hectare de pădure tropicală şi ecuatorială. Este una dintre cauzele principale ale creşterii emisiilor de gaze cu efect de seră şi ale pierderii biodiversităţii.

Parlamentul European a decis să întocmească un raport referitor la redobândirea autonomiei cu privire la proteinele vegetale pentru hrana animalelor. Această decizie este motivată de necesitatea de a avea o agricultură ecologică şi de a combate schimbările climatice. Aceste eforturi vor deveni total inutile din cauza acestui proiect de acord bilateral. Încă o dată, Comisia Europeană îşi vinde pe nimic agricultura şi fermierii pentru a obţine câştiguri potenţiale pentru întreprinderile din servicii. Aceste concesii nu vor servi familiilor de agricultori din Mercosur, ci doar pe acelea ale grupurilor agroindustriale. Dovezi convingătoare în acest sens pot fi găsite în cadrul raportului întocmit de grupul Tyson, o corporaţie din SUA cu greutate pe piaţa internaţională a cărnii, care a anunţat că a investit în Brazilia – eu citez din raportul acesteia – pentru a folosi această ţară ca pe o platformă pentru a exporta în Europa.

Alte întreprinderi, precum Doux Group, au anticipat deja această mişcare prin preluarea în 1998 a grupului brazilian Frangosul. Mulţi avicultori, în special din Brittany, au plătit preţul acestui acord.

Europa pare să dorească să urmeze politica sa de relocare prin intensificarea atacurilor sale împotriva fermierilor. Trebuie să oprim acest proces nebunesc oferind cetăţenilor noştri hrană de calitate produsă la nivel local.

  George Lyon, autor. − Dle preşedinte, voi încerca să fiu concis. Există îngrijorări reale în privinţa redeschiderii negocierilor cu Mercosur.

Reprezint Scoţia care este un producător major de carne de vită. Acesta este un sistem ce presupune costuri ridicate şi este vital ca acest sistem de producţie să continue, pentru ca Scoţia să nu fie martora abandonării unei mari părţi din terenurile sale din cauza importurilor ieftine care inundă piaţa. Există o îngrijorare reală că industria noastră scoţiană de carne de vită ar putea fi sacrificată din cauza necesităţii de a negocia şi de a ajunge la un acord cu ţările din Mercosur.

De aceea, aş dori să ridic o serie de întrebări referitoare la acest subiect, care nu este unul relevant doar pentru Scoţia, ci şi pentru Irlanda ori Franţa sau pentru Europa întreagă. Aş dori în special să vă întreb de ce pare să nu fi existat nici un fel de consultări cu acest Parlament ori cu Comisia pentru agricultură a acestui Parlament, înainte ca anunţul să fi fost făcut. Cu siguranţă că, măcar din considerente de curtoazie, informarea noastră înainte de a face anunţul ar fi ajutat în încercarea de a asigura relaţii rezonabile între Parlament şi dvs. în această chestiune.

În al doilea rând, care este mandatul negociatorilor în privinţa produselor agricole? Poate vă rog să-mi spună cineva ce sunt aceştia mandataţi să negocieze? Câte tone de carne de vită? Cât de mult acces? Există tarife minime sau nu există niciun fel de tarif? Vă rog, poate să ne spună cineva care este mandatul?

Alte două aspecte. Când se va face un studiu de impact pentru a se afla care ar putea fi impactul oricărui posibil acord, independent de dimensiunea acestuia? Ar trebui măcar să ştim care este impactul înainte de a ne angaja la ceva, în special în momentul în care noi renegociem PAC şi decidem cum va fi decis sprijinul viitor pentru ferme. Cele două aspecte sunt interdependente şi de aceea trebuie să înţelegem care va fi impactul.

În final, care este implicarea comisarului pentru agricultură în această chestiune? Am auzit până acum foarte puţin atât despre rolul său în această negociere cât şi despre faptul dacă el este cel responsabil pentru stabilirea mandatului negociatorilor. Va fi acest Parlament consultat înainte ca orice acord final să fie realizat? Doresc să aud câteva răspunsuri la aceste întrebări.

  Preşedinte. - Doresc să atrag atenţia tuturor asupra faptului că vorbitorii care au intervenit până acum, inclusiv dl Capoulas Santos, sunt autorii primei întrebări pe care o dezbatem şi că vorbitorul următor, dl. YáñezBarnuevo García, este autorul celei de a doua întrebări.

  Luis Manuel Capoulas Santos, autor. – (PT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, America Latină ca întreg şi în special ţările din Mercosur sunt parteneri strategici ai Uniunii Europene. Împărtăşim o istorie comună şi valori sociale. Mai mult, este o zonă geopolitică în care libertatea, democraţia şi respectul pentru drepturile omului au evoluat într-un mod remarcabil. Aprofundarea legăturilor politice şi culturale şi maximizarea beneficiilor economice reciproce sunt, din această perspectivă, perfect logice.

De aceea, salut decizia europeană de redeschidere a negocierilor asupra unui acord de asociere cu Mercosur, deşi regret şi condamn acţiunile recente cu caracter protecţionist ale Argentinei care se află în totală contradicţie cu spiritul de deschidere arătat de partea europeană.

Cu toate acestea, trebuie să alertez Comisia în privinţa consecinţelor potenţial negative pentru sectorul agricol european pe care le-ar putea avea o eventuală negociere neglijentă. Cunoaştem cu toţii atât măsura dezechilibrului din comerţul nostru cu Mercosur, cât şi cerinţele şi condiţiile de producţie corespunzătoare pentru fermierii de pe ambele maluri ale Atlanticului.

Din acest motiv, pe lângă întrebările care au fost în mod oficial înaintate în scris, în special cea prin care se solicită Comisiei să explice cum intenţionează să trateze subiectul produselor sensibile, doresc să ştiu cum intenţionează aceasta să reacţioneze la acţiunea uşor de înţeles a Argentinei.

  Luis Yáñez-Barnuevo García, autor. – (ES) Dle preşedinte, este ziua felicitărilor: prima dintre ele o datorăm ministrului de externe spaniol, dl Moratinos, care a reuşit să aducă un număr de prizonieri politici cubanezi în Spania, sau este pe cale să facă acest lucru; de asemenea, dlui Guillermo Fariñas, prizonierul politic care prin greva foamei, tenacitatea şi sacrificiul său, a obţinut libertatea pentru aceşti prizonieri.

Mai presus de toate, întorcându-mă acum la subiectul care ne aduce aici, doresc să felicit Consiliul pentru începerea negocierilor asupra unui acord comercial major, care este şi unul politic şi se referă la cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Mercosur, asupra căruia s-a decis la reuniunea la nivel înalt de la Madrid în data de 18 mai a acestui an. Contrar a ceea ce se spune, Parlamentul şi-a exprimat în mod repetat sprijinul pentru aceste negocieri în cadrul Delegaţiei pentru relaţiile cu ţările Mercosur, a Delegaţiei la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană (EuroLat) şi chiar la şedinţele plenare ale câtorva sesiuni parlamentare. Discutăm despre ceea ce ar putea şi ar trebui să fie cel mai cuprinzător acord comercial existent în lume, care va genera dezvoltare, bunăstare, progres şi ocupare a forţei de muncă pentru mai mult de 800 de milioane de persoane şi care măreşte în mod spectaculos schimburile de bunuri, mărfuri şi servicii între cele două regiuni.

Agricultura este doar o parte a acestui macro-acord. Pe parcursul negocierilor vor trebui gândite acorduri echilibrate, dar nu cu o mentalitate protecţionistă care este inamicul dezvoltării şi al bunăstării; protecţionismul european dar şi protecţionismul unora dintre ţările Mercosur. În orice caz, industria şi serviciile reprezintă 97 % din produsul intern brut european, iar agricultura doar 2,1 %. Temerile trebuie de aceea înfruntate în funcţie de proporţiile şi justificarea lor.

Dle comisar, următoarea reuniune la nivel înalt Uniunea Europeană-Brazilia din 14 iulie ar trebui în consecinţă să servească promovării şi accelerării acestor negocieri a căror încheiere a dobândit chiar şi mai multă importanţă pe parcursul crizei economice pe care o traversăm; acest acord va contribui la găsirea unei soluţii pentru această criză.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Dle preşedinte, pentru că este o dezbatere comună şi cu acordul preşedintelui doresc să mă refer la începutul sesiunii atât la implicaţiile asupra agriculturii ale unui acord de asociere cu Mercosur cât şi la apropiata reuniune la nivel înalt. De aceea, sunt fericit să răspund oricare ar fi formatul decis de preşedinte.

Începând cu Mercosur, relansarea negocierilor pentru un acord de asociere cu Mercosur este de cea mai mare importanţă pentru UE, atât din punct de vedere politic cât şi din punct de vedere economic. Din perspectivă politică, Mercosur este cel mai mare proiect de integrare din America Latină, ceea ce face inutil să mai insist asupra importanţei geopolitice a strângerii legăturilor noastre cu acest continent. Avem acorduri încheiate cu Chile şi Mexic şi am finalizat recent negocierile cu Columbia, Peru şi America Centrală, fiind deci logic să abordăm şi Mercosur.

Din perspectivă economică, un acord încununat de succes ar putea aduce beneficii considerabile atât pentru UE cât şi pentru Mercosur. În aceste timpuri dificile din punct de vedere economic nu ne putem permite să neglijăm potenţialul acestui acord pentru ambele noastre regiuni din perspectiva locurilor de muncă şi a creşterii economice.

Mercosur este o entitate economică mare şi dinamică cu un PIB combinat de 1300 miliarde şi cu o rată de creştere a PIB care se aşteaptă să se ridice la aproximativ 5 % în 2010 şi 4 % în 2011. Este un partener din ce în ce mai important al UE. În ceea ce priveşte exporturile UE, se clasifică la egalitate cu India şi înaintea unor ţări cum sunt Canada şi Coreea. În ultimii patru ani, până la declanşarea crizei, exporturile UE în Mercosur au crescut cu mai mult de 15 % pe an.

În privinţa investiţiilor străine directe, Mercosur este din nou un partener important. Investiţiile UE în Mercosur se ridică la mai mult de 165 de miliarde – mai mult decât investiţiile UE în China, India şi Rusia laolaltă. Datorită dimensiunii şi potenţialului său şi a faptului că Mercosur este încă o piaţă relativ protejată, câştigurile economice pentru afacerile UE ar putea fi printre cele mai importante dintre cele ale acordurilor de liber schimb încheiate recent sau aflate în curs de negociere de către UE cu parteneri comerciali majori cum sunt Coreea sau India.

Relansarea acestor negocieri este de asemenea un semn al hotărârii ambelor regiuni de a continua să promoveze comerţul liber şi să respingă protecţionismul. Comisia a luat această decizie după o examinare şi o dezbatere internă aprofundată. Pentru a ajunge la această decizie, Comisia a evaluat pozitiv indicaţiile oferite de Mercosur pe parcursul dialogului neoficial la nivel tehnic referitoare la subiecte ca schimbul de mărfuri, achiziţiile publice sau câteva sectoare ale serviciilor.

Permiteţi-mi să adaug că imediat după ce Colegiul a luat decizia am venit la Comisia INTA şi am discutat aprofundat relansarea negocierilor. Aş putea chiar să adaug că opinia Consiliului este că am tratat Parlamentul European mult mai bine decât i-am tratat pe ei, astfel că nu au fost deloc mulţumiţi. Am făcut acest lucru în baza mandatului pe care îl avem, astfel încât nu avem nevoie de un nou mandat. Aceasta a fost o decizie adecvată a Colegiului şi Parlamentul a fost informat în mod extensiv imediat după aceea.

Cu toate acestea, trebuie să fie foarte clar că atitudinea amabilă a partenerilor din Mercosur permite cu siguranţă relansarea negocierilor dar bineînţeles că nu este o garanţie a încheierii lor cu succes. Acesta este un lucru destul de diferit. Pentru a încheia, va trebui să negociem un acord ambiţios în special în sectoare cum sunt comerţul cu bunuri şi serviciile, sau proprietatea intelectuală, inclusiv indicaţiile geografice.

Prima întâlnire cu Mercosur a avut loc săptămâna trecută în Buenos Aires. A fost mai degrabă o rundă tehnică după mai mult de cinci ani de suspendare pentru a discuta, identificând unde au fost părăsite negocierile în anul 2004, asupra subiectelor legate de procesul de negociere şi modalităţile de a avansa în cadrul acestora. Bineînţeles că vom informa pe deplin atât Parlamentul European, cât şi Consiliul în privinţa evoluţiei negocierilor.

În ceea ce priveşte întrebările dvs specifice, Comisia lucrează pe baza directivelor de negociere adoptate de Consiliu în 1999. Aceste directive însărcinează Comisia cu negocierea unui acord echilibrat şi cuprinzător cu Mercosur, în scopul liberalizării substanţiale a tuturor schimburilor comerciale conform angajamentelor UE în cadrul OMC. Aceasta se aplică tuturor domeniilor cărora acordul li se va aplica, incluzând agricultura.

Comisia este conştientă pe deplin de sensibilitatea pe care subiectul agriculturii îl are în cadrul acestor negocieri şi va ţine seama de acest element atunci când va negocia cu Mercosur. Permiteţi-ne să ne gândim de asemenea şi că avem interese agricole ofensive importante în Mercosur, cum sunt vinul, brânzeturile, fructele şi legumele şi indicaţiile geografice. În acest context, suntem conştienţi că măsuri asociate ar putea deveni necesare în sectoarele cele mai sensibile. Este, cu toate acestea, mult prea devreme pentru a discuta la ce s-ar putea referi aceste măsuri. Ne aflăm în faza de început a negocierilor şi nu am intrat încă în discuţii de fond.

Nu am avansat oferte referitoare la agricultură până în acest moment şi a existat o întrebare – nu mai ştiu cine a adresat-o – despre poziţia comisarului pentru agricultură în această privinţă. Nu comisarul pentru comerţ decide ce oferte referitoare la agricultură se discută la masa negocierilor. Acest lucru trebuie convenit între comisarul pentru agricultură şi mine, iar dacă noi nu ne putem pune de acord, subiectul merge la colegiul comisarilor şi acesta este cel care ia decizia. Acesta este modul în care totul se petrece, astfel încât dl Dacian Cioloş este pe deplin inclus în aceste discuţii.

Ştim, de asemenea, că va trebui să luăm în considerare ofertele anterioare referitoare la agricultură făcute de UE în cadrul Rundei Doha, fiind de aşteptat ca unul din principalii beneficiari ai acestora să fie Mercosur. În acest context, permiteţi-mi să clarific faptul că relansarea negocierilor cu Mercosur nu subminează în nici un fel hotărârea noastră de a încheia cu succes DDA. De principiu, noi negociem doar acele acorduri de liber schimb care sunt compatibile cu normele OMC şi care, bazându-se pe acquis-ulOMC, merg mult mai departe decât Runda de la Doha, din punctul de vedere al sferei de aplicare. Cred că dacă facem alegerile corecte este posibil să încheiem cu succes ambele negocieri.

În ceea ce priveşte siguranţa alimentară, este de la sine înţeles că importurile trebuie să respecte în totalitate cerinţele de siguranţă alimentară ale UE. Să fie foarte clar că nu există nici o intenţie de a negocia sănătatea noastră şi cerinţele de siguranţă; nu cu Mercosur şi nici cu altcineva! Abordarea UE în cadrul tuturor negocierilor nu este cu certitudine aceea de a scădea nivelul de protecţie al UE. Normele OMC ne dau dreptul de a stabili propriul nivel de protecţie cu condiţia ca acesta să se bazeze pe probe ştiinţifice recunoscute – acesta este un drept inviolabil.

În final, referitor la impactul unui posibil acord, o evaluare sustenabilă de impact a unui acord comercial între UE şi Mercosur a fost deja efectuată şi se află la dispoziţia publicului începând din 2009. În plus, Comisia va completa această evaluare de impact cu un studiu economic mai aprofundat, în lunile care urmează.

Permiteţi-mi acum să mă refer la reuniunea la nivel înalt UE-Brazilia şi să încep cu o scurtă descriere a relaţiilor noastre. Brazilia are o statură internaţională de necontestat, corespunzătoare teritoriului său, populaţiei sale şi performanţei sale economice. Sprijină multilateralismul, este un membru al G20 şi un jucător cheie în dezbaterile globale asupra schimbării climatice, guvernanţei economice, reformei ONU, subiectelor comerciale şi eradicării sărăciei. Mai mult, Brazilia acţionează des ca o punte informală între ţările vestice şi cele emergente şi în curs de dezvoltare. Brazilia este una dintre cele nouă ţări cu care UE a intrat într-un parteneriat strategic. Parteneriatul datează din anul 2007 şi planul de acţiune comună, care transpune parteneriatul în acţiuni concrete, datează din anul 2008.

Multiplele iniţiative comune, nivelul înţelegerii reciproce şi consolidarea relaţiei care include 18 dialoguri aflate în desfăşurare, stă mărturie pentru satisfacţia noastră referitoare la implementarea planului de acţiune comună. Aceasta va fi cea de a patra reuniune la nivel înalt UE-Brazilia la care vom căuta să facem bilanţul progresului din relaţiile noastre şi să discutăm principalele provocări globale. Momentul unei asemenea evaluări este cu atât mai potrivit cu cât mandatul preşedintelui Lula se apropie de sfârşit.

În privinţa chestiunilor legate de mediul înconjurător, la cea de a treia reuniune la nivel înalt din Stockholm am plănuit atât cooperarea în vederea reuniunii la nivel înalt de la Copenhaga din decembrie, cât şi o iniţiativă în domeniul bioenergiei care să implice Brazilia, UE şi Uniunea Africană. Conferinţele de la Cancún şi Nagoya care se apropie asupra schimbărilor climatice şi biodiversităţii se află printre primele pe agenda reuniunii la nivel înalt, deoarece o coordonare îmbunătăţită cu Brazilia este crucială pentru obţinerea unui rezultat de succes.

Ca urmare a unei sugestii a preşedintelui Lula făcută la reuniunea la nivel înalt UE-Mercosur de la Madrid, urmărim o poziţie comună cu cea a Braziliei pentru Cancún. Comisia Uniunii Africane a primit propunerea noastră comună referitoare la cooperarea trilaterală în privinţa bioenergiei şi sperăm să avem un răspuns de la aceştia în curând.

În ceea ce priveşte cooperarea în forurile internaţionale, urmărim coordonarea înainte de reuniunea la nivel înalt de la Seoul a G20, pentru a câştiga sprijinul Braziliei în obţinerea unei reprezentări adecvate a UE în sistemul ONU şi pentru a ne angaja către o încheiere a Rundei de la Doha. Brazilia caută să îşi consolideze influența în sistemul de guvernanţă globală şi are nevoie de sprijinul nostru pentru un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU. Fiind o economie emergentă avansată, adoptă o poziţie foarte diferită de cea a UE în relaţie cu reforma Băncii Mondiale şi a FMI.

Per ansamblu, ceea ce este cu certitudine clar este că, în calitate de parteneri cu relevanţă la nivel global, avem o agendă comună şi trebuie să găsim modalităţile de a înlătura diferenţele dintre noi şi de a căuta convergenţa. La reuniunea la nivel înalt vom confirma hotărârea noastră de a întări neproliferarea nucleară şi de a încuraja o cooperare mai strânsă. Brazilia s-a opus sancţiunilor împotriva Iranului adoptate în luna iunie a anului curent de către Consiliul de Securitate al ONU. Cu toate acestea, UE a salutat eforturile făcute de Brazilia şi Turcia care au condus la Declaraţia de la Teheran, arătând insuficienţele acesteia dar accentuându-i valoarea ca instrument potenţial de clădire a încrederii şi invitând Iranul să profite de şansa de a reîncepe negocieri serioase. Deşi din punct de vedere tactic diferim, ceea ce ne apropie sunt principiile aflate la baza Tratatului de neproliferare nucleară şi necesitatea ca Iranul să demonstreze natura paşnică a programului său nuclear.

În prima parte a luării mele de cuvânt m-am referit în mod cuprinzător la negocierile cu Mercosur, dar acestea vor face bineînţeles obiectul discuţiilor din cadrul reuniunii la nivel înalt. Din nefericire, nu mă voi afla în Brazilia dar, având în vedere faptul că ne-am întâlnit doar de curând după o lungă pauză pentru a avea primele discuţii de ordin tehnic, este destul de improbabil ca în cadrul reuniunii la nivel înalt să se ia decizii ferme referitoare la această negociere. Reuniunea la nivel înalt se va referi de asemenea la subiectele regionale: Cuba, Honduras, Paraguay şi Venezuela. Rolul Braziliei în sprijinirea eforturilor de stabilizare din Paraguay, refuzul acesteia de a recunoaşte noul guvern din Honduras, angajamentul ei cu Cuba şi Venezuela, se află toate pe ordinea de zi.

În cele din urmă, se lucrează încă intens la anumite subiecte pe care ne aşteptăm ca reuniunea la nivel înalt să le ia în considerare. Primul este semnarea acordului orizontal privind aviaţia civilă şi a acordului privind siguranţa aeriană. Al doilea, anunţarea programului de lucru comun referitor la cooperarea tripartită cu ţările în curs de dezvoltare. Al treilea, o scrisoare de intenţie între Comisie şi Consiliul Naţional de Justiţie din Brazilia pentru a avansa cooperarea trilaterală în sprijinul electoral şi reforma justiţiei, care va fi semnată la Bruxelles în data de 14 iulie.

Relaţia noastră cu Brazilia nu se încheie odată cu reuniunea la nivel înalt; avem în paralel alte iniţiative care ajută la conferirea unei dimensiuni plenare angajamentelor noastre bilaterale, regionale sau globale, dar am epuizat de mult timpul alocat intervenţiei mele. Voi încerca să dau exemple suplimentare în cadrul răspunsurilor la întrebările dvs.

  Georgios Papastamkos, în numele Grupului PPE. – (EL) Dle preşedinte, în ceea ce priveşte ţările Mercosur, aş dori să scot în evidenţă importantul deficit al balanţei comerciale defavorabil Uniunii Europene în sectorul producţiei agricole. Argentina încă blochează importurile de alimente din state terţe, afectând negativ şi într-o măsură importantă exporturile europene de produse agroalimentare, inclusiv pe cele de gem de piersici grecesc. Doresc să-l întreb pe dl comisar dacă s-a referit la această chestiune săptămâna trecută în cadrul primei runde de negocieri în Buenos Aires. De asemenea, ridică poziţia Argentinei întrebări privind incompatibilitatea măsurilor luate de aceasta cu normele şi obligaţiile Organizaţiei Mondiale a Comerţului?

O scurtă divagaţie: dle comisar, negocierile cu ţările din Anzi şi America Centrală au fost finalizate. Ca să fiu sincer, concesiile făcute de Europa în sectorul agricol cauzează îngrijorări întemeiate şi ridică întrebări punctuale: ce justificare există pentru cotele acordate de către Europa în sectorul zahărului şi al orezului, cote care exced capacitatea de producţie a acestor state? Includ aceste acorduri o clauză a exportatorului net pentru a preveni dezvoltarea unui triunghi comercial? Poate Comisia să ne asigure că preţurile importurilor din sectorul fructelor şi legumelor vor fi menţinute?

Dle comisar, doresc să mă alătur colegilor mei deputaţi care au vorbit despre necesitatea unei cooperări interinstituţionale mai strânse între Comisie şi Parlamentul European. Comisia trebuie să realizeze că, în temeiul Tratatul de la Lisabona, termenii cooperării interinstituţionale s-au schimbat, astfel cum s-a întâmplat şi cu cultura interinstituţională. Cu cât vă veţi îndrepta mai rapid în această direcţie, cu atât mai productivă şi corectă va fi cooperarea dintre cele două instituţii.

  Edite Estrela, în numele Grupului S&D. – (PT) Dle preşedinte, prima întâlnire la nivel înalt UE-Brazilia, care a fost promovată de preşedinţia portugheză în 2007, a eliminat o inexplicabilă lacună. Brazilia era singura ţară BRIC cu care Europa nu avea un parteneriat strategic.

Consolidarea dialogului dintre UE şi Brazilia este foarte logică pentru că ne permite să aprofundăm cooperarea în domenii esenţiale cum sunt securitatea energetică, dezvoltarea durabilă, biodiversitatea şi schimbările climatice, etc.

Populaţia numeroasă a Braziliei, dezvoltarea sa economică şi stabilitatea politică fac ca această ţară să fie un jucător strategic pe scena internaţională.

În acest moment premergător celei de a patra reuniuni la vârf UE-Brazilia, este important să ajungem la un echilibru între celebrarea progreselor obţinute şi examinarea modalităţilor de dezvoltare a acestui parteneriat, astfel încât să putem face faţă provocărilor comune şi să ne armonizăm poziţiile, în vederea, de exemplu, a conferinţei ONU privind schimbările climatice care va avea loc la sfârşitul acestui an în Mexic. Această reuniune la vârf este de asemenea o oportunitate de a avansa în negocierile cu Mercosur pentru a ajunge la o concluzie asupra acordului de asociere şi pentru a depăşi divergenţele actuale.

  Marielle De Sarnez, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle preşedinte, tocmai am avut o dezbatere în acest Parlament asupra politicii agricole comune în care am reiterat importanţa sprijinirii unui model european, unic în lume.

Cu toate acestea, Comisia a decis în acelaşi timp, fără nici o dezbatere publică premergătoare, să redeschidă negocierile cu Mercosur, consecinţele acestui fapt riscând să fie dezastruoase pentru agricultura noastră în general, şi pentru zootehnia europeană în particular, care se zbate să supravieţuiască. Importurile de carne de vită vor creşte cu 70 % iar cele de carne de pasăre cu 25 %. Ele se vor revărsa în Europa la un cost mai scăzut, deoarece nu sunt produse conform aceluiaşi nivel al cerinţelor sociale, de sănătate şi de mediu.

Dle comisar, aş dori în consecinţă să vă împărtăşesc îngrijorarea mea. Agricultura noastră se află într-o mare dificultate. Destabilizarea ei în continuare va produce consecinţe serioase. Nu putem dezvolta politica comercială europeană fără a lua în considerare şi a apăra unul din atuurile noastre principale. Comisia trebuie să audă acest mesaj şi această solicitare.

  Elie Hoarau, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dle preşedinte, mulţi colegi deputaţi sunt îngrijoraţi din cauza implicaţiilor pe care redeschiderea negocierilor cu Mercosur în vederea încheierii unui acord de asociere le-ar putea avea asupra agriculturii europene.

Atât eu, cât şi grupul din care fac parte, împărtăşim aceste îngrijorări. Există cu adevărat temeri - şi ca membru al Parlamentului European reprezentând o regiune ultraperiferică am experienţa acordurilor referitoare la banane - că un acord cu Mercosur va da o lovitură puternică multor sectoare agricole europene. Din aceste motive, o evaluare de impact este absolut esenţială. Există, de asemenea, temeri că agricultura Mercosur-ului va deveni prin acest acord o agricultură condusă într-o mai mare măsură de considerente productive – poate într-o prea mare măsură - în detrimentul exploatărilor agricole mici din aceste ţări. În consecinţă, trebuie găsit un echilibru astfel încât acest acord să nu transforme cele două continente, Europa şi America Latină, în superputeri definite în mod esenţial de o dogmă mercantilistă.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle preşedinte, intervenţiile Chinei în America Centrală şi în America Latină au dat un nou impuls negocierilor UE. Reprezentând mai mult de 200 de milioane de consumatori şi împărtăşind multe dintre interesele şi valorile noastre, ţările Mercosur sunt cea mai importantă piaţă din America Latină pentru produsele noastre. Avem în vedere cea mai extinsă zonă de liber schimb din lume, cu un total de 700 de milioane de locuitori şi un volum comercial de 100 de miliarde de euro.

Acesta este în mod firesc un argument major în favoarea unui acord de liber schimb care ar putea în principiu să fie sprijinit. Cu toate acestea, rămâne întrebarea de ce în locul unui acord unic, avem acorduri separate cu Mexic,Chile, Mercosur, Peru şi Columbia. De asemenea, dacă trebuie încheiate acorduri individuale atunci şi statele mai mici trebuie incluse, nu doar prin intermediul asociaţiilor comerciale. Există în mod clar o lipsă de consecvenţă aici.

Nu trebuie însă nici să pierdem din vedere ezitările sectorului agricol în relaţie cu importurile de carne ieftină. În cele din urmă, în timp ce impunem fermierilor noştri reguli birocratice şi reglementări pentru standarde de calitate, de protecţie a mediului înconjurător şi a animalelor, acestea nu se aplică cărnii produse în ţările Mercosur. Nu trebuie să subminăm în continuare autosuficienţa UE care deja nu mai este absolută şi trebuie să evităm mărirea numărului de fermieri din Europa care îşi părăsesc pământul.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE). - (ES) Dle preşedinte, suntem cu toţii mulţumiţi de eliberarea deţinuţilor politici din Cuba. Cu toate acestea, referitor la subiectul felicitărilor, nu am auzit niciuna care să fie adresată bisericii catolice şi în special Parlamentului pentru rolul pe care l-au jucat, rol care a fost esenţial în apărarea cu hotărâre a tuturor acelora care luptă pentru libertate şi demnitate în Cuba.

Referitor la Mercosur, trebuie făcute câteva clarificări. Astfel cum a explicat dl comisar De Gucht, Comisia a avansat câteva directive de negociere în scopul încheierii unui acord de asociere între UE şi Mercosur, care au fost adoptate de către Consiliu şi de către Parlament. Negocierile au fost oprite în totalitate timp de şase ani şi este clar că acestea au fost redeschise în cadrul oferit de reuniunea la nivel înalt a şefilor de stat şi de guvern din Uniunea Europeană, America Latină şi Caraibe, inclusiv cu sprijinul Parlamentului.

Obiectivul în acest moment este obţinerea unui acord echilibrat care să dovedească luarea în considerare a tuturor sectoarelor din cadrul Uniunii Europene. Nu înţeleg de ce anumite sectoare sau grupuri de interese trebuie să iasă dezavantajate din această negociere. Nu a fost astfel în ultimii 10 ani şi nu există nici un motiv pentru care ar trebui să fie astfel în viitor. Acest lucru va depinde de fermitatea negociatorilor noştri. În orice caz, dacă această situaţie ar interveni, este clar că Comisia va trebui să vină cu măsuri compensatorii pentru sectoarele afectate.

Acest lucru s-a făcut cu ţările terţe, cu ţările din Africa, zona Caraibelor şi Pacificului şi cu cele mai recente acorduri încheiate cu ţările din Comunitatea Andină. Principalul motiv pentru care s-a procedat astfel cu aceste ţări este necesitatea de a îi apăra pe producătorii din Uniunea Europeană, în acest caz pe producătorii de banane.

PREZIDEAZĂ: Libor ROUČEK
Vicepreşedinte

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, pe parcursul reuniunii din 4 mai 2010, Colegiul comisarilor a hotărât să redeschidă negocierile privind un acord de asociere între Uniunea Europeană și țările Mercosur. Toate aspectele ne determină să credem că, dacă aceste negocieri conduc la un acord, producătorii agricoli europeni se vor confrunta cu probleme semnificative, în special în sectoarele cărnii de vită, cărnii de pasăre, cerealelor, fructelor și legumelor. De asemenea, pot urma efecte negative dezastruoase pentru alte sectoare, precum, de exemplu, sectorul cărnii de porc. În acest caz trebuie să vă avertizez cu privire la concurența neloială pe care această piață, cea de-a treia piață integrată din lume, ar putea să o genereze.

Într-adevăr, în timp ce Europa dorește să fie privită drept pionier în ceea ce privește cerințele legate de sănătate, igienă, trasabilitate, respect pentru mediu și în special standarde sociale, impunând un sistem foarte restrictiv de ecocondiționalitate asupra producătorilor săi, producția de carne de vită – și în special producția de vită din Brazilia – încă nu îndeplinește pe deplin standardele veterinare și de sănătate.

Acceptând importuri din țările Mercosur care nu îndeplinesc standardele europene, riscăm să fim obligaţi să ne asumăm o responsabilitate grea în apărarea intereselor consumatorilor noștri și riscăm sancționarea producătorilor europeni prin aplicarea unor standarde duble.

Dle comisar, aș dori să vă solicit cea mai mare prudenţă în această privință.

  Liam Aylward (ALDE). - Dle președinte, accesul tot mai mare la piața UE pentru Mercosur ar decima industriile naționale, în special – în cazul meu – în privința preocupării mele principale: industria cărnii de vită din Irlanda și din alte părți. Acest lucru nu este o exagerare menită să stârnească panică. Irlanda exportă aproximativ 90 % din producția sa de carne de vită, iar cota de carne de vită pe care Mercosur dorește să o atingă va fi în concurență directă cu industria irlandeză a cărnii de vită.

Agricultorii europeni își desfășoară activitatea conform unor criterii foarte stricte privind sănătatea și siguranța. Aceștia respectă toate standardele impuse pentru ei și garantează produse sigure, de înaltă calitate pentru consumatori.

În trecut, Comisia i-a asigurat continuu pe consumatorii europeni și pe deputații din Parlament de calitatea importurilor în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, organizațiile agricultorilor și deputații din Parlamentul European au fost cei care au dovedit că poziția greşită a Comisiei în ceea ce priveşte echivalența calității și standardelor între importuri și produsele UE, ceea ce a condus la reducerea numărului de unități exportate în Brazilia de la 3000 la sub 1000.

Așadar, dle comisar, întrebarea mea este: având în vedere experiența anterioară și actuala natură sporadică a misiunilor OAV, cum poate Comisia să garanteze consumatorilor că toate importurile care pătrund în Uniunea Europeană au o calitate similară și respectă standardele Uniunii Europene? Aș dori să adaug, dle comisar, că situația din trecut nu îmi oferă mari speranțe sau multă încredere pentru viitor.

  Daniel Caspary (PPE). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, s-au redeschis negocierile cu țările Mercosur și, dacă interpretez corect criticile de astăzi, principala problemă este neinformarea Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Sunt de acord că trebuie să îmbunătățim coordonarea tuturor acestor subiecte în cadrul Parlamentului European.

Firește, deschiderea negocierilor Mercosur este un aspect extrem de important pentru colegii noștri deputați din Comisia pentru agricultură. Cu toate acestea, așa cum a existat un deficit de informare în legătură cu această problemă în cadrul Comisiei pentru agricultură, colegii mei din Comisia pentru comerţ internaţional nu au fost informați cu privire la depunerea întrebării cu solicitare de răspuns oral de astăzi. Consider că noi, Biroul și grupurile din Parlament, trebuie să avem mai multă grijă pentru a ne asigura că urmărim într-adevăr politici coerente și că toate comisiile relevante sunt implicate în mod periodic.

Aş dori să subliniez în special un aspect. De fapt, sunt recunoscător pentru redeschiderea negocierilor de către Comisie. La 5 mai anul curent, acest Parlament a susținut redeschiderea negocierilor în cadrul raportului Salafranca. Cu alte cuvinte, Comisia face exact ce a hotărât Parlamentul cu o largă majoritate. Cu toate acestea, aș susține că nu dorim un acord cu orice preț. Fără îndoială, interesele agriculturii, industriei și sectorului serviciilor trebuie luate în considerare în ansamblu. Faptul că putem reuși să luăm în considerare interesele sectorului agricol în acordurile de liber schimb este subliniat de acordul de liber schimb cu Coreea de Sud, de exemplu, unde răspunsul din partea sectorului agricol a fost foarte pozitiv și unde sunt identificate noi oportunități de piață.

De asemenea, am primit reacții pozitive în ceea ce privește acordul comercial cu America Centrală, unde, de asemenea, apar noi piețe, de exemplu în sectorul lactatelor. Aș fi recunoscător dacă în săptămânile următoare Comisia și-ar intensifica eforturile de a lua în calcul toate interesele, și anume cele din sectorul industriei și serviciilor, precum și de cele din agricultură.

  Iratxe García Pérez (S&D). – (ES) Dle președinte, redeschiderea negocierilor Uniunea Europeană-Mercosur survine într-un context pozitiv care va permite restabilirea dialogului privind legăturile comerciale.

Până în prezent, au fost reluate numai discuțiile și este bine că dezbaterea de astăzi a determinat Comisia să ia notă în mod corespunzător de opiniile noastre.

Deși Uniunea Europeană poate câștiga în sectoare precum vinul, uleiul de măsline, specialități din carne și fructe și legume conservate, este logic să presupunem să acestea nu vor compensa în niciun caz impactul care poate fi anticipat asupra creşterii animalelor și a producției agricole din UE, precum zahărul sau cerealele.

Aș solicita Comisiei să depună eforturi pentru a ajunge la un acord echilibrat în ansamblu, care ține cont de sensibilitatea anumitor produse. Acesta ar trebui să cuprindă mecanismele necesare în vederea prevenirii oricăror eșecuri, precum controale stricte privind sănătatea și nivelurile de calitate fitosanitară a produselor importate.

Un alt aspect important ar fi prevenirea suprapunerii rezultatelor cu Runda de la Doha și dublarea alocațiilor în domeniul agriculturii de către Uniunea Europeană. Acestea fiind spuse, mă raliez criticilor aduse măsurilor restrictive adoptate de Argentina împotriva anumitor produse europene și sper ca, pentru a soluționa în curând situația, Comisia să acționeze ferm.

  Albert Deß (PPE). – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, în mod clar țările Mercosur sunt parteneri comerciali importanți pentru noi. Cu toate acestea, dle comisar, nu trebuie permis ca acest comerț cu țările Mercosur să devină o stradă cu sens unic. Afirmațiile frecvente făcute în public, potrivit cărora Europa se închide în piețele agricole, sunt destul de eronate. Cumpărăm peste 90 % din exporturile agricole africane și 45 % din exporturile agricole din America Centrală și de Sud. Fără îndoială, Europa nu este închisă față de comerțul extern.

Aș dori să critic, dle comisar, politica practicată în domeniul informării. Nu a fost o politică bună. În calitate de factor de decizie politică în domeniul agricol, am aflat că aceste negocieri au început când am deschis ziarele. În viitor, nu ar trebui să fim nevoiți să ne bazăm pe presă pentru informații. Vă îndemn să informați sectorul agricol reprezentat aici în Parlament cu privire la progresele negocierilor.

Un alt aspect pe care aș dori să îl critic este faptul că aici obiectivul este liberul schimb care nu se bazează pe standarde. Cum este posibil să solicităm standarde înalte de protecție a consumatorului, protecție animală și protecție a mediului în Europa, și să nu solicităm aceleași standarde pentru importuri? Aș dori să ofer un singur exemplu în această privință. Anul trecut, Parlamentul a adoptat cea mai severă legislație din lume privind produsele de protecția plantelor. Numeroase ingrediente active sunt interzise în Europa. Dle comisar, nu putem permite ca în viitor să ne confruntăm cu o situație în care în Europa sunt furnizate alimente din țări în care sunt utilizate ingrediente active care sunt interzise în Europa din motive legate de protecția consumatorului. Protecția consumatorului este inviolabilă și ar trebui să ne amintim acest lucru în cadrul negocierilor. Doar în aceste condiţii nu trebuie să ne temem de concurenții noștri, iar noi, agricultorii europeni, ne vom apăra drepturile împotriva acestei concurențe.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dle comisar, în Ungaria există un proverb potrivit căruia cu cât explicația este mai mare, cu atât este mai posibil ca persoana care o oferă să mintă. Nu spuneți adevărul! Comisia Europeană a avut un singur comisar sincer, dl Dacian Cioloş, care a spus că trebuie să alegem între OMC și Mercosur; dacă nu, vom distruge agricultura europeană. Acesta este adevărul, dle De Gucht. În ceea ce vă privește, președinția spaniolă și Comisia au încălcat Tratatul de la Lisabona deoarece Parlamentul European a fost exclus. Dl Gaspari poate să afirme că autorizația a fost acordată de Comisia pentru afaceri externe, însă Parlamentului nu i s-a acordat un mandat. Acesta este celălalt motiv al întrebării mele. Întâmplător, aș adăuga că noile state membre pot avea doar de pierdut. Favorizăm liberalizarea, însă dacă Spania și Portugalia au interese speciale, acestea nu ar trebui să implice Uniunea Europeană. Ar trebui să își rezolve singure problemele. Nu este nevoie să furnizăm un cadru UE pentru acest lucru.

  Béla Glattfelder (PPE). – (HU) Comisia Europeană a definit mandatele de negociere acum aproximativ 11 ani. Lumea s-a schimbat în ultimii 11 ani. Protecția mediului și protecția climei au devenit aspecte majore, iar Uniunea Europeană însăși s-a schimbat pe măsură ce numărul statelor membre a crescut de la 15 la 27. Comisia Europeană nu a ținut cont de aceste evoluții. Nu a solicitat un nou mandat. Este o greșeală gravă. Negocierile bazate pe mandate vechi de 11 ani nu pot continua; trebuie să li se pună capăt. Trebuia creat un nou mandat, ținând cont de interesele celor 12 state membre care au aderat la UE în ultimii ani, precum și de considerațiile mondiale privind protecția climei, protecția mediului și bunăstarea animală. Fără un mandat corespunzător, nu putem ajunge decât la acorduri inacceptabile.

  Mairead McGuinness, autor. − Dle președinte, decizia mea de a mă abține de la a interveni până când primesc ceea ce speram că vor fi răspunsuri a fost înțeleaptă. Am observat cât de mult timp i-a trebuit Comisiei – mai mult decât oricăruia dintre noi în Parlament – și regret că nu am obținut răspunsuri specifice la cinci întrebări foarte directe.

În ceea ce privește mandatul, aș dori să spun că un mandat care datează din 1999 este mult prea învechit și, într-adevăr, majoritatea deputaților din actualul Parlament nu au fost prezenți în 1999. Să revenim la proiect. Ultimul vorbitor a abordat unele dintre aspectele pe care aș dori să le menționez.

Întrucât nu ați abordat evaluarea impactului, şi ne-aţi spus doar că ați efectuat o evaluare, aș dori să vă vorbesc despre unele dintre efectele asupra producătorilor noștri agricoli. Forumul Mercosur al cărnii, care reprezintă Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay, le-a solicitat de urgență negociatorilor să nu irosească o oportunitate extraordinară pentru ei. Să comparăm acest lucru cu încântarea, sau mai degrabă cu teama, tulburarea și furia din rândul producătorilor din UE.

Urmarea va fi pierderea locurilor de muncă în întreaga Europă rurală și reducerea capacității noastre de producție alimentară. Să analizăm efectele acestui lucru asupra mediului, domeniu în care Europa se consideră lider în privința schimbărilor climatice, asupra problemelor privind proprietatea funciară din aceste țări, tăierea pădurilor, impactul asupra populațiilor indigene și a muncii forțate și în special asupra cărnii de vită.

Pentru cei dintre dvs. care nu își dau seama, acesta este un atac asupra calității înalte a pieței noastre a cărnii de vită. Dacă subminăm această parte a pieței, vom distruge producția de carne de vită și această piață din Uniunea Europeană. SUA și Japonia nu vor încheia un acord deoarece își protejează producătorii și standardele înalte pe care le prețuiesc.

Acest Parlament impune producătorilor noștri standarde înalte ale producției alimentare. În trecut, nu am reușit să îi apărăm. Comisia nu și-a îndeplinit datoria și nu putem permite ca un astfel de acord să fie încheiat în detrimentul producției UE într-o perioadă în care ne reformăm politica agricolă. Nu există o coerenţă între politica agricolă și politica comercială. Parlamentul trebuie să insiste asupra asigurării acestei coerenţe.

  Christophe Béchu (PPE). – (FR) Dle președinte, aș dori să spun numai că este posibil să nu fi organizat foarte bine ordinea de zi de astăzi.

Dacă acordurile de liber schimb înseamnă că permitem să pătrundă în Europa produse care nu ne respectă nici standardele sociale, nici standardele ecologice, reforma politicii agricole comune va fi inutilă.

În mod clar, nu putem continua să adoptăm această abordare ipocrită prin care, pe de o parte, le impunem fermierilor noştri restricții ecologice legate de sănătatea și trasabilitatea de siguranță, pe motiv că trebuie să protejăm consumatorii și, pe de altă parte, permitem ca produse care nu respectă aceste standarde să pătrundă liber pe continentul nostru.

Acesta este tocmai aspectul care se discută în spatele cortinei în cadrul negocierilor cu Mercosur. Deși ni se spune că Parlamentul a fost foarte bine informat și că aspectele au fost cât mai transparente și clare, modul în care au fost inițiate lucrurile nu ne oferă o impresie bună asupra unei negocieri care se desfășoară în același timp ca alte negocieri în cadrul OMC. Din motive de consecvență și pentru a ne proteja consumatorii și agricultorii, consider că nu putem continua în această direcție.

  Spyros Danellis (S&D) . – (EL) Dle președinte, deși încheierea unui acord comercial cu Mercosur va fi în avantajul reciproc al ambelor părți, acesta va antrena repercusiuni majore asupra sectorului agricol. Chiar și președintele Comisiei, dl Barroso, a recunoscut această dimensiune, când a menționat intenția Comisiei de a lua măsuri specifice pentru a combate repercusiunile negative care vor afecta în special agricultura.

Pentru a fi sinceri, anumite sectoare agricole sunt deja afectate de acordurile bilaterale și, în plus, specificațiile mai ridicate pentru producția agricolă în Uniunea Europeană nu îi protejează calitatea superioară comparativ cu producția mai ieftină din țări terțe.

Dle comisar, cum aveți de gând să abordați această problemă și ce tip de criterii obiective intenționează să aplice Comisia pentru a asigura că această discriminare împotriva diferitor sectoare agricole nu este consolidată?

  Marian Harkin (ALDE). - Dle președinte, în această dimineață, după cum știți, discutăm despre PAC post 2013 și totuși, o mare marte din discuțiile noastre este subminată de redeschiderea negocierilor cu Mercosur. Vă întreb, unde este consecvența?

Acum câteva săptămâni, după ce s-a anunțat că veți redeschide negocierile cu Mercosur, am avut o scurtă întâlnire cu dvs. Pe parcursul acelei întâlniri, ați spus că, dacă va exista un acord ambițios, probabil vor fi necesare concesii privind agricultura. De aceea sunt extrem de îngrijorat. Deja vorbim despre posibile concesii privind agricultura și aș dori să clarificați acest lucru.

În răspunsul dvs., ați menționat reuniunile la nivel înalt privind schimbările climatice. Efectuați evaluări în domenii precum relocarea emisiilor de carbon, despăduririle, pierderea biodiversității în contextul importurilor suplimentare de produse agricole din țările Mercosur? Eu vin din Irlanda, unde exportăm 90 % din carnea de vită. Cercetările recente au arătat că emisiile braziliene sunt între trei și opt ori mai mari decât echivalentul irlandez. Veți lua în considerare unele dintre aceste aspecte în evaluările de impact?

  Giancarlo Scottà (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, președinția spaniolă a hotărât să semneze acest acord. Această decizie a produs unele îngrijorări, după cum am auzit, iar adresând această întrebare, colegii mei deputați solicită clarificări în privința impactului pe care l-ar putea avea negocierile asupra producătorilor și produselor europene.

Am dorit să subliniez că stabilirea unei relații de liber schimb între cele două părți permite importurile în Europa de produse animale care conțin activatori de creștere antibiotici care nu au fost testați suficient și de produse agricole modificate genetic care ar putea pune în pericol siguranța alimentară asigurată de agricultori. Prin urmare, solicit Comisiei să adopte o poziție autoritară pentru a proteja producția europeană de calitate. De asemenea, Comisia trebuie să se angajeze să garanteze că standardele înalte de producție europene sunt recunoscute la nivel internațional și că aceleași standarde sunt cerute pentru toate produsele importate.

În ultimul rând, consider că Comisia ar trebui să țină cont de preocupările exprimate de diferitele asociații din sector, pentru a asigura negocieri transparente și corecte care nu afectează economia europeană.

  Diane Dodds (NI). - Dle președinte, sunt extrem de îngrijorată cu privire la hotărârea Comisiei de a continua discuțiile comerciale pe baza unui mandat din 1999, ceea ce, fără îndoială, va avea un impact negativ asupra agriculturii în întreaga UE.

Sacrificarea agriculturii pentru câștiguri în alte domenii este pur și simplu inacceptabilă. Industria cărnii de vită din Regatul Unit se confruntă în prezent cu o scădere a prețurilor de producător. Dacă importurile cresc datorită acestor negocieri, cred că vom fi martorii unui exod al agricultorilor din industrie. Cum îi va susține Europa pe acești oameni? Nu este nedrept că agricultorii noștri trebuie să concureze cu țări ale căror producători nu trebuie să respecte aceleași standarde de referință privind calitatea, siguranța și trasabilitatea ca agricultorii din Uniunea Europeană? O Comisie care pretinde că acționează în interesele cetățenilor săi trebuie să facă acest lucru. Trebuie să punem capăt acestor negocieri și să avem grijă de agricultorii noștri.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Negocierile cu țările Mercosur au fost suspendate în 2004. În acest an, au fost redeschise și se desfășoară pe baza unui mandat care datează din 1999. O astfel de decizie importantă ar fi trebuit precedată de o dezbatere privind politica în Parlamentul European și Consiliu. Înțeleg că mizele din aceste negocieri sunt foarte mari, deoarece țările Mercosur reprezintă o piață enormă, o piață pentru produsele și serviciile industriale ale UE. Cu toate acestea, ar trebui, de asemenea, să protejăm interesele agricultorilor noștri și ale sectorului agricol și alimentar.

Dacă s-ar încheia un acord bilateral privind comerțul preferențial cu țările Mercosur, acesta ar putea avea efecte negative, inclusiv în sectoarele cărnii de pasăre, de vită și de porc, în sectorul zahărului și al produselor lactate și, de asemenea, în sectorul etanolului. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, ar fi necesar să se propună anumite forme de compensație pentru agricultori. Experții estimează că încheierea unui astfel de acord ar putea genera pierderi foarte mari ale veniturilor agricultorilor. Acestea vor fi chiar mai mari dacă acordul este încheiat atât bilateral, cât și la nivelul OMC.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dle președinte, dle comisar, în calitate de semnatar al prezentei întrebări, aș dori să revin la un aspect specific, și anume siguranța alimentară.

În observațiile dvs inițiale de astăzi, ne-ați spus că produsele importate în UE trebuie să îndeplinească cerințele noastre și că OMC ne oferă dreptul de a ne susține reglementările, cu condiția ca acestea să se bazeze pe probe științifice. Cu toate acestea, când am în vedere producția noastră agricolă și produsele însele, nu totul poate fi dovedit științific. La fel de importante sunt, de exemplu, condițiile generale în care sunt crescute animalele, precum și condițiile generale în care se desfășoară agricultura.

În Europa avem o legislație excelentă privind viitorul biodiversității. Am dori să primim unele răspunsuri de la dvs privind modul în care aveți de gând să aderați la aceste principii de siguranţă alimentară, protecţia consumatorilor, a animalelor şi a mediului în acest acord comercial. Politicienii trebuie să poată să decidă, chiar dacă probele științifice nu sunt disponibile. Nu dorim carne clonată din țările Mercosur.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, un politician socialist francez a spus: „Când ești în minoritate politică, acționezi greșit din punct de vedere legal”. Ați înțeles că, în opinia noastră, mandatul nu mai este valabil. Dle comisar, trebuie să reînnoim acest mandat și este regretabil că nu este prezent Consiliul, care ar trebui să ofere instrucțiunile necesare.

De asemenea, aș dori să vă atrag atenţia asupra aspectelor politice ale Mercosur. În domeniul comerțului, elementul cheie este încrederea. Cum este Mercosur calificat, la nivel politic, să negocieze cu Uniunea Europeană? Există trei regiuni în lume: Uniunea Europeană, care dorește un comerț integrat, Acordul Nord-American de Liber Schimb și Mercosur. Mercosur a fost pe cale să fie dizolvat cu ocazia reuniunii la nivel înalt din 2007. Țările nu cad de acord în privinţa aderările. Venezuela a fost pe punctul de a nu adera.

Cum putem negocia într-o regiune atât de instabilă la nivel politic? În primul rând, trebuie să verificăm stabilitatea politică a Mercosur, iar apoi vom încheia acorduri comerciale.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, consider că am discutat foarte mult despre durabilitate. Discutăm despre acest lucru de două ore, însă există un lucru care sigur nu este durabil și există aceeași problemă cu fiecare președinte: nu știm când să cerem cuvântul pentru ca cererea noastră să fie aprobată.

Acum am fost ignorat pentru a doua oară, deși am solicitat cuvântul cu mult timp înainte. Consider că acest lucru este inacceptabil. În mod clar, trebuie să îi solicităm fiecărui președinte, inclusiv fostului președinte, impunerea unor reguli clare și ca președintele să țină cont de momentul când solicităm cuvântul în cadrul procedurii „catch the eye” (intervenții la cerere).

Este inacceptabil să solicit foarte politicos imediat după o dezbatere, după punctul anterior de pe ordinea de zi, să mi se ofere ocazia să mă exprim, și să fiu ignorat. Vă rog să ne spuneți când veți ignora oamenii. Vă rugăm să ne spuneți dacă nu se dorește să se vorbească despre un subiect important precum durabilitatea. În mod evident, nu există durabilitate dacă trebuie să îi solicităm fiecărui președinte să ne acorde dreptul nostru parlamentar și să ne permită să luăm cuvântul. Aș dori să solicit de urgență clarificări în această privință, deoarece abordarea este incorectă.

  Președinte. − Stimați colegi, aș dori să vă explic că pe listă se află aproximativ 18 persoane. Înțeleg că toată lumea ar dori să ia cuvântul, însă avem la dispoziţie cinci minute pentru procedura „catch-the-eye” – un minut de fiecare – așa că pot să accept cinci vorbitori. Astăzi au luat cuvântul opt persoane. Am încercat să le distribui în mod egal în funcție de puterea grupului politic așa că, dacă ați observat, au fost trei vorbitori din partea Grupului PPE, doi din partea Grupului PSE, unul din Grupul ALDE, unul din Grupul EFD și unul din partea deputaților neafiliați. Așadar, consider că am făcut tot ce mi-a stat în putință.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Dle președinte, voi încerca să răspund doar la câteva dintre multele întrebări adresate, întrucât la unele am răspuns deja în declarația mea introductivă.

În primul rând, în ceea ce privește mandatul. Mai mulți deputați au criticat faptul că lucrăm pe baza unui mandat care datează din 1999. Directivele din 1999 ne însărcinează – citez – „cu negocierea unui acord echilibrat și global cu Mercosur, cu scopul de a liberaliza substanțial întreg comerțul, în conformitate cu angajamentul UE în cadrul OMC. Acest lucru se aplică tuturor domeniilor care urmează să fie cuprinse în acord, inclusiv agricultura”. Acest lucru este încă valabil. Încă trebuie să facem aceste lucruri, așa că nu putem adăuga multe la acest mandat.

Între timp, există problema schimbărilor climatice și lumea s-a schimbat de atunci. Da, am observat și acest lucru și vom ține cont de el în negocieri. Acesta nu este un motiv pentru a schimba mandatul.

Un alt deputat a spus că ar trebui să se afle aici și Consiliul și să ne ofere instrucțiuni. Consiliul nu trebuie să ne ofere instrucțiuni. Avem un mandat pentru negocieri și, dacă negocierile se finalizează și ajungem în cele din urmă la un rezultat, noi inițiem propunerea, Consiliul semnează și Parlamentul ratifică. Nu primim instrucțiuni de la Consiliu. Este un lucru pozitiv, deoarece acesta este un aspect comunitar și ține de competența exclusivă a Uniunii Europene, Comisia având competențe foarte clare. Vom respecta acest lucru.

Sunt pregătit să discut în detaliu despre oricare dintre aceste elemente. Am făcut acest lucru cu Comisia INTA și sunt pregătit să revin la Comisia INTA. Veți fi ținuți la curent cu privire la conţinutul negocierilor noastre, la propunerile noastre, însă toată lumea joacă un rol, iar noi vom juca rolul pe care trebuie să îl joace Comisia în această privință.

În ceea ce privește problema măsurilor protecționiste luate recent de Argentina, aceste măsuri și practici reprezintă în mod clar o preocupare pentru UE și i-am solicitat imediat clarificări Argentinei. Directorul general pentru comerț i-a trimis o scrisoare omologului său argentinian la data de 12 mai. Delegația UE în Buenos Aires a lansat un demers oficial și au avut loc mai multe reuniuni cu misiunea Argentinei și ambasadorul acesteia la Bruxelles pentru a ne exprima cele mai puternice preocupări. De asemenea, am insistat ca angajamentul de a respinge protecționismul sub toate formele sale să fie inclus direct în comunicatul comun UE-Mercosur.

Săptămâna trecută la Buenos Aires am ridicat această problemă în mod bilateral cu autoritățile argentiniene relevante, în presă și în contextul primei runde de negocieri UE-Mercosur. Mesajul nostru a fost foarte puternic și foarte clar. Am indicat că aceste măsuri, indiferent dacă au o bază juridică scrisă sau nu, contravin spiritului de negociere a unui acord comercial cu UE și riscă să aibă un impact negativ evident asupra procesului de negociere.

În continuare, avem de gând să discutăm această problemă cu Argentina la 6 iulie în comisia comună, însă Argentina a anunțat săptămâna trecută că va amâna aceste discuții. Vom insista ca această reuniune să aibă loc cât mai repede cu putinţă.

În plus, la prima vedere, acestea par să nu corespundă cu angajamentele Argentinei din cadrul G20 și posibil cu angajamentele în cadrul OMC. Vom continua să monitorizăm îndeaproape acest aspect și, dacă aceste măsuri și practici vor fi menținute, le vom analiza atent înainte de a stabili cea mai bună soluție la această problemă.

Poziția Comisiei rămâne că măsurile protecționiste ar trebui evitate, în special în actualul context economic mondial, iar unul dintre elementele menționate, deficitul cu Argentina, este, fără îndoială, unul bun.

În ceea ce privește zahărul:

membru al Comisiei. − (FR) Comisia este perfect conștientă de sensibilitatea problemei zahărului și de aceea, oferta către Columbia și Peru s-a limitat la contingente tarifare cu taxe vamale zero pentru un volum modest și fără o reducere tarifară peste cotă. Sunt prevăzute cote similare în cadrul negocierilor cu America Centrală. Cantitățile agregate din Columbia, Peru și America Centrală reprezintă sub 2 % din consumul european.

În ceea ce privește sănătatea plantelor, a mediului și alte măsuri...

membru al Comisiei. − În declarațiile mele, am precizat foarte clar că vom respecta cerințele privind siguranța alimentară, iar acestea sunt cele care pot fi aplicate în cadrul OMC. Vom face acest lucru. Dacă analizăm importurile de carne de vită – și acest lucru este, parțial, un răspuns pentru dl Tarabella, care între timp a părăsit ședința plenară – va observa că, în urma problemelor SPS cu carnea de vită din Brazilia, importurile au scăzut considerabil. Așadar, le impunem: le monitorizăm și le impunem și vom continua să facem acest lucru.

Însă ar trebui să ne dăm seama și în Parlamentul European că au fost decise la nivel intern un anumit număr de cerințe europene, care sunt rezultatul unui proces politic în care Parlamentul European a fost foarte implicat și pe care nu le putem impune prin OMC.

Trebuie să le menținem pe cele pe care le putem impune și pe care OMC le poate respecta: fără îndoială vom face acest lucru în cazul siguranţei alimentare. În cazul celorlalți, Uniunea Europeană trebuie să aibă în vedere ce doresc cu adevărat. Trebuie să își dea seama că, dacă impun astfel de cerințe asupra agriculturii noastre, acest lucru are consecinţe economice și financiare. Însă nu acestea sunt cele pe care le putem impune asupra altor țări.

Am încercat să răspund la majoritatea problemelor care au fost reiterate în întrebările adresate de deputați însă, bineînțeles, sunt pregătit pentru continuarea discuțiilor. Presupun că aceasta nu este ultima dată când vom discuta despre Mercosur în cadrul acestei ședințe plenare.

  Președinte. − Dle comisar, și eu sunt sigur că nu va fi ultima dată.

Dezbaterea comună a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Reluarea negocierilor, în septembrie, dintre Mercosur și UE este un proces foarte important pentru UE. Pe de o parte, într-o lume multipolară în care țările BRIC devin tot mai influente, este esențial ca UE să stabilească o relație privilegiată cu țările din America Latină, unde deține mai multe investiții decât Rusia, India și China la un loc. Alături de o relație comercială specială, acest lucru ar asigura consolidarea unui avantaj economic enorm la nivel mondial. Pe de altă parte, avem un nivel de deschidere comercială față de produsele agricole și definiția sănătății și a normelor privind sănătatea plantelor care sunt necesare pentru schimburile dintre blocuri. Competitivitatea Mercosur pe piețele agricole a fost consolidată și a sporit în ultimii ani, așa că trebuie să existe un studiu al impactului consecințelor unui acord asupra activității agricole europene, care în prezent nu este în măsură să suporte alte șocuri. Acest lucru înseamnă că nu ar trebui să ne lansăm într-un proces care se va încheia prea repede, fără a ține cont de posibilele efecte negative asupra agriculturii europene sau de protecționismul excesiv, care compromite poziția importantă a UE în această zonă a lumii.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Redeschiderea negocierilor cu țările Mercosur fără a consulta statele membre a fost un joc murdar. Negocierile au fost suspendate în 2004, când s-a realizat că schimburile comerciale dintre UE și membrii Mercosur ar putea avea efecte negative asupra agriculturii noastre. Cele care prezintă cel mai mare risc de pierderi sunt sectoarele cărnii de vită, de porc și de pasăre, precum și sectoarele laptelui, fructelor și legumelor, zahărului și bioetanolului. Se estimează că semnarea acordului va produce pierderi care variază de la câteva miliarde de euro la sume de câteva ori mai mari. Liberalizarea comerțului dintre Uniune și Mercosur trebuie precedată de o analiză exactă a efectului unui astfel de acord asupra pieței comunitare și de consultări atente cu reprezentanții părților implicate. Deschiderea piețelor noastre către importuri nu este o inițiativă întru totul negativă, însă numai dacă în toate țările sunt în vigoare aceleași standarde. Altminteri, costurile concesiilor în temeiul OMC vor fi suportate de agricultorii noștri.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Aceste negocieri cu Mercosour reprezintă o evoluție care poate fi cumplită pentru viitorul agriculturii europene. Trebuie să spun că atitudinea Comisiei în această privință a fost groaznică. Se pare că se pregătesc pentru un acord și vor utiliza standardele agricole drept monedă pentru a cumpăra un acord cu țările Mercosur. Consider că această atitudine este groaznică. Se pare că agricultorii sunt primele victime ale acordurilor comerciale, dar și primii care sunt învinuiți atunci când acordurile comerciale nu funcționează. Aș dori o atitudine mai consecventă și mai atentă din partea Comisiei față de viitorul sectorului exploatațiilor agricole familiale. Este încurajator că aici se află atâția deputați agricoli din toate grupurile, care susțin protejarea agriculturii. Dle comisar De Gucht, nu este bine să ignorăm preocupările Parlamentului și v-aș solicita de urgență să ne consultați mai mult dacă doriți ca Parlamentul să semneze un eventual acord.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Se pare că negocierile cu Mercosur nu urmăresc decât un singur scop: să abandoneze o agricultură europeană lipsită de apărare. Nu vreau să știu cât de ridicat va fi profitul pentru industrie și sectorul serviciilor – doresc să știu cât de mare va fi paguba pentru agricultură. Nimeni nu poate estima acum prejudiciile pe care le-ar putea aduce un eventual acord cu țările Mercosur producătorilor agricoli interni. Sectorul agricol, care este sensibil, nu trebuie abandonat în negocieri. Același lucru este valabil pentru consumatorii europeni, care se confruntă cu alimente care nu sunt fabricate în conformitate cu standardele înalte de producție ale UE. Pe de o parte, acest lucru este riscant pentru sănătatea cetățenilor UE, deoarece condițiile în care sunt produse alimentele importate nu sunt clare și, pe de altă parte, agricultura europeană beneficiază de tratament inegal, deoarece producția UE și standardele de prelucrare nu se aplică importurilor agricole din țările Mercosur. Dacă cineva este pregătit să renunțe la tot pentru un profit sau pentru un avantaj, atunci avem o expresie pentru a-i descrie: „Și-ar vinde și propria mamă”. Sunteți liber să vă vindeți propria mamă, dle comisar, dar nu renunțați la agricultura noastră europeană.

  Tokia Saïfi (PPE), în scris. – (FR) Reluarea negocierilor cu Mercosur, hotărâtă unilateral de Comisia Europeană, nu este de bun augur pentru agricultura europeană, care se confruntă cu o criză fără precedent. În afară de faptul că nu a existat o dezbatere politică înainte de redeschiderea acestor negocieri, este evident că acest acord pune în joc interesele agriculturii europene. Sunt excluse orice noi concesii agricole, după ofertele făcute în iulie 2008 în cadrul Rundei de la Doha.

Atunci am ajuns deja la o „limită finală” și depășirea acesteia ar însemna distrugerea agriculturii. Chiar dacă poate că aceasta nu este intenția morbidă a Comisiei, mă întreb dacă se poate asigura că UE nu plătește de două ori. Fără îndoială, când ne confruntăm cu orice încercare de protecționism, cel mai bun răspuns la criza economică este deschiderea comerțului, însă nu cu orice preț și nu în detrimentul UE. În calitate de membru al Comisiei pentru comerț internațional, care este în măsură să aprobe sau să respingă acordul de liber schimb UE-Mercosur, mă opun unui acord bilateral la preț redus, care ar sacrifica agricultura europeană și ar oferi puține progrese satisfăcătoare pentru restul economiei europene.

5. Regimul de import al produselor pescărești și de acvacultură în UE în perspectiva reformei PCP (dezbatere)

  Președinte. − Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Alain Cadec, în numele Comisiei pentru pescuit, referitor la regimul de import al produselor pescăreşti şi de acvacultură în UE în perspectiva reformei PCP [2009/2238(INI)] (A7-0207/2010).

  Alain Cadec, raportor. − (FR) Dle președinte, stimați comisari, doamnelor și domnilor, una dintre ideile solide ale acestui raport este nevoia de a stabili o legătură vitală între politica comercială comună și politica comună în domeniul pescuitului.

Ținând cont de acest lucru, nu putem decât să salutăm faptul că dna comisar pentru afaceri maritime și pescuit, dna Damanaki, care este persoana noastră de contact, și dl comisar pentru comerț, dl De Gucht, s-au reunit în cadrul Comisiei. Doi comisari pentru un raport, ce onoare! Trebuie să spun că această dublă reprezentare a Comisiei este surprinzătoare și măgulitoare, precum și destul de neobișnuită.

Să ne întoarcem la raport. Importurile de produse pescăreşti și de acvacultură din țări terțe reprezintă peste 60 % din consumul UE. Acest nivel îngrijorător al dependenței UE este rezultatul unui fenomen dublu: în primul rând, s-a înregistrat o scădere a producției UE și, în al doilea rând, piața UE a fost tot mai deschisă către importuri, ca urmare a politicilor comerciale practicate de Comisie în ultimul deceniu.

Aceste evoluții le îngreunează viața pescarilor cărora, în mod paradoxal, le este greu să își vândă capturile la prețuri suficient de profitabile, deși cererea depășește oferta în cazul majorității speciilor. Pescarii europeni acceptă să li se impună restricții ecologice, sociale și sanitare, însă nu sunt de acord că acestea nu sunt aplicate în același mod pentru produsele importate în număr mare din țările terțe.

Aici este în joc pur și simplu supraviețuirea unui sector european al pescuitului care să fie viabil din punct de vedere economic, furnizor de locuri de muncă în acest domeniu, furnizor al unor alimente sigure și de calitate, care contribuie la conservarea identității culturale a regiunilor noastre costale.

Doamnelor și domnilor, supraviețuirea pescuitului european nu se negociază. În esență, solicităm următoarele: în primul rând, menținerea, de către Uniunea Europeană, a unei protecții tarifare semnificative pentru produsele pescăreşti și de acvacultură, care să permită conservarea valorii preferințelor acordate unor țări terțe, mai ales țări în curs de dezvoltare, precum şi asigurarea eficienţei mecanismelor OMC, pentru a garanta aprovizionarea industriei noastră de prelucrare. Trebuie să protejăm aceste produse de câmpul minat al tarifelor, utilizând formula elvețiană și solicitând să fie tratate drept produse sensibile.

În al doilea rând, preferințele comerciale acordate unor țări terțe trebuie să depindă cel puțin de respectarea unor standarde ecologice, sociale și sanitare stricte.

În al treilea rând, solicităm ca responsabilitatea organizării de negocieri comerciale privind produsele pescăreşti și acvacultură să fie transferată de la comisarul pentru comerț la comisarul pentru afaceri maritime și pescuit. Acest lucru va însemna că se iau mai bine în considerare caracteristicile specifice ale produselor piscicole și de acvacultură. Consider că acesta este momentul potrivit pentru a revizui termenii acestei dezbateri fundamentale. Într-adevăr, suntem în pragul unei reforme importante a PCP.

În plus, observăm că Runda de la Doha din cadrul OMC stagnează, oferindu-ne ocazia de a reexamina unele concesii inoportune pe care Comisia era dispusă să le facă în numele Uniunii Europene. În plus, la inițiativa dlui comisar De Gucht, care se află aici cu noi, Comisia Europeană tocmai a inițiat o perioadă de consultare publică în vederea creării unor noi orientări pentru politica comercială comună, în cadrul strategiei Europa 2020. De acum încolo, Parlamentul European are puteri de codecizie privind atât politica comercială, cât și politica în domeniul pescuitului și intenționează pe deplin să își facă auzită vocea și să se asigure că punctul său de vedere este respectat în aceste domenii.

În opinia mea, prima dovadă a acestui lucru ar trebui să fie faptul că atât Comisia, cât și Consiliul țin cont în mod real de recomandările din acest raport. În orice caz, vom fi extrem de vigilenți în lunile următoare și personal, am de gând să lucrez în continuare la aceste aspecte.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. − Dle preşedinte, în primul rând aș dori să îi mulţumesc dlui Cadec și comisiilor din PE care au patronat acest raport din proprie iniţiativă. Ați deplâns faptul că în cartea verde privind reforma PCP nu se acorda suficientă atenție aspectelor pe care le ridicați aici. Astăzi, obiectivul meu este să vă asigur de angajamentul Comisiei în acest domeniu, ținând cont în întregime de toate politicile care ar avea un impact asupra reformei PCP. După cum am susținut deja, scopul reformei este să inverseze spirala negativă în care ne aflăm. Avem un sector al pescuitului care nu este nici durabil la nivel ecologic, și nici nu funcționează bine la nivel economic. Avem nevoie de un pescuit robust care să asigure exploatarea durabilă a resurselor, permițându-le totodată pescarilor, familiilor lor și comunităților implicate să aibă un trai decent de pe urma activităților lor.

Avem nevoie de un pescuit care este pregătit să facă față provocărilor pieței, atât la nivel național, cât și internațional și atât în prezent, cât și în viitor. Am ascultat preocupările dvs privind concurența neloială din partea țărilor terțe și lipsa unui cadru uniform în privința condițiilor sociale, a cerințelor de mediu și durabilitate și a legilor referitoare la protecția sănătății. Dați-mi voie să vă spun că aceleași preocupări au fost exprimate de toate statele membre care au luat cuvântul în cadrul ultimului Consiliu Agricultură și Pescuit. Așadar, avem nevoie de un răspuns.

În timp ce schimbăm regulile pentru pescuitul european în contextul reformei noastre a PCP, una dintre cele mai mari provocări va fi tocmai să facem tot ce ne stă în putință pentru a asigura un cadru uniform pentru toate produsele introduse pe piața UE. În această privință, de exemplu, ar trebui să colaborăm cu toții pentru a pune în aplicare pe deplin și eficient legislația împotriva pescuitului ilegal, nereglementat și nedeclarat.

De asemenea, aș dori să spun că rămânem angajați în vederea promovării respectării tuturor principiilor și instrumentelor internaționale de bună guvernanță maritimă și piscicolă de către partenerii noștri, precum și în vederea comportamentului lor responsabil privind protecția mediului și condițiile sociale.

Vă sprijin cu hotărâre solicitarea privind o mai mare coerență a politicilor noastre. Trebuie să lucrăm împreună, cu o viziune globală și integrată. După cum am menționat deja, două treimi din peștele consumat în Europa se importă deja pentru a asigura o rezervă constantă de materii prime pentru industria noastră de prelucrare și prețuri echitabile pentru consumatori. Cu toate acestea, o treime din piața UE încă este alimentată de un sector UE care reprezintă locuri de muncă și această parte a sistemului social a numeroase regiuni din Europa. Așadar, când ne aflăm în mijlocul unei reforme serioase a politici noastre comune în domeniul pescuitului, politica comercială a UE ar trebui să țină în continuare cont de natura complexă a sectorului pescuitului din UE și de realitățile sale economice și sociale. Aștept cu nerăbdare să colaborez îndeaproape cu colegul meu, dl De Gucht, pentru a asigura timpul necesar pentru ajustările de care este nevoie, ținând cont de ritmul reformei actuale a PCP.

În ceea ce privește negocierile OMC, acordăm o atenție deosebită discuțiilor în curs privind subvențiile. În opinia noastră, trebuie să fim capabili întotdeauna să susținem inițiativele ecologice și orientate spre inovație ale statelor noastre membre. În ceea ce privește revizuirea politicii referitoare la piață, sunt de acord cu proiectul de raport că noua politică de piață a PCP ar trebui să revizuiască instrumentele actualei organizări comune a pieței. Revizuirea ar trebui să urmărească consolidarea organizațiilor de producători în capacitatea acestora de a stabili o legătură mai bună între cerere și ofertă în ceea ce privește calitatea și volumul. De asemenea, va susține oferta pe piață și stabilitatea și va revizui prevederile privind standardele de piață și informarea consumatorilor.

Ajungem astfel la etichetare. Consumatorii doresc să știe mai multe despre fructele de mare pe care le cumpără. Doresc să știe unde a fost prins sau crescut peștele; de asemenea, doresc să știe dacă produsele respectă mediul și dacă au fost pescuite în mod durabil. Comisia este pregătită să elaboreze inițiative legislative care urmăresc să le ofere consumatorilor informațiile necesare.

În sfârşit, câteva cuvinte despre acvacultură. Comisia este pe deplin angajată să atingă obiectivele strategiei pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii, după cum am discutat deja în raportul PE. De asemenea, împărtășim opinia potrivit căreia dezvoltarea acvaculturii în UE poate conduce la o dependență redusă de importuri și poate răspunde mai bine la cererea în continuă creștere a consumatorilor.

Înainte de a încheia, aș dori să subliniez că dezbaterea de astăzi va oferi o contribuție importantă pentru pregătirea reformei PCP, însă va trimite, de asemenea, un semnal politic important – un semnal pozitiv – către bărbații și femeile din sectorul pescuitului din Europa, care sunt pregătiți pentru o disciplină mai strictă, însă se așteaptă, de asemenea, la un mesaj de speranță pentru viitorul lor.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Dle președinte, Comisia salută decizia Parlamentului European de a elabora un raport din proprie inițiativă privind regimul importării peștelui și produselor pescăreşti. Dezbaterea inițiată de Parlamentul European oferă o bază solidă pentru a începe reflecția privind modul de abordare a negocierilor comerciale în contextul unei politici comune reformate în domeniul pescuitului.

Aș dori să invit deputații din Parlamentul European să țină cont de următoarele observații legate de aspectele ridicate în proiectul de raport al PE.

Comisia este conștientă de natura particulară a sectorului pescuitului și de importanța acestuia, în special pentru comunitățile costale. Această sensibilitate este luată în considerare în punerea în aplicare a politicii comerciale comune.

Aș dori să subliniez că politica comercială a UE trebuie să reconcilieze diferitele interese ale diferitor părți ale sectorului pescuitului afectat de politică, inclusiv producătorii, prelucrătorii și consumatorii. Obiectivul Comisiei în politica sa comercială pentru produsele pescăreşti și de acvacultură este de a obține un rezultat echilibrat între, printre altele, o politică adecvată privind oferta, situația și interesele producătorilor din UE și cerințele consumatorilor, ținând cont totodată de obiectivele potențiale ale politicii de dezvoltare.

Recunoaștem cu toții că UE depinde foarte mult de produsele importate de pescuit și acvacultură pentru a răspunde la cererile pieței, reprezentate nu numai de consumatori, ci și de industria de prelucrare. Având în vedere tendințele actuale și eventuala creștere a dependenței, actuala reformă a politicii comune în domeniul pescuitului este o ocazie bună ca UE să consolideze performanța economică a sectorului și capacitatea acestuia de a concura la nivel mondial.

Nu ar trebui să ignorăm probabilitatea unei globalizări mai ample pe viitor, având în vedere actualele tendințe globale din comerțul internațional, atât la nivel multilateral, cât și bilateral/regional. În contextul negocierilor privind regimul de liber schimb, Comisia a ținut, ține și trebuie să țină cont de natura complexă a sectorului pescuitului din UE pe parcursul negocierilor privind accesul la piață și trebuie să se asigure că există un echilibru între diferitele interese afectate de politica comercială, așa cum tocmai am menționat. În contextul acestor tendințe globale în comerțul internațional, Comisia va depune eforturi pentru a asigura timpul necesar pentru ajustările care trebuie să aibă loc, ținând cont de ritmul reformei actuale a politicii comune în domeniul pescuitului.

Dați-mi voie să menționez pe scurt una dintre principalele sugestii incluse în acest raport, și anume posibilitatea de a separa produsele din pește de APNA (accesul la pieţele neagricole) în cadrul DDA. Voi fi foarte sincer în această privință. În această etapă a discuțiilor, în afară de faptul că este foarte dificilă separarea produselor din pește de APNA, alte abordări precum un grup specific de negocieri ar putea conduce la presiuni enorme asupra UE pentru a-și liberaliza în continuare piața.

Comisia ia notă de solicitarea proiectului de raport referitoare la transferarea responsabilității privind negocierea produselor pescăreşti și de acvacultură de la comisarul pentru comerț la comisarul pentru pescuit. Conform principiului colegialității care reglementează activitatea Comisiei, toți membrii Comisiei sunt responsabili în mod comun de deciziile și acțiunile luate. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că comisarul pentru comerț și DG Comerț, care sunt responsabili de negocierile privind produsele de pescuit și acvacultură, nu acționează singuri, ci negociază în strânsă cooperare cu comisarul pentru afaceri maritime și pescuit și DG MARE și cu implicarea lor directă în toate etapele negocierilor.

Comisia dorește să asigure PE că pe parcursul negocierilor comerciale se ține cont de nevoile specifice ale sectorului. Într-adevăr, Comisia apără interesele sectorului UE în negocierile comerciale și ține cont de punctele sale sensibile pe cât posibil, chiar atunci când se confruntă cu presiuni puternice din partea partenerilor noștri comerciali.

În apărarea intereselor sectorului pescuitului din UE în cadrul negocierilor comerciale, Comisia încearcă, de asemenea, să înlăture orice barieră comercială impusă de partenerii noștri comerciali care ar putea să amenințe potențialul de export al industriei UE, în scopul asigurării unui teren uniform în comerțul bilateral și multilateral cu produse din pește.

În cele din urmă, raportul exprimă preocupări ale părților interesate privind asigurarea unui cadru uniform pentru produsele UE și importurile din țări terțe. UE este angajată puternic în promovarea standardelor de muncă și de mediu în contextul negocierilor comerciale cu țările terțe în paralel cu deschiderea pieței – de exemplu, în cadrul unui capitol privind dezvoltarea durabilă inclus în acordurile noastre comerciale sau într-o serie de forumuri internaționale unde se abordează aceste aspecte, precum ONU, FAO și organizațiile regionale de gestionare a pescuitului, unde UE este un participant activ.

Aș dori să închei prin a-mi arăta disponibilitatea de a discuta în continuare cu distinşii deputați din Parlamentul European cu privire la rolul Comisiei în negocierile comerciale în ceea ce privește produsele de pescuit și acvacultură.

  Yannick Jadot, raportor pentru aviz al Comisiei pentru comerţ internaţional. − (FR) Dle președinte, stimați comisari, cred că trebuie să observăm convergența dintre Comisia pentru pescuit și Comisia pentru comerţ internaţional din Parlament în această privință și în privinţa propunerilor prezentate legate de aceasta.

S-a spus că pescuitul este un sector extrem de important pentru planificarea spațială, ocuparea forței de muncă și identitatea culturală în Europa. De asemenea, este un sector care are un impact extrem de puternic asupra resurselor de pescuit și astăzi, o mare majoritate de rezerve sunt pescuite în mod excesiv. De prea multe ori, oamenii ne fac să credem că obiectivul final al unei politici europene comune în domeniul pescuitului este de a adapta sectorul pescuitului la comerțul globalizat cu produse de pescuit, ale cărui efecte negative le putem vedea astăzi, la nivel social, economic sau ecologic.

Prin urmare, apărăm în mod activ o integrare mult mai puternică a criteriilor sociale și ecologice în acordurile comerciale privind produsele de pescuit. Susținem ideea retragerii produselor de pescuit de la normele APNA (accesul la pieţele neagricole) deoarece un pește nu este o șosetă sau o mașină de spălat, este absolut crucial pentru securitatea alimentară și biodiversitate. Cu toate acestea, trebuie să fim clari. Întrucât abordăm acest aspect în cadrul negocierilor internaționale, politica noastră europeană trebuie să fie exemplară și trebuie să încercăm să avem pescari mai mulți și mai bine plătiți care nu supraexploatează rezervele de pește, nici în apele noastre teritoriale, nici în cele în care cumpărăm drepturi de pescuit.

  Antonello Antinoro, în numele Grupului PPE. – (IT) Dle președinte, stimaţi comisari, doamnelor și domnilor, aș dori să îi mulțumesc dlui Cadec pentru activitatea excelentă într-un domeniu atât de important ca regimul importului de produse pescăreşti și de acvacultură în UE.

Mi-am pregătit discursul pentru a aborda, de pildă, nevoia de a ne asigura că produsele importate respectă aceleași norme sanitare și aceleași cerințe, însă observ că alții au vorbit despre acest lucru, așa că ar fi destul de inutil și o pierdere de timp să abordăm acest aspect din nou. Cu toate acestea, trebuie să menționez un aspect fundamental, pe care se pare că l-am sesizat din discursul dlui comisar De Gucht și despre care a vorbit deputatul anterior, și anume că astăzi există unele conflicte minore între competențele celor doi comisari sau între competențele pe care ar trebui să le aibă cei doi comisari.

Lăsând la o parte ipocrizia, consider că este important de subliniat acest lucru deoarece, după cum s-a spus, sectorul pescuitului joacă un rol fundamental dacă dorim să ne asigurăm că pescarii noștri nu își reduc în continuare capacitatea de captură deoarece i-am obligat să facă acest lucru pentru a ne proteja mările. Dacă dorim să ne asigurăm că oamenii nu îi privesc în continuare pe pescari drept Cenușăreasa din Europa, atunci trebuie să acordăm mai multă atenție acestui aspect.

Atât dna comisar Damanaki, cât și dl comisar De Gucht și-au exprimat intenția de a se dedica în întregime acestei probleme, însă consider că este important să avem o singură abordare. De asemenea, consider că aspectul privind comisarul pentru pescuit, cu tot ceea ce implică ulterior în cadrul Parlamentului, este crucial pentru a asigura că problema este soluționată și că acest raport devine o perspectivă importantă pe viitor.

  Luis Manuel Capoulas Santos, în numele Grupului S&D. – (PT) Dle președinte, stimaţi comisari, doamnelor și domnilor, produsele pescăreşti și de acvacultură reprezintă o parte importantă a alimentației în Europa, după cum știm cu toții, iar acest lucru înseamnă că trebuie să importăm peste 60 % din aceste produse pentru a satisface cererea, după cum a susținut pe bună dreptate dna comisar Damanaki. Acest simplu fapt ilustrează în mare măsură importanța raportului dlui Cadec cu care, în calitate de raportor alternativ, am avut plăcerea de a lucra, încercând să ajungem la un consens cât mai amplu în privinţa protejării sectorului, a locurilor de muncă pe care le furnizează și, în primul rând, a consumatorilor europeni.

Din acest motiv, Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European sprijină ipotezele cheie și concluziile de bază ale raportului, în special în ceea ce privește preocupările și recomandările legate de nevoia de a garanta sănătatea și siguranța produselor pescăreşti și de acvacultură importate, precum și criteriile ecologice care trebuie să devină obligatorii pentru capturarea, producerea și prelucrarea acestor produse.

Raportul abordează pe bună dreptate alte aspecte care merită la fel de mult sprijin, însă pe care nu le pot explica din lipsă de timp. Din aceste motive, grupul meu va vota, fără îndoială, în favoarea raportului. În plus, aş dori să-l felicit pe dl Cadec pentru activitatea sa excelentă.

  Pat the Cope Gallagher, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, de la început, aș dori să-l felicit pe dl Cadec pentru elaborarea acestui raport. Reducerea prețurilor la pește din ultimii ani este cauzată direct și substanțial de concurența importurilor de pește sălbatic și de crescătorie. Producătorii acestor produse nu sunt supuși regimurilor solicitante ale operatorilor UE în domenii precum conservarea și standardele de igienă. Acestea pătrund pe piața europeană la un preț nerentabil pentru producătorii europeni.

Acest aspect trebuie abordat în contextul reformei politicii comune în domeniul pescuitului și știu că dna comisar Damanaki îl va aborda. Există o dependență imensă de bunurile importate, așa cum au indicat ambii comisari, însă când văd că propria mea țară importă 46 000 de tone pe an care costă 181 de milioane de euro, se pare că există o lipsă de conștientizare în rândul consumatorilor de pește importat în raport cu consumatorii de pește sălbatic.

Dacă dorim să soluționăm problema, trebuie să avem în vedere înlocuirea importurilor pentru a reduce cele 66 % la 50 % pe o perioadă de, să zicem, 10 ani, însă pentru a face acest lucru trebuie să ne asigurăm că birocrația care sufocă în prezent sectorul este simplificată și că toate DG-urile, toate departamentele guvernamentale și diferitele state membre conlucrează în interesele acestui sector.

  Isabella Lövin, în numele Grupului Verts/ALE. – (SV) Dle președinte, doamnelor și domnilor, salut raportul dlui Cadec privind importurile de pește în UE. Propriile capturi ale Europei s-au diminuat în mod alarmant – cu 26 % numai începând cu 1997. Astăzi, peste 60 % din peștele consumat în Europa este importat. Situația nu ar trebui să fie astfel. Dacă ne-am gestiona propriile resurse de pește cel puțin conform randamentului maxim durabil, capturile europene s-ar putea dubla față de nivelul actual și, în același timp, am avea rezerve puternice și viabile.

Cu acest scop în minte, trebuie să ne asigurăm acum că nu transferăm altor țări problemele noastre legate de pescuitul excesiv. Raportul Cadec menționează o serie de instrumente importante pe care UE le poate utiliza. Primul este Regulamentul INN. Toţi peștii introduşi pe piața UE trebuie să aibă documente aprobate care să indice unde, când și de cine au fost prinşi. Acesta este un prim pas, însă nu merge suficient de departe. În multe regiuni ale lumii, pescuitul ilegal este o problemă, iar țările sărace nu au resursele necesare pentru a o soluționa. În țările în care corupția este răspândită, unui exportator de pește nu îi este greu să obțină documentele potrivite. Prin urmare, UE, în calitate de cel mai mare importator de pește din lume, trebuie să își asume răspunderea, oferind sprijin financiar tangibil și tehnic și să contribuie cu resursele necesare pentru a facilita respectarea regulilor și controlul în țările în curs de dezvoltare.

Cel de-al doilea instrument este deja utilizat în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Avem acorduri internaționale bune, însă trebuie să le și punem în aplicare. Pe parcursul anului 2006, UE a urmărit problema unui acord de punere în aplicare pentru, printre altele, Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al FAO din cadrul Organizației Națiunilor Unite. Trebuie să urmărim în continuare acest lucru.

  Marek Józef Gróbarczyk, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle președinte, aș dori să-i mulțumesc călduros dlui Cadec pentru acest raport curajos, care este extrem de important pentru politica comună în domeniul pescuitului în curs de adoptare. Chiar în timp ce raportul era în curs de elaborare, se puteau observa numeroase domenii ale politicii comune în domeniul pescuitului care, în opinia noastră, diferă semnificativ de poziţia Comisiei și acest lucru, din păcate, înseamnă forma finală a raportului. În opinia pescarilor, acest raport esențial ar trebui să aibă un efect imens asupra structurii viitoarei politici comune în domeniul pescuitului în ceea ce privește organizarea pieței.

Dnă Damanaki, ați repetat în cadrul a numeroase reuniuni că în loc să aducem critici când discutăm despre cotele transferabile individuale, ar trebui să prezentăm propuneri de soluții în cadrul viitoarei politici. Am convingerea că utilizarea ideilor incluse în acest raport este o alternativă la a fi obligați de Comisie să adoptăm acest concept.

  Diane Dodds (NI). - Dle preşedinte, stimați comisari, mai întâi aș dori să-i mulțumesc raportorului pentru raportul său. La 24 iulie 2008, ca răspuns la criza economică cu care se confruntă flota de pescuit a Europei, Consiliul Pescuit al UE a aprobat măsuri temporare și specifice care urmăreau promovarea și restructurarea flotei. Pe măsură ce numeroși pescari încercau să profite de aceste măsuri, au fost loviți de consecințele recesiunii mondiale. Valoarea homarilor sau a crevetelor vândute de pescarii mei din Irlanda de Nord către alte părți ale Europei a scăzut vertiginos. În același timp, importurile de crustacee și pește au devenit tot mai disponibile.

Europa are nevoie de pește. Avem nevoie de importuri de pește, însă aș susține că acestea nu trebuie efectuate cu orice preț. Pe de o parte, colegii mei doresc ca pescarii noștri să nu mai primească subvenții. Cu toate acestea, contradicția este că, pe măsură ce încercăm să înlăturăm aceste subvenții, politica europeană permite importuri piscicole de produse nereglementate de pescuit și acvacultură care subminează industria piscicolă durabilă și viabilă din punct de vedere economic pe care dorim să o obținem.

Nu se poate şi aşa, şi aşa. Există o lipsă de consecvență și, pentru a o contracara, susțin raportul dlui Cadec.

  Carmen Fraga Estévez (PPE). – (ES) Dle președinte, acest raport a fost inițiat ca răspuns la frustrarea și lipsa de apărare a sectorului pescuitului din UE.

Dle comisar, acest sector nu solicită protecționism ci, în această etapă, având în vedere ignoranța repetată a celor responsabili de Direcția Generală pentru Comerț, solicită să nu se scufunde și mai mult.

În această privință, susținem în mod deosebit solicitarea din raportul dlui Cadec ca negocierile privind capitolele legate de pescuit să fie transferate din cadrul Direcției Generale pentru Comerț la Direcția Generală pentru afaceri maritime și pescuit, ca și agricultura, deoarece și aici ne confruntăm cu produse deosebit de sensibile, tonul fiind exemplul clasic.

În ceea ce privește tonul, avem exemplul scandalos al renunțării la normele privind originea fără a ține cont de condiții în acordul cu Papua Noua Guinee și cu Fiji, care are drept scop numai favorizarea principalilor noștri concurenți: Thailanda și Filipine.

Dle comisar, știți că, în afară de faptul că sufocă sectorul UE, datorită politicii dvs., Papua Noua Guinee intră într-o etapă de creare de locuri de muncă de calitate foarte slabă și de dezvoltare durabilă zero? Aveți cunoștință de rapoartele din partea organizațiilor neguvernamentale care își desfășoară activitatea în regiune privind exploatarea prin muncă a copiilor, condițiile insalubre și lipsa de igienă din fabrici, impactul dezastruos asupra mediului de pe coasta Madang și pescuitul ilegal? Este responsabilitatea dvs. să preveniți aceste lucruri?

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). - Dle președinte, atitudinea de astăzi a deputaților din Parlament este rușinoasă. Aceste lucruri nu s-ar petrece în niciun alt parlament din lume. Dacă nu dați dovadă de respect pentru președintele Comisiei pentru pescuit și pentru pescuit în general, propun să suspendați ședința până când oamenii respectă acest Parlament și nu mai organizează aceste reuniuni.

(Aplauze)

  Președinte. − Dle Gallagher, trebuie să continuăm. Aș dori să le solicit tuturor colegilor să păstreze liniștea pentru a mai lucra încă 10 minute și pentru a finaliza acest raport important și această activitate importantă.

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Dle președinte, dnă Damanaki, politica europeană în domeniul pescuitului se confruntă cu provocări enorme. Pescarii noștri trebuie să facă față atât rezervelor în scădere, cât și concurenței de pe piața mondială, care nu este întotdeauna loială. Trebuie să introducem de urgență reforme radicale pentru a pune capăt pescuitului excesiv în apele europene și pentru a asigura supraviețuirea pescuitului european.

Sunt de acord cu dna comisar Damanaki că nu trebuie să le cerem prea mult pescarilor noștri, pe de o parte solicitându-le să adopte reforme radicale și, pe de altă parte, liberalizând comerțul. A face ambele lucruri în același timp va reprezenta o povară prea mare pentru pescarii noștri. Cel mai bun mod de a spori competitivitatea este de a permite recuperarea rezervelor de pește. Un alt mod de a permite supraviețuirea pescuitului european ar fi printr-un marketing mai bun. În anumite circumstanțe, consumatorii europeni sunt pregătiți să plătească mai mult pentru peștele european dacă sunt mai bine informați cu privire la originea acestuia.

  Britta Reimers (ALDE). – (DE) Dle președinte, stimați comisari, aș dori să îl felicit pe dl Cadec pentru raportul său reușit și echilibrat. Aş dori, de asemenea, să îi mulţumesc pentru cooperarea excelentă.

Reglementarea importului de produse pescăreşti și de acvacultură în UE presupune provocări majore. Cu un volum de 12 milioane de tone și o valoare de 55 de miliarde de euro, piața pescuitului din UE este cea mai mare din lume. Această piață se dezvoltă rapid și depinde tot mai mult de importurile din ţările terţe. De aceea, este important să controlăm condițiile în care sunt importate și fabricate produsele din țări terțe.

Acum am depus două amendamente în plen. Acestea vizează nevoia ca noi să recunoaștem situația economică specială din regiunile periferice ale Europei. Cu toate acestea, nu susținem că numai liberalizarea pieței este responsabilă de dificultăți. Introducerea masivă de produse din pește pe piața UE, care a fost descrisă ca neloială, nu are niciun efect direct asupra...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Dle președinte, nu am mult timp la dispoziție, așa că aș dori numai să subliniez una din temele raportului dlui Cadec. Peștele nu trebuie tratat în același mod ca alte produse industriale, însă ar trebui să se încadreze în normele comerciale aplicabile produselor sensibile ale OMC. Politica comercială a UE nu acordă prea multă atenție naturii specifice a acestui sector sensibil și intereselor producătorilor din UE. Prin urmare, este o idee bună să se evalueze utilitatea produselor pescăreşti care nu mai sunt supuse normelor industriale privind accesul la piețele neagricole, pentru a facilita alinierea comerțului cu produse pescărești la cerințele care se aplică alimentelor și produselor sensibile.

  Catherine Trautmann (S&D). – (FR) Dle președinte, aș dori să îl felicit pe colegul nostru, dl Cadec, pentru munca excelentă.

Textul supus astăzi la vot marchează o anumită schimbare în modul în care instituția noastră privește conceptul de liber schimb. Fără a fi protecționistă, direcția apărată aici poate fi descrisă ca mai puțin naivă.

Suntem cu toții de acord că producția europeană este insuficientă și, în loc să recurgem imediat la importuri, trebuie mai întâi să încercăm să ne intensificăm eforturile de a proteja și regenera rezervele, inclusiv prin utilizarea acvaculturii, pentru a asigura durabilitatea sectorului și a locurilor de muncă în Uniune, precum și un pescuit european mai puțin dependent de țările terțe.

În ceea ce privește importurile, trebuie să garantăm că piața europeană de produse pescăreşti și de acvacultură nu suferă de pe urma unei concurențe neloiale ca urmare a condițiilor sanitare și sociale mai puțin stricte și a tarifelor ridicol de mici. De aceea, sunt în favoarea unei etichete europene, în conformitate cu standardele noastre, atât ecologică, cât și socială.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE). – (PT) Dle președinte, dle comisar, Europa este în prezent cea mai mare piață europeană pentru produse piscicole și de acvacultură, importând aproximativ 60 % din peștele consumat. Producția comunitară de pește nu este și nu poate fi pe viitor suficientă pentru a satisface cererea pentru aceste tipuri de produse, iar importarea acestora a devenit o necesitate.

În acest context, este important să protejăm două aspecte fundamentale: în primul rând, crearea condițiilor necesare pentru a asigura accesul consumatorilor UE la produse pescăreşti și de acvacultură importate de calitate; în al doilea rând, crearea unui cadru de concurență loială, atât pentru produsele importate, cât și pentru cele capturate și produse de sectorul pescuitului și al acvaculturii în Europa.

Prin urmare, produsele pescăreşti și de acvacultură importate de Uniunea Europeană trebuie să îndeplinească aceleași standarde ecologice, sociale, sanitare și de calitate ca și cele impuse asupra produselor UE. De asemenea, este necesară reforma pieței produselor pescăreşti și de acvacultură, mai ales revizuirea mecanismelor utilizate pentru a contracara fenomene precum suprimarea treptată a taxelor vamale și competitivitatea tot mai mare a importurilor.

Acest raport al Parlamentului, care a fost gestionat admirabil de dl Cadec, este oportun și are în vedere o serie de propuneri importante pentru dezvoltarea durabilă a sectorului pescuitului și a sectoarelor conexe, inclusiv cel de marketing.

  Josefa Andrés Barea (S&D). – (ES) Dle președinte, dnă comisar Damanaki, dle comisar De Gucht, vă mulțumesc pentru că vă aflați aici la această dezbatere asupra unui raport foarte important privind regimul importării.

Pescuitul este un aspect important, în privința căruia trebuie subliniate două aspecte esențiale: faptul că nu suntem autonomi și faptul că de multe ori concurența este neloială, fiind necesară protejarea pescuitului în Europa și prevenirea concurenței neloiale.

Aș dori să mă adresez comisarului pentru comerț: nu puteți să considerați în continuare că pescuitul nu este un produs sensibil; nu trebuie să mai fie reglementat de normele privind accesul la piețele neagricole; nu poate fi un produs precum industria; trebuie să fie un „produs sensibil” și trebuie reglementat de normele Organizației Mondiale a Comerțului și Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite.

Prin urmare, nu putem fi durabili, nu putem garanta menținerea speciilor și nu ne putem implica în activități reale de piață dacă nu considerăm peștele drept un „produs sensibil”.

  Robert Atkins (ECR). - Dle președinte, iau din nou cuvântul pentru a sugera Conferinței președinților că este necesară mai multă organizare. Inițial ni s-a spus că votarea va avea loc la ora 12.00. Acest lucru s-a schimbat cu cinci minute la fiecare cinci minute. Oamenii trebuie să prindă avioane; este neplăcut; Parlamentul devine o bătaie de joc. Trebuie să revenim la normal.

(Aplauze)

  Președinte. − Am indicat că votarea se va amâna până la12.15 sau 12.20, așa că vă rog să continuăm cu răspunsurile din partea comisarilor. Sunt sigur că vom putea să votăm la 12.20.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. − Dle președinte, voi fi foarte concisă.

Aș dori să spun că ne ocupăm de toate preocupările menționate de deputați. După cum a menționat deja dl De Gucht și cu mine, încercăm să ajungem la un echilibru. Avem nevoie de un sector viabil al pescuitului și avem unele obligații față de OMC și alte organisme internaționale. Aș dori să vă asigur pe toți că vom face tot ce putem pentru ca reforma PCP să conducă la un viitor mai bun pentru pescarii noștri.

  Alain Cadec, raportor. − (FR) Dle președinte, consider că atitudinea colegilor noștri deputați este complet nerespectuoasă și inacceptabilă într-un Parlament ca al nostru. Ce faceți aici este scandalos. Îmi este rușine. Nu vă preocupă decât votarea și să mergeți acasă. Lucrăm la un raport important, așa că aveți cel puțin decența să ascultați sau părăsiți ședința.

Doamnelor și domnilor, în urma izbucnirii mele, nu mă îndoiesc că în câteva minute veți vota în mare măsură pentru acest raport și, întrucât am ocazia, trebuie să le mulțumesc colegilor mei din Comisia pentru pescuit, în special președintei, dna Fraga Estévez, care a fost de acord să abordeze acest aspect și m-a însărcinat cu acest raport.

De asemenea, aș dori să le mulțumesc raportorilor alternativi, dlui Capoulas Santos, dnei Reimers, dlui Gróbarczyk și dnei Lövin pentru contribuțiile lor la toate discuțiile și la amendamente.

De asemenea, aș dori să le mulțumesc tuturor celor care au contribui la acest raport și reprezentanților sectorului care mi-au permis să desfășor munca de cercetare, mai ales funcționarilor de la Direcția Generală Comerț (DG Comerţ) și Direcția Generală pentru afaceri maritime și pescuit (DG Mare). Îi am în vedere pe Zoltan Somoguy și Miriam Garcia Ferrer de la DG Comerț și Pierre Amilhat, Christian Rambeau și Juan Ranco de la DG Mare, și aș dori să vă mulțumesc, dnă Damanaki, pentru că vă aflați aici, și dvs, dle De Gucht, deși nu sunt întru totul mulțumit de răspunsurile dvs. – care de fapt nu sunt răspunsuri deoarece au precedat discursul meu.

În orice caz, aș dori să îi mulțumesc și lui Mauro Belardinelli din grupul nostru, lui Ollivier Gimenez, asistenților mei, Emilie Herrbach și Vincent Guerre, și aș dori să îl menționez în mod deosebit pe Philippe Musquar, care m-a ajutat foarte mult la acest raport și la conceperea acestuia.

Voi încheia mulțumindu-vă anticipat pentru vot.

  Președinte. − Aș dori să precizez că dl De Gucht nu a răspuns din cauza gălăgiei, așa că aș dori să îmi cer scuze față de ambii comisari pentru zgomot.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc în scurt timp.

PREZIDEAZĂ: Jerzy BUZEK
Preşedinte

6. Votare

  Președinte. − Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultate şi alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

***

Am de făcut un anunț. Dna Eva Dudzinska se află în dreapta mea. A petrecut peste 35 de ani în Parlamentul European. În ultimii 10 ani, activitățile sale au fost strâns legate de ședința plenară. Acum va ieși la pensie. Aş dori să-i mulţumesc şi să-i urez toate cele bune.

(Aplauze)

6.1. Acordul dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind prelucrarea și transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (A7-0224/2010, Alexander Alvaro) (vot)

– Înainte de votare:

  Alexander Alvaro, raportor. – (DE) Dle Președinte, colegii mei deputați vor înțelege probabil că, după ce Parlamentul European a respins acest acord în februarie, acum este necesar să precizăm că între timp, în colaborare cu Comisia, am reușit să aducem îmbunătățiri considerabile textului respectiv.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a le mulțumi colegilor deputați din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, Grupul Verzilor / Alianța Liberă Europeană și Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică, care au colaborat la acest text, pentru ajutorul oferit la elaborarea, în circumstanțe dificile, a unui acord care protejează atât dreptul cetățenilor noștri la intimitate, cât și dreptul lor la securitate. Aș dori să amintesc că aceasta a fost prima noastră ocazie de a însufleți Tratatul de la Lisabona, pentru ca acesta să nu fie doar un text lipsit de viață.

– După votare:

  Președinte. – Aș dori să îi mulțumesc dlui Alvaro și să îl felicit, pe el și pe raportoarea anterioară, dna Hennis-Plasschaert, precum și pe toți colegii deputați care au lucrat atât de intens la acest acord. Vă mulţumesc foarte mult.

  Rui Tavares (GUE/NGL). - Dle Președinte, vă atrag atenția asupra unui amendament la acest raport care solicită Consiliului și Comisiei să negocieze cu Parlamentul la numirea funcționarului UE care urmează să fie detașat la Washington pentru a controla extragerea de date. Aș dori să vă solicit să luați personal legătura cu Consiliul și Comisia cât mai curând pentru ca acest proces să beneficieze de supraveghere parlamentară corespunzătoare.

  Președinte. – Vă mulțumesc că mi-ați amintit de acest aspect. Voi lua legătura cu cele două instituții în această privință.

6.2. Serviciul european pentru acţiune externă (A7-0228/2010) (vot)

  Președinte. – Aş dori să îl felicit pe raportor, dl Brok, precum și pe negociatorii noștri: dl Brok, dl Verhofstadt și dl Gualtieri. Acesta este un text important la care au contribuit, de asemenea, numeroase comisii din Parlamentul European. Am ajuns la un grad ridicat de consens. Aș dori să le mulţumesc tuturor. De asemenea, aș dori să subliniez că în viitorul apropiat, cele două rapoarte importante vor fi întocmite de dna Gräßle și dl Rapkay, așa că trebuie să lucrăm în continuare la acestea.

6.3. Kosovo (B7-0409/2010) (vot)

– Înainte de votare:

  Jelko Kacin (ALDE). - Dle Președinte, luni dimineață, colegul nostru, Peter Miletic, deputat în Parlamentul Kosovo și lider al partidului liberal al minorității sârbe, Samostalna Liberalna Stranka a fost victima unei tentative de omor. A fost împușcat de două ori și rănit.

Este unul dintre noi, este parlamentar. Un atac împotriva unui parlamentar de oriunde este un atac împotriva democrației. Acest atac a fost împotriva eforturilor de a aduce o stabilitate durabilă în regiunea Balcanilor de Vest. El se află la terapie intensivă într-un spital din Mitrovica. Să îi urăm însănătoșire grabnică și completă și să îi transmitem întregul nostru sprijin politic și uman.

(Aplauze)

  Președinte. – Suntem cu toții de acord cu ce ați spus.

– Înainte de votul asupra amendamentului 11:

  Pier Antonio Panzeri (S&D). – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, solicit eliminarea cuvintelor „toți oamenii” când se face referire în primul rând la dialog. Prin urmare, propoziția finală ar trebui să fie: „consideră că ambele părți trebuie să abordeze pragmatic dialogul, în avantajul Kosovo și Serbiei”.

(Amendamentul oral a fost adoptat)

– Înainte de votarea privind alineatul (4):

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). - (DE) Aș dori doar să fie inclus titlul oficial al avizului consultativ al Curții de Justiție Internaționale.

Îl voi citi în engleză. Formularea oficială este „în conformitate cu dreptul internațional al declarației unilaterale de independență de către instituțiile provizorii ale auto-guvernării Kosovo”.

(Amendamentul oral a fost adoptat)

— După votul privind amendamentul 5:

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). - Dle Președinte, acest text se referă la evenimentele violente foarte recente din Kosovo, dintre care unul a fost deja menționat de colegul meu, dl Kacin, în care un deputat al minorității sârbe din Parlamentul Kosovo, Petar Miletić, a fost împușcat lunea trecută. Împreună cu deputații din Parlament, îi urez însănătoşire grabnică.

A mai existat un incident, la care nu am putut face referire înainte de sfârșitul amendamentelor, așa că voi citi acest amendament oral: „Își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la explozia mortală care a omorât o persoană și a rănit alte 10, care a avut loc în Mitrovica de Nord la 2 iulie în timpul demonstrațiilor împotriva deschiderii centrului de administrație națională și cu privire la atacul din 5 iulie asupra unui deputat al minorității sârbe din Parlamentul Kosovo; condamnă cu hotărâre toate actele de violență și solicită părților să acționeze în mod responsabil; solicită de urgență Eulex să depună toate eforturile în vederea eliminării tensiunii și prevenirii continuării violențelor și solicită poliției din Kosovo, cu ajutorul Eulex, să inițieze imediat investigații ample și imparțiale ale evenimentelor, pentru a aduce făptașii în fața justiției”.

(Amendamentul oral a fost adoptat)

6.4. Albania (B7-0408/2010) (vot)

– Înainte de votul asupra amendamentului 2:

  Libor Rouček (S&D). - Dle Președinte, dorim modificarea unui cuvânt: „toate materialele electorale” ar trebui înlocuit cu „materialele electorale”.

(Amendamentul oral a fost adoptat)

6.5. Situaţia din Republica Kârgâză (B7-0419/2010) (vot)

6.6. SIDA/HIV în perspectiva celei de-a XIII-a conferinţe internaţionale privind SIDA (Viena, 18-23 iulie 2010) (B7-0412/2010) (vot)

– Înainte de votare:

  Michael Cashman (S&D). - Dle Președinte, având în vedere importanța acestui vot înainte de Conferința de la Viena, solicit un vot prin apel nominal în cadrul votării finale.

  Francesco Enrico Speroni, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, grupul meu este împotrivă.

(Solicitarea a fost respinsă)

  Astrid Lulling (PPE). – (FR) Să ne liniștim! Întrucât cetățenii din Luxemburg vorbesc și scriu în franceză și germană, înainte de votul privind această rezoluție sensibilă, aș dori să vă atrag atenția asupra faptului că există diferențe foarte mari între textul francez și cel german la alineatul (17).

În versiunea germană, se prevede că statele membre şi Comisia sunt invitate...

(DE) să susțină măsuri în domeniul avorturilor sigure

– (FR) … să susțină măsuri pentru avorturile sigure. Mi s-a spus că această parte nu apare nici în textul în franceză, nici în cel în engleză.

Dle Președinte, dacă ați putea clarifica dacă textul în franceză este cel autentic, acest lucru i-ar ajuta pe mulți deputați să ia o decizie pe parcursul votării.

  Președinte. – Vom corecta toate traducerile pentru ca acestea să coincidă cu textele originale. Vom verifica acest lucru. Vă mulţumesc.

  Michael Cashman (S&D). - Dle Președinte, având în vedere votul care tocmai a avut loc, mă întreb dacă partidul politic care a obiectat va fi acum de acord și ne va permite să avem un vot prin apel nominal în cadrul votării finale.

  Francesco Enrico Speroni, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, suntem din nou împotrivă.

(Solicitarea a fost respinsă)

– După votare:

  Gay Mitchell (PPE). - Dle Președinte, nu aș dori să întârzii procedurile și îmi pare bine că dl Cashman este atât de activ. Cred că ar fi oportun dacă am avea un vot liber în Parlament privind aspecte de acest tip. Astfel, s-ar stabili opinia reală a Parlamentului. Există o parte care agită Parlamentul și numai o parte care permite un vot liber. Dacă dorim cu adevărat să stabilim care este poziţia Parlamentului în astfel de aspecte, ar trebui să existe un vot liber în Parlament.

(Aplauze)

– După votare:

  Michael Cashman (S&D). - Dle Preşedinte, dacă cineva este numit în Parlament, este dreptul său să răspundă. Eu am fost numit. Prin urmare, aș dori să îi spun dlui Mitchell și altor colegi că, indiferent de partidul care hotărăște să voteze, fiecare dintre noi dispune de propriul vot liber, iar parlamentul a votat în mod democratic.

(Aplauze)

6.7. Intrarea în vigoare a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie (CMD) şi rolul UE (B7-0413/2010) (vot)

6.8. Viitorul PAC după 2013 (A7-0204/2010, George Lyon) (vot)

– Înainte de votare:

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Dle Președinte, nu am solicitat cuvântul pentru o intervenție referitoare la aplicarea Regulamentului de procedură, dar aș dori, dle Președinte și colegilor deputați, să vă atrag atenția asupra unui fapt: există aici o problemă de traducere. Am depus un amendament la raportul Lyon, considerentul Ae: „în timp ce PAC trebuie direcționată în vederea menținerii și dezvoltării unei agriculturi multifuncționale, durabile în întreaga Europă”. Din păcate, în traduceri s-a folosit termenul „extensiv”. Cu toate acestea, termenul „flächendeckend” în traducerea în germană are un sens cu totul diferit. Înseamnă „în toate regiunile Europei”. Trebuie să existe agricultură (agricultură „flächendeckend”) chiar în regiunile montane. „Extensiv” înseamnă cu totul altceva.

  Președinte. – Vă mulţumesc pentru că aţi atras atenţia asupra acestui aspect. Vom corecta textele și le vom armoniza cu originalul.

— După votul privind alineatul (44):

  George Lyon, raportor. − Dle Preşedinte, se pare că există o anumită derută privind ceea ce votăm de fapt aici. Interpreții ne-au spus că este vorba de alineatul (44), însă ați anunțat că alineatul (45) a fost acceptat. Este o neclaritate care trebuie lămurită, voturile trebuie clarificate și numite corespunzător.

  Președinte. – Votăm alineatul (44), după cum v-am spus. Repet: amendamentul a fost declarat caduc și a fost adoptat alineatul (44). Acesta este rezultatul votului.

  Pablo Arias Echeverría (PPE). – (ES) Dle Președinte, tocmai am votat asupra alineatului (44) și, deși votul meu a fost pentru, am votat „împotrivă” deoarece a existat o oarecare confuzie: ni s-a spus că votăm alineatul (45), când de fapt votam alineatul (44).

  Președinte. – Doamnelor şi domnilor, dacă există atâtea proteste – vă rog să ascultați – alineatul (44) va fi din nou suspus votului. Votăm alineatul (44). Votul nu a fost clar nici pentru mine, deoarece nu ați ridicat mâna.

– Înainte de votarea privind alineatul (59):

  Elizabeth Lynne (ALDE). - Dle Președinte, avem nevoie de clarificări. Nu știu dacă ați anunțat greșit sau dacă interpretarea a fost greșită, însă în engleză am auzit din nou alineatul (52). Nu am votat asupra alineatului (59), așa că nu știm unde ne aflăm.

  Președinte. – Acum votăm privind alineatul (59). În acest moment, aveți pe ecran alineatul (59). Acesta este un vot separat.

− Înainte de votul asupra considerentului C:

  Elizabeth Lynne (ALDE). - Dle Președinte, considerentul AE este înainte de C. Încă nu am votat asupra considerentului AE.

  Președinte. – Avem aici informații complet diferite. Acum trebuie să votăm considerentul C.

- Înainte de votul asupra considerentului AE:

  Albert Deß (PPE). – (DE) Dle Președinte, întrucât s-a explicat la începerea votului că versiunea germană este textul original, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) se va diviza printr-un vot pe părți. Grupul meu poate vota pentru considerentul Ae.

  Președinte. – Dle Deß, vă voi explica. Solicitarea a fost făcută nu doar de Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), ci și de un alt grup politic, așa că vom continua conform planului și vom organiza un vot pe părți, deoarece acest lucru a fost solicitat și de alt grup.

  Albert Deß (PPE). - (DE) În acest caz voi solicita grupului meu să voteze de două ori pentru. Întrucât versiunea germană este textul original, nu trebuie să votăm împotrivă în al doilea vot.

  Președinte. – Doamnelor şi domnilor, domnilor președinți, vă rog să ascultați cu atenție.

6.9. Regimul de import al produselor pescărești și de acvacultură în UE în perspectiva reformei PCP (A7-0207/2010, Alain Cadec) (vot)

7. Rectificare (articolul 216 din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal

PREZIDEAZĂ: Dl László TŐKÉS
Vicepreşedinte

8. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

Raport: Alexander Alvaro (A7-0224/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - Dle preşedinte, am votat în favoarea acordului dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite privind furnizarea de informaţii financiare pentru urmărirea finanţărilor în scopuri teroriste.

Suntem conştienţi cu toţii de ameninţarea pe care o reprezentată terorismul la adresa propriei noastre securităţi şi a partenerilor noştri de peste Atlantic. Nu este nevoie să vă aduc aminte de atacurile teroriste care au avut loc pe pământ european în decursul deceniului trecut. Este, de asemenea, evident că partenerii noştri americani reprezintă un aliat strategic foarte important, nu numai în domeniul securităţii globale, ci şi în domeniul economic şi în alte domenii.

Angajamentul faţă de un astfel de parteneriat strategic a fost exprimat de vicepreşedintele Joe Biden în această Cameră chiar acum câteva luni. Deci ar trebui să fim mândri că în sfârşit am aprobat acordul care este atât de important pentru eforturile de urmărire a activităţilor teroriste, mai ales pentru că noul acord conţine îmbunătăţiri semnificative, iar clarificările făcute de Parlamentul European au fost luate în considerare în mare măsură.

  Gerard Batten (EFD). - Dle preşedinte, există multe motive pentru a vota împotriva acestei rezoluţii, prea multe pentru a fi acoperite în doar 60 de secunde. Desigur, trebuie să ne opunem terorismului, însă acest lucru nu trebuie folosit drept scuză pentru ca guvernele să îşi spioneze cetăţenii. Informaţiile confidenţiale în cauză aparţin cetăţenilor, nu Uniunii Europene, Parlamentului sau chiar statului naţiune.

Orice fel de acord de acest gen ar trebui să se încheie între state naţiune suverane, care pot răspunde cetăţenilor lor prin procesul democratic. În orice caz, acesta este un acord unilateral şi nu avem niciun motiv să credem că Statele Unite îl vor onora. Acordul încalcă legea protecţiei datelor din Regatul Unit, lege care interzice furnizarea de informaţii fără acord terţilor din străinătate. Guvernul britanic dispune de o clauză de excludere voluntară în această privinţă şi sper să depăşească obişnuita lipsă de coloană vertebrală, să se opună şi să voteze împotrivă, aşa cum am făcut şi eu.

  Filip Kaczmarek (PPE). – (PL) Eu susţin raportul Alvaro. Pentru a fi eficienţi, trebuie să avem instrumente funcţionale de combatere a terorismului. Unul dintre instrumentele preventive foarte importante implică monitorizarea şi reducerea resurselor financiare care ajung la şi aparţin teroriştilor. Foarte frecvent, de fapt, banii alimentează activităţile teroriste. Dacă nu există bani, activitatea teroristă este stăvilită, iar acesta este, desigur, obiectivul eforturilor noastre. O mai bună monitorizare a fluxului de bani poate fi un obstacol fundamental împotriva activităţii teroriste şi împotriva pregătirilor pentru acte teroriste, aşa că sunt bucuros că am reuşit să ajungem la o înţelegere şi că am adoptat atât acordul, cât şi raportul.

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle preşedinte, am votat în favoarea acestui raport elaborat de dl Alvaro. Consider că este foarte important că putem lupta împotriva terorismului împreună şi este foarte important că naţiuni care au aceleaşi valori pot lucra împreună. Este foarte important să întărim relaţiile transatlantice între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, având în vedere că, după cum ştim, avem aceleaşi valori.

Evident, legislaţia privind protecţia datelor trebuie să fie respectată aici, însă trebuie să existe o limită: nu ne putem ascunde în spatele protecţiei datelor în cazuri de terorism. În această privinţă, trebuie să fie foarte clar. Consider şi sper că în acest mod putem continua lupta împotriva terorismului, aducând astfel pacea în această lume.

  Daniel Hannan (ECR). - Dle preşedinte, între libertăţile civile şi securitate trebuie să se stabilească întotdeauna un echilibru delicat. De mai multe ori de la atacul asupra turnurilor gemene de acum nouă ani, cred că am stabilit greşit acest echilibru.

L-am stabilit greşit din cauza unei ecuaţii false în politică, în care politicienii cred că acţiunile lor trebuie să fie proporţionale cu indignarea publică şi nu proporţionale cu nevoia de a remedia o problemă identificată. Această Cameră a comis această greşeală, însă nu a fost singura. Parlamentele naţionale au făcut acelaşi lucru de ambele părţi ale Atlanticului.

Cu această ocazie, însă, consider că am găsit echilibrul corect. Nu ne-am grăbit, am introdus garanţii de bun-simţ şi cred că astfel permitem forţelor de securitate ale lumii să colaboreze eficient în lupta împotriva terorii, fără a plăti un preţ inacceptabil în ceea ce priveşte libertatea civică. Exact asupra acestui lucru ar trebui să se concentreze Uniunea Europeană: o chestiune transfrontalieră care nu poate fi lăsată în seama statelor membre. Dacă ar face aşa ceva mereu, noi ceilalţi nu am avea o astfel de problemă.

Raport: Elmar Brok (A7-0228/2010)

  Joe Higgins (GUE/NGL). – (GA) Dle preşedinte, am votat împotriva raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă. Serviciul european pentru acţiune externă trebuie integrat în contextul politicii externe şi de securitate comune şi al schimbărilor aduse acestei politici comune prin Tratatul de la Lisabona.

Tratatul de la Lisabona oferă mai multe resurse pentru consolidarea industriei muniţiilor şi industriei militare din Europa şi, datorită aceluiaşi tratat, va fi mai uşor pentru ţările europene mari care sunt puteri militare să organizeze o misiune militară. Nu există îndoieli că în viitor cele mai mari puteri din Uniune vor fi dispuse să se angajeze în campanii militare în afara Europei când vor considera că acest lucru este în interesul lor economic, exact cum au făcut Statele Unite.

Serviciul pentru acţiune externă va fi un instrument pentru promovarea intereselor economice, politice şi militare ale capitalismului european, iar acest lucru nu va contribui la instaurarea păcii globale, ci dimpotrivă.

  Tunne Kelam (PPE). - Dle preşedinte, susţin raportul dlui Elmar Brok. Poziţia unitară a Parlamentului European exploatează la maxim noile oportunităţi pe care le oferă Tratatul de la Lisabona. Susţin în special monitorizarea politică şi financiară desfăşurată de Parlamentul European în cazul Serviciului european pentru acţiune externă. Mă bucură consimţământul Înaltului Reprezentant în privinţa creării unei structuri speciale a drepturilor omului şi democraţiei ca sediu al SEAE. Însă, cel mai important, vom continua să susţinem implementarea practică a unui echilibru geografic adecvat, cu un personal al SEAE care să cuprindă reprezentanţi din toate cele 27 de state membre. Acest proces abia a început. Consider că este important ca revizuirea din 2013 să acopere şi chestiunea reprezentării egale.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea acestui raport pentru că sunt convins că formarea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE) reprezintă un pas fundamental, un pas istoric în dezvoltarea şi evoluţia politicii externe a UE.

Salut în special fragmentul din raport care evidenţiază importanţa asigurării unei mai mari coerenţe politice pentru acţiunea externă a UE ca întreg prin consultări între SEAE şi serviciile diplomatice ale statelor membre. Acest lucru ar preveni dublarea muncii, asigurând în acelaşi timp consecvenţa pe termen lung în promovarea intereselor strategice şi a valorilor fundamentale ale UE în străinătate.

  Diane Dodds (NI). - Dle preşedinte, am votat împotriva acestui raport. Deşi mulţi de aici sunt extrem de bucuroşi pentru crearea SEAE drept încă o piatră de hotar pe calea către Uniune, electoratul din Regatul Unit este din ce în ce mai indignat în ceea ce priveşte erodarea suveranităţii naţionale şi este uluit de ideea că politica externă a Regatului Unit ar trebui să devină – sau ar putea să devină – subordonată cuiva neales de poporul britanic.

Secretarul nostru de externe se angajează acum să lucreze îndeaproape cu Înaltul Reprezentant deoarece SEAE va avea o influenţă deosebită asupra viitorului succes al rolului global al Europei. Este o ironie a sorţii pentru contribuabilii din Regatul Unit faptul că acelaşi guvern, care solicită departamentelor de stat să prezinte efectele reducerii cu 40 % a cheltuielilor, aprobă un serviciu estimat la 900 de milioane de euro, de care contribuabilii britanici nu au nevoie şi pe care nu îl doresc. Aceia dintre noi care s-au opus din principiu creării SEAE în 2008 se opun şi acum.

  Eija-Riitta Korhola (PPE). - (FI) Dle preşedinte, în votul pentru înfiinţarea Serviciului pentru acţiune externă al Uniunii am susţinut amendamentele care se concentrează asupra includerii parlamentelor naţionale în supravegherea serviciului. De altfel, am votat în conformitate cu poziţia grupului meu în această privinţă. Caracterul necesar este evident: este momentul ca UE să fie recunoscută mai clar nu doar ca plătitor global, ci şi ca actor global. Schimbarea este necesară, după cum a demonstrat rolul nostru de cel mai mare finanţator al ONU, un rol care a rămas în mare măsură neobservat.

Mai mult decât atât, sper că trecerea la acest rol se va oglindi şi în structura Consiliului de Securitate al ONU. Este de aşteptat ca organizaţiile internaţionale precum aceasta să îşi poată revizui conceptele privind structurile globale actuale.

  Inese Vaidere (PPE). – (LV) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Serviciul european pentru acţiune externă oferă posibilitatea de a face politica externă a Uniunii Europene mai eficientă, mai unitară şi mai coerentă din punct de vedere strategic. Este momentul să dovedim că putem lucra într-un mod coordonat şi că influenţa noastră în lume nu s-a diminuat. Serviciul european pentru acţiune externă va reprezenta poziţia comună a întregii Uniuni Europene. Cu toate acestea, fără a lua în calcul şi fără a armoniza interesele şi problemele delicate ale statelor membre individuale, Serviciul nu va putea funcţiona eficient. Această practică trebuie să devină prioritatea politicii externe a Uniunii Europene. Reprezentarea geografică adecvată trebuie să fie un principiu fundamental neambiguu în constituirea Serviciului. Din primele sale zile de activitate, trebuie să asigurăm reprezentarea profesională şi proporţională a corpurilor diplomatice ale statelor membre în cadrul acestui Serviciu. Compromisul care s-a introdus – reprezentarea semnificativă – conferă o responsabilitate deosebită înfiinţării acestui Serviciu, o responsabilitate faţă de reprezentarea corespunzătoare a tuturor statelor membre în Serviciul nou-înfiinţat şi îi sunt recunoscătoare dlui Brok pentru munca extraordinară depusă pentru acest raport. Vă mulţumesc.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, astăzi am luat o decizie care va accelera procesul de creare a Serviciului european pentru acţiune externă. Doresc să atrag atenţia asupra câtorva probleme importante de care ar trebui să ţinem cont.

În primul rând, politica externă necesită coordonare cu multe alte domenii şi este dificil de separat, de exemplu, de activitatea din domeniul politicii de dezvoltare, politicii comerciale, de funcţionarea instituţiilor financiare globale sau de problemele economice într-o lume globalizată. În al doilea rând, serviciul diplomatic al UE ar trebui să reflecte caracterul Uniunii. Responsabilitatea pentru funcţiile importante de reglementare, supraveghere şi de planificare bugetară aparţine Parlamentului European. În al treilea rând, situaţia neclară privind deţinerea controlului asupra SEAE generează multă îngrijorare. Acest lucru poate duce la înfiinţarea altei instituţii a Uniunii. În al patrulea rând, competenţele din domeniul formelor de cooperare cu serviciile diplomatice ale statelor membre nu sunt clar definite. În al cincilea rând şi în încheiere, să ne aducem aminte că diplomaţia bună se construieşte în decursul mai multor ani. SEAE ar trebui să se bazeze pe valorile şi pe identitatea Uniunii Europene.

În ultimul rând, aş dori să spun că la nivel mondial Uniunea ar trebui să fie mai bine pregătită pentru gestionarea crizelor şi a capacităţilor civile şi militare în domeniul...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dle preşedinte, am votat în favoarea raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă deoarece ştiu că acesta este rezultatul Tratatului de la Lisabona, Tratatul de reformă. În ciuda acestui fapt, am câteva întrebări şi motive de preocupare în legătură cu acest nou serviciu. La început, când începea organizarea acestuia, s-a spus că va fi neutru din punct de vedere al costurilor. Acum, însă, ştim cu toţii că îi va costa foarte mult pe contribuabilii europeni.

Evident, Înaltul Reprezentant are nevoie de resurse. Totuşi, când înfiinţăm noi instituţii, noi sisteme, este mereu indicat să spunem de la început despre ce este vorba, pentru a se evita impresia că mergem înainte pe baza a ceea ce poate fi perceput drept minciuni albe.

Ceea ce mă îngrijorează pe mine la această situaţie este că statele membre mari vor avea un cuvânt chiar mai greu de spus în afaceri datorită acestui serviciu. Din acest motiv, sper că atunci când vor fi alese persoane pentru diferite funcţii în cadrul serviciului, întreaga Europă va fi reprezentată corespunzător şi că şi parlamentele naţionale europene vor avea un rol de jucat în cadrul acestuia. În acest mod am putea să ne asigurăm că serviciul funcţionează într-o manieră mai echitabilă.

  David Martin (S&D). - Dle preşedinte, salut votul privind Serviciul pentru acţiune externă însă, acum că am votat, consider că este important să trecem de la procedură şi structuri la începerea activităţii efective a Serviciului. Este important ca dna Catherine Ashton să pună în aplicare valorile fundamentale europene, acum că dispune de o echipă.

Drepturile omului trebuie să reprezinte preocuparea sa primordială. Domnia sa a promis în special că va exista câte un ofiţer pentru drepturile omului în fiecare birou extern. Trebuie să respecte această promisiune, însă trebuie să existe şi o structură pentru ca acel ofiţer să poată raporta centrului, ca să ne asigurăm că obţinem o guvernare comună în ceea ce priveşte modul în care Uniunea Europeană tratează drepturile omului.

În prezent, cu multe ţări, nu în cele din urmă cu China, avem un dialog pe marginea drepturilor omului care este absolut lipsit de sens. Serviciul pentru acţiune externă, dacă este să merite banii şi eforturile pe le investim, trebuie să înceapă să dea rezultate mai ales în privinţa valorilor europene şi drepturilor omului.

  Daniel Hannan (ECR). - Dle preşedinte, sunt nostime, aproape emoţionante aceste dezbateri privind crearea Serviciului pentru acţiune externă, ca şi cum Uniunea Europeană nu ar avea deja aparatul complet al unui serviciu diplomatic. Mergeţi în orice terţă ţară şi veţi găsi o ambasadă UE care tronează peste toate misiunile diplomatice ale statelor membre. Corpul diplomatic al Uniunii Europene deja a lăsat pe dinafară serviciile naţionale. Baroneasa Ashton are aproape de două ori salariul dlui William Hague, ministrul britanic de externe, şi controlează un buget de 20 de ori mai mare decât cel al Ministerului de Externe şi al Ministerului Commonwealth-ului.

Într-un fel, acest lucru nu ar fi atât de rău dacă politica externă comună a Uniunii Europene ar fi în mod demonstrabil superioară celei urmărite de statele membre, însă nu este. Ce face aceasta? Izolează Taiwanul şi se dă bine pe lângă tiranii de la Beijing, refuză să trateze problema disidenţilor anti-Castro din Cuba, se dă bine pe lângă ayatolahii din Teheran şi alimentează cu fonduri Hamas. Consider că ne-am putea descurca mai bine. Suntem a patra putere militară de pe planetă şi a cincea economie ca mărime. Cred că ne putem guverna propria noastră politică externă pentru a ne deservi interesele noastre!

  Ingeborg Gräßle (PPE). – (DE) Dle preşedinte, am votat împotriva raportului Brok din patru motive. Arhitectura serviciului are numeroase puncte slabe ale căror detalii încă ne îngrijorează foarte mult.

Al doilea motiv este acela că ambasadorul Uniunii Europene va gestiona în viitor fondurile Comisiei. Acest lucru expune aceste fonduri la numeroase riscuri, iar măsurile de protecţie împotriva acestor riscuri sunt încă extrem de neclare.

Al treilea motiv este abandonarea drepturilor acestui Parlament printr-un regulament al Consiliului. Suntem factorii codecizionali de facto în această procedură şi totuşi am permis unui regulament al Consiliului să anticipeze drepturile noastre parlamentare. Deci, în ceea ce priveşte dosarul meu – Regulamentul financiar – aş dori să spun că nu mă consider obligat de deciziile de astăzi.

Al patrulea motiv este problema modului în care ne vom trata de fapt unii pe alţii în Parlament. Am adoptat o reformă parlamentară în cursul ultimei legislaturi parlamentare, precum şi proceduri pe care acum le-am încălcat, inclusiv cu aprobarea Biroului şi a Preşedintelui. De ce să realizăm o reformă parlamentară care prevede proceduri dacă atunci când contează încălcăm aceste proceduri şi nu le respectăm?

Din aceste motive, nu pot vota în favoarea acestui raport.

Propunere de rezoluţie: Kosovo (B7-0409/2010)

  Cristian Dan Preda (PPE). - Am votat diferit faţă de Grupul PPE în privinţa rezoluţiei referitoare la Kosovo, pentru că, din păcate, nu aveam o altă opţiune decât de a vota împotriva acestui text.

Există mai multe chestiuni de fond în această rezoluţie pe care le împărtăşesc şi pe care cred că le susţinem cu toţii. Locuitorii din Kosovo trebuie să beneficieze de o democraţie viabilă, cu un sistem judiciar echitabil şi imparţial, de o societate lipsită de corupţie şi în care drepturile omului şi, în special, drepturile minorităţilor să fie respectate. Simplu spus: doresc stabilitatea durabilă şi dezvoltarea economică a provinciei Kosovo în cadrul perspectivei europene a Balcanilor de Vest.

Provin însă dintr-un stat care nu a recunoscut independenţa provinciei Kosovo şi, din acest punct de vedere, referinţele abundente la elemente ale statalităţii, ţară, guvern, cetăţeni, frontiere etc. în acest text sunt pentru mine inacceptabile.

Regret că poziţia statelor care nu recunosc independenţa Kosovo nu a fost luată mai mult în considerare.

  María Muñiz De Urquiza (S&D). – (ES) Dle preşedinte, aşa cum am specificat în mai multe ocazii, niciun vot din partea delegaţiei socialiste spaniole nu poate fi interpretat drept o acceptare a recunoaşterii internaţionale, implicite sau explicite, a declaraţiei unilaterale de independenţă a Kosovo.

De asemenea, prin votul nostru împotrivă am dori să ne manifestăm opoziţia faţă de cererea Parlamentului ca statele membre ale Uniunii Europene să acorde recunoaşterea internaţională unui teritoriu a cărui separare nu este susţinută de o rezoluţie a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de un acord între părţi. Afirmăm că dreptul internaţional aplicabil este determinat de prevederile rezoluţiei 1244/99 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Însă, nu punem sub semnul întrebării o perspectivă europeană pentru Balcani şi pentru locuitorii acestei zone şi considerăm că dialogul inter-regional, aşa cum a fost promovat de Preşedinţia spaniolă a Consiliului la Conferinţa la înalt nivel care a avut loc la Sarajevo pe 2 iunie, poate fi o cale eficientă către acest obiectiv.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - Dle preşedinte, am votat în favoarea rezoluţiei. Aş dori să laud Parlamentul European pentru că se angajează în discuţii cu Comisia şi cu Consiliul pe marginea importantei probleme a viitorului statului Kosovo.

Kosovo poate fi considerat ultima piesă din complexul puzzle politic balcanic. Deci este esenţial să punem piesa la locul potrivit şi să gestionăm procesul într-un mod armonios şi paşnic. Independenţa Kosovo a fost deja recunoscută de 69 de ţări, inclusiv 22 de state membre ale UE. Este important de observat faptul că perspectivele de integrare în UE reprezintă cel mai puternic stimulent pentru ţările balcanice în realizarea reformelor necesare şi, de asemenea, în menţinerea stabilităţii în regiune.

Kosovo nu reprezintă o excepţie. Deci, dacă dorim să ancorăm Kosovo în Europa şi să asigurăm stabilitatea în regiunea Balcanilor, este crucial să venim cu o abordare comună faţă de întreaga regiune şi faţă de Kosovo în special.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dle preşedinte, în calitate de raportor pentru Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), aş dori să-i mulţumesc dnei Lunacek pentru cooperarea excelentă. Textul pe care l-am adoptat astăzi este mult mai bun decât cel venit de la comisie, pentru că am clarificat în text faptul că divizarea Kosovo nu este o alternativă. Acesta este un aspect esenţial. Am solicitat – după cum am făcut deja şi în cazul proiectului realizat de comisie – ca şi ultimele cinci state membre să recunoască independenţa Kosovo. Este o acţiune logică, pentru că Parlamentul European a solicitat recunoaşterea Kosovo cu o majoritate de trei sferturi încă din 2005 şi 2007. Acum, majoritatea statelor membre au făcut acest lucru.

Deci trebuie să clarificăm situaţia, deoarece trebuie să fie clar că nu vor exista noi negocieri în privinţa statutului Kosovo. Dl Panzeri, pe care îl stimez foarte mult, a fost citat astăzi în mass-media afirmând că este în favoarea negocierilor privind un nou statut. Ar fi extrem de periculos şi este deci esenţial să se clarifice acest lucru şi să se consolideze prin acest raport indivizibilitatea şi recunoaşterea Kosovo, cât şi implicarea sa în procesul de examinare, cu alte cuvinte, în strategia pre-aderare.

  Daniel Hannan (ECR). - Dle preşedinte, din primele zile ale Tratatelor de la Paris şi Roma, proiectul european a ridicat obiectivul supranaţionalismului deasupra obiectivului libertăţii sau democraţiei şi, de fapt, îşi exporta ideologia. Practic, menţinem un protectorat în Kosovo, aşa cum facem şi în Bosnia, în sensul unic al menţinerii artificiale a integrităţii unui stat multietnic.

Am fost printre primii susţinători ai independenţei Kosovo. Mi se părea o situaţie clară, în care peste 90 % din populaţie votase într-un referendum în favoarea guvernării autonome şi în favoarea acordării acesteia. Însă ar trebui să extindem acest principiu cu siguranţă în cazul minorităţilor naţionale şi să avem ca obiectiv frontierele etnografice – cu alte cuvinte, să permitem populaţiei sârbe, adunate în mod convenabil în jurul Serbiei propriu-zise, să facă de jure ceea ce face deja de facto şi să aibă parte de guvernarea conaţionalilor lor.

Există un conflict între supranaţionalism şi democraţie. Se poate menţine un stat multietnic – aşa cum a fost Federaţia Iugoslavă şi Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic şi Uniunea Sovietică – însă dacă le permiţi oamenilor să voteze, ei vor alege autodeterminarea democratică. Ar trebui să o recunoaştem.

Propunere de rezoluţie: Albania (B7-0408/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - Dle preşedinte, şi eu am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece consider că ar trebui să reiterăm sprijinul nostru pentru aspiraţiile de integrare europeană ale ţărilor din regiunea balcanică în cadrul procesului de stabilizare şi de asociere.

Albania este cu siguranţă o ţară care a făcut progrese vizibile în contextul procesului de reformă. Cu toate acestea, Albania este, de asemenea, o ţară care trebuie să facă mai multe pentru a se apropia de nomele UE şi de criteriile de aderare. Sunt necesare eforturi substanţiale pentru a consolida democraţia şi statul de drept şi pentru a asigura dezvoltarea durabilă a ţării. Criza politică ce a urmat alegerilor parlamentare din iunie 2009 este deplorabilă. Trebuie să devină clar pentru partenerii noştri albanezi faptul că instituţiile reprezentative absolut funcţionale – parlamentul fiind cel mai important dintre acestea – reprezintă coloana vertebrală a unui sistem democratic consolidat şi poate cel mai important criteriu politic pentru integrarea în UE.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dle preşedinte, socialiştii ex-comunişti din Albania încearcă să destabilizeze guvernarea de succes de acolo. Respingem acest lucru, însă din păcate, exact acelaşi lucru se încearcă în acest moment în Macedonia. Acum două zile, liderul opoziţiei socialiste a ţării, dl Crvenkovski, a fost aici, în această Cameră. A purtat convorbiri confidenţiale cu dl comisar Füle şi apoi – împotriva tuturor regulamentelor UE – s-a emis un comunicat de presă ca urmare a acestor convorbiri interne în care se susţinea că dl comisar fusese de acord că are dreptul să îşi continue polemica politică internă. Nu a fost cazul şi i-am spus acest lucru şi dlui Füle ieri. Un comisar UE nu trebuie să fie abuzat în scopurile propagandei socialiste şi ale politicii interne.

Guvernul macedonean are legitimitate democratică. Face treabă de nota zece şi îndreaptă ţara pe calea aderării la Uniunea Europeană. Opoziţia are dreptul să se opună, însă nu are dreptul să abuzeze de Uniunea Europeană în acest scop.

Propunere de rezoluţie: Situaţia din Kârgâzstan (B7-0419/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - Dle preşedinte, am votat în favoarea rezoluţiei deoarece aş vrea să mă alătur colegilor mei care condamnă violenţele care au izbucnit luna trecută în Kârgâzstan.

Este deplorabil că sute de kârgâzi înarmaţi au răvăşit străzile oraşului împuşcând civili şi dând foc magazinelor, alegându-şi ţintele pe baza apartenenţei etnice. Aş dori să transmit condoleanţele mele familiilor celor aproape 300 de morţi şi celor 2.000 de persoane care au fost rănite sau spitalizate. Este important ca UE să pună în continuare presiune asupra autorităţilor kârgâze să desfăşoare o anchetă credibilă, imparţială şi independentă a violenţelor.

  Inese Vaidere (PPE). – (LV) Drept urmare a agresiunilor etnice din sudul Kârgâzstanului din iunie, sute de oameni şi-a pierdut viaţa, mii au fost răniţi şi zeci de mii au fost forţaţi să îşi abandoneze casele. Acest lucru dovedeşte că este necesar ca Uniunea Europeană să fie implicată mai activ în rezolvarea acestor procese în Asia Centrală. Ajutorul pentru Kârgâzstan ar trebui să fie îndreptat către oameni şi nu către un anumit guvern. Abia în timpul întâlnirii delegaţiei Asiei Centrale din 22 iunie, ambasadorul Kârgâzstanului, dl Azilov, a insistat că violenţele nu sunt un act de epurare etnică şi că mass-media din străinătate nu prezintă o imagine obiectivă a situaţiei. Uzbekistanul are o opinie diferită în această privinţă. După cum indică raportul, mai mulţi militanţi pentru drepturile omului au fost arestaţi fără motive legitime în Kârgâzstan. Aceste fapte trebuie luate în calcul în evaluarea strategiei Uniunii Europene faţă de puterea politică actuală din Kârgâzstan. Convorbirile trebuie purtate în paralel şi cu alte state din regiune, în special cu vecinii Kârgâzstanului, Rusia şi China. Acesta ţări au, de asemenea, o influenţă foarte importantă în această regiune. Raportul solicită guvernului din Kârgâzstan să desfăşoare o anchetă credibilă şi responsabilă a conflictului, dacă este posibil în prezenţa unor observatori străini. Din acest motiv susţin acest raport, având în vedere că o anchetă este mai mult decât necesară. Vă mulţumesc.

Propunere de rezoluţie: SIDA/HIV în perspectiva celei de-a XVIII-a conferinţe internaţionale privind SIDA (Viena, 18-23 iulie 2010) (RC-B7-0412/2010)

  Anna Záborská (PPE). – (SK) După aproape treizeci de ani de politică activă din partea Uniunii Europene, mai ales în statele africane, raportul depus astăzi vorbeşte despre o creştere a numărului de persoane infectate cu HIV/SIDA. Acesta indică faptul că numai în 2008 au fost infectate încă 2,7 milioane de persoane. UE a investit miliarde de euro, iar numărul de persoane infectate este în creştere.

Aş dori să întreb dacă acesta este un motiv să ne gândim dacă poate facem ceva greşit. Deja au trecut 30 de ani? Se pare că distribuirea prezervativelor nu contează în lupta împotriva răspândirii HIV/SIDA atât cât contează fidelitatea partenerilor.

Nici dreptul la avort nu este o soluţie, deoarece doctorii pot deja să se asigure că o femeie infectată cu virusul HIV va avea un copil sănătos. Prietenii noştri africani ne spun adesea: „Nu numai că suntem săraci, dar vreţi să fim şi mai puţini.”

O politică a drepturilor sexuale şi reproductive nu va ajuta Africa. Deci aş vrea să cer Comisiei Europene să evalueze eficacitatea banilor cheltuiţi pentru lupta împotriva HIV/SIDA.

Propunere de rezoluţie: Intrarea în vigoare la 1 august 2010 a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie şi rolul UE (RC-B7-0413/2010)

  Cristian Dan Preda (PPE). - Am preferat să mă abţin în privinţa acestei rezoluţii, deoarece data limită menţionată în text la articolul 2, cu referire şi la România, poate fi prea restrictivă în contextul negocierilor de la Geneva referitoare la Convenţia privind interzicerea anumitor tipuri de arme convenţionale.

Consider că mecanismul ONU este un cadru multilateral adecvat pentru examinarea şi negocierea unui instrument juridic internaţional, care să reglementeze regimul muniţiilor cu dispersie, în condiţiile în care la negocieri participă 110 state.

Raport: George Lyon (A7-0204/2010)

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle preşedinte, politica agricolă comună este o poveste de succes. Deci sunt bucuros să văd sprijinul larg din Parlament, deoarece deja am realizat foarte multe: în primul rând, o aprovizionare stabilă cu alimente pentru populaţie, în al doilea rând, întreţinerea şi conservarea peisajului cultural şi, în al treilea rând, regenerarea resurselor importante şi protecţia mediului, florei şi faunei.

Desigur, există misiuni noi şi viitoare. Acestea includ creşterea ecologică, energiile regenerabile şi combaterea foametei în lume. Prin politica agricolă comună creăm într-o anumită măsură o sursă de locuri de muncă în toată UE, sursă care este independentă de dimensiunea sau de forma întreprinderii. Raportul Lyon defineşte aceste misiuni ale politicii agricole europene comune extrem de bine şi confirmă în mod explicit structura cu doi piloni a politicii agricole comune. Trebuie să lucrăm împreună pentru a furniza resurse financiare adecvate pentru aceste misiuni politice.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului Lyon pentru că sunt de acord cu raportorul în privinţa nevoii de a concepe o politică agricolă comună care, în primul rând, continuă amplul proces de reformă care a avut loc în ultimii ani şi, în al doilea rând, care poate furniza soluţii concrete şi inovatoare la numeroasele provocări cu care urmează să ne confruntăm în următorii ani.

Consider, de fapt, că cele cinci elemente fundamentale descrise în raport – şi anume securitatea alimentară, sustenabilitatea, agricultura în toată Europa, biodiversitatea şi protecţia mediului şi, în cele din urmă, creşterea ecologică – reprezintă un prim pas excelent pentru garantarea unei viitoare politici agricole comune care ţine seama de dezvoltarea continuă, rapidă, nu doar din Europa, ci şi în din lumea întreagă.

  Christa Klaß (PPE). – (DE) Dle preşedinte, prin raportul Lyon privind viitorul politicii agricole europene am permis formularea unei opinii clare şi am oferit Comisiei standarde clare, care se pot pune în aplicare.

Am votat în favoarea raportului şi sunt bucuroasă că acesta dispune de un sprijin larg aici, în această Cameră. Având în vedere cererea tot mai mare pentru un mediu sănătos, alimente sănătoase şi sustenabilitate în producţia agricolă, Uniunea Europeană trebuie să fie pregătită, de asemenea, să subvenţioneze şi să susţină aceste domenii esenţiale.

Europa are datoria să garanteze cetăţenilor săi securitatea alimentară. Ca zonă cu climă natural favorabilă, Europa are şi responsabilitatea de a asigura aprovizionarea cu alimente a oamenilor din lumea întreagă. Totuşi, în ceea ce priveşte această responsabilitate, Uniunea Europeană trebuie să lucreze mai bine şi într-o manieră mai coerentă cu restul lumii. Europa trebuie să garanteze mijloace de trai adecvate pentru comunităţile rurale. Există un lucru de care trebuie să ţinem seama: dacă este necesar, am putea importa alimente, însă nu la nivelul condiţiilor noastre. Trebuie să producem şi să menţinem un mediu sănătos aici. Fermierii noştri au nevoie de salarii echitabile.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Susţin acest raport. Însă, aş dori să spun că sunt în favoarea menţinerii intervenţiilor parţiale pe pieţele agricole în situaţii dificile. Acest lucru nu contrazice principiile pieţei libere.

Trebuie să acordăm mai multă atenţie dezvoltării în zonele rurale, expansiunii infrastructurii, sectorului educaţiei şi situaţiei demografice. Numărul de fermieri tineri continuă să scadă, iar numărul fermierilor în vârstă continuă să crească. Condiţiile şi nivelul de trai din ferme şi din zonele rurale sunt semnificativ mai scăzute – mult mai scăzute şi mult mai rele – decât în zonele urbane. Mai mult decât atât, veniturile familiilor de fermieri reprezintă aproximativ 60 % din cele ale familiilor care se întreţin prin alte mijloace. Fermierii protestează împotriva acestei situaţii.

În concluzie, ar trebui să ne concentrăm asupra dezvoltării sustenabile a agriculturii şi a zonelor rurale.

  Inese Vaidere (PPE). – (LV) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Susţin această rezoluţie deoarece evidenţiază mai multe condiţii preliminare pentru viitorul politicii agricole comune care merită susţinute. Aceasta evidenţiază că finanţarea politicii trebuie menţinută cel puţin pe parcursul următoarei perioade financiare pe termen lung. În al doilea rând, cere ca plăţile directe făcute fermierilor să fie finanţate complet din bugetul Uniunii Europene. În al treilea rând, se referă la asigurarea concurenţei echitabile, care este în prezent cel mai important lucru care lipseşte din politica agricolă comună provizorie. Deşi ţara mea, Letonia, este membră a Uniunii Europene de destul de mult timp, fermierii noştri primesc subvenţii de cca 90 de euro pe hectar, în timp ce fermierii greci primesc aproximativ 550 euro, iar fermierii germani şi francezi peste 300 euro pe hectar. Aceste discrepanţe distructive distorsionează concurenţa şi întreaga piaţă a Uniunii Europene. Mai mult decât atât, acestea adâncesc prăpastia dintre statele membre noi şi cele vechi, nu ţin seama de principiul coeziunii, întârzie punerea în aplicare a acestuia şi pun în pericol dezvoltarea economică a ţărilor. Noua politică trebuie încadrată just, sprijinind valoarea egală, astfel încât să se elimine discrepanţele distructive şi să se asigure concurenţa echitabilă în toată Uniunea Europeană.

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle preşedinte, trebuie să spun că am votat în favoarea raportului Lyon. În privinţa câtorva aspecte, am avut ceea ce se pot numi rezerve naţionale sau am votat într-o anumită măsură diferit. Trebuie să realizăm că deşi această propunere a dlui Lyon este una excelentă şi cuprinzătoare pentru agricultură şi reforma acesteia în Uniunea Europeană, politica agricolă comună nu este direct potrivită în orice privinţă tuturor situaţiilor – vorbesc în calitate de persoană dintr-o naţiune mică, Finlanda, unde condiţiile pentru agricultură sunt diferite de cele ale marilor state membre, precum Franţa şi Germania. Din acest motiv, am introdus câteva derogări când am votat.

Sper ca în viitor Parlamentul European şi Uniunea să poată acorda o mai mare atenţie şi agriculturii la scară mică, ţărilor mici şi agriculturii practicate în acestea, deoarece agricultura este într-un fel o poliţă de asigurare de viaţă naţională. Fiecare stat membru are nevoie de propria agricultură şi trebuie să se asigure că aceasta este menţinută.

  David Martin (S&D). - Dle preşedinte, am votat împotriva raportului Lyon deoarece în toată Europa guvernele îşi reduc bugetele. În Regatul Unit, asistentele medicale şi profesorii se confruntă cu reduceri ale salariilor şi pensiilor. Efectivul poliţiei se reduce şi deţinuţii sunt eliberaţi pentru că nu ne mai permitem să îi ţinem în închisoare. Cu toate acestea, aici, în Parlamentul European, reprezentanţii partidelor conservator şi liberal care alcătuiesc guvernul Regatului Unit găsesc oportună menţinerea cheltuielilor pentru agricultură până în 2013 şi după 2013 la acelaşi nivel.

Acest lucru mi se pare de-a dreptul inacceptabil. Consider că este greşit să se protejeze comunitatea agricolă aşa cum nu mai este protejat niciun alt sector al societăţii. Dacă este corect ca funcţionarilor publici să li se reducă venitul, atunci este corect ca şi alţii din societatea noastră să se confrunte cu aceleaşi reduceri. Guvernul din Regatul Unit şi guvernele din toată Europa afirmă că suntem cu toţii în această situaţie. Dacă suntem în această situaţie împreună, trebuie să suferim împreună.

  Syed Kamall (ECR). - Dle preşedinte, cred că este de înţeles de ce atunci când liderii politici ai Europei şi-au văzut ţările răvăşite de război la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial au vrut să promoveze ideea de securitate alimentară şi de politică agricolă comună.

Însă, dacă este să analizăm această politică 60 de ani mai târziu, haideţi să vedem cât a costat pentru cetăţenii UE. Haideţi să recunoaştem că cetăţenii plătesc de trei ori: o dată plătesc impozite pentru birocraţi, o dată plătesc impozite pentru a alimenta subvenţiile şi apoi mai sunt preţurile ridicate pe care sunt nevoiţi să le plătească în magazine. Cu siguranţă, decât să vorbim despre reforma politicii agricole comune, ar trebui să ne gândim cum o desfiinţăm. Casarea PAC ar permite fermierilor eficienţi să prospere. Ar permite contribuabililor să păstreze o mai mare parte a banilor lor, să îi utilizeze cu mai mult folos şi ar permite scăderea preţurilor pentru consumatori.

Reforma nu este suficientă – este timpul să casăm PAC.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). - (FI) Dle preşedinte, am votat în favoarea raportului Lyon. Este echilibrat, garantează posibilitatea ca oamenii din toată Europa să poată practica agricultura şi să poată produce alimente, asigurând astfel aprovizionarea cu alimente pentru cetăţeni.

Există câteva puncte în privinţa cărora am votat diferit de grupul meu, deoarece consider că în anumite situaţii avem nevoie de reglementarea pieţei şi de intervenţii. Acestea sunt necesare pentru a garanta aprovizionarea cu alimente, cât şi dezvoltarea sustenabilă.

Raport: Alain Cadec (A7-0207/2010)

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle preşedinte, am votat în favoarea raportului, şi există două aspecte în acest raport care sunt deosebit de importante pentru mine. Primul ţine de mediu, societate şi calitate. În această privinţă, este important ca produsele importate să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca şi cele produse în Uniunea Europeană, pentru că nu are rost să gestionăm sustenabil stocurile noastre de peşte dacă apoi alţi parteneri comerciali aproape că decimează stocurile din oceanele lumii.

Al doilea aspect este unul economic. Dacă autoaprovizionarea în UE reprezintă doar 40 %, iar stocurile de peşte de pe piaţa globală sunt în pericol, atunci este clar că şi aici există o oportunitate foarte bună pentru acvacultură. Ar trebui să dezvoltăm acest sector economic, să îi oferim asistenţă ştiinţifică şi, mai presus de toate, să îl structurăm într-un mod sustenabil, pentru că şi în acvacultură există locuri de muncă şi, în fond, valoare adăugată pentru Uniunea noastră Europeană.

  Inese Vaidere (PPE). – (LV) Vă mulţumesc. Acest raport evidenţiază faptul că trebuie păstrată viabilitatea ecologică şi economică a pescuitului în Uniunea Europeană, inclusiv cea a pescuitului neindustrial cu volum constant în apele de coastă şi a genului de pescuit care contribuie la păstrarea identităţii culturale a regiunii relevante, asigură locuri de muncă în cadrul tuturor etapelor de producţie şi aprovizionarea cu produse sănătoase şi de înaltă calitate. Din păcate, realitatea este că pescarii letoni primesc cote de pescuit atât de mici şi susţinere atât de slabă din partea Uniunii Europene, încât este mai rentabil să dăm vasele la fier vechi şi să ne oprim din pescuit. Este o situaţie cu adevărat tragică, în care se distruge un sector tradiţional al economiei într-o ţară cu un litoral de 550 km. Se provoacă daune întregului pescuit la scară mică, cu o politică a Uniunii Europene care susţine producătorii industriali care adesea practică un pescuit dăunător mediului. Din acest motiv, susţin acest raport care solicită schimbarea situaţiei actuale.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dle preşedinte, am votat în favoarea acestui raport excelent al dlui Alain Cadec şi am luat parte la dezbaterea din Parlament de mai devreme, însă nu am avut timp pentru procedura „catch the eye”, aşa că voi profita de această ocazie pentru a spune câteva cuvinte.

În primul rând, obligaţia principală a Uniunii Europene este aceea de a avea grijă de propriii cetăţeni, în special în ceea ce priveşte industria pescuitului, pentru că ei fac parte din aceasta de ani întregi, iar strămoşii acestora de sute şi mii de ani şi trebuie protejaţi.

În al doilea rând, produsele care intră în Uniunea Europeană ar trebui să se ridice la înălţimea aceluiaşi standard – sau poate la unul mai înalt – ca produse din afara Uniunii Europene.

Şi, în cele din urmă, trebuie să facem mult mai mult pentru a promova acvacultura. Acest lucru ar contribui extrem de mult la rezolvarea acestei probleme.

  Syed Kamall (ECR). - Dle preşedinte, aş dori să vă mulţumesc dvs şi întreg personalului dvs. pentru răbdare. Trebuie să spun că atunci când am întâlnit prima dată ideea de PCP am crezut că c-ul din PCP înseamnă comunist şi nu comun. Aici vedem de fapt ideea de planificare centrală, în care planificatorii de la centru decid cât pot prinde pescarii din fiecare naţiune şi, ca şi în cazul comunismului, este un dezastru. Acest lucru a dus la epuizarea stocurilor de peşte şi din ce în ce mai mulţi pescari se plâng de cota care le-a fost repartizată.

Cu siguranţă, este timpul să învăţăm din lecţiile conservării şi menţinerii cu succes a speciilor de peşti. Haideţi să analizăm sistemele bazate pe drepturi de proprietate din Islanda şi din Noua Zeelandă unde, aşa cum a afirmat vorbitorul anterior, comunităţile de coastă sunt asigurate pentru că drepturile le sunt acordate cu caracter perpetuu, putând fi vândute sau lăsate generaţiilor viitoare. Cu siguranţă, acesta este cel mai bun răspuns, deoarece acesta s-a dovedit a fi un succes şi a conservat peştele, şi nu sistemul PCP, care s-a dovedit a fi un eşec dramatic în Europa.

Explicaţii scrise privind votul

Raport: Alexander Alvaro (A7-0224/2010)

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva acestui ruşinos acord al terorii, care oferă date personale despre fiecare locuitor al UE serviciilor secrete ale SUA în cadrul „colaborării anti-teroriste”. Reprezentanţii capitalului din Parlamentul European care au votat „acordul SWIFT” nu îi cunosc conţinutul, având în vedere că doar deputaţilor „de încredere” le-a fost permis să citească textul „confidenţial”, deşi Parlamentul European l-a respins de două ori în ultimele şase luni. Au fost convinşi că SUA garantase că „serviciile secrete se vor asigura că datele personale sunt protejate”.

Aprobarea „acordului terorii” confirmă că Parlamentul European se presupune că legitimează democratic aceste politici profund reacţionare, antipopulare, eurounificatoare. Mai mult decât atât, joacă un rol principal în instituţionalizarea unui cadru legislativ al terorismului de stat şi al represiunii care sugrumă drepturile democratice şi libertăţile fundamentale. Niciun „acord al terorii” nu respectă libertăţile fundamentale. Aceste măsuri sunt concentrate asupra luptei şi rezistenţei popoarelor, avangărzii acestora, mişcării comuniste şi puterilor radicale care refuză să plece capul în faţa barbarismului sistemului capitalist exploatator. Atât timp cât capitalul şi masca sa politică sporesc măsurile pentru reprimarea şi sugrumarea drepturilor lucrătorilor, îşi consolidează şi îşi protejează suveranitatea, cu atât va fi mai mare rezistenţa, nesupunerea şi lupta inevitabilă pentru a răsturna puterea monopolurilor şi a uniunilor lor reacţionare.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În februarie 2010, Parlamentul European a refuzat să semneze acordul dintre UE şi Statele Unite ale Americii privind transferul de date financiare şi a solicitat reluarea negocierilor. Astăzi, termenii acestui acord au fost îmbunătăţiţi considerabil în interesul cetăţenilor europeni. De data aceasta, am votat în favoarea acordului, mai ales pentru că prevede pe termen lung stabilirea unui sistem de extracţie a datelor complet european. Deci acest acord reprezintă o soluţie temporară, care permite Uniunii Europene şi Statelor Unite să combată terorismul, însă nu poate fi considerat definitiv.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Am decis să mă abţin în privinţa Acordului între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind transferul de date bancare prin sistemul SWIFT în scopul combaterii terorismului. Acordul este un pas important înainte faţă de versiunea anterioară. După ce şi-a ridicat vocea, Parlamentul European a reuşit să obţină o serie de garanţii care întăresc protecţia datelor şi drepturile persoanelor în cauză.

Însă, în opinia mea, alegerea Europol drept autoritatea responsabilă cu transmiterea datelor este nepotrivită. Europol nu este o autoritate independentă, ci o agenţie a poliţiei care nu cred că este în măsură să monitorizeze imparţial respectarea cererilor de transfer de către autorităţile SUA. Având în vedere natura delicată a datelor personale transferate, nu am putut vota pentru acest acord.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Este clar faptul că după 11 septembrie 2001, nicio fiinţă umană nu îşi mai dă drept sigură securitatea şi siguranţa fizică. Deci esenţa oricărei măsuri concepute să restabilească încrederea între europeni este protecţia datelor personale: este crucial să ne asigurăm că astfel de informaţii rămân private, însă prelucrarea acestora – mai ales dacă sunt informaţii financiare – reprezintă un instrument important în combaterea terorismului. Prin urmare am votat în favoarea raportului dlui Alvaro privind acordul care defineşte condiţiile în temeiul cărora Departamentul de Trezorerie al SUA va putea accesa de la 1 august datele financiare a cca 8.000 de instituţii şi bănci din 200 ţări, gestionate de Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale (SWIFT). În vederea garanţiilor necesare, precum posibilitatea ca europenii să depună un apel administrativ şi să se bucure de acelaşi tratament ca şi cetăţenii Statelor Unite, şi a scurtării drastice a perioadei de timp în care este stocată informaţia, cooperarea dintre Europa şi Statele Unite se datorează, în acest caz, efectelor negative ale globalizării.

  Emine Bozkurt (S&D), în scris. − (NL) Delegaţia PvdA (Partidului Laburist Olandez) din Parlamentul European susţine acest acord, în speranţa ca în viitorul apropiat să putem pune capăt transferului masiv de date privind cetăţenii europeni. Acordul prevede că Europa îşi va dezvolta propriul sistem pentru colectarea şi sortarea datelor bancare. Astfel va exista oportunitatea de a se individualiza transferurile. Păstrând datele sub supravegherea proprie, ne vom afla într-o poziţie mai bună pentru a proteja drepturile cetăţenilor noştri. Comisia Europeană va depune o propunere în acest sens în termen de un an şi ar trebui să poată pune în aplicare un astfel de sistem propriu în trei ani. Din acel moment, va căpăta importanţă problema reciprocităţii. Observatorii noştri europeni în SUA vor putea verifica zilnic ce se întâmplă cu orice date bancare europene. Europol va avea misiunea de a verifica şi de a aproba cererile SUA. Sub presiunea Parlamentului European, acordul pe care deja l-am încheiat urmează a fi revizuit. Nu ni s-au îndeplinit toate dorinţele, însă ceea ce am obţinut reprezintă o garanţie că SUA nu îşi va putea băga nasul în datele noastre pur şi simplu. Noul acord stabileşte un echilibru între protejarea vieţii private şi garantarea securităţii. Între timp, lupta împotriva terorismului va rămâne preocuparea noastră prioritară.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru raportul Alvaro privind noul acord SWIFT, care descrie condiţiile pentru transferul anumitor date bancare stocate de SWIFT către Departamentul de Trezorerie al SUA ca parte din lupta împotriva terorismului. Folosind noile puteri conferite de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, am forţat Comisia să renegocieze un acord mai echilibrat cu Statele Unite. Deşi acest acord este satisfăcător, încă ar mai fi putut fi îmbunătăţite anumite puncte. Votul pozitiv de astăzi nu reprezintă un cec în alb pentru americani: Parlamentul va rămâne extrem de vigilent în lunile care urmează, mai ales în privinţa procedurii care modifică puterile Europol, desemnarea autorităţii independente prezente la Washington şi înfiinţarea unui TFTP european.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea noului raport SWIFT, deoarece s-au negociat garanţii cu Consiliul European şi cu Statele Unite care nu erau prezente în acordul prezentat Parlamentului European acum patru luni. Acest acord privind transferul de date bancare Statelor Unite prevede că UE trebuie să dezvolte un sistem pentru a evita transferul de date în masă, prevedere care nu era prezentă în acordul anterior.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului privind transferul de date bancare de către Uniunea Europeană Americii din aceleaşi motive pentru care eu şi grupul meu ne-am opus încercării anterioare de a impune acest acord, în ciuda oricărei îmbunătăţiri „de natură tehnică” realizate de raport. Parlamentul European ar trebui să nu aprobe acordul Comisiei Europene de a preda date personale guvernului SUA şi serviciilor secrete sub pretextul „luptei împotriva terorismului”. Mă opun insistenţei Comisiei de a transmite în general informaţii SUA privind tranzacţiile financiare, deoarece acest lucru nesocoteşte respectul faţă de datele personale, iar acestea sunt informaţii şi materiale care vor fi folosite fără vreun fel de control fundamental de către serviciile secrete ale SUA în propriile scopuri.

  Derek Roland Clark (EFD), în scris. − UKIP a votat împotriva raportului Alvaro astăzi, pentru că nu dorim să acordăm UE o putere mai mare asupra datelor personale. Această măsură va duce la încălcarea gravă a dreptului personal la confidenţialitate. Datele financiare confidenţiale şi private aparţin individului şi nu UE sau Parlamentului European.

Ne opunem ferm răspândirii terorismului, însă confidenţialitatea personală trebuie protejată acolo unde nu există indicii prealabile de rea-credinţă. Dacă este ca Regatul Unit să încheie un acord cu SUA, acesta trebuie să reprezinte un aranjament absolut reciproc şi nu aproape singurul unilateral pe care l-a semnat UE până în acest moment. Aceasta este o chestiune în privinţa căreia trebuie să decidă parlamentele naţionale şi nu Parlamentul European.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) În februarie, am votat împotriva acordului deoarece încălca principiile necesităţii şi proporţionalităţii, cât şi integritatea şi securitatea datelor financiare europene. Acest nou acord este mai bun decât precedentul. S-au făcut îmbunătăţiri, precum definirea mai exactă a terorismului, excluderea datelor Zonei unice de plăţi în euro (SEPA), monitorizarea mecanismului şi recunoaşterea drepturilor cetăţenilor europeni. Acest acord, însă, permite în continuare transferul de date în masă (date în vrac). Alegerea Europolului este greşită. Europol nu este nici autoritate juridică, nici autoritate pentru protecţia datelor. Conferirea de noi funcţii Europolului ar fi posibilă doar prin schimbarea bazei legale, cu contribuţia Parlamentului European. Formularea articolului 20 din acord diminuează eficienţa recunoaşterii diferitelor drepturi care tocmai au fost luate în considerare la cererea Parlamentului. Aştept cu nerăbdare depunerea unei iniţiative de către Comisie pentru crearea Programului european de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP) şi aştept ca acesta să aducă o soluţie mai durabilă, permiţând desfăşurarea extracţiei datelor numai în UE. Pentru toate aceste motive, am decis să mă abţin de la vot şi încă nu pot accepta în mod conştient faptul că acest acord a atins un nivel acceptabil.

  Mário David (PPE), în scris. − (PT) Lupta împotriva terorismului trebuie să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană. Cooperarea proactivă cu Statele Unite în acest context, adică în privinţa informaţiei şi partajării de date, este esenţială pentru sporirea eficienţei în lupta împotriva terorismului, pentru a preveni viitoare atacuri şi pentru a asigura securitatea publicului european. Deci votez în favoarea măsurilor propuse în acest raport. Amendamentele făcute la acest raport nu numai că reflectă majoritatea motivelor de îngrijorare exprimate de Parlamentul European la momentul respingerii acestuia, pe 11 februarie, ci exprimă şi nevoia de proporţionalitate în tratarea acestor date, cu alte cuvinte în privinţa prelucrării, stocării şi ştergerii ulterioare a acestora. De asemenea, ţin să evidenţiez garanţiile mai solide pe care le oferă noul acord cetăţenilor europeni în privinţa protecţiei datelor, şi anume dreptul de a face apel împotriva deciziilor judiciare şi administrative, dreptul la transparenţă şi la comunicarea informaţiei cetăţenilor în cauză şi definiţia sferei de aplicabilitate a datelor, sferă restrânsă la activitatea legată în mod direct de terorism şi finanţarea acestuia.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Acum şase luni, Parlamentul European a acţionat ca un apărător al drepturilor fundamentale, respingând acordul dintre UE şi SUA privind transferul şi procesarea datelor bancare – aşa-numitul acord „SWIFT”. Datorită acţiunii deputaţilor şi a grupului nostru în special, a fost elaborată o nouă versiune. Acesta conţine îmbunătăţiri fundamentale, precum eliminarea transferurilor de date „în vrac”. Deci se va oferi mai multă protecţie drepturilor persoanelor şi concomitent se va recunoaşte importanţa urmăririi datelor financiare în lupta împotriva terorismului. Din acest motiv, am ales să votez în favoarea noului acord. Însă voi continua să fiu deosebit de atentă la următoarele aspecte: prerogativele autorităţilor din domeniul protecţiei datelor şi alegerea Europol drept autoritate de monitorizare; eficacitatea „dreptului la recurs” al persoanelor ale căror drepturi la viaţă privată au fost neglijate; şi monitorizarea şi evaluarea relevanţei datelor transmise autorităţilor americane.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea încheierii Acordului între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară în cadrul Programului european de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste deoarece consider că noua propunere depusă de Comisie oferă cetăţenilor UE garanţii sporite, în special în ceea ce priveşte protecţia datelor. De fapt, consider că orice transfer de date personale către o terţă ţară în scopuri de securitate trebuie să respecte garanţiile procedurale şi dreptul la apărare şi trebuie să respecte legislaţia naţională şi europeană în domeniul protecţiei datelor.

Acum câteva luni, prima versiune a acordului era prea ambiguă şi nu oferea garanţii similare. Din acest motiv, am spus „nu”. Astăzi, sunt încântată că propunerile noastre au fost luate în seamă, inclusiv introducerea unui sistem similar de schimb la nivel european şi garanţia că monitorizarea ulterioară va fi încredinţată oficialităţilor europene, care trebuie să se poată opune extracţiei de date şi transferului către teritoriul SUA.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Susţin Acordul dintre UE şi SUA privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară din UE către SUA în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste. Datorită eforturilor considerabile ale raportorului şi membrilor Comisiei LIBE, textul actual al acordului conţine îmbunătăţiri semnificative faţă de versiunea anterioară a acordului. Deosebit de important pentru combaterea în viitor a terorismului şi protejarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor la protecţia datelor lor personale, este articolul (2) din proiectul unui cadru legal şi tehnic pentru o unitate de extracţie a datelor în UE. Comisia ar trebui să se ocupe de organizarea acesteia cu perseverenţă şi fără întârzieri. Completarea acordului cu articolul (2) poate reduce extrem de mult cantitatea de date în vrac trimise pentru a fi analizate în afara graniţelor UE. Articolele (15) şi (16) garantează că cetăţenii au acces sporit la căile de atac pe cale judiciară şi că au parte de mai multă transparenţă.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la acordul SWIFT privind transferul de date bancare către SUA, deoarece consider că acordul negociat cu Consiliul şi cu SUA include acum garanţii legate de protecţia datelor cetăţenilor, eliminând posibilitatea transferului de date în stare brută terţelor ţări. Acesta este un acord important în lupta împotriva terorismului şi va garanta că sunt protejate libertăţile fundamentale ale cetăţenilor europeni.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Fenomenul terorismului şi impactul din ce în ce mai mare pe care a ajuns să-l aibă asupra societăţii europene pun în pericol valori esenţiale, precum respectul pentru confidenţialitatea individuală şi nevoia de a garanta securitatea colectivă.

În acest context, acordul dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind prelucrarea datelor a fost condamnat anterior de această Cameră, care nu l-a considerat suficient. Noua versiune reprezintă o îmbunătăţire a ultimei versiuni. Sper că acest acord va justifica motivele încheierii sale şi că partidele vor şti cum să interpreteze corect prevederile sale, astfel încât să împiedice şi să combată activităţile financiare ale teroriştilor.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Progresul acestui proces reprezintă o demonstraţie pozitivă a beneficiilor şi avantajelor cooperării instituţionale în consolidarea cu succes a integrării europene. După motivele de îngrijorare şi recomandările exprimate de către Parlamentul European, s-a ajuns la un acord echilibrat cu Statele Unite pentru transferul şi prelucrarea datelor de mesagerie financiară, mai presus de toate, ţinând seama că acesta este un proces din cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste. Aş evidenţia faptul că au fost adăugate garanţii pentru a proteja drepturile cetăţenilor şi condiţiile oricărui transfer ulterior terţelor ţări şi pentru a preveni riscurile utilizării necorespunzătoare a informaţiilor şi spionajului economic. De asemenea, trebuie garantată posibilitatea corectării situaţiilor de transmitere a datelor care pot fi considerate ulterior necorespunzătoare. Acest acord asigură o mai bună reglementare a procedurilor şi a cooperării, care este utilă şi benefică pentru relaţiile instituţionale cu SUA.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Este inacceptabil că la patru luni după ce Parlamentul a respins acordul SWIFT, Parlamentul şi Consiliul au ajuns la o înţelegere cu autorităţile SUA pentru a încheia un acord care nu garantează securitatea sau confidenţialitatea, cu pretextul combaterii terorismului. Este deplorabil că majoritatea deputaţilor din Parlament au votat acum în favoarea acestui acord.

O mare incertitudine învăluie schimbul şi accesarea bazelor de date, fie de către autorităţile SUA, fie de către agenţiile UE, ceea ce ar putea duce la pericole incontrolabile. Atât infractorii, cât şi cei nevinovaţi, atât suspecţii, cât şi cei nesuspectaţi ar putea fi prinşi în egală măsură într-un proces care nu oferă nicio garanţie privind eficienţa, după cum s-a arătat.

Punerea în aplicare a acestui acord, după cum am afirmat mai devreme, înseamnă menţinerea măsurilor defectuoase care se iau în cadrul aşa-numitei lupte împotriva terorismului în vederea suprimării drepturilor.

Susţinem nevoia de a combate toate formele de criminalitate, însă acest lucru trebuie realizat, mai presus de toate, concentrându-ne asupra originii şi prevenirii acestor fenomene şi nu prin punerea accentului pe măsuri de securitate ambigue, care încalcă libertăţile civile, drepturile şi garanţiile fundamentale ale cetăţenilor, dând încă o lovitură democraţiei în care trăim.

Nu acceptăm niciun schimb de libertate pentru mai multă securitate deoarece, în final, le vom pierde pe amândouă. Mai degrabă, susţinem o societate mai sigură cu drepturi şi libertăţi democratice mai extinse.

  Evelyne Gebhardt (S&D), în scris. − (DE) Lupta împotriva terorismului face necesară cooperarea internaţională guvernată de acorduri. Însă acestea nu trebuie să erodeze drepturile fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Carta drepturilor fundamentale. În special în epoca modernă, aceste drepturi includ şi protecţia datelor, care nu este garantată în mod adecvat de acordul SWIFT negociat cu Statele Unite. Combaterea terorismului nu trebuie să devină o scuză pentru protecţia necorespunzătoare a datelor. Printre neajunsurile grave ale acestui acord se numără, de exemplu, inspectarea datelor bancare fără aprobare judiciară, perioada de retenţie îndelungată a datelor, fapt nepermis în temeiul dreptului constituţional german, cât şi oportunitatea necorespunzătoare oferită persoanelor de a se apăra în instanţă împotriva utilizării nedrepte a datelor. Acestea reprezintă încălcări grave ale drepturilor fundamentale. Cu toate acestea, Uniunii Europene nu îi este permis să restrângă pe nedrept drepturile fundamentale existente. Deci, eu resping în continuare acordul SWIFT.

  Sylvie Goulard (ALDE), în scris. – (FR) Astăzi, după o analiză atentă, am votat în favoarea acordului SWIFT revizuit. Desigur, compromisul nu este perfect, însă trebuie să îmbinăm solicitările luptei împotriva terorismului cu respectul pentru libertăţile civile. Această nouă versiune aduce şi îmbunătăţiri, mai ales în privinţa scopului transferului de date.

În cazul unei probleme atât de delicate precum protecţia datelor personale mi-aş fi dorit mai multă rigurozitate, în special în legătură cu următoarele puncte: acordarea responsabilităţii unei autorităţi independente – nu Europolului – pentru verificarea conformităţii cererilor sau a eficienţei dreptului la despăgubire pentru persoanele ale căror drepturi au fost violate.

Din solidaritate pentru grupul meu politic, căruia îi datorăm lupta din februarie şi, prin urmare, o mare parte a progresului realizat, am decis să susţin acest acord. Împreună cu colegii mei, voi fi foarte atentă la punerea în aplicare a condiţiilor acestui acord de către SUA, însă şi foarte vigilentă în privinţa angajamentelor Consiliului şi Comisiei. Dacă se încalcă promisiunile, voi sprijini rezilierea acordului când va veni momentul rezilierii acestuia.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Am urmărit cu deosebită atenţie negocierile dintre UE şi SUA privind acordul SWIFT de la ultima respingere a acestuia, datorită acţiunii conduse de Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Din luna februarie, Parlamentul European, utilizându-şi cu fermitate puterile, a reuşit să facă progrese considerabile şi să obţină garanţii suplimentare: abordarea „dublă” susţinută de grupul nostru, revizuirea regulată a acordului, o evaluare iniţială peste şase luni, un raport privind derularea după trei ani, drept de acces şi de a realiza rectificări, posibilitatea de a bloca transferul anumitor date, monitorizarea extracţiei datelor de către o autoritate europeană în SUA şi aşa mai departe. Cu toate acestea, deşi s-au făcut progrese însemnate, acordul nu este perfect şi are, de asemenea, numeroase deficienţe. După o reflectare îndelungată am decis să votez în favoarea acestui nou acord, deoarece este necesar un cadru legal pentru lupta împotriva terorismului şi pentru că în cele din urmă ne îndreptăm spre un viitor sistem european pentru controlul transferurilor de date care să permită extracţia datelor pe teritoriu european. De acum înainte, depinde de instituţiile europene să exercite un control strict şi vigilent al punerii în aplicare a condiţiilor acordului.

  Matthias Groote şi Bernhard Rapkay (S&D), în scris. − (DE) Delegaţia social-democrată germană (SPD) din Parlamentul European este în favoarea combaterii terorismului internaţional şi a protecţiei permanente a datelor personale cu cel mai înalt grad de determinare şi eficienţă. Având în vedere importanţa protecţiei datelor, delegaţia SPD nu a luat această hotărâre cu uşurinţă. După o analiză îndelungată şi atentă, însă, acum putem vota în favoarea acordului; social-democraţii au reuşit să introducă în acord monitorizarea europeană permanentă în legătură cu extracţia datelor direct în teritoriu, în Departamentul de Trezorerie al SUA – inclusiv posibilitatea de a stopa extracţia datelor. Pentru noi, prioritatea de vârf a fost limitarea transferului de date în vrac. Datele SEPA nu sunt acoperite de acord; majoritatea transferurilor nu sunt deloc afectate. Perioada de retenţie de cinci ani va fi revizuită anual, astfel încât datele care nu sunt necesare vor fi şterse mai devreme. În plus, este prevăzută o evaluare anuală a conformităţii cu toate standardele de protecţie a datelor, cu implicarea personalului de monitorizare a protecţiei datelor. Chiar dacă am fi preferat ca rolul de monitorizare şi de transferare a datelor să fie repartizat unei autorităţi judiciare, Europol trebuie să desfăşoare această activitate de aprobare a transferurilor de date, conform prevederilor cordului, sub examinarea strictă a UE. Deşi Europolul are un sistem de protecţie a datelor fiabil, acesta trebuie armonizat cu Tratatul de la Lisabona, astfel încât să îşi poată îndeplini îndatoririle sub control democratic absolut.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului Alvaro referitor la Acordul dintre UE şi SUA privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară în scopul combaterii terorismului, deoarece consider că acest acord stabileşte în acest moment un echilibru între obiectivele ce ţin de securitate în lupta împotriva terorismului şi obiectivele ce ţin de libertate în protecţia vieţii private a cetăţenilor.

Spre deosebire de acordul SWIFT prezentat în februarie, în cazul căruia am votat împotrivă, acest acord oferă un grad de protecţie mai ridicat pentru datele personale: cetăţenii vor avea dreptul să acceseze şi să rectifice datele care îi privesc, dreptul la apeluri administrative şi judiciare le este garantat şi au fost introduse mai multe limitări şi restricţii în legătură cu transferul datelor.

Cu toate acestea, Parlamentul va trebui să rămână vigilent în privinţa modificării puterilor Europol, care este responsabil cu controlul transferurilor, cât şi în privinţa viitoarei introduceri a Programului european de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste.

  Olle Ludvigsson şi Marita Ulvskog (S&D), în scris. − (SV) Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European a reuşit, împreună cu Preşedinţia spaniolă, să negocieze îmbunătăţirea acordului privind schimbul de date bancare cu Statele Unite. Cantitatea de date bancare care se transferă a fost limitată (nu vor exista transferuri de date pentru tranzacţiile realizate în cadrul UE), iar personalul numit de UE va examina şi va aproba transferurile în timp real.

Chiar dacă s-au făcut progrese într-o anumită măsură în cursul negocierilor, rămâne încă problema fundamentală a transferului de date bancare în vrac. Acest lucru înseamnă că datele cetăţenilor nevinovaţi vor fi transferate în continuare autorităţilor SUA, ceea ce noi, social-democraţii suedezi, considerăm inacceptabil. Mai mult decât atât, am observat deficienţe grave, atât din punct de vedere legal, cât şi din punct de vedere practic, deoarece s-a permis Europolului să fie autoritatea care urmează să monitorizeze transferurile.

Din aceste motive, am ales să nu votăm în favoarea acordului cu SUA privind transferul de date bancare.

  David Martin (S&D), în scris. − Date fiind concesiile şi prevederile pe care le-a obţinut UE în legătură cu acordul SWIFT privind partajarea datelor financiare, acum sunt bucuros să susţin acest acord. Sunt bucuros în special pentru că Grupul nostru a contribuit la obţinerea de garanţii privind interzicerea căutărilor aleatorii, monitorizarea directă a programului de către un funcţionar UE şi evaluarea anuală a perioadelor de retenţie a datelor. Monitorizarea continuă a acestui acord va fi crucială, însă, pentru a ne asigura că termenii rămân acceptabili pentru acest Parlament şi pentru cetăţenii europeni.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoare deoarece consider că susţinerea acordului negociat între Comisia Europeană şi Statele Unite reprezintă o acţiune corectă şi dovada unui puternic simţ al responsabilităţii.

Transferul datelor personale este o chestiune extrem de delicată în Europa, cu experienţa sa dureroasă de regimuri totalitare care rumegau şi distorsionau astfel de date. În temeiul noului acord va fi posibilă transferarea unei anumite cantităţi de date bancare autorităţilor din SUA, cu condiţia ca transferul să respecte regulamentele stricte privind protecţia datelor, sub monitorizarea noastră, a deputaţilor. Aceste informaţii vor putea fi consultate numai dacă se consideră că este important în sensul desfăşurării anchetelor anti-terorism: accesul la acestea este condiţionat de prezentarea unor dovezi satisfăcătoare din partea autorităţilor SUA.

Noul acord reprezintă o victorie pentru toate instituţiile europene şi pentru Parlamentul European în special. Într-adevăr, s-a dat curs solicitărilor noastre referitoare la sporirea protecţiei vieţii private a cetăţenilor europeni, acestora fiindu-le oferită o garanţie dublă: în primul rând, transparenţă absolută în ceea ce priveşte modul în care vor fi accesate şi utilizate datele şi, în al doilea rând, proceduri de apel adecvate pentru a asigura protecţia vieţii private. Acestea sunt garanţii satisfăcătoare, care vor asigura satisfacerea şi respectarea ambelor cerinţe – siguranţa şi protecţia vieţii private.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestui raport. Raportul este comparabil cu aprobarea interferenţei Statelor Unite ale Americii în Europa cu complicitatea unor organisme precum SWIFT. Acesta susţine posibilitatea transferului către Statele Unite a datelor absolut fiecărui cetăţean, atât de vastă este sfera stipulată în acordul dintre Consiliu şi Statele Unite. Raportul nu solicită nicio garanţie reală a protecţiei acestor date sau a oportunităţilor de atac pe cale judiciară. Acest raport şi acordul care îl ratifică reprezintă un simbol al înrobirii acestei Europe de către imperialismul american.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Lupta împotriva terorismului priveşte UE, aşa cum priveşte întreaga lume democratică. Toate mecanismele care contribuie la descoperirea posibilelor atacuri sunt fundamentale pentru câştigarea acestei lupte. Acordul SWIFT este o armă foarte puternică în lupta împotriva terorismului, deoarece oferă acces la informaţii financiare privilegiate privind transferurile financiare dintre ţări. Renegocierea acestui acord cu SUA este o oportunitate pentru UE de a contribui eficient la demascarea noilor terorişti şi a potenţialelor atacuri. În prezent, există o mare dorinţă de cooperare din partea SUA, care facilitează un acord ce protejează în mod eficient datele transmise şi în cadrul căruia există un nivel maxim de reciprocitate posibilă. Proiectul de soluţie aprobat astăzi este un bun punct de pornire pentru negocierile dificile care urmează cu SUA.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat împotriva acordului SWIFT privind procesarea datelor bancare europene şi a transferului acestora către Statele Unite sub pretextul luptei împotriva terorismului deoarece consider că solicitarea Statelor Unite este inacceptabilă şi reprezintă o ameninţare la adresa libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor europeni. Prin această propunere, cele mai conservatoare forţe au încercat să ne predea legaţi fedeleş intereselor SUA fără a se gândi la securitatea sau viaţa privată a cetăţenilor. Parlamentul European nu poate permite ca drepturile civile şi libertăţile europenilor să fie afectate în mod negativ sub pretextul luptei împotriva terorismului.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Protecţia datelor cu acordul SWIFT este pur şi simplu o escrocherie. Stocarea unei cantităţi nelimitate de pachete de date pentru o perioadă atât de lungă în absenţa oricărei intervenţii juridice este contrară conceptului nostru de stat modern, întemeiat pe statul de drept. Faptul că autoritatea europeană de poliţie, Europol – care are propriul său interes în privinţa datelor în scopul combaterii terorii – va fi cea care va monitoriza respectarea regulamentelor privind protecţia datelor şi existenţa reală a suspiciunii de teroare înseamnă că se pune lupul paznic la oi. Mai mult decât atât, ideea că comisarii pentru protecţia datelor, care adesea s-au arătat neputincioşi, pot obţine blocarea sau ştergerea unor date în SUA este de-a dreptul ilară. Astfel, nu se are nici pe departe în vedere o sporire a protecţiei datelor şi, drept urmare, acordul SWIFT a primit un „nu” clar din partea mea.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului Alvaro deoarece îl consider important pentru combaterea terorismului. Terorismul reprezintă o ameninţare şi trebuie combătut ca atare. Statele Unite reprezintă un partener-cheie în lupta împotriva terorismului; trebuie să cooperăm pentru a putea identifica şi opri orice posibilă finanţare, care este adevăratul sprijin al teroriştilor.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Sub aparenţa combaterii terorismului, datele conturilor cetăţenilor europeni oneşti sunt transferate în vrac Statelor Unite. Acordul SWIFT re-tocat mărunt contribuie foarte puţin la schimbarea acestei situaţii. Nu putem promite cetăţenilor noştri o protecţie adecvată a datelor deoarece: - datele confidenţiale sunt stocate în vrac şi nu doar în cazuri individuale, unde există temei pentru suspiciune. - Datele vor fi stocate în mod arbitrar, timp de cinci ani. - Conformarea cu protecţia datelor va fi garantată de Europol, deşi această agenţie însăşi este interesată de date. Deci executivul se monitorizează pe sine însuşi – chiar se presupune că este un organism de control independent? - Cetăţenii UE, ale căror drepturi au fost încălcate, nu au nicio şansă de facto să atace cu succes în instanţă. Cetăţenii ar trebui în primul rând să facă faţă costurilor instituirii procedurilor legale în Statele Unite! Ceea ce a fost sărbătorit mai întâi ca un succes pentru Parlamentul European în februarie a devenit acum o mare sursă de dezamăgire. Chiar şi raportorul admite că nu este pe deplin mulţumit. Acesta nu oferă niciun fel de protecţie a datelor reală, eficientă şi, prin urmare, ar trebui respins.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Acordul în forma sa finală satisface majoritatea solicitărilor Parlamentului, protejând atât securitatea, cât şi vieţile private ale cetăţenilor UE şi garantând soluţii obligatorii din punct de vedere juridic pentru problemele analizate. Acordul marchează, de asemenea, o nouă etapă a puterilor Parlamentului, care asigură monitorizarea democratică a acordurilor internaţionale. În plus faţă de îmbunătăţirile din cadrul acordului, Consiliul şi Comisia şi-au luat un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a crea cadrul tehnic şi legal care permite extracţia datelor pe teritoriul UE. Acest angajament va asigura pe termen mediu încheierea transferurilor de date în vrac autorităţilor SUA. Înfiinţarea unui sistem de extracţie european este o îmbunătăţire foarte importantă, deoarece continuarea transferului de date în vrac reprezintă o deviere de la principiile care stau la baza legislaţiei şi practicii din UE.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea noului acord SWIFT în şedinţa plenară de astăzi a Parlamentului European. Acesta este un acord foarte important, care are drept scop eradicarea terorismului şi a crimei organizate prin combaterea finanţărilor ilegale. Este important ca acest nou acord să garanteze şi respectarea datelor personale ale cetăţenilor europeni. Noul acord se referă la necesitatea creării unui TFTP (Program european de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste) european. Acesta este un angajament care trebuie pus în aplicare în termen de cinci ani. Parlamentul European, Comisia şi Consiliul au prin urmare datoria de a trece imediat la punerea în aplicare a acestui angajament, astfel încât Europa să aibă instrumente chiar mai bune pentru protecţia securităţii cetăţenilor săi în viitorul imediat.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoare deoarece sunt de acord cu acordul la care s-a ajuns şi pentru a-mi îndeplini datoria şi responsabilitatea de a susţine acordul negociat între UE şi SUA. Suntem conştienţi de necesitatea unui echilibru între respectarea vieţii private individuale şi nevoia de a garanta securitatea colectivă, însă fenomenul terorismului, pe care mulţi europeni îl trăiesc în fiecare zi, necesită măsuri extraordinare. Consider că ar trebui să menţionez că, datorită faptului că am fost implicat în procesul electoral intern al partidului meu naţional, Partido Social Democrata, nu am putut vota în favoarea acordului precedent, aşa cum intenţionasem. Ştiu că aceasta este o chestiune delicată în Europa, fiind rezultatul unor experienţe care şi-au lăsat amprenta asupra oamenilor sub regimurile totalitare care au invadat fără vreun drept vieţile private ale cetăţenilor. Nu se întâmplă acest lucru şi aici. Luptăm în mod legitim împotriva terorismului în moduri noi, din ce în ce mai inovatoare, acestea fiind singurele căi de a asigura protecţia libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acordul actual permite transferul datelor bancare, însă introduce garanţii adecvate pentru securitate şi confidenţialitate. Sunt stipulate regulamente stricte pentru protecţia datelor personale, accesul la acestea fiind condiţionat de prezentarea dovezii că autorităţile competente desfăşoară o anchetă anti-terorism.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Adoptarea noului Acord SWIFT de o majoritate din Parlament reprezintă o lovitură pentru negocierile privind protecţia obligatorie a drepturilor fundamentale în cooperarea internaţională din domeniul securităţii. Există câteva îmbunătăţiri faţă de primul proiect, însă încă există critici esenţiale la adresa transferurilor masive de date fără suspectare iniţială şi a perioadelor de retenţie extrem de lungi. Marea coaliţie a conservatorilor, social-democraţilor şi liberalilor a acceptat deci standarde mai mici decât principiile actuale privind statul de drept şi riscă instituirea unui regulament care încalcă legislaţia UE. Noi, Verzii, ne opunem deci noului acord şi, în calitate de forţă progresistă, avem drept scop protecţia sporită a vieţii private şi a principiului statului de drept în cooperarea transatlantică.

În calitate de raportor al Parlamentului pentru acordul global referitor la protecţia datelor, planificat de comisarul pentru justiţie, dna Viviane Reding, voi lucra personal cu administraţia SUA şi cu Congresul SUA la regulamente obligatorii în acest domeniu. Deci este foarte trist că Parlamentul European şi-a slăbit influenţa asupra Statelor Unite prin acceptarea astăzi a acordului SWIFT. O schimbare reală în direcţia protecţiei obligatorii a drepturilor fundamentale în lupta împotriva terorismului necesită mai mult curaj şi efort.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Nu vreau sub nicio formă ca votul meu împotriva noului acord să fie perceput drept un „nu” în faţa luptei împotriva terorismului. Actele teroriste trebuie împiedicate şi toate actele teroriste trebuie condamnate cât mai ferm posibil. Pe de altă parte, există protecţia drepturilor cetăţenilor. Drepturile cetăţenilor nu sunt o concluzie de la sine înţeleasă – am luptat pentru acestea. Sunt convinsă că dacă ar fi existat o fază a discuţiilor mai lungă pentru acest acord, ambele tabere – SUA şi Europa – ar fi putut ajunge la un rezultat absolut satisfăcător.

Raport: Elmar Brok (A7-0228/2010)

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Deputaţii Partidului Comunist Grec au votat împotriva propunerii comune de rezoluţie a conservatorilor, liberalilor şi social-democraţilor referitoare la înfiinţarea Serviciul european pentru acţiune externă, pentru că se bazează pe reacţionarul „Tratat de la Lisabona”. Acesta pune în aplicare prevederile pentru militarizarea UE (comisie civil-militară, centru de gestionare a crizelor, centru satelitar, comisie militară, euro-armată, EULEX şi aşa mai departe), în scopul aplicării doctrinei preventive de război a SUA. Acesta este un instrument al strategiei şi războaielor NATO. Conferă UE dreptul de a se angaja în intervenţii militare şi civile sub pretextul luptei împotriva terorismului, chiar şi în interiorul statelor membre. SEAE restrânge chiar mai mult drepturile suverane etnocratice ale statelor membre, prin alocarea de responsabilităţi UE în aproape toate sectoarele de politică ale unui stat. Va fi instrumentul pentru instituirea prevalenţei dreptului comunitar faţă de dreptul naţional al statelor. Serviciul consolidează mecanismele de intervenţie imperialiste şi mecanismele represive ale UE (Frontex şi aşa mai departe) şi creează altele noi (precum un serviciu european de urmărire penală). Condamnăm procedura inacceptabilă, ascunsă, urmată de reprezentanţii Parlamentului European, Comisiei, Preşedinţiei şi Înaltului Reprezentant şi vicepreşedintelui Comisiei de a masca antagonismul din ce în ce mai puternic şi opoziţia dintre puterile imperialiste majore.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Susţin compromisul negociat de colegii mei, Elmar Brok şi Guy Verhofstadt, cu Înaltul Reprezentant, Consiliul şi Comisia Europeană, şi înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă. Acest compromis a fost supus unor negocieri de amploare şi în prezent mi se pare satisfăcător şi echilibrat. Acesta permite Parlamentului European să îşi consolideze prerogativele şi să îşi păstreze metoda comunitară. Mai mult decât orice, astăzi era nevoie să se garanteze punerea în aplicare rapidă a acestui SEAE, pentru a lăsa loc nominalizărilor şi pentru a se depăşi sistemul nesatisfăcător care a funcţionat în ultimele luni.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Negocierile privind înfiinţarea unui organism independent al UE, după cum prevede Tratatul de la Lisabona, se apropie de final. Sper că şi Consiliul va respecta acordul şi că decizia privind Serviciul european pentru acţiune externă va fi adoptată la sfârşitul lui iulie. Trebuie să ne asigurăm că SEAE îşi va începe activitatea cât mai curând posibil şi că funcţionarea acestuia va contribui la formarea unei politici externe şi de securitate de înalt nivel, asigurând consecvenţa acţiunilor UE şi consolidarea rolului Uniunii Europene pe scena mondială. Parlamentul European trebuie să se străduiască să consolideze controlul parlamentar prin implementarea unei politici externe şi de securitate comune şi prin exercitarea activă a funcţiilor legislative, de formare şi de descărcare de gestiune bugetară. Trebuie să ne asigurăm că activitatea SEAE se bazează pe principiul neutralităţii bugetare şi că evităm suprapunerea sarcinilor, funcţiilor şi a resurselor SEAE cu cele ale altor instituţii. Mai mult decât atât, trebuie să rezolvăm problema responsabilităţii şi a tragerii la răspundere, atât pentru problemele ce ţin de utilizarea banilor din bugetul UE, cât şi a celor ce ţin de alocarea puterilor.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru adoptarea raportului redactat de domnul Brok deoarece acesta reprezintă un pas important pentru intrarea în funcţiune a Serviciului European de Acţiune Externă.

Parlamentul European va juca un rol important în activitatea Serviciului European de Acţiune Externă, întrucât va fi consultat înainte de începerea oricărei misiuni a UE în ţări terţe. Totodată, bugetul acestuia va fi supus controlului politic al Parlamentului.

România este pregătită să contribuie cu personal ce are expertiza necesară în cadrul Serviciului European de Acţiune Externă, încă de la înfiinţarea acestuia. Ţara mea şi-a demonstrat angajamentul faţă de misiunile europene de gestionare a crizelor. Au fost trimişi peste 200 de experţi, poliţişti, jandarmi, diplomaţi, magistraţi şi militari în majoritatea misiunilor civile şi militare ale Uniunii Europene.

În final, doresc să subliniez faptul că în politica de recrutare a personalului trebuie respectate atât principiile de competenţă, cât şi echilibrul geografic.

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Având în vedere noile competenţe pe care le-a dobândit de la adoptarea Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană trebuie să se bazeze pe o diplomaţie puternică. Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) reprezintă un progres semnificativ în această privinţă.

Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European privind SEAE deoarece, pentru a reuşi în misiunea sa, dna Înalt Reprezentant are nevoie urgentă de un braţ diplomatic competent. Decizia mea se bazează pe concluziile Conferinţei din Madrid de pe 21 iunie, unde s-a stabilit un echilibru instituţional.

Interesul european în privinţa proiectului iniţial a fost reţinut. Comisia, Consiliul şi Parlamentul vor putea lucra împreună în curând pentru a stabili un serviciu diplomatic european eficient şi operaţional. Am încredere că negocierile următoare pe marginea înfiinţării SEAE vor respecta acest echilibru.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Chiar de la început, unele aspecte ale creării Serviciului european pentru acţiune externă au fost neclare şi controversate. Ar trebui să examinăm cu oarecare îngrijorare posibilele contradicţii care pot apărea între activitatea viitorului serviciu diplomatic al UE şi activitatea desfăşurată în mod tradiţional de statele membre. Oare statele membre nu vor mai fi libere să îşi definească propria politică externă? Poate că situaţia în privinţa căreia îmi exprim îngrijorarea nu este una iminentă, însă tot merită să ne întrebăm ce impact va avea pe termen mediu şi lung crearea unui serviciu european precum acesta. Mai clar, dacă ideea este să se imite practic modelul SUA, în cadrul căruia politica este gestionată direct şi exclusiv de guvernul federal al celor 50 de state, atunci ar trebui să se ţină cont că guvernul SUA este ales de oameni şi că la fiecare patru ani politicii sale externe i se acordă legitimitate democratică, o legitimitate pe care Comisia Europeană, Consiliul European – şi chiar viitorul Serviciu european pentru acţiune externă – nu o au. Deci, prin votul împotriva raportului Brok, îmi exprim preferinţa pentru o politică externă europeană interguvernamentală, deoarece politica externă şi de securitate comună (PESC) la nivel european nu ar garanta caracterul supranaţional al deciziilor luate într-un domeniu atât de delicat.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Contribuabilul european va avea un control sporit asupra modului în care resursele financiare ale Uniunii sunt cheltuite de către Serviciul European de Acţiune Externă. Este lăudabil faptul că Parlamentul European a primit puteri bugetare sporite în acest domeniu în condiţiile în care bugetul Serviciului va fi suspus controlului legislativului. Uniunea Europeană are, în acest moment, circa 7000 de diplomaţi şi funcţionari publici care se vor asigura că obiectivele comunitare vor prima celor naţionale şi chiar interguvernamentale. Toţi angajaţii din cadrul Serviciului European de Acţiune Externă vor răspunde politic în faţa Parlamentului European, mai puternic după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Este o victorie a Parlamentului faptul că a reuşit să impună ideea ca o mare parte a Serviciului de Acţiune Externă să se ocupe de promovarea drepturilor omului şi asigurarea păcii în lume. Este o dovadă că Uniunea Europeană îşi asumă conştient rolul său extrem de important de exportator de drepturi fundamentale ale omului, din păcate în prezent încălcate în mod conştient în multe ţări din lume.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului privind organizarea şi funcţionarea Serviciului european pentru acţiune externă. Acesta este un pas foarte important în consolidarea rolului Europei în lume şi pentru coordonarea politicilor relaţiilor externe ale celor 27 de state membre. În negocierile cu Consiliul şi cu Comisia, Parlamentul European a văzut consolidată dimensiunea ce ţine de Uniune a Serviciului european pentru acţiune externă, ceea ce duce la un rol de mai mare amploare pentru însuşi Parlamentul European în domeniile politic şi bugetar ale acestei noi entităţi.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă deoarece acesta se înfiinţează utilizând proceduri obscure, cu competenţe confuze şi un rol evident restrâns pentru Parlamentul European, unica instituţie aleasă a UE, rol limitat doar la aspecte bugetare. Mai mult decât atât, am votat împotriva SEAE, deoarece acesta este conceput pentru a fi un instrument pentru continuarea militarizării Uniunii Europene şi pentru că include şi acţiuni militare, chiar şi în cazuri de asistenţă şi intervenţie umanitară. Uniunea Europeană nu ar trebui să lege politica sa externă sau politica de solidaritate în caz de criză de acţiuni militare, structuri şi mecanisme militarizate. Ar trebui să conceapă politici şi organisme care vor garanta un rol autonom şi paşnic în relaţiile internaţionale, la distanţă de oportunismul şi intervenţia militară a SUA. Ar trebui să acţioneze cu respect pentru dreptul internaţional, pentru carta fondatoare a ONU şi pentru o lume a păcii şi solidarităţii.

  Derek Roland Clark (EFD), în scris. − M-am abţinut de Ia votul asupra amendamentului 80 deoarece, deşi trebuie garantată situaţia în care guvernele naţionale analizează controlul SEAE, acest amendament garantează şi dreptul Parlamentului European de a face acelaşi lucru. Nu este acceptabil pentru o naţiune suverană ca o organizaţie europeană să îi analizeze serviciul extern. Nu este de competenţa PE să facă acest lucru.

  Mário David (PPE), în scris. − (PT) Cu enormă satisfacţie, am votat în favoarea raportului Brok. După mai multe luni de dezbatere în Parlament, cu Consiliul şi cu Comisia, s-a ridicat în sfârşit fum alb deasupra negocierilor. Sper că noul Serviciu european pentru acţiune extern va pune în aplicare Carta drepturilor fundamentale, în conformitate cu spiritul şi scopul Tratatului de la Lisabona, astfel încât să se acorde prioritate metodei comunitare în cadrul politicii de dezvoltare şi în modul în care este distribuit ajutorul extern al UE, şi că statele membre (mai exact anumite ministere de externe ale anumitor state membre) vor lua în serios crearea acestei noi entităţi, cât şi noile competenţe şi atribuţii care au fost conferite Înaltului Reprezentant ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. De asemenea, sper că ceea ce anumite state membre sau cei responsabili în guvernele acestor ţări vor vedea drept interferenţă în sfera lor de competenţă, ca naţiune sau guvern, nu va persista şi că guvernul portughez luptă pentru o reprezentare care ne va conferi prestigiu pentru calitatea, competenţele, atribuţiile şi numărul proporţional de agenţi naţionali implicaţi. În calitate de deputaţi ai acestei Camere, nu ne dorim un serviciu care este rezultatul verificărilor şi bilanţurilor interguvernamentale, ci un serviciu care aparţine Uniunii.

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. − (IT) O politică externă comună şi o politică economică comună sunt obiectivele necesare ale procesului de integrare european. Ar trebui să se ţină seama de faptul că moneda unică a fost aleasă şi pentru a grăbi procesul de integrare, care ajunsese într-un punct mort la Nisa. În ciuda modului în care se organizează, Serviciul european pentru acţiune externă este în pericolul de a adopta o abordare paralizantă a inactivităţii, în loc să fie începutul unui virtuos proces de unificare.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Salut raportul Brok în forma modificată. Este esenţial să ne opunem propunerii de a subsuma politica de dezvoltare politicii noastre externe. Avem nevoie de un serviciu pentru dezvoltare autonom, subordonat unui comisar autonom pentru dezvoltare şi ajutor umanitar. Acum, după cum reiese din acest raport, comisarul pentru dezvoltare este responsabil pentru întreg ciclul de programare, planificare şi punere în aplicare a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) şi a Fondului european de dezvoltare (FED). Trebuie să ne asigurăm că punerea în aplicare este realizată în spiritul şi litera acordului. Rămân elemente ale propunerii care ar putea da naştere unor interpretări diferite. Însă, amendamentele introduse de Parlamentul European consolidează autoritatea Comisiei peste bugetul operaţional şi, prin urmare, garantează supravegherea parlamentară şi o linie clară a responsabilităţii democratice.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind organizarea şi funcţionarea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE), deoarece acordul la care s-a ajuns întăreşte identitatea comunitară a SEAE şi responsabilitatea sa politică şi bugetară în faţa Parlamentului.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În noiembrie 2006, Parlamentul a adoptat o rezoluţie care recunoştea importanţa strategică a limbilor europene de circulaţie universală – engleza, spaniola, portugheza şi franceza, în ordinea numărului de vorbitori – drept vehicul pentru comunicare şi instrumente pentru solidaritate, cooperare şi investiţie economică. În 2008, Comisia Europeană a recunoscut faptul că aceste limbi formează o punte importantă între oamenii şi ţările din diferite regiuni ale lumii.

Într-un moment în care se stabileşte organizarea şi funcţionarea SEAE, consider că este crucial ca acesta să profite la maxim de capacitatea de comunicare a limbilor europene globale pe care le-am menţionat şi să le adopte ca limbi de lucru. Regulile şi practica ce guvernează limbile în acest serviciu vor scoate la iveală dimensiunea angajamentului acestuia faţă de comunicarea externă.

Acestea fiind spuse, nu pot decât să mă bucur pentru crearea SEAE şi sper că acesta va da rezultate la înălţimea aşteptărilor. Uniunea Europeană are multe de câştigat de la un SEAE competent şi eficient, care este capabil să fie vocea UE pe scena mondială şi să coopereze activ cu serviciile diplomatice ale statelor membre.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Scopul prezentei decizii este acela de a stabili organizarea şi funcţionarea Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE), un organism a cărui funcţionare depinde de Uniune, se află sub autoritatea Înaltului Reprezentant, a fost creat prin articolul 27 alineatul (3) al Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE), astfel cum a fost modificat de Tratatul de la Lisabona. De asemenea, Parlamentul European are de jucat un rol în politica externă a Uniunii, adică în ceea ce priveşte funcţiile sale de control politic [prevăzute de articolul 14 alineatul (1) din TUE], cât şi funcţiile sale legislative şi bugetare atribuite în Tratate. Înaltul Reprezentant trebuie, de asemenea, să se consulte în mod regulat cu Parlamentul European în privinţa aspectelor principale şi a deciziilor fundamentale ale politicii externe şi de securitate comune (PESC). SEAE va asista Înaltul Reprezentant în misiunea sa. Ar trebui incluse prevederi specifice referitoare la accesul deputaţilor Parlamentului European la informaţii confidenţiale din sfera PESC. Deoarece nu am de prezentat obiecţii, am votat în favoarea aprobării acestei decizii.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Noi am votat împotriva acestui raport, care este rezultatul negocierilor dintre Consiliu şi majoritatea din Parlament privind unul dintre punctele cruciale din Tratatul de la Lisabona şi o piatră de căpătâi a federalismului Uniunii Europene, care are acum caracter legal, după cum stipulează Constituţia Europeană. S-a observat că acest serviciu va implica peste 5.000 de persoane din ambasadele UE din diferite ţări din toată lumea.

Mai rău decât atât, am observat că propunerile făcute de grupul nostru nu au fost adoptate, în special cele care susţineau că structurile militare ale UE nu ar trebui să facă parte din Serviciul european pentru acţiune externă şi că nu ar trebui să existe o legătură instituţională între acestea. Acelaşi lucru s-a întâmplat în privinţa structurilor de informaţii ale UE.

Este deosebit de îngrijorătoare respingerea propunerii pe care am prezentat-o Consiliului de a opri dezvoltarea şi de a aboli structurile militare şi civil-militare aflate în jurisdicţia sa şi finanţarea activităţilor militare şi civil-militare. Deci avem multe motive de îngrijorare în privinţa viitorului Uniunii Europene şi a drumului pe care îl urmează.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) La Laeken, acum nouă ani, în timpul Preşedinţiei belgiene, s-a început lucrul la Tratatul Constituţional, care avea ca scop consolidarea politicii externe a Uniunii Europene, făcând-o mai coezivă şi mai vizibilă pe scena internaţională. În ciuda mulţimii de complicaţii legate de reforma tratatelor UE, astăzi belgienii au ocazia de a-şi finaliza eforturile şi de a lansa Serviciul european pentru acţiune externă – cu ocazia primei aniversări a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pe 1 decembrie 2009. Noi, în calitate de deputaţi ai unui Parlament European consolidat de Tratat, putem ajuta în această privinţă. După multe luni de negocieri ale delegaţiei Parlamentului European cu dna Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, SEAE se dezvoltă în modul susţinut de către Parlament. Raportul dlui Brok şi dlui Verhofstadt reprezintă un document important, care rezumă toate aceste eforturi şi merită sprijinit. Ce a reuşit să câştige Parlamentul în negocierile cu Înaltul Reprezentant? În primul rând, un serviciu diplomatic al Uniunii Europene, nu un serviciu interguvernamental, iar acest lucru înseamnă o garanţie că 60 % din posturi vor fi ocupate de persoane desemnate de Uniunea Europeană. În al doilea rând, supravegherea politică şi bugetară a SEAE de către Parlament, ceea ce înseamnă posibilitatea de a intervieva candidaţi pentru posturile de şefi de delegaţie şi de a inspecta finanţele instituţiei, aşa cum facem în cazul Comisiei şi Consiliului. În al treilea rând, o distribuire egală a posturilor în ceea ce priveşte naţionalitatea şi genul şi o revizuire a alcătuirii serviciului în 2013, pentru a se corecta orice dezechilibre.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Sunt mulţumită de acordul la care s-a ajuns între instituţiile europene şi baroneasa Ashton în privinţa înfiinţării Serviciului european pentru acţiune externă. Acesta este un serviciu echilibrat din punctul de vedere al organizării şi alcătuirii şi va fi creat pentru a o asista pe baroneasa Ashton în activitatea sa în calitate de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene. Mai mult decât atât, acesta va avea un efect de consolidare a puterilor de control politice şi bugetare ale Parlamentului European. Sper sincer că acest serviciu va fi folosit cât mai bine posibil în interesul Uniunii Europene. Cea din urmă va face astfel dovadă de coerenţă politică reală şi va vorbi cu o singură voce pe scena internaţională. Din această situaţie poate ieşi doar mai influentă, iar acţiunile sale vor fi mai legitime şi mai eficiente.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Propunerea făcută de baroneasa Ashton este inacceptabilă. Aceasta implică standardizarea diplomaţiei europene sub egida domniei sale şi a Comisiei şi negarea puterilor statelor membre în acest domeniu. Acest raport are micul merit de a solicita reprezentarea tuturor statelor membre în rândurile personalului diplomatic european, la comanda baronesei Ashton şi a Comisiei. La asta am fost reduşi în această Europă – la a cerşi pentru dreptul de a păstra tăcerea, însă asta merităm! Eu voi vota împotriva acestui text.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Adoptarea Tratatului de la Lisabona a adus crearea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE), punându-se astfel bazele unui puternic serviciu diplomatic european. Crearea SEAE are menirea de a asigura coerenţa în acţiunile externe europene şi aplicarea unei politici externe şi de securitate comune.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat împotriva raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) deoarece consider că acest organism va instituţionaliza militarizarea Uniunii Europene. Prin votul meu, am vrut să-mi exprim dezaprobarea totală faţă de procesul de negociere referitor la crearea SEAE, deoarece raportorii şi baroneasa Ashton au cedat presiunii unor state membre şi au uitat complet de regulile democraţiei. SEAE se va transforma într-o instituţie sui generis, care operează în afara mecanismelor fundamentale de control ale oricărui sistem democratic. Consider că trebuie să ne asigurăm că Parlamentul European, unica instituţie a UE aleasă în mod democratic, şi parlamentele naţionale nu au doar control bugetar, ci şi control politic asupra SEAE. Ceea ce preocupă în mod deosebit grupul meu este orientarea militară pregnantă a SEAE şi faptul că cea mai mare parte a componentei civile a politicii externe europene ar intra sub umbrela politicii europene de securitate şi apărare – mai exact, tot ceea ce ţine de cooperarea pentru dezvoltare şi de rezolvarea conflictelor. Din aceste motive, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, care este angajat faţă de valorile păcii şi demilitarizării UE, nu susţine crearea SEAE.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. – (FR) Ca urmare a dezbaterilor dificile privind Serviciul european pentru acţiune externă desfăşurate în ultimele săptămâni în cadrul comisiilor parlamentare competente şi în diferitele grupuri politice, aş dori să mulţumesc colegului nostru, dl Brok, pentru puternica sa implicare în această problemă. Votul de azi pune bazele unui serviciu diplomatic puternic la nivelul Uniunii Europene. Astfel, va fi consolidată identitatea comunitară a serviciului, iar responsabilitatea sa politică şi bugetară în faţa Parlamentului European va fi garantată. Mai mult decât atât, cel puţin 60 % din personalul acestui nou serviciu vor fi funcţionari UE. Cu toate acestea, este regretabil că audierile reprezentanţilor speciali pentru afaceri externe la Parlamentul European rămân „informale”. Sper că această problemă se va rezolva în câţiva ani. În ciuda tuturor aspectelor negative, puterea Parlamentului European de a realiza revizuiri este consolidată, mai ales în privinţa misiunilor politicii externe şi de securitate comune (PESC) finanţate din bugetul UE.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − Am decis să votez în favoarea raportului privind Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) şi să susţin pe deplin organizarea a ceea ce este o inovaţie cheie a Tratatului de la Lisabona şi o decizie istorică pentru viitorul Europei. La doar şapte luni după intrarea în vigoare a noului tratat, am reuşit să ajungem la un consens împreună, garantând responsabilitatea politică şi bugetară a noului serviciu faţă de Parlamentul European. Acest rol de supraveghere va garanta un control cu adevărat democratic al serviciului, care pentru mine are o importanţă deosebită.

Acest raport va asigura atât echilibrul geografic, cât şi o mai bună coerenţă între diferitele aspecte ale SEAE. Acesta nu ţine de duplicarea serviciilor diplomatice în cadrul UE, ci de consolidarea serviciilor diplomatice ale UE. Un astfel de acord reprezintă o dovadă clară a angajamentului Uniunii Europene pentru unificarea forţelor sale şi promovarea valorilor sale într-un mod mai eficient. Acesta va permite UE să exercite o adevărată influenţă în arena internaţională. Aceasta este o şansă pentru Uniunea Europeană, însă şi pentru statele sale membre.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Coordonarea oportună a diferitelor domenii ale politicii externe a UE de către Comisie este evident importantă. Înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă sub autoritatea Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politică de securitate şi vicepreşedintei Comisiei poate face acţiunea externă a UE mai eficientă pe scena mondială, mai presus de toate, pentru a se evita inconsecvenţele şi duplicarea activităţii şi pentru a asigura consecvenţa pe termen lung în promovarea intereselor strategice şi a valorilor fundamentale ale UE în străinătate.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. − (PT) În calitate de membru al Comisiei pentru afaceri constituţionale, în cadrul căreia Serviciul european pentru acţiune externă (SEAE) a fost discutat pe larg şi unde am reuşit să-mi exprim opiniile, şi în calitate de membru al Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), ofer sprijinul şi votul meu în favoarea prezentului raport. Parlamentul European a prezentat o poziţie unitară în rândul grupurilor politice, al căror interes comun este să se profite la maxim de noile competenţe conferite de Tratatul de la Lisabona, în special în această Cameră, atât în privinţa controlului politic, cât şi în privinţa controlului financiar al SEAE. Reiterez motivul meu de îngrijorare iniţial şi constant repetat, inclusiv prin intermediul unor propuneri pentru modificarea proiectelor raportului, care poate fi rezumat la nevoia de a asigura echilibrul geografic al SEAE ce urmează a fi inaugurat. Aş evidenţia angajamentul Înaltului Reprezentant faţă de crearea unei echipe bazate pe echilibru geografic, cu reprezentanţi din toate cele 27 de state membre, eliminând orice fel de discriminare şi promovând în mod egal egalitatea.

  Bernhard Rapkay (S&D), în scris. − (DE) în calitate de raportor al Comisiei pentru afaceri juridice în cazul Serviciului european pentru acţiune externă, aş dori să evidenţiez faptul că inclusiv ca urmare a amendamentelor la articolul (6) al propunerii Înaltului Reprezentant, raportul asupra căruia s-a căzut de acord astăzi nu are absolut niciun efect obligatoriu pentru mine, ca raportor, sau pentru Parlamentul European ca întreg în discuţiile privind adaptarea Statutului funcţionarilor. Sunt incluse, în special, notele de subsol care au fost adoptate în text astăzi. Un raport privind o propunere legislativă asupra căreia Parlamentul European a fost doar consultat nu poate avea niciun efect obligatoriu pentru domeniile în care Parlamentul European, în virtutea unei baze legale diferite, are putere de codecizie.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Aprobarea Parlamentului deschide drumul pentru o politică europeană externă mai coerentă şi mai eficientă, care se ridică la înălţimea aşteptărilor cetăţenilor. Totuşi, ar fi putut fi posibil un serviciu mai bun.

Regretăm că dna Ashton, Comisia şi o serie de guverne naţionale nu au avut curajul să accepte o soluţie mai ambiţioasă. Susţinem compromisul deoarece Parlamentul a reuşit să îmbunătăţească semnificativ propunerea iniţială a dnei Ashton. O structură solidă a drepturilor omului, garanţii pentru politica de dezvoltare şi împotriva renaţionalizării politicilor comunitare, control democratic mai puternic, un buget pentru afaceri externe mai transparent şi echilibru de gen în recrutare sunt, de exemplu, problemele.

Înţelegerea nu este lipsită de deficienţe, însă. Printre deficienţele sale se află structurile neclar definite pentru gestionarea situaţiilor de criză, lipsa locţiitorilor permanenţi pentru dna Ashton şi sfera limitată a serviciilor consulare ale SEAE pentru cetăţeni. Multe vor depinde acum de modul în care va fi pus în aplicare compromisul – mingea se află, deci, în terenul dnei Ashton, statelor membre şi Comisiei. Ei trebuie să lucreze împreună, să creeze un esprit de corps comun şi să treacă peste concurenţa dezbinatoare.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Întotdeauna este dificil să se împace şi să se echilibreze diferitele interese şi poziţii. Totuşi, având în vedere actuala luptă decisivă, nu ar trebui şi nu trebuie să pierdem din vedere scopul primordial al unei politici externe a UE coerente şi eficiente. Încă trebuie clarificaţi următorii factori: • Personalul – cine şi câţi? • Egalitatea – personalul ar trebui selectat pe baza principiilor egalităţii de gen. • Ce puteri va avea SEAE? • Supravegherea bugetară ar trebui să revină Parlamentului European. • Ceva foarte important pentru contribuabili: cât sunt de mari costurile? În orice caz, aceste costuri ar trebui să se încadreze în limite logice şi rezonabile. În această privinţă, trebuie să utilizăm sinergii pentru a obţine calitatea maximă şi economii în privinţa costurilor.

Propunere de rezoluţie: Kosovo (B7-0409/2010)

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Grupul parlamentar al Partidului Comunist Grec a votat împotriva propunerii de rezoluţie, deoarece caută să consolideze divizarea ilegală a Kosovo impusă de forţa şi de armele NATO şi de constrângerea UE şi a altor forţe imperialiste. Rezoluţia achită NATO de război şi de dezmembrarea Serbiei şi susţine prezenţa pe termen lung a trupelor şi bazelor NATO în Kosovo şi în zonă ca întreg şi intervenţiile eurounificatoare prin instalarea forţelor acestora prin intermediul EULEX. Această rezoluţie încearcă să prejudicieze hotărârea Curţii Internaţionale de la Haga privind legalitatea divizării Kosovo. Politica imperialistă a UE, care susţine rezoluţia, înrăutăţeşte problemele lucrătorilor din Kosovo, exploatarea, corupţia, infracţiunile şi rata restructurărilor capitaliste, oferindu-le imigrarea drept singura cale de scăpare. Aceasta sporeşte instabilitatea din zonă, opresiunea sârbilor şi a locuitorilor din Kosovo ca întreg şi problemele cauzate de prezenţa EULEX şi a NATO.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Kosovo face parte dintr-o zonă geografică foarte sensibilă, asupra căreia UE ar trebui să îşi concentreze în permanenţă atenţia. Aş dori în primul rând să evidenţiez lipsa deplorabilă de coeziune din cadrul UE în privinţa liniei politice de adoptat în legătură cu această ţară, lipsă denunţată de această rezoluţie. De fapt, cinci state membre ale Uniunii Europene încă trebuie să recunoască independenţa Kosovo, care a fost solicitată însă din 2008. Deci avem nevoie nu doar de coeziunea internă a Uniunii Europene, ci şi de credibilitatea acesteia în ochii restului lumii, o poziţie politică unică, mai ales în privinţa chestiunilor de bază, precum eliberarea vizelor. De asemenea, mi se pare că procesul de integrare europeană pentru toate ţările acestei regiuni reprezintă un element important pentru stabilizarea regiunii, o stabilizare care este în interesul comunităţii noastre ca întreg. În privinţa Kosovo, perspectiva aderării la Uniunea Europeană reprezintă un catalizator puternic pentru punerea în aplicare a reformelor necesare, mai ales a reformelor ce ţin de drepturile omului, care deja au fost aduse în discuţie şi pe care trebuie să le încurajăm. Susţin fără ezitare această rezoluţie, care abordează aceste chestiuni importante.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva propunerii de rezoluţie privind perspectiva europeană pentru Kosovo, deoarece aceasta îl consideră şi îl tratează ca stat independent. Rezoluţia nu respectă rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al ONU şi chiar solicită celor cinci state membre ale UE, inclusiv Grecia, care nu au recunoscut independenţa unilaterală a Kosovo, să facă acest lucru; cu alte cuvinte, să încalce o rezoluţie a ONU. Prin urmare, rezoluţia nu contribuie la abordarea problemei şi nu ajută la consolidarea stabilităţii şi păcii din zonă. De asemenea, rezoluţia solicită o prezenţă şi mai puternică a EULEX în Kosovo.

  Mário David (PPE), în scris. − (PT) Am votat împotriva acestei rezoluţii. Această rezoluţie, analiza situaţiei şi direcţia sugerată demonstrează cât de multă dreptate a avut oricine s-a opus divizării Kosovo.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Kosovo încă nu a fost recunoscut unanim de către statele membre. Circumspecţia cu care unii privesc această nouă ţară se bazează cu siguranţă pe motive strategice şi politice, însă şi pe motive de natură mai practică, ce rezultă mai presus de toate din modul îngrijorător în care corupţia şi crima organizată sunt în floare pe teritoriul respectiv şi previn declararea existenţei reale a statului de drept în Kosovo.

Ca şi alte state din regiunea Balcanilor, ar fi bine dacă şi Kosovo ar prezenta dovezi că se află pe calea fără întoarcere a adoptării politicilor şi reformelor care, pe de o parte, susţin alegerea sa europeană şi, pe de alta, îi consolidează propriul corp politic, prinzând rădăcini pentru ca cetăţenii săi să aleagă democraţia şi să respingă violenţa, în special violenţa etnică, drept mod de rezolvare a conflictelor. Kosovo mai are încă de parcurs o cale lungă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Prezenta rezoluţie aminteşte declaraţia de independenţă a Kosovo de pe 17 februarie 2008, care a fost recunoscută de 69 de ţări, şi încurajează statele membre să lucreze împreună în abordarea lor comună privind Kosovo, ţinând cont de aderarea planificată a Kosovo la UE. Opinia mea este că, în ciuda istoriei foarte dificile de conflicte armate, perspectiva aderării la UE constituie un stimulent puternic pentru reformele necesare în Kosovo, şi fac apel pentru luarea de măsuri practice pentru ca această perspectivă să fie mai tangibilă pentru cetăţenii săi, prin aplicarea drepturilor omului şi prin consolidarea statului de drept.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Simplul fapt că mai multe state membre ale UE încă nu au recunoscut independenţa Kosovo este suficient pentru a înţelege că această rezoluţie este inacceptabilă. Din păcate, încă o dată, majoritatea acestui Parlament oferă acoperire unui act ilegal în temeiul dreptului internaţional. Conform celor menţionate în amendamentul depus de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică şi respins de majoritate, reluarea dialogului şi a negocierilor în conformitate cu dreptul internaţional este singura cale ce poate duce la stabilitate şi pace durabilă în regiune.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. − (IT) Propunerea de rezoluţie a dnei Lunacek arată în mod clar progresul limitat făcut de ţară şi consider că problemele evidenţiate fac aderarea sa la UE chiar mai puţin plauzibilă, deoarece acest lucru ar accentua caracterul heterogen al Uniunii, la care contribuie ultimele aderări. În acelaşi sens cu ceea ce am afirmat despre integrarea Albaniei în UE, consider că ne aflăm la o răscruce: Europa trebuie să aleagă dacă să se limiteze la a fi un organism bazat doar pe criterii geografice sau dacă doreşte să devină mai organică, coerentă şi alcătuită din state care, în diversitatea lor, demonstrează în orice caz caracteristici comune coerente cu idealul european. Ideea principală că cinci state membre nu recunosc suveranitatea ţării rămâne un obstacol ce face ca aderarea Kosovo la Europa să fie paradoxală pe moment. Din aceste motive, nu pot susţine propunerea de rezoluţie a dnei Lunacek.

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL), în scris. − (CS) Proiectul de rezoluţie privind procesul de integrare european în cazul Kosovo este un document al cărui autor nu doreşte în mod clar să trăiască într-o lume reală şi nu îşi dă seama că statul Kosovo nu este recunoscut ca membru al comunităţii internaţionale. Efortul de a înlocui presiunea cu o îmbunătăţire a situaţiei economice interne, pentru a permite convieţuirea locuitorilor iniţiali, cu alte cuvinte a sârbilor, goranilor, romilor şi a altor grupuri etnice actuale cu majoritatea albanezilor, pentru a preveni intimidarea locuitorilor minoritari şi pentru a aborda ferm clanurile care distribuie droguri în toată Europa – acestea sunt problemele principale a căror rezolvare poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei în zonă şi la consolidarea cooperării transfrontaliere. Încă nu este posibilă reluarea înregistrării cetăţenilor, iar ţara este încă absolut dependentă de ajutorul economic extern. Există o lipsă de voinţă politică pentru a asigura cel puţin alegeri locale corecte pentru funcţionarea autorităţilor locale. Lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate rămâne o chestiune pur formală pe acest teritoriu, acelaşi lucru fiind valabil în cazul descentralizării şi al reformei administraţiei publice. Deci aceasta nu a avut niciun impact real asupra situaţiei din ţară până acum. Corupţia exagerată, răspândită şi contrabanda cu arme şi droguri generează nelinişte în regiune. Este ciudat că moneda în acest teritoriu este euro. Este ciudat mai ales pentru că una dintre condiţiile preliminare fundamentale ale utilizării monedei europene comune nu a fost îndeplinită nici măcar superficial. Este clar că Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică nu poate fi de acord cu un astfel de proiect.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. − Am fost neplăcut surprins să citesc în ziare că, la începutul săptămânii acesteia, un om înarmat a tras patru gloanţe asupra unui deputat sârb din Parlamentul kosovar. Acest atac a intervenit la patru zile după explozia de la Mitrovita din timpul unei manifestaţii a sârbilor. UE trebuie să se preocupe în principal de procesul de democratizare şi consolidare a stabilităţii în Kosovo. De aceea, proiectul de moţiune ar fi trebuit să reflecte în primul rând realităţile din provincie, reforma greoaie din justiţie şi dificultăţile pe care le întâmpină misiunile europene în dialogul cu autorităţile locale de la Priştina. Cooperarea regională între ţările din Balcanii de Vest este cheia dezvoltării lor economice, dar mai ales a instaurării respectului reciproc şi pentru statul de drept. In particular, cooperarea dintre Belgrad şi Priştina, în special la nivel local, este fundamentală pentru cetăţeni, mai ales în sectoarele cel mai mult afectate precum mediul, infrastructura şi comerţul. Şi nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte recunoaşterea statului Kosovo, mesajul rezoluţiei în discuţie ar fi trebuit să exprime clar faptul că nu corespunde poziţiei tuturor statelor membre ale Uniunii.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Cinci state membre ale UE, inclusiv Franţa, nu au recunoscut independenţa Kosovo. Prin urmare, este inacceptabil să prezentăm astăzi un raport care susţine integrarea Kosovo în UE. Mai mult decât atât, respect prea mult locuitorii acestei provincii pentru a-mi dori să fie nevoiţi să aplice criteriile de la Copenhaga, pe lângă faptul că suferă din cauza urmărilor recentelor conflicte. Voi vota împotriva acestui text inacceptabil şi provocator.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Stabilitatea regională şi integrarea în UE a ţărilor din Balcanii de vest a fost dintotdeauna una dintre priorităţile UE. În acest proces dificil există ţări în regiune care s-au apropiat de UE mai repede decât altele, precum Serbia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia şi Muntenegru. Din diferite motive, acest proces a fost mai lent pentru Kosovo, iar cetăţenii săi încă nu pot călători în ţările UE fără viză. Trebuie să depăşim urgent această situaţie, iar acest efort depinde întrutotul şi exclusiv de Kosovo, care trebuie să pună în aplicare reformele necesare în acest scop.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat împotriva acestei rezoluţii privind Kosovo deoarece încurajează cele cinci state membre care nu au recunoscut independenţa unilaterală a Kosovo să facă acest lucru. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică a fost dintotdeauna împotriva declarării unilaterale a independenţei de către Kosovo, deoarece acesta reprezintă un act ce încalcă dreptul internaţional. Dimpotrivă, rămânem angajaţi faţă de reluarea dialogului într-o manieră satisfăcătoare pentru ambele tabere, pe baza rezoluţiei 1244/99 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în conformitate cu dreptul internaţional, aceasta fiind singura cale de a instaura pacea şi stabilitatea în regiune.

  Francisco José Millán Mon şi José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE), în scris. – (ES) În numele delegaţiei spaniole din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), am dori să afirmăm că raţionamentul care stă la baza votului nostru asupra rezoluţiei privind procesul legat de integrarea europeană a Kosovo este acela că această rezoluţie tratează Kosovo ca şi cum ar fi un stat independent într-o situaţie perfect normală, fără a ţine seama de faptul că statutul acestui teritoriu continuă să fie foarte controversat în cadrul comunităţii internaţionale – este în aşteptare şi un aviz consultativ din partea Curţii Internaţionale de Justiţie – şi de faptul că statul Kosovo nu a fost recunoscut de cinci state membre ale Uniunii Europene, inclusiv de Spania.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Parlamentul European a transmis astăzi un semnal clar că viitorul Kosovo ca stat independent rezidă în aderarea sa la UE. Acesta este un semnal de încurajare atât pentru guvern, cât şi pentru cetăţenii din Kosovo. În plus, este o solicitare clară adresată celor cinci state membre UE care nu au recunoscut încă provincia Kosovo ca stat să facă acest lucru în cel mai scurt timp, pentru a spori eficienţa sprijinului acordat. O majoritate clară a deputaţilor din Parlamentul European a refuzat o discuţie suplimentară privind chestiunea statutului Kosovo, având în vedere că o declaraţie a Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) este aşteptată în luna iulie. Prin prezenta rezoluţie, Parlamentul susţine demararea discuţiilor referitoare la liberalizarea regimului vizelor cât mai curând cu putinţă. Cetăţenilor din Kosovo nu trebuie să le mai fie refuzată libertatea de a călători pe care UE le-o va acorda probabil celorlalte state din regiune până la sfârşitul anului. Rezoluţia pe care o propun solicită implementarea rapidă a acestei măsură necesare pentru a elibera cetăţenii Kosovo din izolarea regională şi internaţională la care sunt supuşi.

Propunere de rezoluţie: Albania (B7-0408/2010)

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Partidul Comunist Elen a votat împotriva propunerii de rezoluţie, deoarece se opune aderării Albaniei la UE, din aceleaşi motive pentru care se opune aderării şi continuării apartenenţei Greciei la această uniune internaţională imperialistă. Aderarea va fi în favoarea capitalului cu rol de unificare a sistemului monedei unice şi a capitalului albanez, în special în sectorul energetic, minier şi al transporturilor şi în favoarea planurilor imperialiste agresive desfăşurate de UE şi NATO în detrimentul lucrătorilor, agricultorilor săraci şi al întreprinderilor mici şi mijlocii.

Propunerea de rezoluţie solicită ca pachetul de restructurări capitaliste impus de sistemul politic infam, antipopular al partidelor burgheze din ţară, în cooperare cu UE, să fie accelerat şi promovat. Atacul împotriva maselor populare, care a generat revolte populare în anii 90, duce la privatizare, rate extrem de ridicate ale şomajului, migraţie, abandon al mediului rural şi o creştere a exploatării, a criminalităţii şi a corupţiei. Se încearcă o intervenţie deschisă fără precedent în afacerile interne ale ţării şi în sistemul de opoziţie politică, fiind solicitate reglementări anti-democratice ale funcţionării partidelor politice şi a parlamentului. Politica UE şi a puterilor burgheze din Albania referitoare la progresul spre aderare exacerbează problemele de dezvoltare ale ţării, poziţia lucrătorilor, deficitul de capital şi fluxurile de migraţie, prezentând un risc enorm pentru securitatea zonei.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Prin votarea proiectului de rezoluţie referitor la procesul de includere a Albaniei în UE, am ales să sprijin cele două idei principiale care stau la baza acestuia. Pe de o parte, susţin ideea unei includeri pe termen lung a ţării, aceasta fiind justificată în special de efortul semnificativ depus până acum şi de progresul înregistrat deja. Într-adevăr, s-au adoptat măsuri pozitive pentru a combate corupţia şi a consolida cadrul democratic din Albania. Pe de altă parte, este necesar să se înregistreze în continuare un progres semnificativ în ceea ce priveşte consolidarea democraţiei, precum şi dezvoltarea durabilă a ţării. Criza politică care a urmat alegerilor legislative din iunie 2009 din Albania ne-a demonstrat faptul că această ţară poate să se confrunte în continuare cu dificultăţi grave. De aceea va avea nevoie de tot sprijinul nostru.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Acest raport demonstrează ce rezultate poate avea propaganda europeană atunci când se doreşte ignorarea greşelilor trecutului; este adevărat ca raportul dlui Chountis subliniază problemele existente în Albania, însă, în acelaşi timp, pare să sugereze că suntem obligaţi să primim ţările balcanice în Uniune, de parcă aşa este scris în stele şi nimeni nu se poate împotrivi. Nu sunt deloc de acord: este foarte evident faptul că, în momentul de faţă, Albania are probleme în ceea ce priveşte stabilitatea politică internă şi înregistrează un nivel foarte înalt de corupţie. Aderarea sa ar cauza şi mai multe probleme, pe lângă problemele cu care s-a confruntat şi se va confrunta în continuare Uniunea după o extindere majoră care a dublat practic numărul statelor membre. Nu există niciun motiv, în afară de setea de putere şi centralism a birocraţilor UE, pentru a insista asupra aderării Albaniei la UE; din perspectiva situaţiei actuale a republicii balcanice, nu îmi dau seama cu ce ar putea contribui aderarea acesteia la cauza integrării europene.

  Mário David (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, fiind de părere că Albania trebuie să îşi continue drumul către o posibilă intrare în UE. Uniunea trebuie să îşi continue strategia de extindere într-un mod strict şi progresiv. De asemenea, trebuie să acţioneze ca o forţă motrice pentru punerea în aplicare a reformelor importante în ţările candidate sau potenţial candidate la aderarea la Uniune. Cu toate acestea, se ştie că aderarea la Uniune este un proces solicitant. Condiţiile care guvernează intrarea în UE sunt clare şi binecunoscute, dar nu sunt întotdeauna uşor de îndeplinit. În cazul Albaniei, mai este cale lungă de parcurs, după cum reiese în mod clar din prezentul raport. Pentru început, Albania trebuie să se conformeze criteriilor de la Copenhaga, inclusiv în ceea ce priveşte procesul de stabilizare a instituţiilor democratice. În acest sens, doresc să subliniez şi să susţin eforturile primului-ministru Sali Berisha de a găsi o soluţie eficientă pentru criza politică actuală, şi să critic, în acelaşi timp, comportamentul josnic al opoziţiei socialiste. Ritmul în care progresează fiecare ţară în drumul său către aderare la Uniunea Europeană depinde, în consecinţă, de ţara candidată sau potenţial candidată. Sper ca Albania să continue să se apropie de Uniune într-o manieră hotărâtă şi neezitantă.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL), în scris. – (GA) Deşi am votat în favoarea prezentului raport, opinia mea este că cetăţenii din Albania trebuie să decidă dacă doresc să facă parte din UE.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Albania nu face excepţie de la instabilitatea din Balcanii de Vest, şi este conştientă de faptul că această criză ameninţă să pună în pericol reformele care au fost adoptate până acum şi care au vizat, în principal, o mai mare apropiere de Uniunea Europeană. Dacă vă aduceţi aminte de perioada dictaturii lui Enver Hoxha, devine clar faptul că Albania oferă puţine garanţii că va putea să persevereze pe calea pe care a ales-o şi să îşi crească nivelul de dezvoltare şi de respectare a statului de drept şi a libertăţii individuale pentru a atinge niveluri acceptabile conforme cu standardele europene. Aderarea ţării la NATO a reprezentat un pas important, dar nu este suficient pentru ca UE să considere că Albania este o candidată puternică pentru aderare.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Deşi recunoaşte progresul înregistrat de Albania în procesul de reformă, rezoluţia subliniază faptul că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a consolida democraţia şi statul de drept şi pentru a asigura dezvoltarea economică durabilă a ţării. Consider că perspectiva intrării în Uniunea Europeană va reprezenta un imbold pentru o serie de reforme în Balcanii de Vest şi va juca un rol constructiv în consolidarea capacităţii regiunii de a favoriza pacea, stabilitatea şi prevenirea conflictelor, contribuind la ameliorarea relaţiilor de bună vecinătate şi răspunzând nevoilor economice şi sociale printr-o dezvoltare durabilă. Cu toate acestea, evoluţia fiecărei ţări spre apartenenţa la UE depinde de eforturile depuse pentru a îndeplini criteriile de la Copenhaga şi a respecta condiţiile aferente procesului de stabilizare şi asociere, şi sper ca Albania să îndeplinească cu succes aceste cerinţe.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Din prietenie faţă de albanezi, am votat împotriva acestui text. Cum am putea să dorim ca aceştia să intre într-o Uniune Europeană care serveşte exclusiv intereselor elitelor sale financiare? Nu este posibilă o extindere atât timp cât UE susţine competiţia dintre popoare şi apără interesele celor privilegiaţi. Mai mult decât atât, Albania postcomunistă a demonstrat că are o capacitate limitată de a combate criminalitatea organizată, care este foarte răspândită în această ţară. Am votat împotriva acestui text.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT)Stabilitatea regională şi integrarea ţărilor din regiunea Balcanilor de Vest în UE a reprezentat dintotdeauna o prioritatea pentru Uniune. În consecinţă, perspectiva aderării la UE determină ţările din această regiune să depună eforturi suplimentare pentru a pune în aplicare reformele necesare în vederea atingerii obiectivelor propuse, astfel încât să poată deveni membre UE cu drepturi depline. Este necesar să fie subliniate eforturile depuse de aceste ţări pentru a consolida pacea, stabilitatea şi prevenirea conflictelor din regiune, precum şi pentru a întări relaţiile de bună vecinătate. Albania se află într-un stadiu avansat al procesului de integrare, şi a răspuns deja chestionarului Comisiei pentru elaborarea unui aviz privind cererea sa de aderare la Uniunea Europeană.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. −Am votat în favoarea acestei rezoluţii privind Albania, deoarece prin acest document se confirmă sprijinul pe care Parlamentul îl va acorda perspectivelor europene ale Albaniei din momentul în care această ţară va atinge un anumit nivel de stabilitate şi responsabilitate politică şi va îndeplini în totalitate criteriile de la Copenhaga. Se ia act de progresul înregistrat de Albania în cadrul procesului de reformă, subliniindu-se necesitatea unor eforturi substanţiale suplimentare, care să vizeze atât consolidarea democraţiei şi a statului de drept, cât şi asigurarea unei dezvoltări durabile a ţării. Rezoluţia salută adoptarea propunerii privind liberalizarea regimului vizelor şi solicită introducerea unui program de scutire de vize pentru cetăţenii albanezi până la sfârşitul lui 2010. Se subliniază importanţa separaţiei puterilor şi a respectării independenţei sistemului judiciar, solicitând să se înregistreze progrese mai ales în acest sens. Printre cele mai îngrijorătoare situaţii care au fost aduse în discuţie de prezenta rezoluţie se numără problemele legate de corupţie, crimă organizată şi traficul de fiinţe umane. Raportul vizează şi drepturile minorităţilor, rromii, drepturile sindicale şi situaţia socială, drepturile femeilor şi consultarea societăţii civile de către guvern în ceea ce priveşte proiectele de lege şi reformele adoptate. De asemenea, raportul încurajează dezvoltarea şi utilizarea energiei regenerabile, a transportului public şi a legislaţiei de mediu.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Salut adoptarea prezentei rezoluţii, în special deoarece recunoaşte progresul înregistrat de sistemul judiciar, subliniind în acelaşi timp faptul că punerea în aplicare a reformelor se află încă într-un stadiu incipient; consideră că reforma judiciară, incluzând executarea hotărârilor judecătoreşti, este o condiţie necesară pentru evoluţia procesului de aderare a Albaniei la UE, şi subliniază importanţa separaţiei puterilor într-o societate democratică; subliniază faptul că un sistem judiciar transparent, imparţial şi eficient, independent de orice presiune sau control politic sau de altă natură, este esenţial pentru statul de drept, şi solicită adoptarea de urgenţă, în acest domeniu, a unei strategii cuprinzătoare pe termen lung, care să includă o foaie de parcurs pentru adoptarea legislaţiei necesare şi a măsurilor de punere în aplicare a acesteia; invită opoziţia să participe la procesul de elaborare şi să îşi ofere întregul sprijin pentru reforma sistemului judiciar; subliniază, de asemenea, că sistemul judiciar trebuie să dispună de o finanţare suficientă, care să-i permită să funcţioneze eficient pe întreg teritoriul ţării; în consecinţă, aşteaptă cu interes noile iniţiative ale Comisiei privind asistenţa şi salută, în acest sens, inaugurarea recentă a Tribunalului pentru infracţiuni deosebit de grave de la Tirana.

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. − (DA)Am votat în favoarea prezentei rezoluţii, deoarece conţine o serie de solicitări corecte pentru progresul Albaniei. Cu toate acestea, răspunsul meu favorabil nu trebuie în niciun caz să fie interpretat ca un îndemn direct sau indirect ca poporul albanez să adere la UE. Această decizie le aparţine exclusiv cetăţenilor albanezi.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. − Cu toate că am votat în favoarea acestui raport, opinia mea fermă este că cetăţenii albanezi trebuie să decidă dacă doresc sau nu să adere la UE.

Propuneri de rezoluţie: Kosovo (B7-0409/2010) şi Albania (B7-0408/2010)

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − (LT) Atât Albania, cât şi Kosovo au înregistrat progrese în ceea ce priveşte punerea în aplicare a reformelor democratice pentru consolidarea statului de drept şi asigurarea dezvoltării durabile a ţării. Cu toate acestea, trebuie să depunem în continuare eforturi pentru a atinge, în mod special, obiectivele privind combaterea corupţiei şi a crimei organizate, consolidând capacitatea administrativă a instituţiilor statului şi asigurând supremaţia legii. Tensiunea politică din ultimul an din Albania, cauzată de rezultatele alegerilor parlamentare, periclitează eforturile depuse de această ţară cu scopul de a deveni un stat membru UE. Este necesar ca forţele politice din Albania să intre într-un dialog constructiv pentru a ajunge la un acord privind rezultatele alegerilor şi a elabora o lege electorală care să asigure un proces electoral transparent. Am votat în favoarea rezoluţiilor, deoarece acestea solicită ca şi statele membre UE să găsească noi modalităţi pentru a interacţiona cu ţările balcanice. Una dintre aceste măsuri este promovarea contactelor interumane prin intermediul schimburilor academice între elevi, studenţi şi oameni de ştiinţă.

  Ernst Strasser (PPE), în scris. − (DE) Dorim să facem următoarele comentarii referitoare la subiectul liberalizării regimului vizelor din prezenta rezoluţie. În principiu, ar trebui să sprijinim exonerarea de viză a ţărilor din Balcanii de Vest. Însă cerinţa prealabilă este ca toate condiţiile stabilite să fie îndeplinite în totalitate.

Propunere de rezoluţie: Situaţia din Kârgâzstan (B7-0419/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie elaborate de diverse grupuri politice. Prezenta rezoluţie confirmă necesitarea deblocării unei sume mai mari decât cea acordată deja Kârgâzstanului cu scopul de a răspunde apelului de urgenţă lansat de Naţiunile Unite, care are obiectivul de a aduna 71 de milioane de dolari pentru ajutor de urgenţă. În plus, consider că este necesar ca acestei ţări să i se acorde nu numai ajutorul de urgenţă, ci şi instrumentele necesare pentru stabilizarea situaţiei şi pentru prevenirea unor astfel de evenimente pe viitor. În consecinţă, este necesar să fie introduse instrumentele necesare pentru restabilirea securităţii în Kârgâzstan.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În pofida succeselor înregistrate la nivel politic oficial, Kârgâzstanul este încă dominat de instabilitate şi conflicte, neexistând deocamdată indicii că situaţia se va stabiliza prea curând. Această ţară, care şi-a câştigat independenţa după dezmembrarea Uniunii Sovietice, a demonstrat că este incapabilă să adopte standarde mai bune privind drepturile omului şi respectarea libertăţii individuale.

Consider că Uniunea Europeană îşi poate asuma un rol de mediator în procesul de stabilizare şi, în ceea ce reprezintă de fapt o situaţie postconflict, este necesar să contribuie în mod activ la sarcina dificilă de instaurare a păcii şi democratizare într-o ţară care se învecinează cu Rusia şi China.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Această rezoluţie exprimă profunda îngrijorare faţă de conflictele tragice şi violente care au izbucnit recent în sudul Kârgâzstanului, transmiţând condoleanţe familiilor tuturor victimelor. Aş dori să subliniez faptul că prezenta rezoluţie face apel să se depună toate eforturile pentru a aduce situaţia la normal şi a crea toate condiţiile necesare întoarcerii voluntare, sigure şi demne acasă a persoanelor refugiate şi a persoanelor strămutate în interiorul ţării. De asemenea, solicită Comisiei să consolideze asistenţa umanitară, în cooperare cu organizaţiile internaţionale, şi să demareze programe pe termen scurt şi mediu de reconstrucţie a caselor distruse şi de înlocuire a bunurilor pierdute, precum şi proiecte de reabilitare, în colaborare cu autorităţile din Kârgâzstan şi cu alţi donatori, în vederea creării unor condiţii favorabile pentru întoarcerea persoanelor refugiate şi a persoanelor strămutate în interiorul ţării.

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE), în scris. – (PL) În ceea ce priveşte incidentele şi conflictele care au avut loc în data de 11 iunie în sudul Kârgâzstanului, şi în special în oraşele Osh şi Jalal-Abad, care s-au soldat cu aproximat 300 morţi şi peste 2 000 răniţi, consider că Parlamentul European, în calitatea sa de gardian al democraţiei, legii şi ordinii şi al respectului pentru drepturile omului, trebuie să aibă o reacţie decisivă în faţa unor astfel de evenimente şi să încerce să prevină procesele de destabilizare precum cele cu care se confruntă Kârgâzstanul în prezent. În consecinţă, doresc să îmi exprim solidaritatea şi sprijinul pentru naţiunea Kârgâzstanului, susţinând această rezoluţie şi votând în favoarea adoptării sale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Am urmărit cu mare îngrijorare conflictele violente care au avut loc recent în oraşele Osh şi Jalal-Abad din sudul Kârgâzstanului. Astfel, date fiind angajamentele UE faţă de această regiune, în special prin strategia sa privind Asia Centrală, este necesar să ne asumăm un angajament ferm pentru a ajuta Kârgâzstanul. Gravitatea situaţiei face necesară creşterea substanţială a ajutorului umanitar acordat de UE, pentru ca acesta să ajungă la toţi cei care au fost afectaţi de aceste conflicte grave.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Salut adoptarea prezentei rezoluţii, în principal pentru că prin aceasta se solicită creşterea substanţială a ajutorului umanitar acordat de UE persoanelor afectate de recentele incidente violente din sudul Kârgâzstanului, precum şi utilizarea cuprinzătoare a Instrumentului pentru stabilitate, şi pentru că subliniază convingerea noastră că un nou nivel al implicării UE în sudul Kârgâzstanului va fi necesar şi pe termen lung; reiterează apelul Parlamentului către Comisie de a pregăti propuneri pentru o realocare a fondurilor în conformitate cu Instrumentul pentru cooperarea pentru dezvoltare, menită să aducă UE într-o poziţie mai favorabilă, care să-i permită să adopte o reacţie susţinută la noua situaţie din Kârgâzstan şi subliniază că plasarea accentului pe securitatea umană este esenţială în politica UE privind Asia Centrală.

Propunere de rezoluţie: HIV/SIDA în vederea celei de-a XVIII-a Conferinţe internaţionale privind SIDA (Viena, 18-23 iulie 2010) (RC-B7-0412/2010)

  John Attard-Montalto, Louis Grech şi Edward Scicluna (S&D), în scris. − Delegaţia partidului laburist din Malta a votat în favoarea propunerii comune de rezoluţie privind acţiunile UE împotriva HIV/SIDA, în special deoarece abordează chestiuni şi priorităţi fundamentale referitoare la o problemă tragică de anvergură globală, care afectează într-o măsură foarte mare vieţile multor persoane, şi mai ales ale femeilor şi copiilor din regiuni foarte sărace, cum este Africa Subsahariană, unde trăiesc 22,4 milioane de persoane cu HIV/SIDA. Deşi la prima vedere se pare că nu există nicio referinţă directă la promovarea avortului în rezoluţie, doresc să precizez că nu susţinem nicio clauză care poate permite avortul.

  Carlo Casini (PPE), în scris. − (IT) Ne aflăm din nou în situaţia regretabilă în care argumentele care propun soluţii nedrepte pentru problema dreptului la viaţă sunt aplicate în cazul unei discuţii privind o problemă reală şi gravă (în acest caz, lupta împotriva HIV), devenind astfel imposibil să votăm în favoarea rezoluţiei. Utilizarea cuvintelor „sănătate sexuală şi reproductivă" a devenit acum modalitatea prin care parlamentele sunt convinse să promoveze avortul. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi.

În primul rând, toată lumea, inclusiv eu, trebuie să promoveze sănătatea sexuală şi reproductivă, însă, atunci când aceste cuvinte indică o stare de fapt nu numai diferită, ci total opusă (în care dreptul femeilor la libertate semnifică uciderea unei fiinţe umane), devine necesar să dezvăluim inducerea în eroare. Avortul este o problemă cu adevărat tragică în lume, dar şi în Europa! Intenţia mea de a vota împotriva rezoluţiei nu are scopul de a îngreuna eforturile ample depuse pentru combaterea SIDA, ci de a se opune metodei şi conţinutului la care am făcut referire. -

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei privind SIDA/HIV, în vederea celei de-a XVIII-a Conferinţă internaţională privind SIDA, deoarece este necesar să se intensifice eforturile de a aborda problema HIV/SIDA ca o prioritate de sănătate publică la nivel mondial şi să se faciliteze accesul universal la îngrijiri medicale, la educaţie şi la un loc de muncă pentru persoanele infectate cu virusul. Este de o importanţă vitală să se combată stigmatizarea şi discriminarea persoanelor infectate cu HIV/SIDA şi să se asigure protejarea drepturilor acestora.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Grupurile politice trebuie să ajungă la un consens general în privinţa unui subiect ca acesta, şi ar fi trebuit să nu încerce să îl folosească în favoarea unei anumite agende. Dat fiind faptul că există o propunere comună de rezoluţie care a fost semnată doar de partidele de stânga şi de extremă stângă din Parlament, se poate observa, din păcate, că obiectivul acesta a fost compromis. Ar trebui să ne îngrijoreze situaţia oamenilor, boala şi suferinţa acestora, precum şi impactul maladiei asupra societăţii, în special în ţările mai puţin dezvoltate. Trebuie să depunem eforturi pentru a găsi soluţii mai bune de a combate acest flagel şi a-i diminua efectele, pentru a veni în ajutorul acestor persoane.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Flagelul SIDA rămâne o problemă umanitară gravă, de dimensiune globală, şi este necesară o acţiune integrată la nivel mondial pentru a mobiliza statele, instituţiile şi societăţile din diferitele regiuni şi continente. Stigmatizarea socială asociată în continuare cu această problemă, precum şi răspândirea continuă a maladiei, care înregistrează o rată ridicată a mortalităţii şi efecte devastatoare mai ales în ţările mai puţin dezvoltate şi în cele în care există situaţii de criză umanitară, trebuie să mobilizeze instituţiile UE şi ale statelor membre pentru ca acestea să manifeste preocuparea şi angajamentul necesare şi să aloce resurse efective unei acţiuni cuprinzătoare şi eficiente, capabile să asigure armonizarea necesară a politicilor pentru prevenirea şi tratamentul adecvat al bolii. Cu toate acestea, nu sunt de acord cu asocierea luptei împotriva HIV cu o problemă delicată cum este avortul.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Rezoluţia abordează problema SIDA/HIV dintr-o perspectivă amplă, bazându-se pe informaţii actuale. Subliniază aspectele cheie, pe care, bineînţeles, le susţinem şi noi, cum ar fi, printre altele, sprijinirea accesului universal la îngrijiri medicale şi necesitatea ca guvernele să respecte această prevedere, asigurând accesul tuturor cetăţenilor la serviciul de sănătate publică. necesitatea de a promova, proteja şi respecta drepturile omului, şi în special dreptul la sănătate sexuală şi reproductivă, pentru persoanele infectate cu HIV/SIDA; atragerea atenţiei asupra obstacolelor economice, judiciare, sociale şi tehnice şi asupra legislaţiei de sancţionare a măsurilor care împiedică lupta eficientă împotriva HIV; necesitatea unei finanţări echitabile şi flexibile a cercetărilor din domeniul noilor tehnologii preventive, incluzând vaccinurile şi microbicidele; solicitarea adresată statelor membre şi Comisiei de a pune capăt reducerii îngrijorătoare a finanţării în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive din ţările în curs de dezvoltare.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Am votat cu forţă şi convingere în favoarea acestei rezoluţii, care solicită statelor membre ale Uniunii Europene, în pragul următoarei conferinţe internaţionale privind SIDA din Viena, să elaboreze noi legi pentru furnizarea unor medicamente accesibile şi eficiente pentru tratamentul HIV, să încurajeze desfăşurarea unui număr mai mare de campanii de sensibilizare în ţările în curs de dezvoltare, să suplimenteze fondurile destinate cercetărilor în domeniul noilor vaccinuri şi microbicide şi să combată discriminarea pacienţilor. În lume, peste 33 de milioane de oameni trăiesc cu SIDA, având acces foarte limitat la medicamentele folosite în tratamentul antiretroviral, şi sper ca aceste câteva recomandări să fie respectate în cadrul conferinţei internaţionale de săptămâna viitoare.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Înainte de următoarea Conferinţă internaţională privind SIDA organizată în Viena în iulie, este esenţial ca noi, deputaţii din Parlamentul European, să transmitem un mesaj ferm guvernelor. În consecinţă, am votat în favoarea acestei rezoluţii, care solicită Comisiei şi Consiliului să îşi intensifice eforturile de a aborda problema HIV/SIDA ca o prioritate de sănătate publică la nivel mondial, acordând un loc central drepturilor omului în prevenirea şi tratamentul acestei boli şi în asistenţa acordată persoanelor afectate.

Ponderea persoanelor bolnave care beneficiază de tratament este încă prea mică în momentul de faţă, şi este nevoie de o legislaţie prin care să se furnizeze medicamente accesibile şi eficiente pentru tratamentul HIV. Condamn cu fermitate acordurile comerciale bilaterale care continuă să acorde prioritate intereselor comerciale în detrimentul sănătăţii, sfidând acordul semnat cu Organizaţia Mondială a Comerţului. De asemenea, aşa cum se subliniază în rezoluţie, este necesar să combatem orice legislaţie care incriminează transmiterea HIV şi încurajează stigmatizarea şi discriminarea persoanelor infectate.

În ultimul rând, statisticile privind ponderea femeilor şi fetelor afectate au demonstrat eşecul politicilor de prevenire actuale şi, în opinia mea, din acest motiv este esenţial să se utilizeze o abordare realistă, prin suplimentarea fondurilor destinate cercetărilor în domeniul noilor vaccinuri şi microbicide.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) HIV/SIDA rămâne una dintre cauzele principale de mortalitate la nivel mondial, fiindu-i atribuite două milioane de decese în 2008, şi se estimează că va continua să fie o cauză majoră de mortalitate prematură la nivel mondial în următoarele decenii. Numărul de noi infectări depăşeşte în continuare numărul celor care dobândesc acces la tratament, două treimi dintre persoanele care aveau nevoie de tratament nebeneficiind de acesta în 2009, ceea ce înseamnă că 10 milioane de oameni nu au avut acces la tratamentul eficient care le era necesar. În consecinţă, susţin că UE trebuie să depună toate eforturile pentru a investi mai mult în domeniile cercetării, tratamentului şi educaţiei, pentru a ameliora această situaţie. De asemenea, este necesar să se promoveze combaterea stigmatizării şi discriminării celor infectaţi cu HIV/SIDA. Susţin şi că UE trebuie să acorde o atenţie deosebită problemei din Africa Subsahariană, unde locuiesc 22,4 milioane de persoane cu HIV/SIDA şi care rămâne una dintre cele mai grav afectate regiuni.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea rezoluţiei comune a tuturor grupurilor din Parlament privind HIV/SIDA, deoarece tratează elementele importante ale acestei probleme, cum este, de exemplu, susţinerea accesului universal la serviciile de sănătate publică pentru toţi cetăţenii. De asemenea, rezoluţia solicită guvernelor să îşi îndeplinească obligaţia privind accesul tuturor cetăţenilor la serviciul de sănătate publică. Rezoluţia protejează şi drepturile sexuale şi reproductive ale persoanelor seropozitive. De asemenea, subliniază nevoia de finanţare, care reflectă cerinţele de cercetare în domeniul noilor măsuri de prevenire, incluzând vaccinurile.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Până în momentul de faţă, HIV/SIDA continuă să fie un flagel mondial căruia îi facem cu greu faţă. Ţările în curs de dezvoltare, în special, se confruntă în continuare cu o rată ridicată de infecţii noi, având, în consecinţă, şi o rată ridicată a mortalităţii. Cu toate acestea, şi în interiorul Uniunii Europene se înregistrează un număr tot mai mare de persoane recent infectate, în timp ce numărul cazurilor neraportate ar putea fi mult mai mare. Încă predomină teama de a şti că s-a contractat boala şi de a trăi cu acest stigmat. Se desfăşoară cercetări ample pentru a opri maladia, inclusiv în UE. Deoarece cercetarea este esenţială în domeniul HIV/SIDA, am votat în favoarea prezentei rezoluţii.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. – (FR) În pragul următoarei conferinţe internaţionale privind SIDA, care va avea loc la Viena între 18 și 23 iulie 2010, trebuie să susţin rezoluţia adoptată astăzi, transmiţând un mesaj ferm guvernelor naţionale. Este într-adevăr imperativ să se elaboreze legi noi pentru a furniza medicamente accesibile şi eficiente împotriva HIV, inclusiv medicamente folosite în tratamentul antiretroviral şi alte medicamente sigure şi eficiente. Trebuie să subliniez faptul că numai 23 % dintre pacienţii infectaţi cu HIV sunt informaţi asupra tratamentelor antiretrovirale din Europa şi Asia Centrală. De exemplu, dintre ţările Uniunii Europene, statele baltice sunt cele în care este cel mai necesar să fie puse în aplicare politicile de prevenire a SIDA. Cu această ocazie, doresc să solicit Agenţiei Europene pentru Drepturi Fundamentale să adune mai multe informaţii privind situaţia persoanelor infectate cu HIV/SIDA şi să se asigure că acestea îşi pot exercita complet dreptul la o viaţă socială, sexuală şi reproductivă.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. − (PT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, formulez această explicaţie privind votul deoarece, deşi am votat în favoarea majorităţii alineatelor, aş dori să subliniez faptul că m-am abţinut cu privire la alineatul (17). M-am abţinut numai pentru că versiunea în limba franceză - spre deosebire de cea în limba portugheză - a indicat posibilitatea ca sănătatea sexuală şi reproductivă să includă acceptarea avortului ca mijloc de promovare a acestora. Fiind un susţinător al dreptului la viaţă, nu am putut să votez cu conştiinţa împăcată în favoarea rezoluţiei. Aş dori să subliniez faptul că utilizarea sintagmei „sănătate sexuală şi reproductivă” nu poate servi drept modalitate de a convinge parlamentele să promoveze avortul. Cu toate acestea, doresc să-mi reafirm angajamentul total faţă de lupta împotriva HIV/SIDA.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Rezoluţia comună a fost adoptată astfel cum a fost negociată, cu 400 de voturi pentru şi 166 împotrivă, cu toate că Grupul PPE a solicitat voturi separate pentru drepturile sexuale şi de reproducere, aşa cum face de fiecare dată. Ceea ce indică şi faptul că părerile celor din Grupul PPE sunt împărţite în privinţa acestui subiect. Sunt mulţumit de rezultat, mai ales pentru că s-a ţinut cont de toate consideraţiile noastre privind drepturile sexuale şi de reproducere.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Infecţiile cu HIV/SIDA reprezintă un fenomen global, care nu are nicio legătură cu aşa-numitele grupuri de risc sau regiuni specifice. Este o problemă care afectează în prezent pe toată lumea, nu numai pe dependenţii de droguri sau pe homosexuali. Persoanele tinere, persoanele educate, persoanele de rasă albă şi cele care lucrează pentru marile corporaţii sunt expuse celui mai mare risc.

Aproape jumătate dintre cei care trăiesc cu HIV sunt femei. Riscul de infecţie este mai mare în cazul femeilor, deoarece virusul se transmite mai uşor de la bărbaţi la femei decât invers. Cea de-a XVIII-a Conferinţă internaţională privind SIDA care va avea loc în Viena între 18 şi 23 iulie anul acesta va sublinia necesitatea de a se intensifica campania de informare adresată femeilor şi tinerilor. Femeilor trebuie să li se faciliteze accesul universal la informaţii privind diferitele aspecte ale sănătăţii sexuale şi reproductive, precum şi la servicii medicale. De asemenea, este esenţial să se distribuie gratuit medicamente împotriva HIV femeilor însărcinate, pentru a preveni transmiterea bolii de la mamă la copil. Programele educaţionale din şcoli privind drepturile sexuale şi de reproducere sunt vitale pentru prevenirea HIV/SIDA.

Cele mai evidente consecinţe ale absenţei educaţiei sexuale din şcoli sunt cazurile de infectare cu HIV şi alte boli cu transmitere sexuală în rândul tinerilor, precum şi sarcinile neplanificate, la vârste fragede, în rândul femeilor tinere. Din cauza amplorii sale, a ratei ridicate de mortalitate şi a procentului mare de tineri infectaţi, epidemia HIV/SIDA ar trebui să reprezinte un motiv suficient pentru introducerea unui program adecvat de educaţie sexuală în şcoli. Din acest motiv am votat în favoarea adoptării rezoluţiei referitoare la HIV/SIDA, în contextul celei de-a XVIII-a Conferinţe internaţionale privind SIDA.

  Charles Tannock (ECR), în scris. − Grupul ECR este întru totul de acord cu drepturile omului pentru toţi, indiferent de rasă, gen şi orientare sexuală. Sprijinim cu fermitate progresul în domeniul tratamentelor, prevenţiei şi accesului la îngrijiri medicale pentru toţi, precum şi promovarea acţiunilor de sensibilizare şi educare în lupta împotriva HIV şi SIDA.

Cu toate acestea, considerăm că drepturile de reproducere, care includ avortul, reprezintă o problemă de conştiinţă individuală, şi că propunerile din cadrul prezentei rezoluţii reprezintă o încălcare a dreptului suveran al statelor de a-şi stabili o agendă pentru politicile proprii privind sănătatea şi avortul.

Din aceste motive, Grupul ECR a decis să se abţină în cazul prezentei rezoluţii.

Propunere de rezoluţie: Intrarea în vigoare la 1 august 2010 a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie şi rolul UE (RC-B7-0413/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Convenţia privind muniţiile cu dispersie are scopul de a interzice utilizarea, producerea, stocarea şi transferul acestei categorii de armament şi prevede eliminarea şi distrugerea acestor muniţii. Am susţinut rezoluţia comună, care invită toate statele membre să ratifice Convenţia, permiţând astfel aderarea Uniunii la aceasta din urmă. În consecinţă, este esenţial să se adopte toate măsurile necesare pentru ca ţările care nu au ratificat încă Convenţia să o facă. În ceea ce priveşte statele membre care au semnat deja, intrarea în vigoare a Convenţiei reprezintă o oportunitate pentru ca acestea să adopte măsurile necesare pentru a pune în aplicare Convenţia, prin distrugerea stocurilor, eliminarea resturilor de armament, acordarea de ajutor victimelor ş.a.m.d.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am semnat şi am votat în favoarea propunerii de rezoluţie referitoare la intrarea în vigoare a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie şi rolul UE, atât pentru că aceasta este o problemă de importanţă majoră, cât şi pentru că Grecia este, din păcate, una dintre ţările care nici măcar nu au semnat prezenta Convenţie. Este imperativ ca această Convenţie să fie pusă în aplicare imediat de toate statele. Muniţiile cu dispersie tind să aibă o rată ridicată a mortalităţii şi să prezinte un risc grav pentru cetăţeni, în special atunci când sunt folosite în zonele rezidenţiale. Acest armament continuă să aibă consecinţe tragice chiar şi după încetarea conflictelor, deoarece utilizarea sa provoacă numeroase răni grave civililor şi moartea multora dintre aceştia, din cauză că obuzele rămase neexplodate sunt adesea găsite de copii şi de alte persoane nevinovate.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Toate ţările care mai au încă amintirea participării în războaie sunt conştiente de consecinţele devastatoare ale muniţiilor cu dispersie. Sprijinul pe care Parlamentul îl acordă interzicerii şi eradicării acestora este justificat pe deplin. Mă tem, însă, că disponibilitatea manifestată de politicieni şi ratificarea Convenţiei de către mai multe state se pot dovedi a fi măsuri insuficiente pentru obţinerea rezultatelor dorite.

Acestea fiind spuse, este de necontestat faptul că s-a făcut un pas în direcţia corectă, şi este de datoria Uniunii Europene şi a statelor membre să îşi acorde sprijinul în acest sens.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Deoarece Uniunea Europeană are rolul inalienabil de a apăra pacea, securitatea şi respectul pentru libertate, viaţă, drepturile omului şi calitatea vieţii popoarelor, susţin această rezoluţie şi subliniez nevoia unei acţiuni pozitive şi rapide, făcând apel la toate statele membre în vederea semnării şi ratificării fără întârziere a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie. Aş dori să subliniez faptul că muniţiile cu dispersie sunt fatale şi prezintă un risc ridicat pentru populaţia civilă, inclusiv în perioadele care urmează conflictelor. Din păcate, principalele victime ale materialelor explozive de acest tip sunt copiii. Susţin angajamentul Europei de a lupta împotriva proliferării armelor care ucid fără discriminare, şi sper ca statele membre şi instituţiile din UE să adopte în acest sens măsuri coerente şi hotărâte, orientate către ţările terţe.

  Paweł Robert Kowal (ECR), în scris. – (PL) Propunerea noastră de rezoluţie este una echilibrată. Ea salută acţiunile statelor membre care au semnat şi ratificat Convenţia privind muniţiile cu dispersie, recunoscând în acelaşi timp faptul că anumite state membre, ca urmare a situaţiei lor actuale, nu vor avea posibilitatea de a semna Convenţia în acest moment. Textul solicită acestor ţări (inclusiv Poloniei, de exemplu) să adopte măsuri pentru a îndeplini cerinţele (cum sunt cele privind o reducere semnificativă a numărului de muniţii neexplodate şi o rază de dispersie redusă) care, în consecinţă, vor diminua potenţialele pierderi din rândul populaţiei civile - în cadrul unui protocol suplimentar la Convenţia de la Geneva privind armele convenţionale. Aceasta este calea aleasă de Polonia şi alte state membre UE, printre care Finlanda, Letonia, Estonia, România şi Slovacia, precum şi de SUA.

  Sabine Lösing şi Sabine Wils (GUE/NGL), în scris. − Din păcate, considerentele rezoluţiei comune conţin o trimitere cu conotaţie pozitivă la Strategia Europeană de Securitate (SES) şi politica de securitate şi apărare comună, pe care grupul meu le respinge. Însă, datorită importanţei majore a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie (CMD), care a fost adoptată de 107 ţări, eu şi Grupul GUE/NGL am semnat rezoluţia comună referitoare la intrarea în vigoare a CMD şi rolul UE, pentru că este necesar ca prezenta rezoluţie comună să reprezinte un mare succes în vederea interzicerii muniţiilor cu dispersie.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Semnarea Convenţiei privind muniţiile cu dispersie de către 20 state membre demonstrează cu succes angajamentul UE în lupta împotriva proliferării armelor care ucid fără discriminare. Nu trebuie să uităm faptul că acest tip de armament reprezintă cauza principală a morţii a unor mii de civili, ucigând fără discriminare, în special copii şi alte persoane nevinovate care nu îşi dau seama de pericol.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Din păcate, rezoluţia comună conţine trimiteri cu conotaţii pozitive la Strategia Europeană de Securitate şi la politica de securitate şi apărare comună, pe care eu şi grupul meu le respingem. Însă, având în vedere importanţa majoră a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie (CMD), care a fost aprobată în 107 ţări, atât eu, cât şi grupul pe care îl reprezint, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene - Stânga Verde Nordică, vom sprijini rezoluţia comună referitoare la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii şi rolul jucat de Uniunea Europeană. Părerea mea este că rezoluţia comună poate fi considerată un pas către interzicerea bombelor cu dispersie, şi din acest motiv am votat în favoarea rezoluţiei.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Muniţiile cu dispersie se numără printre cele mai insidioase arme, deoarece, atunci când sunt folosite, acestea ucid în principal persoane nevinovate. În cel mai mare pericol se află copiii, care pot declanşa accidental dispozitivele neexplodate şi pot suferi astfel răni grave. CMD (Convenţia privind muniţiile cu dispersie), care a fost semnată de 20 state membre, interzice utilizarea acestor arme şi solicită ţărilor în al căror arsenal există aceste muniţii să le distrugă. Am fost de acord cu rezoluţia, deoarece CMD reprezintă primul pas în direcţia corectă de interzicere definitivă a acestor arme letale. Am votat însă împotriva rezoluţiei deoarece nu consider că acordul poate forţa ţările să interzică muniţiile cu dispersie.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Cu o majoritate covârşitoare, Parlamentul European a transmis un semnal ferm împotriva acestui pericol care ameninţă oamenii în timpul războaielor şi în zonele de criză Mii de persoane continuă să fie afectate în prezent de muniţiile cu dispersie: în mod aproape exclusiv civili, şi în special numeroşi copii, care confundă adesea bombele cu mingi şi jucării. Astfel, Parlamentul European a adoptat singura poziţie pe care o putea adopta cu privire la această armă inumană care ucide fără discriminare: un „nu” unit spus muniţiilor cu dispersie în Europa şi în restul lumii. Parlamentul European solicită tuturor statelor membre şi ţărilor candidate care nu au semnat sau ratificat încă tratatul internaţional privind interzicerea muniţiilor cu dispersie să facă acest lucru cât mai curând cu putinţă, preferabil până la sfârşitul anului. Cererea noastră, a membrilor Grupului Verzilor, privind numirea ţărilor care nu au fost numite, a fost încununată de succes - permiţând astfel societăţii civile să exercite presiune acolo unde acest lucru este cel mai necesar. Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Turcia încă nu au semnat şi ratificat prezentul tratat. Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Ungaria, Italia, Lituania, Ţările de Jos, Portugalia şi Suedia au semnat dar încă nu au ratificat tratatul în parlamentele naţionale.

  Geoffrey Van Orden (ECR), în scris. − Grupul ECR este întru totul de acord cu eforturile depuse pentru a minimiza suferinţa combatanţilor şi a civililor, votând astfel în favoarea rezoluţiei. Cu toate acestea, suntem de părere că nu trebuie să se adopte nicio măsură care să reducă eficacitatea operaţională şi securitatea forţelor noastre armate. În consecinţă, dorim să clarificăm faptul că în categoria „muniţiilor de dispersie”, aşa cum sunt acestea definite de Convenţia privind muniţiile de dispersie, nu sunt incluse muniţiile care se autodistrug sau se dezactivează singure: cu alte cuvinte, muniţiile care vor fi folosite de forţele armate responsabile ale naţiunilor noastre.

Personal, nu sunt de acord cu formularea din articolul (10), care solicită Înaltului Reprezentant să depună toate eforturile pentru „a garanta aderarea Uniunii la CMD”. Una dintre numeroasele consecinţe nefericite ale Tratatului de la Lisabona este faptul că UE însăşi poate adera la convenţii internaţionale. Acesta ar trebui să fie dreptul naţiunilor suverane, şi nu al unei organizaţii precum UE, deşi este evident faptul că există voci care doresc, din păcate, să transforme UE într-un stat suveran.

Raport: George Lyon (A7-0204/2010)

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. − (IT) Politica agricolă comună (PAC) este una dintre cele mai importante politici ale Uniunii Europene şi, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, reforma PAC, la fel ca orice altă legislaţie nouă privind agricultura, nu poate fi aprobată fără acordul Parlamentului.

Fermierii produc bunuri folosite de întreaga societate, însă ei nu sunt singurii afectaţi de PAC, deoarece există o legătură între agricultură, mediu, biodiversitate, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale, cum sunt apa şi solul; există de asemenea o legătură clară între agricultură şi dezvoltarea economică şi socială adecvată a vastelor zone rurale din UE. De asemenea, fermierii furnizează hrana de care avem nevoie pentru a supravieţui.

Această rezoluţie iniţială privind viitorul PAC reprezintă contribuţia adusă de noi, deputaţii din Parlamentul European, la dezbaterea privind modalitatea de reformare a PAC, în contextul introducerii noului buget multianual în 2013, şi modalitatea de a defini principiile fundamentale care trebuie să guverneze procesul de creare a unei noi politici agricole comune. Prin acest vot, Parlamentul a pus accentul pe abordarea noilor provocări, cum ar fi combaterea schimbărilor climatice, securitatea alimentară, calitatea alimentelor, competitivitatea întreprinderilor şi a veniturilor agricultorilor.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Raportul privind viitorul PAC după 2013 promovează politica de unificare a sistemului monedei unice care vizează distrugerea agricultorilor sărăci din fermele mijlocii şi consolidarea producţiei agricole capitaliste. Reformele PAC, reformele privind „bilanţurile de sănătate” şi deciziile OMC au avut un impact dramatic asupra fermelor mijlocii sărace. Înainte să adere la CEE/UE, Grecia exporta produse agricole; în prezent cheltuieşte 2,5 miliarde de euro pe importul de bunuri pe care le poate produce. Anual se pierd douăzeci de mii de locuri de muncă în sectorul agricol, producţia este în scădere, venitul agricol a scăzut cu 20 % între anul 2000 şi 2008, iar 75 % dintre ferme înregistrează un profit brut anual cuprins între 1 200 de euro şi 9 600 de euro.

În raport, consecinţele dureroase suportate de fermele mici şi mijlocii sunt considerate un succes. Scopul raportului este de a adapta PAC la strategia de capital monopolist pentru economia agricolă, fapt exprimat în Strategia UE 2020: „agricultura competitivă”, marile proprietăţi corporatiste din economia agricolă vor pune stăpânire pe pământ şi pe subvenţiile comunitare în detrimentul fermelor mijlocii sărace, instaurând o competiţie acerbă pentru o parte din pieţele europene şi globale. Decizia Comisiei de a sista sau a desfiinţa subvenţiile/ajutoarele comunitare pentru agricultură în cazul statelor membre care nu îndeplinesc cerinţele privind disciplina financiară se îndreaptă într-o direcţie asemănătoare.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − În prezent, 13,6 milioane de persoane dintre cetăţenii statelor membre din UE sunt angajate direct în sectoarele agriculturii, silviculturii şi pescuitului, la care se adaugă 5 milioane de oameni care lucrează în industria agroalimentară. Aceste producţii generează peste 337 miliarde de euro anual la nivel de Uniune.

Având în vedere că UE trebuie să furnizeze siguranţa alimentară a cetăţenilor săi şi să asigure dezvoltarea pe termen lung a sectoarelor agricole, sectorul agriculturii trebuie să treacă prin schimbări importante pentru a menţine productivitatea, în condiţiile în care trebuie să se adapteze la constrângeri de mediu mult mai stricte ca până acum.

Politicile privind reducerea exploatării terenurilor pentru combaterea schimbărilor climatice vor restrânge suprafeţele exploatate şi vor impune condiţii suplimentare producţiilor agricole, pentru a reduce impactul asupra mediului şi climei. În plus, politica agricolă comună a UE va trebui să se adapteze unui nou context economic şi social la nivel mondial şi regional, care să ţină cont de creşterea costurilor energiei.

Acest raport a identificat în mod corect problemele esenţiale cu care politica agricolă comună se va confrunta începând cu anul 2013, drept pentru care am acordat un vot favorabil.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Raportul Lyon are scopul de a asigura şi a îmbunătăţi viitorul politicii agricole comune (PAC) după 2013, luând în considerare contextul reprezentat de criza economică şi gravele dificultăţi financiare cu care se confruntă statele membre, contribuabilii, agricultorii şi consumatorii. În consecinţă, Uniunea Europeană va fi nevoită să reacţioneze în faţa unei presiuni demografice crescute, precum şi a unei creşteri a cererii din partea pieţei interne. Cu toate acestea, aşa cum se specifică în prezentul raport, în favoarea căruia am votat, problema nu se rezumă la intensificarea producţiei. Provocările cu care se confruntă PAC şi agricultorii vor viza, în esenţă, necesitatea de a produce mai multe produse alimentare având la dispoziţie mai puţin teren, mai puţină apă şi mai puţină energie. S-au propus unele amendamente în cadrul şedinţei plenare. Am votat mai ales în favoarea Amendamentului 1, care insistă asupra valorii nutriţionale mari a produselor agricole. Însă am votat împotriva Amendamentului 2, care solicită eliminarea structurii PAC bazate pe doi piloni.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Contextul reformei privind politica agricolă comună este criza economică şi serioasele dificultăţi financiare cu care se confruntă statele membre, contribuabilii, agricultorii şi consumatorii. PAC va trebui să se adapteze unui context european şi global în schimbare, şi să învingă multe provocări. Agricultura europeană trebuie să le garanteze propriilor consumatori siguranţa alimentară şi să contribuie la hrănirea unei populaţii mondiale în continuă creştere. Acest lucru va fi foarte complicat deoarece criza energetică, costul tot mai ridicat al energiei şi necesitatea de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră vor reprezenta constrângeri majore pentru creşterea producţiei. Mai mult decât atât, impactul schimbărilor climatice va elimina opţiunea de a exploata mari porţiuni de teren suplimentar şi, în consecinţă, agricultura mondială şi cea a UE va fi nevoită să producă mai multă hrană având la dispoziţie mai puţin teren, mai puţină apă şi mai puţină energie. Consider că piatra de temelie a PAC ar trebui să fie tot aceea de a garanta faptul că agricultura europeană este competitivă în comparaţie cu partenerii comerciali care primesc multe subvenţii, cum ar fi SUA, Japonia, Elveţia sau Norvegia, asigurându-le agricultorilor UE condiţii de comerţ echitabil. Trebuie, totodată, să continue să sprijine activitatea agricolă în Europa, în vederea asigurării producţiei alimentare locale şi a unei dezvoltări teritoriale echilibrate.

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. − (NL) Raportul din proprie iniţiativă elaborat de colegul meu, dl Lyon, este unul important. Comisia Europeană cunoaşte acum poziţia Parlamentului European cu privire la acest dosar şi va trebui să îi acorde importanţa cuvenită atunci când sunt făcute noi propuneri. În ceea ce priveşte partidul din care fac parte, politica agricolă comună (PAC) va continua să existe după 2013. Agricultura este importantă pentru cetăţenii noştri. Securitatea alimentară, peisajul, mediul înconjurător, bunăstarea animalelor, climatul etc. sunt cauze la care agricultura poate contribui în mod semnificativ. Cu toate acestea, o politică fermă va trebui să fie sprijinită prin măsuri financiare suficiente. Există provocări pe care le-am menţionat deja şi vor exista altele noi la care va trebui să facem faţă. Uniunea include acum un număr mare de state membre. Sprijin acest raport deoarece solicită alocarea de fonduri comparabile pentru agricultură în bugetul de după 2013. Acestea fiind spuse, vor fi necesare unele reformulări. În primul rând, avem nevoie de măsuri simplificate şi de mai puţine formalităţi administrative. În plus, va trebui să trecem de la un model în care nu toţi fermierii primesc ajutoare, la unul în care ajutoarele se bazează pe suprafaţa cultivată. O importanţă majoră în această privinţă o va avea o perioadă de tranziţie în care trebuie să procedăm cu precauţie.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Odată cu încheierea perioadei de programare 2007-2013, noua politică agricolă comună va trebui să facă faţă unei provocări foarte importante în numele agricultorilor noştri: garantarea cel puţin a aceluiaşi nivel de resurse financiare ca în trecut şi distribuirea egală a acestora între vechile şi noile state membre, nu numai pe baza numărului de hectare, ci şi a altor criterii obiective de evaluare. Am votat în favoarea raportului Lyon deoarece sprijin în totalitate obiectivul acestuia de a regionaliza şi de a menţine ajutoarele sub forma unor plăţi interconectate pentru teritoriile şi sectoarele vulnerabile ale agriculturii. De asemenea, cred în importanţa politicii de promovare a indicaţiilor geografice, în simplificarea, în conformitate cu standardele UE, a importurilor din ţările terţe şi în consolidarea poziţiei ocupate de diferitele părţi ale lanţului alimentar.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Acest raport conferă politicii agricole un rol strategic în ceea ce priveşte securitatea alimentară şi dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea tehnologiilor ecologice în domeniul agriculturii are un potenţial ridicat pentru crearea de locuri de muncă, iar aceste tehnologii vor avea o contribuţie decisivă la atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020. În acest raport, Parlamentul European şi-a definit poziţia privind reformarea şi finanţarea politicii agricole comune după 2013. Raportul abordează, de asemenea, legăturile dintre politica agricolă şi combaterea schimbărilor climatice.

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Christel Schaldemose şi Britta Thomsen (S&D), în scris. − (DA) Raportul în întregime: „Noi, social-democraţii danezi, am decis să votăm împotriva raportului privind politica agricolă a UE după 2013, deoarece nu credem că acesta exprimă în mod corect dorinţa de reformă, care este de altfel foarte necesară. Am fi dorit să vedem că UE deschide calea şi opreşte toate plăţile pentru subvenţionarea exporturilor până cel târziu în 2013, indiferent de acţiunile celorlalţi parteneri comerciali din cadrul OMC. Aceste măsuri nu au fost incluse în raport. În legătură cu plata subvenţiilor, am fi dorit stabilirea unor cerinţe mai stricte referitoare la mediul înconjurător, climat şi sustenabilitate comparativ cu cerinţele modeste în funcţiune în prezent. Aceste măsuri nu au fost incluse în raport. De asemenea, am fi dorit să vedem o reducere semnificativă a procentului alocat pentru ajutor agricol din bugetul UE. Nici aceste măsuri nu au fost incluse în raport. Din aceste motive, noi, social-democraţii danezi, nu putem sprijini raportul final privind ajutorul agricol al UE după 2013.”

Amendamentul 3: „Noi, social-democraţii danezi, credem că subvenţiile UE trebuie eliminate din politica agricolă europeană. Comerţul liber şi echitabil ar trebui să fie principiul de bază pentru un sector agricol bazat pe viabilitate. Am votat împotriva acestui amendament deoarece credem că el este contradictoriu în sine, întrucât solicită furnizarea de ajutoare comunitare fără a provoca distorsiuni în comerţul liber şi echitabil. Cu toate acestea, distorsionarea comerţului liber şi echitabil este tocmai consecinţa sistemelor de subvenţie comunitare actuale.”

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – (RO) Un DA hotărât pentru menţinerea unei distribuţii egale a plăţilor din cadrul politicii agricole comune de după 2013, atât pentru agricultorii din noile, cât și din vechile state membre, ceea ce ar duce la eliminarea unei nedreptăţi pentru statele noi aderate, printre care și România.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Ne aflăm într-un moment de răscruce în definirea viitoarei reforme a politicii agricole comune. Este o chestiune care priveşte cetăţenii europeni, dar şi cetăţenii lumii. De aceea, această reformă nu ar trebui să fie efectuată de experţi, ci de agricultori şi consumatori. Trebuie să regândim obiectivele generale ale noii politici agricole comune. Europenii au noi aşteptări legate de producţia şi aprovizionarea cu alimente. Ei îşi doresc o agricultură care să respecte mediul şi care să atingă standarde ridicate cu privire la calitate, trasabilitate, siguranţa producţiei alimentare şi amprenta de carbon. Această politică nouă trebuie să facă parte dintr-o viziune globală, dar se confruntă cu o provocare majoră: cea de a răspunde la dublarea cererii privind producţia şi furnizarea de alimente care va avea loc până în 2050, într-un context caracterizat prin deficitul de apă, reducerea suprafeţelor arabile şi printr-un nou acord privind energia dictat de combaterea schimbărilor climatice. Organizarea mondială a pieţelor agricole trebuie regândită, luând în considerare două surse principale de inspiraţie ale unei politici agricole comune: garantarea securităţii alimentare şi salvarea mijloacelor de subzistenţă ale micilor fermieri şi ale familiilor lor, atât pe plan intern, cât şi în cele mai sărace ţări ale lumii.

  Diane Dodds (NI), în scris. − Am votat pentru acest raport, însă trebuie să subliniez că sprijinul meu viitor depinde de luarea în considerare şi de atingerea unui număr de obiective de către Comisie:

1. Trebuie să dispunem de un buget PAC capabil să le ofere agricultorilor un venit viabil şi sigur, iar consumatorilor, securitate alimentară.

2. Trebuie să menţinem plăţile aferente pilonului 1, răsplătind agricultorii pentru munca lor şi asigurând plăţi directe în acest domeniu.

3. Trebuie să definim semnificaţia distribuţiei echitabile a PAC şi să analizăm costurile de producţie. O plată în funcţie de suprafaţă, care recompensează Irlanda de Nord într-o măsură mai mică decât nivelurile actuale, va distruge o industrie aflată deja la marginea viabilităţii. Variaţia regională este esenţială.

4. Trebuie să menţinem măsurile de supraveghere a pieţei, care controlează volatilitatea preţurilor şi asigură profitabilitatea.

  Leonidas Donskis (ALDE), în scris. – (LT) Rezoluţia Parlamentului European privind politica agricolă comună este o reformă ambiţioasă şi punctuală. Ea primeşte votul meu şi pe cel al Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Cel mai important lucru este ca aceasta recunoaşte nedreptatea făcută agricultorilor din noile state membre. Această rezoluţie ne cere să îndeplinim aşteptările celor 12 noi state membre UE care au aderat după 2004 şi să le tratăm în mod echitabil atunci când distribuim banii Uniunii Europene. Având în vedere faptul că prerogativele Parlamentului European au sporit de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, sper că Consiliul nu revine la plăţile directe inegale pentru agricultorii din vechile şi noile state membre şi că nu va aproba o finanţare generală suplimentară, care ar putea afecta concurenţa loială pe piaţa unică europeană. Noua PAC ar trebui să asigure un sprijin eficient şi punctual agriculturilor, ceea ce ar aduce beneficii întregii societăţi şi în special consumatorilor. Ea atrage atenţia asupra siguranţei alimentare şi a furnizării de produse de înaltă calitate la un preţ rezonabil. În calitate de liberal, pot justifica bugetul actual al PAC doar dacă noua politică agricolă comună creează valoare adăugată în loc să distorsioneze piaţa, dacă ajută UE să devină mai competitivă în raport cu partenerii săi comerciali, dacă creează locuri de muncă şi favorizează o dezvoltare echilibrată a agriculturii şi zonelor rurale, conservând mediul şi peisajul. Reformele propuse de Parlamentul European reprezintă un pas pozitiv pe care eu şi familia liberalilor europeni îl salutăm şi îl aşteptăm cu nerăbdare.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind viitorul PAC după 2013 deoarece trebuie să consolidăm politicile PAC şi să asigurăm un buget adecvat pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă agricultura europeană, cum ar fi schimbările climatice, securitatea alimentară şi calitatea alimentelor, precum şi competitivitatea acestui sector.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Am votat împotriva Amendamentului 69 la această propunere deoarece pune în pericol construcţia globală a politicii agricole comune (PAC) şi periclitează interesele agriculturii portugheze prin faptul că anulează finanţarea măsurilor structurale fără a garanta înlocuirea acestora prin utilizarea modificărilor aduse primului pilon. În plus, această propunere implică dificultăţi procedurale în ceea ce priveşte distribuirea ulterioară a fondurilor comunitare către agricultori, iar sistemul actual, aşa cum este el, trebuie simplificat şi nu complicat mai mult. Subliniez, de asemenea, faptul că Portugalia a irosit sute de milioane de euro cu fondurile dedicate primului pilon. Odată cu anularea celui de-al doilea pilon şi cu transferul unei părţi a măsurilor de la al doilea pilon la primul, numeroase măsuri nu vor mai fi susţinute, în special din cauza imposibilităţii bugetare evidente, iar rezultatul va consta într-o slăbire a PAC. De fapt, nu putem înţelege ce beneficii ar putea aduce transferul fondurilor PAC spre alte politici. În schimb, suntem în favoarea măsurilor care asigură singura politică cu adevărat comună care există în UE.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) PAC a crescut productivitatea, a asigurat aprovizionarea şi le-a oferit consumatorilor alimente de calitate la preţuri rezonabile. Noua PAC va trebui să se confrunte cu provocări noi şi urgente şi trebuie să ofere un cadru pentru un viitor bazat pe stabilitate, previzibilitate şi flexibilitate într-un moment de criză.

Reforma PAC trebuie revizuită în contextul crizei economice, a combaterii schimbărilor climatice şi a menţinerii competitivităţii sale într-un context mondial. Se aşteaptă ca sectorul agricol să aducă o contribuţie însemnată la atingerea priorităţilor noii strategii Europa 2020 în ceea ce priveşte combaterea schimbărilor climatice, inovarea, crearea de noi locuri de muncă prin creşterea ecologică şi asigurarea în continuare a securităţii aprovizionării cu alimente pentru consumatorii europeni prin producerea de alimente sigure şi de înaltă calitate.

Cu toate acestea, cred că PAC ar trebui să aibă drept prioritate producţia aşa-numitelor bunuri publice de primă generaţie, iar principiul său de bază ar trebui să fie suveranitatea alimentară, astfel încât statele membre să fie autosuficiente. De asemenea, sunt în favoarea reglementării pieţei în sectorul produselor lactate, de la producţie la comercializare. În acest context, cred că menţinerea cotelor pentru lapte este esenţială.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Printre alte aspecte, modificările profunde care ar trebui aduse politicii agricole comune (PAC) ar trebui să includă introducerea principiului dreptului la hrană şi al suveranităţii alimentare; prioritizarea autosuficienţei alimentare şi capacitatea ţărilor şi regiunilor de a dezvolta o producţie care să acopere necesarul lor naţional sau regional de alimente şi sprijinirea activităţilor care promovează producţia locală şi respectarea mediului local, care protejează apa şi solul, sporesc producţia de alimente fără OMG-uri şi promovează biodiversitatea seminţelor pentru agricultori şi diversitatea speciilor de animale domestice. Aceasta este esenţa unuia dintre diferitele amendamente pe care le-am depus la raportul în discuţie.

Respingerea acestui amendament şi a principiilor conţinute de acesta de către principalele grupuri politice din Parlament subliniază calea pe care acestea intenţionează să o urmeze. Această cale este observată şi ea în raport. În ciuda sprijinului pentru unele aspecte importante, cum ar fi respingerea renaţionalizării PAC, respingerea reducerii bugetului global şi susţinerea unei redistribuiri mai echitabile a ajutorului între ţări şi producători, raportul menţine viziunea care a predominat în primele reforme ale PAC: liberalizarea totală a pieţelor agricole şi subordonarea PAC faţă de interesele negocierilor comunitare în cadrul OMC. Considerăm că această viziune este inacceptabilă.

  Anne E. Jensen (ALDE), în scris. − (DA) Cei trei membri ai Partidului Liberal Danez au votat azi în favoarea raportului privind politica agricolă a UE după 2013. Raportul se axează pe modernizarea şi pe eficientizarea agriculturii, asigurând aducerea unor ameliorări în legătură cu mediul şi bunăstarea animalelor, pe contribuţia agriculturii la politicile în materie de energie şi climă, precum şi pe unele reguli mai simple pentru sectorul agricol. Există unele declaraţii privind bugetul UE pentru agricultură cu care nu suntem de acord, iar Partidul Liberal Danez va continua să depună eforturi pentru a antrena o renunţare treptată la ajutorul agricol al UE. Totuşi, în general, raportul reprezintă o consolidare şi o nouă dezvoltare a reformelor politicii agricole a UE care au fost puse în aplicare în ultimii ani.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. − (DE) Se intenţionează ca noua politică agricolă comună (PAC) să intre în vigoare pentru agricultura europeană din 2014. Raportul Lyon reprezintă preludiul negocierilor intense care vor avea loc în următorii trei ani cu privire la PAC după 2013. Pentru prima dată în reforma agricolă a UE, Parlamentul European are putere deplină de codecizie şi va acţiona ca negociator important între statele membre, Consiliu şi Comisia Europeană. Prin intermediul primelor propuneri din raportul Lyon, Parlamentul European defineşte o direcţie foarte clară: un angajament ferm faţă de politica agricolă comună cu cei doi piloni ai săi, plăţile directe şi dezvoltarea rurală, care merită să fie asiguraţi şi în modelul agricol de după 2013. Numai PAC, al cărei nivel de finanţare în următoarea perioadă de planificare financiară va fi menţinut cel puţin la nivelul bugetului din 2013, poate garanta o agricultură multifuncţională în întreaga Europă şi, odată cu aceasta, aprovizionarea cu alimente de bună calitate. Trebuie să găsim un model adecvat în special pentru ţara mea, Austria, care să protejeze structurile mici şi să ofere un echilibru viabil în zonele montane. Pe lângă producţia alimentară, agricultura aduce o contribuţie însemnată şi la păstrarea peisajului cultural. Sprijin raportul Lyon, deoarece include amendamentul meu pentru protejarea agriculturii pe întreg teritoriul UE şi zonele montane şi va oferi o perspectivă stabilă pentru viitorul tinerilor agricultori.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. − (IT) Cred că agricultura europeană are nevoie de o politică comună care să rămână astfel pentru a preveni inevitabilele diferenţe dintre statele membre şi a garanta că politica agricolă comună (PAC) este finanţată în întregime şi în mod echitabil de la bugetul european. Prin urmare, am votat împotriva renaţionalizării PAC, deoarece noua politică va necesita o finanţare adecvată pentru a fi mai bine susţinută în contextul provocărilor majore cu care se va confrunta în următorii ani acest sector, care este esenţial pentru securitatea alimentară a UE. Într-adevăr, securitatea alimentară este un drept al consumatorilor care trebuie protejat în acelaşi mod în care garantăm bunurile publice de „a doua generaţie”, cum ar fi mediul, dezvoltarea regională şi bunăstarea animalelor.

  Marine Le Pen (NI), în scris. – (FR) Deşi salut acest raport care priveşte viitorul agriculturii, nu împărtăşesc părerea conform căreia politica agricolă comună a reuşit să atingă obiectivele de a asigura un standard echitabil de viaţă, stabilizarea pieţii, producţia unor alimente de înaltă calitate la preţuri rezonabile, dezvoltarea activităţii economice în zonele rurale şi garantarea securităţii şi suveranităţii noastre alimentare. Realitatea este foarte diferită. Nu trebuie decât să ne uităm la o mare putere agricolă, cum este Franţa, care a înregistrat o reducere de 34 % a veniturilor.

La fel ca în trecut, după 2013 PAC nu va putea să ne protejeze agricultorii de speculanţi şi de competiţia mondială acerbă sau să compenseze excesele companiilor multinaţionale din industria alimentară şi ale furnizorilor la scară largă. PAC după 2013 va fi în continuare prinsă între logica de piaţă ultraliberală şi internaţionalistă a Comisiei Europene şi o viitoare PAC „ecologică”, care serveşte în realitate interesele neo-capitaliştilor din domeniul ecologic. Această logică sacrifică zonele noastre rurale, dar nu spre binele ţărilor sărace sau a zonelor defavorizate sau deşertificate din Europa şi justifică renaţionalizarea PAC cât mai curând posibil.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Agricultura este şi va rămâne un sector strategic al economiei Uniunii Europene, care va trebui să facă faţă provocărilor viitoare şi să asigure prin politica sa comună independenţa şi siguranţa alimentară a europenilor. Am votat în favoarea acestui raport deosebit de important deoarece consider că pentru următoarea perioadă de programare politica agricolă comună trebuie sprijinită cu un buget consolidat şi bine determinat, pe măsura provocărilor ce ne aşteaptă. In opinia mea, este necesar să conturăm strânse legături între politica de dezvoltare rurală şi politica regională, pentru a asigura coerenţa intervenţiilor de aceeaşi natură în cadrul unei anumite regiuni, favorizând astfel şi coeziunea teritorială în cadrul Uniunii Europene. De asemenea, consider că este indispensabil să fie luate în considerare caracteristicile teritoriale şi priorităţile regiunilor. Trebuie să promovăm norme şi obiective comune, ţinând cont de specificitatea fiecărei regiuni şi astfel vom obţine o agricultură performantă, multifuncţională şi durabilă în Europa.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. – (FR) Am votat pentru acest raport privind politica agricolă comună după 2013 deoarece cred că Parlamentul European, care dispune de noi competenţe după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, demonstrează în mod clar prin acest raport excelent că îşi asumă noile responsabilităţi.

Parlamentul este în favoarea menţinerii unei politici agricole comune demne de acest nume, inclusiv după 2013, cu un buget cel puţin egal cu bugetul actual, pentru a asigura o producţie de înaltă calitate şi securitatea aprovizionării în cele 27 state membre. Sunt fericită că amendamentele mele în acest sens au fost incluse în textul raportului.

Apelul meu pentru menţinerea anumitor măsuri de piaţă care să acţioneze ca o plasă de siguranţă pentru agricultori şi preţurile produselor lor s-a bucurat, de asemenea, de o largă susţinere. Trebuie să prevenim, printre altele, crizele de supraproducţie, pentru a proteja activitatea agricolă în toate regiunile europene. De asemenea, este recomandat să păstrăm unele instrumente de gestionare a potenţialului de producţie deţinut de anumite sectoare.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului Lyon privind viitorul PAC şi în special pentru menţinerea celor doi piloni. Votul de astăzi din plen privind raportul Lyon este foarte important şi simbolic, deoarece deputaţii din Parlamentul European sunt primii care iau poziţie şi îşi prezintă propunerea pentru PAC după 2013. Am toată încrederea că dl comisar Cioloş va lua în considerare rezultatele acestui vot în propunerile care vor fi prezentate de Comisia Europeană în noiembrie.

Principalele priorităţi ale agriculturii europene, cum ar fi securitatea alimentară, reglementarea pieţei şi planificarea spaţială sunt reafirmate în mod clar, la fel şi consecinţele în termeni bugetari, care trebuie să corespundă ambiţiilor PAC. Nu trebuie să uităm măsurile de susţinere a biodiversităţii. Biodiversitatea trebuie să se afle în centrul dispoziţiilor PAC, deoarece protejarea sa nu mai este un lux atunci când este vorba despre conservarea speciilor şi a habitatelor.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. − (IT) Criza din 2009 a demonstrat slăbiciunea sistemului de măsuri de susţinere a agriculturii. Efectele sale s-au simţit în veniturile agricultorilor, care au suferit o reducere de 12 %, aceste venituri fiind deja cu 50 % mai mici decât media în cadrul Uniunii Europene. Planul strategic pentru perioada de după 2013 trebuie să fie proporţional cu importanţa sectorului, care cuprinde aproximativ 30 de milioane de lucrători. El trebuie să includă consolidarea politicii agricole comune, o politică fiscală adecvată şi menţinerea bugetului său, luând în considerare numeroasele efecte benefice ale agriculturii asupra mediului, sănătăţii şi schimbărilor climatice. Este important să garantăm preţuri rezonabile pentru consumatori şi un venit echitabil pentru agricultori prin utilizarea de ajutoare specifice. Agricultura trebuie să aibă un rol mai important în strategia UE 2020 şi trebuie elaborate planuri pentru o creştere inteligentă, durabilă şi incluzivă. Instabilitatea pieţei creşte odată cu măsurile de garantare a securităţii şi sustenabilităţii produselor, deoarece această situaţie plasează producătorii europeni într-o poziţie de dezavantaj competitiv faţă de importuri. Asigurarea unor preţuri rezonabile pentru consumatori şi a unei remuneraţii echitabile va fi dificilă în absenţa unor norme mai stricte care să garanteze respectarea principiului preferinţei pentru produse europene.

  Mairead McGuinness (PPE), în scris. − Parlamentul European dispune de competenţe sporite în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, îndeosebi în domeniul politicii agricole. Competenţele sporite atrag după sine responsabilitatea, iar adoptarea raportului Lyon privind viitorul politicii agricole comune (PAC) după 2013 arată că Parlamentul îşi ia în serios responsabilitatea. Recunoaştem că PAC trebuie menţinută, că trebuie să existe un buget adecvat şi că producţia alimentară face parte din „bunurile publice” furnizate de agricultori, pentru care aceştia trebuie să fie recompensaţi. Am votat pentru menţinerea structurii bazate pe cei doi piloni. Măsurile de susţinere a pieţei sunt recunoscute drept o parte importantă din PAC. Am respins orice tentativă de renaţionalizare a politicii. Raportul propune abandonarea sistemului anterior de plăţi până în 2020, solicitând înlocuirea regimului actual prin criterii obiective şi bazate pe suprafaţă. Comisia trebuie să prezente idei în acest sens – însă este necesară prudenţă. Raportul Lyon permite flexibilitate naţională în alinierea PAC la necesităţile locale, regionale şi naţionale, inclusiv necesitatea opţiunii de recuplare din anumite motive. Prima noastră prioritate este protejarea bugetului; după ce realizăm acest obiectiv putem începe să dezbatem detaliile.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest text are meritul de a recunoaşte eşecurile pieţei şi de a susţine combaterea schimbărilor climatice. Însă meritele sale se opresc aici. În ciuda eşecurilor recunoscute, textul promovează liberalizarea pieţei, capacitatea agricultorilor de a răspunde la semnalele pieţei, competitivitatea agriculturii europene pe pieţele mondiale şi regionale şi capitalismul ecologic. Acest cadru nu contribuie la combaterea schimbărilor climatice mai mult decât piaţa emisiilor de dioxid de carbon, biocombustibilii şi OMG-urile cu care se laudă acest text. Dimpotrivă, el sprijină productivismul şi devastarea agriculturii locale aici şi în întreaga lume.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Am votat împotriva Amendamentului 69 la această propunere deoarece pune în pericol construcţia globală a politicii agricole comune (PAC) şi periclitează interesele agriculturii portugheze prin faptul că anulează finanţarea măsurilor structurale fără a garanta înlocuirea acestora prin utilizarea modificărilor aduse primului pilon. În plus, această propunere implică dificultăţi procedurale în ceea ce priveşte distribuirea ulterioară a fondurilor comunitare către agricultori, iar sistemul actual, aşa cum este el, trebuie simplificat şi nu complicat mai mult. Subliniez, de asemenea, faptul că Portugalia a irosit sute de milioane de euro cu fondurile dedicate primului pilon. Odată cu anularea celui de-al doilea pilon şi cu transferul unei părţi a măsurilor de la al doilea pilon la primul, numeroase măsuri nu vor mai fi susţinute, în special din cauza imposibilităţii bugetare evidente, iar rezultatul va consta într-o slăbire a PAC. De fapt, nu putem înţelege ce beneficii ar putea aduce transferul fondurilor PAC spre alte politici. În schimb, suntem în favoarea măsurilor care asigură singura politică cu adevărat comună care există în UE.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Politica agricolă comună (PAC) actuală oferă sprijin unui sistem de producţie industrială delocalizat şi speculativ, care aduce beneficii marilor activităţi agricole şi nu micilor producători. Decuplarea sprijinului îi favorizează pe marii proprietari de terenuri şi ameninţă micile activităţi şi fermele familiale. În ciuda eşecului Strategiei de la Lisabona, Uniunea Europeană nu şi-a schimbat politica economică. Aceasta nu este axată pe securitatea alimentară, ci pe competitivitate, fapt care favorizează marile companii multinaţionale. Cred că sectorul agricol trebuie considerat drept unul strategic în cadrul Uniunii Europene. Prin urmare, sunt de părere că este necesară o reformă fundamentală a PAC pentru a garanta accesul micilor producători la asistenţă, teren, seminţe şi apă, susţinând astfel un model agricol social, productiv şi durabil.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Ultimele decenii au fost marcate de un declin accentuat al agriculturii pe întreg teritoriul UE. Politica agricolă comună a fost reformată de nenumărate ori şi de fiecare dată regulile de asistenţă agricolă au devenit mai complicate, iar cheltuielile birocratice, mai mari. În legătură cu acest aspect, este, de asemenea, problematic faptul că UE cere respectarea unor standarde înalte de calitate şi protecţie a animalelor şi mediului, pentru ca apoi să permită importurile din ţări în care aceste norme nu se aplică şi în care producţia este în mod firesc mult mai ieftină. Pentru a sprijini securitatea alimentară şi autosuficienţa, cel puţin parţial, în cadrul UE, este esenţial să sprijinim micile structuri agricole şi agricultura în regiunile cele mai îndepărtate. Simplificarea PAC este justificată numai dacă nu este însoţită de o restructurare care obligă şi mai mulţi agricultori să recurgă la activităţi agricole auxiliare sau chiar să închidă fermele, grăbind astfel distrugerea agriculturii. Simplificările prevăzute în raport vor uşura cu siguranţă viaţa agricultorilor, de aceea îi ofer sprijinul meu.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Susţin structura şi abordarea raportului Lyon. Raportul din proprie iniţiativă reprezintă o fundaţie importantă pentru definirea orientărilor pe care Parlamentul European intenţionează să le urmeze în legătură cu viitoarea politică agricolă, până la publicarea comunicării Comisiei la sfârşitul anului. Atunci, pentru prima dată, Parlamentul va indica cu o singură voce mijloacele prin care se va lansa un dialog constructiv privind conţinutul şi priorităţile de definit pentru a asigura o producţie agroalimentară competitivă şi dezvoltarea durabilă a regiunilor rurale. Agricultura europeană se confruntă cu numeroase provocări cu impact semnificativ asupra economiilor din numeroase state membre. Totuşi, acestea fac şi obiectul dezbaterii cu privire la bugetul de alocat Uniunii Europene, deoarece obiectivul este acela de a transforma aceste provocări într-o oportunitate de creştere a sectorului agricol şi de dezvoltare pentru numeroşi agricultori europeni.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Salut adoptarea raportului Lyon de către Parlamentul European. Acesta este rezultatul muncii excelente depuse de raportorul său, ajutat de raportorii alternativi şi de contribuţiile tuturor deputaţilor care au depus amendamente, au luat parte la dezbatere şi au depus eforturi pentru obţinerea consensului. Acest raport reflectă consensul posibil între deputaţii din toate cele 27 state membre şi din diferite familii politice, ceea ce este deosebit de important în sine, şi chiar mai mult în contextul noilor competenţe de codecizie ale Parlamentului. Raportul, care este rezultatul final al mai multor runde de negocieri, adoptă poziţii care vor structura viitoarea politică agricolă comună (PAC) şi pe care le considerăm fundamentale: menţinerea bugetului, respingerea renaţionalizării PAC, păstrarea celor doi piloni ai PAC, implementarea unui nou sistem de repartizare a subvenţiilor, diferenţierea între bunurile publice de primă generaţie şi cele de a doua generaţie, menţinerea posibilităţii Consiliului de a revoca decizia de abolire a cotelor de lapte, necesitatea unei plase de siguranţă, creşterea transparenţei lanţului alimentar şi necesitatea de simplificare a PAC. Este important să monitorizăm eforturile interne ale Comisiei Europene până la publicarea comunicării finale din noiembrie.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. − (PT) Am votat pentru acest raport, dar ofer această explicaţie privind votul pentru a sublinia că, la alineatul 44 privind gestionarea pieţei, am votat împotriva primei părţi a paragrafului propus de raportor şi în favoarea celei de-a doua părţi, care defineşte în cele din urmă decizia Parlamentului ca fiind favorabilă intereselor strategice ale Portugaliei. De fapt, versiunea propusă de raportor a creat posibilitatea desfiinţării cotelor de lapte, chiar dacă această interpretare este forţată. Cunosc şi susţin poziţia sectorului agricol din Portugalia, care şi-a reiterat convingerea conform căreia eliminarea sistemului cotelor pentru lapte poate afecta grav producătorii portughezi. De fapt, 93 % din laptele produs în UE este vândut pe pieţele europene şi reprezintă un procent important din veniturile companiilor de lactate comunitare. Cotele pentru lapte vor permite menţinerea şi creşterea susţinută a producţiei de lapte în cele 27 state membre. Acest lucru va contribui la adaptarea ofertei la cerere (europeană şi internaţională) în sectorul lactatelor şi va permite stabilizarea preţurilor, veniturile sustenabile devenind astfel posibile. Desfiinţarea acestui sistem în absenţa unei propuneri alternative va conduce la abandonarea producţiei în ţările unde aceasta este mai puţin competitivă; Portugalia se încadrează în această categorie.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Grupul Verts/ALE a reuşit să includă un număr important de amendamente axate pe condiţionarea ecologică şi socială a plăţilor directe, măsuri de combatere a schimbărilor climatice, o abordare mai largă şi mai incluzivă a dezvoltării teritoriale rurale şi venituri echitabile pentru agricultori. Am reuşit, de asemenea, să introducem o diferenţiere clară între diferitele niveluri de competiţie din agricultură şi comercializarea produselor alimentare şi am sprijinit o declaraţie fermă de înlocuire a bazei actuale reprezentate de randamentele şi venituri istorice, prin plăţile către agricultori, incluzând principiul „bunurilor publice” în calcularea plăţilor directe. Astfel, adoptarea acestui raport este foarte satisfăcătoare.

  Olga Sehnalová (S&D), în scris. – (CS)Am sprijinit acest raport deoarece cred că politica agricolă comună a Uniunii Europene trebuie să rămână o politică agricolă comună şi că nu ar trebui să existe în viitor o renaţionalizare în acest domeniu. Existenţa unor condiţii egale pentru fermierii din Uniunea Europeană trebuie să fie un obiectiv important al politicii agricole comune, în special în ceea ce priveşte plăţile directe.

  Brian Simpson (S&D), în scris. − Parlamentul European a abdicat iarăşi de la responsabilităţile sale, prin eşecul reformării PAC. Cred că acest raport ar trebui redenumit „raportul creşterii subvenţiilor pentru fermierii ineficienţi”. De ce să fie utilizaţi banii contribuabililor pentru stabilizarea pieţelor, pentru menţinerea preţurilor la un nivel ridicat în mod artificial şi pentru susţinerea agriculturii în această perioadă economică dificilă, când fermierii primesc deja alte subvenţii de la contribuabili? În numele Partidului Laburist din cadrul Parlamentului European, nu cred că acest raport merge suficient de departe în promovarea unor schimbări ambiţioase. Acesta penalizează fermierul eficient şi-l sprijină pe cel ineficient. Penalizează ţările în curs de dezvoltare prin solicitarea unei amânări a eliminării restituirilor la export, prin cea mai proastă formă de protecţionism flagrant. Acesta nu abordează problema majoră a sustenabilităţii rurale, concentrându-se în mod rigid pe un sistem de plăţi directe care acţionează ca o frână asupra promovării diversităţii şi protecţiei mediului rural. Vom vota împotriva acestui simulacru de raport, în speranţa că într-o zi agricultura eficientă va fi recompensată, buna gestionare a mediului rural va fi recunoscută ca importantă, consumatorii nu vor fi jumuliţi prin preţuri ridicate în mod artificial, iar ţările în curs de dezvoltare vor obţine un aranjament echitabil. Astfel ar trebui să arate reforma PAC.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Am sprijinit acest raport deoarece are relevanţă strategică pentru ţări ca Portugalia şi pentru regiunile europene ultraperiferice, iar Parlamentul a depus un efort masiv pentru a-l vota în acest prim an al legislaturii sale.

Politica agricolă comună este o componentă cheie a cadrului financiar şi bugetar al UE pentru perioada post-2013 şi, prin urmare, merită o analiză detaliată. Producţia agricolă internă, care poate contribui în mare măsură la securitatea alimentară şi la comerţul cu ţări terţe, precum şi la reducerea deficitelor comerciale ale statelor membre, este un aspect cheie al acestei politici.

Fermierii europeni asigură niveluri ridicate de siguranţă şi calitate a producţiei alimentare, respectând condiţii stricte privind protecţia mediului şi a animalelor, iar ei ar trebui recompensaţi, nu subminaţi, pentru aceasta. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie impuse anumite condiţii ţărilor terţe cu care Uniunea Europeană are acorduri comerciale, iar acestea trebuie să fie similare standardelor impuse producătorilor de pe piaţa internă europeană.

Consider că încă este nevoie de un buget agricol ale cărui fonduri să fie alocate în mod echitabil şi care să acorde o atenţie specială unor regiuni precum Madeira şi Azore, care se confruntă cu constrângeri permanente din cauza îndepărtării şi insularităţii acestora, a suprafeţei reduse, a climatului advers şi a poziţiei geografice, iar acestea ar trebui să primească sprijin permanent din acest motiv.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) O bună politică agricolă este una care se bazează pe necesităţile consumatorului, nu pe ceea ce doreşte producătorul. Numai 5 % dintre locuitorii UE, inclusiv în Slovacia, sunt ocupaţi în agricultură, dar suntem cu toţii – 100 % dintre noi – consumatori de produse agricole. Pentru consumator contează calitatea şi preţul. Acest lucru nu este valabil doar pentru automobile şi televizoare, ci şi pentru pâine, legume, carne şi lapte. Cu toate acestea, politica agricolă comună inversează perspectiva, deoarece se bazează pe ceea ce au nevoie fermierii. Raportul depus, în spiritul fostei abordări a UE, acordă prea multă atenţie efectelor şi ignoră cauzele. Un singur exemplu este suficient: raportul doreşte, prin stimulente şi subvenţii, să sporească nivelul scăzut de interes arătat de tineri pentru munca în agricultură şi pentru viaţa la ţară. Totuşi, o piaţă funcţională şi un mediu competitiv ar rezolva această problemă în mod natural. Poate singurul aspect cel puţin parţial pozitiv din raport este solicitarea echităţii, care este foarte importantă pentru Slovacia şi noile state membre. Dacă UE decide să continue şi după 2013 fosta politică ineficientă şi costisitoare de sprijin pentru fermieri, ar trebui să aplice aceleaşi reguli pentru toţi.

Raport: Alain Cadec (A7-0207/2010)

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. − (IT) Sectorul pescuitului reprezintă o resursă strategică în cadrul UE în ceea ce priveşte aprovizionarea populaţiei şi aduce o contribuţie semnificativă la dezvoltarea locală, ocupare şi conservarea tradiţiilor culturale ale comunităţilor litorale. Din păcate, în ultimii ani producţia a fost redusă treptat, nu în ultimul rând din cauza anumitor dispoziţii UE de protejare a ecosistemului marin, precum Regulamentul privind Marea Mediterană, care urmăreşte să promoveze un pescuit mai durabil, dar care de fapt a doborât un întreg sector. Pescarii noştri sunt forţaţi să pescuiască mai puţin, dar cererea creşte şi, prin urmare, cresc şi importurile din ţări terţe. Pentru a preveni concurenţa neloială şi pentru a-i proteja pe consumatori, produsele importate trebuie să respecte aceleaşi reguli ca produsele UE. În fapt, produsele importate sunt deseori mai ieftine, dar, de asemenea, sunt de calitate mai slabă, iar siguranţa lor nu poate fi garantată. Prin urmare, este important să se consolideze un comerţ echitabil, transparent şi durabil în acest sector, inclusiv în ceea ce priveşte necesitatea introducerii unor criterii stricte de certificare şi etichetare în raport cu calitatea şi trasabilitatea produselor pescăreşti şi de acvacultură.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Acest raport din proprie iniţiativă, care se concentrează pe regimul importului de produse pescăreşti şi de acvacultură în UE, urmăreşte să protejeze menţinerea în Uniunea Europeană a unor sectoare ale pescuitului şi acvaculturii care să fie responsabile pe termen lung din punct de vedere ecologic şi viabile din punct de vedere economic. În esenţă, suntem martorii unei creşteri a importului produselor de pescuit şi acvacultură, pe seama producţiei comunităţilor noastre. Ca şi raportorului, şi mie mi se pare esenţial să restabilim producţia comunităţilor noastre. Cu toate acestea, înţelegem, în acelaşi sens cu raportorul, că acest lucru trebuie realizat cu respectarea principiilor gestionării durabile; de exemplu, cantitatea de peşte prins trebuie limitată în scopul gestionării resurselor noastre naturale. De asemenea, pare necesară promovarea consumului responsabil, în care au prioritate calitatea şi viabilitatea producţiei.

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. − (NL) Raportul colegului meu, dl Cadec, soseşte într-un moment prielnic. Acesta urmează consultărilor referitoare la Cartea verde privind reforma politicii agricole comune (PAC) şi precede cu mult noile propuneri legislative ale Comisiei Europene. Importurile de produse pescăreşti şi de acvacultură au crescut enorm, dar această creştere a fost necesară. Consumul de peşte este încă în creştere în Europa, iar această cerere sporită nu poate fi satisfăcută în totalitate prin creşterea şi mai mare a cantităţii de peşte provenit din pescuit sau din piscicultura europeană. Cu toate acestea, este foarte important ca aceste importuri să trebuiască să respecte aceleaşi cerinţe ca produsele pescăreşti europene şi nu putem limita această echivalenţă doar la securitatea alimentară. În opinia mea, trebuie avute în vedere şi împrejurările de mediu şi sociale. Importurile sunt necesare. Nu sunt în favoarea unui protecţionism deghizat, dar trebuie să prevenim concurenţa neloială. În prezent, cantităţile mari de peşte ieftin din import reprezintă o ameninţare pentru producţia europeană, atât pentru pescuit, cât şi pentru piscicultură. Din acest motiv, voi vota în favoarea acestui raport din proprie iniţiativă.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Cadec. Într-un asemenea moment istoric, cred că problema regimului importului de produse pescăreşti şi de acvacultură sau, mai bine zis, problema definirii condiţiilor în care aceste produse din afara UE sunt introduse pe piaţa unică, este crucială. Întrucât 60 % din cererea internă este satisfăcută în prezent de exporturi, aşteptându-se creşterea semnificativă a acestui procent până în 2030, Europa trebuie să ofere răspunsuri la întrebări şi la preocupările legitime ale celor care lucrează în sector. Prin urmare, împărtăşesc perspectiva dlui Cadec: investigarea şi supravegherea sunt necesare, astfel încât dezvoltarea politicii UE în acest domeniu să nu conducă la diferenţe de tratament între producătorii din statele membre şi cei din ţări terţe.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Acest raport se referă la importul de produse pescăreşti şi de acvacultură de către UE şi la condiţiile în care ar trebui să aibă loc acest import. Produsele importate trebuie să satisfacă aceleaşi criterii de calitate ca şi cele produse în UE. Raportul solicită crearea unei etichete ecologice pentru produsele pescăreşti. Consumatorii ar avea astfel informaţii despre originea produselor şi despre condiţiile sanitare, sociale şi de mediu în care au fost pescuite acestea.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – (RO) Având în vedere importanţa strategică a sectorului pescuitului atât pentru aprovizionarea populaţiei, cât şi pentru echilibrul alimentar al diverselor state membre şi pentru UE în ansamblu, cred că, similar sectorului agricol, sectorul pescuitului este un sector important din punct de vedere strategic, care depinde de conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor naturale.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Deoarece agricultura, pescuitul şi acvacultura nu se pretează unei pure abordări de comerţ liber, producţia UE nu reuşeşte să satisfacă cererea europeană, întrucât în prezent 60 % din aceasta este acoperită de produse din import. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că viitoarele programe europene de import vor realiza echilibrul corect, astfel încât producţia europeană, deja aflată în criză, să nu sufere o concurenţă neloială din partea unor state terţe. În negocierile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), produsele pescăreşti ar trebui considerate „produse sensibile”, la fel ca anumite produse agricole, ceea ce ar facilita menţinerea unor tarife la importurile originare din ţări terţe. În acest mod, pescarii europeni ar fi protejaţi de un tarif rezonabil şi flexibil, precum şi de o etichetă ecologică. În acelaşi timp, ţările în curs în dezvoltare trebuie să-şi poată dezvolta propriul pescuit. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să punem sub semnul întrebării relevanţa acordurilor internaţionale care permit cumpărarea licenţelor de pescuit din ţările în curs de dezvoltare şi care permit flotelor din ţări terţe să desfăşoare activităţi de pescuit industrial de-a lungul coastelor acestora, privându-le de o parte uriaşă a resurselor lor naturale.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la regimului importului de produse pescăreşti şi de acvacultură în UE în perspectiva reformei politicii comune privind pescuitul (PCP), întrucât cred că aspectelor referitoare la importul în UE de produse pescăreşti şi de acvacultură ar trebui să li se acorde o atenţie specială în lumina reformelor actuale ale PCP.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) După ce am votat pentru raportul dlui Milana referitor la un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene în sesiunea anterioare, acum suntem chemaţi să votăm alt raport, referitor la regimul importului produselor pescăreşti şi de acvacultură.

Conform raportului, Europa importă în prezent 60 % din peştele pe care îl consumă. În plus, se anticipează o creştere a consumului până în 2030, iar această creştere va fi acoperită aproape în întregime de o creştere a importurilor.

Fără a avea în vedere producţia europeană pentru satisfacerea cererii (ceea ce ar fi imposibil atât în prezent, cât şi în viitor), adevărul este că viitoarea reformă a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) nu poate neglija să ia în considerare problema importurilor şi să caute o soluţie mai bună, fie prin creşterea producţiei europene (nu doar prin creşterea dimensiunii capturilor, ci şi prin investiţii în acvacultură), fie prin obligativitatea supunerii peştelui importat aceloraşi standarde ca şi cel capturat sau produs în UE, fie prin furnizarea de informaţii suficiente consumatorilor cu privire la originea peştelui. După cum argumentează raportorul, este o problemă căreia va trebui să i se acorde o atenţie deosebită în cadrul reformei PCP.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Piaţa UE, care a reprezentat 12 milioane de tone şi 55 de miliarde de euro în 2007, este cea mai mare piaţă mondială pentru produse pescăreşti şi de acvacultură, înaintea Japoniei şi a Statelor Unite. Crescând rapid începând cu 2005, această piaţă depinde din ce în ce mai mult de importuri. De fapt, nivelul său de autosuficienţă este în prezent sub 40 % – cu alte cuvinte, rata dependenţei de importuri este de peste 60 %. Prognozele de consum arată că cererea ar putea creşte cu aproximativ 1,5 milioane de tone până în 2030, iar această creştere va trebui satisfăcută aproape în întregime prin importuri suplimentare.

Susţin o propunere de reglementare care ar consolida toate dispoziţiile comunitare privind acvacultura într-un singur document, cum am susţinut şi în şedinţa plenară din iunie. În acest context şi dat fiind faptul că Portugalia este cel mai mare consumator de peşte pe cap de locuitor din Europa, cred că acvacultura este o prioritate strategică pentru UE. Din acest motiv, sunt deosebit de fericit că este susţinută o politică durabilă privind acvacultura, pentru a reduce dependenţa de importuri în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Activitatea de colectare şi sistematizare a datelor, care a fost făcută posibilă de acest raport, trebuie apreciată, deoarece ne ajută să construim imaginea actuală a unei situaţii care, în multe privinţe, este îngrijorătoare, după cum recunoaşte acest raport pe bună dreptate.

Existenţa unor state membre ale UE cu sectoare durabile de pescuit şi acvacultură este, din punct de vedere economic, de mediu şi social, incompatibilă cu politica comercială desfăşurată de UE. Dereglementarea şi liberalizarea comerţului internaţional şi orientarea sa către o logică concurenţială, şi nu una a complementarităţii (care ar trebui să-l ghideze), înseamnă promovarea intereselor importatorilor şi distribuitorilor, dar în acelaşi timp condamnarea la ruină a mii de producători şi forţarea acestora să-şi abandoneze modul de viaţă, creşterea deficitelor alimentare şi periclitarea criteriilor de bază privind securitatea şi calitatea alimentară şi a mediului.

Sectoarele pescuitului şi acvaculturii (ca şi agricultura) sunt sectoare strategice de importanţă vitală, care nu sunt compatibile cu o abordare mercantilă şi pentru care este necesară o reglementare a comerţului, care să includă posibila utilizare a instrumentelor de apărare comercială, după cum se sugerează în raport. De asemenea, am dori să evidenţiem necesitatea reformei urgente a organizării comune a pieţei pentru produse pescăreşti, pe care o sprijinim la rândul său.

  Christofer Fjellner (PPE), în scris. − (SV) Astăzi am votat împotriva raportului din proprie iniţiativă referitor la regimul importului de produse pescăreşti şi de acvacultură în UE. Sprijin pe deplin necesitatea schimbării şi revitalizării sectorului pescuitului şi acvaculturii din UE. Cu toate acestea, raportul presupune că, într-o anumită măsură, problemele pot fi soluţionate prin oferirea de protecţie împotriva concurenţei din lumea exterioară. Pescuitul european nu poate supravieţui pe termen lung cu protecţionism şi subvenţii. Problemele din sectorul european al pescuitului şi acvaculturii ar trebui soluţionate în contextul viitoarei revizuiri a politicii comune în domeniul pescuitului.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) Este momentul să recuperăm subestimările şi întârzierile din trecut. Pescuitul este un sector cheie în sistemul nostru economic şi social şi trebuie respectat ca atare. Având în vederea viitoarea reformă a politicii comune în domeniul pescuitului, avem datoria să luăm măsuri hotărâte pentru a garanta veniturile, stabilitatea pieţelor şi mai buna comercializare a produselor, inclusiv a produselor de acvacultură. În plus, ar trebui acordată mai multă atenţie aspectelor de securitate alimentară, pentru a-i proteja pe consumatori.

De aceea am votat în favoarea acestei rezoluţii; luând în considerare impactul negativ al liberalizării pieţelor asupra economiilor locale, acesta subliniază importanţa strategică a protecţiei tarifare rezonabile. De fapt, trebuie să reducem concurenţa importurilor cu cost scăzut de produse neeuropene, care adesea nu respectă standardele de mediu, sociale, sanitare şi de calitate.

De asemenea, trebuie să introducem criterii stricte de certificare şi etichetare în ceea ce priveşte trasabilitatea produselor, pentru a-i informa pe consumatori cu privire la originea geografică a produselor vândute, condiţiile în care au fost produse sau capturate, şi, înainte de toate, calitatea acestora. În fine, aş dori să subliniez faptul că într-o piaţă care în mare măsură depinde de importuri, retragerea de pe piaţă a produselor pentru a le distruge nu mai este justificabilă. Banii astfel economisiţi ar putea fi puşi la dispoziţia programelor desfăşurate de organizaţiile producătorilor.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. − (DE) Dezvoltarea durabilă a acvaculturii, pisciculturii şi iazurilor naturale europene şi stabilirea unor condiţii de bază mai bune sunt esenţiale pentru competitivitatea industriei europene a pescuitului. Calitatea produselor pescăreşti importate este extrem de importantă în acest context. Având în vedere creşterea continuă a importurilor din ţări terţe, trebuie să ne asigurăm că aceste importuri îndeplinesc şi standardele europene. Industria europeană a pescuitului are standarde ridicate de calitate şi deţine numeroase cunoştinţe de specialitate, acestea fiind repere pe care trebuie să le protejăm în continuare. În acest context, salut Directiva INN pentru combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat, care a intrat în vigoare în ianuarie. Este un pas important pentru împiedicarea perturbărilor globale ale concurenţei şi pentru sprijinirea pescarilor oneşti şi care respectă legea. Sprijin raportul dlui Cadec, care subliniază un aspect vast şi important al industriei europene a pescuitului.