Stenograma dezbaterilor

Marţi, 21 septembrie 2010 - Strasbourg

4. Summitul UE-China din 6 octombrie 2010 (dezbatere)

  Preşedintă. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind summitul UE-China din data de 6 octombrie 2010 [2010/2862(RSP)].

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, mă bucur să fiu aici astăzi pentru a discuta despre pregătirea celui de al 13-lea summit UE-China. Summitul este deosebit de important în acest an deoarece sărbătorim cea de-a 35-a aniversare a stabilirii de relaţii diplomatice între UE şi China şi folosirea pentru prima dată a structurii prevăzute de Tratatul de la Lisabona.

În cadrul Consiliului European de săptămâna trecută, şefii de stat şi de guvern au discutat despre provocările şi oportunităţile UE în relaţiile cu parteneri strategici, precum China. Acest lucru a fost pregătit la reuniunea informală de la Gymnich a miniştrilor de externe ai UE la care am participat împreună cu ÎR/VP Ashton şi cu alţi câţiva comisari în cursul weekend-ului anterior. Există o nevoie şi o dorinţă de a acţiona într-un mod mai integrat şi mai coerent. Trebuie să ştim mai bine ce vrem de la partenerii strategici şi să transmitem acelaşi mesaj cu 27 de voci.

Relaţiile UE-China s-au dezvoltat foarte mult în ultimii 35 de ani, în special în domeniul economic. Suntem parteneri comerciali importanţi. Întreprinderile europene beneficiază de o creştere continuă în China, dar mai sunt multe de făcut pentru a deschide mai mult piaţa chineză şi pentru a îmbunătăţi punerea în aplicare a normelor, de exemplu, în domeniul achiziţiilor publice şi a drepturilor de proprietate intelectuală.

Acest al 13-lea summit UE-China este primul din cadrul structurii post-Lisabona. Dorim să adoptăm o perspectivă orientată către viitor şi să acţionăm în calitate de parteneri pentru a răspunde provocărilor globale, cum ar fi schimbările climatice, necesitatea de a menţine pieţele deschise şi accesul egal la materii prime, stabilitatea internaţională şi statul de drept.

Vom analiza rolul diverselor dialoguri politice şi sectoriale UE-China. Va fi discutat Acordul de parteneriat şi de cooperare, în special, dimensiunea sa de a oferi un cadru legal şi instituţional pentru continuarea dezvoltării parteneriatului nostru.

Drepturile omului reprezintă linia principală a politicii externe a UE. Chiar dacă diferenţe semnificative continuă să existe, este important să discutăm despre drepturile omului şi despre statul de drept în timpul summitului ce urmează a avea loc. De asemenea, ne putem baza pe unele exemple pozitive concrete, precum Facultatea de drept UE-China.

Cel de-al 13-lea summit UE-China are loc cu câteva săptămâni înainte de două evenimente internaţionale cruciale, şi anume summitul G20 de la Seul din luna noiembrie şi summitul privind schimbările climatice de la Cancún din luna decembrie. Un obiectiv important al acestui summit ar fi găsirea unui teren comun cu China, pentru ca poziţia acesteia să fie în acord cu priorităţile noastre.

De asemenea, este important să abordăm percepţiile greşite şi să construim legături între oameni. Prin urmare, va avea loc pentru prima dată un Forum cultural în cadrul summitului. De asemenea, acesta este motivul pentru care 2011 va fi desemnat Anul tineretului în Europa şi în China, având ca obiectiv consolidarea unei înţelegeri reciproce între tinerii europeni şi tinerii chinezi, precum şi promovarea dialogului intercultural. Acest obiectiv va continua în 2012, cu Anul dialogului intercultural între Europa şi China.

Summitul urmează unui an foarte bogat din punctul de vedere al dialogului politic, la care se adaugă mai multe întâlniri importante la nivel înalt care au avut loc la începutul acestui an, inclusiv vizita Colegiului condusă de preşedintele Barroso şi vizita dnei Cathy Ashton în China pentru prima rundă a dialogului strategic la începutul lunii septembrie. Pentru luna noiembrie, este programată o reuniune referitoare la un Dialog la nivel înalt privind economia şi comerţul. Comisarii Almunia, Rehn şi cu mine, vom conduce delegaţia UE compusă din mai mulţi comisari.

Domnilor deputaţi, cu toţii împărtăşim obiectivul continuării dezvoltării Chinei, pentru a deveni tot mai deschisă şi mai transparentă, pentru a adera la standardele internaţionale privind drepturile omului, găzduind afacerile internaţionale şi europene la un nivel de egalitate şi colaborând pentru a răspunde provocărilor la nivel mondial. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să continuăm să ne implicăm şi să aprofundăm cooperarea noastră. Acest lucru ne va permite să ne dezvoltăm în continuare relaţia şi – pe parcurs – să abordăm aspecte dificile pentru noi şi pentru China.

Summitul din octombrie ne oferă posibilitatea următoare de a ţine seama de relaţia noastră şi de a discuta despre situaţia din anii următori.

  Ioannis Kasoulides, în numele Grupului PPE. – Dnă preşedintă, o lume multilaterală globalizată, împreună cu provocările legate de schimbările climatice, securitatea aprovizionării cu energie, neproliferarea nucleară, Iran şi Coreea de Nord, problemele de securitate colectivă cum ar fi terorismul şi pirateria, precum şi eforturile de pace în regiuni instabile, precum Orientul Mijlociu, justifică un parteneriat strategic între China şi UE.

UE este cel mai important partener comercial al Chinei, iar China este al doilea cel mai important partener comercial al UE. China este cea mai mare sursă de importuri de produse manufacturate. Deficitul comercial în favoarea Chinei este cauzat parţial de dificultăţile în accesarea pieţelor din China. Barierele netarifare pentru pieţe, drepturile de proprietate intelectuală şi accesul la achiziţiile publice ocupă un loc important pe ordinea de zi a activităţilor destinate îmbunătăţirii acordului de parteneriat şi cooperare.

În relaţia noastră cu China, ne vom urmări interesele reciproce, dar şi valorile. În contextul dialogului politic şi în raporturi de egalitate, UE încurajează trecerea Chinei spre o societate deschisă, bazată pe statul de drept şi pe respectarea drepturilor omului. Milităm pentru drepturile omului în cazul populaţiei din Tibet şi a altor provincii chineze, dar cu respectarea deplină a integrităţii teritoriale a Chinei. Salutăm recentele acorduri cu Taiwan, dar în ceea ce priveşte politica unică a Chinei. Criza economică mondială a dovedit interdependenţa globală.

Salutăm progresul economic al Chinei şi redresarea economică ca un factor de stabilitate şi cerem o continuare a aprecierii renminbi pentru ordinea monetară mondială, fără distorsiuni.

  Libor Rouček, în numele Grupului S&D. – (CS) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, statele din Uniunea Europeană şi China se confruntă cu probleme şi provocări globale asemănătoare: depăşirea crizei economice mondiale, schimbările climatice, terorismul, răspândirea armelor de distrugere în masă, migraţia necontrolată şi multe alte provocări. Singuri nu vom soluţiona niciuna dintre aceste provocări sau oricare dintre aceste probleme. Trebuie să cooperăm, trebuie să căutăm parteneri pentru soluţii comune şi, în acest domeniu, Uniunea Europeană şi China sunt parteneri strategici naturali. Prin urmare, anticipăm că la viitorul summit, ambii parteneri vor fi conştienţi de responsabilitatea lor la nivel mondial şi vor propune măsuri şi soluţii concrete, cel puţin pentru unele dintre aceste provocări şi probleme.

În prezent, în contextul desfăşurării summitului privind sărăcia la nivel mondial de la New York sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, cred că merită menţionat că Uniunea Europeană şi China sunt, de asemenea, parteneri corespunzători atunci când vine vorba despre problema eradicării sărăciei la nivel mondial. Membrii Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European se aşteaptă, de asemenea, ca reprezentanţii europeni să facă unele declaraţii clare referitoare la anumite probleme bilaterale în cadrul summitului UE-China din data de 6 octombrie:declaraţii cu privire la dezvoltarea şi sprijinul comerţului reciproc, la accesul bunurilor şi serviciilor europene pe piaţa chineză, inclusiv, desigur, la contracte de interes public, la protecţia drepturilor de autor, la protecţia standardelor dreptului muncii, la drepturile omului, la dezvoltarea turismului, la schimburile între studenţi şi tineri şi aşa mai departe.

  Niccolò Rinaldi, în numele Grupului ALDE. – (IT) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, un summit între China şi Uniunea Europeană este un model de afacere între doi prieteni care au motive comune de satisfacţie. În anumite privinţe, ei au un trecut comun, pentru că Europa şi China au contribuit la o lume mai sigură şi mai prosperă.

Politica comercială reprezintă un factor crucial în acest efort conjugat, chiar dacă ceva nu funcţionează în mod corespunzător şi chiar dacă putem spune că în ultimii cinci ani, deficitul comercial al Europei s-a triplat. Acest lucru nu este durabil pentru Uniunea Europeană, dar este inevitabil, probabil, din cauza dumping-ului social şi de mediu constant din China, a recordului său mondial pentru medicamente contrafăcute, a pieţei sale inaccesibile serviciilor, a reticenţei sale de a lua parte la Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA ) şi a reacţiei sale instinctive de a desfăşura o politică închisă, chiar cu privire la drepturile omului: de la opresiunea din Tibet, care este înăbuşită din punct de vedere cultural, spiritual şi etnic, la acest refuz încăpăţânat de a recunoaşte suveranitatea de facto a Taiwanului, reprimarea libertăţii de exprimare în mass-media şi pe internet şi utilizarea sistematică în mod odios a pedepsei cu moartea.

Pentru noi, aceasta este o politică desuetă – şi suntem obligaţi să spunem acest lucru prietenilor noştri chinezi – pentru că de ce ar trebui să jignim inteligenţa unui popor a cărui civilizaţie a ţinut mereu pasul cu vremurile? Nu avem multe lecţii de dat Chinei. Dimpotrivă: întreaga influenţă competitivă exercitată de către chinezi, inclusiv în politica comercială, derivă din faptul că China are 1,5 miliarde de locuitori şi un singur ministru de externe, 1,5 miliarde de locuitori şi o singură politică fiscală, 1,5 miliarde de locuitori şi o singură monedă, pe când Europa de 27 + 1, care se bâlbâie constant în relaţiile sale cu China, are încă multe de învăţat şi trebuie să îşi restabilească unitatea.

  Reinhard Bütikofer, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă preşedintă, dle De Gucht, sunt de acord cu premisa dvs. principală, potrivit căreia Uniunea Europeană trebuie să depună eforturi în vederea realizării unui parteneriat strategic cu China. Cu toate acestea, dacă, odată stabilit acest lucru, următorul nostru pas se rezumă aproape întotdeauna la a vorbi din nou despre piaţa chineză, cred că ne îngustăm orizonturile în abordarea noastră privind această relaţie strategică. Subestimăm China şi propria noastră responsabilitate europeană.

Prin urmare, aş dori să analizăm unele probleme care depăşesc relaţiile economice indiscutabil foarte importante dintre noi şi China. În timpul unei vizite recente în Vietnam, Hillary Clinton, secretarul de stat al SUA, a făcut o mişcare surprinzătoare cu privire la securitatea în Marea Chinei de Sud şi a adoptat o poziţie care ar trebui să mulţumească europenii. Aceasta implică introducerea unei strategii multilaterale de gestionare a conflictelor în acest domeniu complex care este, de asemenea, de importanţă economică pentru noi. Are Europa o poziţie privitoare la această chestiune? Împărtăşim această abordare sau nu avem nicio opinie?

Următorul summit dedicat climei va avea loc în curând la Cancún. Ultima dată, chinezii nu au jucat un rol deosebit de util şi spun acest lucru cu ironie blândă. Am fi putut, de asemenea, să fim mai aspri autocritici în acest sens. Există o strategie europeană pentru colaborarea cu China în vederea realizării unor progrese în ceea ce priveşte Cancún şi nu numai? Este clar că contribuţia americană la această problemă este în mare măsură inexistentă în acest moment, ca urmare a problemelor politice interne.

Desigur, trebuie să analizăm, de asemenea, chestiunile de politică economică. Cu toate acestea, atunci când vă referiţi la materii prime şi la soluri rare, Parlamentul ar fi interesat să afle care este strategia dvs. în acest domeniu. Vrem să ameninţăm China cu sancţiuni din partea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC)? Credeţi că acesta este planul de acţiune potrivit? Căutăm o strategie de cooperare care va implica, de exemplu, sprijinirea Chinei în rezolvarea problemelor sale în acest domeniu prin transferuri de tehnologie? Aş dori să vorbim nu numai despre parteneriatul strategic, dar şi despre strategia şi obiectivele strategice europene pe care le vom utiliza pentru a realiza acest lucru.

  Jaromír Kohlíček, în numele Grupului GUE/NGL. – (CS) Doamnelor şi domnilor, timp de mai bine de 30 de ani, observatorii străini au fost permanent uimiţi de rata de creştere înregistrată de economia naţională în China. În această perioadă, o ţară în curs de dezvoltare a cărei populaţie depinde în majoritate de o agricultură lipsită de mijloace mecanizate, a realizat după secole de rămas în urmă faţă de ţările dezvoltate ale lumii, o rată a dezvoltării economice cum nu s-a mai văzut de mulţi ani. Unii oameni de stat şi comentatori politici uită că încă vorbim despre o ţară în curs de dezvoltare, în care procentul populaţiei care încă îşi întreţine familia prin mijloace agricole nemecanizate se ridică la aproximativ 70 %, ceea ce înseamnă că atunci când recoltele sunt bune, familia mănâncă, dar atunci când acestea nu sunt, este foamete. Stadiul de dezvoltare la care se află China astăzi poate fi, prin urmare, comparat cu cel al ţărilor industrializate din a doua jumătate a secolului XIX. Numai reţinând acest factor fundamental vom fi capabili să ajungem la acorduri reciproc avantajoase la summit, fără să patinăm pe gheaţa subţire a istoriei recente, fără să mai menţionăm presiunile asupra partenerilor noştri în procesul de efectuare a unui salt uriaş în oricare dintre domeniile puse în discuţie. Într-un asemenea caz, partea chineză nu ar fi deloc dispusă să accepte presiunile din partea UE. Oricine îşi aminteşte consecinţele saltului uriaş din 1960, va înţelege cu siguranţă la ce mă refer.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD. – (NL) Piaţa chineză este atractivă pentru afacerile europene. Cu toate acestea, avem un hăţiş de reglementări modificate des şi aplicate retroactiv, care blochează drumul întreprinderilor europene spre această piaţă tentantă.

Documentul de poziţie al Camerei Europene de Comerţ din Beijing, publicat la începutul lunii septembrie – deci destul de recent – demonstrează foarte clar acest lucru, în cele 647 de pagini ale sale şi în cele 380 de recomandări către guvernul chinez. Prin urmare, aştept ca Consiliul şi Comisia să se asigure că acest document, care este crucial pentru îmbunătăţirea relaţiilor UE-China, este inclus pe ordinea de zi a următorului summit UE-China. Camera Europeană de Comerţ solicită pe bună dreptate Consiliului şi Comisiei o opinie europeană unanimă clară, prin care vor fi reprezentate de fapt şi apărate interesele societăţilor europene în această ţară.

  Lucas Hartong (NI). – (NL) Dnă preşedintă, aş atrage insistent atenţia asupra rolului Chinei în ceea ce priveşte Coreea de Nord. În timpul vizitei recente în China a dictatorului Kim Jong-il, preşedintele chinez, Hu Jintao, a declarat că a dorit să continue comerţul cu Coreea de Nord. Aceasta este o sursă de preocupare majoră pentru grupul meu, Partidul Libertăţii din Olanda.

De fapt, China susţine Coreea de Nord, în timp ce noi dorim să vedem acest regim inuman răsturnat cât mai curând posibil. În prezent, există unii nord-coreeni şi, în special, unii creştini nord-coreeni foarte speriaţi care trăiesc în China ca refugiaţi. De îndată ce aceştia sunt descoperiţi de poliţia chineză, sunt imediat trimişi înapoi în Coreea de Nord şi puşi în lagăre de muncă, iar printre aceştia se numără foarte mulţi copii. În vreme ce Coreea de Nord efectuează teste nucleare şi îşi înfometează propria populaţie, aceasta primeşte sprijin politic din partea Chinei.

Aş dori să aud comentariile Comisiei cu privire la menţinerea sau nu a relaţiilor comerciale dintre Uniunea Europeană şi China, aceasta din urmă călcând în picioare drepturile omului într-un asemenea mod şi nu a oprit repatrierea refugiaţilor nord-coreeni. În acest sens, aş îndemna, de asemenea, UE să plaseze Coreea de Nord printre punctele prioritare ale agendei politice a viitoarelor negocieri.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE). – (ES) Dnă preşedintă, dezbaterea de astăzi pune, într-adevăr, întrebarea cum să construim un parteneriat strategic cu China pe baza potenţialului său economic şi pe baza sistemului nostru de valori, în special cu privire la drepturile omului, care trebuie să aibă un caracter universal.

Garton Ash, un genial analist britanic, a spus că relaţiile cu China ridică patru probleme şi toate încep cu litera „t”: trade (comerţ), Taiwan, Tibet – şi aici aş dori să reamintesc Camerei de suspendarea summitului UE-China în 2008 – şi, în sfârşit, Tiananmen, cu referire la problema drepturilor omului.

Ceea ce este evident, după cum a precizat dl Kasoulides, este că niciuna dintre provocările cu care se confruntă lumea în prezent, cum ar fi globalizarea, economia digitală, reforma sistemului financiar, problema de securitate, lupta împotriva proliferării nucleare – uitaţi-vă numai la cazul Iranului – conservarea resurselor naturale şi a mediului de securitate a aprovizionării cu energie, nu pot fi rezolvate fără cooperarea Chinei.

Statele Unite au reuşit să stabilească o relaţie structurată cu China, deşi nu lipsită de probleme. Preşedintele Bush a acordat lui Dalai Lama „Medalia de aur a Congresului”; cu toate acestea, relaţiile dintre cele două ţări încă funcţionează.

Dle comisar, având în vedere importanţa Chinei pe scena lumii, în cadrul Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în cadrul G20 şi în ţările BRIC, vom fi noi, Uniunea Europeană, capabili să construim şi să consolidăm această relaţie? Mai important, dnă preşedintă, vom fi noi, Uniune Europeană, în măsură să deschidem calea către libertate, având în vedere acel sistem mai degrabă unic care este capitalismul de stat chinez?

Sunt de părere, dnă preşedintă, că aceasta este întrebarea cea mai importantă şi v-aş ruga, dle comisar, să apăraţi sistemul nostru de valori în cadrul viitorului summit, dând dovadă, în acelaşi timp, de un anumit pragmatism.

  Henri Weber (S&D). – (FR) Dnă preşedintă, pentru o astfel de dezbatere importantă, mi-ar fi plăcut să fi fost prezentă baroneasa Ashton sau cel puţin un membru al Consiliului.

Bravo China! Aceasta s-a decis să fie fruntaşă în domeniul tehnologiei ecologice; 38 % din planul său de redresare masivă a fost investit în aceste domenii noi. Este deja producătorul numărul unu şi cel mai mare exportator de panouri solare şi turbine eoliene din lume.

Am fi foarte încântaţi de această nouă direcţie, care poate ajuta la reducerea nivelului poluării în China şi în întreaga lume, dacă producţia s-ar face în conformitate cu normele OMC. Cu toate acestea, nu este cazul.

Societăţi exportatoare chineze primesc ajutor masiv din partea băncilor de stat şi a autorităţilor locale. Deşi unele pieţe de tehnologie ecologică sunt deschise societăţilor şi investiţiilor străine, pe multe dintre aceste pieţe există restricţii privind cotele şi unele sunt chiar închise. Industriile noastre europene se află sub ameninţare în faţa unei asemenea concurenţe neloiale.

Dle comisar, China a semnat acorduri OMC. Uniunea Europeană trebuie să se asigure că aceasta respectă strict normele.

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR) Dnă preşedintă, cred că este timpul să luăm în considerare problema relaţiilor Europei cu China şi să definim chiar o nouă strategie. Am trei sugestii.

În primul rând, aşa cum a precizat preşedintele Consiliului, avem nevoie de reciprocitate. De exemplu, societăţile chineze nu mai pot continua să se instaleze în Europa, din moment ce societăţilor europene li se refuză accesul la piaţa lor publică. Trebuie făcută o alegere. Aştept să se adopte măsuri în acest sens.

În al doilea rând, Uniunea nu mai poate tolera dumping-ul în ceea ce priveşte bunăstarea, sănătatea şi mediul, fără să reacţioneze, deoarece este direct responsabilă pentru prea multe transferuri de producţie în afara Europei. În plus, costurile ridicol de mici ale forţei de muncă şi condiţiile josnice de lucru nu ar trebui considerate de Comisie ca fiind „avantajele competitive naturale”. Referitor la acest punct, dle comisar, insist ca Comisia să îşi schimbe doctrina.

Şi în al treilea rând, nu mai putem închide ochii la problema drepturilor omului şi la sprijinul deschis al Beijingului acordat, de exemplu, Iranului, Coreei de Nord sau Birmaniei, ceea ce, în mod evident, este o problemă. Scopul Uniunii Europene a fost întotdeauna de a încuraja apariţia democraţiei şi a democraţiilor. În această problemă, atunci nu ar trebui să cedăm niciun milimetru.

  Heidi Hautala (Verts/ALE). – (FI) Dnă preşedintă, recent a fost evident faptul că Uniunea Europeană a fost nedumerită de puterea crescândă a Chinei. Acest lucru se reflectă şi în dialogul nostru privind drepturile omului. Aş dori să spun că dialogul privind drepturile omului în care ne-am angajat împreună cu China se află într-un fel de criză, una la care trebuie să găsim soluţii.

Aş dori să atrag atenţia asupra faptului că primul-ministru al acestui actor mai puternic ca niciodată în politica mondială, a declarat foarte recent că realizările economice din China nu se vor valorifica în absenţa unor reforme politice. Acesta a mers atât de departe încât a spus că cetăţenii ar trebui să aibă dreptul la acces la informaţii, ar trebui să aibă dreptul să participe la luarea deciziilor, să aibă dreptul să îşi facă cunoscute punctele de vedere şi ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a monitoriza puterea guvernamentală.

Aş dori ca aceste probleme să fie discutate din nou în mod serios în cadrul summitului UE-China. Întrucât auzim mereu de la reprezentanţii Chinei că ţara funcţionează în conformitate cu nevoile majorităţii, trebuie să fim capabili să demonstrăm că unii indivizi curajoşi, dintre care unii sunt acum în închisoare din cauza opiniilor lor, sunt de fapt chiar oamenii care vorbesc pentru majoritatea poporului, deoarece ei supun atenţiei abuzurile care au loc. Acestea includ scandalul laptelui, şcolile prost construite şi scandalul HIV/ SIDA. În acest fel, am putea probabil stabili cu China un nou dialog privind drepturile omului.

Am putea, de asemenea, să recunoaştem că au existat unele reforme pozitive în sistemul judiciar al Chinei şi că tortura este condamnată tot mai mult. Acest lucru ar putea fi o modalitate de a găsi soluţii la această problemă gravă. Ar trebui să evidenţiem, de asemenea, faptul că, destul de recent, în China a existat o reducere a numărului de infracţiuni pasibile de pedeapsa cu moartea. Toate acestea ne oferă un motiv în plus să continuăm un dialog puternic privind drepturile omului cu China.

  Joe Higgins (GUE/NGL). – Dnă preşedintă, summitul UE-China este considerat ca fiind foarte important de corporaţiile transnaţionale cu sediul în Europa care doresc o mai mare flexibilitate pentru a obţine profituri mai mari din operaţiunile pe care le derulează în China – profituri mai mari realizate pe spinarea muncitorilor chinezi, dintre care zeci de milioane sunt crunt exploataţi, migranţi în propria lor ţară, fără a beneficia de drepturile omului sau de drepturile lucrătorilor, şi care costă marile întreprinderi doar 2,7 % din costul omologilor lor americani.

Summitul este, de asemenea, important pentru regimul chinez care doreşte să intensifice schimburile comerciale cu UE. Nu contează limbajul diplomatic al comisarului pentru comerţ: acesta este un regim represiv crud, care zdrobeşte permanent drepturile omului, drepturile politice şi drepturile lucrătorilor. Cu toate acestea, muncitorii chinezi luptă acum pentru sindicate libere şi independente care să le apere interesele lor reale.

În ultimele luni, tineri lucrători chinezi, în special, au fost în fruntea unui val de greve în întreaga ţară, anunţând regimul şi marile firme occidentale că nu vor mai fi trataţi ca rotiţe fără chip în roata nemiloasă a producţiei capitaliste şi a obţinerii profitului din partea marilor întreprinderi occidentale. Fie ca lucrătorii europeni să îi sprijine mereu în lupta lor pentru dreptate.

  Daniel Caspary (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, sprijin toţi antevorbitorii care s-au referit la valori, libertate şi drepturile omului, în contextul dictaturii comuniste din China. Totuşi, astăzi aş dori să mă concentrez asupra aspectelor economice. China nu mai este o ţară în curs de dezvoltare. Este acum a doua mare economie a lumii.

În anul 2009, anul crizei economice, creşterea economică a Chinei a ajuns la 9 %, iar în prima jumătate a anului 2010, aceasta a crescut la peste 11 %. Din acest motiv, trebuie să abordăm o serie de aspecte, întrucât relaţiile economice dintre UE şi China continuă să fie compromise de barierele comerciale existente, în special pe piaţa chineză. În ultimele săptămâni şi luni, am primit un număr tot mai mare de mesaje de la oamenii de afaceri care se plâng de deteriorarea climatului de afaceri din China. De exemplu, multe pieţe din industria de construcţii sau din sectorul financiar rămân închise. Există probleme cu investiţiile directe şi există în continuare o prea puţină protecţie pentru proprietatea intelectuală. Barierele netarifare comerciale sunt larg răspândite, iar certificarea obligatorie chineză, de exemplu, în domeniul IT, pune dificultăţi societăţilor europene. Accesul limitat la sistemul de achiziţii publice şi la piaţa de materii prime, precum şi un număr tot mai mare de cazuri de antidumping, de subvenţii la export, de restricţii la export şi apariţii ale pirateriei şi contrafacerii de produse sunt exemple ale caracterului necorespunzător al colaborării noastre actuale cu China.

Cu toate acestea, China este un partener cu drepturi egale şi trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru a garanta că economia globală funcţionează în mod eficient. Nu trebuie să permitem Chinei să închidă piaţa chineză pentru societăţile străine. Dle De Gucht, ne-aţi spus în cadrul comisiei că Uniunea Europeană ar trebui să fie „deschisă, dar nu naiv de deschisă”. Sunt total de acord cu dvs. şi aş dori să spun destul de categoric că îmi place modul clar în care vă exprimaţi adesea. Vă rugăm să vă asiguraţi că vorbiţi în felul acesta în China.

Comisia trebuie să monitorizeze interesele societăţilor europene mai îndeaproape şi să le reprezinte mai eficient. În plus, Comisia trebuie să forţeze China în cele din urmă să-şi îndeplinească obligaţiile care îi revin în calitate de membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Am un interes major în realizarea unui parteneriat bun între China şi Europa. Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, ambele părţi trebuie să se comporte în calitate de parteneri.

  Emilio Menéndez del Valle (S&D). – (ES) Dnă preşedintă, dle comisar, China se află într-o ofensivă în domeniile exporturilor şi al investiţiilor pe aproape fiecare continent. Comerţul şi investiţiile au crescut în mod substanţial. Previziunile sugerează că în anul 2014 China va depăşi Europa şi va deveni a doua cea mai mare piaţă pentru exporturile din America Latină, în timp ce, până în 2015, America Latină va cumpăra mai mult din China decât din Europa.

Cu toate acestea, după părerea mea, există o anumită situaţie de rezervă interesantă, şi anume că Uniunea Europeană ar putea evita o astfel de situaţie dacă acordurile noastre de parteneriat cu America Centrală, Acordul comercial multipartit între UE, Peru şi Columbia, precum şi viitorul acord cu Mercosur vor stimula comerţul bilateral între Uniunea Europeană şi America Latină.

În cadrul ultimului summit UE-China din anul 2009, ambele părţi au susţinut un dialog trilateral între Uniunea Europeană, China şi Africa şi au convenit să analizeze posibilele domenii de cooperare. Nu consideră Comisia că la următorul summit ar trebui să fie promovat un dialog similar între Uniunea Europeană, China şi America Latină, având în vedere în plus absenţa Consiliului?

  Charles Goerens (ALDE). – (FR) Dnă preşedintă, China este acum un stat fabulos de bogat, revigorat de creşterea economică care, an după an, se înregistrează niveluri cuprinse între 8 şi 15 %. Performanţa economică a acestei ţări i-a câştigat titlul de atelier al lumii, în timp ce, de câteva decenii încoace, Statele Unite şi-au asumat rolul de consumator final.

China produce şi comercializează, stimulând consumul american, datorită faptului că, pe lângă mărfurile vândute, aceasta oferă SUA credit de consum. Prin urmare, China, care încurajează mai mult consumul american decât pe cel propriu, se vede asaltată de cereri din restul lumii.

Interdependenţa strategică între Statele Unite şi China este de aşa natură încât orice schimbare reală în acest parteneriat ciudat ar avea un impact nu numai asupra acestor două ţări. În ceea ce priveşte relaţiile dintre UE şi China, deşi ele sunt vitale, în mod evident, au mai puţine lucruri în comun din punctul de vedere al domeniilor mai importante.

Atâta timp cât este în interesul Chinei şi al Statelor Unite ca exporturile europene să fie limitate de o monedă euro extrem de puternică, suntem într-o poziţie slabă. În acelaşi timp, de când China a devenit membru al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite cu drept de veto, ea a devenit, de asemenea, o forţă de luat în considerare în domeniul relaţiilor internaţionale.

Această ţară care, în cursul acestui an, a devenit cea de-a doua mare putere militară, ne solicită atenţia în mai multe moduri. Stabilitatea depinde acum şi de China. Pentru toate aceste motive şi toate aceste aspecte, permiteţi-mi să adaug, de asemenea, că avem nevoie urgent de o strategie europeană pentru relaţiile externe.

  Crescenzio Rivellini (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, multe teme importante vor fi abordate la summitul UE-China. Cred că unul dintre subiectele principale este promovarea comerţului liber şi echitabil, precum şi integrarea treptată finală a Chinei pe scena economică mondială ca un partener responsabil şi de încredere.

Astăzi, deşi China a aderat la OMC de aproape 10 ani deja, la data de 11 noiembrie 2001, ca să fiu mai precis, şi a beneficiat de avantaje substanţiale, nu a existat nicio reciprocitate a întreprinderilor şi îmbunătăţiri pentru a facilita accesul investitorilor internaţionali la anumite sectoare ale pieţei sale.

În special, problemele legate de deschiderea pieţei achiziţiilor publice, a proprietăţii intelectuale şi a contrafacerii, subvenţiile pentru export şi piaţa valutară nu au arătat nicio schimbare esenţială, iar dificultăţile pentru societăţile internaţionale rămân practic identice, chiar dacă, repet, China a aderat la OMC cu mulţi ani în urmă.

Piaţa chineză este în continuă expansiune. Politicile agresive ale Chinei în ceea ce priveşte subvenţiile la export, utilizarea lor esenţială, facilitată de valoarea monedei sale, şi organizarea de safari în Africa pentru a pune mâna pe materiile prime sunt elemente care îi privesc pe cei care se tem de un dezechilibru economic mondial ce ar putea submina pacea în lume.

Prin urmare, acum este momentul să ne punem câteva întrebări: a fost o idee bună să permitem Chinei să adere la OMC la data de 11 noiembrie 2001, fără să convenim mai întâi asupra obligaţiilor sale? Mă întreb dacă comisarul pentru comerţ s-ar supăra să răspundă la această întrebare: ce s-a întâmplat cu negocierile pentru un nou acord de parteneriat şi de cooperare, stabilit în luna decembrie 2005, început în ianuarie 2007 şi apoi, din câte văd, împiedicat să continue în ceea ce priveşte aspectele sale economice?

Ar putea şedinţa din 6 octombrie 2010 să fie o ocazie pentru a încheia acorduri care să ofere societăţilor internaţionale acces liber pe piaţă? Va fi posibil, la următoarea reuniune, să se discute despre certificarea licenţelor pentru accesul pe piaţa chineză, în special pentru contractele de achiziţii publice şi pentru oferte, fără ca societăţile internaţionale să fie obligate să-şi depună cunoştinţele tehnice?

Aştept cu nerăbdare să aud răspunsuri specifice la toate aceste întrebări din partea comisarului pentru comerţ şi opiniile sale privind viitoarea reuniune.

  Derek Vaughan (S&D). – Dnă preşedintă, acest summit va fi de mare importanţă pentru UE. Trebuie să ne asigurăm că este important şi pentru China. Nu am nicio îndoială că China doreşte o Europă puternică, integrată. Aceasta doreşte o lume multipolară – nu bipolară – şi ar trebui să salutăm acest lucru.

Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că UE are o abordare solidă şi coordonată referitoare la multe probleme importante – de exemplu, la legăturile comerciale şi la proprietatea intelectuală, pentru a ne ajuta să avem acces pe piaţa uriaşă şi încă în creştere din China, precum şi la schimbările climatice şi la energie. În mod special, energia este o problemă vitală atât pentru UE, cât şi pentru China. Prin urmare, consider că o cooperare în aceste domenii, cum ar fi tehnologia energetică curată, este un important subiect de discuţie pentru noi. Ar trebui să avem discuţii cu privire la schimbul de tehnologie, cum ar fi CSC. Acest lucru ne va ajuta să ne îmbunătăţim mediul înconjurător şi va fi benefic pentru politica noastră energetică.

  Elmar Brok (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, dle De Gucht, un parteneriat strategic implică doi parteneri care vorbesc cu un singur glas. Unul dintre cei doi parteneri, Uniunea Europeană, nu a atins, din păcate, acel punct în multe domenii, în special, în ceea ce priveşte problemele economice. Ştim că responsabilitatea comună între cei doi parteneri face parte dintr-un parteneriat strategic. Din acest motiv, problema parteneriatului în problemele politicii externe şi de securitate, în securitatea regională şi cu privire la aspecte cum ar fi Iranul şi Coreea de Nord, are o importanţă enormă. În aceste ultime două aspecte, în special, au avut loc evenimentele care au condus la asumarea unei responsabilităţi crescânde din partea Chinei.

Cu toate acestea, trebuie să vedem, de asemenea, responsabilitatea comună pentru standardele economice şi comerciale, pentru drepturile universale ale omului şi pentru problemele de mediu şi sociale. Cred că China nu trebuie să se ascundă în spatele ţărilor în curs de dezvoltare cu privire la aceste probleme, deoarece ea devine mai puternică atât politic, cât şi economic. Enorma creştere economică din China începând din 1980, merită admiraţia noastră. În secolul al XVIII-lea, China a avut un produs intern brut care se ridica la o treime din PNB-ul la nivel mondial şi, trebuie să fim sinceri cu noi înşine, este pe cale de a se întoarce la această poziţie. În prezent, acesta este cazul pentru 8 % din populaţie. Aceasta reprezintă o schimbare dramatică a situaţiei, care va duce la o răsturnare economică de forţe sub aspect politic. Criza financiară a făcut acest lucru foarte clar.

Totuşi, aceasta înseamnă că lucrurile vor funcţiona numai atunci când China este pregătită să îşi deschidă cu adevărat pieţele. Ea trebuie să înceteze a aborda achiziţiile publice şi acordarea licenţelor într-un mod care îi exclude pe ceilalţi, trebuie să înceapă să aplice în mod corect legile privind drepturile de autor şi trebuie să pună capăt practicii de a încheia doar contracte care implică transferul de cunoştinţe necesare din punctul de vedere al Chinei.

Cred că treaba noastră la acest summit este de a încerca să definim statutul Chinei cu privire la economia de piaţă, pentru că văd acest lucru ca fiind problema-cheie pentru intensificarea acestor evoluţii.

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Dnă preşedintă, trebuie să profităm de acest summit pentru ca Uniunea Europeană şi China să convină asupra unor poziţii comune pentru conferinţa privind schimbările climatice de la Cancún. Este important să desprindem învăţămintele evenimentelor de la Copenhaga. Este de neînţeles faptul că Statele Unite au negociat un acord minimalist cu China, India, Brazilia şi Africa de Sud şi că propunerea ambiţioasă a Uniunii Europene a fost ignorată.

Europa trebuie să preia din nou conducerea în lupta împotriva schimbărilor climatice şi să îi influenţeze pozitiv pe partenerii săi strategici. China este esenţială în această luptă, nu doar pentru că este ţara cu populaţia cea mai numeroasă din lume şi are o economie înfloritoare, dar şi pentru că este deja cel mai mare emitent de gaze cu efect de seră şi consumator de cărbune la nivel mondial.

Până în 2020, China îşi propune să reducă emisiile de CO2, prin intensificarea utilizării energiei regenerabile şi prin mărirea zonei împădurite. Acesta este un început, dar nu este suficient. Trebuie să fim mai ambiţioşi, dacă dorim să ne salvăm planeta.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Doamnelor şi domnilor, Uniunea Europeană a definit corect anumite obiective. Altele sunt anacronice, iar eu consider că unul dintre ele este nerecunoaşterea Chinei ca economie de piaţă. Mai mulţi vorbitori au menţionat importanţa accesului pe piaţă. Aş dori să supun atenţiei comisarului De Gucht faptul că majoritatea produselor alimentare europene îşi pot găsi drumul spre piaţa din China numai prin Hong Kong. Ar fi bine dacă Comisia ar adopta, de asemenea, măsuri în acest sector. Mai mulţi vorbitori au adus până acum în discuţie subiectul cooperării în domeniul schimbărilor climatice.. Da, o lipsă de cooperare a contribuit de asemenea la eşecul summit-ului de la Copenhaga. În cele din urmă, privind problema drepturilor omului: este corect să vorbim despre autonomia tibetană, pentru cauza minorităţilor, dar să nu uităm că 700 de milioane de locuitori din mediul rural şi 200 de milioane de muncitori temporari nu au nici asistenţă medicală, nici securitate socială şi nici pensii, iar pentru şcolarizarea copiilor lor nu a fost găsită o soluţie.

  Victor Boştinaru (S&D). – Dnă preşedintă, aş dori să repet astăzi ceva ce am spus mereu: relaţiile dintre UE şi China sunt extrem de importante pentru ambele părţi şi pentru întreaga lume. Acest lucru este chiar mai adevărat astăzi, deoarece în China se menţine un ritm alert de creştere economică, iar UE încă se luptă cu criza.

UE are nevoie de China şi China are nevoie de UE. Până în prezent, nu s-a ajuns la niciun acord strategic real între UE cu Beijing. Speranţa mea este că viitorul summit va constitui în cele din urmă ocazia bună pentru noi să exprimăm o opinie comună şi să stabilim o abordare strategică a relaţiilor noastre cu China.

Dle comisar, ordinea de zi fiind atât de aproape şi atât de importantă, următoarele aspecte sunt esenţiale în cadrul parteneriatului strategic pentru această toamnă şi pentru primăvara anului viitor. În primul rând, în cadrul G20, Europa şi China trebuie să construiască un parteneriat puternic şi eficient. În al doilea rând, există Cancún, cu învăţămintele desprinse din eşecul UE privind schimbările climatice de la Copenhaga. În al treilea rând, există problema ajutorului internaţional şi a dezvoltării – nu numai pentru Africa – cu scopul de a lucra împreună pentru a face o realitate, nu numai o promisiune sfântă din Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

  Reinhard Bütikofer (Verts/ALE). – (DE) Dnă preşedintă, aş dori să abordez un punct de pe ordinea de zi. În tot acest timp am sperat că Consiliul ar putea să facă act de prezenţă. Acum discuţia este aproape de final şi, din păcate, Consiliul a fost notabil prin absenţa sa. Acest lucru înseamnă că Consiliul nu consideră că este necesar să discute cu Parlamentul relaţiile strategice cu China, sau cum ar trebui să înţelegem acest lucru? Cum putem să îi explicăm Consiliului faptul că Parlamentul are dreptul să îşi asume un rol în aceste relaţii strategice?

  Elmar Brok (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, aş dori să subliniez încă o dată acordul la care s-a ajuns între Parlamentul European şi Înalta Reprezentantă/ vicepreşedinta Comisiei. Acesta prevede că un comisar poate reprezenta pe deplin vicepreşedinta şi poate vorbi în numele său, inclusiv cu privire la probleme de importanţă mixtă, precum şi în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe. Presupun că asta a făcut dl De Gucht. Acest lucru înseamnă că introducem din nou acordul privind un dublu mandat din partea Consiliului. Îl consider pe dl De Gucht drept reprezentant al baronesei Ashton în exercitarea funcţiei sale depline.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Ştim cu toţii că Uniunea Europeană nu este singura care recunoaşte oportunităţile pe care o economie inteligentă şi ecologică le oferă în vederea unei competitivităţi şi a unei prosperităţi sporite.

China este una dintre ţările care a definit priorităţi similare şi investesc masiv în industrii emergente, tehnologii ecologice, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor şi reţele inteligente. Pe lângă o strânsă colaborare în aceste sectoare ale economiei, consider că un alt domeniu prioritar, ce trebuie analizat, îl reprezintă comerţul. Unul dintre factorii motor ai creşterii, ai ocupării forţei de muncă şi a investiţiilor atât în UE cât şi în China. Trebuie să întreprindem acţiuni în cadrul cooperării bilaterale pentru a garanta reducerea barierelor în calea fluxurilor comerciale şi a investiţiilor şi pentru a promova un comerţ bazat pe norme bine definite.

De asemenea, ar trebui să consolidăm relaţiile economice şi politice pe care le-am stabilit cu China, unul dintre principalii noştri parteneri strategici.

  Katarína Neveďalová (S&D). – (SK) China este un important partener de afaceri şi comercial al Uniunii Europene.

Sunt, desigur, în favoarea unui parteneriat strategic mai strâns, dar acesta trebuie să se bazeze pe încredere şi reciprocitate. Cu toate acestea, nu trebuie să neglijăm condiţiile sociale din China în graba de a stabili relaţii comerciale bune, o cercetare comună, măsuri comune privind protecţia mediului sau alte lucruri. Populaţia Chinei reprezintă aproape un sfert din populaţia mondială şi, în ciuda faptului că schimbările sociale din China din ultimii 20 de ani au condus la îmbunătăţiri, nu trebuie să neglijăm intervenţia care este necesară pentru ca aceasta să fie o ţară cu adevărat deschisă şi democratică.

Vorbim despre aproximativ 1,5 miliarde de oameni, care merită o garanţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că anul viitor este anul tineretului în cadrul relaţiilor Europa-China, iar în Uniunea Europeană, va fi anul voluntariatului. Prin urmare, consider că este necesar ca noi să încercăm să stabilim proiecte care sunt cât se poate de strâns legate între ele şi să sprijinim schimburile de tineri în special, deoarece tânăra generaţie reprezintă viitorul pentru noi toţi. Dacă creăm acum condiţii pentru cooperare, cu atât mai bine va fi în viitor.

  Charles Tannock (ECR). – Dnă preşedintă, RPC rămâne o dictatură comunistă nemiloasă, dar, în fiecare zi, China capitalistă realizează un alt record economic. Este pe punctul de a depăşi Japonia, în calitate de a doua economie a lumii şi este deja – în mod surprinzător – de departe partenerul comercial principal al Braziliei, deoarece China este prezentă, într-adevăr, la nivel mondial.

Cu toţii cunoaştem cursa masivă a acesteia pentru resursele naturale din Africa şi sprijinul său condamnabil în favoarea inculpatului criminal de război, preşedintele Bashir, din Sudan şi a dictaturii Mugabe din Zimbabwe. Mă îngrijorează riscul unui război comandat în Sudan, China sprijinind nordul, iar americanii sudul, în încercarea sudului de a-şi obţine independenţa.

În cadrul acestui summit, sper că vor fi, de asemenea, abordate problema ratificării PIDCP şi cea a reformei din cunoscutele lagăre de muncă Laogai. O veste bună în opinia mea – şi vorbesc în calitate de preşedinte al Grupului de prietenie PE-Taiwan – este că China comunistă, RPC, tratează acum Taiwanul cu mult mai mult respect şi că există mai multă destindere în această zonă.

  Roberta Angelilli (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, comisarul a descris pe bună dreptate China ca pe un partener strategic, dar haideţi să fim sinceri: această relaţie este o stradă cu sens unic!

Europa este strategică pentru China, în sensul că China are o atitudine clară şi foarte agresivă faţă de noi; ştie ce vrea de la Europa şi obţine ceea ce îşi doreşte: China face regulile în aşa fel încât să îi servească interesele.

De fapt, suntem supuşi voinţei Chinei. Am ales să nu facem nicio alegere, să nu stabilim condiţii reale şi prevăzătoare în ceea ce priveşte economia, comerţul şi, chiar mai puţin, drepturile omului. Tragem un văl milostiv peste problemele legate de drepturile omului, în cazul în care trebuie să facem faţă situaţiei din Tibet, recordului mondial de impunere a pedepsei capitale şi recordului privind drepturile omului în general. Chiar dacă stabilim timid anumite condiţii, vom lăsa apoi China să le calce sistematic în picioare.

Aş dori să închei prin a spune – dl comisar s-a exprimat mai bine decât mine, punând o întrebare fundamentală – ce aşteptăm de la China? Ce vrea Europa de la China? Poate este timpul să ne punem serios această întrebare!

  Enrique Guerrero Salom (S&D). – (ES) Dnă preşedintă, dle comisar, în următoarele câteva săptămâni, Uniunea Europeană va participa la trei summituri cruciale: primul cu China, al doilea cu Statele Unite şi al treilea cu Africa. În acelaşi timp, va fi trecut un an de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în timp ce Serviciul european de acţiune externă va fi pe cale de a-şi începe activitatea.

A venit timpul ca Europa să joace rolul de actor global pe scena mondială, angajându-se nu doar în parteneriate economice, dar şi în parteneriate politice, cu privire la proliferarea nucleară, schimbările climatice, securitatea şi rolul Chinei în Africa şi America Latină.

Prin urmare, a venit timpul ca noi să organizăm un summit care este diferit de cele precedente. Acesta este al treisprezecelea summit, dar este primul la care Europa trebuie să acţioneze unanim.

  Rachida Dati (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, în primul rând, sunt de acord cu poziţia adoptată de colegul meu cu privire la absenţa Consiliului de la această reuniune a Parlamentului. Trebuie să spun că aceasta mi se pare o atitudine cam nonşalantă din partea Consiliului.

Odată cu abordarea următorului summit de la data de 6 octombrie, China şi Uniunea Europeană trebuie să încerce cu orice preţ şi cu fermitate să adopte împreună măsuri cu privire la problema schimbărilor climatice. Anul trecut pe vremea aceasta, chiar în această sală, eram deja ocupaţi îndemnând Europa să facă tot posibilul pentru a ajunge la un acord ambiţios şi obligatoriu la Copenhaga. Am văzut că rezultatele nu au fost conform speranţelor şi aşteptărilor noastre. După un an, preocupările rămân aceleaşi, dacă nu sunt chiar mai grave.

Pentru ca noi să putem acum să forţăm sau să ne convingem partenerii, trebuie să arătăm că hotărârea noastră este absolut intactă, să demonstrăm, de exemplu, că vom face tot ce este nevoie pentru a ne onora angajamentele faţă de ţările din sud. În acest scop, introducerea finanţării inovatoare – şi am auzit discursul de ieri al preşedintelui Sarkozy la ONU – este răspunsul evident.

De exemplu, nu ar trebui să fie exclusă introducerea unei taxe pe dioxidul de carbon la graniţele noastre. Aceasta ar acţiona ca stimulent pentru ţările care nu îşi iau angajamente cuprinzătoare în ceea ce priveşte schimbările climatice; de fapt, ar fi mai mult decât o ameninţare, deoarece ne-ar putea ajuta să ne protejăm locurile de muncă şi întreprinderile, ajutându-ne să facem faţă mai bine perioadei de după criză.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dnă preşedintă, în primele trei luni ale anului trecut, Regatul Unit a importat din China bunuri cu o valoare de patru ori mai mare decât cea a bunurilor pe care le-a exportat în această ţară.

Întreaga UE se confruntă cu o ameninţare similară din partea economiei chineze în creştere. În 2009, UE a importat bunuri în valoare de 215 miliarde de euro de la China, dar a exportat bunuri în valoare de numai 82 de miliarde de euro. Am putea să ne aşteptăm să compensăm acest deficit în comerţ cu un excedent favorabil în comerţul cu servicii, dar a existat un surplus meschin de 5 miliarde de euro. Permitem chinezilor să distrugă industriile şi locurile de muncă din statele naţionale europene prin adoptarea globalismului şi prin deschiderea pieţelor noastre în favoarea bunurilor ieftine cu care pur şi simplu nu putem concura. Trebuie să oprim importurile de bunuri care distrug industriile şi locurile de muncă ale popoarelor noastre.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Pregătirile pentru summitul următor sunt foarte importante, deoarece subiectele care vor fi discutate vor hotărî direcţia politică, precum şi priorităţile pentru următoarea perioadă a cooperării noastre. Este extrem de important să respectăm cerinţele privind standardele de calitate în domeniul protecţiei mediului, care includ protecţia climei, dar şi în domeniul social şi socio-politic şi, în cele din urmă, în problema respectării drepturilor omului.

Este necesar să se analizeze foarte serios dificultăţile care apar referitor la accesul pe piaţa chineză, respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi principiile de achiziţii publice aplicate de guvernul chinez. Dialogul şi cooperarea în domeniul culturii, precum şi Anul tineretului în Europa şi China sunt binevenite. Este necesară o mai mare unitate între statele membre în demersul nostru în ceea ce priveşte China. Numai aşa politica noastră va fi eficientă.

  Josefa Andrés Barea (S&D). – (ES) Dnă preşedintă, Europa se confruntă cu o provocare importantă în relaţiile sale cu ţările emergente: relaţiile noastre trebuie să fie organizate.

Uniunea Europeană are un interes comercial, politic, strategic şi umanitar faţă de partenerul său cel mai important: China.

Spania exportă 500 de milioane de euro şi importă din China 580 de milioane de euro. Comunitatea Valencia exportă 60 de milioane de euro şi importă 25 de milioane de euro din China. Acesta reprezintă un sold pozitiv de 240 %.

Comunitatea Valencia este un mare exportator către China, reprezentând 12 % din totalul Spaniei. Aceasta importă încălţăminte, jucării şi aparate electrice. China este al treilea mare client al Comunităţii Valencia. Importă bunuri din piele, încălţăminte şi articole din material plastic.

Acesta este motivul pentru care sunt necesare o încercare de deschidere pieţei, ameliorarea garanţiilor de calitate a importurilor, sporirea exporturilor, sprijinirea comunităţii noastre de afaceri în domeniile comerţului şi al ocupării forţei de muncă, alături de ceea ce trebuie să fie adăugat la un acord şi anume, progrese în ceea ce priveşte mediul înconjurător, drepturile omului şi în lupta împotriva sărăciei.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dnă preşedintă, dle De Gucht, dle comisar, sunt de acord în mare măsură cu ceea ce a declarat dl Rivellini, preşedintele delegaţiei pentru relaţiile cu Republica Populară Chineză. În ciuda tuturor criticilor privind activitatea desfăşurată de Uniunea Europeană, pe care le consider întotdeauna constructive, cred că summiturile cu China sunt de o importanţă centrală şi că trebuie să avem mereu în minte ceea ce s-a întâmplat în procesul de la Helsinki. Acolo am văzut schimbările datorate unor relaţii bune. Există încă domenii importante, legate de comerţ şi de probleme ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), unde consider că avem opinii diferite. Aş dori să vă rog, totuşi, să acordaţi o atenţie deosebită problemei Africii. Din păcate, chinezii fac o încercare deliberată de a submina normele în domeniul drepturilor omului în lucrări de construcţie pentru proiecte importante din Africa. Sper că aveţi posibilitatea de a evidenţia această problemă.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) China este, fără îndoială, un partener comercial important al Uniunii Europene şi al statelor sale membre, iar relaţiile comerciale s-au adâncit în ultimii ani datorită creşterii remarcabile a economiei chineze.

Pentru relaţiile viitoare dintre Uniunea Europeană şi China, este important să se creeze un parteneriat real, bazat pe acceptare, dar şi pe valori comune. UE este un apărător al drepturilor omului la nivel mondial şi, prin urmare, trebuie să îşi promoveze activ programul de acţiune privind drepturile omului şi să facă presiuni în mod constant în vederea respectării drepturilor omului şi a valorilor umane.

Eu, personal, cred că, în acest domeniu, ar trebui să evităm să facem compromisuri, pe motiv că am putea perturba comerţul. UE are o obligaţie morală de a face presiuni asupra guvernului chinez pentru ca acesta să îşi asume angajamente care să conducă la o ameliorare semnificativă în domeniul drepturilor omului în ţară şi, mai presus de toate, ca acesta să accepte imediat şi necondiţionat un moratoriu privind pedeapsa cu moartea, care este încă în mod abuziv aplicată pentru a elimina adversarii politici în China.

  László Tőkés (PPE). – Dnă preşedintă, după cum ştim, UE este cel mai mare partener comercial al Chinei, iar aceasta din urmă se bucură de sprijinul nostru pentru reformele sale economice, dar să nu uităm că aceste reforme nu pot avansa fără reformele în domeniul respectării drepturilor omului.

Europa a pus capăt cu succes experienţei sale de aproape 50 de ani de totalitarism comunist care anula identitatea oamenilor, denaturând cursul natural al atâtor multe vieţi. Prin urmare, în dialogurile cu China, precum şi la summitul viitor, trebuie să ne concentrăm permanent asupra cazurilor de nerespectare a drepturilor omului de către China comunistă.

Declaraţiile noastre trebuie să reflecte o poziţie comună mai puternică şi mai clară, pentru a asigura o implicare serioasă cu privire la probleme cum ar fi libertatea presei şi religia, discriminarea împotriva minorităţilor etnice, problema Tibetului, uigurii şi pedeapsa cu moartea. Prin urmare, îi rog pe reprezentanţii UE să asigure o mai bună integrare a problematicii drepturilor omului în relaţiile UE-China.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Înainte de viitorul summit dintre Uniunea Europeană şi China, este important pentru Comisie şi Consiliu să înţeleagă natura relaţiei dintre aceşti doi jucători dintr-o perspectivă politică internaţională.

Dintr-o perspectivă europeană, influenţa crescândă a Chinei este percepută din ce în ce mai mult ca fiind o ameninţare, şi nu o oportunitate, iar acum vedem cu dezamăgire cum am eşuat în realizarea scopului nostru iniţial de a influenţa pozitiv dezvoltarea internă a Chinei şi comportamentul său internaţional.

Din perspectiva Chinei, Uniunea Europeană este privită, mai presus de toate, ca putere economică şi tehnologică, iar China nu are ambiţia de a se amesteca în activităţile Uniunii, deşi este sensibilă la declaraţiile reprezentanţilor UE în ceea ce priveşte direcţia în care ar trebui să se îndrepte. Întreaga dinamică tensionată a relaţiilor UE-China decurge din faptul că, în afară de interesele reciproce pragmatice, strategice şi geopolitice, UE încearcă să exercite o influenţă asupra Chinei din poziţia de putere normativă. Prin urmare, Uniunea nu are nevoie de China doar pentru interesele sale economice şi de securitate, ci are nevoie de China, de asemenea, pentru a sprijini şi a pune în aplicare ideile Uniunii în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale şi drepturile omului.

  Helga Trüpel (Verts/ALE). – (DE) Dnă preşedintă, China cunoaşte o creştere economică enormă şi este plină de contradicţii. Este o ţară care devine din ce în ce mai puternică într-un context global.

Este adevărat că avem nevoie de propria noastră strategie europeană pentru a defini măsurile pe care trebuie să le adoptăm. Trebuie să ne facem clare interesele şi să explicăm faptul că dorim relaţii multipolare la nivel mondial. Suntem interesaţi să găsim o soluţie pentru problemele politicii privind clima. Dorim să vedem durabilitate globală, dar nu dorim o dezbatere în stil colonial. În schimb, am dori o relaţie cu China în condiţii de egalitate. Cu toate acestea, aş dori să subliniez foarte clar că drepturile omului sunt universale. China încă nu respectă normele în domeniul drepturilor omului şi, în această ţară, nu există o libertate a presei. Din acest motiv, trebuie să continuăm să ne exprimăm criticile la adresa guvernului chinez. Sunt de părere că nu ar trebui să ridicăm embargoul asupra armelor. Trebuie să condamnăm Laogai sau lagărele de muncă forţată. Trebuie să facem apel pentru încetarea interdicţiei de înfiinţare a sindicatelor şi pentru autonomia culturală a numeroaselor minorităţi, în special a tibetanilor şi uigurilor.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dnă preşedintă, salut discuţiile la nivel înalt care vor avea loc între China şi Uniunea Europeană şi sper că vor fi încununate de succes.

– Cred că ignorăm China pe propria noastră răspundere şi noi vom avea de pierdut. Avem o oportunitate deosebită de a stabil o egalitate, în special în ceea ce priveşte acordurile reciproce privind comerţul cu China, care este imperios necesară pentru întreprinderile şi pentru cetăţenii noştri.

Ştiu că există probleme în ceea ce priveşte drepturile omului, drepturile lucrătorilor şi Coreea de Nord etc., dar numai prin implicarea cu ţările respective le putem influenţa. Dacă nu vă implicaţi, atunci veţi deveni lipsiţi de importanţă. Cred că aceasta este o oportunitate uriaşă pentru noi să demonstrăm că Europa se poate exprima cu un singur glas – unul puternic. Dacă acest lucru este perceput în cadrul viitorului summit, va fi observat în întreaga lume, iar Uniunea Europeană ar deveni mult mai importantă şi mult mai influentă.

Am avut plăcerea de a asista la Jocurile de la Beijing acum doi ani. China este un ţinut frumos, cu oameni minunaţi. Cu cât ne implicăm mai mult, cu atât este mai bine pentru ei şi pentru noi.

  Olga Sehnalová (S&D). – (CS) Dle comisar, doamnelor şi domnilor, relaţiile corecte dintre UE şi China, bazate pe respect reciproc, trebuie să poată include şi înţelege diferenţele dintre cele două culturi. Cheia este de a face o încercare onestă şi lipsită de superficialitate de recunoaştere reciprocă. Experienţa personală şi dezvoltarea capacităţilor umane, inclusiv eliminarea barierelor lingvistice, reprezintă o condiţie premergătoare esenţială în acest sens. Prin urmare, am salutat declaraţia comună a celui de al 12-lea summit UE-China de la Nanjing din luna noiembrie 2009, unde s-a discutat despre consolidarea cooperării în domeniul educaţiei, susţinerea talentului, cercetarea şi sprijinul comune pentru predarea limbilor străine, inclusiv un angajament de a depune toate eforturile pentru o creştere substanţială a schimburilor de studenţi. Deoarece nu ştiu dacă şi în ce măsură s-au înregistrat progrese concrete în această privinţă, fie la nivelul UE sau la nivelul Chinei, aş dori să fac din nou apel la o consolidare fundamentală în aceste domenii ca o condiţie prealabilă esenţială pentru dialogul multicultural eficient.

  Ioan Mircea Paşcu (S&D). – Dnă preşedintă, faptul că China, deja a doua putere economică şi exportatoare din lume, se îndreaptă către statutul de superputere, forţând SUA să îi acorde o atenţie sporită, este acum o realitate. Prin urmare, Europa va trebui să concureze în curând cu China pentru favorurile SUA, în timp ce puterea sa de atracţie este în scădere.

În aceste condiţii, se acordă mai multă importanţă relaţii UE cu China, nu numai pe plan comercial şi economic, dar şi politic, şi poate chiar militar. Cu toate acestea, pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să depăşim diviziunea muncii evidentă între instituţiile UE, care sunt adesea nevoite să joace rolul „poliţistului rău” în relaţiile cu China, fiecare dintre ţările membre concurând pentru rolul „poliţistului bun” în relaţiile lor cu această superputere în devenire.

  Preşedintă. – Ca urmare a unui mesaj pe care l-am primit din partea Consiliului, doresc să clarific faptul că dl comisar De Gucht va vorbi în numele lui Lady Ashton şi că, în temeiul acordului cu Parlamentul European, Lady Ashton reprezintă atât Comisia Europeană, cât şi Consiliul. Această clarificare vine ca răspuns la observaţiile membrilor privind absenţa Consiliului.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, vă mulţumesc că aţi clarificat faptul că astăzi eu port de fapt două pălării (apropo, am cel puţin două pălării – una de iarnă, din catifea maro închis, şi una de vară, o panama). Aţi spus, dnă preşedintă, că acesta a fost un acord cu Parlamentul European. De fapt, este rezultatul Tratatului de la Lisabona. Este important, pentru a evita neînţelegerile atunci când iau cuvântul în cadrul unei astfel de dezbateri, să precizaţi „ÎR/ VP”, în loc de „Comisie”. Astfel ar fi foarte clar pentru toţi deputaţii care rolul meu – sau al oricui altcuiva – specific în acest tip de dezbatere. Odată făcută această precizare, putem spune că aceasta a fost, de fapt, o dezbatere foarte fructuoasă. Voi încerca să răspund la unele dintre întrebări în minutele rămase înainte de a începe votul.

Permiteţi-mi să vorbesc mai întâi despre schimbările climatice, pe care le-a menţionat dl Bütikofer. De fapt, este foarte important că am ajuns la o înţelegere comună cu China în ceea ce priveşte schimbările climatice. Acest lucru este pe ordinea de zi a summitului care urmează să aibă loc la data de 6 octombrie.

În acest context, ajung la o remarcă oarecum generală cu privire la parteneriatul strategic. Mulţi dintre deputaţii în Parlament au întrebat ce înseamnă cu adevărat acest parteneriat strategic. Pentru mine, acesta înseamnă că China – fiind una dintre economiile cele mai importante din lume, cea mai mare ţară din lume, o superputere, un membru al Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, un centru de putere economică şi, de asemenea, o tot mai importantă putere militară –, împreună cu Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi altele, are o responsabilitate comună pentru afacerile internaţionale. Iată ceea ce cred că ar trebui să însemne China cu adevărat. Nu este vorba numai despre politică, economie, schimbările climatice sau materiile prime, ci mai degrabă este vorba despre responsabilitatea comună de a efectua afaceri mondiale. Suntem deschişi să facem acest lucru împreună cu ei.

S-a făcut, de asemenea, referire la mai multe probleme existente în sectorul economic. De exemplu, dl Belder a atras atenţia asupra Camerei Europene de Comerţ, care a realizat – nu pentru prima dată de altfel: face acest lucru în fiecare an – un raport privind diferendele comerciale. Există, de asemenea, o versiune mai scurtă decât cea de 627 de pagini, care oferă un rezumat. Avem multe contacte cu ei. Când am vizitat China recent, am avut o discuţie amplă cu aceştia. Am participat, de asemenea, la o întâlnire cu conducătorii chinezi, unde oamenii de afaceri europeni au putut să le adreseze întrebări. Deci, suntem foarte bine informaţi cu privire la ceea ce se întâmplă în această privinţă. Există probleme, în special legate de certificarea obligatorie, problema inovării indigene şi problema foarte vastă a materiilor prime, care se referă nu numai la industria extractivă, ci, de asemenea, la hârtie, la bumbac şi aşa mai departe. Acesta este un subiect vast şi noi ar trebui să continuăm să-l urmărim foarte atent. Acesta va fi unul dintre principalele subiecte din cadrul Dialogului economic de la nivel înalt pe care îl vom purta în luna noiembrie cu China.

Au fost puse unele întrebări specifice cu privire la reciprocitate, printre altele, din partea dnei De Sarnez. Suntem pe cale de a elabora o comunicare privind comerţul pentru sfârşitul lunii octombrie. Acolo vom propune un nou instrument, similar instrumentelor de protecţie comercială, prin care ar fi posibil, pe baza unui raport, să intervenim în aşa fel încât – şi acest lucru nu este în mod special destinat Chinei, ci tuturor –, dacă o ţară îşi închide pieţele de achiziţii publice pentru produsele noastre şi pentru antreprenorii noştri, am putea să reacţionăm în acelaşi fel, refuzându-i accesul pe pieţele noastre. Sunt un susţinător înfocat al deschiderii, dar deschiderea înseamnă, de asemenea, că ar trebui să existe reciprocitate. Comisia Europeană va adopta măsuri în acest sens – repet, fără să vizeze China în mod special, dar China, cu siguranţă, intră sfera lor de aplicare.

De asemenea, a fost menţionat dumping-ul. Nu vedem nicio intensificare accentuată a activităţilor de dumping şi a procedurilor de antidumping, dar le urmărim foarte atent. Dacă este necesar, vom lua măsurile corespunzătoare. De exemplu, săptămâna trecută, am adoptat o măsură cu privire la jantele de aluminiu şi vom continua să monitorizăm acest lucru îndeaproape.

Dl Brok a pus o întrebare referitoare la statutul de economie de piaţă. Într-adevăr, acesta este un subiect foarte interesant. Una dintre întrebările pe care ar trebui să ni le punem este dacă ar trebui să ne schimbăm viziunea asupra statutului de economie de piaţă. De fapt, statutul de economie de piaţă este o evaluare tehnică bazată pe îndeplinirea a cinci criterii. Statutul de economie de piaţă a fost întotdeauna una dintre solicitările fundamentale pe care China ni le-a adresat şi au existat idei privind folosirea statutului de economie de piaţă drept miză de negociere pentru a face presiuni în favoarea intereselor ofensive ale UE. Cu toate acestea, China nu a indicat niciodată ce ar fi dispusă să ne dea în schimb pentru statutul de economie de piaţă. Este clar că nu ar fi în interesul nostru să-l acordăm pe gratis. Ne confruntăm cu tot mai multe problemele apărute în China, în sectoare legate de accesul pe piaţă, de oportunităţi de investiţii pentru societăţile noastre, de achiziţii publice şi de acces la materiile prime. Ar trebui să vedem îmbunătăţiri în aceste domenii dacă ar trebui vreodată să ne schimbăm viziunea în ceea ce priveşte statutul de economie de piaţă. Permiteţi-mi să adaug că, în urma intrării lor în OMC, începând din anul 2016, vor avea automat statutul de economie de piaţă.

De asemenea, printre altele, a existat o întrebare din partea dlui Rivellini cu privire la Acordul de parteneriat şi cooperare. Discuţiile continuă. Pentru schimburilor comerciale, am fost la Beijing săptămâna trecută. Pe plan politic, am redus problemele până la drepturile omului, Taiwan şi migraţie. Acesta este, de altfel, un proces în curs de desfăşurare şi, asemenea domnului deputat, aş saluta o încheiere a acestuia în timp util.

Permiteţi-mi să închei prin a adresa câteva cuvinte cu privire la drepturile omului, o problemă ridicată de mulţi deputaţi din acest Parlament. Problemele legate de drepturile omului sunt ridicate în cadrul contactelor noastre politice permanente şi, în special, în cadrul dialogului nostru cu autorităţile chineze privind drepturile omului, a cărui ultimă sesiune a avut loc la Madrid, la data de 29 iunie. La Nanjing, în cadrul celui de al 12-lea summit UE-China de exemplu, aceste probleme au fost ridicate atât în timpul discuţiilor, cât şi în cadrul conferinţei de presă. Desigur, drepturile omului şi statul de drept vor fi dezbătute, de asemenea, la summitul de la Bruxelles.

UE recunoaşte că China a făcut progrese cu privire la drepturile economice şi sociale. Apreciem realizările conducerii chineze în vederea îmbunătăţirii situaţiei economice a milioane de cetăţeni, aşa cum s-a văzut din modul în care China a făcut faţă declinului economic. Totuşi, nu putem spune acelaşi lucru cu privire la drepturile civile şi politice. Având în vedere rolul Chinei la nivel mondial şi obligaţiile care îi revin în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, există o puternică speranţă a comunităţii internaţionale potrivit căreia China va respecta standardele recunoscute la nivel internaţional în toate domeniile drepturilor omului. Îndemnăm China să ratifice Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, care ar fi semnul cel mai clar al angajamentului Chinei faţă de respectarea drepturilor omului.

În cele din urmă, referitor la Tibet, UE respectă suveranitatea şi integritatea Chinei, incluzând Tibetul, dar drepturile omului sunt universale şi situaţia din Tibet este o preocupare legitimă a comunităţii internaţionale. Suntem îngrijoraţi că un număr mare de intelectuali şi scriitori tibetani se confruntă în prezent cu acuzaţii de ordin penal. Îndemnăm China să permită poporului tibetan să îşi exercite pe deplin drepturile sale fundamentale politice, religioase, economice, sociale şi culturale, în conformitate cu Constituţia chineză şi cu dispoziţiile legale privind autonomia locală chineză.

  Preşedintă. – Dezbaterea a fost închisă.

(Şedinţa a fost suspendată pentru câteva minute)

PREZIDEAZĂ: Jerzy BUZEK
Preşedinte