Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 8 septembrie 2010 - Strasbourg

13. Situația râului Iordan și, în special, a zonei Iordanului inferior (dezbatere)

  Președintele – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Paolo De Castro, Véronique De Keyser, Jo Leinen și Adrian Severin, în numele Grupului S&D, referitoare la situația râului Iordan și, în special, a zonei Iordanului inferior (O-0092/2010 - B7-0452/2010).

  Paolo De Castro, autor. – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, râul Iordan este o valoarea considerabilă, important nu numai pentru mediu, ci și din punct de vedere agricol și economic, pentru Iordan, Israel și Teritoriile Palestiniene, iar degradarea pe care o îndură nu poate să nu ne îngrijoreze.

Este important de menționat faptul că circa 98 % din 1,3 miliarde metri cubi de apă dulce de pe cursul inferior sunt deviate în fiecare an și lungi porțiuni din râu riscă să sece. Acest lucru este devastator nu numai din punctul de vedere al biodiversității, ci mai înainte de toate în ceea ce privește accesul comunităților locale la sursele de apă. Mai mulți actori internaționali, inclusiv Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană și Senatul Statelor Unite, au abordat situația degradării profunde a râului Iordan.

Și noi trebui să solicităm intervenții, nu numai din partea guvernelor și autorităților locale, ci și din partea Consiliului, Comisiei și statelor membre, în vederea furnizării asistenței tehnice și financiare pentru reabilitarea râului. În special – așa cum este specificat în rezoluția comună semnată de toate grupurile politice, cărora le mulțumesc pentru sprijinul sincer – trebuie să-i cerem Comisiei să introducă o referință clară, specifică la acest proiect în planurile de acțiune privind politica de vecinătate cu Israelul, Iordanul și Autoritatea Palestiniană.

Un pas inițial ar putea fi întocmirea unui studiu comun cu privire la situația râului Iordan. Suntem foarte conștienți de faptul că apa este un bun prețios, inalienabil, așadar aș dori să subliniez faptul că distribuirea cu corectitudine a apei înseamnă a acorda atenție egală cererilor tuturor comunităților din regiune. Aceasta este o problemă de importanță majoră dacă dorim să obținem pace de durată și stabilitate în Orientul Mijlociu.

Am urmărit reluarea negocierilor pentru pace între israelieni și palestinieni în ultimele zile cu ceva speranță, căci aceste negocieri au identificat gestionarea resurselor de apă ca unul dintre punctele lor esențiale. Sperăm că guvernele, comunitățile locale și organizațiile societății civile din țările și teritoriile implicate vor începe să coopereze eficient cât mai repede cu putință pentru a salva zona Iordanului inferior. Acesta este o datorie nu numai din cauza puternicei valori simbolice a acestui râu, ci, mai presus de toate, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale comunităților locale.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Domnule președinte, stimați deputați, doresc să vă mulțumesc pentru această ocazie de a discuta situația critică a apei în Orientul Mijlociu.

Uniunea Europeană consideră apa o preocupare serioasă în regiune și împărtășesc pe deplin îngrijorarea onorabililor membri ai acestei Camere, căci această regiune se caracterizează prin lipsa apei, tensiuni în legătură cu apa și deteriorarea calității apei, care pot fi agravate și mai mult de efectele schimbărilor climatice.

Suntem conștienți de impactul acestei situații asupra oamenilor din regiune, mediului și securității regionale. Uniunea Europeană consideră că apa este o prioritate pentru asigurarea păcii în această regiune și această provocare regională necesită o soluție regională.

După cum bine știți, Uniunea Europeană s-a implicat în încurajarea măsurilor urgente pentru un acord de pace complet între Israel și palestinieni, apa fiind una dintre „chestiuni privind statutul final” ce urmează să fie soluționate, împreună cu granițele, refugiații, Ierusalimul și securitatea.

Uniunea Europeană recunoaște situația specifică a bazinului cursului inferior al râului Iordan și necesitatea gestionării mai eficiente a apei, inclusiv a afluenților. Suntem deci angajați într-o gamă de activități la nivel național, subregional și regional cu toate părțile învecinate. Sprijinim reformele și politicile privind apa ce încurajează aplicarea unei gestionări durabile a apei.

Prin politica de vecinătate europeană și alte măsuri, Uniunea Europeană sprijină măsuri de construire a încrederii, promovează cooperarea în afara granițelor și reunirea comunităților privind resursele de apă, ce au preocupări comune în ceea ce privește apa.

Uniunea Europeană vizează construirea de capacități pentru diferiți utilizatori și diferite autorități din domeniul apei, colectarea și împărtășirea informațiilor, disponibilitatea apei reziduale tratate, măsuri de conservare a apei, inclusiv rețele de apă, și sisteme de irigare eficientă.

Eforturile Uniunii Europene vizează atât cererea, cât și oferta în sectorul apei și stabilesc condițiile ce vor permite gestionarea integrată a resurselor de apă în viitor.

Uniunea Europeană nu este singură în eforturile sale. Statele membre și alți donatori sunt activi și ne coordonăm îndeaproape activitățile cu aceștia pentru a asigura complementaritatea.

  Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, în numele Grupului PPE. – (EL) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, Parlamentul European face un pas foarte pozitiv atunci când subliniază provocarea pe care o reprezintă râul Iordan astăzi. Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană a întocmit un studiu special cu privire la râul Iordan și la valea Iordanului și a solicitat în rezoluțiile sale ca acestea să fie protejate, deoarece râul Iordan este un monument al patrimoniului nostru global, un simbol religios și cultural pentru milioane de oameni din întreaga lume și un fond ecologic, turistic și economic pentru zonă.

Obiectivul, așadar, astăzi, constă în identificarea problemelor sale și a necesității de acțiuni pentru protejarea sa, în vederea accelerării eforturilor depuse de Uniunea Europeană – Comisia s-a referit la aceste eforturi și le-am menționat cu alte ocazii în timpul lucrului privind poziția comună – precum și a solicitării cooperării regionale pentru accesul corect al popoarelor de pe malurile râului Iordan și pentru împărtășirea responsabilității pentru protejarea sa.

Propunerea de rezoluție identifică, de asemenea, bunele practici, cum ar fi planul master special pregătit de Israel, care solicită un schimb de bune practici și un schimb de expertiză, deoarece râul Iordan este o problemă colectivă în zonă. Un lucru Important este că și riscurile reale sunt subliniate: nu numai lipsa apei, nu numai poluarea, ci și pierderea diversității și riscul secării acestuia dacă nu se iau măsuri.

Pentru a sublinia această cooperare internațională și regională, rezoluția propune o comisie specială pentru valea Iordanului, în care țările direct afectate de Iordan (Israel, Teritoriile Palestiniene, Iordan) pot participa, împreună cu alte țări riverane, unde izvorăște Iordanul, care au și ele o parte din responsabilitate, precum Libanul și Siria. Cred că această rezoluție va obține sprijinul plenarei, iar mesajul pe care îl transmite Uniunea Europeană va fi un mesaj bine-conturat, cu țintă și puternic.

  Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D. – (FR) Domnule președinte, așa cum s-a spus, situația în ceea ce privește Marea Moartă și râul Iordan este extrem de îngrijorătoare deoarece s-a estimat că, dacă nu se va schimba nimic în 2011, râul pur și simplu va seca.

Dacă nu se ia nicio acțiune la nivel internațional și local pentru a opri această dezvoltare, situația va culmina cu o pierdere extraordinar de importantă pentru patrimoniul cultural, pentru biodiversitate – dna Kratsa-Tsagaropoulou a menționat acest aspect – și pentru siguranța și economia din regiune, de asemenea.

Aș dori să vă vorbesc despre un ONG care a luat ceea ce eu consider a fi o inițiativă absolut remarcabilă. Acest ONG, Prietenii Pământului Orientului Mijlociu, a hotărât să adune laolaltă primari care trăiesc de-a lungul râului, pentru a-i ralia și încuraja să se gândească la ceea ce ar putea face pentru a îmbunătăți întrucâtva lucrurile.

Asociația și primarii au efectuat niște studii interesante cu privire la măsurile pe care le-ar putea lua fiecare țară și impactul pe care l-ar avea aceste măsuri. Acestea variază de la toalete fără apă la schimbări ale metodelor agricole, la modificări ale tipurilor de recolte cultivate deoarece absorb prea multă apă, și așa mai departe. Există o gamă largă de măsuri ce pot fi luate. Așadar, aceasta nu este o dezbatere politică, deși suntem cu toții conștienți că, de îndată ce vorbim despre apă în regiune, lucrurile devin politice.

Cred că toată lumea ar putea sprijini această inițiativă, și aș dori ca Europa și Comisia să se inspire din concluziile foarte clare ale acestui raport în relațiile pe care le au cu aceste țări, îndeosebi prin planurile de acțiune.

Totuși, există un paragraf scurt în legătură cu care am mari speranțe - paragraful E - care spune că apa este supraexploatată de colonii israelieni. Este adevărat; acest lucru a fost confirmat de rapoartele Băncii Mondiale și ale Amnesty International. Ajungem astfel înapoi în miezul politicii, dar acesta este un adevăr care uneori trebuie spus. Nu l-am plasat în centrul rezoluției, însă avem așteptări foarte mari de la el.

  Antonyia Parvanova, în numele Grupului ALDE. – Domnule președinte, în calitate de vicepreședintă a Comisiei pentru energie, apă și mediu a Adunării Euromed, am avut ocazia de a vedea realitatea ecologică concretă și dramatică a zonei râului Iordan în timpul unei vizite pe teren care s-a desfășurat în februarie.

Raportul special privind situația din valea Iordanului, pentru care am fost raportoare, a subliniat faptul că toate părțile implicate – îndeosebi Israelul, Autoritatea Palestiniană și Iordanul, însă și Libanul și Siria - trebuie să găsească o soluție comună la cele mai presante două probleme: o distribuție egală a apei, care să respecte nevoia tuturor popoarelor din zonă, și un mediu sănătos și protejat pentru generațiile viitoare.

Prima etapă identificată în raportul nostru este că Israel și Autoritățile Palestiniene trebuie să se pună de acord asupra unor date comune privind distribuția apei disponibile, precum și asupra datelor demografice, deoarece ambele părți, dar și rapoartele independente, au prezentat cifre divergente până în prezent.

Una dintre principalele noastre concluzii a fost că, pentru a soluționa problema apei prin cooperare, este necesar să punem în aplicare planuri de administrare comună, de luare a deciziilor pe picior de egalitate și de gestionare comună a resurselor de apă din regiune. Cred că recomandările din raportul nostru se potrivesc cu acele zone unde Uniunea Europeană dispune de expertiză reală și ar putea fi implicată ca jucător activ, pregătind drumul pentru un viitor parteneriat între părțile implicate.

În concluzie, aș dori să vă reamintesc că, deși se depun eforturi pentru a relua discuția pentru un acord general de pace, avem responsabilitatea de a nu folosi situația din valea Iordanului în scopuri politice și ideologice.

Sper că dezbaterea de astăzi va servi interesele tuturor părților din regiune și va duce la concluzii concrete și nepărtinitoare pentru o implicare activă a Uniunii în vederea unor soluții viitoare sustenabile.

  Margrete Auken, în numele Grupului Verts/ALE. – (DA) Domnule președinte, sunt pe deplin de acord cu cei doi vorbitori anteriori, însă aș dori să profit de această ocazie pentru a afirma că cred că numeroase persoane de aici nu înțeleg cât de imposibil este să se insiste ca palestinienii să-și asume partea lor de responsabilitate. Ei nu au ocazia de a face acest lucru. Câte persoane de aici știu că, din 1967, 50 % din malurile Iordanului din Cisiordania au fost ocupate de colonii israeliene? 50 %! Mai mult, 45 % au fost revendicate ca zone militare și rezerve naturale. Au fost pur și simplu izolați. Lucrul îngrozitor pentru palestinieni – îndeosebi în valea Iordanului – este că, din cauză că nu au dat dovadă de rezistență energică, au fost pur și simplu uitați. Dacă nu există acțiune militară, dacă nu se întâmplă nimic dramatic, sunt pur și simplu uitați.

Este, desigur, o lecție îngrozitoare pe care le-o predăm îndeosebi bieților palestinieni – că trebuie să se facă remarcați – și încă cu putere. Această problemă trebuie soluționată. Totuși, nu trebuie să uităm că, dacă se poate – dacă se poate – suferința palestinienilor este chiar mai cruntă în această zonă decât în restul Cisiordaniei, și că, așa cum stau lucrurile în prezent, nu au șansa de a se ridica la nivelul responsabilității pe care ar trebui să și-o asume. Așadar, este nevoie de o soluție integrată și, prin urmare, trebuie să avem în vedere și tabloul politic. Nu este vorba numai despre Israel, numai despre Siria și numai despre Iordan – nu! Totuși, palestinienii nu pot fi implicați atâta timp cât nu au posibilitatea de a se implica.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Domnule președinte, apa este într-adevăr un subiect sensibil și potențial inflamator în Orientul Mijlociu. Delegațiile la nivel înalt din Israel și Autoritatea Palestiniană discută în prezent drepturile privind apa ca parte din cadrul general pentru pace.

În calitate de membră a Cvartetului, UE sprijină o soluție bistatală ca ultimul garant al păcii și stabilității în regiune. Așadar, trebuie să fim foarte atenți să nu prejudiciem negocierile delicate care au loc în prezent la Washington. A da vina pe colonii israelieni, așa cum pare a face dna De Keyser, în special, pentru suprautilizarea apei râului Iordanului, trimite tocmai semnalul greșit poporului israelian – aliatul nostru democratic – despre poziția profesată de UE, aceea de broker cinstit.

Păstrarea bazinului de recepție al apelor râului Iordan este o problemă regională importantă care nu se limitează, desigur, doar la Israel și la palestinieni, și totuși adversarii Israelului din această Cameră și de altundeva încearcă ostentativ să exploateze acest aspect ca parte din campania lor de subminare a statului evreiesc.

Dacă ne vom lăsa din nou pradă acestui plan anti-israelian, suntem în pericolul ca UE să fie percepută de israelieni ca nedemnă de rolul său privilegiat în calitate de partener pentru pace.

  Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL. – (ES) Domnule președinte, nu văd cum evaluarea specifică a dnei De Keyser ar putea constitui o problemă, chiar deloc. Realitatea este totuși că, în conformitate cu Tratatul de Pace semnat între Israel și Regatul Iordanului în 1994, s-a ajuns la o înțelegere în ceea ce privește cooperarea pentru refacerea din punct de vedere ecologic a râului Iordan de-a lungul granițelor comune și protejarea resurselor de apă ale acestuia.

Acesta a fost un acord, pe lângă altele semnate de Israel în 1994, pe care nu îl respectă. Aceasta este problema pe care o avem cu Israel: nu respectă acordurile pe care le semnează.

De aceea este extrem de important ca inițiativa întreprinsă de președintele Chirac în 2008, solicitând o inițiativă pentru bazinul râului Iordan, să se concretizeze și să fie sprijinită de Uniunea Europeană.

Considerăm că este foarte important să se înființeze o comisie pentru bazinul râului Iordan, în calitate de forum trilateral care să coopereze pentru reabilitarea acestui râu, elaborând și aplicând politici de conservare și recuperare a apei. Este adevărat că, ca urmare a nerespectării Tratatului de Pace din 1994, palestinienii au fost excluși din zona de siguranță israeliană înființată în Cisiordania, de-a lungul zonei Iordanului Inferior, și că colonii ocupă ilegal pământ ce nu le aparține. Dat fiind faptul că ocupația este însoțită de utilizarea neregulată și ilegală a apei, se adaugă o altă problemă la cea politică, și anume problema sustenabilității mediului.

Deoarece anul 2011 a fost stabilit pentru intrarea în funcțiune a noilor stații de tratare a apelor uzate, sper că Uniunea Europeană va sprijini, promova și încuraja necesitatea de a înființa comisia pentru bazinul râului Iordan.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Dezbaterea de azi asupra situației fluviului Iordan este foarte importantă pentru grupul din care fac parte și aș vrea să-mi dați voie să salut aici în special implicarea colegei noastre, vicepreședinta Parlamentului European, doamna Rodi Kratsa, în această problemă.

Aș vrea, de asemenea, să subliniez faptul că, așa cum se știe, asociațiile de protecția mediului au avertizat de mai multă vreme asupra faptului că situația ecologică a fluviului Iordan este critică. E vorba despre un fluviu care pare să moară în indiferența generală, sau aproape în indiferența generală.

Am citit, pe de altă parte, în presă că, în ciuda condițiilor foarte critice, creștinii, ortodocși mai ales, continuă să fie botezați în fluviul Iordan.

Există însă pericolul ca fluviul să sece în 2011, ceea ce ar avea consecințe dramatice asupra ecosistemului deja fragilizat al zonei și, în particular, pentru Marea Moartă.

În acest fel, sute de mii de palestinieni, iordanieni și israelieni vor fi afectați de o catastrofă ecologică.

Însă, dincolo de aspectul ecologic - au mai subliniat-o și colegii mei aici -, un aspect care trebuie desigur tratat de urgență cu ajutorul Uniunii noastre, situația fluviului Iordan are o importanță particulară ca factor de promovare a cooperării regionale.

Cred că trebuie evitată o situație în care apele să fie utilizate în mod unilateral și în totală indiferență față de securitatea aprovizionării cu apă a regiunii.

Cooperarea statelor riverane și a comunităților locale e deci indispensabilă pentru a reabilita această resursă esențială pentru dezvoltarea economică. Iordanul poate redeveni în acest fel un simbol al cooperării și al coabitării, inclusiv culturale, dacă există o voință politică fermă.

În fine, în situația Iordanului e importantă din perspectiva reluării negocierilor directe palestiniano-arabe, întrucât controlul resurselor de apă figurează printre chestiunile nerezolvate.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Domnule președinte, aș dori să-i sugerez dlui Tannock că nu ne ajută deloc să ignorăm realitatea faptului că colonii aleg intenționat locuri unde dispun de resurse bune de apă, și că acest lucru, la rândul său, îi privează pe palestinieni de resursele de apă. Ei nu sunt singura problemă privind apa în zonă, însă cu siguranță joacă un rol în acest sens.

Iordanul, din nefericire, este privat de circa 98 % din cursul său deoarece a fost deviat de alte state, inclusiv de Israel. Este un râu transfrontalier, traversând cam patru state, inclusiv Cisiordania, care se învecinează cu acest râu. Poate dacă situația este manevrată corect și dacă Europa își va juca în mod corespunzător rolul în zonă, poate fi o sursă de reconciliere prin promovarea gestionării comune a ceea ce reprezintă o resursă culturală, religioasă și chiar economică pentru regiune.

A adopta poziția domniei voastre, dl Tannock, conform căreia tot ceea ce implică o critică minoră a Israelului este, într-un anumit fel, un atac asupra Israelului, înseamnă pur și simplu a ignora realitatea. Sunt și alții acolo care au deviat apa. Prietenii Pământului, de exemplu, au arătat la un seminar recent organizat de grupul meu, Socialiștii și Democrații, că râul Iordan transporta cândva în medie 1,3 miliarde metri liniari de apă dulce către Marea Moartă. Această cifră s-a redus acum la 20-30 de milioane anual. Până la sfârșitul anului viitor, s-ar putea să devină un râu mort, dacă nu luăm măsuri.

  Alexandra Thein (ALDE). – (DE) Domnule președinte, în primul rând doresc să resping numeroasele acuzații din exterior și, în unele cazuri, din interiorul Parlamentului, ce pretind că discutăm acest subiect într-un moment greșit, după ce negocierile pentru pace au început. Întrebarea parlamentară la a cărei elaborare am contribuit a fost întocmită într-un moment când niciunul dintre noi nu credea că negocierile directe pentru pace vor fi reluate. Am fost implicată în această zonă de la începutul anilor '90 și acest subiect este discutat în Parlament de mult timp.

Totul se rezumă în cele din urmă la a împiedica secarea în cele din urmă a cursului inferior al râului Iordan. Partea inferioară a râului a fost deja redusă la o biată baltă. Este alcătuită doar din apă reziduală și nu conține deloc apă dulce. Toți oamenii de știință sunt de acord că cursul Inferior al râului Iordan nu va mai exista peste un an sau doi.

Mă deranjează faptul că rezoluția se adresează Israelului, Iordanului, Siriei și Autorității Palestiniene în termeni egali. Zona Iordanului Inferior este situată în întregime în zona C, ceea ce înseamnă că Autoritatea Palestiniană nu are nici măcar drept de acces în zonă, ca să nu vorbim despre drepturi administrative sau influență de orice fel în această privință. S-a spus deja că Autoritatea Palestiniană nu poate face nimic în această zonă. Așadar, această rezoluție ar trebui să vizeze alte țări.

Când o țară, în cazul acesta Israel, folosește 75 % din apa disponibilă din zona Iordanului Inferior, deși o parte din apă a fost deja luată de alte țări, și nu lasă aproape deloc apă pentru ca palestinienii să aibă cu ce trăi, aceasta devine o problemă politică. Această problemă a fost chipurile soluționată de Acordul Oslo II și nu s-a mai făcut niciun progres de atunci.

Dificultatea specifică în acest moment este faptul că palestinienii încearcă în permanență să sape fântâni, care sunt imediat distruse, și, de asemenea, că autoritatea din domeniul apei din Israel, care este un monopol, nu sapă fântâni pentru palestinieni, ci doar pentru coloniile ilegale.

  Nicole Kiil-Nielsen (Verts/ALE). – (FR) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a aduce omagiu coaliției de ecologiști pe care i-am primit în urmă cu câteva luni la Bruxelles, o asociere între israelieni, iordanieni și palestinieni. Aceasta a întocmit niște rapoarte excelente cu privire la situația din regiune, la starea râului Iordan și la riscul ca acesta să dispară.

Uniunea Europeană, care alocă fonduri substanțiale dezvoltării proiectelor din Orientul Mijlociu, trebuie să se implice mai mult în elaborarea și implementarea unui plan de salvare pentru râu care să implice toate părțile din regiune. Țările care au graniță cu râul, precum Siria, Iordanul și Israelul, deviază o mare parte din el, în timp ce palestinienii – așa cum tocmai a afirmat cineva, primesc doar circa 5 % din resursă.

În valea Iordanului, colonii israelieni consumă de șase ori mai multă apă decât palestinienii, îndeosebi prin agricultura intensivă poluantă destinată exportului de produse agricole către Europa. Extinderea acestor colonii cu vegetația lor luxuriantă trebuie să înceteze, la fel și distrugerea taberelor beduinilor și a rezervoarelor de apă ale acestora, lucru care s-a întâmplat din nou vara aceasta, în urmă cu câteva săptămâni. Este o nebunie!

Păstrarea și distribuirea corectă a apei în regiune trebuie să fie o prioritate pentru noi.

  Mário David (PPE). – (PT) Dezastrul ecologic discutat astăzi ne vizează pe toți, în calitate de europeni, deși se produce în afara zonei Uniunii Europene.

Conceptul de dezvoltare durabilă în care credem este unul fără granițe administrative sau convingeri religioase. Planeta este percepută ca un întreg, și nu ca suma părților sale. Astfel, râul Iordan este o problemă pentru întreaga omenire, nu numai pentru oamenii și comunitățile ce sunt direct afectate de lipsa apei sau de proasta calitate a acesteia. Bunul nostru simț ne spune „să gândim global și să acționăm local”. Astăzi ne aflăm aici pentru a face acest lucru: să gândim global.

Ca Uniune Europeană, trebuie să contribuim la acțiunile locale ca modalitate de a diminua și anula continua degradare a debitului și calității râului Iordan. UE are deja un cadru legislativ și instituțional și instrumente la dispoziția sa pentru a acționa sau contribui la acțiune. Mă refer la Uniunea pentru Mediterană, secretariatul acesteia și Facilitatea euro-mediteraneană de investiții și parteneriat (FEMIP), administrată de Banca Europeană de Investiții. Aceasta este în mod evident o problemă pe care delegația Parlamentului, pe care o prezidez, o va urma îndeaproape în relațiile noastre cu țările din Orientul Mijlociu.

Este clar că orice acțiune care duce la soluționarea acestei tragedii ecologice ar trebui, în primă instanță, să fie întreprinsă de state și autorități locale ale căror populații vor beneficia direct de pe urma acesteia. Dat fiind acest aspect, aș dori să subliniez două idei care apar în rezoluție. Prima dintre acestea este crearea unei comisii pentru gestionarea bazinului întregului râu Iordan, alcătuită din reprezentanți ai statelor și autorităților ce îi folosesc apele. Europa poate ajuta aici, de exemplu, prin împărtășirea experienței Comisiei internaționale pentru protecția Rinului. În al doilea rând, cea mai bună practică poate fi sprijinită și diseminată în proiecte comune ale Uniunii, cu implicarea popoarelor iordanian, israelian și palestinian, îndeosebi acele proiecte sprijinite de Prietenii Pământului din Orientul Mijlociu, pe care dl De Rossa i-a rugat deja astăzi să ajute cu gestionarea eficientă și adecvată a resurselor de apă din bazinul văii Iordanului.

În cele din urmă, domnule președinte, și într-un context și mai larg, aș dori să subliniez exemplul cooperării și coexistenței pașnice posibile cu acest plan. Într-un moment în care primim și încurajăm revenirea noului proces de dialog direct dintre Israel și Autoritatea Națională Palestiniană, cu toate că deplângem absența UE din proces, salutăm implicarea directă a ambelor părți.

  Olga Sehnalová (S&D). – (CS) Problema secării râului Iordan este fără îndoială o problemă ecologică regională gravă ce afectează ecosistemul întregii zone și viața și sănătatea locuitorilor săi. Extragerea excesivă pe termen lung a apei, împreună cu poluarea și seceta, sunt principalele motive ale acestei situații, la fel ca incapacitatea de a asigura o gestionare eficientă a apei.

Așa cum au precizat deja unii membri, peste 90 % din debitul râului este extras pentru aprovizionarea cu apă potabilă și îndeosebi pentru irigare agricolă și industrie. Debitul anual a scăzut de la un nivel anterior de 1,3 miliarde metri cubi la circa 100 milioane metri cubi. Conflictul politic îngreunează în mod evident această problemă ecologică.

Totuși, apa nu trebuie să fie o sursă de conflict. Poate fi și un exemplu de cooperare practică pozitivă în regiune și poate juca un rol cheie în construirea încrederii reciproce. Pacea bazată pe cooperare zilnică și valori comune are o șansă mai mare decât orice soluție de la o masă rotundă.

  Malika Benarab-Attou (Verts/ALE). – (FR) Domnule președinte, comisare, doamnelor și domnilor, secarea progresivă a râului Iordan este o consecință directă a tragediei pe care o trăiește Palestina. Apa este o chestiune profund politică. Să nu uităm acest lucru.

Să ne amintim niște fapte: Banca Mondială ne informează că, timp de doi ani, cei un milion și jumătate locuitori ai Fâșiei Gaza au stat fără clor, care este esențial pentru dezinfectarea apei; 50 % dintre gospodării nu aveau acces la apă înainte de bombardamentele din ianuarie 2009, așa că imaginați-vă cum stau lucrurile acum. Medici fără Frontiere afirmă că, în prezent, ca urmare a atacurilor armatei israeliene asupra infrastructurii, 90 % din apa furnizată locuitorilor nu este adecvată pentru a fi consumată de oameni. În fiecare zi, 80 de milioane de litri de deșeuri netratate sunt descărcate în Marea Mediterană ca urmare a distrugerii infrastructurii din Gaza.

Este adevărat că Baroana Ashton a vizitat Gaza de câteva ori, însă unde este curajul politic de a aplica pentru Israel aceleași standarde pe care le avem în Europa? Trebuie ca apa curată să fie, la fel ca pământul, monopolizată de colonii israelieni? În consecință, Uniunea Europeană trebuie să suspende acordul de asociere cu actualul guvern israelian, care rămâne surd la solicitările noastre, în timp ce ocupația și coloniile, care sunt ilegale, rămân. Fără dreptate, nu va exista pace.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) După cum am auzit de multe ori în cursul dezbaterii de astăzi, și vom auzi cu siguranță din nou, râul Iordan are o semnificație culturală, ecologică și economică inimaginabilă, dar și semnificație politică și strategică, desigur. Exploatarea și folosirea incorectă a râului este, prin urmare, inacceptabilă. Din 1964, cursul său a fost deviat către Israel și către alte țări: către Iordan, Liban, Siria și alte țări care au fost menționate aici. Multe dintre aceste țări distrug râul și îl poluează. Potrivit ecologiștilor, folosirea necorespunzătoare a râului Iordan aproape că i-a distrus întregul ecosistem. Refacerea din starea sa actuală va dura decenii.

Potrivit estimărilor, râul Iordan este unul din o sută cele mai amenințate locuri din lume din perspectivă ecologică. Desigur, acest fapt se datorează și unei situații în care Israelul și statele arabe înconjurătoare nu reușesc să se pună de acord cu privire la conservarea și protecția râului, și, în consecință, cred cu tărie că Uniunea Europeană ar face bine și trebuie să se implice în acest proces foarte activ, prin oferirea de asistență financiară pentru proiecte de dezvoltare în zonele din Orientul Mijlociu care depind de reînnoirea cursului inferior al râului, de exemplu.

  Richard Howitt (S&D). – Domnule președinte, competiția pentru apă poate exacerba – sau chiar stârni – conflictul, fie că este vorba de ghețarii în retragere din Jammu și Kashmir, de tensiunile din rândul țărilor din Asia Centrală cu privire la epuizarea Mării Aral, de triburi rivale care se bat pentru aceleași ape dintre Sudan și Somalia, sau, într-adevăr, în cazul de față, în această dezbatere, despre valea cursului inferior al râului Iordan.

Reabilitarea râului Iordan și cooperarea necesară pentru a realiza acest lucru ar putea crește și perspectivele de pace. Râul în cauză a fost imortalizat în cărțile sfinte ale iudaismului, creștinismului și islamului, cu referințe ce-l asociază cu profeții Moise și Elias, și ca loc de înmormântare a patru însoțitori ai profetului Mohammed. Râul Iordan a fost traversat de evrei sub conducerea lui Iosua, și aici s-a produs miracolul mersului pe apă al lui Isus.

Nu ar trebui să avem nevoie de un alt miracol pentru ca apele sale să fie protejate în folosul populațiilor din regiune din zilele noastre și pentru ca generațiile viitoare din acest loc să trăiască în pace și în prosperitate.

  Elena Băsescu (PPE). - Consider că o rezoluție, o abordare părtinitoare a situației râului Iordan este nepotrivită în contextul relansării negocierilor de pace dintre Israel și autoritatea palestiniană.

Sursele de apă din Orientul Mijlociu reprezintă un subiect delicat și ar trebui discutat spre sfârșitul negocierilor, pentru a nu dăuna procesului de pace. UE trebuie să evite politizarea inutilă a acestei probleme și să încurajeze încheierea unui acord regional pentru reabilitarea râului Iordan.

Întrucât consider că problema râului Iordan este una de natură regională, salut cooperarea neîntreruptă dintre autoritățile israeliene și palestiniene cu privire la gestionarea apei. Contribuția comună a celor două state a condus la aprobarea recentă a 61 din cele 96 de proiecte propuse în acest sens. Totuși, problema resurselor insuficiente de apă rămâne nerezolvată.

  Ioan Enciu (S&D). - Problema reabilitării fluviului Iordan este una multidimensională, Iordanul are o semnificație universală din punct de vedere istoric și religios. Problemele cu care se confruntă sunt de natură ecologică, umanitară și de securitate internațională, acestea fiind interconectate.

Eu cred că dezbaterea de față trebuie să se refere în primul rând la salvarea fizică a râului și nu pe condamnarea uneia sau alteia din părțile implicate. Dacă proiectul de salvare va fi un succes, toate celelalte aspecte vor decurge de la sine. În acest sens, consider că articolul e din proiectul de rezoluție nu are legătură directă cu subiectul în cauză, putând crea confuzii nedorite.

Uniunea Europeană poate și trebuie să contribuie substanțial la anticiparea impactului negativ pe care-l poate avea degradarea totală și, în final, dispariția legendarului fluviu. Uniunea Europeană trebuie să se implice mult mai activ în negocierile dintre părțile implicate ca un factor de echilibru.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Domnule președinte, știm că râul Iordan joacă un rol important în politica din Orientul Mijlociu datorită localizării sale la granițele mai multor țări. Deși râul a contribuit la stabilirea păcii între Israel și Iordan ca urmare a tratatului ce-i permite Iordanului să extragă cantități mai mari de apă, în cazul Siriei situația este inversă. Este un secret cunoscut că teama Israelului că apa i-ar putea fi luată de Siria este motivul real pentru care Israelul refuză să-i restituie platoul Golan.

Dacă râul Iordan a devenit într-adevăr o baltă de apă reziduală din cauza extragerii constante a apei, și acesta este probabil prețul care va trebui plătit pentru înverzirea deșertului, situația din Orientul Mijlociu se va deteriora cu siguranță în viitorul apropiat, mai ales că unii dintre liderii Hamasului vorbesc despre eliberarea întregii regiuni dintre Marea Mediterană și Iordan ca fiind o datorie morală și religioasă.

Cu toate acestea, lipsa de apă din râul Iordan are repercusiuni și mai vaste, deoarece, dacă râul Iordan se usucă, cantitatea de apă ce ajunge în Marea Moartă este redusă. Prin urmare, potențialul de conflict și zona de conflict vor crește. Ar trebui să luăm acest lucru în considerare în strategia noastră pentru Orientul Mijlociu.

  Véronique De Keyser (S&D). – (FR) Domnule președinte, vă mulțumesc pentru că mi-ați permis să clarific un aspect pe care se pare că nu am avut ocazia să-l tratez în mod convingător până acum.

În ceea ce privește exploatarea apei și supraexploatarea apei de către colonii, aș dori să rog colegii să consulte Raportul special referitor la situația din valea Iordanului, întocmit de Adunarea Parlamentară Euromed, care, la rândul său, citează de nenumărate ori din raportul Băncii Mondiale intitulat Evaluarea restricțiilor asupra dezvoltării sectorului apei în Palestina și din raportul Amnesty International Troubled Waters, și așa mai departe. Aceste rapoarte exprimă în cifre exacte această exploatare, care este de patru până la cinci ori mai mare în rândul israelienilor. Am cifre de la unu la șase. Deci acestea sunt faptele; Îmi cer scuze, însă nu sunt documentate de mine.

  Mariya Nedelcheva (PPE). – (BG) Uniunea Europeană este un partener responsabil și împărtășește responsabilitatea pentru evenimentele care au loc în lume, prin politica sa externă. În calitate de donator implicat în finanțarea proiectelor de dezvoltare din Orientul Mijlociu și de participant activ la procesul de pace din Orientul Mijlociu, Uniunea Europeană și mai ales Parlamentul European trebuie să întocmească o strategie proprie pentru și să aibă o posibilă contribuție la reabilitarea râului Iordan pentru ca acesta să-și păstreze importanța de sursă de viață pentru regiune.

În urmă cu doar câteva luni, ONG-ul Prietenii Pământului din Orientul Mijlociu a avertizat că râul Iordan poate seca într-un an dacă țările din regiune nu iau măsuri. Scăderea nivelului râului implică, de asemenea, consecințe pentru întreaga climă și pentru peisajul din regiune. Situația reprezintă o amenințare reală pentru garantarea mijloacelor de existență ale populației din regiune, unde irigația este dificilă. Pe lângă aspectul pur pragmatic al acestor probleme, să nu uităm că râul Iordan este un simbol spiritual puternic.

Unul dintre atributele de bază ale Uniunii Europene este echilibrul dintre valori și pragmatism. Ținând cont de acest lucru, să continuăm să fim politicieni responsabili și să demonstrăm din nou abordarea noastră europeană unică prin preocuparea noastră în ceea ce privește râul Iordan.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Domnule președinte, provocările transfrontaliere necesită eforturi comune. Parlamentul European a atras pe bună dreptate atenția asupra necesității unei abordări de cooperare în această zonă. Uniunea Europeană promovează spiritul de cooperare necesar pentru a aborda gravele provocări privind apa din regiunea Orientului Mijlociu și susține tratamentul problemelor la sursă, și nu doar al simptomelor în aval.

Permiteți-mi să închei prin a confirma că Uniunea Europeană va continua să contribuie la eforturile de atenuare a deficitului de apă din această regiune și să asigure furnizarea de resurse de apă curată, conservând mediul și protejând apa potabilă pentru oamenii din regiune. Uniunea Europeană va continua să sprijine activitățile propice unei viitoare reabilitări a râului Iordan și posibilei stabiliri, în viitor, a unei gestionări comune și integrate a bazinului râului, dacă aceasta este alegerea țărilor din regiune.

Uniunea Europeană va continua să sprijine dialogul și să promoveze cooperarea transfrontalieră cu privire la probleme de apă între diverși vecini din această regiune, contribuind la construirea încrederii. Sunt necesare eforturi serioase și angajament politic din partea vecinilor înșiși pentru a crea un echilibru între resursele disponibile și cerere. Acest lucru include nu numai guvernele, ci și societatea civilă. La fel ca în Europa, cetățenii, societățile și municipalitățile locale trebuie să contribuie la gestionarea sustenabilă a resurselor de apă. Aceasta este o provocare cu care ne confruntăm cu toții.

  Președinta. – Am primit 5 propuneri de rezoluție ⁽¹⁾ în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc la data de 9 septembrie 2010.

(Ședința a fost suspendată la ora 17.55 și reluată la ora 18.00 pentru timpul afectat întrebărilor)

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreședintă

(1) Vă rugăm să consultați procesul-verbal.