Stenograma dezbaterilor

Luni, 20 septembrie 2010 - Strasbourg

1. Reluarea sesiunii

PREZIDEAZĂ: Jerzy BUZEK
Președinte

(Ședința a fost deschisă la ora 17)

  Președinte. – Declar redeschisă sesiunea Parlamentului European întreruptă joi, 9 septembrie 2010.

2. Omagiu postum

  Președinte. – În primul rând, regret să fiu nevoit să informez Parlamentul cu privire la decesul dlui Egon Klepsch, care a ocupat funcția de Președinte al Parlamentului European în perioada 1992-1994. Dl Klepsch și-a dedicat cea mai mare parte a vieții sale profesionale idealului de a avea o Europă unită. Dumnealui a fost membru al acestui plen timp de mai bine de două decenii sau, cu alte cuvinte, pe parcursul a aproape cinci mandate parlamentare. Vă rog să păstrăm un moment de reculegere în memoria dlui Klepsch.

(Membrii Parlamentului s-au ridicat și au ținut un minut de reculegere)

Doresc, de asemenea, să vă informez că există o carte de condoleanțe, unde puteți scrie mesajele dvs. de condoleanțe.

3. Comunicarea Președinției

  Președinte. – După cum știți, foarte mulți sindicaliști francezi și-au anunțat în mod oficial intenția de a face grevă joi, în data de 23 septembrie 2010. Acțiunea de protest, la care vor participa lucrători din domeniul transportului public, va începe miercuri, 22 septembrie, la ora 22. Am primit, de asemenea, informații potrivit cărora greva ar putea începe chiar cu două ore mai devreme, adică la ora 20. Conferința președinților a hotărât ca Parlamentul să își urmeze programul normal de lucru și ca sesiunea parțială din această lună să se încheie, după cum era planificat, după votul de joi.

Acțiunea de protest va afecta serviciile de transport aeriene și feroviare, precum și serviciile de transport public din Franța, inclusiv circulația autobuzelor și tramvaielor. Prin urmare, s-ar putea să fie imposibil să asigurăm accesul la mijloace de transport la fel de bine ca până acum. Totuși, am luat toate măsurile necesare pentru a vă pune la dispoziție mijloace de transport cu ajutorul cărora să vă puteți întoarce acasă. Primele aranjamente au fost făcute, dar vor mai urma și altele.

Iată care sunt aranjamentele inițiale. Trenul închiriat către Thalys va circula ca de obicei, iar transportul cu autobuzul între Parlamentul European și gară va fi asigurat. Aceste lucruri sunt deja stabilite. Deplasările către diverse aeroporturi din afara teritoriului francez vor fi asigurate prin serviciile noastre. Colegiul chestorilor a emis deja un comunicat care conține detalii despre resursele suplimentare necesare pentru a permite ridicarea actualei restricții de circulație de 20 de kilometri impusă autovehiculelor oficiale, în scopul de a facilita transportul către aeroporturi din Elveția și Germania. Prin urmare, restricția de 20 de kilometri care se aplică autovehiculelor oficiale ale Parlamentului European va fi anulată. Veți putea să vă deplasați pe distanțe mai mari cu aceste autovehicule. Autoritățile locale din Strasbourg vor face un anunț în cursul acestei săptămâni, iar noi vom informa deputații europeni cu privire la mijloacele alternative de transport.

Biroul Parlamentului European se va întruni astăzi, la ora 18.30. Vom discuta, pas cu pas și în detaliu, despre cum ne putem asigura cel mai bine că deputații vor putea ajunge acasă de la sediul Parlamentul European din Strasbourg. Mâine dimineață veți primi un e-mail care va cuprinde informații referitoare la această chestiune. În cazul în care vom primi informații noi, vă voi contacta din nou miercuri dimineața. Primele informații detaliate vă vor fi trimise prin e-mail până mâine la prânz și este posibil să primiți informații suplimentare miercuri dimineața. Dacă primim informații de la autoritățile locale din Strasbourg, vi le voi transmite tuturor imediat. Vom continua să monitorizăm situația pentru a ne asigura că veți ajunge acasă fără probleme. Doresc să vă reamintesc faptul că aceste informații sunt preliminare. Vă vom oferi mai multe informații mâine și în ziua următoare.

  John Bufton (EFD). – Dle Președinte, mulțumesc pentru anunțul pe care l-ați făcut astăzi. Oamenii din întreaga Europă și în special cei din țara mea, Marea Britanie, vor fi îngroziți de situația teribilă în care ne aflăm. Venim la Strasbourg o dată pe lună – luna aceasta, de două ori – să stăm degeaba, lucru care este o bătaie de joc. Votul ar putea foarte ușor să se desfășoare la Bruxelles când ne aflăm acolo. Costurile suplimentare generate de fiecare dată când venim se ridică la milioane de euro, pe parcursul unei perioade de timp. În mod sigur a venit momentul să ne trezim – și dvs., și acest Parlament – și să ne dăm seama că nici măcar nu ar trebui să ne întâlnim în acest loc.

(Aplauze)

  Președinte. – Doresc să îi atrag atenția colegului meu deputat că această chestiune nu are legătură cu discuția de azi. Discutăm astăzi chestiuni tehnice, mai precis felul în care fiecare va ajunge joi la destinație. Chestiunea pe care ați menționat-o este o problemă complet diferită. Ea are legătură cu tratatele și acordurile din cadrul Uniunii Europene și nu are nicio relevanță pentru problema de față.

  Francesco Enrico Speroni (EFD). – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, doresc doar să adaug faptul că, spre deosebire de Bruxelles, orașul Strasbourg prezintă avantajul că se învecinează cu Germania, prin urmare aici este mult mai ușor să găsim mijloace alternative de transport decât la Bruxelles.

  Președinte. – Acest punct a fost completat. Țin să repet faptul că mai multe informații despre acest subiect vor fi furnizate marți și miercuri.

4. Aprobarea procesului-verbal al ședinței precedente

  Președinte. – Procesul-verbal din 9 septembrie 2010 a fost distribuit. Există vreun comentariu?

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle Președinte, aș dori să vorbesc în conformitate cu prevederile articolului 172 din Regulamentul de procedură despre punctul 5.2 al procesului-verbal al ședinței din data de 9 septembrie și, în același timp, deși voi combina ambele elemente ale discursului meu, doresc să aplic articolul 145 al Regulamentului de procedură pentru a face o declarație personală.

Dle Președinte, a fost votată o rezoluție foarte importantă care condamnă guvernul francez pentru politica de distrugere a taberelor ilegale de imigranți pe care o practică. În ciuda importanței acestui vot, grupurile care puteau îndeplini obligația de a solicita ca votul să se facă prin apel nominal, au ales în mod ciudat să nu procedeze astfel.

Cu toate că eu și colegii mei facem în mod clar parte din minoritatea care a votat împotriva acestei rezoluții care condamnă guvernul francez – ne-am numărat printre cei 245 de deputați care au votat împotriva ei – unii deputați, în special dl Audy și dna Mathieu, susțin că noi am votat în favoarea rezoluției. Ceea ce ar fi putut fi o simplă greșeală s-a transformat într-o minciună oficială când a fost repetată de către secretarul de stat pentru afaceri europene, dl Pierre Lellouche, și de către președintele grupului UMP din cadrul Adunării Naționale a Franței, dl Jean-François Copé.

Cu toate acestea, discursul meu din timpul dezbaterii, explicația mea privind votul, încercarea mea de a mă opune amendamentului socialist al dlui Swoboda, toate acestea au fost foarte clare. De ce nu s-a făcut votul prin apel nominal? Ignorând obiceiurile noastre, a fost în mod clar o tentativă a grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) de a ascunde – aproape am terminat, dle Președinte – defectele care există în interiorul său și de a discredita un adversar al cărui vot îl dorește. Acestea sunt manevre politice penibile.

  Președinte. – Înțeleg că ceea ce ați menționat a avut legătură cu procesul-verbal, dar a fost vorba totodată și de o remarcă personală. Intenționez să tratez comentariul dvs. ca pe o remarcă personală. Vă refereați la declarația dvs. personală. Mai există alte comentarii cu privire la procesul-verbal?

(Procesul-verbal al ședinței precedente a fost aprobat)

5. Componența Parlamentului: a se vedea procesul-verbal

6. Semnarea actelor adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară: consultați procesul-verbal

7. Componența comisiilor: a se vedea procesul-verbal

8. Întrebări orale și declarații scrise (depunere): consultați procesul-verbal

9. Declarații scrise caduce: consultați procesul-verbal

10. Petiții: a se vedea procesul-verbal

11. Continuări ale avizelor și rezoluțiilor Parlamentului: a se vedea procesul-verbal

12. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal

13. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal

14. Corrigendum la procesul-verbal din 5 mai 2010: consultați procesul-verbal

15. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

16. Ordinea lucrărilor

  Președinte. – A fost distribuită versiunea finală a proiectului de ordine de zi întocmit de Conferința președinților în cadrul reuniunii sale de vineri, 17 septembrie 2009, în conformitate cu articolele 130 și 131 din Regulamentul de procedură.

Luni:

Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European a solicitat ca de pe ordinea de zi să fie scoasă prezentarea succintă a raportului dnei Gallo referitor la aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă.

  Martin Schulz, în numele grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, grupul nostru a subliniat deja în cadrul Conferinței președinților de săptămâna trecută faptul că raportul Gallo – un raport din proprie inițiativă care este foarte controversat în acest plen – ar trebui să fie reevaluat în lumina dezbaterii continue la care a fost supus. Adevărul este că, potrivit noului Regulament de procedură, acest raport a fost introdus și votat foarte repede. Cu toate acestea, avem deja mai multe rezoluții alternative care sunt și ele supuse votului. Situația din prezent este una foarte confuză. Aș îndrăzni chiar să estimez că niciunul dintre proiectele menționate și care urmează să fie supuse votului nu va primi în ultimă instanță votul majorității. Acesta este primul aspect.

Al doilea este faptul că, între timp, am descoperit că inițiativele Comisiei în domeniul copyright-ului vor fi prezentate în următoarele câteva zile. Comisia a convenit asupra unei abordări legislative și vor exista proiecte de directive în procesul legislativ. Asta înseamnă că, în timp ce elaborăm legislația, vom vota asupra unui raport din proprie inițiativă care cu siguranță va fi depășit de această legislație.

Prin urmare, solicităm ca acest punct să fie scos de pe ordinea de zi.

  Marielle Gallo, raportoare. – (FR) Dle Președinte, nu putem accepta încă o solicitare de amânare a votului privind acest raport.

În ceea ce privește fondul, este greșit să spunem că nu există consens, pentru că acest raport este rezultatul a numeroase compromisuri care au fost dezbătute și discutate pe parcursul a mai multe luni.

În ceea ce privește forma, doresc să reamintesc Camerei faptul că raportul a fost votat în Comisia pentru afaceri juridice la începutul lunii iunie și că s-au mai purtat și alte discuții atunci când au fost convenite cele trei amânări. De această dată nu mai există niciun motiv pentru care ar trebui amânat votul privind acest raport, decât acela de a permite anumitor părți, anumitor grupuri politice, să ajungă la un consens. Totuși, nu acesta este interesul general.

Interesul general este tocmai acela de a adopta o poziție în ceea ce privește acest raport din proprie inițiativă, care nu va contrazice niciodată vreo prevedere legislativă viitoare, întrucât nu face altceva decât să solicite ca anumite texte legislative care există să fie aplicate și să nu fie respinse.

  Președinte. – Dna Gallo susține menținerea acestui punct pe ordinea de zi, însă eu întrebam dacă există persoane care doresc să îl susțină pe dl Martin Schulz și propunerea dumnealui.

  Daniel Cohn-Bendit, în numele grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Președinte, dnă Gallo, doamnelor și domnilor, cred că stimatul meu coleg, dl Schulz, a spus exact ceea ce trebuia spus, și anume faptul că nu aveți o majoritate. Mai mult decât atât, grupul liberal va vota împotriva raportului dvs. Nu văd niciun rost în a încerca astăzi să demonstrăm că niciunul dintre rapoarte nu beneficiază de o majoritate.

Discuții trebuie purtate efectiv în toate grupurile. Știu că în grupul dvs. aveți unanimitate – mă îndoiesc de acest lucru, dar să ne imaginăm că aveți unanimitate – dar în celelalte grupuri încă se poartă discuții și nu există nicio majoritate clară pentru o parte sau pentru alta. Prin urmare, cred că, de data aceasta, dl Schulz este extrem de rațional solicitând amânarea acestei inițiative.

(Parlamentul a respins cererea)

Joi:

  Președinte. – Am primit o solicitare din partea Conservatorilor și Reformiștilor Europeni de a amâna votul asupra propunerilor de rezoluție privind eșecurile înregistrate în protejarea drepturilor omului și a justiției în Republica Democrată Congo.

  Philip Bradbourn, în numele grupului ECR. – Dle Președinte, da, în numele grupului ECR, doresc să mut în mod formal amânarea votului de joi. Țin să precizez faptul că ne referim numai la acest vot, nu și la restul punctelor din programul de lucru.

Fac acest lucru pentru că, așa cum chiar dvs. ați descris în detaliu la începutul acestei ședințe, deputații ar putea întâmpina dificultăți joi, când vor dori să ajungă înapoi în țările lor de origine; într-adevăr, știu că mulți deputați europeni din acest plen intenționează să părăsească de miercuri orașul Strasbourg. Prin urmare, este absolut rezonabil să solicit o amânare de aproximativ două săptămâni a votului referitor la acest punct, cât și trimiterea acestuia către mini-sesiunile plenare din Bruxelles.

  Rebecca Harms, în numele grupului Verts/ALE. – (DE) Dle Președinte, deși aceasta este o formă neobișnuită de cooperare, grupul meu a propus deja de săptămâna trecută să nu avem voturi joi, pentru că nu am avut intenția de a submina dreptul la grevă al francezilor, așa cum se temea dl Daul, însă dorim să ne asigurăm că nu se va utiliza un număr mare de lucrători din Franța sau Germania care să ofere un transport la prețuri foarte mari, în special pentru personalul Parlamentului European, spărgând astfel greva. Din câte observ, această abordare rațională se bucură de mult sprijin în Parlamentul European. Grupul meu se declară și el în favoarea amânării votului.

  Francesco Enrico Speroni, în numele grupului EFD. – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, nu va fi un vot referitor la un document legislativ, astfel încât, după părerea mea, nivelul său de importanță este diferit.

Cred că această grevă va afecta aproape în mod egal toate forțele politice prezente în Parlament. Nu se pune problema că îi va afecta în principal pe cei de stânga sau pe cei de dreapta, așa că, în orice caz, va exista reprezentativitate – deși este posibil ca ea să fie redusă – prin urmare, vom putea vota cu încredere.

(Parlamentul a acceptat cererea)

(Prin urmare, ordinea lucrărilor a fost adoptată)

  Joseph Daul (PPE). – (FR) Dle Președinte, nu am înțeles situația hotărâtă prin vot.

Am votat pentru sau împotriva ordinii de zi decise în cadrul Conferinței președinților?

Împotriva? Deci nu va fi nicio ședință joi?

Nu va fi niciun vot? Prin urmare, vreți să semnați și să fiți plătiți fără să votați? Foarte bine.

  Președinte. – Dle Daul, am adoptat un singur punct, anume faptul că joi nu se va vota cu privire la o anumită problemă. Restul rămâne neschimbat. Nu se va vota în ceea ce privește eșecurile înregistrate în protejarea drepturilor omului și a justiției în Republica Democrată Congo. Va exista o dezbatere pe acest subiect, iar toate celelalte puncte rămân neschimbate. Este singurul vot care nu va avea loc.

17. Investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor de aviație civilă (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă raportul elaborat de dna De Veyrac, în numele Comisiei pentru transport și turism, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor de aviație civilă (COM(2009)0611 – C7-0259/2009 – 2009/0170(COD)) (A7-0195/2010).

  Christine De Veyrac, raportoare. – (FR) Dle Președinte, politica UE privind transportul nu este doar un set de obiective economice; mai presus de orice, reprezintă voința de a garanta cele mai înalte standarde de siguranță pentru pasageri.

Acesta este un obiectiv de care ne-am apropiat în ultimii câțiva ani, prin urmare trebuie să ne continuăm eforturile pentru a asigura un nivel optim de siguranță aeriană. Acesta este contextul în care discutăm astăzi propunerea de regulament privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor de aviație civilă.

După câteva săptămâni de negocieri dificile, am reușit, până la începutul verii, să ajungem, alături de Consiliu, la un acord la prima lectură, garantând un progres real în domeniul investigării și prevenirii accidentelor și în cel al ajutorării familiilor victimelor. Dacă textul este adoptat mâine, acest lucru va însemna că măsurile stabilite în acest text vor putea intra în vigoare la sfârșitul anului 2010.

(Zgomot în Cameră – Președintele a solicitat să se facă liniște)

Care sunt măsurile stabilite în acest raport? În primul rând, acest regulament sporește independența investigațiilor și investigatorilor din domeniul siguranței. Aceștia din urmă vor beneficia de acces garantat la dovezi și vor primi resursele necesare pentru a determina cauzele unui accident.

Al doilea aspect important: acest text clarifică, de asemenea, rolul Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA) în cazul unui accident aviatic; se spune foarte clar că Agenția, în calitate de organism responsabil cu certificarea...

(Și mai mult zgomot în Cameră)

Ei bine, se pare că nimeni nu este interesat de acest subiect. Mă pot opri din vorbit dacă doriți. Nici măcar nu mă pot auzi vorbind.

(Președintele a invitat vorbitoarea să continue)

Se spune clar că Agenția, în calitate de organism responsabil cu certificarea, nu ar trebui în niciun caz să investigheze accidente, pentru că nu poate fi în același timp judecător și parte la proces. Totuși, ea trebuie să aibă acces la informațiile de care are nevoie pentru sarcinile legate de certificare și trebuie să aducă investigațiilor din domeniul siguranței beneficiul expertizei sale. Acesta este motivul pentru care regulamentul stipulează că, în conformitate cu Anexa 13 a Convenției de la Chicago, AESA va lua parte la investigații în calitate de consilier.

Al treilea progres menționat în regulament: crearea unei rețele de autorități de investigație în domeniul siguranței, rețea care va formaliza și va consolida cooperarea care deja există între statele membre. În afară de faptul că va avea o structură flexibilă, fără personalitate juridică, această rețea va contribui la îmbunătățirea calității investigațiilor în domeniul siguranței, în special datorită unui grad crescut de cooperare între statele membre, împărtășirii de bune practici și unui nivel mai bun de pregătire a investigatorilor.

Mai mult, acest regulament se ocupă și de relațiile dintre anchetele judiciare și investigațiile tehnice privind siguranța și chiar și aici reprezintă un real progres, în ciuda diversității sistemelor juridice din statele membre, în special prin garantarea că investigatorii au acces imediat și nelimitat la dovezi, iar apoi prin stabilirea de acorduri prealabile între autoritățile judiciare și birourile de investigație.

În fine, iată aspectul pe care eu îl consider ca fiind cel mai important: protecția victimelor și a familiilor acestora. Textul stipulează ca, în caz de accident, lista cu toate persoanele aflate la bordul avionului accidentat să fie furnizată în cel mult două ore, ceea ce ar reduce perioada dureroasă de așteptare a familiilor.

Mai mult decât atât, acest regulament stabilește o serie întreagă de măsuri dedicate familiilor victimelor. Printre acestea se numără posibilitatea de a numi, atunci când se face rezervarea locurilor, o persoană de contact care să fie anunțată în caz de accident; obligația de a informa familiile cu privire la progresul înregistrat în investigație, înainte ca aceasta să fie făcută publică; confidențialitatea în ceea ce privește numele persoanelor aflate la bordul avionului, dacă familiile acestora solicită acest lucru; numirea unei persoane de contact care să comunice cu familiile victimelor pe întreaga durată a investigației; obligația statelor membre de a avea un plan de urgență în caz de accident; obligația tuturor companiilor aeriene cu sediul în Europa de a avea un plan de reacție la criză, care să includă, printre altele, asistență psihologică pentru familii; și, în fine, reamintirea obligației pe care o au toate companiile aeriene care operează în UE de a dispune de o minimă asigurare pentru a putea plăti despăgubiri familiilor victimelor.

Ultimul aspect important al acestui regulament îl reprezintă elaborarea de rapoarte privind evenimentele, acesta fiind un progres major în domeniul prevenirii accidentelor, întrucât textul stipulează că AESA și autoritățile competente din statele membre trebuie să aibă acces la baza de date centrală privind accidentele aviatice. Această bază de date va fi analizată în vederea luării de măsuri preventive, pentru a preveni astfel accidentele.

Acestea sunt principalele elemente ale compromisului. Doresc să le mulțumesc călduros raportorilor alternativi, cu care am avut o relație de colaborare excelentă și care ne-au permis să ajungem la acest rezultat.

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Dle Președinte, nu am vrut să vorbesc mai devreme pentru a nu o întrerupe din nou pe raportoare. Sunt perfect de acord cu dvs.: ceea ce s-a întâmplat la începutul dezbaterii este rușinos. În această dezbatere este vorba despre accidente aeriene, despre viețile oamenilor, despre cum putem proteja oamenii și cum putem preveni astfel de accidente. Cred că această dezbatere este cel puțin la fel de importantă ca cele privind punctele de pe ordinea de zi. Ar trebui să ne gândim la ceea ce am putea face ca, pe viitor, să prevenim un asemenea haos la începutul dezbaterilor pe teme importante.

(Aplauze)

  Președinte. – Acesta este un lucru pe care îl solicit tuturor deputaților. Este foarte important să părăsească foarte repede Camera dacă vor să țină această dezbatere. Pot să o înceapă în afara Camerei, dacă există cineva care vrea să asculte. Dle Leichtfried, sunt perfect de acord cu dvs.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle Președinte, stimați deputați, doresc să mulțumesc foarte mult raportoarei, dna De Veyrac, și raportorilor alternativi pentru munca lor și pentru angajamentul lor constant de a susține Comisia în ceea ce privește propunerea legislativă care a dus la elaborarea acestui regulament nou și foarte important privind siguranța aeriană în Europa.

Așa cum a spus și raportoarea, nu a fost un dosar ușor. Dimpotrivă, el conține aspecte care au necesitat negocieri foarte delicate și sensibile pentru a putea ajunge la un echilibru între prerogativele investigațiilor independente în domeniul siguranței și cele ale autorităților judiciare – între necesitatea de a efectua muncă de investigație, pe de-o parte, și nevoia de a proteja anonimatul celor care sunt afectați de investigație, de cealaltă parte.

Am făcut toate acestea pentru că dorim să învățăm lecțiile corecte din această muncă și să furnizăm în final reguli bune și moderne, care ne vor ajuta să efectuăm investigații în mod profesional și să prevenim viitoare accidente și incidente și care vor garanta un nivel ridicat de siguranță aeriană pentru cetățenii europeni. Prin urmare, era important ca atât Consiliul, cât și Parlamentul, să fie gata să facă toate compromisurile necesare. Țin să vă mulțumesc tuturor pentru acest lucru.

Doresc, de asemenea, să subliniez faptul că și Comisia împărtășește evaluarea făcută de raportoare. Textele asupra cărora s-a convenit reprezintă un echilibru bun și corect între diversele părți interesate implicate. Fără îndoială, în final, cel mai mare câștigător de astăzi este pasagerul european. Siguranța în aviație și protecția pasagerilor sunt priorități pentru Comisie și au reprezentat principala grijă a tuturor celor care s-au aflat la masa negocierilor. Prin urmare, astăzi trebuie să fim mândri.

Invit toți deputații din Parlamentul European să susțină textul compromisului, așa cum acesta a fost negociat de către raportoare.

  Werner Kuhn, în numele grupului PPE. – (DE) Dle Președinte, dnă Malmström, doamnelor și domnilor, după o perioadă lungă de negocieri, dna De Veyrac ne-a prezentat un raport excelent. Totuși, în remarcile introductive de mai devreme, s-a spus în mod corect că aici este vorba de viața oamenilor și trebuie să luăm în considerare faptul că investigația și prevenirea accidentelor de aviație civilă se bazează pe o directivă din anul 1994. De atunci, am creat o piață comună a aviației, iar programul european Open Sky a devenit realitate. În ultimii 15 ani, traficul aerian din Europa a crescut mai mult decât dublu și se înțelege de la sine că eforturile noastre comune se concentrează pe realizarea unor îmbunătățiri continue în domeniul siguranței aviatice. Este esențial să investigăm și să revizuim foarte meticulos fiecare incident și accident aviatic, lucru pe care dna De Veyrac l-a subliniat aici, inclusiv în ceea ce privește găsirea unui echilibru între autoritățile judiciare și agențiile independente de investigație. Pe viitor, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației va juca un rol esențial în acest domeniu, prin urmare trebuie să o consolidăm în acest sens.

Cu toate acestea, trebuie, de asemenea, să utilizăm competențele naționale pe care le avem în acest domeniu – așa cum avem în Germania Autoritatea Federală Germană de Aviație și așa cum se întâmplă și în alte țări – pentru a putea prezenta rezultate corecte și foarte precise ale investigațiilor, rezultate din care putem învăța, dar care pot fi folosite și pentru a economisi bani și pentru a ne îmbunătăți colaborarea – căci am fost dojeniți că risipim bani pe agenții noi.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Brian Simpson, în numele grupului S&D. – Dle Președinte, doresc să îi mulțumesc raportoarei noastre pentru munca asiduă depusă în acest dosar important. Aș dori să mă concentrez pe două aspecte din acest raport: în primul rând, pe felul în care putem îmbunătăți investigarea accidentelor aeriene și, în al doilea rând, pe chestiunea drepturilor victimelor și rudelor persoanelor implicate în astfel de accidente.

Comisia pentru transport a îmbunătățit, am impresia, câteva prevederi pe care inițial le propusese Comisia. Așa cum a spus și raportoarea noastră, am clarificat în special rolul AESA în investigarea accidentelor aeriene pentru a ne asigura că investigarea accidentelor este independentă și nu este afectată de interferențe. Nu putem permite ca organismul de reglementare să fie în același timp și organism de investigație. De aici, definirea clară a rolului de consiliere al AESA, așa cum este acesta definit de OACI în Anexa 13.

De asemenea, am extins sprijinul nostru pentru crearea unei rețele europene de autorități de investigație și nevoia ca datele să fie analizate la nivelul întregii Europe, astfel încât să contribuim la îmbunătățirea calității investigațiilor privind accidentele aeriene în toată Europa.

Este totodată esențial să subliniem nevoia de a avea un sistem eficient de raportare a incidentelor, necesitatea de a împărtăși informațiile relevante colectate în urma incidentelor, dar și nevoia de a putea plăti despăgubiri adecvate.

În această revizuire, Parlamentul a menționat totodată posibilitatea de a reveni la domeniul protejării drepturilor victimelor și rudelor, insistând ca asistența și informațiile să fie furnizate în termen de două ore.

În fine, doresc să subliniez în fața Comisiei necesitatea de a revizui directiva privind raportarea incidentelor, pentru ca cele două directive să se poată completa reciproc.

Cred că acesta este un raport excelent și îi felicit pe raportorii noștri și pe raportorii alternativi pentru eforturile depuse.

  Jelko Kacin, în numele grupului ALDE. – (SL) Sunt mândru de acest document, care a fost elaborat după negocieri trilaterale de succes purtate împreună cu reprezentanți ai Consiliului și ai Comisiei și, în numele grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, doresc să o felicit pe dna comisar pentru realizările sale, pentru perseverența și curajul politic de care a dat dovadă.

Am creat un cadru care aduce multe beneficii pasagerilor, angajaților din industria aviatică și publicului general și care stabilește un exemplu internațional. În primăvara acestui an, în urma unei dezbateri constructive, Comisia pentru transport și turism a elaborat un document care a reprezentat un bun punct de plecare pentru un trialog de succes purtat cu reprezentanți ai Consiliului și ai Comisiei. Doresc, de asemenea, să mulțumesc Asociației Piloților și Controlorilor de Trafic Aerian pentru ajutorul și cooperarea oferite.

În etapa finală, Parlamentul a jucat un rol decisiv în amendamentele ulterioare aduse cadrului de reglementare, pentru că am împiedicat posibilitatea de a face amendamente prin intermediul așa numitelor acte delegate.

Dacă vrem să prevenim accidentele, trebuie să investigăm cauzele acestora. Pentru ca aceste investigații să fie minuțioase și transparente, nu trebuie să lăsăm părțile importante implicate să emită judecăți pripite. Cheia investigării accidentelor o reprezintă stabilirea exactă a rolului investigațiilor judiciare. Parlamentul a insistat asupra faptului că, pentru a asigura independența investigațiilor făcute asupra cauzelor accidentelor aviatice, trebuie să protejăm investigațiile tehnice de interferența venită din partea investigațiilor judiciare. Trebuie totodată să raportăm și să investigăm toate incidentele, absolut toate, nu doar pe cele care au avut consecințe tragice. Totuși, efectuarea unei investigații este posibilă doar atunci când aflăm că s-a petrecut un accident.

Un alt produs al procesului de elaborare a acestui regulament îl reprezintă asigurarea dată de Comisie că în scurt timp va revizui directiva privind raportarea incidentelor. Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) trebuie să se implice în investigații, iar noi i-am stabilit rolul. Un organism de reglementare nu este unul de investigație, dar trebuie să aibă acces la anumite informații și trebuie să poată îndeplini un rol de consiliere.

În timpul negocierilor, dna comisar a acordat o atenție specială drepturilor victimelor accidentelor și a reușit să rețină toate elementele esențiale.

  Eva Lichtenberger, în numele grupului Verts/ALE. – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, importanța acestui raport nu poate fi supraestimată, întrucât, de acum, el va colecta, la nivel european, informații care, deși în mod original erau disponibile în locuri separate, înainte nu permiteau realizarea unui tablou general, pentru că nu aveam metode suficient de bune pentru a interconecta informațiile.

Într-un moment în care există o presiune competitivă enormă în domeniul aviației, este, de asemenea, foarte necesar și chiar esențial ca persoanele care transmit informații – în special privind sursele tehnice de eroare – să fie protejate și de presiunea venită de la companiile aeriene concurente sau de la propria lor companie aeriană. În această privință, trebuie să ne asigurăm într-adevăr că aceste informații, de care avem urgent nevoie pentru a preveni accidentele, sunt protejate și că există un proces clar menit să găsească un echilibru între investigațiile legale, care sunt necesare în aceste cazuri, și cele de natură tehnică, care au scop preventiv, astfel încât cele două să nu se suprapună.

Doresc să îi transmit raportoarei cele mai sincere mulțumiri. Am lucrat extrem de bine împreună și am făcut un pas foarte important înainte în ceea ce privește acest aspect.

  Peter van Dalen, în numele grupului ECR. – (NL) Doresc să încep prin a adresa o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură. Raportoarea noastră alternativă, dna Foster, tocmai m-a informat că nu va putea fi prezentă. Va sosi mai târziu în această seară, prin urmare aș dori să folosesc timpul care i-a fost acordat dumneaei.

În primul rând, doresc să îi adresez raportoarei sincere mulțumiri pentru activitatea sa excelentă. Atât regulamentul în sine, cât și calitatea acestuia, vor aduce beneficii traficului aerian european, dar și siguranței traficului aerian.

Totuși, dacă vrem cu adevărat să tragem învățăminte din accidente, investigațiile trebuie să fie complet ferite de interferențe: intervenții ale organizațiilor de consumatori în cadrul companiilor aeriene și, mai presus de orice, interferențe venite din partea autorităților judiciare. Dacă administrațiile publice pot interveni în investigații independente, atunci independența acestor investigații este în pericol. Ar fi ca și când un măcelar ar putea influența inspectorii care controlează carnea pe care el o comercializează, iar acesta nu este obiectivul nostru.

Prin urmare, cel mai bun lucru pentru noi ar fi fost să introducem „modelul canadian”. Ar fi însemnat să avem o autoritate de investigație complet independentă, care ar invita autoritățile judiciare să participe la o investigație pe baza unor criterii obiective atunci când s-a comis o infracțiune. Acesta este sistemul pe care îl aplicăm în Olanda, unde avem un consiliu de investigație independent, care funcționează excelent. Acest consiliu de investigație face în mod regulat observații clare și răspicate, chiar și administrațiilor publice. Acesta este cel mai bun sistem, iar acum textul asupra căruia am convenit împreună cu reprezentanții Consiliului oferă posibilitatea de a introduce investigațiile independente de acest fel.

Fără îndoială, pachetul general reprezintă un real progres. În special prevederea privind informațiile despre pasagerii implicați într-un accident prezintă o foarte mare importanță, iar din acest motiv nu ne vom abține mâine de la vot, ci, în schimb, vom susține raportoarea și vom vota pentru.

  Jacky Hénin, în numele grupului GUE/NGL. – (FR) Dle Președinte, transportul aerian este cea mai sigură cale de transport, care a obținut cele mai spectaculoase rezultate din punctul de vedere al reducerii emisiilor de CO2. Prin urmare, trebuie depuse eforturi pentru a ne asigura că se continuă pe aceeași linie.

Înființarea unei rețele de autorități de investigație în domeniul siguranței în statele membre este o idee bună, condiția fiind ca fiecare autoritate să fie în continuare responsabilă în mod public și să nu cadă victimă noțiunii distructive de profitabilitate maximă imediată. Relocarea activităților de întreținere în țări din afara UE, contrafacerea de piese de schimb, angajarea de echipe prost plătite și privatizarea controlului de trafic aerian, lucru care încă se întâmplă din când în când, reprezintă amenințări importante la adresa siguranței.

UE trebuie să intervină și să își asume responsabilitatea în acest domeniu. Nu se poate mulțumi să publice liste negre și să organizeze investigații privind accidentele aviatice. Trebuie să lovească acționarii companiilor aeriene care nu asigură condiții optime de siguranță exact acolo unde îi doare. Fără îndoială, unele accidente sunt rezultatul erorilor umane, însă din când în când, aceste erori subliniază neajunsurile anumitor companii aeriene în ceea ce privește organizarea muncii, condițiile de muncă, ergonomia, pregătirea și calificările.

  Luis de Grandes Pascual (PPE). – (ES) Dle Președinte, dnă comisar, doresc să o felicit pe dna De Veyrac pentru raportul său, datorită căruia s-a ajuns la un acord la prima lectură. Totuși, trebuie să fac trei observații critice, care implică nevoia de a face concesii de fiecare dată când există negocieri de acest fel.

În primul rând, s-a renunțat la ideea identificării individuale a victimelor: atunci când probele ADN permit efectuarea unei astfel de identificări, este normal ca familiile să solicite să primească nu orice cadavru, ci trupul neînsuflețit al victimelor care le sunt rude.

În al doilea rând, termenul „cauze” nu a fost înlocuit cu sintagma „factori concurenți”. Acest lucru va genera litigii și sunt de părere că este o eroare gravă – rămâne de văzut dacă nu este așa – întrucât investigația tehnică trebuie să fie separată de investigația legală.

În fine, ni se pare foarte regretabil faptul că este posibil ca delegația spaniolă să trebuiască să se abțină, în ciuda opiniei favorabile pe care o are cu privire la subiect. Acest lucru se întâmplă pur și simplu pentru că relația cu Aeroportul Gibraltar, care în prezent este guvernat de Declarația ministerială convenită la Cordoba în 2006, este menționată din 1987. Anterior, legislația fusese suspendată și se făcea referire la diferențele existente între Marea Britanie și Spania, în timp ce acum se fac doar trei referiri la aceste diferențe juridice, nimic mai mult.

Asta înseamnă, bineînțeles, că va trebui să ne abținem de la vot – repet – în ciuda opiniei favorabile pe care o avem cu privire la raport și la munca depusă de dna De Veyrac. Din nou, doresc să o laud pentru acest raport bun, care în mod fundamental va fi unul pozitiv.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Cred că trebuie să spunem foarte clar, de la bun început, că, din fericire, standardele europene privind siguranța aviatică sunt îmbunătățite permanent. Deși există dezastre aeriene și incidente, nivelul de siguranță este, în general, unul destul de mare. Din păcate, siguranța aviatică nu este un lucru care, odată dobândit, durează pentru totdeauna. Din când în când se întâmplă incidente și accidente. Acestea trebuie să fie investigate foarte minuțios, într-o manieră complet independentă și profesională. Astfel de etape sunt necesare pentru a elabora cele mai competente recomandări posibile, create pe baza investigațiilor menționate anterior și care vor ajuta la prevenirea pe viitor a accidentelor și incidentelor.

În prezent, sistemul de investigare a accidentelor aeriene pentru industria aviatică civilă din Uniunea Europeană funcționează sub capacitatea optimă. Acesta este motivul pentru care cred că acest regulament, un produs al muncii efectuate în Parlament, oferă o ocazie de îmbunătățire a acestei situații. Echipa dnei De Veyrac pare să fi elaborat un proiect foarte competent. Totuși, doresc să vă atrag atenția asupra unui factor destul de important. La proiect au fost adăugate câteva zeci de comentarii și amendamente. Ținând cont de faptul că a fost un produs de compromis, cred că ar trebui să votăm în favoarea a ceea ce Parlamentul, Comisia și Consiliul au negociat în comun. După părerea mea, alte propuneri, care ar putea părea justificate dintr-o anume perspectivă, ar trebui să fie respinse.

  Gesine Meissner (ALDE). – (DE) Dle Președinte, dnă comisar, doresc să încep prin a aborda un aspect pe care raportorul nostru alternativ, dl Kacin, nu l-a putut menționa din lipsă de timp, dar care fără îndoială este unul foarte important pentru dumnealui. În contextul stabilit, este absolut necesar nu doar să investigăm cauzele accidentelor, ci și să protejăm victimele și familiile acestora. Grupul meu, în special, s-a exprimat foarte clar în favoarea ideii ca informațiile privind circumstanțele producerii accidentelor să fie furnizate rapid, cel puțin rudelor, și în favoarea ideii ca aceste informații să fie furnizate și în cazul relațiilor dintre persoane de același sex.

În general, am spus deja că raportul întocmit de raportoare este într-adevăr unul inovator. Nu avem suficiente cuvinte de laudă. Adevărul este că directiva anterioară este veche de 16 ani. Între timp, s-au făcut progrese în domeniul tehnicii și avem nevoie de o mai bună siguranță în domeniul aviației. Pentru a putea investiga accidente, avem nevoie de informații care pot fi evaluate în mod independent. Statele Unite au de mult timp o astfel de agenție de investigație independentă și oferă garanția protecției în cazul în care cineva furnizează dovezi care ar putea fi folosite ulterior împotriva respectivei persoane, ca parte implicată. Acum, am realizat și noi acest lucru. Doresc să îi mulțumesc sincer dnei De Veyrac pentru munca sa excelentă.

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Creșterea constantă a traficului aerian a determinat necesitatea adaptării cadrului legislativ privind investigarea accidentelor aeriene.

Doamna de Veyrac a obținut un compromis final excelent. Prin crearea unei rețele de birouri naționale de anchetă se stimulează schimbul de informații, formarea investigatorilor, crearea unui registru de bune practici și se elaborează o metodologie europeană privind investigarea accidentelor. De asemenea se reduc disparitățile între statele membre, se îmbunătățesc mecanismele de anchetă în acestea și se mărește gradul de siguranță aviatică.

S-a creat cadrul juridic necesar pentru participarea EASA în investigațiile privind siguranța. Noul cadru legislativ oferă, de asemenea, echilibrul necesar între independența investigatorilor și cea a autorităților judiciare în privința accesului la informații sensibile și la modul de coordonare a investigațiilor.

Drepturile și asistența victimelor precum și a familiilor acestora sunt garantate. Statele membre sunt obligate să asigure instituirea unui plan național de ajutorare a acestora.

Statele membre trebuie să utilizeze rețeaua pentru transmiterea de informații privind evenimentele survenite în aviația civilă, care să poată fi analizate și clarificate de către EASA pentru creșterea siguranței transportului aerian în beneficiul cetățenilor noștri.

  Jim Higgins (PPE). – Dle Președinte, este destul de clar că directiva din 1994 și-a atins scopul, însă acum este complet învechită. Așa cum s-a spus în mod repetat, dezvoltarea semnificativă a mijloacelor de transport aerian dovedește că avem într-adevăr nevoie de măsuri de siguranță actualizate, că avem nevoie de mai multă coordonare, că avem nevoie de mai multe inspecții și de mai multă cooperare. Lucrul care îmi place la acest raport este faptul că definește clar rolul autorităților competente.

Susțin propunerea la care au făcut referire Brian Simpson și raportoarea, aceea ca Autoritatea Europeană de Siguranță a Aviației să nu aibă, în nicio situație, vreun rol în cadrul investigațiilor în domeniul siguranței. Sarcina lor – pe care o îndeplinesc excelent – este să certifice aeronavele, nu să investigheze întreaga situație legată de un accident.

În ceea ce privește rețeaua de agenți de siguranță – repet, este o idee pe care o salut. Cursurile de pregătire sunt extrem de importante, pentru că trebuie să reducem diferențele care există în prezent între diversele standarde aplicabile în diverse state membre.

În ceea ce privește lista de pasageri, una dintre cele mai mari traume de după un accident o reprezintă întârzierea cu care se furnizează lista de pasageri. Faptul că, de acum, această listă trebuie furnizată în termen de o oră este mai mult decât binevenit. Este destul de înspăimântător să trebuiască să dai numele cuiva atunci când îți iei bilet de avion, însă este foarte important și faptul că, de acum, sperăm, oricine va putea furniza numele unei persoane care să fie contactată în caz de accident, dacă sunt pierderi de vieți omenești, pentru că trauma așteptării este aproape de nesuportat.

Susțin aspectul referitor la ADN, însă dacă stabilim acest lucru – ca pasagerii să furnizeze numele unei persoane care să fie contactată – atunci mostrele ADN pot fi analizate ulterior. Au fost făcute multe propuneri raționale. Nu am decât cuvinte de laudă pentru raportoare și pentru raportorii alternativi. Au făcut o muncă excelentă.

  Artur Zasada (PPE). – (PL) Discutăm astăzi un document care va avea un impact real asupra unui număr de peste 800 de milioane de pasageri care călătoresc în fiecare an pe calea aerului în teritoriul Uniunii Europene. Este un text semnificativ, prin prisma faptului că regulamentele relevante nu au mai fost modificate de 16 ani și datează dintr-o perioadă când volumul traficului aerian era mult mai mic. Siguranța acestor 800 de milioane de pasageri se află în joc, iar siguranța lor nu poate fi garantată fără un sistem voluntar de raportare pentru piloți și echipaje de aeronave. Vom putea garanta siguranța pasagerilor abia atunci când membrii echipajului și piloții se vor simți confortabil să scrie sau să raporteze despre accidente ori evenimente petrecute la bord. Nu vom atinge acest obiectiv dacă instituțiile care investighează incidentele și accidentele aviatice simt că procurorii, sistemul juridic și presa fac presiuni pentru ca rapoartele să fie elaborate imediat. Trebuie să garantăm siguranța cetățenilor UE, în special având în vedere faptul că istoria siguranței aeriene a fost scrisă cu sângele victimelor accidentelor aeriene. Acesta este motivul pentru care simt că responsabilitatea noastră în ceea ce privește votul din această săptămână este cu atât mai mare.

PREZIDEAZĂ: Silvana KOCH-MEHRIN
Vicepreședintă

  Gabriel Mato Adrover (PPE). – (ES) Dnă președintă, astăzi se împlinesc doi ani și o lună de la accidentul aviatic care a făcut 154 de victime pe aeroportul Barajas din Madrid și care a destrămat multe familii, majoritatea din Insulele Canare. Toți deputații din Parlamentul European împărtășesc durerea acestor oameni.

Din nefericire, ancheta tehnică nu a fost încă finalizată nici până astăzi, doi ani mai târziu. Familiile victimelor încă se întreabă ce s-a întâmplat și nu au niciun răspuns.

Consider că este o situație regretabilă, din două motive fundamentale: în primul rând, pentru că familiile victimelor nu merită așa ceva și, în al doilea rând, pentru că nu sunt aduse la lumină informații importante, care se pot dovedi vitale pentru siguranța aviatică și care ar putea fi esențiale pentru prevenirea altor incidente.

Am încredere că regulamentul pe care îl vom adopta mâine va contribui, printre altele, cel puțin la accelerarea anchetei tehnice și la garantarea faptului că astfel de situații nu se vor repeta.

Împărtășesc preocupările exprimate de colegul meu, dl de Grandes și felicit raportoarea pentru acordul obținut în primă lectură, sper însă că nu s-au făcut prea multe concesii pentru a satisface anumite interese. Victimele sunt importante aici și ele sunt pe primul loc.

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Dnă președintă, cred că nimic nu poate fi mai cumplit decât să fii ruda unui pasager aflat într-un avion care a decolat, după care să auzi că a avut loc un accident, că s-a prăbușit și să nu știi ce s-a întâmplat. Doresc să o felicit cu toată sinceritatea pe raportoare, dna De Veyrac, întrucât consider că, într-o oarecare măsură, prezentul raport remediază această situație. După părerea mea, opțiunea de a indica o persoană care ar urma să fie contactată și obligația companiilor aeriene de a furniza lista pasagerilor în termen de două ore sunt elemente foarte importante pentru rezolvarea acestei incertitudini și pentru a-i ajuta pe cei care nu știu ce s-a întâmplat.

În al doilea rând, s-a găsit o soluție oportună pentru echilibrul atât de greu de stabilit între sistemele de investigare interne și cele externe, în scopul, pe de o parte, de a-i proteja pe cei care doresc să aducă dovezi și, pe de altă parte, de a asigura interesele opiniei publice în aflarea adevărului. Prin urmare, este un raport foarte bun. Doresc să o felicit încă o dată pe raportoare. A realizat o lucrare excelentă.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dnă președintă, împărtășesc la rândul meu ideea că unicul obiectiv al acestui regulament este acela de a preveni accidente viitoare, fără a împărți vini și responsabilități. Mă bucură faptul că garantează independența investigațiilor și ameliorează coordonarea cu rețeaua astfel stabilită. Protejează victimele și membrii familiilor acestora prin diferite măsuri, după cum protejează informații sensibile care presupun o confidențialitate deplină și nu trebuie folosite în alte scopuri decât cele ale investigației. Vorbim de imagini și înregistrări audio. Consider, însă, că ar fi trebuit integrat și principiul „culturii echității” (just culture). Este un lucru pe care îl așteptau și profesioniștii din acest domeniu, având în vedere că se întâmplă uneori să fie judecați în mass-media înainte ca investigația să se fi derulat.

În cele din urmă, doresc să spun că salut faptul că li se solicită companiilor o asigurare minimă pentru familiile victimelor, care vor fi astfel protejate, ceea ce în prezent nu se întâmplă.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dnă președintă, traficul aerian continuă să ia amploare. În ceea ce mă privește, siguranța este mai presus de orice alte considerente. Prin urmare, avem nevoie de un organism independent care să investigheze orice deficiențe și care să facă posibilă adoptarea de măsuri corective, contribuind astfel la optimizarea siguranței aviatice pentru toată lumea.

Aș dori să-mi prezint și eu, la rândul meu, felicitările pentru acest raport.

  José Manuel Fernandes (PPE). – (PT) Dnă președintă, în dinamica unei economii mondiale tot mai globalizate, transportul aerian a devenit esențial pentru mobilitatea oamenilor.

Actuala legislație europeană care reglementează investigarea accidentelor aviatice nu reușește să țină pasul cu schimbările care au intervenit în acest domeniu și cu apariția unor noi actori, cum ar fi Agenția Europeană de Siguranță a Aviației.

Trebuie să se realizeze o armonizare a nivelului capacității statelor membre de a desfășura investigații ale accidentelor de aviație civilă. Prioritatea, însă, trebuie să fie prevenirea accidentelor, iar investigarea trebuie să funcționeze întotdeauna ca un auxiliar al prevenției.

Trebuie subliniat faptul că presiunea puternică exercitată în scopul reducerii costurilor favorizează amplificarea riscurilor în ceea ce privește siguranța. Economiile financiare nu pot avea întâietate în raport cu oamenii și nu putem accepta propuneri ca eliminarea copilotului sau deschiderea posibilității de a permite pasageri în picioare.

Investigarea este importantă, însă prevenirea și serviciile de calitate trebuie să prevaleze.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - O felicit pe doamna raportoare pentru acordul în primă lectură în ceea ce privește regulamentul privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor de aviație civilă.

Statele membre au obligația de a se asigura că toți transportatorii aerieni înregistrați pe teritoriul lor dispun de un plan de asistență a victimelor și a familiilor acestora. Cu toate acestea, consider că durata de două ore în care operatorii aerieni sunt obligați să obțină lista pasagerilor, cred că este o perioadă mult prea mare. De asemenea, aș dori să menționez faptul că salutăm propunerea de a obliga transportatorii aerieni, care deservesc Uniunea Europeană, să aplice dispozițiile Convenției de la Montréal pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional, chiar și în cazul în care statul de înregistrare nu a ratificat convenția respectivă.

Închei atrăgând atenția că pentru prevenirea accidentelor și investigarea accidentelor aeriene este esențial ca Uniunea Europeană să încheie acordul privind siguranța aviației civile și cu țări nemembre.

  Jelko Kacin (ALDE). – (SL) Aș dori să adaug ceva referitor la înștiințarea rudelor, subiect pentru care nu am avut suficient timp mai devreme.

Rudele trebuie tratate egal și nu trebuie să fie discriminate. Definiția „familiei” diferă semnificativ de la un stat membru la altul. Parlamentul a ținut să protejeze și parteneriatele între persoane de același sex, acestea fiind recunoscute în unele țări, iar în altele nu. Grupul meu politic a propus o soluție de compromis, care a fost adoptată de Consiliu și Comisie, prin urmare acum operăm cu definiția familiei astfel cum se aplică aceasta în țara victimei, adică în țara de cetățenie a victimei. Este o realizare importantă și un compromis important.

Un alt element pe care aș dori să-l subliniez este că, în loc să inventăm noi instituții, ne-am bazat pe rețeaua de autorități naționale de investigare, ale căror operațiuni au fost deja corelate.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dnă președintă, nivelul ridicat al consensului din acest plen transmite un mesaj puternic pasagerilor și familiilor acestora. Acest lucru ar trebui văzut ca o dovadă a muncii excelente desfășurate de raportoare și de raportorii alternativi.

Avem în față sarcina importantă de a crea Rețeaua europeană a autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța aviației civile, pe care o aștept cu nerăbdare. Este un pas important în direcția ameliorării calității investigațiilor privind siguranța, a consolidării independenței acestora și a încurajării standardelor ridicate în metodele de investigare și formare.

Este important că noile norme reflectă progresele înregistrate în materie de siguranță prin Agenția Europeană de Siguranță a Aviației care, de aici înainte, poate contribui la investigațiile privind siguranța cu expertiza și experiența de care dispune în domeniile sale de competență. La fel ca mulți vorbitori, doresc să subliniez că participarea Agenției se va limita la asistența tehnică prin schimb de experiență și implicarea în evaluare. Agenția nu va investiga accidentele.

Comisia s-a angajat să lucreze rapid pentru a completa noile norme cu propuneri menite să modernizeze sistemul de raportare a incidentelor și accidentelor aviatice astfel ca, în final, să dispunem de cele mai bune instrumente necesare pentru a îndeplini eficient misiunea noastră de a proteja viețile călătorilor europeni.

Vă mulțumesc foarte mult pentru o dezbatere deosebit de constructivă.

  Christine De Veyrac, raportoare. – (FR) Dnă președintă, vă mulțumesc pentru toate contribuțiile aduse la acest text și, pentru că nu am făcut-o mai devreme, doresc să mulțumesc cu adevărat Comisiei, care a facilitat acest acord.

Aș dori să îl liniștesc pe dl Zemke: mâine nu va fi decât un singur amendament. Este vorba pur și simplu de o eroare materială cauzată de faptul că Consiliul a uitat un articol în text. A trebuit, așadar, să găsim cea mai bună soluție pentru a-l reintegra, ceea ce am făcut printr-un amendament, dar va fi doar unul.

Poate că dl Higgins nu m-a auzit, ceea ce este scuzabil având în vedere zgomotul de la început, însă și dna Malmström a repetat că este menționat în mod clar faptul că rolul Agenției se limitează la o pură certificare și că sub nicio formă aceasta nu poate efectua investigații ale accidentelor, întrucât nu poate fi în același timp și parte, și judecător. Cu toate acestea, Agenția trebuie să aibă acces la informațiile care îi sunt necesare pentru a putea desfășura anumite sarcini de certificare și pentru ca investigațiile privind siguranța să poată beneficia de expertiza sa.

Dle Maro Adrover, regret că, dacă am înțeles corect, delegația dvs. se va abține de la votul asupra acestui text, pentru că ameliorează semnificativ ceea ce dvs. criticați pe bună dreptate, și anume: lipsa informațiilor și nesiguranța cu care se confruntă familiile. În ceea ce privește elementele la care am fi renunțat în primă lectură, raportorii alternativi pot confirma ceea ce vă voi spune: Parlamentul nu a renunțat la nimic în nicio privință, punctul de vedere al Parlamentului a prevalat în toate aspectele din text.

Mă bucur foarte mult că grupurile politice au ajuns la un consens asupra acestui text care, așa cum a spus dl Kühn, se referă la vieți omenești. Mai mult, sper că acest consens se va traduce mâine printr-un vot masiv în favoarea raportului. Vom putea confirma astfel rolul de lider al Parlamentului în chestiuni legate de protecția cetățenilor și vom putea deci avea o UE care oferă protecție.

  Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc marți, 21 septembrie, la ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) Din nefericire, ca urmare a intensificării constante a traficului aerian, numărul victimelor accidentelor de aviație civilă a crescut semnificativ. E suficient să spunem că în 2005 au fost 1 454 de victime, ceea ce înseamnă o creștere cu 90 % față de 2004.

Avem nevoie, așadar, de o nouă legislație care să reducă discrepanțele existente în capacitatea de investigare a statelor membre și care să creeze o „rețea” între diferitele autorități naționale de investigare, în scopul de a raționaliza aptitudinile, personalul și resursele. Prin urmare, sunt în favoarea acestei propuneri de regulament care, pe de o parte, va asigura independența absolută a investigațiilor privind accidentele și, pe de altă parte, va obliga companiile aeriene să garanteze drepturile victimelor și ale familiilor lor în cazul unui accident.

18. Acordul între CE și Pakistan privind readmisia - Acorduri comunitare de readmisie cu țări terțe (dezbatere)

  Președintă. – Următorul punct este dezbaterea comună referitoare la:

– recomandarea dlui Csaba Sógor, în numele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Islamică Pakistan cu privire la readmisia persoanelor aflate în situația de ședere ilegală (COM(2009)0106 – C7-0264/2009 – 2009/0036(NLE)) (A7-0231/2010),

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral (O-0104/2010) adresată Comisiei de Sylvie Guillaume și Claude Moraes, în numele Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, de Hélène Flautre și Judith Sargentini, în numele Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană, de Cornelia Ernst, Rui Tavares și Marie-Christine Vergiat, în numele Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică și de Malika Benarab-Attou, privind Acordurile comunitare de readmisie cu țările terțe (B7-0453/2010) și

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral (O-0116/2010) adresată Comisiei de Nathalie Griesbeck și Renate Weber, în numele Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, privind Acordurile UE de readmisie cu țările terțe (B7-0461/2010).

  Csaba Sógor, raportor. – (HU) De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, acesta este primul acord de readmisie care necesită și aprobarea Parlamentului European. La 18 septembrie 2000, Consiliul a autorizat Comisia Europeană să negocieze acordurile de readmisie ce urmau a fi încheiate între Comunitatea Europeană și Pakistan. După mai multe runde de negocieri, aproape 10 ani mai târziu, Comunitatea Europeană și Pakistanul au semnat acordul la Bruxelles, la 26 octombrie 2009.

Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, UE a devenit succesorul legal al Comunității Europene, ceea ce înseamnă că, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European trebuie să aprobe, la rândul său, acordul propus. Comisia pentru afaceri externe a evaluat pozitiv acordul propus și Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne l-a aprobat.

Scopul acestui acord este să amelioreze cooperarea dintre organismele administrative ale țărilor solicitante și solicitate, în vederea accelerării procesului de readmisie. În această privință, acordul stabilește obligația de readmisie, pe baza principiului reciprocității depline, a propriilor cetățeni, a cetățenilor țărilor terțe și a apatrizilor, conținând, în același timp, prevederile tehnice necesare pentru procedura de readmisie. Obiectivul urmărit este ca acordul să acționeze ca un important instrument de luptă împotriva imigrației ilegale în Uniunea Europeană și să sporească gradul de securitate al cetățenilor în interiorul UE. Pakistanul este o importantă țară de origine sau de tranzit pentru imigranții care nu îndeplinesc, sau nu mai îndeplinesc, condițiile relevante pentru a intra, a rămâne sau a fi rezident pe teritoriul unui stat membru al UE.

Acordul încheiat cu Pakistanul este relevant și din punct de vedere regional, sprijinind eforturile UE de a intensifica cooperarea cu alte țări din regiune. Acordul include o clauză de neincidență în raport cu legislația internațională și reglementările din domeniul protecției datelor. Returnarea fizică a persoanelor rămâne, în întregime, în sarcina statului membru competent sau a autorității pakistaneze. În consecință, acestea trebuie să respecte dispozițiile ce decurg din dreptul internațional. Acordul solicită instituirea unui Comitet mixt privind readmisia, care își poate adopta propriul regulament de procedură. Având în vedere că în componența Comitetului mixt privind readmisia se va regăsi doar o singură instituție europeană, și anume Comisia Europeană, Parlamentul European solicită Comisiei să furnizeze la intervale regulate informații referitoare la activitățile Comitetului mixt. Acordul va intra in vigoare în prima zi din cea de a doua lună care urmează datei la care părțile se înștiințează reciproc asupra finalizării procedurilor de ratificare.

Doresc să-i mulțumesc Comisiei pentru declarația sa și colegilor mei deputați pentru observațiile critice. Am încredere că, pe baza celor discutate, această Cameră va aproba acordul.

  Claude Moraes, autor. – Dnă președintă, doresc să-i mulțumesc dlui Sógor pentru munca sa. Cu toate acestea, în cadrul comisiei, S&D a votat împotriva acordului din două motive fundamentale, ambele legate de protejarea drepturilor omului.

Considerăm că prezentul acord nu garantează pe deplin respectarea convențiilor internaționale. În particular, Pakistanul nu se numără printre semnatarii Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 1951, fapt care creează o situație incertă. Din punctul de vedere al grupului nostru, este logic ca semnarea unor astfel acorduri internaționale fundamentale să constituie condiția prealabilă încheierii acordurilor de readmisie. UE este în prezent semnatară a 11 acorduri de readmisie și s-a angajat în negocierea a șapte alte acorduri, dintre care două - cu Pakistanul și Georgia - sunt pe punctul de a fi încheiate, iar altul, cu Turcia, urmează să fie semnat foarte curând.

Așadar, nu vorbim despre o chestiune asupra căreia Parlamentul va trebui să se pronunțe doar o singură dată, cu această ocazie. Când negociază aceste acorduri, Comisia trebuie să țină cont de preocupările Parlamentului în ceea ce privește drepturile omului, dată fiind atribuția de aprobare a Parlamentului. Nu ne poate pretinde nimeni să pecetluim acorduri în condițiile în care drepturile omului sunt încă sub semnul întrebării. Prin urmare, pentru grupul nostru este esențial ca Parlamentul să aprobe astfel de acorduri în deplină cunoștință de cauză. În ciuda faptului că primul acord de acest tip a intrat în vigoare în 2004, până în prezent nu s-a efectuat nicio evaluare bazată pe dovezi a eficienței unor astfel de instrumente și a consecințelor pe care le antrenează punerea lor în aplicare.

Din acest motiv, Grupul S&D solicită dnei comisar să efectueze o astfel de evaluare în cel mai scurt timp. Avem încredere în aceste acorduri de readmisie, însă ele trebuie să se întemeieze pe garanțiile și drepturile fundamentale ale omului. Pakistanul este una dintre puținele țări care nu au semnat Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, fapt care, din punctul nostru de vedere, creează o situație dificilă.

  Hélène Flautre, autoare. – (FR) Dnă președintă, consider într-adevăr că raportorul nostru este foarte puțin înțelept dacă ne cere nouă, deputaților din Parlamentul European, să aprobăm și să ratificăm un acord care este extrem de problematic. În primul rând, pentru că este vorba de Pakistan, care nu este o țară oarecare. Pakistanul primește deja mai mulți refugiați decât orice altă țară din lume. Și ce avem de gând să-i cerem Pakistanului în principal? Să readmită pakistanezii, desigur, dar și afganii care se află aici, în Europa, pentru că fug de războiul pe care noi îl purtăm în Afganistan. Cred că începem să frizăm indecența.

Este incontestabil că Pakistanul nu a ratificat Convenția de la Geneva, după cum este incontestabil că Adunarea parlamentară a Consiliului Europei ne-a cerut să nu ratificăm acorduri de readmisie decât cu acele țări care oferă un număr de garanții în materie de drept la azil și protecție internațională, ceea ce nu este valabil în cazul Pakistanului.

În plus, există o sumedenie de întrebări. Dacă mâine ar trebui să spun „Da”, nici măcar nu aș ști la ce spun „Da”. Dacă analizați cu atenție diferitele articole, impactul acestui articol poate fi la fel de bine 20, sau între 100 si 20 000, poate chiar mai mult. De ce? Pentru că nimeni nu spune care vor fi răspunsurile la toate deciziile luate în Comitetul de readmisie. Cui îi revine responsabilitatea de a dovedi că un individ a ajuns după ratificarea acordului?

Cui îi revine responsabilitatea de a dovedi că individul respectiv a ajuns în UE direct din Pakistan? Ce se va întâmpla după termenul de treizeci de zile dacă Pakistanul nu răspunde și nu emite documentele de călătorie? Vom accepta, așa cum ne sugerează membrii Comisiei, acest bizar instrument european de „trecere”?

Nu am niciun răspuns, și știu că nici dvs., dnă Malmström, nu ați putea să îmi dați răspunsuri. L-am întrebat pe ambasadorul pakistanez, și nici el nu are niciun răspuns. Toate aceste probleme vor fi îngropate în Comitetul de readmisie.

Întrucât suntem în imposibilitatea de a estima impactul real al acestui acord, nu îl pot aproba. Totul depinde de răspunsurile la aceste întrebări.

Cred că mâine ar trebui să spunem „Nu”.

  Rui Tavares, autor. – (PT) Dnă președintă, în ceea ce privește acordul de readmisie cu Pakistanul, consider că există un număr de domenii de analiză pe care ar trebui să le avem în vedere acum.

În primul rând, fiind vorba de primul acord de acest tip asupra căruia a votat Parlamentul după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cred că poate crea un precedent. Consider, așadar, că acordurile de tipul celui aflat acum pe masă trebuie supuse unui control parlamentar mai detaliat și mai profund.

Astfel, sunt de părere că este înțelept ca Parlamentul să-și exprime îndoielile și, în special, să spere într-o clarificare mult mai profundă. La fel, este de sperat ca viitoarele acorduri de acest tip, pe care Parlamentul va fi pus în situația de a le adopta, să cuprindă prevederi mult mai ample referitoare la monitorizarea și verificarea sarcinii probei, care trebuie să le revină persoanelor adecvate, adică autorităților, și nu imigranților, săracilor sau refugiaților.

În același timp, am îndoieli serioase legate de acest acord, motivate de faptul că este un acord cu Pakistanul. În primul rând, există problema legată de faptul că nu este un acord privind readmisia pakistanezilor, ci mai curând un acord pentru readmisia pe ușa din spate a afganilor. După cum au menționat deja unii dintre colegii mei, vorbim evident de o țară care nu este semnatară a Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și Uniunea Europeană nu poate aplica două măsuri în această problemă. Fie ne supunem convențiilor pe care le-am semnat și respectăm drepturile omului în proporție de 100 %, fie nu le respectăm în 90 % sau 80 % din cazuri și delegăm persoanele care ar putea să nu respecte drepturile omului.

Există numeroase cazuri de deportări și persecuții ale femeilor pakistaneze și ale minorităților etnice și religioase și este evident că nu putem lucra cu lipsa de transparență a autorităților pakistaneze în acest domeniu.

În final, aș dori să fac un rezumat, amintind că în urmă cu doar două săptămâni am discutat problema inundațiilor din Pakistan. Acestea au provocat strămutarea a 21 de milioane de oameni, inclusiv refugiați și răniți, precum și mii de morți. Cred că Parlamentul European dă dovadă de o oarecare indiferență dacă la numai două săptămâni este pe cale de a adopta un acord care practic înseamnă trimiterea înapoi în Pakistan a unor oameni care au fugit dintr-o situație atât de gravă precum cea trăită acum acolo.

  Nathalie Griesbeck, autoare. – (FR) Dnă președintă, dnă comisar, în primul rând, doresc să confirm, în numele Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, că suntem evident în favoarea acordurilor de readmisie văzute ca instrumente importante de combatere a imigrației ilegale, mai ales că par să fie mult mai eficiente decât o multiplicare a acordurilor bilaterale.

Doresc să subliniez trei aspecte. În noul cadru juridic în care acționăm, fiind factor de co-decizie, Parlamentul trebuie să fie informat sistematic și regulat cu privire la negocierea și punerea în aplicare a acestor acorduri.

În al doilea rând, au fost deja adoptate 11 acorduri, și suntem angajați în negocierea altor șapte. Cu toate acestea, acordurile nu au fost niciodată evaluate și consider că este esențial ca înainte de a încheia alte acorduri să se fi efectuat o evaluare a celor anterioare.

În cele din urmă, al treilea aspect este legat de drepturile omului și problema foarte pertinentă ridicată de colegii mei: ce garanții poate oferi Comisia în cazul specific al țărilor terțe care nu sunt semnatare ale Convenției de la Geneva?

Repet: deși personal, împreună cu grupul meu, sunt în favoarea unui acord de readmisie cu Pakistanul, există încă un număr mare de aspecte obscure care nu au fost clarificate, în ciuda faptului că, în declarația sa, dna Malmström, căreia îi mulțumesc, a oferit garanții în ceea ce privește monitorizarea și negocierile ferme care se poartă cu Pakistanul pentru a determina această țară să semneze instrumentele internaționale fundamentale pe care nu le-a semnat încă, și în ciuda faptului că domnia sa a oferit garanția că organizațiile umanitare non-guvernamentale vor putea participa la fața locului la lucrările Comitetului de monitorizare.

Realitatea este că ar trebui să condiționăm încheierea acestui acord de semnarea de către Pakistan a Convenției de la Geneva, pentru că nu trebuie să pierdem niciodată din vedere echilibrul necesar care trebuie stabilit între siguranța noastră colectivă și respectarea și protecția drepturilor omului, indiferent despre ce parte din lume este vorba. Acesta este fundamentul valorilor noastre în UE.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dnă președintă, distinși deputați, într-adevăr, în ultima lună, Pakistanul s-a aflat în atenția tuturor și, desigur, am deplâns cu toții cumplitele pierderi de vieți omenești și numărul mare de persoane strămutate. După cum știți, atât Comisia, cât și Consiliul, s-au implicat intens în încercarea de a ameliora situația prin găsirea unor modalități de intensificare a schimburilor comerciale, precum și de reconstrucție a țării și ajutorare pentru prevenirea unor dezastre suplimentare. Este un subiect care a fost discutat și în cadrul reuniunii de săptămâna trecută a Consiliului.

Revenind la subiectul de astăzi, doresc să mulțumesc Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE), precum și raportorului, dlui Sógor, pentru activitatea lor foarte constructivă pe marginea acestei probleme și pentru sprijinul acordat Comisiei în momentul adoptării avizului dvs., în luna iulie.

De mulți ani, acordul de readmisie a acționat ca un instrument important în gestionarea fluxurilor migratorii, aceste acorduri de readmisie fiind explicit menționate în Tratatul de la Lisabona.

Dacă dorim ca politica privind migrația și azilul să fie credibilă în ochii cetățenilor europeni, trebuie să o construim pe principiul conform căruia cei care nu au dreptul legal de a rămâne pe teritoriul UE sunt returnați. Aici intervin acordurile de readmisie. Acestea facilitează returnarea persoanelor aflate în situație de ședere ilegală în țara de origine sau de tranzit și sunt acorduri între administrații, care stipulează procedurile ce trebuie urmate.

În decursul timpului, acordurile de readmisie au fost corelate cu politica privind vizele. Într-o serie de acorduri de readmisie, au devenit un element indispensabil pentru negocierea unui acord de facilitare a eliberării vizelor.

Comisia se angajează să continue aceste negocieri în cadrul prezentului mandat sau al unor mandate viitoare.

Permiteți-mi să abordez câteva dintre preocupările expuse de vorbitori sub forma întrebărilor cu solicitare de răspuns oral. Comisia se angajează să respecte pe deplin obligația care decurge din articolul 18 din Tratat de a informa Parlamentul de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor negocierilor și ale încheierii acordurilor UE de readmisie. Vom pune în aplicare aceste obligații, respectând pe deplin rolul Parlamentului în procedura de adoptare, și anume condiția ca acesta să aprobe încheierea viitoarelor acorduri de readmisie.

Vom furniza toate informațiile necesare, sub rezerva unor măsuri menite să asigure confidențialitatea în cazul negocierilor aflate în curs de desfășurare și în conformitate cu modalitățile precise din viitorul cadru al relațiilor dintre Parlament și Comisie.

Între timp, la 12 iulie, în cadrul Comisiei LIBE, directorul general, dl Manservici, v-a adus la cunoștință in camera ultimele informații generale referitoare la negocierile în curs. Dna Griesbeck a menționat și declarația Comisiei și, desigur, vom urmări îndeaproape acest lucru și vă vom ține la curent. Dorim, de asemenea, să analizăm împreună modalitățile de a optimiza în continuare această cooperare.

Revenind însă la acordurile cu țări care nu sunt semnatare ale Convenției de la Geneva, este evident că ne-am dori ca Pakistanul să semneze Convenția și depunem eforturi majore pentru a-l convinge să o facă și pentru a continua aceste negocieri, întrucât Comisia, la fel ca dvs., este foarte atașată de valorile instrumentelor internaționale din domeniul drepturilor omului și al protecției internaționale, aplicarea adecvată a acestor instrumente trebuind să se regăsească în centrul politicii UE.

Din acest motiv, prin Directivele privind condițiile și procedurile de azil am dezvoltat un acquis al Uniunii Europene privind protecția internațională, care include și măsuri de protecție a drepturilor omului în politica de returnare, și mă refer aici la Directiva privind returnarea. În plus, toate statele membre ale Uniunii Europene sunt parte la Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Aceste standarde garantează că nicio persoană nu poate fi scoasă dintr-un stat membru și nici nu poate face obiectul procedurilor de readmisie înainte de a evalua pe deplin și de a exclude riscul ca acea persoană, odată returnată, să fie supusă persecuției sau torturii sau altor pedepse inumane sau degradante.

În particular, instrumentul UE în materie de azil prevede obligația statelor membre de a evalua fiecare cerere de azil individual, garantând faptul că solicitantul rămâne pe teritoriul respectiv până în momentul în care autoritățile au luat o decizie cu privire la cererea în chestiune, precum și dreptul de exercitare a unei căi de atac eficiente în fața unei instanțe sau a unui tribunal.

Este extrem de important să subliniem că acordurile de readmisie nu limitează sub nicio formă aceste standarde care sunt esențiale pentru respectarea principiului nereturnării.

Toate acordurile de readmisie ale UE conțin o clauză de neincidență care prevede explicit respectarea acestor standarde. Nu trebuie să uităm nici faptul că aceste acorduri de readmisie pot juca un rol important în subminarea activităților rețelelor de trafic cu migranți. La începutul acestui an, un raport al Biroului Națiunilor Unite pentru combaterea drogurilor și a criminalității referitor la activitatea infracțională în domeniul migrației din Pakistan estima venitul anual al acestei așa-zise industrii la 1,25 miliarde de dolari. Raportul recomanda, inter alia, ca Pakistanul să inițieze acorduri de activitate și cooperare cu parteneri cheie, inclusiv acorduri generale de asistență juridică reciprocă și extrădare.

În ceea ce privește acordurile de facilitare a eliberării vizelor, nu există o listă de criterii prealabile care condiționează deschiderea unor astfel de negocieri, însă Uniunea Europeană ia în considerare încheierea sau negocierea activă a acordurilor de readmisie, obiectivele legate de relațiile externe, rezultatele punerii în aplicare a acordurilor bilaterale existente și progresele din domeniile conexe în materie de justiție și afaceri interne, inclusiv problema drepturilor omului.

Trebuie menționat că, în cazul tuturor țărilor cu care UE a încheiat acorduri de facilitare a eliberării vizelor, Comisia a prezentat Consiliului un proiect de mandat de negociere ca răspuns la concluziile Consiliului care prevăd promovarea contactului de la om la om cu țara în cauză.

Acordurile de readmisie sunt monitorizate de Comitetul mixt de readmisie. Acestea sunt înființate în cadrul fiecărui acord. În plus, adunăm toate informațiile relevante referitoare la punerea în aplicare a acordurilor în vigoare. Până în prezent nu au fost raportate probleme majore nici chiar de ONG-urile active în aceste domenii, în ciuda sensibilității accentuate a unora dintre țările în care astfel de acorduri sunt pe deplin funcționale.

În orice caz, în conformitate cu acordul de readmisie, nimeni nu va fi returnat dacă acest fapt ar implica riscul ca persoana în cauză să fie supusă persecuției, torturii sau pedepselor inumane sau degradante.

Dacă, totuși, așa ceva se întâmplă, nu este o consecință a acordului de readmisie, ci a unei decizii ilegale luate de statul membru în cauză, caz în care trebuie să se exercite controlul jurisdicțional al instanțelor naționale. În plus, astfel cum a solicitat Consiliul European în Programul de la Stockholm, până la sfârșitul acestui an Comisia va prezenta o evaluare completă a acordurilor de readmisie ale UE sub forma unei comunicări adresate Parlamentului și Consiliului. În cadrul evaluării menționate mai sus, Comisia va ține cont de sugestia dvs. de a menționa în mod explicit posibilitatea acordării de asistență pentru reintegrare celor readmiși. În orice caz, noi oferim deja sprijin pentru diferite proiecte și Fondul european de returnare oferă posibilitatea receptării imediate în țara de returnare în momentul sosirii.

Dispunem de diferite metode pentru a sprijini acest proces: vom efectua evaluări; avem directive în vigoare. Comisia va monitoriza îndeaproape situația și va face tot posibilul să vă țină la curent, astfel cum se menționează în acordul general dintre noi, precum și în comunicarea adoptată în iulie de Comisia LIBE. Având în vedere toate cele spuse, sper că veți putea adopta acordul.

  Gabriele Albertini, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri externe. – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, la opt ani de la începerea negocierilor dintre Comisia Europeană și Pakistan, s-a ajuns în sfârșit la un acord privind procedura de readmisie a persoanelor aflate în situație de ședere ilegală în Uniunea Europeană.

Comisia pentru afaceri externe a cerut permisiunea să redacteze un aviz asupra acestui acord foarte important, mai ales având în vedere evoluțiile din regiunea învecinată Pakistanului și problema drepturilor omului.

Am avut o dezbatere îndelungată în comisie, fiind exprimate mai multe preocupări: situația instabilă din Pakistan și încălcările permanente ale drepturilor omului, precum și faptul că negocierile purtate cu Pakistanul nu au garantat drepturile și siguranța persoanelor trimise înapoi. În același timp, ne-am exprimat îngrijorarea legată de faptul că până în prezent nu a fost făcută nicio evaluare a celor 11 acorduri de readmisie deja în vigoare.

În final, membrii Comisiei pentru afaceri externe au concluzionat că un cadru clar de cooperare cu Pakistanul privind readmisia este preferabil unei situații care implică riscul ca statele membre să demareze în mod ad hoc un proces de expulzare a imigranților ilegali din Pakistan, fără un control bazat pe respectul drepturilor omului.

Articolul 16 va garanta UE posibilitatea de a exercita acest control, prin urmare reiterez solicitarea Comisiei pentru afaceri externe de a se efectua o evaluare a acordurilor încheiate până în prezent și sprijin adoptarea sa.

  Manfred Weber, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă președintă, dnă comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând, problema Pakistan: dezbatem acest subiect într-un moment dificil pentru Pakistan și cred că fiecare dintre noi este pe deplin solidar cu oamenii de acolo care au fost afectați de acest dezastru. Dl Sógor a vorbit deja în termeni foarte concreți despre acord. De aceea, aș prefera să fac câteva comentarii generale legate de acordurile de readmisie ale UE cu țările terțe.

În primul rând, aceste acorduri sunt rezonabile și necesare pentru că în Europa avem o legislație care reglementează migrația. Dacă însă există o legislație care reglementează migrația, există și oameni care se află în situația de ședere ilegală aici. Rezultă, din punct de vedere logic, că trebuie să avem și repatriere. Socialiștii, stânga, sunt adesea de partea noastră în privința principiilor pe care tocmai le-am enunțat, însă atunci când se pune problema de a lua decizii specifice referitoare la încheierea efectivă a unui astfel de acord, refuză să-și dea consimțământul. De aceea cred că trebuie totuși să rămânem consecvenți.

În al doilea rând, trebuie respectate standardele din domeniul drepturilor omului. Evident că alternativa la un astfel de acord nu este o situație în care am avea standarde mai bune în domeniul drepturilor omului. Oricine respinge acest acord acceptă alternativa de a avea 27 de standarde juridice diferite în Uniunea Europeană, care nu pot fi monitorizate la fel de riguros cum s-ar întâmpla la nivel european.

A treia întrebare și cea mai importantă din punctul meu de vedere este cum putem face ca, în viitor, aceste parteneriate cu țările terțe să fie și atractive? Rog Comisia ca în viitor să lucreze într-un mod mai interconectat. Dacă în cadrul negocierilor comerciale mondiale ne deschidem piețele europene, atunci și țările terțe trebuie să ne dea posibilitatea să vorbim de repatriere după cum, în domeniul migrației legale, țările terțe trebuie să fie în măsură să ne acorde concesii în materie de repatriere. Altfel spus, o metodă de lucru mai interconectată este foarte importantă.

  Sylvie Guillaume, în numele Grupului S&D. – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, situația umanitară catastrofală cu care se confruntă Pakistanul în prezent ne-a determinat să amânăm cu două săptămâni votul asupra acordului de readmisie dintre UE și această țară, ceea ce, trebuie să recunosc, e doar o slabă consolare.

Alegerea noastră de azi este riscantă. Cum putem aproba acest acord în condițiile în care atâtea întrebări rămân fără răspuns și atâtea preocupări continuă să existe? Este inutil să revenim în detaliu asupra istoriei triste a drepturilor omului în Pakistan, doresc însă să reamintesc ceea ce au spus deja alți colegi: vorbim de o țară care nu a semnat nici Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, nici Convenția privind statutul apatrizilor.

Este o situație cu atât mai îngrijorătoare, cu cât este evident că acest acord vizează în primul rând afganii, iar declarațiile Comisiei, care se limitează la a cere Pakistanului să semneze Convenția privind statutul refugiaților, nu schimbă cu nimic situația. De aceea, este necesar să afirmăm o poziție prealabilă clară: semnarea Convenției privind statutul refugiaților și a altor texte referitoare la protecția drepturilor fundamentale este o condiție sine qua non a oricărei negocieri.

Este o situație la care se adaugă o lipsă de precizie cronică legată de punerea în aplicare a acordului pe care îl dezbatem azi, de domeniul de aplicare, structură, obiective și modalitățile tehnice, pe care nu le pot descrie decât ca o nebuloasă, atât în ceea ce privește procedura de readmisie în sine, cât și schimbul de date cu caracter personal. Problema nu este doar punerea în aplicare a acestui acord, ci și întregul proces de negociere și acordurile de readmisie în general.

Am cerut Comisiei de nenumărate ori să efectueze o evaluare a acordurilor încheiate până în prezent. Nu dispunem de o astfel de evaluare și ceea ce ne spuneți astăzi nu e suficient. Cum am putea să aprobăm acest acord în mod rezonabil și conștient dacă nu am văzut nicio evaluare? Aș adăuga că aceeași constatare se regăsește și în studiul solicitat de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, care ne-a fost transmis. Parlamentul nu își va putea exercita pe deplin atribuțiile dacă nu este informat corespunzător în decursul procesului de negociere și punere în aplicare a acestor acorduri.

Întrucât acum Parlamentul este colegislator, trebuie să își afirme poziția. De aceea, doresc să subliniez că votul de mâine va avea o puternică încărcătură simbolică în ceea ce privește rolul Parlamentului. Într-o perioadă în care se negociază acorduri de parteneriat cu țări precum Libia, de pildă, rolul nostru este să respingem acest acord, demonstrând astfel preocuparea Parlamentului pentru drepturile omului și dorința noastră pentru o mai mare transparență a negocierilor.

  Cecilia Wikström, în numele Grupului ALDE. – (SV) Dnă președintă, dnă comisar, după cum au spus deja mulți dintre colegii mei, cred că după inundațiile dezastruoase din august poate părea total inoportun să dezbatem acordul de readmisie dintre UE și Pakistan. Cu toții avem încă întipărite în minte imaginile victimelor și cu toții le împărtășim suferința.

Cu toate acestea, haideți să nu cedăm tentației de a amesteca lucruri diferite. Acordul de readmisie este pur si simplu o modalitate de a clarifica anumite aspecte juridice între UE și Pakistan. Cred că acordul ar trebui văzut într-un context mai amplu, în cadrul căruia încurajăm migrația legală, controlând, în același timp, migrația ilegală. Doresc să mulțumesc Comisiei pentru garanțiile pe care le-a oferit în privința monitorizării acordului. Dna comisar a declarat că se vor exercita presiuni pentru ca Pakistanul să semneze Convenția de la Geneva și că Comisia se angajează să informeze Parlamentul cu privire la rezultatele punerii în aplicare în toate etapele acesteia.

Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, pe care îl reprezint astăzi, sprijină raportul privind acordul de readmisie și solicităm Comisiei să ne dea un răspuns pozitiv la problema legată de introducerea, în cel mai scurt timp, a unui mecanism de evaluare a tuturor acordurilor de readmisie. Faptul că Pakistanul nu a semnat Convenția de la Geneva complică, într-adevăr, lucrurile, însă haideți să nu uităm că toate statele membre au semnat Convenția și tratatele UE și ar comite o încălcare gravă a acestora dacă ar returna persoane în țări unde există riscul ca drepturile lor să fie încălcate. Este ceea ce se numește principiul nereturnării, care se aplică indiferent dacă Pakistanul a aderat sau nu la Convenția de la Geneva. Există și nereturnare indirectă și doresc doar să spun foarte pe scurt că acesta este un acord esențial, întrucât reglementează cooperarea noastră cu Pakistanul.

  Judith Sargentini, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL)Este foarte adevărat că o politică umană privind azilul presupune și o politică privind expulzările. Solicitanții de azil ale căror cereri au fost respinse trebuie să meargă în altă parte. Ceea ce încă nu înseamnă că se fac jonglerii cu oameni. Într-un fel sau altul, Europa s-a gândit că dacă o persoană nu poate fi deportată în țara sa de origine, luăm pur și simplu țara cea mai apropiată sau țara prin care persoana respectivă a trecut înainte de a ajunge în Europa. Este ceea ce eu numesc a jongla cu oamenii.

Am mers atât de departe, încât încercăm să expediem oamenii în Libia ca să ne spălăm pe mâini apoi dacă Libia încearcă să trimită oamenii înapoi în Eritreea. Este evident că încercăm să pasăm responsabilitatea când este vorba de oameni din alte țări, ca în cazul de față afganii pe care îi vrem deportați în Pakistan. Am auzit un coleg din Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) întrebându-se „cum putem face aceste acorduri de readmisie mai atrăgătoare pentru acele alte țări?” Nu mi se pare că aceasta ar fi o modalitate umană de a trata oamenii, după cum nu mi se pare că ar fi calea corectă de urmat pentru a realiza o bună politică europeană în materie de azil.

Și o bună politică europeană în materie de azil este într-adevăr ceea ce sprijinim cu toții. Dacă expulzăm oamenii într-o țară ca Turcia, de pildă, prin care la urma urmei călătoresc foarte mulți solicitanți de azil, le luăm șansa de a începe o viață nouă, pentru că nu se află nici acolo unde ar vrea să fie, nici acolo unde ar fi bineveniți. Nicio sumă de bani nu poate schimba asta.

  Cornelis de Jong, în numele Grupului GUE/NGL. – (NL) Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică se opune acordului de readmisie propus cu Pakistanul. Este instrumentul greșit în momentul greșit.

Potrivit Națiunilor Unite, infrastructura Pakistanului - drumuri, căi ferate, poduri, etc. - a fost atât de grav afectată de inundații, încât țara se găsește practic la nivelul la care era cu zeci de ani în urmă. În Pakistan, milioane de oameni fie fug din calea apelor, fie, atunci când se întorc, constată că nu a mai rămas nimic din ceea ce au avut. Oricine s-ar gândi că principala preocupare a Europei în aceste condiții este să-i ajute pe acești oameni. De aceea, mi se pare penibil că exact în acest moment ni se cere să luăm o decizie cu privire la un acord de readmisie care ar însemna în mod inevitabil că Europa va putea trimite înapoi în Pakistan solicitanții de azil care se află în situație de ședere ilegală și pe cei cărora le-au fost respinse cererile. Este acesta un exemplu al comunității de valori cu care se mândrește Uniunea Europeană?

În plus, din acord lipsesc garanții suficiente în materie de drepturile omului. În prezent, Pakistanul nu este o țară stabilă. Prin urmare, doresc să adresez următoarea întrebare Comisiei și, de fapt, și Consiliului: Pe ce se bazează încrederea dvs. că Pakistanul, care nu a ratificat Convenția de la Geneva, dar, totuși, primește un număr mare de refugiați, va oferi cu adevărat protecție refugiaților în actualele condiții?

Ar fi de așteptat ca acordul să conțină garanții pe măsura responsabilităților pe care și le asumă țările în momentul în care deportează o persoană într-o altă țară. Singurul lucru pe care l-am auzit în această privință este că Comisia Europeană se va asigura că statele membre își respectă obligațiile ce decurg din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Convenția de la Geneva.

Întrebarea mea către Comisie este însă: cum intenționează Comisia să facă acest lucru? Veți trimite și funcționari în Pakistan, alături de oamenii pe care îi suiți în avion, și cât timp veți continua să monitorizați soarta acestor oameni, sau poate intenționați să ne prezentați un raport când va fi fost deja prea târziu pentru ei? Acordul conține mult prea puține garanții și vine în cel mai nepotrivit moment. Prin urmare, verdictul grupului meu este că acest acord trebuie să dispară.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Aș dori să atrag atenția asupra problemei pe care o avem cu Turcia. După cum știți, de ani de zile Comisia Europeană se străduiește să încheie un acord de readmisie cu Turcia, însă eforturile sale se lovesc de opoziția sistematică a acestei țări.

Este o situație inacceptabilă din două motive. În primul rând, ar fi de așteptat ca o țară candidată să dea dovadă de cooperare și nu să manifeste opoziție. În al doilea rând, Turcia nu este un simplu vecin al Uniunii Europene, este o țară cu care avem o frontieră comună foarte mare. În plus, Turcia este una dintre cele mai mari țări de origine și de tranzit a imigranților ilegali. Referitor la acest lucru, pot face trimitere și la un memorandum recent al Europol, Eurojust și Frontex, care descrie Turcia ca una dintre principalele țări de tranzit pentru comerțul cu heroină din Afganistan, Pakistan și Balcani. Problema aici nu este doar comerțul cu droguri, ci crima organizată în general.

Se pare că negocierile cu Turcia asupra acordului de readmisie merg mai bine decât în ultimii ani, observăm însă că guvernul turc începe să impună anumite condiții total inacceptabile. Dacă UE vorbește despre facilitarea eliberării vizelor, guvernul turc începe să vorbească despre deschiderea granițelor și libera circulație a persoanelor din Turcia, ceea ce evident nu face decât să amplifice problema în loc să ofere o soluție pentru problemele existente.

  Carlos Coelho (PPE). – (PT) Dnă președintă, doresc să-l felicit pe colegul meu, dl Sógor, pentru raportul pe care l-a prezentat. Faptul că au fost necesari 10 ani pentru a ajunge la un acord reflectă foarte bine importanța acestui raport și a negocierilor întreprinse.

Acest acord nu este important doar pentru Pakistan, ci și pentru relațiile noastre cu alte țări din regiune. Aceste acorduri reprezintă un factor pozitiv în lupta împotriva migrației ilegale, însă returnarea oricărui migrant aflat în situație de ședere ilegală se poate realiza doar ca urmare a unei decizii individuale și cu respectarea pe deplin a obligațiilor și responsabilităților ce decurg din dreptul internațional, cu un accent deosebit pe principiul nereturnării (non-refoulement).

Fără îndoială, Pakistanul este o importantă țară de origine sau de tranzit pentru migranții ilegali. Cu toate acestea, este regretabil că nu a ratificat nici Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, nici Convenția Națiunilor Unite împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Acest fapt ridică îndoieli serioase legate de siguranța returnărilor, mai ales pentru că acordul nu include garanții și mecanisme stricte pentru protecția drepturilor fundamentale.

Deși nu este nici pe departe ceea ce ar fi de dorit, elementul pozitiv este că elimină riscul ca statele membre să cedeze repatrierilor făcute pe o bază ad hoc. Un alt element pozitiv constă în faptul că astfel se va crea un cadru clar de cooperare cu Pakistanul, care va permite Uniunii Europene să exercite o supraveghere a respectării drepturilor omului.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Vorbim despre acorduri de readmisie, însă pe mulți dintre noi îi frământă o întrebare fundamentală: Cum se poate asigura protecția și siguranța persoanelor deportate?

Experiența ne arată că acordurile de readmisie nu reflectă în mod adecvat această problemă. În general se presupune că dacă două state încheie un acord, vor monitoriza obiectivul stabilit prin acord. Lucrurile nu stau însă întotdeauna așa, acordurile de readmisie fiind un bun exemplu în acest sens. Adesea, statele le semnează în contextul unui cadru de cooperare mai amplu care include și alte domenii mai importante din punctul de vedere al părților implicate, cum ar fi securitatea energetică, de pildă, sau lupta împotriva terorismului, cooperarea polițienească sau comerțul. Prin urmare, acordurile de readmisie nu reprezintă decât o mică parte din relațiile bilaterale pragmatice.

Haideți să fim sinceri, doamnelor și domnilor. Pentru țările mai dezvoltate, acordurile de readmisie reprezintă și modalități mai elegante de a scăpa în mod oficial de migranți, cu consimțământul țărilor de origine mai puțin dezvoltate care, în schimb, vor fi compensate prin semnarea, de exemplu, a unui parteneriat comercial strategic.

Haideți să trecem la esența problemei: simplul consimțământ al țării de origine mai puțin dezvoltate nu indică nici în cea mai mică măsură faptul că ar avea voința politică sau resursele juridice sau instituționale de a face față unui aflux de cetățeni returnați, fără a mai vorbi de protecția drepturilor omului. Pentru aceia dintre noi care suntem implicați în protecția drepturilor omului, este esențial să se cunoască culisele acestor acorduri de readmisie și, prin urmare, trebuie să insistăm asupra faptului că, în momentul încheierii acordurilor de readmisie, prioritatea trebuie să o reprezinte transparența și drepturile omului.

  Nicole Kiil-Nielsen (Verts/ALE). – (FR) Dnă președintă, în 2005, Comisia scria că „deciziile de expulzare individuală [luate de autoritățile competente ale statelor membre] trebuie să respecte Convenția de la Geneva din 1951, Protocolul din 1967 și tratatele internaționale. Nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat către un stat în care există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.”

Or, adevărul este că în Pakistan au loc încălcări grave ale drepturilor omului: pedeapsa cu moartea, tortură, decese în timpul detenției, dispariții forțate, crime de onoare. După cum s-a spus deja, există un număr de acorduri internaționale pe care Pakistanul nu le-a semnat. Cum putem fi siguri că drepturile și siguranța persoanelor readmise vor fi protejate?

Nu există nicio garanție pentru femei sau pentru minoritățile etnice sau religioase. Nu există nicăieri nicio mențiune despre consecințele pe care le antrenează acordul pentru refugiații afgani, după cum nu există niciun plan de monitorizare a punerii în aplicare a acordului de către Agenția pentru drepturile fundamentale a UE. În numele drepturilor omului și al demnității umane, Parlamentul trebuie să respingă acest acord.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dnă președintă, returnarea imigranților ilegali pakistanezi în țara lor de origine este evident întemeiată. Principala întrebare care se pune este de ce trebuie să existe un acord cu Pakistanul pentru a le permite acestora să intre în propria lor țară. Ar trebui să fiu surprins, dar nu sunt.

Sunt unii care se opun returnării lor chiar și cu permisiunea Pakistanului. Obiecția lor pare să țină de faptul că Pakistanul nu respectă standardele relevante în materie de drepturile omului. Foarte adevărat. Dar același adevăr este valabil în majoritatea țărilor din lumea a treia și, într-adevăr, în câteva țări europene. Sugerează ei cumva că toți imigranții ilegali provenind din țări cu standarde defectuoase în materie de drepturile omului ar trebui să primească dreptul de a rămâne? Și, dacă asta e convingerea lor, atunci trebuie să-i întrebăm de ce sunt mulțumiți dacă restul populațiilor din aceste țări periculoase rămân acolo. Nu ar trebui cumva să invităm întreaga populație a Pakistanului, Chinei, Afganistanului, Orientului Mijlociu, Americii Latine și a Africii în Uniunea Europeană? Aceasta este absurditatea logică a poziției lor.

  Ernst Strasser (PPE). – (DE) Dnă președintă, dnă comisar, doamnelor și domnilor, prezentul acord este corect și necesar și trebuie să mulțumim Comisiei că avem, în sfârșit, un rezultat. Respectarea unor standarde umanitare minime în țara de origine este, desigur, o parte fundamentală a oricărui acord de readmisie. Este condiția prealabilă care trebuie îndeplinită pentru a putea încheia un astfel de acord.

Aici nu este vorba despre solicitanții de azil - și adresez acest comentariu Verzilor și Stângii. Citiți acordul! Nu este vorba despre cei care au nevoie de protecție, ci despre cei care se află aici în situație de ședere ilegală. Aceste este grupul la care ne referim aici. Nu putem include într-un acord de readmisie solicitanții de azil și deportarea oamenilor care au nevoie de protecție.

Acum însă trebuie să ne asigurăm că deciziile de returnare sunt puse în aplicare, având în vedere că numărul returnărilor efective este considerabil mai mic decât numărul deciziilor de returnare, și în această privință sunt recunoscător pentru evaluarea pe care tocmai ați anunțat-o în declarația dvs. Am în față cifrele din 2008, conform cărora dintr-un număr de 609 000 rezidenți ilegali și 608 000 decizii de returnare, doar 214 000 de oameni au fost practic returnați. Avem nevoie de o strategie europeană comună, însă pentru a o putea pune în aplicare, este la fel de necesară și o strategie comună cu țările terțe.

  Rita Borsellino (S&D). – (IT) Dnă președintă, dnă comisar, doamnelor și domnilor, dezbaterea de azi privind acordurile de readmisie nu poate evita problema spinoasă a acordului dintre Uniunea Europeană și Libia.

Știm că o parte a acordului se axează pe lupta împotriva imigrației ilegale. Suntem îngrijorați, pentru că până în prezent Comisia a vorbit foarte puțin despre acest subiect, în ciuda faptului că este obligată prin Tratatul de la Lisabona să informeze Parlamentul fără întârziere.

După cum știm, Libia nu este semnatară a Convenției de la Geneva privind Drepturile Omului, și până în prezent nici nu a demonstrat că ar fi adoptat un standard de comportament în conformitate cu dreptul internațional. Mă gândesc la cazul migranților din Eritreea ținuți în condiții inumane în centrul libian din Brak, precum și la închiderea birourilor Înaltului Comisar pentru Refugiați al Națiunilor Unite. Însă, mai presus de toate, mă gândesc la evenimentele din ultima săptămână, când o barcă de patrulă libiană a deschis focul asupra unei nave de pescuit italiene din flota Mazara del Vallo care naviga în apele internaționale, sub pretextul că la bord s-ar afla migranți ilegali. Este o explicație extrem de îngrijorătoare, care ridică problema acordului semnat între Libia și Italia. Printre altele, acesta prevede returnarea imigranților către Libia și nu conține nicio dispoziție referitoare la dreptul de a solicita azil sau la evaluarea individuală, de la caz la caz, a fiecărei situații, permițând, în același timp, utilizarea armelor de foc pentru a opri migranții.

Având în vedere că și în acest caz o parte a acordului este secret, mă întreb dacă Comisia îi cunoaște conținutul și dacă, în cazul de față, consideră că este necesar să solicite explicații cu privire la posibilitatea autorităților libiene de a deschide focul asupra navelor dacă suspectează că acestea transportă imigranți ilegali. Pentru că dacă situația se prezintă astfel...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE). – (ES) Dnă președintă, azilul este un concept legal precis și bine definit, care nu are nimic de-a face cu acordul de readmisie.

Acordul cu Pakistanul este un instrument al UE în cadrul luptei împotriva migrației ilegale, și nu în domeniul protecției internaționale sau al azilului.

Nu poate exista nicio îndoială cu privire la obiectivul acordului: readmiterea oricărui cetățean pakistanez care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru a intra, a fi prezent sau a fi rezident pe teritoriul unui stat membru sau a resortisanților din țările terțe sau a apatrizilor care dețin o viză sau un permis de ședere eliberat de autoritățile pakistaneze și au intrat în mod ilegal pe teritoriul unui stat membru direct din Pakistan.

Respectarea drepturilor fundamentale ale omului în timpul procesului de repatriere trebuie să fie garantată prin impunerea respectării dreptului internațional, în special a principiului nereturnării (non-refoulement) și a Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Pe scurt, măsurile cuprinse în acord se aplică doar persoanelor aflate în situație de ședere ilegală pe teritoriul UE și nu îi afectează pe cei cărora li s-a acordat azil sau pe cei a căror solicitare pentru protecție internațională este în curs de evaluare.

De aceea, după părerea mea, nu putem și nu trebuie să confundăm probleme diferite care ar putea împiedica semnarea unui acord fundamental pentru evoluția politicii comune a Uniunii Europene în materie de migrație.

Este motivul pentru care sprijinim acordul, dar solicităm garanții din partea Pakistanului.

  Emine Bozkurt (S&D). – (NL) Inundațiile din Pakistan sunt cele mai grave din ultimii 80 de ani și încă nu se întrevede un sfârșit. Au fost afectate milioane de persoane. Multe au rămas fără adăpost și se profilează foametea. Avem de gând să trimitem oamenii înapoi în Pakistan în aceleași avioane cu care trimitem ajutoare umanitare?

Un acord între Uniunea Europeană și Republica Islamică Pakistan ar fi iresponsabil. Nu putem ignora situația drepturilor omului din Pakistan, care lasă mult de dorit. Pakistanul nu a semnat nici măcar Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților. Ar trebui să condiționăm încheierea de acorduri de respectarea unor cerințe, cum ar fi semnarea Convenției de la Geneva sau a altor acorduri de garantare a drepturilor fundamentale.

Prin urmare, sunt foarte curios și în legătură cu acordurile pe care le negociază Uniunea Europeană cu alte țări. Important este să avem acces la aceste acorduri, pentru a putea garanta că sunt corecte. De pildă, care este situația acordului de readmisie cu Turcia? Se pare că negocierile sunt aproape finalizate. Câteva state membre mai au unele obiecții la textul final.

Ne poate spune Comisia care este punctul în care se împotmolesc negocierile? Ce întreprinde Comisia Europeană pentru a ajunge la un rezultat favorabil? Iar dacă acordul va fi încheiat, va face Comisia în sfârșit următorul pas? Vor putea, în sfârșit, oamenii de afaceri și studenții turci să călătorească fără viză în Europa? Până la urmă, este revoltător că Uniunea Europeană desfășoară o politică de liberalizare a vizelor cu cele mai diferite țări, dar nu și cu una dintre țările candidate.

  Birgit Sippel (S&D). – (DE) Dnă președintă, în introducerea sa, raportorul a afirmat că Parlamentul trebuie să sprijine acordul. Poate a fost o greșeală de traducere, dar, cu toate acestea, vreau să spun foarte clar că nu trebuie să sprijin acest acord și, în mod categoric, nu voi sprijini acest raport.

Acest prim acord de după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona va transmite un semnal extrem de important. Ce semnal transmitem însă în UE și dincolo de ea? Privindu-i pe susținătorii acordului recunosc mai ales aplicarea unui principiu biblic: ne spălăm pe mâini cu nevinovăție, la urma urmei avem un tratat. Însă nu avem absolut nicio idee despre ceea ce se întâmplă cu oamenii în aceste țări atunci când îi trimitem înapoi. Mi-ar fi plăcut să văd o mai mare sensibilitate la problema tratamentului refugiaților și a respectării drepturilor omului. Adoptarea acestui raport va periclita sever credibilitatea noastră în materie de democrație și drepturile omului. Prin urmare, le solicit colegilor mei încă o dată să nu sprijine acest acord.

PREZIDEAZĂ: Libor ROUČEK
Vicepreședinte

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, măsurile de protecție restrictive la granița externă a UE, alături de aplicarea strictă a acordurilor de readmisie, pot reduce fluxul imigranților ilegali. După părerea mea, cazul Lampedusa este un exemplu grăitor în acest sens. În timp ce, până în 2008, existau zeci de mii de persoane care luau cu asalt coasta Italiei în fiecare an, acum taberele de primire, excesiv de pline, se golesc în mod evident. Prin urmare, Parlamentul ar trebui să sprijine Comisia în procesul rapid de negociere a acordurilor suplimentare, de exemplu cu Turcia.

Totuși, în această privință, solicitările absurde, precum cea din partea președintelui Libiei, Colonelul Gaddafi, potrivit căruia Uniunea Europeană trebuie să plătească Africii cel puțin 5 miliarde de euro pe an pentru combaterea imigrației ilegale, trebuie respinse cu hotărâre. În schimb, numeroasele subvenții financiare acordate de UE, precum ajutorul pentru dezvoltare, trebuie legate de disponibilitatea statelor de a coopera în mod autentic cu Uniunea Europeană în procesul de combatere a imigrației ilegale. De asemenea, trebuie să combatem abuzarea de sistemul de azil și falșii solicitanți de azil din întreaga UE și să consolidăm agenția Frontex de protecție a granițelor în mod cu adevărat eficient.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dle președinte, doamnelor și domnilor, aproximativ 80 % din imigranții ilegali care se află la granițele externe ale Uniunii Europene se găsesc în Grecia. În 2009, în Grecia au fost arestați aproximativ 126 000 de imigranți ilegali. Dintre aceștia, aproximativ 5 000 (4 852, pentru a fi exacți) erau din Pakistan și 36 472 erau din Turcia.

Din aceste date, ajung la următoarea concluzie: acordul cu Pakistan este foarte important și a durat, de fapt, foarte mult timp: au trecut deja 8 ani. Articolul 16 prevede protecția drepturilor omului și avem așteptări mari de la acest acord.

Aș dori să amintesc Parlamentului că Spania, Malta și Italia au un număr limitat de imigranți ilegali datorită acestor acorduri. Sper că nu va dura încă 8 ani până la încheierea acordului cu Turcia, dle comisar. Ne-ați spus de mai multe ori că ne aflăm în etapa finală. Cu toate acestea, nu s-a anunțat nimic. Sper că nu vor mai exista întârzieri. Nu avem timp de pierdut.

  Franziska Keller (Verts/ALE). – Dle președinte, un aspect care pare să nu fie foarte clar este că persoanele care au statutul de imigranți ilegali nu au pătruns neapărat în mod ilegal în Uniunea Europeană. Este posibil ca aceștia să fie solicitanți de azil ale căror solicitări au fost respinse sau persoane care au venit cu viză de turist și au rămas în continuare, așa că nu sunt ca persoanele care au sosit prin infracțiuni în mod ilegal.

Dnă Malmström, ați spus că doriți ca lucrurile să fie în conformitate cu așteptările cetățenilor europeni. Cetățenii se așteaptă de la noi să avem o Uniune Europeană a drepturilor omului și a respectului pentru ființa umană. Realitatea trebuie să coincidă, de asemenea, cu aceste așteptări. Mă întreb cum veți putea monitoriza persoanele care sunt trimise înapoi, pentru a vă asigura că nu sunt persecutate și torturate. Cum veți examina acest lucru? Cum va arăta această situație în termeni practici?

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, gradul ridicat de euforie din jurul progreselor democratice realizate de Turcia ca urmare a celui mai recent referendum trebuie privit în perspectivă, întrucât până în prezent Turcia nu a reușit să coopereze cu UE în privința returnării refugiaților și migranților. În această privință, Turcia nu este numai o țară de origine, dar este, de asemenea, o țară de tranzit pentru refugiații din Orientul Mijlociu, din Irak și Iran. Cu toate acestea, este esențială cooperarea în apărarea comună împotriva refugiaților. Deși Frontex este disponibilă să ofere susținere în ceea ce privește aspectele tehnologice, acest lucru nu înseamnă că UE trebuie să suporte costurile generale ale protecției granițelor Turciei. UE nu poate fi sursa de fonduri a Ankarei și, în orice caz, ajutorul pentru preaderare este extrem de generos. Prin urmare, Turcia trebuie să respecte Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, iar neregulile legate de drepturile fundamentale nu trebuie utilizate drept scuză pentru a refuza returnarea refugiaților. Nu este acceptabil ca, pe de o parte, Ankara să solicite legături mai strânse cu Bruxelles-ul și, pe de altă parte, să direcționeze pe scară largă refugiații în presupusul Eldorado al UE. Prin urmare, trebuie să se încheie imediat un acord de readmisie.

  Elena Băsescu (PPE). - În cadrul acestei dezbateri aș dori să fac referire la cazul uneia dintre țările terțe, și anume la Republica Moldova.

În 2007, Parlamentul European a ratificat acordul dintre Republica Moldova și Comunitatea Europeană cu privire la readmisie. Această politică prezintă, totuși, unele carențe. Impactul ei asupra Republicii Moldova a fost prea puțin evaluat, iar procedurile de negociere și implementare a acordului nu au fost suficient de transparente. În timpul guvernării comuniste din 2001 până în 2009, din Republica Moldova au migrat spre UE peste 600 000 de persoane. Una din cauze a fost nerespectarea drepturilor omului. Un exemplu în acest sens îl constituie numărul ridicat de condamnări ale Moldovei la CEDO.

Pentru a rezolva aceste probleme, UE trebuie să asigure politici comerciale convenabile și asistență sporită pentru dezvoltare. În acest sens, consider că trebuie continuată inițiativa UE de a acorda asistență financiară Moldovei.

  Harlem Désir (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, mâine, pentru prima dată, Parlamentului i se va solicita să își dea avizul conform privind un acord de readmisie. Aceasta este o responsabilitate foarte importantă, pe care cred că Parlamentul trebuie să o exercite în mod serios, deoarece implică siguranța persoanelor implicate.

Pakistanul este un stat care nici nu a semnat, nici nu a ratificat Convenția de la Geneva privind refugiații sau Convenția referitoare la statutul apatrizilor. Acest acord ar putea afecta nu numai cetățenii din Pakistan, ci și cetățenii din alte țări care fug de război și tulburări și mă gândesc în special la afgani, care ar putea fi trimiși, ca urmare a acestui acord, într-un stat care nu oferă niciun fel de garanții.

Prin urmare, prima solicitare a Parlamentului – și, după părerea mea, cea mai îndreptățită – este să ni se ofere o evaluare a acordurilor anterioare de readmisie, deoarece, la urma urmei, Comisia a promis acest lucru.

În al doilea rând, îi solicităm Pakistanului să semneze aceste Convenții de la Geneva înainte de a se avea în vedere un acord.

În al treilea rând – și ne așteptăm ca măcar acest lucru să se întâmple – solicităm ca Parlamentul să poată să participe la Comitetul mixt privind readmisia; cu alte cuvinte, să poată să monitorizeze, de asemenea, condițiile de punere în aplicare a oricărui acord din viitor.

După cum se prezintă situația actuală, nu consider că trebuie să ne dăm avizul conform mâine.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle președinte, onorați deputați, mi-ar face plăcere să discut despre Turcia, Libia și Moldova, însă expiră timpul, așa că mă voi limita la subiectul dezbaterii. Cu toate acestea, mi-ar face plăcere să revin și să discut aceste aspecte cu dvs. într-un alt moment.

În ceea ce privește Pakistanul, așa cum au menționat unii vorbitori, discutăm acest acord de readmisie cu aceste țări de mulți ani. Cred că sunteți cu toții de acord că este mult mai bine să avem un acord european cu Pakistanul în loc de mai multe acorduri bilaterale mai mult sau mai puțin obscure. În calitate de acord european, acesta poate fi monitorizat, poate fi supus controlului, este mult mai transparent, îl putem discuta aici în plen, avem o influență mai mare asupra unor aspecte precum drepturile fundamentale și drepturile omului și dispunem de mai multă claritate juridică.

Aș dori să subliniez ce am spus deja în observațiile introductive, respectiv că acquis-ul UE în domeniul azilului le solicită statelor membre să îi acorde unui cetățean dintr-o țară terță sau unei persoane apatride protecție internațională în cazul în care se stabilește, în urma unei examinări individuale a solicitării de azil, că aceasta are nevoie de protecție internațională. Directiva privind calificarea azilului – și știți cu toții că doresc să subliniez că această directivă și negocierile sunt în curs de desfășurare – specifică criterii relative în această privință și că niciun acord de readmisie nu poate elibera statele membre de această obligație și datorie fundamentală.

Declarația asupra căreia am căzut de acord privind raportarea către Parlament și privind gradul crescut de transparență este foarte importantă, iar Comisia se angajează cu hotărâre să o respecte. După cum am spus, toate acordurile de readmisie vor fi evaluate. Această evaluare va sta la baza unei strategii viitoare privind readmisiile viitoare și mi-ar face plăcere să discut acest lucru cu dvs.

În ceea ce privește modul în care putem verifica ce se întâmplă cu aceste persoane, desigur, Comisia nu are cum să îi verifice pe toți acești indivizi. Statele membre nu au obligația să facă acest lucru. Nu au obligația să raporteze Comisiei, însă, în lumina evaluării viitoare, vom analiza acest aspect și vom examina cum putem coopera în continuare – statele membre, ONG-urile, persoanele care lucrează pe teren – pentru a promova acest lucru.

Astfel, această evaluare este foarte importantă. Va defini viitoarea politică de readmisie, însă acest lucru nu trebuie să ne împiedice să progresăm în privința acordului pe care îl avem în față.

Acest acord este important pentru a ne gestiona în mod adecvat politica privind migrația și, promițându-vă să revin cât mai repede cu evaluarea, vă solicit de urgență să votați mâine în favoarea acordului de admisie.

  Csaba Sógor, raportor. – (HU) Dle președinte, sper că nu veți fi prea strict cu mine, deoarece am utilizat numai trei minute și douăzeci de secunde din primele patru minute alocate. Îmi cer scuze dacă voi vorbi mai mult de această dată.

Am fost profund mișcați de ceea ce s-a întâmplat în Pakistan în timpul inundațiilor și încă suntem foarte preocupați de încălcările drepturilor omului care au loc în Pakistan sau în alte părți ale lumii. Cu toate acestea, suntem și mai preocupați când drepturile omului sunt încălcate chiar în țări care au semnat Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților. Suntem și mai îngrijorați de faptul că unii dintre colegii deputați care sprijină – pe bună dreptate – poporul din Pakistan și care sunt împotriva încălcărilor drepturilor omului pot să nu recunoască uneori minoritățile naționale din propriile state membre.

Aș dori să repet ceea ce am spus deja în dezbatere: deși problema drepturilor omului este foarte importantă, acest acord nu vizează în primul rând aspectele legate de drepturile omului. Este legat, de asemenea, de cetățenii UE și statele membre care apelează la noi pentru securitate. Dați-mi voie să vă povestesc o situație care a avut loc în mai 2010 în Regatul Unit. Doi studenți din Pakistan, Abid Nasser și Ahmad Faraz Khan, au fost arestați deoarece au fost suspectați de terorism. Tribunalul britanic a hotărât că returnarea celor doi studenți în Pakistan le-ar putea pune în pericol viețile și li s-a permis să rămână în Regatul Unit. Din acest motiv, când vorbim despre returnarea persoanelor, avem tot dreptul să îi cerem socoteală Pakistanului pentru încălcările drepturilor omului, însă trebuie să avem încredere în primul rând în judecătorii și instanțele din statele noastre membre și poate ne vom asigura astfel că drepturile indivizilor nu sunt încălcate.

Pakistanul nu îndeplinește criteriile în multe privințe, însă nu trebuie să uităm că are un minister al minorităților din 2004, iar în acest an, poate și ca urmare a observațiilor dvs. critice, a ratificat două acorduri internaționale, respectiv Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante din 1984. Trebuie să spun că este posibil ca acestea să se fi schimbat deoarece ați avut o atitudine critică față de acest acord și l-ați ratificat, dar poate că, dacă mâine votați împotrivă, votul dvs. va însemna că nu aveți încredere în instanțele din propriile state membre. Prin urmare, le solicit tuturor de urgență să îi acorde Pakistanului șansa de a continua pe această cale după aproape zece ani de negocieri și acorduri și să sperăm că va semna și Convenția de la Geneva.

  Președinte. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc mâine (marți, 21 septembrie 2010) la ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) Doamnelor și domnilor, ca parte a dezbaterii privind Acordul dintre CE și Pakistan privind readmisia - acordurile de readmisie ale Comunității cu țările terțe, aș dori să atrag atenția asupra problemelor legate de întocmirea unui acord între Uniunea Europeană și Georgia privind readmisia persoanelor cu ședere ilegală. În această privință, suntem ghidați mai ales de dorința de a consolida cooperarea dintre UE și Georgia pentru a permite combaterea mai eficientă a imigrației ilegale și astfel, în mod reciproc, ne concentrăm asupra elaborării de proceduri rapide și eficiente care vor permite stabilirea identității și vor asigura returnarea și tranzitul sigure, în conformitate cu cerințele legale, ale persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de a intra, a se afla sau a avea reședința pe teritoriul Georgiei sau al unui stat membru al UE. Consider că acest acord trebuie pus în aplicare cât mai rapid, deoarece aici nu ne confruntăm cu numeroase aspecte controversate ca în cazul Pakistanului. Dimpotrivă – Georgia respectă drepturile omului – este semnatară a Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950 și a Convenției privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, modificată de Protocolul privind statutul refugiaților din 31 ianuarie 1967. De asemenea, este membră a Consiliului Europei.

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – Vreau să subliniez mai întâi importanța simbolică a acestui prim acord de readmisie încheiat de Uniunea Europeană ca entitate. În plus, Pakistanul este un partener important al Uniunii, mai ales în lupta împotriva terorismului și există un consens general asupra faptului că Uniunea trebuie să-și amelioreze strategia și să se implice mai mult în raport cu această țară. Cred că un cadru clar și bine stabilit de cooperare în materie de readmisie cu Pakistanul este necesar. În absența acestui acord ne expunem riscului ca statele membre să procedeze la returul imigranților ilegali către această țară în afara oricărui cadru legal european și pe baze ad hoc. În această ipoteză, Uniunea nu ar avea un cuvânt de spus și, mai ales, nu ar avea posibilitatea de a cere garanții în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale. Trebuie subliniat că Uniunea va fi reprezentată în Comitetul mixt de readmisie stabilit în virtutea articolului 16 al acordului, ceea ce îi va permite să supervizeze respectarea drepturilor fundamentale în cadrul readmisiei. În plus, clauza de non-afectare din articolul 15 răspunde preocupărilor relative la respectarea drepturilor omului în Pakistan.

19. Relațiile economice și comerciale cu Turcia (dezbatere)

  Președinte. – Următorul subiect pe ordinea de zi este raportul dlui Metin Kazak, în numele Comisiei pentru comerț internațional, privind relațiile comerciale și economice cu Turcia (A7-0238/2010).

  Metin Kazak, raportor. – (BG) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, principalul motiv al acestui raport este că Turcia se numără printre cei mai importanți parteneri comerciali ai Uniunii Europene. Statisticile oficiale arată că Turcia este cea de-a 17-a economie din lume și a șasea din Europa, fiind și al șaptelea partener comercial al Uniunii Europene. În 2008, schimburile comerciale dintre Uniunea Europeană și Turcia au atins cel mai înalt nivel, de 100 de miliarde de euro pe an.

În acest context, putem sintetiza principalele accente și orientări prevăzute în raportul Comisiei pentru comerț internațional în câteva aspecte:

În primul rând, deși uniunea vamală, care a fost instituită în 1996, a reprezentat un succes indiscutabil pentru integrarea economică și comercială dintre Uniunea Europeană și Turcia, restricțiile netarifare rămân în vigoare, precum și birocrația excesivă și procedurile birocratice complexe pe care Turcia ar trebui să le redreseze prompt.

În al doilea rând, Comisia ar trebui să-și mențină angajamentul și dialogul cu Turcia în domeniul schimburilor comerciale, în special în cadrul Comitetului consultativ mixt și al Comitetului mixt al Uniunii Vamale. Aceste platforme trebuie utilizate mai eficient dacă se dorește soluționarea rapidă a problemelor restante.

Turcia trebuie să pună capăt practicilor discriminatorii împotriva întreprinderilor străine acordând un avantaj al prețului de 15 % ofertanților turci în licitațiile pentru achizițiile publice.

Uniunea Europeană a încheiat acorduri de liber schimb cu țări terțe cu care Turcia nu a reușit să încheie astfel de acorduri. Acest lucru are un impact negativ asupra economiei Turciei, deoarece le oferă partenerilor Uniunii Europene acces unilateral, privilegiat la piața din Turcia.

Recunoscând totodată dificultățile cu care se confruntă Turcia în încheierea acestor acorduri, solicităm Comisiei și Consiliului să se asigure că Turcia este inclusă în evaluarea impactului acordurilor comerciale viitoare cu țările terțe și că sunt transmise informațiile privind poziția Uniunii Europene și privind stadiul negocierilor acestor acorduri.

În al cincilea rând, bunurile contrafăcute sunt o problemă serioasă în relațiile comerciale bilaterale. Din acest motiv, Turcia este mai puțin atrăgătoare pentru investițiile străine directe și, prin urmare, Turcia trebuie să aplice eficient noua legislație privind drepturile de proprietate intelectuală.

În al șaselea rând, Turcia este o putere regională influentă și joacă un rol extrem de important în regiunile Marea Neagră și Caucaz, Mediterană, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Uniunea Europeană ar putea avea mult de câștigat de pe urma acestor platforme regionale, deoarece oferă acces la noi piețe și deschid noi oportunități care vor contribui la consolidarea legăturilor economice dintre aceste regiuni și Uniunea Europeană.

În al șaptelea rând, trebuie să subliniem principala provocare cu care se confruntă piața muncii din Turcia, și anume nivelul scăzut de participare a femeilor, care tind să fie angajate în sectorul subteran. Prin urmare, Turcia trebuie să situeze ocuparea forței de muncă a femeilor în centrul politicii sale economice și sociale.

Comisia și Consiliul trebuie să revizuiască procedurile de acordare a vizelor, care împiedică circulația oamenilor de afaceri turci și șoferilor de camioane și reprezintă un obstacol în calea schimburilor comerciale. În același timp, Comisia trebuie să verifice dacă statele membre respectă hotărârile Curții Europene de Justiție în această privință.

În raport, există și alte aspecte în privința cărora grupurile politice din Parlamentul European au ajuns la un compromis, însă în plus față de acest lucru, mi-am luat angajamentul de a depune două amendamente legate de actualizarea statisticilor privind sărăcia și șomajul în Turcia și un comentariu succint privind referendumul legat de reforma constituțională care se așteaptă să promoveze procesul de democratizare în Turcia și să conducă la punerea în aplicare mai eficientă a principiilor pieței libere.

Doamnelor și domnilor, sper că dezbaterea viitoare din ședința plenară va reflecta același spirit de cooperare și caracterul constructiv care au caracterizat discuțiile din cadrul Comisiei pentru comerț internațional.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle președinte, onorați deputați, aș dori să îi mulțumesc dlui Kazak pentru elaborarea acestui raport echilibrat și echitabil privind relațiile comerciale și economice cu Turcia. De asemenea, doresc să le mulțumesc membrilor Comisiei pentru comerț internațional pentru contribuțiile lor valoroase la acest raport.

În timp ce pilonul principal al acestui raport îl constituie uniunea vamală UE-Turcia, sunt incluse și alte aspecte – precum transportul rutier, cotele și vizele – asupra cărora prefer să nu insist în calitate de comisar pentru comerț.

Nu trebuie să îi amintesc Parlamentului că Turcia este un omolog economic și politic foarte important pentru UE. Într-adevăr, Turcia este al șaptelea partener comercial al UE, iar UE este principalul partener comercial al Turciei. Mai mult, Turcia este singura țară cu un comerț semnificativ cu care UE are o uniune vamală. Iar în plus, Turcia este o țară candidată. Toate aceste aspecte explică o relație bilaterală cu adevărat unică.

Cadrul juridic al relațiilor comerciale UE-Turcia este uniunea vamală. După cum se observă în raport, uniunea vamală a jucat un rol important în dezvoltarea comerțului nostru bilateral în avantajul ambelor părți. Cu toate acestea, rămân o serie de dificultăți, numeroase dintre acestea provenind din eșecul Turciei de a pune în aplicare în mod corespunzător și pe deplin uniunea vamală, producând astfel tot mai multe probleme comerciale majore, care au rămas nesoluționate timp de mai mulți ani. Pe de altă parte, Uniunea Europeană a pus în aplicare pe deplin uniunea vamală.

Acum câțiva ani, Comisia i-a oferit Turciei posibilitatea de a aprofunda uniunea vamală și de a încheia acorduri suplimentare care ar cuprinde, inter alia, servicii și achiziții publice, însă Turcia nu a acceptat oferta noastră.

Comisia este pregătită să ia măsurile necesare pentru a continua să consolideze relațiile comerciale bilaterale cu Turcia. Sunt pregătit să examinez în continuare împreună cu Turcia modalități de abordare a preocupărilor Turciei legate de acordurile de liber schimb încheiate de UE cu țările terțe. La nivel tehnic, se depun eforturi semnificative pentru a le oferi partenerilor turci informații asupra progreselor negocierilor privind acordurile comerciale cu alte țări. De asemenea, am inclus o trimitere la uniunea vamală UE-Turcia în studiile relevante ale evaluării impactului. Încurajăm în mod periodic Turcia să ne informeze, la momentul oportun, de punctele sensibile și de preocupările sale. În plus, îi informăm pe partenerii noștri de acorduri de liber schimb privind uniunea vamală UE-Turcia și insistăm ca și aceștia să încheie un acord de liber schimb (ALS) cu Turcia. Acest angajament al partenerului UE-ALS este în general inclus în acordul relevant, fie ca articol complet, fie ca o declarație.

Este adevărat că ne confruntăm cu probleme cu unele state membre care sunt reticente la includerea unui astfel de limbaj în ALS-urile noastre. Regret această situație, însă pot să vă asigur că voi continua să fac tot posibilul pentru a asigura că uniunea vamală UE-Turcia continuă să funcționeze bine.

Aș dori să subliniez foarte clar că ne confruntăm cu o anumită rezistență și lipsă de disponibilitate din partea Turciei de a pune pe deplin în aplicare uniunea vamală. Raportul subliniază în mod clar domeniile și măsurile adoptate de Turcia care nu sunt conforme cu uniunea vamală. Am încredere că acest raport va motiva Turcia să adopte măsurile pozitive necesare pentru a îmbunătăți funcționarea globală a uniunii vamale și pentru a negocia acorduri suplimentare care ne-ar consolida relațiile comerciale și economice bilaterale.

De asemenea, aș dori să profit de această ocazie pentru a vă informa că îmi iau personal angajamentul să consolidez relațiile comerciale dintre Turcia și UE. În iunie acest an, ministrul turc pentru comerț extern m-a vizitat și am stabilit să păstrăm legătura periodic. M-a invitat recent la o reuniune la Ankara în lunile următoare – invitație pe care o voi onora, în speranța că vom obține progrese în soluționarea rapidă, durabilă și amicală a problemelor comerciale care persistă.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Godelieve Quisthoudt-Rowohl, în numele grupului PPE. – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, Turcia reprezintă un partener comercial puternic pentru Uniunea Europeană și vice versa. Deși Turcia și-a diversificat considerabil schimburile comerciale în ultimii ani, noi, în calitate de Uniune Europeană, rămânem cel mai important partener comercial al Turciei. Totuși, lucrurile bune pot fi mereu îmbunătățite, acesta fiind și scopul acestui raport.

Prin urmare, îi solicităm Turciei să își reducă tarifele ridicate, de exemplu asupra produselor agricole, și să înlăture barierele netarifare restante asupra liberei circulații a bunurilor. Simplificarea procedurilor și reducerea birocrației ar îmbunătăți, de asemenea, comerțul. Desigur, Turcia a reușit, de asemenea, să îmbunătățească recent unele lucruri, după cum a menționat dl comisar. Cu toate acestea, s-ar înregistra un flux mai ridicat de investiții străine dacă ar fi posibilă ameliorarea legilor privind proprietatea intelectuală și dacă Turcia ar respecta, de asemenea, reglementările în această privință. Legile nu au fost puse în aplicare în mod eficient în Turcia. De asemenea, trebuie să îi solicităm Turciei să pună pe deplin în aplicare protocolul adițional la Acordul de asociere. Încă există bariere în calea liberei circulații a bunurilor, care trebuie înlăturate.

Ori de câte ori discutăm în Parlament despre Turcia – inclusiv în cadrul Comisiei pentru comerț internațional – dezbaterea are de multe ori un pronunțat caracter emoțional. Prin urmare, aș dori să îi mulțumesc în mod special raportorului pentru că a reușit, în cadrul cooperării sale foarte deschise și excelente cu toți raportorii alternativi, să întocmească acest text astfel încât să reflecte opiniile tuturor, aspect care a reieșit în mod clar și din votul din comisie. Vă mulțumesc foarte mult, dle Kazak.

  Francesca Balzani, în numele grupului S&D. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, Uniunea Europeană și Turcia au relații comerciale puternice. Uniunea vamală a făcut posibil ca volumul schimburilor comerciale dintre Uniunea Europeană și Turcia să ajungă la cifra semnificativă de 100 de miliarde de euro pe an.

În primul rând, poziția geopolitică a Turciei face din aceasta o legătură importantă între zona mediteraneană, Orientul Mijlociu, Asia și regiunea Caucaz și Marea Neagră. De asemenea, Turcia este o țară foarte diferită de Europa, în sensul că are o dinamică geografică total diferită, este o țară tânără și o țară care a abordat pentru prima dată criza și reformele îndrăznețe pe care le-a impus această dinamică.

Astfel, este o țară complementară deoarece este diferită de Uniunea Europeană din multe puncte de vedere și, prin urmare, există un grad ridicat de potențial reciproc: trebuie să ne concentrăm asupra acestui lucru. Trebuie să fim atenți să nu irosim acest potențial, ci să îl transformăm în investiții fructuoase.

Este adevărat că Uniunea Europeană este un partener comercial important, însă Turcia se îndreaptă tot mai mult către Rusia, Africa și Orientul Mijlociu. De asemenea, uniunea vamală încă nu se aplică achizițiilor sau serviciilor publice și încă există obstacole majore în calea comerțului internațional.

Prin urmare, trebuie să luăm măsuri pentru a înlătura obstacolele din calea acestui potențial – și consider că raportul pe care îl discutăm astăzi și asupra căruia vom vota în următoarele câteva zile, se îndreaptă în această direcție – deoarece există domenii în care acest potențial trebuie consolidat: energie, mediu, rețele de servicii și infrastructură. Prin urmare, acest raport reprezintă un pas important și consider că trebuie să sprijinim eforturile dlui Kazak, căruia aș dori să îi mulțumesc.

  Niccolò Rinaldi, în numele grupului ALDE. – (IT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, salut raportul dlui Kazak, care practic ne indică faptul că Uniunea Europeană dispune de un instrument remarcabil pentru a-și dezvolta în continuare relațiile cu Turcia, inclusiv cele politice: politica comercială.

A fost deja subliniată poziția geostrategică crucială a Turciei pentru Mediterană, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Caucaz. Poetul turc Nâzım Hikmet a scris următoarele: „această țară în forma capului unei iepe care vine în galop din Asia îndepărtată pentru a se întinde în Mediterană”. Am dori ca Turcia să reprezinte un adevărat pivot în relațiile cu aceste regiuni, Turcia fiind unul dintre centrele acestora.

Totuși, pentru ca acest lucru să se întâmple, relațiile politice și comerciale cu Armenia trebuie stabilizate, problema Ciprului trebuie închisă și aș sublinia alineatul 11 din raportul dlui Kazak privind demararea și aplicarea uniunii vamale în ceea ce privește partea Ciprului ocupată de Turcia. Prin urmare, nu totul e perfect. Dna Balzani a subliniat, de asemenea, că există unele probleme, mai ales în domeniul falsificării, apărării și protecției proprietății intelectuale și al aplicării uniunii vamale în sectorul serviciilor și al achizițiilor.

Doresc să îi mulțumesc dlui Kazak. Mediterana este predestinată să se schimbe și dorim să o schimbăm împreună cu Turcia care, potrivit Fondului Monetar Internațional, se preconizează că va înregistra o creștere de aproximativ 37 % până în 2020, ceea ce ne oferă toate informațiile necesare.

  Franziska Keller, în numele grupului Verts/ALE. – Dle președinte, și eu aș dori să-l felicit pe dl raportor pentru raportul foarte bun, care arată, de asemenea, importanța Turciei ca partener comercial pentru UE și vice versa, precum și importanța uniunii vamale.

Există încă numeroase probleme pe care trebuie să le abordăm de ambele părți, în Turcia și în UE. În Turcia, există nevoia stringentă de a consolida, printre altele, drepturile lucrătorilor. Însă există, de asemenea, probleme pe care trebuie să le abordăm aici în Uniunea Europeană, una dintre acestea fiind liberalizarea vizelor: ar trebui să liberalizăm nu numai vizele pentru șoferii de camioane și oamenii de afaceri, ci și pentru studenți, turiști și alte persoane, pentru a consolida nu numai cooperarea între state, ci și cea între popoare. În ceea ce privește acordurile de liber schimb, Turcia trebuie integrată pe deplin la masa negocierilor deoarece și aceasta este foarte afectată de acordurile de liber schimb.

În general, relația noastră cu Turcia trebuie ghidată de corectitudine și aceasta include declarația clară că UE se angajează să își țină promisiunile și va accepta Turcia ca membru al UE imediat ce sunt îndeplinite criteriile de la Copenhaga.

  Kyriacos Triantaphyllides, în numele grupului GUE/NGL. – (EL) Dle președinte, referendumul privind reforma constituțională în Turcia a avut un rezultat pozitiv, însă acesta este numai în pas în vederea dezvoltării libertăților personale, politice și sindicale universale.

O parte dintre kurzi și mulți alții s-au abținut de la vot sau au votat împotriva referendumului, tocmai deoarece doresc ameliorări cu un impact mai mare și drepturi clare. Este regretabil că încă nu există legislație în conformitate cu standardele Organizației Internaționale a Muncii, care ar introduce respectarea deplină a drepturilor organizațiilor sindicale, negocierilor colective și dreptului la grevă.

În calitate de grup politic, dorim să subliniem că progresul nu se poate măsura numai prin relațiile comerciale și economice ale unei țări. Salutăm faptul că Parlamentul European a utilizat, de asemenea, acest raport pentru a-i trimite Turciei un mesaj consecvent. Aplicarea selectivă – sau mai degrabă neaplicarea – protocolului adițional la Acordul de asociere UE/Turcia, fără nicio repercusiune serioasă asupra negocierilor de aderare, este inacceptabilă.

De aceea, dacă Turcia dorește schimburi comerciale între comunitatea cipriotă turcă și UE, în loc să caute modalități indirecte de a recunoaște o entitate care, pe baza dreptului internațional și a hotărârilor ONU, este ilegală, ar trebui să accepte propunerea președintelui Republicii Cipru, Demetris Christofias, ca Famagusta să fie redată, prin intermediul ONU, locuitorilor legitimi și ca schimburile comerciale din portul orașului să fie plasate sub egida Uniunii Europene.

Propunerea, care nu are cauze ulterioare, ar putea contribui substanțial la consolidarea economiei comunității cipriote turce și, totodată, ar putea fi punctul de plecare pentru eforturi mai susținute de a reconcilia cele două comunități din insulă.

  William (The Earl of) Dartmouth, în numele grupului EFD. – Dle președinte, raportul descrie Turcia ca având a șasea economie din Europa. De fapt, suprafața arabilă totală a Turciei este de peste 300 000 de mile pătrate și din aceasta, numai 3,5 % – sub 10 000 de mile pătrate – se află efectiv în Europa. Numai UE ar putea considera Turcia drept țară europeană!

Această uniune vamală dintre UE și Turcia datează din 1995. Acest lucru este extrem de neobișnuit. Într-adevăr, singurele țări în această situație sunt Monaco și Andorra. Permiteți-mi să subliniez un aspect esențial. Existența și succesul uniunii vamale determină ca aderarea Turciei la UE, conducând la uniunea politică deplină – cu toate consecințele extinse care rezultă – să devină cu totul inutilă. Vor exista controverse în Europa privind acest aspect în viitor.

  Laurence J.A.J. Stassen (NI) . – (NL) Dle președinte, avem în fața noastră raportul privind relațiile economice și de liber schimb cu Turcia. De la crearea uniuni vamale cu Turcia în 1996, schimburile comerciale dintre aceasta și țările din Europa au înregistrat o creștere puternică.

Partidul olandez pentru libertate (PVV) consideră că liberul schimb este ceva de dorit și susținem propunerile de înlăturare a barierelor tehnice în calea comerțului și a obstacolelor birocratice. Liberul schimb aduce avantaje tuturor, atât Turciei, cât și țărilor din Europa. În același timp, să clarificăm că procesul de cooperare cu Turcia urmează să se limiteze la relațiile comerciale. PVV se opune aderării Turciei la Uniunea Europeană. Europa poate să desfășoare tranzacții cu întreaga lume, cu țări precum Statele Unite, Israel și Japonia, însă acest lucru nu înseamnă că și aceste țări trebuie să devină membre ale Uniunii Europene.

Liberul schimb cu Turcia nu trebuie considerat în niciun caz un aspect esențial al aderării Turciei la UE. Totuși, PVV nu are obiecții față de faptul că Turcia este un partener comercial al Uniunii Europene, însă respinge categoric integrarea europeană extinsă și aderarea Turciei la UE.

  Ria Oomen-Ruijten (PPE). – (NL) În calitate de raportor al Parlamentului privind Turcia, aș dori să felicit autorul acestui raport pentru claritatea propunerilor sale. Sunt de acord cu acesta: uniunea vamală a adus multe avantaje, atât antreprenorilor turci, cât și celor europeni.

Cu toate acestea, după cum a spus dl comisar, această uniune vamală trebuie finalizată și, din multe puncte de vedere, nu este perfectă. Oportunitățile și provocările pentru relațiile noastre comerciale cu Turcia sunt evidente. Barierele rămase în calea comerțului și cele tehnice trebuie înlăturate fără întârziere și, continuând cu acquis-ul comunitar, acest lucru va permite, de asemenea, continuarea armonizării. În plus, este foarte important să continuăm lupta împotriva produselor contrafăcute, deoarece aceasta este o mare problemă pentru numeroși producători europeni, iar produsele contrafăcute, printre care se numără jucăriile, pot fi foarte periculoase, nu în ultimul rând pentru cetățenii turci.

De asemenea, trebuie menționate o serie de aspecte privind domeniul economiei sociale, mai ales privind drepturile sindicatelor. Dacă dorim această economie socială, cel puțin s-a făcut un pas în acest sens. În ceea ce privește energia, avem interese comune în acest domeniu și ar trebui să ne concentrăm asupra acestora. Mai există și subiectul vizelor de călătorie. Prea des am observat că în Turcia, oamenii se confruntă cu dificultăți deoarece sunt tratați diferit și aș dori să atrag atenția dlui comisar asupra unui alt aspect.

Rămâne esențial ca Turcia să pună pe deplin în aplicare protocolul adițional la Acordul de asociere. Ratificarea acestuia ar trebui să înlăture un obstacol imens în calea relațiilor comerciale viitoare, care pot aduce avantaje atât Turciei, cât și Europei. Acest raport reprezintă un aspect pozitiv și vom menționa din nou toate întrebările și răspunsurile politice în raportul viitor care urmează să fie întocmit de Comisia privind afacerile externe.

  Kader Arif (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând dați-mi voie să fac o observație generală privind acest raport care, după părerea mea, reflectă relația noastră cu Turcia. Deși trebuie să-l felicit pe raportor și pe raportorii alternativi pentru eforturile depuse, aș dori să afirm că raportul este ambiguu. Reflectă nehotărârea noastră cu privire la această țară.

Pe măsură ce au fost adoptate amendamentele, unul câte unul, sau în cadrul Comisiei pentru comerț internațional, a apărut mereu un aspect, aproape subliminal, dar care se situează în mare măsură în afara domeniului de aplicare a relațiilor economice și comerciale cu Turcia: suntem pentru sau împotriva aderării acestei țări la UE?

Acestea reflectă o anumită ezitare, care nu a fost inclusă în raport: Turcia ar trebui privită drept o altă țară terță cu care se pot dezvolta relații comerciale sau drept o țară în curs de aderare, ceea ce impune anumite obligații care trebuie respectate de ambele părți?

Într-adevăr, astăzi este dificil de spus dacă acest raport reflectă în mod precis realitatea relațiilor noastre cu Turcia și mai ales, dacă definește efectiv o strategie a UE în această privință. Depinde în ce tabără ne încadrăm: dorim numai un parteneriat privilegiat sau dorim ca Turcia să devină, de fapt, membră a UE?

Aș dori doar să atrag atenția asupra semnalelor contradictorii pe care le trimitem. Nu putem menține o abordare ambiguă privind destinul nostru comun, fiind totodată preocupați că Turcia pare să se distanțeze de UE. Un parteneriat necesită sinceritate, dar și încredere. Necesită sinceritate deoarece, de fapt, Turcia încă trebuie să depună multe eforturi pentru a asigura o reformă completă și pentru a-și îndeplini angajamentele. Cu toate acestea, necesită, de asemenea, încredere, ceea ce ne impune să oferim încurajări și să transmitem semnale pozitive.

Când turcii au votat pentru reformarea constituției acum câteva zile, au făcut, de asemenea, ceea ce le cere UE: își aliniază treptat legislația la standardele noastre pentru a putea deveni un stat membru cu drepturi depline. Încă există un drum lung și multe eforturi trebuie depuse, dar trebuie să ne abținem de la a crea obstacole suplimentare și de la a devia relația cu această țară de la scopul său, care este aderarea.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Dle președinte, vorbitorul s-a gândit că constituția reformată la care a făcut trimitere a condus, de asemenea, la subminarea semnificativă a independenței sistemului judiciar, și aprobă acest lucru?

  Kader Arif (S&D). – (FR) Dle președinte, consider că o astfel de reformă, care este întotdeauna foarte complexă, nu poate aduce decât aspecte pozitive. Semnalul care arată că armata are mai puțină putere și că democrația progresează este, pentru mine, un semnal important trimis către UE.

Putem întotdeauna să criticăm și să credem că unele lucruri nu s-au realizat, însă un pas înainte rămâne un pas înainte. Nu sunt pesimist din fire și consider că toate măsurile adoptate de Turcia sunt pe calea bună și că aceasta își exprimă dorința de a adera la UE. Să încercăm, așadar, să o susținem.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dle președinte, aș dori să-l felicit pe raportor, dl Kazak. Acesta este un raport excelent și, spre deosebire de vorbitorul anterior, dl Arif, nu cred că trebuie să cuprindă toate aspectele din lume, deoarece este un raport specific privind relațiile comerciale și economice. Problema UE este că, atunci când se întocmește un raport, acesta enumeră toate aspectele posibile și nu oferă informații despre nimic. Aici sunt indicate în mod clar aspectele relevante pentru raport, fapt pentru care doresc să-i mulțumesc dlui Kazak.

Uniunea vamală încheiată în 1996 între UE și Turcia a ancorat Turcia la piețele europene, iar această țară este un partener comercial puternic pentru toate țările europene și pentru UE. Cu toate acestea, este regretabil că uniunea vamală încă pare să fie caracterizată de numeroase probleme. Autoritățile turce solicită deseori autorizații și licențe pentru bunurile importate, ceea ce contravine acordului. Știm, desigur, că și țările UE sunt vinovate în acest sens. Acest lucru impune măsuri din partea ambelor părți pentru a soluționa această problemă.

Raportorul a menționat produsele contrafăcute. Acest lucru va necesita mult mai multă muncă. O mare problemă a Turciei este, în mod evident, economia subterană. Aceasta reprezintă până la 50-70 % din întreaga economie a țării, iar acest lucru are, desigur, un efect asupra comerțului și economiei, fiind un aspect la care Turcia are de lucrat.

În viitor, trebuie acordată o atenție specială relațiilor comerciale și economice dintre Turcia și UE, iar uniunea vamală trebuie să devină mai funcțională la toate nivelurile. Turcia are nevoie de UE, însă și UE are nevoie de Turcia.

  Niki Tzavela (EFD). – (EL) Dle președinte, și eu aș dori să-i mulțumesc dlui Kazak pentru raportul său obiectiv. Cu toate acestea, permiteți-mi să fac două observații realiste.

Prima vizează alineatul 26 privind aprovizionarea cu energie. Consider că atât Comisia, cât și Parlamentul European au supraestimat importanța Turciei în sectorul energetic. Turcia nu produce energie. Turcia este un canal excepțional pentru rețelele de energie. Acest lucru nu ne soluționează nicio problemă în mod deosebit; există alte rețele prin care poate fi transmisă energie.

Trebuie să fim realiști și să observăm că, în sectorul energiei, toate aspectele despre care discutăm (Nabucco și altele) sunt exerciții pe hârtie deoarece țara în sine nu ne poate aproviziona cu energie. Dimpotrivă, este o țară în care o mare parte a industriei necesită energie și trebuie să o examinăm din acest unghi.

Cel de-al doilea aspect pe care doresc să-l menționez se referă la comerț: nu putem vorbi despre deschiderea comerțului cu Turcia atât timp cât în această țară este foarte dezvoltată o piață care imită bunurile europene. Oriunde mergeți, veți vedea în vitrine, în piețele în aer liber și în bazarele turcești ceea ce se presupune că sunt bunuri europene de o imitație foarte bună. De asemenea, în Turcia se găsesc imitații din Orientul Îndepărtat. Dacă nu ne soluționăm problemele comerciale cu Turcia, probleme care afectează piața europeană, nu vom putea să progresăm în alte domenii ale discuției.

  Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Dle președinte, recunoaștem importanța relațiilor comerciale dintre UE și Turcia. Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) a menținut o poziție responsabilă, ajutând cât mai mult la echilibrarea textului inițial al raportului în curs de dezbatere.

Solicităm Turciei să își pună în aplicare pe deplin și fără întârziere toate obligațiile care derivă din protocolul adițional la Acordul de asociere dintre UE și Turcia în mod nediscriminatoriu și reamintim că dacă nu face acest lucru, procesul de negociere poate fi în continuare afectat în mod grav.

Aș dori să mă alătur și eu dlui Rinaldi și dnei Tzavela în sublinierea faptului că Turcia este una dintre principalele țări care produce bunuri de imitație confiscate în UE – repet, una dintre principalele țări – și că nu aplică eficient normele care reglementează protecția proprietății intelectuale.

Acțiunile externe ale UE, inclusiv politica comercială comună, au scopul de a proteja principiile democratice și respectarea principiilor cartei de întemeiere a ONU și ale dreptului internațional și de a construi parteneriate cu țările terțe care împărtășesc aceste valori.

Acest principiu declarativ fundamental al Tratatului de la Lisabona trebuie aplicat întocmai. Trebuie să ținem întotdeauna cont de faptul că Uniunea Europeană nu negociază cu Turcia; Turcia își negociază aderarea la Uniunea Europeană. Sarcina adaptării îi aparține Turciei însăși. Quod erat demonstrandum.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Turcia este al șaptelea partener comercial al Uniunii Europene și singura țară candidată la aderare care beneficiază de uniune vamală cu aceasta din urmă.

Turcia și Uniunea Europeană întrețin, prin urmare, o relație privilegiată, în care schimburile comerciale și economice joacă un rol important. În acest context, cele două partenere trebuie să conlucreze pentru a-și alinia politicile comerciale, în special în ceea ce privește încheierea acordurilor de liber schimb cu țări terțe.

De asemenea, uniunea vamală trebuie întărită prin includerea în acord a produselor agricole, a serviciilor și a achizițiilor publice și prin intermediul rezolvării problemei vizelor pentru comercianții turci ce doresc să pătrundă pe teritoriul Uniunii Europene.

Într-o perioadă în care efectele crizei economice se fac încă resimțite, o cooperare mai strânsă la nivel economic și comercial între cele două puteri regionale devine necesară. Uniunea Europeană trebuie să dea un semnal mai clar Turciei pentru a reuși să transmită acesteia valorile fundamentale europene.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Turcia negociază de mult timp aderarea la Uniunea Europeană. Negocierile au fost îndelungate și complicate, parțial deoarece tradițiile culturale ale Turciei sunt, într-adevăr, foarte îndepărtate de valorile civilizate ale Europei de astăzi.

Un parteneriat comercial autentic poate contribui la dezvoltarea cooperării în domenii în care există aspecte comune între, pe de o parte, cetățenii turci și societatea turcă și, pe de altă parte, europenii, creând activități sau relații comerciale reciproc avantajoase. Pe baza acestor relații bune, este posibil, ulterior, să se dezvolte relații interpersonale mai bune și încredere reciprocă. Prin urmare, este necesar să vorbim deschis cu prietenii noștri turci despre toate întrebările care ne preocupă pe noi, europenii, în calitate de vecini și parteneri comerciali ai Turciei. De exemplu, trebuie să le explicăm în mod neambiguu că orice persoană care introduce bunuri contrafăcute pe piață este un hoț obișnuit care îi jefuiește pe proprietarii de drepturi intelectuale, brevete sau alte drepturi de proprietate intelectuală. De asemenea, este necesar să li se explice că, într-o uniune vamală, nu este loc pentru subterfugii sau pentru crearea oricăror bariere tehnice sau vamale împotriva unui partener comercial. Prin urmare, sunt ferm convins că, în aceste aspecte comerciale, este încă necesar să-i încurajăm, cu răbdare, pe prietenii noștri turci să se comporte în mod civilizat și corect.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) În primul rând, aș dori să-i mulțumesc raportorului, dl Kazak, pentru bunele intenții și pentru eforturile de a întocmi un raport obiectiv privind relațiile comerciale cu Turcia. Raportul conține problemele cele mai controversate legate de aspectele negative ale relațiilor bilaterale și, de aceea, consider că raportul este valoros.

Cel mai important aspect este să ne asigurăm că Turcia continuă să își adapteze legislația economică la standardele Uniunii Europene. Practicile precum avantajul prețului de 15 % pentru ofertanții turci în licitațiile publice reprezintă o discriminare împotriva investitorilor străini. Procedurile și formalitățile complicate, obstacolele în calea liberei circulații a bunurilor sau barierele tarifare, precum și întârzierile permanente ale punerii în aplicare a protocolului adițional împiedică dialogul. Numai punerea deplină în aplicare a tuturor acordurilor adoptate va aprofunda dezvoltarea relațiilor comerciale pozitive și va facilita procesul de aderare la Uniunea Europeană. Am încredere că Turcia va duce la bun sfârșit această sarcină și îi urez succes în punerea în aplicare a reformelor viitoare.

  Mara Bizzotto (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, din punct de vedere economic, este bine ca Europa să își dezvolte tot mai mult relațiile comerciale cu țările învecinate aflate în creștere rapidă. Cu toate acestea, cel puțin teoretic, Uniunea Europeană a urmărit întotdeauna cu țările terțe o politică comercială care ține cont de aspectele sociale și umanitare.

Prin urmare, aceste clauze trebuie puse ferm în aplicare pentru Turcia, o țară care devine din nou tot mai islamică, în care condiția femeii se înrăutățește treptat, în 2009 existând peste 1 500 de femei care au fost ucise în scene de violență domestică, și în care creștinii trăiesc cu teama atacurilor din partea extremiștilor islamici. Să ne amintim de uciderea brutală a Monseniorului Padovese.

În raport, Parlamentul încurajează Turcia să dețină un rol principal în promovarea unui comerț deschis și echitabil. Un lucru este clar: trebuie să ne preocupe rolul politic principal pe care Turcia încearcă să îl dețină în lumea arabă și relațiile de prietenie pe care Turcia le cultivă cu Iran și grupările teroriste precum Hamas.

În orice caz, dacă trebuie să existe o politică comercială, atunci așa să fie. Totuși, acest lucru nu trebuie să se transforme într-un cal troian care să faciliteze intrarea Turciei în Europa.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dle președinte, Uniunea Europeană și Turcia au relații economice foarte bune și, desigur, este important să se dezvolte în continuare comerțul cu Turcia și, astfel, să se genereze o creștere economică durabilă, pe de o parte pentru Uniunea Europeană și, pe de altă parte, pentru Turcia. În acest context, salut raportul din proprie inițiativă, care vizează evoluțiile actuale ale relațiilor comerciale, chiar dacă acestea nu sunt numai pozitive. În această privință, aș dori să menționez probleme precum combaterea falsificării, restricții la import asupra produselor farmaceutice, dar și inconsecvențe în domeniul achizițiilor publice, pe care trebuie să le examinăm critic.

Cu toate acestea, aș dori să menționez în special măsurile protecționiste adoptate de Turcia în domeniul comerțului cu produse agricole, care contravin dispozițiilor uniunii vamale. În sectorul agricol, nivelul de ocupare a forței de muncă din Turcia este de peste 26 %. Prin urmare, este de înțeles să se acorde o importanță deosebită sectorului agricol și fermierilor din cadrul acestuia. Acest lucru nu trebuie, sub nicio formă, să afecteze întreprinderile agricole europene sau să contravină orientărilor privind uniunea vamală. Barierele și măsurile protecționiste existente în Turcia trebuie eliminate cât mai repede, în cadrul acordurilor existente. Exportul de produse agricole de înaltă calitate din Uniunea Europeană nu trebuie împiedicat de măsuri neechitabile care obstrucționează comerțul. Este important să clarificăm foarte bine acest lucru în contextul de față.

  Danuta Jazłowiecka (PPE). – (PL) Relațiile dintre Uniunea Europeană și Turcia datează de acum aproximativ 50 de ani și au cuprins multe fluctuații, cu perioade de cooperare strânsă, dar și de criză. De peste un deceniu, între Turcia și Uniunea Europeană există o uniune vamală, care formează baza pentru schimburile comerciale reciproce și pentru cooperarea economică și care, așa cum indică raportul dlui Kazak, nu a fost încă pusă în aplicare pe deplin. Există obstacole de ambele părți și trebuie să le solicităm atât Turciei, cât și statelor membre, să înlăture aceste impedimente.

Treptat, Turcia devine principalul actor în ceea ce considerăm a fi o regiune cheie și, fără aceasta, eforturile de a diversifica sursele sau aprovizionările cu gaz sau de a obține stabilitate în Orientul Mijlociu nu se vor materializa niciodată. Cooperarea strânsă cu Turcia va deveni tot mai importantă pentru noi. China este tot mai interesată de rolul Turciei ca poartă de deschidere spre Orientul Mijlociu și Caucaz. Dacă nu reușim să depășim obstacolele din calea relațiilor comerciale reciproce, putem pierde Turcia, așa cum am pierdut Africa.

Treptat, se întrevăd tot mai multe semne că oamenii s-au săturat de amânarea repetată a deciziei privind aderarea Turciei, precum și de declarațiile ambigue. Societatea din Turcia își pierde interesul de a adera la Uniunea Europeană, după cum indică sondajele de opinie recente. O uniune vamală deplină ar putea deveni un instrument de stabilire a unor relații mai strânse și ar crea legături comerciale și economice puternice, în special în vederea dificultății de a defini un calendar precis al aderării Turciei la Uniunea Europeană.

  Ioan Mircea Pașcu (S&D). – Dle președinte, relațiile comerciale și economice ale UE cu Turcia au, de asemenea, o importanță politică. Totuși, în pofida recunoașterii acestui fapt, pentru UE este tot mai dificil să evite impresia că joacă un joc de tipul „cine clipește primul” cu Turcia. Întrucât nu este dispusă să plătească prețul întreruperii negocierilor de aderare, se așteaptă ca Turcia să facă acest lucru, epuizată de durata și complexitatea acestora.

Vestea bună este că, potrivit celor mai recente date, turcii sunt tot mai nesatisfăcuți de UE, iar în pofida rolului principal al UE în calitate de partener economic major pentru Turcia, alți parteneri precum Rusia, China, Emiratele Arabe Unite, SUA și Iran vin din urmă cu rapiditate. Prin urmare, succesul relațiilor noastre comerciale cu Turcia nu ar trebui să ascundă nevoia de a ne hotărî în cele din urmă dacă să acceptăm Turcia sau nu în UE, având în vedere impactul acestei decizii asupra poziției internaționale a UE.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, fără îndoială nu ne putem pronunța pentru o măsură care liberalizează în continuare comerțul dintre Uniunea Europeană și Turcia, în special în sectorul agricol.

În Turcia, costul ocupării forței de muncă este mult mai scăzut decât al nostru, așa că dacă ne-am deschide granițele pentru produsele lor, întreprinderile europene ar avea de suferit; acest lucru ar însemna o concurență neloială. Ideea de a favoriza aderarea Turciei la Uniunea Europeană și, prin urmare, de a simplifica comerțul, este greșită.

Considerăm că sistemul lor politic, administrativ și social este prea îndepărtat de al nostru. Din punctul de vedere al respectării libertății religioase, suntem, de asemenea, foarte diferiți. În Turcia, a fi creștin înseamnă a fi diferit. Intoleranța religioasă, prezentă în capitală și în marile orașe, devine o regulă în suburbii și în zonele rurale. Prin urmare, refuzăm să ne defavorizăm sectorul economic oferindu-i Turciei schimburi comerciale simplificate cu țările noastre.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, când vorbim aici în Parlament despre relații comerciale viabile și ameliorarea uniunii vamale cu Turcia, în mod natural, acest lucru trebuie considerat ca făcând parte din procesul de convergență a țării cu Uniunea Europeană și, de asemenea, ca parte a procesului care, din punctul de vedere al unor secțiuni extinse din Parlament, urmează să conducă la aderarea Turciei la Uniunea Europeană. De asemenea, știm că cei care critică această aderare vorbesc întotdeauna de un parteneriat privilegiat, care trebuie să fie o alternativă la aderare, și trebuie să afirm că Turcia se bucură deja de un astfel de parteneriat privilegiat printr-o uniune vamală existentă, pe care Turcia trebuie să o obțină, de asemenea, la alte niveluri – politice. Dacă avem în vedere opoziția de care Turcia încă dă dovadă cu privire la recunoașterea genocidului din Armenia, dacă avem în vedere faptul că Turcia încă nu este dispusă să soluționeze problema Ciprului în favoarea Europei și dacă avem în vedere faptul că poporul kurd încă este discriminat, ne vom da seama că îmbunătățirea relațiilor comerciale nu va facilita europenizarea Turciei.

  Elena Băsescu (PPE). - Doresc să încep prin a saluta rezultatul pozitiv al referendumului constituțional din 12 septembrie. Acesta demonstrează atașamentul populației turce față de regimul democratic, singurul acceptabil în Europa.

Conținutul acestui raport reafirmă nevoia de armonizare a politicilor comerciale ale Turciei și UE. Implementarea unor măsuri eficiente pentru eliminarea barierelor tehnice rămase în cadrul uniunii vamale ar susține parcursul european al Turciei. Această țară a demonstrat un potențial de redresare remarcabil în condițiile crizei economice. Deși cererea globală a scăzut, volumul comerțului exterior s-a dublat, iar pentru următorii ani se estimează o creștere economică de 7 %.

Țin să subliniez că relațiile dintre România și Turcia au evoluat semnificativ în ultimii ani. Cele două țări sunt cei mai importanți parteneri comerciali din zona Balcanilor, nivelul schimburilor comerciale depășind anual 7 miliarde de dolari. În plus, participarea Turciei este vitală la realizarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii energetice a întregii Uniuni, precum Nabucco.

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Dle președinte, Turcia a avut de câștigat de pe urma uniunii vamale îndelungate cu UE. Cu toate acestea, pentru ca o uniune vamală să fie și mai funcțională, numeroase probleme restante trebuie soluționate fără întârziere.

Turcia trebuie să depună mai multe eforturi pentru a-și alinia politicile comerciale și comerțul regional: trebuie să reducă birocrația, numărul produselor de imitație și încălcările drepturilor omului în cazul sindicatelor și al minorităților; trebuie să soluționeze problema nivelului scăzut al participării femeilor pe piața muncii; și trebuie să promoveze angajarea tinerilor.

Cu toate acestea, este mai important să pună pe deplin în aplicare protocolul adițional la Acordul de asociere, să ridice embargoul asupra navelor și avioanelor cipriote, să recunoască Republica Cipru, să își armonizeze legislația cu acquis-ul comunitar și să respecte convențiile Organizației Internaționale a Muncii privind respectul față de sindicate, dreptul la grevă și negocierile colective.

  Georgios Koumoutsakos (PPE). – (EL) Dle președinte, și eu aș dori să-l felicit pe dl Kazak pentru raportul său foarte bun și obiectiv.

De fapt, relațiile comerciale dintre Uniunea Europeană și Turcia sunt extrem de importante, de aceea trebuie abordate cu multă precauție. Cu toate acestea, trebuie, de asemenea, să subliniem aspectele care trebuie îmbunătățite.

Aș dori să menționez două dintre aceste aspecte: am revizuit întrebarea, iar dezbaterea continuă privind această întrebare: dacă Turcia este sau nu o țară europeană. Fără îndoială, ne dorim ca Turcia să fie o țară europeană pentru ca, la un anumit moment, să devină membră a familiei europene. Cu toate acestea, în privința produselor piratate, produselor imitate și lipsei protecției pentru proprietatea intelectuală, Turcia este mai mult o țară asiatică decât una europeană.

Al doilea aspect asupra căruia doresc să comentez vizează uniunea vamală: uniunea vamală se află în centrul eforturilor europene, al eforturilor de a obține unificarea europeană. Este de neconceput ca o țară candidată să nu aplice în întregime o uniune vamală și să existe un stat membru cu care Turcia refuză să încheie o uniune vamală, așa cum s-a întâmplat în cazul Republicii Cipru.

PREZIDEAZĂ: Stavros LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle președinte, este clar din ceea ce s-a spus până acum că există un larg consens în legătură cu acest raport. Aș dori să spun câteva cuvinte cu privire la următoarele subiecte: problemele cu care se confruntă Turcia în încheierea acordurilor de liber schimb cu partenerii Europei; problema vizelor; aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI).

Pentru a începe cu ultimul aspect, în timpul dezbaterii s-au făcut mai multe referiri la aplicarea DPI și la contrafacere. Și pe mine mă preocupă, iar Comisia va continua să insiste în această privință. După mai mult de doi ani de cereri repetate, Turcia a acceptat, în final, crearea unui grup de lucru care să discute aspecte legate de DPI. Acesta reprezintă un prim pas important, și sper că acest grup de lucru va ajuta la obținerea unui progres în aceste domenii importante.

În al doilea rând, cu privire la problemele cu care se confruntă Turcia în încheierea acordurilor de liber schimb, Turcia se plânge de mai mulți ani de faptul că are de suferit din cauza dificultăților cu care încheie acorduri de liber (ALS) schimb cu unii dintre partenerii ALS ai UE. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că numărul dificultăților serioase legate de ALS este unul foarte limitat. În plus, în ciuda cererilor repetate făcute de serviciile Comisiei, Turcia nu a transmis date relevante care să demonstreze aceste presupuse efecte negative asupra economiei turce.

Mai mult chiar, trebuie menționat faptul că Comisia a acționat pe deplin în conformitate cu acordul privind uniunea vamală și deja și-a depășit obligațiile, ajutând Turcia în a începe negocierile pentru ALS cu partenerii săi ALS. Suntem dispuși să discutăm cu Turcia noi posibilități de soluționare a acestei probleme; dacă printre acestea se numără și posibilitatea ca guvernul turc să fie chemat la masa Comisiei Europene pentru negocierea acestor acorduri de liber schimb cu state terțe este, desigur, cu totul altceva.

În ceea ce privește aspectul vizelor, acestea nu sunt acoperite de uniunea vamală. Comisia analizează modalități de angajare într-un proces prin care s-ar simplifica și mai mult mobilitatea persoanelor între UE și Turcia, în special prin punerea rapidă în aplicare a unui nou cod al vizelor UE, care va aduce îmbunătățiri practice pentru cetățenii turci care solicită vize. Comisia va sublinia și faptul că își ia angajamentul să intre într-un dialog care ar putea genera și mai multe îmbunătățiri cu privire la mobilitate, odată ce Consiliul și-a dat acordul pentru acest lucru. Însă finalizarea acordului de readmisie UE – Turcia va fi o condiție în acest sens.

  Metin Kazak, raportor. – Dle președinte, țin să le mulțumesc tuturor colegilor, raportorilor alternativi și dlui comisar De Gucht pentru punctele de vedere și recomandările pozitive care au contribuit la dezbaterea asupra raportului privind relațiile economice și comerciale cu Turcia.

.

Concluziile care, cred eu, se desprind din discuții sunt că relațiile dintre Turcia și Uniunea Europeană sunt foarte importante pentru ambele părți, și că nu există niciun dubiu în legătură cu necesitatea dezvoltării acestora. Eu consider că răspunsul care poate fi dat la întrebarea adresată de mai mulți colegi, și anume dacă aceste relații au legătură cu posibila aderare a Turciei la Uniunea Europeană, este acela că dacă relațiile economice și comerciale se vor dezvolta mai mult, atunci și negocierile privind aderarea Turciei vor avansa în mod proporțional.

Este clar că Turcia și Uniunea Europeană mai au încă multe de făcut până când prevederile uniunii vamale vor fi puse în aplicare și respectate în întregime, dar aici consider că este nevoie de bunăvoință și onestitate, în doze egale, atât din partea Uniunii Europene, cât și din partea Turciei.

Doresc încă o dată să le mulțumesc tuturor celor care au contribuit la această dezbatere și cred că subiectele aduse în discuție vor fi atent analizate de Comisie și că ele vor da un impuls real, o nouă dimensiune și un nou spirit tuturor problemelor nerezolvate, legate de mecanismul consultativ al uniunii vamale, pentru a permite soluționarea acestora în viitorul apropiat.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, marți, 21 septembrie, la ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ioan Enciu (S&D), în scris. – Sprijin cu tărie raportul privind relațiile economice și comerciale cu Turcia. Adâncirea interconectării dintre UE și Turcia, prin întărirea legăturilor economice și comerciale, va fi de un real beneficiu pentru ambele părți. S-a subliniat deja severitatea crizei cu care se confruntă tinerii din Turcia pe piața locurilor de muncă; înlăturarea procedurilor greoaie și a barierelor inutile din calea comerțului vor duce la o creștere a volumelor comerciale care, la rândul său, va avea un impact asupra nivelului șomajului. Eforturile făcute în vederea finalizării uniunii vamale ar trebuie sprijinite, mai ales extinderea acesteia pentru a include și produsele agricole. Această dezvoltare ar fi o dovadă a angajamentului Turciei de a finaliza reformele necesare. Rezoluția solicită și anumiți pași care să insufle un element de dinamism binevenit relațiilor dintre UE- Turcia.

20. Legislația comunitară privind conservarea biodiversității (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este raportul elaborat de dna Esther de Lange, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, privind punerea în aplicare a legislației UE în domeniul conservării biodiversității [2009/2108(INI)] (A7-0241/2010).

  Esther de Lange, raportoare. – (NL) Prin acest raport din proprie inițiativă, Parlamentul European trage un semnal de alarmă cu privire la biodiversitatea noastră: bogăția speciilor noastre și ecosistemele. Rata de extincție a speciilor este mai mare decât a fost vreodată: 30 % la amfibieni, peste 40 % la mamifere, păsări, fluturi și reptile, și chiar peste 50 % din peștii de apă dulce sunt amenințați cu extincția. Desigur, acest lucru este inacceptabil, și nu doar dintr-un punct de vedere pur biologic sau ecologic. Eu consider că avem datoria etică de a lăsa pământul într-o stare care să le permită copiilor și nepoților noștri să se poată bucura de el.

În final, investiția în biodiversitate este și în interesul nostru financiar. Ecosistemele sănătoase fixează CO2, asigură, printre altele, o apă curată, recolte mai bune și mai multă materie primă. Costurile globale ale degradării acestor ecosisteme se ridică anual la 50 de miliarde de euro, iar această sumă urmează să crească și mai mult. Noi, Uniunea Europeană și statele membre, am eșuat dramatic în această privință. Obiectivul nostru, acela de a opri declinul biodiversității până în 2010, mai are mult până la a fi atins.

Întrebarea esențială este, deci, cum să ne asigurăm că vom atinge noul obiectiv pe care ni l-am fixat pentru 2020. În primul rând, desigur, este vorba de voință politică, însă raportul meu cuprinde și o serie de sugestii specifice. De exemplu, trebuie să punem punct atitudinii parohiale. Politica privind natura și bugetul sunt, în continuare, total izolate una de alta. Iar acest lucru trebuie să se schimbe, pentru a face loc unei abordări de ansamblu. Biodiversitatea nu ar trebui inclusă doar în politica privind natura europeană, dar și în alte politici, cum ar fi cele pentru pescuit, agricultură, sau în politica regională. Știu că s-au făcut deja primii pași în această direcție, însă trebuie să mergem și mai departe. De exemplu, reforma politicii agricole comune oferă posibilități în acest sens, cum ar fi remunerarea serviciilor sociale sau acordarea de compensații fermierilor pentru producție durabilă în sau în vecinătatea rezervelor naturale.

Un al doilea aspect pe care doresc să îl menționez este că trebuie să identificăm situații din care toți cei implicați au de câștigat, astfel încât economia și ecologia să meargă mână în mână: astfel, apar și noi oportunități pentru locuri de muncă ecologice în Europa.

Un alt aspect este acela că ar trebui să asigurăm o mai bună cooperare între și interconectare cu siturile Natura 2000. În prezent, se simte cel mai acut lipsa unei abordări trans-frontaliere, cu toate că animalele și plantele nu țin niciun cont de granițele naționale. Pe lângă acestea, facem apel la Comisie, pentru a se manifesta mai mult ca un lider și a oferi mai multă claritate. Pentru că, de exemplu, diferențele dintre statele membre atunci când vine vorba de punerea în aplicare a rețelei Natura 2000 sunt semnificative.

Una peste alta, sprijinim propunerile Comisiei Europene și obiectivul său ambițios de a opri declinul biodiversității până în 2020; într-adevăr, acesta este nivelul minim de ambiție neapărat necesar. Însă ambiția noastră ar trebui să includă și refacerea biodiversității. În plus, trebuie sporită și atenția acordată biodiversității, la nivel internațional. În acest sens, Europa trebuie să vorbească tare și în unanimitate în cadrul conferinței de la Nagoya de luna viitoare.

Atunci când vorbim de planuri noi, evaluarea impactului este foarte importantă, atât din punctul de vedere al efectelor ecologice, cât și al celor socio-economice – și nu ca tactică de întârziere, nu ca o scuză, ci pentru a oferi claritate.

În final, solicităm Comisiei Europene o nouă politică, de exemplu cu privire la speciile alogene invazive. Până la urmă, protejarea anumitor specii implică gestionarea activă a altora. Dacă nu se iau măsuri pentru a controla populația de veverițe gri, veverița roșie, specifică în Marea Britanie, nu are foarte mari șanse de supraviețuire. De asemenea, eliberarea a mii de hamsteri în Limburgul de Sud nu a avut efectele scontate, din moment ce o vulpe poate mânca, anual, trei sute. Pe scurt, în următorii ani se așteaptă de la noi ambiție și realism.

În încheiere, doresc să le mulțumesc raportorilor alternativi pentru cooperarea constructivă care s-a finalizat cu adoptarea unanimă a acestui raport în Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, dar și dlui comisar Potočnik, care nu a putut fi astăzi cu noi deoarece se află la New York, cu probleme legate de biodiversitate. Am încredere, totuși, că dl comisar De Gucht, care a avut posibilitatea să asculte acest discurs chiar în limba sa maternă, îl va reproduce fidel colegului său.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle președinte, onorabili membri, în timp ce noi vorbim, dl comisar Potočnik se află la New York pentru discuțiile ONU cu ocazia Anului internațional al biodiversității, deci sunt sigur că veți înțelege de ce nu poate fi astăzi aici, în persoană.

Prin urmare, îmi revine mie responsabilitatea de a-i mulțumi, în numele Comisiei, dnei de Lange pentru pregătirea acestui raport oportun privind protecția biodiversității și punerea în aplicare a legislației UE privind natura. Aș dori să subliniez cuvântul „oportun”, deoarece UE se găsește acum într-un moment de răscruce politică în ceea ce privește politica sa referitoare la biodiversitate și protejarea naturii.

Comisia împărtășește profunda îngrijorare a membrului în Parlamentul European în legătură cu ritmul foarte rapid de pierdere a biodiversității din cauza omului. Comisia este conștientă și alarmată de profunda degradare a serviciilor de ecosistem pe care le asigură biodiversitatea și de care depindem cu toții pentru a supraviețui.

De la adoptarea obiectivelor pentru 2010 în UE, am realizat câteva lucruri de care putem fi mândri. Rețeaua zonelor protejate Natura 2000 s-a extins și acum acoperă aproape 20 % din teritoriul UE, fiind în continuă expansiune, atât pe uscat cât și pe apă. Și, cu toate acestea, am eșuat în a ne atinge obiectivul anterior stabilit pentru UE, acela de a opri pierderea biodiversității până în 2010. În ciuda acestei nereușite și în ciuda discuțiilor dificile legate de o criză economică fără precedent în Europa, Consiliul European de primăvară a aprobat o nouă viziune și un nou obiectiv pentru biodiversitate.

Noul nostru obiectiv denotă o ambiție foarte mare. Solicită ca UE să reducă la jumătate pierderea biodiversității și degradarea serviciilor de ecosistem, până în 2020, și să le refacă pe acestea, unde este posibil, intensificând, în același timp, contribuția UE pentru evitarea pierderii biodiversității globale. În discursul său privind starea Uniunii, dl președinte Barroso și-a declarat, de curând, angajamentul față de acest curs, un aspect căruia îi acordă o foarte mare importanță și care trebuie soluționat urgent.

Știm care au fost principalele provocări care au apărut în calea atingerii obiectivului. Una din problemele majore este reprezentată chiar de politica in domeniul biodiversității. Biodiversitatea este complexă și transversală. Răspunderea pentru această problemă se împarte în mai multe direcții, iar această difuziune a reprezentat un handicap pentru că, până la urmă, revenim la problema clasică, aceea că atunci când toată lumea este vinovată, nimeni nu poate fi tras la răspundere.

UE trece printr-o perioadă de metamorfozare, multe politici cu impact semnificativ asupra biodiversității fiind revizuite în momentul acesta. Este și cazul politicii agricole comune, politicii pentru pescuit și a politicii de coeziune. Prin urmare, ne aflăm la un foarte important moment de răscruce, de unde putem porni într-o direcție corectă, introducând biodiversitatea în politicile respective și ajungând „în siguranță la destinație” sau putem face greșeala de a urma o altă cale și de a nu mai ajunge niciodată la destinația dorită – obiectivul stabilit pentru 2020 – asistând la pierderea ireversibilă a biodiversității și la consecințe cu potențial catastrofic.

În rezoluție se vorbește mult despre tendințele îngrijorătoare ale pierderii biodiversității, în Europa și în lume, presiunea enormă exercitată asupra speciilor și ecosistemelor, posibile soluții, valoarea serviciilor ecosistemelor și legătura lor puternică cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului și cu lupta împotriva schimbărilor climatice.

În fața noastră se află o provocare enormă, aceea de a conserva viața pe planetă, însă nu trebuie să fim descurajați de amploarea acesteia. Cu siguranță, Comisia nu este descurajată și vom elabora o nouă strategie referitoare la obiectivul pentru diversitate stabilit pentru 2020.

De asemenea, Comisia lucrează la o comunicare pentru finanțarea rețelei de zone protejate Natura 2000. O mai bună utilizare a finanțărilor disponibile va aduce, cu siguranță, beneficii mai mari în ceea ce privește biodiversitatea și conservarea naturii.

Suntem pe deplin de acord cu accentul puternic din raport, în legătură cu nevoia crucială de a pune integral în aplicare legislația privind natura, fără de care ne-ar fi imposibil să ne atingem obiectivul.

Așteptăm cu nerăbdare discuțiile cu deputații din Parlament, pentru a colabora și a contura împreună pachetul de măsuri care ne vor permite să ne atingem noul obiectiv de biodiversitate. Profit de această ocazie pentru a saluta contribuția foarte valoroasă pe care a avut-o raportul dnei de Lange la această dezbatere.

  Isabella Lövin, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru pescuit. – (SV) Dle președinte, mulțumiri dnei de Lange pentru munca depusă la acest raport. Sunt foarte mulțumită să văd Comisia pentru pescuit sprijinind un punct de vedere care subliniază cât de important este să avem coerență între politicile specifice diferitelor domenii. Între 70 și 90 % din totalul peștilor prădători din apele oceanice vor dispărea în următorii 50 de ani din cauza pescuitului excesiv, iar UE trebuie să ia acest lucru foarte în serios, deoarece va compromite rezistența ecosistemelor din mări, de care avem nevoie disperată în momentul de față pentru a putea absorbi dioxidul de carbon, ca soluție de prevenire a schimbărilor climatice.

La Nagoya, în toamnă, Uniunea trebuie să fie în linia întâi în ceea ce privește această problemă, la fel și atunci când va fi vorba de reforma politicii comune în domeniul pescuitului. Comisia pentru pescuit este încântată să sublinieze nevoia unei planificări maritime spațiale și a unei politici maritime integrate. Nu ne mai putem permite să lăsăm diferitele sectoare să acționeze în mod independent, ca și cum lumea naturală nu ar fi interconectată, iar obiectivele pe care ni le-am stabilit pentru a opri pierderea biodiversității trebuie avute în vedere, în mod foarte serios, și în politicile în domeniul pescuitului.

  Richard Seeber, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, aș dori să o felicit pe dna de Lange pentru raportul său excelent și pe raportorii alternativi pentru cooperarea lor excelentă. Situația și cifrele au fost prezentate. Ele se regăsesc în acest raport și este clar că avem obligația morală de a proteja biodiversitatea, însă mai avem și o obligație economică, și una de mediu.

Ar fi absurd ca, pe viitor, să nu avem mai mult succes în acest domeniu. Întrevăd o singură problemă aici, și anume acceptarea de către cetățeni. Dacă vorbim mai ales de rețeaua Natura 2000, observăm că în anumite state am reușit să creăm aceste rețele și să le punem în aplicare cu foarte mult succes, pe când în altele nu prea. Comisia chiar ar trebui să acorde o atenție sporită, pentru a se asigura că și în acest caz se aplică peste tot aceleași standarde. Pe mulți cetățeni nu îi deranjează protejarea biodiversității; înțeleg acest lucru. Însă ceea ce nu înțeleg este de ce în anumite state problema este abordată într-o manieră foarte relaxată, în timp ce în altele totul este foarte restrictiv. Dacă am găsi aici o cale de mijloc, am câștiga acceptul politic al cetățenilor, condiție sine qua non pentru ca această politică să aibă succes pe termen lung.

Prin urmare, fac apel la Comisie să elaboreze linii directoare care, cel puțin, vor oferi directive uniforme în acest domeniu. Dle președinte, dvs. mai mult decât oricine sunteți familiarizat cu o țară în care, în acest domeniu, al biodiversității, lucrurile nu sunt gestionate cu prea mare atenție, iar Europa este mereu acuzată că nu este capabilă să judece pe toată lumea după aceleași standarde.

  Jo Leinen, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, nu voi arăta cu degetul spre nicio țară, însă am impresia că noi toți suntem arătați cu degetul, deoarece strategia UE pentru 2010 nu a funcționat și trebuie să venim cu noi abordări pentru noua decadă care se va încheia în 2020. Peste câteva săptămâni va avea loc la Nagoya Conferința ONU a părților contractante la Convenția privind diversitatea biologică și sper că aceasta nu ne va produce aceeași dezamăgire ca și Conferința ONU de la Copenhaga privind schimbările climatice. La o conferință atât de importantă privind conservarea naturii globale nu trebuie să mai existe un alt eșec, iar UE trebuie să joace un rol major în a se asigura că acest lucru nu se va întâmpla. Trebuie să facem presiuni pentru un program global ambițios de protejare a biodiversității. Trebuie să fim solidari în finanțarea acestor măsuri, iar UE trebuie să vorbească cu o singură voce, și nu cu 27.

A fost menționat studiul „Economia ecosistemelor și biodiversitatea”. Anual, se pierd 50 de miliarde de euro din cauza declinului speciilor. În această situație, 0,2 % din bugetul UE alocate pentru conservarea naturii este o sumă infimă și insuficientă. În programul financiar pe termen mediu ar trebui pur și simplu să primim mai mulți bani pentru conservarea speciilor. În ceea ce privește solidaritatea UE cu restul lumii, avem nevoie de un instrument pe care să îl putem folosi, pentru a oferi ceva în schimbul speciilor pe care le înlăturăm, mai ales în cazul plantelor medicinale. Țările în curs de dezvoltare au nevoie de compensații.

Și eu consider că, de fapt, cheia succesului stă în vizualizarea biodiversității drept un aspect transversal. Agricultura, exploatările forestiere, pescuitul, exploatările marine – toate acestea trebuie analizate acum și din perspectiva speciilor. O directivă privind protejarea solurilor va căpăta, de asemenea, o nouă importanță. Solul este un tampon pentru CO2, iar schimbările acestuia reprezintă un scenariu negativ.

Parlamentul va susține biodiversitatea. Felicitări raportoarei!

  Gerben-Jan Gerbrandy, în numele Grupului ALDE. – (NL) Și eu doresc să îi mulțumesc raportoarei pentru munca sa la acest raport, rezultat dintr-un motiv trist, acela că propria noastră strategie europeană privind biodiversitatea a eșuat. Această strategie, care datează din 2000, ar fi trebuit să oprească pierderea biodiversității. S-a dovedit că nu a fost doar o nereușită, ci un adevărat fiasco. Până la urmă, nu am reușit nici măcar să încetinim ritmul declinului. Ca niște lăcuste umane, continuăm să pustiim planeta, iar lăcomia noastră pare de nepotolit.

Nu se face nimic? Ba se face. Natura 2000 a înregistrat un succes major în multe state membre. S-au obținut și rezultate, însă acestea au fost mult prea limitate. Iar acest lucru reiese clar din lista din ce în ce mai lungă a speciilor de animale pe cale de dispariție. S-au făcut multe declarații frumoase, cum ar fi cea a Consiliului Europei, de exemplu – și cu siguranță se va mai adăuga încă una mâine, la Adunarea Generală a ONU – însă atunci când se aruncă zarurile, aceleași persoane își întorc privirea. Atunci când trebuie găsite problemele și trebuie luate decizii adevărate, dintr-o dată pescarii sunt considerați mai importanți decât supraviețuirea multor specii de pești, unui anumit fermier i se permite să își extindă suprafața deținută în detrimentul unui sit natural sensibil sau industria lemnului este considerată a fi mai importantă decât conservarea terenului împădurit.

Știm din studii relevante că, pe termen lung, aceste alegeri greșite ne vor costa 7 % din produsul național brut anual, ceea ce înseamnă 14 trilioane de euro – adică 12 zerouri – pe an! Este greu să ne imaginăm un element de impulsionare mai mare. În lunile care urmează, avem posibilitatea să demonstrăm că suntem serioși - și nu doar prin definirea unei noi strategii privind biodiversitatea, ci și prin definirea unei noi politici agricole, cu noua politică în domeniul pescuitului, cu noi acorduri comerciale. Într-adevăr, soarta florei și faunei noastre va fi decisă în alte sectoare.

Lăsați-i pe aceiași miniștri să își facă declarațiile frumoase și, cu acele ocazii, să își țină capul sus și să dea dovadă de curaj, făcând alegerile potrivite. Altfel, noua strategie privind biodiversitatea va fi la fel ca și cealaltă, un tigru de hârtie. De un lucru sunt sigur, și anume că, spre deosebire de tigrii adevărați, cei de hârtie nu vor dispărea niciodată – umanitatea produce mai mulți decât suficient.

  Sandrine Bélier, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, după cum s-a spus deja, anul acesta este Anul internațional al biodiversității, iar nouă ni se cere să ne luăm angajamentul pentru a rezolva o triplă criză. Cele trei elemente interconectate necesită o abordare consecventă și integrată dacă ne dorim să le soluționăm și să ieșim din această criză ecologică, care are repercusiuni directe asupra economiilor noastre și asupra modelului nostru social.

Tripla criză implică securitatea alimentară, schimbările climatice și pierderea biodiversității. Doresc să vă reamintesc că biodiversitatea nu are atașat niciun preț, însă pierderea acesteia, declinul și distrugerea sa au un cost care contribuie la accentuarea sărăciei și care poate genera inegalități și pierderi semnificative la nivel economic, cultural și al bunăstării.

După cum s-a menționat deja – iar acum este o certitudine – 40 % din economia mondială depinde în mod direct de serviciile furnizate de natură, iar 60 % dintre acestea sunt într-un declin accentuat. În ultimii 40 de ani, Europa și-a pierdut 30 % din biodiversitate. În momentul de față, această pierdere a fost evaluată la 1 % din PIB al UE – 50 de miliarde de euro anual – și este posibil ca în 2050 să se ajungă la 14 000 de miliarde de euro dacă nu se iau măsuri, deoarece declinul este unul accelerat, iar cauzele pentru care vechile politici UE din acest domeniu au eșuat sunt bine-cunoscute și sunt prezentate clar în acest raport. Măsurile care trebuie luate sunt și ele descrise în raport. Prin urmare, sperăm că un număr mare de voturi vor fi în favoarea acestuia și am dori să îi mulțumim dnei de Lange pentru activitatea sa.

Trebuie să trecem acum de la cuvinte și intenții la fapte; de la obiective, la mijloace. Îmi este dificil să ascund anumite regrete: lipsa de răspuns din partea Consiliului și a Comisiei, în ciuda nevoii unor acțiuni urgente; regretul că directiva IV privind solurile este în continuare blocată de Consiliu; regretul că ideea de eco-condiționalitate pentru toate finanțările publice a fost respinsă cu doar un vot în plus de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și regretul că provocările asociate biodiversității nu au fost integrate mai mult în strategia UE 2020, pentru a asigura o ieșire din criză durabilă, prin ecologizarea modelului nostru economic.

Avem nevoie de consecvență. Încă mai avem timp să înțelegem și să ne luăm angajamentul că vom asigura păstrarea și dezvoltarea capitalului nostru natural. Aceasta este o investiție de succes pentru viitor.

  Peter van Dalen, în numele Grupului ECR. – (NL) Am observat cu regret că acum, mai mult decât în orice alt moment – în 2010, Anul internațional al biodiversității – obiectivele nu au fost nici pe departe îndeplinite. În Europa și în lume, biodiversitatea înregistrează un declin rapid, lucru foarte alarmant. Biodiversitatea se află în centrul creației lui Dumnezeu și reprezintă capitalul natural al lumii. Ea stă la baza alimentelor și materiei prime pe care o folosim, asigurând, în același timp, și un climat stabil.

Prin urmare, este momentul să terminăm cu vorbăria – inclusiv aici, în Parlament – și să începem să luăm măsuri tangibile, cu seriozitate. Comisia, statele membre și Parlamentul trebuie să vorbească cu o singură voce dacă vrem ca obiectivul ambițios din 2020 să fie atins, și anume oprirea pierderii biodiversității plus o viziune globală care să garanteze că ecosistemele sunt protejate, valorificate și restaurate.

  João Ferreira, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Definirea la nivel european a unei rețele ecologice consecvente, care să reunească toate habitatele importante și reprezentative – multe dintre acestea în pericol – reprezintă o condiție importantă, dar insuficientă pentru a garanta păstrarea biodiversității.

Trebuie puse la dispoziție și fonduri suficiente pentru administrarea acestei rețele, pentru a permite nu doar monitorizarea factorilor de risc și păstrarea zonelor existente, ci și restaurarea și reclasificarea zonelor degradate. Prin urmare, este regretabil că crearea rețelei Natura 2000 nu a fost însoțită și de crearea unor instrumente financiare specifice pentru administrarea zonelor incluse în aceasta, lucru care a periclitat și continuă să pericliteze eficiența acesteia. Sunt, de asemenea, regretabile și reducerile din cadrul instrumentului financiar pentru mediu, în bugetul pe 2010 – același buget în care cheltuielile militare au crescut.

Cu toate acestea, conservarea eficientă a biodiversității, în ansamblul său și cu toate aspectele sale, impune includerea sa într-o serie de politici sectoriale importante, iar aici, politicile urmate de Uniunea Europeană, de la agricultură la comerț, trebuie reconfigurate urgent. Profit de faptul că dl comisar responsabil de acest portofoliu se află în sală. Sunt încă multe de făcut și de investit în politicile Uniunii Europene pentru binele biodiversității.

  Anna Rosbach, în numele Grupului EFD. – (DA) Dle președinte, este cu adevărat lamentabil că astăzi avem în față un raport cu privire la biodiversitate care ne spune că trebuie să avem grijă de planeta noastră. Acest lucru ar trebui să fie evident. Cu toate acestea, cum, în mod clar, suntem incapabili să avem grijă de pământ, apă, munți, plante și animale noi înșiși, avem acum un raport minuțios și atotcuprinzător care analizează critic pierderile zilnice ale biodiversității. Sunt de acord cu raportoarea că politica comună în domeniul pescuitului trebuie să garanteze biodiversitatea. Va fi nevoie de amendamente, însă acestea sunt necesare.

Același lucru este valabil și pentru agricultură. Nu mai are sens să continuăm pe calea vechilor pesticide. Și aici trebuie inclusă protejarea biodiversității, astfel încât să devină o parte firească a industriei.

Industria este un actor important. Este foarte dificil să fii competitiv pe plan mondial și, în același timp, să ții cont de dorințele Parlamentului. Cu toate acestea, le-aș spune tuturor celor din industrie, agricultură și pescuit că și ei locuiesc pe această planetă și, prin urmare, și copiii lor ar trebui să poată să asculte păsările cântând. Totuși, cel mai important aspect este ca toți cetățenii UE să pună zilnic în aplicare toate aceste cuvinte frumoase legate de grija pentru natură.

  Cristina Gutiérrez-Cortines (PPE). – (ES) Dle președinte, cred că în anul biodiversității am vorbit prea mult despre dezastrul care se petrece, dar foarte puțin despre soluții. Cred că societatea are nevoie de soluții și de noi moduri de abordare a problemei.

În primul rând, împărțirea Europei în regiuni bio-geografice ar trebui transpusă într-o politică specială, pentru că problemele din diferitele regiuni ale Europei nu sunt aceleași. Prin urmare, ar trebui să existe o micro-politică cu privire la biodiversitate, pentru că biodiversitatea este o problemă locală.

În al doilea rând, este îngrozitor că trebuie să întoarcem spatele tuturor acțiunilor legate de sol și de abandonarea solurilor agricole atunci când ciclurile trofice ale animalelor impun un studiu detaliat al fiecărei zone. Acest lucru nu s-a făcut. Nu se știe foarte bine, însă în anumite zone, prin plantarea anumitor copaci, crește numărul păsărilor, iar prin plantarea anumitor plante, va crește numărul insectelor. Experții recunosc că lipsa insectelor este cea mai mare tragedie a pierderii biodiversității, mai ales în ceea ce privește păsările. Nu se spune nimic despre problemele legate de soluri, insecte și adăugarea de îngrășăminte organice solurilor. Se pare că a vorbi despre sol, în Europa, este o crimă.

În final, doresc să spun că proprietarii de terenuri sunt esențiali. O modificare a actorilor implicați, pe care eu am prezentat-o comisiei, a fost respinsă. Însă, până la urmă, dacă avem plante sau animale, nu au și fermierii, cei care plantează plantele pe care acestea le mănâncă, un cuvânt de spus? Proprietarul habitatului nu are dreptul să spună ceva? Fermierii nu au dreptul să spună ceva? Consider că această metodă a impunerii unei dictaturi ideologice trebuie să se încheie în Europa, dacă ne dorim să avem o biodiversitate mai bună.

  Andres Perello Rodriguez (S&D). – (ES) Dle președinte, dna de Lange spune că a sunat alarma și are dreptate. Un alt lucru pe care îl auzim în discursurile din Parlament este, de exemplu, frustrarea de a nu fi putut atinge Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.

Adevărul este că miza este foarte mare. Mediul nostru natural este atât de fragil încât, dacă într-o zi peștele mare se hotărăște că nu va mai mânca peștele mic, noi vom plăti pentru acest lucru, folosind sănătatea și bunăstarea noastră ca monedă de schimb.

În momentul de față, Uniunea Europeană este liderul luptei împotriva schimbărilor climatice și, de ceva vreme, al măsurilor de pionierat și de conservare. Cu toate acestea, pe măsură ce obiectivele neatinse ies la lumină, se pare că a existat și o lipsă de voință, nu doar în ceea ce privește punerea în aplicare și coordonarea, aspecte care au fost menționate aici, ci și în ceea ce privește depășirea zonelor speciale de conservare, care au fost extrem de limitate.

Desigur, biodiversitatea nu este o piesă de muzeu pe care să o închizi într-un ghetou și, din când în când, să o mai verifici, așa cum adesea pare a fi. Biodiversitatea este vie și nu are granițe, așa că acoperă întreaga planetă și are un efect de domino, adică dacă una din piese cade, și celelalte o vor urma.

Aș dori să atrag atenția și asupra nevoii unei voințe globale, orientate mai mult către Uniune, mai ales în ceea ce privește solul, deoarece folosirea subsidiarității ca unică metodă de administrare a solurilor sau terenurilor împădurite ar putea deveni unul dintre noii inamici de temut ai biodiversității. Tocmai de aceea vă atrag atenția asupra paragrafului 67 și asupra posibilului rezultat al votului și vă cer să respingeți cea de-a doua parte, deoarece am convingerea că o politică comună cu privire la sol ar ajuta la conservarea întregului teritoriu european care – de bine, de rău – este atât de divers, îi lipsește atât de mult voința politică a statelor membre și are atât de multă nevoie de o mai mare implicare a Uniunii Europene, în cel mai larg sens al cuvântului: mai multă Uniune și pentru soluri.

  Bas Eickhout (Verts/ALE). – (NL) Dle președinte, doresc să îi mulțumesc colegei mele, dna de Lange, pentru raportul domniei sale cu privire la biodiversitate. De fapt, Europa nu reușește să oprească pierderea biodiversității. Aceasta este o problemă serioasă, care necesită atenție și, într-adevăr, dna de Lange face pe bună dreptate apel la această atenție.

Noi, Parlamentul, sprijinim Comisia în demersurile sale de a opri pierderea biodiversității cel puțin până în 2020. Iar acest lucru înseamnă ceva, pentru că altfel va trebui să concluzionăm și în 2020 că obiectivul nu a fost atins. Acest lucru înseamnă modificarea politicii noastre agricole și a modului în care cheltuim bani pe politica noastră în domeniul pescuitului; înseamnă schimbarea politicii privind infrastructura, dar și a abordării pe care o avem față de dezvoltarea regională.

Toate aceste aspecte vor fi discutate în cadrul perspectivelor financiare pentru perioada următoare și presupun că dna de Lange și dl van Dalen, care au vorbit atât de frumos despre biodiversitate, vor contura aceste cuvinte și în cadrul discuțiilor noastre cu privire la aceste perspective financiare. Până la urmă, important este ca noi – Europa – să ne consolidăm și protejăm politica cu privire la biodiversitate. Pentru că, altfel, aceasta nu va fi altceva decât o formă fără fond.

  James Nicholson (ECR). –Dle președinte, acest raport recunoaște în mod corect rolul fermierilor în conservarea biodiversității și, în general, contribuția acestora la bunele practici legate de mediu.

Având în vedere că vorbim despre iminenta modificare a politicii agricole comune, unul dintre principalele argumente ale dezbaterii începe să se concentreze asupra responsabilității fermierilor în această privință și asupra modului în care ei ar trebui compensați pentru aceste beneficii ecologice sau bunuri publice pe care le oferă.

Cred că aici trebuie să ne schimbăm abordarea. Aș prefera să îi văd pe agricultori încurajați să se implice în măsuri de agromediu, în loc să îi văd supuși unor norme de ecocondiționalitatea foarte stricte.

În această privință, militez mai degrabă în favoarea morcovului, nu al bățului. Raportul dnei de Lange prezintă ideea unor plăți suplimentare, acordate direct, pe care eu o găsesc foarte interesantă și care i-ar încuraja pe fermieri să facă mai multe pentru a proteja mediul.

Nu sunt de acord cu cei care spun că avem nevoie de o directivă privind solurile. Nu cred că avem nevoie de aceasta. Dispunem deja de suficiente instrumente. Trebuie să facem față provocărilor cu care ne confruntăm în prezent și sunt sigur că vom putea face acest lucru prin reforme.

  Elena Oana Antonescu (PPE). - Doresc și eu să o felicit pe doamna raportoare de Lange pentru munca depusă în a constitui și a conduce acest dosar.

Menținerea ecosistemului natural, reglarea climei, apa și aerul, fertilitatea solului și producția de alimente, combustibil, fibre, medicamente, toate depind de biodiversitate. Comisia Europeană, dar mai ales statele membre, trebuie să se angajeze în mod activ în conservarea capitalului natural necesar dezvoltării durabile a colectivităților, sub aspectul asigurării de resurse regenerabile, a valorii peisagistice și de recreere, de protecție și de asigurare a echilibrelor ecologice necesare menținerii unui mediu înconjurător sănătos.

O veste bună ar fi creșterea sumelor alocate Instrumentului financiar pentru mediu. Chiar dacă reprezintă în continuare o parte mică a bugetului Uniunii. Este nevoie de platforme suplimentare de investiții și trebuie să găsim mijloace de încurajare a investițiilor pozitive din punct de vedere al biodiversității și, dimpotrivă, să descurajăm investițiile care afectează biodiversitatea, atât în sectorul public cât și în sectorul privat. Este nevoie de stabilirea de bune practici în ceea ce privește eficacitatea și valoarea adăugată a proiectelor.

De asemenea, împărtășesc opinia raportoarei de a invita Comisia să ia în considerare toți factorii relevanți pentru durabilitatea proiectelor și să introducă monitorizarea sistematică a acestora.

  Kathleen Van Brempt (S&D). – (NL) Dle președinte, ascultându-mi colegii parlamentari, nu pot să nu observ un larg consens în ceea ce privește urgența acestei probleme. Acest lucru este adevărat, desigur, însă, în acest caz, avem nevoie și de curaj pentru a ajunge la fondul problemei.

Programul de mediu al Organizației Națiunilor Unite a calculat că investiția în biodiversitate poate aduce dividende: pentru fiecare euro cheltuit vom primi de la trei până la 75 în schimb. Ceea ce înseamnă că investiția în mediu poate avea și o valoare economică considerabilă. Acestea fiind spuse, avem totuși nevoie de curaj pentru a urma această abordare cu consecvență, în toate sectoarele, inclusiv în agricultură, pescuit și fonduri structurale. Deși în ultimii 10 sau 15 ani am înregistrat progrese semnificative în domeniul agriculturii, obiectivul nostru suprem continuă să fie foarte îndepărtat.

Dacă se dorește, agricultura poate contribui la promovarea biodiversității, și nu la distrugerea ei. Prin urmare, provocarea pe care trebuie să o lansăm în întreaga UE este nu doar de a folosi instrumentele financiare pentru mediu (LIFE), ci și de a urma această abordare cu consecvență, în toate sectoarele posibile.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Dle președinte, dle comisar, importanța acestui raport reflectă nevoia de intensificare a eforturilor referitoare la biodiversitate. Este regretabil că obiectivul UE de stabilizare a biodiversității, stabilit la Gothenburg în 2001, nu a fost realizat. Consecințele pierderii biodiversității ne pun în pericol viitorul și starea de bine și au repercusiuni economice directe. Aplicarea corectă a legislației referitoare la rețeaua Natura 2000 joacă un rol important în realizarea obiectivelor pentru conservarea biodiversității.

În acest context, le recomand statelor membre să acorde prioritate maximă aplicării rețelei Natura 2000. De asemenea, Comisia trebuie să asigure o mai mare integrare a problemelor de biodiversitate în alte politici, precum agricultura, pescuitul, politica regională, turismul și dezvoltarea. Bugetul pentru cercetare științifică asupra mediului și biodiversității trebuie mărit în cel de-al optulea Program Cadru, astfel încât să se poată ridica la nivelul provocărilor. De aceea trebuie stabilit un nou obiectiv central pentru 2020 în scopul conservării biodiversității în UE și pe plan internațional.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, un cântec spune că „toate făpturile Domnului au locul lor în cor, unele cântă pe tonuri înalte, altele pe tonuri joase și unele doar aplaudă”. Din nefericire, vedem că multe dintre făpturile Domnului sunt pe cale de dispariție ca urmare a activităților omului, homo sapiens. Este cazul să facem ceva în acest sens.

Împărtășesc întru totul opinia dnei de Lange și a celorlalți vorbitori, conform cărora este timpul să acționăm. Argumentele economice sunt mai mult decât convingătoare: o pierdere de 50 de miliarde de euro în acest moment, reprezentând 1 % din PIB și care riscă să crească la 14 trilioane de euro dacă nu se iau măsuri.

Aceasta poate fi o situație de tip win-win pentru noi, însă este nevoie de două lucruri. Și sunt de acord cu dl Nicholson: morcovul, evident, când este vorba de pescari și fermieri, dar și educația, atunci când este vorba de tineri.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat anul 2010 Anul internațional al biodiversității. Celebrările pe această temă reprezintă o oportunitate de punere în aplicare a unei campanii de sensibilizare a societății cu privire la biodiversitate. Potrivit datelor Eurobarometrului din aprilie 2010, doar 38 % dintre persoanele intervievate cunoșteau definiția biodiversității. Trebuie să ducem o campanie de sensibilizare cu privire la semnificația biodiversității în relație cu calitatea vieții umane și să evidențiem realizările prezente din domeniul protecției resurselor naturale, precum și încurajarea eforturilor suplimentare, susținute pentru a combate pierderea biodiversității.

Zilele patrimoniului, care de obicei sărbătoresc patrimoniul istoric sau arhitectural sau ceea ce francezii numesc ‘patrimoine’, se bucură de un mare succes. Cred că și Comisia ar putea pune în aplicare o inițiativă similară și ar putea alege anumite zile pentru a sărbători vizibilitatea și importanța biodiversității. De asemenea, cred - și aș dori să fac un apel în această privință - că, în lumina următoarei conferințe din Nagoya a Semnatarilor Convenției privind diversitatea biologică, este vital ca UE să își exprime poziția referitoare la strategia privind biodiversitatea după 2020 cu privire la politica sa financiară și consensul statelor membre referitor la măsurile pe care ar trebui să le încorporeze pe viitor în legislația națională.

  Christa Klaß (PPE). – (DE) Dle președinte, trebuie să tratăm darul naturii într-un mod durabil și responsabil. În această privință, cred și că natura poate fi conservată printr-o bună gestionare. Gestionarea terenurilor și conservarea biodiversității nu sunt concepte contradictorii. Dimpotrivă, gestionarea integrată creează habitate.

Vedem acest lucru în țara mea, de exemplu, iar efectele sunt amplificate în zonele negestionate în care podgoriile au fost închise. O specie rară de fluturi pe nume Apollo se întoarce în aceste zone. Trăiește în pereți păstrați curați, și nu în arbuști. Introducerea sistemului de protecție integrată a plantelor și posibilitatea de a concentra protecția plantelor pe patogeni individuali sunt benefice în special pentru biodiversitate. Pentru servicii speciale, agricultura are nevoie și ea de o remunerație specială. Este important să ne asigurăm că acest lucru se va întâmpla pe viitor prin intermediul unei bune politici europene agricole comune.

Am inițiat deja numeroase reglementări statutare. Unele dintre acestea încă trebuie testate. De asemenea, notăm faptul că reglementările europene nu sunt puse în aplicare în aceeași măsură în toate statele membre. În această privință, avem nevoie de obligații mai mari pentru conformitate, precum și controale uniforme legate de punerea în aplicare. În ceea ce privește protecția solului, statele membre pot să dea deja startul. Nu este nevoie să aștepte toate o directivă europeană.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Îi sunt recunoscător dnei de Lange, pentru că îmi pot relata propria experiență legată de acest subiect. Numeroși fermieri maghiari m-au contactat în ultimul an pentru a se plânge de reducerea spațiului alocat pășunilor în cadrul politicii agricole din cazul în care o serie de copaci indigeni și arbuști nu sunt înlăturați. Era clar un conflict între susținerea agricolă și protecția biodiversității. Pe de o parte, plătim fermierii, să instaleze cuiburi artificiale pentru păsări, iar pe de altă parte, îi încurajăm să distrugă habitatul natural al păsărilor și al altor animale. Un proverb maghiar relatează pe scurt această poveste: nu știe mâna dreaptă ce face mâna stângă. De aceea este foarte important ca biodiversitatea să aibă prioritate în revizuirea programului Natura 2000 de anul viitor, în reforma PAC și în dezvoltarea noii politici a apelor din 2011-2012.

  Rovana Plumb (S&D). - Un raport important, o felicit pe doamna raportoare. Am să mă refer la instrumentul cheie din Uniune, de protejare a biodiversității și a ecosistemelor, care este rețeaua Natura 2000, care acoperă 18 % din spațiul terestru al Uniunii, iar de exemplu în România 17,84 %.

Potrivit estimărilor financiare ale Comisiei, costul anual de gestionare a rețelei Natura 2000, se ridică la 6,1 miliarde de euro, de exemplu, pentru România la 342 de milioane. Având de vedere că avem de atins acest obiectiv, avem de protejat biodiversitatea, eu consider că, Comisia trebuie să suplimenteze fondurile alocate protejării biodiversității în noul cadru financiar multianual, începând cu anul 2014, precum și o evaluare intermediară a cadrului bugetar în curs, mai ales că nu s-a atins ținta de stopare a pierderii biodiversității până în 2010.

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, conservarea biodiversității este un subiect important și de actualitate, deși, din nefericire, mulți îl subevaluează.

O mare parte a cetățenilor celor 27 de state nu înțeleg riscul grav pe care îl presupune pierderea biodiversității și nici repercusiunile pe care acest lucru le-ar avea pentru climă, mediu și economia statelor noastre.

Sunt sigură că acest lucru depinde de punerea în aplicare integrală și eficientă a legislației europene în vigoare, integrarea surselor de finanțare cu politici de conservare a biodiversității în Europa și simplificarea regulilor de accesare a finanțărilor pentru proiecte la nivel local. Vorbesc despre programul LIFE menționat de dna Antonescu.

În plus, conservarea habitatelor terestre și marine trebuie să reprezinte o prioritate pe ordinea de zi europeană, dar și pentru toate statele membre, care trebuie să muncească pentru a-și armoniza intervențiile. La toate nivelurile naționale, conservarea biodiversității trebuie să devină un criteriu.

Voi conchide prin evidențierea faptului că Parlamentul este responsabil pentru tragerea unui semnal de alarmă în Europa în ceea ce privește ameliorarea calității vieților noastre și, mai presus de toate, ale generațiilor viitoare.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - Doresc să trag un semnal de alarmă în contextul acestui raport cu privire la o situație îngrijorătoare. În urma unor studii realizate recent s-a constatat o creștere fără precedent a mortalității piscicole în Marea Neagră. Cei mai importanți factori poluatori care afectează biodiversitatea marină sunt fluviile Nipru, Don, Nistru și Dunărea, care varsă în fiecare an în Marea Neagră 600 000 de tone de fosfor și 340 de tone de azot anorganic. Un grup de specialiști a apreciat că, în aproximativ 30 de ani, viața subacvatică ar putea dispărea complet din Marea Neagră din cauza hidrogenului sulfurat.

Consider că aceste probleme ar trebui să ocupe un loc cât mai important pe agenda europeană și de aceea salut raportul care a făcut astăzi obiectul dezbaterii Parlamentului și, de asemenea, o felicit pe doamna raportoare.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Aș dori să o felicit pe dna de Lange pentru raportul său excelent. Dezbaterea noastră pe tema biodiversității este extrem de importantă, dar se pare că discuțiile nu au reușit să acopere un subiect semnificativ, și anume culturile modificate genetic. Aceste culturi amenință grav biodiversitatea. În Europa nu se cultivă deocamdată multe plante modificate genetic, dar se exercită presiuni asupra noastră să permitem continuarea cultivării acestor plante. Aceasta este o perspectivă periculoasă. Este o viziune agricolă care reprezintă o amenințare gravă pentru biodiversitate.

Iar pierderea biodiversității este chiar prețul pe care l-am plăti dacă am permite monoculturi la scară înaltă de plante modificate genetic. De aceea, UE ar trebui să ia măsuri pentru a împiedica astfel de lucruri. Deși e drept că, din punct de vedere politic – după cum pot observa din pozițiile adoptate de diferitele grupuri – o interdicție a UE nu este posibilă în acest moment, ar trebui în orice caz să luăm în considerare retragerea subvențiilor UE din zonele în care se cultivă plante modificate genetic, pentru că acestea nu trebuie finanțate cu bani europeni.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, biodiversitatea ne privește pe toți. Este esențială o aplicare uniformă a directivelor, deoarece problemele legate de distrugerea ecosistemului nu se opresc la granițe. În consecință, susțin apelul către Comisie și statele membre de a-și îmbunătăți în multe privințe structurile de luare a deciziilor și respectarea reglementărilor.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, biodiversitatea indică o măsură a varietății speciilor de animale și plante din biosferă: este rezultatul unor lungi procese evolutive.

Evoluția este mecanismul care, timp de peste 3 miliarde de ani, a permis vieții să se adapteze la condițiile schimbătoare de pe Pământ și care trebuie să continue să funcționeze pentru a putea susține formele de viață în viitor. Ar trebui înțeleasă nu doar ca rezultat al proceselor de evoluție, ci și ca rezervorul din care se aprovizionează evoluția pentru a realiza toate schimbările genetice și morfologice care dau naștere la noi specii.

Biodiversitatea este polița de asigurare a planetei noastre, de aceea conservarea sa trebuie continuată fără limite, de vreme ce reprezintă un patrimoniu universal care poate oferi avantaje imediate omenirii, cum ar fi menținerea echilibrului climatic, atât la nivel național, cât și la nivel planetar, ca sursă de material de studiu care ne permite să acumulăm cunoștințe fundamentale pentru a înțelege mecanismele biologice comune oamenilor, sau utilizarea durabilă a florei și faunei în scopuri alimentare și medicinale.

Conservarea sa este, pe bună dreptate, unul dintre obiectivele europene după 2010, anul biodiversității.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle președinte, dați-mi voie, înainte de toate, să răspund unor întrebări de actualitate și apoi să fac niște remarci de încheiere.

În primul rând, în ceea ce privește regulile comune de conservare a biodiversității, Comisia împreuna cu statele membre și părțile interesate lucrează la dezvoltarea unor orientări pentru sectoarele cheie care afectează natura, de exemplu, energia eoliană, porturile și estuarele. De asemenea, planificăm și o campanie de comunicare privind Natura 2000.

Noua strategie privind biodiversitatea se va concentra foarte mult pe consolidarea integrării politicilor UE care afectează biodiversitatea, agricultura, pescuitul și dezvoltarea regională. Scopul ei este dezvoltarea unor obiective cuantificabile și a unor proiecte realizabile care să acorde prioritate luării de măsuri până în 2020. Toate acestea vor fi introduse într-o nouă strategie de măsuri de către Comisie.

În ceea ce privește protecția terenurilor, propunerea Comisiei de o directivă cadru este blocată. Considerăm că acest lucru este una dintre principalele carențe ale politicilor noastre de utilizare a resurselor și de sustenabilitate. Degradarea terenurilor și consecințele acesteia pentru mediu reprezintă, și pentru noi, un motiv de îngrijorare. Vă asigurăm că depunem toate eforturile necesare în Consiliu pentru a lua măsuri în acest domeniu.

În cele din urmă, este reconfortant să vedem că deputații din Parlamentul și Comisia împărtășesc aceleași viziuni asupra urgenței și importanței opririi pierderii biodiversității și restabilirii serviciilor de ecosistem. De asemenea, suntem cu toții de acord că există anumite motive care, din păcate, au contribuit la eșecul în atingerea obiectivelor din 2010 ale UE referitoare la biodiversitate. Decizia este clară și neechivocă: nu ne putem permite un alt eșec. Nu putem da ochii cu cetățenii UE în 2020 admițând că UE nu a depus toate eforturile necesare în încercarea de a opri degradarea biodiversității în Europa.

Și voi încheia prin a comunica statelor membre sloganul campaniei UE pentru biodiversitate lansate în acest an care, în Anul biodiversității este „Ne privește pe noi toți”. Doar împreună vom reuși să facem diferența între extincția în masă și o planetă bogată și plină de diversitatea vieții.

Voi transmite toate comentariile dvs. comisarului responsabil de această problemă, dl Potočnik. După cum știți cu toții, dumnealui participă în acest moment la o conferință pe această tema la New York.

  Esther de Lange, raportoare. – (NL) Dle președinte, aș dori să le mulțumesc colegilor mei deputați pentru contribuțiile lor din mai multe puncte de vedere. Toate aceste contribuții au indicat importanța unei abordări integrale, sau a armonizării. Doresc să felicit intenția declarată a comisarului european de a lua aceste lucruri în considerare și de a le evidenția semnificativ în strategia sa. Așadar, sper că această strategie va aduce claritatea de care avem nevoie în ceea ce privește marile diferențe între statele membre, de exemplu - un aspect scos în evidență de dl Seeber.

În ceea ce privește armonizarea, s-au făcut toate remarcile necesare referitoare la politica agricolă. În orice caz, un sector care gestionează mai mult de 50 % din zona rurală joacă un rol important în găsirea unei soluții pentru această provocare. Pescuitul și politica structurală au fost, de asemenea, menționate, iar pentru a-i răspunde imediat dlui Eickhout, da, această armonizare se referă și la finanțare, și pentru mine puțin contează din ce fond provine finanțarea respectivă sau dacă o botezăm altfel, important este să fie eficientă. Dacă în trecut obișnuiam să nimerim o pasăre dintr-o lovitură, adică să atingem un obiectiv cu un singur fond de finanțare, în politica viitoare va trebui să nimerim mai multe - trei - păsări dintr-o lovitură. Un fond de finanțare în acest domeniu va trebui să realizeze obiectivele politicii nu doar în sectorul specific avut în vedere, ci și intr-un al doilea și, de preferat, și într-un al treilea. Situațiile de tip win-win sunt ținta aici, și nu în ultimul rând din punct de vedere financiar.

Importanța unei abordări internaționale și a succesului la Nagoya luna viitoare a fost luată în considerare. Mai vreau să spun un lucru cu privire la subiectul solului. Dl Perello Rodriguez a spus că este foarte important să avem o abordare uniformă față de politica privind protecția solului în Europa. Nu ne dorim deloc acest lucru, de vreme ce calitatea solului diferă foarte mult în Europa. Oricând dorește, este invitat să vină să vadă zona în care locuiesc, la trei metri sub nivelul mării. Cred că problemele solului de acolo sunt cu totul și cu totul diferite de cele ale solului din Peninsula Iberică. Raportul subliniază importanța politicii referitoare la protecția solului și cere sprijinul statelor membre, însă o abordare uniformă în acest domeniu mi se pare extrem de periculoasă.

O remarcă finală: am vorbit doar despre intervenția publică, sarcinile autorităților publice și finanțarea publică. Dar nu am discutat despre Responsabilitatea socială a întreprinderilor (CSR), care cred că trebuie, totuși, să fie inclusă în dezbaterea noastră. La urma urmei, doar atunci când consumatorii vor fi pregătiți să plătească un preț adecvat pentru bunuri produse într-o manieră durabilă, această discuție va putea progresa.

PREZIDEAZĂ: Edward McMILLAN-SCOTT
Vicepreședinte

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine (marți, 21 septembrie 2010).

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  János Áder (PPE) , în scris. – (HU) Dle președinte, din păcate trebuie să recunoaștem cu toții faptul că obiectivul de a stopa pierderea biodiversității până în anul 2010 nu a fost îndeplinit. Conform unor estimări, indicatorul de biodiversitate a înregistrat o cădere cu 30 % în ultimii 40 de ani, în timp ce cauzele acestui declin excesiv al biodiversității nu au fost atenuate. În lumina acestor fapte, prima noastră misiune este să găsim cât mai curând posibil, în cadrul politicilor sectoriale, o soluție la cauzele pierderii biodiversității. Aceasta este o mare provocare pentru politicieni, având în vedere că există multe alte interese economice și sociale importante care sunt în contradicție cu eforturile depuse în favoarea conservării biodiversității. Trebuie să reținem, totuși, că în procesul menținerii propriei noastre bunăstări și dezvoltări economice, nu putem să privăm viitoarele generații de beneficiile biodiversității. Consider că este important să se pună accent pe partea din raport care afirmă necesitatea stopării pierderii diversității genetice și a speciilor indigene. Ce valoare ar mai avea peisajul unguresc fără bovina de stepă ungurească, porcul de Mangalița, bălțata ungurească sau găina pestriță ungurească? Aș putea merge mai departe și să amintesc merele de Törökbálint, nucile de Milota sau prunele de Bistrița. Conservarea diversității genetice în sectorul agricol și zootehnic prezintă un interes crucial pentru numeroase țări europene, în ceea ce privește valoarea economică, socială, de mediu și, nu în cele din urmă, în materie de siguranță alimentară, a speciilor domestice indigene. În concluzie, referitor la LIFE+, sugerez Comisiei să analizeze cu atenție posibilitatea creșterii ratei de cofinanțare comunitară, deoarece contribuția extraordinar de ridicată cerută din partea statelor membre are drept rezultat un grad redus de absorbție a programului.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Conservarea biodiversității este vitală. Potrivit estimărilor, rata de dispariție la nivel global este de 50 pană la 1 000 de ori mai ridicată decât rata naturală obișnuită. În UE, 42 % din mamifere, 43 % din păsări și 52 % din peștii de apă dulce sunt în pericol de dispariție. Se estimează că rata de pierdere va fi de zece ori mai mare până în 2050. Trebuie să se garanteze că declinul biodiversității nu va continua în acest ritm alarmant.

După cum am spus-o în Consiliu în cadrul ultimei sesiuni, este un real motiv de îngrijorare faptul că obiectivele UE, stabilite la Gothenburg în 2001 în legătură cu stoparea declinului biodiversității până în 2010 nu au fost îndeplinite. Dacă dorim să evităm pierderi economice, ecologice și de mediu considerabile, valoarea cheie a biodiversității trebuie să se bucure de atenția cuvenită.

Insist asupra unei viziuni pe termen lung pentru refacerea biodiversității UE până în 2050, însă pentru a realiza acest lucru, chestiunea trebuie adusă în prim-planul negocierilor aflate în prezent în derulare cu privire la viitorul agriculturii și al mediului și trebuie puse în aplicare măsuri concrete pentru a obține rezultate sigure.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – (RO) Ecocondiționalitatea face parte din politica agricolă comună și are numeroase implicații în ceea ce privește conservarea solului; reprezintă, de asemenea un mecanism de control și sancționare care determină reducerea sprijinului direct în cazul neîndeplinirii standardelor stabilite în domeniul mediului, al sănătății publice, al animalelor și al plantelor, dar și în domeniul bunăstării animalelor. Ecocondiționalitatea face referire la cerința de a menține terenurile în bune condiții agricole și de mediu. Consider că ecocondiționalitatea trebuie să se aplice plăților directe de sprijin pentru venituri, precum și majorității plăților de mediu aplicate în cadrul dezvoltării rurale. Statele membre trebuie să stabilească acest lucru la nivel național sau regional, în conformitate cu un cadru comun existent la nivel european.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Pierderea biodiversității continuă într-un ritm extrem. Nivelul de dispariție la anumite specii este de 50 -1 000 de ori mai mare decât nivelul natural. Stoparea pierderii biodiversității trebuie să devină o prioritate pentru noi, în primul rând din considerente etice, căci suntem datori să conservăm o planetă durabilă pentru generațiile viitoare și, în al doilea rând, din considerente de mediu, căci o întreagă serie de interacțiuni între speciile de organisme vii este esențială pentru a asigura că planeta noastră poate fi locuită. În al treilea rând, pierderea biodiversității trebuie stopată din considerente economice, căci natura și diversitatea sa originară ne asigură resursele fundamentale vieții - hrană, apă, combustibil și fibre - regenerează fertilitatea solului și asigură polenizarea plantelor. Conservarea biodiversității este, de asemenea, esențială pentru noi prin faptul că limitează manifestările și consecințele schimbărilor climatice, căci sistemele terestre și marine absorb CO2 și reprezintă singurul mecanism natural de captare și stocare a carbonului. Directiva privind mediul va face posibilă punerea în aplicare a unor măsuri adaptate situațiilor locale. Totuși, este necesar să se asigure că nu există diferențe mari între statele membre în ceea ce privește protecția biodiversității. Este necesară stabilirea unor principii de protecție care trebuie întotdeauna respectate. De asemenea, este necesar ca protecția biodiversității să fie extinsă astfel încât să includă domeniul pescuitului. Agricultorii dețin un rol special în protecția efectivă a biodiversității. Cât privește creșterea demografică, va fi necesară o creștere a producției, fără a neglija însă, concomitent, susținerea vieții în zonele rurale și conservarea biodiversității, astfel încât aceste trei aspecte să fie menținute în echilibru.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Națiunile Unite au proclamat 2010 Anul Internațional al Biodiversității. Din nefericire, UE nu va putea să realizeze obiectivul pentru 2010 în materie de biodiversitate. Pierderea biodiversității persistă într-un ritm alarmant. Calculele arată că rata de pierdere se îndreaptă amețitor către un nivel care, până în 2050, va fi de zece ori mai ridicat decât este în prezent. În UE, 42 % din mamifere, 43 % din păsări, 45 % din fluturi, 30 % din amfibieni, 45 % din reptile și 52 % din peștii de apă dulce se află sub amenințarea dispariției. În cadrul revizuirii intermediare a punerii în aplicare a Planului de acțiune comunitar pentru biodiversitate, din 2008, Comisia a constatat faptul că 50 % din specii și până la 80 % din habitatele a căror conservare este o chestiune de interes european se află într-o stare proastă de conservare. Această pierdere a biodiversității este inacceptabilă, nu doar din punct de vedere etic, ci și din perspectivă ecologică și economică, deoarece privăm viitoarele generații de șansa de a se bucura de o biodiversitate sănătoasă. Politicile europene în materie de protecție a biodiversității trebuie coordonate și integrate cu alte politici sectoriale, îndeosebi cu cele legate de agricultură, silvicultură și piscicultură, precum și cu politicile privind prevenirea catastrofelor naturale, în vederea garantării unei protecții maxime a biodiversității.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Integrarea biodiversității în activitățile cuprinse în legislația UE trebuie recunoscută pentru valoarea sa economică. Am dorit să contribui la acest raport insistând asupra remunerării serviciilor suplimentare care sunt oferite de agricultori și care promovează biodiversitatea. Aceasta ar trebui să ia forma unei ecocondiționalități „bonus”, prin care acțiunile implementate în afara obligațiilor să fie recompensate. De asemenea, subliniem pe bună dreptate necesitatea promovării unei diversități genetice prin utilizarea de varietăți agricole specifice anumitor regiuni.

Această chestiune este importantă și îmi este familiară deoarece o rasă bovină tradițională de lapte din Vosges, regiunea mea natală, va dispărea fără un sprijin extern prompt. De asemenea, am ținut să precizez că evaluarea proiectelor finanțate în cadrul Life+ trebuie să se realizeze în spiritul durabilității, deoarece observăm, din păcate, că unele proiecte nu sunt continuate de îndată ce finanțarea acestora încetează.

În fine, sunt de acord cu punctul de vedere conform căruia culegerea datelor nu poate fi neglijată și țin să salut înființarea Observatorului Național Cinegetic din Franța. Acesta studiază migrația și hibernarea migratoarelor terestre mulțumită, în special, studiilor realizate de vânători, dovadă că - în cazul în care era nevoie de dovezi - aceștia se angajează activ în protecția biodiversității.

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU) Conservarea biodiversității și a ecosistemelor este de neprețuit pentru societate. Potrivit conceptului angajamentului pe care ni l-am asumat, trebuie să conservăm planeta într-o stare care să asigure un mediu locuibil și pentru generațiile următoare. Din păcate, situația din prezent nu este încurajatoare. Biodiversitatea se află într-o scădere drastică. Actuala rată de dispariție a speciilor la nivel global ar putea fi de 1 000 de ori mai ridicată decât rata naturală. Dacă nu facem nimic, această valoare - spun cercetătorii - ar putea crește de zece ori până în 2050. Distrugerea ecosistemelor mai poate avea drept rezultat emisia de gaze cu efect de seră în cantități semnificative, ceea ce ar putea duce la o accelerare și mai mare a încălzirii globale și o reducere a capacității Pământului de a reține dioxidul de carbon. Cel mai important instrument de care dispune Uniunea pentru conservarea biodiversității este rețeaua Natura 2000, care cuprinde zone speciale de conservare (ZSC) desemnate de statele membre. Obiectivul său cel mai important este să contribuie la biodiversitate prin conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. În schimb, pentru ca acest acord să funcționeze eficient, se impune o armonizare urgentă a legislațiilor, care include măsuri concertate și neechivoce defalcate la nivel de stat membru.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Pierderea masivă a coloniilor de albine la care am asistat în ultimii ani, despre care nu se știe clar dacă se datorează unei reduceri a biodiversității sau a plantelor modificate genetic, ne demonstrează, mai presus de toate, că sunt încă multe lucruri pe care nu le știm. Nu doar că efectele biodiversității asupra stabilității ecosistemelor sunt în mare parte o necunoscută; nici măcar la nivel regional nu știm care este gradul de variabilitate existent într-o zonă anume. Anul Biodiversității 2010 trebuie așadar folosit pentru a obține cunoștințele care ne lipsesc și, de asemenea, pentru a sensibiliza publicul - pe de o parte, astfel încât țările și autoritățile locale să poată lua în calcul biodiversitatea în dezvoltarea durabilă a acestora, precum și în protejarea zonelor umede și a corpurilor de apă și în contextul renaturalizării și, pe de altă parte, pentru ca cetățeanul de rând să poată juca un rol în toate acestea. Să ne gândim doar la buruiana japoneză cu noduri (Fallopia japonica), de pildă, care a apărut ca o plantă ornamentală în grădini, dar care acum a crescut excesiv și a înlocuit vegetația indigenă, având un sistem de rădăcini care provoacă mari stricăciuni structurilor de consolidare a malurilor. Sub nicio formă nu trebuie să cădem pradă monoculturilor agricole sau silvicole. Reforma agricolă poate fi folosită pentru a trece de la producția în masă la o sustenabilitate mai pronunțată și la promovarea conservării peisajului. Avem, de asemenea, nevoie de strategii pentru ca protecția climei, sub forma plantațiilor energetice, și biodiversitatea să nu-și mai dispute aceeași arie de cultivare.

  Pavel Poc (S&D), în scris. – (CS) Salut acest raport și sunt convins că sugerează anumiți pași în direcția corectă. Pe de altă parte, consider că îi lipsește o abordare cu adevărat critică vizavi de activitățile curente în acest domeniu și o atitudine mai ambițioasă în ceea ce privește viitorul. Trebuie să recunoaștem, în definitiv, că aceasta este situația actuală. Uniunea Europeană nu și-a îndeplinit obiectivele de stopare a pierderii biodiversității până în 2010. Atât legislația europeană, cât și abordarea generală a acestei chestiuni se axează în continuare pe protecția speciilor. Este necesar să avansăm înspre protecția ecosistemelor, inclusiv a ecosistemului planetar. Trebuie să realizăm, fără preconcepții religioase sau ideologice, că omul este parte a biosferei planetare și că el nu poate exista fără un ecosistem planetar. Actualele probleme urgente, cum ar fi problema gazelor cu efect de seră, distrugerea solului, amenințările la adresa ecosistemelor, deficitul de alimente și altele, pot fi rezumate sub un singur numitor comun, și anume presiunea demografică exercitată de homo sapiens. Dacă nu privim problema în ansamblu, din perspectiva ecologiei speciilor noastre, cu un ecou puternic în sfera socială, economică și politică, ne vom trezi în 2020 că iarăși nu am reușit să ne realizăm obiectivele de stopare a pierderii biodiversității și, ceea ce e și mai rău, vom descoperi că sistemul planetar s-a îndreptat și mai mult înspre o stare nesustenabilă în ceea ce privește persistența propriilor noastre specii.

21. Intervenții de un minut privind chestiuni politice importante

  Președinte. – Următorul subiect pe ordinea de zi îl reprezintă discursurile de un minut pe teme de importanță politică.

  Carlos José Iturgaiz Angulo (PPE). – (ES) Dle președinte, doamnelor și domnilor, doresc să vă transmit tuturor un mesaj din partea lui Oswaldo Payá, căruia Parlamentul i-a decernat Premiul Saharov.

„Dragi prieteni, poporul cubanez dorește schimbarea, dorește să intre pașnic într-o nouă etapă a vieții sale, lăsând în urmă tot ceea ce înseamnă ură, violență, represiune, minciună și teamă, fiind deschis la reconciliere și gata să urmeze calea progresului în toate privințele.

Aceste schimbări, care ne sunt impuse prin lege, sunt deja prezente în inima și în mintea poporului cubanez, însă drepturile civile și politice ale oamenilor trebuie respectate. Trebuie să existe alegeri libere și democratice și să se afirme libertatea de expresie și de asociere, libertatea de a călători, de a lucra și de a participa la viața economică, politică și culturală a țării.

Schimbările reprezintă drepturi, iar aceste drepturi lipsesc în Cuba, unde mulți oameni sunt încă persecutați pentru promovarea drepturilor poporului cubanez, ba chiar încarcerați pentru această cauză.

Poziția comună europeană se axează pe solidaritate, iar această poziție trebuie menținută. Trebuie să știți că, deși Guvernul cubanez nu inițiază încă schimbările pe care le doresc mulți cubanezi care sprijină proiectul Varela și alte inițiative civile, există persoane care lucrează în acest moment pentru a realiza aceste schimbări pașnice. Acestea sunt inițiativele pe care trebuie să le sprijiniți, fiind totodată consecvenți cu poziția comună, pentru a urma, de asemenea, o abordare comună.”

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Protecția drepturilor omului, respectarea diferențelor între oameni și demonstrarea acestui respect sunt la fel de importante într-o societate democratică precum lupta împotriva violenței.

Dacă o persoană care ocupă o poziție înaltă în societate, o persoană pe care oamenii o respectă în mod firesc, nu acceptă aceste principii în discursurile sale publice sau chiar le ia în derâdere, toate acestea pot încuraja sau sprijini comportamentul agresiv în societate. Dacă șeful de guvern al unui stat membru al Uniunii Europene, spune, în cadrul unei adunări publice, bancuri despre Hitler și atrocitățile sale și le dă un context pozitiv, un asemenea comportament trebuie condamnat în mod public, pentru că, altfel, acesta poate să genereze o acceptare socială generală a unui astfel de comportament. Îl invit așadar pe Silvio Berlusconi să reconsidere nu numai bancurile sale idioate despre Hitler, ci și recomandările sale de prost gust și - aș putea adăuga - stupide adresate femeilor tinere, care sunt probabil rezultatul fie a unei pierderi parțiale a judecății, fie a unei lipse a decenței și respectului pentru femei.

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, sâmbătă, ziarul italian Il fatto quotidiano a publicat un document semnat de fostul primar mafiot al orașului Palermo, Vito Ciancimino, în care scria că Marcello Dell’Utri și Silvio Berlusconi sunt „din același aluat” ca și el; mai exact, aparțin aceluiași sistem politic dominat de mafie.

Această știre a intrat în atenția magistraturii într-un moment în care începea să iasă la lumină adevărul despre masacrele mafiote din 1992, în care au murit judecătorii Falcone și Borsellino, și anume, statul negocia cu mafia pentru a pune capăt „stagiunii bombelor”, iar acest lucru a favorizat, se pare, nașterea partidului premierului, Forza Italia, care a fost într-adevăr fondat de Dell’Utri, condamnat la șapte ani de închisoare pentru asociere cu mafia și, în prezent, senator în parlamentul italian.

În lumina acestor fapte și în contextul recentei asasinări a primarului Angelo Vassallo de către Camorra, doresc să reafirm importanța cererii Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa care, la presiunile mele continue, a solicitat din nou Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne un raport privind crima organizată la nivelul Uniunii Europene.

Europa nu poate continua să întoarcă obrazul celălalt de teamă că are de abordat o problemă care nu mai este locală, ci globalizată, și care tocmai în acest moment are legătură directă cu guvernul unui stat membru.

  Michail Tremopoulos (Verts/ALE). – (EL) Dle președinte, după cum știți, spațiile verzi sunt de importanță vitală pentru mediul urban. De fapt, specialiștii insistă asupra unui indice de 7-10 metri pătrați pe cap de locuitor, ceea ce este echivalentul mediei europene. Cu toate acestea, la momentul actual, orașele grecești se sufocă, această cerință fiind respectată doar în proporție de 25-35 %, și au nevoie de mult mai multe spații verzi.

O soluție evidentă ar fi ca spațiile publice existente să fie folosite cel puțin pentru spații verzi. Acestea ar include numeroasele cazărmi blocate în interiorul orașelor și în fostul Aeroport Hellenikon din Atena.

Memorandumul între Guvernul Greciei și Comisie și Fondul Monetar Internațional prevede, la pagina 28, posibilitatea reexaminării utilizării proprietății publice pentru a plăti datoria publică. Dacă rezervele funciare vor fi în cele din urmă utilizate în acest scop, acest lucru va afecta drastic echilibrul ecologic din orașele grecești, iar nota de plată o vor plăti generațiile ce vor veni.

Orice politică europeană privind mediul urban este anulată prin doar câteva cuvinte dintr-un document impus unui stat membru de către Comisia însăși. Întreb: vor accepta instituțiile europene această situație?

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) În Polonia, publicul este preocupat de întârzierea anchetei asupra prăbușirii avionului președintelui polonez lângă Smolensk, în data de 10 aprilie. Este inacceptabilă o situație în care partea rusă nu transmite mai departe documentele, sau o face atât de încet, trăgând în mod clar de timp. Consider că ancheta ar trebui să devină o chestiune internațională, astfel încât Uniunea Europeană, inclusiv Parlamentul European, să își folosească influența pentru a accelera investigația și pentru a exercita mai multă presiune la nivel internațional asupra Rusiei. Mă tem că, fără o presiune la nivel internațional și fără o presiune din partea Parlamentului European și a Uniunii Europene, problema nu va fi clarificată niciodată. De aceea, fac apel la un anumit nivel de solidaritate cu Polonia pe această temă.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) După dezastrul provocat de speculațiile financiare necontrolate, după luni de indecizii și promisiuni cu privire la măsurile care trebuie impuse pe piața financiară, am primit săptămâna aceasta confirmarea din partea Comisiei Europene. Practic, totul va continua ca și înainte. Speculațiile financiare vor continua, sub forma principalelor sale instrumente: instrumente financiare derivate, vânzări fără acoperire, swap-uri sau CDS (swap-uri pe risc de credit); activele toxice par să nu se mai sfârșească. Paradisurile fiscale, asupra cărora s-a abătut acum o tăcere mormântală după toată tevatura și promisiunile goale că se va pune capăt acestora, vor continua să existe.

Toate acestea, pe fondul violenței profunde cu care au fost impuse grelele sacrificii asupra lucrătorilor și populației în general, au impus necesitatea sprijinirii abuzurilor de capital financiar. Răspunsul la faptul că Uniunea Europeană nu are, în mod clar, nicio idee despre ce e de făcut cu privire la consecințele unei crize la care a contribuit îl avem în fața noastră, în Portugalia, Franța, Grecia, Spania și pretutindeni în Europa, văzând cum oamenii se revoltă și luptă împotriva profundei regresiuni sociale pe care Uniunea Europeană urmărește să o impună asupra lor.

  Președinte. – Următorul vorbitor este dl Batten, care are distincția de a fi primul politician din istorie care poartă culorile partidului său.

  Gerard Batten (EFD). – Dle președinte, se pare că vicepremierul Nick Clegg va anunța în curând decizia guvernului de coaliție de a respecta hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului și de a acorda drept de vot deținuților din închisorile Majestății Sale.

Premierul David Cameron a afirmat, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, că ar fi „păcat” dacă această interdicție ar fi ridicată în totalitate. Acesta nu explicat de ce o interdicție parțială ar putea fi mai acceptabilă din punct de vedere moral și de ce un infractor, hoț sau un spărgător ar putea vota, nu însă și un criminal, un violator sau un pedofil.

Este o insultă pentru cei care respectă legea și pentru victimele acestor crime ca cei care încalcă legea să aibă dreptul de a alege legiuitori. Un lucru este absolut sigur, și anume că în următorul manifest al Partidului pentru Independență al Regatului Unit (UKIP) se va discuta abrogarea oricărei astfel de legi.

  Președinte. – Totul va depinde de cine este liderul UKIP.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, astăzi, țin să menționez încă o dată regiunea transfrontalieră central-europeană Alpi-Adriatica, formată din Friuli-Venezia Giulia, Slovenia și Carintia. Această regiune reflectă diversitatea lingvistică și culturală a Europei și demonstrează modul în care pot fi depășite diferențele istorice delicate. De exemplu, Grupul de consens pentru Carintia lucrează de mulți ani pentru a menține coexistența pașnică a populației majoritare germane și a minorității slovene din Carintia și, pentru activitatea sa, Parlamentul i-a conferit Premiul cetățeanului european.

Totuși, această cooperare pașnică a fost zdruncinată de afirmația Sloveniei, înaintea referendumului pentru acordul cu Croația privind frontierele, de la Ljubljana, potrivit căreia regiunile slovene Carintia, Trieste și Gorizia fuseseră luate, chiar dacă populația din sudul Carintiei a decis să devină parte a Austriei printr-un referendum pe deplin democratic din 1920, cu alte cuvinte, exact în urmă cu 90 de ani. Mai mult, Slovenia nu este sub nicio formă succesorul legal al fostei Iugoslavii și, prin urmare, o putere semnatară la Tratatul de stat austriac. Cel mult, ea urmează exemplul Iugoslaviei prin păstrarea, contrar dreptului internațional, a Deciziilor AVNOJ, ceea ce nu este un lucru bun.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - Aș dori să semnalez o problemă foarte acută în prezent în România, dar care există, sunt convins, sub anumite forme în toate statele membre ale Uniunii. Este vorba despre o situație gravă care afectează micile întreprinderi și le anulează șansele de a se dezvolta și de a-și reveni după criza economică.

Consiliul Național pentru întreprinderi mici și mijlocii estimează că 8 din 10 firme care au obținut finanțări europene renunță la proiecte din lipsa cofinanțărilor. Situația este valabilă la toate programele cu finanțare europeană și consider, în aceste condiții, că Uniunea, pe de o parte, și statele membre pe de altă parte, sunt datoare să identifice și să pună în practică noi măsuri de sprijinire a micilor întreprinderi, ținând cont mai ales de faptul că 70 % din forța de muncă ocupată de pe teritoriul Uniunii își desfășoară activitatea în cadrul acestora.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - În curând vom începe revizuirea la mijloc de parcurs a cadrului financiar multianual 2007-2013, care trebuie să fie rezultatul cooperării interinstituționale și trebuie să ofere soluții concrete pentru reducerea efectelor crizei economice și financiare. De asemenea, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, precum și Strategia UE 2020, oferă o nouă perspectivă asupra revizuirii la mijloc de termen a perspectivei financiare actuale.

Solicit Comisiei să dea dovadă de flexibilitate și promptitudine atunci când, conform regulamentului FEDER, un stat membru va solicita revizuirea programelor operaționale sau a cadrului de referință strategic național.

Actuala criză economică ar putea determina unele schimbări în ceea ce privește prioritățile bugetare, tocmai pentru a asigura finanțarea adecvată a domeniilor prioritare. În acest context solicit promovarea solidarității și eficienței în domeniul resurselor energetice, a infrastructurii de transport și agriculturii, a infrastructurii de bandă largă în zonele rurale, domenii prioritare care pot asigura crearea de locuri de muncă.

  Antonyia Parvanova (ALDE). – Doresc să vă atrag atenția asupra unui caz de încălcare gravă a drepturilor omului împotriva unui cetățean bulgar acuzat de săvârșirea unei infracțiuni. Mario Abdel Gani el Makusi, fiul unui palestinian, student la farmacie, a fost arestat la 7 iunie în locuința sa din Sofia și dus la secția de poliție, fiind acuzat de acte de violență.

Doi martori au declarat că, la momentul incidentului, Mario se afla acasă și, în același timp, făcea cumpărături dintr-un supermarket local, lucru confirmat de 6 camere de supraveghere. El a fost supus unui ordin de detenție nedeterminată, care este în vigoare deja de 70 de zile. În tot acest timp, poliția a refuzat să urmărească înregistrările camerelor de supraveghere sau să intervieveze martorii care se aflau împreună cu el în locuința acestuia la momentul respectiv, departe de scena în care s-a produs incidentul.

Consider că tot acest caz împotriva acestui tânăr și familiei sale este fără precedent, însă incidente de acest gen au devenit o practică obișnuită în ultimul an în Bulgaria. De aceea, țin să afirm că arestarea unui bărbat care este nevinovat până la proba vinovăției și reținerea sa timp de 70 de zile de către poliție fără o dovadă incontestabilă sunt nejustificate.

Consider că este nevoie de mai multă transparență în ceea ce privește modul în care funcționează Ministerul de Interne și Parchetul.

  Catherine Grèze (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, 32 de prizonieri Mapuche se află în greva foamei de 70 de zile și riscă să-și piardă viața. În demersul lor, li s-au alăturat astăzi deputați chilieni.

Ei se află în greva foamei pentru a revendica aplicarea dreptului comun și respectarea dreptului acestora la pământ. Populațiile autohtone trebuie să aibă acces la proprietatea colectivă a teritoriilor pe care le ocupă în mod ancestral. Parlamentul a apărat deja acest principiu, iar convențiile internaționale relevante îl prevăd.

Acest drept nu a fost niciodată recunoscut în Chile, ceea ce a antrenat o proliferare a unor măsuri injust de disproporționate față de comunitatea mapuche, care, de altfel, reprezintă 5 % din populație.

Pentru a salva comunitatea mapuche, condamnată să trăiască fără pământ și fără resurse, Chile va trebui să aibă curajul de a recunoaște drepturile acesteia și de a-i accepta doleanțele.

Este, de asemenea, important ca aici, în Parlamentul European, dar și în cadrul Națiunilor Unite și în orice altă instanță internațională, să luptăm pentru respectarea drepturilor populațiilor indigene. Dle președinte, ce intenționați să faceți în această privință?

  Miguel Portas (GUE/NGL). – (PT) În urmă cu doi ani, prăbușirea Lehman Brothers a declanșat crahul de pe piețele financiare și, ulterior, criza economică și socială cu care poporul nostru încă se confruntă și astăzi. Răspunsul trebuie să fie echilibrat. Uniunea Europeană a reacționat prompt, dur și intransigent prin programele de austeritate pe care le-a aplicat, însă a acționat lent sau chiar neglijent în tot ce ar fi putut să facă dreptate economiei.

Parlamentul adoptă abia săptămâna aceasta primele măsuri în materie de supraveghere financiară; abia în următorii nouă ani, sistemul bancar va aplica regulile definite pentru propriul său capital și va răspunde celorlalte cerințe ale publicului, și anume combaterea capitalului speculativ, eliminarea paradisurilor fiscale sau aplicarea unei taxe pe tranzacțiile financiare. Toate acestea au fost amânate și iată de ce este atât de necesară și de importantă Ziua Europeană a Acțiunii, din 29 septembrie, în întreaga Europă.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Doamnelor și domnilor, vă puteți imagina un grup de victime care suferă zi de zi cele mai violente forme de agresiuni fizice, loviri, hărțuiri, violențe sexuale și mentale, amenințări și teroare? Mă refer la victimele violențelor împotriva femeilor, în special violența în familie sau în cuplu. Un astfel de grup puternic și curajos m-a contactat săptămâna trecută și mi-a semnalat faptul că, în Ungaria, acest grup foarte numeros nu a beneficiat încă de suficient sprijin. Dacă se duc la poliție, li se spune că este vorba de o chestiune privată și că nu se poate interveni; dacă se adresează unei organizații de asistență socială sau protecție a copilului, li se spune să facă ceva, altfel le va fi luat copilul. Doresc să fac apel la toți deputații din Parlamentul European să facă front comun pentru această cauză, să organizeze o audiere dedicată victimelor violenței împotriva femeilor și să le reprezinte drepturile în toate forurile posibile.

  Nuno Teixeira (PPE). – (PT) Dle președinte, vara aceasta, Portugalia a fost din nou devastată de un potop de incendii care au distrus păduri și terenuri agricole, locuințe și infrastructuri private și au amenințat constant populația care a trăit cu teama de a fi afectată de incendiile care se dezlănțuiau fără încetare.

Numai în august s-au înregistrat 9 000 de incendii în Portugalia, cea mai ridicată cifră din 2006 încoace. Având în vedere gravitatea situației, este crucial să analizăm nu numai cauzele, ci și soluțiile. Cât privește acestea din urmă, mă refer nu numai la planificarea necesară și la disponibilitatea unor echipamente și efective eficiente pentru lupta împotriva incendiilor, ci și la necesitatea reîmpăduririi numeroaselor zone și la sprijinirea populației afectate.

În Regiunea Autonomă Madeira, din care provin, mai multe localități au fost afectate de incendii. După catastrofa naturală din februarie, incendiile din august au agravat dificultățile întâmpinate de locuitorii regiunii Madeira, care speră să poată conta pe sprijinul și solidaritatea tuturor celor care îi pot ajuta să-și reia viața, în special după nenorocirile care s-au abătut asupra lor în ultimul an.

  Alan Kelly (S&D). – Dle președinte, nu-mi face deloc plăcere să știu că, în timp ce stau aici în fața dvs., UE urmărește cu mare interes evoluțiile economice din Irlanda, țara mea de origine.

Astăzi, obligațiunile irlandeze au atins o dobândă de 6,5 %, iar situația din Irlanda este foarte problematică. Costul la împrumuturi este, de fapt, cel mai scump înregistrat vreodată în țara mea. Oamenii din circumscripția mea întrebă cum de s-a ajuns aici. Răspunsul este simplu: din pură lăcomie.

Am aflat cu plăcere faptul că, recent, comisarul Almunia a insistat cu succes asupra închiderii ultimei bănci-zombi, Anglo Irish. Comisia a trebuit să intervină, întrucât această bancă punea în pericol însuși viitorul țării mele. Anglo avea să ne coste 2 miliarde de euro, apoi 5 miliarde, apoi 10 miliarde. Ne vom trezi luna viitoare că Anglo ne va costa peste 30 de miliarde de euro?

Irlandezii sunt un popor optimist. Vom trece peste acest hop, dar numai cu ajutorul BCE și printr-o stabilitate politică favorizată de o schimbare imediată a conducerii.

  Jelko Kacin (ALDE). – (SL) În acest weekend, Slovenia a fost lovită de ploi torențiale care au provocat inundații de proporții și pagube economice grave. În multe locuri, nivelurile hidrologice au depășit recorduri care nu mai fuseseră înregistrate de sute de ani. Au existat și victime, deși aș adăuga faptul că toți cei care și-au pierdut viața se aflau la volan, în autoturisme blocate în pasaje subterane. Numai în capitala Ljubljana, peste 1 200 de locuințe încă se află sub ape. Căile de transport și serviciile publice au fost și ele grav afectate.

Slovenia este o țară mică, dar am putea compara consecințele acestor inundații cu consecințele catastrofale ale inundațiilor care au afectat unele țări central-europene la începutul acestei veri. Am profitat de această ocazie pentru a vă informa asupra situației din țara mea, deoarece consider că, în cadrul acestei adunări, ar trebui făcute multe lucruri în vederea abordării acestor consecințe.

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL). – (DA) Dle președinte, de la ultima noastră reuniune, peste 50 de primari kurzi din Turcia au primit hotărârea finală. Ce au făcut acești primari? Ei bine, și-au permis să adreseze o scrisoare deschisă premierului danez. Situația este atât de absurdă în Turcia, țară candidată la UE, încât primarii sunt pedepsiți pentru că adresează scrisori șefilor de stat ai unei țări UE. Iar absurditățile nu se opresc aici. Luni, 18 octombrie, 151 de politicieni și avocați kurzi vor fi judecați în instanță, între care primarul orașului Diyarbakir, Osman Baydemir, și Muharrem Erbey, vicepreședintele Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului (IHD) din Turcia. Aceștia riscă închisoare pe viață. Îl invit pe președinte să se asigure că Parlamentul European este prezent pentru a urmări aceste procese.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Deportările romilor din Franța reprezintă expresia incapacității de a găsi o soluție, cum ar fi reglementările privind expulzarea persoanelor fără adăpost din centrele urbane.

Problema romilor ascunde o altă problemă, aceea a sărăciei extreme și a excluziunii sociale. Cei care trăiesc în condiții de sărăcie extremă au nevoie de solidaritate și asistență: mame cu copii, persoane vârstnice sau infirme și comunități izolate; sunt oameni care au ajuns într-o situație atât de dificilă încât nu se mai pot ajuta singuri. Nu este doar o problemă de bani, ci de a începe să ne comportăm ca o societate căreia îi pasă de toți acești oameni, pentru binele fiecăruia și pentru binele tuturor. Haideți așadar să căutăm împreună modalități prin care cât mai mulți voluntari să se implice în asistarea grupurilor defavorizate din punct de vedere social. Haideți să căutăm metode care să faciliteze și să simplifice utilizarea de către voluntari a resurselor financiare existente. Dacă nu vom reuși acest lucru, vom continua să ne învârtim în acest cerc vicios.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Doamnelor și domnilor, atunci când Parlamentul țării mele a respins amendamentele care interzic violența împotriva copiilor, inclusiv pedepsele corporale, s-a demonstrat încă o dată că societatea contemporană este dominată de intoleranță față de opiniile membrilor săi cei mai tineri și mai slabi, precum și de o lipsă de voință și de capacitate de a înțelege importanța drepturilor și intereselor copiilor. Acest lucru a arătat încă o dată nevoia urgentă de a dezbate chestiunea protecției drepturilor copiilor și combaterea violenței împotriva acestora.

Cu toate acestea, majoritatea concetățenilor mei consideră că a da o palmă unui copil este o formă de moștenire culturală sau o metodă eficientă de educație. Dezaprob total acest lucru și doresc să subliniez faptul că lipsa unui control emoțional și justificarea ulterioară a agresiunii, pe care unii o numesc educație, este greșită și nejustificată.

Doresc să subliniez faptul că violența reprezintă un pericol serios la adresa sănătății fizice și mentale a copiilor și a dezvoltării personale și sociale a acestora. Întrucât copiii constituie grupul cel mai vulnerabil din societate, invit Comisia și Consiliul să întărească măsurile de combatere a violenței împotriva copiilor prin fixarea unor standarde obligatorii în toate statele membre și printr-o cooperare mai activă cu statele membre și cu organizațiile nonguvernamentale pentru a pune capăt violenței împotriva copiilor.

De asemenea, invit statele membre să întreprindă acțiunile necesare și măsurile preventive pentru a combate violența împotriva copiilor.

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, doresc să vă atrag atenția asupra unei inițiative despre care mulți dintre dvs. au aflat, dar care necesită mai mult sprijin din partea noastră: așa-numitul „Consiliu European Model”. Această inițiativă, precum și sesiunea plenară virtuală de la Strasbourg, se află la dispoziția multor tineri europeni care doresc să se familiarizeze cu activitatea Uniunii Europene.

În momente de apatie generală sau de prezență slabă la vot, este important să-i sprijinim pe toți cei interesați sau doritori să contribuie la procesul de integrare europeană. De aceea, în contextul raportului pe anul acesta privind „Consiliul European Model”, vă invit să organizați întâlniri cu membrii delegațiilor naționale, astfel încât aceștia să-și facă o idee asupra modului în care lucrăm. Cu cât vom promova mai mult această inițiativă, cu atât ea va câștiga în valoare pentru viitorul Europei pe care îl clădim aici.

  Nuno Melo (PPE). – (PT) Dle președinte, recenta decizie a Consiliului de a deschide piața UE pentru produsele textile și de îmbrăcăminte provenite din Pakistan este o greșeală. Textilele și îmbrăcămintea reprezintă 20 % din industria manufacturieră din Portugalia, cu 200 000 de lucrători și 7 000 de întreprinderi. Este o activitate fundamentală pentru țara mea, așa cum este industria auto din Italia, Germania sau Franța.

Drept urmare, aceste întreprinderi intră în concurență directă cu întreprinderile pakistaneze care nu sunt nevoite să plătească pentru protecția socială a salariaților lor, nu au costuri pentru protecția mediului, nu sunt obligate să acorde o atenție deosebită utilizării anumitor materii prime și unde, din nefericire, exploatarea copiilor prin muncă este o realitate, după cum se știe.

Ceea ce încerc să spun, dle președinte, este nu că întreprinderile europene se tem să concureze cu cele din alte părți, ci că ele nu pot concura în condițiile în care normele de piață obișnuite nu sunt respectate.

Aș dori să-mi exprim protestul aici, dle președinte. Pe lângă acest protest, țin să aduc și câteva observații cu privire la această situație. Este important ca Parlamentul să discute, cu prima ocazie, această chestiune crucială pentru industria europeană textilă și de confecții.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Europa socială se află într-un moment de cumpănă, în care ecoul măsurilor de austeritate se manifestă prin diferite greve.

Avem greva angajaților din educație, transporturi, justiție, administrație și industrie în Franța, avem greva angajaților din transporturi în Grecia, sau avem greva sindicaliștilor din România. Aceste nemulțumiri sociale vor cunoaște, cu siguranță, intensificări în următoarele luni. De aceea consider că prioritatea noastră trebuie să fie creșterea economică, însă în strânsă corelare cu crearea de noi locuri de muncă și cu protejarea celor existente.

Responsabilitatea ieșirii din criză este una comună. În centrul politicilor economice și sociale europene trebuie să se afle solidaritatea. Astfel, trebuie să se acorde un ajutor sporit statelor membre care se confruntă cu dificultăți în aplicarea măsurilor de redresare economică pentru a se evita adâncirea clivajului între economiile statelor membre și pentru a atenua durerosul impact în planul social.

  Tanja Fajon (S&D). – (SL) Amărăciune, furie și dezamăgire, iată cuvintele pe care le pot folosi pentru a rezuma sentimentele celor mai mulți dintre sloveni în legătură cu primele numiri în posturile diplomatice superioare din cadrul Uniunii Europene. Acest lucru nu s-a datorat doar faptului că Slovenia a fost exclusă de la prima rundă a nominalizărilor, ci mai ales faptului că, din cele 29 de posturi de conducere, doar patru vor fi alocate reprezentanților statelor membre nou intrate în UE.

Nu cred că în aceste state membre nu există candidați potriviți. Dimpotrivă, sunt ferm convinsă că hotărârea și ambiția sunt din ce în ce mai prezente în statele membre mai tinere. Cu toate acestea, în instituțiile europene, majoritatea posturilor de conducere sunt deținute, în general, de reprezentanți ai statelor membre mari.

Mă opun vehement unei asemenea politici europene, care nesocotește interesele statelor membre tinere, care au aderat de curând. Cu toții facem parte din Uniune pentru a lua deciziile împreună. Aceasta poate fi o critică, dar și un apel, la adresa guvernelor noastre. Nu este momentul potrivit pentru noi scindări sau o subminare a încrederii. Oamenii vor crede în noi doar dacă suntem fermi și uniți în interior și numai dacă vocea noastră este vocea comună a celor 27 de state membre, și nu doar a unui grup de state.

  Gabriel Mato Adrover (PPE). – (ES) Dle președinte, vom vorbi încă o dată despre acordurile de liber schimb între Uniunea Europeană și țările terțe. Am vorbit deja despre acordurile cu Columbia și Peru, care afectează grav sectorul bananelor din Insulele Canare, iar astăzi doresc să vorbesc despre Maroc.

La 16 septembrie, Comisia a adoptat propunerea sa cu privire la un nou capitol agricol al acordului de asociere cu Maroc: o propunere care crește cotele pentru roșii, menține perioada octombrie-mai, în loc să o extindă pentru întreg anul și nu revizuiește sistemul prețului de intrare care s-a dovedit fraudulos, lucru recunoscut chiar de Oficiul European de Luptă Antifraudă.

Acest acord este dezastruos pentru producătorii UE, în special pentru cei din Andaluzia, Murcia, Valencia și Insulele Canare, iar Comisia este perfect conștientă de acest fapt. Comisia nu poate reveni asupra acestei decizii și propune un nou acord fără nicio garanție atât timp actualul acord este încălcat fără a se lua nicio măsură.

Sistemul prețurilor de intrare necesită o revizuire imediată, de aceea solicit Comisiei să o realizeze fără întârziere. Comisia are obligația de a-i apăra pe agricultori, așadar, să-i apere!

  Rovana Plumb (S&D). - Chestiunea pe care o abordez este una care ține de respectarea statului de drept și a profesionalismului din administrația din România.

La începutul anului 2009 s-au făcut schimbări de prefecți și subprefecți. În textul hotărârilor de numire a acestora s-a stipulat că aceștia exercită, cu caracter temporar, funcțiile respective până la organizarea concursului pentru ocuparea definitivă a posturilor. La finalul lui septembrie 2009, executivul a organizat aceste concursuri, rezultatele fiind comunicate la începutul lunii octombrie. Guvernul trebuia să emită hotărârile de numire definitivă pe post pentru admiși, însă nu a făcut acest lucru. În acest context, doresc să atrag atenția Parlamentului European asupra abuzului realizat de Guvernul României și să-i cer Guvernului României să respecte principiile statului de drept și să promoveze profesionalismul în administrație.

  András Gyürk (PPE). – (HU) Faptul că Serviciul European de Acțiune Externă va începe în curând să funcționeze poate fi rezultatul succesului inițial al politicii externe comune. Cu toate acestea, mai puțin îmbucurător este faptul că principiul echilibrului geografic continuă să nu fie aplicat în ceea ce privește numirea echipei de conducere. După ce am analizat lista numelor, publicată săptămâna trecută, am constatat că numai patru din cei aproape treizeci de șefi de misiune provin din noile state membre. Considerăm că acest lucru este inacceptabil. Nu considerăm că eligibilitatea profesională depinde de cetățenie. Numirile ar trebui să țină seama atât de competențe, cât și de principiul reprezentării proporționale. De aceea, o invităm pe dna Ashton să aplice corect proporționalitatea regională în cadrul viitoarelor numiri. Mă refer aici atât la șefii de misiune, cât și la alți funcționari, până când principiul echilibrului geografic va fi respectat. Aprobarea Parlamentului European nu poate fi considerată o simplă formalitate.

  Eduard Kukan (PPE). – (SK) Extinderea Uniunii Europene continuă să fie un subiect de actualitate. Aderarea așteptată a Islandei și a Croației va încuraja pe toți cei care sprijină procesul de extindere și care doresc ca acest proces să continue.

Ea va inspira, cu siguranță, țările din Balcanii de Vest, și mai ales astăzi, când regiunea se află într-o situație de criză economică și de incertitudine crescândă. Recentul acord între Serbia și țările Uniunii Europene cu privire la adoptarea rezoluției Adunării Generale a Națiunilor Unite referitoare la avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție în chestiunea legată de declarația de independență a Kosovo a confirmat potențialul UE atunci când vine vorba de soluționarea unor probleme spinoase din regiune.

UE s-a angajat să susțină dialogul între Serbia și Kosovo. Nu trebuie să uităm de succesul acestui dialog depind nu numai stabilitatea pe termen lung a regiunii, ci și credibilitatea UE și a politicii sale externe.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Vă mulțumesc că mi-ați acordat cuvântul. Doresc să profit de această ocazie pentru a denunța junta birmaneză și comisia electorală ce acționează la ordinele sale, care au anunțat săptămâna trecută dizolvarea Ligii Naționale pentru Democrație, precum și a altor nouă organizații politice. Președinta Ligii Naționale pentru Democrație, dna Aung San Suu Kyi, este laureată a Premiului Saharov acordat de Parlamentul European. Aceasta susține dialogul între junta și opoziție, lucru pe care l-a dovedit în 2000, atunci când a negociat cu generalii retragerea treptată a juntei din viața politică. Din nefericire, discuțiile nu au dus nicăieri.

Alegerile care urmează să aibă loc în Birmania în noiembrie vor fi primele de după 1990, atunci când junta militară a refuzat să accepte victoria zdrobitoare a opoziției și a plasat-o pe dna Aung San Suu Kyi sub arest la domiciliu. Parlamentul European ar trebui să semnaleze în mod clar opoziția noastră față de regimul militar, încălcările drepturilor omului și nerespectarea libertăților civile fundamentale în Birmania.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Fără îndoială că obiectivele UE 2020 aduc în prim plan educația și dezvoltarea competențelor.

În perioada actuală de programare, realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale reprezintă principalul obiectiv ce creează cadrul pentru dezvoltarea educației și a competențelor pentru valorificarea resurselor locale.

Fiecare regiune poate fi pusă în valoare prin asigurarea dimensiunii regionale în educație și formare profesională. Există meserii care se mai practică numai în anumite zone și care sunt pe cale de dispariție, doar pentru că nu mai au șansa să fie în programele naționale de formare profesională. Același lucru este valabil și pentru resursele locale despre care nu se mai știe decât la nivel de istorie orală.

Susțin că regiunile trebuie să fie sprijinite financiar prin programe adecvate și încurajate în dezvoltarea componentei regionale în educație și formare profesională. Acolo este locul în care fondurile europene pot interveni, pentru că altfel multe meserii vor fi pierdute.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE). – (PT) Dle președinte, potrivit sistemului european de informații privind incendiile forestiere (EFFIS), 70 % din regiunile UE afectate de incendiile de anul acesta sunt portugheze, cu aproximativ 115 000 de hectare distruse de incendii (până la data de 3 septembrie), dintre care 13 000 se află în zone protejate de mare valoare ecologică, cu un impact socio-economic de 385 de milioane de euro.

Știm că distrugerea pădurilor are consecințe socio-economice și de mediu grave și că este mai important să prevenim decât să vindecăm, căci refacerea este lentă, dificilă și costisitoare. Problema incendiilor revine an de an în discursurile din Parlament și dacă nu este cazul Portugaliei, este cazul altei țări.

În acest context, solicit Comisiei Europene să ia atent în considerare rezoluțiile succesive pe care Parlamentul le-a emis din 1995 încoace cu privire la prevenirea și stingerea incendiilor, în special rezoluția din 16 septembrie anul trecut, și mecanismul de prevenire a dezastrelor naturale și a celor provocate de om, pentru care am avut onoarea de a fi raportor alternativ pentru Comisia pentru agricultură. Aceste măsuri au fost puse în aplicare parțial, iar uneori incoerent și ineficient. Procedând astfel, nu vom mai fi nevoiți să revenim asupra acestei chestiuni în septembrie 2012.

  Președinte. – Acest punct a fost închis.

22. Realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic (prezentare succintă)

  Președinte. – Următorul punct este raportul elaborat de dl Pablo Arias Echeverría, în numele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, referitor la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic (A7-0226/2010).

  Pablo Arias Echeverría, raportor. – (ES) Dle președinte, după cum știți cu toții, internetul și noile tehnologii reprezintă o revoluție fără precedent care face necesară modernizarea mecanismelor ce reglementează comerțul electronic din economia noastră, pentru a putea face față provocărilor cu care ne confruntăm.

În urmă cu doar câțiva ani, noile sisteme de comerț pe internet și noile tehnologii și oportunități care ne stau la dispoziție acum nu existau. Ele sunt acum o realitate și în curând vor deveni un instrument esențial.

În calitate de legiuitori, trebuie să avem suficientă deschidere și înțelepciune pentru a crea instrumente pentru public care să rezolve problemele de astăzi, dar care să prevadă și să poată fi adaptate la problemele de mâine. Acesta este un angajament pe care trebuie să ni-l luăm și o responsabilitate pe care suntem obligați să ne-o asumăm.

Trebuie să pregătim terenul pentru ceea ce va veni și pentru cei ce vor veni, iar aceasta înseamnă că, pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să depășim anumite obstacole.

Comerțul electronic este un instrument la dispoziția noastră, care prezintă un imens potențial pentru relansarea și ameliorarea competitivității economiei noastre și, de asemenea, pentru consolidarea pieței interne. Este un instrument de natură să genereze o mare valoare adăugată și să ofere multe oportunități cetățenilor și întreprinderilor europene în aceste vremuri de criză.

Este vital ca liderii Uniunii Europene să pună în aplicare măsurile necesare pentru a depăși barierele existente în calea comerțului electronic în Europa, iar noi să generăm încredere în acest mijloc, să-l simplificăm și să-l dotăm cu transparență în ceea ce privește normele care îl guvernează.

Aceasta este singura modalitate prin care publicul și întreprinderile vor putea să culeagă roadele potențialului său enorm. Este singura modalitate prin care putem fi competitivi pe o piață globală care nu așteaptă pe nimeni. Fie luăm măsurile necesare în mod energic, decisiv și cu răspundere, fie competitorii noștri ne vor lăsa în urmă.

Raportul pe care îl prezint astăzi propune unele măsuri pentru a depăși barierele în calea comerțului transfrontalier. Avem șansa nu numai de a pregăti piața internă pentru comerțul electronic, ci și de a contribui la completarea pieței interne prin intermediul comerțului electronic.

Măsurile pe care le propun în raport vizează îmbunătățirea calității accesului la internet în Europa, întărirea încrederii consumatorilor prin crearea unei mărci de calitate europene, intensificarea monitorizării și supervizării rețelei și realizarea unor campanii de informare, astfel încât utilizatorii să-și cunoască drepturile și să știe cum și unde să reclame problemele pe care le au. De asemenea, ele vizează, între alte măsuri, protejarea proprietății private și a datelor personale ale utilizatorilor, promovarea dezvoltării de inițiative care să stimuleze întreprinderile să-și vândă produsele online, perfecționarea sistemelor de plată și simplificarea normelor privind plata impozitelor.

La final, am considerat necesar să subliniez în acest plan necesitatea îmbunătățirii protecției minorilor care utilizează internetul.

Cred că toate aceste măsuri sunt esențiale pentru promovarea comerțului electronic și pentru adaptarea normelor care îl guvernează în prezent la un viitor pe care îl trăim deja. Avem obligația să oferim pieței mecanisme care sporesc competitivitatea întreprinderilor noastre și care ne consolidează economiile. Acest plan este, fără îndoială, o bază pe care putem continua să construim, fără obstacole sau impedimente.

Din aceste motive, doresc să solicit sprijinul acestei Adunări, pentru a duce mai departe această inițiativă.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Sunt încântată de faptul că raportorul s-a inspirat și din raportul meu cu privire la încrederea consumatorilor în mediul digital, raport care a fost aprobat de Parlamentul European în ultima sesiune. Deși comerțul electronic prezintă un nivel de creștere de 50 %, potențialul său este exploatat la un nivel minim în cadrul economiei europene. Între altele, până la o treime dintre distribuitorii și comercianții online refuză să facă comerț cu clienți din alte state membre. Cauzele acestui fapt le reprezintă, pe de o parte, încercările anumitor companii de a crea în mod artificial piețe naționale separate pentru a aplica prețuri diferite, dar și obstacolele legislative persistente care încă nu au fost depășite la nivel european. Aplaud faptul că deputatul prezintă în raportul său de astăzi propuneri pentru o mai mare siguranță a internetului pentru copii și tineri, avertizând asupra principalelor pericole precum pornografia, achiziționarea de tutun sau alcool sub anonimat, jocurile online sau conversațiile cu necunoscuți prin intermediul rețelelor de socializare. Sper că, de data aceasta, Comisia va avea mai mult succes în sprijinirea comerțului electronic, cel puțin în ceea ce privește protejarea copiilor împotriva conținutului web periculos.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Comerțul electronic este doar la început și creșterea încrederii utilizatorilor în siguranța tranzacțiilor este esențială pentru dezvoltarea și pentru contribuția acestuia la o mai bună realizare a pieței interne.

Raportul subliniază importanța semnăturii electronice și a infrastructurii de chei publice pentru siguranța serviciilor paneuropene de guvernare electronică și pentru securitatea comerțului electronic. Consider că este necesar să se urgenteze înființarea unui sistem european de autorități de validare cu scopul de a asigura interoperabilitatea transfrontalieră a semnăturilor electronice. De asemenea, solicităm Comisiei măsuri concrete privind inițiativa e-Invoice în scopul de a garanta o utilizare a facturilor electronice la nivelul întregii Europe până în 2020.

În final, sper ca până în 2015 cel puțin 50 % din achizițiile publice să fie efectuate prin mijloace electronice, așa cum s-a stabilit la conferința e-Governement din Manchester din 2005.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, în această dezbatere pe tema comerțului electronic, doresc să evidențiez trei chestiuni care mi se par importante și care trebuie clarificate.

Prima se referă la necesitatea reconcilierii drepturilor consumatorilor cu drepturile de autor. A doua se referă la protecția drepturilor copiilor și la securitatea comerțului electronic. Nu putem pune în pericol drepturile copiilor și trebuie să garantăm securitatea comerțului electronic. În schimb, cea de-a treia chestiune se referă la obiectivele fixate de Comisie în ceea ce privește banda largă, în special obiectivul asigurării serviciilor de bază în materie de bandă largă pentru toți cetățenii Uniunii Europene, până în 2013.

În prezent, știind că aproximativ 30 % din familii, cel puțin, nu au acces la internet și că 20 % din populația UE trăiește în sărăcie, cum intenționează Comisia Europeană să garanteze acest obiectiv de bandă largă pentru toți, până în 2013?

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Raportul prezentat se referă la măsurile formale de ameliorare a comerțului electronic, însă nu acordă o atenție suficientă tradițiilor sociale și culturale specifice ale unor țări.

Anumite produse farmaceutice sunt vândute liber în unele țări, în timp ce, în altele, vânzarea acestora este reglementată strict. Drogurile ușoare și diversele produse erotice sunt disponibile în unele țări, în timp ce, în altele, autoritățile au stabilit limite stricte în ceea ce privește accesul la astfel de produse. Abordarea liberală a deschiderii pieței electronice trebuie așadar să acorde atenție protejării reglementărilor fiecărei țări în ceea ce privește aceste tipuri specifice de bunuri, în special când vine vorba de protecția tinerilor.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, comerțul electronic aduce avantaje enorme atât întreprinderilor, cât și consumatorilor. Totuși, în privința unui aspect nu sunt deloc încântat și vreau să atrag atenția: sistemul de bilete electronice. Biletele, în special pentru marile concerte și evenimente sportive, sunt vândute la prețuri exorbitante. Acest lucru este inacceptabil.

În țara mea, în acest weekend, s-a desfășurat finala campionatului de fotbal din Irlanda. Este o competiție pentru amatori, însă prețul maxim al biletelor a fost de 70 EUR. Niciun club sau persoană respectabilă nu ar vinde astfel de bilete pentru o sumă mai mare. Dacă erau prinși speculanți vânzând pe stradă, aceștia erau arestați. Totuși, biletele au fost disponibile pe internet la prețuri cuprinse între 350 și 500 EUR. Veți spune că acestea nu puteau fi vândute decât dacă ar fi fost o cerere mare, dar în același timp, consider că e o practică nesportivă, incorectă și neconstructivă. Este partea negativă a comerțului electronic, care, de altfel, prezintă multiple avantaje pentru consumatori.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle președinte, mai întâi, doresc să mulțumesc raportorului Arias Echeverría și Parlamentului în ansamblul său pentru această evaluare detaliată a pieței europene a comerțului electronic.

Acest raport ne amintește la momentul oportun că piața comerțului electronic nu este încă o realitate pentru un număr mare de întreprinderi și consumatori. O piață fragmentată a comerțului electronic reprezintă, de asemenea, un simptom îngrijorător al verigilor lipsă din cadrul pieței interne lărgite. Majoritatea consumatorilor au o experiență directă a pieței interne atunci când fac cumpărături online. Ei intră în contact cu vânzători din întreaga Europă. Mulți vânzători, în special IMM-urile, urmăresc să dezvolte noi piețe mulțumită oportunităților pe care le deschide internetul.

Eliminarea obstacolelor cu care se confruntă cetățenii în lumea internetului se poate materializa prin transformarea în realitate a promisiunii unei piețe interne integrate. Așadar, ce putem face pentru a remedia deficiențele pieței interne și a face comerțul electronic să funcționeze mai bine?

Comisia va reflecta atent asupra răspunsului său cu privire la raport. Multe din chestiunile ridicate sunt abordate în diferite domenii de politică, inclusiv agenda digitală. Pe scurt, raportul schițează două direcții pe care ar trebui să le urmăm. Mai întâi, trebuie să facem viața mai ușoară și mai simplă pentru consumatori și întreprinderi deopotrivă. Putem reuși acest lucru, de exemplu prin armonizarea normelor cu privire la contractele încheiate cu consumatorii, putem simplifica procedurile pentru a le face mai puțin costisitoare pentru întreprinderile care realizează tranzacții transfrontaliere, de exemplu cele legate de comisioanele pentru gestionarea deșeurilor, impozitele pentru drepturile de autor, obligațiile de raportare a TVA-ului și facturarea.

În acest context, Comisia salută sprijinul pe care raportul îl aduce pentru o directivă privind drepturile consumatorilor, care este în prezent analizată în Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor. Aceasta va facilita viața consumatorilor prin aplicarea legislației UE, îndeosebi în legătură cu Directiva privind serviciile, care interzice discriminarea consumatorilor pe considerente geografice. Pentru a dezvolta comerțul electronic, un factor cheie îl vor reprezenta chestiunile legate de perfecționarea mijloacelor de livrare și de plată. De asemenea, putem ajuta cetățenii și companiile să interacționeze cu administrațiile naționale prin crearea de „ghișee unice”.

Comisia a înființat un grup special de comisari pentru agenda digitală, pentru a garanta o abordare comună a proceselor decizionale legate de aspecte digitale. De asemenea, s-a angajat în promovarea unor soluții de autoreglementare, prin analizarea posibilității înființării unui certificat UE pentru comerțul electronic, care să completeze un cod al drepturilor online.

În al doilea rând, trebuie să aplicăm mai bine normele și să monitorizăm piața internă: drepturile care nu sunt aplicate în practică nu au nicio valoare. Mecanismele alternative de soluționare a litigiilor, după cum s-a menționat în raport, pot oferi o redresare convenabilă, simplă și rapidă pentru consumatorii care fac cumpărături pe internet. Vom analiza modalitățile optime de perfecționare a acestor mecanisme la nivelul UE și vom veni cu o propunere pentru un sistem UE de soluționare a litigiilor online pentru tranzacțiile de comerț electronic, până în 2012.

De asemenea, intenționăm să garantăm faptul că toți consumatorii aflați în situații de revendicări colective pe întreg cuprinsul UE pot obține compensații. Sunt preconizate, de asemenea, până la sfârșitul anului 2011, propuneri pentru mecanisme alternative de soluționare a litigiilor și mecanisme de recurs colectiv. Baza pentru câștigarea încrederii o reprezintă siguranța că autoritățile publice conlucrează pentru o monitorizare atentă a pieței interne. Ca parte a comitetului pentru protecția consumatorilor, autoritățile naționale cooperează în mod regulat pentru a elimina practicile ilegale de pe internet.

De asemenea, Comisia monitorizează piața comerțului electronic prin intermediul tabloului său de bord anual al piețelor de consum. La începutul acestei luni, am lansat un studiu aprofundat privind comerțul electronic. La începutul anului 2011, o comunicare va fi dedicată evaluării aplicării Directivei privind comerțul electronic și va analiza mijloacele pentru o aplicare mai eficientă a acesteia.

În final, doresc să mulțumesc încă o dată tuturor părților implicate în acest raport foarte util și mobilizator. Dați-mi voie să-mi cer scuze în numele dlui Dalli, care nu poate fi prezent aici din motive personale.

  Președinte. – Acest punct a fost închis.

Votarea va avea loc mâine (marți, 21 septembrie 2010), la ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  António Fernando Correia De Campos (S&D), în scris. – (PT) Dle președinte, după cum a afirmat dl Monti, momentul la care Uniunea Europeană are cea mai mare nevoie de o piață unică este momentul în care ea se bucură de cea mai puțină simpatie. Trebuie să găsim modalități prin care să o îmbunătățim și să o întărim și, mai presus de toate, să ne asigurăm că funcționează cu transparență, fiabilitate și calitate.

Una dintre aceste modalități este comerțul electronic. Piața digitală are potențialul de a genera locuri de muncă și schimburi comerciale, dar ea trebuie să depășească fragmentarea juridică pentru a se extinde dincolo de frontiere, garantând drepturi pentru consumatori și sporind încrederea publicului. Din acest motiv, avem nevoie de norme precise în ceea ce privește contractele, coordonarea TVA, proprietatea intelectuală, sistemele de plată și livrarea prin poștă, la prețuri echitabile, competitive, sau de metode rapide de soluționare a litigiilor. Trebuie să ne asigurăm că articolul 20 din Directiva privind serviciile este respectat și că nu se practică nicio formă de discriminare bazată pe originea consumatorului. Actul privind piața unică reprezintă o oportunitate excelentă pentru a stabili obiective. Doresc să mulțumesc dlui Arias pentru deschiderea pe care a arătat-o încă de la început în vederea realizării unui text cuprinzător și consensual.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – De-a lungul timpului, Uniunea Europeană a prosperat datorită comerțului, exportând și importând în lumea întreagă de la materii prime pană la produse finite. Pentru a orienta piața unică în direcția îndeplinirii obiectivelor strategiei Europa 2020, avem nevoie de piețe funcționale, bine conectate, în cadrul cărora concurența și accesul consumatorilor să stimuleze creșterea și inovarea. După cum o arată studiile, există mari discrepanțe între comerțul electronic național și cel transfrontalier, datorate în mare măsură obstacolelor întâmpinate de piața internă. Rezultatele testului consacrat magazinelor online sunt îngrijorătoare, aproximativ 61 % din totalul comenzilor transfrontaliere eșuând din diferite motive. In acest sens, consider că este nevoie imediată de elaborarea unor standarde europene COMUNE pentru acest domeniu, care să elimine diferențele dintre legile statelor membre. Trebuie sa ne concentrăm eforturile asupra reglementării acestui tip de comerț și să utilizăm la maximum potențialul acestuia ca parte a efortului de creștere a competitivității Uniunii Europene pe plan mondial.

23. Aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă (prezentare succintă)

  Președinte. – Următorul punct este raportul elaborat de Marielle Gallo, în numele Comisiei pentru afaceri juridice, referitor la aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă (COM(2009)0467 - 2009/2178(INI)) (A7-0175/2010).

  Marielle Gallo, raportoare. – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, Parlamentul nu trebuie să rateze oportunitatea de a vota acest raport din proprie inițiativă, care nu este raportul meu, ci rezultatul a numeroase compromisuri pentru a deschide o dezbatere majoră. De aproape zece ani spunem în mod repetat în toate documentele noastre că economia europeană trebuie să fie una bazată pe cunoaștere. Explozia erei digitale înseamnă că trebuie să ne ridicăm la înălțimea acestei provocări prezente la nivel global.

Industriile creative și inovatoare asigură în prezent 7 % din PIB al Uniunii Europene și 14 milioane de locuri de muncă. Ele sunt și trebuie să rămână atuul major al economiei europene în confruntarea cu concurența acerbă. Prin urmare, trebuie să le protejăm, căci dacă nu o facem, vor dispărea.

Prin ce mijloace le putem proteja? Prin ce mijloace putem încuraja creatorii să inoveze? Care sunt mijloacele prin care se asigură diversitatea culturală europeană și răspândirea sa globală? Ce mijloace ne oferă garanția că cercetătorii, creatorii, artiștii, inginerii și intelectualii noștri sunt remunerați? Care sunt mijloacele care permit funcționarea și dezvoltarea sectorului economic al industriilor creative și inovatoare? Prin ce mijloace sunt încurajate întreprinderile mici și mijlocii și tinerii creatori să fie întreprinzători și să transforme economia europeană pentru anul 2020?

Răspunsul la fiecare dintre aceste întrebări este evident: dreptul proprietății intelectuale. Toată lumea este de acord cu privire la dreptul proprietății intelectuale referitor la bunurile materiale. Totuși, unii dintre noi nu ne-am trezit încă în privința a ceea ce se întâmplă de la apariția internetului. Încă nu am înțeles că toate bunurile care circulă pe suport digital - muzică, filme, cărți, jocuri video, software – trebuie, de asemenea, protejate.

Nu trebuie să ne fie teamă de internet. El reprezintă o oportunitate extraordinară de care trebuie să ne bucurăm. Garantăm accesul la internet pentru toți cetățenii Uniunii Europene; este un drept. Totuși, în ceea ce privește internetul, trebuie să aplicăm și legislația care protejează proprietatea intelectuală, pentru că și aceasta reprezintă legea. Dacă nu o facem, va fi o junglă și se va aplica legea junglei.

Vrem într-adevăr să se întâmple asta? Vrem să distrugem sectorul industriilor creative și inovatoare sacrificându-l cu nesăbuință? Noi, legiuitorii europeni, vom ceda și vom recurge la demagogie și populism, sau vom fi capabili să reflectăm asupra problemelor și să ne asumăm propriile responsabilități?

Vă adresez această întrebare deoarece scopul raportului de față este să transmită un mesaj Comisiei, astfel încât să ne putem combina eforturile în vederea găsirii unor soluții adecvate. Haideți să ne debarasăm de răspunsuri populiste. Haideți să încercăm să depășim măruntele noastre neînțelegeri politice și să lucrăm în interesul general. Să nu dăm frâu liber Comisiei. Soarta industriilor creative și inovatoare și a persoanelor care depind de ele este în mâinile noastre. Să nu ne împiedicăm de acest hop; dezbaterea începe abia acum.

  Piotr Borys (PPE). – (PL) În primul rând, aș dori să-i mulțumesc dnei Gallo pentru un raport bun și cumpănit. Raportul confirmă faptul că Uniunea Europeană sprijină drepturile de proprietate intelectuală și drepturile de autor și protejează sectorul cel mai creativ din Europa. Această provocare se corelează bine cu comunicarea Comisiei asupra Agendei digitale europene, care se referă, de asemenea, la chestiuni precum operele orfane sau operele care nu se mai tipăresc.

Aș dori să menționez că raportul de astăzi este unul echilibrat și bine cântărit. Nu are o abordare foarte restrictivă cu privire la problema pirateriei și a bunurilor contrafăcute, scopul său principal fiind să introducă un sistem bazat pe prevenție, astfel încât să sensibilizeze cetățenii - care adesea încalcă legea în mod neintenționat - asupra faptului că drepturile de autor sunt o chestiune fundamentală, de importanță vitală. Aș dori să spun că astăzi - și mă refer aici și la raportul dlui Echeverría - avem nevoie de un model de afaceri bun, care să protejeze drepturile de autor și de proprietate intelectuală, dar în același timp să permită operelor literare sau cinematografice să fie achiziționate la prețuri rezonabile.

Cred că raportul ar trebui să servească ca punct de pornire pentru discuțiile ulterioare, dar aș dori să mulțumesc raportoarei pentru faptul de a fi reliefat cu foarte mult succes în raportul său chestiunea legată de protecția atât a drepturilor de autor, cât și a unui sistem care menține cel mai înalt nivel de creativitate.

  Ioan Enciu (S&D). - Consider că raportul în dezbatere este binevenit și se încadrează inițiativei generale a Parlamentului European pentru consolidarea aplicării drepturilor de proprietate intelectuală. Apreciez foarte mult munca doamnei Galo, raportoarea în cauză.

Doresc să evidențiez, însă, câteva aspecte de principiu, care ar fi trebuit incluse în raport. În primul rând, să se facă o diferențiere clară a impactului socio-economic pe care îl poate avea încălcarea drepturilor de autor. Nu este acceptabil ca infracțiuni grave, cu un posibil impact major asupra sănătății și integrității individului, să fie incluse în aceeași categorie cu cele cu impact limitat, de natură economică. Și, nu în ultimul rând, să existe prevederea ca furnizorii de servicii de internet să nu fie trași la răspundere pentru acțiunile întreprinse de clienții lor și să nu fie obligați să desfășoare activități de monitorizare și filtrare a traficului din rețelele proprii.

  Toine Manders (ALDE). – (NL) Aș dori să-i mulțumesc raportoarei pentru natura cooperării noastre. Într-adevăr, dnă Gallo, toate partidele s-au reunit în Comisia pentru afaceri juridice și au ajuns la un compromis. Aceasta a condus în cele din urmă la o discuție extrem de neclară și de emoțională, la care am participat în cadrul grupului meu. La sfârșit, am depus o rezoluție alternativă ca o cale de mijloc între susținătorii și oponenții raportului.

Sper ca această rezoluție să fie adoptată mâine, dar este păcat că discuția a fost atât de tergiversată și că nu s-a găsit încă o soluție. Cu toții ne dorim mai multă inovație, mai mult comerț electronic și o piață internă, totuși, nu ne dorim protejarea drepturilor de proprietate intelectuală care reprezintă, de fapt, fundamentul inovației noastre. Cred că este mare păcat, astfel încât fac un apel către toată lumea să voteze așa cum trebuie mâine – ceea ce, aș îndrăzni să afirm, este rezoluția alternativă depusă de Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa.

Este nevoie de o abordare europeană și fac apel și la comisarul Barnier să prezinte propunerile pentru un cadru juridic european în privința drepturilor de proprietate intelectuală, căci există o cerere imensă de acordare a licențelor multiteritoriale, de exemplu. Acest lucru este imposibil în prezent, ceea ce împiedică dezvoltarea pieței interne.

  Eva Lichtenberger (Verts/ALE). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, nu este o coincidență faptul că nu ne este ușor să ajungem la un acord în această privință, având în vedere că noi combinăm două chestiuni incompatibile. Dacă ne-am fi concentrat asupra protecției mărcii comerciale, probabil că am fi putut ajunge la un acord reușit. Totuși, faptul că amestecăm acest subiect cu cel al internetului este, de asemenea, în mare măsură, incorect, pentru că în cazul acesta este nevoie de strategii diferite și mai noi în comparație cu cele impuse de dreptul material. Nu este ușor să se transfere aceste strategii de la un caz la altul.

Trebuie, de asemenea, să ne fie foarte clar că pentru orice urmărire judiciară pe internet vom plăti cu încălcarea drepturilor civile, pentru că nu putem să vedem sau să găsim aceste lucruri în mod automat.

În al treilea rând, mie îmi este extrem de limpede că dacă postez materialele culturale de divertisment pe internet sub amenințarea pedepsei, astfel încât practic risc să fiu trimis la închisoare de fiecare dată când mă uit pe internet, nu voi putea utiliza oportunitățile pe care le oferă internetul pentru artă, cultură și creativitate. Prin urmare, aș dori să lansez îndemnul de a continua să dezbatem această chestiune. Ar fi o abordare mai inteligentă.

  Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Dle președinte, este firesc ca lupta împotriva bunurilor contrafăcute să aibă prioritate, inclusiv aici, în această adunare. Cu toate acestea, trebuie să spun că nu sprijin acest raport realizat de către colega mea miercuri deoarece, printre altele, împărtășesc preocupările foarte multor tineri și cetățeni că aici se încearcă - de exemplu, la articolul 22 - legitimarea blocării internetului prin mijloace netransparente.

Este, de asemenea, regretabil că termenii de piraterie și contrafacere au fost utilizați ca sinonime de către Comisie chiar și aici, în acest raport. Aceasta va crea și mai multă incertitudine juridică. Termenul de piraterie nu este adecvat atunci când se utilizează servicii de schimb pe internet fără caracter comercial. Acest lucru i-ar transforma, de fapt, pe milioane de cetățeni în delincvenți, așa cum este indicat, pe drept cuvânt, în raportul alternativ întocmit de către Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană și Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European.

Poziția mea este, de asemenea, categoric împotriva înființării unei noi autorități. Sunt de părere că structurile care funcționează în prezent vor putea să abordeze această chestiune în mod foarte chibzuit.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle președinte, proprietatea - fie ea intelectuală sau materială - este un element de bază al economiei de piață. Prin urmare, este important să reflectăm la modul de reglementare a acestei chestiuni dând dovadă de un înalt grad de consens reciproc. În orice caz, avem nevoie de un ghișeu unic. Trebuie să devină mai ușor pentru consumatori, pentru persoanele care desfășoară activități independente și pentru întreprinderile mici și mijlocii să dobândească licențele corespunzătoare în această privință.

Disponibilitatea licențelor pentru drepturile de proprietate intelectuală la nivel european este deosebit de importantă. Avem nevoie de o piață internă pentru proprietatea intelectuală. Mai presus de toate, este nevoie ca limba originală să fie disponibilă peste tot, în întreaga Europă. Fiecare limbă este un important produs cultural și ar trebui să fie posibil ca licențele care sunt acordate pentru o limbă să aibă valabilitate în întreaga Europă și, prin urmare, să poată fi utilizate de către toți cetățenii. Avem nevoie de interoperabilitate și neutralitate tehnică pentru a putea utiliza proprietatea intelectuală în mod corespunzător. Este nevoie, în special, de sancțiuni pentru cei care încalcă dreptul concurenței și dreptul comercial.

  Christian Engström (Verts/ALE). – Dle președinte, sunt mai multe probleme cu acest raport, dar voi reliefa o problemă fundamentală: lipsa de coerență. Raportul debutează cu afirmația că nu deținem datele și cifrele necesare pentru a legifera, prin urmare, ar trebui să dispunem de acest Observator al proprietății intelectuale pentru a obține datele și cifrele respective. Raportul continuă prin a critica Comisia pentru că nu a propus o legislație. Merge mai departe propunând măsuri nelegislative etc.

Sunt de acord cu ceea ce s-a spus la început: nu deținem datele și cifrele care ar trebui să ne fie disponibile nouă, în calitate de legiuitori; aceasta este problema fundamentală și motivul pentru care instituțiile europene nu au avut succes în găsirea unei bune politici în privința acestor chestiuni. Prin urmare, recomand rezoluția grupurilor Verzilor, S&D și GUE/NGL, care afirmă că ar trebui neapărat să obținem datele și cifrele, apoi să ne gândim la ceea ce ar trebui să facem, iar ulterior putem să legiferăm.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle președinte, diferitele reglementări din statele membre din domeniul proprietății intelectuale împiedică protejarea proprietății intelectuale peste tot la același nivel ridicat. Aceasta este în detrimentul libertății pieței interne și pune piedici în calea inovației și a investițiilor în acest domeniu. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală este asociată din ce în ce mai des cu crima organizată. Din nefericire, internetul oferă o platformă ușor de utilizat pentru atingerea acestui scop.

Un înalt nivel de protecție uniform poate, prin urmare, să fie atins printr-o abordare comună bine direcționată întreprinsă de Uniunea Europeană. Armonizarea reglementărilor naționale este, în consecință, un fapt lăudabil și o condiție prealabilă necesară pentru funcționarea pieței interne.

Multe mulțumiri raportoarei, care a abordat aici un subiect important. Sunt sigur că vom mai dezbate acest subiect de multe ori în adunările noastre.

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) În calitate de raportoare pentru aviz a Comisiei IMCO, sunt dezamăgită de faptul că dna Gallo, colega mea, nu s-a limitat la textul recomandărilor noastre. Între timp, firește, ca răspuns la întrebarea mea, Comisia Europeană a confirmat că va aborda propunerea de a crea o protecție europeană pentru mărcile comerciale înregistrate începând chiar de anul viitor. Mulțumesc, dnă comisar. Trebuie să combatem produsele contrafăcute, în special din Asia, cu toate resursele disponibile pe care raportul Gallo le propune pe bună dreptate. Bineînțeles, îmi pare rău că o asemenea diferență ireconciliabilă s-a creat între membri cu privire la lupta împotriva descărcării de pe internet a operelor protejate de drepturi de autor. Comunicarea în masă pe internet a operelor protejate de drepturi de autor trebuie reglementată, dar acest lucru ar trebui făcut prin măsuri echilibrate și nu prin incriminarea liceenilor. Legea drepturilor de autor nu este elaborată în mod adecvat în Europa și nu prevede norme moderne pentru a-i sprijini pe autori și pentru ca publicul să poată utiliza pe scară largă operele lor. Dimpotrivă, mai degrabă oferă întâietate intereselor deținătorilor drepturilor de autor și administratorilor colectivi, în detrimentul autorilor de drept și al utilizatorilor operelor lor. Mă îngrijorează faptul că acest raport nu are nici măcar ambiția de a formula o măsură echilibrată atât de necesară pentru legea drepturilor de autor în domeniul digital.

  Președinte. - Comisia poate da satisfacție tuturor, sunt sigur de acest lucru. Dle Barnier, aveți cuvântul.

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Dle președinte, întotdeauna ascult cu foarte mare atenție discursurile deputaților din Parlamentului European. Comisia nu le poate ști pe toate și are întotdeauna nevoie de aceste analize și propuneri. Din acest motiv, aș dori să ofer mulțumirile mele cele mai sincere dnei Gallo și Parlamentului European pentru interesul pe care continuă să-l demonstreze - acest raport fiind o dovadă în plus a acestui fapt - în ceea ce privește îmbunătățirea și întărirea respectului față de drepturile de proprietate intelectuală.

Sunt conștient de faptul că acest raport a făcut obiectul a numeroase dezbateri și este normal să fie așa. Totuși, cred că oferă un punct de vedere echilibrat al tuturor intereselor aflate în joc. Aș dori să reamintesc încă o dată, în special ca o completare la comentariile dlui Borys și ale dlui Rübig, că protecția eficientă a proprietății intelectuale permite, de fapt, încurajarea creativității și inovației și păstrarea locurilor de muncă în Franța.

Permiteți-mi să adaug, totuși, că atunci când vorbim de protecție și remunerare echitabilă pentru creație, ne referim nu doar la creația culturală sau industrială, ci și la o anumită noțiune de democrație. Mă gândesc aici la munca jurnaliștilor din presa scrisă, care merită, de asemenea, să fie protejată și remunerată în mod corespunzător. Apoi - cred că dl Borys a fost cel care a făcut referire la problemele de sănătate - suntem conștienți care sunt riscurile asociate în general cu produsele contrafăcute.

Aș dori să subliniez, doamnelor și domnilor deputați, angajamentul Comisiei de a colabora foarte strâns în lunile ce urmează cu toate grupurile parlamentare pentru a intensifica lupta împotriva contrafacerii și pirateriei, pe care dna Roithová tocmai le-a menționat. Comisia își va continua lupta împotriva încălcărilor proprietății intelectuale prin măsuri atât legislative, cât și nelegislative. Sunt, de asemenea, de părere că orice luptă trebuie însoțită de măsuri pozitive, precum promovarea și dezvoltarea unor produse legale.

Aș dori să subliniez nevoia, din punctul meu de vedere, de a crește gradul de sensibilizare în rândul cetățenilor și, firește, al tinerilor - dar nu numai al lor - asupra acestor fenomene, utilizând - și aici aș dori să reiterez solicitarea dlui Engström - informații statistice incontestabile referitoare la consecințele și amploarea contrafacerii și pirateriei, precum și o analiză, cât mai justă cu putință, a impactului acestora asupra societății și economiei. Este un aspect pe care dl Enciu tocmai l-a menționat.

Comisia va acorda o atenție deosebită dezvoltării Observatorului și a celorlalte măsuri anunțate în comunicarea noastră din septembrie 2009 în materie de cooperare administrativă și de dialog inter-industrial.

Doamnelor și domnilor deputați, toamna viitoare voi prezenta un plan de acțiune care va trata toate aceste chestiuni privind contrafacerea și pirateria, în toate dimensiunile lor. Acest plan de acțiune se va baza în mod concret, în termeni de comunicare, pe cercetare și formarea personalului care asigură controlul frontierelor în fiecare dintre statele membre, pe activitatea și expertiza Observatorului pe care îl vom pune la punct într-o manieră foarte credibilă și foarte concretă.

Vom acorda, de asemenea, o atenție specială îmbunătățirii cadrului legislativ, în legătură cu respectarea proprietății intelectuale și - firește, mă adresez aici dlui Jahr - a unui cadru legislativ european. Soluția se va baza pe o abordare echilibrată, proporționată, care respectă drepturile fundamentale ale cetățenilor. Mai mult, aș dori să-i spun dnei Lichtenberger că, așa cum am mai afirmat în fața comisiilor dvs., nu avem intenția de a incrimina un anumit tip de comportament, în special cel al tinerilor. Nu despre asta este vorba.

Comisia pregătește în toamnă un raport referitor la Directiva 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, doresc să-i confirm dlui Manders, care mă întreba despre această chestiune, dar, în special, să-i comunic raportoarei Gallo, care a insistat asupra acestui aspect, că pe baza acestui raport vom depune - așa cum cred că va fi necesar - câteva amendamente la acest text în vederea îmbunătățirii respectării drepturilor de proprietate intelectuală în Europa.

  Președinte. – Vă mulțumesc, dle comisar. Intervenția dvs. a fost foarte bine primită.

Acest punct a fost închis.

Votarea va avea loc mâine (marți, 21 septembrie 2010), la ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Nu am fost de acord cu raportul Gallo, considerându-l drept o propunere regresivă și impracticabilă, care merge împotriva deschiderii internetului și a drepturilor fundamentale și care lasă multe chestiuni într-o zonă legislativă neclară. În plus, creează confuzii între contrafacere și schimbul de fișiere electronice. Grupul S&D a venit cu o propunere alternativă de rezoluție, care se axează pe nevoia de a proteja drepturile și interesele artiștilor și ale lucrătorilor din industriile creative și, în același timp, pe nevoia de a asigura accesul larg la bunuri și servicii culturale pentru consumatorii europeni. Este o viziune constructivă și progresistă pentru respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, care urmărește dezvoltarea unui cadru echitabil, echilibrat și orientat înspre viitor pentru respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în Europa atât în beneficiul creatorilor, cât și în cel al consumatorilor. Fapt important, făcea distincția între modul în care era tratat schimbul de fișiere electronice cu caracter comercial și cel cu caracter necomercial, opunându-se incriminării acestuia din urmă. Rezoluția alternativă caută, de asemenea, să garanteze neutralitatea internetului, să protejeze datele cu caracter personal și alte drepturi fundamentale, să asigure căi de atac judiciare; să se opună măsurilor nejudiciare de aplicare a drepturilor de autor; să respingă introducerea legii celor trei abateri consecutive (Hadopi) în întreaga Europă și să propună crearea de modele de afaceri inovatoare alternative. Vă rog să remarcați că acesta este un raport nelegislativ. Comisia urmează să vină în curând cu propuneri legislative.

  Adam Gierek (S&D), în scris. – (PL) Proprietatea intelectuală este un concept vast care acoperă dreptul privind brevetele, mărcile comerciale și logo-urile, precum și drepturile de autor. Raportul se limitează la abordarea chestiunii pirateriei care implica încălcarea drepturilor de autor, ceea ce înseamnă, în general, marca comercială a unei alte părți. Raportul se referă la respectarea drepturilor de autor prin crearea Observatorului, la punerea în aplicare a procedurilor administrative și la acordurile internaționale în domeniu. Mărcile comerciale sunt utilizate pentru a face distincția între bunuri și servicii care aparțin unor operatori economici diferiți. Entitățile care se angajează în practici comerciale ilicite pot încerca să exploateze reputația pe piață a unui anumit produs sau serviciu. Toate metodele propuse pentru combaterea pirateriei presupun dezvoltarea unui tip de sistem de control finanțat de către contribuabil. Ceea ce trebuie să facem, de fapt, este să întărim autoritățile vamale, în special pentru a îmbunătăți detectarea unor amenințări cum ar fi produsele dăunătoare de protecție a plantelor, medicamentele contrafăcute, produsele alimentare și hrana pentru animale nocive. Pe de altă parte, liberalii încearcă să slăbească orice stat care produce mărfuri ieftine în timp ce, pe de altă parte, îl forțează să protejeze monopolurile. Aceste chestiuni ar putea fi lăsate spre rezolvare asociațiilor sectoriale. Singurul rol al statului ar trebui să fie soluționarea eventualelor dispute. Pentru atingerea acestui obiectiv, Uniunea Europeană trebuie să elaboreze și să pună în aplicare o legislație în materie de brevete, modele de utilitate și mărci comerciale, precum și o legislație privind drepturile de autor. Trebuie, de asemenea, să îmbunătățim monitorizarea granițelor externe ale Uniunii Europene, a fluxului excesiv de bunuri din țări terțe, care sunt în competiție cu produsele europene, și a calității acestor bunuri.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă (Mario Gallo, A7-0169/2010). Acest raport, deși conține o serie de idei și concluzii valoroase, este, din nefericire, un exemplu tipic al lipsei de planificare și chiar al indeciziei în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală la nivel comunitar. Bineînțeles, un exemplu încă și mai grăitor în acest sens ar fi Comunicarea Comisiei intitulată „O mai bună protejare a drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă” (COM 2009(467), la care raportul face referire, printre altele. Fapt deosebit de alarmant, Comisia nu a reușit încă să realizeze o analiză temeinică a efectelor Directivei 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală. Lipsa persistentă a unui brevet comunitar este o barieră majoră în construirea unui sistem comunitar eficient de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală. Ultima mea observație se referă la propunerea de a crea un centru european de monitorizare a produselor contrafăcute și a pirateriei. Nu este nevoie de mai multe organisme, birocrație și costuri. Comisia are suficiente resurse pentru a face față sarcinilor care urmează să-i fie încredințate centrului însuși.

  Iosif Matula (PPE), în scris. – Apreciez elaborarea acestei rezoluții, ale cărei prevederi țin în mare măsură de domeniul culturii și educației, comisie din care fac parte. Este recunoscut faptul că inovațiile științifice și tehnice, dar și industriile culturale au o contribuție decisivă la competitivitatea economiei europene. Comunicarea cunoștințelor, diseminarea informațiilor și facilitarea accesului cât mai larg al publicului la progresul tehnologic și la produsele culturale trebuie să stea la baza politicii europene de educație și dezvoltare. Pentru aceasta, trebuie oferite condiții mai bune din punctul de vedere al costurilor pentru consumatori, inclusiv accesul la servicii cu abonament nelimitat sau cu costuri scăzute, în special în instituțiile de învățământ, cele culturale și cu caracter necomercial. Am face, astfel, o distincție utilă între utilizarea în scop educativ și utilizarea în scop comercial, ceea ce ar conduce, evident, la stimularea inovației la nivel european. Concomitent, este important să educăm publicul tânăr pentru a înțelege mizele proprietății intelectuale. Un alt aspect esențial este protejarea veniturile autorilor de opere, demers pentru care este nevoie de reguli stricte privind utilizarea acestor produse sau servicii de către terți. Și, nu în ultimul rând, este necesară acordarea unei mai mari atenții operelor orfane, aspect care nu se regăsește în proiectul de rezoluție.

  Sirpa Pietikäinen (PPE), în scris. – (FI) Hoția rămâne hoție. Furtul unei înregistrări online este asemenea furtului dintr-un magazin de discuri. Cu toate acestea, atitudinea față de pirateria pe internet sau față de furt este încă mult mai permisivă și mai indulgentă decât cea față de furtul din magazine. Pirateria pe internet trebuie luată serios în considerare. Rețelele de informații sunt un mijloc practic, eficient și natural de diseminare a conținutului digital, dar acest fapt nu înseamnă că, fără a se face niciun fel de plată, conținutul lor creativ trebuie să fie disponibil gratuit pentru toată lumea. Din nefericire, unii dintre cei care se opun acestui raport par să creadă că da. Viitorul sectorului creativ, și este la fel pentru orice alt sector, depinde de faptul de a fi plătit sau nu pentru munca făcută. Când onorariile muzicienilor, actorilor sau regizorilor de film cad în mâinile piraților, rezultatul este sărăcirea culturală, căci artiștii profesioniști nu-și vor mai putea câștiga existența. Este oare ceea ce dorim? O altă opțiune pe care raportul, spre meritul acestuia, o propune este să dezvoltăm reguli echitabile pentru ca rețelele de informare să protejeze drepturile de autor. Acestea ar trebui să se bazeze pe un principiu străvechi, consemnat prin lege din tipuri imemoriale: să nu furi.

24. Prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om (prezentare succintă)

  Președinte. – Următorul punct este raportul elaborat de João Ferreira, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, referitor la comunicarea Comisiei: O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om (COM(2009)0082 - 2009/2151(INI)) (A70227/2010).

  João Ferreira, raportor. – (PT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, de mai multe ori în decursul ultimului an titlurile și emisiunile de știri au fost consacrate furtunilor, inundațiilor, valurilor de căldură, incendiilor și altor dezastre, cu consecințe grave asupra populației, terenurilor, economiei și mediului.

Dar acesta nu a fost singurul an când s-a întâmplat asta. În decursul primilor șase ani de derulare a Fondului de solidaritate, Comisia a primit 62 de solicitări de sprijin financiar din partea a 21 de țări diferite. Dintre acestea, aproximativ o treime intră în categoria dezastrelor majore. Alte dezastre nu au avut drept rezultat cereri de mobilizare a fondului, deși au avut un impact considerabil și, în multe cazuri, de lungă durată asupra populațiilor afectate, mediului și economiei.

Dezastrele sunt extrem de nedrepte. Aproape întotdeauna, ele au impactul cel mai mare asupra celor mai puțin capabili de a se proteja, fie că este vorba de persoane sau state. Din acest motiv, raportul afirmă că o abordare comunitară a prevenirii dezastrelor trebuie să aibă drept preocupare centrală o reducere a discrepanțelor existente între regiuni și între statele membre în această privință, contribuind în mod special la îmbunătățirea mijloacelor de prevenție în regiunile și statele membre cu o mare expunere la riscuri și o capacitate economică redusă.

Dezastrele naturale și, prin extensie, dezastrele provocate de om, pot și ar trebui să fie prevenite.

Adesea, dezastrele sunt acutizate de politici ce creează o relație inechitabilă între oameni și mediul înconjurător.

Acest raport recunoaște că unele dintre politicile sectoriale ale UE, precum politica agricolă comună, pentru a da un exemplu, au contribuit la o expunere la riscuri sporită pentru anumite regiuni și locuitorii lor, în acest caz, prin încurajarea abandonării producției și deșertificarea rezultată.

Prin urmare, este important să se avanseze pe calea remedierii și schimbării acestei situații. Promovarea utilizării raționale a terenului și dezvoltarea economică și socială în echilibru cu natura reprezintă un factor vital în prevenirea dezastrelor.

Acest raport conține numeroase orientări și recomandări; dezbaterile care au avut loc în cadrul diferitelor comisii, discuția cu raportorii și cu raportorii alternativi în ceea ce privește diferitele puncte de vedere și propunerile pe care le-au făcut toate partidele în privința versiunii finale a raportului au avut o contribuție foarte mare. Aș dori să le mulțumesc tuturor pentru contribuție și pentru interesul manifestat, precum și pentru deschiderea față de o discuție care s-a dovedit a fi profundă și constructivă.

Aș dori să reliefez pe scurt câteva dintre recomandările făcute în raport, după cum urmează: crearea unui cadru financiar adecvat pentru prevenirea dezastrelor, care să întărească și să unească instrumentele financiare existente; definirea unui set de acțiuni care să servească drept țintă pentru acordarea unui sprijin special din partea statelor membre în vederea remedierii situațiilor de risc; consolidarea sistemelor de alertă rapidă din statele membre, precum și stabilirea și întărirea legăturilor între diferitele sisteme de alertă; crearea unui sistem public de asigurări agricole; crearea unui Centru european de monitorizare a secetei și deșertificării; lansarea unei inițiative speciale pentru păduri și prevenirea incendiilor.

În final, trecând mai departe de la capitolul prevenire și ținând cont de experiența câștigată în urma unor dezastre recente, devine imperativ să revizuim reglementările, astfel încât Fondul de solidaritate să permită o mobilizare mai flexibilă și mai promptă a acestui instrument.

Dle președinte, dle comisar, chestiunea dezastrelor a făcut deja obiectul unor rezoluții în Parlament, cu numeroase ocazii. Unele dintre recomandările din acest raport au fost deja incluse în aceste rezoluții anterioare. Acest lucru nu face decât să le reliefeze caracterul urgent. Aceste recomandări trebuie urmărite și puse în practică. Din păcate, s-a făcut foarte puțin în acest domeniu, iar Comisia este responsabilă în mod special pentru această întârziere.

Îndemn Comisia să considere vastul consens pe care acest raport l-a atras atunci când a fost votat și discutat în comisie - și care sper că va fi confirmat la momentul votării în această ședință - ca fiind un semn clar că această rezoluție urmează să fie luată în serios și că măsurile stabilite în cadrul acesteia merită să fie puse în practică.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE). – (PT) Dle președinte, dle comisar, acest raport este unul de mare importanță, cu precădere în acest moment, când dezastrele naturale și cele provocate de om au loc tot mai frecvent și cu costuri omenești, socio-economice și de mediu tot mai ridicate. Este, prin urmare, vital să acționăm rapid și eficient, în special în privința prevenirii lor, care reprezintă punctul central al acestui raport.

Am avut onoarea de a fi raportoare pentru aviz a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală pe această temă și aș dori să profit de această ocazie pentru a-l felicita pe dl Ferreira, care a făcut posibilă realizarea unei lucrări valoroase în ceea ce privește integrarea elementelor avizului Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală în acest raport al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară.

Principalele noastre îngrijorări în Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală sunt legate de impactul pe care inundațiile, secetele și incendiile, în special, îl au asupra producției agricole și fondului forestier.

Ne amintim că Portugalia a fost lovită anul acesta de asemenea evenimente, cu inundațiile din Madeira care au cauzat daune materiale în valoare de 1,3 miliarde EUR și incendiile de pădure din vară care au cauzat daune estimate la 385 de milioane de euro.

Date fiind aceste fapte, credem că este stringent să punem la punct nu numai metodele de prevenire reliefate în acest raport, ci și, în ceea ce privește intervenția, un sistem european de asigurare comun și obligatoriu și fonduri mutuale pentru agricultură, precum și reforma Fondului de solidaritate al UE.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Uniunea Europeană a cunoscut o creștere semnificativă în ceea ce privește numărul și gravitatea dezastrelor naturale. Drept dovadă stau inundațiile și incendiile de pădure din această vară. Pe lângă pierderile de vieți omenești, aceste catastrofe au cauzat daune considerabile în multe state membre, afectând, printre altele, infrastructura, obiective economice, terenuri agricole și elemente de patrimoniu natural și cultural.

Subliniez rolul deosebit de important pe care îl are politica de coeziune în prevenirea riscului de dezastre naturale și consider că este necesar să luptăm pentru reducerea disparităților existente între regiunile europene, în special prin contribuții la îmbunătățirea prevenirii în regiunile și statele membre expuse la risc și care dispun de o capacitate financiară redusă. Singura soluție pentru ca aceste state să poată face față daunelor provocate de dezastre este finanțarea comunitară.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, s-a spus că dezastrele naturale și cele provocate de om s-au înmulțit în ultimii ani, cauzând daune materiale imense și, este adevărat, pierderi de vieți omenești. Anul trecut a fost cel mai nefast an din punct de vedere al inundațiilor în țara mea. Doresc să mulțumesc comisarului Barnier și Comisiei pentru flexibilitatea de care au dat dovadă punându-ne la dispoziție fonduri din Fondul de solidaritate – 13 milioane de euro.

Din nefericire, unele dintre autoritățile irlandeze nu au arătat aceeași flexibilitate. La Bandon, de exemplu, s-a căzut de acord în general că trebuie puse la punct măsuri provizorii imediate prin dragarea râului pentru a fi siguri că, în cazul în care există inundații similare anul acesta, nu se vor produce aceleași pagube; dar autoritatea centrală pentru pescuit a avut obiecții, astfel că acum există din nou un grad de risc în cazul în care mai are loc o inundație.

Toate acestea ne arată nevoia, așa cum a spus și raportorul, ca Comisia să își folosească toate pârghiile, puterea și influența pe care le deține pentru a se asigura că se iau măsurile necesare în vederea atenuării acestor dezastre pe viitor. Să sperăm că nu vor mai avea loc.

  Președinte. – Mesajul este următorul: „nu abandonați Bandonul”!

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) În decursul ultimului an, multe state membre au fost grav afectate de o serie de dezastre naturale care au cauzat nu doar daune materiale grave, ci și pierderi de vieți omenești, care nu pot fi calculate în termeni financiari.

Având în vedere faptul că dezastrele naturale depășesc capacitatea unui singur stat de a face față daunelor pricinuite, aș dori să subliniez din nou nevoia de a moderniza fondul de solidaritate. Concret, este o chestiune ce ține de creșterea transparenței și de adaptarea criteriilor, precum și de facilitarea unei mobilizări mai rapide a resurselor. Revizuind în special condițiile de accesare a fondurilor din Fondul de solidaritate, trebuie să ținem cont și de aspectul regional, astfel încât asistența financiară să nu fie exclusă, în mod paradoxal, din regiunile care au cea mai mare nevoie de ea. De vreme ce elementele naturii nu țin seama de granițele naționale, aș dori să menționez și nevoia de a ne împărtăși experiențele și de a îmbunătăți coordonarea și cooperarea, în special în regiunile de frontieră.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle președinte, aș dori să subliniez faptul că afirmațiile mele ar trebui luate ca o completare la cele ale antevorbitorului meu. Pe lângă premisele financiare de care avem nevoie pentru a eradica daunele provocate de inundații și pentru a lua măsuri preventive, în regiunea mea natală - Statul Liber Saxonia - unde am avut ultima dată inundații, am constatat că, mai presus de toate, este nevoie să îmbunătățim în mod semnificativ cooperarea între statele membre. Aceasta ține de simplul fapt de a ajunge la un acord în privința unor măsuri preventive. Nu are niciun rost ca totul să fie bine în avalul râului dacă nu a fost posibil să se pună în aplicare în mod adecvat măsurile de protecție împotriva inundațiilor de-a lungul părții din amonte a râului. Este, de asemenea, important să ne asigurăm că putem comunica în mod eficient.

Prin urmare, punctul principal asupra căruia trebuie să ne concentrăm este cooperarea transfrontalieră, căci dezastrele naturale nu se opresc la granițele naționale. Doar împreună vom reuși să combatem aceste dezastre în mod eficient.

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Dle președinte, în calitate de raportor al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, aș dori să adaug la cele spuse aici ceea ce am scris în avizul nostru.

Contribuția noastră este aceea că, pe lângă și în plus față de ceea ce s-a spus despre sistemele de avertizare rapidă, fondurile de solidaritate și cooperarea operațională, am avut așteptări în special în ceea ce privește faptul că, atunci când vine vorba de măsuri de ajutorare, trebuie să se aplice principiul nediscriminării.

Cu alte cuvinte, ar trebui să se acorde asistență zonelor afectate pe baza nevoilor, fără discriminare pe criterii de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, proveniență națională sau socială, proprietate, statut la naștere sau alt statut al beneficiarilor care sunt victime ale acestor dezastre naturale sau provocate de om.

Amintim, de asemenea, că, în caz de dezastre sau situații de urgență, drepturile esențiale ale omului sunt în pericol și trebuie să fie protejate.

  Președinte. – Vă mulțumesc foarte mult. Vă suntem recunoscători și pentru cuvântul grecesc „catastrofă”.

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Dle președinte, în numele colegei și prietenei mele, Kristalina Georgieva, care nu a putut fi aici în această seară, aș dori să-i mulțumesc dlui Ferreira pentru calitatea raportului său cu caracter exhaustiv și echilibrat, precum și foarte oportun.

Așa cum ați spus cu toții, și în special dl Mikolášik cu un moment în urmă, am constatat o creștere a numărului de dezastre în afara Europei – în Pakistan, în special, și în Haiti – dar și aici, pe teritoriul Europei, în special în Europa Centrală. În discursurile dvs. ați menționat Madeira, Irlanda, Portugalia și, dle Jahr, inundațiile din Saxonia. Cu toate acestea, nu am uitat inundațiile din 2002 care m-au determinat, pe când eram comisar responsabil cu politica regională, să concep și, în cele din urmă, să propun, cu sprijinul dlui Prodi, crearea Fondului de solidaritate, care a fost utilizat în mod frecvent de la înființarea sa.

Aceste evenimente ne reamintesc că nu trebuie să devenim mulțumiți de noi înșine, ci trebuie să ne îmbunătățim în mod constant procedurile, să ne întărim capacitatea de a reacționa la dezastre și să promovăm o politică de prevenire – prevenirea este întotdeauna mai bună decât remediul – pentru a minimiza consecințele tragice ale acestor dezastre.

Comisia se angajează să mențină această abordare echilibrată pentru a acoperi cele trei elemente: prevenire, pregătire și intervenție. Dle Ferreira, subliniați importanța instrumentelor financiare europene pentru a sprijini acțiunile statelor membre în domeniul prevenirii.

Dl Luhan a evocat fondurile regionale, care pot și ele să susțină măsurile de sprijin de la nivel național. Există Fondul de solidaritate, a cărui importanță a fost reamintită de dl Kelly și despre care cred că pot să afirm, dnă Papadopoulou, că este gestionat în mod obiectiv, deși regulile sale de utilizare pot fi întotdeauna evaluate. Acest Fond de solidaritate, cu care sunt destul de bine familiarizat, sprijină, de asemenea, acțiunile urgente de remediere publică a daunelor.

Comisia evaluează în prezent eficacitatea tuturor acestor instrumente existente. Lucrăm la o serie de măsuri preventive pe care statele membre le-ar putea adopta atunci când se caută finanțare europeană. Scopul nostru este să creștem, de asemenea, nivelul de absorbție a fondurilor, așa cum a fost și îndemnul dnei Patrão Neves, din câte îmi amintesc.

Este necesar să investim în măsurile de prevenire, deoarece sunt o altă cale de a minimiza costurile de refacere și reconstrucție. Așa cum ați subliniat, dle Ferreira, trebuie să dezvoltăm o metodologie de cartografiere a riscurilor.

Lucrăm la stabilirea unor linii directoare bazate pe inițiative naționale existente și la adoptarea bunelor practici, astfel încât să se poată stabili o abordare europeană comună a riscurilor specifice. Mă gândesc la incendiile forestiere din Grecia, Portugalia și Spania din ultimii ani și la catastrofele climatice extreme. De acum și până la sfârșitul anului 2012, vom încuraja statele membre să adopte măsuri preventive bazate pe bunele practici.

În acest an, am adoptat și o carte verde privind protecția pădurilor și vom înființa un observator în vederea analizării secetelor care afectează UE.

În concluzie, există numeroase inițiative în curs de desfășurare pentru a ne spori cunoștințele în ceea ce privește dezastrele și impactul acestora. Așadar, vom avea ocazia să dezbatem mai bine aceste chestiuni pe viitor.

Precum știți, Comisia - și președintele său, care mi-a cerut, de altfel, în 2004, să lucrez la această idee a unei forțe europene de protecție civilă, ca urmare și ca parte a analizei consecințelor tsunami-ului și a altor dezastre – va prezenta în curând propuneri, sub autoritatea dnei Georgieva, pentru întărirea capacității UE de a reacționa în eventualitatea unui dezastru.

Vom continua să lucrăm la propuneri de îmbunătățire a metodelor de prevenire. De aceea, cred că ceea ce va face Comisia, ceea ce vă va propune dvs. și ceea ce va propune statelor membre va veni în întâmpinarea preocupărilor pe care raportul dvs., dle Ferreira, le subliniază în mod foarte util și eficace, ca urmare a tuturor acestor catastrofe.

  Președinte. – Acest punct a fost închis.

Votarea va avea loc mâine (marți, 21 septembrie 2010), la ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sprijin acest raport deoarece îl consider o chestiune de primă importanță, în special pentru populația unei țări precum Portugalia sau pentru regiuni cum ar fi Madeira și Insulele Azore, de unde provin eu, regiuni care sunt adesea afectate de incendii, furtuni și seisme catastrofale. Pentru locuitorii unor asemenea regiuni, posibilitatea de a fi mai bine protejați în cadrul unui mai bun program de asigurări, de a fi mai bine ajutați de o forță europeană permanentă și mai bine sprijiniți printr-o mai mare flexibilitate a Fondului de solidaritate marchează un pas înainte extrem de semnificativ.

Trebuie, de asemenea, să sporim și să acordăm sprijin special unui set de măsuri preventive care să acopere domenii precum cel forestier, regiunile de coastă sau activitățile agricole în zonele afectate de depopulare și cu risc de dezastre naturale. Prin urmare, fac apel la Comisie să prezinte inițiative legislative de protecție a pădurilor și de prevenire a incendiilor forestiere și a seismelor, precum și pentru crearea unui program european de asigurări agricole de stat care să fie accesibil agricultorilor. Revizuirea și flexibilizarea regulilor privind Fondul de solidaritate al UE în beneficiul regiunilor care se confruntă cu dificultăți suplimentare, cum ar fi regiunile ultraperiferice, sunt, de asemenea, necesare, așa cum a fost pe deplin demonstrat în cazul tragic al Madeirei.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Raportul referitor la prevenirea dezastrelor naturale sau a celor provocate de om, pentru care am fost raportoare alternativă, reflectă un larg consens în ceea ce privește necesitatea unei abordări proactive și cuprinzătoare din partea diverselor sectoare și actori implicați în prevenirea dezastrelor naturale. Raportul oferă, de asemenea, posibilitatea de a face schimb de expertiză în privința celor mai bune practici și a unei cooperări mai ample, în conformitate cu principiul solidarității. În pofida faptului că responsabilitatea prevenirii dezastrelor naturale cade esențialmente în sarcina statelor membre, raportul expune o serie de măsuri de bază, unele dintre acestea fiind deja incluse în raportul meu, adoptat în prealabil de către Parlament, cum ar fi întocmirea hărților de risc, întărirea și articularea instrumentelor financiare, revizuirea normelor pentru Fondul de solidaritate, cercetarea și dezvoltarea sistemelor de alertă rapidă și crearea Centrului european pentru monitorizarea secetelor și deșertificării. Aș dori să subliniez, de asemenea, importanța propunerilor expuse de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, care a prezentat, printre altele, un proiect de directivă care încurajează adoptarea unei politici europene privind deficitul de apă, secetele și adaptarea la schimbările climatice, împreună cu propuneri legislative asupra protecției pădurilor și prevenirii incendiilor.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – În ultimii ani, statele membre ale UE au fost victimele unui număr considerabil de dezastre, înregistrându-se 62 de cereri de ajutor financiar provenind de la 21 de țări diferite. Prejudiciile sunt aproape întotdeauna greu de calculat, în primul rând din cauza pierderilor de vieți omenești. Statele membre sunt primii și principalii responsabili în ceea ce privește protecția cetățenilor lor și prevenirea dezastrelor. De aceea se justifică cooperarea sporită în domeniul prevenirii, o mai bună coordonare a eforturilor și o consolidare a solidarității și a întrajutorării, mai ales că dezastrele tind să îi afecteze într-o mai mare măsură pe cei mai nevoiași, care nu au posibilitatea de a consacra resurse pentru protecția lor și a familiei sau bunurilor lor.

Susțin implementarea unei cooperări între autoritățile naționale, regionale și locale, prin asumarea responsabilităților privind ciclul de gestionare a dezastrelor, amenajarea teritoriului, cartografierea și gestionarea riscurilor, crearea unei rețele-forum de schimb de experiențe și de măsuri de prevenire, cu participarea societății civile. Totodată, este oportună și necesară crearea, la nivelul UE, a unui cadru financiar corespunzător prevenirii dezastrelor naturale și provocate de om, care să consolideze și să articuleze instrumentele existente, inclusiv în domeniile politicilor de coeziune, regionale și de dezvoltare rurală.

  Georgios Stavrakakis (S&D) , în scris. – (EL) Aș dori să încep prin a-l felicita pe dl Ferreira pentru raportul său excepțional. Referințele vaste în privința rolului vital pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în ciclul gestionării dezastrelor sunt extrem de importante, pentru că acestea sunt cele care suportă greul atunci când lovesc dezastrele. Aș dori, de asemenea, să salut referirea specifică la nevoile regiunilor insulare și de munte și la nevoia de a reduce inegalitățile între regiuni în ceea ce privește capacitatea acestora de a-și proteja locuitorii. Nu trebuie să uităm că experiența și inițiativele în acest sector au fost dobândite și dezvoltate la toate nivelurile: local, regional, național și european. Acum trebuie să intensificăm cooperarea între agenții și să coordonăm politicile. În acest cadru și, așa cum am menționat în amendamentele pe care le-am prezentat în Comisia pentru dezvoltare regională, dacă se dorește îmbunătățirea metodelor de prevenire, trebuie:

- să utilizăm experiența de preț dobândită în cadrul inițiativei comunitare INTERREG;

- să întărim și să exploatăm o cooperare transnațională, transfrontalieră și inter-regională;

- să utilizăm la maximum linia unică europeană pentru apeluri de urgență „112”;

- să simplificăm regulile de gestionare și să facem Fondul de solidaritate mai flexibil. Trebuie să ne asumăm cu toții responsabilitatea de a pune în practică propunerile din raport.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Dezastrele naturale și cele provocate de om au devenit mai frecvente și intense în Europa în decursul ultimilor ani, cauzând pagube omenești și materiale considerabile. Prin urmare, sistemul european de prevenire trebuie îmbunătățit. Este crucial să identificăm cât mai repede posibil zonele expuse riscurilor, astfel încât să cunoaștem probabilitatea de a se produce inundații, persoanele care ar putea fi afectate și potențialele pagube. Această abordare, expusă în Directiva privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații, va însemna că suntem mai eficienți în timpul unui ciclu de gestionare a dezastrelor. Furtunile care au lovit departamentul Var la 15 iunie 2010 servesc ca o aducere aminte că trebuie să întărim și mai mult capacitățile de intervenție ale UE. Mă gândesc în special la instrumentul de asistență pentru victimele dezastrelor naturale - Fondul de solidaritate al UE - care este extrem de inflexibil și lipsit de forță de reacție. Pragurile ce trebuie atinse înainte de a putea fi activat sunt ridicate și foarte stricte, într-atât încât evaluarea pagubelor lasă persoanele afectate în expectativă sau chiar le privează de un ajutor esențial. Este indispensabil să se stabilească care sunt condițiile pentru ca fondul solidaritate european să poată fi activat cât mai rapid posibil și pe o arie cât mai extinsă, în favoarea persoanelor și a regiunilor afectate.

25. Reducerea sărăciei și crearea de locuri de muncă în țările în curs de dezvoltare (prezentare succintă)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Eleni Theocharous, în numele Comisiei pentru dezvoltare, cu privire la reducerea sărăciei și crearea de locuri de muncă în țările în curs de dezvoltare: calea de urmat (2009/2171(INI) (A7-0192/2010).

  Eleni Theocharous , raportoare. – (EL) Dle președinte, cu toții știm că, în special Africa, dar și alte regiuni din lume, afectate atât de sărăcie, cât și de deficit demografic, sunt punctul vulnerabil al sistemului internațional.

Am fost de acord să redactez acest raport, bineînțeles cu ajutorul tuturor grupurilor politice, cu convingerea fermă că Uniunea Europeană poate ajuta la combaterea sărăciei în numeroase moduri, în special prin crearea de locuri de muncă. Bineînțeles, Uniunea Europeană trebuie să ajute aproximativ jumătate din populația planetei care trăiește sub limita sărăciei.

Ținând cont de lipsa de încredere și de suspiciunea oamenilor din țările subdezvoltate față de țările dezvoltate și de reacția posibilă din partea popoarelor Europei față de scurgerea continuă de resurse destinate a-i finanța pe cei săraci, am încercat să clarificăm de la început faptul că dezvoltarea țărilor din lumea a treia va aduce nenumărate beneficii semnificative pentru însăși Uniunea Europeană: de exemplu, crearea de locuri de muncă ar putea ajuta în problema migrației necontrolate și, în același timp, în abordarea reducerii instabilității în țările sărace.

Bineînțeles, luând în considerare faptul că premisa de bază a dezvoltării este stabilirea, reconstituirea și îmbunătățirea democrației și a instituțiilor democratice, operațiunea de democratizare a instituțiilor și, firește, protejarea drepturilor omului și a drepturilor copilului și implicarea societății civile, am inclus această chestiune ca un factor deosebit de important.

Am acordat o atenție specială îmbunătățirii educației și a liberei alegeri a oamenilor de știință și a altor lucrători calificați de a rămâne în țara lor.

S-a ținut seama în mod deosebit de pandemia de SIDA și de consecințele ei ca circumstanțe extrem de agravante care contribuie la menținerea cercului vicios al sărăciei, astfel încât am planificat măsurile care trebuie luate pentru a îndrepta aceste circumstanțe, pentru a nu încetini dezvoltarea și acțiunile de combatere a sărăciei.

În încheiere, am ținut cont de numeroasele eforturi făcute, fără succes, de către comunitatea internațională și de către toate convențiile care au abordat problema sărăciei. S-au prezentat nouăzeci și șapte de amendamente și am reușit să cădem de acord asupra unor propuneri cu privire la multe dintre ele.

Au rămas o serie de amendamente cu caracter mai ideologic asupra cărora nu am căzut de acord în totalitate, precum și câteva chestiuni formale. Totuși, dacă ne dorim cu adevărat să facem ceva în privința sărăciei, nu cred că ele au o importanță practică specială.

  Elena Băsescu (PPE). - În condițiile actualei crize economice, care duce implicit la creșterea prețurilor la alimente și combustibili, milioane de persoane sunt nevoite să se confrunte cu sărăcia. Aceasta constituie o provocare majoră pentru țările în curs de dezvoltare. Deși UE este cel mai important donator din lume, progresele înregistrate în combaterea sărăciei rămân destul de lente. Se impune regândirea politicilor de asistență pentru dezvoltare, aplicarea unor metode de finanțare inovatoare, precum și combaterea evaziunii fiscale în aceste țări.

Îmi exprim speranța că la Summitul privind Obiectivele pentru Dezvoltare ale Mileniului, care are loc zilele acestea, vor fi elaborate mecanisme eficiente pentru accelerarea procesului de reducere a sărăciei.

În calitate de stat membru al UE România a devenit donator de asistență pentru dezvoltare. În luna aprilie țara mea a acordat Republicii Moldova un ajutor nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle președinte, aș dori să prezint în completare o părere din perspectiva agriculturii. Agricultura joacă un rol crucial în atenuarea sărăciei în lume și în asigurarea hranei pentru populație. Totuși, pentru a dezvolta o agricultură durabilă și stabilă, avem nevoie de prețuri adecvate pentru produsele agricole de pe piața globală. Prețurile adecvate sunt o premisă economică importantă în vederea realizării unei agriculturi funcționale în țările în curs de dezvoltare. În al doilea rând, este nevoie, de asemenea, să existe o stabilitate din punct de vedere politic și să se elimine corupția. Aceasta este o ocazie de a combate foametea, de a crea locuri de muncă și de a reduce sărăcia.

Aș dori să mai fac un comentariu în privința subvențiilor la export. Uniunea Europeană a făcut în trecut greșeli în această privință. Cu toate acestea, am recunoscut problemele și le-am rectificat. A adresa încă un reproș politicii agricole pentru aceste subvenții la export este pur și simplu greșit.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Investițiile în educație și îngrijiri medicale conduc în general la o îmbunătățire a nivelului de trai al cetățenilor din țările în curs de dezvoltare și sunt o premisă pentru dezvoltarea durabilă a tuturor nivelurilor unei societăți. După părerea mea, este foarte trist că bugetele naționale ale acestor țări, ca să nu mai vorbim de ajutorul pentru dezvoltare din partea Uniunii Europene, nu au ținut suficient seama de acest fapt și nu au alocat măcar un minim de 20 % din cheltuielile lor pentru sănătate și educația de bază.

Sprijin în totalitate solicitarea ca educația de bază și sănătatea publică să devină fundamentele politicilor de dezvoltare, astfel încât să fim siguri că nu există o reducere a asistenței interne sau internaționale în aceste domenii. Comisia trebuie să facă în așa fel încât resursele financiare să fie cheltuite în mod eficient în vederea atingerii acestor obiective în zonele vizate și în folosul grupurilor de beneficiari identificate care sunt cel mai afectate.

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, reducerea sărăciei și crearea de locuri de muncă în țările în curs de dezvoltare presupun o politică de cooperare și de asistență pentru dezvoltare ghidată de o adevărată solidaritate și care să contribuie la afirmarea dezvoltării autonome și suverane în aceste țări.

Eșecul previzibil de a atinge la timp Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului a făcut și mai urgentă nevoia de a remedia slăbiciunile și lipsa de coerență de la acest nivel.

Fără sisteme de educație și de îngrijire medicală universală, gratuită și de înaltă calitate și fără a acorda prioritate dezvoltării în sectorul agricol, precum și în sectorul suveranității și securității alimentare, nu va exista nicio reducere a sărăciei. Fără o diversificare a economiei, fără sprijin pentru producția locală sau relații comerciale juste și echitabile, care sunt incompatibile cu impunerea unui comerț liber și dereglementat, nu poate exista creare de locuri de muncă durabile cu drepturi reale pentru salariați.

În concluzie, este păcat că obligațiile impuse țărilor mai puțin dezvoltate de către datoria externă și serviciul datoriei continuă să fie ignorate. Anularea acestor datorii este pur și simplu o chestiune juridică.

  Michel Barnier, membru al Comisiei. – (FR) Dle președinte, tot în numele colegei mele, dna Georgieva, aș dori să-i mulțumesc dnei Theocharous pentru acest raport foarte cuprinzător și echilibrat asupra unei chestiuni de actualitate, dezbătută în prezent la cel mai înalt nivel de către liderii mondiali la Națiunile Unite. Raportul dvs. subliniază pe bună dreptate o preocupare fundamentală a cooperării noastre internaționale: reducerea sărăciei și crearea de locuri de muncă. Această chestiune este cu atât mai presantă la momentul actual, având în vedere criza economică și financiară și creșterea extrem de accentuată a prețului petrolului, materiilor prime și - așa cum dvs. înșivă ați spus, dnă Băsescu - al anumitor produse alimentare.

În calitate de responsabil cu serviciile financiare, sunt personal preocupat de această speculă, această super-speculă cu materii prime. Într-adevăr, am discutat această chestiune în această dimineață cu colegul meu, dl Cioloș, în cadrul unei dezbateri la Bruxelles, și ne-am angajat - pe lângă ceea ce am prezentat deja în această săptămână despre reglementarea instrumentelor financiare derivate - să introducem instrumente de gestionare și reducere a speculei – pe care eu, personal, o găsesc scandaloasă – cu bunuri, în special bunuri agricole, în detrimentul țărilor care sunt cel mai puțin capabile de a-și satisface propriile nevoi alimentare.

Crearea de locuri de muncă și protecția socială s-au dovedit a fi politici eficiente pentru reducerea sărăciei în general și, în special, pentru combaterea impactului negativ al crizei pe plan social. În aprilie 2009, Comisia a adoptat o comunicare privind angajamentul său de a ajuta țările în curs de dezvoltare să depășească criza, iar Consiliul și-a exprimat și el sprijinul în ceea ce privește această inițiativă. Acest fapt dovedește angajamentul nostru în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și realizarea progreselor în domeniul protecției sociale pentru categoriile cele mai vulnerabile. Cu toate acestea, nu trebuie să reacționăm doar în mod defensiv atunci când are loc o criză; trebuie să acționăm, de asemenea, pe termen lung. Cred că acesta este fondul discursului dvs., dle Ferreira; trebuie să acționăm în sprijinul acestor țări, în special cele mai sărace, pe termen lung.

Miniștrii europeni și-au confirmat și ei angajamentul față de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în concluziile Consiliului adoptate în această săptămână și, așa cum bine știți, chiar în acest moment are loc o reuniune la nivel înalt la New York. Promovarea ocupării forței de muncă și a politicilor de protecție socială, pe care dl Mikolášik le-a menționat, sunt descrise în concluziile Consiliului ca un element important al Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. Comisia este convinsă că este pur și simplu imposibil ca sărăcia să fie combătută fără a se ține seama de aceste două aspecte și, așa cum ați subliniat în mod foarte concludent, dnă Theocharous, cei mai vulnerabili trebuie plasați în centrul eforturilor noastre de dezvoltare.

Bineînțeles, politicile noastre sunt inutile dacă nu sunt puse în aplicare, dacă nu trec de faza de dezbatere. Introducerea unui mecanism FLEX ad-hoc pentru vulnerabilitate este un bun exemplu al modului în care donatorii pot contribui la menținerea nivelului cheltuielilor în sectorul social. Aș dori să citez, de asemenea, Mecanismul alimentar al UE, prin intermediul căruia se acordă asistență socială celor mai vulnerabili. Dl Jahr a subliniat pe bună dreptate chestiunea capacității de producție agricolă pentru sprijinirea suveranității și autonomiei - spun autonomie, și nu autosuficiență - acestor țări la nivel regional. Și acestea sunt eforturi pe care colegul meu, dl Piebalgs, le sprijină în mod foarte activ în contextul politicii de dezvoltare.

Dnă Theocharous, raportul dvs. subliniază pe bună dreptate importanța Agendei ONU pentru muncă decentă, a Pactului mondial pentru ocuparea forței de muncă. Sprijinim aceste inițiative și sunt complet de acord cu dvs. atunci când afirmați că trebuie să creăm o viziune europeană pentru a veni în sprijinul protecției sociale. Comisia a inițiat demersurile de pregătire care vor conduce la crearea acestei viziuni comune. Primul pas se poate vedea în ediția din 2010 a Raportului european privind dezvoltarea, care tratează în mod specific protecția socială în țările cel mai slab dezvoltate.

Trebuie, de asemenea, să găsim soluții inovatoare. Cred că organizațiile din domeniul economiei sociale sunt tocmai entitățile care pot, în parte, să ne ofere aceste soluții inovatoare.

În final, aș dori să vă mulțumesc pentru că ne-ați atras atenția asupra rolului important al egalității de gen în reducerea sărăciei. Comisia și statele membre sunt complet de acord cu dvs. în ceea ce privește acest punct. Mai mult, aceasta este motivul pentru care, în data de 14 iunie, Consiliul a adoptat un plan de acțiune pentru sprijinirea egalității de gen la nivel european, plan ce este anexat concluziilor privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.

  Președinte. – Acest punct a fost închis.

Votarea va avea loc mâine (marți, 21 septembrie 2010), la ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Corina Crețu (S&D), în scris. – (RO) Votarea Raportului referitor la reducerea sărăciei și crearea de locuri de muncă în țările în curs de dezvoltare a coincis cu a zecea aniversare a lansării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. În ciuda progreselor înregistrate, e evident ca se impune o mobilizare accelerată pentru a putea duce la bun sfârșit aceste provocări asumate în perspectiva anului 2015. Pentru prima dată în istorie, foametea afectează un miliard de oameni. Numai in acest an, 64 de milioane de persoane s-au adăugat celor ce sufereau deja de sărăcie extremă. Această realitate ne obligă sa ne concentrăm asupra creării de locuri de muncă în țările în curs de dezvoltare, aceasta fiind calea cea mai eficientă pentru a învinge sărăcia și excluziunea socială. În acest sens, se impune un sprijin mai consistent pentru a susține procesul educațional și pentru a stopa exodul de lucrători calificați. Recenta criză a prețurilor alimentelor a evidențiat dramatismul insecurității alimentare din țările sărace. Așadar, agricultura are nevoie de o atenție sporită, în condițiile în care reprezintă singurul mijloc de subzistență pentru cei mai mulți din locuitorii statelor în curs de dezvoltare, 75 % dintre aceștia fiind concentrați în mediul rural.

26. Ordinea de zi a următoarei ședințe: a se vedea procesul-verbal

27. Ridicarea ședinței

(Ședința a fost închisă la ora 23).