Dezbateri

Miercuri, 8 septembrie 2010 - Strasbourg

1. Deschiderea ședinței

PREZIDEAZĂ: Isabelle DURANT
Vicepreședintă

2. Componența comisiilor: consultați procesul-verbal

3. Concluziile reuniunii speciale a Consiliului ECOFIN din 7 septembrie (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declarațiile Consiliului și ale Comisiei privind concluziile reuniunii speciale a Consiliului ECOFIN din 7 septembrie.

  Didier Reynders, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Doamnă președintă, reuniunea Consiliului ECOFIN care tocmai a avut loc la Bruxelles ne-a permis să facem progrese pe două planuri, prin adoptarea semestrului european, în cadrul consolidării bugetare și al noilor proceduri de monitorizare a bugetului și, de asemenea, prin adoptarea acordului la care s-a ajuns cu ocazia negocierilor tripartite dintre Comisie, Parlamentul European și Consiliu, desigur, privind totalitatea documentelor referitoare la supravegherea financiară.

În aceeași ordine de idei, am lansat două dezbateri, pe care le vom continua la sfârșitul acestei luni în cadrul reuniunii informale a Consiliului ECOFIN și care sperăm că vor progresa în următoarele șase luni: una dintre ele referitoare la fondurile de soluționare a crizelor bancare, sau taxă impusă băncilor, iar cealaltă referitoare la taxa pe tranzacțiile bancare.

Aș dori să spun câteva cuvinte privind aceste două chestiuni. În ceea ce privește semestrul european, acesta reprezintă un prim pas, care ne va permite prezentarea în fața Comisiei, la 1 ianuarie al anului viitor, a noii proceduri bugetare. Înainte de a continua cu această procedură, vom solicita statelor membre să prezinte, în primăvară, anumite date bugetare, parametrii folosiți pentru a pregăti bugetele, orientările generale – fără a face o examinare amănunțită a fiecărei rubrici. Sperăm, de asemenea, să putem adăuga dispoziții suplimentare, printre altele, și prin asta mă refer la dispoziții legate de sancțiuni. În orice caz, Președinția va sprijini procesul de impunere a acestor sancțiuni, la inițiativa Comisiei, și, dacă este posibil, va acorda un rol specific comisarului pentru afaceri economice și monetare.

În ceea ce privește supravegherea, aș dori să mulțumesc încă o dată raportorilor și tuturor deputaților care au participat la această tentativă de a ajunge la un consens asupra diferitelor texte, Comisiei, domnului Michel Barnier și echipelor sale, precum și Președințiilor succesive. Mă refer aici la Președințiile spaniolă și suedeză care ne-au precedat. Dispunem acum de texte care ne vor permite, începând cu 1 ianuarie anul viitor, să stabilim noi structuri de monitorizare și supraveghere și să înființăm Comitetul pentru riscuri sistemice. Acest proces ne va permite să progresăm în condiții favorabile, cu o nouă arhitectură pentru sistemul financiar și pentru supravegherea sa.

Aș dori doar să subliniez faptul că, deși a fost un proces lung, încă nu am terminat; dimpotrivă, acesta este începutul unui nou mod de organizare europeană și, cel mai probabil, începutul unor dezbateri îndelungate care se vor finaliza prin adoptarea a diferite texte pe care domnul comisar Barnier va avea ocazia să le prezinte în săptămânile ce urmează. Vom încerca să respectăm un program strict referitor la această problemă.

M-am ocupat acum de cele două puncte care au făcut obiectul deciziilor formale luate de ECOFIN. Mai mult, după cum spuneam, au avut loc dezbateri referitoare la alte două probleme: prima referitoare la fondurile de soluționare a crizelor bancare, sau taxa impusă băncilor, iar a doua – dezbaterile trebuie să rămână bine separate – referitoare la taxa pe tranzacțiile financiare.

Consider că, în ceea ce privește taxa impusă băncilor și fondurile de soluționare a crizelor bancare, dezbaterea care a avut loc în cadrul reuniunii ECOFIN a dus la elaborarea unui număr de orientări care îi vor permite Comisiei să prezinte propuneri mai detaliate și mai specifice. Am convingerea că, prin aplicarea aceleiași abordări proactive ca în cazul supravegherii financiare, vom putea concluziona această dezbatere în lunile care urmează prin crearea unor mecanisme care vor asigura o coordonare reală în întreaga Europă. Unele țări au impus deja o taxă sectorului bancar, însă pentru noi este important să avansăm într-un mod coordonat. Sunt de acord cu faptul că încă mai există câteva probleme care trebuie abordate. De fapt, acestea vor fi discutate la nivelul ministerelor finanțelor în cadrul reuniunii informale a Consiliului de la sfârșitul acestei luni.

În ceea ce privește taxa pe tranzacțiile financiare, dezbaterea este mult mai intensă. Încă suntem departe de a ajunge la un consens, dar este normal. A fost o dezbatere inițială aprofundată la care s-au pus întrebări specifice referitoare la capacitatea de punere în aplicare a unei astfel de taxe, dar și la capacitatea de a o aplica în UE sau de a o discuta cu alți parteneri. Vom relua această problemă la sfârșitul acestei luni cu ocazia pregătirii pentru reuniunile G20 deoarece, pentru majoritatea participanților, este în mod evident important să o discutăm cu partenerii noștri, nu numai cei de cealaltă parte a Atlanticului, dar și cei din țările emergente.

Pentru a încheia, voi spune doar că încă trebuie depuse eforturi susținute cu privire la această problemă, iar apoi vor trebui făcute alegeri. Dacă o taxă de acest tip va fi introdusă într-o zi, cum se vor folosi încasările? Unii le vor distribui propriilor bugete naționale, alții vor finanța măsurile necesare combaterii schimbărilor climatice, în timp ce alții – și în Belgia, de exemplu, am făcut deja asta – le vor folosi pentru a finanța dezvoltarea.

Iată, doamnă președintă; asta am avut de raportat cu privire la reuniunea Consiliului care tocmai a avut loc la Bruxelles.

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Doamnă președintă, onorabili membri, după intervenția domnului Reynders, aș dori, la rândul meu, să spun câteva cuvinte despre abordarea noastră privind această reuniune a Consiliului ECOFIN. Voi face aceasta în numele colegilor mei comisari, Olli Rehn și Algirdas Šemeta, care au participat cu mine la această activitate.

După cum a subliniat ministrul belgian, patru aspecte au marcat această reuniune. Întrucât Parlamentul a avut o contribuție semnificativă la aceasta, dați-mi, vă rog, voie să încep cu un subiect important pe care eu îl consider structural și pentru care am depus multe eforturi încă din februarie, de când ne-ați acordat încrederea dumneavoastră. Este vorba de supraveghere.

Asta deoarece supravegherea este piatra de temelie, cadrul în care, treptat, cu fiecare săptămână, cu fiecare produs, cu fiecare piață sau actor, vom putea trage învățămintele crizei și pune în practică o reglementare inteligentă și o supraveghere eficientă, astfel încât, la finalul călătoriei – și încă nu am ajuns acolo – niciun actor, niciun produs, nicio piață și niciun teritoriu să nu scape de reglementarea inteligentă și de supravegherea eficientă.

Dați-mi voie să mulțumesc sincer referitor la acest subiect – și am încrederea că Parlamentul, la rândul său, va putea adopta, peste câteva săptămâni, rezultatul negocierilor tripartite – raportorilor dumneavoastră, domnul García-Margallo y Marfil, domnul Skinner, domnul Sánchez Presedo, domnul Goulard, domnul Giegold, domnul Tremosa i Balcells și domnul Balz și președintelui comitetului, domnul Bowles, care a condus cu mare hotărâre aceste negocieri. Aș dori să adaug că președintele belgian în exercițiu, domnul Reynders, a jucat un rol foarte personal și proactiv, contând nu doar pe lucrul echipei sale, ci și pe ceea ce Președințiile spaniolă și suedeză au realizat înaintea lui.

De asemenea, doresc să subliniez, doamnelor și domnilor, faptul că motivul inițial al propunerii Comisiei privind supravegherea a fost activitatea întreprinsă în mod foarte inteligent de către Jacques de Larosière de a trage prima învățătură principală din experiența crizei. Ca urmare, la 1 ianuarie, vom avea câteva organisme europene. Comisia va lucra asiduu, fiind de obligația sa, pentru a pregăti instituirea acestor trei autorități și Comitetul european pentru riscuri sistemice. Am vorbit despre ecrane de radar și turnuri de control europene. Acestea sunt evident necesare deoarece, după cum știm, jumătate dintre băncile din țările Europei pe care le reprezentați, au sediul în alte țări. Prin urmare, în general avem de-a face cu instituții financiare care sunt transnaționale în natură și care, în consecință, prezintă dimensiuni și riscuri sistemice.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a mulțumi Președinției și adresa sincere mulțumiri Parlamentului și raportorilor dumneavoastră pentru munca esențială depusă pentru transformarea acestei „prime etape” într-o reușită, după cum a spus domnul Reynders. Acum începe construcția.

Veți vedea că vom completa acest cadru săptămână după săptămână. Începând cu săptămâna viitoare, voi înainta regulamentul privind instrumentele derivate și regulamentul privind vânzarea în lipsă, iar apoi, puțin mai târziu, cel privind agențiile de rating al creditelor.

Există două puncte supuse dezbaterii care privesc și sectorul financiar, în legătură cu idei privind contribuțiile și impozitarea. Unul este mai avansat decât celălalt și sunt de acord cu președintele belgian în exercițiu că nu ar trebui să amestecăm cele două subiecte, deoarece sunt diferite, deși amândouă se referă la finanțarea de către sectorul financiar.

Primul este această idee a fondurilor de soluționare. Acestea reprezintă o dezbatere deja începută în Consiliu. Trebuie să spun onorabililor membri că aceste dezbateri în Consiliu sunt foarte folositoare, după cum am aflat eu însumi ieri, deoarece mesele rotunde ajută la crearea unei viziuni mai clare asupra lucrurilor. Am lansat această dezbatere sub Președinția spaniolă la Madrid, la o reuniune informală a Consiliului, prezentând ideea unui set de instrumente pentru prevenirea crizelor din sectorul bancar și financiar prin două idei simple. Prima este că va fi mereu mai ieftin să previi decât să tratezi – iar asta este adevărat și pentru crizele de mediu și financiare – în timp ce, conform celei de-a doua idei simple, contribuabilii nu ar trebui să mai fie în prima linie, ci băncile ar trebui să plătească pentru bănci.

Apoi, în baza acestor idei, am prezentat conținutul unui set de instrumente, care includea și fonduri de soluționare. În această privință, aș dori să subliniez munca la fel de importantă pe care doamna Ferreira a depus-o în numele dumneavoastră. În octombrie voi emite o comunicare bazată pe părerile Parlamentului și ale doamnei Ferreira și pe reacțiile din partea Consiliului de Miniștri. De ce în octombrie? Pentru că până atunci vom face progrese și privind importantul proces Basel, cu obligativitatea capitalizării calitative și cantitative a fondurilor proprii.

Știți cu toții că atunci când vorbim despre contribuțiile băncilor sau despre prevenire în bănci, toate piesele trebuie puse laolaltă și trebuie să fim atenți la ceea ce numim „dozarea” acestor măsuri, pentru a garanta că sunt eficiente și că nimeni nu scapă de ele. Lucrurile nu se vor desfășura ca de obicei, însă, în același timp, nu trebuie să penalizăm economia fără a avea în vedere efectul cumulativ al tuturor acestor măsuri.

Prin urmare, în octombrie, voi emite o comunicare despre prevenirea viitoarelor crize, responsabilitatea băncilor și fondul de soluționare, idei care avansează, întrucât Germania tocmai a implementat această idee. Suedia a procedat deja astfel. Vom încerca să construim un sistem coordonat cu un nucleu comun, care va evita coordonarea slabă, sau chiar concurența, și dubla impozitare dublă a instituțiilor bancare.

După cum a spus domnul Reynders, o dezbatere tocmai a început. Aceasta, referitoare la impozitarea tranzacțiilor financiare la nivel global, este mult mai dificilă. Dezbaterea a început în cadrul G20. Nu toată lumea a fost încântată. Mulți dintre noi consideră ca aceasta este o idee legitimă și că, într-un fel modest, dar eficient, tranzacțiile financiare ar trebui să fie capabile să contribuie la finanțarea unui număr de provocări mondiale importante pentru a face lumea un loc mai corect și, prin urmare, mai stabil și mai sigur. Această lume în care trăim va fi mai sigură doar dacă va fi mai corectă, ceea ce nu este cazul astăzi.

Suntem foarte conștienți de toate provocările – precum mediul, schimbările climatice și alimentele – și de crizele care, mai mult, au afectat cel mai tare țările cele mai sărace. Mulți dintre noi consideră că este o idee legitimă, însă nu exagerăm dacă spunem că mai are cale lungă până la ajungerea la un consens în Consiliul de Miniștri. Va trebui să continuăm lucrul asupra ei. Colegul meu comisar, domnul Algirdas Šemeta, a scris o notă informativă inițială și, în baza activității Consiliului de Miniștri, vom elabora o nouă comunicare privind impozitarea sectorului financiar în special. Această comunicare este programată pentru luna octombrie.

Nu voi repeta ceea ce a declarat domnul Reynders referitor la programul de stabilitate și convergență, eforturile depuse de către Comisie și activitatea realizată de grupul operativ. Voi menționa doar ideea – care mi se pare utilă – a unui semestru european, care va pune în perspectivă analiza bugetară a fiecăreia dintre țările noastre, păstrându-le în același timp suveranitatea, și care va oferi o imagine definitivă – un alt ecran de radar european – asupra orientărilor generale ale politicilor economice ale țărilor. Consiliul va lucra, de asemenea, în baza documentelor și rapoartelor Comisiei referitoare la acest domeniu.

La cină, domnul Reynders a ridicat spre discuție două puncte pe care le voi descrie pe scurt. Unul dintre ele, care mă privește pe mine și pe toți cei care suntem prezenți aici, este funcționarea IASB, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate. Am dori să vedem o reformă a guvernanței sale și o mai mare transparență. De asemenea, i-am comunicat Președinției că sunt dispus să întocmesc un raport de interes pentru Parlament despre regulamentul transatlantic, pentru reuniunea informală a Consiliului din septembrie.

Nu suntem singuri în cadrul G20, și nici măcar între americani și europeni, dar este extrem de important pentru noi să ne asigurăm că există un paralelism între măsurile luate de către congresul SUA sub autoritatea președintelui Obama și cele luate de Europa în ceea ce privește supravegherea și reglementarea.

În prezent elaborez un fel de tablou de bord care să compare ceea ce se face acum în Statele Unite cu ceea ce facem în Europa, pentru a garanta un astfel de paralelism. Este vorba despre realizarea acelorași obiective fără a folosi neapărat aceleași metode sau măsuri. Cred că acesta va constitui un instrument util pentru miniștri și pentru deputații în acest parlament.

  Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE. – (NL) Doamnă președintă, în numele Partidului Popular European, aș dori să spun că suntem foarte mulțumiți de acordul la care s-a ajuns cu privire la un sistem de supraveghere bancară europeană. Acesta este un moment important. Inițial, câteva state membre s-au menținut pe poziții, însă raportorii noștri au fost consecvenți și, datorită unui comisar convingător și insistențelor Președinției belgiene, am putut obține acest rezultat. Un alt rezultat pozitiv a fost introducerea semestrului european. Ambele reprezintă pași importanți pe calea consolidării guvernanței economice în Europa.

În cadrul Consiliului ECOFIN ați discutat, de asemenea, diferite forme de taxe impuse băncilor, deoarece și băncile trebuie să contribuie la combaterea impactului crizei. Ați încercat pe bună dreptate să realizați acest lucru la nivel de G20, dar cu puține rezultate. Din acest motiv, Grupul PPE susține concluzia conform căreia, dacă nu reușim să realizăm acest lucru pe plan internațional, atunci putem – chiar trebuie – să luăm inițiativa în Europa și să aplicăm o taxă pe operațiunile bancare sau o taxă impusă băncilor. Cu toate acestea, trebuie să acționăm în mod coordonat, deoarece statele membre aplică deja astfel de taxe pe cont propriu și aceasta amenință piața noastră internă.

Prin urmare, domnule comisar Barnier, v-aș încuraja insistent să vă folosiți dreptul la inițiativă pentru a aplica, în toată Europa, o taxă impusă băncilor coordonată, una care să fie introdusă în fiecare țară conform acelorași criterii. În această privință, precum și în cea a supravegherii europene, veți beneficia de sprijinul acestei Camere.

Cât despre taxa pe tranzacțiile financiare, acesta este un subiect excelent și va trebui să lucrați din greu pentru a-i oferi o poziție mult mai proeminentă în agenda G20. Cu toate acestea, aș vrea să lansez un avertisment împotriva unei Europe pe cont propriu. Știu că domnul Schulz, colegul meu deputat, ar dori să pună în aplicare o astfel de taxă pe tranzacții în Europa, însă dezavantajele acesteia ar depăși avantajele, deoarece avem de-a face cu un sistem global. O astfel de taxă ar determina tranzacțiile să ocolească Europa. Ar trebui, prin urmare, să depunem eforturi pentru introducerea reușită a unei taxe asupra operațiunilor bancare și să continuăm operarea în contextul G20.

  Udo Bullmann, în numele Grupului S&D. – (DE) Doamnă președintă, domnule Reynders, domnule comisar, vă felicit pentru supravegherea realizată. Parlamentul a lucrat din greu la această problemă și dumneavoastră ați jucat, de asemenea, un rol, motiv pentru care rezultatele sunt atât de bune.

Trebuie să căutăm mereu noi sarcini de realizat și, din păcate, trebuie să subliniez că alte domenii sunt încă departe de a obține rezultate bune. Permiteți-mi să spun doar că reglementarea privind administratorii de fonduri speculative tot nu este suficientă pentru a progresa. În acest stadiu, aș solicita ambelor părți, Consiliului și Comisiei, să se pună la treabă. Până la urmă, fără eforturile dumneavoastră, regulamentele nu vor fi de mare folos. Avem nevoie de drepturi egale pentru toți. Administratorii din afara Uniunii Europene trebuie să fie mereu supuși acelorași condiții ca și omologii lor europeni. Altfel, acționăm în defavoarea Europei.

Scopul nostru nu este de a trimite în detenție o industrie întreagă. Cu toate acestea, dacă nu reușim să facem îmbunătățiri considerabile, care să împiedice oaia neagră să jefuiască întreprinderile funcționale, nu vom avea o reglementare bună. Vreau să trag acest semnal de alarmă: să nu vă închipuiți că veți obține o victorie ușoară dacă îi veți ridica pe membrii acestei adunări unii împotriva celorlalți. Dacă nu veți introduce o reglementare eficientă, întreaga Europă va afla cine au fost cei care au cedat în favoarea grupurilor de interese, lucru care va da un alt ton acestor discuții.

Câteva cuvinte despre taxa pe tranzacțiile financiare: Părerea mea asupra acesteia este diametral opusă celei a Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat). Europa așteaptă răspunsuri. Va trebui să oferiți aceste răspunsuri. Să nu vă întoarceți de la summitul G20 și să ne spuneți: „Din păcate, nu am realizat nimic, deci nu se mai poate face nimic acum.” Dimpotrivă, trebuie să acționăm în Europa și de aceea este necesar să planificăm și să punem în aplicare niște măsuri decisive împreună cu poporul european. Țineți minte un lucru pentru negocierile dumneavoastră de la summitul G20: avem nevoie de un răspuns de la dumneavoastră, altfel va trebui să existe un răspuns european.

  Sylvie Goulard, în numele Grupului ALDE. – (FR) Doamnă președintă, aș dori să mulțumesc Comisiei și Președinției belgiene pentru ajutorul acordat în realizarea supravegherii financiare a UE.

Știu că acum ne mulțumim unii altora, dar aș dori totuși să subliniez faptul că, din fericire, Parlamentul a evidențiat, în decembrie anul trecut, modul în care statele membre, deși pretindeau că vor să soluționeze criza folosind soluții europene, au avut grijă să pună în aplicare toate plasele de siguranță și clauzele de salvgardare imaginabile pentru a se asigura că aceste autorități europene nu pot acționa în lipsa unor acorduri interguvernamentale. Consider că toți am lucrat foarte bine împreună, dar să lăudăm pe cine merită.

În calitate de raportoare a Comitetului pentru riscuri sistemice, aș dori să subliniez în special un aspect extrem de pozitiv. Domnul Barnier a vorbit adesea despre radare și turnuri de control, însă orice aparat de zbor are și un pilot, iar acel pilot este președintele Băncii Centrale Europene, care Parlamentul speră că își va menține rolul.

Cu toate acestea, aș vrea să îmi exprim ușoara nemulțumire cu privire la supravegherea entităților pan-europene și, mai ales, să vă rog să continuați lupta în această privință. În textele sectoriale, trebuie să oferim în continuare – așa cum s-au angajat să facă împreună cele patru grupuri principale din Parlament – Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) și Autorității bancare europene (ABE) puteri asupra acestor entități, asupra agențiilor de rating. Teoretic, acest fapt are loc deja și așteptăm ca Comisia să își continue lucrul și să le extindă la casele de compensare și, eventual, la grupurile transfrontaliere. Provocarea din acest domeniu a fost simplă: am putea fie să avem o piață internă supusă reglementării și supravegherii UE, fie să ne mulțumim cu o coordonare slabă, ceea ce ar putea duce la răutăți –sau târguieli, cum le spune Președinția belgiană – între statele naționale.

  Sven Giegold, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Doamnă președintă, mai întâi, acesta este într-adevăr un moment important pentru Europa, deoarece se pare că am ajuns la un acord privind supravegherea. Am realizat multe lucrând împreună în această privință. Aș dori să mulțumesc Președinției belgiene, Comisiei, domnului Barnier și colegilor mei membri ai diferitelor grupuri. Am făcut într-adevăr un uriaș pas înainte, demonstrându-le tuturor celor care au spus că Europa nu va mai progresa că s-au înșelat. Cu toate acestea, trebuie să introducem regulamente stricte pentru piața internă. Ne aflăm acum pe drumul cel bun.

În al doilea rând: Consiliul ECOFIN a luat deja câteva decizii importante referitoare la monitorizarea bugetelor statelor membre. Aș dori să mulțumesc Comisiei pentru progresele făcute. Ați prezentat mai multe propuneri. Așteptăm acum mai multe propuneri legate de coordonarea macroeconomică. Având în vedere criza, acestea sunt necesare de urgență.

Cu toate acestea, aș dori să discut acum despre taxa pe tranzacțiile financiare. Tot ceea ce am auzit până acum din partea Comisiei a fost o cacofonie de semnale contradictorii. Pe de o parte, domnul Barnier și domnul Barroso sprijină, din fericire, ideea unei taxe pe tranzacțiile financiare. Totodată, domnul Šemeta respinge propunerea. Va solicit să abordați această problemă într-un mod colegial. Trebuie să adoptăm o poziție unitară. Pur și simplu nu este de ajuns ca domnul Šemeta să prezinte un raport cu niște rezultate care au fost îndelung contestate în cercurile academice.

De exemplu, în studiul realizat de Institutul Bruegel la solicitarea Parlamentului European putea fi găsite unele informații relevante. Acest studiu respinge argumente relevante prezentate de către domnul Šemeta. Mă întreb, de asemenea, de ce nu este prezent aici. A fost criticat de mai multe ori în Parlament în această privință. Astăzi, mai mult ca oricând, ar trebui să facă față acestei dezbateri. Mă întreb, de asemenea, dacă nu va trebui acum să rămână peste program – până la urmă, asta s-a și decis: contribuția sa va trebui revizuită. Se va concretiza aceasta într-o propunere care să fie prezentată de Comisie, o inițiativă pe care să intenționeze să o prezinte, sau va fi doar încă un document de studiu? Acest lucru chiar nu este suficient! Un alt lucru care nu este suficient este amânarea deciziei Consiliului până când Franța va ajunge la Președinția Grupului G20. Acest lucru nu este acceptabil!

Cu toate acestea, și principalele țări care au respins această propunere, Regatul Unit, Suedia și Spania, au de răspuns la câteva întrebări. Se știa deja că Regatul Unit și Suedia nu vor fi de acord. Spania este totuși membră a Eurogrupului. Țara este guvernată de către social-democrați. Poate aceștia ar trebui să încerce să stabilească mai multă coerență între poziția bună adoptată în acest Parlament și pozițiile adoptate de către guvernul spaniol în Consiliu.

În sfârșit, tot ceea ce pot să spun este că aș dori mai multă claritate din partea Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat) din acest Parlament cu privire la poziția sa. Tocmai ați făcut comentarii foarte critice la adresa taxei pe tranzacțiile financiare, cu toate că mare parte din grupul dumneavoastră este în favoarea ei. Nu sunt convins că vorbiți într-adevăr în numele majorității grupului. Trebuie să acționăm unitar în această situație, altfel cetățenii noștri vor deveni sceptici dacă vom aplica măsuri de reducere a costurilor pe de o parte, dar nu vom avea venituri din taxele pe veniturile de capital în Europa, de cealaltă parte.

  Kay Swinburne, în numele Grupului ECR. – Doamnă președintă, aș dori să încep prin a felicita Președinția belgiană pentru abilitățile sale de negociere și pe domnul comisar Barnier și echipa sa pentru găsirea unor soluții privind supravegherea. Însă aș dori să mă refer la acele probleme nerezolvate ale tranzacțiilor financiare din cadrul reuniunii ECOFIN de ieri.

Se pare că petrec o mare parte din timpul meu în Parlament solicitând oamenilor să facă cercetări și să realizeze evaluări ale impactului și studii. Reuniunea ECOFIN de săptămâna asta a trecut și nu a făcut decât asta. În loc să trateze concepte pur politice și să emită legislații în grabă, reuniunea Consiliului și contribuțiile comisarului Šemeta au fost bazate pe fapte și cifre. Un bun exemplu de principii de reglementare mai bune puse în practică. Cu toate acestea, atunci când o evaluare independentă arată că un stat membru ar putea sfârși prin a aduna peste 70 % din venitul generat în urma unei taxe pe tranzacțiile financiare, ar fi scandalos să se afirme că o asemenea taxă ar trebui aplicată, cu atât mai puțin la nivel european.

Această taxă nu înseamnă bani ușori, așa cum ar dori media să credem. Nu băncile și intermediarii financiari vor fi cei care vor plăti o taxă pe tranzacții. Pensionarii care se bazează pe profiturile lor pe piață și companiile din economia reală vor fi cei care vor plăti pentru fiecare tranzacție acoperită împotriva riscurilor. Este timpul să acceptăm limitele simplistei taxe pe tranzacțiile financiare și, dacă obiectivul nostru este într-adevăr de a schimba comportamentul băncilor fără a ne distruge economiile, să privim, în schimb, către soluția mai complexă a unei taxe pe activitățile financiare sau a taxelor impuse băncilor propusă de FMI.

În loc să oprim procesul prin solicitarea unor taxe irealizabile și nedorite la nivel european, cărora li se opun multe state membre, nu doar al meu, trebuie să privim aceasta ca pe o oportunitate de consolidare a finanțelor publice slabe din statele noastre membre și să le permitem să folosească banii așa cum consideră de cuviință, refăcându-și rezervele sărăcite de măsurile de salvgardare a băncilor și de gestionarea crizei.

  Miguel Portas, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) ECOFIN a decis lansarea semestrului european, al cărui scop este de a asigura coerența între politica economică europeană și politicile bugetare naționale. Întrebarea mea este următoarea: s-au gândit la varianta democrației? Sunt întru totul în favoarea coordonării. Accept obiectivele stabilite pentru deficit și aș dori chiar să văd astfel de obiective aplicate și în cazul creării de locuri de muncă. Accept amendamentele la bugetele naționale, deși aș fi preferat ca sancțiunile să nu fie stupide și să nu agraveze problema, așa că rămân destul de deschis privind acest aspect.

Ceea ce mi se pare complet inacceptabil este ca Bruxelles să decidă asupra modului în care statele membre trebuie să își îndeplinească angajamentele, deoarece asta ar însemna o expropriere a prerogativelor fundamentale ale parlamentelor naționale. ECOFIN va avea mai mult decât o aprobare prealabilă; el va stabili orientările care vor guverna fiecare buget național. L-am auzit pe domnul Reynders spunând: în regulă, dar nu vom intra în detalii privind acest aspect. Vă mulțumim pentru generozitate, însă problema fundamentală este că principalele orientări se vor aplica pentru 27 de guverne. Dintre aceste 27 de guverne, Germania va fi mereu cea care îi va spune Greciei ce are de făcut, nu invers.

Doamnelor și domnilor, deputații în parlamentele naționale nu sunt niște spații goale care trebuie umplute. Aceștia nu pot să fie pur și simplu privați de libertatea de alegere privind bugetele lor, care este o alegere politică vitală.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Doamnă președintă, domnule comisar, aș dori să încep prin a vă adresa un compliment. Este evident că aveți bunăvoință. Întrebarea este simplă: vi se permite să fiți binevoitor? În ceea ce privește procesul pe care îl realizați cu atât de mult devotament, v-aș ruga să clarificați urgent problema pentru cetățenii noștri prin evidențierea cauzei eșecului, în ciuda întregii bunăvoințe demonstrate, și prin explicarea motivului pentru care am progresat foarte puțin cu privire la cele patru aspecte centrale ale acestei probleme.

Se pare că trebuie clarificat motivul pentru care supravegherea piețelor financiare în Statele Unite este mai strictă și mai importantă în domenii cheie decât ceea ce încercați să realizați acum. Avem nevoie, de asemenea, de răspunsuri clare privind modul în care intenționați de fapt să abordați problema băncilor-umbră și trebuie să știm la ce rată a succesului ne putem aștepta în acest caz. Avem nevoie de clarificări și referitoare la capital. Care este intenția Comisiei? Sunt destule detalii aici, dar cum intenționați să vă asigurați împotriva unui nou declin?

Doresc să adresez o întrebare în calitate de reprezentant al unui stat membru mic: ce putem face pentru a controla problema băncilor care sunt prea mari ca să greșească? În Austria avem o problemă cu o bancă, Hypo Group Alpe Adria, în cazul căreia, dacă ar fi să se retragă împrumuturile, gradul de îndatorare al statului ar fi atât de mare, încât ne-am regăsi în aceeași situație ca a Greciei. Va lansa Comisia un semnal de alarmă în această privință? Ce va face această instituție? Cum intenționează să împiedice Austria să devină o altă Grecie pentru Uniunea Europeană?

  Jean-Paul Gauzès (PPE). – (FR) Doamnă președintă, domnule comisar, mai întâi de toate aș dori, desigur, să adaug felicitările mele pentru rezultatele bune obținute în domeniul supravegherii.

Așa cum ne-a amintit domnul Goulard, efortul Parlamentului nu a fost în van, iar în decembrie s-a întâmplat ceva nou și unic: cei patru coordonatori ai principalelor grupuri au dat o declarație care spunea că Europa trebuie să joace un rol mai important în această supraveghere. Datorită dinamismului dumneavoastră, domnule Reynders, s-a găsit o soluție bună. Evident, Comisia a lucrat din greu și susțin programul privind serviciile financiare care ne-a fost anunțat de către comisarul Barnier.

Este un eveniment fericit că s-a întâmplat asta, că s-a ajuns la acest acord, deoarece, până la urmă, este în joc credibilitatea financiară a UE, credibilitatea în ochii cetățenilor noștri care ne-au tot întrebat, de la începutul crizei: „Ce face UE? La ce rezultate concrete ați ajuns?”. Le putem spune că ne gândim și că lucrăm la această problemă, că organizăm negocieri tripartite și reuniuni, însă ei vor rezultate.

În joc este și credibilitatea UE în ochii partenerilor noștri internaționali, în special ai Statelor Unite. Am interacționat recent cu reprezentanți ai sectorului financiar al SUA și, în cele din urmă, ceea ce îi deranjează la UE este această impresie de incertitudine juridică: modificăm regulamente; introducem clauze de revizuire și clauze de caducitate; nu construim nimic concret. Consider că legislația trebuie să fie definitivă, deși supusă amendamentelor. Mai mult decât orice, nu trebuie să lăsăm impresia că vom modifica textele după doi sau trei ani.

Doamnă președintă, domnule Reynders, aș dori să vorbesc în numele meu: în această după-amiază va avea loc o negociere tripartită importantă între comisarul Barnier și colegii mei, referitoare la regulamentul privind fondurile speculative. Este esențial să găsim o soluție în curând. Sunt foarte conștient de angajamentul Președinției belgiene și de angajamentul dumneavoastră personal. Trebuie să ajungem la un acord în următoarele câteva săptămâni, pentru ca data viitoare când veți raporta despre activitatea ECOFIN să puteți spune: „S-a ajuns la un acord asupra regulamentului privind fondurile speculative”. Ne bazăm pe asta și știu că și dumneavoastră vă bazați pe asta. Trebuie să facem acum pasul final pentru a putea găsi soluția potrivită.

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Doamnă președintă, domnule comisar, deciziile Consiliului ECOFIN de ieri, coroborate, desigur, cu acordul asupra unui nou sistem eficient de supraveghere financiară, reprezintă pași esențiali către noua guvernanță economică pe care o vizăm. Cu toate acestea, ne confruntăm cu o provocare mare astăzi. Nimeni nu poate sau nu ar trebui să oprească impunerea unei discipline bugetare și a unei supravegheri mai stricte.

Provocarea constă în a proiecta un nou model economic care să răspundă cererii cetățenilor europeni de ocupare deplină a forței de muncă și de creștere echitabilă. Prin urmare, trebuie să asigurăm un echilibru între disciplina bugetară și salvgardarea resurselor necesare pentru creșterea sustenabilă și ocuparea deplină a forței de muncă, prin investiții publice și private.

Trebuie, în consecință, să abordăm echilibrele macroeconomice și diferențele de competitivitate dintre statele membre care vor duce, în mod inevitabil, la inegalități economice și sociale. Înainte de toate, avem nevoie totuși de un model al împărțirii echitabile a costului recuperării, iar justiția fiscală și impozitarea tranzacțiilor financiare ar putea juca un rol catalizator.

Europa poate și trebuie să joace un rol principal în această problemă. A procedat astfel în combaterea schimbărilor climatice făcând angajamente unilaterale. Ea poate și trebuie să coordoneze eforturile pentru a încuraja reglementări similare la nivel internațional.

  Jens Rohde (ALDE). – Doamnă președintă, doresc să le mulțumesc și să sprijin Comisia și Consiliul pentru munca privind garantarea unei finanțări adecvate din partea sectorului financiar.

Există totuși câteva probleme. Noi încurajăm instituirea unui fel de nivel de stabilitate coordonată și a unui fond, dar când vine vorba despre taxa pe tranzacțiile financiare, vorbim despre o problemă cu totul diferită și mult mai complexă.

Pentru a evita evaziunea fiscală, cel puțin, această taxă va trebui să fie globală. Mai mult, o taxă pe toate tranzacțiile nu doar că va fi practic imposibilă, dar riscă, de asemenea, să volatilizeze piețele și să le facă mai puțin lichide.

Am câteva întrebări referitoare la taxe. Scopul lor este de a produce bani pentru cauze generale, în buzunarele cui intră venitul și cine are responsabilitatea distribuirii banilor? În cazul unei taxe destinate unui scop specific, știm vreodată când este suficient? În sfârșit, întrebarea cheie este cine va colecta taxa – statele membre sau UE? Dacă va fi la nivelul UE, departe de cetățenii săi, cum prevenim creșterea constantă a taxelor? În lumea reală, niciodată nu este destul când vine vorba de nevoia politicienilor de mai mulți bani.

  Derk Jan Eppink (ECR). – (NL) Doamnă președintă, dați-mi voie să îi urez bun venit domnului Reynders. Sper că sunteți bine. În ceea ce privește taxa impusă băncilor, în principiu, nu am niciun fel de problemă cu aceasta. Mă întreb doar cum ar trebui să funcționeze în practică. Îmi amintește de un autobuz: toată lumea vrea să urce în el, dar vrea să meargă în direcții diferite. În ceea ce privește taxa pe tranzacții financiare, consider că este un bun exemplu de idee rea. La bază este un fel de taxă Tobin. Deși nu mai putem să o numim astfel, deoarece, în prezent, până și domnul Tobin însuși este împotriva acelei taxe. Aceasta alungă capitalul, iar situația Suediei a ilustrat foarte bine acest lucru. Apare și întrebarea: ce vom face cu veniturile dintr-o asemenea taxă? Îl vom folosi pentru a contribui la resursele proprii ale UE? Această problemă provoacă disensiuni prin natura sa, așa că sfatul meu pentru dumneavoastră, domnule Reynders, este: sunt sigur că există intenții foarte bune la baza planului dumneavoastră, dar, vă rog, renunțați. Puneți planul la păstrat, sau mai bine, lăsați-l afară să moară de hipotermie. Desigur, nu putem chiar să continuăm pe cont propriu. Doresc să revin acum asupra spuselor domnului Schulz, deși acesta nu pare să mă asculte în acest moment. Ieri a afirmat că ar dori să forțeze Comisia Europeană să ia inițiativa asupra taxei pe tranzacțiile financiare. Vrea să scoată oamenii în stradă. Sfatul meu ar fi să nu o ia pe acea cale. Vom lua inițiativa ca cetățeni europeni împotriva acestei taxe, pentru că oamenii obișnuiți de pe stradă sunt cei ce vor fi nevoiți să o plătească.

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Doamnă președintă, domnule comisar, domnule Reynders, am cinci aspecte de discutat: Mai întâi, trebuie să spun că mi se pare regretabil faptul că o reuniune ECOFIN atât de importantă ca cea de ieri a avut loc în același timp cu declarația Președintelui Comisiei referitoare la situația Uniunii. Mă așteptam la o mai bună coordonare. Dacă vrem să ne îndreptăm cu toții în aceeași direcție, trebuie să avem la cunoștință subiectele și evenimentele importante care privesc Uniunea Europeană. Trebuie să ne coordonăm eforturile, să ne ascultăm și să vorbim între noi. O astfel de programare paralelă este total nefolositoare și face un deserviciu ambelor evenimente.

A doua problemă pe care vreau să o menționez este supravegherea. Aș dori să mulțumesc Președinției Consiliului, domnului comisar și Parlamentului. Fără decizia Parlamentului din iulie, nu s-ar fi făcut progrese în timpul verii și nu am fi avut supraveghere. Fără decizia Parlamentului din iulie, președintele Băncii Centrale Europene nu s-ar fi aflat la conducerea autorității de macro-supraveghere. Aceste aspecte au fost consolidate prin cooperarea activă dintre Parlament și Președinția belgiană, cu sprijinul Comisiei. Doresc să vă mulțumesc călduros pentru aceasta.

Cel de-al treilea punct este legat de europenizarea elaborării bugetului. Trebuie să fim conștienți de faptul că al doilea pilon al uniunii monetare va funcționa numai dacă vom continua uniunea economică și monetară și vom europeniza politicile bugetară și de impozitare, ca prim pas, în loc să le coordonăm pur și simplu.

Cel de-al patrulea punct este că, deși avem nevoie de o taxă impusă băncilor, nu putem permite ca aceasta să devină un butoi fără fund. Taxa ar trebui să aibă un obiectiv european, să fie protejată în scopuri europene și ar trebui instituit Fondul monetar european.

A cincea mea remarcă se referă la taxa pe tranzacțiile financiare. Cei în favoarea taxei și cei împotriva ei probabil că se simt acum ca și cum s-ar fi învârtit în jurul cozii fără folos. Domnule Reynders, tocmai ați adăugat că aceasta a fost cea mai serioasă dezbatere referitoare la această problemă. Totuși, vorbim despre ea de un an. Am pus întrebări. Am adoptat hotărâri. Mai întâi păreți să transferați responsabilitatea către G20, apoi Comisiei și, în cele din urmă, statelor membre. Dorim răspunsuri la aceste cinci întrebări. Care va fi baza evaluării? Care va fi procentajul prelevat? Cine va impune taxa? Cine va obține banii și în ce scop? Prezentați-ne un proiect, apoi vom discuta problema mai aprofundat și, la sfârșit, vom face ceva practic.

  Elisa Ferreira (S&D). – (PT) Doamnă președintă, domnule comisar, coordonarea eforturilor pentru semestrul european care a fost discutat ieri la ECOFIN este o etapă pozitivă în sine, dar e doar o parte din proces. Creșterea și ocuparea forței de muncă trebuie să fie prioritare, la fel și îndeplinirea Pactului de stabilitate și de creștere. Crearea Fondului Monetar European este vitală. Datoria publică trebuie abordată împreună cu toate celelalte obligații de participare din domeniul monetar. Este esențial ca dezvoltarea acestui proiect să nu ia calea periculoasă a sancțiunilor și contez pe comisarul Barnier și pe experiența acestuia să îndrume Comisia în această privință.

În al doilea rând, aș dori să îl felicit cu sinceritate pentru activitatea de supraveghere financiară realizată. Consider că, împreună cu Parlamentul și cu Președinția belgiană, în special, comisarul Barnier a reușit să ajungă la un bun acord: unul care ne respectă și care apără interesele publicului european. Speranța mea este că și celelalte probleme din agendă vor urma această metodologie și că vor fi la fel de reușite.

În al treilea rând, aș dori să spun că sper din tot sufletul că, atunci când vine vorba despre criza bancară, mai ales cea a băncilor sistemice și transfrontaliere, orice progres va ajuta la consolidarea poziției europene.

În sfârșit, domnule comisar, este esențial să revedem agenda pentru G20, mai ales dacă vrem să continuăm lupta împotriva fraudei, a evaziunii fiscale și a paradisurilor fiscale și dacă vrem să existe o contribuție mai eficientă și mai decisivă din partea băncilor și a serviciilor financiare...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare.)

  Vicky Ford (ECR). – Doamnă președintă, salut acest acord privind arhitectura de supraveghere. Știu că nu le-a fost ușor colegilor mei să ajungă la acest acord. A fost un act delicat de echilibrare a protecției piețelor împotriva riscurilor transfrontaliere, menținând totuși și responsabilitatea guvernelor naționale.

Comisarul a descris aceasta, pe bună dreptate, ca pe o piatră de temelie. Aștept cu nerăbdare să lucrez cu Comisia pentru a garanta că viitoarele pietre de construcție nu vor răsturna acest echilibru fragil.

În fond, nu ajută la nimic faptul că statele membre acceptă standardele la nivel internațional, fără ca apoi să le aplice la nivel intern. Sper că astfel vom respecta toți normele internaționale.

În timpul dezbaterii, mulți dintre colegii mei au declarat că este important ca la conducerea CERS să fie directorul BCE. Am promis să îl ascultăm atunci când ne-a avertizat cu privire la riscuri. Ieri, acesta a avertizat Consiliul în legătură cu riscul unei taxe pe tranzacțiile financiare și ne-a spus că aceasta ar putea fi un dezastru pentru Europa. Să ne asigurăm, în calitate de politicieni, că ne vom ține promisiunea și chiar o vom asculta pe persoana pe care susținem că o vom asculta.

  Sophie Auconie (PPE). – (FR) Doamnă președintă, domnule ministru, domnule comisar, doamnelor și domnilor, după cum au arătat și colegii mei membri – și domnul Gauzès mai devreme și în cadrul dezbaterii de ieri privind situația Uniunii – avem nevoie de mai multă Europă.

Mai multă Europă pentru creștere și dezvoltare, pentru reglementarea piețelor și reducerea inegalității. Aceasta este părerea președintelui grupului meu, domnul Daul, și o susțin în întregime. Consider că statele membre și-au dat în sfârșit seama că trebuia să fim mai îndrăzneți în problemele economice și bugetare. Mai îndrăzneți și, mai presus de toate, responsabili: răspunsurile protecționiste naționale sunt o cale sigură către dezastru.

Avem nevoie de mai multă supraveghere financiară la nivel european; acordul încheiat cu Consiliul privind pachetul de supraveghere financiară, pe care îl vom vota la următoarea sesiune plenară, este o veste excelentă în acest sens.

Cu toate acestea, pe lângă supravegherea sistemului, trebuie să stabilim o coordonare reală a politicilor noastre bugetare și economice. Trebuie să creăm un federalism atât bugetar, cât și economic. Ne paralizează existența unei politici monetare comune, dar cu politici bugetare independente. Cred că federalismul a început cu acest nou semestru european care cere statelor membre să prezinte Consiliului strategiile bugetare înainte de vara fiecărui an, pentru ca acesta să-și exprime opinia.

Totuși, așa cum se întâmplă adesea la nivel european, ceea ce se întâmplă în practică influențează normele cu mult mai mult decât textele. Din punctul meu de vedere, aș dori ca această coordonare să fie mai mult decât un exercițiu formal și să ducă la o strategie veritabilă pentru politicile noastre economice, industriale și sociale. Regret faptul că parlamentele naționale și Parlamentul European încă nu s-au implicat în întregime în acest proces de coordonare.

Așadar, domnule ministru, având în vedere că sunteți reprezentantul Consiliului, mă adresez dumneavoastră în special. parlamentele, în calitate de autorități bugetare, trebuie să joace un rol esențial în emergența unei politici economice europene, întrucât acesta este singurul mod de a-i garanta eficiența și legitimitatea.

  Antolín Sánchez Presedo (S&D). – (ES) Doamnă președintă, doresc să felicit Președinția pentru adoptarea cu unanimitate de voturi de către Consiliu a compromisului la care s-a ajuns cu Parlamentul și Comisia cu privire la pachetul de supraveghere.

Am lucrat cu Președințiile spaniolă și belgiană și am reușit să ne îndeplinim sarcina printr-un compromis care pune bazele solide ale unei reforme financiare și reprezintă un punct de reper în integrarea Uniunii.

Un alt pas pozitiv este adoptarea semestrului european începând cu anul viitor, deși asta implică mult mai mult decât simpla realizare a unui program de operațiuni: este nevoie de un conținut substanțial și de o dimensiune parlamentară.

Trebuie făcută o reformă mai puternică a guvernanței economice. Aceasta este necesară pentru a mobiliza capacitatea de creștere economică folosită insuficient și pentru a construi Uniunea socială și economică de care avem nevoie.

Ne trebuie, de asemenea, un sistem european solid și credibil de prevenire, gestionare și soluționare a crizelor. Acesta trebuie să fie compatibil cu redresarea economică, să prevadă pericolele morale, să țină cont de restul sarcinilor reformei financiare și să evite denaturările din sfera pieței interne. Trebuie să ne coordonăm la nivel intern pentru a-l putea realiza înainte de G20.

Voi încheia. În ceea ce privește taxa pe tranzacțiile financiare, așteptăm o comunicare din partea Comisiei care ar putea, de asemenea, să ia în considerare o taxă pe activitățile financiare. În acest caz, miza este lupta împotriva volatilității, distribuția echitabilă a sarcinii financiare, atenuarea impactului crizei asupra finanțelor publice, stabilirea de noi resurse pentru Uniunea Europeană și contribuirea la obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Dacă vrem să fim un partener mondial, nu putem acționa separat.

  Peter Skinner (S&D). – Doamnă președintă, aș dori să le mulțumesc foarte mult domnului Reynders și domnului comisar Barnier pentru sprijinul acordat cu privire la pachetul de supraveghere, care a fost uneori ca și cum ai încerca să treci o cămilă prin urechile acului, dar până la urmă ne-am descurcat. Sper că lucrul nostru asupra Solvabilitate II și asupra măsurilor sale de aplicare va fi mai productiv și mult mai rapid. Am încrederea că așa se va întâmpla.

Astăzi s-au menționat deja multe aspecte pozitive – și multe negative – dar sunt de acord cu progresul care s-a făcut și cu obiectivele stabilite. Cu toate acestea, Europa – și, trebuie să spun, nu doar zona euro – are nevoie de regulamente de îmbunătățire a performanței, dar și de măsuri de protecție.

Am sentimentul că națiunile sunt marginalizate, iar asta trebuie să înceteze. Este autodestructiv pentru UE ca întreg. Agenda internațională este esențială. Uniunea Europeană trebuie să joace un rol semnificativ și crucial în crearea standardelor globale.

Problema este că dacă vom crede că este suficientă crearea de standarde doar în Europa, vom face o greșeală gravă. Din acest motiv susțin observațiile domnului comisar Barnier cu privire la tabelul comparativ al reglementărilor realizate în Uniunea Europeană și în SUA. Biroul meu a pregătit deja un astfel de tabel. M-ar bucura foarte mult să vă împărtășesc conținutul acelui tabel, domnule comisar. Sper că va fi de ajutor.

În cele din urmă, aș dori să întreb: în ce stadiu se află negocierile cu Consiliul Economic Transatlantic, dialogul de reglementare de la nivel superior? Unde ne așteptăm să ajungem în viitor? Ne aflăm în fața unor probleme pe care nu putem să le rezolvăm singuri.

  Liem Hoang Ngoc (S&D). – (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, Consiliul ECOFIN a aprobat ieri principiul semestrului european. În calitate de federalist, nu pot decât să salut acest progres. Cu toate acestea, una este coordonarea politicii bugetare, iar alta este definirea conținutului ei. Din acest motiv, consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere este o greșeală gravă.

Tratamentul de austeritate impus în mod dogmatic în toată Europa deja își face simțite primele efecte. Spania și Irlanda întâmpină tot mai multe dificultăți, iar sondajul Markit, publicat la sfârșitul lui august, arată că acest tratament este responsabil pentru stagnarea creșterii europene și, nu peste mult timp, de stagnarea creșterii în Germania.

Seria de măsuri represive evidențiate în programul următoarei reuniuni informale a ECOFIN este și mai gravă. Impunerea de sancțiuni financiare automate asupra statelor care deja întâmpină probleme bugetare este un act iresponsabil. Aceasta va alimenta, în mod inevitabil, criticile în rândul statelor membre cu privire la contribuțiile lor naționale la bugetul UE.

Ieri, pe străzile din Franța, două milioane și jumătate de cetățeni au avut primele reacții împotriva pachetului de austeritate. În loc să protejeze programele de securitate socială și să stabilească armonia socială în UE, necesară redresării, Consiliul și Comisia le distrug. Ei măsoară impactul deciziilor similare doar prin prisma nivelului în creștere de euroscepticism al cetățenilor?

În vederea integrării europene și pentru binele cetățenilor pentru care este întreprinsă, trebuie luat la cunoștință faptul că, doamnelor și domnilor, consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere este o aberație economică. Este și o greșeală politică gravă.

  Sławomir Witold Nitras (PPE). – (PL) Sunt foarte mulțumit de compromisul pentru stabilirea unui sistem de supraveghere financiară. Piețele europene aveau într-adevăr nevoie de aceste mecanisme. Un lucru de care eu, personal, sunt foarte încântat este accentuarea rolului acordat Băncii Centrale Europene. Cred că suntem mai în siguranță cu noile măsuri. Experiența Băncii Centrale Europene ne permite să privim cu optimism spre viitor, iar instituirea sistemului european de organisme de supraveghere financiară ar trebui privită ca un pas în direcția bună. Ne-am străduit să începem coordonarea politicii privind cheltuielile și nu suntem interesați doar de colectarea de taxe în Europa. Acest sistem de raportare va fi foarte important. Vă rog să vă amintiți că guvernele naționale, care iau decizii și se obligă să respecte normele privind deficitul bugetar, nu sunt singurele organisme din țara lor care au voie să cheltuie bani.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Nu doar Pactul de stabilitate și de creștere are nevoie să fie reformat, ci și modelul economic și social în ansamblu.

Modelul economic și social, o particularitate a Uniunii Europene, se dovedește astăzi nesustenabil. Văzut inițial ca un motor de creștere economică, dar și de protecție socială, acesta a eșuat în a concretiza aceste așteptări. 10 % din europeni nu au locuri de muncă, iar o parte din statele membre încă se confruntă cu recesiunea.

Pe de altă parte, avem deficitele privind controlul fluxurilor economice în Uniune, care au fost clar evidențiate de criza economică. Supravegherea la nivel macroeconomic a economiilor europene devine astfel o necesitate, cu atât mai mult cu cât acestea din urmă sunt strâns legate prin intermediul pieței unice și a monedei comune.

Salut, prin urmare, concluziile ECOFIN privind stabilirea unei baze de supraveghere macrofinanciară în Uniunea Europeană, cu ajutorul creării Comitetului european pentru riscuri sistemice și a autorităților de supraveghere a industriilor bancare de asigurări și de valori imobiliare, și, de asemenea, al monitorizării bugetelor naționale în cadrul unui semestru european.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Doamnă președintă, deciziile luate ieri de către Consiliul ECOFIN sunt inacceptabile. În timp ce speculatorii continuă să își acorde salarii scandaloase și impozitarea efectivă a tranzacțiilor financiare rămâne iluzorie, iar paradisurile fiscale se înmulțesc, aceștia au profitat de oportunitatea oferită de criză pentru a lansa cel mai mare atac asupra democrației de până acum. Au încercat să transforme membrii parlamentelor naționale în marionete europene pentru a împinge bugetele naționale către examinarea preliminară de către liderii europeni, ca și cum natura restrictivă evidentă a Pactului de stabilitate și de creștere și criteriile sale iraționale nu ar fi fost de ajuns.

Așa-numita „coordonare economică” stabilită în tratate nu poate justifica această călcare în picioare, fie la nivel european, fie la nivel național, a suveranității statelor membre în aceste momente dureroase ale dezvoltării lor economice și sociale. Au mers prea departe cu apărarea intereselor grupurilor economice și financiare și asta va avea consecințe grave pentru cei defavorizați din Uniunea Europeană. Din acest motiv protestăm aici și avem certitudinea că lupta lucrătorilor și oamenilor din Uniunea Europeană se va intensifica.

  Liisa Jaakonsaari (S&D). – (FI) Doamnă președintă, vă mulțumesc pentru discurs. Cu doar câțiva ani în urmă, a existat o doctrină de liberalizare extremă în Europa, care propunea ca politica să intervină doar în activitățile piețelor, iar piețele să decidă totul.

Ne aflăm acum într-o situație în care politica este importantă. Politica decide asupra problemelor și este foarte important că am avansat acum în supravegherea financiară. Este foarte important că denaturările care au avut loc în statisticile bugetare devin transparente. Totul este transparent și cred că transparența este un cuvânt cheie în reformă.

Ceea ce a spus inițial domnul Schuman se dovedește a fi adevărat: Uniunea Europeană se va dezvolta în urma crizelor. Uniunea Europeană își câștigă credibilitatea din rezultate concrete, nimic mai puțin. Acum facem acești pași foarte concreți.

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Doamnă președintă, aș dori să mulțumesc fiecăruia dintre dumneavoastră în parte pentru ceea ce ați spus cu privire la rezultatul colectiv la care s-a ajuns în domeniul supravegherii.

Aș dori să revin asupra ceea ce doamna Ferreira tocmai a spus despre faptul că cetățenii noștri sunt tulburați, afectați de toate aceste crize financiare, economice și sociale, fără a uita de crizele alimentară și de mediu. Cred că trebuie să le demonstrăm cetățenilor noștri că învățăm lecții din urma crizei, deoarece ei sunt oamenii care ne aleg și lor le suntem responsabili. Iată ceea ce tocmai am făcut referitor la supraveghere; trebuie doar să comunicăm și să explicăm, lucru pe care am și început să-l facem. Aici mă gândesc la raportul doamnei McCarthy privind CRD III și remunerarea. Cred că, atunci când vine vorba despre toate problemele care au șocat, tulburat și afectat cetățenii noștri și reprezentanții aleși, noi, Parlamentul, Consiliul și Comisia, trebuie să demonstrăm că oferim răspunsuri la nivelul UE, și răspunsuri specifice la acestea.

Referitor la taxa privind tranzacțiile, comisarul Šemeta a îndeplinit o sarcină foarte importantă și utilă analizând diferitele opțiuni și consecințele instituirii acestei taxe în situația în care ar fi aplicată doar la nivel regional. Cred că aceasta este o sarcină importantă. Doresc să îi spun domnului Giegold că, la întâlnirea G20 din Toronto, președintele Comisiei a luat o poziție clară, în numele nostru, în favoarea unei taxe echitabile și substanțiale asupra serviciilor financiare. Vom confirma această poziție în octombrie. Prin urmare, nu aveți prea mult de așteptat, domnule Karas. De asemenea, aș dori să îi spun doamnei Figueiredo că această dezbatere continuă. Nu ne ajută cu nimic să avem singuri dreptate. Trebuie să convingem populația Europei și, domnul Reynders poate explica asta mai bine decât mine, încă mai sunt multe, groaznic de multe de realizat la nivelul UE-27. Apoi, va trebui să convingem și celelalte regiuni ale lumii.

Asemenea doamnelor Wortmann-Kool, Swinburne și Ford, cred că, pentru ca această taxă să fie cu adevărat eficientă, ea trebuie instituită pe o bază cât mai largă posibil. De aceea trebuie să convingem celelalte regiuni ale lumii.

Dacă tot vorbesc despre lume, aș dori să spun câteva cuvinte despre guvernanța mondială. Îi pot confirma domnului Skinner că vom pregăti acest tabel comparativ. Mai mult, de îndată ce acest exercițiu se va încheia pentru SUA și UE, consider că ar trebui extins la celelalte regiuni ale lumii pe care tocmai le-am menționat: China, India, Brazilia, dar și Africa, care poate contribui și este foarte afectată. Prin urmare, mă voi asigura că voi folosi toate informațiile menționate de domnul Skinner. Referitor la guvernanță, despre care au vorbit și doamna Podimata și domnul Martin, încă nu avem aceleași metode sau aceeași legislație deoarece economiile noastre sunt foarte diferite. Domnul Martin a citat celebra strategie a lui Volcker „prea mare pentru a eșua”. Analiza noastră este diferită în Europa: pentru fiecare bancă, indiferent de mărimea sa și de gama de activități, trebuie să existe o bună supraveghere internă și externă și o bună guvernanță, iar diversitatea activităților sale nu ar trebui neapărat îngrădită.

Parlamentul joacă un rol clar esențial cu privire la supraveghere. Doamna Goulard a vorbit despre lucrul realizat la solicitarea dumneavoastră pentru a îmbunătăți credibilitatea agențiilor. Domnul Nitras a făcut referire la rolul cheie al Băncii Centrale Europene, al cărei președinte va fi primul la conducerea Comitetului pentru riscuri sistemice, având sarcina de a garanta credibilitatea acestei instituții. Domnul Karas a mai menționat că, datorită dumneavoastră și deciziei originale și excepționale pe care ați luat-o în iulie de a amâna prima lectură a voturilor până în toamnă, am avut timp să convingem Consiliul și să progresăm în privința acestuia. Nu am uitat toate acestea și aș dori să vă mulțumesc din nou.

Aș dori să închei prin a menționa, după cum a spus și doamna Auconie, că avem nevoie de „mai multă Europă”. Dați-mi voie să îmi exprim convingerea, doamnelor și domnilor, că trebuie să reglementăm. Trebuie să supraveghem și să tragem învățăminte din criză. Trebuie să îmbunătățim finanțele publice deoarece datoriile de astăzi sunt impozitele generațiilor viitoare. Trebuie să avem guvernanță. Voi încheia spunând câteva cuvinte referitoare la această problemă.

Guvernanța nu este de ajuns. Trebuie, de asemenea, să sprijinim un proiect economic. Asta este ceea ce Președintele Barroso a dorit să vă spună ieri într-un mod foarte hotărât și ceea ce vom urmări. Acesta este și contextul în care va trebui să interpretați propunerile pe care le vom face în toamnă, prin Actul privind piața unică, pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne și pentru a garanta creșterea de 1 % sau de 2 % pe care Europa ar putea să o obțină dacă piața internă ar opera mai bine.

În încheiere, voi vorbi despre coordonarea economică pe care mulți dintre voi ați menționat-o. Aș dori să vă reamintesc că, la sfârșitul acestei luni, comisarul Rehn și Președintele Barroso vor face câteva propuneri destul de puternice de măsuri în domeniul guvernanței. Referitor la semestrul european menționat de domnul Portas, domnul Giegold, domnul Karas, domnul Sánchez Presedo, domnul Cutaș și doamna Auconie, aveți cu siguranță voința politică de a sprijini această nouă metodă de coordonare, a ecranelor de radar, a imaginilor în timp real, a acțiunii proactive către guverne, respectând totodată, doamnă președintă, prerogativele și suveranitatea parlamentelor naționale.

Cred că acest lucru este foarte important. Am fost membru al Parlamentului francez și senator timp de 20 de ani. Mi-ar fi plăcut ca, atunci când votam bugetul țării mele, să fi avut o viziune generală independentă și obiectivă asupra a ceea ce se întâmpla în celelalte țări, cum reușeau acestea – câteodată singure și folosind diferite metode – să respecte obiectivele și disciplinele convenite.

Prin urmare, aș dori să știți că, în ceea ce privește toate aceste probleme de coordonare și de guvernanță, Comisia are voința politică necesară și că ușa domnului comisar Rehn este mereu deschisă.

  Didier Reynders, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, aș dori mai întâi să vă mulțumesc și să mulțumesc tuturor vorbitorilor care s-au exprimat în favoarea acordului privind supravegherea financiară. După cum au spus multe persoane, acesta a fost un efort comun al Parlamentului – mai ales al raportorilor săi –, al Comisiei și al Consiliului.

După cum am spus cu o clipă în urmă, ne aflăm la începutul unui proces și, pentru a demonstra că această supraveghere chiar reprezintă o valoare adăugată și, poate, primul învățământ tras din criza financiară, trebuie să ne asigurăm că persoanele care se vor ocupa de această supraveghere sunt alese cât se poate de obiectiv – și cred că procedurile adoptate vor fi conforme cu aceste principii – iar apoi, dacă dorim, după cum au solicitat mulți membri ai acestei Camere, să ne îndreptăm către o supraveghere cu acoperire europeană tot mai mare, trebuie să demonstrăm eficiența acestei supravegheri în diferitele domenii. Vom putea progresa chiar și mai mult doar demonstrând eficiența supravegherii la nivel european. Repet, totuși: stabilirea acestei noi arhitecturi este probabil prima și cea mai importantă lecție învățată din criza financiară. Depinde acum de noi să o facem să funcționeze cât mai bine posibil și să consolidăm, repet, pas cu pas, caracterul cu adevărat european al acestei noi supravegheri.

Al doilea comentariu pe care doresc să îl fac – domnul Gauzès tocmai a făcut aluzie la asta – este că, în această după-amiază, vom negocia din nou la nivel tripartit; vom mai discuta despre fondurile de investiții. Cred că fiecare trebuie să ia măsuri și să susțină acest proces pe care tocmai l-am încheiat cu succes în domeniul supravegherii financiare. Este adevărat că încă mai există niște rețineri în Consiliu și că în Camera noastră au loc dezbateri privind anumite aspecte referitoare la modificările la fondurile de investiții, dar asta este o problemă în privința căreia trebuie să avansăm.

Cred că, împreună cu domnul comisar Barnier, este într-adevăr de dorit să stabilim un termen limită strict pentru intrarea în vigoare a noilor texte. Referitor la fondurile de investiții – vom încerca să facem progrese începând cu această după-amiază – trebuie să adoptăm aceeași abordare și să stabilim un cadru care să fie european și care să protejeze efectiv cetățenii și consumatorii cu privire la diferite produse și activități care sunt dezvoltate în Europa.

Aș dori să spun doar că, pentru a evalua felul în care domeniul reglementării și supravegherii progresează, în cadrul reuniunii informale a Consiliului ECOFIN, domnul comisar Barnier și-a anunțat intenția de a compara, într-un fel, ceea ce se întâmplă de ambele părți ale Atlanticului. Aș dori să vă confirm că intenționez să îl invit pe președintele Comisiei pentru afaceri economice și monetare la această reuniune informală a ECOFIN pentru a aborda această problemă și pentru a discuta progresul activităților, care implică nu doar Consiliul și Comisia, ci și Parlamentul. La sfârșitul acestei luni, vom avea, așadar, oportunitatea de a discuta această problemă și cu Parlamentul. Este important să luăm la cunoștință schimbările pe care și noi le facem, de această parte a Atlanticului.

Al treilea element pe care doresc să îl discut este taxa pe tranzacțiile financiare – întrucât nu vreau să examinez din nou fondurile de soluționare a crizelor bancare. Domnul comisar Barnier va prezenta, după cum a anunțat, câteva propuneri specifice în următoarele câteva săptămâni. Referitor la impozitarea tranzacțiilor financiare, am încercat în urmă cu aproape 10 ani, sub Președinția belgiană anterioară a Consiliului, doar să propun problema spre a fi discutată. Nu am putut să o dezbatem. Belgienii au fost efectiv în unanimitate privind această problemă. A fost singurul aspect asupra căruia a existat unanimitate. De data aceasta, dezbaterea chiar s-a lansat. Am la cunoștință faptul că s-au făcut câteva solicitări insistente pentru prezentarea de propuneri concrete privind ratele, baza de impozitare și utilizarea încasărilor. Ar trebui poate să lăsăm întâi ideile să evolueze în câteva state membre pentru a putea lansa într-adevăr o dezbatere privind modalitățile practice.

Ceea ce nu vom face, ca parte a pregătirilor noastre pentru G20, este să transferăm această problemă înapoi la G20. Mai degrabă, vom încerca să identificăm un număr de parteneri – și aceștia există – cu care să putem avansa în aceeași direcție. Cu toate acestea, doresc să subliniez că această dezbatere va fi continuată în mod activ. Deja s-a dezvoltat la acest ECOFIN. O vom relua la sfârșitul lunii în cadrul reuniunii informale ECOFIN și aș dori foarte mult să putem avansa, inclusiv pe alocarea de resurse.

Să nu interpretăm greșit: scopul nu este de a rezolva crize prin intermediul acestei taxe. Scopul este poate, după cum au spus mulți, de a combate speculațiile. De asemenea, de a elibera fonduri, pe care deja le utilizăm de trei sau patru ori mai mult: în primul rând, pentru a combate schimbările climatice, în al doilea pentru subvenții pentru dezvoltare și, în al treilea rând, pentru a umple găurile din bugete. Această dezbatere nu va fi ușoară și sunt conștient că încă mai avem mult până la a ajunge la un acord privind această problemă.

Aș dori să închei, doamnă președintă, cu consolidarea bugetară. Să nu interpretăm greșit: semestrul european este doar o etapă. Vor mai fi altele și vom discuta despre sancțiuni. Politica recent adoptată implică mai întâi dezbaterea acestor mecanisme pentru statele membre din zona euro și, poate, căutarea apoi a unor moduri de a le extinde, în conformitate cu prevederile actuale ale tratatului, către statele membre din afara zonei euro.

Desigur, ideea este să ne îndreptăm către convergența macroeconomică și consolidarea bugetului, însă aș dori să vă reamintesc că pactul care ne leagă în problemele bugetare este Pactul de stabilitate și de creștere și că nici dezbaterea privind creșterea, ocuparea forței de muncă și politicile sociale și de mediu nu vor fi trecute cu vederea.

Această întreagă dezbatere bugetară nu este o simplă dezbatere privind restaurarea echilibrului în diferitele state membre. Este vorba despre a vedea care aspect al bugetelor noastre ne va permite să ne îndreptăm nu doar spre echilibru, ci și spre creștere, crearea de locuri de muncă, dezvoltarea de politici sociale și participare activă – și accentuez cuvântul „activă” – în combaterea schimbărilor climatice.

Vom încerca să facem toate acestea. Președinția belgiană este evident pregătită să facă progrese asupra acestor diferite probleme și, după cum tocmai am spus acum, vom face din nou acest lucru, după-amiază, cu privire la fondurile de investiții.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  António Fernando Correia De Campos (S&D), în scris. – (PT) Consiliul ECOFIN a luat ieri două decizii corecte care corespund unor păreri pe care majoritatea din Parlament le susțin de luni de zile. Prima decizie s-a referit la supravegherea macroprudențială a sistemului financiar, sub Comitetul pentru riscuri sistemice (CERS), împreună cu supravegherea microprudențială a băncilor, a asiguratorilor și a fondurilor de pensii și la controlul bunurilor imobiliare. A doua decizie a fost asupra introducerii semestrului european ca proces de coordonare a politicii economice europene. La fel ca analiza ex-ante a dezvoltării bugetare comparative a statelor membre, semestrul european nu ar trebui considerat o măsură invazivă asupra autonomiei bugetare naționale, ci o modalitate de a discuta o perspectivă mai largă asupra economiei. Aceasta nu are loc doar din punct de vedere financiar, ci mai ales prin integrarea ocupării forței de muncă și a politicii de incluziune socială. Împărtășim această perspectivă largă și dorim să vedem că se dezvoltă în următoarele etape ale guvernanței economice.

  Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) Noile regulamente pentru piața financiară internă trebuie susținute deoarece reprezintă îmbunătățiri și mai multă securitate pentru investitor. Piețele financiare funcționează peste granițele internaționale de decenii și din acest motiv autoritățile financiare trebuie în cele din urmă să înceapă și ele activitatea transfrontalieră. Cu toate acestea, aplicarea acestor rezoluții presupune ca autoritățile naționale să renunțe la câteva dintre competențele lor și să le transfere de facto către instituțiile comunitare. Însă aceasta este una dintre condițiile cheie pentru crearea unei piețe interne pe deplin funcțională.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Dezbaterea privind declarațiile președintelui Comisiei și ale Consiliului referitoare la deciziile Consiliului ECOFIN dovedește că întregul aspect politic al capitalului se reflectă în alegerea strategică a monopolurilor de a transfera povara crizei capitaliste asupra clasei muncitoare și a mesei populare. Injecțiile de optimism artificial sunt contrazise de propriile date ale Comisiei, care arată că redresarea capitalistă este slabă, instabilă și nesigură. Din acest motiv atacul brutal împotriva masei populare este intensificat prin mijloace și metode suplimentare: așa-numita „guvernanță economică sporită”, „semestrul european” pentru respectarea mai strictă de către statele membre a Pactului de stabilitate și de creștere, promovarea mai rapidă și mai eficientă a strategiei UE 2020 împotriva reprezentanților locali, modificările bugetului UE și monitorizarea îndeaproape a bugetelor statelor membre pentru a garanta aplicarea uniformă a reducerilor drastice ale cheltuielilor sociale. Aberațiile despre crearea unor autorități europene care pretind să controleze creditele și să impoziteze băncile și tranzacțiile la bursa de valori sunt artificii menite să inducă în eroare mișcarea populară și sporesc opoziția mesei populare. Planurile dovedesc încă o dată că războiul împotriva ocupării forței de muncă dezlănțuit în Grecia de către guvernul PASOK și UE și celelalte părți de capital nu sunt specifice Greciei; este alegerea strategică de capital pentru întreaga Uniune.

4. Protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (06106/1/2010 – C7-0147/2010 – 2008/0211(COD)) (Raportoare: doamna Jeggle) (A7-0230/2010).

  Elisabeth Jeggle, raportoare. – (DE) Doamnă președintă, domnule Dalli, doamnelor și domnilor, după aproape doi ani de discuții intense, am ajuns la un acord cu Consiliul și Comisia referitor la o directivă privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice. Am realizat un echilibru remarcabil între interesele bunăstării animalelor și cele ale cercetării.

Din acest motiv, doresc să îmi exprim gratitudinea față de toți cei implicați pentru cooperarea lor excelentă în acest domeniu. Doresc, de asemenea, să îi mulțumesc fostului nostru coleg, Neil Parish, care a reușit să ofere Parlamentului o poziție inițială bună în cadrul primei lecturi din mai anul trecut. Doresc să mulțumesc tuturor raportorilor alternativi și reprezentanților Comisiei și ai Președințiilor suedeză și spaniolă. Nu în ultimul rând, aș dori să mulțumesc personalului din cadrul grupurilor politice și al secretariatului Comisiei. Toți am făcut ce ne-a stat în putință pentru a ajunge la acest compromis.

Comparativ cu directiva existentă, care datează din 1986, această nouă directivă privind experimentele pe animale reprezintă un pas înainte hotărâtor în ceea ce privește bunăstarea animalelor. Cercetările medicale care utilizează animale vor putea continua să existe în lipsa unor alternative, dar vor fi supuse unor reglementări stricte. Principiile de la baza noii directive sunt înlocuirea și reducerea testelor pe animale și rafinarea bunăstării animale. Directiva stabilește reglementări de protecție cuprinzătoare și criterii de control cu scopul de a ameliora bunăstarea. Prin introducerea obligației de a face o evaluare etică, ce include o analiză prejudiciu-beneficiu, precum și procesul de autorizare a proiectelor, și prin standardizarea și garantarea competențelor persoanelor care lucrează cu animale, stabilim baze noi, fundamentale.

Experimentele în care se utilizează animale nu pot fi realizate fără o autorizare prealabilă. Aceasta include o evaluare a proiectului în baza unor considerente etice. Trebuie realizate evaluări detaliate pentru a determina dacă un anumit experiment pe animale este necesar, dacă poate fi înlocuit cu o procedură alternativă și dacă s-a ținut cont de toate cerințele pentru bunăstarea animalelor referitoare la severitatea testului. Acolo unde este posibil, cercetătorii trebuie să evite să provoace suferință sau durere animalelor.

În plus, la insistența delegației Parlamentului, am solicitat și am obținut un control foarte strict și un sistem de inspecție. Autoritatea competentă va ajusta frecvența inspecțiilor, care includ verificări neanunțate la fața locului, pentru a egala nivelul de risc așteptat. Am certitudinea că am reușit să stabilim un echilibru între bunăstarea animalelor și posibilitatea de a continua cercetările în Europa. Acest echilibru ține cont de cerințele cercetării în raport cu demnitatea umană și sănătatea, nu ignoră interesele legitime ale persoanelor bolnave și introduce un mic progres în bunăstarea animalelor, în comparație cu standardele stabilite în 1986.

În cadrul negocierilor tripartite, am ajuns la un compromis care a fost acceptat la 3 iunie 2010. Doamnelor și domnilor, v-aș ruga să susțineți acest compromis și să respingeți toate amendamentele propuse.

  John Dalli, membru al Comisiei. – Doamnă președintă, în primul rând, aș vrea să transmit părerea de rău a domnului Potočnik pentru că nu poate fi prezent astăzi aici. Acesta se află acum în Ghent, participă la reuniunea ministerială informală privind poziția UE la a Zecea reuniune a Conferinței părților la Convenția privind diversitatea biologică, care va avea loc în octombrie anul acesta la Nagoya.

Doresc să mulțumesc Parlamentului și în special raportorilor, doamnei Elisabeth Jeggle și fostului deputat în PE, domnul Neil Parish, raportorilor alternativi și tuturor celor care au lucrat la fel de intens la pregătirea acestei legi foarte importante. Sunt încântat să observ colaborarea excelentă dintre Parlament, Consiliu și Comisie.

Negocierea dintre instituții și consultările de dinainte și din timpul procedurii de codecizie s-au dovedit a fi provocatoare, întrucât opiniile și necesitățile diverse și uneori puternic divergente ale statelor membre, susținătorii industriei, ai mediului academic și ai bunăstării animalelor au trebuit să fie luați în considerare și redați cât mai bine în text. Consider că rezultatul constituie un act legislativ care realizează cu succes un echilibru între încurajarea cercetării europene și competitivitate și asigură, de asemenea, faptul că bunăstarea animalelor este tratată cu atenție.

Revizuirea a fost foarte necesară, întrucât era vitală îmbunătățirea semnificativă a condițiilor pentru animalele de laborator, clarificarea obligațiilor juridice și garantarea unor condiții concurențiale echitabile în cadrul UE. După ce noua legislație va fi pusă în aplicare, Uniunea Europeană va putea pretinde că are cele mai înalte standarde de bunăstare a animalelor de laborator din lume, ridicând pragul în toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene într-un mod care nu va compromite, ci va încuraja competitivitatea cercetării și industriei noastre.

Considerăm că textul supus votului dumneavoastră astăzi păstrează toate elementele cheie ale propunerii inițiale a Comisiei. Consider, prin urmare, că dacă votul dumneavoastră va fi favorabil, obiectivele ambițioase ale Comisiei pentru această revizuire vor fi fost atinse.

  Herbert Dorfmann, în numele Grupului PPE. – (DE) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, toate animalele au nevoie de protecția noastră, indiferent că sunt utilizate în experimente efectuate pe animale sau în scopuri agricole, sunt ținute ca animale de casă sau trăiesc în sălbăticie.

Totuși, în ceea ce privește sistemul meu de valori, un animal este un animal, un om este un om. Există o ierarhie clară a valorilor. De exemplu, în ultimii câțiva ani, am discutat faptul că se pare că astăzi ar fi posibilă efectuarea de experimente pe animale fără a le anestezia mai întâi. Este adevărat că se poate recolta o mostră de sânge de la un animal fără a-l seda. Totuși, același lucru e valabil și pentru oameni. Nu cred că cineva dintre noi a fost vreodată sedat înainte să dea o mostră de sânge. Progresele făcute în domeniul medicinii sunt de mare folos omenirii și, prin urmare, experimentele pe animale sunt, din nefericire, necesare. În cazul multor boli, dintre care unele se manifestă foarte rar, tânjim să se facă progrese în domeniile medicinii, științei și cercetării. Experimentele pe animale vor fi în continuare necesare în aceste domenii.

Sunt în favoarea utilizării metodelor alternative la experimentele pe animale, atunci când acestea există. Propunerea pe care o avem în față garantează acest lucru cu o excepție, și anume că nu se vor utiliza oameni sau celule reproducătoare umane în aceste metode alternative.

Am ajuns la un compromis bun, care asigură protecție cercetării, Europei ca spațiu de cercetare și, mai presus de toate, animalelor. Ar trebui ca astăzi să votăm în favoarea acestui compromis pentru a asigura o mai bună protecție pentru animale și pentru o cercetare valoroasă în Europa.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D) - În primul rând, aș dori să mulțumesc atât doamnei Jeggle, cât și celorlalți colegi, raportori fictivi pentru buna colaborare pe care am avut-o pe parcursul negocierilor purtate cu Consiliul, pentru a ajunge la acest compromis.

În Uniunea Europeană sunt utilizate anual aproximativ 12 milioane de animale în experimente științifice și nevoia unei mai bune protecții a acestora a fost ridicată frecvent de opinia publică.

Dacă ar fi posibil, cu toții ne-am dori renunțarea la testarea pe animale, însă utilizarea acestora este în continuare necesară pentru protecția sănătății umane, animale și a mediului înconjurător.

Printre noutățile aduse de această directivă se numără obligativitatea unor inspecții mult mai frecvente decât în trecut, iar un număr important dintre acestea nu trebuie să fie anunțate în prealabil. De asemenea, este nevoie de autorizarea în prealabil a procedurilor care utilizează animale, în special primate non-umane.

De altfel, s-a stabilit limitarea suferinței la care un animal aflat în proceduri științifice poate fi supus și s-a propus restricționarea utilizării primatelor non-umane. Astfel, pot fi utilizate acum doar în proceduri care au ca scop evitarea, prevenirea, diagnosticarea și tratarea unor boli potențial mortale pentru om.

Sunt mulțumită că în textul final s-a menținut obligativitatea revizuirii periodice a directivei, ținând cont de progresele științifice, și subliniez importanța promovării metodelor alternative la testarea pe animale, stipulată în acest proiect de directivă.

Știm cu toții că actuala propunere legislativă a fost așteptată de foarte mult timp și cred că, în urma negocierilor cu Consiliul, în timpul președințiilor suedeze și spaniole, am obținut o poziție comună echilibrată, care răspunde atât nevoilor de protecție a animalelor utilizate în proceduri științifice, cât și celor ale comunității științifice.

  Marit Paulsen, în numele Grupului ALDE. – (SV) Doamnă președintă, voi încerca să vă ofer puțin din contextul istoric. În primul rând, aș dori să îi mulțumesc doamnei Jeggle pentru abilitățile sale de conducere excepționale în această problemă.

Am preluat lucrul asupra unei probleme în care, pe scurt, propunerea Comisiei putea fi descrisă aproape ca fiind extrem de prietenoasă cu animalele, iar prima lectură a Parlamentului putea, în aceeași măsură, să fie descrisă ca extrem de favorabilă industriei. În ultimii ani, cu sprijinul excelent al Președințiilor suedeză și spaniolă, al Parlamentului, sub conducerea doamnei Jeggle, Comisia, Consiliul, grupurile noastre politice și membrii comisiei am lucrat și, puțin câte puțin, cuvânt după cuvânt, au ajuns la ceea ce este acum o directivă destul de echilibrată.

Dacă dorim, mai presus de toate, să protejăm animalele, atunci aș dori, personal, să îndrept atenția către structurile pe care le construim în prezent pentru animalele pe care le mâncăm. În această privință, avem de prestat un volum de muncă enorm. După cum stau lucrurile, aceste animale au un nivel de protecție mai slab decât animalele utilizate în experimente. Uitați-vă la rutele lungi ale transportului către măcelărie din Europa. Nu le vedeți când sunteți pe autostradă?

Am mai fost implicat în rapoarte și negocieri dificile înainte, însă nu am văzut niciodată Parlamentul să își schimbe opiniile și deciziile în funcție de poziția grupurilor de interese prezente. Nu m-aș fi așteptat la asta din partea acestui Parlament.

  Jill Evans, în numele Grupului Verts/ALE. – Doamnă președintă, aș dori să-i mulțumesc și eu doamnei Jeggle pentru munca asiduă depusă pentru acest raport. Există îmbunătățiri semnificative în textul de compromis, mai ales privind inspecțiile, noul proces de autorizare a experimentelor și un sistem de clasificare adecvat, îmbunătățiri pe care le susținem. Totuși, așteptăm de câțiva ani actualizarea acestei legi, iar grupul meu încă mai are trei mari aspecte care îl îngrijorează, și din acest motiv am propus amendamentele.

Credem că statele membre ar trebui să își păstreze dreptul de a introduce norme mai stricte de protecție a animalelor, după cum au în prezent și după cum am căzut de acord în primă lectură. Considerăm că alternativele la animale trebuie utilizate oricând este posibil. Forma actuală limitează cerința obligatorie de utilizare a alternativelor la o mică parte de teste efectuate, ceea ce slăbește legea existentă și, din nou, nu este ceea ce am votat în primă lectură.

La primatele non-umane, considerăm că, fără cuvântul „considerabilă” care să o definească, o afecțiune invalidantă poate fi interpretată mai curând ca aproape orice afecțiune umană decât o reducere drastică a sănătății umane, și aceasta este intenția aici.

Știm din experiența cu legislația din acest domeniu că punerea în aplicare și intrarea în vigoare sunt cheia unei legislații eficiente și că aceste probleme sunt cruciale. Cu scopul de a clarifica problema prin aprofundarea discuției, grupul meu va solicita trimiterea înapoi la comisie.

  Janusz Wojciechowski, în numele Grupului ECR. – (PL) Doamnă președintă, mă bucur că această directivă a prins viață. Aș dori să o felicit pe doamna Jeggle deoarece munca de care a fost nevoie pentru a ajunge la acest compromis a fost dificilă. Este bine că Uniunea Europeană reglementează o altă zonă importantă privind tratamentul animalelor și că adoptăm soluții care intenționează să prevină cruzimea împotriva lor. În sistemul anterior de experimente esențiale efectuate, pe animale exista multă cruzime. Aceasta poate fi redusă, iar directiva se îndreaptă în această direcție. Cruzimea față de animale face rău animalelor și le produce suferință, dar, mai presus de toate, lovește în om. Este un afront la demnitatea umană. Cei care sunt cruzi față de animale acționează împotriva propriei lor umanități și demnități umane. Este bine că rezoluția adoptată astăzi de către Parlament este un pas în această direcție. Ea conține o dispoziție față de care am câteva rețineri, dar voi vorbi despre asta în declarația mea de după votare.

  Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Doamnă președintă, Europa are o obligație de a promova protecția animalelor, dar ceea ce este în discuție aici depășește cu mult această premiză și ne pune câteva întrebări dificile. Nicio convingere nu ar trebui considerată ca având valoare absolută în sine. Suntem totuși în mijlocul unor alegeri și contradicții și acestea pot fi soluționate doar prin legislație echilibrată.

Pe o scară a valorilor, bunăstarea animalelor ar trebui plasată sau nu sub sănătatea umană? Care este adevărata strategie europeană de cercetare în care sunt în joc sănătatea umană și cercetarea de bază, de exemplu? Cum putem preveni eliminarea cercetării medicale europene, din moment ce aceasta ar putea, în cele din urmă, să o distrugă?

Înlăturând aceste probleme, ne-am putea păstra conștiința europeană curată, dar transferăm cercetarea din medicină, de exemplu, către alte țări în care poate nu există monitorizarea bunăstării animalelor. Trebuie să avem abilitatea de a dezvolta și încuraja metode alternative la utilizarea animalelor în scopuri științifice, dar rămân multe de discutat și sper foarte mult că această chestiune va fi analizată mai îndeaproape.

  Giancarlo Scottà, în numele Grupului EFD. – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, este important și necesar să asigurăm un echilibru între nevoia de a avansa în cercetarea științifică și cea de protecție a bunăstării animalelor.

Protecția animalelor utilizate în proceduri științifice este în prezent necorespunzătoare. Noi cunoștințe științifice permit încurajarea alternativelor pentru a înlocui sau reduce utilizarea animalelor. Trebuie utilizate metodele și procedurile care să provoace cât mai puțină durere și suferință posibil, însă fără a pune obstacole cercetării științifice menite să combată bolile.

Prin urmare, este benefică revizuirea legislației europene de protecție a animalelor, pentru a obține rezultate satisfăcătoare care să îndeplinească cerințele industriei de cercetare, dată fiind nevoia de a continua cercetarea științifică în beneficiul sănătății umane și, în același timp, care să aibă grijă de bunăstarea animalelor de care încă este nevoie în scopuri științifice.

PREZIDEAZĂ: Stavros LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Mike Nattrass (NI). – Domnule președinte, Comisia a propus această directivă în 2008 și au existat preocupări că se plasează sarcini excesive asupra industriei cercetării științifice. Propunerea va atenua anumite restricții și menționez că cerința privind utilizarea în comun a datelor privind cercetările pe animale au fost eliminate.

În fiecare an, în jur de 12 milioane de animale sunt utilizate în experimente în UE și această propunere ar putea să le crească suferința. Trebuie să reducem nevoia de experimente pe animale.

Ființele umane civilizate vor încerca să stabilească un echilibru între necesitatea cercetării și obligația de a respecta viața celorlalte creaturi de pe planetă. Este nevoie de o înțelepciune ca a lui Solomon pentru aceste decizii. Trebuie să spun că regret să pun întrebarea: are Parlamentul UE o asemenea înțelepciune?

  Martin Kastler (PPE). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, facem un pas nou și important în domeniul bunăstării animalelor oferind mai multă protecție animalelor utilizate în cercetarea științifică.

Am auzit o mulțime de lucruri despre bunăstarea animalelor. Am auzit, de asemenea, că Europa este un loc important pentru cercetarea și inovația industrială. Totuși, există o problemă despre care nu am vorbit suficient. Aceasta privește o valoare fundamentală a Uniunii Europene, și anume demnitatea umană și modul de a o aborda. Consider că nu trebuie, pe de o parte, să ameliorăm bunăstarea animalelor și, pe de cealaltă parte, să ne expunem riscurilor într-un domeniu care, cel puțin parțial, contravine valorilor noastre europene.

De ce spun aceasta? În documentele sale, Comisia Europeană a menționat metode alternative. Acestea includ cinci metode referitoare la cercetarea și utilizarea celulelor stem embrionare și, în special, a celulelor stem umane. În opinia mea, acestea sunt imorale. Este ceva ce nu pot ignora când este vorba de votarea de astăzi a compromisului propus dintre Parlament, Consiliu și Comisie. Prin urmare, aș dori să apelez la dumneavoastră și mai ales la Consiliu, state membre și Comisie, sub forma așa-numitului comitet de reglementare, să abordați problema cu multă atenție. Dacă ne preocupă demnitatea umană nu înseamnă că ne opunem bunăstării animalelor. Dimpotrivă, dorim ambele lucruri. Vrem să cooperăm pentru a proteja demnitatea ființelor vii, fie că sunt animale sau oameni, într-un mod care să corespundă conceptului european de demnitate, astfel încât să putem lucra împreună pentru a-l apăra și susține.

Una dintre mărcile Europei este că suntem pregătiți să luptăm pentru libertatea și demnitatea umană. Din acest motiv, nu voi putea participa la votarea de astăzi deoarece, din punct de vedere moral, îmi este imposibil să fac un lucru și să ignor altul. A fost un lucru bun să discutăm acest subiect astăzi, însă a treia parte privind demnitatea umană nu a ieșit prea bine.

  Paolo De Castro (S&D). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, după un an și jumătate de negocieri dificile între Parlament, Consiliu și Comisie, am ajuns în sfârșit la un text de compromis privind dosarul delicat referitor la experimentele pe animale. A fost o muncă dificilă și aș dori să îi mulțumesc raportoarei noastre, doamna Jeggle, și raportorilor noștri alternativi pentru realizarea unor negocieri atât de intense.

Textul a fost adoptat fără opoziție, cu doar 4 abțineri, de către Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală pe care am onoarea să o prezidez. Acesta realizează un bun echilibru între nevoia de a ameliora bunăstarea animalelor utilizate în experimente și nevoia de a permite dezvoltarea cercetării medicale. Propunerea vizează examinarea și îmbunătățirea directivei din 1986, care este acum caducă, și armonizarea reglementărilor europene referitoare la acest subiect.

Experimentele pe animale sunt un subiect deosebit de delicat pentru noi toți, precum și pentru publicul general, dar pot spune cu siguranță, doamnelor și domnilor, că textul asupra căruia suntem pe punctul de a vota este rezonabil și este rezultatul unei munci serioase și meticuloase. Acesta reprezintă o îmbunătățire clară a legislației existente în materie de protecție a animalelor și, în același timp, nu pierde din vedere responsabilitatea noastră morală de a progresa în cercetarea medicală.

  George Lyon (ALDE). – Domnule președinte, există în mod clar opinii puternice de ambele părți ale acestei dezbateri. Dezbaterea este cât se poate de clară. Ea se referă la cei care cred că drepturile animalelor ar trebui să fie prioritare și la cei dintre noi care cred în drepturile societății de a progresa în dezvoltarea domeniului medicinii, al tratamentelor și al leacurilor pentru infirmi, bolnavi și cei în suferință. Echilibrul trebuie să fie corect. Da, trebuie să protejăm animalele, dar trebuie să ne asigurăm că oamenii noștri de știință dispun de instrumentele care să le permită să dezvolte noile medicamente care vor fi, în viitor, leacul pentru câteva dintre cele mai groaznice boli cu care ne confruntăm ca societate.

Cred că, în această dezbatere, textul din fața noastră stabilește echilibrul corect între aceste două puncte de vedere. Consider că protecția animalelor și drepturile societății sunt tratate corespunzător, și avem echilibrul chiar aici în textul din fața noastră. Aș dori să recunosc meritele doamnei Jeggle și ale tuturor raportorilor alternativi în munca depusă.

În acest stadiu tardiv al zilei, aș dori ca Grupul Verzilor să se gândească de două ori la amendamentele pe care le propun. Acest subiect a fost deja discutat astăzi. A avut loc o negociere. Consider că textul ia într-adevăr în considerare preocupările lor și le rezolvă. Acesta este un subiect prea important pentru a ne juca de-a politica, și le-aș solicita, în acest ultim stadiu, să se gândească să se retragă înainte de a ajunge la vot.

  Carl Schlyter (Verts/ALE). – (SV) Domnule președinte, lupta în numele animalelor merge mână în mână cu lupta pentru o mai bună cercetare. Toți cei care apără experimentele pe animale slăbesc cercetarea. Există o tradiție, o convingere falsă privind eficiența experimentelor pe animale. Tot mai multe medicamente presupun reacții specific umane și, de aceea, experimentele pe animale nu au absolut nicio valoare. Alternativele sunt totuși eficiente și totodată mai rapide și mai ieftine. Amendamentele propuse de Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană vizează să ajute animalele și cercetarea, așa că vă recomand să votați pentru.

Mai mult, există o lacună care permite utilizarea maimuțelor. Ar trebui să eliminăm această lacună cu amendamentele propuse de către Verzi. Maimuțele pot fi acceptate doar în cel mai rău caz, pentru simptome ale unei boli umane grave – nu există lacune în acest caz.

În sfârșit, țările trebuie să aibă ocazia să joace rolul de lider în materie de protecție a animalelor și de testare de noi metode. Doar atunci Europa va putea deveni un lider mondial în acest domeniu cu privire la protecția animalelor și la cercetarea medicală.

  John Stuart Agnew (EFD). – Domnule președinte, în calitate de fermier, am dorit mereu să văd că animalele sunt tratate corespunzător și am convingerea că în Regatul Unit așa și sunt, cel puțin în comunitatea noastră științifică.

Am vizitat Huntingdon Life Sciences din circumscripția mea și știu că există acolo persoane devotate, care fac doar ceea ce este necesar pentru progresul științific. Această instituție efectuează teste esențiale pentru medicamente care, peste câțiva ani, ar putea apăra viața cuiva din această Cameră. Toți angajații au obligația de a raporta dacă au dovezi ale maltratării animalelor.

Nu putem și nu trebuie să impunem controale inutile care să restricționeze în mod arbitrar anumite abordări. Aceste trei amendamente nu vor spori bunăstarea animalelor, însă impunerea lor va pune obstacole cercetării. Acestea sunt, printre altele, o rețetă pentru un conflict legislativ care nu face nimic pentru progresul medicinii, însă poate îngroșa buzunarele avocaților.

Sincer, UE trebuie mai curând să aplice conceptul de „ce nu e stricat, nu repara”. În Regatul Unit, avem un regim sensibil, o comunitate științifică responsabilă – inclusiv, în propria mea circumscripție, acel motor de progres științific mondial, Universitatea Cambridge –, precum și legi echilibrate care tratează cu sensibilitate nevoile științei și ale bunăstării animalelor. Acest echilibru atent stabilit trebuie menținut. Mesajul meu către UE cu privire la aceasta este direct: măcar o dată, lăsați-ne în pace.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – Domnule președinte, directiva pe care o discutăm vizează să limiteze testele pe animale și să amelioreze condițiile pentru animalele folosite pentru cercetare.

Europa are deja cele mai înalte standarde de bunăstare a animalelor din lume, iar această directivă va ridica și mai mult acele standarde. Acest lucru este de lăudat. Cu toate acestea, trebuie să ținem cont de faptul că ființele umane și prosperitatea lor sunt mai importante decât bunăstarea animalelor și că, în materie de demnitate, există o diferență fundamentală între animale și ființele umane.

Apreciez echilibrul dintre normele mai stricte privind bunăstarea animalelor și utilizarea acestora, permițând în același timp cercetarea în condiții stricte. Sprijin principiul celor trei „R”: recurgerea, oricând este posibil, la metode alternative la testările pe animale, reducerea la minim al numărului de animale utilizate și rafinarea standardelor de înmulțire, găzduire și îngrijire.

Testele pe animale vor fi permise doar atunci când nu există o metodă alternativă. În același timp, cercetarea medicală va fi în continuare posibilă. Aceasta va asigura un echilibru între necesitatea etică de a reduce testele pe animale și cerințele cercetării medicale moderne.

În acest caz, aș dori să mă opun puternic metodelor alternative la testele pe animale care pot include teste bazate pe utilizarea de celule stem embrionare umane. Mă îngrijorează acele state membre ale căror legi interne nu exclud în mod explicit din testările alternative obligatorii acele metode care implică utilizarea de embrioni umani. Când va intra în vigoare această directivă, statele membre ar putea fi obligate să garanteze aplicarea acestor metode alternative, fie că se bazează sau nu pe celule stem de la embrioni.

Prin urmare, mă voi abține de la votul final și voi solicita statelor membre să ofere alte alternative decât cele care implică distrugerea vieții umane.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să încep și eu prin a o felicita pe doamna Jeggle pentru munca excelentă depusă în numele Parlamentului și al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, împreună cu Comisia și Consiliul. După un an și jumătate de negocieri succesive sub Președințiile suedeză, spaniolă și belgiană, s-a putut ajunge la un compromis echilibrat între cerințele comunității științifice și ceea ce am putea numi, în aceste condiții, „bunăstarea animalelor”.

Majoritatea necesară pentru a ajunge la acest rezultat a fost exprimată în cursul unei dezbateri foarte emoționante și intense în care toate părțile au făcut concesii. A existat, de asemenea, o implicare puternică a publicului, după cum este de așteptat într-o chestiune atât de delicată ca aceasta. Cu toate acestea, factorii de decizie politică trebuie să ia hotărâri și, deși nu trebuie să fim insensibili la suferința animalelor, trebuie să facem alegeri și să ierarhizăm valorile. Poziția reprezentată astăzi de doamna Jeggle se concentrează pe o scară a valorilor care pare bine echilibrată între beneficiile pentru sănătatea umană și suferința animalelor. Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European va vota, prin urmare, în favoarea raportului și va respinge orice amendamente.

  Jorgo Chatzimarkakis (ALDE). – (DE) Domnule președinte, în primul rând, aș dori să îmi exprim recunoștința și respectul față de doamna Jeggle care a lucrat preț de mai mulți ani la acest raport. Totuși, doamnă Jeggle, trebuie să spun un lucru. În calitate de europeni, nu ne putem mândri cu acest raport. Este prea vag și acceptă prea multe lucruri pe care o țară sau un continent care joacă un rol de lider mondial în bunăstarea animalelor nu ar trebui să le permită.

Prevăd o înrăutățire a situației, mai ales în ceea ce privește reutilizarea animalelor de laborator. Înainte, acest lucru era mult mai dificil, dar acum cred că regulamentele au fost diluate. Dați din cap, dar este adevărat că atunci când priviți cu atenție, scrisul cu litere mici și nuanțele din formulare sunt lucrurile care fac diferența. Severitatea testelor este, de asemenea, un domeniu în care, în multe state membre, este posibil să se înrăutățească lucrurile. Unele state membre, precum Germania, Regatul Unit și Suedia, au mers deja mai departe de atât. Am introdus un prag de durere și Consiliul l-a diluat permițând excepții. În plus, puterea Comisiei a fost redusă în ceea ce privește inspecțiile.

Cu toate acestea, voi vota în favoarea acestui raport, doamnă Jeggle, deoarece reprezintă o îmbunătățire la directiva din 1986, care este deja veche de 24 de ani. Mecanismele de autorizare sunt în vigoare. Este nevoie de o licență prealabilă pentru trei dintre etapele testării, ceea ce este un lucru bun. Procedurile au fost simplificate, ceea ce este, iarăși, un pas pozitiv. Personal, sunt foarte mândru de faptul că am putut să salvăm subiectul metodelor de testare alternative de la ultima legislatură parlamentară. Totuși, va trebui să punem la dispoziție mai multe fonduri pentru aceasta.

Această directivă va trebui revizuită în următorii șapte ani. Ea reprezintă o bază suficient de bună, însă, peste șapte ani, va trebui să o îmbunătățim pentru a ne putea menține reputația în Europa că deținem cele mai înalte standarde de bunăstare a animalelor din lume.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE). – (PT) Domnule președinte, raportul prezentat astăzi în această Cameră vine din partea colegei noastre, doamna Jeggle. Acesta vizează finalizarea unui proces pe cât de lung, pe atât de complicat, a cărui realizare a fost posibilă doar prin muncă asiduă și dialoguri abile și ar trebui, deci, să îi mulțumim pentru aceasta.

Atunci când problema în discuție implică nu doar interese multiple, ci și valori morale, aceasta declanșează nu doar argumente puternice, raționale, ci și un răspuns emoțional. Acest lucru nu ajută la realizarea consensului la care sperăm aici, cu scopul de a deservi publicul european, respectând totodată opiniile diferitelor grupuri politice și state membre. Aceasta ne va permite să contribuim la integrarea europeană prin pregătirea și prezentarea de standarde comune. Tocmai această standardizare a criteriilor preconizată este în discuție în acest raport, într-o abordare care presupune un nivel mai ridicat de protecție a vieții animale.

Aceasta a însemnat că, pe durata celor peste doi ani care au trecut de la decizia de revizuire a Directivei Consiliului 86/609/CEE privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice și de la conștientizarea discrepanțelor dintre statele membre în această privință, a existat o tentativă de stabilire a unor norme mai detaliate ale acestei probleme, cu scopul de a reduce discrepanțele procedurale. În acest demers, a fost important să se obțină un echilibru între un nivel mai mare de protecție a animalelor utilizate în scopuri științifice și nevoia de a păstra condițiile necesare pentru cercetarea biomedicală, care îi permit să se dezvolte în cadrul Uniunii Europene. Acest echilibru a fost realizat în textul asupra căruia vom vota în scurt timp.

Acesta va fi în beneficiul animalelor care se află sub protecția noastră și îndeplinește responsabilitățile noastre umane față de animale fără a compromite calitatea și progresul cercetării biomedicale care ne ajută pe toți, în fiecare zi.

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, ar trebui să votăm în favoarea acestui raport referitor la directiva privind protecția animalelor. În negocierile sale cu Comisia și Consiliul, Parlamentul a realizat multe lucruri, și anume înlocuirea, reducerea și rafinarea.

Este adevărat că, din perspectiva bunăstării animalelor. încă facem prea puține. Totuși, Consiliul nu era pregătit să facă mai multe și a spus clar că nu va exista o directivă nouă dacă nu vom accepta aceste rezultate. Asta nu înseamnă că nu putem continua să progresăm în acest domeniu pe viitor. În politicile noastre, trebuie să acordăm prioritate maximă bunăstării animalelor și cercetării. Aș fi foarte fericită dacă am putea opri astăzi experimentele pe animale. Din păcate, suntem departe de a atinge acest țel și, prin urmare, trebuie să ne asigurăm că oferim animalelor cât mai multă protecție posibil.

Compromisul negociat oferă o bază mult mai bună pentru a face aceasta. Singurul lucru important este de a ne asigura că toate statele membre aplică noua directivă în mod sistematic. Doresc să îi mulțumesc călduros raportoarei și raportorilor alternativi pentru munca pe care au depus-o.

  Cristiana Muscardini (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, raportoarea și cei care au lucrat cu dânsa au îndeplinit cu siguranță o sarcină grea, iar pentru aceasta le mulțumim.

Personal, însă, nu pot ascunde faptul că, împreună cu câțiva membri ai guvernului italian, pe care îl sprijin, sunt nelămurită cu privire la o problemă care, chiar și după 24 de ani, tot nu pare să fi fost rezolvată așa cum am fi dorit.

Unii membri au subliniat că sensibilitățile animale sunt diferite de cele ale ființelor umane. Într-adevăr, niciun animal nu ar face vreodată ceea ce se întâmplă, ceea ce s-a întâmplat deja și ceea ce se va mai întâmpla în Iran. În general, animalele nu torturează, nu omoară cu pietre sau nu spun acele minciuni care sunt atât de tipice propriei noastre lumi politice.

Trebuie, pe bună dreptate, să le cerem acestor animale să fie folositoare în avansarea cercetării științifice și în îmbunătățirea sănătății umane, însă nu avem dreptul să le cerem să mai fie supuse unor experimente inutile, repetitive, care nu fac decât să umple buzunarele unor așa-numiți cercetători.

Suntem foarte conștienți că experimentele in vitro sau simulările pe calculator ale metabolismului uman duc astăzi la rezultate mai exacte decât s-ar obține prin experimentele pe animale, deoarece rezultatele unui experiment adesea nu pot fi extrapolate de la o specie la alta, nici între animale, nici de la un animal la om.

Din aceste motive, sperăm că această directivă va fi revizuită pentru a fi mai în concordanță cu noile tendințe și cu respectul reciproc.

  Elisabetta Gardini (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să mulțumesc raportoarei și raportorilor alternativi pentru rezultatele obținute. Cred că am obținut cel mai bun compromis posibil între nevoile cercetării și garantarea bunăstării animalelor folosite în scopuri științifice.

Din nefericire, cercetarea bazată pe animale încă este esențială deoarece nu există alternative. Simulările pe calculator și structurile celulare nu sunt suficiente și nu politicienii, ci cercetătorii spun asta. Aș dori să reamintesc Camerei că leacurile pentru unele boli foarte grave au fost create tocmai datorită testelor realizate pe animale vii. Nouăzeci și opt la sută dintre aceste animale sunt rozătoare, ceea ce înseamnă că speciile mai mari sunt folosite într-o proporție foarte mică. Trebuie să evidențiez și faptul că, datorită acelor teste, avem astăzi leacuri pentru leucemie, diabet și unele tipuri de tumori. În cele din urmă, aș vrea să subliniez că cercetătorii sunt primii care vor să evite suferința inutilă și cred că ar trebui să îi vedeți la lucru pentru a vă da seama de asta.

Este adevărat că încă mai există unele secțiuni care provoacă îngrijorare. Aș dori să mă refer la una care încă nu a fost menționată: la articolul 49, toate referirile la comitetele de etică au dispărut și au fost înlocuite cu cele naționale de protecție a animalelor, mai generice. Acest fapt a tras niște semnale de alarmă în rândul celor care lucrează în domeniu deoarece comitetele de etică deja există în multe laboratoare, iar altele sunt în curs de creare. Există deci o temere că rolul acestor comitete ar putea fi diminuat cumva și că ar putea chiar să fie înlocuit cu unele mai generale care sunt mai slab pregătite, atât etic, cât și științific.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - Nu înainte de a-i mulțumi raportorului, doamna Jeggle, pentru munca depusă, mă alătur colegilor care au vorbit astăzi împotriva celor trei amendamente la poziția comună.

Compromisul nu este unul perfect, cu toate aceasta este cea mai bună formulă posibilă în acest moment.

Conținutul proiectului a fost realizat după consultarea unor somități în domeniul științific, oameni care știu de ce au nevoie pentru a-și putea continua lucrările de cercetare.

Orice modificare a compromisului va duce la reluarea procedurii obișnuite, ceea ce nu cred că servește interesele nimănui: De aceea, fac apel la toți colegii care vor participa astăzi la vot să respingă cele trei amendamente și să permită cercetării europene să obțină cele mai bune performanțe.

  Anna Záborská (PPE). – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, solicit Consiliului și Comisiei să garanteze interzicerea utilizării de celule umane embrionare sau adulte pentru a proteja animalele.

Situația actuală permite de fapt utilizarea de material uman pentru a proteja animalele pe durata unor experimente necesare. Vorbim mereu despre compromis, iar rezultatul acestei culturi a compromisului este că nu mai știm ce este acceptabil din punct de vedere etic și ce nu. Totuși, există câteva probleme etice pentru care este imposibil orice compromis. Dacă Comisia și Consiliul nu pot garanta această interdicție, se va dovedi în fapt modul în care UE tratează ființele umane.

Îmi pare rău, dar fără această garanție, nu pot sprijini textul directivei propuse.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Domnule președinte, domnule Dalli, suntem foarte de acord cu faptul că trebuie să oferim cea mai bună asistență medicală cetățenilor Europei. Acesta include medicamente fiabile care să aibă cât mai puține efecte secundare posibil și cele mai recente metode de tratament modern. Din nefericire, având în vedere situația actuală a progresului științific, nu putem face aceasta fără experimentele pe animale.

Prin urmare, cred că acest raport este o încercare foarte reușită de a realiza un echilibru între bunăstarea animalelor și asigurarea de asistență medicală oamenilor. Cei trei R, recurgere, reducere, rafinare, sunt cerințele de bază pentru a obține efectiv acest lucru, având în vedere faptul că am vorbit atât de des astăzi despre demnitate umană care, pentru mine, implică și respectul pentru animale.

Avem nevoie de autorizare prealabilă, controale stricte și sisteme de inspecție eficiente. Legislația în sine nu este suficientă. Trebuie să rămânem vigilenți și să garantăm că rapoartele chiar sunt puse în practică.

  Frédérique Ries (ALDE). – (FR) Domnule președinte, cred că toți am căzut de acord asupra acestei probleme: într-o lume ideală, nu ar fi nevoie de experimente pe animale. Totuși, realitatea este că trăim într-o lume în suferință, una în care bărbați, femei și copii bolnavi așteaptă tratamente și deci rezultatele acestei cercetări, care este vitală și crucială. De aceea trebuie să sprijinim compromisul excelent la care a ajuns doamna Jeggle, de la Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, și Consiliul.

Așa cum s-a declarat, acordul reduce suferința animalelor, dar nu restricționează această cercetare care este vitală pentru milioane de pacienți din Europa și din toată lumea. Știați că 70 % dintre Premiile Nobel pentru Medicină au fost câștigate pentru munca efectuată în baza experimentelor pe animale?

Acest text nu ne cere să alegem între șoareci și oameni; directiva protejează atât pacienții, cât și animalele. Această directivă ne protejează viitorul.

  Martin Häusling (Verts/ALE). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aceste regulamente sunt mai bune decât cele de dinainte. Cred că suntem toți de acord cu asta. Totuși, consider că este foarte imprudent din partea dumneavoastră, doamnă Jeggle, să spuneți că nu există o alternativă la compromis. Cred că am fi putut obține mai multe din această situație.

Desigur, este adevărat că promovarea cercetării a exercitat multă presiune. Eram cu toții conștienți de asta. Totuși, ne-am atins obiectivul principal, de reducere a numărului de experimente pe animale? Încă mai există un mare semn de întrebare aici. Cealaltă problemă este, desigur, faptul că utilizarea primatelor non-umane nu a fost de fapt redusă.

Noi, cei din Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, considerăm că faptul că statelor membre nu li se va permite să aplice regulamente care sunt mai stricte decât cele din legislația existentă este foarte tulburător și, de asemenea, o încălcare gravă a principiilor europene. Situația trebuie să se schimbe. Este nevoie de o reexaminare serioasă. Acesta este primul punct al amendamentelor propuse de către Verzi și de aceea nu vom retrage aceste amendamente. Solicităm ca propunerea să se întoarcă la comisie.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Domnule președinte, dezvoltarea de tehnici și metode care să renunțe la necesitatea de a efectua experimente pe animale și care să minimizeze suferința provocată animalelor, în cazurile în care aceasta este necesară, ar trebui să constituie un obiectiv important al cercetării științifice și al progresului experimental și tehnologic pe care este important să îl stimulăm. Pe lângă o astfel de dezvoltare, ar trebui luată în considerare nevoia de a disemina aceste tehnici și metode, împreună cu preluarea lor de către instituții de cercetare și de dezvoltare și de către sistemele științifice și tehnologice naționale cu diferite niveluri de dezvoltare.

Uniunea Europeană trebuie să își asume un rol important în acest domeniu prin promovarea cooperării între instituțiile și sistemele științifice și tehnologice din diferite țări, inclusiv țări terțe. Considerăm că – în acest domeniu, ca și în altele, desigur – stabilirea unor niveluri minime de protecție în legislație nu ar trebui să împiedice un stat membru individual să adopte niveluri mai ridicate de protecție dacă dorește astfel.

  Anna Rosbach (EFD). – (DA) Domnule președinte, îmbunătățirea directivei privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice este ceva ce nu pot decât să sprijin. Totuși, este puțin paradoxal acest lucru, întrucât sunt, de fapt, împotriva experimentelor pe animale. Chiar există metode alternative de testare și, din fericire, revizuirea directivei include acest domeniu. Sunt foarte recunoscătoare pentru aceasta. Sper că se acorde un sprijin mai mare dezvoltării mai multor metode alternative de testare. Aici și acum, totuși, UE trebuie să stabilească norme umane și sigure pentru animalele utilizate în experimente. Se recunoaște, în cele din urmă, că animalele sunt ființe simțitoare, așa că vom introduce acum limite de durere. De ce, însă, nu introducem o secțiune care să interzică utilizarea repetată a acelorași animale? De ce nu interzicem utilizarea maimuțelor în cercetarea creierului? Mă înfurie faptul că ținem cu mult mai mult la interesele organizațiilor interesate decât la bunăstarea animalelor. Consider, de asemenea, că este frustrant faptul că în această Cameră putem legifera doar pentru UE, dar cum se realizează experimentele pe animale în afara UE?

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Domnule președinte, salut inițiativa Comisiei. Consider că este o realizare importantă faptul că am reușit să cădem de acord în ceea ce privește armonizarea practicilor din domeniul experimentării pe animale în UE.

Această directivă marchează un pas important în garantarea faptului că experimentele pe animale vii în scopuri științifice vor fi înlocuite cât mai curând posibil din punct de vedere științific. Această directivă va obliga, mai întâi, statele membre să încurajeze progresul metodelor alternative. Îndemn cu insistență statele membre să garanteze o finanțare adecvată pentru instruire, cercetare, dezvoltare și punerea în aplicare a metodelor satisfăcătoare din punct de vedere științific sau a strategiilor de testare care nu presupun utilizarea animalelor.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Domnule președinte, în calitate de membru al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, susțin, desigur, aceste reglementări și acordul la care s-a ajuns aici. Știu că este greu de ajuns la un compromis, dar avem nevoie de standarde etice adecvate, atât pentru experimentele pe animale, cât și pentru testele umane, și nu putem decât să aplicăm cele mai înalte standarde disponibile în prezent.

Desigur, este important să dezvoltăm și alternative. Al optulea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică trebuie să se concentreze masiv asupra metodelor de testare alternative. În plus, avem, de asemenea, nevoie de proceduri mai simple, acestea fiind menționate în aceste regulamente. O evaluare după șapte ani va aduce beneficii majore industriei, deoarece siguranța proceselor și reglementările europene clare, standardizate, vor aduce, de asemenea, certitudine juridică industriei.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Domnule președinte, aș dori să spun în mod clar că Europa are cele mai înalte standarde de bunăstare a animalelor din lume. Acest raport reprezintă încă un pas important către ameliorarea în continuare a bunăstării animalelor. Obiectivul nostru comun este de a restricționa experimentele pe animale și de a îmbunătăți condițiile de viață pentru animalele utilizate în scopuri științifice. Salut faptul că experimentele pe animale vor fi înlocuite de alte metode acolo unde este posibil și că standardele pentru creșterea, adăpostirea și îngrijirea acestor animale vor fi îmbunătățite. Totuși, aș dori să mă întorc la câteva dintre experiențele sectorului agricol și să critic câteva dintre punctele raportului.

Nu ar trebui să presupunem că mai multă birocrație în domeniul cercetării va ameliora bunăstarea animalelor. Cercetarea și sectoarele economice conexe din Europa nu trebuie să fie dezavantajate la nivel internațional și atunci când sunt comparate cu alte industrii. Este adevărat că și aici, și în industria agricolă, atunci când societatea cere standarde mai înalte pentru bunăstarea animalelor, trebuie să luăm în considerare standardele care se aplică produselor din import. Standardele europene înalte de calitate și de bunăstare a animalelor trebuie să fie recunoscute în mod corespunzător în ceea ce privește concurența loială. Raportoarea, doamna Jeggle, a făcut o treabă excelentă în ceea ce privește acest raport deosebit de delicat și merită sprijinul nostru.

  John Dalli, membru al Comisiei. – Domnule președinte, mai întâi de toate, aș dori să vă mulțumesc pentru comentariile dumneavoastră și pentru sprijinul general acordat dispozițiilor din această directivă.

Avem în fața noastră o directivă ambițioasă care, dacă va fi adoptată, va ameliora semnificativ bunăstarea animalelor în UE. Sunt de acord cu domnișoara Sârbu că o aplicare deplină și fidelă va fi esențială pentru ca directiva să își îndeplinească potențialul. Această provocare este abia la început. Astăzi, putem fi mulțumiți că s-a ajuns la un compromis dificil privind un document dificil, dar important, și că se poate face un pas mare înainte pe calea ameliorării vieții animalelor de care mai este încă nevoie în procedurile științifice.

Voi răspunde acum la câteva dintre comentariile făcute în această dimineață. Referitor la comentariile făcute de doamna Evans, trebuie să se conștientizeze faptul că această directivă oferă mai multă claritate juridică situației actuale. În plus, în cercetarea de bază și aplicată pentru care nu sunt prevăzute metode UE, articolul 4 este foarte clar și solicită utilizarea metodelor alternative ori de câte ori este posibil. Prin urmare, cerința de utilizare a metodelor alternative nu este slăbită; dimpotrivă, este consolidată mai bine.

Cât despre comentariile făcute de domnul Kastler și domnul Mikolášik cu privire la celulele stem embrionare, această problemă nu a fost trecută cu vederea în discuții. A fost discutată îndelung în timpul negocierilor, iar soluțiile găsite reflectă faptul că în UE nu există un consens referitor la utilizarea sau nu a celulelor stem embrionare umane. Comisia crede, prin urmare, că acest fapt ar fi reglementat cel mai bine la nivel național.

Textul adoptat răspunde acestor preocupări lăsând la latitudinea fiecărui stat membru decizia asupra utilizării lor. Trebuie adăugat faptul că, în temeiul directivei revizuite, în statele membre în care nu există o legislație explicită care să interzică utilizarea celulelor stem embrionare, utilizarea unei asemenea metode de testare ar fi obligatorie doar dacă acea metodă ar fi recunoscută de legislația UE. Nu există nicio legislație de acest fel la nivel UE și ar necesita acordul statelor membre pentru a fi adoptată.

În ceea ce privește evaluarea etică menționată de domnișoara Gardini, conceptul de evaluare etică și comitetul care o realizează se mențin, în conformitate cu articolul 38. Totuși, cuvântul „etic” a trebuit să fie eliminat în timpul negocierilor cu Consiliul. Cerința globală rămâne.

Prin votul dumneavoastră, sper că veți trimite un semnal puternic că Parlamentul European sprijină rezultatul negociat de către instituții sub conducerea abilă a doamnei Jeggle și a Președinției suedeze. Astăzi avem șansa de a aduce UE în atenția tuturor combinând un nivel înalt de bunăstare a animalelor cu știința de calitate. Să ne ridicăm la înălțimea sloganului nostru: „UE – îngrijește animalele, vizează știința mai bună”.

  Elisabeth Jeggle, raportoare. – (DE) Domnule președinte, domnule Dalli, doamnelor și domnilor, aș dori să vă mulțumesc, domnule Dalli, pentru remarcile făcute, care au clarificat anumite probleme și pe care nu este nevoie să le repet. Aș dori să le mulțumesc sincer și tuturor colegilor mei deputați pentru comentariile lor.

Este evident că acesta este un subiect foarte delicat, care implică un număr de interese diferite pe care a trebuit să le aducem la un loc. Solicit tuturor să voteze în favoarea raportului care se află acum în fața noastră, care recunosc că este un document echilibrat.

Domnule Häusling, dacă respingem acest raport acum, directiva din 1986 va continua să fie în vigoare mult timp, iar asta nu va îmbunătăți situația animalelor de laborator. Nu vom putea introduce nicio legislație nouă în viitorul apropiat. Amendamentele pe care le-ați propus din nou au fost respinse de Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală. Nu a existat sprijin pentru amendamentele dumneavoastră. Acum le-ați depus din nou. Este dreptul dumneavoastră de a face asta și îl respect.

La ce folos sunt cele mai înalte standarde de bunăstare a animalelor în Uniunea Europeană dacă nu putem aplica aceleași standarde în toată lumea? Ceea ce este important pentru noi acum este să ne asigurăm că legislația pe care sper că o vom adopta în cursul zilei de astăzi va fi implementată în statele membre în următorii câțiva ani. Aceasta reprezintă o provocare pentru noi. în primul rând, trebuie să ne asigurăm că toate statele membre ajung la același standard înalt în acest domeniu. Aceasta este prima noastră sarcină și nu ar trebui să solicităm deja fiecărui stat membru în parte e să aplice standarde mai înalte.

Acolo unde există standarde mai înalte, și acum vorbesc în calitate de german despre Germania, acestea vor rămâne valabile. Nu cerem unor state să facă un pas înapoi. Dimpotrivă, respectăm suveranitatea statelor membre în această situație, ca și în cazul cercetării care utilizează celule stem embrionare. Asta este ceea ce trebuie să facem și este un punct important.

Dacă doriți cu adevărat standarde mai înalte pentru bunăstarea animalelor, atunci votați, vă rog, în favoarea acestui raport și respingeți toate amendamentele.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 8 septembrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Pavel Poc (S&D), în scris. – (CS) Salut și sprijin directiva Parlamentului European și a Consiliului privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice aparținând doamnei raportoare Jeggle deoarece compromisul la care s-a ajuns reprezintă un progres în comparație cu situația actuală. Totuși, sunt în același timp nemulțumit de faptul că nu a fost posibilă includerea tuturor nevertebratelor în domeniul de aplicare a directivei în proiectul final. Parlamentul European a solicitat ca domeniul de aplicare a directivei să includă măcar acele specii de nevertebrate care sunt recunoscute științific că au potențialul de a simți durerea, suferința, teama și răul de durată. Proiectul nici măcar nu menționează această solicitare. Deși recunosc nevoia de a utiliza animale în scopuri științifice, cred cu fermitate că directiva ar fi trebuit să meargă mai departe și să includă în domeniul său de aplicare toate ființele, fără excepții. Să nu uităm că înțelegerea noastră continuă să extind gama de creaturi în privința cărora organismele științifice oficiale recunosc capacitatea de a simți durerea, suferința și teama și de a suferi îndelung. Putem astfel deduce că abilitatea de a simți frica, suferința și durerea este răspândită în tot regnul animal. Recunoașterea acestui fapt este mai mult o chestiune de moralitate decât de știință. Am demonstrat, din nefericire, prin compromisul adoptat, că cultura europeană încă nu a scăpat de conceptul cartezian conform căruia un animal este un lucru și încă mai avem cale lungă de parcurs în această privință.

  Konrad Szymański (ECR), în scris. – (PL) Referitor la procedura pentru a doua lectură, deputații nu au putut să își exprime opiniile asupra formei finale a Directivei privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (raportul Jeggle). Aș dori acum să profit de această ocazie pentru a-mi exprima în mod clar opoziția față de acordul dat în directivă utilizării celulelor stem embrionare ca alternativă la experimentele pe animale în scopuri științifice. Aceasta este rezultatul unui raționament antropologic eronat care permite posibilitatea de a distruge viața umană în cea mai timpurie etapă a dezvoltării sale pentru a ameliora bunăstarea animalelor. Garanțiile propuse de Parlamentul European în primă lectură au fost mult mai explicite în această privință. Dispozițiile ambigue ale directivei constituie o amenințare reală la legea existentă în țări precum Germania, în care embrionii beneficiază de un anumit grad de protecție. Faptul că aceste metode de cercetare nu au fost excluse este o impunere deplină a legalității lor în țări precum Polonia, Irlanda sau Malta.

5. Negocierile în curs privind Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) (dezbatere)

  Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este declarația Comisiei privind negocierile în curs privind Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA).

Stimați colegi, vă solicit atenția pentru un minut. Ordinea de zi adoptată nu prevede o procedură „catch-the-eye” în această dezbatere. Totuși, dacă nu sunt obiecții, sugerez ca, la sfârșitul ședinței, dacă vorbitorii de pe listă respectă timpul acordat și mai rămâne timp, să deschid o mică sesiune „catch-the-eye”. Există obiecții la aceasta? Foarte bine.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Domnule președinte, vă mulțumesc că mi-ați acordat, încă o dată, ocazia de a aborda împreună cu dumneavoastră subiectul negocierilor ACTA.

Referitor la acesta, dați-mi voie să reamintesc contextul acestor negocieri: ACTA este un acord care va fi important pentru menținerea competitivității UE și a locurilor de muncă pe piața mondială.

Într-adevăr, dacă dorim să rămânem o economie competitivă, va trebui să ne bazăm pe inovație, creativitate și exclusivitate de marcă. Acestea sunt câteva dintre avantajele comparative pe piața mondială. Așadar, avem nevoie de instrumentele adecvate pentru a garanta că acestea sunt protejate în mod corespunzător pe principalele noastre piețe de export.

Acestea sunt probleme care îi privesc pe cetățenii UE: nu doar locurile de muncă, ci și protecția consumatorului, securitatea și sănătatea.

Ceea ce vizăm este simpla stabilire a unui standard internațional privind punerea în aplicare a DPI care să fie rezonabil, echilibrat și eficient și să meargă dincolo de normele actuale ale OMC privind DPI: acordul TRIPS. Acesta este obiectivul final asupra căruia sunt sigur că suntem toți de acord.

În martie anul trecut, am venit aici pentru a sublinia principiile cheie pe care este fondată participarea Comisiei la aceste negocieri și m-am angajat să sporesc transparența față de Parlament referitor la aceste negocieri. După cum puteți vedea în proiectele de text care au urmat negocierilor ce durează din martie și pe care vi le-am împărtășit, Comisia s-a ținut de cuvânt și a respectat cu strictețe aceste principii. Dați-mi voie să vă reamintesc aceste principii:

În primul rând, obiectivul ACTA este de a combate încălcările la scară largă ale drepturilor de proprietate intelectuală care au un impact comercial semnificativ și nu este vorba despre verificarea conținutului laptopurilor sau computerelor călătorilor. Acest lucru nu va avea ca efect limitarea libertăților civile sau hărțuirea consumatorilor. Dacă unii dintre dumneavoastră se îndoiesc de aceasta, aș fi bucuros să vă ascult argumentele.

În al doilea rând, ACTA se referă doar la protejarea drepturilor de proprietate intelectuală existente. Nu va include dispoziții pentru modificarea în fond a legislației privind proprietatea intelectuală. Ar trebui să stabilească norme minime privind modul în care inovatorii își pot apăra drepturile în justiție, la frontiere sau pe internet. De exemplu, ACTA va garanta creatorilor de modă europeni, artiștilor sau producătorilor de automobile că drepturile lor sunt protejate adecvat atunci când sunt confruntați cu contrafacerea creațiilor lor în afara Europei.

În al treilea rând, ACTA trebuie să respecte acquis-ul UE, inclusiv actualul nivel de armonizare a aplicării DPI, Directiva privind comerțul electronic, cadrul de reglementare a telecomunicațiilor și, nu mai puțin important, legislația UE aplicabilă în materie de protecție a datelor cu caracter personal și a vieții private. ACTA nu va face nicio modificare a legislației UE pe la spate. Mă veți întreba care este atunci valoarea adăugată? Răspunsul este că legislația noastră este una dintre cele mai eficiente și dacă și alte țări o adoptă, acest lucru îi va ajuta pe inovatorii noștri.

În al patrulea rând, ne vom asigura că ACTA nu va împiedica accesul la medicamentele generice. Proiectul de text garantează acum într-un limbaj clar că ACTA nu va constitui o bază care să împiedice comercializarea medicamentelor generice.

Mai mult decât atât, ACTA va fi în conformitate cu Declarația privind TRIPS și sănătatea publică din 2001, în timp ce obligațiile de verificare la graniță, care sunt problema cea mai sensibilă în ceea ce privește accesul la medicamente, nu se vor aplica brevetelor.

În ceea ce privește transparența, ne-am ținut de cuvânt și am informat Parlamentul European, prin sesiuni speciale, după fiecare rundă de negocieri, și vom continua să procedăm astfel. În conformitate cu angajamentele noastre în baza Acordului-cadru, am împărtășit, desigur, proiectele de text cu Parlamentul European.

De asemenea, profit de această ocazie pentru a prezenta pe scurt rezultatele celei de-a zecea runde de negocieri ale ACTA, care a avut loc la Washington între 16 și 20 august 2010.

La capitolele civil, vamal și penal, părțile au făcut unele progrese, dar tot nu a existat suficientă flexibilitate din partea acestora pentru a aborda câteva dintre subiectele mai delicate. S-a depus și o activitate susținută asupra capitolelor generale și orizontale (preambul, dispoziții generale, definiții, practici de punere în aplicare, cooperare internațională și dispoziții instituționale), care aproape s-au încheiat.

Însă este regretabil că, în ultimele două runde, s-a spus tot mai clar că se va ajunge la un consens care să includă toate părțile ACTA din prezent doar în baza celui mai mic numitor comun, având în vedere varietatea de opinii și de practici privind acest subiect ale diferiților participanți ACTA. Aceasta se va realiza în detrimentul nivelului de ambiție si al eficienței acordului.

La ultima rundă s-a făcut un pas înapoi considerabil cu privire la mediul digital (internetul), care este unul dintre cele mai sensibile, dar și cele mai „inovatoare” capitole ale ACTA, atunci când părțile nu au putut cădea la un acord referitor la un regim de scutire de la responsabilitatea comună pentru furnizorii de servicii de internet.

Această situație a fost valabilă și pentru capitolul foarte important privind măsurile vamale, în cazul căruia câteva părți s-au opus efectuării de verificări asupra exporturilor și a tranzitului produselor contrafăcute, nereușind astfel să reacționeze împotriva traficului de contrafaceri răspândit la nivel internațional.

Un alt domeniu în care discuțiile sunt dezamăgitoare pentru interesele UE se referă la drepturile de proprietate intelectuală care vor fi acoperite de acord. UE are o bază largă și diversificată pentru titularii de drepturi. Un agricultor ale cărui produse includ indicații geografice sau o fabrică de textile care creează modele sunt, de asemenea, victime ale contrafacerii și au și ei nevoie să fie protejați de norme de aplicare mai bune. Problema este că mai mulți dintre partenerii noștri insistă asupra faptului că doar drepturile de autor și mărcile „merită” să fie incluse în ACTA. Nu suntem deloc de acord și vom continua să solicităm cu fermitate respectarea acestor interese UE ofensive.

Următoarea rundă va avea loc la Tokyo la sfârșitul lunii (de la 23 septembrie la 1 octombrie 2010). Se pare că ne apropiem de sfârșitul jocului și că părțile s-au angajat să rezolve problemele substanțiale rămase în cadrul rundei de la Tokyo.

Rămân ferm convins de importanța abordării abuzului sistematic și răspândit al proprietății intelectuale europene din toată lumea și de contribuția esențială pe care ACTA o poate aduce pentru atingerea acestui țel. De aceea voi rămâne angajat față de reușita acestor negocieri.

Cu toate acestea, dacă la sfârșitul procesului UE se va afla în fața unui tratat fără multă valoare adăugată concretă pentru titularii noștri de drepturi, sau cu un tratat care încearcă să stabilească o categorie principală și una secundară de drepturi de proprietate intelectuală, ar trebui să fim pregătiți să ne reexaminăm participarea la acord.

  Daniel Caspary, în numele Grupului PPE. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în 2008, 178 de milioane de articole au fost reținute de către funcționarii autorităților vamale. Dintre acestea, 20 de milioane de articole erau periculoase. Un total de 54 % dintre produsele contrafăcute veneau din China, iar India a fost principalul vinovat cu privire la medicamente.

Produsele contrafăcute creează multe pagube economiei Europene, însă și oamenii care le cumpără sunt loviți puternic. Mă gândesc, de exemplu, la medicamente. Ar fi un coșmar pentru mine și pentru orice părinte dacă ar fi ca un copil bolnav să moară după ce i s-au administrat medicamente, din cauza simplului fapt că nu putem preveni intrarea pe piață a produselor și medicamentelor contrafăcute. Trebuie să rezolvăm această problemă.

Pirateria produselor este o problemă centrală pentru Uniunea Europeană. Trebuie să protejăm industriile și consumatorii din toată lumea împotriva produselor care pot dăuna sănătății și pot cauza pierderi financiare pentru companii. Prin urmare, salut negocierile asupra unui acord comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) ca fiind un pas major în direcția bună în combaterea pirateriei produselor. Știm că acest acord nu este singura soluție la piraterie, însă este primul acord internațional din acest domeniu care implică preluarea de către unele state a combaterii pirateriei produselor. Aș dori să văd că se alătură cât mai multe alte state posibil.

Grupul nostru salută cooperarea pozitivă dintre Comisie și Parlament încă de la rezoluția noastră din primăvară. Regretăm faptul că a trebuit să mergem atât de departe încât să adoptăm această rezoluție. Cu toate acestea, ca rezultat al rapoartelor periodice ale Comisiei, am putut avea o vedere generală asupra negocierilor din ultimele luni. Doresc să îi felicit pe negociatori pentru realizările lor recente. Chiar și pentru criticii ACTA, este tot mai dificil de găsit puncte negative în acord. Problema măsurilor de control la graniță în cazul încălcării brevetelor și, prin urmare, îngrijorarea privind comercializarea medicamentelor generice au fost înlăturată. După trei încercări, verificarea bagajelor personale a fost eliminată. Responsabilitatea obligatorie a furnizorilor de servicii de internet a fost, de asemenea, eliminată și acordul pare să fie în conformitate cu acquis-ul comunitar. Cred că suntem pe drumul cel bun.

Cu toate acestea, doresc să solicit Comisiei să își mențină poziția fermă astfel încât să poată reprezenta interesele Uniunii Europene. Sprijin propunerea de a include drepturi de brevete, denumiri geografice de origine și încălcarea brevetelor în secțiunea acordului referitoare la dreptul civil. Sunt de opinie că șunca de Parma, Tiroler Almkäse și șampania merită același nivel de protecție ca și Coca-Cola și cerealele Kellogg's. Prin urmare, solicit Statelor Unite să înceteze blocarea publicării documentelor. Publicarea documentelor după runda din Noua Zeelandă a demonstrat cât de importantă este transparența și a permis ca mare parte din criticile la adresa acordului să fie trecute sub tăcere.

Doresc să solicit Comisiei să continue sprijinirea publicării documentelor de negociere, cel mai târziu înainte de semnarea acordului. Îi urez Comisiei mult succes pe durata următoarei runde din Japonia și sper la mai multe rapoarte oportune și detaliate privind negocierile. După terminarea negocierilor, grupul nostru se va retrage liniștit pentru a evalua rezultatele în baza textului final și va decide apoi asupra unei poziții referitoare la ratificare. Le urez succes negociatorilor.

  Kader Arif, în numele Grupului S&D. – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, domnule comisar, tocmai ați spus niște lucruri liniștitoare, însă tot nu cred că preocupările exprimate de un număr mare de membri referitoare la Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) au fost complet înlăturate.

În martie, am propus o rezoluție care a trecut de marea majoritate a acestei Camere și care a făcut posibilă publicarea textului negocierii. În timpul dezbaterii, am solicitat ca acquis-ul comunitar – la care ați făcut referire – siguranța și furnizarea de medicamente generice să fie garantate, iar libertățile fundamentale ale concetățenilor noștri să fie respectate. Ne-am referit, de asemenea, la indicațiile geografice și am făcut aceasta pentru a vă transmite prioritățile noastre pe care voi continua să vi le repet pentru ca poziția pe care o veți apăra în Japonia peste câteva săptămâni să se bazeze pe dezbaterea parlamentară pe care am reușit să o inițiem.

Ieri, în timpul dezbaterii privind situația Uniunii, mulți vorbitori au evidențiat, pe bună dreptate, faptul că deputații în Parlament sunt purtătorii de cuvânt ai concetățenilor noștri și că, în lipsa acestei legături, Comisia riscă să se angajeze într-o confruntare sterilă cu Parlamentul. Prin urmare, domnule comisar, vă rog să aveți în vedere, ca prioritate, faptul că deputații în Parlament din fața dumneavoastră sunt în primul rând și înainte de toate partenerii dumneavoastră și nu se află aici doar pentru a vă contrazice.

Parteneriatul pe care îl dorim nu este unul în care suntem legați, așa cum par să vrea uneori serviciile dumneavoastră, de un jurământ al secretului. Serviciile dumneavoastră tocmai au răspuns întrebărilor noastre în spatele ușilor închise. Ni s-a înmânat ultima versiune a textului ACTA, dar ni se interzice să transmitem orice mesaje atunci când plecăm de la aceste ședințe sau după ce am citit acordul, în vreme ce rolul nostru este de a alerta, explica și garanta faptul că lucrurile au fost înțelese. Aceasta este, deci, cea de-a doua solicitare a mea către dumneavoastră cu privire la transparența dezbaterilor ca element care mai degrabă ne îmbogățește deliberările în loc să ne descurajeze încrederea.

Pe lângă aceste două subiecte principale, și pentru că încep să mă obișnuiesc cu acest tip de exercițiu, vă voi informa cu privire la preocupările mele. Mai întâi de toate, există acces la medicamente. Acest lucru a fost menționat deja. Ne spuneți că protejarea acestui acces este una dintre prioritățile dvs., că faceți tot ce este posibil pentru a garanta că nimic din acest acord nu le împiedică producerea sau libertatea de circulație. În acest punct, totuși, v-aș întreba despre brevete. De ce doriți să le includeți în acest acord? Dorința de a spori lupta legitimă împotriva contrafacerii nu ar trebui să constituie un pretext pentru a folosi ACTA ca mod de extindere a drepturilor posesorilor de brevete cu mult dincolo de ceea ce s-a stabilit în acordul TRIPS. Vă rog să nu confundați medicamentele generice cu cele contrafăcute.

Un alt punct important îl reprezintă protecțiile. Textele nu trebuie să fie prea riguroase în garantarea unui echilibru real între drepturile utilizatorilor și cele ale titularilor de drepturi. Vă trimit la diferitele formulări conținute în acordul TRIPS.

Salut comentariile dumneavoastră referitoare la internet și am mare încredere în ideea că ACTA nu va servi la slăbirea poziției UE exprimată clar în Directiva privind comerțul electronic.

Domnule comisar, există cu siguranță alte probleme pe care le-aș semnala în această dimineață, însă prima sarcină pe care mi-o asum este de a garanta că, datorită acestei dezbateri, vom putea fi capabili să oferim cât mai multe informații posibil cu privire la acest acord concetățenilor noștri, și de a vă spune că pentru mine, principalul element este de a le proteja drepturile și libertățile fundamentale. De aceea sper că veți ține seama de punctele menționate de membri și că le veți apăra pe durata negocierilor. Vă solicit, de asemenea, să vă onorați angajamentul de publicare a textului imediat după încheierea negocierilor, fie că aceasta va avea loc la sfârșitului rundei din Japonia sau într-o etapă ulterioară.

Dezbaterea publică va trebui să aibă loc în această Cameră, de exemplu. Voi solicita deci o rezoluție și sperăm să țineți cont de punctul nostru de vedere înainte ca semnarea ACTA să aibă loc, chiar dacă asta presupune întoarcerea la masa negocierilor.

  Niccolò Rinaldi, în numele Grupului ALDE. – (IT) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, acta est fabula, plaudite! – „piesa a luat sfârșit, aplauze!” – după cum obișnuiau să spună actorii romani la sfârșitul unui spectacol. Piesa a luat sfârșit și poate că suntem aproape de terminarea ei, deși s-ar putea să nu fie încă timpul pentru aplauze.

Pe durata acestei dezbateri, domnul De Gucht ne-a dat asigurări importante, însă știm că 64 % dintre produsele contrafăcute vin din China, care nu face parte din Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA). Va trebui, prin urmare, să evaluăm dacă merită, per ansamblu – cu alte cuvinte, dacă ar trebui să semnăm acordul în condițiile în care acesta nu aduce beneficii reale, după cum a concluzionat domnul comisar. Nu mai există multe motive de preocupare, însă ele sunt semnificative. S-au spus multe despre internet și apreciem eforturile Comisiei, dar rămânem vigilenți.

În ceea ce privește accesul la medicamente, repet ceea ce au întrebat deja alți membri: nu se poate face o analiză împreună a medicamentelor contrafăcute pe de o parte și a medicamentelor generice pe de alta. Este vitală permiterea accesului la medicamente la prețuri competitive care sunt cruciale pentru pacienții din țările în dezvoltare. Întrebarea pe care aș dori să o pun este dacă declarația de la Doha privind acordul TRIPS (Aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală) și sănătatea publică vor fi incluse măcar în preambulul textului ACTA.

În cele din urmă, referitor la indicațiile geografice, ne aflăm într-o situație posibil paradoxală deoarece mărcile înregistrate care ar putea încălca indicațiile geografice ar beneficia de mai multă protecție decât indicațiile geografice însele. Și aici TRIPS oferă o bază mai solidă în multe privințe și, prin urmare, îndemnăm la vigilență și la o poziție fermă.

  Jan Philipp Albrecht, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Domnule președinte, în primul rând, sunt încântat că declarația 12 privind Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) a primit ieri majoritatea necesară în Parlament. Acest fapt demonstrează că Parlamentul European continuă să sprijine poziția clară pe care a adoptat-o la rezoluția sa din martie.

Mai mult, declarația scrisă accentuează un punct foarte important. Nu dorim ca exercitarea drepturilor de proprietate intelectuală să fie încredințată companiilor private. Statul de drept și principiile democrației cer ca orice amestec în drepturile fundamentale, inclusiv pe internet, să vină din partea unor reprezentanți legitimi ai statului, iar standardele înalte ale constituirii noastre, Convenția pentru drepturile omului și Tratatul de la Lisabona, să continue să se aplice.

Nu trebuie să se permită intrarea în vigoare a unui acord care încurajează cartelurile private de titulari de drepturi să aranjeze totul pentru a se potrivi intereselor afacerilor lor, cum face actualul proiect ACTA. Comportamentul Comisiei UE pe durata negocierilor ACTA este la limita încălcării tratatelor noastre. În loc să înlăture măsurile criticate de către Parlament, formularea proiectului de acord a fost pur si simplu făcută și mai vagă. Pare tot mai improbabil că se va respecta acquis-ul comunitar.

Din fericire, protestele continue ale Parlamentului European par acum să aibă efect. Cu toate acestea, dacă se dorește ca ACTA să primească o majoritate a voturilor în această Cameră, mai sunt încă multe de făcut. Ar fi trebuit să înțelegeți acest lucru până ieri, cel târziu.

  Syed Kamall, în numele Grupului ECR. – Domnule președinte, aș dori să încep prin a saluta trei lucruri care s-au spus la început: mai întâi, că nu vor exista noi drepturi de proprietate intelectuală, în al doilea rând, că nu se va face nicio modificare a legislației pe la spate și, în al treilea rând, transparența sporită pe care am observat-o din partea Comisiei, mai ales față de unii dintre ceilalți parteneri la negociere.

Trebuie, de asemenea, să înțelegem diferența dintre lumea digitală și lumea atomilor. Așa cum a spus mai demult Chris Anderson, redactorul revistei Wired, într-o lume cu bandă largă sporită, cu putere de depozitare mai ieftină și cu putere de procesare mai ieftină, în timp, produsele digitale tind spre gratuitate sau spre zero. Asta înseamnă că multe dintre industriile care se plâng de lumea digitală trebuie să înțeleagă că trebuie să urmeze noi modele de afaceri. În special industria fonografică și alte industrii similare nu se pot baza pe modele de afaceri vechi.

Consider că în lumea atomilor – în lumea fabricării produselor – povestea este diferită. Trebuie să ne asigurăm că, deși poate că UE nu este competitivă în materie de costuri ale forței de muncă, țările și companiile UE sunt competitive când vine vorba despre cercetare și proiectare. Probabil că este agasant pentru companiile care investesc milioane – uneori miliarde – în produse și proiecte noi ca acestea să fie subminate de produsele contrafăcute în altă parte. Suntem lideri mondiali în domeniul automobilelor de valoare și în produse precum telefoanele inteligente și trebuie să fim foarte atenți ca, după ce s-au investit milioane sau miliarde în aceste produse, acestea să nu fie pur și simplu subminate.

Salut declarația Comisiei, dar trebuie să înțelegem diferența dintre lumea atomilor și lumea digitală.

  Helmut Scholz , în numele grupului(GUE/NGL). – (DE) Domnule președinte, domnule De Gucht, doamnelor și domnilor, protecția inventatorilor și a companiilor împotriva furtului ideilor lor este o problemă importantă mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii. Cu toate acestea, aș dori să mai întreb o dată dacă pirateria produselor poate într-adevăr să fie restricționată de un grup mic de țări care semnează un acord, mai ales dacă aceste țări sunt cunoscute mai mult pentru invenții decât pentru falsuri. În opinia mea, aceste negocieri ar trebui să aibă loc într-un context internațional precum cel al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI).

În termeni generali, este vorba despre un nou cadru și un nou angajament. Domnule De Gucht, remarcile dumneavoastră finale indică în această direcție. Știu că negociatorii din partea Comisiei și ai Consiliului sunt la curent cu această dilemă. Soluția lor este de a acorda companiilor drepturi cuprinzătoare de a acționa în instanță în cazul piețelor de vânzare ale potențialilor falsificatori. Acestea vor să poată aresta importatorii și, potrivit proiectului de text, chiar și consumatorii finali la graniță, cu excepția cazurilor în care semnatarii acordului prevăd altfel. Textul spune că:

Helmut Scholz (GUE/NGL). „statele membre pot exclude din măsurile la frontieră mici cantități de bunuri de natură necomercială aflate în bagajele călătorilor”.

Helmut Scholz (GUE/NGL). – (DE) Acestea vor să impună o legislație europeană care să permită unei companii să solicite ca bunurile sau produsele de software importate dintr-un stat semnatar al Acordului comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) să fie confiscate sau chiar distruse prin ordin judecătoresc. Acest lucru poate avea loc, dacă este nevoie, fără ca cealaltă parte să fie audiată. În cazul unui container cu fierăstraie false, aceasta poate părea o procedură simplă. Totuși, acordul vizează extinderea acestui proces pentru a acoperi domenii precum componentele software.

Vor putea giganții software precum Microsoft să urmărească și să își distrugă competitorii mai mici prin intermediul procedurilor juridice? Giganții industriei de divertisment au reușit, de asemenea, să introducă preocupările lor în negocierile ACTA. Vor fi luate măsuri juridice nu doar împotriva descărcării și copierii, ci și împotriva producerii și distribuției de tehnologii care, printre altele, permit ocolirea măsurilor de protecție împotriva copierii.

Ați spus că s-au înregistrat progrese și că este adevărat că SUA a renunțat la solicitarea ca furnizorii de servicii internet să fie trași la răspundere. Totuși, în secțiunea acordului referitoare la dreptul penal, încă mai există un paragraf privind ajutarea sau instigarea. În plus, furnizorii de internet vor fi obligați să predea datele personale ale clienților suspectați de încălcarea legislației privind dreptul de proprietate intelectuală, la solicitarea legitimă a unei companii. Am descoperit în această Cameră, în cursul negocierilor SWIFT, că Statele Unite, de pildă, nu au o legislație de protecție a datelor personale în sensul în care o înțelegem noi în Europa. Care este situația în celelalte țări semnatare ale acordului? Acordul nu trebuie să intervină asupra acquis-ului comunitar. Trebuie să fim capabili să protejăm companiile mici și mijlocii împotriva campaniilor de brevetare ale marilor producători de software și să garantăm că datele personale ale utilizatorilor de internet sunt în siguranță.

  Francesco Enrico Speroni, în numele Grupului EFD. – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, îi mulțumesc domnului comisar și Consiliului pentru această dezbatere, deși regret să spun că este dificil să vorbim despre ceva dacă nu avem documentele necesare.

Nu există nimic pe internet, iar serviciile Parlamentului pe care le-am contactat nu au răspuns, deoarece Comisia nu pune toate textele la dispoziția publicului. Atunci nu mai rămâne nimic altceva de făcut decât să vorbim în termeni generali. Cu toate acestea, este utilă abordarea acestei probleme care constituie o parte din planul Europei de protecție a produselor noastre și, prin urmare, a companiilor și lucrătorilor noștri. Chiar și așa, există unele rețineri, de pildă, cu privire la reglementarea mărcilor și a produselor.

Este de datoria noastră să ne protejăm lucrătorii verificând dacă există vreo formă de concurență neloială sau de concurență bazată pe exploatarea muncitorilor și, în acest caz, de concurență bazată pe falsificare și contrafacere. Trebuie, prin urmare, să combatem astfel de forme de concurență inacceptabilă tocmai pentru a proteja producătorii și lucrătorii europeni care își câștigă existența din eforturile lor, din puterea creierului și din implicarea lor, contribuind astfel la dezvoltarea continentului nostru.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, Acordul comercial plurilateral de combatere a contrafacerii (ACTA) vizează să eficientizeze lupta împotriva pirateriei produselor și a încălcărilor drepturilor de autor prin cooperare internațională, coordonarea aplicării legislației și elaborarea de noi legi de protecție a proprietății intelectuale. Se înțelege de la sine că avem nevoie de o transparență constantă. Măsurile care vor duce la diluarea Directivei privind protecția datelor personale sau care ar putea chiar să aibă un impact negativ asupra libertății de exprimare reprezintă un răspuns excesiv la problema combaterii pirateriei produselor și a încălcărilor drepturilor de autor și trebuie respinse.

Parlamentul European a solicitat Comisiei să evalueze posibilele efecte ale acordului. Din nefericire, această evaluare încă nu a fost realizată. În opinia mea, protejarea proprietății intelectuale este vitală, însă protecția datelor personale și a confidențialității este la fel de importantă. Peter Hustinx de la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a declarat, referitor la acest subiect, citez:

‘ Deși proprietatea intelectuală este importantă pentru societate și trebuie protejată, ea nu trebuie plasată deasupra drepturilor fundamentale ale indivizilor la confidențialitate, la protecția datelor și a altor drepturi. Am încheiat citatul. Să lucrăm împreună asupra acestui acord luând în considerare toată legislația existentă.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, punerea în aplicare eficientă a regulamentelor și a legilor existente pentru combaterea pirateriei și consolidarea drepturilor de proprietate intelectuală este cu siguranță foarte binevenită. Cu toate acestea, din nefericire, există în rândul publicului un grad mare de ignoranță și de nesiguranță privind acest domeniu. Primesc cu regularitate mesaje electronice de la cetățeni preocupați care se plâng de lipsa de transparență din timpul negocierilor asupra Acordului comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) și care consideră că ACTA este o încălcare gravă a drepturilor și libertăților lor. Este important să oferim mai multe informații în acest domeniu și să evidențiem faptul că problema nu este cauzată de ACTA, ci în parte de acquis-ul comunitar al UE.

Hotărârea preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19 februarie 2009 stipulează clar că furnizorii de servicii de internet pot fi trași la răspundere pentru încălcarea drepturilor de autor de către clienții lor. Prin urmare, tratatele existente permit blocarea accesului la internet pentru cetățenii UE. Problema nu este ACTA, ci reglementările Uniunii Europene, care ar putea limita libertățile și drepturile cetățenilor UE.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Volumul tot mai mare de produse contrafăcute și piratate din comerțul internațional crește posibilitatea unei amenințări la dezvoltarea sustenabilă a economiei globale, cauzând nu doar pierderi financiare pentru producătorii legitimi, ci și încălcarea drepturilor deținătorilor de proprietate intelectuală și ale entităților care participă la fabricare și producție, și amenințând consumatorii și locurile de muncă din Europa.

Ideea unui acord multilateral privind lupta împotriva pirateriei și a contrafacerii poate constitui un mecanism eficient de combatere a acestor activități, dar îi sprijin și pe acei membri care au accentuat nevoia de mai multă transparență și de mai mare încredere în aceste negocieri și acorduri. Consider, de asemenea, că este esențial să se realizeze un echilibru între drepturile pe care este în interesul nostru să le protejăm și drepturile care sunt esențiale pentru societate. Exercitarea sau protejarea drepturilor unui grup nu trebuie să se facă în detrimentul drepturilor și intereselor legitime ale unui alt grup.

  Carl Schlyter (Verts/ALE). – (SV) Domnule președinte, nu sunt deloc sigur de exceptarea privind medicamentele generice. Dacă o vom permite, va trebui, în astfel de cazuri, să permitem și exceptarea întregului tranzit, altfel ne vom confrunta cu problemele care au existat în ultimii anii. Spuneți că se va aplica doar la situațiile comerciale la scală largă. În acest caz, ați putea spune că indivizii mai degrabă vor fi scutiți decât ar putea fi scutiți de la norme, nu-i așa?

De asemenea, sunt preocupat de mediul digital atunci când se vorbește de bariere tehnologice. În această privință, se spune că metodele care pot fi folosite pentru a ocoli măsurile de protecție tehnică ar trebui să fie considerate ilegale dacă au o utilitate comercială limitată.

Dar este, de asemenea, posibil ca acestea să fie diseminate complet fără interes financiar, ca nimeni să nu aibă niciun interes financiar, ci să se dorească, în schimb, sprijinirea utilizării de către oameni a tehnologiilor care ar putea fi folosite și ca „tehnologii de evitare”. Cum vedeți acest lucru?

De asemenea, nu sunt deloc mulțumit de faptul că includeți aici aspecte controversate de la Ipred și referitoare la stocarea datelor. Dacă vom dori să schimbăm aceasta după evaluări, este stupid faptul că am stabilit asta aici în scris.

  Françoise Castex (S&D). – (FR) Domnule președinte, domnule comisar, aș dori să aduc o nouă contribuție la dezbaterea asupra ACTA și, împreună cu cosemnatarii declarației 12, am onoarea de a vă informa că această declarație a obținut o foarte mare majoritate în Parlament și că s-a depășit numărul minim de semnături.

Mă bucur că această declarație vă este prezentată înainte de runda finală a negocierilor referitoare la ACTA și cred că ați putea să o considerați un mandat de negociere care vă este acordat de către Parlamentul European.

Aș dori să vă reamintesc componentele sale: Parlamentul nu cere, desigur, doar transparență și posibilitatea de a consulta textele pe durata negocierilor înainte de a le ratifica; el cere, de asemenea, ca drepturile de proprietate intelectuală să nu fie armonizate în temeiul acestui tratat și ca libertățile cetățenilor, protecția vieții private și neutralitatea internetului să fie păstrate și garantate.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Domnule președinte, trebuie să întrebăm în ce măsură acordurile comerciale de combatere a contrafacerii sunt simple protecții pentru marile întreprinderi și în ce măsură acestea protejează într-adevăr oamenii obișnuiți. În cazul produselor medicale, medicamentele contrafăcute pot, în cel mai bun caz, să fie ineficiente și să le fure oamenilor un leac; în cel mai rău caz, acestea pot cauza prejudicii și le pot fura oamenilor sănătatea și chiar viața.

Produsele contrafăcute sunt fabricate aproape mereu în țări cu venituri reduse și subminează bunurile originale produse în țările noastre cu prețul locurilor de muncă ale cetățenilor statelor noastre membre. Trebuie luate măsuri de sancționare împotriva țărilor care permit aceste practici.

M-am bucurat să aud asigurările Comisiei că se vor avea în vedere orice încălcări la scală largă, și nu consumatorii. Cu toate acestea, unii susținători ai actorilor politici doresc, într-adevăr, să retragă accesul la internet al persoanelor suspectate de descărcări neautorizate repetate și aceeași oameni ar dori inspecții riguroase, verificând comunicațiile clienților. Putem fi siguri că aceste dispoziții nu vor fi incluse într-o etapă ulterioară și că nu vor trece peste obiecțiile noastre?

  Sidonia Elżbieta Jędrzejewska (PPE). – (PL) Salut dezbaterea de astăzi referitoare la Acordul comercial de combatere a contrafacerii. În opinia mea, acesta este un pas înainte în consolidarea poziției Parlamentului European ca instituție care reprezintă cetățenii Uniunii Europene. Aș dori să subliniez faptul că Parlamentul European are dreptul de a fi informat și consultat de către Comisie cu privire la acordurile pe care le negociază asupra comerțului cu servicii și asupra aspectelor comerciale ale proprietății intelectuale. Dezbaterea de astăzi dă substanță acelui drept și sper că, pe viitor, va constitui o regulă și pentru Comisie. Aș dori să atrag atenția asupra faptului că natura confidențială a negocierilor Comisiei referitoare la Acordul comercial de combatere a contrafacerii a dat naștere multor critici din partea utilizatorilor de internet. Acestea ar fi putut fi evitate dacă Comisia ar fi dorit să ne informeze mult mai bine, încă de la început, cu privire la eforturile sale în această problemă.

Într-o întrebare scrisă pe care am adresat-o Comisiei, ridic problema relațiilor dintre Acordul comercial de combatere a contrafacerii și politica europeană privind societatea informațională și a efectelor sale paralegale.

  Eva Lichtenberger (Verts/ALE). – (DE) Domnule președinte, domnule De Gucht, ne-ați asigurat că acest Acord comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) nu va modifica nimic în prezent. Cu toate acestea, nu ni se dă ocazia de a ne forma propriile opinii, de a ne informa mai bine și de a ne pune în practică propria expertiză juridică pentru a stabili dacă daunele colaterale provocate de acest acord drepturilor cetățenilor din Europa nu vor fi considerabil mai mari decât pretindeți. Trebuie să vă credem pe cuvânt. Având în vedere că ne confruntăm cu un caz de acest gen, de ce nu există transparență? Știu că asta vine din partea negociatorilor SUA, însă Comisia Europeană poate, pe deplin conștientă de asta, să cedeze pur și simplu? Cred că răspunsul la această întrebare este nu.

Cel de-al doilea punct privește denumirile geografice de origine. Am fost foarte clară la masa negocierilor că aceste denumiri de origine sunt echivalentul mărcilor în Europa. În opinia mea, acest punct trebuie discutat din nou în negocieri.

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Domnule președinte, aș dori să discut trei puncte scurte. În primul rând, doresc să îi felicit pe inițiatorii declarației scrise privind Acordul comercial privind combaterea contrafacerii (ACTA). Aceasta a fost acum adoptată.

Al doilea punct privește transparența și aș dori să îi adresez domnului De Gucht o întrebare. Cum puteți să ne spuneți nouă, deputaților în Parlamentul European, că trebuie să ne bazăm pe o organizație americană din domeniul libertăților civile pentru a primi un exemplar dintr-un text? Am textul aici în față. Vi-l voi înmâna după asta și vă voi ruga să va asigurați că este versiunea originală.

Al treilea punct privește responsabilitatea furnizorilor de servicii de internet (FSI). Puteți garanta că subiectul răspunderii FSI nu va fi reintrodus pe ușa din spate?

  Christian Engström (Verts/ALE). – Domnule președinte, suntem cu toții de acord că contrafacerea este un lucru rău și că este bine să combatem contrafacerea produselor. Este bine pentru consumatorii și cetățenii europeni și este important și pentru întreprinderile europene, după cum a fost subliniat. Este bine să protejăm mărcile și acquis-ul mărcilor, inclusiv denumirile geografice.

Până aici, toate bune. Însă, așa cum a evidențiat domnul Kamall, există o diferență între lumea atomilor și lumea biților. Cât despre capitolul internet, furnizorii de servicii de internet și alte întreprinderi implicate în acel domeniu au exprimat unele preocupări legitime. Există preocupări că acordul ar putea, de fapt, să dăuneze dezvoltării, să dăuneze întreprinderilor europene și modului în care profităm de această tehnologie nouă.

Prin urmare, îndemn Comisia să continue, prin toate mijloacele, cu partea referitoare la contrafacere, dar să elimine capitolul despre internet. Aceasta ar fi cea mai bună soluție pentru toată lumea.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Domnule președinte, în primul rând, aș dori să le mulțumesc tuturor deputaților în Parlament care au intervenit. Acestea sunt informații valoroase pentru noi cu două săptămâni înainte de ceea ce va fi, probabil, jocul final la Tokyo, și vom ține cont de ele, cu siguranță.

Înainte de a vorbi despre confidențialitate, voi răspunde la câteva întrebări tehnice. Una se referea la acordul TRIPS privind sănătatea publică și dacă acesta ar putea fi menționat în mod explicit în acord. Este menționat în mod explicit după cum urmează: „recunoașterea principiilor stabilite în Declarația de la Doha referitoare la acordul TRIPS privind sănătatea publică adoptat la 14 noiembrie 2001 de către OMC la A patra conferință ministerială a OMC de la Doha, Qatar”.

Au mai fost și câteva întrebări privind confidențialitatea. Din nou, textul aflat în discuție în prezent spune că „nimic din acest acord nu va solicita niciunei părți să ofere informații (...) care ar contravine legilor sau acordurilor sale internaționale, inclusiv legislației care protejează dreptul la confidențialitate”. În proiectul de text în discuție, se mai menționează că, în ceea ce privește aplicarea la mediile digitale, procedurile de punere în aplicare vor fi executate într-un mod care, „în conformitate conform cu legislația fiecărei părți, respectă principiile libertății de exprimare, al procesului corect și al confidențialității”. Așadar, acordurile menționează în mod explicit toate acestea.

Dați-mi voie să spun câteva cuvinte despre medicamente. Nu consider că există o problemă cu medicamentele – nu doar din cauza ACTA, ci și deoarece în prezent discutăm cu India pe această temă. Aceștia au depus o cerere la OMC cu privire la medicamente. Purtăm discuții cu ei și cred că vom ajunge în curând la o concluzie, una care cred că va fi apreciată de Parlamentul European.

Aș dori să adaug și faptul că acest tip de brevete nu sunt acoperite de capitolul din ACTA privind vama. Există o referire explicită la practica obligatorie de acordare a licențelor, care este foarte importantă în această privință.

În sfârșit, în ceea ce privește confidențialitatea, nu avem nicio problemă în a dezvălui textele pe care le discutăm, însă nu suntem singuri. Această negociere este plurinațională, ceea ce înseamnă că și celelalte părți de la masă trebuie să fie de acord cu ce se va face public și ce nu. Întrebarea explicită care a fost pusă a fost dacă veți avea posibilitatea de a discuta eventualul acord înainte de semnarea lui.

Încă nu este clar dacă vom ajunge la un acord, însă, dacă va fi cazul, ne-am asigurat că vom fi în postura de a-l discuta înainte de semnare, întrucât Comisia a obținut această posibilitate la negocieri. După cum puteți vedea, comunicatul de presă publicat la sfârșitul Rundei de la Washington declară în mod explicit că „părțile se obligă să publice textul înainte de a lua decizia semnării lui”. Cred că nu ar putea să fie mai explicit de atât.

Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Ședința a fost suspendată pentru câteva minute)

PREZIDEAZĂ: Edward McMILLAN-SCOTT
Vicepreședinte

6. Votare

  Președintele. – Următorul punct este votarea.

Înainte de a începe votarea, aș vrea să spun că sistemul de afișare a rezultatelor poate fi defect și în acest caz veți vedea doar cele două grafice cunoscute sub numele de „camembert” și nu rezultatul, pe care îl puteți vedea pe ecranul dumneavoastră. Vom verifica imediat sistemul, vă rugăm să așteptați.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

6.1. Protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (A7-0230/2010, Elisabeth Jeggle) (vot)

– Înainte de votare:

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în conformitate cu articolul 175 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, solicit ca acest document să fie trimis înapoi la comisie.

Așteptăm această directivă de foarte mulți ani, dar așa cum s-a subliniat în câteva alte discursuri, există unele puncte care trebuie să fie modificate cu rigurozitate pentru a garanta protecția corespunzătoare a animalelor. Adoptarea acestei legislații va permite experimentele în scopuri didactice și utilizarea de mai multe ori a aceluiași animal, chiar și în proceduri care îi provoacă suferință. Nu va încuraja în niciun fel metode alternative care sunt considerate valide din punct de vedere științific.

Nu este vorba aici despre adoptarea unei poziții extreme, ci mai degrabă de respectarea articolului 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care ne solicită să acordăm atenție maximă cerințelor de bunăstare a animalelor, întrucât acestea sunt ființe simțitoare. Nu vrem să ținem cercetarea în loc, ci să o încurajăm pe o direcție sustenabilă din punct de vedere etic.

Este inacceptabil să spunem că vom adopta această directivă acum și că o vom modifica în anii următori. Ar trebui să ne asumăm responsabilitatea de a-i face corectările necesare acum. Aceasta nu este o poziție politică sau ideologică; este bun simț, iar bunul simț nu are culoare politică.

  Președinte. – Domnule Alfano, vă mulțumim pentru propunere. Există 40 de membri care doresc să se afirme în sprijinul acelei propuneri? Vă rugăm să vă ridicați dacă sunteți pentru. Cred că avem 40 de membri și voi alege un vorbitor în favoarea propunerii.

  Jill Evans , în numele grupului (Verts/ALE). – Domnule președinte, Grupul Verts/ALE sprijină trimiterea înapoi deoarece avem și preocupări grave cu privire la text în forma sa actuală. În acest moment, statele membre au dreptul de a adopta măsuri mai stricte de protecție a animalelor dacă doresc aceasta. Noua lege va împiedica acest lucru în viitor. Aceasta va descuraja îmbunătățirile și este împotriva a ceea ce a convenit Parlamentul în primă lectură.

De asemenea, ar trebui să specificăm foarte clar că alternativele trebuie utilizate oricând este posibil, însă formularea textelor slăbește legea existentă. În același mod, avem nevoie de o definiție foarte clară a condițiilor de utilizare a primatelor non-umane. Repet, nu este cazul în text.

Multe probleme pe care le avem cu legislația actuală sunt consecința interpretărilor din diferitele state membre. Trebuie să dezbatem mai mult acest aspect și celelalte puncte pentru a ne asigura că avem claritate absolută și pentru a garanta eficiența acestei legislații.

  Paolo De Castro, președinte al Comisiei AGRI. – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în calitate de președinte al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care este comisia competentă pentru acest subiect, sunt împotriva retrimiterii raportului Jeggle. După mai mult de un an și jumătate de dezbateri intense, comisia noastră s-a exprimat deja destul de clar în favoarea compromisului la care s-a ajuns referitor la poziția comună, fără voturi împotrivă și cu doar câteva abțineri.

Prin urmare, nu văd niciun motiv de reexaminare a textului: avem deja tot ce ne trebuie pentru a-l vota astăzi.

  Elisabeth Jeggle, raportoare. – (DE) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, sunt surprins de această propunere. Colegul nostru nu a fost prezent în această dimineață la dezbaterea în plen.

Sunt surprins de această propunere. Domnișoara Evans, raportoarea alternativă a Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană, a fost prezentă pe toată durata negocierilor tripartite și a sprijinit rezultatele reuniunii tripartite de pe 7 aprilie. Grupul Verzilor propune din nou astăzi amendamentele pe care le-a depus la Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală. Totul este justificat și acestea sunt modificările în discuție. Așa cum a explicat deja președintele comisiei, acestea au fost respinse de către toate grupurile, cu excepția Verzilor.

Doamnelor și domnilor, vă implor să votați în favoarea acestui compromis. Nu sunt pe deplin mulțumit de el și sunt sigur că nimeni de aici nu este total încântat de toate punctele, tocmai fiindcă este un compromis. Să îl acceptăm totuși și să respingem toate solicitările care se fac acum, altfel va trebui să trăim cu vechea directivă din 1986 și cu efectuarea testărilor pe animale. Haideți să facem un pas înainte în ameliorarea bunăstării animalelor.

(Aplauze)

  Rebecca Harms, în numele grupului (Verts/ALE). – (DE) Domnule președinte, pentru a clarifica poziția grupului meu, aș dori să spun încă o dată, în acest moment, că uneori este foarte greu ca întregul grup să urmărească negocierile tripartite. Atunci când îți dai seama că raportorul nu va accepta că numărul de experimente pe animale va crește în temeiul acestui regulament,

(Proteste)

că numărul de teste pe primate va crește și că statelor membre nu li se va mai permite să introducă reglementări care sunt mai stricte decât cele din acest regulament, ai tot dreptul să propui ca regulamentul să fie retrimis la comisie. Dacă acest lucru nu este posibil, înseamnă că Parlamentul nu funcționează corespunzător. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

(Aplauze din partea Grupului Verts/ALE)

(Propunerea de trimitere din nou la comisie a fost respinsă)

– După votare:

  Mário David (PPE). – Domnule președinte, în ultimele două zile, am fost asaltați cu peste 400 de mesaje electronice pe acest subiect. Nu pot serviciile să facă ceva pentru ca să nu fim nevoiți să ne pierdem timpul cu ștergerea lor?

  Președintele. – Există un mecanism în Outlook care vă permite ștergerea lor automată, dar asta este o problemă între dumneavoastră și alegători.

  Nicole Sinclaire (NI). – Cât de îngrozitor trebuie să fie să vă contacteze alegătorii! Sunteți o rușine. Alegătorii trebuie să aibă posibilitatea de a vă contacta. Dacă doriți ca aceștia să nu vă poată contacta direct, atunci ce sunteți?

(Aplauze)

  Președintele. – Domnișoară Sinclaire, vă mulțumesc pentru accentuarea punctului meu de vedere.

6.2. Orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (A7-0235/2010, Csaba Őry) (vot)

– După votare:

  Olle Ludvigsson (S&D). – (SV) Domnule președinte, este vorba despre amendamentul 48 în care s-a strecurat o greșeală cu privire la „venitul minim”. A fost tradus în suedeză ca „minimilön”, însemnând „salariu minim”, ceea ce este greșit. Unitatea de traducere a fost sesizată cu privire la aceasta și se vor face modificări după ședință.

  Jutta Steinruck (S&D). – (DE) Domnule președinte, aș dori să rog Consiliul să ia în considerare votul nostru de astăzi și aș dori să solicit dreptul la o scurtă declarație.

  Președintele. – De fapt, Consiliul a fost prezent la dezbatere, pentru că am prezidat eu o parte din aceasta. Fără îndoială că vor fi foarte atenți la ceea ce are de spus Parlamentul, așa cum au garantat aseară Camerei că vor face.

6.3. Drepturile omului în Iran, în special cazul lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani și al lui Zahra Bahrami (B7-0494/2010) (vot)

– Înainte de votare:

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Domnule președinte, întrucât nu văd nicio solicitare pentru un vot prin apel nominal pe lista mea de votare și având în vedere importanța subiectului și a acordului între grupuri, aș dori să propun organizarea unui vot prin apel nominal asupra rezoluției finale.

  Richard Howitt (S&D). – Domnule președinte, vă respect hotărârea, dar am fost informat că acordul asupra acestui lucru a fost tardiv și, prin urmare, un vot prin apel nominal asupra ambelor amendamente este imposibil. Cu permisiunea dumneavoastră, solicit cu hotărâre acest lucru.

(Solicitarea lui Mario Mauro a fost acceptată)

7. Explicații privind votul

Explicații orale privind votul

Recomandare pentru a doua lectură: Elisabeth Jeggle (A7-0230/2010)

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Progresul științific este o condiție a dezvoltării economice, iar cercetarea inovatoare constituie, deci, baza pentru metode noi și mai bune în beneficiul economiei în general și al oamenilor în particular. Totuși, costurile legate de acestea nu trebuie neglijate. Bunăstarea ființelor vii ar trebui să fie cel mai important lucru în economie. Dacă oamenii nu respectă legile naturale sau dacă intervin prea mult asupra lor, natura se poate împotrivi. Acesta este motivul pentru care recomandările adoptate astăzi sunt atât de importante. Am votat în favoarea adoptării lor deoarece este un compromis bun. Pe de o parte, directiva face posibilă efectuarea de cercetări științifice esențiale în timp ce, pe de cealaltă parte, reduce cât mai mult posibil suferința animalelor utilizate în aceste cercetări.

  Romana Jordan Cizelj (PPE). – (SL) Directiva europeană privind testarea pe animale din 1986 are mare nevoie să fie actualizată. Nu sunt mulțumită de faptul că noua propunere legislativă încă permite testarea și suferința animalelor, dar am votat totuși în favoarea directivei. De ce?

În mare, din trei motive. Primul este că propunerea permite testarea pe animale doar în situații în care bunăstarea oamenilor primează asupra bunăstării animalelor. Este vorba despre demnitatea umană și despre dreptul omului la sănătate și la tratament medical, despre dreptul omului la cel mai bun tratament posibil. Al doilea motiv este că, sub noua directivă, în testări se vor utiliza considerabil mai puține animale decât înainte. Al treilea motiv este că animalele care vor continua să fie supuse testărilor vor avea condiții de viață mai bune și vor fi mai bine îngrijite.

Desigur, doresc ca, în viitorul apropiat, testările pe animale să nu mai fie deloc necesare.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Domnule președinte, bunăstarea animalelor este un subiect la care europenii sunt foarte sensibili. Prin urmare, sunt foarte mulțumit de faptul că raportoarea noastră, doamna Jeggle, a reușit ca pe durata negocierilor îndelungate să aducă o ameliorare semnificativă a bunăstării animalelor de laborator.

Scopul noii directive este de a garanta că experimentele pe animale sunt înlocuite și reduse la minimul absolut necesar. Aceste teste vor fi permise doar dacă nu există alternative, dar vor fi supuse unor regulamente foarte stricte. Acesta este un bun compromis între bunăstarea animalelor și libertatea în cercetare. Pentru prima oară, vom avea un nivel ridicat de bunăstare a animalelor în toată Europa. Este o mare reușită. Acum trebuie să ne asigurăm că toate statele membre pun în aplicare cu promptitudine noua directivă.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Domnule președinte, referitor la acest subiect delicat al protecției animalelor utilizate în scopuri științifice, cred că am reușit să găsim un bun compromis între solicitările celor care efectuează cercetări în care sunt utilizate animale și standardele de bunăstare a animalelor utilizate sau destinate utilizării în scopuri științifice.

De aceea am votat în favoarea raportului doamnei Jeggle. Totodată, sprijin obligația care le revine statelor membre de a se opri din utilizarea animalelor ori de câte ori legislația Uniunii Europene recunoaște alte metode sau strategii experimentale pentru a ajunge la același rezultat.

  Mairead McGuinness (PPE). – Domnule președinte, doresc să o felicit pe Elisabeth Jeggle pentru munca sa privind această problemă a testării și a utilizării animalelor.

Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că este cea mai pragmatică soluție la problema pe care o avem cu actualizarea legislației din 1986.

Aș vrea să spun că acesta este important pentru bunăstarea animalelor, dar și pentru continuarea cercetărilor în Uniunea Europeană. Riscăm să îi împingem pe oamenii de știință și pe cercetători în afara granițelor noastre unde există mai puțină reglementare, așa că, deși trebuie să îmbunătățim reglementarea și, într-adevăr, și bunăstarea animalelor utilizate în testările din instituțiile de cercetare și din universități, trebuie să garantăm și continuarea cercetării.

Vorbim mereu despre încurajarea tinerilor de a se implica în știință și despre fonduri mai mari pentru cercetare și inovare, iar aceasta implică și utilizarea animalelor. Dar să îi protejăm cât mai bine posibil și vom face aceasta prin această legislație.

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Domnule președinte, Partidul Liberal Danez a votat în favoarea raportului privind experimentele pe animale. Nu este niciun secret că s-au înaintat argumente puternice de ambele părți ale acestei probleme. Există cei care consideră că drepturile animalelor au prioritate. Noi, de cealaltă parte, credem că și societatea are dreptul de a vedea progrese în dezvoltarea medicamentelor și a tratamentului pentru boli. Sarcina noastră este, desigur, să ne asigurăm că stabilim echilibrul corect. Animalele trebuie să fie tratate corespunzător, dar cercetătorii noștri trebuie să dispună de instrumentele de care au nevoie pentru a dezvolta noi forme de tratament și pentru a vindeca boli grave. Raportul redactat de doamna Jeggle stabilește un echilibru foarte precis și suntem deci de părere că merită votat. De asemenea, suntem profund convinși de faptul că este bine că putem acum, în sfârșit, să avansăm de la legislația care datează tocmai din 1986.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Domnule președinte, (...) să se ajungă la acord în a doua lectură asupra acestui raport controversat privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice. Am votat în favoarea acordului deoarece pare să fie un text echilibrat care protejează animalele fără a amenința cercetarea științifică.

Acest acord evidențiază faptul că cercetarea care utilizează animale ar trebui permisă atunci când aceasta nu poate fi continuată printr-o experimentare satisfăcătoare din punct de vedere științific. Legislația este clară: stabilește criteriile pentru tratamentul animalelor destinate utilizării științifice și cere statelor membre să garanteze că numărul de animale utilizate în proiecte va fi redus la minim.

Fără acest raport, nu are rost să repetăm că Europa are nevoie de tot mai multă cercetare științifică.

  Marian Harkin (ALDE). – Domnule președinte, aș dori să o felicit pe Elisabeth Jeggle și pe toți cei implicați pentru că au ajuns la acest compromis echilibrat privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice.

Într-adevăr, mișcarea europeană pentru bunăstarea animalelor salută adoptarea promptă a compromisului la care s-a ajuns. Consider că textul adoptat va aduce beneficii directe și tangibile pentru bunăstarea animalelor și, în același timp, va permite cercetării medicale să continue în Europa, ceea ce sperăm că va produce tratamente noi, inovatoare și eficiente.

Compromisul la care am ajuns astăzi este și un pas important pe calea armonizării regulamentelor europene privind experimentele pe animale și cred că acesta este în sine un lucru important.

În sfârșit, este un răspuns uman care a stabilit limitele pragului superior de durere și obligă într-adevăr Comisia să inspecteze instituțiile de testare pe animale în care există un motiv întemeiat de grijă.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Domnule președinte, și eu am votat în favoarea directivei doamnei Jeggle privind protecția animalelor și cred că este foarte important ca și noi, cei din Parlamentul European, să ne oferim sprijinul pentru protecția animalelor.

În această privință totuși, este demn de reamintit și faptul că această propunere este un bun compromis care combină protecția animalelor cu cercetarea științifică. Cu toate acestea, într-o anumită măsură, mai avem încă nevoie de experimentele pe animale deoarece nu s-au descoperit alternative la acestea. Este totuși foarte important să ne asigurăm că acestea au loc în condiții adecvate și că provoacă rău, durere și suferință cât mai puțină posibil.

Acesta este un pas excelent înainte, întrucât știm că directiva anterioară datează tocmai din 1986. Sper că aceasta va fi pusă în aplicare în toate statele membre și că, prin urmare, vom adopta o practică armonizată care încurajează protecția animalelor, dar oferă și oportunități pentru progres în domeniul cercetării științifice.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Apreciez foarte mult munca doamnei Jeggle, dar nu pot sprijini textul directivei deoarece nici Consiliul, nici Comisia nu au garantat interzicerea utilizării celulelor embrionare umane pentru a salva animalele. Directiva este dovada faptului că ne simțim responsabili ca popor pentru creaturile vii de pe Pământ, dar este și martora faptului că nu prețuim prea mult viața umană. Suntem pregătiți să restricționăm utilizarea maimuțelor în cercetare doar în cazurile care aceasta implică prezervarea unei specii sau amenințarea vieții umane. Chiar și atunci, cercetarea este permisă doar dacă se poate demonstra că nicio altă metodă nu ar fi adecvată. Totuși, suntem incapabili să oferim o protecție la fel de strictă fetușilor umani, copiilor nenăscuți sau chiar informațiilor genetice. Acest raport m-a făcut, din păcate, să mă simt mai degrabă ca și cum aș fi trăit pe Planeta Maimuțelor.

  Bogusław Liberadzki (S&D). – (PL) Susțin măsurile propuse pentru protecția animalelor utilizate în scopuri științifice. Cred că acestea sunt măsuri sensibile și echilibrate adecvate timpurilor noastre și aspirațiilor civilizației noastre. Trebuie totuși să recunosc că am făcut o greșeală în timpul votării. Din greșeală, am votat în favoarea primului amendament, deși eram în favoarea respingerii tuturor amendamentelor, și de aici declarația mea.

  Sirpa Pietikäinen (PPE). – (FI) Domnule președinte, nu am votat în favoarea trimiterii înapoi la comisie a legislației privind experimentele pe animale deoarece nu cred că rezultatul ar fi putut fi mai bun după aceea. Am votat totuși în favoarea celor trei amendamente propuse.

În opinia mea, este foarte îngrijorător faptul că în realitate, în Europa, facem efectiv un pas înapoi în domeniul protecției animalelor utilizate în experimente. În mai multe state membre există în prezent metode mai bune deja în vigoare pentru a obține rezultatele cercetării fără a folosi animale în experimente. Această practică ar încetini practic dezvoltarea de alternative.

Tot astfel, studiile arată că utilizarea primatelor, chiar și în condiții extreme, nu duce la rezultatul pentru sănătatea umană care se pretinde că există în argumentele oferite în propunere.

Raport: Csaba Őry (A7-0235/2010)

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Domnule președinte, dezbaterea privind noile orientări Europa 2020 privind ocuparea forței de muncă are loc în mijlocul crizei economice, care va avea, fără îndoială, un impact puternic asupra pieței muncii mulți ani de acum înainte.

Criza actuală a scos la iveală lipsa oricăror mecanisme eficiente de reacție promptă la semnele unei crize. Prin urmare, arată cât de necesară este coordonarea politicilor economice ale Uniunii Europene, cu condiția ca aceasta să fie consolidată și eficientizată. Criza a evidențiat și interdependența strânsă dintre economiile statelor membre în materie de piață și de ocupare a forței de muncă. Aș argumenta, prin urmare, că eforturile Uniunii Europene și ale statelor membre de a realiza obiectivele Europa 2020 necesită un angajament puternic de a garanta că investițiile în creșterea economică sustenabilă facilitează și crearea de locuri de muncă sustenabile.

Această strategie ar trebui să împiedice alte prăbușiri economice și sociale prin coordonarea strânsă cu politica structurală și de coeziune. Într-adevăr, dacă dorim să garantăm că aceste noi orientări politice sunt eficiente, trebuie acordată atenția cuvenită garantării faptului că discrepanțele socioeconomice dintre statele membre și dintre regiuni vor fi înlăturate. Fondurile structurale și fondul de coeziune UE din actuala perioadă de programare și toate instrumentele de finanțare UE viitoare joacă un rol important în această privință.

  Erminia Mazzoni (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt convins că este cea mai bună decizie în general. Cu toate acestea, nu sunt pe deplin mulțumită deoarece am fi putut fi cu siguranță mai ambițioși, mai ales cu privire la accesul tinerilor și al femeilor pe piața muncii și la adoptarea flexisecurității ca metodă de combatere a precarității locului de muncă, care este un flagel în întreaga Europă. Admir munca depusă de către raportor, în ciuda timpului scurt pe care l-a avut la dispoziție.

Tentativa de simplificare este cu siguranță un punct pozitiv, în sensul că se propune un format nou, mai simplu, pentru orientările privind ocuparea forței de muncă, acum în număr de patru, care identifică în mod clar obiectivele stabilite în cadrul strategiei Europa 2020. În opinia mea, la fel de pozitivă este și încercarea de a ține cont de greșelile făcute în trecut care au dus la un eșec parțial în atingerea obiectivelor Europa 2010.

Un alt punct pozitiv în acest document este faptul că prezintă sugestii interesante de dezvoltare a ideii de reinvestire a muncii cu funcția de reprezentare a dreptului umanității la progres, în loc să fie un simplu mijloc de supraviețuire.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte, dar nu mi-am înțeles bine numele din cauza traducerii. În urma crizei financiare, economiile câtorva state membre ale Uniunii Europene sunt încă vulnerabile. De aceea trebuie depuse toate eforturile pentru a garanta creșterea sustenabilă și pentru a consolida potențialul creator de locuri de muncă al economiilor europene. În plus, trebuie să avem în vedere și schimbările demografice, globalizarea și introducerea de noi tehnologii. Cred că este foarte important ca următoarea strategie de creare a locurilor de muncă să stabilească un echilibru între problemele imediate create de criză și provocările pe termen lung. Politica de ocupare a forței de muncă a Europei joacă un rol cheie în depășirea dificultăților pe care le întâmpinăm. Sunt din nou de acord cu raportorul referitor la faptul că învățarea de-a lungul vieții și calitatea educației pot avea o importanță strategică în combaterea șomajului. Nu pot decât să sprijin această propunere și aș dori să îl felicit pe Csaba Őry pentru excelentul său raport.

  Președintele. – Domnul Mészáros (Meh-tsá-rosh), avem pronunția numelui dumneavoastră întocmai cum am spus-o. Dacă este greșită, vă rugăm să ne spuneți cum vreți să pronunțăm.

  Alajos Mészáros (PPE). – „Mészáros” (Méh-sah-rosh) „Alajos Mészáros”. Nu este ușor. Vă mulțumesc.

  Sergej Kozlík (ALDE). – (SK) Sprijin în întregime orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, așa cum au fost adoptate de către Parlamentul European. Munca și ocuparea forței de muncă trebuie să fie rezultatele principale ale tuturor politicilor economice reușite. Crearea unei legături între creștere și păstrarea locurilor de muncă și dezvoltarea unei economii verzi va stabili, în același timp, condițiile preliminare ale prevenirii problemelor climatice și de mediu. Dezastrele naturale care au loc de mulți ani, mai ales inundațiile din diferite părți ale Europei, arată că se pot crea câteva locuri de muncă sustenabile noi și în domeniul construcției de structuri de apărare împotriva inundațiilor. Banii cheltuiți pe întreținerea cursurilor de apă, întreținerea și construirea de canalizări publice, canale de scurgere și structuri de reținere vor fi cu siguranță mai puțini decât costurile de remediere a consecințelor inundațiilor.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Domnule președinte, ieșirea noastră din criza financiară și declanșarea redresării economice care caracterizează Uniunea Europeană, deși la viteze diferite, se desfășoară din nefericire în detrimentul locurilor de muncă și al lucrătorilor.

Această tendință este în contrast total cu programul Comisiei adoptat de această Cameră și cu abordarea programului specific Europa 2020, care prevede că necesitatea creșterii economice trebuie să fie neapărat însoțită de semne ale participării. Orientările integrate pe care le-am adoptat astăzi sunt un pas foarte pozitiv în această direcție, inclusiv a șaptea, care solicită statelor membre ale Uniunii să reducă șomajul structural prin luarea unor măsuri concrete.

Trebuie să avem mereu în vedere faptul că munca stă la baza unor întregi coduri juridice întregi, inclusiv al Italiei, al cărui articol 1 stipulează că „Italia este o republică democrată la baza căreia se află munca”, și că aceasta stă și la baza demnității umane.

  Tunne Kelam (PPE). – Domnule președinte, sprijin orientările integrate care abordează problemele șomajului din statele membre.

În același timp, toate soluțiile ar trebui să conțină o dimensiune a calității. Așa cum a evidențiat ieri Președintele Barroso, există astăzi patru milioane de locuri de muncă libere în Europa. În mare parte, aceste locuri de muncă libere necesită mână de lucru calificată. Prin urmare, îndemn Comisia să introducă fără întârziere Sistemul european de monitorizare a locurilor de muncă libere care ar trebui să includă și un pașaport european de aptitudini.

Un obiectiv al întregii Europe ar trebui să garanteze continentului nostru o mână de lucru calificată. În plus, trebuie să încurajăm reducerea drastică a barierelor administrative și netarifare pentru IMM-uri.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord cu abordarea raportorului. Pe de o parte, acesta sprijină reducerea numărului de orientări integrate propuse de către Comisie în timp ce, pe de alta, menționează că acest număr mai mic de orientări și obiective comune pentru Europa nu pot și nu trebuie să ghideze politicile statelor membre în baza clarității și a utilității lor operaționale.

Mai mult, sunt de acord cu partea în care raportorul declară că, pentru ca Europa 2020 și orientările privind locurile de muncă din acest context să fie eficiente, și trebuie acordată o atenție corespunzătoare și garanției că discrepanțele socioeconomice dintre statele membre și dintre regiunile Europei vor fi depășite, nu în ultimul rând prin utilizarea fondurilor structurale și a fondului de coeziune.

  Marian Harkin (ALDE). – Domnule președinte, adevărata problemă în cazul raportului domnului Őry privind orientările de ocupare a forței de muncă este dacă Consiliul va lua în considerare recomandările.

Aseară am fost bucuroasă să aud că Președinția belgiană se angajează să analizeze recomandările Parlamentului. I-aș spune Consiliul că este important să accepte multe dintre recomandările cu adevărat excelente din raportul domnului Őry – mai ales, cred eu, acelea referitoare la ameliorarea guvernanței. Toată lumea este de acord că metoda deschisă de coordonare nu a fost deloc eficientă în programul Lisabona. Trebuie să ne asigurăm că obiectivele și subobiectivele pe care le cuprinde sunt monitorizate și evaluate în raport cu obiectivele UE 2020.

Mă bucur că amendamentul 62 a fost acceptat, întrucât, dacă va fi implementat, cred că va ajuta la garantarea unei diminuări a diferențelor între regiuni. În sfârșit, sprijin pe deplin conceptul conform căruia creșterea creatoare de locuri de muncă ar trebui să fie bazată pe munca decentă, așa cum este promovată de către OIM.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Este de apreciat prezentarea de către Comisia Europeană a propunerii privind orientările integrate ale Europa 2020 pe care le-am adoptat astăzi în Parlament. Având în vedere situația economică globală actuală, acesta este un pas bun care demonstrează angajamentul instituțiilor UE și asumarea de către acestea a responsabilității pentru economie și ocuparea locurilor de muncă. Este de apreciat și faptul că, în stabilirea orientărilor, nu s-a omis necesitatea de a menține coerența și transparența. Măsurile precum creșterea participării pe piața muncii, reducerea șomajului structural, dezvoltarea unei forțe de muncă calificate, promovarea calității locurilor de muncă și învățarea de-a lungul vieții, creșterea numărului de oameni din educația de nivel superior și combaterea sărăciei și a excluderii sociale trebuie puse în aplicare în regim de urgență deoarece acestea garantează o economie sustenabilă și consolidează potențialul creator de locuri de muncă. Raportul declară pe bună dreptate că este necesar să se faciliteze crearea de locuri de muncă sustenabile atunci când se fac investiții în creșterea economică sustenabilă și, de asemenea, să se garanteze eliminarea diferențelor socioeconomice dintre statele membre și dintre regiuni. Pe scurt, aș dori să îmi exprim speranța profundă că Europa 2020 va produce rezultatele la care ne așteptăm, mai ales în domeniul politicii de ocupare a forței de muncă.

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule președinte, cu treizeci de ani în urmă, țările – să spunem din „vechea Europă”, cele 15 state membre ale UE așa cum era înainte de extinderea către țările foste CAER, reprezentau 36 % din PIB-ul mondial. Astăzi, această cifră este de 25 %, iar peste 10 ani se preconizează că va fi de 15 %.

De ce se întâmplă aceasta? Nu putem să punem totul pe seama ascensiunii Asiei. Ponderea din PIB-ul mondial ocupată de Canada și Statele Unite a rămas destul de stabilă în aceeași perioadă.

Adevărul este că ne-am încărcat cu taxe mai mari, cu regulamente mai restrictive, cu autorități de reglementare și de autorizare și inspectori, birocrați și funcționari mai invazivi. Asta poate ar fi fost de înțeles atunci când principala concurență venea de pe acest continent. Nu are sens într-o lume în care concurăm cu India și China.

Acesta este un motiv în plus pentru ca alegătorii dumneavoastră și ai mei să privească spre orizonturi mai îndepărtate și să abandoneze această uniune vamală regională limitată și tot mai redusă, pentru a redescoperi vocația mondială pe care strămoșii noștri au luat-o ca atare.

  Syed Kamall (ECR). – Domnule președinte, să începem cu aspectele pozitive ale acestui raport. Cred că este foarte important să sprijinim cu toții ideea învățării de-a lungul vieții. Prea mult timp și prea mulți ani ați dat examene o dată și acestea au decis – la o anumită vârstă, la 11 sau la 18 ani – asupra viitorului dumneavoastră.

Este de mare ajutor ca, într-o epocă a economiilor în continuă schimbare în care anumite sectoare pot dispărea peste noapte, cetățenii noștri să se poată implica în învățarea de-a lungul vieții. Dar, în același timp, ar trebui să privim problema în ansamblu.

În această Cameră vorbim destul de des despre ideea unei Europe sociale. Dar această expresie, „Europa socială”, este adesea o acoperire pentru politicile care de fapt inhibă crearea de locuri de muncă – ceea ce adaugă și mai multe sarcini pentru IMM-uri, acele motoare ale creșterii în întreaga Europa – și pune dificultăți creării de locuri de muncă.

Să lăsăm guvernul să se dea din calea micilor întreprinderi. Să le lăsăm să creeze locuri de muncă, bunăstare și prosperitate pentru toți.

Propunere de rezoluție RC-B7-0494/2010

  Erminia Mazzoni (PPE). – (IT) Domnule președinte, am solicitat ca votarea acestei propuneri de rezoluție să continue; Sunt una dintre semnatarii ei și am votat în favoarea acesteia. Trebuie să admit totuși că m-aș fi așteptat și aș fi sperat la ceva mai mult din partea acestui Parlament.

Sunt de acord că a fost o decizie urgentă, dar a fost și foarte importantă. A fost importantă pentru a salva viața lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani și a fost foarte importantă pentru acest Parlament deoarece nu putem să tot condamnăm, să acuzăm, să deplângem și să stigmatizăm, dar și să continuăm cu același comportament și aceleași atitudini față de țări precum Iranul. De această dată, cred că Iranul a dat dovadă de mai multă aroganță față de comunitatea internațională, statele membre și instituțiile europene. Acesta este indiferent la orice plângere sau apel.

Situația s-a schimbat astăzi și a devenit mai gravă deoarece, în ultimul an, comportamentul Iranului s-a înrăutățit considerabil și au avut loc evenimente care contravin angajamentelor luate de către guvernul iranian la nivel internațional.

În opinia mea, atât statele membre individual, cât și instituțiile europene ar trebui să adopte măsuri și sancțiuni mai aspre față de această țară. Nu putem continua să avem relații diplomatice cu un stat care nu acceptă și nici nu ascultă apelurile lansate de către Uniunea Europeană.

  Președintele. – În îndelungata mea experiență în Parlamentul European, nu am văzut niciodată o majoritate atât de mare în favoarea unei rezoluții de acest tip, cu un vot împotrivă, 22 de abțineri și peste 600 pentru. Cred că ați reușit să transmiteți mesajul dorit. Vă mulțumesc, în orice caz.

  Tunne Kelam (PPE). – Domnule președinte, am susținut, desigur, această rezoluție. Aceasta este doar încă o declarație pentru a sprijini salvarea vieții doamnei Sakineh Ashtiani.

Din nefericire, acesta nu este un caz izolat. Aproape 300 de femei au fost omorâte prin lapidare de când actualul regim terorist clerical a venit la putere, acum 31 de ani. Acestea continuă cu spânzurările publice, inclusiv ale minorilor. Ar trebui să facem tot ce ne stă în putere pentru a salva viața doamnei Ashtiani, însă, chiar dacă vom reuși, natura acestui regim cel mai probabil că nu se va schimba. Prin urmare, trebuie să îi sprijinim fără rețineri pe acei oameni curajoși din Iran – și de vara trecută sunt milioane ca ei – care încearcă să înlocuiască regimul actual cu unul deschis, non-militant și democratic. Nu ar trebui să ne fie frică să încercăm asta.

  Mairead McGuinness (PPE). – Domnule președinte, subscriu spuselor dumneavoastră și o felicit pe domnișoara Mazzoni pentru munca sa asupra acestei rezoluții, pe care o sprijin pe deplin.

În toată agitația din această săptămână de la Strasbourg, singura ședință care a fost cea mai importantă a fost, din nefericire, cea pentru care am avut cel mai puțin timp. A fost cea a femeilor din Iran care caută sprijin pentru colegele lor și pentru această rezoluție.

Dar m-am bucurat foarte mult să mă întâlnesc cu ele și să îmi iau angajamentul de a le sprijini. Este șocant – dar poate demn de menționat – că am primit mult mai multe mesaje electronice referitoare la problema bunăstării animalelor decât la acest subiect privind viața umană. Am precizat acest lucru că poate ajută cu ceva.

Cred că ar trebui să spunem, deoarece ni s-a cerut să folosim acest cuvânt în mod special, că multe dintre femeile care sunt condamnate la execuția prin lapidare și prin alte metode sunt condamnate pentru delictul mohareb, care se traduce literal prin cineva în război cu Dumnezeu. Însă, de fapt, aceste femei nu au făcut decât să protesteze împotriva unei dictaturi din țara lor și să își dorească să aducă o schimbare în mai bine pentru ele însele și să își restabilească drepturile în această țară.

Așa că mă pronunț în sprijinul acestor femei. Sunt foarte puține lucruri pe care le pot face, dar cred că marele vot de astăzi din acest Parlament este semnificativ și sper că va aduce o schimbare.

  Cristiana Muscardini (PPE). – (IT) Domnule președinte, această rezoluție este primul pas important pentru ca Parlamentul să învețe să folosească fiecare document din fiecare ședință pentru a continua această luptă care constă astăzi în a salva viața lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani dar, mai presus de toate, este un mijloc de a lupta împotriva unui regim opresiv, extrem de inuman.

Cred totuși că atât Comisia, cât și Consiliul ar trebui să fie mai proactivi și mai hotărâți pe viitor, iar fiecare cuvânt rostit în această Cameră ar trebui să fie ca o piatră așezată la picioarele celor care realizează lapidarea, astfel încât să se formeze un zid al rușinii în jurul lor și să fie excluși din societatea umană. Sakineh trebuie salvată și, împreună cu ea, femeile și bărbații din toată lumea care încă mai cad victime acestei cruzimi barbare pe care nu o întâlnim nici măcar în rândul celor mai sălbatice și mai primitive animale.

Bestia, adică diavolul, mișcă astăzi mâinile și buzele conducătorilor nedemni sau oamenilor de credință falși pe care Atotputernicul i-a condamnat deja fără vreo șansă de a-i ierta. Aceștia ar trebui să își dea seama că, dacă nu se opresc acum, timpul lor va fi marcat pe vecie, și așa va fi și al nostru dacă nu avem mereu grijă să ajutăm victimele unei societăți barbare.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Domnule președinte, am votat în favoarea acestui raport și sper cu adevărat că acesta va ajuta la salvarea vieții lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani. Ca mulți alții prezenți aici, și eu sunt puțin sceptic deoarece, din nefericire, știm că statele totalitare precum Iran, de exemplu, pur și simplu nu ascultă apelurile noastre.

De asemenea, sunt puțin preocupat, ca să reiau cuvintele unui alt vorbitor, de faptul că nu s-a spus aproape nimic aici despre drepturile omului, însă s-au spus multe despre drepturile animalelor. Desigur, și acesta este un subiect important, însă aceste lucruri ar trebui privite dintr-o perspectivă adecvată. Una dintre sarcinile esențiale ale Uniunii Europene este de a apăra drepturile omului și valorile fundamentale.

Sper sincer că acest raport va putea contribui la promovarea angajamentului nostru de a pune problema drepturilor omului și de a le sublinia importanța, chiar și în țările totalitare precum Iran, punând astfel capăt o dată pentru totdeauna acestor sentințe la moarte brutale.

  Seán Kelly (PPE). – Domnule președinte, așa cum ați subliniat, pe bună dreptate, unanimitatea efectivă a votului de astăzi este foarte importantă. Sunt foarte bucuros să fiu printre cei care au votat în favoarea rezoluției.

În primul rând, dați-mi voie să spun că nu sunt genul care protestează. Nu am purtat niciodată un astfel de tricou înainte, însă propunerea exagerată de a penaliza pe cineva și de a-l pedepsi cu moartea pentru o presupusă infracțiune este atât de demnă de dispreț, atât de revoltătoare, atât de barbară, atât de deplasată și de dezgustătoare, încât am simțit că trebuie să fac ceva. Sper că mesajul că acest lucru este depășit și că trebuie să înceteze va ajunge la autoritățile iraniene.

Presiunile politice și protestele publice au pus capăt pedepsei cu moartea în multe țări. Să sperăm că, prin protestul nostru de astăzi, aici, se va sfârși această situație îngrozitoare. Așa cum a spus domnul Kelam, 300 de oameni au fost deja omorâți prin lapidare, ceea ce este îngrozitor. Aceasta trebuie să înceteze și noi trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că va fi astfel.

  Syed Kamall (ECR). – Domnule președinte, referitor la propunerea de rezoluție privind Iran. Cu toții suntem preocupați de același lucru și, așa cum tocmai ați spus și dumneavoastră, domnule președinte, rezultatul se vede în sentimentul copleșitor din această Cameră care a străbătut toate spectrele politice.

Preocuparea noastră este faptul că acestor două doamne nu li s-a permis respectarea procedurilor juridice corespunzătoare și, nu numai asta, dar când acestea au încercat să angajeze avocați, avocații înșiși au fost persecutați și scoși din țară.

Vedem un guvern care manifestă un dezinteres total față de democrație, un guvern care ignoră rezultatele alegerilor și apoi bate oamenii și omoară protestatarii care doresc mai multă democrație.

Vedem și persecutarea oamenilor de alte religii, de credință creștină, de credință Baha’i.

Dar aș vrea să menționez foarte repede și o altă persoană la care ar trebui să ne gândim, iar aceasta este Ibrahim Hamidi, care a fost acuzat de homosexualitate. Faptul că o persoană poate fi persecutată pentru sexualitatea sa este o pată pe caracterul acelei țări.

Să sperăm că într-o zi, în curând, acest regim va fi înlăturat.

  Președintele. – Aș vrea să vă mulțumesc tuturor. În calitate de vicepreședinte responsabil pentru drepturile omului și democrație, sprijin în totalitate remarcile care s-au făcut. După ce am fost martor la așa-zisa justiție iraniană cu câțiva ani în urmă, nu pot decât să mă îngrozesc la situația actuală din Iran și să sper, la fel ca voi toți, că aceasta se va sfârși în curând. Sper, de asemenea, că votul unic împotriva rezoluției a fost o greșeală și că, de fapt, am avut unanimitate.

  Daniel Hannan (ECR). – Domnule președinte, revoluția iraniană din 1979 va fi văzută cândva ca un eveniment epocal, la fel ca Revoluția franceză din 1789 și cu Revoluția rusă din 1917. Asemenea lor, aceasta s-a revărsat imediat peste granițe și a încercat să se extindă în jurul lumii. Asemenea lor, nu a ținut cont de principiile suveranității sau de jurisdicția teritorială.

Acțiunea reprezentativă a ayatolahilor a fost asediul Ambasadei Americii. Chiar și în cel de-al Doilea Război Mondial, când ideologii complet opuse s-au luptat să se elimine una pe cealaltă, s-au respectat cu sfințenie legațiile diplomatice. Ceea ce făceau ayatolahii era să semnaleze că vechile reguli nu li se aplică și că ei răspundeau unei alte autorități. Aceștia au continuat așa cum au început, ignorând orice noțiune de jurisdicție teritorială, sponsorizându-și milițiile și organizațiile teroriste. De la Golful Libanului la hanaturile Silk Road și până în Balcani, aceștia au lovit în ținte civile mergând chiar și până la Londra sau Buenos Aires.

Nu pot să nu consider că am fi într-o poziție și mai bună să îi condamnăm dacă am avea noi înșine mai mult respect pentru principiul de jurisdicție teritorială și, într-adevăr, democrație. Sper că acei membri care au vorbit foarte sincer și emoționant despre lipsa unui guvern reprezentativ în Iran vor aplica aceleași standarde înalte data viitoare când vom face un referendum în cadrul Uniunii Europene.

Explicații scrise privind votul

Recomandare pentru a doua lectură: Elisabeth Jeggle (A7-0230/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că va actualiza directiva existentă, care datează tocmai din 1986, și pentru că vizează, de asemenea, îmbunătățirea echilibrului dintre interesele sectorului de cercetare și o mai bună protecție pentru animalele utilizate în scopuri științifice. Din această perspectivă, cred, de asemenea, că este important să se ajungă la un compromis care să vizeze promovarea progresului metodelor alternative la utilizarea animalelor și să garanteze o ameliorare a bunăstării lor, fără a compromite dezvoltarea din cadrul sectorului.

Cele mai importante puncte adoptate în acest raport se referă la aspectele bunăstării animalelor care sunt înlocuite cu scopul de a dezvolta măsuri alternative care să nu implice utilizarea animalelor vii. Se vizează, de asemenea, introducerea unui proces de clasificare a metodelor utilizate la animale bazat pe niveluri de durere, stabilind o limită maximă de durere, și punerea în aplicare a directivei printr-un sistem de control mai eficient. Lipsa monitorizării a dus uneori la efectuarea de experimente pentru care existau alternative la utilizarea animalelor, dar pentru care s-a continuat totuși utilizarea lor, mai ales în experimentele de bază care nu erau destinate să demonstreze ipoteze științifice.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Având în vedere diversitatea legilor naționale și nivelul scăzut de protecție a animalelor în unele state membre, în prezent se impune o mai bună armonizare a normelor privind utilizarea animalelor în scopuri științifice. În calitate de raportoare, doamna Jeggle a arătat că s-a ajuns la un compromis echilibrat cu Consiliul. Într-adevăr, în paralel cu protecția animalelor, este foarte important să ne asigurăm că cercetarea continuă să joace un rol esențial în lupta împotriva bolilor. Prin urmare, am votat pentru acest raport, și, așa cum au făcut și colegii mei din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), am respins amendamentele depuse de Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am susținut acest acord important. Protecția animalelor utilizate în scopuri științifice este într-adevăr un subiect foarte dificil, deoarece trebuie să se ia în considerare interesele mai multor grupuri de părți interesate diferite, uneori cu opinii și necesități opuse. Cred că s-a găsit un echilibru adecvat în acord. În acord s-a pus mult accent pe promovarea alternativelor la testele pe animale și pe îmbunătățirea condițiilor în care sunt ținute și folosite animalele. Am reușit, de asemenea, să reținem observațiile făcute de Parlamentul European în primă lectură referitoare la reducerea sarcinii administrative și la continuitatea și viabilitatea cercetării și a industriei europene care se bazează încă pe utilizarea animalelor. Este necesar să promovăm în continuare alternative la testarea pe animale. Ca răspuns, se preconizează un laborator de referință UE pentru validarea metodelor alternative, sprijinite de eforturile statelor membre de a aduce mai multe resurse în materie de laboratoare specializate adecvate. Cred că această rezoluție găsește echilibrul adecvat între nevoile comunității industriale și de cercetare, îmbunătățind și armonizând în același timp standardele de bunăstare a animalelor utilizate sau destinate utilizării în scopuri științifice.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Preocuparea Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor, în general, și a celor folosite în scopuri științifice, în particular, este lăudabilă, iar în lumina extinderii masive a Comunității Europene și a progreselor tehnologice se impunea adoptarea unei noi directive care să încerce să unifice practicile de tratament ale acestora. Protecția animalelor și asigurarea unui bun tratament pentru acestea constituie o valoare comunitară consacrată într-un protocol unanim acceptat. Directiva CE datând din 1985 a încercat să elimine discrepanțele dintre actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre în ceea ce privește protecția animalelor utilizate în scopuri experimentale și în alte scopuri științifice. De la adoptarea respectivei directive însă discrepanțele dintre statele membre s-au accentuat, mai ales că Uniunea a primit noi membri de atunci.

Rezoluția adoptată de Parlament vine să reducă diferențele dintre gradul de protecție a animalelor utilizate pentru scopuri științifice din statele membre în condițiile în care, cu toții, suntem conștienți că acest lucru este necesar pentru protecția sănătății umane și animale, dar și pentru mediul înconjurător. Rezoluția reprezintă un pas către realizarea obiectivului unanim de a înlocui complet experimentele pe animale vii pentru scopuri științifice, imediat ce acest lucru devine posibil datorită descoperirilor ce vor veni.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Utilizarea animalelor în cercetarea științifică este asociată cu descoperiri de mare impact social, cu o longevitate mărită și cu bunăstarea oamenilor. În stadiul actual în care se află știința, abolirea completă a testării pe animale este imposibilă. Prin urmare, este imperativ să garantăm animalelor care continuă să fie folosite un nivel maxim posibil de protecție și bunăstare, luând în calcul obiectivele experimentului.

Cred că această revizuire a legislației propune standarde mai ridicate care consolidează necesitatea protecției animalelor. Cu această directivă, Uniunea Europeană își va îmbunătăți standardele aplicabile bunăstării animalelor utilizate în experimente științifice, deoarece joacă un rol important în reducerea numărului de animale utilizate în experimente și solicită să se utilizeze metode alternative, ori de câte ori este posibil, asigurând totodată condiții de concurență loială pentru sectorul industrial UE și consolidând calitatea anchetelor întreprinse în UE. Rezultatul votului de astăzi a ilustrat un consens general privind nevoia de a îmbunătăți condițiile pentru animalele necesare pentru cercetare științifică și teste de siguranță, menținând totodată un nivel ridicat al cercetării și intensificând eforturile pentru a găsi alternative la testarea pe animale.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Orice societate civilizată recunoaște faptul că animalele sunt ființe vii care își împart existența cu noi și că orice durere sau suferință cauzată acestora ar trebui prevenită cât mai bine posibil. Cu toate acestea, admit necesitatea utilizării animalelor în experimentele științifice pentru a testa medicamente și terapii noi sau pentru a permite ca cercetările științifice să se transforme în descoperiri care să ajute la vindecarea bolilor sau la reducerea suferinței și creșterea speranței de viață a ființelor umane.

Marea diversitate a legislației și lipsa unei protecții adecvate din unele state membre au necesitat adoptarea unei directive care să stabilească standarde minime, fără a aduce prejudicii statelor membre care asigură o mai bună protecție animalelor implicate. Negocierile dintre Parlament, Consiliu și Comisie nu au fost ușoare, însă au reușit să producă un text care consider că, în mare, este echilibrat și care merită sprijinul nostru. Acesta este un pas înainte care ar trebui salutat, chiar dacă unele puncte ar fi putut avea un rezultat mai bun.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Sunt mulțumită de faptul că acest raport a fost aprobat deoarece experimentele pe maimuțe mari precum cimpanzeii, gorilele sau urangutanii vor fi, de acum înainte, interzise cu strictețe. Textul stipulează, de asemenea, că experimentele pe animale ar trebui să fie înlocuite, cât mai mult posibil, cu metode alternative satisfăcătoare din punct de vedere științific. În cele din urmă, textul solicită ca orice durere sau suferință cauzată animalelor să fie redusă la minim. De acum înainte, animalele pot fi folosite doar în experimente destinate să dezvolte cercetarea asupra ființelor umane, a animalelor și a bolilor (cancer, scleroză multiplă, bolile Alzheimer sau Parkinson). Adoptarea acestui raport este încă un pas înainte în asigurarea protecției și bunăstării animalelor utilizate în scopuri științifice.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice deoarece compromisul la care s-a ajuns cu Consiliul cred că reprezintă cel mai bun echilibru posibil între nevoile cercetării științifice în ceea ce privește protecția sănătății umane și bunăstarea și drepturile animalelor.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Așa cum au menționat deja părțile implicate, textul pe care îl vom adopta astăzi este un compromis satisfăcător între diferitele interese care sunt în joc și s-a ajuns la el în urma unor negocieri îndelungate între instituțiile implicate: Parlamentul, Comisia și Consiliul. Cred că, în societățile civilizate, nu există nicio îndoială că utilizarea animalelor în scopuri științifice trebuie să fie reglementată corespunzător, la fel ca în Europa. Ne aflăm aici pentru a discuta reglementarea corespunzătoare a utilizării lor, ceea ce este esențial pentru progresul științific și pentru descoperirea de noi metode, tratamente și medicamente care vor fi un bun valoros pentru civilizația noastră și un beneficiu pentru toți în viitor.

Se pare că acest regulament nu poate fi excesiv în protecția pe care o oferă animalelor; în caz contrar, s-ar compromite studiul științific și cercetarea. Când îmi exprim opțiunea, aleg oamenii care vor beneficia în viitor de rezultatele care permitem să fie studiate și cercetate cu ajutorul animalelor din prezent. Dacă propunerea pe care o aprobăm astăzi permite avansarea în studiul bolilor neurologice, al afecțiunilor autoimune sau al cancerului, cred că vom beneficia cu toții de aceasta.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) În fiecare an, aproape 12 milioane de animale sunt utilizate în proceduri științifice în cele 27 de state membre. Este important să se facă tot posibilul pentru a reduce numărul animalelor utilizate în astfel de experimente la minimul indispensabil. Cea mai pragmatică abordare în acest sens constă în utilizarea metodelor alternative deoarece, în stadiul actual în care se află știința, abolirea completă a testării pe animale este imposibilă.

Directiva 86/609/CEE privind protecția animalelor utilizate în scopuri experimentale și în alte scopuri științifice a fost adoptată pentru a armoniza practicile de testare pe animale în UE. Totuși, unele state membre au stabilit obiective ambițioase, în timp ce altele s-au limitat la a aplica regulile minime. Prin urmare, obiectivul acestei rezoluții este de a corecta această diferență. Trebuie să se asigure condiții corecte comunității industriale și științifice a UE, consolidând totodată protecția animalelor care continuă să fie utilizate în scopuri științifice, în conformitate cu Protocolul privind protecția și bunăstarea animalelor anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În domeniul testării pe animale, trebuie să existe o promovare mai bună a dezvoltării, validării, acceptării și aplicării metodelor alternative, și trebuie aplicat principiul celor trei R ai testării pe animale – înlocuire, reducere și rafinare.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Credem că, în acest domeniu, la fel ca în altele, stabilirea unor niveluri minime comune de protecție prin legislație nu ar trebui să împiedice un stat membru să adopte măsuri de protecție mai avansate și mai stricte, dacă asta dorește. Din acest motiv, am votat în favoarea amendamentului propus în această privință. După cum am declarat în dezbatere, credem că este important să continuăm dezvoltarea de tehnici și metode care să permită evitarea experimentelor pe animale, dar este nevoie de mai mult.

Este, de asemenea, important să diseminăm astfel de tehnici și să le permitem să fie preluate de majoritatea instituțiilor de cercetare și de dezvoltare, inclusiv de către majoritatea sistemelor naționale științifice și tehnologice cu niveluri de dezvoltare comparativ mai scăzute. Orice cadru legislativ din acest domeniu trebuie să ia în considerare această cerință, dar nu credem că modificarea propusă poate garanta acest lucru pe deplin. Uniunea Europeană va trebui să joace un rol important în acest domeniu pentru a promova cooperarea dintre instituțiile și sistemele științifice și tehnologice din diferite țări, inclusiv din țări terțe.

  Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru compromisul dintre Parlament și Consiliu privind consolidarea protecției animalelor utilizate în scopuri științifice. Nevoile în materie de sănătate ale ființelor umane cer uneori sacrificiul animalelor. Utilizarea animalelor trebuie să fie reglementată cu strictețe. Totuși, este ipocrit din partea noastră să cerem ca „animalele să fie ucise cu un minim de durere, suferință și teamă”. Acestea sunt concepte umane transpuse animalelor care, în mediul lor natural, sunt ucise de alte animale carnivore sau sunt măcelărite în abatoare pentru a asigura hrană oamenilor. Această lume nu este un paradis; mereu va exista moartea în aer.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Am sprijinit acest acord pentru a doua lectură deoarece trebuie să răspundem realității cercetării medicale și nevoilor pacienților, ameliorând, în același timp, bunăstarea animalelor.

Din fericire, numărul de experimente pe animale a scăzut considerabil în ultimii câțiva ani deoarece cercetarea europeană se îndreaptă către obiectivul găsirii de soluții alternative. Din păcate, știm că aceste soluții nu sunt disponibile în anumite cazuri, așa că trebuie să recurgem la experimentele pe animale, în special pe primatele neumane. Aceasta se aplică, de exemplu, tuturor bolilor neurodegenerative precum Alzheimer și Parkinson.

Singura garanție a unui nivel ridicat de protecție a bunăstării animalelor este să ne asigurăm că această cercetare va fi efectuată în Europa. Preocuparea pentru durerile la care este supus un animal în timpul unui experiment garantează obținerea unor rezultate bune. Din acest motiv, trebuie să prevenim orice relocalizare a experimentelor pe animale în afara Europei.

  Nadja Hirsch (ALDE), în scris. – (DE) Nu pot sprijini directiva privind experimentele pe animale în forma sa actuală. Este adevărat că această versiune este un progres față de vechea directivă din 1986. Totuși, în comparație cu uriașele progrese științifice și tehnice din ultimii 24 de ani, măsurile de înlocuire a testărilor pe animale par foarte slabe. Există prea multe excepții. În plus, formularea este slabă și lasă prea mult loc de interpretare și de punere în aplicare. Este absurd și faptul că statele membre nu pot pune în aplicare măsuri pentru bunăstarea animalelor dacă acestea sunt mai stricte decât cele solicitate de către UE. Denaturarea pieței este prezentată ca justificare a acestui fapt.

Acest lucru trimite un mesaj greșit cetățenilor Europei, comunității de cercetare și industriei. Pe de o parte, statul trebuie să ia în considerare schimbările sensibilității etice a cetățenilor. Pe de altă parte, trebuie exercitată mai multă presiune asupra sectorului cercetării și asupra industriei. Nimeni nu vrea să supună riscurilor poziția Germaniei sau a Europei ca loc de cercetare, însă costurile cu investițiile nu sunt un argument valid pentru a amâna dezvoltarea în continuarea și utilizarea metodelor care nu implică animale de laborator.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. – (FI) Am votat în favoarea directivei privind experimentele pe animale deoarece rezultatul ar fi putut fi mult mai rău pentru bunăstarea animalelor. Directiva adoptată astăzi este un pas înainte pentru bunăstarea animalelor.

Directiva trebuie să fie transpusă acum în legislația națională și să fie pusă în aplicare în mod corespunzător cât mai repede posibil în diferitele state membre. Vechea directivă datează din 1986, așa că a sosit timpul ca standardele de bunăstare a animalelor utilizate în experimente să fie actualizate în toată Europa.

Pe viitor va fi importantă creșterea investițiilor în dezvoltarea de alternative la experimentele pe animale. Vă mulțumesc.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, am votat în sprijinul raportului Jeggle deoarece acesta reprezintă produsul unei munci intense și îndelungate pe durata căreia raportoarea a reușit să realizeze compromisuri importante pe un subiect atât de dificil ca acesta privind utilizarea animalelor în experimente.

Nu am fost în favoarea trimiterii acestuia înapoi la comisia permanentă competentă deoarece aceasta, al cărei membru sunt, a prețuit foarte mult și a fost de acord cu lucrul colegei mele, doamna Jeggle. Cercetarea trebuie să continue; este important pentru dezvoltarea medicinii și a sănătății și pentru prevenirea multor boli.

  David Martin (S&D), în scris. – Sunt dezamăgit de textul final al acestui raport și mai ales de faptul că amendamentele propuse pentru a consolida dispozițiile privind bunăstarea animalelor nu au fost adoptate. Este timpul să se stabilească reglementări clare pentru a avansa către restricționarea utilizării primatelor neumane, interzicerea utilizării animalelor sălbatice captive, obligația neechivocă de utilizare a metodelor alternative atunci când sunt disponibile științific și interzicerea experimentelor care implică suferință profundă și de durată. Statele membre ar trebui măcar să poată depăși cerințele minime UE și să aplice legi mai stricte privind bunăstarea animalelor. Deși acest raport va îmbunătăți legislația existentă, acesta nu a mers deloc suficient de departe și din acest motiv m-am abținut de la votul final.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Am votat pentru acest compromis deoarece asigură un bun echilibru între o mai bună protecție a animalelor utilizate în experimente și continuarea cercetării științifice. Experimentele pe animale ajută la combaterea numeroaselor boli grave; cu toate acestea, acestea trebuie să fie reglementate pentru a evita suferința inutilă a animalelor. Directiva actuală datează din 1986 și avea deci nevoie de îmbunătățiri considerabile.

Noul text include acum cerința ca experimentele pe animale să obțină o autorizare în prealabil, care va presupune o evaluare a proiectului și o analiză prejudicii-beneficii, și stabilește un sistem strict de inspecție și de verificare. Votul de astăzi este rezultatul eforturilor susținute ale raportorilor, ale colegei mele, doamna Jeggle, și ale fostului meu coleg, domnul Parish, care au lucrat la text în timpul legislaturii precedente. Rezultatele votului în Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală au reflectat deja calitatea textului final.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Adoptarea acestui raport, după negocieri dure între părțile implicate, reprezintă un compromis echilibrat care protejează atât animalele utilizate în scopuri științifice, cât și necesitatea de a le folosi pentru a face descoperiri importante și pentru a progresa în materie de tehnologii și terapii care vor fi utilizate în viitor pentru a vindeca multe boli care afectează civilizația. Astfel se explică votul meu.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – (LT) Interacțiunea dintre știință și natură pentru binele dezvoltării este mereu subiect de multă dezbatere. Astăzi, Parlamentul European a adoptat un document important care reglementează cercetarea științifică pe animale. Acest document va asigura un echilibru pozitiv între protecția animalelor și cercetarea științifică și va acoperi mai multe aspecte importante, garantând protecția animalelor utilizate în cercetarea științifică. Scepticii susțin că această directivă contrazice principiile protecției animalelor și că există multe îndoieli referitoare la utilizarea animalelor în scopuri științifice. Totuși, în conformitate cu a doua directivă, înainte de fiecare test este obligatorie evaluarea necesității de a utiliza animale și a alternativelor posibile. Fiecare stat membru are, de asemenea, obligația de a crea comisii naționale care să se ocupe de aspectele etice și de cele privind bunăstarea animalelor. Am votat pentru acest document deoarece cred că testarea pe animale ar trebui să fie controlată mai strict, deși nu ar trebui să uităm de inevitabilul progres științific din diferite domenii și de continuitatea cercetării științifice.

  Tiziano Motti (PPE), în scris. – (IT) Am votat împotriva indicațiilor grupului meu cu privire la directiva privind experimentele pe animale, chiar dacă sunt aici pentru a sprijini cercetarea științifică, ceea ce și fac. Această directivă este foarte nefavorabilă animalelor. Ea „extinde” pragul de durere acceptabilă pe durata experimentelor de la „ușor” la „moderat”, permite experimentele pe câini și pisici fără stăpân, lăsând la discreția cercetătorilor dacă vor efectua experimente pe animale fără a administra anestezice sau analgezice, permite utilizarea aceluiași animal mai mult de o dată, chiar și pentru proceduri dureroase, permite ca animalele sociale precum câinii și primatele să fie ținute izolate și permite deschiderea toracelui fără analgezice, precum și experimentele pe animale vii în scopuri didactice. Am sensibilitatea umană de a considera cruzimea inutilă ca fiind inacceptabilă și sensibilitatea politică de a înțelege că dacă Europa nu ar fi aprobat această directivă, unele cercetări științifice ar fi fost, în mod inevitabil, efectuate în altă parte. Directiva europeană reprezintă un pas semnificativ înapoi, la care statele membre vor fi obligate să își adapteze reglementările naționale. Consider că o versiune modificată care să fie favorabilă lumii animale, însoțită de stimulente mai puternice pentru cercetarea științifică realizată în Europa, ar fi fost soluția reală pentru o societate căreia îi place să se considere civilizată.

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris. – (IT) Directiva privind protecția animalelor asigură condiții egale companiilor și cercetătorilor prin armonizarea procedurilor între țări, dar nu încearcă să obțină o veritabilă protecție pentru animale. De fapt, puținele norme care solicită adoptarea metodelor de înlocuire au fost reduse.

Există numeroase lacune și acest fapt ar trebui să încurajeze utilizarea unor metode experimentale mai avansate în locul experimentelor pe animale: metodele in vitro, simulările pe calculator ale metabolismului uman etc. Directiva ar trebui să recunoască și faptul că, adesea, extrapolarea rezultatelor de la o specie la alta nu este posibilă, după cum au declarat oameni de știință eminenți.

Din motive evidente, nu se poate propune eliminarea completă a vivisecției, însă solicit modificarea textului astfel încât să includă practici neinvazive și să interzică utilizarea animalelor în investigațiile medico-legale și în scopuri didactice, instituind o comisie de garanție europeană pentru a evita excepțiile de la metoda umană de a le omorî și de la interzicerea utilizării animalelor pe cale de dispariție sau sălbatice.

Europa ar trebui să spună „nu” experimentelor inutile. De prea multe ori, aceleași experimente care au fost deja finanțate și efectuate sunt propuse din nou doar pentru a mai câștiga finanțări. Am primit rapoarte confirmate privind experimente realizate pe animale ale căror corzi vocale au fost tăiate. Știința ne spune că o mare proporție din experimentele efectuate pe animale nu pot fi propuse din nou pentru tratamentul ființelor umane.

  James Nicholson (ECR), în scris. – Am votat pentru acest raport chiar dacă îmi dau seama că, pentru unii, această directivă nouă nu merge suficient de departe. Cred totuși că compromisul la care au ajuns Parlamentul și Consiliul reprezintă cel mai bun echilibru posibil între protecția animalelor, pe de o parte, și continuarea cercetării științifice, pe de alta. Votarea împotriva acestui raport ar fi însemnat că ar trebui să ne întoarcem la directiva anterioară, din 1986, care cu siguranță nu oferă aceeași protecție pentru animale. Legislația actuală a Marii Britanii privind bunăstarea animalelor este printre cele mai stricte din lume și, deși Marea Britanie nu va mai putea să legifereze în acest domeniu, standardele noastre vor putea rămâne extrem de ridicate în loc să fie coborâte.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Ca urmare a noilor cunoștințe referitoare la aspectele etologice ale adăpostirii animalelor de laborator, cât și a noilor aplicări ale utilizării animalelor, în special în domeniul ingineriei genetice, revizuirea Directivei 86/609/CEE a devenit o urgență, deși, la acea vreme, aceasta reprezenta o realizare istorică și, de atunci, s-au înregistrat progrese semnificative, în special cu privire la introducerea principiilor celor „3R” (înlocuire, reducere, perfecționare).

Salut extinderea domeniului de aplicare al directivei prin includerea formelor fetale de animale sensibile și a unor specii de nevertebrate, precum și a cercetării biologice fundamentale, introducerea în cadrul directivei a metodelor umane de sacrificare, a dispozițiilor referitoare la inspecțiile naționale, evaluarea și autorizarea proiectelor care utilizează animale, inclusiv evaluarea retroactivă a acestora, precum și transparența prin publicarea de informații cu caracter nontehnic privind proiectele, normele de implementare și îndrumările la nivel național, precum și raportarea privind implementarea și datele statistice. Am votat acest raport deoarece prezenta propunere are ca obiectiv asigurarea unor condiții de egalitate în întreaga UE pentru industrie și comunitatea de cercetători, consolidând, în același timp, protecția animalelor utilizate încă în scopuri științifice.

  Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. – (ES) În calitate de coordonatoare a grupului meu, Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, din cadrul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, aș dori să îmi exprim mulțumirea față de adoptarea de către Parlament a acordului la care s-a ajuns sub Președinția spaniolă a Consiliului cu privire la actualizarea acestei directive importante care reglementează tratamentul animalelor care, la nevoie, trebuie utilizate în scopuri științifice pentru ca știința să avanseze în diferite domenii de cunoaștere.

Acesta este un acord echilibrat, rezultatul unui proces amplu de negociere între nevoile inevitabile ale lumii științifice de a progresa în cunoaștere, mai ales în domenii precum științele sănătății, la care comisia noastră este deosebit de sensibilă, și nevoia de a proteja animalele. Trebuie să spun că ambele părți vor fi mai consolidate prin această reformă pe care am adoptat-o. Este important să evidențiem faptul că acordul la care s-a ajuns include, de asemenea, angajamentul de a lucra pentru găsirea și promovarea altor direcții de cercetare și metode alternative care să permită pe viitor înlocuirea completă a utilizării animalelor vii în laboratoare, fără a fi în detrimentul progresului necesar al științei.

  Zuzana Roithová (PPE) , în scris. – (CS) Sprijin măsura care limitează sau atenuează suferința animalelor utilizate în scopuri științifice. Pentru verificarea efectelor noilor medicamente și pentru studiile științifice, ar trebui preferate alte metode decât experimentele pe animale. Totuși, aceasta nu înseamnă că ar trebui să permitem ca embrionii umani să fie folosiți ca metodă alternativă în interesul protecției animalelor. Regret faptul că, în primă lectură, Consiliul a eliminat din proiectul adoptat de Parlamentul European tocmai această clauză de limitare pentru metodele alternative. Procesul decizional în cazul acestor domenii delicate din punct de vedere etic este de competența statelor membre, iar reglementarea la nivel național variază foarte mult de la o țară la alta.

În Cehia, utilizarea de celule stem embrionare în scopuri științifice este permisă prin lege din 2006, în ciuda faptului că reușita rezultatelor biomedicale a fost posibilă, dimpotrivă, prin cercetarea utilizând celule stem din țesut fetal și nu de la embrioni. Faptul că nu am votat proiectul de directivă al Consiliului pentru a doua lectură astăzi la Strasbourg sau că nu am adoptat nicio rezoluție înseamnă că proiectul Consiliului va intra în vigoare după publicarea acestuia în Jurnalul Oficial, indiferent de poziția majorității deputaților în Parlamentul European.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Deși legislația revizuită va introduce unele îmbunătățiri la normele UE actuale privind testările pe animale, aceasta pur și simplu nu merge destul de departe și, în unele cazuri, slăbește legile actuale. Au fost ignorate preocupări grave pe care Grupul Verts/ALE le-a evidențiat mereu și regretăm faptul că deputații nu au reușit astăzi să sprijine tentativele noastre de a răspunde acestor preocupări. În mod categoric, noile legi nu vor reuși să garanteze că alternativele la testările pe animale vor fi utilizate ori de câte ori este posibil.

Acest lucru înseamnă că animalele vor suferi în mod inutil pe durata testelor științifice, deși există alternative. Este îngrijorător faptul că noile legi vor împiedica, de asemenea, statele membre să adopte norme mai ambițioase la nivel național privind testele pe animale. Grupul Verts/ALE a vrut să se asigure că guvernele naționale își păstrează acest drept. Regretăm sincer și faptul că nu s-au adoptat norme mai stricte privind utilizarea primatelor neumane.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Este ușor să ne afirmăm împotriva experimentelor pe animale deoarece nimănui nu îi place să vadă animalele suferind sau disecate pe viu în scopuri științifice, dar suntem legislatori și momentan nu ne putem lăsa pradă emoțiilor. Dacă ar fi să limităm prea mult utilizarea animalelor în testele științifice, ar trebui să ne dăm seama că aceste teste vor trebui efectuate pe ființe umane.

Nu ne putem închipui că un nou principiu activ, o nouă substanță sau o nouă chimioterapie nu va fi testată mai întâi pe animale pentru că, după cum am spus deja, alternativa ar fi transformarea pacienților în cobai. De asemenea, ar trebui să ținem cont de faptul că producătorii farmaceutici nu au niciun interes să utilizeze șoareci de laborator și cu atât mai puțin primate, decât dacă este strict necesar, având în vedere costurile ridicate pe care le implică aceste experimente.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) Am votat împotriva acordului la care s-a ajuns în a doua lectură între Parlament și Consiliu referitor la proiectul de directivă privind utilizarea animalelor în experimentele științifice.

Nu spun „nu” progresului cercetării, însă solicit o reducere a suferinței animalelor, întrucât directiva revizuită propune unele practici care se opun acelui țel, cum ar fi posibilitatea de a experimenta mai mult decât o dată pe același animal. Mai mult decât atât, cred că ar trebui încurajată mai mult utilizarea altor metode satisfăcătoare din punct de vedere științific care nu necesită utilizarea animalelor.

  Catherine Soullie (PPE), în scris. – (FR) Aprob rezultatul votului asupra textului cu privire la protecția animalelor utilizate în scopuri științifice. Acesta nu e perfect, însă raportul Jeggle mi se pare că oferă măcar un bun compromis, un compromis care, mai mult, a câștigat sprijinul Eurogrupului pentru animale.

Formularea ne permite efectiv să limităm numărul testelor care provoacă durere animalelor, evitând o deviere a cercetării și, prin urmare, și a inovării în afara Uniunii Europene, ceea ce ar duce la pierderea multor locuri de muncă. În calitate de vicepreședintă a Intergrupului privind bunăstarea și conservarea animalelor, sunt mai mult decât convinsă că este mai important să păstrăm experimentarea pe animale pe teritoriul nostru, acolo unde aceasta este reglementată strict, decât să o lăsăm în seama țărilor terțe în care condițiile sanitare și respectul pentru animale lasă adesea mult de dorit.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Regret faptul că majoritatea membrilor au respins cele trei propuneri înaintate de către Verzi de modificare a directivei și de adoptare a unor norme naționale mai stricte, de stimulare a metodelor alternative și de limitarea în continuare a utilizării primatelor. Noua legislație privind testarea pe animale prezintă deficiențe semnificative. Statele membre nu vor mai avea libertatea de a adopta norme mai stricte privind testarea pe animale. Această restricționare a competenței naționale nu are niciun scop util. Animalele vor deveni victime ale dogmei de limitare a pieței interne. Cu toate acestea, este important ca statele membre să îndrăznească să preia rolul de lideri. Fără pionierii naționali, multe norme europene privind bunăstarea animalelor, precum interzicerea testării pe animale a produselor cosmetice, nu ar mai fi existat.

Noua directivă îmbunătățește controlul asupra companiilor și instituțiilor care cresc, comercializează sau utilizează animale de laborator. Cu toate acestea, formularea solicitării ca metodele alternative de testare să fie utilizate atunci când sunt disponibile este mai puțin autoritară față de cum era în directiva anterioară. Aceasta este o ocazie ratată de a reduce suferința animalelor și de a îmbunătăți calitatea cercetării. Noile norme nu țin cont de progresul care s-a făcut în dezvoltarea de alternative la testarea pe animale care, întâmplător, sunt adesea mai fiabile decât testele pe animale.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Sunt dezamăgit de faptul că măsurile de consolidare a normelor privind testarea pe animale nu au continuat. În această legislație nu s-au inclus măsuri cheie care ar fi putut angaja Europa față de reducerea și înlocuirea utilizării animalelor în experimente. Aceasta a fost o ocazie ratată și s-ar fi putut face mult mai multe pentru a proteja animalele, inclusiv faptul de a permite statelor membre să adopte standarde de bunăstare mai ridicate decât alte țări. Sunt preocupat că această directivă îi va interzice Marii Britanii să adopte standarde mai ridicate pe viitor. Pe lângă aceasta, nu au fost incluse procedurile de revizuire periodică a utilizării animalelor în experimentele științifice. Sunt totuși mulțumit că cercetarea esențială în ceea ce privește noi medicamente și boli poate continua.

  Janusz Wojciechowski (ECR), în scris. – (PL) Regret că directiva Consiliului a fost adoptată în forma sa finală fără dispoziția adoptată de către Parlamentul European în mai 2009 care spunea că experimentele pe celule stem și embrioni umani nu pot fi utilizate ca alternative la experimentele pe animale. Dincolo de formularea directivei, cred că nu ar trebui utilizat acest gen de abordare, adică substituirea experimentelor pe animale cu experimente pe organisme umane.

Raport: Csaba Őry (A7-0235/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă în statele membre pe baza faptului că acestea ar trebui accentueze importanța necesității unui nivel ridicat de calificare pentru promovarea eficientă a unui nivel bun al ocupării forței de muncă și al venitului, mai ales în ceea ce privește noua economie, în care va exista o concentrare puternică asupra noilor sectoare și abilități.

Un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie posibil atât pentru persoanele calificate, care pot reprezenta un instrument important în cercetare și dezvoltare, cât și pentru persoanele cu un nivel de educație sub media UE. Statele membre joacă astfel un rol important în reinstruire, promovarea educației și oferirea de noi oportunități pentru educația de-a lungul vieții.

Este demn de menționat faptul că, pentru a obține un nivel bun de ocupare a forței de muncă și pentru a progresa pe deplin la nivelul UE, trebuie să ne asigurăm că cei care își doresc îmbunătățirea calificărilor beneficiază de oportunități de muncă reale și că li se permite reinstruirea, dacă va fi necesar. Concentrarea puternică pe orientarea profesională în conformitate cu nevoile actuale și viitoare poate fi singura cale de a ne aduce din nou la nivelurile ridicate ale capacității de ocupare a locurilor de muncă.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Chiar dacă în majoritatea statelor membre starea economică rămâne fragilă, există semne încurajatoare privind relansarea creșterii economice. De aceea, este necesară concentrarea eforturilor pentru a garanta astfel consolidarea potențialului de creare de locuri de muncă și pentru a sprijini populația în găsirea și ocuparea acestora. În aprilie 2010, Comisia Europeană a propus o nouă serie de orientări privind politica de ocupare a forței de muncă în statele membre. Acestea, împreuna cu orientările generale ale politicii economice, formează orientările integrate pentru punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Cele patru orientări în domeniul ocupării forței de muncă sunt: îmbunătățirea participării forței de muncă și reducerea șomajului structural, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, îmbunătățirea performanței sistemelor de educație și formare la toate nivelurile, dezvoltarea unei forțe de muncă calificate. Raportul domnului Öry susține abordarea propusă de Comisie, însă aduce o serie de clarificări și completări, de aceea am votat în favoarea lui.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În aprilie 2010, Comisia Europeană a prezentat o propunere de orientări pentru politicile statelor membre privind ocuparea forței de muncă, ca parte a implementării strategiei Europa 2020. În raportul său, dl Őry, membru al Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), susține propunerea Comisiei și adaugă unele elemente pe care le consider necesare. Așadar, politica de coeziune, care fusese neglijată de Comisie, trebuie să fie încorporată în întregime în politica privind ocuparea forței de muncă. Chiar dacă competența europeană în materie de ocupare a forței de muncă este încă limitată, UE nu trebuie să se mulțumească cu un rol pasiv și trebuie să folosească cât mai bine posibil instrumentele pe care le are la dispoziție (politica de coeziune, Fondul de ajustare la globalizare, metoda deschisă de coordonare). Prin urmare, susțin pe deplin orientările acestui raport.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. În fața unui fenomen cu răspândire rapidă al unei societăți în curs de îmbătrânire, trebuie să luăm măsuri atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul UE, pentru a combate excluderea persoanelor în vârstă și discriminarea pe motive de vârstă. Trebuie să ne asigurăm că statele membre oferă un sprijin cuprinzător persoanelor în vârstă, mai presus de toate prin crearea de condiții pentru instituirea unui sistem de sănătate și social de înaltă calitate. Trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că statele membre contribuie la asigurarea de servicii de îngrijire pe termen lung și pun în aplicare politica de informare și de prevenire pentru persoanele în vârstă, acordând o atenție specială alimentației. Pentru a garanta aplicarea reușită a obiectivelor propuse, este esențială stabilirea unui sistem de finanțare sustenabil de acordare a îngrijirii pe termen lung. La rândul său, Comisia Europeană ar trebui să depună eforturi pentru a garanta standarde de îngrijire medicală acceptabile pentru toți cetățenii europeni, indiferent de situația lor materială.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Strategia Europa 2020, prezentată în martie 2010 de către Comisia Europeană, urmărește să stabilească direcția UE în următorul deceniu.

Deși nu putem decât să regretăm faptul că Parlamentul European nu a fost implicat în elaborarea strategiei, care a fost doar munca domnului Barroso, există un domeniu în care Parlamentul poate avea ceva de zis: orientările integrate privind ocuparea forței de muncă. Cele 10 orientări privesc crearea de locuri de muncă mai numeroase și mai bune, consolidarea muncii decente și o îmbunătățire a sistemelor de educație și formare.

Din acest motiv, împreună cu majoritatea colegilor mei membri, am votat astăzi, miercuri, 8 septembrie 2010, în favoarea unui raport care definește aceste obiective și prin intermediul cărora putem, în special, să cerem o mai bună utilizare a Fondului social european și să insistăm pe necesitatea de a acorda mai multă atenție lucrătorilor cu venituri mici și de a combate excluderea socială, precum și pe necesitatea de a garanta accesul la servicii publice de calitate și accesibile. În sfârșit, dacă dorim ca această strategie să fie cu adevărat inclusivă, trebuie să asigurăm coerența între aceste orientări și politica de coeziune.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece noile orientări 2020 pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre încă vor avea un impact puternic asupra pieței muncii în următorii ani. Sunt încântată de faptul că, datorită amendamentelor propuse de către Parlamentul European, a fost posibilă stabilirea unor obiective clare și oferirea de măsuri specifice în cadrul orientărilor privind ocuparea forței de muncă propuse de către Comisie. Desigur, reducerea șomajului, garantarea salariilor minime și combaterea sărăciei și a excluderii sociale rămân cele mai importante priorități ale politicii de ocupare a forței de muncă pentru toate statele membre. Sunt, de asemenea, de acord că unul dintre scopurile principale este de a obține o plată egală pentru servicii egale și de a asigura condiții de lucru egale pentru toți lucrătorii.

Sunt de acord cu propunerile Parlamentului că trebuie să lansăm măsuri de politică privind ocuparea forței de muncă dedicate grupurilor celor mai vulnerabile, deoarece sărăcia îi afectează mai întâi și cel mai tare pe aceștia. Solicit, de asemenea, Comisiei și statelor membre ca, în orientările privind ocuparea forței de muncă, să fie mai atenți la tineri și la lucrătorii în vârstă care se confruntă cu discriminarea pe piața muncii.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Actuala criză economică va avea, cu certitudine, un impact profund asupra pieței forței de muncă în următorii ani. Redresarea economică și reluarea creșterii economice încep să se arate. Este însă de așteptat ca impactul crizei economice asupra ocupării forței de muncă să nu fi venit încă la potențial maxim și, de aceea, eforturile de acum pentru a garanta o redresare durabilă și a consolida potențialul de creare de locuri de muncă al economiilor europene și a ajuta populația să se angajeze sunt binevenite. Statele europene au în față și provocări legate de schimbări demografice substanțiale, accentuate de procesul de globalizare, iar scenariul în care numărul plătitorilor de taxe la bugetele naționale scade constant nu este foarte optimist.

Cu agenda 2020 pe masă, cu țintele de adoptare a unor noi tehnologii care să reducă emisiile de carbon, strategia privind ocuparea forței de muncă ar trebui să fie elaborată nu numai pe termen scurt, ci și mediu și lung. Este clar că această strategie trebuie gândită în paralel cu măsuri de stimulare a angajării tinerilor de până în 25 de ani, categorie de vârstă care se confruntă în prezent cu rate ale șomajului fără precedent.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Doresc să îmi explic votul asupra acestui raport deoarece cred că subiectul acestui raport este de o importanță vitală pentru viitorul pieței muncii în Europa.

Propunerea conține orientări generale de politică economică privind ocuparea forței de muncă destinate aplicării în cadrul Uniunii Europene. Criza economică nu a luat sfârșit și atrage după sine criza ocupării forței de muncă.

Deși este adevărat că există semne încurajatoare de redresare, piața locurilor de muncă rămâne considerabil de închisă, iar numărul de șomeri încă este foarte ridicat. Există totuși diferențe la nivel european. În Spania și Grecia, de exemplu, numărul de persoane fără loc de muncă este îngrijorător și afectează în mare parte tinerii. În țara mea totuși, din fericire, dar și datorită măsurilor bune adoptate de către guvernul italian, numărul de persoane fără loc de muncă nu a crescut atât de dramatic. Trebuie luat la cunoștință faptul că guvernul italian a fost printre primii care au promovat flexibilitatea și dinamismul pe piața muncii și rețeta pare să funcționeze.

Unele guverne care sunt prea implicate în apărarea drepturilor lucrătorilor au permis ca propriii lor lucrători să își piardă locul de muncă. Mai multă flexibilitate și disponibilitate către o nouă piață a forței de muncă competitivă salvează în schimb locurile de muncă și creează condiții economice care încurajează apariția altora noi.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului Őry în ciuda faptului că acesta conține unele amendamente importante ale stângii, precum necesitatea de a păstra egalitatea de gen, și în ciuda faptului că îmbunătățește textul Comisiei. Am votat împotriva raportului deoarece acesta adoptă principiul unei piețe flexibile și chiar solicită mai multă flexibilitate și utilizarea strategică a flexisecurității pe piața forței de muncă care acționează, după cum știm, direct împotriva lucrătorilor.

Raportul ia în considerare și faptul că, pentru a ieși din criza economică și pentru a aplica politici de creștere, este necesară restructurarea în baza exploatării depline a pieței interne și înlăturarea „obstacolelor juridice”. Cu toate acestea, în spatele acestei formulări neclare există posibilitatea unei lipse de protecție a drepturilor lucrătorilor.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Sprijin raportul Őry și salut oportunitatea pe care o oferă. În cadrul domeniului de aplicare a Agendei 2020, a fost urgent necesară stabilirea de orientări generale în ceea ce privește politica economică (articolul 121 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), dar și cea privind ocuparea forței de muncă (articolul 148). Criza economică prin care trecem în prezent exacerbează problemele sociale și face tot mai urgentă nevoia de a elabora politici eficiente și durabile privind ocuparea forței de muncă. Sunt de acord cu raportorul în ceea ce privește propunerile de a lua măsuri mai puternice pentru a ridica nivelul de ocupare a forței de muncă pentru bărbați și femei în Europa.

Acest raport a ajutat la consolidarea subiectelor care nu au fost tratate suficient, precum: 1. reducerea șomajului în cadrul grupurilor celor mai vulnerabile, inclusiv al tinerilor, prin creșterea nivelurilor de educație, reducerea ratelor abandonului școlar și scoaterea oamenilor din sărăcie; 2. asigurarea egalității de tratament și remunerație pentru aceeași muncă la același loc de muncă; și 3. implicarea autorităților regionale și locale, a parlamentelor și a partenerilor sociali în proiectarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea acestor programe, mai ales în stabilirea obiectivelor și a indicatorilor.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Strategia de la Lisabona declară că Uniunea Europeană trebuie să își îmbunătățească productivitatea și competitivitatea prin forța sa de muncă.

Acest obiectiv încă nu a fost realizat pe deplin, în sensul că rata șomajului încă este ridicată. Este important să analizăm problemele care au determinat încetinirea ocupării forței de muncă. Eliminarea discriminării pe motive de gen, rasă, origine etnică și religie ar fi un pas înainte remarcabil care va permite în special tinerilor și femeilor să devină mai competitivi pe piața locurilor de muncă. Femeile se confruntă și cu dificultatea de a concilia maternitatea cu munca: îmbunătățirea creșelor companiilor, permiterea lucrului pe fracțiune de normă la cerere și permiterea ca femeile să aibă grijă de copiii lor bolnavi fără a le fi teamă că își vor pierde locul de muncă ar constitui măsuri utile care ar ajuta femeile să își joace rolul dublu.

Un alt grup care are nevoie de protecție este cel al tinerilor, care pot să nu aibă siguranța unui loc de muncă ani la rând: aceștia au suficient de multe abilități și cunoștințe teoretice, însă le lipsește experiența practică. Școlile trebuie să fie mai atente la ceea ce își doresc companiile și să pregătească studenții pentru lumea muncii. Companiile, la rândul lor, trebuie să investească în noile generații, acordându-le șansa de a-și dezvolta carierele.

  Anna Maria Corazza Bildt, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark, Anna Ibrisagic și Alf Svensson (PPE), în scris. – (SV) Astăzi, 8 septembrie 2010, am votat în favoarea raportului (A7-0235/2010) referitor la propunerea de o decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a Orientărilor Integrate ale Europa 2020 (2010/0115(NLE)). Totuși, am dori să evidențiem faptul că există porțiuni din raport cu care nu suntem de acord, de exemplu propunerile care vizează reglementarea detaliată a politicii privind piața muncii a statelor membre, controlul supranațional al comerțului și industriei statelor membre și reglementarea la nivel UE a salariilor minime. Prin aceasta, dorim să apărăm principiul subsidiarității. Am dori totuși să subliniem faptul că majoritatea celor cuprinse în acest raport sunt bune. De pildă, susținem, desigur, principiile egalității de tratament pentru bărbați și femei și de remunerație pentru aceeași muncă prestată.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Parlamentul și-a exprimat opinia referitoare la orientările integrate privind ocuparea forței de muncă. Cele 10 orientări vizează crearea de locuri de muncă mai numeroase și mai bune, consolidarea muncii decente și o îmbunătățire a sistemelor de educație și formare. Parlamentul a intervenit pentru a se asigura că Fondul social european este utilizat mai eficient, că se acordă o mai mare atenție lucrătorilor săraci și luptei împotriva excluziunii sociale și că accesul la servicii publice necostisitoare și de bună calitate este garantat.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Situația de pe piața locurilor de muncă este fără îndoială principala cauză a preocupărilor cetățenilor noștri. Piața locurilor de muncă este în deteriorare continuă, iar rata șomajului se ridică astăzi la 9,8 %.

Orientările privind ocuparea forței de muncă reprezintă un mijloc esențial de stimulare a reformelor structurale și, în aceeași măsură, un mijloc de a estima impactul reformelor viitoare; și toate acestea au loc atât în cadrul strategiei 2020, precum și în contextul noii coordonări a politicilor economice care este în curs de stabilire. Este deci esențial ca aceste probleme să fie ținute sub control, însă este la fel de important ca reformele să fie cât mai adecvate posibil.

Una este să existe orientări. Însă este altceva ca acestea să fie puse în aplicare în mod corect de către statele membre. În acest sens, mi se pare deosebit de importantă reafirmarea rolului Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) în cadrul strategiei 2020 și în guvernanța economică, și garantarea că acesta este implicat pe deplin în reformele care urmează să se aplice, pentru a garanta viabilitatea modelului nostru social și cel mai bun model de guvernanță economică pentru UE. Sunt convins de necesitatea imperativă de a reechilibra pilonul ocupării forței de muncă și cel social în contextul procesului decizional european.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sprijină politicile care încurajează îmbătrânirea activă, egalitatea de gen, remunerația egală pentru bărbați și femei și accesul la protecție și la beneficii sociale și profesionale pentru femei. Ținând cont de dificultățile sporite de integrare a mai multor femei pe piața muncii, devine necesară implementarea politicilor care să încurajeze și reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson și Marita Ulvskog (S&D), în scris. – (SV) Am votat astăzi în favoarea raportului cu privire la orientările pentru ocuparea forței de muncă, dar aș dori să subliniez că am observat discrepanțe semnificative în versiunile diferitelor limbi. Am votat în favoarea faptului ca statele membre să garanteze venituri minime corespunzătoare, după cum stipulează versiunea în limba engleză a amendamentului. Din nefericire, acesta a fost tradus în versiunea suedeză ca „minimilön”, adică „salariu minim”.

Nivelurile venitului nu sunt de competența UE și am presupus, prin urmare, că versiunea în suedeză este greșită. Am ales, de asemenea, să votăm în favoarea raportului în ciuda trimiterilor la „taxe ridicate” ca fiind obstacole în calea creșterii, fără a se oferi vreo definiție a „taxelor ridicate”. Nici taxele nu sunt de competența UE și considerăm că există numeroase exemple de activități finanțate prin prelevarea de taxe care contribuie în mod semnificativ la creșterea economică.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) După cum am spus referitor la raportul colegei mele, doamna Gruny, asupra căruia s-a votat în iulie, societatea a evoluat, lumea s-a schimbat și relațiile în ceea ce privește munca trebuie să se schimbe și ele. Cred cu tărie că așa stau lucrurile, așa că sunt mulțumit de faptul că Parlamentul a sprijinit tipare de muncă mai flexibile ca modalitate de combatere a șomajului. În plus, întrucât am avut responsabilități în guvern în domeniul educației, mă bucur să văd că această propunere pune accentul în mod special pe educație și pe calificarea lucrătorilor. De fapt, acesta este un angajament care ar trebui luat foarte în serios în contextul strategiei UE 2020. Având în vedere faptul că criza a determinat numărul de persoane șomere din Europa să crească de la 16 milioane în 2008 la 23 de milioane în 2010, orice strategie de ieșire trebuie să includă recuperarea locurilor de muncă. Acest lucru este posibil doar dacă există o concentrare clară asupra inovării, asupra muncii flexibile și a noilor modele de muncă și de formare pentru mai mulți tineri, cu scopul de a crește competitivitatea pieței.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Contextul pentru noile orientări privind ocuparea forței de muncă în 2020 este criza economică, ale cărei efecte vor continua să aibă un impact negativ asupra pieței forței de muncă în anii care vor urma. Avem probleme iminente cu șomajul și, în același timp, provocări pe termen scurt: concret, schimbările demografice, globalizarea și crearea de noi tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon. Prin urmare, este foarte important să existe o strategie europeană de ocupare a forței de muncă care să soluționeze cele mai urgente probleme rezultate în urma crizei, precum și cele care apar pe termen mediu și lung.

Aplicarea principiilor flexisecurității, calității în educație, învățării de-a lungul vieții și combaterea șomajului structural constituie condiții prealabile indispensabile pentru realizarea obiectivelor și țelurilor comune în ceea ce privește creșterea economică și bunăstarea socială. Așadar, implementarea strategiei Europa 2020 ar trebui să înceapă acum. Fondurile structurale și fondul de coeziune UE pentru perioada actuală de programare ar trebui să înceapă deja să urmeze această strategie. Este important să se acorde atenție agriculturii și lumii rurale în această strategie. Trebuie urmărite obiectivele de coeziune și trebuie create strategii între politica de coeziune și alte politici sectoriale.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat împotriva acestei rezoluții deoarece aceasta ignoră cauzele principale ale ocupării forței de muncă, precaritatea muncii și sărăcia și deoarece propunerile care au fost depuse din nou în această Cameră au fost respinse. Acestea fiind spuse:

- Comisia ar trebui să recunoască faptul că este necesară schimbarea politicilor macroeconomice existente prin suspendarea Pactului de stabilitate și de creștere și prin încetarea proceselor de privatizare și de liberalizare cu scopul de a acorda prioritate creării de locuri de muncă de calitate care să asigure drepturi tuturor lucrătorilor și salarii mai bune prin reducerea nivelurilor de sărăcie și intensificarea incluziunii sociale și a progresului.

- Problema muncii nedeclarate ar trebui să fie rezolvată prin controale mai stricte ale organelor de inspecție a muncii, pe lângă măsurile fiscale pentru persoanele cu venituri reduse.

- Consiliul ar trebui să fie de acord cu un compromis la nivelul UE pentru a rezolva problema persoanelor fără adăpost până în 2015 și să pregătească măsuri politice integrate care să garanteze accesul la locuințe de calitate cu furnizare de energie corespunzătoare pentru toți.

Propunerea noastră pentru includerea unei noi directive privind egalitatea de gen a fost, de asemenea, respinsă. Aceasta susținea că statele membre ar trebui să crească nivelul ocupării forței de muncă în rândul femeilor, respectând în același timp drepturile femeilor și eliminând toate inegalitățile prin intermediul unor obiective privind egalitate de gen specifice, prin integrarea orientată către gen și prin acțiuni politice specifice.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Într-un moment în care rata șomajului atinge 9,8 % în Europa, într-un moment în care situația pieței forței de muncă continuă să se înrăutățească, într-un moment în care există efecte ale crizei economice care nu au devenit încă vizibile, Uniunea Europeană trebuie să implementeze o strategie europeană ambițioasă de ocupare a forței de muncă. Așadar, Parlamentul European a adoptat, ca parte a strategiei UE 2020, orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: 10 orientări privind crearea de locuri de muncă, calitatea muncii, ocuparea forței de muncă reprezentate de tineri, ocuparea forței de muncă reprezentate de persoanele care aparțin unor grupuri vulnerabile, lupta împotriva excluziunii sociale și importanța utilizării cât mai bine a Fondului social european. Poate că acestea sunt obiective foarte ambițioase, însă, mai presus de toate, sunt orientări care trebuie puse în aplicare, acum și în viitor, de statele membre, precum și un mesaj puternic din partea Parlamentului European pentru statele membre, într-un moment în care ocuparea forței de muncă este cea mai importantă preocupare și grijă pentru concetățenii noștri.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru raportul Őry privind orientările pentru politice de ocupare a forței de muncă ale statelor membre în contextul strategiei Europa 2020. Acest text pune un accent considerabil pe necesitatea de a face din lupta împotriva șomajului o prioritate în contextul crizei economice și sociale. Textul se concentrează pe mai multe aspecte: rata de ocupare trebuie adusă la 75 % pe întreg teritoriul Uniunii în următorii 10 ani și trebuie să se facă un efort deosebit pentru cele mai vulnerabile grupuri de pe piața forței de muncă: tinerii, bătrânii, femeile necalificate, persoanele cu handicap și persoanele imigrante, căci acestea sunt cel mai probabil să fie discriminate în materie de recrutare și de ocupare a forței de muncă. Textul amintește, de asemenea, conceptele fundamentale ale muncii decente și al luptei împotriva sărăciei.

  Małgorzata Handzlik (PPE), în scris. – (PL) Orientările pentru politica ocupării forței de muncă pentru următorii 10 ani arată că sectorul serviciilor va fi unul dintre domeniile în care se vor crea cele mai multe locuri de muncă. Pentru ca acestea să fie create, trebuie să existe condiții favorabile întreprinderilor în raport cu serviciile pe care acestea le oferă, iar aceasta include servicii transfrontaliere. Prin urmare, aș dori să accentuez faptul că Directiva privind serviciile va putea sprijini politica de ocupare a forței de muncă doar dacă va fi îmbunătățită transpunerea acesteia de către statele membre.

Directiva creează noi posibilități pentru întreprinderi, dar în cazul în care este aplicată bine, aceasta va avea și un efect benefic asupra piețelor forței de muncă. Prin urmare, susțin propunerile adoptate în raport. Sectorul serviciilor va avea nevoie de lucrători mobili care să fie pregătiți și calificați corespunzător, iar pentru aceasta trebuie să modificăm sistemele de educație și formare și politica privind ocuparea forței de muncă.

  Elie Hoarau (GUE/NGL), în scris. – (FR)Am votat în favoarea acestui raport. În calitate de reprezentant ales al unei regiuni de peste ape, sunt mai mult decât familiarizată cu politicile de favorizare a ocupării forței de muncă și de combatere a sărăciei, întrucât departamentele franceze de peste mări au cele mai scăzute rate de ocupare a forței de muncă din Franța (43,9 % de exemplu, în Réunion, față de 62,3 % în toate statele membre UE).

Ridicarea procentului de 10 % în 2014 la 75 % în 2020 este un lucru pentru care am luptat mereu, mai ales pentru că acesta vizează în principal tinerii în dificultate, femeile și persoanele cu handicap. Propunerea abordează și sărăcia și vizează reducerea cu 25 % a numărului cetățenilor care trăiesc sub limita sărăciei. Aceste obiective ar trebui să mobilizeze toate forțele sociale și politice, atât franceze, cât și europene, astfel încât statul să poată pune în aplicare resursele necesare pentru a le realiza în limita termenului stabilit.

  Alan Kelly (S&D), în scris. − Am sprijinit această consultare deoarece consider că este foarte important ca statele membre ale UE să se asigure că se obțin venituri minime adecvate deasupra pragului de sărăcie. este, de asemenea, esențial să consolidăm egalitatea de tratament și clauza aceleiași plăți pentru aceeași muncă ori de câte ori este posibil.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Criza economică actuală este o variabilă importantă care trebuie luată în calcul atunci când discutăm despre noi orientări pentru ocuparea forței de muncă în 2020, deoarece va avea un impact semnificativ asupra pieței forței de muncă în anii care vor urma. Deși avem unele date care indică o redresare a unor activități în UE, situația economică în marea majoritate a statelor membre rămâne încă foarte fragilă.

Pe de altă parte, efectele depline ale crizei actuale în materie de șomaj nu s-au simțit încă și multe alte mii își vor pierde locurile de muncă ca urmare a acestei crize. Aceasta înseamnă că marile provocări cu care ne confruntăm sunt schimbările demografice, globalizarea și adoptarea de noi tehnologii, printre care tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon. Prin urmare, strategia europeană de ocupare a forței de muncă pentru decada următoare nu trebuie să privească doar cele mai urgente probleme care rezultă ca urmare a crizei, ci și pe cele care apar pe termen mediu și lung. Astfel se explică votul meu.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Sunt complet de acord cu raportorul, domnul Őry, și am sprijinit, prin urmare, această rezoluție legislativă. Am susținut în special amendamentul nr. 12 al Consiliului care observă că este importantă prevenirea evenimentelor care încetinesc creșterea economică, inclusiv sarcina birocratică și taxele ridicate. Nu îmi amintesc de o dată anterioară la care Parlamentul European să fi vorbit despre sarcina birocratică și despre taxe ridicate.

Există puțini oameni care se gândesc măcar puțin la faptul că taxele iraționale și absurde pot face orice sistem economic să fie ineficient. În prezent, într-o țară precum Letonia, sistemul fiscal a dus la o criză. Din cauza unui sistem fiscal birocratic și eronat, Letonia a pierdut peste 10 miliarde de euro. Am sprijinit această rezoluție legislativă în speranța că aceasta va începe marea sarcină de a optimiza taxele pe teritoriul UE.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Politica privind ocuparea forței de muncă este importantă atât pentru economie, cât și pentru pacea socială. Prin urmare, este în interesul fiecărei națiuni să ia propriile decizii cu privire la măsurile adecvate. Cu toate acestea, diferențele mari de la un stat membru la altul fac imposibilă elaborarea unui pachet standardizat de măsuri. Participarea în proporție de 75 % pe piața muncii în unele state precum Polonia, Malta și Ungaria, care au în prezent un nivel sub 60 %, este de domeniul fantasticului. De asemenea, pentru Austria, care are un nivel de aproximativ 70 %, este foarte greu de spus dacă un nivel de participare pe piața muncii mai ridicat ar fi compatibil cu libertatea de alegere existentă în ceea ce privește creșterea copiilor sau protecția lucrătorilor naționali împotriva dumpingului salarial provocat de mâna de lucru străină ieftină. Din aceste motive, am ales să votez împotriva acestui raport.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Ideea că este posibil să combatem șomajul eficient într-o Uniune Europeană ultraliberală este o iluzie. Prin urmare, am votat împotriva raportului dlui Öry.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Őry deoarece sunt de acord cu abordarea sa și cu mesajul său final.

Propunerea ilustrează importanța creșterii numărului de persoane active pe piața forței de muncă pentru a contribui la reducerea șomajului structural și a acorda o atenție deosebită învățării de-a lungul vieții. Un rol cheie este rezervat educației prin îmbunătățiri ale sistemelor educaționale actuale, încurajând tinerii să urmeze învățământul superior. Vor exista numeroase noi eforturi în anii care vor urma pentru a promova incluziunea socială și lupta împotriva sărăciei mai eficient.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) La 27 aprilie 2010, Comisia a depus o propunere privind Orientările Integrate ale Europa 2020, care stabilește cadrul în care statele membre trebuie să aplice noua strategie și reformele.

Dezbaterea asupra noilor orientări privind ocuparea forței de muncă pentru 2020 are loc în mijlocul unei crize economice care va avea, fără îndoială, un impact puternic asupra pieței forței de muncă pentru mulți ani de acum încolo. În ciuda unor semne încurajatoare de redresare, economia este în continuare fragilă în majoritatea statelor membre. Prin urmare, consecințele directe ale crizei asupra ocupării pieței muncii nu s-au simțit încă. În consecință, trebuie depuse toate eforturile pentru a stabili o redresare sustenabilă și pentru a consolida potențialul creator de locuri de muncă al economiilor europene, precum și pentru a ajuta oamenii să ocupe un loc de muncă.

Prin urmare, este foarte important ca o strategie europeană de ocupare a forței de muncă pentru următorul deceniu să realizeze un echilibru între provocările urgente și imediate rezultate în urma crizei și cele de durată medie până la lungă.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − În cadrul Strategiei 2020 a Uniunii Europene, România s-a angajat, împreună cu alte state membre, să realizeze până în 2020 o rată de angajare de 75 % în Europa. Acest obiectiv general va avea ca rezultat în România necesitatea de a atinge o rată de ocupare de 69-70 % pentru 2020. Menționez că rata ocupării forței de muncă în România în 2010 este de 63,6 %, la o medie europeană de 67,4 %.

În acest context, solicit statelor membre să elaboreze programe de reformă care să contribuie la:

- participarea forței de muncă prin intermediul unor politici de promovare a egalității de gen și a remunerației egale, urmărind reducerea decalajului de remunerație dintre bărbați și femei la 0-5 % până în 2020;

- creșterea ratei de ocupare a forței de muncă prin măsuri de implicare în viața activă, în special pentru minoritățile etnice, inclusiv pentru romi;

- adoptarea de măsuri stricte în vederea descurajări economiei bazate pe forță de muncă nedeclarată, care produce numeroase efecte negative pe piața europeană a muncii, în loc să promoveze măsuri vizând doar protecția forței de muncă de pe piețele interne ale statelor membre;

- deschiderea totală a piețelor forței de muncă pentru lucrătorii din noile state membre.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Deși nu s-a simțit încă impactul complet al crizei economice asupra ratelor șomajului, este esențială implementarea unei strategii europene ambițioase în ceea ce privește ocuparea forței de muncă.

Aprob obiectivul stabilit de către Consiliu de a crește participarea pe piața muncii la 75 % din populația europeană de acum până în 2020, dar trebuie făcut mai mult decât atât. Am putea, de exemplu, să stabilim un obiectiv de creștere a ratelor de ocupare a forței de muncă în rândul grupurilor mai vulnerabile precum tinerii cu vârste între 15 și 25 de ani, lucrătorii în vârstă, femeile active necalificate sau persoanele cu handicap. Sau am putea scădea și mai mult ratele abandonului școlar până sub 10 %.

Mai mult decât atât, consider că politicile specifice ar trebui să vizeze dificultățile întâmpinate de către șomerii de lungă durată la intrarea pe piața forței de muncă și solicit Consiliului să se echipeze cu resursele necesare pentru a le reduce cu cel puțin 10 % în următorii 10 ani. Pentru a realiza acest lucru, așa cum este sugerat în raportul domnului Őry, cel puțin 25 % dintre șomerii de lungă durată ar trebui să ia parte la o măsură activă privind piața forței de muncă sub formă de instruire avansată, reprofilare educațională și/sau profesională.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Raportul adoptat astăzi este un punct de reper pentru orientările UE privind ocuparea forței de muncă. Deputații în Parlamentul European au votat pentru prima oară adăugarea la orientări a unei componente sociale adecvate, inclusiv a unor măsuri de abordare a sărăciei și a lucrătorilor defavorizați, precum și abordarea șomajului în rândul tinerilor și integrarea grupurilor marginalizate și vulnerabile pe piața forței de muncă. Guvernele UE și Președinția belgiană a UE trebuie să țină cont de mesajul transmis astăzi de către Parlamentul European și să se angajeze că politicile lor privind ocuparea forței de muncă vor fi mai inclusive din punct de vedere social.

În acest sens, guvernele naționale trebuie să dea curs solicitării Parlamentului de a lua măsuri pentru îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea personală și a egalității de gen. Pentru a ridica la 75 % nivelul de participare al femeilor pe piața forței de muncă până în 2020, trebuie să se depună eforturi susținute în această privință.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Raportul adoptat astăzi este un instrument important de promovare a noilor politici privind ocuparea forței de muncă în cadrul strategiei Europa 2020.

Este important de subliniat faptul că textul solicită statelor membre să ia acțiuni decisive pentru a ridica nivelurile ocupării forței de muncă și, mai ales, pentru a încuraja mobilitatea în rândul tinerilor. Obiectivul de a crea locuri de muncă noi și mai bune, de a reduce șomajul și de a ridica rata de ocupare a forței de muncă a populației active la 75 % trebuie să fie ținta vizată pentru anii următori. Populația activă trebuie să devină punctul principal al tuturor politicilor de dezvoltare economică pentru Uniunea Europeană. Fără muncă, toate planurile de viitor – precum călătoriile, cumpărarea unei case sau un copil – devin un vis imposibil care probabil că nu se va împlini.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Nu putem fi de acord cu acest raport deoarece încearcă să încurajeze punerea în aplicare a unor măsuri destinate să faciliteze accesul la ocuparea forței de muncă al unor anumite grupuri, în special al rromilor.

Nu putem accepta ca, în loc să apărăm drepturile celor care trăiesc în propria lor țară, să ușurăm situația pentru persoanele care, în majoritatea cazurilor, sunt doar oaspeți. În mod clar, pe timp de criză, fiecare stat trebuie să ușureze situația propriilor săi cetățeni, eventual prin proiecte destinate celor care se află în dificultate sau nu au loc de muncă.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Am sprijinit raportul privind orientările pentru politicile privind ocuparea forței de muncă ale statelor membre. Partea a II-a a Orientărilor Integrate ale Europa 2020. În vederea faptului că rata șomajului în UE este de 9,6 %, este urgentă intensificarea și raționalizarea politicii de ocupare a forței de muncă pentru a crea noi locuri de muncă. În Polonia, sprijinul UE a fost de ajutor miilor de oameni care acum au un loc de muncă. Banii disponibili pentru acest scop nu sunt mereu cheltuiți în mod înțelept. Lipsa unor orientări corect definite înseamnă că multe proiecte se desfășoară pe baza unui sistem ad hoc. Ca rezultat, sesiunile de instruire nu sunt mereu adaptate la situația reală și aceleași persoane participă adesea de mai multe ori. Prin urmare, sprijin inițiativa Comisiei în acest domeniu. Aceste orientări, așa cum au fost elaborate în timpul crizei, vor fi puse la încercare în următorii ani. De acestea va depinde dacă Uniunea depășește criza și dacă noile locuri de muncă create îndeplinesc cerințele actuale și viitoare ale pieței forței de muncă.

De asemenea, este importantă monitorizarea eficienței orientărilor prin colectarea de date statistice specifice privind eficiența măsurilor luate în baza orientărilor. Doar astfel vom vedea adevărata influență a resurselor financiare ale UE asupra reducerii șomajului în Uniune. Acest lucru va permite, la rândul său, efectuarea tuturor modificărilor care ar putea fi necesare în acest domeniu. Solicit, de asemenea, să se pună accentul pe sprijinul mobilității și ocupării forței de muncă al femeilor, al tinerilor, al persoanelor în vârstă și al persoanelor cu handicap.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) În ciuda unor semne încurajatoare care sugerează o nouă creștere, situația economică rămâne fragilă. Europa trebuie, prin urmare, să garanteze o redresare sustenabilă, consolidarea potențialului creator de locuri de muncă al economiilor europene și ajutarea oamenilor la începerea lucrului. Sfatul raportului referitor la orientările privind ocuparea forței de muncă este clar: mai multe femei, cetățeni în vârstă și tineri la lucru, mai puțină sărăcie și educație mai bună. Asta vrea Europa să realizeze până în 2020. Din acest motiv, raportul beneficiază de susținerea mea. Acesta conține orientări care vor permite oamenilor să combine mai bine lucrul cu responsabilitățile de îngrijire, de exemplu prin programul de lucru flexibil și accesibilitatea la îngrijirea copilului. Aceasta este o politică concretă care va permite femeilor să intre pe piața forței de muncă. Parlamentul dorește, de asemenea, ca țările UE să își îmbunătățească sistemele de securitate socială și să asigure un venit decent, astfel încât sărăcia să se reducă, iar oamenii să descopere că merită să intri pe piața forței de muncă. În sfârșit, urmărirea continuă a obiectivelor politicii de coeziune va elimina diferențele socioeconomice dintre statele membre și regiuni. Dacă Comisia garantează acum cu rigurozitate că statele membre chiar își fondează politicile pe aceste orientări, planurile Europei pentru 2020 nu vor fi doar vorbe goale.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Discuția privind noile orientări pentru ocuparea forței de muncă în 2020 are loc într-un moment în care mii de familii din toată Europa se confruntă cu tragedia șomajului ca parte a crizei economice. Aceste orientări, componente ale strategiei Europa 2020, cuprind orientări generale pentru politica economică și pentru politica privind ocuparea forței de muncă.

Acest raport pe care l-am votat astăzi, pe care l-am susținut personal, se aliniază propunerii Comisiei Europene, deși raportorul a avut grijă să se asigure că aceste orientări sunt clare și utile statelor membre în punerea în aplicare a politicii. Promovarea ocupării forței de muncă va apărea în mod automat prin creșterea economică sustenabilă, capacitatea companiilor și a lucrătorilor de a se adapta la situații noi, atingerea nivelurilor înalte de educație, mai ales în rândul tinerilor, instruirea continuă care răspunde nevoilor companiilor și implicarea partenerilor sociali în toate aceste procese.

Aceasta este ceea ce a încercat să facă raportorul când a stabilit obiective cu scopul de a crește și îmbunătăți ocuparea forței de muncă, de a crește nivelurile de educație, de a reconcilia viața profesională cu cea de familie și de a reduce rata abandonului școlar, precum și ponderea populației care trăiește în sărăcie.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Orientările Comisiei privind ocuparea forței de muncă și raportul aferent al Parlamentului European fac parte din strategia UE antipopulare, din strategia UE 2020 și din „orientările sale integrate”. Acestea formează un singur cadru pentru politica UE împotriva forței de muncă care este deja lansată și trebuie să fie promovată într-un mod și mai hotărât și coordonat în toate statele membre UE.

Acestea se concentrează asupra eforturilor depuse de monopolul de capital de a ieftini forța de muncă la cele mai joase limite posibile ca o condiție preliminară a securizării profiturilor pe durata actualei crize capitaliste. Pentru a realiza acest obiectiv, UE, guvernele burgheze și forțele politice de capital din statele membre și din Parlamentul European promovează cu agresivitate următoarele în orientările pentru ocuparea forței de muncă: prelungirea vieții profesionale, creșterea vârstei de pensionare, utilizarea îmbătrânirii demografice și a „viabilității” sistemelor naționale de asigurări ca pretext pentru aceasta, instituirea ca normă a „flexicurității” și a normei de lucru flexibile, temporare, fracționare și, prin aceasta, înlăturarea tuturor drepturilor la muncă dobândite, adaptarea sistemelor de educație la instruirea lucrătorilor cu potențial de angajare pentru a răspunde nevoilor de capital, mână de lucru științifică/intelectuală plătită ieftin în serviciul întreprinderilor și o nouă rețea la limita mizeriei pentru cazurile de sărăcie extremă, cu scopul de a preveni revoltele sociale cauzate de exploatarea brutală.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Doamnelor și domnilor, acest raport observă pe bună dreptate faptul că este importantă ridicarea nivelului de ocupare a forței de muncă și creșterea participării pe piața forței de muncă. Acestea sunt importante atât pentru economia noastră, cât și pentru societatea noastră. De asemenea, este important să nu sacrificăm calitatea pentru cantitate prin faptul că nu am reușit să rezolvăm situația lucrătorilor săraci, fie la nivel național, fie la nivelul UE. Acesta este un grup semnificativ care lucrează, dar al cărui venit disponibil nu îi este suficient pentru a scăpa de sărăcie. Recesiunea economică a transformat aceasta într-o problemă pentru întreaga Europă, iar situația este deosebit de dificilă în Lituania.

Aceste tendințe se reflectă foarte bine în salariile minime primite de către lucrători și în reducerea la scară largă a salariilor ca măsură de austeritate severă. Persoanele care nu au educație de nivel superior sunt vulnerabile în mod deosebit. Conform statisticilor UE, riscul sărăciei pentru o persoană care lucrează, dar nu are studii superioare este de 16 % – dublul mediei din Lituania și de opt ori mai mare decât pentru un angajat cu studii universitare. Din nefericire, această lacună este mult mai mare în Lituania decât oriunde în altă parte în Uniunea Europeană. Subiectul sărăciei în rândul angajaților nu a fost dezbătut suficient de către statele membre, inclusiv țara mea. Avem nevoie de mai multe studii asupra acestei probleme și de măsuri specifice de reducere a sărăciei lucrătorilor.

Propunere de rezoluție RC-B7-0494/2010

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluție referitoare la situația drepturilor omului din Iran. Am făcut aceasta deoarece cred că condamnarea la moarte prin lapidare pronunțată în cazul lui Sakineh Ashtiani este o încălcare clară a obligațiilor internaționale ale Iranului. Indiferent de fapte, acest gen de pedeapsă nu este niciodată justificabil sau acceptabil. Tortura, reținerea ilegală, violența fizică și sexuală și impunitatea agenților de stat sunt în continuare practici larg răspândite în multe țări. Acest fapt ridică mari semne de întrebare referitoare la imparțialitatea și transparența procedurilor judiciare din acele locuri. Persecutarea continuă a minorităților etnice și religioase, împreună cu incriminarea constantă a relațiilor sexuale libere dintre adulți sunt inacceptabile.

În această situație, depinde de noi, în calitate de apărători europeni ai drepturilor omului și ai valorilor democrației care stau la baza instituțiilor noastre, să facem toate presiunile necesare pentru ca autoritățile iraniene să reexamineze procesele de acest gen. Această presiune a dat deja rezultate, întrucât guvernul iranian a anunțat suspendarea condamnării la moarte prin lapidare a lui Sakineh Ashtiani. Trebuie să recunosc meritele tuturor bărbaților și femeilor din Iran care se străduiesc să își apere libertățile fundamentale.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Parlamentul European s-a grăbit să își anunțe sprijinul pentru planurile imperialiste din Orientul Mijlociu și pentru amenințările militare declarate din partea Israelului, SUA și NATO împotriva Iranului. Sub pretextul pedepsei barbare cu moartea prin lapidare pronunțată împotriva lui Sakineh Mohammad-Ashtiani și al persecutării inacceptabile a mișcărilor locale, toate grupurile politice din Parlamentul European au adoptat rezoluția, printr-o manifestare rară a unanimității, cu scopul de a grăbi intervenția imperialistă în Iran. Partidul Comunist Grec nu a sprijinit rezoluția deoarece nu are nicio legătură cu solidaritatea de care este nevoie în lupta clasei muncitoare împotriva regimului reacționar și înapoiat care, dimpotrivă, este întărit prin sancțiuni și astfel de rezoluții. Ar fi ca și cum am spune că dezbaterea din Parlamentul European a fost decisă imediat după prezentarea Ambasadei Israelului la Bruxelles, care i-a solicitat acestuia să nu abordeze încălcările drepturilor omului în Israel, ci, în schimb, să-și îndrepte atenția către Iran.

Sensibilitatea Parlamentului European la problema drepturilor omului este o scuză pentru politica externă agresivă a UE și pentru crimele acesteia împotriva lucrătorilor, a imigranților și a popoarelor. Lupta împotriva NATO, UE și a uniunilor imperialiste devine din ce în ce mai necesară dacă oamenii vor să câștige drepturi și libertăți și să își decidă propria soartă.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Sakineh Mohammadi Ashtiani, o femeie iraniană în vârstă de 43 de ani, este în pericol de a fi ucisă prin lapidare pentru adulter și pentru că a conspirat la asasinarea fostului său soț. În calitate de deputat și de președintă a Asociației Femmes au Centre, această sentință, pe care toată lumea o consideră arbitrară, mă revoltă. Într-adevăr, această decizie ia în râs cele mai fundamentale drepturi ale omului: nu respectă dreptul la apărare și demnitatea umană. Astăzi totuși, în unele țări, continuă să coexiste două tipuri de justiție: femeile sunt condamnate și torturate, încălcându-li-se drepturile fundamentale, de către bărbați, care dețin întreaga putere. Sunt încântată că rezoluția prin care se solicită regimului iranian să-și revadă poziția cu privire la această sentință a fost adoptată aproape în unanimitate, dându-i astfel o palmă zdravănă. Acum ne așteptăm să se facă progrese reale cu privire la drepturile omului în Iran.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Iranul continuă să facă cel mai mare număr de execuții în fiecare an. Prin urmare, sprijin ferm poziția Parlamentului European care condamnă pedeapsa cu moartea și solicită autorităților iraniene să abolească utilizarea pedepsei cu moartea, să elimine toate formele de tortură și alte tratamente crude, inumane sau degradante și să pună capăt persecutării apărătorilor drepturilor omului. Sprijinul obiectivul Uniunii Europene de promovare a drepturilor omului în întreaga lume și de punere în aplicare a programelor de sprijin aferente, precum Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului finanțat de UE. Instrumentul, care are un buget de 1,1 miliarde de euro pentru 2007-2013, are ca scop asigurarea respectării drepturilor omului și a democrației în întreaga lume. Comisia și Consiliul, împreună cu alte organizații internaționale, ar trebui, așadar, să continue să pregătească în mod activ instrumente de ajutor suplimentare pentru a-i apăra în mod activ, în Iran, pe activiștii pentru drepturile omului.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Rezoluția comună are tot sprijinul meu în calitate de reprezentant politic, dar cu atât mai mult în calitate de femeie. Iran este astăzi o țară care simbolizează violența islamismului radical și a fanatismului împotriva femeilor și a drepturilor lor fundamentale. Prin această rezoluție, solicităm, pe bună dreptate, Republicii Islamice și conducătorilor săi să respecte convențiile internaționale privind drepturile omului pe care Iranul este obligat din punct de vedere juridic să le respecte. Cazul lui Sakineh, împreună cu celelalte menționate în textul pe care l-am votat, confirmă faptul că în prezent Teheranul nu se află doar în totală opoziție față de valorile politice și culturale moderne, ci se plasează și într-o zonă de ilegalitate în ceea ce privește normele internaționale, nerespectând acordurile cu caracter obligatoriu cu privire la ratificarea Convenției privind drepturile copilului și a Pactului Internațional privind drepturile civile și politice. Rezoluția este fermă, pe bună dreptate fermă, într-un moment în care ar trebui să facem Iranul să simtă toată forța și presiunea de care este capabilă această instituție, astfel încât mișcarea internațională menită să îl oprească pe călăul Republicii Islamice să își atingă scopul. Prin urmare, am acordat un vot favorabil categoric.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Comunitatea internațională a reușit o izbândă mică, dar dătătoare de speranță, în cazul femeii din Iran condamnată la moarte prin barbara procedură a lapidării. Pentru moment, pedeapsa a fost suspendată dar acest lucru nu înseamnă nimic definitiv. De aceea, trebuie continuate eforturile tuturor celor din comunitatea internațională având drept scop interzicerea pedepsei cu moartea în state precum Iran, unde viața oamenilor este la mâna unor legi strâmbe și arhaice.

Uniunea Europeană trebuie să continue să condamne și să pună presiune pe statele unde respectul față de viața umană nu există iar drepturile omului nu înseamnă nimic. Există în Iran oameni care își riscă în fiecare zi viața și securitatea personală luptând pentru o mai mare libertate și mai multe drepturi democratice. Asociațiile și organismele internaționale sunt alături de acești oameni însă, în fața unui regim opresiv și încremenit în timp precum cel de la Teheran, lupta se anunță grea și de durată. Nimeni nu trebuie să plătească cu libertatea pentru că și-a exprimat părerea deschis față de un regim sau față de niște conducători. Uniunea Europeană trebuie să își joace activ rolul de exportator de libertate, de respect pentru oameni și drepturile lor.

  Andrew Henry William Brons (NI), în scris. – M-am abținut de la votul asupra acestei propuneri. Cu toate acestea, aș fi votat propunerea (ECR) B7-0499/2010. Desigur, sunt de acord că moartea prin lapidare (sau oricare altă pedeapsă cu moartea) pentru adulter este absolut inacceptabilă, chiar și pentru țările musulmane care poate doresc interzicerea prin lege a unei asemenea conduite. Deși nu sunt în favoarea utilizării dreptului penal pentru a impune o conduită morală consimțită între doi adulți, respect dreptul altor țări de a avea o viziune diferită atâta timp cât nu fac uz de sentințe disproporționate și sălbatice. Sunt, de asemenea, alarmat de utilizarea dreptului penal împotriva disensiunilor politice, în Iran sau în acele țări UE care se fac vinovate de aceasta.

Toți pârâții care riscă acuzații penale grave ar trebui să aibă dreptul la un reprezentant legal și ar trebui să existe protecții împotriva comportamentelor necorespunzătoare ale poliției înainte de proces. Nu cred că este de competența UE să spună Iranului că nu trebuie să folosească niciodată și în niciun caz pedeapsa cu moartea. Pentru ca această propunere să nu fie contraproductivă, aceasta trebuie să fie moderată și să apeleze la membrii dispuși la reformare dintr-o societate foarte conservatoare. Propunerea va jigni chiar și iranienii care sunt în favoarea reformei.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sakineh Ashtiani este fața execuțiilor în Iran și simbolul nedreptății procedurilor judiciare ale țării și al încălcării de către aceasta a drepturilor omului. Mă alătur mișcărilor de solidaritate internațională care cer ca sentința să fie anulată și ca Sakineh Ashtiani să fie eliberată imediat: a cere libertatea sa înseamnă și a lupta pentru drepturi egale pentru femei, libertatea de expresie și libertatea de a participa în mod activ în cadrul unei societăți libere. Sprijin ferm cauzele antidiscriminare, și mai ales cauza femeilor iraniene, și aș dori să atrag atenția asupra rolului lui Sakineh Ashtiani în prim planul luptei pentru democrație, egalitate și drepturi în Iran. Curajul și determinarea femeilor iraniene sunt o inspirație pentru noi toți.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Dictatura teocratică din Iran caută ura și predică intoleranța. Retorica sa incendiară în favoarea distrugerii Israelului și a programului său nuclear, care persistă fără control sau supraveghere internațională, reprezintă o amenințare la pacea mondială. Tribunalele islamice aplică legi barbare care sunt, prin natura lor, o negare a justiției, plasând femeile în situația unei veritabile sclavii.

Din nefericire, cazul lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani nu este unic și trebuie să sprijinim toate celelalte femei condamnate la moarte fără a respecta demnitatea umană, drepturile femeilor și drepturile omului. Aș dori să îmi reafirm opoziția față de pedeapsa cu moartea și să le solicit autorităților iraniene, în conformitate cu rezoluțiile ONU 62/149 și 63/138, să declare un moratoriu asupra execuțiilor, în așteptarea abolirii pedepsei cu moartea. Condamn arestarea și insist asupra eliberării imediate a lui Zahra Bahrami, cetățeană al Țărilor de Jos care a călătorit în Iran pentru a-și vizita familia și a fost reținută în timpul protestelor Achoura de la 27 decembrie 2009, fiind obligată să facă mărturisiri televizate în care recunoștea acuzațiile aduse împotriva ei.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției comune privind drepturile omului în Iran, la care subscriu, deoarece am considerat că este urgent din punct de vedere etic să se exercite presiuni asupra autorităților iraniene pentru a înceta comiterea acestei crime odioase. Sunt mândră că m-am născut într-o țară care a deschis calea abolirii pedepsei cu moartea. Sakineh Mohammadi-Ashtiani nu a comis nicio infracțiune și totuși a fost arestată și condamnată la moarte prin lapidare și este umilită și biciuită fără încetare. Aș dori să îmi exprim preocuparea profundă față de denunțarea constantă a persecuțiilor comise de autoritățile iraniene împotriva opozanților politici și a apărătorilor drepturilor omului, mai ales împotriva femeilor și a studenților tineri. Aceasta este o încălcare clară a Declarației universale a drepturilor omului a Organizației Națiunilor Unite și un abuz de putere judiciară.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Violența gratuită și exagerată nu jignește doar sensibilitățile noastre europene, întrucât aceasta se lovește direct de corpul de valori și drepturi care își au originea în Occident și care astăzi, din fericire, fac parte din moștenirea mondială. Printre aceste cazuri apar cele de violență împotriva femeilor care, în anumite societăți, sunt utilizate ca armă sau ca pradă de război, ca obiecte decorative sau ca ființe fără drepturi sau capacitatea de a acționa în mod autonom, condamnate să reprezinte o minoritate inutilă și fără apărare.

Din nefericire, există încă state și țări care continuă să sprijine practicile respingătoare împotriva femeilor și să aplice împotriva lor pedepse crude, brutale și în mod clar exagerate. Acestea alimentează culturile care asupresc, înjosesc și umilesc femeile doar pentru că sunt ceea ce sunt. Tocmai datorită faptului că eu cred în natura complementară a sexelor bazată pe diferențele lor naturale și pe drepturile egale, nu pot decât să condamn aceste practici respingătoare în termenii cei mai duri posibil.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Suntem împotriva pedepsei cu moartea în toate țările, SUA, Iran sau oricare altă țară din lume. Suntem, de asemenea, împotriva tuturor formelor de tortură, indiferent unde au loc, inclusiv în Iran și în închisorile controlate de CIA. Îndemnăm astfel Iranul să cruțe viața lui Sakineh Ashtiani și să înceteze lapidarea femeilor, a tinerilor și a celorlalți. Prin urmare, am votat în favoarea prezentei rezoluții.

Am dori totuși să subliniem faptul că, atunci când este vorba despre lupta pentru respectarea democrației în Iran, apărarea drepturilor celor care continuă să lupte pentru justiția socială, pentru progres și pentru democrație în această țară nu poate fi utilizată, sub nicio formă, împotriva suveranității Iranului, a integrității teritoriale și a puterii sale de a decide asupra propriului viitor. Acestea pot fi folosite cu atât mai puțin pentru a justifica intervenția și imixtiunea care nu respectă suveranitatea teritorială a țării.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Moartea prin lapidare nu ar trebui să fie niciodată acceptată sau sprijinită. Solicit autorităților iraniene revocarea sancțiunii aplicate lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani și revizuirea cauzei.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Mai sunt încă trei luni până la sfârșitul anului 2010, iar sistemul juridic al Republicii Islamice Iran a reușit să pronunțe în acest an 2 000 de sentințe cu pedeapsa capitală. Presupunând în mod optimist că în ultimul trimestru al anului nu se va mai permite nicio singură astfel de sentință și presupunând, de asemenea, că avem la cunoștință toate sentințele de acest gen, rezultă că, în fiecare zi, cinci cetățeni iranieni sunt informați că își vor pierde în curând viața. Mâine dimineață, una dintre ele ar putea fi Sakineh Mohammadi-Ashtiani care, în 2006, a fost condamnată la moarte prin lapidare pentru adulter. La prânz ar putea fi rândul lui Mohammad Mostafaei, avocatul pentru drepturile omului care a fugit din Iran de teama arestului și a asupririi. După-amiază, următoarea victimă a regimului iranian ar putea fi Nasrin Sotoudeh, care luptă pentru o reducere a numărului de condamnări la moarte date minorilor, iar seara, pentru participarea la un protest stradal, următoarea persoană arestată va fi cetățeana olandeză Zahra Bahrami.

În sfârșit și în al cincilea rând, autoritățile iraniene ridică următoarea victimă – necunoscută nouă – în timpul unui raid secret nocturn.

Prin urmare, solicităm în mod hotărât abolirea pedepsei capitale în Iran, suspendarea sentinței de lapidare asupra lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani și eliberarea din detenție a lui Zahra Bahrami. Am dori, de asemenea, să menționăm că Iranul este semnatar al Pactului internațional privind drepturile civile și politice, al cărui articol 18 precizează: „Toate persoanele vor avea dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie.”

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru rezoluția privind drepturile omului în Iran, în special cazurile lui Sakineh Mohammadi Ashtiani și Zahra Bahrami, deoarece situațiile acestor două femei sunt tragice. Sakineh Mohammadi Ashtiani, care a fost condamnată la moarte de guvernul iranian, este amenințată de la o zi la alta cu execuția prin ritualul extrem de barbar al lapidării. Ce țară, în secolul XXI, poate scrie negru pe alb, în codul său penal, mărimea pietrelor care trebuie aruncate într-un prizonier condamnat, pentru a-l ucide? Această țară este Iran. Doar implicarea comunității internaționale și politice a putut împiedica lapidarea în ultimii ani și doar ea va determina guvernul iranian să renunțe. Ca politicieni, ca cetățeni, ca oameni, avem obligația de a preveni astfel de crime.

  Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. – (FI) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție RC-B7-0494/2010 privind situația drepturilor omului în Iran deoarece consider că Uniunea Europeană trebuie să clarifice lumii faptul că o existență demnă de o ființă umană, drepturile politice și tratamentul uman sunt drepturi fundamentale ale tuturor, indiferent de țara în care s-a născut. După citirea rezoluției, orice persoană cu o judecată sănătoasă va putea vedea motivul pentru care subiectul provoacă reacții puternice în Europa, așa că nu cred că este nevoie să încep să îl detaliez separat în această revizuire.

Deși, momentan, acesta este un exemplu ilustru de precaritate a drepturilor omului, și unul care ar trebui să fie un avertisment pentru toți, situația din Iran nu ar trebui să ne facă să ignorăm faptul că există probleme similare și chiar mai grave în aproape toată Lumea a Treia. În regiunile afectate de legea sharia, asuprirea are loc în mod sistematic la scară largă.

Sunt conștientă de faptul că poziția Uniunii Europene și a lumii occidentale în ceea ce privește drepturile omului este cunoscută de ceva timp, deși nu s-au făcut progrese considerabile în domeniu. Din acest motiv, consider că este important ca, pe viitor, Uniunea Europeană să exercite presiuni asupra Iranului și a altor țări problemă în domeniul drepturilor omului.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Ceea ce se întâmplă în Iran cu privire la drepturile omului este complet condamnabil, și UE, în calitate de apărătoare a drepturilor omului în întreaga UE, nu poate să rămână indiferentă și trebuie să arate întreaga dimensiune a dezgustului său față de diversele sentințe la moarte prin lapidare care au fost executate în țară ani la rând. UE trebuie să trimită un semnal clar că acest tip de practică nu poate să aibă loc într-o țară care dorește să fie respectată și care își propune să întrețină relații diplomatice normale cu toate statele membre ale UE. Astfel se explică votul meu.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Am votat în favoarea rezoluției comune privind situația drepturilor omului în Iran deoarece o susțin din toată inima. Dictatura lui Ahmadinejad a dus sistemul național și puterea de stat înapoi în Evul Mediu. Trebuie să îi reamintim regimului Iranian faptul că Declarația universală a drepturilor omului nu reprezintă doar cuvinte goale. Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece fanaticii islamici nu vor să înțeleagă sensul dreptului internațional. Trebuie să abolim pedeapsa cu moartea în Iran și să le salvăm pe Sakineh Mohammadi-Ashtiani și Zahra Bahrami din mâinile teroriștilor religioși care au transformat legea într-un instrument al terorii împotriva propriului popor.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Am votat în favoarea rezoluției cu speranța că această barbarie va înceta și că vor fi respectate drepturile tuturor femeilor și bărbaților aflați în situația lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani. Aș dori să subliniez faptul că suntem martorii unor devieri de la aplicarea legii fundamentale islamice pe care unele persoane ar dori să o introducă și în Europa noastră democratică.

Pedeapsa cu moartea prin lapidare este de fapt o formă de tortură. În ultimii ani, sute de femei au fost lapidate în Iran pentru adulter și pe cel puțin 40 de alte persoane care sunt în închisoare le așteaptă aceeași soartă. Fără să mai menționez miile de femei arestate din motive politice și care sunt adesea torturate și executate.

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris. – (IT) Fiecare cuvânt rostit în această Cameră ar trebui să fie o piatră pusă la picioarele celor care efectuează lapidarea, astfel încât să se ridice în jurul lor un zid al rușinii și să fie excluși din societatea umană.

Sakineh trebuie salvată și, împreună cu ea, femeile și bărbații din toată lumea care încă mai cad victime acestei cruzimi barbare pe care nu o întâlnim nici măcar în rândul celor mai sălbatice și mai primitive animale. Bestia, adică diavolul, mișcă astăzi mâinile și buzele conducătorilor nedemni sau ale oamenilor de credință falși pe care Atotputernicul i-a condamnat deja fără nicio îndurare. Aceștia ar trebui să își dea seama că dacă nu se opresc acum, existența lor va fi marcată și nu vor mai avea pace nici acum, nici în vecii vecilor.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui proiect de rezoluție și sunt încântat că această Cameră a votat aproape în unanimitate în favoarea sa. Acestea sunt ocaziile care ilustrează forța persuasivă a democrației.

Mobilizarea oamenilor de pe întreg teritoriul Europei și mai ales din Italia pentru a o sprijini pe Sakineh ar trebui aprobată ferm și sper că situația din Iran se va îmbunătăți. Cred că unul dintre principalele roluri ale Parlamentului este să fie o rază de speranță pentru toate victimele încălcării drepturilor omului. Sper că regimul iranian își va regândi politica, va avea mai mult respect față de femei și va pune bazele unui sistem juridic mai transparent și mai puțin medieval.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Uneori cuvintele nu sunt de ajuns atunci când este vorba de barbarie, de lipsă de onoare și de disprețul profund față de cele mai fundamentale valori umane. Confruntați cu loviturile grele ale obscurantiștilor, acum este de datoria democraților lumii să o salveze pe Sakineh Mohammadi-Ashtiani.

Din 1979, când mollahii au reintrodus lapidarea, 300 de oameni au fost masacrați – nu există alt cuvânt pentru asta – în urma unor procese în batjocură, ca să nu mai menționăm spânzurarea minorilor, a homosexualilor și a opozanților politici. Printre aceștia se numără adepți ai religiei Baha'i a căror singură crimă este faptul că nu împărtășesc aceeași religie cu cei care sunt la putere în Teheran.

Aceasta este puterea cuvintelor noastre, puterea acestei mobilizări internaționale căreia Parlamentul European tocmai i s-a alăturat în această după-amiază. Chipul frumos al lui Sakineh simbolizează acum lupta pentru drepturile femeilor în Iran și, mai mult decât atât, apărarea tuturor victimelor asupririlor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (ES) Rezoluția pe care tocmai am adoptat-o exprimă în mod clar opoziția noastră categorică față de condamnarea la moarte prin lapidare a cetățenei iraniene Sakineh Mohammadi-Ashtiani. Indiferent de acțiunile de care este acuzată, condamnarea la moarte prin lapidare este inacceptabilă și de nejustificat. Mai mult, deputații din acest Parlament solicită autorităților iraniene să suspende sentința și să reexamineze cauza.

Textul adoptat cu 658 de voturi pentru, 1 împotrivă și 22 de abțineri solicită, de asemenea, guvernului iranian să reanalizeze cauza lui Zahra Bahrami și „să îi acorde acces imediat la un avocat sau la asistență consulară, să o elibereze sau să îi asigure respectarea procedurilor judiciare corespunzătoare”. Tot astfel, deputații în acest Parlament solicită Teheranului să sisteze execuția lui Ebrahim Hamidi, un tânăr de 18 ani acuzat de sodomie.

Parlamentul European își exprimă consternarea față de faptul că, împreună cu Afganistan, Somalia, Arabia Saudită, Sudan și Nigeria, „Iran continuă să se numere printre foarte puținele țări care încă mai practică lapidarea”. În acest sens, acesta solicită Parlamentului iranian să aprobe legislația care scoate în afara legii „practica brutală și inumană a lapidării”. Mai mult decât atât, guvernul iranian ar trebui să declare un moratoriu asupra execuțiilor în așteptarea abolirii pedepsei cu moartea.

8. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Ședința, suspendată la ora 13.10, a fost reluată la ora 15.00)

PREZIDEAZĂ: Gianni PITTELLA
Vicepreședinte

9. Comunicarea Președinției

  Președinta. – Doamnelor și domnilor, ședința a fost reluată. Am plăcerea și chiar bucuria de a vă comunica o știre pe care am auzit-o de la anumite agenții de presă, potrivit căreia ministrul afacerilor externe din Iran a amânat execuția lui Sakineh Mohammadi Ashtiani. În urmă cu câteva ore, această Cameră a exprimat o părere fermă, unită, referitoare la acest subiect, cu o majoritate aproape unanimă. Suntem încântați de acest lucru, însă lupta continuă, deoarece acum este esențial să solicităm revizuirea cazului. Parlamentul trebuie să-și joace rolul făcând ceea ce a făcut dintotdeauna, și anume să apere drepturile omului în întreaga lume.

10. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal

11. Exporturile de arme (dezbatere)

  Președintele. – Următorul punct al dezbaterii este întrebarea orală adresată Consiliului de către Arturs Krišjānis Kariņš, Tunne Kelam, Vytautas Landsbergis, Gunnar Hökmark, Bendt Bendtsen, Jacek Saryusz-Wolski, Ville Itälä, Sandra Kalniete, Inese Vaidere, Michael Gahler, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra și Laima Liucija Andrikienė, în numele Grupului PPE, privind exporturile de arme (O-0076/2010 - B7-0320/2010).

  Arturs Krišjānis Kariņš , autor. – (LV) Domnule președinte, domnule ministru, ați primit întrebarea. Astăzi voi discuta despre esența întrebării. Un elicopter transportator lung de 200 de metri, având capacitatea de a transporta în același timp 16 elicoptere de tonaj mare, 40 de tancuri, 900 de persoane din personalul de serviciu, tren de aterizare și care este echipat cu un spital militar. Franța dorește să vândă Rusiei patru astfel de nave de război agresive, fără a consulta celelalte state membre ale Uniunii Europene. Aș dori să vă reamintesc că, în urmă cu 18 luni, Rusia și-a atacat țara vecină, Georgia, și încă nu a îndeplinit condițiile armistițiului pe care l-a negociat președintele Franței. Mai mult, toamna trecută, Rusia a efectuat exerciții militare la granița estoniană cu scopul ocupării statelor baltice. Aș dori să adresez tuturor o întrebare. Ce este Uniunea Europeană și de ce avem nevoie de ea? În primăvară, atunci când Grecia a fost lovită puternic de criza financiară, Europa a avut de ales – să ajute Grecia sau să o lase să se prăbușească. Într-un gest de solidaritate, țările Europei au decis să ajute Grecia deoarece exista o înțelegere comună între statele membre conform căreia, dacă situația Greciei s-ar fi înrăutățit, aceasta ar fi înrăutățit și situația altor state membre ale Uniunii Europene. Sfera securității externe nu face excepție. Ne-am obligat prin acorduri să acționăm în mod solidar și în această sferă. Multe state membre ale Uniunii Europene au exprimat mari îngrijorări privind locul și scopul în care Rusia va amplasa și utiliza asemenea nave de război agresive. Locurile de muncă sunt importante în Franța. Totuși, acestea nu pot fi create cu prețul securității altor state membre UE. Doamnelor și domnilor, vă solicit să nu permiteți vânzarea de arme de orice fel țărilor terțe înainte de a discuta problema în Consiliu și este foarte sigur faptul că o astfel de tranzacție va servi la consolidarea și nu la slăbirea securității în toată Uniunea Europeană. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Domnule președinte, onorabili membri, salut ocazia pe care o avem în această după-amiază de a ne concentra pe exporturile de arme.

Întrucât Baroana Ashton nu poate participa la această sesiune, aceasta a rugat Președinția să o reprezinte pe durata acestei dezbateri și voi încerca, prin urmare, să răspund la unele întrebări pe care le-am primit cu privire la acest subiect.

După cum știți, de câțiva ani deja, Uniunea Europeană joacă un rol de lider în controlul exporturilor de arme, atât la nivel regional, cât și la nivel internațional, iar țelul nostru este clar: vrem să prevenim exportul de tehnologii militare care ar putea fi folosite în scopuri nedorite precum represiunea internă sau agresiunea la nivel internațional.

În urmă cu peste 10 ani, Consiliul a adoptat un cod de conduită al UE privind exporturile de arme, care stabilește o serie de criterii pentru exportarea armelor convenționale. Acest cod a fost înlocuit în 2008 cu o poziție comună care a introdus un număr de elemente noi, în urma căreia Uniunea Europeană a avut cel mai puternic sistem de control al exporturilor de arme din lume. Dispozițiile cu caracter juridic obligatoriu ale poziției comune au rolul de a se asigura că statele membre efectuează exporturi de arme într-un mod responsabil și transparent.

Scopul poziției comune este de a coordona eficient politicile naționale privind controlul exporturilor de arme folosind, în special, un mecanism de notificare de refuz și de consultare. Acest mecanism înseamnă că, atunci când un stat membru intenționează să acorde o licență de export care a fost refuzată anterior de un stat membru pentru o tranzacție de natură identică, acesta trebuie să consulte acest stat membru și să notifice toate statele membre cu privire la decizia sa finală. Cu alte cuvinte, statul membru care acordă o licență pentru o tranzacție care a fost refuzată anterior de un alt stat membru trebuie să ofere tuturor statelor membre o explicație detaliată a deciziei sale.

Prin urmare, pentru a răspunde întrebărilor privind consultărilor, situația este clară: poziția comună solicită în mod evident o consultare sistematică doar atunci când o licență pentru o tranzacție identică a fost refuzată anterior.

În general, delegațiile statelor membre din cadrul structurilor competente ale Consiliului schimbă informații în mod regulat și des cu privire la controlul armelor și, mai ales, cu privire la așa-zisele destinații „delicate”. Statele membre cer adesea părerea altor state membre ale Consiliului cu privire la orice destinație care ar putea da motive de preocupare sau în privința cărora ar putea exista îndoieli. Acest schimb de informații regulat formează un pilon central al politicii Uniunii Europene privind exporturile de arme.

Cu titlu informativ, în cursul anului 2009, consultările dintre statele membre s-au referit la un total de 14 destinații din țări terțe. Statele membre au comunicat apoi ceea ce le-a determinat să decidă dacă acordă sau refuză licențe de export către aceste destinații.

Domnule președinte, astfel procedăm noi în materie de informare, control și interactivitate între statele membre, pentru a avea o idee despre cum autorizăm noi exporturile de arme.

Aș fi mai mult decât bucuros să răspund oricărui alt punct prezentat în dezbaterea din această după-amiază.

  Roberto Gualtieri, în numele Grupului S&D. – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, întărirea bazei industriale și tehnologice a apărării Europei constituie o parte esențială a dezvoltării unui sistem de apărare comun.

Totuși, reglementările comune și abordarea coordonată sunt cele de care acesta are nevoie pentru a spori dezvoltarea și competitivitatea industriei europene de apărare și, în același timp, pentru a garanta că această dezvoltare este în conformitate cu principiile și angajamentele internaționale ale Europei. În acest scop, împreună cu directiva privind piața internă în apărarea sa, poziția comună din decembrie 2008 care definește procedurile și criteriile pentru exporturile militare către țările terțe a fost un pas înainte important.

După cum știm, aceste proceduri nu includ un mecanism general de consultare. Totuși, poziția comună include într-adevăr o trimitere oportună la nevoia de a spori cooperarea și convergența în acest domeniu în cadrul politicii externe și de securitate comune. Până la realizarea progresului așteptat în această privință și până în momentul în care crearea unui sistem de apărare comun va permite adoptarea și mai multor mecanisme obligatorii, cooperarea și convergența la care se face trimitere la articolul 7 nu ar trebui să rămână doar pe hârtie, iar raportul anual privind exporturile militare ar trebui pus la dispoziția Parlamentului.

În mod normal, întrebarea adresată de către membrii Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat) pare să nu se limiteze în mod implicit – deși acum a fost explicitată – la subiecte de natură generală. Având în vedere faptul că ar fi fost mai bine să se spună lucrurilor pe nume chiar de la început, vânzarea navelor franceze către Rusia nu pare să contravină poziției comune din 2008. Dimpotrivă, astfel de exporturi ar putea consolida relațiile Europa-Rusia și cooperarea în domeniul securității și să le dea un caracter mai obligatoriu. Aceste legături nu ar trebui totuși înlăturate din sfera bilaterală, ci ar trebui să fie abordate, discutate și administrate în totalitate la nivel european.

  Elmar Brok, în numele Grupului PPE. – (DE) Domnule președinte, aș dori să fac câteva comentarii. Acestea vizează vechea întrebare privind competența europeană. În cadrul conferințelor constituționale și de guvern, nu am putut include comerțul cu arme în sfera competențelor europene generale. Consider că ar fi înțelept să se continue încercarea de a realiza acest lucru, astfel încât codul de conduită și reglementările introduse de Consiliu în 2008 să capete un caracter mai obligatoriu. Parlamentul European ar trebui să depună eforturi în acest sens.

În al doilea rând, mie se pare că este clar că nu ar trebui să fie posibil ca în acest context să existe atât de puțin contact între statele membre încât statele membre individuale să aibă impresia că exporturile de arme către țările terțe au loc pe cheltuiala lor și că le amenință securitatea. Fie că este bine sau nu, acest caz este aproape irelevant. Din acest motiv, cred că trebuie să găsim soluții europene mai eficiente.

În al treilea rând, sunt de părere că, printre altele, din motive de politică industrială, este nevoie de mai multă cooperare la nivel european, prin intermediul Agenției Europene de Apărare, în ceea ce privește exporturile, cercetarea, producția și achizițiile publice, deoarece atunci când o țară are propria industrie de armament, acest fapt este legat de independența sa. Dacă o țară nu are propria industrie de armament și trebuie să își cumpere tot echipamentul militar de la țări terțe, securitatea acesteia depinde de alte state. Acest lucru privește libertatea noastră și nu este legat doar de factorii economici, deși nu pot nega că și aceștia joacă un rol.

Trebuie să plasăm totul în context și apoi vom putea să îi dăm acestui domeniu un simț mult mai puternic al comunității, fără să apară neînțelegeri între statele membre precum cea care înțeleg că a avut loc recent între statele baltice.

  Johannes Cornelis van Baalen, în numele grupului ALDE. – Domnule președinte, vreau să fiu clar că este într-adevăr permis să te aperi; alte țări sunt capabile să se apere singure; așa că exporturile de arme nu sunt interzise. Aceasta este poziția Grupului ALDE.

Cu toate acestea, nu ar trebui să exportăm către regiuni sub tensiune sau în război. Ar trebui să ne limităm, și dacă nu vom avea un regim real, cu caracter juridic obligatoriu, privind exporturile de arme, înseamnă că cele 27 de țări ale Uniunii Europene nu vor avea condiții de concurență loială. Acestea vor concura și se vor lupta pentru comenzi și nu va exista o consultare reală.

Consider, deci, că singurul mod de a rezolva această problemă este de a avea un regim comun obligatoriu și sprijin, de asemenea, spusele colegului meu, domnul Brok, în ceea ce privește acest subiect.

  Indrek Tarand, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule președinte, acesta este un subiect important și le mulțumesc colegilor pentru înțelegerea față de preocupările pe care regiunea mea le are referitor la o anumită decizie a Franței în ceea ce privește platformele Mistral.

Codul de conduită al UE, care este un text cu caracter juridic obligatoriu încă din 2008, este un pas bun, însă nu suficient, după cum a menționat și colegul nostru liberal. Ar trebui să continuăm munca în ceea ce privește comerțul de arme la nivel mondial deoarece UE are o mare responsabilitate. Suntem responsabili pentru o treime din volumul comerțului de arme.

Dacă propunerea sugerează că Rusia este partenerul nostru strategic și că putem coopera cu Rusia pe plan militar, pentru mine aceasta este o chestiune de logică. De ce ar avea prietenul nostru nevoie de un sistem de armament de atac? Pentru a participa la eforturile de organizare a vreunui fel de guvernanță bună în Afganistan? Nu, Moscova nu intenționează să participe la această operațiune. Pentru a proteja drepturile omului și ale minorității din Kârgâzstan? Nu, și în ambele cazuri Mistral nu este de niciun folos, deoarece nu poate aborda aceste țări fără deschidere la mare. Acest lucru va schimba situația la Marea Neagră – nu în mai bine, ci în mai rău – și va afecta, de asemenea, opt state membre ale Uniunii Europene de la malul Mării Baltice. Situația securității pentru acele state – de la Polonia și Germania la Estonia, Letonia și Lituania – se va înrăutăți.

Sunt de acord cu domnul Gualtieri că este un lucru bun să cooperăm cu partenerul nostru strategic, însă credeți-mă, există alte metode de cooperare cu Rusia în afară de sistemele de armament de tehnologie avansată. Gândiți-vă la mașini – și acesta este un aspect cu care se luptă industria rusă. Gândiți-vă la cooperarea dintre echipajele de pompieri. Pompierii ruși au avut probleme în această vară, când o zonă forestieră de mărimea Belgiei a fost în flăcări.

Ceterum censeo. Vânzarea de nave Mistral trebuie să fie anulată.

  Geoffrey Van Orden, în numele Grupului ECR. – Domnule președinte, grupul meu acordă multă importanță dreptului națiunilor noastre suverane de a decide asupra eliberării unei licențe de export de arme în conformitate cu criteriile poziției comune a UE aprobate. În mod clar, aceasta nu este o chestiune în care UE poate decide și nici nu ar trebui să fie. Poziția comună îndeamnă, desigur, statele membre exportatoare să aibă în vedere, printre altele, păstrarea păcii regionale, a securității și a stabilității.

În cazul care pare să fie centrul acestei discuții, ar trebui să fim conștienți de natura delicată a situației, atât în regiunea Mării Baltice, cât și în cea a Mării Negre. În ceea ce privește Marea Neagră, ar trebui să reamintim conflictul recent din Georgia și faptul că, dintre cele șase state de pe litoralul Mării Negre, trei sunt state membre NATO – Bulgaria, Turcia și România, iar alte două – Georgia și Ucraina – sunt partenere NATO și membre aderente. Am putea, prin urmare, să punem la îndoială înțelepciunea vânzării de nave de atac de apă și uscat către al cincilea: Rusia.

Cu toate acestea, există mecanisme bine stabilite care să acopere subiectele legate de exporturile de arme. În contextul UE, acela este grupul de lucru al Consiliului privind exporturile de arme convenționale – COARM – care ține ședințe formale în Bruxelles la aproape fiecare șase săptămâni. Prin caracterul său interguvernamental, acesta este forumul potrivit pentru discuțiile privind exporturile de arme; o ședință plenară la Strasbourg nu este. Ar trebui să lăsăm COARM să își continue munca.

  Sabine Lösing, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule președinte, în 2000, Uniunea Europeană a enunțat în mod clar în strategia de la Lisabona obiectivele sale de a deveni prima putere economică din lume până în 2010. Am eșuat în a atinge acest țel în multe domenii, dar nu și în ceea ce privește exporturile de arme din UE.

În perioada dintre 2005 și 2009, statele membre UE au depășit Statele Unite și au devenit primii exportatori de arme din lume. Cred că acest progres ridică multe semne de întrebare. În mod evident, Codul de conduită privind exporturile de arme, care nu a avut niciodată caracter juridic obligatoriu și care a inclus o practică restrictivă de acordare a licențelor de export, a fost vorbe goale. Prin urmare, sunt foarte mulțumită de faptul că, în decembrie 2008, Codul de conduită privind exporturile de arme a fost transformat într-o poziție comună.

Totuși, tot nu avem mecanisme de sancțiune eficiente. De exemplu, cu mult înainte de 2008, Germania a recunoscut Codul de conduită ca având caracter juridic obligatoriu. În ciuda acestui fapt, Germania este acum al treilea cel mai mare exportator de arme din lume și furnizează arme regiunilor critice precum Arabia Saudită și Pakistan. În plus, rapoartele privind exporturile de arme pe care statele membre le prezintă Consiliului nu sunt uniforme și adesea nu sunt transparente. Avem nevoie urgentă de standardizare în acest domeniu, pentru ca toate exporturile de arme relevante să poată fi urmărite și supuse unei evaluări critice. Din nefericire, nu se depun aproape deloc eforturi pentru a standardiza aceste rapoarte. În orice caz, mă îndoiesc că este posibil să avem un sistem de exporturi de arme solid din punct de vedere etic. Cu toate acestea, un lucru este sigur și anume că Uniunea Europeană este în prezent foarte departe de realizarea acestuia.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Geoffrey Van Orden (ECR). – (începutul discursului nu a putut fi auzit) ... Comisia pentru că doamna Lösing a căzut într-o capcană pe care o auzim adesea în acest Parlament și în alte părți ale Uniunii de a se referi la exporturile de arme ale Uniunii Europene.

Uniunea Europeană nu exportă arme nicăieri. Uniunea Europeană nu are o industrie de apărare. Uniunea Europeană nu are forțe armate. Toate acestea aparțin statelor membre ale Uniunii Europene și nu ar trebui să folosim terminologia care menționează „exportul de arme al UE”. Nu există așa ceva.

  Sabine Lösing (GUE/NGL). – (DE) Domnule președinte, am spus țările Uniunii Europene.

  David Campbell Bannerman, în numele Grupului EFD. – Domnule președinte, interesul UE pentru exportul de arme face în mod clar parte din procesul de militarizare tot mai crescută a UE în epoca post-Lisabona.

Tony Blair însuși le-a spus jurnaliștilor acum câteva zile că dorește să vadă că UE capătă un „caracter militar”. O mare parte din acesta se va referi la cei de la care UE își va lua armele și la cei cărora le va vinde.

Se vorbește deja despre faptul că echipamentul produs pentru armata UE nu va fi interoperabil cu cel american. Ideea năstrușnică conform căreia Marea Britanie va împărți un transportor aerian cu Franța va face ca Marea Britanie să piardă accesul la tehnologia invizibilă a SUA peste noapte.

De asemenea, aceasta va închide piața Regatului Unit pentru importurile din America și va închide piața SUA pentru exporturile britanice, distrugând locuri de muncă de ambele părți ale Atlanticului.

Exporturile de produse de apărare valorează anual 7 miliarde de lire sterline pentru economia britanică, echivalentul a ceea ce plătim în fiecare an sub formă de contribuții nete către UE. Ar trebui să ne împotrivim tuturor mișcărilor de acest gen.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Domnule președinte, toate țările producătoare de arme se confruntă cu o dilemă în ceea ce privește subiectul exporturilor de arme. Costurile fixe sunt în mod evident și inevitabil mari, ceea ce face ca fabricarea de arme doar pentru uzul propriu să fie neprofitabilă pentru majoritatea țărilor – dacă nu pentru toate. Ar putea fi tentant pentru unele țări producătoare de arme să aibă pur și simplu o politică de export al armelor către orice țară în afară de cele pentru care are motive să creadă că ar putea să o atace chiar pe ea sau pe interesele sale. Acest lucru ar spori interesele țării producătoare de arme. Cu toate acestea, aceasta ar fi, în cel mai bun caz, o politică amorală și, în cel mai rău caz, una extrem de imorală.

Criteriile enunțate în întrebarea inițială privind decizia asupra exporturilor de arme sunt multe și variate. Criterii diferite se pot aplica diferitelor tipuri de armament. Țărilor cu antecedente de situație precară a drepturilor omului precum Iran – și acele țări UE care închid oamenii pentru disensiuni politice sau opinii eretice, precum jumătate dintre țările UE – ar trebui să le fie interzise armele mici, sistemele de supraveghere și produsele de restricționare, însă nu li se poate refuza armamentul necesar pentru a se proteja de un atac extern.

Țărilor care sunt susceptibile să declare războaie agresive, dar care respectă drepturile propriilor cetățeni le pot fi vândute arme mici și mecanisme de restricționare, însă nu arme de distrugere în masă. Statelor Unite, mai ales – probabil cea mai agresivă țară de pe planetă, care a declarat nenumărate războaie destabilizatoare, agresive și ilegale – ar trebui să li se refuze orice tehnologie care ar putea fi folosită în construirea armelor de distrugere în masă.

Iranul, oricât de mult i-am deplânge situația drepturilor omului – și cu siguranță fac asta – nu a lansat niciun atac asupra vecinilor săi. Acesta nu a fost, de exemplu, agresorul în războiul Iran-Irak. Cu toate acestea, acesta poate fi ținta agresiunii și a unui atac planificat, probabil din partea Statelor Unite sau a Israelului. Poate că nu ne dorim ca acesta să aibă armament care să poată fi folosit pentru a lansa un atac – și personal, nu aș dori cu siguranță aceasta –, dar poate că am dori ca acesta să aibă un scut nuclear care să îl protejeze de atacuri.

  Charles Tannock (ECR). – Domnule președinte, în mod normal nu intervin și cu atât mai puțin într-o dezbatere cu un deputat în Parlamentul European membru al Partidului Național Britanic, dar chiar să acuze statele membre că închid oamenii pentru viziunile și opiniile lor politice! Sunt critic la adresa Uniunii Europene, dar nu cunosc niciun stat membru european care să închidă pe cineva pentru viziunile sale politice, altfel cum ar fi posibil ca unuia ca el să i se mai permită să fie în această Cameră?

(Exclamații: „Ungaria”.)

Prostii! Puteți numi și mustra acele țări care își închid oamenii pentru opiniile lor politice?

(Exclamații din partea membrilor, inclusiv a domnului Brons, căruia i s-a dat cuvântul)

  Andrew Henry William Brons (NI). – Domnule președinte, am spus că Ungaria, sub regimul precedent, a trimis în detenție mai multe persoane pentru simple disensiuni politice. Există multe țări în UE care închid oamenii pentru doctrina eretică. Oricât de greșită ar fi această doctrină, nu se justifică închiderea oamenilor pentru opinii care nu sunt incitări la violență.

  Michael Gahler (PPE). – (DE) Domnule președinte, nu vreau să îi fac vorbitorului anterior onoarea de a aminti discursul său, dar la început a spus ceva corect. A spus că pentru multe state membre cu industrii de armament mai mici este foarte scump să producă arme în mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Desigur, concluzia pe care o trag din aceasta este diferită de a lui, și anume că în cadrul Uniunii Europene ar trebui să producem echipamentul militar necesar mai ieftin prin intermediul Agenției Europene de Apărare și prin intermediul programelor comune de achiziții publice.

Cu toate acestea, aș dori mai întâi să îi mulțumesc Președintelui în exercițiu al Consiliului pentru declarația sa. În termeni politici, cred că este foarte important pentru noi să putem declara că avem cele mai moderne criterii cu caracter juridic obligatoriu privind exporturile de arme din lume. După părerea mea, Uniunea Europeană ar trebui să fie mândră de acest lucru.

În acest context, am o întrebare pentru președintele în exercițiu al Consiliului. Ați explicat tipurile de cazuri în care consultarea are loc și aceasta se întâmplă, în mod evident, doar atunci când o cerere de eliberare a licenței de export identică dintr-un stat a fost respinsă, iar un alt stat intenționează să autorizeze o cerere de export. Discuțiile privind acest subiect au fost limitate la grupul de lucru al Consiliului sau, aceasta este a doua întrebare, s-a discutat deja acest lucru la nivel politic în Consiliul de Miniștri? În acest context, aceasta este o altă întrebare care mă interesează.

  Justas Vincas Paleckis (S&D). – (LT) Unii colegi membri au menționat deja că întrebarea adresată de către Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) are anumite ascunzișuri, nereușind să explice clar de ce și cum a apărut problema. Ar fi fost de ajutor să se pună această întrebare cu mai multă claritate. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că țările centrale și est-europene sunt deosebit de sensibile și se simt mai în nesiguranță decât vechile state membre ale Uniunii Europene. Poziția comună a Consiliului din 8 decembrie 2008 a stabilit câteva orientări în domeniul exporturilor de arme. Experții recunosc că țara despre care vorbim astăzi – Franța – nu a depășit limitele acestor orientări, însă aceasta nu înseamnă că, în practică, pe măsură ce se pune în aplicare politica de securitate și de apărare, nu ar trebui să îmbunătățim și să revizuim aceste orientări și norme. Sunt întru totul de acord cu părerea colegului meu membru, Elmar Brok, că trebuie să cooperăm mai mult în domeniul armelor. În ceea ce privește exporturile de arme, trebuie să ne asigurăm că există mai multă încredere și mai puține suspiciuni: uneori bine fondate, alteori răspândite fără motiv. Acestea din urmă întorc statele membre UE mari și mici, vechi și noi, unele împotriva altora în mod periculos. Avem nevoie de mai multă încredere și solidaritate, care nu vor apărea singure. Trebuie să vorbim mai mult, să ne angajăm în consultări constructive și să evităm acuzațiile acide și comparațiile artificiale cu începutul sau mijlocul secolului XX, când Europa era dominată de principiul dreptății celui mai puternic. Trebuie să îmbunătățim mecanismul de consultare din cadrul UE pentru a ajunge la un rezultat concret. Atunci, această discuție va fi și utilă.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Se vorbesc lucruri frumoase aici despre cooperare și încredere, dar am impresia că politica de export în afara Uniunii este de fapt decisă prin faits accomplis realizate de francezi. Cele mai mari și mai bogate state membre fac ceea ce vor și nu sunt atente la standardele și normele despre care se spun atât de multe astăzi. Doar în ultimele câteva zile am auzit încă o dată despre vânzarea de nave de atac Mistral franceze către Rusia. Singurul motiv pentru care această operațiune nu a fost finalizată încă este faptul că Rusia a inițiat proceduri speciale de cereri de ofertă, dar, în orice caz, știm că transferul va continua. Între timp, un amiral rus a spus recent despre agresiunea Rusiei împotriva Georgiei că dacă Rusia ar fi avut nave de atac Mistral, războiul împotriva Georgiei nu ar fi durat cinci zile, ci numai două ore. Ar trebui statele membre UE să vândă astfel de arme când se știe că țările achizitoare nu le vor folosi în scopuri de apărare, ci de atac? Între timp, Georgia nu a putut cumpăra arme de apărare de la statele membre UE ani la rând deoarece există un embargou special în vigoare asupra achiziționării acestor arme. Acestea sunt standarde duble care trebuie evitate.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Domnule președinte, citind poziția comună și criteriile care trebuie respectate de către țările care exportă arme, mi-a venit în minte imaginea Israelului. Israel este o țară care nu respectă dreptul internațional, care calcă în picioare drepturile omului și care a invadat Gaza și aș dori, în acest stadiu, să le spun celor care au depus întrebarea că în lumina evenimentelor recente, nu am auzit nicio voce care să solicite introducerea unei dispoziții privind sancționarea unei interziceri a exporturilor de arme și de echipamente militare și celelalte sancțiuni care trebuie aplicate Israelului, care nu îndeplinește aceste criterii, sancțiuni pe care, din celelalte puncte de vedere, aceștia le-au abordat în poziția comună.

În cadrul solidarității politice în Europa, primul vorbitor a făcut trimitere la exemplul Greciei. Dați-mi voie să vă reamintesc că, deși criteriul 8 al poziției comune spune că, atunci când un stat membru al Uniunii Europene dorește să exporte arme către un altul, acesta trebuie să aibă în vedere capacitatea economică a țării în care exportă; în cazul Greciei, Franța și Germania depun presiuni asupra ei să le cumpere armele pentru a-și asigura sprijinul politic și fac aceasta într-o perioadă în care Grecia se află în lipsă extremă de capital și este supusă unor controale numeroase, într-o perioadă în care pensiile, salariile și așa mai departe sunt reduse peste tot în țară.

Această poziție este ipocrită și arată că, în cadrul acestei filosofii, adevărul este că au prioritate profiturile din industria armelor, și nu principiul păcii pe care Uniunea Europeană ar trebui să îl aplice în loc să rezolve divergențele prin metode militare.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) În multe țări ale Uniunii Europene există sedii și situri operaționale ale producătorilor importanți de echipamente de apărare. Multe alte state din toată lumea sunt interesate de produsele lor specifice. Cu toate acestea, comerțul cu aceste materiale este o activitate specifică diferită de comerțul cu alte produse datorită restricțiilor de securitate și de politică externă implicate în evaluarea entităților comerciale și a cauzelor comerciale specifice.

Activitatea în discuție poate fi realizată doar în baza unui permis eliberat de către stat sub forma unui permis de comercializare a materialelor militare sau a unei licențe de import, export sau transport transcomunitar al materialelor militare. Întregul proces este pus în aplicare în conformitate cu norme foarte precise și este supus unor controale stricte din partea fiecărei țări care are obligația de a proceda în conformitate cu obligațiile politicii sale externe. În vederea specificității și unicității fiecărei tranzacții realizate, această activitate ar trebui, după părerea mea, să fie coordonată doar individual la nivelul Consiliului și în mare parte în termeni generali, accentuând în mod special evaluarea posibilelor consecințe ale politicii externe specifice.

  Arnaud Danjean (PPE). – (FR) Domnule președinte, voi puncta pe scurt trei aspecte ale acestui subiect. În primul rând, întrucât problema în discuție era poziția Franței cu privire la vânzarea navelor Mistral, dați-mi voie să vă reamintesc că nu s-a ajuns la niciun acord concret, că Mistral este o navă care va fi vândută neînarmată – ceea ce este de fapt unul dintre aspectele fundamentale ale discuțiilor cu Rusia – și că Rusia nu a inițiat negocieri cu Franța doar pentru a achiziționa acest gen de echipament. Prin urmare, dați-mi voie să prezint contextul problemei. Îmi dau seama că există multe neliniști în unele țări, dar neliniștile sunt una, iar faptele sunt alta.

În al doilea rând, așa cum ați subliniat, domnule ministru, avem în Uniunea Europeană un cod de conduită privind exporturile de arme care a devenit o poziție comună sub Președinția franceză din 2008; acest cod de conduită este unul dintre cele mai solicitante din lume. Suntem mai mult decât exemplari în acest domeniu și, pe lângă acest cod de conduită, după cum ne-a amintit unul dintre colegii noștri membri, avem un grup care se reunește în mod regulat ca parte a politicii externe și de securitate comune pentru a discuta nu doar punerea în aplicare a acestui cod, ci și politicile naționale ale statelor membre privind exporturile de arme. Acestea sunt, prin urmare, forumuri în care problema Mistral poate fi rezolvată destul de corespunzător.

În ultimul rând, dați-mi voie să spun că, atunci când vorbim despre solidaritate europeană privind exporturile de arme și când analizăm nevoia de a avea o strategie comună și o politică de apărare comună, trebuie să ținem cont de întregul ciclu al comerțului cu arme și echipament de apărare. Acest lucru implică și importurile și, desigur, industria de apărare. Din acest punct de vedere, cred că multe țări au, de asemenea, un drum lung de parcurs în a garanta că Europa poate păstra tehnologiile, locurile de muncă, know-how-ul și o capacitate strategică reală în desfășurarea activităților noastre militare.

  Zoran Thaler (S&D). – (SL) Exporturile de nave de război moderne din Franța în Rusia au o dimensiune europeană și politică. Acestea au și o dimensiune a solidarității, sau a lipsei acesteia, deoarece afectează statele noastre membre din regiunea baltică, precum și pe partenerii noștri din cadrul Parteneriatului estic: Georgia, Azerbaidjan, Ucraina și așa mai departe.

Știm că Franța a intervenit în războiul ruso-georgian și că, în acest stadiu, Rusia a acceptat și a semnat anumite obligații internaționale. Le-a respectat, totuși? Le-a permis, de exemplu, observatorilor Uniunii Europene accesul în Osetia de Sud și Abhazia? Mi-e teamă că până acum nu a făcut aceasta.

Știm că poziția comună a Consiliului din 2008 este foarte clar definită. Țara importatoare trebuie să își respecte obligațiile și drepturile omului internaționale și trebuie să mențină pacea, securitatea și stabilitatea în regiune. Totuși, face Rusia acestea?

Întrebarea mea finală către dumneavoastră este: Franța, sau mai degrabă președintele Sarkozy este cel în măsură să obțină, în schimbul acestei vânzări suspecte de nave de atac către Rusia, angajamentul Rusiei că va începe într-adevăr să își respecte obligațiile internaționale?

  Charles Tannock (ECR). – Domnule președinte, industria de arme convenționale aduce contribuții importante la economiile multor state membre, printre care și al meu, Regatul Unit. Într-o lume instabilă și periculoasă, statele membre UE au nevoie de capacitatea de a se apăra singure, de a-și apăra interesele și aliații din toată lumea.

Cu toate acestea, prin acordul interguvernamental unanim acceptat în Consiliu, UE a depus eforturi și progrese impresionante în ultimii ani pentru a restricționa producția și distribuția anumitor arme și chiar pentru a interzice furnizarea de arme anumitor regimuri represive. Putem fi mândri, pe bună dreptate, de susținerea noastră pentru Tratatul Ottawa care interzice la nivel mondial minele antipersonal. Subiectul Convenției privind munițiile cu dispersie, care a intrat în vigoare luna trecută, sperăm că va fi încă un pas înainte spre eventuala eliminare a acestor arme violente – deși observ că cel puțin șase membre încă trebuie să o ratifice.

În țările vecine UE, lucrăm asiduu în cadrul MPI pentru a monitoriza producția de arme și pentru a distruge rezervele securizate de arme nucleare și trebuie să continuăm în acest mod și chiar să intensificăm activitatea.

Trebuie să fim mereu vigilenți la eforturile teroriștilor de a obține arme de la țările în care regimurile de licențe pentru utilizatorii finali și exporturile de arme sunt reglementate și aplicate cu mai puțină rigurozitate.

În sfârșit, Uniunea Europeană ar trebui să mențină interzicerea exportului de arme către China, din două motive. În primul rând, din cauza situației îngrozitoare a drepturilor omului sub acest regim care acționează împotriva propriilor cetățeni și, în al doilea rând, pentru a ne sprijini aliatul democratic, Taiwan, care este, probabil, primul în bătaia focului Chinei.

  Inese Vaidere (PPE). – (LV) Doamnelor și domnilor, armele și echipamentele militare nu sunt doar niște simple bunuri comerciale; acestea constituie un sector specific care afectează în mod direct securitatea națională. Exportul armelor și al echipamentelor militare către țările terțe, mai ales către democrațiile îndoielnice în care se încalcă drepturile omului și care colaborează cu țări în care se pot vedea semne ale terorismului, poate reprezenta o amenințare gravă și pentru țările terțe, nu doar pentru Uniunea Europeană. Tocmai acesta este motivul pentru care acesta trebuie considerat o ramură importantă a politicii externe și de securitate comune a Uniunii Europene. Cum putem vorbi despre o politică de apărare comună, așa cum a făcut ieri domnul Barroso, dacă fiecare țară face propriul comerț cu arme separat? Decizia Franței de a vinde o navă de război Mistral este un transfer direct de tehnologie militară către o țară terță care nu este aliată militar cu Europa. Trebuie să recunoaștem faptul că transferul de tehnologie nu înseamnă, în sine, că țara în discuție are sau va deveni mai prietenoasă față de Uniunea Europeană, așa cum au susținut domnul Lelouch, ministrul de externe al Franței și câțiva onorabili membri în dezbaterea de astăzi. Nicio strategie a Uniunii Europene nu va reuși dacă nu va adera la principiile adoptate de comun acord. Acest lucru este valabil și pentru solidaritatea dintre țările Uniunii Europene și pentru recunoașterea intereselor comune în cadrul procesului decizional. Atât Tratatul privind Uniunea Europeană, cât și poziția comună a Consiliului care definesc normele comune care guvernează controlul asupra exporturilor de tehnologii și echipamente militare subliniază importanța solidarității. Interesele economice individuale de scurtă durată nu trebuie să stea în calea priorităților și obiectivelor comune ale Uniunii Europene. Deciziile care vor avea un impact asupra politicii externe și de apărare trebuie să fie luate în comun, după consultarea cu toate statele membre UE, și trebuie elaborat pentru acestea un mecanism cu caracter juridic obligatoriu în baza căruia se vor analiza toate consecințele posibile, în conformitate cu niște criterii stabilite în comun. Vă mulțumesc.

  Marietta Giannakou (PPE). – (EL) Domnule președinte, întrebarea adresată astăzi Consiliului oferă ocazia de a ridica un alt subiect important pe care mulți dintre noi l-am susținut la Convenția europeană și în cadrul conferinței interguvernamentale, și prin aceasta mă refer la problema generală a apărării și a securității în Europa și la crearea unei agenții producătoare de arme și a unei agenții comune de apărare.

Să nu uităm că, în Statele Unite, tancurile sunt fabricate doar pe o linie de producție, în timp ce, în Europa, acestea sunt fabricate pe 16 linii de producție diferite. În consecință, am face economii la scară. Totuși, având în vedere poziția comună a Consiliului din 2008 privind controlul exporturilor de arme, trebuie să admitem, domnule Chastel, că nu există un control adevărat. Nu mă refer la Franța; mă refer la toate țările din Europa, întrucât nu se efectuează controale adevărate pentru a verifica dacă țările către care exportăm nu sunt intermediare, adică exportă, la rândul lor, către țări terțe cărora nu le-am da niciodată arme.

Am impresia că grupul creat în cadrul PESC nu este în măsură să controleze statele membre pentru a verifica locul exact unde acestea exportă arme. Dacă vom aplica această poziție comună și dacă vor exista restricții specifice, atunci vom fi făcut un pas reușit. Cu toate acestea, vom avea un control veritabil asupra exporturilor de arme doar dacă vom reuși să creăm o agenție de apărare cu adevărat comună și o agenție producătoare de arme care să ne permită să reducem costurile și, în același timp, să sprijinim principiile și valorile noastre și să le demonstrăm în practică în cazul producerii și exportului de arme.

  Alf Svensson (PPE). – (SV) Domnule președinte, ieri, când Președintele Comisiei și-a rostit discursul, s-a subliniat faptul că UE trebuie să se afirme în favoarea unei politici externe și de securitate comune. Acesta este un lucru pe care l-am auzit de multe ori. Domnul Barroso, de asemenea, vorbește despre apărarea comună. În viziunea mea, totuși, politica nu este coerentă dacă nu includem și industria de apărare și exporturile de arme. După cum s-a spus, Tratatul UE include – și acest lucru trebuie, desigur, să fie un fapt dat – principiul solidarității și o cerință ca statele membre să se consulte între ele în cadrul Consiliului și al Consiliului European cu privire la orice subiect de politică externă și de securitate. Putea să fie mai clar de atât?

Poziția comună a Consiliului din 8 decembrie 2008 enunță normele comune pentru controlul tehnologiei și echipamentului militar. Unde au dispărut aceste poziții comune? Nu au ajuns în Franța? Nu au ajuns, poate, nici la noi? Statele membre Lituania, Estonia și Polonia, precum și Georgia, susțin că vânzarea de nave de război Mistral Rusiei a scăzut securitatea acestor țări. Amiralul Vladimir Vîsoțki, comandantul suprem al Marinei rusești, a spus că dacă Rusia ar fi avut o navă de clasa Mistral în momentul conflictului cu Georgia, flota rusească Marea Neagră și-ar fi încheiat operațiunea în 40 de minute în loc de 26 de ore.

Statelor membre mari nu trebuie să li se permită să își acorde libertăți. Știm că țărilor mari le-ar plăcea foarte mult să dețină monopolul asupra exporturilor de arme, ceea ce, în mod evident, este destul de inacceptabil. Ar trebui să fie sarcina țării care deține Președinția, Belgia, să inițieze discuțiile în cadrul UE cu scopul de a realiza dispoziții comune clare privind exporturile de arme.

  Tunne Kelam (PPE). – Domnule președinte, această dezbatere tratează bilateralismul în opoziție cu politicile comune și solidaritatea. De fapt, cetățenii mai multor state membre au devenit foarte îngrijorați în ceea ce privește exporturile iminente de tehnologie militară modernă către țările terțe.

Cu doar un an în urmă, Rusia a efectuat manevre militare în Europa de nord-est ale căror scenarii au vizat statele baltice în calitate de ținte ale invaziei militare. Avem ca mărturie a acestora celebrele cuvinte ale comandantului Marinei ruse conform cărora, dacă transportoarele Mistral ar fi fost la dispoziția sa în august 2008, acesta ar fi putut să își încheie operațiunea în trei ore în loc de trei zile.

Sunt mulțumit de declarația Secretarului de Stat, domnul Chastel, care consider că este o reacție foarte pozitivă la preocupările noastre, și de declarația colegului nostru, domnul Danjean, care spune că nu se va vinde nicio tehnologie militară. Totuși, rușii au insistat – și vor continua să insiste – asupra cumpărării acelei tehnologii militare anume.

Mai există o întrebare la care nu s-a răspuns, iar aceasta este de ce nu există consultări și dezbateri normale în Consiliu în cazurile în care un stat membru este pregătit să vândă tehnologie militară către o țară terță? Acesta este mesajul nostru către Consiliu. Am dori să atragem atenția asupra necesității discuțiilor de rutină, în Consiliul European, privind exporturile de echipamente militare către țări terțe.

  Krzysztof Lisek (PPE). – (PL) Domnule președinte, producția și exportul de arme, armament și tehnologii militare a fost, este și va fi subiectul multor dezbateri și va continua să fie un subiect dificil de discutat din cauza naturii sale controversate și litigioase. Mereu au existat și încă mai pot exista suspiciuni de creare a conflictelor și de destabilizare a regiunilor. După cum au subliniat și vorbitorii anteriori, supravegherea exporturilor de arme este, de asemenea, dificilă. Pe de altă parte, industria armamentului este un domeniu economic important pentru multe dintre statele membre ale Uniunii Europene. Armele sunt exportate de către Franța, Marea Britanie, Germania, Polonia, Cehia și multe alte state membre, dar și de către Statele Unite, Rusia și alte țări din afara Uniunii Europene. Prin urmare, suntem foarte departe de situația în care fabricarea și exportul de armament va deveni subiectul politicii UE. În prezent, statele membre au un grad ridicat de autonomie în acest domeniu, însă acestea trebuie într-adevăr să își armonizeze regulamentele în conformitate cu poziția comună a Consiliului din 2008.

Un scurt comentariu despre Mistral – colegii deputați din Franța ar trebui să înțeleagă teama statelor baltice și a Poloniei. Generalii ruși spun că aceste vase ar putea fi staționate în Marea Baltică. Marea Baltică este o zonă înconjurată doar de state membre ale Uniunii Europene, cu excepția Rusiei.

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Domnule președinte, întrebarea adresată de către domnul Kariņš este în mod clar justificată și a fost adresată de mai multe ori la reuniunea Comisiei pentru afaceri externe. Membrii nu au primit un răspuns satisfăcător. Referitor la acest lucru, Consiliul trebuie să ia măsuri specifice în această problemă pentru a-i mulțumi pe cei care au pus întrebarea, cu atât mai mult cu cât întrebarea a fost plasată într-un context care a fost menționat de mai multe ori, atât de către domnul Kelam, cât și de către domnul Czarnecki. Mă refer la modul în care comandanții militari din Rusia tratează acest gen de armament și, în special, la faptul că navele de atac Mistral sunt arme ofensive. Acest fapt trebuie să sugereze faptul că nu este vorba doar despre a încheia o vânzare, ci să ridice și întrebări în ceea ce privește posibilele consecințe ale acelei vânzări. Ne dăm seama că directiva din 2008 este în vigoare, însă trebuie și să acceptăm că uneori, în viață există și alte lucruri decât dispozițiile unei directive și regulamentele existente. Cazul controlului conflictului în Georgia, de care este interesată Uniunea Europeană și care nu a fost rezolvat încă arată că este nevoie aici de o astfel de decizie.

  Kyriakos Mavronikolas (S&D). – (EL) Domnule președinte, Uniunea Europeană chiar elaborează astăzi o politică externă comună, o politică de apărare și, fără niciun dubiu, ar trebui să existe anumite protocoale care să reglementeze conduita industriilor de armament față de țările terțe. Subiectul acestei dezbateri este cel care ridică întrebarea mea și simt nevoia să spun aceasta astăzi, în plen.

Cum putem justifica faptul că industriile armamentului, mai ales Regatul Unit, aplică un embargou comercial asupra Republicii Cipru și a forțelor armate din Cipru, care este un stat membru al Uniunii Europene, permițându-i, în același timp, Turciei să modernizeze, să mute și să transporte echipamentul militar și de alt gen pe teritoriul Ciprului sub ocupație?

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – (ES) Domnule președinte, am fost raportorul acestui Parlament timp de mai mulți ani pe durata cărora această Cameră a solicitat, practic în mod unanim, transformarea Codului de conduită din 1998 într-o poziție comună cu caracter obligatoriu, care a fost adoptată în 2008. Cu toate acestea, am spus atunci că acesta va fi un pas înainte, dar nu decisiv; un pas necesar, dar nu suficient, ceea ce a devenit clar din dezbaterea de astăzi.

De asemenea, i-aș aminti Camerei că toate statele membre ale Uniunii Europene sprijină tratatul internațional privind controlul exporturilor de arme în națiunile unite și că acesta este subiectul cel mai important.

Exportul de arme nu este ca exportul de frigidere. Acesta are consecințe foarte grave deoarece armele ucid; acestea distrug și sărăcesc societățile. Uniunea Europeană contribuie tocmai la asta atunci când exportă arme către Israel, atunci când exportă arme către Columbia, atunci când exportă arme către Afganistan. Ar trebui să acționăm ținând cont de acest simț al responsabilității.

În consecință, cred că este necesar să îi amintim Camerei că, atunci când se tratează acest subiect, nu este doar o chestiune de piață internă, de piață comercială sau de securitate, ci mai degrabă în mod clar o chestiune de responsabilitate internațională și mi-e teamă că nu ne ocupăm de asta.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Domnule președinte, cu Tratatul de la Lisabona am îmbunătățit politica de coordonare și de solidaritate în multe domenii, inclusiv politica externă și de securitate. Tratatul conține, de asemenea, o clauză de asistență reciprocă în cazul în care un stat membru este amenințat militar.

În lumina acestui fapt, planurile Franței de a vinde patru nave de război Mistral către Rusia și de a împărți unele tehnologii de construire a navelor par foarte alarmante. Mai mult decât atât, navele de război Mistral sunt în mod clar de natură ofensivă – subliniez, ofensivă, și nu defensivă.

Prin urmare, înainte de a începe efectiv să facem ceva referitor la dispozițiile privind solidaritatea prevăzute în Tratatul de la Lisabona, ar trebui să ne asigurăm că nu reducem securitatea semenilor noștri, statele membre UE, sau cea a vecinilor noștri.

Îndemn Consiliul să facă tot ce îi stă în putere pentru a iniția discuții pe larg în cadrul UE în ceea ce privește nevoia de a elabora o definiție comună și o abordare actualizată a vânzărilor de arme către țările terțe.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Domnule președinte, aș dori să atrag atenția asupra faptului că exportul de arme are mereu legătură cu politica de securitate a UE. Exportul de arme nu este o sferă autonomă sau izolată. Aceste chestiuni nu se limitează doar la sfera militară sau financiară deoarece în spatele exportului este profitul firmelor implicate și acesta este mereu legat de politică. Prin urmare, aș dori să îi sprijin pe cei care propun să se țină o discuție la o ședință a întregului Consiliu privind politica Uniunii în domeniul cooperării militare și al exportului. De exemplu, avem un număr considerabil de remarci și îndoieli în ceea ce privește exportul de nave de atac Mistral către Moscova, dar dacă privim problema din alt unghi și ne gândim la construirea unui sistem european de apărare anti-rachetă, de exemplu, consider că ar fi în interesul nostru să o implicăm pe Rusia. Cu alte cuvinte, pe scurt, aceste subiecte nu sunt pe atât de evidente pe cât ar părea.

  Katarína Neveďalová (S&D). – (SK) Nu sunt în niciun fel expertă în armamente sau lucruri similare, dar astăzi stau aici cu siguranță în calitate de pacifistă și aș dori să analizez această problemă din perspectiva unui cetățean obișnuit al Uniunii Europene. Ținând cont de faptul că Uniunea Europeană produce arme fără încetare în acest moment și că există aproape 30 de războaie în jurul lumii, precum și nenumărate alte conflicte, regionale sau locale, ar trebui, de asemenea, să ne dăm seama că producem arme care sunt destinate direct către distrugere și ucidere.

Poate ar trebui să ne gândim, de asemenea, și dacă nu am prefera ca banii cu care contribuim anual la bugetele fiecărui stat pentru a-și înarma sau echipa armatele să fie transferați cumva către educație, care ar fi, de fapt, mult mai utilă decât armele într-o perioadă de criză economică. De asemenea, m-ar interesa foarte mult răspunsurile unora dintre voi la întrebarea: câte state membre în parte și-au redus bugetele de apărare în această perioadă de criză economică și cu cât? Poate că ar trebui să ne gândim cu toții la acest lucru deoarece nu cred că dăm un exemplu bun tinerelor generații crezând că împușcatul, care este de fapt o formă de distrugere, ar trebui să fie ridicat la rang de sport olimpic.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Domnule președinte, aceasta a fost o dezbatere foarte interesantă și mi-aș dori să revin asupra a două concepte puțin mai în detaliu.

Mai întâi de toate, aș dori să reîncadrez conceptul de responsabilitate. Articolul 4 alineatul (2) din poziția comună stipulează că decizia de a transfera sau de a nega transferul oricăror tehnologii sau echipamente militare se va face la nivelul național al fiecărui stat membru. Prin urmare, această responsabilitate rămâne, întâi de toate, la nivel național, iar poziția comună nu ia evident această responsabilitate de la statele membre, ci introduce o gamă largă de prevederi pentru a garanta coordonarea eficientă și schimbul de informații dintre ele.

Al doilea concept asupra căruia doresc să revin este conceptul transparenței. Poziția comună stipulează că statele membre trebuie să redacteze un raport anual cu privire la exporturile lor de arme. Un raport al Uniunii Europene redactat în baza acestor rapoarte naționale va fi publicat anual și va include informații privind valoarea financiară a licențelor acordate, organizat în funcție de destinația și categoria echipamentului militar, precum și în funcție de numărul de licențe refuzate și toate consultările ulterioare cu statele membre.

Pe lângă raportul anual al Uniunii Europene, poziția comună solicită statelor membre să publice rapoarte naționale privind exporturile de tehnologii și echipamente militare. Obiectivul transparenței urmărit de poziția comună se aplică, prin urmare, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel național, dar este adevărat că Uniunea Europeană ar trebui să dea un exemplu în această privință.

Aș dori să mai spun că, așa cum au subliniat unii dintre voi, poziția comună reprezintă un progres considerabil în comparație cu codul de conduită. Poziția comună a fost adoptată în decembrie 2008, cu mai puțin de doi ani în urmă. Este rezonabil să le acordăm noilor dispoziții introduse de poziția comună timp pentru a intra în vigoare înainte de a ne angaja în revizuirea unui sistem de acest gen, deși, după ce v-am ascultat și, într-adevăr, am înțeles ce ați spus, ar putea părea tentant să îl facem mai restrictiv sau să îl legăm de un sistem de sancțiuni.

În sfârșit, pentru a clarifica un subiect foarte punctual, aș dori să vă spun să stați liniștiți, pentru că poziția comună a fost discutată cu multe ocazii la nivel politic, în special în Consiliu, mai ales în contextul embargoului asupra armelor în China.

  Frédérique Ries (ALDE). – (FR) Domnule președinte, nu pot invoca niciun articol din Regulamentul de procedură. Vroiam doar să vă transmit această știre importantă: ministrul iranian pentru afaceri externe tocmai a anunțat că a suspendat sentința la moarte prin lapidare a doamnei Mohammadi-Ashtiani.

Noi toți din acest Parlament am luptat, iar forțele democratice ale lumii se luptă în acest moment, pentru a obține mult mai mult decât o suspendare și anularea sentinței ei. Acesta este un început și vom continua să acționăm. Îmi pare rău, dar cred că această informație trebuia împărtășită.

  Președintele. – Vă mulțumesc, doamnă Ries. Este întocmai ce am spus în deschiderea ședinței, când am anunțat această veste, și mă bucur că o confirmați. Continuăm această luptă pentru revizuirea procesului și, în general, pentru ca drepturile omului să fie apărate în toată lumea.

Dezbaterea a fost închisă

12. Proiect de lege privind ONG-urile israeliene (dezbatere)

  Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind întrebarea orală adresată Comisiei de către Franziska Katharina Brantner și Nicole Kiil-Nielsen, în numele Grupului Verts/ALE, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Alexandra Thein, Ivo Vajgl, Baroana Sarah Ludford și Leonidas Donskis, în numele Grupului ALDE, Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D, și Marie-Christine Vergiat, în numele Grupului GUE/NGL, privind proiectul de lege privind ONG-urile israeliene (O-0046/2010 - B7-0319/2010).

  Franziska Katharina Brantner, autoare. – Domnule președinte, mă aflu aici în calitate de prietenă a democrației și în calitate de prietenă a democrației israeliene. Mă preocupă democrația israeliană și acesta este motivul pentru care am depus o întrebare în primăvară cu privire la o lege care s-ar putea aplica ONG-urilor israeliene și care semăna unor legi pe care le cunoaștem din alte părți mai puțin democratice din această lume. O parte din această lege era despre includerea ONG-urilor în registrul partidelor politice și înlăturarea statutului lor de scutire de impozite. Acest lucru ne-a îngrijorat foarte tare.

Din fericire, am observat că acest aspect a fost schimbat și înlăturat, dar, din păcate, legea încă prevede un proiect de lege care să crească și mai mult transparența privind banii care vin din partea entităților politice. Acesta nu cere același lucru de la donatorii privați, ceea ce ni se pare îngrijorător, și face o trimitere specifică la Uniunea Europeană ca fiind unul dintre donatori atunci când este vorba despre persoanele care susțin această lege.

UE este una dintre țintele noii legi deoarece multe persoane din Israel, cărora nu le plac neapărat democrația sau drepturile omului, consideră că UE sprijină proiectele de ONG-uri care sunt împotriva intereselor Israelului, fără a defini de fapt care sunt acele interese.

Suntem profund îngrijorați și am dori să știm ce credeți că ar putea însemna asta pentru finanțarea UE? Cum credeți că ar trebui să reacționăm? Și nu putem măcar să ne așteptăm la aceleași reguli de transparență pentru fiecare donator – privat sau public, UE sau oricare altă țară – atunci când este vorba despre ONG-urile din Israel?

  Annemie Neyts-Uyttebroeck, autoare. – Domnule președinte, întrucât am consemnat întrebarea orală către Comisie privind „noul proiect de lege privind ONG-urile” israeliene – după cum este numit de către ONG-ul israelian care se autointitulează Monitorul ONG – proiectul a fost diluat considerabil, după cum tocmai a explicat Franziska Brantner. Eu și grupul meu salutăm aceste modificări. Nu mai este necesar ca toți cei care primesc finanțări externe în scopul activităților politice în Israel să se înregistreze în registrul „partidului politic”. Se pare că aceste organizații nu mai riscă să își piardă statutul de scutiți de impozite, iar potențialele încălcări ale legii vor fi pedepsite cu o amendă.

După cum am spus, aceste schimbări sunt de apreciat. Autoritățile israeliene și câteva ONG-uri israeliene nu au agreat poate reacția noastră la proiectul inițial însă, după cum am văzut, acțiunile noastre au avut efect.

Acestea fiind spuse, scopul prezentului proiect încă provoacă îngrijorare. În primul rând, acesta poate viza intimidarea UE și a statelor sale membre. În nota informativă pe care am primit-o de la ONG-ul pe care tocmai l-am menționat (Monitorul ONG israelian), am citit următoarele și citez: „UE și statele membre direcționează zeci de milioane de euro anual către un grup restrâns de ONG-uri israeliene extrem de politizate prin procese non-transparente. Măsura în care statele europene utilizează finanțarea ONG-urilor pentru a influența dezbaterile politice și publice israeliene nu are comparație în relațiile dintre democrații. Prin urmare, transparența mai mare în ceea ce privește finanțarea de la guvernele exterioare este esențială pentru procesul democratic israelian și dreptul publicului de a ști.”

Este inutil să spun că unele dintre acele afirmații sunt absolut false, dar sunt foarte revelatoare. Acestea arată cât de mare este neîncrederea între unii factori de decizie ai Israelului și UE și trebuie să facem ceva în această privință. Acestea arată, de asemenea, cât de încurcate se simt segmentele importante ale opiniei publice israeliene; și acesta este un motiv de preocupare. Ambele elemente fac ca o soluție pașnică în Orientul Mijlociu să fie și mai dificilă decât este deja. Întrebarea mea pentru dumneavoastră, domnule comisar, este: ce intenționați să faceți în această privință pentru a îmbunătăți situația?

  Véronique De Keyser, autoare. – (FR) Domnule președinte, raportul Goldstone a avut un rezultat neașteptat.

Intenția era de a stabili adevărul despre crimele de război din timpul operațiunii „Cast Lead” din decembrie 2008 și a stârnit, de fapt, un protest în Israel. Justice Goldstone a fost supus atacurilor personale, iar ONG-urile care au avut curajul să depună mărturie au devenit ținte. La scurt timp după această furtună mediatică, au apărut câteva proiecte de legi care intenționau să controleze și mai mult ONG-urile și să slăbească orice opoziție față de politica guvernamentală.

Printre acestea se număra un proiect de lege privind ONG-urile care vroia inițial să le considere organizații politice și, prin urmare, nescutite de impozit.

În al doilea rând, un proiect de lege privind pedepsirea boicotării bunurilor israeliene, chiar și bunuri de la colonii, inclusiv boicotarea solicitată de un guvern, organizație sau cetățean de origine străină. Pentru a simplifica, dacă o persoană franceză solicită boicotarea bunurilor provenite din colonii pe internet, aceasta ar putea fi penalizată, iar dacă autoritatea palestiniană va face același lucru, aceasta va primi același tratament.

În al treilea rând, un proiect de lege privind jurisdicția universală care îi oferă Israelului competența de a decide în cauze de acest gen.

Diverse alte proiecte de lege care restricționează libertatea de exprimare sau de circulație sunt în curs de elaborare. Nu este posibil să le enumerăm pe toate, dar toate urmează aceleași linii și sunt îngrijorătoare. Acestea recurg la un atac direct asupra libertății de exprimare, care este un drept uman inalienabil și un corolar necesar al democrației.

Faptul că Knesset a modificat legea privind ONG-urile până în punctul în care a devenit aproape acceptabilă chiar și pentru ONG-uri este un lucru bun. Să sperăm că și celelalte proiecte de lege vor avea aceeași soartă, mai ales legea privind boicotarea care va fi supusă Knessetului în primă lectură la 15 septembrie.

Aș dori să atrag atenția Comisiei asupra acestui aspect: dacă spunem că bunurile importate ilegal în condițiile acordurilor noastre nu pot fi cumpărate în Europa, este ca și cum am interzice sfaturile împotriva cumpărării, de exemplu, a bunurilor contrafăcute sau a ceasurilor furate de la o tarabă din piață. Parlamentul va monitoriza îndeaproape această problemă.

În această privință, aș întreba Europa: ce facem noi în Europa referitor la acest proces de pace israelo-palestinian? Unde era Înalta noastră Reprezentantă? În ce stadiu ne aflăm cu acest proces atât de important?

  Marie-Christine Vergiat, autoare. – (FR) Domnule președinte, la începutul acestui an, guvernul israelian a adoptat un proiect de lege care aduce direct în discuție finanțarea acordată de Uniunea Europeană ONG-urilor din Israel.

Am cosemnat personal la această întrebare și sunt mulțumită de faptul că aceasta ne permite să evaluăm munca excelentă a ONG-urilor israeliene care luptă zilnic pentru pace, democrație și, la modul mai general, pentru drepturile omului pe teritoriul statului Israel. De prea multe ori, aceste ONG-uri sunt cele de care se uită în conflictul israelo-palestinian, deși acestea depun o muncă remarcabilă, după cum am spus deja, și sunt hărțuite intens.

Guvernul israelian s-a retras sub puțină presiune, mai ales din partea noastră, fără a schimba direcția politicii sale. Într-adevăr, autoritățile israeliene caută să pună în aplicare un veritabil arsenal legal pentru a preveni orice tip de critică a politicii lor, inclusiv din străinătate.

Eu, de asemenea, mă concentrez pe dispozițiile care caută să interzică activitățile de boicotare și, chiar mai rău, pe o dispoziție care să aducă în discuție principiul jurisdicției universale care este consacrat în multe tratate internaționale la care Israelul este semnatar. Din păcate totuși, știm că guvernul israelian face uneori o abordare „variabilă geometric” a dreptului internațional. De fapt, știm că aceste propuneri reprezintă reacțiile guvernului israelian la raportul Goldstone.

Domnule comisar, Uniunea a stabilit un parteneriat privilegiat cu Israelul pe care nimic nu pare să poată să îl pună în discuție. Ni se pare totuși, în această Cameră, că există limite. Trebuie să punem capăt hărțuirii din partea guvernului israelian față de ONG-urile care îi critică politica și solicităm fără reținere ca acesta să retragă aceste propuneri care nu sunt demne de un stat care se pretinde a fi o democrație.

Ne puteți garanta că, chiar dacă această legislație este adoptată, deși sper că nu se va întâmpla aceasta, Uniunea Europeană va continua totuși să finanțeze necondiționat aceste ONG-uri în Israel? Ne puteți spune ce intenționează să facă Comisia pentru a convinge guvernul să retragă aceste măsuri și să salveze dreptul la asociere, care este un stâlp fundamental al democrației? Ne puteți asigura că vor fi numiți ofițeri de legătură în Israel care să aibă responsabilitatea drepturilor omului ca parte a procesului de creare a Serviciului european pentru acțiune externă astfel încât ONG-urile să facă negocieri pe loc?

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Domnule președinte, organizațiile societății civile joacă un rol important în societățile deschise și democratice. Israelul are tradiția neîndoielnică a unei societăți civile libere, deschise și vibrante care joacă un rol pozitiv în multe sectoare, inclusiv în monitorizarea drepturilor omului, atât în Israel, cât și pe teritoriile palestiniene ocupate, și care pune accentul pe problemele de mediu și culturale.

UE cooperează cu organizații neguvernamentale israeliene de mulți ani și este deosebit de interesată de a continua această cooperare productivă, mai ales datorită faptului că ONG-urile israeliene au reputația unui profesionalism excelent în domeniile lor. Din acest motiv am urmat cu interes dezbaterea în Knesset privind proiectul referitor la „dezvăluirea surselor de finanțare din străinătate”. Am exprimat aceste preocupări bine cunoscute autorităților israeliene cu multe ocazii.

După cum este enunțat în Raportul privind politica europeană de vecinătate al Comisiei, prima versiune a proiectului, din februarie anul trecut, conținea cerințe noi privind activitățile societății civile care – dacă ar fi fost adoptate – ar fi îngreunat semnificativ munca ONG-urilor în Israel.

O versiune nouă și revizuită substanțial a fost discutată în vară de către membrii Knesset, guvern și reprezentanții societății civile. În august a fost adoptat un nou proiect în primă lectură în cadrul Knessetului.

În ultimul proiect de lege, au fost stabilite dispozițiile care înlătură scutirile de taxe pentru ONG-uri, inclusiv obligația de a le trece în registrul partidelor politice. Acestea sunt cu siguranță modificări binevenite.

Cu toate acestea, în viziunea noastră, obligațiile de raportare impuse ONG-urilor tot vor deveni inutil de stricte, nu în ultimul rând deoarece cerințele administrative actuale pentru ONG-urile din Israel asigură deja o transparență corespunzătoare a finanțărilor publice. Mai mult, aceste criterii noi de transparență vor acoperi doar finanțările publice din străinătate, în timp ce sursele externe private nu vor trebui să fie dezvăluite – după cum s-a subliniat, pe bună dreptate. Această abordare îi va discrimina pe cei care lucrează cu finanțări publice externe, inclusiv din partea UE.

În planul de acțiune PEV, Israel și Uniunea Europeană au convenit să se implice într-un dialog regulat privind problemele societății civile și să promoveze legăturile dintre UE și societatea civilă. Cel mai recent grup de lucru UE-Israel privind drepturile omului s-a reunit la 2 septembrie și a discutat, de asemenea, în detaliu, subiectul finanțării ONG-urilor.

Proiectul va trece prin mai multe discuții și lecturi la Knesset în următoarele luni. Vom continua să urmărim îndeaproape evoluțiile.

  Hans-Gert Pöttering, în numele Grupului PPE. – (DE) Domnule președinte, domnule Füle, doamnelor și domnilor, legislația propusă privind organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) din Israel ne-a dat multe motive de îngrijorare. Ne-am făcut griji că va fi restricționată semnificativ capacitatea ONG-urilor din Israel de a acționa.

În timpul unei vizite a unei delegații a președinților de comisie din partea Parlamentului European, la care am participat în calitate de președinte al grupului de lucru privind Orientul Mijlociu, într-o reuniune foarte pozitivă cu viceprim-ministrul Dan Meridor, le-am transmis preocuparea noastră colegilor noștri din Knessetul din Ierusalim, mai ales. Aș dori să văd că oameni inteligenți, echilibrați, precum Dan Meridor, joacă un rol public mult mai proeminent decât ministrul de afaceri externe, de exemplu, cu poziția căruia nu sunt deloc de acord.

Așa cum au spus toți vorbitorii, proiectul include unele îmbunătățiri. Salut foarte mult ceea ce a spus domnul Füle, însă mai există încă niște întrebări fără răspuns. Ori de câte ori se impun restricții asupra sarcinilor și sferei de influență ale organizațiilor pentru drepturile omului și ale altor ONG-uri, trebuie să ne facem auziți. Legislația nu a fost adoptată încă și se așteaptă o decizie în cadrul sesiunii Knessetului din octombrie. Vom continua să monitorizăm foarte îndeaproape situația.

În calitate de prieten adevărat al Israelului, aș dori să spun că guvernul și parlamentul israelian trebuie să fie tratate la fel ca oricare alt guvern sau parlament. Israelul se numește pe bună dreptate o democrație. Prin urmare, acesta trebuie să accepte și criticile pe care noi simțim că este potrivit să i le facem.

Aș dori să adaug că nu înțeleg de ce Ambasada Israeliană la Bruxelles a lansat o declarație de presă ieri conform căreia astăzi discutăm un subiect inexistent, iar dezbaterea nu ar trebui să aibă loc din cauza procesului de pace din Orientul Mijlociu.

Aș dori să mă adresez guvernului israelian și să clarific că ne opunem tuturor declarațiilor făcute de către Președintele Iranului privind securitatea Israelului, că ne opunem terorismului de orice gen și că atunci când vor fi omorâți oameni în Hebron, vom condamna puternic acest lucru. Cu toate acestea, trebuie să îi spunem Israelului și faptul că construirea de așezări nu trebuie să reînceapă mai târziu de 26 septembrie. În schimb, Israelul trebuie să pună bazele continuării procesului de pace. Israel are o mare responsabilitate în acest domeniu și sperăm foarte mult că va exista o pace stabilă și de durată în care atât Israelul, cât și statul palestinian vor avea granițe securizate. Demnitatea amândurora, a israelienilor și a palestinienilor, este importantă.

(Aplauze)

  Richard Howitt, în numele Grupului S&D. – Domnule președinte, în săptămâna în care se reiau discuțiile despre pace și în ziua care marchează începutul Anului Nou evreiesc – le urezshana tova tuturor evreilor din lume – regret profund faptul că Knessetul israelian încă mai intenționează să impună restricții de raportare dificile și inacceptabile tuturor organizațiilor pentru drepturile omului la primirea de fonduri externe, inclusiv din partea Uniunii Europene.

Am auzit de la ONG-urile afectate, atât în grupul nostru de lucru din Orientul Mijlociu, cât și în Subcomisia pentru drepturile omului a Parlamentului, că acestea întreprind activități privind drepturile omului pe bună credință, dar sunt intimidate și hărțuite cu acuzații de părtinire politică.

Astfel de restricții asupra ajutorului internațional pentru ONG-urile pentru drepturile omului există în țări precum Birmania, Tunisia și Rwanda. Acestea nu ar trebui să fie introduse într-o țară precum Israel și sunt contrare obligațiilor Israelului de a sprijini libertatea de asociere în temeiul convențiilor Organizației Internaționale a Muncii.

Există prea puține voci pentru pace și drepturile omului de ambele părți ale conflictului din Orientul Mijlociu. Aceia care vorbesc totuși sunt adesea doborâți de alții care iau calea violenței.

Societățile democratice pluraliste care operează în condiții de pace și stabilitate prețuiesc societatea civilă, chiar și atunci când mesajul acesteia poate fi uneori dificil. După cum spunea George Orwell, „libertatea este dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu vor să audă”.

  Chris Davies, în numele Grupului ALDE. – Domnule președinte, mă refer la scrisoarea din partea ambasadorului israelian, domnul Curiel, către președintele Subcomisiei noastre pentru drepturile omului.

Intenția mea era să salut și într-adevăr să sprijin declarația acestuia că ar trebui să fim pregătiți să susținem principiul transparenței în finanțarea organizațiilor. Ne-am aștepta la asta acolo, de ce nu și în Israel.

Apoi mi-am îndreptat privirea către unul dintre ultimele paragrafe ale acestei scrisori, în care acesta și-a exprimat respingerea față de orice comparație făcută între societatea civilă pluralistă israeliană și alte câteva țări. El folosește aceste cuvinte: „Angajarea pe o cale atât de greșită ne poate duce pe toți la o viață trăită pe seama propriilor prerogative ale Europei, foste și actuale”. Dacă aceasta nu este o trimitere la Holocaust, nu știu ce e. Implicațiile sunt clare: voi, europenii, nu aveți dreptul să criticați Israelul din cauza trecutului vostru. Aveți mâinile murdare de sânge.

Eu nu am fost responsabil de acțiunile naziștilor. Nu eram născut atunci, mulți dintre cei prezenți nu erau născuți atunci, iar această Uniune Europeană a fost stabilită pentru a încerca să garantăm că un astfel de rău nu va mai exista niciodată. Resping ideea că trebuie să închidem ochii la comportamentul respingător al Israelului – blocada economică din Gaza, ocuparea teritoriului palestinian și încălcarea drepturilor omului – mult prea des.

Resping ideea că ar trebui să ne forțăm să nu întrebăm de ce un popor care a suferit atât de mult în secolele trecute provoacă acum atâta suferință poporului palestinian.

(Aplauze)

  Nicole Kiil-Nielsen, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, unii spun că dezbaterea de azi nu mai este pe subiect. Cu toate acestea, în timp ce grupurile de presiune atacă finanțarea UE pentru ONG-urile israeliene din 2005, condițiile de muncă ale societății civile din Israel continuă să se deterioreze.

De la publicarea raportului Goldstone, mulți reprezentanți ai organizațiilor au fost defăimați, intimidați și arestați. În prezent, se discută paisprezece proiecte de lege. Toate acestea au ca scop restricționarea independenței și libertății de asociere. V-aș reaminti că apărătorilor israelieni ai drepturilor omului nu li se mai permite accesul pe teritoriile ocupate fără o autorizație de la armată.

Proiectul de lege afectează democrații și pacifiștii israelieni, care au putut beneficia de instrumentul european pentru democrație și drepturile omului deoarece acesta, chiar și în forma sa modificată, vizează în mod specific finanțarea organizațiilor internaționale, și nu finanțarea privată.

Nu vom mai accepta ca acei oameni care au curajul să denunțe umilirile zilnice suferite de palestinieni, expulzările familiilor, demolarea caselor, confiscarea terenurilor și privarea de apă să fie reduși la tăcere.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Domnule președinte, asemenea tuturor statelor suverane, Israelul are tot dreptul să supravegheze, să monitorizeze și să reglementeze așa cum crede de cuviință activitățile ONG-urilor naționale și internaționale care operează pe teritoriul său, mai ales dacă acestea sunt de natură politică și ar putea sprijini terorismul sau ar putea proveni dintr-o țară care sprijină terorismul.

Israel este o democrație parlamentară caracterizată de o societate civilă puternică în care toate umbrele de păreri non-violente pot fi prezentate și discutate în mod deschis. ONG-urile care operează în Israel au o libertate incomparabilă cu alta în tot Orientul Mijlociu, care este în general un mediu represiv pentru societatea civilă. Rusia a adoptat o legislație draconiană împotriva ONG-urilor, în ciuda faptului că este membră a Consiliului Europei, însă Rusia este mare și are petrol și gaz, în timp ce Israel este mic și sărac în resurse, ceea ce explică poate motivul pentru care Rusia scapă fără probleme de control în acest caz.

Prin urmare, dezbaterea de azi pare să fie în mod suspicios un alt exercițiu de critică a Israelului de către suspecții obișnuiți, de genul celui de care acest Parlament se bucură prea des – ignorând faptul că proiectul de lege propus Knessetului a suferit modificări și îmbunătățiri considerabile. În timp ce între Israel și palestinieni tocmai au fost reluate discuțiile directe, noi, în Parlamentul European, riscăm să ne condamnăm singuri la pierderea credibilității prin dezbateri inutile de acest gen.

  Kyriacos Triantaphyllides, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Domnule președinte, proiectul propus vizează să se încadreze în strategia mai vastă de a lipsi de legitimitate lupta de apărare a drepturilor omului în Israel prin cenzurarea vocilor divergente din interiorul țării și prin completarea acestui gen de acțiuni de intimidare, precum arestările de la protestele împotriva războiului din Gaza din trecut.

În mai anul trecut, Direcția Generală Relații externe a descoperit că situația ONG-urilor din Israel se deteriorase. Cu toate acestea, de atunci, Uniunea Europeană nu a condamnat public nici măcar o dată deciziile privind legislația propusă și nici nu a solicitat public Israelului să respecte libertatea de exprimare a cetățenilor săi. Uniunea Europeană nu poate declara loialitate statului de drept și să recunoască pericolele, dar să închidă totuși ochii atunci când drepturile omului nu sunt respectate. Aceasta trebuie să adopte o poziție publică solicitându-i Israelului să retragă proiectul.

Într-o perioadă în care ONG-urile fondate de Uniunea Europeană sunt atacate și sprijinul lor financiar din partea comunității este subminat, Uniunea Europeană nu poate continua să consolideze relațiile cu Israelul. Aceasta trebuie să stabilească condiții pentru a continua comerțul și suspenda acordul de asociere până când Israelul va respecta libertatea de exprimare și de asociere. Mai mult, Israelul trebuie să respecte articolul 2 din acordul de asociere privind drepturile omului și să retragă proiectul propus.

PREZIDEAZĂ: Stavros LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Bastiaan Belder, în numele grupului EFD. – (NL) Domnule președinte, vă spun sincer că această dezbatere este stranie, din mai multe puncte de vedere. Pe scurt, într-o propoziție: pe baza unor întrebări parlamentare depășite, dezbatem o procedură juridică israeliană actuală care încearcă să se asigure că ONG-urile israeliene sunt cât se poate de transparente din punct de vedere financiar. Vă rugăm să aveți în vedere faptul că proiectul de lege contestat cântărește cu atenție dreptul organizațiilor de a funcționa liber într-o democrație în raport cu dreptul cetățenilor israelieni de a ști cine finanțează ONG-urile în cauză. Transparența este, de mulți ani, un motto politic european. Există vreun motiv pentru care acest principiu atât de frecvent declarat nu trebuie aplicat în mod corespunzător unei situații în care Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia acordă sume de bani substanțiale ONG-urilor israeliene? Dacă această Cameră se opune acestui lucru, după părerea mea, ea are o prestație lamentabilă, atât în Parlament, cât și în statul evreiesc. Cu o atitudine atât de suspectă din punct de vedere politic, veți înstrăina cu siguranță cetățenii cu principii ai Europei, respectiv contribuabilii.

  Diane Dodds (NI). – Domnule președinte, sunt profund deranjată de conținutul și tonul unora dintre contribuțiile la dezbaterea de astăzi. Deoarece discuțiile directe dintre Israel și Autoritatea Palestiniană au început șovăielnic, aș îndemna această Cameră să fie prudentă în remarcile sale într-un moment foarte delicat în Orientul Mijlociu.

Din experiența propriei mele circumscripții din Irlanda de Nord, vă pot spune că asemenea discuții sunt fragile. Intervențiile din exterior sunt adesea contraproductive și destabilizează progresul. Situația a fost agravată și mai mult de atacul aleatoriu de săptămâna trecută, soldat cu moartea a patru cetățeni israelieni. Sunt sigură că deputații vor condamna și ei acest atac și că vor lăuda Israelul pentru angajamentul față de negocieri.

Revenind la legislația în cauză, ar trebui să recunoaștem că Guvernul Israelian a colaborat cu Parlamentul din țara sa pentru a soluționa neînțelegerile. Proiectul de lege care va trece prin Knesset a suferit modificări semnificative. Aceste schimbări sunt exemple de democrație israeliană în acțiune și de receptivitate a acestei țări la critici rezonabile și măsurate. Celelalte măsuri se concentrează asupra aplicării principiilor deschiderii, transparenței și responsabilității pentru sectorul ONG-urilor. ONG-urile din întreaga lume le promovează periodic ca principii cheie pentru o viață publică sănătoasă într-o societate democratică.

Mai mult, cerința ca sprijinul guvernamental extern să fie recunoscut în campanii publicitare publice și pe site-uri web este comparabilă cu cerința privind finanțarea UE, de recunoaștere și promovare a primirii fondurilor UE. Aș îndrăzni să spun că refuzul ONG-urilor – și al unora dintre membrii acestui Parlament – de a accepta aceste propuneri este deopotrivă ilogic și ipocrit.

Dezbaterea respectivă reprezintă un amestec în afacerile interne ale unui stat din afara Uniunii Europene cu privire la un subiect care este deja în discuție. Mulți israelieni ar trage concluzia că acest lucru se datorează unui sentiment anti-israelian într-un moment de negocieri pașnice, când ar trebui să fim o sursă de încurajare pentru respectivii negociatori.

  Chris Davies (ALDE). – Dle președinte, îi mulțumesc dnei Dodds. Aș ruga-o pe să accepte că este o membră relativ recentă a acestei Camere. Unii dintre noi, care se pare că facem parte din această instituție de o perioadă de timp remarcabil de lungă, am asistat deja la un număr de negocieri de pace directe între Israel și Palestina și am descoperit că a nu ne amesteca nu înseamnă neapărat a contribui la proces, chiar deloc?

  Diane Dodds (NI). – Domnule președinte, recunosc, desigur, faptul că fac parte de relativ puțin timp din această Cameră, însă mă aștept ca stimabilul deputat să recunoască că m-am mai confruntat cu situații conflictuale și cu cazuri de terorism, în propria mea circumscripție din Irlanda de Nord.

Se întâmplă să am o experiență personală în astfel de cazuri de terorism și, având în vedere că am luat parte la negocieri care au dus la un viitor democratic mai pașnic pentru poporul meu din Irlanda de Nord, am învățat că intervențiile din exterior, și îndeosebi acele intervenții externe foarte distorsionate, sunt greșite și nefolositoare.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE). – Domnule președinte, după ce am ascultat această dezbatere, aș vrea să vă împărtășesc faptul că am fost, mulți ani, director general al unui ONG care a promovat aderarea Poloniei la Uniunea Europeană, a pledat pentru „da” la referendum și a organizat multe programe privind educația politică, democrația etc.

De asemenea, am avut sponsorii noștri în Polonia și în străinătate. Este vorba atât despre persoane private, întreprinderi și fundații politice, cât și despre diferite programe ale Uniunii Europene, și am fost, desigur, obligați să declarăm sursele banilor precum și sumele primite. Acest lucru a fost valabil și pentru toate sumele primite de la bugetul UE. Nu am considerat niciodată acest aspect ca fiind vreo formă de discriminare sau un impediment.

Cât despre această discuție, trebuie să spun cu regret că ne pierdem în dezbateri care au la bază documente învechite. Pierdem din vedere imaginea de ansamblu, și acesta este lucrul de care avem într-adevăr nevoie. Aici este vorba despre standarde, este vorba despre democrație, democrația bazată pe cetățeni activi adesea organizați în ONG-uri pline de viață, dinamice.

Transparența este un standard al democrației, și un proiect de lege sau orice document juridic ce solicită transparență pentru orice finanțare publică sau privată ar trebui apreciat, și nu condamnat, în această Cameră.

Poate ar trebui să încurajăm și raportarea donatorilor privați. De ce trebuie transparența să împiedice activitatea, să slăbească situația ONG-urilor, să discrimineze? De ce este transparența necesară? Acestea sunt întrebările pe care ar trebui să ni le punem cu privire la orice organizație din lume care are sprijinul nostru.

Israel este un stat democratic. A existat o discuție aprinsă în Knesset despre acest proiect de lege, care s-a materializat în legea din august de anul trecut. Astfel, mulțumindu-i comisarului Füle pentru toate informațiile pe care ni le-a furnizat, nu pot decât să le urez lui, Comisiei și nouă tuturor, să continue și să dezvolte mai departe buna cooperare dintre Uniunea Europeană și Israel.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Domnule președinte, aș dori mai întâi să răspund la afirmația conform căreia intervenția din exterior este întrucâtva dăunătoare proceselor de pace. Dacă ar fi să urmăm firul logic, Uniunea Europeană, și într-adevăr și lumea în general, ar trebui să întoarcă spatele la fiecare conflict din lume și să pretindă că nu este treaba sa. Acesta este un argument fără sens, dnă Dodds, și vă îndemn să vă revizuiți opinia în această privință.

Este complet legitim ca acest Parlament să examineze potențialele amenințări la libertatea discursului și libertatea de asociere în orice stat cu care avem o relație comercială. Tratatele noastre ne obligă să ne angajăm în activități de comerț pe baze etice. Israel, care are o relație comercială foarte strânsă cu UE, nu poate fi scutit de o astfel de cercetare amănunțită.

Salut schimbările care au fost aduse până acum la legea finanțării ONG-urilor în comisia juridică a Knessetului, ce s-au datorat fără îndoială presiunii internaționale create, însă acesta nu este decât primul pas. Legea tot trebuie să se întoarcă la comisie și să treacă printr-un al doilea și un al treilea pas. Încă nu știm cum va arăta versiunea finală.

Totuși, proiectul de lege în forma aceasta este unul draconic și neechilibrat ce va discrimina în favoarea donațiilor private din partea entităților străine, ce nu vor fi obligate să dezvăluie sursa sau scopul acestor donații. Acesta fie este, fie nu este un proiect de lege referitor la transparență. Dacă răspunsul este afirmativ, transparența trebuie să fie deplină.

Sunt sceptic în ceea ce privește rezultatul final și consider că Parlamentul, Comisia și Consiliul trebuie să rămână vigilenți și să afirme în mod clar că legislația, dacă va trece, ceea ce nu respectă cerințele transparenței echilibrate, va avea o consecință asupra relației noastre.

Aș dori să comentez pe scurt cu privire la legislația boicot propusă, ce va încerca să încrimineze orice persoană care sprijină un boicot al vânzării, în Europa, a bunurilor produse ilegal în coloniile ilegale. Aș privi această situație ca pe o încălcare a dreptului la acțiune politică.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Bastiaan Belder (EFD). – (NL) Domnule președinte, în urmă cu doar o clipă, colegul meu, dl De Rossa, a afirmat că o dezbatere privind proiectul de lege contestat a avut deja loc și că proiectul de lege a fost modificat. Aș putea să subliniez că dezbaterea este încă în desfășurare? În calitate de președinte al delegației în Israel, am fost informat mai devreme în cursul acestei săptămâni în privința acestui aspect, însă ceea ce m-a surprins – și acum vine întrebarea pentru dvs. – este că susțineți că respectivele amendamente au fost rezultatul presiunii din exterior. Sugerați că colegii noștri din Knesset nu au dreptul să-și schimbe părerea, așa cum a făcut președintele comisiei în cauză când a propus ca donatorii privați să fie și ei reglementați prin această lege privind transparența? Nu este acest fapt, cu siguranță, opusul presiunii din exterior? Cu alte cuvinte, credeți că presiunea din exterior este singurul lucru care poate determina membrii Knessetului israelian să-și schimbe părerea? Consider că această convingere este destul de nedreaptă.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Domnule președinte, nu voi face declarația lipsită de noimă că doar presiunea din exterior poate încuraja parlamentarii să-și schimbe punctul de vedere, însă este evident că presiunea internațională chiar contribuie în acest sens. Știu că acest lucru s-a întâmplat în cazul Irlandei. În procesul de pace din Irlanda, aceasta a contribuit la schimbarea punctului de vedere al IRA și al partidului Sinn Féin. În mod evident, în Irlanda am exercitat și presiune internă asupra lor, însă presiunea internațională este, de asemenea, desigur, o parte importantă din procesul democratic. Suntem, la urma urmei, o singură lume.

  Frédérique Ries (ALDE). – (FR) Domnule președinte, sunt, uneori, uimită de sensul unora dintre dezbaterile noastre aici în Parlament. Mi se întâmplă aceasta și azi.

Despre ce vorbim? Ce este pe ordinea de zi? Nu raportul Goldstone. Nu înțelegerile. Nu operațiunea „Cast Lead”. Nu, titlul dezbaterii este „Proiect legislativ privind ONG-urile israeliene”, un proiect care este încă dezbătut în Knesset și care nu a fost votat încă.

Parlamentul nostru a cerut așadar, în aprilie, dezbaterea imediată a acestui subiect după ce acesta fusese adus în discuție de guvernul israelian, și chiar înainte ca membrii parlamentului israelian să aibă ocazia de a-l dezbate. Fapt cu atât mai condescendent – îmi cer scuze dar acesta este singurul cuvânt pe care l-am găsit – dat fiind că acest proiect legislativ, și acest lucru a fost deja menționat, a fost modificat considerabil acum. Într-adevăr, este o insultă la adresa muncii colegilor noștri din Knesset să credem că întrebarea noastră orală de aici, din acest Parlament, este cea care a schimbat lucrurile. Arată o totală lipsă de înțelegere a mentalității israeliene și a vitalității procesului democratic, a ONG-urilor, și a membrilor Parlamentului Israelian.

Mr Pöttering a menționat o vizită pe care tocmai a făcut-o în Israel. Și eu m-am întors din Israel; m-am întors sâmbătă. M-am întâlnit cu reprezentanți aleși ai Partidului Kadima, ai Partidului Muncii, și cu unii din Partidul Likud, și vă pot asigura că lucrează cu ONG-urile de luni de zile cu privire la acest subiect. Nu ne-au așteptat pe noi. Așadar, nu înțeleg: fiecare democrație din lume – și acest fapt a fost, de asemenea, afirmat – se îndreaptă spre mai multă transparență, comportament etic și responsabilitate în serviciul public. Acest lucru este valabil pentru guverne, partide politice – în mod evident – pentru administrația public, pentru statele membre, de asemenea, pentru Comisia și Parlamentul nostru; cu toții urmează același proces de transparență, un proces care este cu atât mai necesar și de înțeles în cazul unei regiuni ca aceasta, atât de tulburată de conflictul tragic care se petrece aici.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Nicole Kiil-Nielsen (Verts/ALE). – (FR) Domnule președinte, aș dori să o întreb pe dna Ries, având în vedere că domnia sa nu crede că a existat vreun impact asupra Knessetului sau autorităților israeliene, să explice comunicatul de la Ambasada Israeliană despre care tocmai am vorbit și să explice anumite e-mail-uri pe care le-am primit în ultimele zile.

  Frédérique Ries (ALDE). – (FR) Domnule președinte, nu am afirmat că nu au fost influențați, așa cum nici dl De Rossa nu a crezut, desigur, că activitatea noastră și numai ea a schimbat cursul evenimentelor din această țară. Spun doar că, după ce am discutat problema chiar săptămâna trecută cu membrii Parlamentului din țara respectivă, că aceștia au început procesul de dezbatere și de modificare a acestui proiect legislativ cu mult înainte și independent de intervenția noastră. Cred că unele remarci pe care le facem aici sunt deosebit de condescendente, și nu aș îndrăzni să vorbesc în numele ambasadorului care a trimis comunicatul respectiv ieri. Nu cred că se cade să fac acest lucru.

  Heidi Hautala (Verts/ALE). – Domnule președinte, personal, am consacrat o mare parte din cariere mea politică promovării transparenței în luarea deciziilor politice, însă pot observa cu destul de multă ușurință că acest proiect de lege este selectiv în încercările sale de a crea transparență.

În Subcomisia pentru drepturile omului, în iunie, au participat chiar ONG-uri din Israel și le-am întrebat despre această lege. Erau îngrijorate. Am auzit și alte păreri și am corespondat personal cu ambasadorul israelian la Uniunea Europeană cu privire la acest proiect de lege.

Aș spune, așadar, că activitatea pe care am depus-o în Parlament cu privire la această întrebare orală în subcomisie ne-a ajutat la crearea condițiilor pentru o dezbatere publică temeinică, care va avea un impact.

Însă ceea ce m-a impresionat mai presus de toate în cadrul respectivei audieri din subcomisie a fost atmosfera pozitivă în care ONG-urile israeliene și palestiniene lucrează una cu cealaltă. Cred că ar trebui să găsim noi modalități de a sprijini colaborarea acestora, deoarece acest lucru ar putea juca un rol foarte important în procesul de pace.

  Fiorello Provera (EFD). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, această dezbatere confirmă numeroase prejudecăți despre Israel, care continuă să influențeze politica Uniunii Europene în Orientul Mijlociu.

Astăzi discutăm un proiect de lege al Knessetului care nici măcar nu mai există, căci a suferit modificări considerabile. Noul proiect de lege prevede transparență totală în ceea ce privește finanțarea din străinătate a organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) care funcționează în Israel, dintre care unele, și acest lucru trebuie spus, sunt mai implicate în politică decât în asistența umanitară.

Nu mi se pare că această solicitare de transparență restricționează libertatea de asociere a persoanelor, însă astăzi discutăm despre acest lucru ca și cum ar restricționa-o. Nu ar trebui să ne surprindă, atunci, reținerea politicienilor israelieni față de Uniunea Europeană, și acest lucru poate explica de ce nu stăm la masa negocierilor israelo-palestiniene, chiar dacă suntem principalul donator din regiune.

Ar trebui mai degrabă să discutăm despre cum să îmbunătățim transparența și trasabilitatea procedurilor noastre pentru finanțarea ONG-urilor și a agențiilor Națiunilor Unite ce operează în regiune. Procedând astfel, am înlătura orice îndoieli referitoare la pozițiile noastre politice.

Voi încheia cu o propunere: în loc să discutăm proiectul legislativ, ce-ar fi să organizăm o dezbatere cu privire la creșterea anti-semitismului din Europa, îndeosebi după declarațiile dlui De Gucht?

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Domnule președinte, în februarie 2010, Knessetul a promulgat o lege ce abolea scutirea de impozite de care se bucurau toate organizațiile ce lucrau cu grupuri străine. Aceasta a fost urmată în aprilie de un proiect de lege ce interzicea toate organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) implicate în proceduri juridice în străinătate împotriva oficialilor israelieni. Este evident că criticii sistemului devin repede inamicul public numărul unu în Israel. Noul Front din Israel este acuzat public de distrugerea fundațiilor statutului israelian, din simplul motiv că a ajutat la elaborarea raportului Goldstone.

UE trebuie să adopte o poziție clară cu privire la această toleranță în creștere. În Israel și în statul palestinian, ONG-urile sunt o parte importantă din implicarea cetățenilor în politică, și, în consecință, merită protejate ca parte a unui sistem democratic. Ne așteptăm ca orice țară care, precum Israel, dorește să se asocieze mai strâns cu UE, să joace conform regulilor europene și să respecte standardele europene.

  Ria Oomen-Ruijten (PPE). – (NL) Domnule președinte, am aflat, spre surprinderea mea, că Israelul s-a străduit ca acest aspect să nu se afle pe ordinea de zi europeană. Întotdeauna mă ghidez după principiul că, dacă crezi în legislația proprie, nu trebuie să-ți fie frică de dezbateri și că dezbaterea poate crea un climat în care ONG-urile, care sunt în joc aici, își pot continua activitatea în Israel fără piedici. În consecință, o dezbatere în această Cameră poate contribui doar la risipirea îngrijorării.

Domnule președinte, sunt încântată să remarc că s-au întâmplat foarte multe în perioada scursă din momentul depunerii întrebării orale adresate de dna Heidi Hautala la 27 aprilie până la dezbaterea de astăzi. Înțeleg din scrisoarea ambasadorului și din traducerea proiectului legislativ că s-au făcut modificări semnificative. Sunt încântată de acest lucru. Totuși, ceea ce mă îngrijorează este felul în care va fi aplicată noua legislație și dacă ea va fi aplicată selectiv sau nu. După părerea mea, transparența ONG-urilor face parte din fiecare democrație, și de aceea este atât de important ca și Israel să se asigure că nu există piedici nerezonabile în calea activității lor. Îi adresez dlui Füle următoarea întrebare: avem garanții că ONG-urile din Israel vor fi tratate egal și că această nouă legislație nu va duce la măsuri restrictive pentru ONG-urile care sunt, în întregime sau parțial, finanțate din străinătate?

Al treilea punct se referă la transparență, care este folosită ca argument – iar aceasta este bine –, dar ceea ce nu înțeleg este de ce donațiile private nu sunt acoperite de această legislație. Din punctul meu de vedere, aceasta este o omisiune semnificativă.

Domnule președinte, în toate celelalte privințe sunt de acord cu comentariul colegului meu, dl Pöttering, referitor la politica coloniilor.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Trebuie să spun că sunt surprinsă de tonul acestei discuții. Astăzi trebuia să discutăm propunerile și opiniile noastre despre un proiect legislativ care este încă în curs de modificare și despre eventuale sugestii pe care le-am putea face colegilor noștri din Knessetul israelian, care sunt aleși așa cum suntem și noi în Parlamentul European, despre ce sfaturi bune sau experiențe valoroase am avea în legătură cu promulgarea unei astfel de legi.

Din nefericire, această discuție a degenerat într-un soi de luptă a unei secțiuni din acest Parlament împotriva Israelului în general. Ar trebui să ne amintim că Israelul se află într-o poziție foarte dificilă și într-o situație dificilă, că este singurul stat democratic din regiune și că este atacat de aproape toți vecinii săi. Aceasta în primul rând și, pentru a risipi orice îndoieli, în perioada alegerilor anterioare am fost președintă adjunctă a delegației Parlamentului European pentru relațiile cu Israel. Am, așadar, o anume experiență, și chiar o experiență foarte bună, trebuie să precizez, cu colegii din Knessetul israelian, și nu am avut niciodată sentimentul că, atunci când am vizitat Israelul și am avut întrebări care nu erau poate pe placul lor, nu au vrut să răspundă la întrebările respective. În cele din urmă, mulți dintre domniile voastre care participați la această dezbatere ați lucrat cu mine în delegația în cauză sau lucrați chiar și în prezent. Așadar să mergem mai departe, să venim cu niște propuneri bune și, după părerea mea, colegii noștri din Knesset vor îmbrățișa aceste propuneri și vor fi bucuroși să adopte legea în acest mod.

  Margrete Auken (Verts/ALE). – (DA)Domnule președinte, discursul anterior m-a făcut să mă gândesc la un e-mail pe care l-am primit în urmă cu ceva timp de la o organizație de cooperare americano-israeliană, care spunea că ar cam fi timpul ca oamenii să înceapă să trateze Israelul ca pe o democrație. Mi-a amintit de binecunoscuta poveste despre Gandhi, care a fost întrebat cândva ce părere are despre civilizația occidentală. El a răspuns: „Ar fi o idee bună.” Cred că ar trebui să tratăm Israelul ca pe o democrație și să facem solicitări ce sunt necesare pentru ca Israelul să fie o bună democrație.

S-a precizat în mod clar astăzi că nu putem fi pur și simplu mulțumiți de transparența în ceea ce privește finanțarea publică când aceasta nu există pentru finanțarea privată, chiar dacă toată lumea știe de unde provin fondurile private semnificative. Nu putem lua Israelul în serios dacă citează persecutarea evreilor și holocaustul ca scuză pentru tratamentul greșit acordat altora. Această banalizare a suferinței evreilor este, după părerea mea, poate unul dintre cele mai scandaloase lucruri pe care le-am auzit în această dezbatere. Aceste acțiuni violente care au fost comise nu trebuie folosite ca scuză absurdă pentru a nu respecta normele de bază importante ale democrației. Trebuie să-i facem Israelului solicitări adecvate și nu trebuie să-l tratăm ca pe o tabără pentru copii sensibili și nici nu trebuie să-i găsim scuze ca și cum ar avea unele handicapuri.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Întrebarea adresată Comisiei din partea deputaților de stânga nu are, ca să spunem așa, legătură cu mesajul și deci nu are sens. Nu numai că proiectul legislativ pe care îl vom vota luna viitoare are în prezent o formă diferită. Cred cu tărie că o țară care funcționează democratic precum Israelul are dreptul de a promulga legi atât timp cât acestea nu contravin dreptului internațional, și acest lucru nu a fost valabil nici măcar pentru propunerea originală a guvernului. Aș dori să vă reamintesc că, în țara mea, indicarea de către organizațiile voluntare a surselor lor, inclusiv a surselor de la sponsori străini și privați, este o practică standard.

Uniunea Europeană cofinanțează organizațiile neguvernamentale din întreaga lume și nu știm întotdeauna în ce scopuri este folosit sprijinul în cele din urmă. Pe de altă parte, ar trebui așadar să aplaudăm faptul că guvernul și parlamentul israelian încearcă să obțină o transparență mai mare în legătură cu sumele financiare care se varsă în mișcările politice și în organizațiile neguvernamentale active politic din străinătate. Ar trebui să fim mai degrabă îngrijorați de faptul că unele dintre ele folosesc resurse de la organizații teroriste din străinătate pentru a submina eforturile de pace și pentru a amenința siguranța cetățenilor israelieni.

Regret că unii deputați de stânga sunt deranjați de ideea unor relații bune între Israel și Uniunea Europeană. Prioritatea noastră totuși este coexistența pașnică dintre Israel și viitorul stat palestinian, și nu să împrăștiem prejudecăți și bârfe. Totuși, ceea ce mă deranjează este faptul că Comisia nu a fost invitată la negocierile interguvernamentale, iar întrebarea mea pentru Comisie este: sunteți capabili să schimbați această situație?

  Pier Antonio Panzeri (S&D). – (IT)Domnule președinte, doamnelor și domnilor, se poate obiecta cu siguranță la motivele ce au determinat Parlamentul European să dezbată și să emită judecăți cu privire la un act legislativ pe care îl adoptă un parlament ales în mod democratic precum Knessetul israelian.

Astfel de obiecții sunt de înțeles, însă există cel puțin două motive de bază pentru care această dezbatere este necesară. Primul este natura unică a situației din Orientul Mijlociu, ce rezultă de pe urma unui conflict care a durat prea mult și nu implică doar Israelul. Al doilea este rolul important jucat de organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) în zona respectivă, atât pe partea de ajutor umanitar, cât și în legătură cu politicile de cooperare pentru dezvoltare. În afară de aceasta, autoritățile israeliene însele ar trebui să evalueze rolul în cauză cu atenție, deoarece fără efortul depus de ONG-uri, tensiunile din regiune ar fi mult mai mari și mult mai grave.

Din acest motiv, ar fi perfect natural să-i sugerăm Knessetului, care intenționează să adopte o lege cu privire la acest subiect, să stabilească două obiective clare pe lângă schimbările deja efectuate: să asigure transparența finanțării, care se va aplica pentru toate lumea, în mod nepărtinitor, inclusiv pentru organizații precum ONG-urile imigranților, de exemplu, și să facă posibilă funcționarea în practică a tuturor ONG-urilor, căci munca lor este importantă, mai ales pentru viitorul negocierilor de pace.

  Sari Essayah (PPE). – Domnule președinte, principiul proiectului de lege este că finanțarea ONG-urilor de către guvernele din străinătate ar trebui să fie complet transparentă.

Avem o problemă cu transparența? Să sperăm că nu. În majoritatea statelor membre UE, avem legislație atât cu privire la finanțarea ONG-urilor și la transparența acesteia, cât și cu privire la finanțarea partidelor politice. În Finlanda, de exemplu, tocmai am promulgat o lege privind finanțarea partidelor politice, prin intermediul căreia am dorit să interzicem tot felul de finanțări din străinătate, cu excepția celor de la partidele-soră europene. Nu vrem ca forțe străine să poată cumpăra influență în viața politică finlandeză.

Toți politicienii am fi surprinși dacă guvernul unui alt stat membru european ar începe să finanțeze ONG-urile naționale pentru campanii politice. Am dori cel puțin să știm sursa banilor și posibilele motive.

Reprezentantul Cvartetului, Tony Blair, a atras atenția asupra standardelor duble aplicate de regulă în atitudinile europene față de Israel în discursul său de săptămâna trecută din Herzliya. Acesta ne-a sfătuit să nu aplicăm pentru guvernul israelian reguli pe care nu am îndrăzni să le aplicăm în propria noastră țară.

Așadar Parlamentul European ar trebui să sprijine legiuitorii israelieni în a asigura transparența în loc să atace cu acuzații false și să se amestece într-un proces legislativ democratic.

Suntem noi, în calitate de europeni, pe deplin conștienți de faptul că proiectele ONG-urilor finanțate de UE nu promovează întotdeauna pacea, ci mai degrabă lucrează împotriva înțelegerii reciproce și creează mai multă neîncredere și ostilitate între israelieni și palestinieni?

În consecință, această nouă legislație este importantă și pentru contribuabilii europeni, pentru a ști cum sunt cheltuiți banii noștri în zona în cauză.

  Marek Siwiec (S&D). – (PL) Domnule președinte, se spune că înainte de a semna un contract cu o bancă trebuie să citim scrisul mic de la sfârșit. În întrebarea pe care o discutăm astăzi este important să citim ce s-a spus chiar la sfârșitul întrebării. Autorii întreabă cum va afecta această problemă viitorul relației dintre UE și Israel. Răspunsul meu este că va avea o influență foarte favorabilă deoarece afirmăm, astăzi, că avem un partener în Orientul Mijlociu care este o democrație și că există persoane acolo care doresc să fie atente cu banii europeni și care doresc să aibă grijă de felul în care sunt cheltuiți acești bani. Este singura țară din regiune în care oamenii sunt atât de atenți cu banii europeni. Nu departe de țara în cauză, milioane de euro dispar fără urmă, și nu știm cum sunt cheltuiți acești bani. Dacă, astăzi, putem fi mulțumiți pentru o clipă, acest lucru se datorează faptului că promovăm democrația în Israel. Afirmăm că aceasta este o țară democratică și că democrația este construită în conformitate cu standardele noastre. Parlamentul European a realizat ceva extraordinar în timpul acestei dezbateri. Cu bună credință, am apărat organizațiile neguvernamentale din Israel – organizații care nu se simt amenințate – și le protejăm de legislația care nu a intrat încă în vigoare. Aș dori ca acest fapt să fie văzut ca un mesaj pozitiv al acestei dezbateri.

  Zoran Thaler (S&D). – (SL) Curentul unei legislații restrictive în Israel demonstrează existența unei prăpăstii din ce în ce mai adânci între idealul Israelului de a deveni singura democrație din Orientul Mijlociu, așa cum ne place să afirmăm cu mândrie, și situația reală care, în ciuda acestei democrații incontestabile, include și suprimarea drepturilor legitime ale populației palestiniene învecinate la auto-determinare și la propria lor țară și libertate.

De vreme ce aceasta este politica guvernului Israelian, oricine se opune, fie că este vorba despre un individ sau o organizație neguvernamentală, va deveni mai devreme sau mai târziu un inamic al dictaturii sale. Este dificil, imposibil, să fii o democrație în spatele unor ziduri înalte, oprimându-i pe alții în același timp. Aceasta este o iluzie.

De aceea Israelul va trebui să aleagă între a rămâne o democrație și a se dezvolta democrat – în sensul de a recunoaște și de a-i permite populației învecinate, palestinienilor, să-și exercite drepturile democratice – și a-și menține politica actuală de subminare a acestor drepturi și, ocazional, de alunecare către un comportament nedemocratic, lipsă de deschidere, prejudecăți, xenofobie și represiunea societății sale civile. Din nefericire, prețul inevitabil al unei astfel de politici față de palestinieni va fi chiar distrugerea democrației Israelului.

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – Domnule președinte, aș dori să-i mulțumesc comisarului Füle pentru cuvintele pe care le-a exprimat într-un mod atât de clar despre societatea civilă israeliană – care este foarte vibrantă, după cum știm cu toții –, dar și pentru critica legii care a fost modificată.

Unul dintre aspectele pe care le-am considerat foarte pozitive în procesul actual este faptul că unele părți foarte rele din lege chiar au fost modificate. Există totuși unele aspecte care ar trebui examinate îndeaproape de membrii Knessetului. Ați menționat unul dintre ele – faptul că finanțarea privată nu face parte din legea care solicită transparență. Știm foarte bine – în țările noastre deopotrivă – că există finanțare privată și că ar trebui să existe transparență. Altcineva a afirmat că partidele politice ar trebui să fie deschise în ceea ce privește persoanele private, societățile etc. care le finanțează. În propria mea țară există probleme în această privință.

Acesta este un aspect care, cu toată prietenia cu Israelul și Knesset, sper că va fi modificat în așa fel încât societatea civilă din Israel să fie la fel de transparentă precum o mare parte din Israel, însă să fie și activă în viitor în ceea ce privește pacea în regiune.

  Ivo Vajgl (ALDE). – (SL) Israelul este fără îndoială un stat democratic, însă niciun stat democratic nu este imun la acțiuni sau presiuni nedemocratice.

În acest caz, ce are legătură cu presiunea exercitată asupra organizațiilor neguvernamentale în Israel, avem de-a face cu acțiuni nedemocratice și, într-adevăr, am fost avertizați cu privire la existența acestora când am vizitat Israelul ca delegație. Mai mult, acum că am vorbit cu un număr de contacte din Bruxelles, cred cu tărie că acestea au avut loc.

Aici, astăzi, dezbatem o anumită lege. Totuși, în realitate există trei legi care, fiecare în felul său, nu face decât să pună ONG-urile și pe oricine altcineva care lucrează cu ele într-o poziție echivocă. Acesta nu este un lucru bun pentru nicio democrație. Deoarece dezbaterea noastră va avea un impact și asupra negocierilor de pace, trebuie să spun că, până acum, cel mai mare rău provocat discuțiilor pentru pace a fost declarația ministrului de externe al Israelului, Lieberman, conform căruia Israelul va continua să construiască colonii în teritoriile ocupate.

  Alexandra Thein (ALDE). – (DE) Domnule președinte, în primul rând vreau să-i mulțumesc Israelului pentru că a luat în serios numeroasele preocupări despre legislația sa propusă și pentru că cel puțin a diluat prevederile într-o oarecare măsură.

Organizațiilor neguvernamentale li s-a cerut, de mulți ani, să-și dezvăluie sursele de finanțare într-o modalitate complet transparentă și chiar să publice această informație pe site-urile lor internet. Legislația planificată, chiar și în forma sa diluată, vizează până la urmă doar anumite ONG-uri: în primul rând, organizațiile pentru drepturile omului și, în al doilea rând, organizațiile care primesc finanțare publică. Aceasta include, de exemplu, bani proveniți de la Națiunile Unite sau Uniunea Europeană. În schimb, grupurile de extremă dreapta sau organizațiile neguvernamentale care sunt finanțate din surse private și care, de exemplu, sprijină construcția coloniilor ilegale, nu sunt supuse niciunor restricții juridice și nu sunt obligate să-și facă publice sursele de finanțare. Problema legislației propuse se referă la acest tratament ilegal.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Domnule președinte, dezbaterea de astăzi a ilustrat încă o dată importanța semnificativă pe care toți cei din Uniunea Europeană o acordăm societății civile. O societate civilă liberă și activă susține dezvoltarea unei democrații sănătoase.

Am luat la cunoștință numeroasele remarci pe care le-ați făcut azi și le voi transmite partenerilor noștri israelieni. Voi găsi, de asemenea, o modalitate de a informa Înalta Reprezentată și Vicepreședintă cu privire la anumite aspecte ale dezbaterilor noastre, căci ea este reprezentanta noastră în Cvartet și se asigură efectiv de faptul că Uniunea Europeană continuă să joace un rol important în procesul de pace din Orientul Mijlociu.

Înainte de a încheia, permiteți-mi să subliniez două aspecte foarte importante. Primul este că vom continua să finanțăm ONG-urile pentru proiecte eligibile ce răspund obiectivelor noastre. În al doilea rând, vom continua dialogul cu autoritățile israeliene în cadrul acordurilor politice existente. Dialogul cu acest partener foarte important trebuie să rămână deschis la toate nivelele și prin toate canalele.

În concluzie, permiteți-mi să vă asigur că Comisia va continua să urmărească această problemă și va continua să susțină pe lângă partenerii noștri israelieni necesitatea de a promova și de a facilita și mai mult, și nu a de a restricționa, activitatea sectorului activ al ONG-urilor.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Olga Sehnalová (S&D), în scris. – (CS) Organizațiile de voluntariat sunt o componentă legitimă și esențială a societății civile într-o țară democratică normală. Totuși, este la fel de legitim să se solicite transparență în ceea ce privește finanțele acestora, fie că este vorba de surse publice sau private. Aspectul ce trebuie abordat este, așadar, nivelul și legislația specifică pentru asigurarea acestei transparențe. Prin urmare, este deci de dorit ca acest aspect să fie abordat fără pasiune, fără prejudecăți și cu o anumită încredere în munca colegilor noștri aleși democratic în Knessetul israelian.

13. Situația râului Iordan și, în special, a zonei Iordanului inferior (dezbatere)

  Președintele – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Paolo De Castro, Véronique De Keyser, Jo Leinen și Adrian Severin, în numele Grupului S&D, referitoare la situația râului Iordan și, în special, a zonei Iordanului inferior (O-0092/2010 - B7-0452/2010).

  Paolo De Castro, autor. – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, râul Iordan este o valoarea considerabilă, important nu numai pentru mediu, ci și din punct de vedere agricol și economic, pentru Iordan, Israel și Teritoriile Palestiniene, iar degradarea pe care o îndură nu poate să nu ne îngrijoreze.

Este important de menționat faptul că circa 98 % din 1,3 miliarde metri cubi de apă dulce de pe cursul inferior sunt deviate în fiecare an și lungi porțiuni din râu riscă să sece. Acest lucru este devastator nu numai din punctul de vedere al biodiversității, ci mai înainte de toate în ceea ce privește accesul comunităților locale la sursele de apă. Mai mulți actori internaționali, inclusiv Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană și Senatul Statelor Unite, au abordat situația degradării profunde a râului Iordan.

Și noi trebui să solicităm intervenții, nu numai din partea guvernelor și autorităților locale, ci și din partea Consiliului, Comisiei și statelor membre, în vederea furnizării asistenței tehnice și financiare pentru reabilitarea râului. În special – așa cum este specificat în rezoluția comună semnată de toate grupurile politice, cărora le mulțumesc pentru sprijinul sincer – trebuie să-i cerem Comisiei să introducă o referință clară, specifică la acest proiect în planurile de acțiune privind politica de vecinătate cu Israelul, Iordanul și Autoritatea Palestiniană.

Un pas inițial ar putea fi întocmirea unui studiu comun cu privire la situația râului Iordan. Suntem foarte conștienți de faptul că apa este un bun prețios, inalienabil, așadar aș dori să subliniez faptul că distribuirea cu corectitudine a apei înseamnă a acorda atenție egală cererilor tuturor comunităților din regiune. Aceasta este o problemă de importanță majoră dacă dorim să obținem pace de durată și stabilitate în Orientul Mijlociu.

Am urmărit reluarea negocierilor pentru pace între israelieni și palestinieni în ultimele zile cu ceva speranță, căci aceste negocieri au identificat gestionarea resurselor de apă ca unul dintre punctele lor esențiale. Sperăm că guvernele, comunitățile locale și organizațiile societății civile din țările și teritoriile implicate vor începe să coopereze eficient cât mai repede cu putință pentru a salva zona Iordanului inferior. Acesta este o datorie nu numai din cauza puternicei valori simbolice a acestui râu, ci, mai presus de toate, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale comunităților locale.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Domnule președinte, stimați deputați, doresc să vă mulțumesc pentru această ocazie de a discuta situația critică a apei în Orientul Mijlociu.

Uniunea Europeană consideră apa o preocupare serioasă în regiune și împărtășesc pe deplin îngrijorarea onorabililor membri ai acestei Camere, căci această regiune se caracterizează prin lipsa apei, tensiuni în legătură cu apa și deteriorarea calității apei, care pot fi agravate și mai mult de efectele schimbărilor climatice.

Suntem conștienți de impactul acestei situații asupra oamenilor din regiune, mediului și securității regionale. Uniunea Europeană consideră că apa este o prioritate pentru asigurarea păcii în această regiune și această provocare regională necesită o soluție regională.

După cum bine știți, Uniunea Europeană s-a implicat în încurajarea măsurilor urgente pentru un acord de pace complet între Israel și palestinieni, apa fiind una dintre „chestiuni privind statutul final” ce urmează să fie soluționate, împreună cu granițele, refugiații, Ierusalimul și securitatea.

Uniunea Europeană recunoaște situația specifică a bazinului cursului inferior al râului Iordan și necesitatea gestionării mai eficiente a apei, inclusiv a afluenților. Suntem deci angajați într-o gamă de activități la nivel național, subregional și regional cu toate părțile învecinate. Sprijinim reformele și politicile privind apa ce încurajează aplicarea unei gestionări durabile a apei.

Prin politica de vecinătate europeană și alte măsuri, Uniunea Europeană sprijină măsuri de construire a încrederii, promovează cooperarea în afara granițelor și reunirea comunităților privind resursele de apă, ce au preocupări comune în ceea ce privește apa.

Uniunea Europeană vizează construirea de capacități pentru diferiți utilizatori și diferite autorități din domeniul apei, colectarea și împărtășirea informațiilor, disponibilitatea apei reziduale tratate, măsuri de conservare a apei, inclusiv rețele de apă, și sisteme de irigare eficientă.

Eforturile Uniunii Europene vizează atât cererea, cât și oferta în sectorul apei și stabilesc condițiile ce vor permite gestionarea integrată a resurselor de apă în viitor.

Uniunea Europeană nu este singură în eforturile sale. Statele membre și alți donatori sunt activi și ne coordonăm îndeaproape activitățile cu aceștia pentru a asigura complementaritatea.

  Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, în numele Grupului PPE. – (EL) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, Parlamentul European face un pas foarte pozitiv atunci când subliniază provocarea pe care o reprezintă râul Iordan astăzi. Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană a întocmit un studiu special cu privire la râul Iordan și la valea Iordanului și a solicitat în rezoluțiile sale ca acestea să fie protejate, deoarece râul Iordan este un monument al patrimoniului nostru global, un simbol religios și cultural pentru milioane de oameni din întreaga lume și un fond ecologic, turistic și economic pentru zonă.

Obiectivul, așadar, astăzi, constă în identificarea problemelor sale și a necesității de acțiuni pentru protejarea sa, în vederea accelerării eforturilor depuse de Uniunea Europeană – Comisia s-a referit la aceste eforturi și le-am menționat cu alte ocazii în timpul lucrului privind poziția comună – precum și a solicitării cooperării regionale pentru accesul corect al popoarelor de pe malurile râului Iordan și pentru împărtășirea responsabilității pentru protejarea sa.

Propunerea de rezoluție identifică, de asemenea, bunele practici, cum ar fi planul master special pregătit de Israel, care solicită un schimb de bune practici și un schimb de expertiză, deoarece râul Iordan este o problemă colectivă în zonă. Un lucru Important este că și riscurile reale sunt subliniate: nu numai lipsa apei, nu numai poluarea, ci și pierderea diversității și riscul secării acestuia dacă nu se iau măsuri.

Pentru a sublinia această cooperare internațională și regională, rezoluția propune o comisie specială pentru valea Iordanului, în care țările direct afectate de Iordan (Israel, Teritoriile Palestiniene, Iordan) pot participa, împreună cu alte țări riverane, unde izvorăște Iordanul, care au și ele o parte din responsabilitate, precum Libanul și Siria. Cred că această rezoluție va obține sprijinul plenarei, iar mesajul pe care îl transmite Uniunea Europeană va fi un mesaj bine-conturat, cu țintă și puternic.

  Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D. – (FR) Domnule președinte, așa cum s-a spus, situația în ceea ce privește Marea Moartă și râul Iordan este extrem de îngrijorătoare deoarece s-a estimat că, dacă nu se va schimba nimic în 2011, râul pur și simplu va seca.

Dacă nu se ia nicio acțiune la nivel internațional și local pentru a opri această dezvoltare, situația va culmina cu o pierdere extraordinar de importantă pentru patrimoniul cultural, pentru biodiversitate – dna Kratsa-Tsagaropoulou a menționat acest aspect – și pentru siguranța și economia din regiune, de asemenea.

Aș dori să vă vorbesc despre un ONG care a luat ceea ce eu consider a fi o inițiativă absolut remarcabilă. Acest ONG, Prietenii Pământului Orientului Mijlociu, a hotărât să adune laolaltă primari care trăiesc de-a lungul râului, pentru a-i ralia și încuraja să se gândească la ceea ce ar putea face pentru a îmbunătăți întrucâtva lucrurile.

Asociația și primarii au efectuat niște studii interesante cu privire la măsurile pe care le-ar putea lua fiecare țară și impactul pe care l-ar avea aceste măsuri. Acestea variază de la toalete fără apă la schimbări ale metodelor agricole, la modificări ale tipurilor de recolte cultivate deoarece absorb prea multă apă, și așa mai departe. Există o gamă largă de măsuri ce pot fi luate. Așadar, aceasta nu este o dezbatere politică, deși suntem cu toții conștienți că, de îndată ce vorbim despre apă în regiune, lucrurile devin politice.

Cred că toată lumea ar putea sprijini această inițiativă, și aș dori ca Europa și Comisia să se inspire din concluziile foarte clare ale acestui raport în relațiile pe care le au cu aceste țări, îndeosebi prin planurile de acțiune.

Totuși, există un paragraf scurt în legătură cu care am mari speranțe - paragraful E - care spune că apa este supraexploatată de colonii israelieni. Este adevărat; acest lucru a fost confirmat de rapoartele Băncii Mondiale și ale Amnesty International. Ajungem astfel înapoi în miezul politicii, dar acesta este un adevăr care uneori trebuie spus. Nu l-am plasat în centrul rezoluției, însă avem așteptări foarte mari de la el.

  Antonyia Parvanova, în numele Grupului ALDE. – Domnule președinte, în calitate de vicepreședintă a Comisiei pentru energie, apă și mediu a Adunării Euromed, am avut ocazia de a vedea realitatea ecologică concretă și dramatică a zonei râului Iordan în timpul unei vizite pe teren care s-a desfășurat în februarie.

Raportul special privind situația din valea Iordanului, pentru care am fost raportoare, a subliniat faptul că toate părțile implicate – îndeosebi Israelul, Autoritatea Palestiniană și Iordanul, însă și Libanul și Siria - trebuie să găsească o soluție comună la cele mai presante două probleme: o distribuție egală a apei, care să respecte nevoia tuturor popoarelor din zonă, și un mediu sănătos și protejat pentru generațiile viitoare.

Prima etapă identificată în raportul nostru este că Israel și Autoritățile Palestiniene trebuie să se pună de acord asupra unor date comune privind distribuția apei disponibile, precum și asupra datelor demografice, deoarece ambele părți, dar și rapoartele independente, au prezentat cifre divergente până în prezent.

Una dintre principalele noastre concluzii a fost că, pentru a soluționa problema apei prin cooperare, este necesar să punem în aplicare planuri de administrare comună, de luare a deciziilor pe picior de egalitate și de gestionare comună a resurselor de apă din regiune. Cred că recomandările din raportul nostru se potrivesc cu acele zone unde Uniunea Europeană dispune de expertiză reală și ar putea fi implicată ca jucător activ, pregătind drumul pentru un viitor parteneriat între părțile implicate.

În concluzie, aș dori să vă reamintesc că, deși se depun eforturi pentru a relua discuția pentru un acord general de pace, avem responsabilitatea de a nu folosi situația din valea Iordanului în scopuri politice și ideologice.

Sper că dezbaterea de astăzi va servi interesele tuturor părților din regiune și va duce la concluzii concrete și nepărtinitoare pentru o implicare activă a Uniunii în vederea unor soluții viitoare sustenabile.

  Margrete Auken, în numele Grupului Verts/ALE. – (DA) Domnule președinte, sunt pe deplin de acord cu cei doi vorbitori anteriori, însă aș dori să profit de această ocazie pentru a afirma că cred că numeroase persoane de aici nu înțeleg cât de imposibil este să se insiste ca palestinienii să-și asume partea lor de responsabilitate. Ei nu au ocazia de a face acest lucru. Câte persoane de aici știu că, din 1967, 50 % din malurile Iordanului din Cisiordania au fost ocupate de colonii israeliene? 50 %! Mai mult, 45 % au fost revendicate ca zone militare și rezerve naturale. Au fost pur și simplu izolați. Lucrul îngrozitor pentru palestinieni – îndeosebi în valea Iordanului – este că, din cauză că nu au dat dovadă de rezistență energică, au fost pur și simplu uitați. Dacă nu există acțiune militară, dacă nu se întâmplă nimic dramatic, sunt pur și simplu uitați.

Este, desigur, o lecție îngrozitoare pe care le-o predăm îndeosebi bieților palestinieni – că trebuie să se facă remarcați – și încă cu putere. Această problemă trebuie soluționată. Totuși, nu trebuie să uităm că, dacă se poate – dacă se poate – suferința palestinienilor este chiar mai cruntă în această zonă decât în restul Cisiordaniei, și că, așa cum stau lucrurile în prezent, nu au șansa de a se ridica la nivelul responsabilității pe care ar trebui să și-o asume. Așadar, este nevoie de o soluție integrată și, prin urmare, trebuie să avem în vedere și tabloul politic. Nu este vorba numai despre Israel, numai despre Siria și numai despre Iordan – nu! Totuși, palestinienii nu pot fi implicați atâta timp cât nu au posibilitatea de a se implica.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Domnule președinte, apa este într-adevăr un subiect sensibil și potențial inflamator în Orientul Mijlociu. Delegațiile la nivel înalt din Israel și Autoritatea Palestiniană discută în prezent drepturile privind apa ca parte din cadrul general pentru pace.

În calitate de membră a Cvartetului, UE sprijină o soluție bistatală ca ultimul garant al păcii și stabilității în regiune. Așadar, trebuie să fim foarte atenți să nu prejudiciem negocierile delicate care au loc în prezent la Washington. A da vina pe colonii israelieni, așa cum pare a face dna De Keyser, în special, pentru suprautilizarea apei râului Iordanului, trimite tocmai semnalul greșit poporului israelian – aliatul nostru democratic – despre poziția profesată de UE, aceea de broker cinstit.

Păstrarea bazinului de recepție al apelor râului Iordan este o problemă regională importantă care nu se limitează, desigur, doar la Israel și la palestinieni, și totuși adversarii Israelului din această Cameră și de altundeva încearcă ostentativ să exploateze acest aspect ca parte din campania lor de subminare a statului evreiesc.

Dacă ne vom lăsa din nou pradă acestui plan anti-israelian, suntem în pericolul ca UE să fie percepută de israelieni ca nedemnă de rolul său privilegiat în calitate de partener pentru pace.

  Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL. – (ES) Domnule președinte, nu văd cum evaluarea specifică a dnei De Keyser ar putea constitui o problemă, chiar deloc. Realitatea este totuși că, în conformitate cu Tratatul de Pace semnat între Israel și Regatul Iordanului în 1994, s-a ajuns la o înțelegere în ceea ce privește cooperarea pentru refacerea din punct de vedere ecologic a râului Iordan de-a lungul granițelor comune și protejarea resurselor de apă ale acestuia.

Acesta a fost un acord, pe lângă altele semnate de Israel în 1994, pe care nu îl respectă. Aceasta este problema pe care o avem cu Israel: nu respectă acordurile pe care le semnează.

De aceea este extrem de important ca inițiativa întreprinsă de președintele Chirac în 2008, solicitând o inițiativă pentru bazinul râului Iordan, să se concretizeze și să fie sprijinită de Uniunea Europeană.

Considerăm că este foarte important să se înființeze o comisie pentru bazinul râului Iordan, în calitate de forum trilateral care să coopereze pentru reabilitarea acestui râu, elaborând și aplicând politici de conservare și recuperare a apei. Este adevărat că, ca urmare a nerespectării Tratatului de Pace din 1994, palestinienii au fost excluși din zona de siguranță israeliană înființată în Cisiordania, de-a lungul zonei Iordanului Inferior, și că colonii ocupă ilegal pământ ce nu le aparține. Dat fiind faptul că ocupația este însoțită de utilizarea neregulată și ilegală a apei, se adaugă o altă problemă la cea politică, și anume problema sustenabilității mediului.

Deoarece anul 2011 a fost stabilit pentru intrarea în funcțiune a noilor stații de tratare a apelor uzate, sper că Uniunea Europeană va sprijini, promova și încuraja necesitatea de a înființa comisia pentru bazinul râului Iordan.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Dezbaterea de azi asupra situației fluviului Iordan este foarte importantă pentru grupul din care fac parte și aș vrea să-mi dați voie să salut aici în special implicarea colegei noastre, vicepreședinta Parlamentului European, doamna Rodi Kratsa, în această problemă.

Aș vrea, de asemenea, să subliniez faptul că, așa cum se știe, asociațiile de protecția mediului au avertizat de mai multă vreme asupra faptului că situația ecologică a fluviului Iordan este critică. E vorba despre un fluviu care pare să moară în indiferența generală, sau aproape în indiferența generală.

Am citit, pe de altă parte, în presă că, în ciuda condițiilor foarte critice, creștinii, ortodocși mai ales, continuă să fie botezați în fluviul Iordan.

Există însă pericolul ca fluviul să sece în 2011, ceea ce ar avea consecințe dramatice asupra ecosistemului deja fragilizat al zonei și, în particular, pentru Marea Moartă.

În acest fel, sute de mii de palestinieni, iordanieni și israelieni vor fi afectați de o catastrofă ecologică.

Însă, dincolo de aspectul ecologic - au mai subliniat-o și colegii mei aici -, un aspect care trebuie desigur tratat de urgență cu ajutorul Uniunii noastre, situația fluviului Iordan are o importanță particulară ca factor de promovare a cooperării regionale.

Cred că trebuie evitată o situație în care apele să fie utilizate în mod unilateral și în totală indiferență față de securitatea aprovizionării cu apă a regiunii.

Cooperarea statelor riverane și a comunităților locale e deci indispensabilă pentru a reabilita această resursă esențială pentru dezvoltarea economică. Iordanul poate redeveni în acest fel un simbol al cooperării și al coabitării, inclusiv culturale, dacă există o voință politică fermă.

În fine, în situația Iordanului e importantă din perspectiva reluării negocierilor directe palestiniano-arabe, întrucât controlul resurselor de apă figurează printre chestiunile nerezolvate.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Domnule președinte, aș dori să-i sugerez dlui Tannock că nu ne ajută deloc să ignorăm realitatea faptului că colonii aleg intenționat locuri unde dispun de resurse bune de apă, și că acest lucru, la rândul său, îi privează pe palestinieni de resursele de apă. Ei nu sunt singura problemă privind apa în zonă, însă cu siguranță joacă un rol în acest sens.

Iordanul, din nefericire, este privat de circa 98 % din cursul său deoarece a fost deviat de alte state, inclusiv de Israel. Este un râu transfrontalier, traversând cam patru state, inclusiv Cisiordania, care se învecinează cu acest râu. Poate dacă situația este manevrată corect și dacă Europa își va juca în mod corespunzător rolul în zonă, poate fi o sursă de reconciliere prin promovarea gestionării comune a ceea ce reprezintă o resursă culturală, religioasă și chiar economică pentru regiune.

A adopta poziția domniei voastre, dl Tannock, conform căreia tot ceea ce implică o critică minoră a Israelului este, într-un anumit fel, un atac asupra Israelului, înseamnă pur și simplu a ignora realitatea. Sunt și alții acolo care au deviat apa. Prietenii Pământului, de exemplu, au arătat la un seminar recent organizat de grupul meu, Socialiștii și Democrații, că râul Iordan transporta cândva în medie 1,3 miliarde metri liniari de apă dulce către Marea Moartă. Această cifră s-a redus acum la 20-30 de milioane anual. Până la sfârșitul anului viitor, s-ar putea să devină un râu mort, dacă nu luăm măsuri.

  Alexandra Thein (ALDE). – (DE) Domnule președinte, în primul rând doresc să resping numeroasele acuzații din exterior și, în unele cazuri, din interiorul Parlamentului, ce pretind că discutăm acest subiect într-un moment greșit, după ce negocierile pentru pace au început. Întrebarea parlamentară la a cărei elaborare am contribuit a fost întocmită într-un moment când niciunul dintre noi nu credea că negocierile directe pentru pace vor fi reluate. Am fost implicată în această zonă de la începutul anilor '90 și acest subiect este discutat în Parlament de mult timp.

Totul se rezumă în cele din urmă la a împiedica secarea în cele din urmă a cursului inferior al râului Iordan. Partea inferioară a râului a fost deja redusă la o biată baltă. Este alcătuită doar din apă reziduală și nu conține deloc apă dulce. Toți oamenii de știință sunt de acord că cursul Inferior al râului Iordan nu va mai exista peste un an sau doi.

Mă deranjează faptul că rezoluția se adresează Israelului, Iordanului, Siriei și Autorității Palestiniene în termeni egali. Zona Iordanului Inferior este situată în întregime în zona C, ceea ce înseamnă că Autoritatea Palestiniană nu are nici măcar drept de acces în zonă, ca să nu vorbim despre drepturi administrative sau influență de orice fel în această privință. S-a spus deja că Autoritatea Palestiniană nu poate face nimic în această zonă. Așadar, această rezoluție ar trebui să vizeze alte țări.

Când o țară, în cazul acesta Israel, folosește 75 % din apa disponibilă din zona Iordanului Inferior, deși o parte din apă a fost deja luată de alte țări, și nu lasă aproape deloc apă pentru ca palestinienii să aibă cu ce trăi, aceasta devine o problemă politică. Această problemă a fost chipurile soluționată de Acordul Oslo II și nu s-a mai făcut niciun progres de atunci.

Dificultatea specifică în acest moment este faptul că palestinienii încearcă în permanență să sape fântâni, care sunt imediat distruse, și, de asemenea, că autoritatea din domeniul apei din Israel, care este un monopol, nu sapă fântâni pentru palestinieni, ci doar pentru coloniile ilegale.

  Nicole Kiil-Nielsen (Verts/ALE). – (FR) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a aduce omagiu coaliției de ecologiști pe care i-am primit în urmă cu câteva luni la Bruxelles, o asociere între israelieni, iordanieni și palestinieni. Aceasta a întocmit niște rapoarte excelente cu privire la situația din regiune, la starea râului Iordan și la riscul ca acesta să dispară.

Uniunea Europeană, care alocă fonduri substanțiale dezvoltării proiectelor din Orientul Mijlociu, trebuie să se implice mai mult în elaborarea și implementarea unui plan de salvare pentru râu care să implice toate părțile din regiune. Țările care au graniță cu râul, precum Siria, Iordanul și Israelul, deviază o mare parte din el, în timp ce palestinienii – așa cum tocmai a afirmat cineva, primesc doar circa 5 % din resursă.

În valea Iordanului, colonii israelieni consumă de șase ori mai multă apă decât palestinienii, îndeosebi prin agricultura intensivă poluantă destinată exportului de produse agricole către Europa. Extinderea acestor colonii cu vegetația lor luxuriantă trebuie să înceteze, la fel și distrugerea taberelor beduinilor și a rezervoarelor de apă ale acestora, lucru care s-a întâmplat din nou vara aceasta, în urmă cu câteva săptămâni. Este o nebunie!

Păstrarea și distribuirea corectă a apei în regiune trebuie să fie o prioritate pentru noi.

  Mário David (PPE). – (PT) Dezastrul ecologic discutat astăzi ne vizează pe toți, în calitate de europeni, deși se produce în afara zonei Uniunii Europene.

Conceptul de dezvoltare durabilă în care credem este unul fără granițe administrative sau convingeri religioase. Planeta este percepută ca un întreg, și nu ca suma părților sale. Astfel, râul Iordan este o problemă pentru întreaga omenire, nu numai pentru oamenii și comunitățile ce sunt direct afectate de lipsa apei sau de proasta calitate a acesteia. Bunul nostru simț ne spune „să gândim global și să acționăm local”. Astăzi ne aflăm aici pentru a face acest lucru: să gândim global.

Ca Uniune Europeană, trebuie să contribuim la acțiunile locale ca modalitate de a diminua și anula continua degradare a debitului și calității râului Iordan. UE are deja un cadru legislativ și instituțional și instrumente la dispoziția sa pentru a acționa sau contribui la acțiune. Mă refer la Uniunea pentru Mediterană, secretariatul acesteia și Facilitatea euro-mediteraneană de investiții și parteneriat (FEMIP), administrată de Banca Europeană de Investiții. Aceasta este în mod evident o problemă pe care delegația Parlamentului, pe care o prezidez, o va urma îndeaproape în relațiile noastre cu țările din Orientul Mijlociu.

Este clar că orice acțiune care duce la soluționarea acestei tragedii ecologice ar trebui, în primă instanță, să fie întreprinsă de state și autorități locale ale căror populații vor beneficia direct de pe urma acesteia. Dat fiind acest aspect, aș dori să subliniez două idei care apar în rezoluție. Prima dintre acestea este crearea unei comisii pentru gestionarea bazinului întregului râu Iordan, alcătuită din reprezentanți ai statelor și autorităților ce îi folosesc apele. Europa poate ajuta aici, de exemplu, prin împărtășirea experienței Comisiei internaționale pentru protecția Rinului. În al doilea rând, cea mai bună practică poate fi sprijinită și diseminată în proiecte comune ale Uniunii, cu implicarea popoarelor iordanian, israelian și palestinian, îndeosebi acele proiecte sprijinite de Prietenii Pământului din Orientul Mijlociu, pe care dl De Rossa i-a rugat deja astăzi să ajute cu gestionarea eficientă și adecvată a resurselor de apă din bazinul văii Iordanului.

În cele din urmă, domnule președinte, și într-un context și mai larg, aș dori să subliniez exemplul cooperării și coexistenței pașnice posibile cu acest plan. Într-un moment în care primim și încurajăm revenirea noului proces de dialog direct dintre Israel și Autoritatea Națională Palestiniană, cu toate că deplângem absența UE din proces, salutăm implicarea directă a ambelor părți.

  Olga Sehnalová (S&D). – (CS) Problema secării râului Iordan este fără îndoială o problemă ecologică regională gravă ce afectează ecosistemul întregii zone și viața și sănătatea locuitorilor săi. Extragerea excesivă pe termen lung a apei, împreună cu poluarea și seceta, sunt principalele motive ale acestei situații, la fel ca incapacitatea de a asigura o gestionare eficientă a apei.

Așa cum au precizat deja unii membri, peste 90 % din debitul râului este extras pentru aprovizionarea cu apă potabilă și îndeosebi pentru irigare agricolă și industrie. Debitul anual a scăzut de la un nivel anterior de 1,3 miliarde metri cubi la circa 100 milioane metri cubi. Conflictul politic îngreunează în mod evident această problemă ecologică.

Totuși, apa nu trebuie să fie o sursă de conflict. Poate fi și un exemplu de cooperare practică pozitivă în regiune și poate juca un rol cheie în construirea încrederii reciproce. Pacea bazată pe cooperare zilnică și valori comune are o șansă mai mare decât orice soluție de la o masă rotundă.

  Malika Benarab-Attou (Verts/ALE). – (FR) Domnule președinte, comisare, doamnelor și domnilor, secarea progresivă a râului Iordan este o consecință directă a tragediei pe care o trăiește Palestina. Apa este o chestiune profund politică. Să nu uităm acest lucru.

Să ne amintim niște fapte: Banca Mondială ne informează că, timp de doi ani, cei un milion și jumătate locuitori ai Fâșiei Gaza au stat fără clor, care este esențial pentru dezinfectarea apei; 50 % dintre gospodării nu aveau acces la apă înainte de bombardamentele din ianuarie 2009, așa că imaginați-vă cum stau lucrurile acum. Medici fără Frontiere afirmă că, în prezent, ca urmare a atacurilor armatei israeliene asupra infrastructurii, 90 % din apa furnizată locuitorilor nu este adecvată pentru a fi consumată de oameni. În fiecare zi, 80 de milioane de litri de deșeuri netratate sunt descărcate în Marea Mediterană ca urmare a distrugerii infrastructurii din Gaza.

Este adevărat că Baroana Ashton a vizitat Gaza de câteva ori, însă unde este curajul politic de a aplica pentru Israel aceleași standarde pe care le avem în Europa? Trebuie ca apa curată să fie, la fel ca pământul, monopolizată de colonii israelieni? În consecință, Uniunea Europeană trebuie să suspende acordul de asociere cu actualul guvern israelian, care rămâne surd la solicitările noastre, în timp ce ocupația și coloniile, care sunt ilegale, rămân. Fără dreptate, nu va exista pace.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) După cum am auzit de multe ori în cursul dezbaterii de astăzi, și vom auzi cu siguranță din nou, râul Iordan are o semnificație culturală, ecologică și economică inimaginabilă, dar și semnificație politică și strategică, desigur. Exploatarea și folosirea incorectă a râului este, prin urmare, inacceptabilă. Din 1964, cursul său a fost deviat către Israel și către alte țări: către Iordan, Liban, Siria și alte țări care au fost menționate aici. Multe dintre aceste țări distrug râul și îl poluează. Potrivit ecologiștilor, folosirea necorespunzătoare a râului Iordan aproape că i-a distrus întregul ecosistem. Refacerea din starea sa actuală va dura decenii.

Potrivit estimărilor, râul Iordan este unul din o sută cele mai amenințate locuri din lume din perspectivă ecologică. Desigur, acest fapt se datorează și unei situații în care Israelul și statele arabe înconjurătoare nu reușesc să se pună de acord cu privire la conservarea și protecția râului, și, în consecință, cred cu tărie că Uniunea Europeană ar face bine și trebuie să se implice în acest proces foarte activ, prin oferirea de asistență financiară pentru proiecte de dezvoltare în zonele din Orientul Mijlociu care depind de reînnoirea cursului inferior al râului, de exemplu.

  Richard Howitt (S&D). – Domnule președinte, competiția pentru apă poate exacerba – sau chiar stârni – conflictul, fie că este vorba de ghețarii în retragere din Jammu și Kashmir, de tensiunile din rândul țărilor din Asia Centrală cu privire la epuizarea Mării Aral, de triburi rivale care se bat pentru aceleași ape dintre Sudan și Somalia, sau, într-adevăr, în cazul de față, în această dezbatere, despre valea cursului inferior al râului Iordan.

Reabilitarea râului Iordan și cooperarea necesară pentru a realiza acest lucru ar putea crește și perspectivele de pace. Râul în cauză a fost imortalizat în cărțile sfinte ale iudaismului, creștinismului și islamului, cu referințe ce-l asociază cu profeții Moise și Elias, și ca loc de înmormântare a patru însoțitori ai profetului Mohammed. Râul Iordan a fost traversat de evrei sub conducerea lui Iosua, și aici s-a produs miracolul mersului pe apă al lui Isus.

Nu ar trebui să avem nevoie de un alt miracol pentru ca apele sale să fie protejate în folosul populațiilor din regiune din zilele noastre și pentru ca generațiile viitoare din acest loc să trăiască în pace și în prosperitate.

  Elena Băsescu (PPE). - Consider că o rezoluție, o abordare părtinitoare a situației râului Iordan este nepotrivită în contextul relansării negocierilor de pace dintre Israel și autoritatea palestiniană.

Sursele de apă din Orientul Mijlociu reprezintă un subiect delicat și ar trebui discutat spre sfârșitul negocierilor, pentru a nu dăuna procesului de pace. UE trebuie să evite politizarea inutilă a acestei probleme și să încurajeze încheierea unui acord regional pentru reabilitarea râului Iordan.

Întrucât consider că problema râului Iordan este una de natură regională, salut cooperarea neîntreruptă dintre autoritățile israeliene și palestiniene cu privire la gestionarea apei. Contribuția comună a celor două state a condus la aprobarea recentă a 61 din cele 96 de proiecte propuse în acest sens. Totuși, problema resurselor insuficiente de apă rămâne nerezolvată.

  Ioan Enciu (S&D). - Problema reabilitării fluviului Iordan este una multidimensională, Iordanul are o semnificație universală din punct de vedere istoric și religios. Problemele cu care se confruntă sunt de natură ecologică, umanitară și de securitate internațională, acestea fiind interconectate.

Eu cred că dezbaterea de față trebuie să se refere în primul rând la salvarea fizică a râului și nu pe condamnarea uneia sau alteia din părțile implicate. Dacă proiectul de salvare va fi un succes, toate celelalte aspecte vor decurge de la sine. În acest sens, consider că articolul e din proiectul de rezoluție nu are legătură directă cu subiectul în cauză, putând crea confuzii nedorite.

Uniunea Europeană poate și trebuie să contribuie substanțial la anticiparea impactului negativ pe care-l poate avea degradarea totală și, în final, dispariția legendarului fluviu. Uniunea Europeană trebuie să se implice mult mai activ în negocierile dintre părțile implicate ca un factor de echilibru.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Domnule președinte, știm că râul Iordan joacă un rol important în politica din Orientul Mijlociu datorită localizării sale la granițele mai multor țări. Deși râul a contribuit la stabilirea păcii între Israel și Iordan ca urmare a tratatului ce-i permite Iordanului să extragă cantități mai mari de apă, în cazul Siriei situația este inversă. Este un secret cunoscut că teama Israelului că apa i-ar putea fi luată de Siria este motivul real pentru care Israelul refuză să-i restituie platoul Golan.

Dacă râul Iordan a devenit într-adevăr o baltă de apă reziduală din cauza extragerii constante a apei, și acesta este probabil prețul care va trebui plătit pentru înverzirea deșertului, situația din Orientul Mijlociu se va deteriora cu siguranță în viitorul apropiat, mai ales că unii dintre liderii Hamasului vorbesc despre eliberarea întregii regiuni dintre Marea Mediterană și Iordan ca fiind o datorie morală și religioasă.

Cu toate acestea, lipsa de apă din râul Iordan are repercusiuni și mai vaste, deoarece, dacă râul Iordan se usucă, cantitatea de apă ce ajunge în Marea Moartă este redusă. Prin urmare, potențialul de conflict și zona de conflict vor crește. Ar trebui să luăm acest lucru în considerare în strategia noastră pentru Orientul Mijlociu.

  Véronique De Keyser (S&D). – (FR) Domnule președinte, vă mulțumesc pentru că mi-ați permis să clarific un aspect pe care se pare că nu am avut ocazia să-l tratez în mod convingător până acum.

În ceea ce privește exploatarea apei și supraexploatarea apei de către colonii, aș dori să rog colegii să consulte Raportul special referitor la situația din valea Iordanului, întocmit de Adunarea Parlamentară Euromed, care, la rândul său, citează de nenumărate ori din raportul Băncii Mondiale intitulat Evaluarea restricțiilor asupra dezvoltării sectorului apei în Palestina și din raportul Amnesty International Troubled Waters, și așa mai departe. Aceste rapoarte exprimă în cifre exacte această exploatare, care este de patru până la cinci ori mai mare în rândul israelienilor. Am cifre de la unu la șase. Deci acestea sunt faptele; Îmi cer scuze, însă nu sunt documentate de mine.

  Mariya Nedelcheva (PPE). – (BG) Uniunea Europeană este un partener responsabil și împărtășește responsabilitatea pentru evenimentele care au loc în lume, prin politica sa externă. În calitate de donator implicat în finanțarea proiectelor de dezvoltare din Orientul Mijlociu și de participant activ la procesul de pace din Orientul Mijlociu, Uniunea Europeană și mai ales Parlamentul European trebuie să întocmească o strategie proprie pentru și să aibă o posibilă contribuție la reabilitarea râului Iordan pentru ca acesta să-și păstreze importanța de sursă de viață pentru regiune.

În urmă cu doar câteva luni, ONG-ul Prietenii Pământului din Orientul Mijlociu a avertizat că râul Iordan poate seca într-un an dacă țările din regiune nu iau măsuri. Scăderea nivelului râului implică, de asemenea, consecințe pentru întreaga climă și pentru peisajul din regiune. Situația reprezintă o amenințare reală pentru garantarea mijloacelor de existență ale populației din regiune, unde irigația este dificilă. Pe lângă aspectul pur pragmatic al acestor probleme, să nu uităm că râul Iordan este un simbol spiritual puternic.

Unul dintre atributele de bază ale Uniunii Europene este echilibrul dintre valori și pragmatism. Ținând cont de acest lucru, să continuăm să fim politicieni responsabili și să demonstrăm din nou abordarea noastră europeană unică prin preocuparea noastră în ceea ce privește râul Iordan.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Domnule președinte, provocările transfrontaliere necesită eforturi comune. Parlamentul European a atras pe bună dreptate atenția asupra necesității unei abordări de cooperare în această zonă. Uniunea Europeană promovează spiritul de cooperare necesar pentru a aborda gravele provocări privind apa din regiunea Orientului Mijlociu și susține tratamentul problemelor la sursă, și nu doar al simptomelor în aval.

Permiteți-mi să închei prin a confirma că Uniunea Europeană va continua să contribuie la eforturile de atenuare a deficitului de apă din această regiune și să asigure furnizarea de resurse de apă curată, conservând mediul și protejând apa potabilă pentru oamenii din regiune. Uniunea Europeană va continua să sprijine activitățile propice unei viitoare reabilitări a râului Iordan și posibilei stabiliri, în viitor, a unei gestionări comune și integrate a bazinului râului, dacă aceasta este alegerea țărilor din regiune.

Uniunea Europeană va continua să sprijine dialogul și să promoveze cooperarea transfrontalieră cu privire la probleme de apă între diverși vecini din această regiune, contribuind la construirea încrederii. Sunt necesare eforturi serioase și angajament politic din partea vecinilor înșiși pentru a crea un echilibru între resursele disponibile și cerere. Acest lucru include nu numai guvernele, ci și societatea civilă. La fel ca în Europa, cetățenii, societățile și municipalitățile locale trebuie să contribuie la gestionarea sustenabilă a resurselor de apă. Aceasta este o provocare cu care ne confruntăm cu toții.

  Președinta. – Am primit 5 propuneri de rezoluție ⁽¹⁾ în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc la data de 9 septembrie 2010.

(Ședința a fost suspendată la ora 17.55 și reluată la ora 18.00 pentru timpul afectat întrebărilor)

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreședintă

(1) Vă rugăm să consultați procesul-verbal.

14. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Consiliului)

  Președinta. – Urmează timpul afectat întrebărilor (B7-0454/2010).

Următoarele întrebări sunt adresate Consiliului.

Întrebarea nr. 1, adresată de Vilija Blinkeviciute (H-0355/10)

Subiect: Persoanele cu handicap și strategia Europa 2020

Strategia europeană adoptată de către Consiliul European privind locurile de muncă și dezvoltarea în deceniul următor are scopul de a ajuta Europa să-și revină din criză și, prin promovarea competitivității, productivității și coeziunii sociale, să întărească rolul intern al Uniunii, precum și la nivel internațional. Însă este profund regretabil faptul că au fost omise din această strategie persoanele cu handicap care, în momentul de față, reprezintă mai mult de 12 % din populația Uniunii Europene. Deși Consiliul a solicitat, în mod constant, acordarea unei mai mari atenții față de integrarea persoanelor cu handicap în rezolvarea problemelor legate de dizabilități, în strategia Europa 2020 nu au fost incluse niciun fel de atribuții specifice, obiective sau angajamente ce ar putea constitui o bază serioasă pentru îmbunătățirea traiului celor mai mult de 65 de milioane de europeni cu handicap. Aproape 78 % din persoanele cu handicap nu sunt integrate în piața muncii și nu au nicio posibilitate să-și câștige existența. Majoritatea e dependentă de indemnizații, care, din păcate, au fost reduse din cauza recesiunii.

Cum intenționează Consiliul să garanteze locuri de muncă pentru persoanele cu handicap și participarea acestora pe piața muncii cu drepturi egale? Nu consideră Consiliul necesară adoptarea de norme specifice privind politica în favoarea persoanelor cu handicap în următorul deceniu sau a unei strategii separate cu obiective și angajamente clare ?

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Consiliul este angajat în creșterea oportunităților de angajare și a participării pe piața forței de muncă pentru toți cetățenii, inclusiv pentru persoanele cu handicap.

Unele dintre obiectivele cheie stabilite în strategia Europa 2020, aprobate de Consiliul European la 17 iunie 2010 vizează în mod specific persoanele cu handicap: acestea sunt menite să stimuleze angajarea, să îmbunătățească realizările educaționale și să promoveze integrarea socială, mai ales prin reducerea sărăciei.

Strategia Europa 2020 se referă, de asemenea, în mod specific la persoanele cu handicap în inițiativa emblematică „Platforma europeană de combatere a sărăciei”. Inițiativa va avea un impact atât la nivel UE, sub forma propunerilor și programelor Comisiei pentru combaterea discriminării, inclusiv a discriminării împotriva persoanelor cu handicap, cât și la nivel național. Statele membre vor trebui să definească și să pună în aplicare măsuri țintă pentru grupuri de risc specifice, precum cel al persoanelor cu handicap.

În conformitate cu concluziile Consiliului European din iunie 2010, statele membre trebuie să acționeze acum în vederea punerii în aplicare a acestor priorități la nivel național. Este, de asemenea, necesar ca toate politicile comune să sprijine această strategie. Această abordare holistică vizează să reducă excluderea socială pentru persoanele cu handicap, un obiectiv care apare, de asemenea, în rezoluția privind un nou cadru european pentru persoanele cu handicap, adoptată de Consiliu în iunie. Rezoluția solicită statelor membre și Comisiei să trateze problema persoanelor cu handicap ca parte integrantă din toate inițiativele emblematice din cadrul strategiei Europa 2020 și să utilizeze capitalul uman al persoanelor cu handicap, nu în ultimul rând prin stabilirea unor măsuri adecvate de instruire și ocupare a locurilor de muncă.

În rezoluția sa, Consiliul a invitat, de asemenea, Comisia să vină cu o nouă strategie europeană privind persoanele cu handicap pentru decada următoare, în colaborare cu persoanele cu handicap și cu organele reprezentative ale acestora, bazându-se pe strategia Europa 2020 și pe alte documente cheie.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Domnule ministru, vă mulțumesc pentru răspuns, însă aș dori totuși să precizez că vocea celor 65 de milioane de persoane cu handicap din Uniunea Europeană tot nu este auzită suficient. Prin urmare, am și următoarea întrebare: nu ar trebui să accelerăm adoptarea directivei privind combaterea discriminării în toate statele membre UE pentru a ne asigura că persoanele cu handicap pot trăi ca cetățeni cu drepturi depline? Așadar iată întrebarea mea: în ce stadiu se află directiva privind combaterea discriminării?

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Grupul de lucru pe probleme sociale al Consiliului examinează în prezent propunerea Comisiei pentru o nouă directivă care să implementeze principiul egalității de tratament, indiferent de religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Directiva trebuie să fie adoptată în unanimitate de statele membre. Mai multe președinții au investit foarte multă muncă în această propunere și, în această etapă, Președinția nu poate prezice cât timp vor mai continua discuțiile sau care va fi rezultatul.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Aș dori să vă mulțumesc pentru informații, însă, din păcate, acestea au avut un caracter foarte general. Ați vorbit despre chestiuni legitime, însă aș dori să adresez o întrebare concretă: sunt planificate fonduri suplimentare pentru formarea persoanelor cu handicap și ce sume vor fi puse la dispoziție? Fără fonduri suplimentare, fără sprijin financiar la scară europeană, va fi foarte dificil să ajutăm aceste persoane.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Aș dori să vă întreb care este calendarul și care sunt intențiile Consiliului în ceea ce privește Regulamentul privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autocarul - și mă refer în special la persoanele cu dizabilități și cu mobilitate redusă.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) În ceea ce privește finanțarea, va exista o dezbatere bugetară generală pentru a vedea cum pot viitoarele bugete să includă diverse inițiative emblematice și proiecte legislative adoptate ca parte a strategiei Europa 2020. Având în vedere că strategia cuprinde mai multe politici noi în favoarea persoanelor cu handicap, va trebui să ne gândim la cum pot fi folosite resursele bugetare pentru a reflecta aceste noi politici.

În cazul proiectelor legislative, trebuie să ne gândim la cum poate contribui Comisia din punctul de vedere al legislației existente. Consiliul încearcă în principal să ofere o protecție activă persoanelor cu handicap, în conformitate cu competențele sale, astfel cum au fost stabilite în tratate. De exemplu, cu zece ani în urmă, Consiliul a adoptat o directivă prin care interzicea discriminarea la locul de muncă, inclusiv pe motiv de handicap. Consiliul intenționează în mod evident să continue să lucreze în acest sens.

  Președinta. – Întrebarea nr. 2, adresată de Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (H-0358/10)

Subiect: Ajustarea fiscală și datoria privată

Eforturile depuse pentru administrarea reformelor economice la nivel european vizează ameliorarea finanțelor publice și stabilirea unui echilibru fiscal între statele membre. Concomitent, în raport direct cu economia reală, sunt duse, în mare, acțiuni de redresare fiscală a sectorului financiar și în particular a sectorului bancar. Cu toate acestea, eforturile implică doar datoria publică, nu și cea privată, care reprezintă cea de-a doua componentă a datoriei globale dintr-o țară. Ce fel de repercusiuni va avea datoria privată asupra situației sociale din fiecare stat membru și care sunt conexiunile care leagă datoria publică de cea privată? Ce măsuri intenționează Consiliul să ia în cazul în care a) datoria privată este superioară datoriei publice? b) crește datoria privată. Având în vedere că pactul de stabilitate și creștere nu prevede modul de rezolvare a problemei datoriei private, cum intenționează Consiliul să prevină o asemenea tendință?

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Procedurile actuale de supraveghere macroeconomică și bugetară prevăzute la articolele 121 și 126 din tratat constituie piatra de temelie a coordonării politicii noastre economice.

În martie 2010, Consiliul European a înființat un grup de lucru prezidat de președintele în exercițiu al Consiliului și alcătuit din toate statele membre, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană. Grupul de lucru a fost însărcinat cu analiza măsurilor necesare pentru a crea un cadru îmbunătățit de soluționare a crizei și o disciplină bugetară mai bună prin explorarea tuturor opțiunilor menite să consolideze cadrul juridic.

Grupul de lucru i-a prezentat un raport de activitate Consiliului European în iunie. Raportul sublinia necesitatea supravegherii bugetare consolidate, în special punând mai mult accent pe nivelurile datoriei și tendințe, însă luând, de asemenea, în considerare sustenabilitatea generală a acestei datorii în lumina Pactului de stabilitate și de creștere.

Grupul de lucru a susținut, de asemenea, adoptarea unor