Stenograma dezbaterilor

Luni, 6 septembrie 2010 - Strasbourg

1. Reluarea sesiunii

PREZIDEAZĂ: Jerzy BUZEK
Președinte

(Ședința a fost deschisă la ora 17.05)

  Președintele – Declar reluată sesiunea Parlamentului European suspendată joi, 8 iulie 2010.

2. Declarația Președinției

  Președintele – Aș dori să vă atrag atenția asupra cazului dnei Sakineh Mohammadi-Ashtiani, care a fost condamnată la moarte în Iran. Am fost informații că recursul împotriva acestei sentințe se judecă în prezent de către Curtea Supremă. De curând, dna Ashtiani a fost, de asemenea, condamnată la 99 lovituri de bici pentru pretinsa publicare a fotografiei ei în ziarele europene. Fac apel la autoritățile iraniene să caseze ambele sentințe și să examineze cazul dnei Ashtiani într-un mod transparent și imparțial. Aș dori să reiterez faptul că Parlamentul European se opune utilizării pedepsei capitale, indiferent de circumstanțe.

3. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal

4. Componența Parlamentului: consultați procesul-verbal

5. Cerere de ridicare a imunității parlamentare: consultați procesul-verbal

6. Componența comisiilor și delegațiilor: consultați procesul-verbal

7. Componența Parlamentului: consultați procesul-verbal

8. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

9. Întrebări orale și declarații scrise (depunere): consultați procesul-verbal

10. Petiții: a se vedea procesul-verbal

11. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal

12. Continuări ale rezoluțiilor Parlamentului: consultați procesul-verbal

13. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal

14. Declarații scrise caduce: consultați procesul-verbal

15. Ordinea lucrărilor

  Președintele – A fost distribuită versiunea finală a proiectului de ordine de zi întocmit pe 2 septembrie de către Conferința președinților, în conformitate cu articolul 137 din Regulamentul de procedură. Au fost propuse următoarele amendamente:

Am primit o cerere de procedură de urgență (Articolul 142) de la dna Angelilli și dl Pittella și de la cel puțin alți 40 de parlamentari de a devansa de joi după-masă pe astăzi, luni 6 septembrie, punerea în discuție a cazului Sakineh Mohammadi-Ashtiani.

  Gianni Pittella (S&D). – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, adresez comentariile mele dnei Angelilli și celorlalți semnatari. Aș dori să spun doar că ați făcut câteva observații inteligente și bine argumentate asupra cazului Sakineh Mohammadi-Ashtiani. Cu toate acestea, cuvintele care au stârnit aplauze admirabile sunt un lucru, iar o declarație oficială a Parlamentului este un alt lucru. Trebuie să dăm o declarație cât mai curând posibil, deoarece soarta femeii atârnă de deciziile care vor fi luate în următoarele ore.

Numărul de voci care solicită modificarea hotărârii judecătorești este din ce ]n ce mai mare, iar Parlamentul va trebui să-și adauge vocea autoritară acestor proteste. Iată de ce fac un apel urgent la dumneavoastră și la întreaga Cameră să aducem în discuție dezbaterea programată pentru joi după-masă.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, iau cuvântul pentru a subscrie la această cerere, știind faptul că dacă Europa dorește să joace un rol de seamă pe timp de pace și război, ea va trebui să adopte o poziție fermă la momentul potrivit.

Ne dăm seama de faptul că, sub multe aspecte, dereglăm programul Parlamentului, dar, totodată, credem că ceea ce trebuie să facem în aceste circumstanțe are un caracter imperativ. De aceea sprijin cererea colegilor deputați și sper că toți ceilalți vor face același lucru.

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Dle Președinte, aș dori să solicit pur și simplu să votăm asupra textului cât mai curând posibil, miercuri dacă se poate, deoarece nu există niciun motiv de a avea dezbaterea astăzi și de a vota doar mai târziu.

  Președintele – Vă mulțumesc. Aș dori să întreb acum dacă cineva dorește să ia cuvântul împotriva acestei cereri? Nu dorește nimeni să se opună, deci vom vota. Cine este în favoarea cererii dnei Angelilli și dlui Pittella de a devansa dezbaterea de joi pe astăzi? Vă mulțumesc, cererea a fost acceptată. Doamnelor și domnilor, dezbaterea asupra declarației Comisiei în legătură cu dna Sakineh Mohammadi-Ashtiani va avea loc astăzi, la începutul ordinii de zi, imediat după ce s-a stabilit ordinea de zi. Termenul-limită pentru depunerea propunerilor de rezoluții se încheie în seara aceasta la ora 19.00, iar cel pentru propunerile de rezoluții comune se încheie mâine, marți, la ora 12.00. Acestea sunt cele mai scurte termene posibile. Vă rugăm să depuneți propunerile de rezoluții astăzi până la ora 19.00, iar propunerile de rezoluții comune în numele Parlamentului pot fi depuse până mâine la ora 12.00. Votul va avea loc miercuri, la 12.00. Aceasta este o procedură extraordinară, de urgență. Doamnelor și domnilor, mai sunt alte propuneri pentru luni? Nu mai văd niciuna. Nu mai sunt alte cereri.

Doamnelor și domnilor, nu am nicio cerere nici pentru marți și miercuri, dar aș dori să spun câteva cuvinte în legătură cu dezbaterea de mâine asupra stării Uniunii. Este o dezbatere foarte importantă, care este ținută pentru prima dată de către Parlamentul European. Dorim ca dezbaterea să pună un accent special asupra rolului Parlamentului European în definirea viitorului Uniunii. Cred că noi toți dorim ca dezbaterea să se desfășoare într-un mod adecvat și responsabil și că dorim să ne asumăm răspunderea, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona, pentru multe lucruri care se vor petrece în Uniune în următorii câțiva ani. Cred, de asemenea, că noi toți vom aborda în mod serios acest aspect. După cum, fără îndoială, cu toții știți, această problemă a fost, de asemenea,discutată joia trecută în cadrul Conferinței președinților. S-a atras atenția asupra prezenței foarte scăzute în Cameră în timpul dezbaterilor importante, în special a dezbaterilor pe probleme interinstituționale.

În urmă cu patru zile, Conferința președinților a avut o discuție cuprinzătoare asupra stării Uniunii. A fost o discuție preliminară, iar mâine, la ora 9.00, vom avea o dezbatere plenară asupra acestui subiect. Președinții grupurilor politice au subliniat importanța asigurării celei mai ridicate frecvențe posibile în timpul dezbaterii-cheie, care constituie prima de acest fel. În luna iulie, președinții grupurilor politice au hotărât că nu se va acorda nicio aprobare pentru niciun fel de întrunire în timpul desfășurării dezbaterii, astfel că mâine, de la ora 09.00 la ora 11.30, nu sunt planificate alte întruniri, alte dezbateri și nici alte întrevederi pentru deputații din Parlamentul European.

Joia trecută, președinții grupurilor politice au hotărât, de asemenea, să introducă o verificare specială a prezenței deputaților în Cameră în timpul dezbaterii. Ideea este de a monitoriza prezența prin apăsarea de către deputați a unui buton în trei momente diferite. Voi informa Biroul asupra acestei decizii, deoarece Biroul urmează să se întrunească astăzi la 18.30, și voi cere Biroului, deoarece el este autoritatea competentă, să hotărască exact ceea ce trebuie făcut și asupra modului în care să folosim informațiile obținute în legătură cu prezența. Lăsând la o parte problema deciziei pe care o va lua Biroul, și nu cunoaștem încă aceea decizie, aș dori să fac un apel personal către dumneavoastră să fiți prezenți în timpul acestei prezentări-cheie a programului de lucru al Uniunii Europene pentru următorul an. Repet: dezbaterea va avea loc mâine, la ora 09.00, și aș dori să vă cer să fiți cu toții prezenți în Cameră și să luați parte la discuție. De asemenea, este important pentru imaginea Parlamentului nostru și va dovedi disponibilitatea noastră de a accepta responsabilitatea pentru ceea ce se petrece în Uniune în viitor. Repet: încă nu s-a luat o anumită decizie asupra modului în care se vor utiliza informațiile legate de prezența sau absența deputaților din Cameră. În conformitate cu Regulamentul de procedură, această decizie poate fi luată doar de către Birou.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dle Președinte, noi suntem membri aleși liber și ne stabilim prioritățile în modul în care considerăm adecvat. Intenționam cu adevărat să particip la dezbaterea de mâine și încă mai vreau să fac asta. În orice caz, trebuie să declar în mod clar că, dacă se fac verificări electronice, nu voi participa la aceste verificări, și dacă administrația va aplica alte măsuri de numărare, atunci voi părăsi clădirea în timpul acestei dezbateri. Am intenționat să vin, dar aceste metode nu sunt demne de un parlament ales și de deputați aleși.

(Aplauze puternice)

  Sarah Ludford (ALDE). – Dle Președinte, sunt pe deplin de acord cu dl Posselt, iar partea tragică este că acesta este un mare scop propriu.

Dacă ne-ați fi încurajat pur și simplu să fim prezenți, eu v-aș fi respectat autoritatea și poziția. Aveam intenția să mă prezint la dezbatere. Dacă voi fi prezentă mâine dimineață, cu siguranță că nu voi participa la niciun vot electronic și cred că, de fapt, ați adus atingere reputației Uniunii Europene ba chiar și președintelui Barroso.

Aceasta va fi acum o farsă. Sper că într-o oră Biroul se va descotorosi de această sugestie, deoarece, dacă nu face acest lucru, oamenii vor spune că deputații din Parlamentul European sunt plătiți să meargă să-l asculte pe dl Barroso.

Acesta este cu adevărat un caz flagrant de a-ți da cu stângul în dreptul în termeni de relații publice și sunt surprinsă de gestul Conferinței președinților de a face această sugestie.

(Aplauze)

  Președintele – Am făcut deja apel la participarea la dezbatere, dar sunt convins că această atmosferă încinsă arată faptul că vom fi cu toții în Cameră și că vom obține rezultatul dorit, indiferent de decizia Biroului.

  Joseph Daul (PPE). – (FR) Dle Președinte, este adevărat faptul că noi am luat în Conferința președinților o decizie de care mă simt răspunzător, chiar dacă nu am putut fi personal acolo, dar îmi accept responsabilitatea. În orice caz, vor trebui subliniate două aspecte.

În primul rând, în Conferința președinților noi luăm decizii pe care le comunicăm atunci când există o ședință a grupului. Ședința de grup ținută în cadrul grupului meu politic, precum și în altele, cu colegii cu care m-am consultat, nu au fost de acord cu decizia care a fost luată, probabil prea repede, de către Conferința președinților.

De aceea, vă propun ca reanalizarea situației să se facă în Birou de către președinții de grup prezenți aici. După cum știți, toată lumea cere schimbarea, dar a schimba ceva nu este așa de ușor cum cred oameni. Acesta este primul aspect.

În al doilea rând, aș dori totuși să vă reamintesc, doamnelor și domnilor, de toate dezbaterile care s-au ținut aici cu președintele Comisiei. Putem fi de acord sau nu cu el, dar în Cameră sunt prezenți 27 de comisari, da, într-adevăr, cei 27 de comisari sunt de obicei prezenți în timpul acestor dezbateri, iar dl Barroso ia cuvântul în fața președinților de grup, iar Camera este goală.

Iată de ce îl susțin pe Președintele Parlamentului în a spune că nu ar trebui să aplicăm ceea ce am preconizat în Conferința președinților, că ar trebui să reanalizăm acest lucru, că ar trebui să-l discutăm din nou în cadrul diverselor grupuri politice și că ar trebui să aplicăm vechea metodă, dar făcând apel la toți membrii să adopte o abordare responsabilă a dezbaterii majore asupra Europei pe care o vom avea aici, în această Cameră, mâine dimineață.

Prin urmare, fac apel la o analiză inteligentă din partea Biroului, probabil o analiză mai practică decât cea a președinților grupurilor prezenți aici, și va trebui, desigur, să căutăm o dezbatere democratică, acesta fiind modul în care vom progresa.

(Aplauze)

  Președintele – După cum am spus, Biroul va discuta acest aspect în termen de o oră. Sunt sigur că Biroul va lua în considerare comentariile noastre. Au fost puse în discuție trei comentarii. Ele nu au fost în conformitate cu procedura, deoarece Regulamentul de procedură nu conține reglementări care să permită aceasta, dar nu doresc să prelungesc această dezbatere. În Cameră sunt reprezentanți ai Biroului și eu, de asemenea, ascult comentariile dumneavoastră. Toată lumea tratează această problemă cu seriozitate. Ne vom gândi la acest aspect în seara aceasta, iar Conferința președinților se întrunește joi. Vă rog să ne permiteți să analizăm cu calm acest lucru. Biroul va lua astăzi o decizie inițială, preliminară. Aș dori să nu mai faceți alte cereri de a lua cuvântul, fiindcă am deja multe. Vă cunoaștem obiecțiile și propun să încheiem discuția în acest punct. V-am auzit cu toții reacția și modul în care a fost primită, să încheiem discuția aici și îi vom acorda întreaga noastră atenție. În orice caz, cum trebuie să terminăm această discuție, o voi face cu o singură solicitare: să fim aici, în această Cameră, mâine, timp de două ore și jumătate, deoarece atât va ține dezbaterea.

Dorim să organizăm dezbaterea cu protocolul cuvenit, prin care vreau să spun că dorim să subliniem prezența Parlamentului European în deciziile Uniunii, o prezență pe care nu am avut-o până acuma, deoarece doar Tratatul de la Lisabona ne dă aceste puteri. Propria noastră imagine și forța Uniunii vor depinde de prezența noastră aici. Fac apel la prezența dumneavoastră în Cameră și propun să încheiem discuția în această notă.

  Francesco Enrico Speroni (EFD). – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, nu vreau să redeschid dezbaterea asupra verificării prezenței mâine, dar, nu în ultimul rând în lumina discursului dlui Daul, la fel cum orarul sau ordinea de zi pot fi modificate de către Parlament, fac apel la acest Parlament să voteze asupra deciziei luate de către Conferința președinților și, eventual, să o modifice.

  Președintele – Putem vota mâine aceasta. Propun să așteptăm deciziile Biroului. Dle Speroni, să așteptăm până mâine. Am ajuns acum la prima dezbatere de pe ordinea de zi a acestei ședințe.

16. Clauza de salvgardare bilaterală a Acordului de liber schimb între UE și Coreea (dezbatere)

  Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de către dl Zalba Bidegain, în numele Comisiei pentru comerț internațional, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale a Acordului de liber schimb între UE și Coreea [COM(2010)0049 - C7-0025/2010 - 2010/0032(COD)].

  Pablo Zalba Bidegain, raportor. – (ES) Dle Președinte, dle comisar, președinte al Consiliului, doamnelor și domnilor, adoptarea Acordului de liber schimb cu Coreea de Sud va deschide oportunități atât pentru industria europeană, cât și pentru cea coreeană. Cu toate acestea, pentru a preveni orice efecte negative asupra industriei europene, este esențial să existe o clauză eficientă de salvgardare.

Iată la ce am lucrat împreună cu colegii mei în ultimele luni în Comisia pentru comerț internațional; de aceea este important ca Parlamentul, ca un întreg, să sprijine puternic întregul pachet de amendamente.

Raportul a fost votat în iunie, cu 27 de voturi pentru și o abținere. În conformitate cu această clauză, va fi posibilă aplicarea de măsuri de salvgardare dacă reducerea taxelor vamale la produsele importate din Coreea de Sud amenință să provoace daune serioase industriei europene.

După cum știți, în conformitate cu noile puteri acordate Parlamentului în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, adoptarea acestei reglementări urmează procedura legislativă ordinară. Din păcate, nu a fost posibilă organizarea unui trialog cu un mandat din partea Consiliului înainte de vacanța de vară.

Primul trialog oficial s-a ținut la 30 august și atât raportorii alternativi, cât și eu am putut auzi reacția Consiliului la amendamentele noastre. Acea întâlnire ne-a permis să avansăm asupra multor puncte și să definim textul final al câtorva alineate, iar sentimentul nostru în urma întâlnirii a fost acela că, într-adevăr, Consiliul dorește să încheie un acord asupra celor mai controversate aspecte și depune toate eforturile pentru a face acest lucru. Acesta este desigur un lucru pe care îl considerăm cu adevărat pozitiv.

Cu toate acestea, nu credem totodată că a fost suficient timp pentru clarificarea suficientă a poziției Consiliului asupra aspectelor în legătură cu care are o viziune diferită față de cea adoptată în Comisia pentru comerț internațional.

De aceea, toate grupurile politice au hotărât în unanimitate că a sosit timpul ca Parlamentul să adopte o poziție în plen asupra amendamentelor adoptate de către Comisia pentru comerț internațional în luna iulie, care sunt vitale pentru a face aplicabilă și eficientă clauza de salvgardare.

Totodată, s-a luat decizia unanimă de a nu exclude un posibil acord în prima lectură, ceea ce credem cu fermitate că va fi posibil dacă Consiliul își clarifică poziția.

Prin urmare, vom vota mâine doar asupra amendamentelor depuse de către Comisia pentru comerț internațional și, în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul de procedură, vom amâna votul asupra raportului legislativ pentru cea de-a doua sesiune din octombrie, când sperăm să concluzionăm în mod favorabil procedura legislativă.

Credem că raportul încorporează o întreagă serie de îmbunătățiri, cum ar fi crearea unei platforme online în vederea accelerării procesului; posibilitatea ca industria să poată iniția un proces de anchetă; obligația Comisiei de a prezenta rapoarte; și îmbunătățiri în ceea ce privește monitorizarea și supravegherea importurilor coreene. Acestea sunt punctele asupra cărora am ajuns deja la un acord în principiu cu Consiliul.

Cred că este un rezultat bun, dar nu credem încă că este destul. Mai sunt alte puncte, chiar și mai importante, care merită atenția deplină a negociatorilor și pe care toate grupurile politice trebuie să le apere aici, cum am făcut și noi în Comisia pentru comerț internațional. Mă refer în special la patru aspecte.

În primul rând, trebuie să atenuăm riscul posibil față de statele membre cele mai vulnerabile prin instituirea unei clauze regionale, regiune cu regiune, pentru a preveni ca unele industrii sensibile să fie afectate. Nu ar trebui să uităm că, de fapt, clauza de salvgardare este temporară și că obiectivul ei este exact de a salvgarda sectoarele cele mai sensibile ale economiei, astfel încât ele să aibă suficient timp să se adapteze la noua situație.

În al doilea rând, va trebui să instituim în mod clar o supraveghere a produselor afectate de clauza de restituire a taxelor vamale.

În al treilea rând, trebuie să apărăm rolul Parlamentului în procesul de inițiere al anchetelor, iar aspectul final este procesul de luare a deciziilor sau comitologia.

În final, alături de menționarea bunăvoinței arătate de Președinția belgiană în timpul negocierilor, în final, doresc să menționez rolul vital pe care îl joacă Comisia și va continua să-l joace în a duce negocierile la bun sfârșit.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle Președinte, regulamentul de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală în Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Coreea este o lege foarte importantă, nu doar datorită faptului că, odată adoptată, va asigura protecția necesară industriei UE, în caz de nevoie, ci și fiindcă acesta este primul dosar comercial în care este implicat Parlamentul European ca și colegislator. De aceea, constat cu mulțumire angajamentul și responsabilitatea cu care abordează Parlamentul acest dosar special.

Apreciez eforturile care au fost făcute de către Parlamentul European în vederea pregătirii amendamentelor la propunerile Comisiei în perioade foarte scurte de timp. De asemenea. aș dori să confirm angajamentul deplin al Comisiei de a găsi un acord care va garanta un mecanism eficient de salvgardare care vine în întâmpinarea potențialelor preocupări ale unor ramuri ale industriei UE.

Am fost informat că prima întrunire informală din cadrul trialogului referitoare la regulamentul de salvgardare cu Coreea a decurs bine și că s-au realizat progrese pentru un număr important de amendamente, după cum tocmai a menționat raportorul. De exemplu, s-a ajuns la un acord asupra unei probleme importante cum este acordarea dreptului industriei UE de a solicita inițierea unei anchete de salvgardare și includerea regulilor interne asupra restituirii taxelor vamale în regulamentul de salvgardare.

Sunt conștient de faptul că problemele cele mai dificile nu au fost discutate încă în detaliu în cadrul trialogului informal. Sper ca următoarele întâlniri dintre Parlament, Consiliu și Comisie, care, după cum am înțeles, vor fi organizate în viitorul apropiat, vor aduce un progres considerabil și vor permite realizarea unui acord, chiar asupra problemelor celor mai dificile.

Aș dori să le mulțumesc distinșilor deputați, în special membrilor Comisiei pentru comerț internațional (INTA), pentru tratarea acestui dosar ca o prioritate. De asemenea, aș dori să reiterez angajamentul Comisiei față de aplicarea riguroasă a întregului acord de liber schimb. Acest lucru implică nu doar mecanismul de salvgardare, ci și toate celelalte aspecte ale acordului de liber schimb, mai ales cele care includ prevederile asupra dezvoltării durabile și măsuri în legătură cu barierele netarifare.

În sfârșit, permiteți-mi să profit de această ocazie pentru a vă informa în legătură cu evoluția recentă în ceea ce privește procesul de adoptare de către Consiliu a Acordului de liber schimb dintre Uniunea Europeană și Republica Coreea. După cum s-ar putea să știți, Consiliul Afaceri Externe programat pentru 10 septembrie va autoriza, sperăm, semnarea și aplicarea temporară a acordului de liber schimb. Odată luată această decizie, va fi posibilă semnarea oficială a acordului și transmiterea lui către Parlament pentru procedura de aprobare.

Data aplicării temporare va fi decisă de către Consiliu într-o etapă ulterioară. Decizia va fi adoptată, cel mai probabil, de îndată ce Parlamentul și-a dat acceptul față de acordul de liber schimb și s-a ajuns la un acord asupra regulamentului de salvgardare.

  Președintele. – Vă mulțumesc, dle comisar, pentru prezentarea punctului de vedere al Comisiei Europene.

  Daniel Caspary, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, este exemplar ceea ce Parlamentul, Consiliul și Comisia au realizat împreună în ultimele săptămâni și luni. Aș dori să-i mulțumesc în special dlui Zalba pentru munca sa.

În cadrul primei teme de politică de comerț exterior de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în care avem un rol decisiv de jucat, Parlamentul European dovedește că suntem capabili de acțiune. Am avut prima lectură în Comisie în luna iulie, iar în seara aceasta are loc dezbaterea. Dacă ar fi fost după noi, cei din Parlament, am fi putut vota mâine asupra clauzelor de salvgardare. Însă, din păcate, cealaltă instituție, care este Consiliul, nu a reușit până acum să ne permită să aprobăm acordul mâine. Aș fi apreciat dacă Consiliul ar fi fost prezent astăzi aici. Aș aprecia, de asemenea, dacă Consiliul ar demonstra puțin mai multă flexibilitate și puțin mai multă rapiditate în această chestiune.

Aș dori să spun foarte clar următoarele în legătură cu rolul Parlamentului European: Comisia, membrii și industria vor avea în viitor dreptul de a iniția o anchetă în cadrul clauzei de salvgardare. Și noi, Parlamentul European, dorim să avem acest drept. Cred că pot vorbi în numele tuturor deputaților când spun că nu vom renunța la acest drept. Fac apel la Comisie și Consiliu ca, în cadrul negocierilor, să cadă de acord asupra acestui fapt cât mai curând posibil.

Următorul punct se referă la restituirea taxelor vamale. Comisia propune ca acest aspect să fie inclus în clauzele de salvgardare. Fac apel la Consiliu să nu le mai blocheze și să accepte această chestiune.

Al treilea punct se referă la problema reglementării în Coreea de Sud a CO2, care, de asemenea, trebuie abordată. Guvernul coreean plănuiește o reglementare a CO2 în sectorul automobilelor. Ne preocupă pe toți faptul că această reglementare ar putea fi utilizată pentru a reduce deschiderea pieței coreene pentru autovehiculele din Europa. Fac apel la Comisie să vorbească cu coreenii despre acest aspect în cei mai categorici termeni posibili. Acest aspect al reglementării CO2 constituie un test decisiv. Nu ar fi de ajutor dacă prima lege a noii legislații adoptată de către coreeni ar submina acordul de liber schimb.

Ținând cont de acestea, doresc raportorului și tuturor celor implicați mult succes în continuare. Aș fi foarte recunoscător dacă am putea rezolva această problemă până la sfârșitul acestui an.

  Bernd Lange, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând aș dori să-i mulțumesc și eu raportorului pentru buna colaborare care a ajutat Parlamentul să adopte în unanimitate o poziție de-a dreptul fundamentală în Comisie, care trebuie cu adevărat salutată, și care a clarificat încă o dată semnificația acestui regulament de salvgardare.

Împreună cu acordul cu Coreea de Sud, acesta constituie primul acord pe care l-am negociat în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care a acordat Parlamentului un rol nou pe care trebuie să-l joace. În al doilea rând, acest Acord de liber schimb cu Coreea de Sud și regulamentul de salvgardare constituie, de asemenea, o bază pentru viitoarele acorduri și, în această măsură, va trebui să-l abordăm aici cu o grijă deosebită. Acestea sunt două motive importante pentru care nu ar trebui să adoptăm nonșalant poziții inconsistente, ci să luptăm cu adevărat pentru adoptarea unor reglementări prudente.

După cum știți, dle comisar, există șase puncte care ne preocupă în mod special. Aș dori să fac o scurtă recapitulare a acestora. Primul punct, mecanismul de restituire a taxelor vamale. Dacă producătorii coreeni utilizează componente din țări terțe în fabricarea bunurilor lor, ei nu trebuie să plătească taxe vamale pentru acestea și le pot exporta în Europa, în timp ce producătorii europeni, chiar dacă utilizează aceleași componente, nu se bucură de exceptarea de la plata taxelor vamale. Această situație asigură, prin urmare, un avantaj competitiv producătorilor coreeni. Fapt ce trebuie monitorizat îndeaproape pentru a vedea dacă nu conduce la distorsiunea pieței. Acest lucru nu se poate realiza printr-o simplă declarație; mai degrabă, ar trebui să i se acorde putere de lege prin includerea în regulamentul de salvgardare ca și bază pentru inițierea investigaților.

Al doilea punct, vor exista, de asemenea, variații regionale. Sectoarele sensibile nu sunt toate reprezentate la fel de puternic în toate statele membre. Drept urmare, va trebui să acordăm o atenție deosebită modului în care pot fi protejate sectoarele sensibile față de asalturile avute în vedere. Aceasta nu este o sarcină simplă, fiindcă ne aflăm într-o piață internă, dar va trebui găsită o soluție politică.

Al treilea punct, deoarece acesta este primul acord de la ratificarea Tratatului de la Lisabona, dle comisar, el implică și un nou echilibru între Consiliu și Parlament. Deoarece am ajuns, de asemenea, la un acord cu Comisia, este drept și cuvenit ca în acord să se consacre un rol egal pentru Parlament și Consiliu.

Punctul patru, procesele de punere în aplicare cad, desigur, în sarcina dumneavoastră și nu avem dorința de a interveni în aplicarea operațională, dar în calitatea noastră de Parlament trebuie să garantăm că drepturile Parlamentului nu sunt puse sub semnul întrebării în procedura de comitologie. În special, avem nevoie de un drept de retractare, care trebuie garantat și el.

Al cincilea punct se referă la faptul că multele decenii de experiență cu Coreea de Sud ne-au dovedit că, pe lângă politica comercială tarifară, se pun în mod constant bariere netarifare în calea comerțului. Prin urmare, va trebui să avem, de asemenea, un mecanism clar de monitorizare, raportare și inițiere de consultări în cazul în care apar probleme în domeniul barierelor netarifare în calea comerțului.

Cel de-al șaselea punct pe care vi-l supun atenției este că, dacă tratăm cu seriozitate acest nou tip de acord comercial, va trebui, de asemenea, să implicăm și să consolidăm societatea civilă. Ceea ce înseamnă că standardele fundamentale ale OIM, cum ar fi standardul 87, care acordă muncitorilor dreptul la grevă, trebuie să fie aplicate stabilite în mod ferm. Spre deosebire de acesta, articolul 314 din Codul penal al Coreei de Sud prevede că „Tulburarea păcii sociale dintre angajator și angajați” constituie o faptă penală. Trebuie să facem ceva în această privință, trebuie consolidată societatea civilă, trebuie garantate standardele fundamentale ale OIM și cele de mediu, iar societatea civilă trebuie, de asemenea, implicată în monitorizarea acordului sub forma grupurilor consultative interne.

Ultimul meu punct, dle comisar, se referă la faptul că ați afirmat că aplicarea temporară se va produce foarte probabil după ce s-a ajuns la un acord. Aș dori să șterg acest „foarte probabil”. Aplicarea temporară nu poate avea loc până când Parlamentul nu a luat o hotărâre asupra acestei probleme!

(Aplauze)

  Michael Theurer, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dle Președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, în calitate de raportor alternativ al Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, aș dori să-i mulțumesc comisarului De Gucht, precum și raportorului, dl Zalba, pentru buna lor cooperare în legătură cu Acordul de liber schimb cu Coreea de Sud și clauzele de salvgardare.

În primul rând, aș dori să subliniez faptul că liberalii și democrații de aici, din Parlamentul European, ar dori să vadă acordul ratificat și adoptat cât mai curând posibil, deoarece noi suntem în favoarea liberului schimb și deoarece considerăm că un acord cu Coreea de Sud oferă mari oportunități atât economiei Uniunii Europene, cât și celei a Coreei de Sud. Oricum, în ceea ce privește clauzele de salvgardare, va trebui să luăm foarte în serios îngrijorările comunicate nouă de către industria europeană. Credem că clauzele de salvgardare reprezintă un instrument care poate ține cont de aceste îngrijorări. Sperăm că votul din această săptămână va arăta faptul că forțele politice din Parlament sunt unite și că aceste clauze de salvgardare vor avea drept rezultat încheierea unui acord care funcționează bine. De aceea, facem apel la Consiliu și la Comisie să ni se alăture în legătură cu punctele importante restante.

Mai presus de toate, nu dorim să se abuzeze de sistemul de restituire a taxelor vamale. Nu putem permite ca restituirea taxelor vamale să constituie o intrare, prin Coreea de Sud, pentru produsele ieftine, în particular produse primare ieftine din China și alte țări asiatice. În afară de aceasta, vrem ca Republica Coreea să-și desființeze barierele netarifare în calea comerțului, cum ar fi reglementările pentru autovehicule legate de CO2, astfel încât să nu avem noi bariere în calea comerțului, bariere care nu se încadrează în acord.

Vrem să se respecte standardele sociale și de mediu. Desigur că și problema comitologiei va trebui să fie soluționată. Adică pentru aplicarea ulterioară a acordului. În acest aspect, dorim ca Parlamentul să aibă un rol puternic. De asemenea, dorim ca, pe viitor, chiar industria și statele membre să poată iniția astfel de anchete și monitorizări.

Mă îngrijorează un ultim punct: în zilele următoare, Consiliul va dezbate aplicarea temporară a acordului și probabil că va și vota asupra acesteia. Trebuie să lansez un semnal de avertizare aici, și anume că, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, Parlamentul trebuie să-și dea acordul. Aplicarea temporară ar fi contrară spiritului Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, fac apel la Consiliu să nu aprobe aplicarea temporară a acestui acord, ci să aștepte ca Parlamentul să ia o decizie. Am făcut tot ceea ce ne-a stat în putere pentru a face posibilă luarea la timp a unei decizii și ar trebui să demonstrăm acest lucru din nou prin a arăta existența unui front unit în timpul votului.

  Helmut Scholz, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle Președinte, dle comisar De Gucht, doamnelor și domnilor, în numele grupului meu, aș dori să susținem eforturile comisiei de a supune votului în această săptămână plenară propunerea de regulament care să aplice clauzele de salvgardare bilaterală.

Transparență, deschidere și clarificarea drepturilor Parlamentului European în calitate de instituție legislativă codeterminantă a UE în toate acordurile comerciale viitoare, și, astfel, luarea în serios a opiniilor, preocupărilor și îngrijorărilor multora dintre cei implicați și a părților afectate de Acordul de liber schimb care trebuie ratificat; toate acestea vor fi afectate direct de regulamentul de salvgardare. Trebuie să specific că există puncte de vedere foarte diferite asupra conținutului și, în special, asupra textului Acordului de liber schimb, nu doar aici în Parlamentul European, ci chiar mai mult printre angajații întreprinderilor, precum și conducerea acestor întreprinderi, iar acest lucru nu se referă doar la marile întreprinderi, ci chiar mai mult la întreprinderile mici și mijloci, din partea ambilor parteneri comerciali.

Acesta este primul Acord de liber schimb din secolul al 21-lea între economii puternic dezvoltate într-o economie globalizată și va intra în vigoare în condițiile crizei economice și financiare. Prin urmare, se cuvine să îi acordăm o importanță considerabilă mecanismului clauzei de salvgardare, care probabil se va extinde mult dincolo de aspectele specifice prezentate aici.

Este importantă siguranța legislativă în ceea ce privește aplicarea și posibilitățile de aplicare a măsurilor de salvgardare prevăzute de acord pentru a impulsiona în mod pozitiv cooperarea comercială, deschiderea globală și progresul comun privind dezvoltarea economică și socială a economiilor respective în interesul lucrătorilor și cetățenilor celor doi parteneri comerciali. Planificarea și termenele, salvgardarea regională, furnizarea de dovezi, măsurile de monitorizare, sunt toate indispensabile și, după cum au menționat deja colegii deputați, Parlamentul European va trebui să aibă aceleași drepturi ca și Consiliul. Îngrijorările referitoare la restituirea taxei vamale care au fost exprimate de către actorii societății civile, sindicate și întreprinderi, îngrijorări care rezultă din propria lor experiență, fac necesară stabilirea a regulilor privind originea în special.

De asemenea, sprijin abordarea conform căreia această clauză nu trebuie să fie doar în vigoare, ci trebuie să fie și aplicabilă în practică. Clauza trebuie să fie un instrument care se poate utiliza în cazuri serioase. Consider că este extrem de necesar să subliniez astăzi din nou că această reglementare trebuie prezentată și aprobată de către Consiliu și de către toate cele 27 state membre. În caz contrar, acordul nu poate intra în vigoare.

  Anna Rosbach, în numele Grupului EFD. – (DA) Dle Președinte, acest acord de liber schimb este o situație benefică atât pentru Coreea, cât și pentru UE, atât la nivel economic, cât și la nivel social, precum și din perspectiva mediului înconjurător. Este în interesul UE ca acest acord să fie adoptat înainte ca Coreea să încheie un acord similar cu Statele Unite. Acest lucru trebuie să se facă rapid, deoarece președintele Obama a anunțat recent în Toronto că Statele Unite intenționează să ratifice anul viitor un acord comercial cu Coreea. În orice caz, am început să am îndoieli dacă acest acord este cu adevărat așa simplu. În Coreea, tocmai s-a descoperit o mare rețea de corupție la cel mai înalt nivel, astfel încât va trebui să urmărim îndeaproape evoluția relațiilor noastre cu cei mai importanți parteneri comerciali ai noștri. Un acord de liber schimb subliniază faptul că din acest grup face parte Coreea.

De asemenea, trebuie să găsim căi de a asigura accesul direct al experților independenți din dreptul muncii sau al UE la lucrătorii din Complexul Industrial Kaesong, cu alte cuvinte, zonele comerciale din Kaesong, în care nord-coreenii lucrează pentru societățile sud-coreene. În caz contrar, riscăm să permitem accesul la produse fabricate prin utilizarea muncii forțate, fără respectarea drepturilor omului. Dacă nu putem obține accesul în aceste zone, trebuie să nu permitem ca produsele provenite din Complexul Industrial Kaesong să fie incluse în acest acord. Cu toate acestea, per ansamblu, este un lucru bun că acest acord va aduce o mai mare transparență și că societăților li se pot aduce acuzații și că pot fi acționate în justiție dacă nu respectă cerințele stabilite. În mod similar, condițiile lucrătorilor au fost dezvăluite acum și, prin urmare, pot fi discutate și verificate. Dacă reușim acest lucru, aceasta va fi un pas hotărâtor în direcția cea bună.

În cele din urmă, doresc să mai menționez că se pare că UE va beneficia mai mult de pe urma acestui acord. Sperăm ca acesta va avea drept rezultat mai multe locuri de muncă și o impulsionare a creșterii economice europene.

  Președintele. – Doamnelor și domnilor, după cum vedem, există un acord deplin în ceea ce privește propunerea și ne putem felicita pentru faptul că ne dorim cu toții să fie aplicată cât mai curând posibil și că ea este foarte importantă pentru noi.

  Christofer Fjellner (PPE). – (SV) Dle Președinte, aș dori să încep prin a-i mulțumi dlui Zalba Bidegain, pentru că știu că a muncit cu adevărat din greu la propunere și cred că a obținut un rezultat foarte bun.

Votul de mâine asupra clauzelor de salvgardare din cadrul acordului de liber schimb cu Coreea de Sud va fi, de fapt, istoric din două motive. În primul rând, înseamnă că vom începe acum discuțiile referitoare la cel mai cuprinzător acord de liber schimb pe care l-a încheiat vreodată UE. Este cel mai radical acord și cel care va aduce cel mai mare profit dintre toate acordurile în care am fost implicați. Desigur, până acum nimic ieșit din comun. Ceea ce se datorează în esență faptului că Republica Coreea este unul dintre partenerii noștri comerciali cei mai importanți, a 11-a economie a lumii și una dintre primele țări OCDE cu care UE încheie un acord de liber schimb.

De asemenea, este primul acord în care utilizăm „Europa globală”, în care punctul de pornire este competitivitatea Europei și ceea ce este important din punct de vedere economic mai degrabă decât doar pur și simplu ceea ce este important din punct de vedere politic. Este evident că avem ambiții. De exemplu, în acest caz facem mai mult în domeniul agriculturii, în ceea ce privește liberul schimb, decât am făcut oricând înainte. Va deschide multe oportunități pentru industria noastră. Va deschide, desigur, oportunități și pentru industria prietenilor noștri sud-coreeni, dar aceasta înseamnă liberul schimb. Este dificil, a fost dificil și va fi dificil și pe viitor, dar lucrurile care sunt importante sunt deseori foarte dificile. Acesta este esențialul.

În al doilea rând, acesta este primul caz în care Parlamentul European a fost implicat și în care are putere de codecizie. Aceasta înseamnă că a trebuit să dovedim că ne putem asuma responsabilitatea și cred că am făcut aceasta. Trebuie să dovedim că putem prezenta ceva și putem consolida rolul UE și nu să acționăm doar ca frână. Cred că am reușit să facem acest lucru. Desigur că nu vor fi ascultate toate solicitările noastre, dar simplul fapt că le-am dat curs înseamnă că, spre exemplu, Comisia va fi forțată să acorde mai multă atenție problemei condițiilor sociale și a barierelor netarifare în calea comerțului.

Am o convingere pe care vreau să o subliniez în mod special, deoarece nu sunt de acord cu tot ceea ce am votat în comisie. Se referă la problema măsurilor de salvgardare regională. După Tratatul de la Lisabona, am îndoieli în legătură cu acestea și cred că ar fi mai bine dacă în locul lor am introduce măsuri de salvgardare peste tot în Europa. Având o piață internă și libera circulație, există oportunități considerabile de a se sustrage acestui tip de măsuri regionale de salvgardare și nu cred că cineva de aici ar dori să instige împotriva sau să pună sub semnul întrebării nici libera circulație, nici piața internă. Cu toate acestea, per ansamblu, votul de mâine este un semnal important asupra faptului că intrăm într-o nouă perioadă în ceea ce privește politica comercială, iar acesta este un lucru bun.

  Gianluca Susta (S&D). – (IT) Dle Președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, înainte de toate, cred că trebuie să ne întrebăm ce dorim noi, Europa, ceea ce numim Europa și ce angajamentele intenționăm să luăm în legătură cu această serioasă criză economică și financiară, recesiunea cu care ne-am confruntat în întreaga lume și dificila revenire pe care o experimentăm.

După părerea mea, un acord de liber schimb într-o perioadă de mare dificultate pentru relațiile multilaterale, când negocierile de la Doha sunt în impas, ar trebui să îndeplinească cel puțin două cerințe de bază. Pe de o parte, el ar trebui să stabilească condiții internaționale reale de egalitate între noi și ceilalți concurenți din domeniul comerțului mondial și, pe de altă parte, ar trebui să indice lumii direcția în care Europa dorește să își îndrepte economia și dezvoltarea.

Acest acord este rupt de toate acestea. Nu ia în considerare deloc contextul global. Este fie de o parte, fie de cealaltă. Este pur și simplu un acord de liber schimb pus la punct într-un mod foarte inteligent. Este un document conceptual important și cu siguranță ar putea da naștere la scenarii utile într-o lume total reglementată, o lume în care sunt la ordinea zilei reciprocitatea, regulile comune și standardele calitative comune. Cu toate acestea, lumea nu este așa. Ceea ce vedem de fapt este că industria producătoare europeană, care ar trebui să stea la baza dezvoltării, a unei ocupări mai mari a forței de muncă și a mai multor locuri de muncă, este penalizată, în timp ce, din nou, sectorul serviciilor financiare este recompensat.

Acest acord, în aspectele sale pozitive, nu are aproape niciun efect asupra creșterii PIB. În cel mai bun caz, îl va majora cu 0,03%. Nu-i văd necesitatea. După începerea prudentă a negocierilor de către președintele Obama, chiar și Statele Unite frânează procesul la presiunea a cel puțin 100 de membri ai Congresului din partidul majoritar, care au descris acest tip de acord, similar cu cel pe care urmează să-l semnăm, ca fiind „un distrugător al locurilor de muncă”.

Procesul de ratificare în Coreea este extrem de lent și nu sunt garantate nici standardele ecologice și nici cele sociale. Chiar și așa, noi dorim să ne mișcăm foarte repede pe calea ratificării.

Cu toate acestea, trebuie să cerem un lucru. L-am cerut și înainte, în etapele preliminare, prin votul pe care l-am dat atunci. Nu poate exista o aplicare temporară a acestui acord de liber schimb până când nu a fost adoptat regulamentul de salvgardare și până când nu am introdus în acest Parlament câteva amendamente importante care ne vor permite să abordăm mult mai eficient etapele următoare.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Niccolò Rinaldi (ALDE). – (IT) Dle Președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, suntem într-un fel ca și Ryong, dragonii din mitologia coreeană, care sunt amabili, binevoitori, dar sunt niște dragoni foarte hotărâți. De asemenea, suntem conștienți de faptul că suntem instituția europeană care este aleasă direct de către cetățenii noștri și, prin urmare, solicităm o clauză eficientă de salvgardare.

Parlamentul dorește să încheie acordul în prima lectură, dar cu condiția să existe propuneri concrete care iau în considerare interesele lucrătorilor și industriilor europene și în special prerogativele instituționale ale Parlamentului. Avem cinci solicitări, care au fost deja prezentate parțial de către alți deputați.

Prima este să nu existe o aplicare temporară înainte de adoptarea regulamentului de salvgardare și înainte ca Parlamentul să-și fi dat aprobarea față de acord.

A doua este o clauză de salvgardare regională sau, în orice caz, o clauză de salvgardare flexibilă, deoarece Europa este diversă și este important ca acordul să fie acceptat și salutat de diversele ei părți implicate.

A treia și chiar mai importantă solicitare se referă la rolul Parlamentului în proceduri: dreptul de a cere o anchetă - am cerut, desigur, extinderea acestui drept pentru industrie - dreptul de a primi informații complete și accesul la platforma online.

Cea de-a patra se referă la comitologie în aplicarea reglementărilor: Consiliul nu poate avea un rol mai mare decât Parlamentul. Insistăm ca Parlamentul să aibă un rol puternic, cu o procedură - procedura de consultare - care să prevadă dreptul de veto în cazurile în care Comisia hotărăște să nu aplice măsurile în urma unei anchete.

Cea de-a cincea, în legătură cu restituirea taxei vamale, taxele vamale trebuie să fie incluse în clauzele de salvgardare și trebuie să constituie unul din factori în orice anchetă și monitorizare.

Ultima, cea de-a șasea solicitare, este aceea că trebuie să existe o monitorizare a condițiilor sociale și de muncă și a standardelor de mediu și că trebuie să existe condiții de concurență loială care să pună coreenii și europenii pe picior de egalitate în ceea ce privește CO2.

Suntem pe deplin în favoarea acestui acord de liber schimb și a oricărui acord de liber schimb care constituie un instrument de stabilitate și pace. În orice caz, nimeni nu ar trebui să fie naiv în legătură cu conținutul lui și nici Consiliul nu poate ignora rolul Parlamentului.

  Maria Eleni Koppa (S&D). – (EL) Dle Președinte, ni se cere astăzi să aprobăm un text legislativ important referitor la comerțul internațional, a cărui aplicare va avea consecințe serioase asupra pieței europene. Dată fiind actuala criză economică internațională, oricând se încheie un acord de liber schimb va trebui să se aibă grijă, pas cu pas, să se asigure că nu există riscul de a cauza pierderi serioase sectoarelor productive din UE.

Clauza de salvgardare în Acordul de liber schimb cu Coreea este necesară astfel încât să poată fi încorporată în legislația UE, încât să aibă putere de lege și în așa fel încât să poată fi activată fără complicații. Totodată, Comisia Europeană trebuie să monitorizeze sistematic statisticile privind importul și exportul, astfel încât să poată interveni direct dacă apar dezechilibre. De asemenea, trebuie să fie monitorizată cu atenție respectarea specificațiilor referitoare la condițiile de muncă și standardele de mediu în scopul de a evita crearea unei concurențe neloiale între aceleași produse sau produse direct concurente ca urmare a neaplicării acestora din urmă a criteriilor de mai sus.

În sfârșit, aș dori să subliniez faptul că susținem aplicarea clauzei regionale pentru a salvgarda funcționarea optimă a pieței interne, deoarece ea permite să se ia măsuri în regiuni și țări care au sectoare productive care dețin deseori o cotă importantă a pieței de bază. Deoarece Acordul de liber schimb cu Coreea este primul care deschide Europa pentru o piață asiatică așa de mare, va trebui să acordăm o grijă deosebită, deoarece va acționa ca un precedent pentru alte astfel de acorduri.

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR) Dle Președinte, orice acord de liber schimb trebuie să se bazeze pe principiul reciprocității sau al beneficiului reciproc și, ca să fiu sinceră, mă îndoiesc că așa stau lucrurile în cazul acordului referitor la Coreea de Sud.

Doresc să vă prezint o cifră: 50% din comerțul nostru actual cu Coreea de Sud se referă la sectorul de automobile. În orice caz, Uniunea Europeană importă 450 000 autovehicule sud-coreene, dar exportă doar 33 000 de autovehicule europene. Aceasta constituie o relație comercială extrem de dezechilibrată, pentru a nu spune mai mult, care s-ar crea pe fundalul unei crize extrem de serioase.

Cert este că acest acord va institui un precedent. Va pregăti terenul pentru alte acorduri cu țări asiatice importante - mă gândesc în special la Japonia, dar vor fi și altele. Mai mult de atât, acesta este primul acord încheiat după Tratatul de la Lisabona și, prin urmare, este crucial pentru Parlamentul European - și susțin raportorul nostru în legătură cu acest punct - să-și facă auzită vocea și să fie auzit de către Comisie.

De aceea, orice s-ar întâmpla - nu am idei preconcepute asupra votului în legătură cu acordul de liber schimb - va trebui să facem clauza de salvgardare mai dură, în special, va trebui să revizuim mecanismul de restituire a taxelor vamale, să aplicăm o clauză de salvgardare regională, să consolidăm rolul Parlamentului European în această procedură, să introducem o procedură de comisie ad-hoc care respectă drepturile Parlamentului și să integrăm standardele sociale și de mediu.

În sfârșit, după cum ați promis, dle comisar, nu dorim ca acest acord de liber schimb să fie aplicat pe baze temporare înainte ca Parlamentul European să fi votat definitiv asupra lui.

Vă mulțumesc că m-ați ascultat și sper că vă raliați comentariilor mele.

  Evelyn Regner (S&D). – (DE) Dle Președinte, dle comisar, primul acord de liber schimb de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona conține câteva elemente pozitive: a fost consolidat rolul Parlamentului European și s-au acordat garanții în cazul în care sunt încălcate drepturile sindicatelor sau ale lucrătorilor.

Cu toate acestea, Acordul de liber schimb cu Coreea de Sud nu trebuie să fie utilizat ca model de acord pentru viitoarele acorduri de liber schimb ale Uniunii Europene. De ce? Uniunea Europeană și-a stabilit înalte aspirații prin obiectivele și valorile stabilite în tratate, în special în Tratatul de la Lisabona, și trebuie să le respecte în chestiuni cum ar fi drepturile omului și siguranța juridică, pentru a numi doar două.

Prin urmare, aș dori să fac o conexiune între acesta și toate celelalte acorduri actuale de liber schimb, în special cel cu Columbia și Peru, cu țările andine, care a fost deja negociat și așteaptă aprobarea. Înainte de încheierea unui acord cu țări terțe, este esențială purtarea unui dialog foarte meticulos asupra drepturilor omului. Conținutul acordului de liber schimb trebuie să fie adaptat situației specifice ale țărilor vizate, în special în domeniul comerțului și standardelor sociale și de mediu. În mod special, trebuie ca aceste țări, dar și UE, să nu alerge pur și simplu după morcovul reprezentat de acordul de liber schimb și apoi, după ce au primit morcovul, să revină la vechile lor metode, fiindu-le iertate încălcările drepturilor omului.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Clauza de salvgardare bilaterală din cadrul acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Coreea constituie o măsură de siguranță necesară pentru cazul în care importurile coreene ar amenința să cauzeze un prejudiciu grav industriei Uniunii și slujbelor europene.

Principiul de restituire a drepturilor vamale, potrivit căruia companiilor coreene le este permisă rambursarea taxelor vamale pentru componentele importante, este unul cu precădere delicat, care le-ar putea avantaja pe acestea din urmă și ar putea afecta în mod semnificativ competitivitatea europeană.

Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și Coreea rămâne unul pozitiv, atâta timp cât respectă principiul de concurență loială. În acest context, Comisia va trebui să monitorizeze cu strictețe evoluția exporturilor dintre Coreea de Sud și Uniunea Europeană, în special în cadrul sectoarelor considerate vulnerabile, și să acționeze rapid pentru a remedia orice neregulă.

Sistemul de control trebuie totodată întărit pentru a permite atât reprezentanților industriilor afectate, sindicatelor și partenerilor sociali, cât și Parlamentului European în calitatea sa de reprezentant direct al cetățenilor Uniunii, să declanșeze semnalul de alarmă și să ceară demararea unei investigații.

Rolul Parlamentului European în cadrul sistemului de control și preocupările privind restituirile de drepturi vamale sunt elemente pentru care Parlamentul, Consiliul și Comisia Europeană vor trebui să găsească un compromis rapid. În această optică, votul raportului în această sesiune parlamentară este pozitiv și arată disponibilitatea Parlamentului pentru adoptarea cât mai rapidă a acestui regulament.

PREZIDEAZĂ: Roberta ANGELILLI
Vicepreședintă

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dnă președintă, aș dori să-i mulțumesc raportorului și raportorilor alternativi pentru munca depusă și pentru excelenta colaborare și le doresc în continuare mult succes pe durata negocierilor care au mai rămas.

Mai întâi de toate, salut progresele rapide înregistrate în cadrul negocierilor pe marginea clauzei de salvgardare din acordul cu Coreea. Datorită votului prompt din Comisia din iulie și votului planificat pe baza amendamentelor din septembrie, precum și datorită capacității sale de acțiune în cadrul negocierilor, Parlamentul European a demonstrat că poate lucra în mod eficient și constructiv în urma Tratatului de la Lisabona. Consiliul este acum îndemnat să facă același lucru, astfel încât să putem ajunge repede la un acord pe marginea clauzei de salvgardare.

Salut propunerea Comisiei privind o declarație asupra standardelor sociale și de mediu. Este un compromis bun, care subliniază importanța acestor aspecte. Mai ales, întărirea rolului Parlamentului poate fi văzută ca un pas important în direcția democratizării politicii comerciale și îndemn Consiliul și Comisia să găsească o soluție care să asigure implicarea eficientă și puternică a Parlamentului European.

Aș dori să subliniez din nou faptul că Parlamentul nu va da înapoi în această privință. În special, consider că propunerea Comisiei de a include restituirea taxelor vamale în clauza de salvgardare este un pas important și îndemn Consiliul să sprijine această propunere.

Solicitarea pe care o adresez Comisiei este să acorde mai multă atenție reglementării pe care o are în vedere guvernului coreean privind CO2-ul și să facă să avanseze negocierile în vederea adoptării unei reglementări corecte și libere pentru întreprinderile noastre europene. Chestiunea reglementării privind CO2-ul ar trebui clarificată înainte ca acordul să intre în vigoare.

Am primit semnale pozitive din aproape toate domeniile și sectoarele: ingineria mecanică, farmaceutica, ingineria electrică, industria chimică și din partea multor altor furnizori de servicii. Fără îndoială, unor sectoare le-ar fi plăcut să obțină mai mult, însă, pe ansamblu, există un grad înalt de satisfacție - cu excepția industriei automobilelor. Chiar și acolo există diferențe clare în cadrul producătorilor și al furnizorilor. Cu siguranță, ne aflăm pe calea cea bună când vorbim despre acordul cu Coreea.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Acordul de liber schimb cu Coreea de Sud ar trebui să contribuie, pe ansamblu, la stimularea comerțului și la creșterea numărului de locuri de muncă. Totuși, unele sectoare ale industriei vor obține multe avantaje din acesta, în timp ce altele, din contră, vor avea de suferit.

Sunt pentru luarea în considerare a îngrijorărilor justificate ale anumitor sectoare ale industriei, care includ și industria automobilelor și, de asemenea, pentru adoptarea unei reglementări privitoare la aplicarea unei clauze de protecție cu privire la liberul schimb între UE și Coreea. În ideea că Acordul de liber schimb ar putea afecta ramuri industriale din diferite state membre în diferite moduri, sunt întru totul de acord cu propunerea raportorului referitoare la posibilitatea aplicării unor măsuri de protecție în cazuri excepționale la nivel regional, deoarece este necesar să se ia în considerare situația specifică din diferitele state membre, iar regiunile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a aplica măsuri care să preîntâmpine un impact negativ grav asupra economiei și ocupării forței de muncă din regiune.

În concluzie, aș dori să menționez că, prin urmare, Comisia are responsabilitatea de a veghea la aplicarea corectă și promptă a instrumentelor sale juridice pentru a preîntâmpina apariția unor efecte negative grave asupra unei zone din UE.

  Bogusław Liberadzki (S&D). – (PL) Dnă președinte, dle comisar, doream să aduc în discuție mai multe chestiuni privitoare la industria automobilelor, în special la industria binecunoscută a automobilelor. Aș dori să atrag atenția asupra a două aspecte, primul dintre ele fiind valoarea pieselor auto importate de Coreea și apoi revândute către noi, pentru care există anumite praguri, iar al doilea fiind metoda utilizată pentru calculul taxelor vamale pentru piesele montate în limitele acestui prag. Unii producători europeni de automobile foarte cunoscuți și-au exprimat neliniștea cu privire la aceste două praguri, respectiv numărul de piese importate de Coreea și metoda utilizată pentru calcularea taxelor vamale. Aș dori să solicit să se acorde poate mai multă atenție capacității noastre de a aplica reglementările relevante.

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Dnă președinte, uneori cred că trebuie să ne reamintim ceea ce reprezintă de fapt puterea Europei - puterea fundamentală care stă la baza dezvoltării Europei. În ce rezidă această putere? Rezidă în capacitatea de a crea noi piețe, de a genera oportunități pentru un comerț mai liber. Situația din Europa de astăzi nu este bună, însă este mult mai bună decât ar fi putut fi.

Oare nu același lucru se poate spune și despre intenția noastră privitoare la liberul schimb global, anume că avem ca scop combaterea sărăciei și crearea libertății mondiale exact în același mod? Trebuie să spun, așadar, că mă îngrijorez când îi ascult pe unii dintre colegii mei deputați, care încearcă în mod evident să creeze noi bariere și să facă dezvoltarea liberului schimb mai anevoioasă.

Cred că aceasta reprezintă o modalitate greșită de a proceda. Doream să spun doar acest lucru și să-mi exprim sprijinul pentru comisarul De Gucht. Liberul schimb este cel care creează libertatea și scapă oamenii de sărăcie. Aceasta este calea pe care ar trebui să o urmeze Parlamentul European.

  Seán Kelly (PPE). – Dnă președinte, atunci când acest lucru a fost discutat anul trecut, am pledat în favoarea sa. Sunt foarte mulțumit de progresul care s-a făcut de atunci până astăzi și îi felicit pe raportor și pe Comisie.

Cred că este foarte important ca noi, cei din Uniunea Europeană, să avem acorduri bune de liber schimb, mai ales cu statele cu a căror filosofie politică putem simpatiza și putem fi de acord. Cred că un stat precum Coreea are nevoie de o legătură mai strânsă cu Uniunea Europeană, mai ales atunci când este înconjurată de regimuri ostile. În mod sigur, există beneficii uriașe. Cred că este important să le prezentăm aceste beneficii tuturor cetățenilor noștri, astfel încât să poată beneficia de ele.

Sarcina Coreei este să facă același lucru în interiorul său. Pe acest drum există și capcane, însă cred că prevederile de salvgardare, așa cum a spus și colega mea, dna Köstinger, ne pot ajuta să le depășim. Desigur, salut acest acord. Sper că va intra în vigoare cât de repede posibil și că vom putea încheia alte acorduri cu state similare, care au o filosofie similară cu a noastră, mai ales cu state asiatice și în special cu Japonia.

  Jiří Havel (S&D). – (CS) Dnă președinte, dle comisar, salut faptul că s-au înregistrat aceste progrese în negocierea unui acord cu Coreea. Desigur, scopul nostru este dezvoltarea pieței, dezvoltarea concurenței ne este de ajutor, iar Coreea este fără îndoială un stat prieten. Pe de altă parte, mai rămân întrebări importante la care forma actuală a acordului nu răspunde. Totuși, este o chestiune de obligații privitoare la mediu, care ar trebui să fie reciproce; Este o chestiune privitoare la drepturile omului și la faptul de a ne asigura că produsele din alte state nu intră în Europa în virtutea acestui acord cu Coreea. Toate aceste lucruri ne-ar putea pune în pericol locurile de muncă; ne-ar putea pune în pericol firmele. Sper că, la fel ca mai înainte, vom avansa rapid și vom găsi un compromis acceptabil. Fără un astfel de compromis, ar fi, desigur, foarte dificil să votăm în favoarea acestui acord.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Propunerea Comisiei Europene răspunde așteptărilor Parlamentului European și mai ales așteptărilor industriei noastre, privitoare la protecția acesteia din urmă și la respectarea principiilor unui comerț concurențial. Parlamentul European, care reprezintă societatea europeană, consideră că existența unor clauze de protecție este foarte importantă pentru crearea egalității de șanse pentru sectoarele deosebit de vulnerabile ale economiei noastre. Liberul schimb și participarea la piețele mondiale sunt factorul care generează dezvoltare, însă numai atunci când toate părțile respectă standardele de mediu și ocupaționale și când nu există alte forme de sprijin oferit de stat, astfel încât comerțul să se bazeze în întregime numai pe principiile concurenței complete.

  Karel De Gucht, comisar. – Dnă președinte, așa cum au subliniat și alți deputați, negocierile sunt în curs, iar la ele participă Comisia, Parlamentul și Consiliul, prin urmare, mă voi limita doar la câteva remarce de ansamblu.

În primul rând, cu privire la prevederea asupra CO2 -ului, am avut o discuție cu ministrul coreean al comerțului, cu circa zece zile în urmă, la Da Nang. Am discutat despre prevederile referitoare la CO2 pe care le vor iniția în Coreea. Acestea sunt foarte importante deoarece, în cazul în care conținutul nu este acceptabil, ar putea face astfel încât concesiunile pe care coreenii le-au făcut pentru exporturile de automobile europene să pară oarecum lipsite de sens.

Este clar că guvernul coreean va înainta propuneri înainte de data de 15 octombrie, ceea ce înseamnă că vom ști care este conținutul lor înainte de a avea o discuție finală cu privire la ratificare. Vom urmări această chestiune îndeaproape. I-am spus foarte clar ministrului coreean că, dacă acest lucru nu este satisfăcător, atunci va exista o interdicție din partea Europei.

Permiteți-mi să adaug ceva cu privire la acord. De fapt, există deja un acord între Statele Unite și Coreea însă, până în acest moment, administrația americană nu l-a propus spre dezbatere congresului SUA. Sunt zvonuri că vor avea loc noi discuții între Coreea și SUA. Permiteți-mi să subliniez faptul că ministrul coreean a declarat foarte clar că, dacă se schimbă ceva în acordul încheiat între SUA și Coreea, atunci acest lucru se va aplica automat și Europei. Așadar, teama că s-ar putea întâmpla ceva între Coreea și SUA care ar afecta negativ Europa nu este corectă. Se va aplica automat și Europei.

Cu privire la restituirea taxelor vamale, am fost de acord să monitorizăm acest lucru, de la data intrării sale în vigoare, în sectoarele sensibile. Putem lua, de asemenea, în considerare această informație în cercetările privitoare la salvgardare. Suntem foarte aproape de un acord în această privință, în cadrul discuțiilor dintre cele trei părți.

Am de fapt mai multe obiecțiuni în legătură cu posibilitatea ca Parlamentul să inițieze procedurile și cu salvgardările regionale, deoarece salvgardările regionale, după părerea mea, nu mai sunt posibile în urma Tratatului de la Lisabona. Suntem pregătiți să discutăm posibile alternative la acest lucru, însă departamentul juridic al Consiliului a spus foarte clar că aceasta ar contrazice în totalitate Tratatul de la Lisabona. Așadar, va trebui să tratăm cu grijă aceste chestiuni.

Trebuie să spun că, în ceea ce privește posibila demarare a procedurilor, nu prea văd mult spațiu de manevră în acest scop. După părerea mea, nu acesta ar fi ceea ce aș numi eu rolul adecvat al Parlamentului. Evident, îi puteți solicita Comisiei să inițieze aceste proceduri votând o rezoluție, însă am îndoieli dacă trebuie să existe dreptul de a le iniția în mod formal.

Aș dori să fac o ultimă remarcă privitoare la discursul meu introductiv. Vă mulțumesc că ați ascultat cu multă atenție ceea ce am spus în intervenție, anume că este foarte probabil să se adopte o decizie de îndată ce Parlamentul European își va da acordul cu privire la ALS și în momentul în care se va ajunge la un acord asupra reglementării privind salvgardarea.

Probabil veți întâmpina dificultăți cu privire la formula „foarte probabil”, însă nu pot formula cele spuse anterior în altă manieră, din simplul motiv că decizia îi revine Consiliului. Nu pot vorbi în numele Consiliului. Pot spune care este poziția Comisiei și vom insista pe lângă Consiliu să facă acest lucru numai în momentul în care reglementarea privind salvgardarea va fi adoptată și Parlamentul și-a dat consimțământul cu privire la ALS.

Aceasta este poziția noastră clară. Parlamentul ar trebui să solicite în cadrul discuțiilor tripartite ca însuși Consiliul să se angajeze în această privință și să spună că nu va face acest lucru înainte de votul final din Parlament. Totuși, spun doar „foarte probabil”, deoarece nu sunt eu cel care trebuie să spună ce ar trebui să facă Consiliul. Pot explica poziția Comisiei, însă nu pot vorbi în numele Consiliului.

Așadar, iată unde ne aflăm în momentul de față. Discuțiile se derulează bine în trialog. În zilele următoare, vom avea discuții noi și cred într-adevăr că putem ajunge la o soluție care să fie acceptabilă pentru toată lumea.

  Pablo Zalba Bidegain, raportor. – (ES) Dnă președinte, aș dori să le mulțumesc colegilor mei deputați pentru cuvintele amabile.

Dle comisar De Gucht, conform celor auzite astăzi aici, Parlamentul European își exprimă foarte clar poziția.

Așa cum a spus un coleg deputat, acesta este un moment istoric care va institui un precedent; acesta este un raport istoric care va institui un precedent pentru acordurile viitoare. Parlamentul dorește să ajungă la un acord în prima lectură și va face tot ceea ce îi stă în putință pentru a realiza acest lucru.

Așa cum a spus unul dintre colegii mei deputați, acesta este un moment-cheie pentru industria europeană, care are nevoie de noi stimulente și de noi piețe, pe care acest acord trebuie să le genereze.

Totuși, acestea sunt momente delicate pentru piața forței de muncă și trebuie să garantăm locurile de muncă din Europa. De asemenea, trebuie să garantăm că acest acord nu afectează negativ industria europeană și, pentru aceasta, avem nevoie de o clauză puternică de salvgardare, precum cea adoptată de către Comisia pentru comerț internațional, care va fi probabil adoptată și consolidată prin votul Parlamentului de mâine.

Așadar, a sosit acum momentul ca atât Consiliul, cât și Comisia să acționeze. Comisia trebuie să continue să ne sprijine și facem apel la ambele instituții să-și asume responsabilitatea. Doresc să subliniez faptul că încercăm să ajungem la un acord în prima lectură, însă trebuie să ne punem în mișcare. Cred că acest lucru este posibil și așteptăm propunerile.

  Robert Sturdy (ECR). – Dnă președinte, din nefericire, mijlocul de transport care m-a adus aici - trenul de la Bruxelles, cu care știu că au circulat și alți membri belgieni ai Consiliului - a fost oprit timp de mai bine de o oră. Am telefonat înainte, solicitând ca numele meu să fie scos de pe listă, deoarece iau foarte în serios timpul care îmi este alocat în acest Parlament. Am încercat să telefonez înainte și secretara mea a telefonat și a solicitat ca numele meu să fie scos de pe lista vorbitorilor.

Îmi cer scuze că v-am vorbit despre acest lucru. Aș fi luat cuvântul dacă aș fi fost aici. Din nefericire, nu am putut face aceasta din cauza situației din transporturi, însă numele meu a fost totuși lăsat pe listă. Pe de altă parte, îl susțin în totalitate pe dl Zalba.

  Președinta. – Vă mulțumesc, am luat notă de acest lucru.

17. Venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul dlui Bové, în numele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, cu privire la venituri corecte pentru fermieri: Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa (COM(2009)0591 - 2009/2237(INI)) (A7-0225/2010).

  José Bové, raportor. – (FR) Dnă președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a le mulțumi tuturor colegilor mei din Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, mai ales raportorilor alternativi, pentru sprijinul acordat în această misiune.

Raportul, ca și cel al d-lui Lyon, face parte din importanta noastră dezbatere pe marginea reformei politice agricole comune (PAC). Am reușit să ajungem la multe compromisuri, care au fost adoptate cu o largă majoritate în grupul nostru - cu 32 de voturi pentru și 4 împotrivă.

Cred că mesajul nostru către Comisie este un mesaj puternic: dorim cu toții mai multă transparență în lanțul de aprovizionare cu alimente, care să garanteze concurența loială între fermieri și toți cei implicați în lanțul de aprovizionare. Dorim, de asemenea, măsuri concrete, în Europa și nu numai, care să combată specula și abuzurile de putere pe piață și să protejeze veniturile fermierilor.

Sunt surprins că, la inițiativa unui grup politic sau două din această Cameră, ni se solicită să votăm mâine pe o listă lungă de voturi separate, care sunt contrare mesajului puternic și consensual pe care l-am adoptat cu o mare majoritate în comisie.

Oare evenimentele din decursul verii v-au făcut să vă răzgândiți? Cred mai degrabă că activitatea intensă de lobby derulată în ultima vreme de către sectorul de aprovizionare pe scară largă și de către anumiți operatori din industria agricolă și alimentară reprezintă motivul acestui număr excesiv de voturi separate. În orice caz, nu îmi pot imagina, doamnelor și domnilor, că ați putea ceda acestor presiuni, slăbind astfel mesajul nostru comun.

Comisia noastră a luat cunoștință de criza care îi afectează pe fermierii europeni. Intenționează să propună măsuri concrete și puternice: în mai puțin de 10 ani, Uniunea a pierdut 3,5 milioane de locuri de muncă în agricultură. Ceea ce reprezintă un masacru pe scară largă. Bulgaria, de exemplu, a pierdut unul din doi fermieri. În 2009, veniturile au scăzut dramatic. În Franța și Germania, fermierii și-au pierdut în medie 20% din venituri, iar în Ungaria, au pierdut mai mult de 35%. Fermele și comunitățile rurale sunt în pericol de a dispărea.

Forțată de exasperarea fermierilor și de către demonstrațiile crescătorilor de vite pentru lapte, în decembrie 2009, Comisia Europeană a publicat o comunicare intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa”. Acesta din urmă indică faptul că, între 1995 și 2005, proporția valorii adăugate din lanțul alimentar care a ajuns la producătorii agricoli a scăzut de la 31% la 24%. Prețurile plătite fermierilor au scăzut practic în fiecare sector, fără ca prin aceasta consumatorii europeni să aibă ceva de câștigat.

Comisia spune că aceste probleme sunt legate de concentrația crescută din sectoarele cu ridicata, al prelucrării și al distribuției, care își impun propria voință asupra producătorilor neorganizați.

Comisia este îngrijorată de lipsa de transparență în legătură cu prețurile și marjele aplicate. Recunoaște dificultatea de a obține date precise și fiabile și admite că nu are informațiile necesare pentru a-și adapta politicile în mod rapid și eficient.

Pentru a soluționa această situație, propun Comisiei să creeze un observator al prețurilor și marjelor din agricultura europeană, pe modelul celui existent în Statele Unite. Această instituție va avea sarcina de a defini costurile de producție pentru fermierii europeni. Ne va spune costurile reale ale unui litru de lapte, ale unui kilogram de făină sau de carne de vită, din momentul în care acestea părăsesc ferma. Aceste informații ne vor servi ca bază de negociere între fermieri și ceilalți operatori din lanțul de aprovizionare cu alimente. Această instituție va avea, de asemenea, sarcina de a evalua ce sectoare rețin toată valoarea adăugată, în detrimentul producătorilor și consumatorilor.

Comisia Europeană va putea astfel să identifice operatorii care abuzează de echilibrul de putere și de poziția lor dominantă. Este, de asemenea, crucial să le facă pe cele mai mari 20 de companii europene să elaboreze un raport anual privind cota lor de piață și marjele interne pe care le generează.

Transparența nu reprezintă o amenințare la adresa economiei de piață. Din contră, este o necesitate absolută pentru a preîntâmpina abuzurile care au fost remarcate în agricultură și în alte sectoare, mai ales în cel financiar.

Cine poate pretinde că, atunci când fermierii își vând laptele sau carnea, sunt pe picior de egalitate cu multinaționalele, care influențează stabilirea prețurilor mărfurilor pe piețele globale? Echilibrul puterilor este complet dezechilibrat, iar unii ar spune chiar incorect.

Pentru a reveni la starea de echilibru, prima măsură de urgență ar fi să li se permită fermierilor să se reunească în organizații de producători. A doua măsură suplimentară implică interzicerea vânzării de bunuri sub prețul de achiziție la nivelul Comunității.

Reducerile forțate, modificările ulterioare ale termenilor contractuali și taxele nejustificate de listare la bursă sunt lucruri care se întâmplă în mod curent. Acestea lovesc în fermieri și în miile de societăți de prelucrare, mici și mijlocii, deoarece trebuie să treacă prin sectorul distribuției pe scară largă pentru a-și vinde produsele. Comisia Europeană trebuie să identifice proporția acestor practici antieconomice și trebuie să adopte măsurile necesare pentru a le stopa.

În cele din urmă, speculațiile bursiere pe marginea mărfurilor agricole reprezintă un lucru abominabil. Finanțiștii și speculanții caută recompense și profituri instantanee. Pentru ei, sărăcia și foametea sunt sinonime cu profitul. Nu ne-am gândit că vom retrăi revoltele din 2008, însă ne-am înșelat amarnic. Din iunie, prețul grâului a crescut cu mai bine de 70%. Prețul porumbului, al soii și al orezului a urmat, de asemenea, un trend ascendent. Săptămâna trecută, șapte oameni au fost uciși în Maputo, Mozambic, pentru că au demonstrat împotriva majorării cu 30% a prețurilor alimentelor.

Vom continua să stăm cu mâinile în sân și să nu facem nimic, așa cum am făcut și cu doi ani în urmă? Vom continua să tolerăm comportamentul băncilor de investiții care falimentează fermierii europeni și zdrobesc bărbații și femeile de pe planeta noastră?

Îndemn Uniunea Europeană să ia inițiativa creării unei agenții globale pentru reglementarea piețelor.

Dnă președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, vă invit să transmiteți un mesaj puternic, astfel încât noua PAC să fie mai corectă pentru fermierii și consumatorii europeni și astfel încât să existe o concurență loială între operatori, care să permită crearea unui cadru de reglementare a piețelor și care să nu le ofere spațiu de manevră speculanților. Responsabilitatea Parlamentului European, în momentul în care se pregătește să-și exercite puterea comună de luare a deciziilor în chestiuni agricole, este să nu cedeze în fața presiunilor, de oriunde ar veni acestea. Mesajul nostru trebuie să rămână clar și coerent.

  Dacian Cioloș, comisar. – (FR) Dnă președinte, doamnelor și domnilor, majorarea prețului alimentelor, funcționarea sectorului agroalimentar, transparența prețurilor, negocierea puterii și repercusiunile asupra veniturilor fermierilor au ocupat primul loc pe agenda dezbaterilor politice din ultimele luni.

Din acest motiv raportul prezentat astăzi de dl Bové - permiteți-mi să-i mulțumesc personal, precum și tuturor membrilor Comisiei parlamentare pentru agricultură și dezvoltare rurală, precum și celorlalte comisii care au contribuit la întocmirea acestui raport - prezintă principalele provocări cu care ne confruntăm. Mai mult, după cum spunea dl Bové, acestea sunt chestiuni care nu sunt numai foarte actuale, ci figurează și printre deciziile care trebuie luate pe termen mediu și scurt, mai ales în contextul reformei politicii agricole comune pe marginea căreia lucrăm.

Împărtășesc majoritatea îngrijorărilor exprimate în acest raport. Cred că funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente trebuie ameliorată. Toți operatorii implicați au câte ceva de câștigat din asta: consumatorii, sectorul distribuției cu amănuntul, sectorul de prelucrare și mai ales - după cum spunea dl Bové - fermierii, care sunt probabil cei care se confruntă cu cele mai mari dificultăți în obținerea unei proporții corecte din veniturile care sunt împărțite în interiorul lanțului.

Comisia a întreprins recent un număr de inițiative în această privință. Aș dori să menționez una sau două dintre ele. În primul rând, Grupul la nivel înalt privind competitivitatea industriei agroalimentare a emis un număr de recomandări strategice. Dl Bové preia unele dintre aceste analize și îmbunătățește unele propuneri în raportul pe care ni-l prezintă. Aceste propuneri vor fi suplimentate printr-un forum la nivel înalt, lansat recent de comisarul Tajani și care se va concentra în special asupra chestiunilor privitoare la acordurile contractuale, la logistică și competitivitate.

Cu privire la transparența prețurilor, acest lucru este considerat esențial pentru buna funcționare a lanțului și este o zonă în care sunt multe lucruri de făcut. După cum știți, instrumentul de monitorizare a prețurilor alimentelor a fost introdus deja în cadrul Eurostat, însă trebuie rafinat. Va fi rafinat astfel încât informațiile obținute să le poată fi utile operatorilor din lanțul aprovizionării cu alimente, fermierilor și consumatorilor, precum și altor participanți.

Comisia a publicat recent un raport de monitorizare a pieței cu amănuntul, în care se confirmă faptul că „ineficacitățile structurale” din lanțul distribuției produselor alimentare pot contribui la „transmiterea asimetrică și la rigiditatea prețurilor, precum și la impunerea unor condiții contractuale inechitabile asupra producătorilor primari”. Aș sublinia faptul că părțile interesate sunt invitate să transmită comentarii pe marginea acestui raport înainte de data de 10 septembrie a anului curent. De acest raport este responsabil Directoratul general pentru piața internă al Comisiei Europene și, fără îndoială, ne va oferi elemente noi care pot fi folosite pentru crearea de măsuri astfel încât transmiterea asimetrică a prețurilor, care cauzează ineficiențe structurale în cadrul lanțului, să poată fi remediată.

Comisia pregătește, de asemenea, unele propuneri legislative în vederea îmbunătățirii legislației privind calitatea produselor agricole și agroalimentare. Am avut deja ocazia să discutăm despre această chestiune, inclusiv în acest Parlament. Până la finele anului, Comisia va prezenta pachetul legislativ aferent acestei chestiuni și vom prezenta unele propuneri, printre altele, în vederea susținerii inițiativelor locale și regionale de comercializare a alimentelor și în vederea oferirii de posibilități pentru ca producătorii - în special micii producători, producătorii agricoli care încearcă să intre pe piețele de vânzare directă - sau lanțurile scurte de aprovizionare alimentară să își poată face produsele mai ușor identificabile pe piețe și, astfel, să ajute consumatorii să facă alegeri mai informate atunci când cumpără produse.

Ca parte a propunerilor privitoare la politica agricolă comună de după 2013, mă voi asigura și că instrumentele pentru promovarea produselor agricole pot fi îmbunătățite. Cred că aceasta este un domeniu în care Comisia Europeană, mai ales în noile condiții, poate face mai mult pentru a ajuta producătorii agroalimentari și lanțul de aprovizionare cu alimentele să promoveze produsele în mod mai eficient pe piața europeană și, de asemenea, pe piața globală.

Aș dori să menționez, de asemenea, faptul că Grupul de experți la nivel înalt privind laptele și-a prezentat raportul. Ca urmare a acestui raport, Comisia va prezenta - repet, până la finele anului - o propunere legislativă pentru sectorul laptelui care va răspunde, printre altele, chestiunilor privitoare la puterea de negociere a producătorilor și la problema oportunităților oferite acestora de a se organiza astfel încât să-și negocieze mai bine contractele, precum și la acordurile contractuale din cadrul lanțului. În acest context, intenționez, de asemenea, să ofer o soluție la chestiunea rolului organizațiilor interprofesionale în buna funcționare a lanțului, mai ales în sectorul lactatelor.

Cât privește produsele derivate, mărfurile și chestiunea speculațiilor, noi cei din Comisia Europeană facem ajustările finale la o propunere legislativă de aplicabilitate generală și lucrez îndeaproape în această privință alături de colegul meu, comisarul Barnier. Vor urma și alte propuneri ca parte a revizuirii Directivei privind piețele instrumentelor financiare.

De asemenea, trebuie să înregistrăm progrese în analizarea modului în care valoarea adăugată este distribuită în cadrul întregului lanț agroalimentar; acesta este un aspect căruia îi acord o importanță specială. După cum spuneam, dezechilibrele dintre puterea de negociere a producătorilor și restul lanțului agroalimentar a pus o presiune semnificativă asupra marjelor de profit ale producătorilor din sectorul agricol. Prin urmare, cred că și aici avem multe lucruri de făcut și există multe chestiuni de soluționat în contextul reformei PAC.

Aș dori, de asemenea, să subliniez în această privință faptul că competitivitatea sectorului agroalimentar european nu poate fi garantată în detrimentul unora dintre componentele sale și cred că operatorii din cadrul lanțului agroalimentar ar trebui să fie conștienți de faptul că, dacă se pune prea multă presiune asupra producătorilor de bunuri, asupra fermierilor, acest lucru poate afecta negativ întregul lanț, puterea sa economică și caracterul său reprezentativ în cadrul sectorului industrial european.

Permiteți-mi să vă mulțumesc încă o dată pentru raportul prezentat de către Parlamentul European. Acesta reprezintă o contribuție foarte utilă în vederea atingerii obiectivului nostru comun de a avea un lanț de aprovizionare cu alimente care să funcționeze mai bine. Voi acorda o atenție specială dezbaterii dvs. de astăzi și votului pe marginea acestui raport.

  Esther Herranz García, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru industrie, cercetare și energie. – (ES) Dnă președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, sunt de acord cu comisarul Cioloș asupra faptului că acest raport este esențial și vine la momentul oportun, deoarece a demonstrat abuzurile comise de distribuția în masă, care perturbă grav diferitele legături din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente.

În timp ce raportul Bové poate că merge prea departe în anumite chestiuni, încercând să fie prea intervenționist, trebuie să recunoaștem că, din punctul de vedere al economiei de piață sociale pe care o susținem în cadrul Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), oferă răspunsuri la plângerile justificate ale producătorilor europeni.

De asemenea, aduce mai multă transparență în diferitele componente ale lanțului aprovizionării alimentare, lucru care este întotdeauna pozitiv, oferindu-le sectoarelor celor mai slabe din lanț mult mai multe posibilități de apărare și, desigur, susține consumatorii europeni în dorința lor de a deveni mai informați cu privire la lanțul aprovizionării cu alimente.

Industria alimentară europeană ar fi putut poate să fie luată mai mult în considerare în acest raport, ceea ce ar fi fost un lucru pozitiv, însă raportul include, de asemenea, măsuri pentru scăderea volatilității prețurilor, ceea ce era, de altfel, foarte necesar.

Stabilește și măsuri menite să instaureze egalitatea între componentele lanțului, așa cum s-a solicitat de către Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și, de asemenea, solicită combaterea practicilor abuzive și incorecte din cadrul distribuției în masă. A sosit acum momentul să se stabilească lista practicilor abuzive care vor fi strict interzise prin legislația europeană.

De asemenea, este important să se traseze măsurile care vizează preîntâmpinarea practicilor dificile prin etichetele private care sunt contrare concurenței și dreptului proprietății intelectuale.

Pentru toate aceste motive, trebuie să susținem raportul Bové, precum și pe toți colegii noștri deputați din Comisia pentru piață internă și protecția consumatorului, din Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranța alimentară și din Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, care au muncit din greu pentru a se asigura că acest raport va fi în cele din urmă publicat, ajutând astfel producătorii europeni să meargă mai departe.

  Ashley Fox, raportor pentru aviz al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor. – Dnă președinte, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor a adoptat o opinie care analizează problemele lanțului aprovizionării alimentare în ansamblu.

Recomandăm ca fermierii să fie încurajați să fie mai eficienți și să-și consolideze puterea de negociere și ca ombudsmanul să existe în fiecare stat membru pentru a arbitra litigiile din cadrul lanțului de aprovizionare, asigurându-se că, în cadrul acestui lanț, concurența dintre toți actorii este riguroasă, dar corectă, astfel încât să asigure cele mai scăzute prețuri posibile la alimente pentru consumatori, recunoscând în același timp rolul valoros pe care etichetele mărcilor detailiștilor îl joacă în promovarea concurenței și în posibilitățile de alegere și de prețuri mai scăzute oferite consumatorilor.

Sunt dezamăgit că dl Bové și Comisia pentru agricultură nu prea au luat în considerare aceste sugestii. Poate că dumnealor nu le place, însă piețele funcționează, și cu cât sunt mai libere piețele, cu atât funcționează mai bine, în folosul tuturor, mai ales al consumatorului.

Trebuie să-i îndemn pe toți deputații să voteze contra acestei rezoluții și să susțină rezoluția alternativă a CRE.

  Elisabeth Köstinger, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, inițiativa acestui raport a sosit în urma comunicării Comisiei privitoare la problemele considerabile care există în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente din Europa. Cei care sunt activi în sectorul agricol sunt extrem de dezavantajați. Aceste probleme alarmante se reflectă în fluctuațiile dramatice ale prețurilor, la care au fost martori producătorii primari din sectorul agricol.

Criza economică nu i-a ocolit pe fermieri. În unele cazuri, veniturile fermelor au scăzut cu până la 28%. Costurile de producție sunt la cel mai înalt nivel din ultimii cincisprezece ani. În unele state, fermierii întâmpină deja dificultăți majore în a obține credite. Comisia a stabilit că unii actori din vârful lanțului abuzează de poziția lor dominantă pe piață, datorată monopolului pe care-l dețin. În practicile ce decurg din aceasta - incluzând aici tarifele mari pentru listarea la bursă a produselor, lipsa unor mecanisme transparente de stabilire a prețurilor și o slabă putere de negociere - fermierii sunt întotdeauna cei care pierd.

Marjele cele mai mari de profit sunt realizate în mod clar de actorii din industria prelucrătoare, de angrosiști și de detailiști. În unele cazuri, fermierii se ciocnesc de prețuri care sunt sub costul de producție. Nu putem permite ca povara problemelor de lichiditate să fie aruncată pe umerii fermierilor, ca rezultat al faptului că actorii dintr-o verigă superioară a lanțului plătesc cu luni de întârziere. Nu se poate ca detailiștii să trateze fermierii ca pe niște bănci.

Unul dintre punctele centrale ale acestui raport este specificarea termenelor de plată. Dle comisar, ați inițiat procesul de negociere pentru politica agricolă comună de după 2013. Există unele incertitudini în acest sector cu privire la direcția pe care o va adopta politica agricolă europeană - ce tip de producție agricolă se va dori în Europa, în viitor: va fi doar o producție agricolă intensivă, industrializată, sau va fi o agricultură diversă, durabilă și, mai presus de toate, extensivă?

În lunile ce vor urma, vom ajunge la o răscruce. Îndemnăm Parlamentul să-și demonstreze angajamentul față de diversitate și de garantarea aprovizionării cu alimente în Europa. Întrebările precum „Ce vom mânca în viitor?”, „Unde vom locui?” și „Cum ne vom încălzi căminurile?” sunt mai relevante ca niciodată. Răspunsurile rezidă în agricultură, deoarece funcțiile agriculturii includ mai multe aspecte decât simpla producere a unor produse de calitate. Comunitățile noastre se așteaptă ca politicienii să întreprindă acțiunile corecte pentru a asigura o producție durabilă în Europa.

  Marc Tarabella, în numele Grupului S&D. – (FR) Dnă președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, mai întâi de toate aș dori să-mi cer scuze în numele colegului meu, dl Alves, care a fost raportorul alternativ al grupului nostru. Bagajele dumnealui s-au pierdut și, din această cauză, nu ni s-a putut alătura la timp. Prin urmare, mi-a solicitat să-l înlocuiesc, lucru pe care-l fac cu plăcere.

Aș dori să subliniez raportul excelent înaintat de colegul nostru, dl Bové, în care sprijinim ideea unor venituri mai corecte pentru fermieri și un lanț al aprovizionării cu alimente în Europa mai transparent și mai funcțional. De asemenea, mă bucur de compromisul la care am ajuns în cadrul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Într-adevăr, printre altele, în urma gravei crize a lactatelor care ne-a lovit în 2009 și ale cărei cauze încă mai subzistă și azi, s-a impus necesitatea identificării factorilor nocivi care au generat lunga coborâre în iad a acestui sector - care, din întâmplare, nu este singurul în această situație.

S-au identificat soluții potențiale pentru a ne asigura că fermierii noștri pot în cele din urmă să facă mai mult decât să-și acopere doar costurile de producție - lucru pe care nu reușesc să-l facă întotdeauna - și să câștige un venit corect din munca prestată.

Deși recunoaștem cât este de important să avem un lanț de distribuție în care producătorii și consumatorii să nu mai fie perdanții finali de la capetele lanțului și, deși am ajuns cu succes la unele soluții de echilibru, se pare că Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa și Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) revin asupra unor alineate fundamentale privitoare la modificările de compromis negociate înainte de vacanța parlamentară.

Din nefericire, timpul care îmi este alocat este prea scurt pentru a-mi permite să specific alineatele care ar putea fi respinse în cadrul votului din plen. Totuși, dacă aș putea menționa măcar unul, atunci acela ar fi alineatul (21), care consideră că este nevoie să se interzică vânzarea sub prețul de achiziție la nivelul Comunității. Dacă-mi permiteți, doresc să spun că poziția adoptată de Grupul ALDE și de Grupul PPE este de-a dreptul scandaloasă: pune în discuție acest alineat, care este crucial pentru fermierii noștri. Cum putem oare permite ca produsele noastre agricole să fie vândute ieftin în beneficiul sectorului de distribuție și, mai evident încă, în beneficiul sectorului de prelucrare?

Cum se poate pune în discuție, respingându-se alineatul (41) din raport, relevanța creării unei agenții globale independente de reglementare care să contracareze speculații cu produsele alimentare?

Aș putea, de asemenea, să menționez alineatul (52), de care sunt foarte legat de vreme ce l-am înaintat în cadrul grupului meu alături de colegul meu, dl Tabajdi. Acest paragraf consideră că trebuie să se acorde un tratament preferențial organizațiilor de producători, cooperativelor de fermieri și IMM-urilor atunci când se acordă contractele de achiziții publice în interiorul lanțului aprovizionării cu alimente și, prin urmare, îndeamnă Comisia să propună măsuri în această privință. A reprezentat, de asemenea, subiectul unui compromis care se pare că astăzi este adus în discuție atât de Grupul PPE, cât și de Grupul ALDE.

Într-un moment în care milioane de persoane din lume suferă de malnutriție și de foame și când speculațiile exacerbează problemele financiare ale familiilor - speculațiile pe marginea stocurilor de cereale în urma incendiilor care au afectat Rusia în această vară sunt un exemplu concludent în această privință - oare lobby-urile din industria agroalimentară au triumfat asupra lucrurilor care sunt evidente pentru noi toți? Mă întreb la ce cascadorie îngrozitoare asistăm aici. Oare ne aflăm în situația în care, în opinia Grupurilor PPE și ALDE, considerentele privitoare la prelucrare și distribuție sunt mai importante decât protecția producătorilor, care sunt amenințați în momentul de față?

Într-un moment în care siguranța alimentelor și suveranitatea hranei sunt amenințate, este un gest iresponsabil, față de public și de fermierii noștri, să se găsească cusururi propunerii noastre inițiale de rezoluție, de care fermierii noștri au nevoie urgentă, fermieri care - dacă mai este nevoie să vă reamintesc - reprezintă o secțiune fundamentală a societății noastre.

  Marian Harkin, în numele Grupului ALDE. – Dnă președinte, mai întâi de toate, doresc să-i mulțumesc raportorului, dl Bové, pentru munca depusă în elaborarea acestui raport. Lanțul aprovizionării cu alimente este foarte complex și foarte mulți factori diferiți au impact asupra modului în care funcționează acesta. Cred că este nevoie de o abordare atentă, astfel încât să nu ajungem să adoptăm o lege cu consecințe nedorite.

Există o problemă, o problemă reală. Știm acest lucru de la statele noastre membre. Într-adevăr, un sondaj recent din Irlanda ne-a arătat că 74% dintre consumatori cred că fermierii nu primesc un preț corect pentru produsele lor. În Irlanda, fermierii primesc aproximativ 33% din prețul cu amănuntul al laptelui, 50% din prețul cu amănuntul al cărnii de vită și 20% din prețul cu amănuntul al brânzei. Însă știm, de asemenea, că acest lucru este adevărat la întreg nivelul UE, deoarece cercetările Comisiei arată în mod explicit că, din 1995, singurii actori din acest lanț a căror proporție din prețul de detaliu a scăzut sunt producătorii primari, adică fermierii.

Acest lucru nu mai poate continua astfel. Dacă totuși continuă, vom pierde mulți producători primari și atunci ce se va alege de siguranța alimentară în UE și de suveranitatea hranei? Trebuie să tratăm aceste probleme în contextul PAC. Lanțul aprovizionării cu alimente nu funcționează adecvat și fermierii nu primesc venituri corecte. Nu sunt de acord cu dl Fox într-o privință; în opinia mea, ne confruntăm cu un caz de eșec al pieței și este necesar să se intervină, însă întrebarea crucială este să știm ce intervenții trebuie să facem.

Comisia, cred, trebuie să cerceteze și, acolo unde este nevoie, să ia măsuri împotriva comportamentelor anticoncurențiale. Nu există nicio îndoială că dezechilibrele contractuale asociate puterii inegale de negociere au un efect negativ asupra concurenței în cadrul lanțului aprovizionării cu alimente, mai ales pentru actorii mici. Asimetria puterii de negociere care există între diferitele părți contractante, la care s-a referit dl comisar, poate duce adesea la o situație în care actorii mai mari și mai puternici încearcă să impună acorduri contractuale în avantajul lor. Mai simplu spus, cei mici sunt striviți.

Un aspect foarte important care nu a fost prezentat în această discuție, însă care este relevant, este că există multe dovezi că ne exportăm practicile comerciale incorecte în statele în curs de dezvoltare, în care uriașele multinaționale din UE abuzează de poziția lor dominantă de pe piață. În acest context, cred că avem nevoie de un răspuns global. Susțin contractele voluntare, mai degrabă decât pe cele obligatorii, precum și instituirea în fiecare stat membru a unui ombudsman comunitar. La nivel personal, nu sunt de acord cu vânzarea sub costul de producție.

În fine, sunt bucuroasă să aud comentariile d-lui comisar și aplaud propunerile dumnealui. Aceasta este o chestiune complexă și necesită o abordare din mai multe perspective.

  Martin Häusling, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, dl Bové a prezentat un raport foarte bun și am fost în mare parte de acord asupra lui în cadrul Comisiei; au fost doar patru voturi împotrivă.

Prin urmare, este firesc să fim surprinși că Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa au prezentat amendamente pentru suprimarea anumitor alineate din raport. Este uimitor să vedem că un compromis la care se ajunsese anterior este iarăși adus în discuție. Sunt curios cu privire la motive, însă sunt curios și de ce au mai stat alături de noi și au elaborat în comun aceste lucruri.

Dacă îmi permiteți, vă voi oferi câteva exemple privitoare la această chestiune. Alineatul (8) solicită crearea unui observator pentru prețuri și marjele de profit din sectorul agricol. Există un acord pe această temă, însă pentru a face acest lucru este evident că va trebui ca prețurile să fie comparate - așa cum se prevede în cea de-a doua parte. Și acest lucru este exact ceea ce Grupul PPE nu mai dorește. Ceea ce mă face să mă întreb, dnă Köstinger, dacă există o discrepanță între ceea ce spuneți și ceea ce faceți.

Alineatul pe care dorește să-l îndepărteze Grupul ALDE este și mai interesant. Există o perspectivă generală conform căreia comercializarea produselor sub costurile de producție ar trebui interzisă în interiorul Uniunii. Asupra acestui lucru a existat anterior un consens. Cred că un lucru pe care-l putem solicita tuturor este să fie contra practicării dumpingului - și le putem solicita acest lucru și partenerilor noștri comerciali din OMC. De ce Grupul ALDE dorește să elimine acest alineat? Nu putem să înțelegem.

Într-un alineat ulterior, îndemnăm Comisia să propună prevederi legale care vor crea instrumente în vederea limitării volatilității prețurilor, pentru a reduce nivelul înalt de dependență al producătorilor. Și acest lucru trebuie șters. Există, așadar, multe întrebări care trebuie puse cu privire la subminarea acestui consens și la punerea în discuție a pozițiilor care existau deja în raportul dlui Leinen și care erau sprijinite de Grupul ALDE.

Prin urmare, îndemn toți politicienii din domeniul agriculturii să adopte o poziție comună, deoarece fermierii simt că a sosit timpul să venim cu niște răspunsuri la modul în care putem pune capăt acestei situații care nu mai poate dura și în care fermierii sunt perdanții lanțului alimentar.

În momentul de față, ne confruntăm cu un alt val de speculații în sectorul agricol care, în cele din urmă, nu-i va fi nimănui de folos - nici fermierilor și nici consumatorilor. Este timpul să facem în sfârșit ceva. Și consumatorii ne solicită acest lucru și cer doar ca ceea ce le spunem fermierilor în afara acestui Parlament să fie în concordanță cu ceea ce facem în Parlament. Așadar, sper ca în cele din urmă acest raport să fie adoptat exact așa cum a fost înaintat.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dnă președinte, raportul dlui Bové este de foarte mare actualitate și salut faptul că avem ocazia de a analiza aceste chestiuni privitoare la funcționarea lanțului european de aprovizionare cu alimente în cadrul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Fără îndoială, există anumite probleme în lanțul european de aprovizionare cu alimente. Prețurile recente, extreme, ale mărfurilor și volatilitatea de pe piață au subminat, după părerea mea, stabilitatea lanțului aprovizionare cu alimente. Trebuie să recunoaștem că fermierii se confruntă cu prețuri de ieșire în continuă scădere, alături de costuri operaționale în continuă creștere, în timp de detailiștii și consumatorii continuă să se bucure de profituri bune și respectiv de prețuri scăzute. În această privință, sunt de acord cu dl Bové asupra faptului că există probleme care trebuie soluționate pentru a se ajunge la un echilibru între corectitudine și profitabilitate.

Totuși, nu sunt pe deplin de acord cu sugestiile din raportul dlui Bové privitoare la modul în care se poate corecta acest dezechilibru și, în această privință, am prezentat o rezoluție alternativă în numele grupului meu.

Desigur, nu cred că soluția este să adoptăm și mai multă legislație europeană pentru a le impune fermierilor coduri obligatorii de conduită. Legile existente în UE privitoare la concurență sunt adecvate și ar trebui aplicate în mod corespunzător. Lanțul de aprovizionare cu alimente trebuie să poată funcționa în contextul pieței libere și, în măsura posibilului, să nu fie împovărat de reglementări inutile și de birocrație. Este necesară mai multă transparență a prețurilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, aceasta generând și încetarea practicilor incorecte ale detailiștilor, cum ar fi taxele de depozitare și plățile mult prea târzii efectuate în favoarea producătorilor.

Pe de altă parte, fermierii trebuie să fie încurajați să se organizeze într-un mod mai eficient, astfel încât să-și sporească puterea de negociere cu privire la marile firme de prelucrare și de desfacere cu amănuntul. După părerea mea, calea ce trebuie urmată rezidă în combaterea practicilor anticoncurențiale și în promovarea codurilor voluntare de bună practică.

Pe durata verii, am văzut prețul cerealelor crescând până la cer, lucru care nu va face decât să cauzeze probleme și mai mari în lanțul de aprovizionare cu alimente. Această volatilitate a pieței distruge într-adevăr piața.

  Jacky Hénin, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dnă președinte, doamnelor și domnilor, majoritatea fermierilor din UE supraviețuiesc din câștiguri derizorii și, mai mult, sunt supuși stresului constant cauzat de speculațiile iraționale de pe piețele financiare. Majoritatea fermierilor sunt convinși că nu mai au niciun viitor. Grupul lor social face parte din grupurile în care se înregistrează cele mai multe cazuri de sinucideri.

Dacă Europa continuă să-și sărăcească fermierii și muncitorii agricoli, aceștia vor dispărea, ceea ce va antrena consecințe groaznice din punct de vedere al gestiunii teritoriului, al calității vieții și al autosuficienței alimentare. Aceasta va alimenta o criză de mediu cu efecte mai rapide și mai îngrozitoare decât ale topirii calotelor de gheață din Groenlanda.

Textul este plin de rezoluții foarte bune și prezintă câteva propuneri interesante, deși ocolește cu măiestrie cauzele de bază care au dus la dezastrul actual și, prin urmare, soluțiile radicale care trebuie aplicate. Problema nu este doar să ne asigurăm că fermierii și lucrătorii agricoli - cei mai neglijați de această rezoluție - obțin venituri corecte; ci, mai degrabă, este vorba despre a se ajunge la un nivel al veniturilor și al remunerațiilor care să le dea posibilitatea celor din sectorul agricol să poată în sfârșit să trăiască de pe urma muncii lor.

Trebuie să arătăm cu degetul și, dacă este posibil, să sancționăm sectorul distribuției pe scară largă și resursele financiare din spatele său pentru presiunea nechibzuită pe care o exercită pentru a scădea prețurile, însă și pentru durata prea mare de timp în care își plătesc datoriile; fondurile care speculează pe marginea produselor alimentare, expunându-ne populația la riscuri importante; și rolul băncilor în dificultățile cu care se confruntă fermierii.

Acest raport se înscrie în direcția corectă, însă trebuie să se mai facă multe progrese.

  Anna Rosbach, în numele Grupului EFD. – (DA) Dnă președinte, propunerea dlui Bové prevede că unul dintre obiectivele-cheie ale politicii agricole comune a fost și este garantarea unor venituri corecte pentru fermieri. Nu sunt deloc de acord cu aceasta. Politica agricolă solicită 40% din bugetul UE. În țara mea, aproape toată lumea este de acord că ajutorul în favoarea agriculturii trebuie eliminat, deoarece considerăm că agricultura este o industrie liberă și concurențială. Acest raport merge exact în direcția opusă. Propune mai multe instituții comunitare, plătite de contribuabili, pentru unificarea și controlul unei întregi industrii, de la producător la consumator. Pur și simplu nu pot susține așa ceva. Este foarte bine cunoscut faptul că sectorul transporturilor, intermediarii și detailiștii obțin câștiguri din bunuri, însă prețul este în cele din urmă controlat de consumatori, cu alte cuvinte, de către noi, toți cei care mergem în mod obișnuit la cumpărături. Propunerea solicită, de asemenea, demararea unei campanii de informare asupra eforturilor întreprinse de agricultură cu privire la mediul înconjurător. Nu este și nici nu trebuie să fie datoria UE să deruleze acest tip de campanie. Dacă fermierii vor simți nevoia să facă aceasta, atunci o vor face prin intermediul propriilor lor organizații. Acesta este și motivul pentru care există, la urma urmei.

Nevoia unei reforme a politicii agricole este, de asemenea, clară. Totuși, ceea ce propune aici dl Bové a mai fost deja încercat o dată și s-a constatat că este un lucru imposibil și inutil. Acel lucru a fost numit economie planificată la nivel central. Agricultura din statele UE este extrem de diversă și, de aceea, consider că acest subiect este o chestiune națională care ar trebui gestionată aproape de fermierii individuali și de problemele lor.

  Diane Dodds (NI). - Dnă președinte, apreciez munca depusă de dl Bové în formularea acestui raport. Salut,de asemenea, această dezbatere care subliniază nevoia de transparență în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente.

Transparența este un element vital, însă modul în care le răspundem marilor organizații de desfacere cu amănuntul, a căror singură motivație este să vină în întâmpinarea nevoilor acționarilor lor, este la fel de important. Obiectivul lor de a spori cota de piață și profiturile a avut un impact negativ asupra fermierilor și, în unele cazuri, asupra celor din industria prelucrătoare.

În momentul de față, piața nu-i răsplătește pe fermieri pentru timpul și banii investiți de ei în activitățile agricole în vederea producerii unor alimente de calitate înaltă, sigure și durabile.

În Irlanda de Nord, industria cărnii de vită este supusă unei mari presiuni și multe ferme nu ating pragul rentabilității financiare. Desigur, orice intervenție trebuie analizată din perspectiva PAC. Fără aceasta, industria s-ar lupta să supraviețuiască. Noi, cei din acest Parlament, trebuie să ne dăm seama de importanța acestei politici și de beneficiile pe care le aduce sectorului nostru agricol.

Timp de mai mulți ani, piața nu a furnizat rezultate semnificative pentru sectorul lactatelor sau al cărnii de vită. Am organizat multe dezbateri în acest Parlament, în special cu privire la sectorul lactatelor.

Dacă dorim ca fermierii noștri să concureze pe o piață liberă, trebuie să soluționăm problemele din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, precum și cele privitoare la importurile din statele terțe și problema prețurilor pe care le plătesc consumatorii pentru alimente, luând în considerare prețurile de ieșire practicate de ferme, în continuă scădere.

Rolul speculanților și nevoia de a reduce volatilitatea pieței trebuie soluționate imediat. Interdicțiile la import și panica creată de speculanți au alimentat o creștere importantă a prețului cerealelor la nivel mondial; aceasta va avea un efect de domino asupra lanțului de aprovizionare cu alimente.

Europa are îndatorirea de a-și asigura aprovizionarea cu alimente. Acest lucru nu se obține prin falimentarea fermierilor sau sporirea numărului de reglementări, ci asigurând prețuri corecte atât la ieșirea din fermă, cât și la consumator.

  Albert Deß (PPE). – (DE) Dnă președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să le mulțumesc tuturor celor care au lucrat la acest raport. Per ansamblu, munca lor a avut ca rezultat un raport bun.

Pe durata dezbaterii, mi-a fost clar că situația din Europa variază în mare măsură. Există state membre în care câteva mari concernuri domină piața și - din fericire - există și state membre în care încă mai există mulți mici detailiști. La fel de multă variație există și cu privire la prețurile alimentelor. Există state membre în care prețul alimentelor a crescut substanțial în ultima vreme și există state membre - cum ar fi țara mea de origine, Germania - în care există o competiție feroce între întreprinderi și prețurile alimentelor sunt în continuă scădere, în detrimentul fermierilor.

Preocuparea noastră principală este să îndemnăm Comisia și statele membre să analizeze situația și să întreprindă măsurile adecvate pentru a le permite fermierilor să adauge valoare în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. Raportul conține și unele cerințe foarte specifice. Am timp doar pentru a menționa câteva dintre acestea, cum ar fi solicitarea de la alineatul (30) de a stabili în mod clar o perioadă de plată. Nu este acceptabil ca fermierii, micile întreprinderi și cooperativele să le ofere o finanțare pe termen scurt marilor concernuri. Aceasta este datoria băncilor; nu este îndatorirea cooperativelor agricole.

Taxele de listare - așa cum sunt numite - trebuie și ele cercetate, dle comisar. Avem nevoie de o reglementare uniformă în această privință pe întregul teritoriu european, dacă dorim să garantăm concurența. Dacă dorim să garantăm aprovizionarea cu alimente a celor 500 de milioane de persoane din UE, atunci trebuie să avem o concurență loială pentru fermierii noștri în toată Europa, așa cum solicită acest raport.

Doresc să mai adaug un lucru, că membrii grupului meu au solicitat ca anumite alineate să fie votate separat. Ca democrați, trebuie să acceptăm acest lucru, însă presupun că vasta majoritate a grupului meu va vota în favoarea majorității alineatelor, astfel încât să putem obține condiții corecte pentru fermierii noștri.

  Stéphane Le Foll (S&D). – (FR) Dnă președinte, aș dori, la rândul meu, să salut munca depusă de raportor, dl Bové, să-l salut pe dl comisar și, de asemenea, discursul dlui Dess, care a luat cuvântul înaintea mea, cu privire la obiectivele acestui raport.

Simt că este foarte important să ne reamintim că, în această dezbatere, trebuie să rezolvăm o problemă legată de volatilitatea prețurilor din agricultură și, mai presus de toate, de faptul că, atunci când prețurile cresc, creșterea este foarte repede adoptată de sectorul distribuției, însă atunci când scad la nivelul producătorului, nu mai există niciun efect de domino pentru consumatori.

De aceea, este evident că există o problemă privitoare la modul în care este organizat lanțul; există în mod clar o problemă cu modul în care așa-numita valoare adăugată este distribuită în cadrul său. Cred că raportul dlui Bové oferă, în câteva domenii, idei pe care trebuie să le ducem mai departe - și aici mă adresez într-adevăr Comisiei - pentru a încerca să ieșim din această spirală esențialmente negativă.

Prima, desigur, este organizarea lanțului și al echilibrului puterilor din cadrul său. Ce propuneri facem pentru a ne asigura că producătorii care lucrează împreună și sunt organizați au o greutate mai mare în cadrul lanțului, în procesele de negociere? Aceasta este întrebarea pe care ați adresat-o, dle comisar, cu privire la interprofesii, însă există și o întrebare care privește baza contractuală care va fi aplicată. Solicit ca această bază contractuală să aibă un cadru european - lucru menționat în raport. Nu putem lăsa fiecare țară să rezolve această problemă. Trebuie să existe un cadru european în acest sens. Trebuie să fie flexibil, însă trebuie să existe. Această propunere, această direcție de acțiune, este legată în mod inextricabil, din perspectiva mea.

În al doilea rând, desigur, este chestiunea transparenței prețurilor. Aici, sunt în favoarea creării acestui observator, pe care trebuie neapărat să-l avem astfel încât consumatorii să poată fi informați cu privire la evoluțiile prețurilor.

Acestea sunt chestiunile pe care doream să le abordez. Susțin propunerile care au fost făcute și sper, așa cum a spus și dl Dess, că propunerile raportorului vor primi sprijinul majorității.

PREZIDEAZĂ: Rainer WIELAND
Vicepreședinte

  Marit Paulsen (ALDE). – (SV) Dle președinte, primul meu răspuns pentru dl Bové este acela că pot spune „nu” dacă un lobbyist încearcă să mă influențeze, dar încă nu am întâlnit o astfel de persoană.

Dacă dorim să avem comunități rurale înfloritoare, dacă vrem să asigurăm o rezervă de alimente adecvată în Europa, dacă dorim să ne administrăm moștenirea culturală, să asigurăm protecția animalelor și să facem față nevoilor noastre de alimente și de agricultori, aceștia din urmă trebuie să fie plătiți mai bine pentru produsele lor.

Nu există niciun dubiu că principala problemă a situației actuale și a viitoarei noastre politici agricole o reprezintă sumele mici de bani pe care le primesc agricultorii pentru produsele lor. Cred că este responsabilitatea noastră socială să plătim, prin intermediul impozitelor, ceea ce agricultorii produc, în general, pentru beneficiul colectiv și de dragul moștenirii noastre culturale, printre altele. Avem nevoie de o mai mare deschidere și de mai multă transparență – suntem complet de acord în această privință – și trebuie să consolidăm situația competitivă din marile industrii. În primul rând, industria materiilor prime, care se situează înaintea agricultorilor și care este cea mai mare afacere a lumii, în care cele mai multe dintre activități sunt complet globalizate, și apoi principalele lanțuri de aprovizionare cu alimente. Trebuie să analizăm competiția și să obținem transparență.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Vă felicit, dle Bové. V-ați descurcat foarte bine. Raportul dezvoltă extraordinar ideile pe care Parlamentul European le-a exprimat în 2008 într-o declarație scrisă care a fost adoptată atunci. Sunt mândru că am fost unul dintre autorii ei. Pentru prima dată, am adoptat o poziție fermă împotriva utilizării necorespunzătoare de către marile rețele comerciale a poziției de monopol față de agricultori și furnizori. Acest document dezvoltă acele idei.

Doamnelor și domnilor, astăzi, în Polonia sărbătorim sfârșitul perioadei recoltelor. Această sărbătoare se numește dożynki și în cadrul ei împărțim pâine făcută din grâul din noua recoltă. Această pâine împărțită aduce fermierilor venituri din ce în ce mai mici, de mai puțin de 10 %, deși în urmă cu puțin timp acest procent încă era de 25 %. Aceasta este situația în Polonia și în întreaga Europă.

Agricultorii sunt cea mai slabă verigă de pe piață. Stimații deputați care menționează nevoia de a avea o implicare mai mare a pieței par să uite că piața nu va rezolva problemele de securitate, indiferent că este vorba de securitatea energetică sau de cea alimentară, ca în cazul de față. Altfel, este un lucru bun ca piața să fie liberă, dar nu dacă nu este controlată. Totuși, această piață care implică producția agricolă este deseori necontrolată: rețelele comerciale puternice și companiile mari dictează condițiile pentru agricultorii mai slabi și chiar și cei care sunt organizați rămân slabi. Acest lucru trebuie să se schimbe. Cred cu tărie că acest raport nu va rămâne o simplă bucată de hârtie, ci că se vor lua și măsuri la nivelul UE. Avem o piață comună în Uniunea Europeană, iar legislația UE trebuie să reglementeze funcționarea acesteia.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) În loc să ne limităm la a semnala probleme, care în acest caz sunt mai mult decât evidente, trebuie să identificăm cauzele acestora și să găsim soluții eficiente, corecte și de durată.

În timp ce, așa cum recunoaște și raportorul, comunicarea Comisiei nu îndeplinește cerințele din acest domeniu, adevărul este că nici raportul nu se ridică la nivelul așteptărilor. Este nevoie de măsuri concrete pentru a pune capăt manipulării prețului alimentelor și creării de carteluri prin sectoare intermediare din lanțul de aprovizionare, așa cum s-a întâmplat în cazul marilor distribuitori care au fost favorizați de liberalizarea piețelor agricole.

Trebuie garantate din nou prețuri minime corecte, pentru a le asigura agricultorilor un venit rezonabil, care să le permită să se susțină în acest sector extrem de important, contrabalansând astfel abandonarea producției și creșterea dependenței alimentare a multor țări și regiuni, situație care se găsește Portugalia. Trebuie avută în vedere stabilirea unor limite maxime de marketing în ceea ce privește prețurile plătite către producători, dar și către supermarketuri, pentru a asigura distribuția corectă a valorii adăugate în întregul lanț de aprovizionare cu alimente.

Este nevoie de măsuri și politici – în special bugetare – care să revigoreze și să susțină funcționarea și modernizarea piețelor locale și regionale. Securitatea aprovizionării cu alimente, conservarea ecosistemelor și consolidarea elementelor economice și sociale din sectorul primar impun necesitatea de a organiza comerțul internațional în așa fel încât producătorii și produsele lor să se completeze, nu să își facă în vreun fel concurență. Trebuie să punem la îndoială și să distrugem un sistem care tratează alimentele ca pe o marfă oarecare și care permite speculațiile făcute cu alimentele; un astfel de sistem creează situații explozive din punctul de vedere al dependenței alimentare și al volatilității prețurilor, așa cum s-a întâmplat.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, așa cum știm cu toții, prețurile alimentelor au crescut într-un ritm susținut în ultimul timp – și se pare că prețul grâului este pe punctul de a crește foarte mult, ca urmare a capriciilor vremii și a speculațiilor agricole –, cu toate acestea, prețurile din magazine nu au nicio legătură cu ceea ce primesc micii agricultori pentru munca lor asiduă. Mai mult decât atât, producătorii din UE de-abia dacă pot concura pe piața mondială în ceea ce privește prețurile, pentru că standardele noastre sociale, de calitate, cele privind protecția animalelor și cele privind mediul sunt atât de ridicate – aceleași standarde pe care nu putem sau nu vrem să le verificăm atunci când importăm alimente.

Dacă vrem să punem capăt scăderii rapide a numărului de agricultori, în special numărul agricultorilor mici, și dacă nu vrem să pierdem și ultimele urme de autonomie, atunci este nevoie să ne sprijinim agricultorii. Dacă nu dorim ca regiunile noastre rurale să înregistreze în continuare un declin și ca numărul de agricultori să continue să scadă, atunci este momentul să încetăm să mai plătim subvenții agricole marilor concerne agricole și, în schimb, să le dăm bani celor care au cu adevărat nevoie de ei pentru a putea supraviețui – cu alte cuvinte, micilor agricultori. Dacă acest lucru nu este posibil în cadrul UE centralizate, atunci, din punctul meu de vedere, renaționalizarea subvențiilor agricole este singura modalitate de a evolua.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, raportul încredințat colegului nostru deputat, dl Bové, abordează ceea ce, în prezent, reprezintă o problemă esențială pentru societate – de la consumatori la producători.

Dle comisar, cifrele Comisiei sunt extrem de grăitoare: în urmă cu 20 de ani, producătorii de lapte primeau 31 % din cifra de afaceri a lanțului de aprovizionare, care pe atunci reprezenta puțin peste 450 milioane de euro. În prezent, aceiași producători primesc doar 24 % din cifra de afaceri, adică mai puțin de 550 milioane de euro. Există și alte exemple, în ceea ce privește fructele, carnea și așa mai departe.

Prin urmare, clarificarea politicii de stabilire a prețurilor este în prezent o condiție esențială pentru reformarea politicii agricole comune (PAC) pentru că, dacă nu o clarificăm, pe viitor, publicul și chiar agricultorii vor considera că PAC este o groapă fără fund. Profiturile PAC sunt absorbite în prezent, dar în beneficiul cui și a ce? Doamnelor și domnilor, este de datoria noastră să înțelegem ce se întâmplă.

În ciuda a ceea ce aud de la anumite grupuri, producătorii nu sunt mai puțin organizați în prezent decât erau în urmă cu 20 sau 30 de ani. Cu toate acestea, celelalte părți implicate s-au dezvoltat, iar numărul producătorilor a scăzut chiar mai repede decât cel al agricultorilor. Lanțul a devenit și el mai lung. Această situație ne impune să adaptăm legislația privind concurența și să suplimentăm instrumentele de gestionare a crizei pieței, instrumente care par să nu mai fie adecvate noii arhitecturi a lanțurilor care fac legătura între producători și consumatori. În fine, mai există problema specifică a calității produselor, în special în ceea ce privește imitațiile importate.

Avem nevoie de claritate. Dle comisar, serviciile dumneavoastră examinează funcționarea observatorului francez al prețurilor și marginilor. Este loc de mai bine, însă observatorul conține deja foarte multe informații cu privire la prețurile de la nivelul consumatorilor și cu privire la nișele unde sunt ascunse marginile. Aș dori să laud și activitatea raportoarei noastre alternative, dna Köstinger.

Astăzi au fost lansate atacuri ici și colo. Unul dintre meritele Parlamentului nostru este acela că respectă diferențele de opinie. Acest lucru este valabil și în cazul grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat). Fiecare are libertatea de a vota după bunul plac. În ceea ce mă privește, nu-mi voi compromite votul din Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală.

  Iratxe García Pérez (S&D). – (ES) Dle președinte, dle comisar, în ultimii ani, problemele din interiorul lanțului alimentar s-au aflat în centrul atenției publicului.

Așa cum am făcut și în cazul raportului Batzeli, solicităm Comisiei să distribuie valoare adăugată în mod corect și durabil în întregul lanț alimentar. Acest lucru poate fi realizat prin echilibrarea proporțională a puterii între părțile implicate, echilibrare care fie nu există, fie eșuează, în detrimentul veniturilor producătorilor primari. Situația variază de la sector la sector: în anumite cazuri, procesarea are de suferit, în alte cazuri distribuția este deficitară, însă în toate situațiile, producătorii sunt cei care au cel mai mult de suferit, în principal din cauza lipsei puterii de negociere.

Raportul Bové identifică aspectele asupra cărora trebuie să insistăm, întrucât aceasta este o problemă care necesită acțiune comună pe diverse fronturi, inclusiv în ceea ce privește dreptul la concurență. Cooperativele și grupurile de producători agricoli trebuie extinse și consolidate și este nevoie de o mai mare integrare între diversele verigi ale lanțului alimentar, atât la nivel European, cât și la nivel național, prin intermediul organizațiilor intercomerciale.

Doresc să îmi exprim susținerea pentru raport și pentru compromisurile la care s-a ajuns în timpul votului din Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, vot care trebuie respectat în această ședință plenară.

  Britta Reimers (ALDE). – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, distribuția profiturilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente a devenit dezechilibrată și este făcută, în general, în detrimentul fermierilor. Aceasta este concluzia corectă trasă în acest raport.

Din păcate, raportorul s-a concentrat pe vechile instrumente ale politicii agricole. El este de părere că veniturile fermierilor pot fi îmbunătățite prin reglementarea aprovizionării la fel ca în economia planificată. Experiența ne spune că economiile planificate merg mână în mână cu un nivel mai mare de birocrație, însă fermierii noștri vor să producă – nu vor să aibă de-a face cu hârtii. Măsurile care nu se bazează pe principiile de bază ale unei economii sociale de piață au eșuat în trecut. În ultimele decenii, economia planificată nu a funcționat în sectorul agricol.

Pe de altă parte, o economie socială de piață le oferă agricultorilor ocazia de a avea afaceri profitabile. Dacă dorim să îmbunătățim situația agricultorilor, atunci trebuie să ne asigurăm că sectorul agricol european este competitiv pe termen lung. Pentru a realiza acest deziderat, este esențial să îmbunătățim poziția de negociere a agricultorilor în raport cu alți actori din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul unei piețe corecte și transparente, care să fie capabilă să se mențină pe piața globală. În acest moment, am îndoieli dacă pot vota în favoarea raportului.

  Richard Ashworth (ECR). – Dle președinte, lanțul nostru de prețuri pe piață este disfuncțional. Dezechilibrul de putere dintre jucătorii din cadrul lanțului a avut de multe ori drept rezultat situația în care furnizorii nu au primit compensații echitabile pentru produsele lor și, prin urmare, deși sunt de acord cu obiectivele largi ale acestui raport și le susțin, nu pot fi de acord cu propunerile și soluțiile pe care le sugerează raportorul.

Un nivel mai mare de reglementare, puteri obligatorii și intervenția pieței nu reprezintă soluția și nici nu reflectă interesele tuturor părților implicate, în special pe cele ale celor 500 milioane de consumatori.

Sunt de acord și cred că într-adevăr este nevoie de un nivel mai mare de transparență în industrie și cred că, în acest sens, codurile de practică și numirea unor ombudsmani ar fi de ajutor, însă îl sfătuiesc pe comisarul prezent aici de față să abordeze această problemă cu delicatețe.

Chiar vă rog, susțineți inițiativele voluntare; încurajați furnizorii să se organizeze în cooperative pentru a-și asigura o mai bună prezență pe piață; ajutați-i să își promoveze și să își comercializeze produsele și, în general, încurajați toți jucătorii de pe piață să creeze aranjamente contractuale mature. Salut toate aceste inițiative și sugerez să fie propuneri realiste, pe care Comisia să le poată prezenta.

Totuși, în final, mesajul meu este că vă amestecați în treburile pieței libere pe propriul dumneavoastră risc.

  Elie Hoarau (GUE/NGL). – (FR) Dle președinte, raportul dlui Bové evidențiază în mare obstacolele cu care se confruntă agricultorii în rolul lor primar, acela de a hrăni întreaga lume, obținând, în același timp, un venit corect și decent pentru ei, soțiile și copiii lor, nu doar în perioada în care se află în câmpul muncii, ci și după ce se pensionează.

Criza alimentară globală arată faptul că sectorul agricol și cel agro-industrial funcționează prost. Faptele sunt clare: din cauza speculațiilor, producătorii câștigă din ce în ce mai puțini bani, iar consumatorii plătesc din ce în ce mai mult pentru produsele lor.

Mai mult, agricultorii noștri trebuie să respecte anumite standarde pretențioase, în timp ce Acordurile privind comerțul liber permit ca, în Europa, să intre produse agricole care nu respectă în niciun caz standarde similare.

Prin urmare, dacă actualele reguli de piață stabilite de către OMC nu le permit agricultorilor să aibă un trai decent sau nu permit popoarelor lumii să mănânce sănătos, atunci aceste reguli trebuie reformate, pentru că nu mai respectă...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE). – (PT) Acest raport subliniază un aspect extrem de important pentru domeniul agriculturii, care necesită o intervenție coordonată la nivel european, având în vedere că, din 1996 până în prezent, prețul mediu la produsele alimentare a crescut cu 3,3% pe an, costurile aferente produselor agricole au crescut cu 3,6%, iar prețurile plătite către agricultori au crescut cu doar 2,1%. Prin urmare, ne confruntăm cu dezechilibre grave în ceea ce privește puterea de negociere din lanțul de distribuție a alimentelor, dezechilibre care trebuie corectate urgent.

În conformitate cu obiectivele stabilite prin politica agricolă comună, agricultorii și sectorul agroalimentar respectă standarde de calitate foarte exigente și mențin prețurile accesibile pentru consumatori atunci când generează produse alimentare. Cu toate acestea, câțiva vânzători puternici cu amănuntul își impun prețurile în fața a 13,4 milioane de agricultori și 310 000 de societăți agroindustriale din întreaga Uniunea Europeană și asta aproape fără niciun fel de negociere.

În acest context, pledez să solicităm Comisiei Europene să prezinte propuneri legislative pentru a rezolva problema și chiar modificări ale regulilor europene privind concurența, care să fie mai mult decât simple recomandări și strategii elaborate de grupul puternic privind lanțul de distribuție de alimente; să organizeze o campanie puternică, prin care fermierii din întreaga Europă să fie informați cu privire la drepturile lor; să interzică practicile abuzive al căror efect se resimte în special în sectorul produselor ușor perisabile, cum sunt fructele și legumele; și să promoveze susținerea organizațiilor de fermieri, astfel încât aceștia să aibă un cuvânt de spus și să poată negocia mai bine.

Ar fi folositor să consolidăm organizațiile și cooperativele de fermieri cu ajutorul întreprinderilor mici și mijlocii, astfel încât să poată beneficia de scutiri speciale.

Recunoaștem faptul că nu a fost mereu ușor să stabilim un echilibru între respectarea completă a regulilor de liberă concurență într-o economie de piață pentru care milităm și intervențiile urgente de care este nevoie și care sunt solicitate de Comisia Europeană, însă credem că, în general, acest echilibru a fost realizat și acesta este motivul pentru care aprobăm și salutăm acest raport.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Ne confruntăm cu o problemă europeană care de câteva decenii a rămas nerezolvată. Tatăl meu era negustor de fructe și legume și îmi aduc aminte că, în urmă cu 40 de ani, pe când eu eram copil, el a observat diferențele dintre prețurile care erau plătite agricultorilor și prețurile practicate pentru consumatorii din Budapesta. Prin urmare, problema exista încă de pe atunci, chiar în contextul unei planificări economice centralizate. Sunt de acord cu aproape toate recomandările făcute de către raportor, inclusiv cu extinderea sistemului de monitorizare a prețurilor din statele membre și UE și cu crearea instituției ombudsmanului. Consider că practica franceză a contractelor obligatorii este un exemplu bun. Sper că, în ceea ce privește viitorul politicii agricole comune, dl Cioloș va susține atât această idee, cât și pe aceea de a oferi mai multă susținere organizațiilor de producători. Agricultorii au propriile lor îndatoriri și obligații și trebuie să acceptăm faptul că nu au nicio șansă de supraviețuire dacă nu își creează organizații. Acest lucru este important în special în noile state membre, pentru că organizațiile nu sunt invenția diavolului ...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Esther de Lange (PPE). – (NL) Dle președinte, ceea ce am auzit aici despre funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente este de fapt de plâns. Permiteți-mi deci să dau un singur exemplu – ceapa; cred că ceapa poate rezuma foarte simplu esența acestei dezbateri. Pe piața actuală, un agricultor primește 10 eurocenți pentru un sac de un kilogram, în timp ce același sac de un kilogram se vinde cu 1 euro în magazine. Între exploatație și casa de la supermarket, marginile și puterea sunt distribuite inegal. Acesta este motivul pentru care acest plen a solicitat încă din 2008 efectuarea unei investigații cu privire la distribuția marginilor. Apropo, este o rușine faptul că anterioara Comisie a refuzat să efectueze o astfel de investigație. Totuși, se pare acum că vom avea în schimb un observator al prețurilor, iar acest plen trebuie să se asigure că acest lucru se va întâmpla cu adevărat și că va și funcționa.

Raportul elaborat de colegul meu, dl Bové, este unul bun, pentru că pune cu adevărat punctul pe „i”. Poate că raportorul a exagerat puțin cu entuziasmul în anumite puncte, însă punctele de bază ale acestui raport merită susținere amplă mâine. Mă adresez acum în special părților care amenință că vor vota împotriva raportului mâine. De exemplu, știu ei, și mă gândesc aici în special la liberali și conservatori, cât îl costă pe un agricultor să producă un kilogram de mere? Costă între 30 și 35 de eurocenți, în timp ce agricultorul primește între 20 și 25 de eurocenți pentru același kilogram de mere. Asta înseamnă că agricultorul trebuie să vândă merele în pierdere, în timp ce consumatorul plătește 1,25 euro. Repet, le spun aceste lucruri acelora care vor să voteze împotriva raportului. De exemplu, părții din Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa care se remarcă mereu atunci când vine vorba de impunerea unor cerințe suplimentare legate de mediu și de biodiversitate sau de solicitarea de a folosi mai puține pesticide. Deși probabil aceste solicitări sunt justificate, nu vă puteți aștepta ca producătorul să facă astfel de investiții fără a asigura un venit stabil și rezonabil pentru agricultor. Aceia care vor să voteze mâine împotriva acestui raport își vor distruge orice urmă de credibilitate pe care ar putea să o aibă data următoare când ar încerca să impună acele cerințe. Sper că vor ține cont de acest lucru mâine, când vor apăsa butonul „împotrivă”.

  Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Acest raport din proprie inițiativă pe care îl dezbatem astăzi – pentru care responsabil este dl Bové, pe care îl felicit pentru felul în care l-a elaborat și pentru bunul rezultat final, și la care am avut privilegiul de a fi raportor alternativ și de a negocia cele 17 angajamente obținute – este absolut esențial într-un moment în care politicile agricole sunt din ce în ce mai mult orientate către piață, când agricultorii europeni se confruntă cu niveluri foarte mici de venituri și când milioane de consumatori se văd nevoiți să mențină alimentele la prețuri accesibile, ca urmare a crizei care ne afectează pe toți.

Veniturile agricultorilor vor depinde din ce în ce mai mult de valorile generate pe piețe, iar prețul alimentelor va depinde de cât de bine funcționează aceste piețe; asta înseamnă că o mai bună funcționare a lanțului de aprovizionare cu alimente este absolut necesară pentru o împărțire mai echitabilă a valorii generate de la producătorii agricoli până la consumatorii finali, pentru a asigura venituri corecte pentru primii și prețuri corespunzătoare pentru cei din urmă.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, relațiile stabilite de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente trebuie reechilibrate și făcute transparente, pentru a asigura existența unui cadru de bune practici corecte și competitive.

Prin urmare, solicităm Comisiei să acorde atenție propunerilor, care se bucură de multă susținere în Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală.

  Astrid Lulling (PPE). – (DE) Dle președinte, dl Langen mi-a acordat mie un minut în plus pentru că dumnealui nu va fi prezent aici. Doresc în primul rând să îmi cer scuze față de raportor și deputați pentru faptul că abia am ajuns la această dezbatere însă, așa cum știți, Biroul Parlamentului se reunește în același timp și discută în prezent ce este de făcut în ceea ce privește propunerea pe jumătate elaborată de către Conferința președinților, referitoare la prezența deputaților de mâine, din timpul cuvântării pe care o va ține președintele Comisiei Barroso cu privire la situația Uniunii. Sper că vom vedea și restul din această propunere pe jumătate elaborată.

În ceea ce privește raportul Bové, doresc să spun că a fost un lucru bun faptul că, în comunicarea ce a stat la baza acestui raport, Comisia Europeană ne-a îndemnat să îmbunătățim felul în care funcționează lanțul de aprovizionare cu alimente în Europa. În mod natural, obiectivul trebuie să fie acela de a asigura sectorului agricol o parte mai corectă din valoarea adăugată a acestui lanț. Din păcate, în prezent, în anumite domenii nu se întâmplă așa.

Susțin, de asemenea, ideea de a crea o listă care să cuprindă cauzele principale care generează această situație, cum sunt, de exemplu, abuzul de autoritate, plățile întârziate, accesul limitat la piață și mulți alți factori. Dacă diagnosticul este corect, atunci și tratamentul trebuie să fie la fel. Din păcate, votul din Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală nu a reușit să elimine din raportul Bové toate inconsistențele existente în acest sens.

Încă trăim în Uniunea Europeană, nu într-o Uniune Sovietică – și nu vrem să creăm așa ceva în acest spațiu. După cum știm cu toții, sistemul din Uniunea Sovietică nu a fost capabil să hrănească populația în mod corespunzător și nu le-a permis agricultorilor să își vadă liniștiți de treabă. Prin urmare, resping toate tratamentele prescrise de dl Bové care sunt incompatibile cu sistemul nostru de economie socială de piață – care poate că nu este perfect, dar este cu siguranță superior. Din fericire, noi cei din Europa nu avem de-a face cu spectrul conspirațiilor imperialiste.

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Președinte. – Dnă Lulling, nu încape nicio îndoială în ceea ce privește generozitatea dlui Langen, însă în acest caz dumneavoastră exagerați. Dl Langen nu avea cum să vă ofere un minut pentru că nu avea niciunul de dat.

  Spyros Danellis (S&D) . – (EL) Dle președinte, dle comisar, dacă vrem ca agricultorii să beneficieze de venituri corecte, în contextul actual, trebuie îndeplinite trei condiții: în primul rând, veniturile trebuie să aibă suficientă stabilitate încât să le permită producătorilor să facă planuri și investiții pe termen lung; în al doilea rând, acestea trebuie să reflecte valoarea și costurile de producție, așa cum sunt acestea dictate de piața liberă în produsele agricole și în fluxuri, acolo unde nu există factori exogeni denaturanți care generează instabilitate și valori denaturate ale prețurilor, iar în al treilea rând, trebuie să reflecte contribuția reală pe care valoarea produselor agricole o aduce la prețul plătit de consumatori.

Dacă vrem ca aceste trei condiții să fie respectate, avem nevoie de o percepție diferită asupra agriculturii și asupra politicii agricole comune și trebuie să planificăm acțiuni drastice ale Uniunii Europene pentru a completa PAC. Acesta este obiectivul raportului Bové, care adoptă o abordare integrată cu privire la acest subiect, făcând propuneri referitoare la transparență, competiție și acțiune pentru a combate abuzul de autoritate în momentul executării contractelor, pentru a elimina speculațiile și pentru a stabili condiții care vor menține o producție viabilă în contextul actual.

  Christa Klaß (PPE). – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, puțina mâncare pe care ne permitem să o consumăm trebuie să fie hrănitoare și gustoasă. Avem multe legi menite să asigure că sectorul agricol se ridică la standardele noastre înalte. Agricultorii din Europa produc și furnizează alimente de calitate excelentă. Totuși, calitatea are prețul ei. Ideea ca agricultorii să beneficieze de un venit corect a fost inclusă în tratatele de bază ale Uniunii Europene și rămâne până în ziua de azi unul dintre principalele obiective ale politicii agricole comune. Cu toate acestea, agricultorii sunt nevoiți să vândă la prețuri foarte mici – deseori mai mici decât costurile de producție. Este o situație de-a dreptul rușinoasă, pe care dorim să o schimbăm.

Totuși, prin raportul Bové, riscăm să deteriorăm grav ceea ce a realizat economia socială de piață. Piețele reglementate nu au niciun viitor. Trecutul ne-a arătat acest lucru. Deci, care este soluția ideală? Nu poate fi bine ca toți comercianții să fie obligați să își raporteze în mod regulat cota de piață și vânzările. Acest lucru nu face decât să genereze birocrație; nu schimbă nimic. Trebuie să controlăm actualele reglementări mai bine și mai strict pentru a putea combate orice abuz de poziție pe piață. Este nevoie ca toți comercianții să ne fie parteneri, ca să nu ne permitem să îi constrângem prin modalități care îi împiedică să își desfășoare activitatea.

Raportul Bové este o inițiativă bine intenționată, însă părți importante din document trebuie atenuate și făcute practicabile. Astfel vom reuși să ne apropiem mai mult de obiectivul nostru comun: alimente sănătoase, disponibile în permanență, pentru ca toată lumea să fie mulțumită, la prețuri rezonabile care să permită tuturor să trăiască. Acest lucru înseamnă totodată și consolidarea poziției agricultorilor, a organizațiilor de producători și a asociațiilor din industrie. Agricultorii se vor afla într-o poziție mai bună de negociere pe piețe dacă vor putea să își unească forțele pentru a face oferte adecvate. Agricultorii înșiși trebuie să își dea seama că vor realiza mai multe dacă vor lucra împreună. Comercianții și grupurile de producători trebuie să meargă unii către ceilalți în acest sens. Astfel, toate părțile vor avea de câștigat.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - O problemă deosebită cu care se confruntă agricultorii este cea a distribuției neloiale a profiturilor în cadrul lanțului alimentar, lucru care afectează existența veniturilor adecvate pentru agricultori.

Există un număr mare de exploatații agricole de semisubzistență care produc în principal pentru consumul propriu, dar și foarte puțin pentru piață. Lipsa eficienței, procentul mare de consum propriu din producția acestora, precum și lucrătorii pe cont propriu din sectorul agricol, reprezintă caracteristicile principale ale acestui tip de agricultură. În aceste condiții există exploatații agricole care nu vor putea să beneficieze în mod eficient de sprijinul oferit prin politica agricolă comună.

Având în vedere că agricultura este unul din sectoarele cele mai afectate de criza economică, Comisia Europeană trebuie să prevadă și să asigure măsuri de stimulare a agricultorilor pentru realizarea de producții durabile și etice, dar și pentru a compensa investițiile realizate, în acest mod realizându-se un echilibru pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa.

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, raportul privind venituri corecte pentru agricultori, document adoptat pe 28 iunie de Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, reprezintă un pas important în promovarea unei funcționări mai bune a lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa.

Prin urmare, raportul reprezintă o mișcare importantă, în lumina crizei severe care afectează de ceva timp diverse părți din sectorul agricol și care a creat dificultăți pentru mii de societăți.

În consecință, trebuie să acționăm rapid, iar raportul prezintă o serie de măsuri care pot fi adoptate pentru a asigura transparența prețurilor și concurența corectă pe piețe, dar avem nevoie și de intervenții în forță pentru a elimina abuzul de putere de cumpărare și contractare, dar și speculația globală cu mărfuri.

Consider că sectorul trebuie să fie reorganizat, iar accentul trebuie pus pe agricultori, cărora ar trebui să li se acorde un rol corespunzător în procesul de creare a unor noi tipuri de piețe pentru produsele agricole. În plus, lanțul de aprovizionare cu alimente trebuie să fie raționalizat, pentru a reduce impactul pe care transportul de alimente îl are asupra mediului, pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a promova comercializarea produselor cu un caracter local puternic.

Eu personal ofer întreaga mea susținere tuturor aspectelor pe care Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală din Parlament le-a aprobat și, în ceea ce privește votul, voi vota și pentru ceea ce a hotărât comisia, după cum au anunțat înainte câțiva dintre colegii mei deputați.

Totuși, doresc să scot în evidență două aspecte pe care raportul le-a menționat, printre altele. Primul se referă la revizuirea regulilor privind concurența, astfel încât să fie în beneficiul producătorilor de produse cu un caracter local puternic.

Al doilea este o solicitare adresată Comisiei de a propune instrumente pentru susținerea și promovarea lanțurilor de aprovizionare cu alimente administrate de agricultori, pentru a reduce numărul de intermediari și pentru a le permite producătorilor să obțină mai multe beneficii din comercializarea produselor.

  Philippe Juvin (PPE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, filosofic vorbind, eu sunt un liberal. Când vine vorba de economie, eu cred că piața și concurența sunt lucruri bune.

Totuși, vreau să îi întreb ceva pe cei din acest plen care sunt de părere că vechile reguli privind piețele pot fi aplicate în agricultură: puteți numi un alt sector atât de important pentru economie cum este agricultura care are prețuri atât de imprevizibile și potențial variabile?

Se spune că veniturile unora dintre agricultorii europeni s-au înjumătățit. Cui dintre cei de aici i-ar conveni ca venitul să i se înjumătățească? Cine poate spune că aceasta este o situație demnă și corectă? Mai mult decât atât, aceste prețuri – aceste prețuri devenite nebune – afectează pe toată lumea. Ele împiedică agricultorii să obțină beneficii din creșteri și nu lasă consumatorii să beneficieze de scăderi.

Prin urmare, da, problema reală este cea legată de transparența prețurilor; și cea legată de valoarea adăugată a muncii. Dle președinte, din punctul meu de vedere, agricultura nu are de-a face cu nostalgiile pentru o eră trecută. Agricultura este garanția pentru viitor. Pentru Europa, este garanția unei aprovizionări regulate și garantate pentru cei 500 de milioane de locuitori ai săi.

Cine de aici a auzit, în istorie, de vreo țară mare care să nu se fi preocupat de rezerva sa de alimente? Doamnelor și domnilor, trebuie să facem pentru agricultură ceea ce s-a făcut pentru sectorul financiar. Trebuie să o salvăm conferindu-i transparență și asigurându-ne că toate costurile sunt clare. Doamnelor și domnilor, Europa are nevoie de agricultorii săi. Doresc să îi spun dlui Bové că are votul meu și, sunt sigur, votul multor deputați din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat).

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, pentru mine cel mai important aspect al acestui raport din proprie inițiativă este semnalul politic pe care îl transmite. Este un semnal important care se referă la faptul că și agricultorii, și mai ales ei, au dreptul de a primi o remunerație adecvată pentru munca lor. Situația actuală nu poate continua. Vedem produse alimentare vândute foarte ieftin, exploatate ca vânzări în pierdere și vedem că agricultorii nu primesc plata pentru produsele lor decât la trei luni de la livrare, iar această situație nu are absolut nicio legătură cu libera concurență și cu liberul comerț.

Dacă nu funcționează concurența, atunci trebuie să se implice politica. Structurile pieței nu țin de noroc. Depinde de politică să ne asigurăm că dezechilibrele existente pe piață sunt corectate. Avem nevoie de multe măsuri dacă vrem să îmbunătățim situația pe termen lung. Printre aceste măsuri se numără o politică transparentă a prețurilor, consolidarea grupurilor de producători, eliminarea practicilor comerciale incorecte și introducerea unor perioade de plată garantate. Avem la dispoziție o gamă largă de măsuri posibile. Haideți să le folosim.

Raportul din proprie inițiativă este un început bun și important și acesta este motivul pentru care voi vota în favoarea lui.

  Sophie Auconie (PPE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând doresc să laud activitatea Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și, prin urmare, activitatea dlui Bové.

Volatilitatea prețurilor la alimente și mărfuri le provoacă probleme grave agricultorilor noștri. Venitul mediu al acestora a scăzut cu mai mult de 12% în Uniunea Europeană în 2009, existând unele situații în care veniturile au fost înjumătățite. Pe de-o parte, agricultorii noștri trebuie să poată obține un venit corect din munca lor și, pe de altă parte, trebuie să reușească să genereze produse alimentare care îndeplinesc standardele pretențioase de calitate, la prețuri pe care consumatorii și le pot permite.

Există deci trei provocări cu care ne confruntăm și acestea sunt după cum urmează: să ne asigurăm că agricultorii beneficiază de volume și prețuri corecte, pentru a putea genera o producție stabilă, sigură și, mai presus de toate, profitabilă, și că pot face toate acestea având o idee cu privire la veniturile viitoare; să îmbunătățim echilibrul lanțului alimentar și transparența prețurilor în interesul consumatorilor; și să ne asigurăm că politica va fi în final în beneficiul agricultorilor și consumatorilor și nu în beneficiul altor verigi din acest lanț, care în prezent îl complică.

Grație muncii depuse în Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, raportul dlui Bové este echilibrat. Documentul propune unele soluții pentru provocările pe care tocmai le-am identificat. După părerea mea, este nevoie să punem în aplicare o formă nouă de reglementare a pieței, care să se bazeze în special pe mai buna integrare a diverselor verigi ale lanțului.

Consolidarea organizațiilor de producători, stabilirea unor contracte standard în anumite sectoare și încurajarea inițiativelor de autoreglementare: acestea sunt, în opinia mea, căile care merită explorate. Mai mult, este esențial să promovăm produse de calitate și o producție durabilă; pentru asta, avem nevoie de un sistem european credibil, dar și etichete și semne de calitate. Piața agricolă are nevoie de reglementare, însă aceasta trebuie făcută în mod proporțional și inteligent.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Susțin în totalitate raportul excelent al dlui José Bové, document prin care solicită ca agricultorii să primească în sfârșit venituri rezonabile și corecte. Am văzut ce se întâmplă atunci când lăsăm problema venitului agricultorilor să fie decisă exclusiv de așa numita piață liberă. Am ajuns acum într-un un punct în care fermele intră în faliment în la fel de puțin timp cât îi trebuie unui coleg deputat să țină o alocuțiune. Ca urmare a abordării actuale, la fiecare trei sau patru minute o fermă intră în faliment, fapt ce are consecințe catastrofice de ordin social, uman și de mediu.

Îi rog pe cei care doresc ca veniturile agricultorilor să fie în continuare stabilite exclusiv de piața liberă să ia în considerare și acest aspect și să recunoască faptul că într-adevăr avem nevoie de reglementare. Aș dori să menționez trei domenii. Unul este reglementarea cotei rețelelor de vânzare cu amănuntul. Acest lucru este necesar. Niciuna dintre aceste rețele nu trebuie să se dezvolte în detrimentul altora și trebuie să existe oportunități pe piață și pentru rețelele mici de magazine, pentru magazinele cooperativelor și pentru comerțul agricultorilor. Trebuie garantate prețuri minime de achiziție. Chiar și lanțurilor de supermarketuri care vizează cel mai mult profitul ar trebui să li se impună să plătească agricultorilor acest preț minim de achiziție. Organizațiile de agricultori trebuie să primească foarte mult sprijin. Fondurile pentru accesarea pieței, fondurile europene pentru accesarea pieței, trebuie să beneficieze de capital, iar lanțurile de magazine care plasează alimente produse la nivel local, cele mai sănătoase, proaspete alimente locale pe piață, trebuie să fie susținute.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle președinte, doresc să îi mulțumesc raportorului pentru acest raport. În mod normal, rapoartele din proprie inițiativă sunt acțiuni inofensive și nu prea avem ocazia de a discuta problemele ridicate, deci presupun că este un lucru pozitiv faptul că participăm la o dezbatere cu privire la o chestiune ce reprezintă în prezent un subiect controversat și sensibil: problema prețurilor corecte și a plăților corecte către agricultori.

Chiar faptul că avem acest raport înseamnă că pe piața alimentelor există o problemă și că este nevoie de acțiune politică pentru a o rezolva. Mă îngrijorează faptul că, în timpul verii, s-au mai schimbat părerile cu privire la această poziție, însă eu cu siguranță nu mă răzgândesc în legătură cu susținerea raportului Bové. Deși am îndoieli cu privire la unele dintre elemente, susțin tema generală, aceea că este nevoie de acțiune pentru a aborda îngrijorările producătorilor și pentru a ne asigura că ei obțin prețuri corecte.

Este clar că producătorii sunt puși în situația de a accepta niște prețuri: ei nu stabilesc prețul pe care îl obțin pentru produsele lor. Ce bine ar fi dacă ar putea, iar dacă ar fi înțelepți poate că ar trebui să mențină stocuri mici de alimente, iar noi am plăti un preț bunicel pentru acestea. Numai că ei nu fac prețurile, ci le acceptă, și au nevoie de protecție.

Doresc să răspund unora dintre comentariile făcute de colegii din ECR. Există un cuvânt care mă îngrozește: lejer. Ideea că reglementarea lejeră funcționează pentru sectorul alimentar sau pentru sectorul bancar – mă tem că nu funcționează. Reglementarea lejeră care nu este monitorizată va eșua, prin urmare, haideți să abandonăm această idee. Același lucru este valabil și pentru ideea că piața liberă funcționează. Trebuie să ne întrebăm: pentru cine funcționează? Așa cum au spus colegii mei, agricultura – lanțul de producție de alimente – este diferită. Nu seamănă cu niciun alt sector.

I-aș întreba ceva pe cei care spun că piața funcționează pentru că oferă cele mai mici prețuri pentru consumatori: cât poate dura această situație? Și credeți că vor putea fi oferite alimente ieftine pe termen lung? Trebuie să acționăm. Susțin raportul Bové cu doar câteva mici rezerve și sper că și colegii mei vor face la fel.

  Riikka Manner (ALDE). – (FI) Dle președinte, dle comisar, în primul rând doresc să felicit raportorul pentru acest raport excelent și echilibrat.

Pentru noi, un sistem funcțional pentru agricultură și producția de alimente care să se aplice întregii Europe este o chestiune importantă legată de siguranță. Nu este vorba aici de un domeniu convențional al comerțului, pe care îl putem lăsa în voia forțelor pieței, așa cum s-a spus de câteva ori aici. În prezent, problema se referă la viitorul agriculturii în general.

Investițiile pe care tinerii agricultori și alții trebuie să le facă în prezent în agricultură, dacă vor să continue această activitate, sunt uriașe și extrem de importante. Pentru a avea în continuare curajul de a investi și de a ne asuma riscuri pentru viitor, avem nevoie de niveluri stabile de câștig pentru agricultori și venituri corecte pentru munca pe care ei o prestează.

În prezent, este un lucru cunoscut faptul că în multe situații, comerțul poate foarte ușor să își stabilească propriii termeni. Acest lucru taxează în special producătorii. Raportul menționează câteva elemente foarte importante ale unei soluții pentru stabilirea unor niveluri mai corecte de câștig pentru agricultori și sper că aceste soluții vor putea fi puse în practică.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle președinte, Comisia Europeană afirmă în comunicarea sa faptul că este esențial să acționăm pentru a elimina practicile incorecte care se aplică printre entitățile economice existente de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu alimente. Totuși, măsurile propuse de Comisie pentru combaterea acestor practici sunt limitate la schimburi de bune practici, campanii de informare și pregătirea de standarde voluntare pentru acorduri. Această abordare va schimba puține lucruri, poate chiar nu va schimba nimic, nu va elimina anomaliile și nici nu va pune capăt tendinței constante de a reduce câștigul producătorilor agricoli din Europa.

Nu trebuie să uităm faptul că politica agricolă comună asigură totodată un câștig corect pentru agricultori și garantează că prețurile alimentelor de cea mai bună calitate nu sunt exorbitante, ci sunt stabile și transparente pentru consumatori. Acestea sunt propunerile raportului, iar eu le voi susține în totalitate.

  Derek Vaughan (S&D). – Dle președinte, susțin multe dintre propunerile din acest raport excelent. Nu există nicio îndoială că lanțurile de supermarketuri se folosesc de poziția pe care o au pentru a constrânge micii producători. Totuși, există un aspect care mă îngrijorează și acesta este reprezentat de orice propunere care ar submina mărcile proprii.

În Marea Britanie, mulți consumatori care nu au o situație materială foarte bună cumpără aceste mărci și observă că deseori calitatea este foarte bună. De asemenea, – lucru pe care l-am văzut de curând în Parcul Cross Hands Business Park din Țara Galilor – există multe firme mici care se ocupă cu procesarea și ambalarea alimentelor și care produc mărci proprii pentru lanțuri mici și mari. Prin urmare, deși este foarte important să facem absolut orice pentru a asigura furnizarea alimentelor, nu trebuie să facem nimic din ce ar putea dăuna consumatorilor care nu au o situație materială foarte bună și firmelor mici.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, susținem acest raport în măsura în care conține propuneri care au fost prezentate anterior de către Lega Nord, în special în ceea ce privește transparența prețurilor asociată cu plata către fermieri a unui preț corect pentru produsele lor, crearea de lanțuri de aprovizionare cu alimente produse local și încurajarea menținerii diversității produselor locale și a calității produselor, sporind astfel dezvoltarea economiilor locale.

Indicând costul de la sursă al unui produs i-am informa pe consumatori cât de mult este afectat prețul de trecerea respectivului produs prin mai multe mâini și i-am îndemna să aleagă un lanț scurt de aprovizionare, favorizând astfel producătorii locali.

Pentru a combate volatilitatea de pe piața agricolă, este esențial să interzicem vânzarea de produse agricole la prețuri mai mici decât valoarea costurilor și să sporim verificările produselor care intră pe piața europeană, pentru că – din păcate – sunt dese situațiile în care agricultorii europeni respectă regulile UE, în timp ce agricultorii din afara Europei nu le respectă deloc. Povara acestor situații este întotdeauna purtată de către agricultorii noștri.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - În perspectiva redresării din criza economică și financiară, funcționarea optimă a lanțului de aprovizionare cu alimente dobândește o importanță deosebită. Având în vedere că puterea de cumpărare a cetățenilor este din ce în ce mai scăzută, sunt necesare îmbunătățiri urgente pentru evitarea escaladării prețurilor de consum la alimente.

Consider că reacția asimetrică a prețurilor alimentelor la fluctuațiile prețurilor produselor de bază este legată în principal de numărul intermediarilor ce operează de-a lungul lanțului de aprovizionare.

Susțin adoptarea unor instrumente pe care să fie promovate și susținute lanțurile scurte de aprovizionare și piețele în care agricultorii își pot desface marfa. În acest fel se va crea o legătură directă între consumator și agricultori, prin care aceștia din urmă vor obține o pondere crescută din valoarea prețului final, în timp ce populația se va bucura de prețuri mai avantajoase.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, doresc să mă alătur și eu vocilor care îl felicită pe raportor și acelora dintre deputați care susțin pozițiile adoptate în Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, care a adoptat acest raport cu o mare majoritate. Doresc, de asemenea, să îl invit pe dl comisar să se inspire din bunele practici ale unora dintre statele membre, și i-aș da exemplul specific al țării mele, Portugalia, care săptămâna trecută a adoptat măsuri importante și curajoase în acest domeniu, stabilind un termen de 30 de zile pentru plata agricultorilor pentru bunurile perisabile și un termen de 60 de zile pentru produsele alimentare de consum. Cred că impunerea acestei măsuri asupra supermarketurilor reprezintă un exemplu bun, care ar putea fi copiat la nivel european, și solicit Comisiei să se inspire din bunele practici ale acestui stat membru.

  Lara Comi (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, obiectivul principal al politicii agricole comune a fost dintotdeauna garantarea de venituri corecte pentru agricultori și cred că trebuie să continuăm pe această cale.

Ca urmare a revizuirii instituite de Comisie, au ieșit la iveală mai multe discrepanțe față de principiul inițial, discrepanțe pe care nu le putem trece cu vederea. Agricultorii noștri sunt convinși că munca lor este subestimată din punct de vedere economic. Mutarea lor din prima etapă a lanțului de aprovizionare pentru a deveni jucători importanți în a doua etapă nu mai este văzută ca un factor determinant pentru stabilirea prețului final.

Este nevoie să controlăm fluctuațiile prețului mărfurilor, căci ele nu fac altceva decât să dăuneze consumatorilor. Cred că ar fi util să revizuim felul în care produsele se mișcă de-a lungul lanțului de aprovizionare, pentru a preveni creșterea prețurilor mărfurilor, creștere care este incompatibilă cu distribuția corectă a costului în funcție de munca efectuată.

Este important să verificăm dacă asimetriile care apar în costul unui produs între primele și ultimele etape ale lanțului de aprovizionare cresc, în detrimentul consumatorilor. Ar putea apărea pericolul de a plasa produse pe piață la prețuri mai mari, care nu reflectă o creștere a calității.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dle președinte, în urma acestei dezbateri extinse, am putut trage concluzia că există un oarecare acord general cu privire la problema ridicată în raportul dlui Bové, în ceea ce privește diagnosticul. Există o problemă care trebuie rezolvată pentru ca munca agricultorilor să fie mai eficientă și, din câte ne-am putut da seama, părerile sunt împărțite în ceea ce privește modalitatea de rezolvare a problemei și sfera de acțiune a reformelor.

În orice caz, din punctul meu de vedere, un lucru este clar: faptul că politica agricolă comună (PAC) există de mai bine de 40 de ani dovedește, de asemenea, că piața agricolă are nevoie de reguli pentru a putea funcționa. Aceste reguli nu împiedică funcționarea pieței; dimpotrivă, ele o fac mai eficientă și, în fond, ajută la îndeplinirea obiectivului principal al sectorului agroalimentar, care este clar definit în Tratatul de la Lisabona: acela de a garanta că piețele sunt aprovizionate cu produse alimentare și, în același timp, de a asigura un standard corect de trai pentru producătorii agricoli.

În acest sens, nu cred că a lua în considerare introducerea unor reglementări înseamnă în mod obligatoriu planificarea economiei și a producției. Totuși, regulile sunt necesare, așa cum sunt necesare și în sectoarele de producție agroalimentară. Este clar că poate ar trebui ca discuțiile să se concentreze asupra lanțului agroalimentar privit în ansamblu.

De asemenea, sunt conștient de faptul că, deși există anumite aspecte pe care le vom putea aborda în cadrul reformei PAC, pentru a răspunde la unele dintre întrebările dumneavoastră sau, poate, pentru a încorpora unele dintre propunere dumneavoastră, trebuie, bineînțeles, să lucrez în colaborare cu colegii mei din Comisie, astfel încât această problemă să se bucure de o abordare mai generală, în special în ceea ce privește punctele care, strict vorbind, nu se încadrează în sfera de acțiune a producției agricole.

Este un exercițiu necesar pentru că, deși astăzi putem fi mândri de sectorul nostru agroalimentar, de industria noastră agroalimentară, care este unul dintre cele mai importante sectoare industriale din Uniunea Europeană, dacă nu chiar cel mai important, generând 13% dintre locurile de muncă din sectorul industrial european și 14% din cifra de afaceri a acestuia, avem totodată și un sector puternic de producție de mărfuri agricole.

Această relație dintre producția agricolă și sectorul agroalimentar trebuie clarificată mai bine, tocmai pentru ca rezultatul final să fie în beneficiul consumatorilor, dar și al producătorilor, și pentru ca producția să poată continua.

Nu voi intra în detalii cu privire la chestiunile care au fost ridicate; vă voi asigura însă, inclusiv pe dna Köstinger, care a plecat, că, în curând, în luna noiembrie, voi prezenta propuneri cu privire la reforma PAC. Nu îmi plac secretele: procesul de consultare își urmează cursul normal. Totuși, puteți fi siguri că aceste consultații se desfășoară pe linia susținerii unei agriculturi europene care este atât competitivă, cât și durabilă, și care se întinde în întreaga Europă. Tocmai pentru a îndeplini acest obiectiv agricultura nu ar trebui văzută doar în relație cu regiunea în care se desfășoară, ci și în contextul lanțului alimentar.

Aștept cu interes votul final pentru acest raport și vă pot asigura că unele dintre aceste propuneri sunt incluse în propunerile pe care Comisia urmează să le prezinte cu privire la viitorul PAC.

PREZIDEAZĂ: Silvana KOCH-MEHRIN
Vicepreședintă

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă președintă, doresc să iau cuvântul pentru a atrage atenția asupra unui aspect procedural. Vara s-a încheiat și iată-ne pe toți aici, reuniți în toamnă, dar cu toate acestea, procedura adoptată de președinte nu este încă foarte clară. Dnă președintă, sunteți cel de-al treilea președinte pe care am avut plăcerea să îl urmăresc în această sesiune; l-am informat pe președintele dinaintea predecesorului dvs. că doresc să iau cuvântul în cadrul procedurii „catch the eye”. Nu este vina dvs. personală, însă consider că ar fi corect ca decizia legată de cine va avea posibilitatea de a lua cuvântul s-ar lua mai devreme. În paralele cu ședința plenară se desfășoară și ședințele comisiilor, iar eu am participat la o ședință a comisiei din care fac parte, cea pentru dezvoltare regională. Nu mi s-a spus că se pare că nu am nicio șansă să vorbesc astăzi. Am plecat de la ședință pentru a lua cuvântul aici.

Ca o observație, deputaților din Parlament le-ar fi mult mai ușor să știe dacă vor putea lua cuvântul. Dacă aș fi știu acest lucru, cu toate că această dezbatere a fost interesantă, aș fi rămas la ședința Comisiei pentru dezvoltare regională și nu mi-aș mai fi pierdut timpul așteptând pe aici, fără a avea șansa să vorbesc. Îmi cer scuze, însă mi-aș dori ca acest lucru să fie clarificat.

  Președinta. – Comentariile dvs. vor fi înregistrate cu siguranță în procesul-verbal al ședinței. Interesul de a participa la dezbatere în cadrul procedurii ”catch the eye” a fost foarte ridicat, un lucru bun de altfel, și care reprezintă chiar sensul acestei proceduri. Regret că nu toți cei care doresc să ia cuvântul o pot face. Îmi pare rău că ați avut ghinion de data aceasta și nu ați putut vorbi. Sper că veți avea mai mult noroc data viitoare.

  José Bové, raportor. – (FR) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând sunt mulțumit de dezbaterea pe care tocmai am avut-o, la care au putut lua cuvântul un număr foarte mare de deputați. Este adevărat că în momentul de față, în prima zi a acestei mini-sesiuni, suntem prea mulți cei care dorim să participăm la această dezbatere, ceea ce demonstrează interesul grupurilor față de activitatea Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Ceea ce este important pentru mine este faptul că raportul pe care l-am dezbătut astăzi, textul pe care îl vom vota mâine în Parlament, este un text comun. Acest aspect a fost deja menționat de alți vorbitori. Eu sunt raportorul, însă textul a fost redactat în comun în cadrul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, și consider că acesta este cel mai important aspect. Fiecare a venit cu propria sa idee sau poveste și am elaborat împreună această propunere. Consider că este important să insistăm asupra acestui lucru. Într-adevăr, numele meu apare pe raport, însă raportul este comun și doream să subliniez acest lucru.

Mai mulți vorbitori au subliniat necesitatea de a garanta veniturile fermierilor prin vânzarea produselor lor agricole. Aceasta este și baza agriculturii. Fermierii sun plătiți din vânzarea propriilor produse și, într-un fel, faptul că astăzi ei nu pot vinde sub prețul de producție este o condiție esențială, indispensabilă dacă ne dorim ca pe viitor să mai existe fermieri în Europa.

Politica agricolă permite sprijinirea, menținerea activității agricole în regiuni și combaterea distorsiunilor generate de handicapuri naturale sau de regiuni. Prin urmare, nu va mai exista nicio politică agricolă comună dacă în primul rând fermierii nu își pot câștiga existența din producția lor. Fermierii sunt cei care fac cele mai puternice apeluri în acest sens, iar Parlamentul nu a făcut decât să le repete, cu succes, solicitările.

Un al doilea aspect care, după părerea mea, a reieșit foarte clar din dezbatere se referă la nevoia de transparență în întregul lanț alimentar. Toți vorbitorii s-au referit la acest subiect, într-un moment sau altul, mai ales cu privire la sectorul de procesare și negocierile cu producătorii sau cu sectorul de distribuție la scară largă care, adesea, așa cum se întâmplă de exemplu cu fructele și legumele, rămâne cu profituri incredibile. Toate acestea au fost astăzi confirmate; această nevoie nu mai este pusă sub semnul întrebării.

Mulți vorbitori s-au referit și la problema speculației; nu o să mă mai întorc la aceasta.

Prin urmare, aș afirma că de îndată ce se va vota mâine în ședința plenară - și cred că toate intervențiile au ilustrat voința colectivă a celor din Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală de a înainta acest raport și de a-i convinge pe toți colegii noștri deputați - odată ce textul va fi adoptat, odată ce va fi votat mâine, mingea va fi pe terenul Comisiei. În plus, doresc să îi spun dlui comisar: acum ține doar de dvs. să luați măsuri. Aceasta este o inițiativă pe care noi o luăm. Noi venim cu propunerile.

Desigur, noi ne așteptăm acum ca această activitate să fie preluată de Comisie și de Consiliu, deoarece este clar că Parlamentul singur nu poate face nimic. Pe de altă parte, lucrând împreună, vom putea elabora o nouă politică agricolă comună. Însă, mai presus de toate, le vom reda speranța fermierilor europeni.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc marți, 7 septembrie 2010, la ora 12:30.

Următorul subiect pe ordinea de zi este reprezentat de declarația Comisiei privind drepturile omului în Iran, în special cazurile Sakineh și Zahra Bahrami.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D), în scris. – (PT) Felicit raportorul și Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală pentru că au votat semnificativ în favoarea acestui raport, dar și pentru angajamentul și prioritatea pe care membrii săi au acordat-o acestei probleme. Situația recentă a volatilității extreme a prețurile o scos la lumină o lipsă clară de simetrie între prețurile plătite de consumator și cele primite de micii producători, dovezi clare ale unor inegalități din lanțul de aprovizionare cu alimente.

Abuzul de putere de negociere îi sugrumă în special pe micii producători. Prin urmare, îndemn Parlamentul să voteze în favoarea raportului cu o majoritate mare, astfel încât acest semnal al Parlamentului European să încurajeze Comisia Europeană și guvernele naționale să adopte măsurile corespunzătoare. De exemplu, recent, guvernul portughez a dat dovadă de mare curaj impunând supermarketurilor un termen limită de 30 de zile pentru plata fermierilor în cazul produselor perisabile și 60 de zile pentru produse alimentare pentru consum uman; prin aceasta se urmărește obținerea unui echilibru mai bun al relațiilor contractuale dintre procesatorii, distribuitorii și producătorii din lanțul alimentar.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Garantarea unor venituri corecte pentru fermieri reprezintă unul din obiectivele principale ale politicii agricole comune. Cunoaștem situația problematică din sectorul alimentar. Fermierii sunt dezavantajați în cadrul negocierilor cu distribuitorii și lanțurile de supermarketuri și sunt forțați să accepte prețuri de achiziție din ce în ce mai mici pentru produsele lor, în timp ce cetățenii achiziționează produse alimentare de bază la același preț, sau la prețuri din ce în ce mai mari. Profiturile pentru vânzător, pentru întregul proces de la fermier la cumpărător, depășește 200%. Raportul subliniază o serie de practici contractuale incorecte, accesul limitat pe piață și taxele pe care trebuie să le plătească producătorul pentru a fi inclus printre furnizorii de produse alimentare din sectorul comerțului cu amănuntul, plăți târzii sau întârziate, modificări unilaterale ale contractelor și multe altele. Situația existentă în sectorul alimentar trebuie soluționată cât mai repede și trebuie găsit un cadru legislativ pentru gestionarea prețurilor de achiziție și de vânzare. O transparență a prețurilor în sectorul alimentar ar ajuta, deoarece ar spori concurența, ar limita fluctuațiile prețurilor, iar partenerii de pe piață ar deveni mai conștienți de ofertă, cerere, prețuri și negocieri. Cu toate acestea, eu consider că singurul instrument care ar putea funcționa eficient este definirea prețurilor minime, care să acopere costurile de producție. Astfel le-am garanta fermierilor un venit echitabil și am limita vânzările în pierdere. Acest preț ar putea fi prețul de referință în cadrul negocierilor dintre organizațiile de producători și restul sectoarelor din lanțul alimentar.

  Jim Higgins (PPE), în scris. – Acest raport nu va rectifica automat situația actuală, în care fermierii, ca producători primari, sunt în multe cazuri exploatați de procesatori și de sectorul comerțului cu amănuntul. El doar atrage atenția asupra practicilor incorecte și a nevoii ca guvernele statelor membre și Comisia să acționeze împreună, pentru a reduce decalajul dintre costul de producție pentru fermieri și costul plătit atunci când produsul ajunge în coșul cumpărătorului. Atunci când raportul a fost dezbătut în comisie am subliniat o situație recentă, îmbunătățită acum, în care producătorii de lapte produceau lapte la un preț de 27 de cenți pe litru, fiind plătiți cu 5 cenți mai puțin decât costul de producție. Este important să nu lăsăm să se depună praful pe raport, ci să urmăm recomandările sale.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Raportul din proprie inițiativă a dlui Bové se referă la problema esențială a veniturilor agricultorilor. Din 1996, prețurile alimentelor au crescut cu 3,3% pe an, în timp ce prețurile percepute de agricultori nu au crescut decât cu 2,1%, iar costurile de exploatare s-au mărit cu 3,6 %.

În calitate de deputat în Parlamentul European, înțeleg pe deplin dificultățile cu care se confruntă agricultorii francezi și europeni, care uneori par de nedepășit. Cum ajutoarele europene sunt punctuale, și apar ca urmare a unor crize din anumite sectoare, nu pot îmbunătăți situația agricultorilor pe termen lung. Tocmai de aceea Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală a ales să redacteze acest raport privind veniturile agricultorilor, care își propune a fi un apel presant către Comisia Europeană, ca aceasta să analizeze în amănunt lanțul de aprovizionare cu alimente.

Opacitatea practicilor reprezintă o frână în calea soluționării tensiunilor importante care există între diferiții actori și a încercării de a corecta dezechilibrele, pentru a avea o distribuție mai corectă. De fapt, agricultorii își doresc soluții la inconsecvențele observate chiar și de instituții.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – Raportul pregătit de domnul Bové atinge fără îndoială una dintre cele mai sensibile probleme de actualitate. Criza economică a afectat în mod deosebit veniturile agricultorilor și sunt necesare măsuri care să permită readucerea pe linia de plutire a fermelor și a gospodăriilor țărănești. Sunt însă necesare și măsuri care să permită modernizarea acestora - pentru că numai prin modernizare putem asigura competitivitatea lor și un nivel rezonabil al veniturilor. De aceea îmi permit să exprim un punct de vedere personal: cred că raportul ar fi trebuit să abordeze și tematica dezvoltării rurale, care reprezintă una dintre soluțiile de fond la problemele agriculturii europene, mai ales în noile state membre.

18. Drepturile omului în Irak, în special cazurile Sakineh Mohammadi-Ashtini și Zahra Bahrami (dezbatere)

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, distinși deputați din Parlamentul European, cum colega mea, Înaltul Reprezentant/vicepreședinte a Comisiei, Catherine Ashton, nu poate să fie prezentă, îmi permit să prezint, în colaborarea cu dânsa și în numele Comisiei, următoarele declarații.

Problema drepturilor omului din Iran ne preocupă extrem de mult. În ultimele luni, Înaltul Reprezentant/vicepreședinte a Comisiei, Catherine Ashton, și serviciile sale, și-au exprimat de mai multe ori opiniile legate de încălcările drepturilor omului care au loc în acea țară.

Mulți dintre dvs. ați făcut același lucru. Este vital să continuăm să denunțăm aceste practici inumane și arhaice care, din păcate, continuă să existe în Iran.

O declarație a Uniunii Europene, publicată în luna iunie, îndemna Iranul să respecte libertatea de expresie, să respecte dreptul la un proces echitabil și să oprească orice formă de discriminare împotriva minorităților etnice și religioase și împotriva femeilor.

Pedeapsa cu moartea și drepturile minorităților au reprezentat subiectul multor altor declarații ale Uniunii Europene anul acesta. Uniunea Europeană nu îi cere Iranului nimic în plus decât cere de la oricare alt stat. Noi facem pur și simplu apel la autoritățile acestui stat, prin intermediul declarațiilor publice, dar și prin demersuri confidențiale ale reprezentațiilor diplomatice, să onoreze angajamentele asumate prin Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și prin alte tratate privind drepturile omului, de a respecta drepturile cetățenilor.

Colega mea, Înaltul Reprezentant/vicepreședinte a Comisiei, Catherine Ashton, și reprezentanții săi oficiali de la Bruxelles și Teheran au acordat cea mai mare atenție situației în care se află Sakineh Mohammadi-Ashtiani.

La 6 iulie, Înaltul Reprezentant/vicepreședintă a Comisiei a publicat o declarație în care făcea un apel clar către autoritățile iraniene să reexamineze situația dnei Mohammadi-Ashtiani și a altor persoane pentru care fuseseră deja pronunțate condamnările la moarte, încălcând flagrant regulile internaționale, și asta într-o țară în care, din păcate, pedeapsa capitală este în continuare legală.

Problema le-a fost deja prezentată autorităților iraniene prin intermediul canalelor diplomatice. Simpla idee a lapidării este atât de barbară încât trebuie să continuăm să o condamnăm în mod clar și vehement și să ne exprimăm această condamnare în cei mai duri termeni, până când aceste practici vor fi eradicate.

De asemenea, Uniunea Europeană a discutat în mod direct cu guvernul iranian despre cazul dnei Zahra Bahrami, a cărei arestare are legătură cu tulburările apărute în timpul sărbătorii Ashoura din decembrie 2009. Uniunea Europeană a subliniat faptul că dna Bahrami, cetățean iraniano-olandez, ar trebui să beneficieze de un proces echitabil, deschis și transparent. Ca cetățean european, dna Bahrami ar trebui, de asemenea, să aibă acces deplin la asistență consulară și juridică. Înaltul Reprezentant, împreună cu reprezentanța diplomatică a Uniunii Europene din Teheran, vor continua să monitorizeze atent cazul dnei Bahrami.

Vă asigur că Uniunea Europeană și statele membre vor continua să condamne încălcarea drepturilor omului în Iran, atât timp cât aceasta va acea loc, fie ea prin intermediul contactelor bilaterale, al declarațiilor publice sau în cadrul contactelor multilaterale.

  Roberta Angelilli, în numele Grupului PPE. – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, tortura, biciuirea și lapidarea sunt practici aberante, barbare și inumane, care încalcă în mod violent drepturile fundamentale ale omului.

Nu există cuvinte mai potrivite pentru a comenta asupra acestor acte de violență decât cele rostite însăși de Sakineh Mohammadi-Ashtiani. Si o să citesc dintr-o scrisoare a sa: ea afirmă „ Adesea, noaptea, înainte de a adormi, mă întreb: cum o să se pregătească să arunce cu pietre în mine, să îmi țintească fața și mâinile?” Apoi face un apel: „Spuneți-le tuturor că mi-e frică să mor; ajutați-mă să rămân în viață”.

Parlamentul trebuie să țină seama de acest strigăt disperat. Sakineh nu trebuie lăsată singură. Ea trebuie să devină simbolul nostru, simbolul drepturilor omului în Iran. Comunitatea internațională trebuie să ceară încetarea acestei execuții rapide. Trebuie să avem curajul să afirmăm că suntem gata să întrerupem relațiile diplomatice, pentru că nu pot exista compromisuri când vine vorba de drepturile omului, iar a tăcea înseamnă a consimți.

Condamnând vehement execuția, noi, femei și bărbați care ne bucurăm de libertate, trebuie să dăm putere și să încurajăm acea parte a opiniei publice din Iran care nu este de acord cu regimul și care are nevoie disperată de sprijinul și de intransigența noastre. Acel regim este bazat pe frică, represiuni și pe încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale, iar noi, cei din acest Parlament, trebuie să afirmăm sus și tare că noi toți ne identificăm cu Sakineh.

  María Muñiz De Urquiza, în numele Grupului S&D. – (ES) Dnă președintă, adulterul, homosexualitatea și participarea pașnică la demonstrații sunt trei infracțiuni pentru care trei persoane au primit sentințe îngrozitoare în Iran. Ele nu ar trebui văzute în Iran ca infracțiuni – desigur, nu sunt infracțiuni nici în Europa – deoarece Iranul este obligat prin anumite instrumente internaționale care protejează drepturile omului, care stabilesc că acestea nu sunt fapte pentru care o persoană să fie condamnată și că în mod clar nu pot primi sentințe atât de groaznice cum ar fi pedeapsa cu moartea, cu atât mai mult cu cât sunt implicați și minori.

Prin urmare, Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European condamnă în primul rând faptul că se consideră că niște persoane au săvârșit o infracțiune doar pentru că și-au exercitat în acest fel libertatea individuală și cerem urgent ca Sakineh Ashtiani și Ebrahim Hamidi să nu fie executate, iar cazurile lor să fie revizuite. Cerem ca lapidarea să fie interzisă și ca Iranul să ratifice moratoriul referitor la pedeapsa cu moartea promovat de Organizația Națiunilor Unite. Cerem crearea unei misiuni a Organizației Națiunilor Unite, care să monitorizeze situația drepturilor omului în Iran, și Consiliului, nu doar să condamne aceste acțiuni, ci să extindă interdicția de călătorie și sechestrul pe bunuri pentru persoanele și organizațiile care reprimă drepturile omului și libertățile fundamentale în Iran.

Grupul S&D condamnă represiunile repetate suferite de activiști și de apărătorii drepturilor omului din Iran și, prin urmare, cerem Comisiei și Consiliului să introducă măsuri de protecție suplimentare pentru susținătorii drepturilor omului.

  Marietje Schaake, în numele Grupului ALDE. – Dnă președintă, ca europeni, suntem emoționați în mod special de situația drepturilor omului din Iran, nu doar pentru că noi considerăm UE ca fiind o comunitate de valori și credem într-o lume fără pedeapsa cu moartea, ci și pentru că astăzi cunoaștem cu toții persoanele care sunt în spatele acestor numere. Numai în 2009 au fost executate cel puțin 388 de persoane în Iran. Aceste morți sunt menite a descuraja apelurile pentru libertate ale unei întregi generații, însă, de fapt, ele nu fac decât să îi inspire pe și mai mulți.

În ultimele săptămâni, în Olanda au avut loc discuții intense în legătură cu drepturile omului în Iran, atunci când un cetățean olandezo-iranian a fost închis. Guvernul iranian nu recunoaște cetățenia olandeză a conaționalilor cu dublă cetățenie. Prin urmare, diplomații olandezi nu au putut vorbi cu această persoană, dar nici avocatul său. Guvernul olandez se implică în situația cetățenilor săi închiși din toată lumea, indiferent de cazurile lor. Asigurarea bunăstării cetățenilor reprezintă o obligație constituțională. -

Acest subiect este relevant pentru toate statele membre și ar trebui soluționat la nivelul UE în relațiile pe care le are cu Iranul, acordând drepturilor omului o poziție mai însemnată în agenda noastră. Astăzi vorbim despre persoane – femei și bărbați – ale căror vieți practic s-au încheiat, chiar dacă ei trăiesc în continuare. Zahra și Sakineh nu sunt cu nimic mai presus de miile de prizonieri din Iran care sunt mai puțin cunoscuți și care simt poate că vocile lor nu sunt auzite. Guvernul iranian trebuie să înțeleagă că limbajul dur, tehnologia militară sau rezistența pe timpul sancțiunilor nu vor duce la autoizolarea țării și nu o vor face să avanseze. Mai degrabă legitimitatea rezultată din asigurarea bunăstării cetățenilor generează respect și credibilitatea din partea comunității internaționale. Justiția și securitatea sunt fețele aceleiași monede. Persoanele care spânzură copii, care impun în mod sistematic cenzuri și violează sau care lapidează femei nu pot rămâne nepedepsite.

Atunci când ne adresăm Iranului, haideți să resuscităm dialogul asupra drepturilor omului, astfel încât UE să transmită un semnal puternic, pe lângă cel al euro și al sancțiunilor, și să determine Iranul să își ia un angajament în legătură cu problema sa cea mai delicată și elementară – drepturile și libertățile fundamentale –atașând consecințe pentru încălcarea acestora.

  Barbara Lochbihler, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă președintă, contextul execuțiilor care urmează să aibă loc, ale acestor două femei, a fost deja discutat. În consecință, doresc să menționez pe scurt că și în Iran există o mișcare a activiștilor care luptă pentru a împiedica lapidarea și pentru a pune punct acestei practici oribile. Ca urmare a acțiunilor lor, anumite lucruri s-au mișcat.

Fostul șef al justiției din Iran, Ayatollahul Shahroudi, a decretat ca lapidarea să înceteze în 2002 și încă o dată în 2008. Cu toate acestea, legea iraniană le permite judecătorilor să dea sentințe după cum găsesc de cuviință. În iunie anul trecut, comisia pentru aspecte legale și judiciare din parlamentul iranian a recomandat abrogarea articolului privind lapidarea, până la revizuirea codului penal, care în momentul de față este în dezbatere în parlament. Un proiect a fost deja trimis către Consiliul gardienilor și așteaptă consimțământul acestui organ. Consiliul gardienilor examinează dacă legile sunt în conformitate cu constituția și cu preceptele islamice. Nu pot afirma cu siguranță, însă se pare că proiectul nu conține nicio referire la pedeapsa prin lapidare. Cu toate acestea, este posibil ca Consiliul gardienilor să reintroducă în vigoare articolul referitor la lapidare.

Prin urmare, UE trebuie să facă tot ce îi stă în putere pentru a obține interzicerea legală a lapidării, iar în acest sens este important să facem apel la responsabilitatea parlamentului iranian. Rămân în continuare îngrijorări majore legate de soarta dnei Sakineh Mohammadi-Ashtiani. Nu există nicio siguranță că ea nu va fi lapidată în cele din urmă. Sau ar putea fi spânzurată, ca urmare a presupusei sale implicări în moartea soțului. În consecință, trebuie să cerem încetarea tuturor execuțiilor din Iran, inclusiv a ei. În plus, ar trebui demarată o revizuire juridică independentă și atotcuprinzătoare a cazului ei. Aceasta ar fi trebuit deja să înceapă și baroana Ashton a cerut exact acest lucru, pe bună dreptate.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, încă o dată, acest Parlament se regăsește discutând regimul teocrat brutal din Iran. Autoritățile iraniene execută fără milă minori și tineri care au săvârșit infracțiuni în copilărie. Femeile care au săvârșit adulter sunt condamnate de legea sharia la lapidare, făcând parte din categoria așa-ziselor delicte sexuale.

În timp ce majoritatea țărilor care încă mai practică pedeapsa cu moartea aplicată adulților o fac exclusiv în cazurile de crimă cu circumstanțe agravante, interpretarea islamică din Iran a infracțiunilor capitale este extrem de extinsă, incluzând homosexualitatea și adulterul.

Astăzi, aș dori să vă prezint cazul lui Ebrahim Hamidi, un tânăr de 18 ani, condamnat la execuție pentru sodomie, cu toate că persoana care l-a acuzat a recunoscut că a mințit. Conform susținătorilor săi, băiatul, care la vremea respectivă avea 16 ani, nu l-a agresat pe celălalt bărbat și nici nu este homosexual – nu că acest lucru ar trebui să conteze în vreun fel. Avocat său, Mohammed Mostafei, a trebuit să se ascundă din cauza unui mandat de arestare.

Vreau să discut și despre cazul dnei Sakineh Mohammadi-Ashtiani, subiectul dezbaterii de astăzi. Sakineh Mohammadi-Ashtiani a fost acuzată de adulter, apoi de corupție și indecență pentru că a apărut într-un ziar străin fără văl, deși era clar un caz de confundare a identității. Pentru a mai adăuga și insultă la acestea, acum ea este acuzată și de complicitate în cazul unei crime pe care a fost forțată să o recunoască atunci când cazul ei a ajuns în atenția comunității internaționale și s-a exercitat presiune asupra regimului iranian.

Trebuie să condamnăm cu fermitate Iranul pentru acțiunile sale revoltătoare în ceea ce privește drepturile omului, tot așa cum condamnăm eforturile sale de îmbogățire a uraniului pentru arme nucleare și hotărârea sa de a distruge statul Israel și de a zdrobi orice urmă de disidență democratică. Mai există și cazul unei persoane cu dublă cetățenie, olandezo-iraniană, al dnei Bahrami, care a fost arestată pentru că făcea parte dintr-o organizație monarhistă.

În seara aceasta, în acest Parlament, facem un apel către președintele iranian să dea dovadă de puțină clemență, însă trebuie să recunosc că nu am speranțe foarte mari.

  Jacky Hénin, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dnă președintă, s-a creat un val imens de proteste și neliniște în legătură cu libertățile din Iran.

Dorim să ne oferim sprijinul față de toți democrații care își doresc ca „justiție” să fie un cuvânt care să semnifice ceva. Condamnăm vehement arestarea și sentința dată în cazul Zahra Bahrami. Condamnăm vehement arestarea și condamnarea la moarte prin lapidare a dnei Sakineh Mohammadi-Ashtiani. Cerem renunțarea la aceste acuzații și eliberarea lor. Dorim să subliniem nevoia ca toate statele membre să adere la valorile și principiile secularismului, pentru a evita orice confuzie între stat și religie, care ar putea duce la o asociere inacceptabilă, care îngrădește libertățile, a termenilor de infracțiuni și păcat.

Țin să reamintesc că sprijinim abolirea pedepsei cu moartea din toate statele, așa că facem apel la autoritățile judiciare din Iran să introducă un moratoriu cu privire la pedeapsa capitală, să interzică fără echivoc execuțiile în cazul adulterului și să elimine tortura, în temeiul legilor internaționale.

  Francesco Enrico Speroni, în numele Grupului EFD. – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, mă alătur și eu tuturor celor care cer ca acest act barbar de lapidare pentru adulter să nu mai continue și ca drepturile omului să fie respectate – nu doar în cazul dnei Sakineh Mohammadi-Ashtiani, ci pentru toate femeile și toți bărbații aflați în această situație.

Doresc să subliniez un aspect amintit în treacăt de antevorbitorul meu: multe din cele ce se petrec acum sunt rezultatul degenerării, al extremismului religios și al aplicării fundamentaliste a legii islamice, lucru pe care, din păcate, unii l-ar dori introdus și în Europa noastră liberă și democrată.

  Erminia Mazzoni (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, țin să-i mulțumesc Parlamentului pentru votul aproape în unanimitate în favoarea dezbaterii pe această temă importantă.

Cererea, propusă de mine și de dna Angelilli și semnată de mulți dintre colegii noștri parlamentari, se bazează pe speranța la viață. Pentru Sakineh fiecare zi poate fi ultima și nu ne putem permite să mai pierdem timp. Sentința primită de ea nu trebuie dusă la bun sfârșit, deoarece este inacceptabilă.

Însă cererea merge și mai departe, deoarece experiența acestei femei este emblematică pentru povestea atâtor alte femei din Iran, dar și a bărbaților și tinerilor. Mobilizarea noastră în cazul dnei Sakineh Mohammadi-Ashtiani trebuie să fie doar începutul unei noi etape în relațiile noastre cu Iranul. Regimul iranian încalcă drepturile fundamentale, calcă în picioare mai ales libertățile femeilor și, mai presus de toate, ignoră apelurile făcute de comunitatea internațională.

Parlamentul acesta a adoptat deja mai multe rezoluții pe acest subiect, două chiar anul trecut. Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate a dat două declarații, în lunile iunie și iulie ale acestui an. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat mai multe rezoluții care cer un moratoriu asupra execuțiilor, până ce pedeapsa cu moartea va fi abolită. Imaginați-vă doar, Iranul ia parte acum la Comisia ONU privind statutul femeilor. Prin atitudinea sa, guvernul iranian pare să spună: „dacă doriți să faceți afaceri cu noi, trebuie să ne acceptați așa cum suntem”, iar noi nu putem accepta acest lucru.

Promovarea drepturilor omului reprezintă unul din pilonii politicii externe a Uniunii Europene și ne cere să ne luăm un angajament. Atitudinea pe care o adoptăm în legătură cu acest subiect ar putea periclita însuși procesul de integrare. Toate guvernele naționale s-au mobilizat și noi trebuie să ne alăturăm lor.

Tinerii iranieni care demonstrau în Italia au afirmat: „Nu credem că vom obține multe lucruri; e posibil să salvăm o viață, dar nu vom salva Iranul”. Prin adoptarea unor sancțiuni severe trebuie să demonstrăm că această mobilizare este doar un prim pas, că noi vom merge mai departe în ceea ce privește Iranul, refuzând orice relație cu Iranul, până la impunerea unui embargo.

  Silvia Costa (S&D). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, prin această dezbatere – care, sinceră să fiu, speram să fie mai bine reprezentată, pentru că merită o și mai mare participare – Parlamentul încearcă să se alăture atâtor altor voci care s-au făcut auzite în ultimele zile împotriva sentinței îngrozitoare a pedepsei cu moartea prin lapidare pronunțată împotriva lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani, ca urmare a apelului făcut de fiul acesteia, Sajad, și pentru a le salva și pe celelalte femei condamnate la moarte sau închise incorect, cum este de exemplu Zahra Bahrami, în urma unor procese sumare în Iran.

În actuala perioadă a globalizării, este mai clar decât oricând că drepturile omului și drepturile femeilor nu pot fi separate. Dacă o femeie moare după ce a fost torturată prin lapidare, atunci și conștiința și libertățile noastre vor fi lapidate odată cu ea.

În rezoluția noastră, îndemnăm Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene, Catherine Ashton, și comisarul pentru drepturile omului, Viviane Reding – două femei puternice – să ia fără întârziere toate măsurile necesare în ceea ce privește guvernul iranian și în cadrul forumurilor internaționale, pentru ca sentința dată dnei Sakineh să fie revocată, Zahra să fie eliberată, practica barbară a lapidării să fie abandonată și pentru a se depune noi eforturi în vederea obținerii unui moratoriu referitor la pedeapsa cu moartea și pentru a sprijini opoziția democratică din Iran.

Noi, italiencele din Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, împreună cu colegii noștri, vom aprinde mâine seară câte o lumânare aici, în curtea Parlamentului European din Strasbourg. Am intitulat acest gest „o lumină pentru viața lui Sakineh” și le cerem tuturor deputaților din Parlament să participe alături de noi pentru a nu permite întunericului să se aștearnă asupra acestui caz tragic, extrem de simbolic, și pentru ca cetățenii iranieni și opoziția din această țară să nu fie abandonați.

Cerem o intervenție mai mare din partea Uniunii, deoarece considerăm că apărarea drepturilor omului, aici și peste tot în lume, este un domeniu în care sunt în joc credibilitatea și identitatea Uniunii Europene.

  Nicole Kiil-Nielsen (Verts/ALE). – (FR) Dnă președintă, cazul lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani, care ne adună în această seară și care a mobilizat mulți cetățeni europeni, ar trebui să ne ofere și posibilitatea de a discuta situația în care se găsesc multe alte femei.

Și mă refer în special la Zahra Bahrami, care este în aceeași situație. Ea riscă să fie executată după un proces care s-a desfășurat în condiții similare, adică a fost supusă presiunilor, izolării – izolării totale – timp de mai multe luni, violențelor și torturii pentru a face mărturii care, ulterior, desigur, nu mai sunt recunoscute. Acuzațiile care i se aduc sunt similare: purtarea unui război împotriva lui Dumnezeu. Nu are acces nici la un avocat, nici la asistență juridică.

Mai există și cazul recent menționat al tânărului Ebrahim Hamidi, un minor care nu are nici el un avocat, și cel al lui Shiva Nazar Ahari, ziaristă și apărătoare a drepturilor omului. Amnesty International o consideră drept prizonieră de conștiință și, în momentul de față, ea este închisă într-o temniță în care nu își poate mișca nici mâinile, nici picioarele. De asemenea, și ea este sub amenințarea pedepsei cu moartea.

Consider că este în avantajul Parlamentului să militeze pentru dna Mohammadi-Ashtiani și pentru toate aceste cazuri. Noi cerem abolirea pedepsei cu moartea, un moratoriu pentru toate aceste execuții, eliberarea imediată a tuturor celor care au participat la proteste pașnice și, desigur, eliberarea minorilor, pentru că în această țară chiar și minorii sunt condamnați la moarte. De asemenea, cerem urgent să i se permită Comitetului Internațional al Crucii Roșii să viziteze prizonierii.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, un număr semnificativ de personalități marcante ale societății civile, lideri politici, academicieni și reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și ai Bisericii Catolice s-au arătat în favoarea eliberării lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani, o mamă din Iran în vârstă de 42 de ani, condamnată la moarte prin lapidare pentru un presupus adulter. Această sentință a fost dată pe baza unei confesiuni obținute în urma aplicării unei pedepse care a implicat 99 de lovituri de bici.

Pedeapsa cu moartea prin lapidare poate fi considerată o formă de tortură, deoarece victima este îngropată și doar capul este la suprafață. Pietrele cu care va fi lovită trebuie să aibă colțuri, însă nu atât de ascuțite astfel încât să o ucidă imediat, iar agonia sa în timp ce este pe moarte dar încă conștientă, nu trebuie să dureze mai puțin de 20 de minute.

În ultimii ani, în Iran, sute de femei de diferite vârste au fost ucise prin lapidare pentru infracțiunea de adulter, iar în momentul de față, alte 40 de femei se află în închisoare, așteptând aceeași soartă. Eu consider că este absolut esențial ca Parlamentul să ia atitudine împotriva acestei barbarii.

  Michèle Striffler (PPE). – (FR) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, iau cuvântul în numele colegei mele, dna Dati, care a redactat această rezoluție în numele Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), dar care, din păcate, a fost reținută astăzi în Paris.

Dna Dati a dorit să depună această rezoluție din două motive.

În primul rând, desigur, pentru că și-a dorit ca Parlamentul European să li se alăture organizațiilor internaționale, guvernelor și numeroaselor personalități care au luat poziție în apărarea dnei Sakineh Mohammadi-Ashtiani, cerând autorităților iraniene să revoce sentința de ucidere prin lapidare.

O instituție precum Parlamentul European, care s-a aflat mereu în fruntea acțiunilor de protecție a drepturilor omului, nu poate pur și simplu să tacă, ci trebuie să intervină pentru a-și exprima în mod vehement refuzul de a o vedea pe dna Mohammadi-Ashtiani murind. Prin această rezoluție, Parlamentul trebuie să afirme că aici nu este vorba de intervenție, ci de a le reaminti tuturor valorile universale, care constituie patrimoniul nostru comun.

Al doilea motiv care stă la baza acestei rezoluții este faptul că, pe lângă cazul dnei Sakineh, Rachida Dati a dorit să sublinieze angajamentul puternic al Parlamentului European de a lupta împotriva tuturor violențelor săvârșite împotriva femeilor. Se pare că dna Mohammadi-Ashtiani a devenit, în ciuda sa, un simbol pentru toate femeile victime ale acestor violențe.

Colega noastră, dna Oomen-Ruijten, ne-a atras atenția și asupra cazului dnei Zahra Bahrami, cetățean olandez, arestată în Iran și forțată să recunoască la televizor acuzațiile care i se aduceau. Tocmai de aceea am inclus-o în această propunere de rezoluție.

Doamnelor și domnilor, noi trebuie să fim vocile acestor două femei care nu se mai pot apăra singure de acolo de unde se află acum. În numele dnei Dati, vă cer pur și simplu să votați în favoarea acestuia într-un număr copleșitor, pentru a vă oferi sprijinul, transmițând în același timp un mesaj celor care impun astfel de sancțiuni.

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Sakineh Ashtiani, Ebrahim Hamidi, Nasrin Sotoodeh, Zahra Bahrami și Mohammad Mostafaei sunt doar câteva din miile de victime ale unor persecuții brutale desfășurate de regimul de la Teheran. Dacă îi vor executa pe Ebrahim Hamidi, un minor, sau pe Sakineh Ashtiani, care este amenințată cu barbara ucidere prin lapidare, autoritățile de la Teheran vor încălca obligațiile asumate de țara lor în calitate de parte semnatară a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, dar se vor face vinovate și de crime odioase, care fac de rușine întreaga civilizație iraniană.

Acum câteva zile, am participat la o demonstrație în Lisabona – una dintre numeroasele care au loc în întreaga lume împotriva condamnării dnei Sakineh Ashtiani – sperând că voci precum cea a președintelui brazilian Lula da Silva vor fi auzite de autoritățile din Teheran, cu fărâma de raționalitate, compasiune și umanitate pe care o mai au.

Dnă președintă, din punctul de vedere al relațiilor existente între Uniunea Europeană și Iranul, aspectele cele mai importante ale rezoluției pe care o vom adopta mâine în Parlament sunt cele care se referă la necesitatea de a le interzice tuturor celor care sunt responsabili de represalii și de suprimarea libertăților în Iran călătoriile pe teritoriul Uniunii Europene și de a li se pune sechestru pe bunuri, precum și apelul către Comisie și Consiliu de a lua măsuri pentru a-i ajuta și proteja eficient pe cei care se luptă pentru democrație și drepturile omului în Iran. Aceste aspecte nu se referă doar la ce reprezintă Iranul în momentul de față ci, mai presus de toate, la ce suntem noi, cei din Europa: apărătorii unor valori cum sunt drepturile omului și libertățile fundamentale, care nu sunt doar europene, ci universale.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Dnă președintă, Sakineh Ashtiani întruchipează persoanele executate în Iran și simbolizează nedreptatea sistemului judiciar din această țară și încălcarea drepturilor fundamentale. Mă alătur mișcărilor de solidaritate internațională care cer ca sentința să fie anulată și ca Sakineh Ashtiani să fie eliberată imediat: a cere libertatea sa înseamnă și a lupta pentru drepturi egale pentru femei, libertate de expresie și libertatea de a participa activ în cadrul unei societăți libere.

Sprijin cu tărie cauzele împotriva discriminării și în special cauza femeilor iraniene; doresc să subliniez rolul pe care îl au în lupta pentru democrație din Iran. Curajul și hotărârea multor femei iraniene sunt o sursă de inspirație și trebuie să le sprijinim în această luptă pentru democrație și pentru un viitor al Iranului în care să existe pace, libertate și egalitate de drepturi.

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Dnă președintă, este extrem de important să condamnăm ceea ce se petrece în Iran, la fel cum este și salvarea vieților omenești, însă este și un semnal care ajunge la opoziție și îi dă tărie pentru a acționa. Trebuie să îi protejăm pe indivizi. Cred că trebuie să avem o dezbatere detaliată în legătură cu ce trebuie să facem pentru a fi mai eficienți. Anunțăm mai multe rezoluții, organizăm dezbateri, dna Ashton ia o serie de măsuri, însă nu avem nici un răspuns. Dacă vrem ca lumea să nu ne vadă doar ca apărătorii anumitor valori, dacă vrem să ne asigurăm că drepturile omului nu sunt încălcate și dacă vrem ca ceea ce afirmăm să nu fie considerat ca fiind doar nobil, ci și eficient, trebuie să avem o dezbatere separată asupra tipurilor de acțiuni în care ar trebui să ne implicăm și asupra felului în care putem fi mai eficienți.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, eu propun lapidarea Iranului. Cum poate accepta cineva un astfel de tratament barbar, îndreptat împotriva unei ființe umane?

Știați că în timpul lapidării bărbații sunt îngropați până la mijloc, în timp ce femeile până la piept, probabil de dragul modestiei? Codul penal islamic prevede ca proiectilele să fie alese atent. Ca regulă, ele trebuie să aibă o mărime medie. Nu trebuie să fie nici prea mari, astfel încât una să nu fie suficientă pentru a ucide persoana în cauză, dar nici prea mici, astfel încât să nu mai poată fi numite pietre. În plus, întregul proces trebuie să dureze puțin sub o jumătate de oră.

În același timp, ce ar trebui să înțelegem din reacția lui Hani Ramadan, directorul Centrului islamic din Geneva, care ne asigură că este interzis să îi insulți pe infractori și că după moartea lor se spun rugăciuni pentru aceștia? Cât de cinic!

Ce putem face noi, în Europa, pentru presupusa infractoare, dna Mohammadi-Ashtiani? Propun ca dnei Mohammadi-Ashtiani să i se acorde dreptul de azil. Nu cred că s-a mai făcut această propunere și putea-o include în rezoluție.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dnă președintă, sentința dată împotriva lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani de către regimul iranian este una din multele încălcări ale drepturilor omului care trebuie condamnate de Parlament.

După cum a anunțat deja fiul ei, ea ar putea fi executată după Ramadan, care urmează să se încheie. Prin urmare, nu mai avem mult timp la dispoziție, iar reacțiile noastre trebuie să fie destul de puternice și vehemente, încât autoritățile iraniene să răspundă prin neexecutarea sentinței.

Săptămâna aceasta vom organiza o demonstrație în fața Parlamentului, cerând eliberarea sa. Le cerem tuturor deputaților din Parlament să ne sprijine în acest demers, pentru a împiedica săvârșirea unui act barbar în secolul XXI. Aceasta este sarcina noastră în calitate de deputați în Parlamentul European, în calitate de cetățeni și, mai presus de toate, în calitate de oameni. Cer dnei baronese Ashton, Consiliului și comisarului pentru drepturile omului să fie mai categorici în condamnarea cazurilor de încălcare a drepturilor omului și în a cere ca acordurile și convențiile internaționale să fie respectate, dar și în a adopta toate măsurile politice posibile pentru a crește presiunea asupra Iranului, asigurându-se astfel că acesta respectă drepturile omului.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Mă lupt cu fenomenul violenței împotriva femeilor de zeci de ani, peste douăzeci de ani, iar în ultimii zece ani am făcut acest lucru în calitate de avocat implicat în drepturile omului și drepturile femeilor. De asemenea, am scris și două cărți pe această tema; deci, să fie clar: mă opun clar oricărei formă de violență împotriva femeilor. Cu toate acestea, aș dori să îi atrag atenția dnei Ashton asupra unui aspect diferit de cele deja menționate. Aș dori să o invit să viziteze Ungaria, pentru a clarifica într-un final ce tipuri de încălcări ale drepturilor omului au loc aici, în Europa. Nu au nici un drept să ne întrerupă în mod repetat agenda – nici nu știu de câte ori s-a întâmplat acest lucru, pe perioada ultimului an de când mă aflu în Parlamentul European – pentru a vorbi despre încălcarea drepturilor omului în Iran, în timp ce toți au închis ochii la ceea ce s-a petrecut în Ungaria în 2006 și persoane nevinovate au fost întemnițate timp îndelungat, pe perioada unor procese de fațadă, iar Uniunea Europeană nu a făcut nimic în acest sens. Astăzi, în Ungaria, unul din liderii opoziției ...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, a o apăra pe Sakineh Mohammadi-Ashtiani înseamnă a apăra viața, dreptul la viață, și, prin urmare, dreptul de a trăi.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și constituțiile noastre naționale, includ printre principiile lor și drepturile inviolabile ale indivizilor, având în prim plan dreptul acestora la viață și demnitate.

Această lupă a noastră nu trebuie purtată doar pentru o singură persoană, ci pentru toți oamenii care sunt privați de propria lor viață peste tot în lume, indiferent de motive. Niciun raționament, tradiție, religie, lege sau autoritate nu poate dispune – și mă refer la a dispune – de viața unei persoane.

Se impune luarea unor decizii sincere și decisive împotriva acelor state care autorizează și aplică pedeapsa cu moartea sau orice altă încălcare a drepturilor omului. În această privință, Europa trebuie să fie hotărâtă, să își păstreze poziția și să impună respect pentru aceste drepturi prin relațiile sale diplomatice și comerciale. Sakineh nu ar fi prima victimă. Haideți să le spunem gata, ajunge.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, în primul rând, în numele Comisiei, aș dori să-i mulțumesc acestui Parlament pentru această dezbatere, pentru sprijinul ilustrat clar aici în ceea ce privește respectarea drepturilor omului.

În numele Comisiei, doresc să vă asigur că vom face tot posibilul pentru ca Iranul să vină la masa negocierilor și pentru ca aceste aspecte să fie clarificate în cadrul discuțiilor diplomatice.

De asemenea, în numele dnei baronese Ashton, aș dori să vă asigur că activitatea noastră nu se limitează doar la declarații publice și, ca un exemplu, v-aș putea informa că la 29 august va avea loc o nouă întâlnire între reprezentanții președinției UE din Iran și guvernul iranian. Comisia și Înaltul Reprezentant își vor continua eforturile în vederea obținerii unor rezultate pozitive.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă. Votul va avea loc miercuri, la ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, această dezbatere este necesară astăzi, deoarece și Parlamentul se alătură eforturilor internaționale de amploare menite să pună capăt execuțiilor din Iran, mai ales lapidării tinerei Sakineh. Însă, așa cum se întâmplă adesea, aceste dezbateri au loc mereu pe ultima sută de metri, când mai este puțin timp pentru a împiedica execuțiile sau alte cazuri care implică violări grave ale drepturilor omului. În schimb, ar trebui să ne gândim la acțiunile pe care le putem întreprinde pentru a eradica cauzele încălcării drepturilor omului în lume: cauze precum dictaturile, teocrațiile, radicalismul islamic și totalitarismul. Cât despre cazul precis al Iranului, sper că nimeni de aici nu trăiește cu iluzia că acțiunile pe care le întreprindem, acțiunile întreprinse de Parlamentul European în sfera relațiilor cu Iranul se vor opri la rezoluțiile pe care le votăm, oricât ar fi ele de corecte și oricât de mult am fi de acord cu ele. Nu putem tolera ca teocrații de la Teheran și fanaticii care conduc acea țară să vină în Parlament și să ne țină predici despre democrație, așa cum s-a întâmplat în urmă cu câteva luni. Acțiunea pe care o vom întreprinde ar trebui să ofere Uniunii Europene impulsul necesar pentru a aborda problema relațiilor cu Teheranul în mod ferm, categoric și decisiv.

  Zita Gurmai (S&D), în scris. – Infracțiunile de care este acuzată dna Ashtiani sunt fictive și dubioase. Pe perioada derulării procesului judiciar, ea a fost torturată și constrânsă. A fost privată de toate garanțiile legale. Avocatul său a fost hărțuit de autorități. Acesta este un proces revoltător. În primul rând, a fost condamnată de adulter. Este de necrezut că un astfel de caz se judecă! Nu există putere umană care să aibă dreptul de a intra în dormitorul unor persoane, atâta timp cât în viața lor privată există consens și dragoste. Viața oamenilor nu este reproductibilă; fiecare are valoare prin unicitatea sa. Trebuie prețuită și protejată, chiar și în timpul procedurilor penale. Prin urmare, pedeapsa cu moartea este în sine inacceptabilă. Nu există nicio justificare morală sau religioasă pentru pedeapsa cu moartea. Cei care cred că „Dumnezeu a creat omul după propria sa asemănare" ar trebui să i se opună pe motiv că un individ nu are dreptul de a distruge ceva ce i se aseamănă lui Dumnezeu sau nu poate lua cel mai măreț dar al Acestuia: viața. Mă bucur să văd că țările europene s-au ridicat împotriva acestei proceduri brutale. Acum două zile, dna Ashtiani a fost biciuită, iar fiul său se teme că va fi executată după Ramadan. Sper să nu acționăm prea târziu.

19. Intervenții de un minut privind chestiuni politice importante

  Președinta. – Următorul punct este discursul de un minut privind problemele de importanță politică, în conformitate cu articolul 150 din Regulamentul de procedură.

  Rosa Estaràs Ferragut (PPE). – (ES) Dnă președintă, articolul 3 din Tratatul de la Lisabona îi conferă Uniunii Europene responsabilități cu privire la coeziunea economică, socială și teritorială, precum și cu privire la solidaritatea dintre statele membre. Această coeziune, dar mai ales coeziunea teritorială, reprezintă, prin urmare, unul din principalele obiective în vederea unei dezvoltări armonioase și înlăturării disparităților regionale. Tratatul de la Lisabona se referă și la sprijinirea regiunilor insulare.

Iau cuvântul deoarece guvernul spaniol tocmai a anunțat eliminarea subvențiilor pentru zboruri la prețuri reduse către Insulele Baleare, Insulele Canare, Ceuta și Melilla, acordate rezidenților. Cu alte cuvinte, intenționează să elimine reducerile de care se bucură rezidenții. Pentru rezidenții din aceste zone, transportul aerian este esențial. Nu este ceva opțional, ei depinzând mai degrabă de acesta, deoarece reprezintă singura modalitate de contact cu lumea din exterior și, prin urmare, păstrarea acestor reduceri ar garanta că aceste regiuni beneficiază de șanse egale și că pot concura.

Cer Parlamentului să sprijine această coeziune teritorială și am încrederea că el va determina guvernul spaniol să reanalizeze eliminarea acestor reduceri.

  Alexander Mirsky (S&D). – (LV) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, știm că nu este bine să mințim. Știm că a promite ceva și a nu-și îndeplini promisiunile se numește a înșela. Acum șase ani, atunci când aveau loc negocierile în vederea aderării Letoniei la Uniunea Europeană, guvernul leton a promis comisarului pentru extindere a UE că va rezolva problema non-cetățenilor. Nici până în ziua de astăzi această problemă nu a fost rezolvată. Letonia face parte de ceva timp din UE și, cu toate acestea, 300 000 de persoane din Europa, care trăiesc în Letonia, nici astăzi nu au un statut. Mi se pare că minciuna la nivel european a devenit deja ceva la modă. Poate mă înșel eu. Dacă mă înșel, atunci această problemă trebuie soluționată. Este vorba de o problemă foarte importantă. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Chris Davies (ALDE). – Dnă președintă, am discutat de multe ori despre problemele din Gaza și despre blocada economică menținută de Israel și neplăcerile pe care aceasta le cauzează, însă nu avem prea des șansa de a sărbători unul din lucrurile bune care provin din Gaza.

Pe perioada verii, copiii de acolo au stabilit două recorduri mondiale. Șapte mii de copii au doborât recordul mondial la bătut mingea și același număr de copii au bătut recordul pentru înălțat zmeie. Toate acestea datorită UNRWA și programului de vară organizat acolo pentru copii, dându-le ceva de făcut într-un context de-a dreptul înfricoșător.

Sper ca Parlamentul să îi felicite pe copii pentru aceste realizări și țin să vă reamintesc că jumătate din populația din Gaza are sub 18 ani. Ei nu au votat pentru nimeni. Nu sunt responsabili pentru problemele și conflictele din zonă. Ei doar caută să aibă o viață normală și o urmă de speranță și aspirații pentru viitor. De asemenea, doresc să-i mulțumesc UNRWA și organizației sale, precum și palestinienilor care lucrează pentru aceasta, pentru că au permis organizarea acestor tabere de vară.

  François Alfonsi (Verts/ALE). – (FR) Dnă președintă, presa internațională ne-a transmis vești încurajatoare din Țara Bascilor. Una din protagonistele conflictului armat, ETA, tocmai a luat inițiativa publică în favoarea unei soluții politice pașnice. Declarația sa face referire la sfârșirea acțiunii militare, care este mai mult decât simpla încetare a focului raportată de presă, și include introducerea monitorizării internaționale, în cadrul căreia Uniunea Europeană trebuie să joace un rol deplin.

Uniunea Europeană a avut deja o contribuție semnificativă la punerea în aplicare și ulterior consolidarea procesului de pace din 1998 din Irlanda de Nord. Și în Țara Bascilor, Uniunea Europeană va trebui să se achite de responsabilitățile care îi revin, care sunt destul de mari, astfel încât speranța reapărută astăzi să nu fie umbrită de toate prejudecățile aduse mereu în prim plan de conservatori. Parlamentul European trebuie să se asigure că profită de toate oportunitățile pentru a readuce, în final, pacea în Țara Bascilor, care este chiar în centrul Uniunii Europene.

Dnă președintă, subliniez încă o dată că acest conflict basc se desfășoară chiar în inima Uniunii Europene. Este o pată urâtă pe emblema democrației, și, prin urmare, Uniunea nu are decât de câștigat dacă se implică activ în identificarea unei soluții pașnice.

  Ashley Fox (ECR). – Dnă președintă, toate statele membre ale UE trec printr-o perioadă de austeritate. În întreaga Europă, cheltuielile publice sunt reduse semnificativ și, cu toate acestea, an după an, contribuabilii trebuie să finanțeze cheltuielile din ce în ce mai mari chiar ale Uniunii Europene. Ar trebui să ne întrebăm de ce cea mai mare prioritate a Parlamentului nu este reprezentată de protejarea contribuabililor pe care îi reprezentăm și de reducerea cheltuielilor UE.

Este absurd ca în timp ce cheltuielile cu legea și ordinea publică, educația și alte sectoare publice vitale sunt reduse pe plan național, UE să nu dea dovadă de aceeași disciplină. Salariile multor angajați din sectorul public au fost înghețate sau chiar reduse – mă întreb câtă solidaritate le va arăta comisarul care este în această sală. Dacă, într-adevăr, statele membre își vor reduce pe următorii cinci ani cheltuielile cu 20%, ar trebui să cerem ca și UE să facă la fel. Parlamentul acesta ar trebui să îi ceară Comisiei să își reducă cheltuielile, iar banii care nu au fost cheltuiți să fie redistribuiți statelor membre.

PREZIDEAZĂ: Dagmar ROTH-BEHRENDT
Vicepreședinte

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dnă președintă, criza împrumuturilor din zona euro, care a făcut ca țara mea, Grecia, să apeleze la Fondul Monetar Internațional, la insistențele Uniunii Europene, a evidențiat deficitul social și democratic din Uniunea Europeană și, mai ales, din Tratatul de la Lisabona.

Astfel, pe lângă șocurile sociale (de exemplu, în Grecia s-au anulat acorduri colective), avem parte și de șocuri politice: guvernul ales al Greciei nu adoptă hotărâri, fiindcă toate aceste lucruri au fost prevăzute în memoriul semnat cu Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional; Parlamentul European nu adoptă o rezoluție prin care să aprobe sau să respingă aceste hotărâri, totul stabilindu-se prin decrete prezidențiale.

Totuși, am dorit să evidențiez faptul că există un șoc politic și la nivel european, din moment ce nu a fost solicitată opinia populației sau a Parlamentului European în legătură cu mecanismul de finanțare creat în conformitate cu articolul 122, care le permite statelor europene să se poată împrumuta.

Cu alte cuvinte, a existat o schimbare instituțională, motiv pentru care aș dori ca dumneavoastră, Dnă președintă, să aduceți în discuție acest subiect și să asigurați dezbaterea sa în Parlamentul European, în temeiul articolului 218 privind încheierea acordurilor internaționale.

  John Bufton (EFD). – Dnă președintă, în calitate de deputat în Parlamentul European, reprezentant al Țării Galilor, am fost foarte îngrijorat atunci când am auzit despre planul dlui comisar Lewandowski de a anula reducerea oferită Marii Britanii. Potrivit dlui Lewandowski, această reducere nu se mai justifică, deoarece bugetul UE a suferit modificări substanțiale, iar reducerea și-a pierdut justificarea inițială.

Dle Lewandowski, vă considerați un broker onest, așa că vă rog să îmi explicați de ce britanicilor li se cere în permanență să plătească mai mult. Unde este onestitatea în acest caz?

După cum poate știți, contribuabilii britanici vor sfârși prin a contribui cu aproximativ 10 miliarde GBP pentru a sprijini moneda euro, în cadrul Fondului Monetar Internațional. În plus, ni se cere să acordăm sprijin financiar Greciei, Letoniei și Ungariei, țări care se confruntă cu dificultăți economice. Se pare că Marea Britanie va fi obligată să plătească aproximativ 23 de miliarde de GBP pentru a sprijini moneda euro. Ce mai urmează? Cât va mai trebui să plătim? UE le cere guvernelor naționale să își reducă cheltuielile publice, însă, paradoxal, bugetul UE pentru perioada următoare este în creștere. Cât mai trebuie să mai plătim pentru UE și pentru euro? Ce beneficii obțin cetățenii britanici fiindcă fac parte din această Uniune falsă?

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, Ungaria a sărbătorit săptămâna trecută cea de-a 70-a aniversare a Dictatului de la Viena. În baza acestui Dictat, nordul Transilvaniei a fost înapoiat Ungariei, pentru a compensa oarecum nedreptățile comise de Europa împotriva Ungariei prin Tratatul de la Trianon, după Primul Război Mondial. Prin Dictatul de la Viena, Europa a recunoscut că Tratatul de la Trianon a fost deficitar. Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial, Transilvania a fost despărțită din nou de țara mamă. Mișcarea pentru o Ungarie mai bună are încredere că, după 70 de ani, națiunea maghiară se va reuni cât mai curând, în interiorul Uniunii Europene, fără frontiere. Solicit Parlamentului European să fie deschis față de aspirațiile de autonomie ale regiunilor Valea Ierului și Ținutul Secuiesc. Acum trei luni, am deschis un birou în Ținutul Secuiesc, pentru a asculta personal nemulțumirile etnicilor maghiari din afara granițelor. Le solicit colegilor mei, le recomand să deschidă birouri în cât mai multe locații, în Țara Bascilor, în Tirolul de Sud...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Mariya Nedelcheva (PPE). – (FR) Dnă președintă, aș dori să aduc în discuție o problemă care se află pe prima pagină a ziarelor, și anume integrarea comunității rome în Europa. Mâine va avea loc o dezbatere cu Comisia și Consiliul. Sper că aceasta va fi productivă, că și Comisia își va asuma rolul de a pune în aplicare legislația europeană și că controversele apărute în Franța nu vor conduce la un noian de discursuri populiste, artificiale.

Populația romă nu are nevoie astăzi de dispute partizane. Acești cetățeni au nevoie de o strategie europeană adevărată, care să propună soluții durabile pentru integrarea lor. Având în vedere aceste aspecte, trebuie să ne axăm pe accesul la educație, să analizăm posibilitatea introducerii unor cursuri de pregătire corespunzătoare, care să facă parte din strategia pentru 2020, să promovăm accesul la asistența medicală – consultații, tratamente, medicamente, planificare familială – și, mai ales, să găsim soluții pentru integrarea permanentă a populației rome pe piața muncii.

În final, utilizarea fondurilor europene alocate acestei integrări va contribui la succesul acestor acțiuni. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că statele membre vor utiliza în mod judicios aceste fonduri.

Să nu ratăm șansa de a examina îndeaproape această problemă, astfel încât să putem aborda în mod inteligent integrarea populației rome.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Schengen reprezintă un spațiu comun de liberă circulație și consider că România îndeplinește cerințele impuse pentru domeniile care au făcut până în prezent obiectul evaluărilor respective. Acest aspect a fost confirmat de toate misiunile de evaluare desfășurate până în prezent, procedura de evaluare urmând să fie finalizată la sfârșitul acestui an.

În acest context, cred cu tărie că România este în măsură să gestioneze eficient fluxurile migratorii la frontiera externă a spațiului Schengen, la standardele la care această problematică este gestionată în prezent de actualele state membre Schengen.

Acest aspect nu are însă nicio legătură cu deplasarea unor cetățeni europeni pe teritoriul Uniunii Europene. Prin urmare, coordonarea la nivelul UE trebuie să aibă ca scop îmbunătățirea situației romilor pe teritoriul european și nu limitarea drepturilor cetățenilor. Și consider inacceptabilă orice conexiune între problematica romă și alte aspecte, cum ar fi aderarea României la spațiul Schengen.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dnă președintă, doresc să condamn violența exercitată de poliția marocană asupra activiștilor pro-saharieni, în El Aaiún, pe 28 august.

Criticăm, pe bună dreptate, încălcarea drepturilor omului în Cuba, Venezuela și Honduras; tot așa trebuie să criticăm și atitudinea Israelului, a Chinei și a Marocului. Din nou, însă, nu am făcut acest lucru și se află în joc credibilitatea noastră pe plan mondial și european.

Vorbim despre drepturi fundamentale, însă, în calitate de cetățean european și basc, nu pot ignora faptul că ETA a anunțat ieri încetarea focului, însă nu a acționat așa cum speram. Dorim ca această încetare a activității sale să fie permanentă și să poată fi verificată de terțe părți independente. Dorim ca ETA să declare că renunță pentru totdeauna la violență și să recunoască răul pe care l-a făcut.

Viitorul Țării Bascilor se află exclusiv în mâinile societății basce și ale reprezentanților săi aleși democratic. Doresc ca Parlamentul să solicite ETA să respecte aceste cerințe minime și voi lucra la inițiativele corespunzătoare, pentru a putea atinge aceste obiective.

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Pe perioada recesiunii, partenerul nostru din est, Rusia, a încălcat din nou drepturile omului. Am fost informați despre răpirile din Ingușetia și Daghestan și am aflat că, în mai multe rânduri, nu a fost permisă organizarea de demonstrații. Au avut loc demonstrații pe 31 iulie, 30 august și 31 august. Printre cei arestați s-au numărat Lev Ponomarev, Sergei Udaltsov, Mihail Sznaider, Andrei Dmitrev, Aleksandr Gudimov și Andrei Pivarov. La 25 august, în timpul unui concert al trupei U2 de la Moscova, standul Amnesty International a fost închis și distrus. Consider că incidentele regretabile de acest gen trebuie să facă întotdeauna obiectul discuțiilor purtate de toate instituțiile UE cu partenerii noștri din est.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) În această vară nici măcar activitățile sezoniere nu au reușit să reducă șomajul: potrivit celor mai recente date oferite de Eurostat, în zona euro, rata medie a șomajului este de 10% din populația activă, însă această cifră depășește 20% pentru tinerii din Uniunea Europeană.

Faptul că guvernele naționale, Comisia Europeană și Consiliul nu acordă acestei probleme o prioritate sporită și că insistă pe aplicarea restrictivă a Pactului de stabilitate și creștere, precum și a politicilor de austeritate, este deosebit de grav; procedând astfel, ele pun în pericol viitorul unei generații de tineri. În unele țări, precum Franța, se iau măsuri pentru expulzarea en masse a grupurilor de cetățeni romi sau pentru trimiterea acestora înapoi în țările de origine. Astfel de măsuri promovează rasismul și xenofobia la nivel național. Aceste atitudini sunt inacceptabile și trebuie să le respingem. Ele ne arată că, până la urmă, doar capitalurile și produsele se bucură de libertatea de circulație. Este nevoie urgentă ca aceste politici să înceteze. Este esențial ca Uniunea Europeană să apere drepturile omului și să creeze locuri de muncă cu drepturi.

  José Manuel Fernandes (PPE). – (PT) Din păcate, în Uniunea Europeană ard anual câteva sute de mii de hectare de păduri. Numai anul acesta, suprafețele arse din Portugalia depășesc 100 000 de hectare. Nu au scăpat nici măcar regiunile protejate, precum Peneda-Gerês: peste 8 000 de hectare au ars doar în acest parc național.

Aceste dezastre recurente distrug patrimoniul național și cultural, afectează în mod iremediabil biodiversitatea, distrug infrastructura și exacerbează problemele de mediu. Uniunea Europeană nu investește în prevenirea incendiilor. Totodată, multe dintre aceste incendii sunt rezultatul deșertificării și al absenței unor politici pentru sectorul rural. Prin urmare, susțin că a sosit momentul ca Uniunea Europeană să adopte de urgență o strategie de prevenire a incendiilor forestiere și să intensifice programele de ajutorare a sectorului rural.

  Corina Crețu (S&D). - Se împlinesc trei luni de când printre vicepreședinții Parlamentului European se numără domnul Tökes Laszlo.

De la alegerea sa controversată, domnul Tökes a confirmat, din păcate, temerile celor care au avertizat asupra riscurilor alegerii unui promotor înverșunat al separatismului pe criterii etnice și a unui semănător de vrajbă într-un spațiu în care noile state membre ale UE fac eforturi pentru închiderea rănilor trecutului și pentru reconcilierea în spiritul Europei unite.

În noua sa postură de vicepreședinte, din păcate, domnul Tökes a intensificat mesajele extremiste și șovine, mergând până la instigări la acțiuni de stradă pentru obținerea autonomiei teritoriale etnice în unele zone ale României, fapt care reprezintă un atac grav la integritatea unui stat membru al Uniunii Europene.

De aceea, având în vedere această atitudine contrară valorilor și normelor europene, solicit punerea în discuție și retragerea calităților domnului Laszlo Tökes de vicepreședinte al Parlamentului European.

  Ramon Tremosa i Balcells (ALDE). – Dnă președintă, după cum probabil că știți, săptămâna trecută am încheiat negocierile privind pachetul de măsuri de supraveghere financiară, asupra căruia se va vota în următoarea sesiune plenară. Vă informez cu bucurie că am reușit să susținem până la capăt propunerea ca președintele Băncii Centrale Europene să devină automat președintele Comitetului european pentru riscuri sistemice, pentru primii cinci ani.

După părerea mea, această reformă este foarte importantă. Ea înseamnă că Banca Centrală Europeană se va implica mult mai mult în supravegherea financiară a piețelor și instituțiilor financiare europene. De asemenea, ea înseamnă că dl Trichet, în cadrul audierilor periodice din Parlament, va trebui să răspundă la întrebări care se referă și la supravegherea financiară, nu numai la stabilitatea prețurilor.

Ca liberal, cred mai mult în reforme decât în revoluții. Grație acestei reforme, instituțiile financiare care au provocat această criză vor întâmpina dificultăți în a-și desfășura activitatea ca de obicei.

  Marisa Matias (GUE/NGL). – (PT) Acum câteva zile, în Arouca, Portugalia, întreaga forță de muncă a unei fabrici de încălțăminte a fost concediată prin mesaje de text, fără explicații suplimentare. Aduc în discuție acest subiect deoarece, din păcate, el reprezintă un exemplu flagrant de abuz în ceea ce privește concedierile colective în Europa. O astfel de situație încalcă întreaga legislație europeană și lezează orice idee de bun simț, respect și demnitate.

8 milioane de persoane au ajuns în șomaj în Europa de la începerea crizei, iar numărul total de șomeri se ridică la 25 de milioane. Câți dintre aceștia au fost concediați într-o manieră atât de rușinoasă? Aș spune, din nefericire, că tot mai mulți. Uniunea Europeană declară că are o îndelungată tradiție de apărare a drepturilor lucrătorilor. Cu toate acestea, legislația actuală nu a fost eficientă. În această situație, ce măsuri suplimentare va lua Comisia? Iată de ce acest aspect este atât de relevant. Nu există justificare pentru concedieri precum cele din Arouca. Concedierea lucrătorilor prin mesaje de text este o inovație, însă nu una bună, ci, dimpotrivă, una dintre cele mai dăunătoare.

  Jim Higgins (PPE). – Domnule Președinte, Banca Anglo-Irlandeză reprezintă cadavrul în putrefacție al sectorului bancar corporatist. Ca urmare a atitudinii sale nesăbuite, ea a primit o subvenție de 25 de miliarde de euro sau, cel puțin, așa ni s-a spus. Se spune că de fapt ar fi vorba de 35 de miliarde de euro.

Adevărul este că nici guvernul irlandez nu știe. Pur și simplu face presupuneri. Știm însă că acest lucru îi costă pe contribuabilii irlandezi 210 milioane de euro pe săptămână. Știm că în primele șase luni ale acestui an banca a înregistrat o pierdere de 8,2 miliarde de euro, iar situația se agravează.

Ministrul de finanțe al Irlandei se află la Bruxelles săptămâna aceasta, pentru a solicita UE să aprobe acordarea în continuare a subvenției. Solicit Comisiei și comisarului pentru concurență să îi spună cât mai clar că banca nu ar trebui lichidată în zece ani, după cum dorește guvernul irlandez, ci în doi sau trei ani. Nu ne putem permite o astfel de extravaganță.

  María Muñiz De Urquiza (S&D). – (ES) Dnă președintă, cei 33 de mineri din Chile, aflați în subteran, așteaptă să fie salvați. Ei se bucură de tot sprijinul Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, la fel ca minerii din puțurile de mină și de pe străzile din Asturias, El Bierzo, Aragon și Palencia, care solicită salvarea industriei europene a cărbunilor.

Această salvare depinde de Comisia Europeană, care, hotărând asupra viabilității Decretului regal spaniol și a reglementării europene privind subvențiile pentru industria cărbunelui, va hotărî asupra traiului a 40 000 de familii din Spania. Comisia va încuraja sau va descuraja investițiile în industria extractivă și în tehnologiile ecologice de ardere a cărbunelui, hotărând, prin urmare, asupra viitorului multor regiuni din Europa, inclusiv asupra regiunii pe care o reprezint, Asturias, lideră în această industrie, dar și asupra supraviețuirii singurei noastre surse interne de energie.

Comisia trebuie să fie conștientă de consecințele sociale, economice și strategice ale luării unei hotărâri împotriva cărbunelui, a industriei miniere și a lucrătorilor din aceasta.

  Carl Haglund (ALDE). – (SV) Dnă președintă, anul trecut, Comisia pentru pescuit a Parlamentului European a votat împotriva reînnoirii acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului cu Guineea, din cauza unui masacru care avusese loc în capitala Conakry. În toamna aceasta și în luna august ne-am pregătit pentru alegerile din Guineea. Din 1958, nu au mai existat alegeri democratice în această țară. Din fericire, UE a trimis observatori electorali, iar unul dintre colegii noștri se află acum acolo, conducând una dintre operațiunile care au ca scop monitorizarea alegerilor și garantarea desfășurării acestora într-o manieră democratică.

Această regiune are nevoie de sprijinul UE. În Guineea-Bissau, stat vecin, am putut constata existența traficului de droguri și de alte produse, a cărui destinație finală reală este Europa, drogurile provenind din America Latină. Alegerile din Guineea s-au dovedit a fi atât de problematice, încât cel de-al doilea tur a trebuit amânat până pe 19 septembrie, din cauza fraudelor electorale extrem de răspândite. Este important ca Parlamentul să ia notă de această situație și să își orienteze eforturile în direcția susținerii situației din vestul Africii.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Intervenția mea privește referendumul ținut ieri în Republica Moldova, unde cetățenii au fost chemați să spună dacă sunt de acord cu alegerea directă a președintelui, o modificare care ar fi deblocat criza politică prelungită de la Chișinău.

Comuniștii din Moldova au cerut boicotarea referendumului și, din păcate, strategia lor a dat roade, referendumul nu a putut fi validat din lipsă de participare.

Adversarii comuniștilor, coaliția partidelor democratice de la Chișinău, trebuie să treacă peste acest eșec și, mai ales, peste orgolii și să facă posibilă, cred eu, continuarea drumului european al acestei țări. Alegerile din noiembrie sunt un test politic decisiv pentru apropierea Moldovei de Uniunea noastră.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D). - Așa cum ați auzit, Republica Moldova se află într-un blocaj politic de mai bine de un an de zile. Cu toate acestea, știm cu toții că a făcut pași uriași către Uniunea Europeană, având în vedere timpul scurt pe care l-a avut la dispoziție.

Într-adevăr, referendumul de ieri putea să scoată Republica Moldova din blocajul politic și putea să o apropie mai mult de Uniunea Europeană. N-a fost să fie, dar, cu toate acestea, consider că nu este o victorie a comuniștilor în fața Alianței pentru Integrare Europeană, ci este doar un mic obstacol pe drumul Republicii Moldova către Uniunea Europeană.

Eu cred că Republica Moldova trebuie susținută, trebuie încurajată în continuare, pentru că și-a arătat din plin vocația europeană.

  Metin Kazak (ALDE). – (BG) Dnă președintă, protestul imamilor și al muftiilor din toate cele 1200 de comunități musulmane din Bulgaria, care a început în luna iunie, se accentuează. Sâmbătă, biroul Marelui Muftiu de la Sofia a fost asaltat de paznici trimiși de șeful Consiliului Suprem Musulman, Nedim Gendzhev, care a fost impus de tribunal, împotriva dorinței poporului. Acești paznici i-au împiedicat pe angajați să pătrundă în clădire, cu câteva zile înainte de sărbătoarea musulmană Eid al-Fitr. Muftiii au prezentat 213 000 de semnături în sprijinul conducerii legitime, care a fost aleasă în anul 2009, însă tribunalul refuză să le înregistreze. Această situație ridicolă evidențiază imixtiunea grosolană a statului în administrarea autonomă a comunităților religioase, bazată pe principiul „divide et impera”.

Musulmanii din Bulgaria sunt victimele acțiunilor ilegale care încalcă principiului statului de drept, ca urmare a indolenței sectorului judiciar și a guvernului, acesta neputându-le garanta cetățenilor libertatea de asociere și religie. De aceea, solicit Comisiei Europene să desfășoare o investigație specială în această privință.

Vă mulțumesc.

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Dnă președintă, doresc să vorbesc pe scurt despre agențiile UE. Astăzi am fost la Viena și am lansat un mic volum privind agențiile UE. În urma cercetărilor desfășurate pentru această carte, am constatat că, dacă numărăm și agențiile executive, agențiile decentralizate și agențiile Consiliului, anul viitor vom avea peste patruzeci de agenții. Acestea ne vor costa 1,7 miliarde de euro anual, iar aproximativ 7 000 de funcționari UE vor fi angajați în această birocrație secundară secretă a Uniunii.

Această multiplicare și problemele pe care le-a provocat sunt bine cunoscute în prezent. Avem urgent nevoie de soluții. În cartea mea, am formulat un plan de unsprezece măsuri în vederea economisirii anuale a 500 de milioane de euro din banii contribuabililor. Toți cetățenii pot obține un exemplar gratuit din această carte, prin intermediul site-ului meu web.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Evenimentul tragic care a avut loc lunea trecută, în cartierul Devinska Nova Ves din Bratislava și care s-a soldat cu decesul a opt cetățeni slovaci, a șocat și a întristat întreaga Slovacie. Pe lângă decesele provocate de focurile de armă, au fost rănite încă 15 persoane. Potrivit investigațiilor desfășurate până în prezent, împușcăturile au fost provocate de relațiile încordate între vecini. Mai mult ca sigur, acestea au determinat o persoană instabilă să comită această crimă înfiorătoare. Atacul nu a fost determinat de criterii rasiale, deoarece numai una dintre cele opt victime era de origine romă.

Autoritățile au reacționat rapid, intervenția unității specializate de poliție a fost adecvată, iar guvernul monitorizează îndeaproape investigațiile asupra acestui act brutal și, prin politica sa, va susține măsuri care să asigure o securitate sporită a cetățenilor și protecția drepturilor acestora. Se va acorda o atenție specială așa-numitelor zone cu risc ridicat și reevaluărilor. Dnă președintă, aș vrea doar să adaug că Republica Slovacă a cinstit memoria victimelor printr-o zi de doliu național.

  Derek Vaughan (S&D). – Dnă președintă, într-o perioadă în care statele membre reduc cheltuielile publice, doresc să subliniez rolul pe care îl poate juca UE în a ne ajuta să ne redresăm din punct de vedere economic.

UE are la dispoziție multe fonduri importante, inclusiv FP7, finanțarea pentru planul de dezvoltare rurală și Fondurile structurale.

Anunțul de astăzi, privind crearea unui drum distribuitor în Port Talbot, în Țara Galilor, în valoare de 107 milioane GBP, este un exemplu recent privind utilizarea benefică a acestor fonduri. Peste 50 de milioane de GBP din această finanțare provin din FERD. Acest proiect important va regenera o zonă complet nouă a orașului și doresc să felicit în special Consiliul local din comitatul Neath Port Talbot și, desigur, Adunarea galeză.

Trebuie să ne asigurăm că aceste tipuri de finanțare vor continua și în 2011 și, în noua perspectivă financiară, după 2013.

  Seán Kelly (PPE). – Dnă președintă, securitatea aprovizionării cu energie reprezintă o parte foarte importantă a strategiei 2020. Într-adevăr, fără ea, ne este greu să credem că va fi atins vreunul dintre obiective.

Desigur, țările speră să atingă obiectivele privind energia regenerabilă prevăzute în această agendă însă, chiar dacă vor face acest lucru, tot vom depinde de aprovizionările din țările terțe. În prezent, cea mai mare parte a statelor au încheiat acorduri unilaterale. A sosit momentul să încheiem un acord multilateral. Acest aspect este facilitat în temeiul articolului 194 din Tratatul de la Lisabona.

Sper că putem ajunge la o situație în care, așa cum avem o politică agricolă comună și o politică comună privind pescuitul, vom avea și o politică energetică comună, mai ales în relațiile cu țările terțe, în primul rând pentru a asigura securitatea aprovizionării și în al doilea rând pentru a ne asigura că state precum Rusia nu își pot exploata avantajele așa cum au procedat în ultimii doi ani.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - Alimentația ne afectează puternic atât dezvoltarea fizică și mentală, cât și sănătatea pe termen lung.

Alimentația nesănătoasă este un factor determinant pentru boli precum diabetul, cancerul și bolile de inimă, de aceea este important să existe educație nutrițională adecvată, atât în rândul adulților, dar mai ales în rândul copiilor. Astfel, în primul rând școlile pot juca un rol esențial în educarea pentru o alimentație sănătoasă.

De asemenea, aș vrea să atrag atenția și un semnal de alarmă asupra efectelor negative pe care le are asocierea jucăriilor cu mâncarea de tip junk food.

În acest sens, trebuie să ne asigurăm că educația nutrițională și sănătatea copiilor noștri vor fi în atenția Comisiei Europene cât mai repede.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dnă președintă, am evidențiat cu toții necesitatea unor investiții în educație și în societatea cunoștințelor și am folosit toate mijloacele posibile în acest sens. În același timp, însă trebuie să observăm și să condamnăm textele deficitare care circulă în fiecare stat european.

Permiteți-mi să vă dau un exemplu din Grecia: în această țară, studenții trebuie să susțină examene de admitere în învățământul superior. Nota aprobată anterior de guvernul Greciei era 10; cu alte cuvinte, studenții trebuiau să obțină nota 10 din maximul de 20 pentru a putea urma studii superioare.

Guvernul grec a desființat recent această notă de trecere, din motive de neînțeles. Prin urmare, studenții pot urma acum studii superioare în Grecia cu o notă de 0,91 din 20. Lucrurile nu pot rămâne așa. Trebuie să condamnăm astfel de măsuri care au ca scop promovarea studiilor superioare în Europa.

  Edit Herczog (S&D). – (HU) Vestea bună este că situația economică din Europa Centrală și de Est prezintă rezultate mai bune. Observăm, de asemenea, că, deși perspectivele economice ale Ungariei s-au îmbunătățit, evaluarea internațională a situației economice a acestui stat s-a deteriorat oarecum. Prin urmare, nu ne putem aștepta ca rata dobânzii pe termen scurt să scadă în următoarele șase luni. Acest lucru ar devaloriza împrumuturile în valută contractate în valoare de aproximativ 1,5 milioane de maghiari, iar acești cetățeni ar putea fi evacuați. Îi solicităm cu respect administrației europene să depună eforturi pentru a asigura restabilirea încrederii în statul maghiar și pentru ca încrederea investitorilor internaționali să consolideze moneda noastră națională. Acest lucru este deosebit de semnificativ înainte de începerea iernii, deoarece 1,5 milioane de persoane au datorii în valută.

  Evelyn Regner (S&D). – (DE) Dnă președintă, Macarena nu este doar un dans antrenant; așa se numește un orășel din centrul Columbiei care se bucură de o faimă tristă. În 2009, fermierii din zonă s-au plâns de contaminarea apei. Groparul din La Macarena susține că până acum a îngropat aproximativ 2 000 de cadavre anonime.

Sub coordonarea organizației Justiție pentru Columbia, o delegație de politicieni și sindicaliști a asistat la o audiere în La Macarena. Mulți dintre participanți au mers zile în șir prin junglă pentru a povesti despre rudele care fuseseră violate și amenințate și despre cele care, într-un final, au dispărut. Două zile mai târziu, organizatorii ne-au spus că au primit amenințări cu moartea. Am văzut cimitirul, păzit de soldați care sunt ei înșiși bănuiți că au fost implicați în asasinate.

Nu există niciun alt stat în lume în care să dispară, în mod suspect, mai multe persoane decât în Columbia. Nouăzeci la sută din actele de violență rămân nepedepsite. Încheierea promptă a unui Acord de liber schimb cu UE nu ar face altceva decât să recompenseze abuzurile asupra drepturilor omului comise în Columbia.

  Sylvie Guillaume (S&D). – (FR) Dnă președintă, tocmai a avut loc o dezbatere, însă doresc să atrag din nou atenția asupra situației dnei Sakineh Mohammadi-Ashtiani, condamnată la moarte de către guvernul iranian și amenințată zilnic cu execuția prin ritualul barbar al lapidării.

Săptămâna trecută, ea a fost condamnată, în plus, la 99 de lovituri de bici, pentru publicarea într-un ziar britanic a fotografiei unei femei cu capul descoperit. Totuși, fotografia era a unei alte femei, iar scuzele din partea ziarului nu au reușit să schimbe această nouă sentință. S-a constituit o puternică mișcare de solidaritate, al cărei scop este acela de a o salva pe dna Mohammadi-Ashtiani și de a denunța aceste practici josnice.

Ce țară, în secolul XXI, poate scrie negru pe alb, în codul său penal, mărimea pietrelor care trebuie aruncate într-un prizonier condamnat, pentru a-l ucide? Această țară este Iran.

Doar implicarea comunității internaționale și politice a putut împiedica lapidarea în ultimii ani și doar ea va determina guvernul iranian să renunțe. Ca politicieni, ca cetățeni, ca oameni, avem obligația de a preveni astfel de crime. Solicit, prin urmare, Uniunii Europene să ia măsuri pentru a o salva pe dna Mohammadi-Ashtiani.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

20. Finanțarea și funcționarea Fondului european de ajustare la globalizare (prezentare succintă)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dl Portas, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la finanțarea și funcționarea Fondului european de ajustare la globalizare (2010/2072(INI)) (A7-0236/2010).

  Miguel Portas, raportor. – (PT) Dnă președintă, raportul pe care îl prezint este rezultatul unui compromis între grupuri cu puncte de vedere foarte diferite asupra politicii de ocupare a forței de muncă și asupra protecției împotriva șomajului. Prin urmare, doresc să le mulțumesc raportorilor alternativi, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru bugete pentru spiritul de cooperare de care au dat dovadă, în vederea ajungerii la un acord care poate fi util victimelor concedierilor colective din Uniunea Europeană.

Prezentul acord se bazează pe două premise: prima, că efectele sociale ale crizei se vor resimți în continuare, chiar și în cazul unei redresări economice, care nu este o garanție. Prin urmare, concedierile colective nu au rămas în trecut și, din păcate, ele vor afecta în continuare viața socială a țărilor noastre. Din acest motiv, prima alegere este simplă: dorim sau nu să prelungim până în 2020 Fondul european de ajustare la globalizare, singurul instrument pe care Europa îl alocă persoanelor afectate de concedierile colective? Răspunsul din acest raport este clar: da, dorim să le transmitem șomerilor un mesaj puternic; da, considerăm că aceștia trebuie susținuți prin programe de reconversie și reintegrare pe piața forței de muncă; da, credem că merită o altă șansă și că noi, politicienii, le datorăm acest lucru.

Cea de-a doua premisă este aceea că modul în care a funcționat acest fond la început a prezentat numeroase deficiențe, însă modificările introduse în reglementarea sa au sporit semnificativ numărul de situații în care este utilizat. Încă este prea devreme să realizăm o evaluare, însă putem indica și identifica principala problemă. Din momentul concedierii colective, durează între 12 și 17 luni pentru ca banii să ajungă la țări și, în unele cazuri, mult mai mult. Avem un fond care trebuie să răspundă unor necesități sociale urgente și care se mișcă extrem de lent. Consecințele sociale sunt cele care mă preocupă: din cauza acestei încetineli, mulți lucrători sfârșesc prin a nu beneficia de pe urma acestui fond; mai mult, această situație descurajează elaborarea solicitărilor în regiunile și statele cu necesitățile cele mai stringente.

Guvernele nu aplică solicitările până ce acestea nu au fost aprobate la Bruxelles, deoarece ar fi obligate să ia inițiativa prin componenta națională a finanțării, într-o perioadă de austeritate bugetară. De aceea, raportul propune o serie de măsuri pe termen scurt, pentru a reduce cu 50% decalajele și tot de aceea propunem ca fondul să devină permanent începând cu 2013.

Dle președinte, doamnelor și domnilor, unele state membre care au beneficiat cel mai mult de pe urma acestui fond refuză simplificarea sa: le este teamă că accelerarea procesului va necesita tot mai mulți bani. Să fim sinceri: acest risc există indiferent dacă fondul este lent sau rapid. Există pericolul unei perioade îndelungate de creștere mediocră, deoarece aceasta depinde de impactul pe care îl vor avea politicile de austeritate asupra redresării economiilor noastre.

Totuși, astăzi vorbim despre altceva: despre atitudinea Europei față de concedierile colective și dacă vom sacrifica victimele acestora pe altarul restricțiilor bugetare sau, cel puțin, le putem oferi acestor persoane cel puțin atâta atenție cât i-am oferit sistemului financiar, salvat de impozitele noastre.

Decizia acestui raport are la bază etica, modul în care ne vedem semenii și modul în care vedem Europa. Eu doresc o Europă absolut socială.

  Elena Băsescu (PPE). - Aș dori să fac câteva precizări cu privire la finanțarea și funcționarea Fondului european de ajustarea la globalizare.

Nouă state membre, printre care și România, țară care prezintă o vulnerabilitate crescută la efectele globalizării, nu au accesat până în prezent acest fond. Unul dintre motive este caracterul restrictiv al criteriilor de eligibilitate, chiar și după revizuirea acestora în 2009.

FEAG este un instrument util, atâta timp cât este unul flexibil. Doresc însă să atrag atenția că autoritățile române responsabile nu au adoptat nici până în prezent cadrul legislativ necesar accesării FEAG. Iar asta se întâmplă în condițiile în care, în ultimii doi ani, numărul de șomeri din România a crescut continuu, iar țara noastră a anunțat în vară cele mai multe restructurări din spațiul UE.

Consider că accesarea FEAG, împreună cu o mai bună absorbție a fondurilor structurale și de preaderare, ar fi putut atenua efectele crizei economice în România.

  Catherine Stihler (S&D). – Vă mulțumesc, Dnă președintă, pentru că mi-ați oferit șansa de a contribui la această dezbatere. Fondul european de ajustare la globalizare este extrem de important și trebuie susținut și protejat. Trebuie să sprijinim nevoile lucrătorilor care sunt concediați fără nicio vină.

Am fost contactată recent de un cetățean care era interesat de acest fond, iar faptul că coaliția liberal-conservatoare solicită desființarea acestui fond se reflectă asupra noului guvern din Regatul Unit. Sper că guvernul va renunța și își va revizui această abordare nesăbuită asupra unui fond care nu face altceva decât să ajute lucrătorii. Este extrem de important să susținem și să protejăm, dar și să operăm ajustări acolo unde este cazul.

Susțin acest fond. Doresc ca el să fie protejat și susținut și, de asemenea, doresc să mă asigur că este utilizat într-un mod cât mai corect.

  Seán Kelly (PPE). – Dnă președintă, în primul rând doresc să-i mulțumesc dlui Portas pentru activitatea depusă. În circumscripția mea am fost implicat în două domenii în care s-a aplicat Fondul european de ajustare la globalizare și trebuie să spun că, în principiu, acesta este o măsură foarte pozitivă. Comisia a fost prezentă și le-a explicat situația lucrătorilor de la Waterford Crystal. Unul dintre reprezentanți a descris fondul drept un cadou din partea Uniunii Europene și, de fapt, așa a fost și conceput.

Totuși, aplicarea fondului a dezamăgit oarecum așteptările populației. Acest lucru se datorează parțial agențiilor de stat, una dintre ele – FÁS – fiind bine cunoscută de Comisie, deoarece, în trecut, a fost cercetată pentru utilizarea necorespunzătoare a fondurilor. Acest lucru a subminat reputația agenției în fața lucrătorilor.

Totodată, avem tendința să fim prea neflexibili, mai ales când cetățenii încearcă să-și deschidă propria afacere, dar și în ceea ce privește perioada de alocare a fondului. Data inițială este data cererii, însă ar trebui să fie data acordării finanțării. Trebuie să discutăm problemele de acest gen. Sper că situația poate fi mai flexibilă.

  Frédéric Daerden (S&D). – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, dezbaterile din cadrul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și din cadrul Comisiei pentru bugete au deschis drumul pentru un proiect de raport bine elaborat.

Salut contribuția acestuia la dezbaterea privind viitorul Fondului european de ajustare la globalizare. El abordează, de exemplu, participarea necesară a partenerilor sociali la compilarea dosarelor și atenția care trebuie acordată integrării IMM-urilor care acționează ca subantreprenori în centrele mari, unde au loc concedieri.

Mai mult, consider că trebuie avută în vedere pentru viitor ideea unui fond independent, cu alocări proprii pentru plăți și angajamente. Pur și simplu, este vorba să oferim resurse adecvate pentru Europa socială pe care ne-o dorim atât de mult.

Unii nu sunt de acord cu acest lucru, așa că s-a solicitat un vot separat pentru ștergerea acestui pasaj. Dezbaterea ar fi afectată în mod negativ dacă raportul nu ar menționa toate posibilitățile de îmbunătățire a finanțării acestor fonduri. Doamnelor și domnilor, apelez, prin urmare, la dorința dumneavoastră de a îmbunătăți în continuare acest instrument, fără a respinge nicio posibilitate în mod automat, votând în favoarea întregului alineat (16) referitor la acest aspect.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, doresc să subliniez trei aspecte. Primul se referă la măsurile de prevenire care trebuie luate pentru a împiedica mutarea companiilor multinaționale, a combate șomajul și a crește ocuparea legală a forței de muncă. Al doilea aspect se referă la aplicarea acestui fond, care nu trebuie să servească niciodată drept pretext, nu trebuie să acopere sau să faciliteze concedierile motivate de restructurarea companiilor sau de mutarea multinaționalelor. Cel de-al treilea aspect se referă la necesitatea creșterii cofinanțării UE, de la 65% la cel puțin 80%, pentru a pune fondul la dispoziția statelor membre cu cele mai mari dificultăți financiare, astfel încât șomerii cu cele mai mari necesități să fie sprijiniți în mod rapid și eficient, ceea ce nu s-a întâmplat și nu se întâmplă în prezent.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, în primul rând, în numele Comisiei, doresc să îl felicit pe raportor, pe dl Portas, pentru activitatea excelentă desfășurată în vederea elaborării acestui raport foarte cuprinzător și pentru cooperarea cu raportorii din celelalte comisii, care au avut sarcina să emită avize.

Acest raport este foarte oportun, deoarece poate fi integrat cu ușurință în activitățile actuale ale Comisiei, care trebuie să respecte două termene limită. În primul rând, așa-numita derogare aferentă crizei, prin care Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) poate sprijini lucrătorii concediați în urma crizei globale financiare și economice și prin care poate acorda cofinanțare în proporție de 65%, expiră la sfârșitul lui 2011. Trebuie să analizăm dacă această derogare trebuie prelungită sau dacă putem trece la o rată de cofinanțare de 50% pentru concedierile din rațiuni comerciale.

Cel de-al doilea termen este sfârșitul anului 2013, când va trebui revizuit Regulamentul FEG. În acest sens, unul dintre principalele aspecte va fi să ne hotărâm dacă acest fond trebuie sau nu integrat în următorul cadru financiar multianual.

Constatăm cu plăcere că raportul dlui Portas susține motivele aflate în spatele creării acestui fond și că subliniază necesitatea păstrării acestui instrument. Acest raport propune, de fapt, ca una dintre opțiunile avute în vedere pentru viitor să fie un instrument permanent și solicită Comisiei să prezinte o propunere în acest sens.

Dl Portas propune ca evaluarea intermediară programată pentru 2011 să se desfășoare și să se încheie până la 30 iunie 2011. Aceasta prezintă o problemă în raport cu Regulamentul FEG modificat, deoarece rapoartele privind primele cazuri aprobate după adoptarea regulamentului modificat vor fi disponibile abia la începutul lunii noiembrie 2011. Desigur, avem un raport final anterior, pe care îl putem folosi pentru a revizui criteriile din regulament care nu au fost modificate, precum rata de succes a acțiunilor care fac obiectul fondului, o analiză comparativă a acestor măsuri, procedurile pentru consultarea partenerilor sociali și o analiză a impactului fondului asupra beneficiarilor săi.

Raportul reține că, până în prezent, punerea în aplicare a fost destul de precară. S-a aprobat o contribuție financiară doar pentru 27 de cazuri și sunt reprezentate foarte puține sectoare. Nouă state membre nu au depus cereri. S-au folosit doar 80 de milioane de euro din suma totală disponibilă de 1,5 miliarde de euro. În cazul primelor 11 cereri, Comisia a cerut rambursarea a aproape 40 % din sumele alocate.

Doresc să evidențiez, în spiritul raportului, că aceste cifre se referă doar la cererile aprobate în baza regulamentului inițial și că, după cum se menționează, pe bună dreptate, în raport, modificarea regulamentului a condus la o creștere considerabilă a numărului de cereri de subvenționare din acest fond, în ceea ce privește lucrătorii țintă și bugetul.

Raportul solicită în special îmbunătățiri cu privire la reducerea perioadei de timp dintre concediere și data plății contribuțiilor din fond. Comisia este hotărâtă să accelereze și să simplifice aceste proceduri, însă o parte dintre aceste îmbunătățiri vor necesita un grad mai mare de organizare din partea tuturor celor implicați: Comisia, statele membre și autoritatea bugetară.

Coordonarea strânsă dintre Comisie și Parlamentul European, mai ales, în ceea ce privește problemele de programare, ar trebui să ne permită să reducem o parte dintre aceste decalaje. Statele membre trebuie încurajate să depună cereri de îndată ce se anunță concedieri. Comisia, pe de altă parte, trebuie să ofere statelor membre mai multe informații și sfaturi și trebuie să își stabilească un termen de trei-patru luni pentru autoevaluare.

Reținem solicitarea de elaborare a unei propuneri privind prelungirea derogării aferente crizei până la finalul cadrului financiar multianual. Sunt de acord că, pentru perioada de după 2013, problema FEG trebuie analizată în contextul global al negocierilor privind următorul cadru financiar multianual și că crearea unui fond permanent trebuie să se numere printre opțiunile avute în vedere.

Raportul este plin de idei și sugestii și va reprezenta o contribuție utilă la elaborarea unui nou regulament. De asemenea, Comisia a programat o serie de întâlniri consultative cu statele membre și alte părți interesate. Sunt sigur că raportorul și alți deputați din Parlamentul European vor contribui la aceste consultări, deoarece obiectivul este de a îmbunătăți fondul și de a-l face și mai eficient în viitor, ca instrument care atestă solidaritatea europeană față de muncitorii care au fost concediați.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 7 septembrie 2010, la ora 12.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Susțin acest raport privind finanțarea și funcționarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), deoarece sunt complet de acord cu ideea susținută de raportor, aceea a unei mobilizări mai rapide a acestui fond. FEG a fost creat ca mijloc de contracarare a impactului advers al globalizării asupra lucrătorilor afectați de concedierile colective, ajutându-i să-și găsească noi locuri de muncă prin susținerea programelor personalizate în vederea reintegrării muncitorilor concediați pe piața muncii. FEG are un cuantum anual maxim de 500 de milioane de euro, care nu a fost niciodată absorbit complet de statele membre. În prezent, perioada dintre momentul concedierii colective și momentul acordării finanțării din FEG către statul membru solicitant este cuprinsă între 12 și 17 luni. Grație propunerilor raportorului de a simplifica și flexibiliza procedura, am putea reduce la jumătate perioada necesară pentru mobilizarea FEG. Pentru a răspunde la accentuarea șomajului, ca urmare a crizei economice și financiare, este esențial ca FEG să devină un instrument permanent de sprijin cu adevărat flexibil și specific. Acesta este singurul mod în care FEG poate servi la promovarea unor noi competențe pentru locuri de muncă noi, durabile, de calitate ridicată, ajutând astfel la îmbunătățirea competitivității UE în contextul globalizării.

  Giovanni Collino (PPE), în scris. – (IT) Globalizarea reprezintă o șansă majoră pentru noi și copiii noștri, însă, în același timp, ea ne sperie, creând forme de distribuție a avuției care sunt mai greu de controlat și de gestionat.

Depășirea frontierelor și punerea în joc a identității implică că trebuie să construim culturi mai solide, în care respectul reciproc și înțelegerea sinceră să poată înflori în continuare. Interesele familiilor care rămân brusc fără venituri ca urmare a situației economice tot mai dificile trebuie să se numere printre primele lucruri pe care trebuie să le înțelegem.

Fondul european de ajustare la globalizare trebuie să fie o soluție pentru aceste familii și un instrument eficient pentru viitoarea dezvoltare economică a Uniunii. În mijlocul unei crize economice, nu putem permite ca măsurile pe care le punem în aplicare să fie prea neflexibile, deoarece acest lucru ne-ar afecta, inevitabil, nu atât politicile, cât cetățenii.

Chiar și faptul că, astăzi, încă avem un număr ridicat de proiecte înghețate, care au fost elaborate, dar niciodată puse în aplicare, ar trebui să ne facă să ne gândim la măsura în care programele și fondurile noastre permanente pot fi suficiente prin ele însele și, prin urmare, ar trebui să analizăm cu seriozitate importanța așezării Fondului european de ajustare la globalizare lângă Fondul social european, ca instrument stabil de intervenție europeană în ceea ce privește ocuparea forței de muncă.

  Louis Grech (S&D), în scris. – FEAG este un instrument necesar pentru a combate creșterea șomajului în Uniune, ca urmare a globalizării și a crizei financiare. Sunt de acord cu ideea că fondul, în forma sa actuală, poate fi îmbunătățit. Deși, de la lansarea sa, s-au înregistrat progrese în direcția accelerării și simplificării procedurii de solicitare, consider că, dată fiind gravitatea crizei financiare, trebuie să depunem eforturi pentru a-i optimiza funcționarea. Doar așa se vor putea atinge obiectivele pentru care a fost creat acest fond. Cei care au cu adevărat nevoie de aceste fonduri trebuie să le poată obține la timp, pentru a putea reduce la maxim numeroasele efecte negative ale șomajului de lungă durată. Prin urmare, solicit Comisiei să analizeze posibilitatea declanșării procedurii de solicitare imediat după anunțarea planurilor de concediere în masă, nu atunci când acestea au intrat deja în vigoare, așa cum se întâmplă în prezent. Cu toate acestea, aș dori să aflu mai multe despre punerea în aplicare a programului și mai ale, despre efectele sale pe termen lung. A priori programul demonstrează beneficiile fondului, comparativ cu costurile acestuia; prin urmare, susțin propunerea de a transforma FEAG într-un fond independent, cu propriile sale plăți și angajamente, în cadrul noului CFM.

  Georgios Stavrakakis (S&D) , în scris. – (EL) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, doresc să încep prin a-i felicita pe raportor, dl Miguel Portas, pentru raportul său, și pe Pervenche Berès, pentru contribuția importantă oferită în numele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. Criza economică care continuă și consecințele sale foarte nefaste au evidențiat valoarea adăugată a FEG ca fiind instrumentul politicii sociale a UE. Este deosebit de important sprijinul financiar vizat, pe care îl oferă în cadrul programelor de reconversie și reintegrare pentru lucrătorii afectați de concedierile în masă. De aceea, după cum prevede raportul, modificările provizorii care extind sfera FEG, introduse în 2009 și care expiră în 2011, trebuie menținute până în 2013. Să nu uităm că aceste modificări au permis o exprimare reală a solidarității cu lucrătorii concediați ca urmare a crizei financiare și economice globale. Totuși, avem nevoie și de o evaluare extensivă a Fondului european de globalizare; aceasta va sta la baza transmiterii și examinării de propuneri specifice de simplificare, astfel încât procesul să funcționeze mai rapid și mai eficient.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Procedura încă durează între 12 și 17 luni, înainte de acordarea finanțării din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG). Această perioadă ar putea fi redusă dacă statele membre ar acționa imediat ce ar exista un semn de concediere colectivă. Le solicităm statelor membre să găsească și să exploateze toate sinergiile posibile, pentru a permite o intervenție mai rapidă și mai eficientă la nivel european, prin FEG, în cazul concedierilor colective. Solicităm Comisiei să îmbunătățească informațiile despre FEG și vizibilitatea acestuia între statele membre și potențialii beneficiari ai fondului. În raportul intermediar prezentat de Comisie Parlamentului, Comisiei i se cere să includă, printre altele, rata de succes a reintegrării, evaluarea îmbunătățirii competențelor beneficiarilor și o analiză a coordonării dintre diferitele programe cu finanțare europeană. Proiectul de buget pentru 2011 include pentru prima dată plățile alocate FEG. Cererile FEG nu trebuie finanțate exclusiv prin viramente din Fondurile structurale europene; în acest scop se vor identifica linii bugetare diferite. Doresc să subliniez faptul că, sub nicio formă, FEG nu trebuie considerat drept o rezervă pentru companiile multinaționale, ci trebuie folosit exclusiv pentru a sprijini lucrătorii afectați de concedieri colective.

21. Interconectarea registrelor comerțului (prezentare succintă)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dl Lechner, în numele Comisiei pentru afaceri juridice, referitor la interconectarea registrelor comerțului (COM(2009)0614 – 2010/2055(INI)) (A7-0218/2010).

  Kurt Lechner, raportor. – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, importanța registrelor comerțului sau a registrelor comerciale este evidentă, având în vedere numărul mare de directive privind companiile care s-au confruntat cu această problemă, cea mai veche datând din 1968, directive care au adus deja îmbunătățiri foarte importante.

În 2003 a avut loc o schimbare majoră, atunci când s-a prevăzut că aceste registre trebuie elaborate în format electronic, pentru a conduce la îmbunătățiri substanțiale în accesul transfrontalier. Registrele încă sunt păstrate la nivel național și se înregistrează doar acele informații care sunt permise la nivel național și pentru care există competență la nivel național. Nu intenționăm să modificăm acest lucru.

Nu trebuie să subliniem faptul că accesul transfrontalier la înregistrările din registre este important și ar putea fi îmbunătățit; acest lucru este evident. Problema se referă la două aspecte. În primul rând, trebuie îmbunătățit accesul transfrontalier pentru cetățeni, în sensul cel mai larg; cu alte cuvinte, cetățean este orice persoană interesată, indiferent dacă este vorba despre un avocat, notar, consultant fiscal, membru de sindicat, lucrător sau despre oricine altcineva.

În al doilea rând, trebuie îmbunătățită interoperabilitatea – cooperarea între registre. Acest lucru se aplică, în special, în cazurile în care o întreprindere are sediul social într-o țară și o sucursală în altă țară. În aceste cazuri, poate dura prea mult până ce înregistrările referitoare la sediul social sunt copiate în registrul din țara în care își are sediul întreprinderea și, mai mult, deseori, acest lucru nu se realizează destul de corect. Acest proces ar putea fi automatizat.

Eforturile Comisiei trebuie salutate și sprijinite fără rezerve. Se vor reduce cheltuielile, se va economisi timp, iar piața internă va evolua. Doresc să comentez câteva aspecte. În primul rând, informațiile dintr-un registru de comerț nu sunt neapărat comparabile cu informațiile accesibile în alt mod. La urma urmei, ele au statut juridic, iar acest statut juridic variază de la un stat membru la altul. Utilizatorii trebuie să fie informați în legătură cu acest lucru, pentru ca ei să nu presupună că înregistrările dintr-un alt stat membru pot fi folosite la fel ca în propria lor țară.

Totuși, formatele utilizate ar putea fi simplificate și transformate în variante standard, pentru a stabili un portal uniform de acces și pentru a îmbunătăți terminologia utilizată, astfel încât înregistrările să fie puse la dispoziție în câteva limbi sau chiar în toate limbile oficiale. Au existat o serie de inițiative de acest gen: Registrul European al Comerțului (EBR) și Interconectarea registrelor comerțului din întreaga Europă (BRITE), ca să numesc doar două; deputații sunt de acord că, în acest domeniu, cooperarea trebuie dezvoltată. Carențele acestor registre constau în primul rând în faptul că înregistrările se fac pe bază voluntară, în al doilea rând, la ele nu participă toate statele membre și, în al treilea rând, ele se află, parțial, încă în faza de probă.

Nici eu, nici Parlamentul nu deținem expertiza tehnică necesară și nu avem această obligație. Cea mai mare parte a deputaților din Parlamentul European sunt de acord că acest proiect trebuie avansat în cadrul acestor inițiative. El poate avea cu adevărat succes doar dacă toată lumea participă la el. Nu dorim să solicităm deocamdată propuneri legislative în acest sens. Dacă toată lumea participă în mod voluntar și proiectul funcționează, nu este nevoie de legislație. În orice caz, scopul este ca proiectul să fie avansat atunci când este momentul, din punct de vedere tehnic și obiectiv, cu participarea tuturor statelor membre.

Aș dori să închei prin a le mulțumi celor care au colaborat cu mine la acest raport și comisiilor consultate. Consider că acest proiect va fi sprijinit în mare măsură și va fi votat.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Consider că faptul că registrele comerciale nu sunt interconectate reprezintă o deficiență a rolului de coordonator al Comisiei. Într-adevăr, statelor membre li se cere deja de trei ani să mențină registrele comerciale în format electronic. Nouăsprezece state, inclusiv ultimul stat nou, Republica Cehă, își pun la dispoziție datele în cadrul Proiectului Registrului European al Comerțului. Desigur, calitatea și valoarea datelor variază considerabil. În multe situații, nu sunt specificate răspunderea juridică și veridicitatea datelor sau există doar registre comerciale regionale, nu naționale.

Îl susțin pe raportor și solicit Comisiei să acorde o atenție deosebită acestei probleme. De asemenea, solicit acordarea de sprijin, inclusiv de sprijin financiar, celorlalte opt state membre care, cu excepția Portugaliei, sunt membre noi ale Uniunii. Accesul transfrontalier la registre nu este important numai pentru creditori, parteneri de afaceri și consumatori, ci și pentru accentuarea certitudinii și transparenței juridice a achizițiilor publice.

  Evelyn Regner (S&D). – (DE) Dnă președintă, în primul rând aș dori să îi mulțumesc raportorului, dl Lechner, pentru fructuoasa cooperare. Am putut ajunge la compromisuri fezabile.

Pe scurt, grupul meu consideră că cele mai importante aspecte sunt următoarele: în primul rând, participarea obligatorie a tuturor statelor membre, după cum s-a menționat anterior; în al doilea rând, accesul public prin intermediul unui singur portal oficial de acces; în al treilea rând, aspectul protecției consumatorilor – cu alte cuvinte, informațiile trebuie să fie fezabile și actualizate. De asemenea, este deosebit de important ca și consumatorii să fie informați în legătură cu implicațiile juridice. În final, sistemul trebuie să fie ușor de utilizat. Comisia trebuie să specifice cum se poate asigura acest lucru, din punct de vedere tehnic.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Având în vedere că în UE 27 există peste 20 de milioane de întreprinderi, din care 99% sunt întreprinderi mici și mijlocii, consider că interconectarea registrelor comerțului este o necesitate pentru buna funcționare a pieței interne.

Începând cu 1 ianuarie 2007, există obligația ca informațiile cuprinse în registrele comerțului să fie stocate electronic și accesibile online în toate statele membre. Cu toate acestea, standardele privind registrele sunt diferite, părțile interesate fiind confruntate cu limbi, condiții de căutare și structuri diferite.

De aceea consider necesară participarea tuturor statelor membre la proiecte precum interoperabilitatea registrelor comerțului în întreaga Uniune Europeană și registrul european al comerțului, participare care, în cazul sistemului de informare al pieței interne, este unanimă.

O facilitare a accesului electronic la informațiile referitoare la societățile comerciale ar putea conduce la eventuale economii anuale de peste 160 de milioane de euro. Aceste economii ar putea fi însă și mai mari dacă inițiativa e-Invoice s-ar materializa și ar deveni accesibilă prin intermediul punctului unic de acces la informații.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Având în vedere avantajele oferite de piața unică, dezvoltarea tot mai mare a oportunităților comerciale transfrontaliere și certitudinea juridică, este esențială armonizarea datelor din registrele comerciale și a metodei de obținere și prelucrare a acestor date. Dacă reușim să asigurăm o interconectare eficientă a registrelor comerciale, nu vom facilita numai administrarea relațiilor și achiziția de informații pentru părțile implicate, ci le vom și consolida poziția în ceea ce privește necesitatea de transparență în relațiile comerciale și juridice, precum și de certitudine juridică.

Din acest motiv, consider că este esențială armonizarea sistemului de date din registrele comerciale din toate statele membre. O astfel de abordare ar asigura o transparență mult mai mare și ar fi utilă nu numai în ceea ce privește relațiile menționate anterior, ci și, poate, în prevenirea multor efecte nedorite, cum se întâmplă în cazul modificării sediului social și a altor unități, în cazul înființării de sucursale în alte state membre sau în cazul fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, interconectarea registrelor comerciale este un proiect care ajută la accentuarea transparenței operatorilor economici, la restabilirea încrederii și promovarea accesului IMM-urilor pe piața unică. Îi felicit pe dl Lechner și Comisia pentru afaceri juridice pentru acest raport.

Opiniile noastre sunt foarte asemănătoare. Până la începutul anului 2011, Comisia va prezenta o serie de propuneri legislative care, fără îndoială, vă vor reflecta concluziile.

Criza financiară și economică a evidențiat importanța transparenței pe piețele financiare și în afara acestora. Pentru ca cetățenii să aibă încredere, ei trebuie să aibă acces la informații fiabile și actualizate privind întreprinderile. Registrele comerciale joacă un rol esențial în acest sens, înregistrând informațiile despre companie și punându-le la dispoziția publicului.

Totuși, deși accesarea acestor informații în statele membre în care este înmatriculată o societate se face relativ ușor, accesarea acelorași informații dintr-un alt stat membru este deseori foarte dificilă, din motive tehnice sau lingvistice. Prin urmare, interconectarea registrelor comerciale le va oferi întreprinderilor mici și mijlocii, consumatorilor și angajaților un instrument suplimentar și necesar de informare.

Aș dori acum să fac câteva comentarii în legătură cu anumite aspecte ale raportului dlui Lechner. V-am observat preocuparea în legătură cu sarcinile administrative suplimentare care ar putea rezulta din interconectarea acestor registre. Vă pot asigura că nu intenționăm să impunem societăților costuri noi, directe sau indirecte.

De asemenea, vă împărtășesc dorința de a obliga toate statele membre să participe la mecanismul de cooperare. Într-adevăr, un astfel de mecanism ar avea sens doar dacă ar fi susținut de toate statele membre.

În ceea ce privește cooperarea în legătură cu actualizarea regulată a datelor privind sucursalele străine, Comisia intenționează să prezinte o propunere legislativă privind un astfel de mecanism, la care statele membre vor fi obligate să participe. Fără îndoială, lipsește o verigă pe piața internă.

De asemenea, recomandați introducerea unui punct unic de acces la informații. Împărtășim obiectivul de a face accesibile informațiile oferite de registrele naționale. Consumatorii, angajații, întreprinderile mici și mijlocii, dar și autoritățile naționale ale celorlalte state membre trebuie să poată accesa în mod liber aceste servicii.

Tot în ceea ce privește accesibilitatea, dorim să oferim informații în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Aceasta este o cerință esențială pentru atingerea obiectivului de apropiere a pieței interne față de cetățeni.

De asemenea, utilizatorii registrelor trebuie să fie informați în mod clar privind sfera de aplicare și diferitele consecințe ale informațiilor naționale din registru, care pot varia considerabil de la o țară la alta. În ceea ce privește calitatea informațiilor, este clar că informațiile oferite în cadrul interconectării trebuie să fie fiabile, actualizate și accesibile. Acesta este un mesaj puternic din partea dumneavoastră, care a fost recepționat corect de către Comisie.

În final, vă pot asigura că orice inițiativă a Comisiei va respecta protecția datelor personale și comerciale.

Doamnelor și domnilor, raportul Lechner demonstrează în mod clar nivelul de angajament al Parlamentului în vederea interconectării mai eficiente a registrelor comerciale, în beneficiul consumatorilor, societăților comerciale și al angajaților acestora. Acest proiect va consolida piața internă. Comisia salută această inițiativă și așteaptă adoptarea raportului în plen.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 7 septembrie 2010, la ora 12.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Raffaele Baldassarre (PPE), în scris. – (IT) Interconectarea registrelor comerțului este o cerință esențială pentru promovarea integrării spațiului economic în UE și pentru îmbunătățirea certitudinii juridice pentru întreprinderi și consumatori. Raportul dlui Lechner evidențiază măsurile prioritare indispensabile pentru creșterea certitudinii juridice și a transparenței tranzacțiilor economice transfrontaliere. În primul rând, este vital ca interconectarea registrelor și accesul la date să se desfășoare într-un cadru unic. În acest scop, trebuie consolidat și dezvoltat potențialul oferit de proiectul de interconectare BRITE, pentru crearea unui portal unic, prin care toți cetățenii noștri să poată obține informații privind societățile europene. În al doilea rând, este esențială adoptarea acestuia, pentru ca integrarea registrelor comerțului să fie obligatorie pentru toate statele membre, iar toate statele să participe cât mai curând. Acest lucru se explică prin faptul că succesul oricărui proiect care are ca scop o dezvoltare armonioasă a pieței interne necesită participarea tuturor părților interesate, astfel încât proiectul să poată deveni obligatoriu imediat după dezvoltarea completă a standardelor tehnice.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. – Interconectarea registrelor comerțului din Statele Membre este un pas înainte către simplificarea mediului de afaceri și reducerea sarcinilor administrative care apasă asupra antreprenorilor. De asemenea, reprezintă un instrument folositor care va duce la cooperarea și schimbul de informații sau chiar la crearea unei baze de date comune, pan-europene, și a unui punct unic de acces. Totuși, nu pot să nu remarc că, în ciuda efectelor pozitive pe care acest raport de inițiativă le aduce, respectiv de reducere a costurilor, traducerea informațiilor în toate limbile oficiale ale UE este - după părerea mea - o soluție ale cărei costuri depășesc cu mult beneficiile. Cred că trebuie să renunțăm la orgoliile naționale legate de limba proprie a fiecărui stat membru și să promovăm doar una, maxim două limbi cu adevărat larg răspândite (engleza și franceza) ca limbi folosite în diverse proceduri administrative precum cea care face obiectul prezentului raport.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Raportul privind interconectarea registrelor comerțului este o reacție la concluziile Consiliului din 25 și 26 mai 2010. Această inițiativă face parte dintr-o abordare complexă a UE în domeniul protecției consumatorilor. Consider că merită sprijinite toate inițiativele care conduc la o abordare transparentă a informațiilor privind companiile comerciale care funcționează pe teritoriul Uniunii Europene. Aș dori să subliniez faptul că susțin în mod deosebit solicitarea Comisiei, referitoare la crearea unui punct unic de acces la informațiile din registrele comerțului și mai ales la implicarea tuturor statelor membre ale UE. Doar astfel este posibilă garantarea protecției cetățeanului în calitate de consumator, precum și a certitudinii juridice la nivelul pieței interne a întregii Uniuni.

22. Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (prezentare succintă)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dl Zwiefka, în numele Comisiei pentru afaceri juridice, privind aplicarea și revizuirea Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (COM(2009)0174 – 2009/2140(INI)) (A7-0219/2010).

  Tadeusz Zwiefka, raportor. – (PL) Dnă președintă, Regulamentul Bruxelles 1 descrie prevederile specifice care reglementează jurisdicția în materie civilă și comercială și recunoașterea și executarea hotărârilor de către alte state membre. El a fost considerat, pe bună dreptate, un mare succes. A facilitat libera circulație a hotărârilor; a sporit certitudinea juridică și a făcut posibilă evitarea procedurilor simultane, deși, în anumite cercuri, a fost criticat ca fiind impracticabil sau anticomercial. Și hotărârile Curții de Justiție sunt considerate incoerente. Pe perioada aprobării Regulamentului Bruxelles I, în Parlament a avut loc o singură consultare. Acum Parlamentul va fi ocupat cu toate propunerile viitoare privind amendamentele la regulament, potrivit procedurii legislative normale, așa că faptul că lucrăm deja la Cartea Verde a Comisiei este un lucru bun. Printre subiectele aduse în discuție în Cartea Verde se numără posibila eliminare a procedurii de exequatur, funcționarea regulamentului în ordinea internațională mai amplă, funcționarea clauzelor privind selecția instanțelor, funcționarea regulamentului în cazurile care se referă la proprietatea industrială și intelectuală și posibila reformă a procedurii lis pendens. Am încercat să redactez un raport echilibrat, orientat spre viitor. Am fost impresionat de reacția la două documente de lucru, în care susțineam conceptul de eliminare a procedurii de exequatur, care ar trebui să aducă beneficii concrete cetățenilor Uniunii Europene. În același timp, sunt convins că această măsură trebuie compensată printr-o procedură specială, corelată cu protecția corespunzătoare pentru debitori. Independent de eliminarea procedurii de exequatur, sunt convins că actele guvernamentale nu trebuie aplicate direct în statul de origine, fără a fi inspectate de autoritățile judiciare competente ale statului în cauză; mai mult, trebuie schimbat principiul potrivit căruia clauza de aplicare poate fi respinsă sau modificată doar în cazurile în care sentința nu este în conformitate cu politica publică a statului care a acordat clauza de aplicare. În anumite cazuri, este posibil ca actul guvernamental să nu fie în conformitate cu sentințele judecătorești anterioare din statul de origine.

Mă opun în continuare eliminării arbitrajului în sensul regulamentului. Cu toate acestea, cred că trebuie să regândim legătura dintre arbitraj și procedurile judiciare și, până nu vom realiza o analiză completă și consultări cuprinzătoare, nu trebuie să încercăm să elaborăm un concept referitor la protecția de bază a jurisdicției arbitrale. Pe viitor, consider că ideea de a oferi un feedback complet privind prevederile regulamentului este foarte atrăgătoare. Totuși, este prea devreme să discutăm acest lucru. Solicit desfășurarea unor consultări cuprinzătoare și a unor dezbateri politice, înainte de a lua orice măsură în acest sens, dincolo de sugestiile prezentate în proiectul de raport. De asemenea, susțin ideea reluării negocierilor privind convențiile referitoare la sentințele internaționale, în cadrul forumului conferinței de la Haga. Raportul abordează o serie de probleme foarte complexe din domeniul dreptului privat internațional. Deși Cartea Verde a Comisiei nu abordează problema calomniei, nu putem nega existența conceptului de forum shopping, materializat în alegerea jurisdicției celei mai favorabile pentru a obține cele mai mari daune în cazurile de calomnie. Libertatea de exprimare și libertatea presei trebuie să se afle în echilibru cu drepturile persoanei care a fost calomniată sau al cărei drept la intimitate a fost încălcat. Prin urmare, mă declar împotriva excluderii problemei calomniei din principiile generale ale Regulamentului Bruxelles I. Desigur, mă gândesc dacă un instrument precum Bruxelles I este potrivit pentru reglementarea principiilor dreptului privat internațional. Poate este nevoie de un alt instrument judiciar pentru a reglementa conflictul dintre libertatea presei și drepturile de bază ale omului. Regulamentul Bruxelles I nu a fost adoptat pentru a evalua calitatea hotărârilor judecătorești din statele membre. În avizul său în cauza Lugano, Curtea Europeană de Justiție a menționat în mod clar că instrumentul judiciar Bruxelles I se bazează pe încredere reciprocă.

Doresc să le mulțumesc colegilor mei din Comisia pentru afaceri juridice, mai ales dnei Diana Wallis și dnei Evelyn Regner.

  Evelyn Regner (S&D). – (DE) Dnă președintă, Bruxelles I este un regulament foarte bun. El ar putea fi ameliorat nu numai prin eliminarea prudentă a procedurii de exequatur, ci și prin îmbunătățiri autentice în domeniul protecției lucrătorilor și consumatorilor. Prin urmare, este regretabil că nu am putut ajunge la un compromis cu dl Zwiefka în această privință. Potrivit Bruxelles I, partea mai slabă poate fi plasată într-o poziție mai bună decât cea prevăzută de Bruxelles I, în urma reglementărilor privind competența, care îi sunt mai favorabile decât hotărârea generală.

De asemenea, pentru a preveni fenomenele de alegere a unei instanțe mai favorabile (forum shopping) sau de alegere a unei legislații mai favorabile, ar trebui introdusă o jurisdicție separată pentru conflictele de muncă. Acest lucru este deosebit de important dacă dorim să prevenim în viitor cazuri precum cazul Viking, care a provocat destul de multă agitație. Din păcate, nu am timp să vorbesc și despre alte subiecte.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE). – Dnă președintă, acest raport este foarte important, dar și foarte tehnic. Standardizarea relațiilor de drept internațional privat reprezintă aspectul esențial al consolidării pieței unice integrale, iar eliminarea exequatur va fi primită cu mare entuziasm de comunitatea de afaceriști și de juriști.

Costurile aferente elaborării contractelor vor fi mai mici, la fel ca și costurile de recuperare a datoriilor în urma proceselor intentate la tribunale din statele membre. Cu toate acestea, regret că efectele acestui raport nu se extind și asupra actelor autentificate. Sper că această omisiune va fi rectificată, având în vedere că astfel de acte, dacă sunt emise de notarii publici autorizați de instanțe, sunt tratate la fel ca hotărârile judecătorești în toate statele membre, cu excepția Regatului Unit.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) În domeniul procedurilor civile internaționale, funcționarea delicată a pieței interne este afectată de anumite diferențe între reglementările naționale privind jurisdicția și recunoașterea deciziilor. Cei opt ani de existență a Regulamentului Bruxelles I au arătat importanța și necesitatea unei astfel de măsuri care, împreună cu Regulamentul Bruxelles II, creează o măsură europeană cuprinzătoare în domeniul relațiilor procedurale civile și comerciale.

Din momentul creării acestui instrument, disputele care conduc la relații cu o dimensiune internațională au avut parte de reglementări procedurale unificate privind jurisdicția, recunoașterea și aplicarea hotărârilor judecătorești în Uniunea Europeană.

Prin urmare, părțile implicate au obținut o certitudine juridică sporită, în pofida diferențelor de la nivelul normelor de drept material. Personal, consider că acesta este unul dintre cele mai importante și mai utilizate instrumente în dreptul privat internațional și sper că utilizarea acestui instrument va fi susținută în continuare, că va evolua constant și că se va dovedi necesară în procesul decizional al instanțelor.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – Dnă președintă, salutăm inițiativa Parlamentului de a-și exprima opinia privind viitoarea revizie a Regulamentului Bruxelles I. De asemenea, doresc să-i mulțumesc raportorului pentru acest raport bine documentat, care îi permite Parlamentului European să reflecteze asupra viitoarei revizuiri.

Aceasta este prima dată când Parlamentul are drept legislativ în acest dosar, referitor la spiritul cooperării judiciare civile în Europa. Salutăm sprijinul acordat de Parlament obiectivului principal al viitoarei revizuiri și anume realizării unei circulații libere autentice a hotărârilor judecătorești în Uniune. Doresc să subliniez faptul că abolirea procedurii de exequatur trebuie să reprezinte un adevărat pas înainte în integrarea judiciară; Comisia nu consideră că acest proces reprezintă simpla eliminare a unei formalități inutile, ci un pas înainte în direcția încrederii reciproce în sistemele judiciare ale celorlalți; prin urmare, motivele de refuz existente trebuie reduse, ținând cont de mecanismele corespunzătoare de protecție.

Salutăm acordul Parlamentului, potrivit căruia alegerea instanței și a acordului de arbitraj trebuie să fie protejată în mod eficient în Uniune. Comisia va studia mijloacele cele mai adecvate pentru a atinge acest obiectiv în interiorul Uniunii, ținând cont de convențiile internaționale în domeniu. Cu toate acestea, doresc să menționez că protecția acordurilor de arbitraj nu trebuie să limiteze libera circulație a hotărârilor judecătorești în Uniune.

De asemenea, aș dori să subliniez ideea că Uniunea Europeană trebuie să consolideze protecția judiciară a cetățenilor săi la nivel mondial, creând un mediu juridic care să promoveze comerțul mondial și care să le ofere companiilor europene un tratament echitabil atunci când activează în afara Europei.

În viitoarea revizie, Comisia invită Parlamentul să își deschidă poziția în această privință, care se referă la accesul la justiție în Europa și la aplicarea drepturilor acordate de dreptul Uniunii Europene.

Comisia salută sprijinul oferit de Parlament pentru îmbunătățirea degrevărilor provizorii în cazul litigiilor și arată că se află în căutarea direcției optime, nu numai în contextul Regulamentului Bruxelles I, ci și în ceea ce privește crearea unei anexe bancare europene.

Consider că acest raport este primul pas în direcția viitoarei revizuiri a Regulamentului Bruxelles I. Desigur, vom mai avea șansa de a dezbate acest aspect în viitor. Comisia dorește să propună o revizuire a regulamentului până la sfârșitul anului și dorește să coopereze cu Parlamentul pentru prima dată în această privință.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 7 septembrie 2010, la ora 12.30.

23. Integrarea socială a femeilor care aparțin minorităților etnice (prezentare succintă)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dna Parvanova, în numele Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, referitor la integrarea socială a femeilor care aparțin minorităților etnice (2009/2041(INI)) (A7-0221/2010).

  Antonyia Parvanova, raportoare. – Dnă președintă, mă bucur că am șansa de a-mi prezenta astăzi raportul privind integrarea socială a femeilor care aparțin minorităților etnice, un aspect deosebit de important, care este subapreciat mult prea frecvent. De asemenea, această discuție este foarte oportună, mai ales ținând cont de evenimentele care au avut loc în Franța în această vară.

Integrarea este abordată frecvent drept o modalitate de a combate discriminarea împotriva minorităților. Un fapt menționat mai rar este acela că femeile sunt cele mai mari victime ale discriminării: o dată pentru că aparțin unei minorități și a doua oară pur și simplu pentru că sunt femei.

Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale interzice orice discriminare pe motiv de apartenență la o minoritate națională, însă în Uniune trăiesc comunități minoritare care sunt încă victime ale discriminării, excluziunii sociale și segregării.

Această situație nu poate fi acceptată. Spunem că drepturile fundamentale ale UE nu se aplică tuturor persoanelor care locuiesc în UE? Principiul egalității de gen este, de asemenea, unul dintre principiile de bază ale Cartei, însă uneori se pare că se uită acest lucru, mai ales în cazul femeilor care aparțin minorităților etnice.

Nu există nicio definiție unanim acceptată a "minorității etnice" și au existat dezbateri privind utilizarea acestui termen. În raportul meu, am folosit termenul de "minoritate etnică" într-un sens larg, pentru a mă referi la acele grupuri care nu beneficiază de drepturile fundamentale ale UE, inclusiv, spre exemplu, la populația romă.

Am încercat să elaborez un raport care să evalueze problemele politicilor de integrare socială în UE, mai ales în cazul femeilor care aparțin minorităților etnice, am vrut să evidențiez aspectele care funcționează bine și pe cele problematice și am dorit să contribui la identificarea unor soluții.

Una dintre cele mai pregnante probleme este cea a accesului pe piața muncii și la servicii publice precum educația, asistența medicală, inclusiv sănătatea reproducătoare și serviciile sociale. Prin sănătate reproducătoare mă refer și la dreptul de a avea un copil, nu numai la dreptul la avort.

În majoritatea cazurilor, aceste femei sunt mai vulnerabile la excluziunea socială, la sărăcie și la încălcări extreme ale drepturilor omului, precum traficul de carne vie și sterilizarea.

Consider că măsurile pentru contracararea excluziunii femeilor care aparțin tuturor minorităților etnice trebuie să se încadreze în contextul mai amplu al egalității europene, al politicilor de incluziune și creștere. Pentru a asigura dezvoltarea unei societăți democratice, cu o gândire deschisă, care să transmită valorile toleranței și egalității, aș dori să subliniez rolul esențial al Agenției pentru Drepturi Fundamentale.

Împreună cu organismele naționale de asigurare a egalității, Agenția trebuie să includă perspectiva egalității de gen în mod transversal și a drepturilor femeilor în toate aspectele cadrelor multianuale și în activitățile sale ulterioare.

Sunt foarte conștientă de faptul că provocarea care ne așteaptă implică răspunderea comună a instituțiilor europene și a statelor membre, acestea utilizând toate instrumentele și politicile pe care le au la dispoziție. Totuși, pe de altă parte, responsabilitatea pentru materializarea incluziunii le aparține atât minorităților etnice, cât și societății în general.

În încheiere, doresc să le mulțumesc tuturor colegilor din Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen pentru discuțiile fructuoase purtate asupra acestui dosar.

Am fost însă destul de surprinsă că, pe parcursul procesului de elaborare a acestui raport, considerațiile naționale au intervenit în aspecte care țin de obiectivul global, acela de a asigura o cooperare mai bună între jucătorii europeni, naționali și internaționali, împreună cu comunitățile minoritare în cauză și de a obține schimbări pozitive.

Evenimentele recente din Franța și politicile Franței față de populația romă reprezintă un bun exemplu al felului în care nu analizăm problemele din perspectiva corectă și nu abordăm chestiunea așa cum trebuie.

Doar printr-o abordare integrată și în spiritul cooperării, cu strategii concepute pentru cetățenii cei mai vulnerabili, mai ales pentru femei, vom reuși să transformăm integrarea în societatea europeană într-o realitate pentru toți cetățenii, pentru toate femeile, indiferent de statutul social, rasă, vârstă, orientare sexuală, origine etnică și religie.

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, egalitatea este principiul care stă la baza capitolului III din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. După egalitatea în fața legii, articolul 21 este clauza care clarifică cel mai bine termenii acestui principiu: egalitatea de tratament și egalitatea de șanse, indiferent de diferențele de sex, rasă, culoare sau etnie.

Trebuie să asigurăm protecția împotriva discriminării pe motive de sex și origine, la toate nivelele și pentru toate persoanele, mai ales pentru femei, indiferent dacă sunt sau nu cetățeni europeni. Pentru ca egalitatea să existe, ea nu trebuie să creeze niciun subgrup cu acces diferențiat la viața socială, ci trebuie să garanteze accesul pentru toți.

Cercetarea joacă un rol important. Cercetarea a devenit un instrument pentru punerea în aplicare a politicilor europene în materie de gen, care trebuie să implice Institutul european, universitățile și institutele naționale, mai ales în faza de colectare a datelor. Voi încheia prin a evidenția rolul important al mediatorilor interculturali.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Poate că acest subiect este deosebit de oportun astăzi, deoarece în urmă cu câteva ore am avut șansa de a discuta situația catastrofală a femeilor din Iran care sunt amenințate cu pedeapsa cu moartea și am încredere că Parlamentul European va trimite un mesaj puternic în această privință.

Integrarea socială a femeilor care aparțin minorităților etnice este un subiect sensibil, deoarece, pe de o parte, există principiul european al egalității de gen și al egalității de șanse, în timp ce, pe de altă parte, există, desigur, diferențe culturale în cazul anumitor minorități etnice. Este prioritar ca noi – mă refer la majoritate sau la membrii grupului majoritar din societate – să rămânem capabili să căutăm nu numai șanse, ci și compromisuri și să acceptăm anumite diferențe caracteristice ale membrilor minorităților etnice.

Prin urmare, din punctul meu de vedere, cuvintele cheie în această privință sunt spiritul de reacție, înțelegerea și dorința de a ajuta. Doar așa vom reuși să le integrăm cu succes pe aceste femei în societatea noastră.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dnă președintă, într-o Europă unită, egalitatea de tratament trebuie să fie considerată un drept de bază, nu un privilegiu. Rolul femeilor trebuie să fie consolidat, astfel încât societatea să înțeleagă că femeile au drepturi egale. Mai ales femeile care aparțin grupurilor minoritare trebuie să devină mai vizibile. Prin urmare, promovarea acestei idei la nivelul Europei este absolut logică și esențială. Trebuie să ne concentrăm mai mult pe accesul la educație și la locurile de muncă, dar și pe serviciile sociale. Acesta este singurul mod în care putem realiza integrarea.

Totuși, în acest context, aș dori să menționez și rolul femeilor din zonele rurale. Femeile de la ferme joacă un rol fundamental în spațiul rural și contribuie la activitatea agricolă. Ele lucrează din greu în numeroase domenii. Frecvent, femeile joacă un rol semnificativ în comercializarea produselor agricole. Contribuția lor este indispensabilă în fiecare regiune a Europei. Trebuie să ne continuăm eforturile în vederea consolidării imaginii femeii independente, cu drepturi egale la toate nivelele.

  Nicole Kiil-Nielsen (Verts/ALE). – (FR) Dnă președintă, raportul dnei Parvanova privind integrarea socială a femeilor care aparțin grupurilor minoritare etnice sosește la momentul oportun, un moment în care guvernul francez lansează o operațiune de mare anvergură de expulzare a bărbaților, femeilor și copiilor romi, cei mai dezavantajați și cei mai discriminați cetățeni ai Europei.

Femeile rome sunt victimele unei discriminări duble, pe motive de origine și sex. Ele sunt discriminate în ceea ce privește exercitarea drepturilor fundamentale, și anume dreptul la educație, la ocuparea unui loc de muncă și la asistență medicală. Violența la care sunt supuse ca femei reprezintă o altă formă de discriminare.

Trebuie să cerem ca toate statele membre să respecte drepturile fundamentale ale celei mai mari minorități etnice din Europa și mai ales ale acestor femei. Viața acestor femei este caracterizată de munca forțată, traficul de persoane, sterilizarea forțată, căsătoriile juvenile și nenumărate avorturi. Exilarea lor dintr-un oraș în altul, mutarea lor dintr-un capăt al Europei în altul nu le va îmbunătăți situația.

Fiecare stat membru, inclusiv Franța, are obligația de a garanta protecția acestor femei și de a garanta educația copiilor romi, băieți și fete. Aceasta este cheia către libertatea și independența acestor cetățeni. Pentru a fi liberi și independenți, ei au nevoie de stabilitate și sprijin; expulzările sunt inacceptabile.

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE). – (PL) În rapoartele noastre, vorbim frecvent despre poziția dificilă a femeilor din Uniunea Europeană și încercăm să le îmbunătățim situația și să le oferim șanse egale. Această sarcină este mult mai grea în cazul femeilor care aparțin minorităților, care fac și ele parte din societatea noastră. Acesta este motivul pentru care trebuie să le ajutăm să pătrundă pe piața muncii, să aibă acces la educație și instruire. Trebuie să le protejăm împotriva excluziunii sociale și a discriminării multiple, încercând să le implicăm în diferite tipuri de activități politice și sociale. Doar astfel vom evita stereotipurile, stigmatizările, segregările etnice și, de asemenea, violența și agresiunea. Trebuie să creăm șanse și posibilități pentru aceste persoane, astfel încât diferențele de cultură și tradiție să nu reprezinte o barieră în calea funcționării comune, ci să ofere valoare adăugată. Evenimentele din ultimele zile au arătat că unii oameni, în loc să încerce să rezolve dificultățile care pot apărea într-o societate multiculturală, încearcă să scape de ele, provocând indignare și dezaprobare socială.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă președintă, căsătoriile forțate, violența fizică și sexuală împotriva femeilor, amenințările cu moartea, subjugarea completă, lipsa posibilității de a hotărî asupra propriului trup, imaginea arhaică a femeilor, toate acestea se întâmplă nu numai în țări îndepărtate, ci chiar și printre noi, în sânul Europei, în numeroase familii imigrante. Unii politicieni de bine, cărora le place să se considere mari promotori ai drepturilor femeilor, trivializează aceste evenimente, declarându-le cazuri izolate. Sub pretextul libertății religioase, sunt justificate și tolerate abuzuri grave împotriva drepturilor omului.

Totuși, dacă dorim integrare, trebuie să luăm o poziție împotriva unor astfel de abuzuri. Solicit UE să le apere, aici și acum, pe aceste femei și să acționeze împotriva opresiunilor din societățile patriarhale paralele, din familiile musulmane sau din comunitățile rome, unde tinerele fete sunt frecvent private de dreptul la educație.

Pe lângă integrare și educație, să luăm și câteva măsuri juridice concrete, interzicând burkha la nivelul întregii UE și declarând căsătoriile forțate un delict în toate statele membre. Să ne apărăm valorile occidentale!

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, Comisia salută raportul dnei Parvanova referitor la integrarea socială a femeilor care aparțin minorităților etnice.

Comisia recunoaște că acest grup se confruntă în special cu numeroase dezavantaje și forme de discriminare în aproape orice domeniu, mai ales în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, educație, asistență medicală și locuință. Comisia a subliniat importanța combaterii numeroaselor forme de discriminare cu care se confruntă femeile care aparțin minorităților etnice în foaia sa de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați 2006-2010.

Trebuie să folosim toate instrumentele pe care le avem la dispoziție pentru a le susține integrarea economică și socială, pentru că trebuie să respectăm valorile fundamentale și drepturile fundamentale ale cetățenilor, dar și pentru că evoluția demografică justifică acest lucru, din punct de vedere economic.

Scopul practic este acela de a garanta exercitarea deplină a drepturilor individuale prin aplicarea întregii legislații comunitare relevante, mai ales a Directivei privind egalitatea dintre rase, de a asigura utilizarea optimă a Fondurilor structurale ale UE și de a le acorda atenția cuvenită grupurilor minoritare la locul de muncă, la nivel comunitar, promovând incluziunea socială și combătând sărăcia.

Comisia va sublinia și în continuare importanța integrării femeilor care aparțin minorităților etnice în viitoarea sa strategie privind egalitatea dintre bărbați și femei, pe care o va adopta luna aceasta.

În ceea ce privește discursul dnei Köstinger, știu foarte bine că, inclusiv în politica agricolă comună, rolul femeii în comunitatea rurală este o problemă care ar trebui abordată mai clar pe viitor.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 7 septembrie 2010, la ora 12.30.

24. Rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire (prezentare succintă)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dna Pietikäinen, în numele Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, referitor la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire (2009/2205(INI)) (A7-0237/2010).

  Sirpa Pietikäinen, raportoare. – (FI) Dnă președintă, în studiile din Uniunea Europeană și din statele membre, îmbătrânirea este considerată mult prea des un fenomen negativ, o povară din punctul de vedere al pensiilor, serviciilor sau al cheltuielilor vitale aferente asistenței medicale și medicamentelor.

De fapt, însă, îmbătrânirea și drepturile persoanelor vârstnice nu reprezintă numai o componentă a drepturilor fundamentale, ci și o bogăție enormă pentru societate. Persoanele vârstnice se ocupă în mare măsură de asistența neoficială acordată partenerilor, soților, rudelor și copiilor. Aceste persoane au o mare experiență și numeroase cunoștințe tacite privind munca și mediul social și, de asemenea, reprezintă un grup important de consumatori, nu numai o povară pentru societate.

Carta drepturilor fundamentale și modul în care este abordată îmbătrânirea, în temeiul normelor de drept, ne cer să nu privim în mod negativ îmbătrânirea sau persoanele vârstnice, ci să adoptăm o atitudine respectuoasă și pozitivă față de acestea. Provocarea este cu atât mai mare în cazul femeilor și al femeilor vârstnice. Îmbătrânirea este totodată o problemă legată de femei și de egalitate, deoarece femeile trăiesc mai mult, sunt implicate mai des în asistența neoficială la domiciliu și lucrează în sectorul serviciilor sociale și al asistenței medicale, responsabile pentru serviciile de asistență privată și publică acordate persoanelor în vârstă.

Femeile sunt frecvent victime ale discriminării duble sau triple. Unei femei vârstnice îi este mai greu să evolueze în carieră sau îi este mai greu să își găsească un loc de muncă după ce a fost concediată. Mai mult, acest lucru este valabil și în ceea ce privește asistența medicală sau serviciile, dacă o femeie în vârstă aparține unei minorități etnice, sexuale sau religioase sau unui grup deosebit de vulnerabil ca statut socio-economic.

Femeile se află și într-un pericol mai mare de a trăi în sărăcie atunci când îmbătrânesc, iar pensiile lor sunt frecvent mai mici. Din păcate, în majoritatea cazurilor, studiile privind îmbătrânirea desfășurate în Uniunea Europeană nu au arătat nicio formă de diferențiere în funcție de sex, iar diferențele dintre femei și bărbați nu au fost menționate foarte frecvent în contextul asistenței medicale, cercetării medicale sau al cercetării asupra bolilor.

Din acest motiv, raportul îi solicită Comisiei să elaboreze, până la sfârșitul lui 2011, un plan de acțiune care să garanteze mai multe resurse pentru cercetarea necesară în vederea înțelegerii procesului de îmbătrânire. Să vedem de ce măsuri este nevoie pentru a îmbunătăți calitatea asistenței acordate persoanelor în vârstă, mai ales femeilor, și pentru a îmbunătăți nivelul de securitate socială. Să solicităm și adoptarea unei directive privind serviciile de bază. Să insistăm asupra recunoașterii bolilor de bătrânețe și a celor diferențiate în funcție de sex, asupra tratamentului acestora și să solicităm, în special, un raport anual privind discriminarea pe motive de vârstă și măsurile care s-au luat și care se iau în Uniunea Europeană și la nivel național pentru eliminarea discriminării pe motive de vârstă.

În 2012, vom solicita noi măsuri pentru a investiga modul în care putem elimina discriminarea în Uniunea Europeană. Doresc să le mulțumesc colegilor mei pentru cooperarea excelentă și sper că Comisia va lua măsuri eficiente în ceea ce privește problema femeilor vârstnice și a îmbătrânirii.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Faptul că femeile în vârstă de peste 65 de ani sunt expuse unui risc de sărăcie cu 5% mai mare decât cel al bărbaților nu face cinste civilizației noastre. Această situație este cauzată de faptul că au avut grijă de familii, au crescut copii și pentru că veniturile lor pe parcursul vieții sunt, în medie, mai mici decât cele ale bărbaților. Această situație nu poate continua. Timpul pe care îl alocă creșterii copiilor nu trebuie să fie considerat concediu, ci muncă, pentru care au dreptul la salariu și la contribuție la pensii. Același lucru trebuie să se aplice și în cazul bărbaților care au grijă de un copil în locul mamei. Desigur, nu sunt de acord ca statele să țină cont de situația specifică a femeilor vârstnice lesbiene, bisexuale și transsexuale. Aceasta înseamnă că ele trebuie să se bucure de un statut superior celorlalte femei în vârstă? Sper că astfel de articole discriminatorii nu vor fi adoptate cu ocazia votului de mâine.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dnă președintă, din păcate, acest raport încă este foarte necesar. Este regretabil faptul că femeile, într-o societate în curs de îmbătrânire, rămân membrii defavorizați ai societății, la fel ca și până acum. Dacă analizăm istoricul ocupării locurilor de muncă de către femei, este clar că majoritatea activităților de asistență – nu numai creșterea și îngrijirea copiilor, dar și alte activități casnice – cad tot în sarcina femeilor. Ca și până acum, o mare parte din această activitate rămâne nerecunoscută din punct de vedere financiar și nu numai. Ne confruntăm cu o problemă tot mai accentuată a sărăciei în cazul persoanelor vârstnice.

Totuși, aș dori să evidențiez un al doilea aspect. În ceea ce privește asistența medicală, trebuie să acordăm o atenție deosebită nevoilor femeilor. Știm că, în general, femeile se pricep foarte bine să aibă grijă de sănătatea membrilor familiilor lor, însă acordă prea puțină atenție propriei stări de sănătate. Prin urmare, aș dori să îi solicit Comisiei să le reamintească în mod expres statelor membre că și femeile au nevoie de asistență.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Se pare că sunt unul dintre puținii bărbați care iau poziție pe această temă, dar aș vrea să atrag atenția asupra unor aspecte cu caracter financiar mai mult.

Acest raport, precum și inițiativa Comisiei de a declara anul 2012 anul îmbătrânirii active și al solidarității între generații, pot fi un cadru necesar pentru a dezvolta noi direcții, inclusiv în politica de coeziune și dezvoltarea regională.

Putem realiza și folosi studiile și analizele despre care se vorbește în acest raport pentru a determina noi criterii de alocare și susținere a unor regiuni care se confruntă cu o problematică diversă a femeilor în vârstă.

Numărul femeilor în vârstă, tipurile de boli ce necesită un anumit tip de intervenție medicală sau socială, structura familiei și rolul femeii în îngrijirea vârstnicilor pot fi elemente pe care Comisia să le includă în lista celor care definesc cadrul de elaborare a planurilor de dezvoltare regională la nivel național.

Apreciez în mod deosebit acest raport și sunt convins că va produce efecte și în modul în care noi, în alte comisii, abordăm această problematică.

  Catherine Stihler (S&D). – Dnă președintă, aș dori să-i mulțumesc raportoarei. Consider că a elaborat un raport excelent. După cum știm, nimeni din această sală nu întinerește, iar necesitatea abordării îmbătrânirii într-un mod pozitiv este vitală. Faptul că trăim mai mult și mai sănătos este un miracol pe care ar trebui să îl sărbătorim. Totuși, nu multe femei se află în această situație, iar raportul prezintă această problemă.

În 2010, femeilor le revin majoritatea sarcinilor de îngrijire într-o familie, indiferent că este vorba de copii sau de rudele mai în vârstă și, după cum am aflat din acest raport, acest lucru conduce la sărăcia femeilor în perioada bătrâneții, atunci când ar trebui să se bucure de demnitate și respect, după cum a declarat raportoarea noastră.

Acest raport este important și fiindcă prezintă problema abuzurilor împotriva persoanelor în vârstă, pe care le condamnă toți deputații din Parlamentul European, iar acestui aspect ar trebui să i se acorde o prioritate politică mai mare.

De asemenea, trebuie să solicităm să se împărtășească cele mai bune practici privind îmbătrânirea activă, Universitatea vârstei a treia și modalitățile de utilizare a noilor tehnologii. Doresc să-i mulțumesc raportoarei și sper că vom lucra cu toții pentru ca îmbătrânirea să devină un proces cât mai activ și mai demn.

  Antonyia Parvanova (ALDE). – Dnă președintă, și eu doresc să o felicit pe raportoare. S-a spus că populația vârstnică are un impact semnificativ asupra protecției sociale și finanțelor publice. În contextul global al modificărilor demografice, femeile sunt supuse, în mod tradițional, unui pericol mai mare de sărăcie și de pensii reduse. Prin urmare, este vital ca noi, în calitate de responsabili politici, să fim conștienți de această problemă și de preocupările persoanelor în vârstă, mai ales ale femeilor, pentru a ne asigura că acestea nu sunt marginalizate.

În acest sens, trebuie să ne intensificăm eforturile la nivel comunitar și național, în direcția utilizării integrale a instrumentelor existente și a măsurilor viitoare în domeniul politicii pensiilor, politicii privind sănătatea și asistența medicală pe termen lung, politicii de ocupare a forței de muncă, politicii privind migrația și integrarea și în domeniul dezvoltării infrastructurii.

Acest aspect trebuie discutat mai des în Parlament.

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, raportoarea evidențiază dubla discriminare de care suferă femeile în vârstă. Aș dori să subliniez modul în care trebuie să abordăm tripla discriminare: femeile vârstnice care sunt singure.

Acest raport abordează aspecte importante, începând cu sfera muncii și reangajarea forței de muncă reprezentate de femeile vârstnice.

Aceste femei trebuie să fie considerate o forță de muncă pozitivă, experimentată, capabilă să-i instruiască pe cei mai tineri. Pe scurt, ele reprezintă o resursă necesară pentru ca întreaga Europă să poată crește și să-și atingă obiectivele autoimpuse, o resursă căreia trebuie să-i asigurăm o viață demnă, cu asistență socială și medicală completă și eficientă, o resursă care trebuie sprijinită în cadrul unei societăți în curs de îmbătrânire, care trebuie să învețe să îmbătrânească în mod corespunzător.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Salut raportul privind rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire, mai ales deoarece refuză să considere bătrânețea drept ceva negativ. Așa-zisa perspectivă economică a bătrâneții domină mult prea des în dezbaterile sociale. În reformele statului social, bătrânețea este prezentată drept o problemă pentru sistemul de pensii sau pentru serviciile medicale.

Persoanele în vârstă joacă însă roluri deosebit de importante. Au o experiență profesională considerabilă și joacă roluri importante la nivel social sau familial. Chiar dacă nu au un rol semnificativ din punct de vedere economic, trebuie să considerăm că creșterea duratei medii de viață este o dovadă a calității superioare a vieții în societate și să privim persoanele vârstnice nu ca pe o povară, ci ca membri maturi ai societății, care merită o viață demnă. Acest lucru este valabil mai ales în cazul femeilor în vârstă, care sunt supuse unui pericol accentuat de sărăcie și care depind de serviciile publice și private, dar și de asistența medicală publică, ceea ce înseamnă că femeile vârstnice sunt afectate din cauza serviciilor insuficiente sau de calitate slabă.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Consider că faptul că multe persoane sunt interesate să vorbească despre acest subiect este semnificativ. Comisia trebuie să înțeleagă prin aceasta o necesitate de a găsi răspunsuri la aceste probleme, fiindcă inegalitatea de gen este deosebit de accentuată în cazul femeilor în vârstă, atât din cauza veniturilor reduse ale majorității femeilor, cât și ca urmare a dificultăților de a accesa servicii publice de calitate și în special servicii medicale.

Discriminarea salarială la locul de muncă și discriminarea din rațiuni de maternitate se reflectă direct în majoritatea pensiilor femeilor în vârstă. Prin urmare, aceste pensii sunt reduse, ceea ce contribuie la creșterea pericolului de sărăcie pentru femeile în vârstă. Toate femeile au dreptul de a îmbătrâni cu demnitate, așa că, în Anul european pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, le trebuie acordată o atenție deosebită femeilor în vârstă, pentru a li se respecta demnitatea ca femei și ca cetățeni.

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE). – (PL) Populația în curs de îmbătrânire reprezintă un fenomen care necesită o atenție deosebită. Printre problemele pe care trebuie să le abordăm se numără și problema sărăciei, care, deși acoperă numeroase aspecte, este în mare măsură o consecință a nivelului ridicat al șomajului. S-a constatat o reducere semnificativă a încadrării în muncă a persoanelor peste 50 de ani. Aceasta le afectează mai ales pe femei. Din cauza vârstei, ele nu se mai consideră atrăgătoare pentru angajatori. Unele hotărăsc să se pensioneze mai devreme și, din cauza pensiilor reduse, ajung la o sărăcie extremă. Pentru a crește nivelul încadrării în muncă a acestei grupe de vârstă, trebuie să punem în aplicare soluții juridice la nivel guvernamental, în statele membre. Întreprinzătorii au nevoie de stimulente pentru a angaja persoanele peste 50 de ani. Acestea se pot acorda sub formă de reduceri fiscale, prin crearea de soluții speciale în cadrul sistemului de asistență medicală sau prin instruire gratuită, adaptând acești angajați la necesitățile angajatorilor. Ideile de acest gen nu numai că ar crește nivelul de trai, ci ar și aduce beneficii cuantificabile bugetelor statelor membre.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Populația Uniunii Europene îmbătrânește, persoanele cu vârsta de peste 65 de ani reprezentând în 2008 peste 17% din populația Uniunii. Creșterea speranței de viață a populației este însă strâns legată de disponibilitatea și accesibilitatea serviciilor medicale și de un nivel de trai decent.

Participarea femeilor ca lucrători în domeniul sănătății a fost semnificativă din punct de vedere istoric și este în creștere. În mod global, femeile reprezintă aproximativ 3 sferturi din forța de muncă la nivel comunitar și, în anumite state membre, peste 50% din persoanele care studiază în școlile medicale sunt femei. De asemenea, creșterea natalității și crearea de locuri de muncă sunt indispensabile pentru sustenabilitatea sistemelor de pensii.

Asigurarea facilităților pentru îngrijirea copilului cu vârste între 0-6 ani este indispensabilă pentru reconcilierea vieții de familie cu activitatea profesională a tinerelor mame. Fiecare euro investit în serviciile de îngrijire a copilului înseamnă beneficii de 6 euro pentru societate, prin crearea de noi locuri de muncă și reintegrarea tinerelor mame pe piața forței de muncă.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor – probabil că ar trebui să spun doar „doamnelor”, deoarece, din păcate, observ că la această dezbatere privind femeile sunt prezenți destul de puțini bărbați – doresc să-i mulțumesc dnei Pietikäinen pentru proiectul de raport privind rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire. Raportul abordează un aspect relevant în contextul provocărilor demografice actuale și oferă o analiză utilă a acestui aspect, prin utilizarea unei abordări multidisciplinare.

Comisia este conștientă că femeile și bărbații în vârstă se confruntă cu dificultăți majore în încercarea de a duce o viață activă, de a-și constitui dreptul la pensie și de a îmbătrâni cu demnitate atunci când li se reduc capacitățile fizice.

Fapt este că femeile în vârstă sunt deosebit de vulnerabile, din cauza stereotipurilor persistente privind rolurile fiecărui sex și, de asemenea, din cauza discriminării de pe piața muncii.

Efectul pe care îl au asupra pensiei unei femei concediile sau întreruperile de activitate în scopul îngrijirii rudelor apropiate, cumulat cu diferențele de salarizare dintre sexe face ca, la bătrânețe, femeile să fie expuse unui pericol mai mare de sărăcie decât bărbații.

Comisia a avut mai multe inițiative menite să atragă atenția asupra nevoilor societăților în curs de îmbătrânire din Uniunea Europeană, în care femeile în vârstă joacă un rol important. Recent, în Cartea sa verde privind pensiile, Comisia a subliniat cât de importantă este reducerea diferențelor dintre femei și bărbați, mai ales în ceea ce privește îngrijirea, salarizarea și piața muncii.

Comisia va evidenția și în continuare importanța rolului femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire, în contextul viitoarei sale strategii privind egalitatea dintre femei și bărbați 2010-2015, care va fi adoptată luna aceasta.

De asemenea, Comisia se va asigura că propunerea sa de a desemna 2012 drept Anul european al îmbătrânirii active va ține cont și de principiul egalității de gen.

Acesta fiind ultimul meu discurs din seara aceasta, doresc să le mulțumesc interpreților și să îmi cer scuze dacă, în unele momente, am vorbit prea repede.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 7 septembrie 2010, la ora 12.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. - Europa se confruntă cu o problemă gravă: populația îmbătrânește și aceasta este o realitate, care impune măsuri adecvate. In plus, cred că nu trebuie neglijat potențialul persoanelor în vârstă, care este de cele mai multe ori ignorat în statele membre. Experiența și competențele acestora pot fi folosite pentru pregătirea tinerilor, în scopul de a preda ștafeta noilor generații în diferite domenii și la diferite nivele de competență. Deși, legislația UE interzice discriminarea pe motive de vârstă, atunci când este vorba de viața profesională, mai ales în cazul femeilor, asemenea situații, cum ar fi discriminarea directă sau mascată sunt frecvente în toate statele membre. Ca atare, susțin propunerea derulării unor campanii de sensibilizare la nivel european cu scopul de a combate discriminarea existentă pe motive de vârstă și pentru a menține solidaritatea între generații. Consider că, acordarea de fonduri europene pentru sprijinirea proiectelor care implică, printre altele, femeile celibatare și femeile mai în vârstă dezavantajate din punct de vedere social este benefică si ar reprezenta un sprijin forte in combaterea discriminării pe motive de vârstă.

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE), în scris. – (PL) Faptul că raportul PE a subliniat situația femeilor peste 50 de ani în contextul modificărilor demografice din întreaga Europă este un lucru bun. Rapoartele elaborate până în prezent au indicat o îmbunătățire lentă a perspectivelor de angajare și a vieții publice a femeilor. În următorii ani ne putem aștepta la o schimbare puternică, la o deteriorare a situației acestui grup de femei, mai ales în țările ale căror sisteme sociale și de asistență medicală sunt puțin dezvoltate sau ineficiente. În aceste cazuri, populația în curs de îmbătrânire nu va face altceva decât să împovăreze femeile cu responsabilitatea îngrijirii părinților și rudelor vârstnice. Femeile au astfel de responsabilități chiar și acum, iar situația se va accentua în viitor. În multe cazuri, ele îndeplinesc sarcinile instituțiilor ineficiente. Trebuie să ne pregătim pentru bomba demografică care va lua forma creșterii puternice a numărului de persoane infirme și în vârstă. Adaptarea instituțiilor va fi un proces dificil și îndelungat, așa că trebuie să ne hotărâm acum în ce mod putem ajuta familiile într-o societate în curs de îmbătrânire. Comisia Europeană și Parlamentul trebuie să înceapă chiar acum să monitorizeze adaptarea instituțiilor din statele membre la necesitățile unei societăți în curs de îmbătrânire. Raportul subliniază în mod corect necesitatea simplificării accesului la serviciile publice și private, mai ales la serviciile de asistență medicală. Este important ca aceste reglementări să se reflecte în viața cotidiană și să nu rămână doar o serie de prevederi defuncte în documentele UE.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Dle Președinte, în raportul său privind rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire, Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen a constatat, în mod corect, că femeile aflate la vârsta de pensionare sunt mult mai expuse sărăciei. Motivul acestui fenomen este deseori acumularea unui cuantum redus de puncte pentru pensionare, ca urmare a salariilor mai mici ale femeilor și a reducerii temporare a salariilor, de exemplu în cazul îngrijirii copiilor. Raportul menționează mulți factori care ar putea îmbunătăți calitatea vieții femeilor peste 50 de ani, inter alia, desfășurarea unei activități cu normă redusă, pe lângă activitatea obișnuită. Totuși, cel mai important este să ne hotărâm ce vom face pentru ca femeilor care se apropie de vârsta de pensionare să nu le fie teamă că-și vor pierde locul de muncă și, astfel, resursele financiare. Uniunea Europeană ar trebui să pună accent în mod deosebit pe asigurarea egalității salariilor între femei și bărbați. În temeiul Cartei drepturilor fundamentale și a Tratatului de la Lisabona, discriminarea pe motive de sex este interzisă la locul de muncă, așa că în raport trebuie să existe secțiuni prin care să se asigure egalitatea salariilor între femei și bărbați. Mai mult, este important ca opinia publică să evidențieze eventualele probleme legate de discriminarea împotriva femeilor la locul de muncă.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Toți cetățenii Uniunii Europene trebuie să aibă șanse egale de a participa complet la viața societății din care fac parte, de a munci și de a fi activi din punct de vedere economic, de a avea un nivel de trai și de bunăstare care să fie considerat normal în societatea în care locuim. Din păcate, criza economică și socială din prezent a accentuat sărăcia și excluziunea la care sunt supuse femeile, mai ales în cazul femeilor vârstnice. Deoarece speranța de viață a femeilor este, în medie, cu șase ani mai mare decât a bărbaților, sexul devine un factor tot mai important în procesul de îmbătrânire. Cred că lupta împotriva sărăciei și excluziunii femeilor trebuie să fie în continuare una dintre provocările importante ale UE și, în consecință, statele membre trebuie să-și îmbunătățească sistemele de protecție socială, politicile de învățare pe tot parcursul vieții și politicile active de angajament, pentru ca femeile aflate în diferite etape ale vieții să aibă șansa de a participa în mod activ la viața societății, dar și pentru a le proteja împotriva excluziunii. Este important ca statele membre să își concentreze eforturile comune pe garantarea egalității de șanse, deoarece drepturile egale dintre bărbați și femei nu reprezintă ele însele un obiectiv, ci o condiție necesară pentru obiectivele generale ale UE: creșterea, angajarea și coeziunea socială.

25. Ordinea de zi a următoarei ședințe: consultați procesul-verbal

26. Ridicarea ședinței

(Ședința a fost închisă la ora 22.50)